Interferenta luminii.

Dispozitivul lui Young

 Interferenţa luminii. Dispozitivul lui Young. Alte dispozitive
interferenţiale

• Câmpul electromagnetic care are o variaţie periodică în spaţiu şi timp se poate

propaga (transmite din aproape în aproape) formand o undă electromagnetică. Din
punct de vedere formal (matematic) unda electromagnetică se aseamănă cu unda
elastică, diferenţa constând în tipul de energie care se propagă. Evident că fiind
vorba de fenomene caracteristice undelor, dar care au cauze diferite, ele se vor
manifesta diferit, sau altfel spus, le percepem diferit. Astfel, undele elastice din
domeniul sonor le auzim cu urechea, iar undele electromagnetice din domeniul
vizibil (lumina) le vedem cu ochiul liber.

• Undele electromagnetice în propagarea lor se întâlnesc şi se compun deoarece două

sau mai multe unde pot ocupa acelaşi volum în acelaşi timp. Rezultatul compunerii
undelor într-un volum din spaţiu este o redistribuire a energiei undelor sub forma
unei alternanţe de maxime şi minime de intensitate, care se percep sub forma unor
franje luminoase în alternanţă cu franje întunecoase. Franjele pot avea aspectul
unor dungi sau al unor inele în funcţie de geometria dispozitivului în care se obţin.
Pentru a putea fi percepute cu ochiul liber franjele trebuie să fie staţionare, adică
intensitatea undei rezultante într-un punct să rămână constant în timp. Acest lucru
se întâmplă doar dacă undele electromagnetice sunt coerente.
Ce sunt undele coerente?
• În cele ce urmează vom defini proprietatea de
coerenţă a undelor electromagnetice. Această
proprietate se poate defini riguros teoretic doar în
cadrul mecanicii cuantice deoarece sursele de lumină
sunt atomii care sunt sisteme fizice microscopice.
Proprietatea de coerenţă este legată de procesul de
emisie a undelor. Astfel, două sau mai multe unde
sunt coerente dacă au aceeaşi frecvenţă şi o diferenţă
de fază constantă în timp, adică:
• φ1(t)-φ2(t) = constant.
• Pentru a înţelege proprietatea de coerenţă considerăm două surse
punctiforme Sl şi S2 (figura 1.57), care emit oscilaţii electromagnetice cu
aceeaşi frecvenţă, descrise de vectorii intensitate câmp electric care
oscilează după aceeaşi direcţie. Vom scrie în continuare doar modulele
vectorilor. În sursele Sl si S2
• E 1= E10 cos ωt
• şi
• E2 = E20 cos ωt,
• care ajung în punctul P după ce au parcurs distanţele S1P şi respectiv S2P,
în
• intervalele de timp şi respectiv
• Astfel între cele două unde care ajung în P diferenţa de fază este egală cu:

• Δφ = ω(Δt1 - Δt2) = ω Δt

• unde Δt este diferenţa celor două intervale de timp.

• În punctul P, intensitatea câmpului electric rezultant va fi

• Ep = E10 cos [ω (t + Δt1 )] + E20 cos [ω (t + Δt2 )]

• Utilizând regula de compunere a oscilaţilor paralele putem scrie că

• Ep = E0 cos (ω t + φ),

• iar amplitudinea

• E02 = E102 + E202 + 2E10E20 cos(ω Δt) .

• Intensitatea undei rezultante în P este proporţională cu pătratul amplitudinii
intensităţii câmpului electric, adică:
• IP = αE02 = α E102 + α E202 +2 cos(ω Δt) ,
• Unde I1= α E102 este intensitatea sursei S1 , I2 = α E202 este intensitatea sursei S2.
Astfel,
•
• Am obţinut că intensitatea undelor în punctul P depinde de diferenţa de fază a
undelor, adica de Δt.

• Termenul poartă numele de termen de interferenţă şi defineşte

proprietatea de coerenţă.
• Dacă undele sunt coerente, acest termen rămâne constant în timp şi în orice punct P
intensitatea este constantă în timp

Dacă undele nu sunt coerente, valoarea termenului de interferenţă variază foarte rapid
în timp şi ochiul reuşeşte să vadă doar valoarea medie în timp a acestuia care este
nulă. În acest caz, intensitatea în orice punct P este
IP = I1+ I2
• aceeasi în tot volumul în care se compun undele. Evident, în acest caz energia
undelor nu se redistribuie sub forma unor franje alternante luminoase şi întunecate.
Spre norocul nostru acesta este cazul întâlnit în natură, altfel am vedea totul în
dungi alternante luminoase şi întunecate
• Undele electromagnetice din domeniul vizibil sunt emise de
atomi. Relaţia de coerenţă dintre unde se menţine doar pe
durata emisiei unui atom adică s. Astfel, toate sursele
naturale emit unde necoerente. Singurele surse coerente sunt
sursele laser, care sunt construite de om şi în care sunt
realizate condiţii fizice care nu există în mod natural. Totuşi,
fenomenele de interferenţă în lumina naturală se pot obţine în
dispozitive construite special.
• Dacă sursele punctiforme care emit unde coerente sunt
distribuite discontinuu (la distanţă una de alta), spunem că prin
compunerea undelor se obţine interferenţa acestora. Dacă
sursele punctiforme care emit undele coerente sunt distribuite
continuu (una lângă alta), spunem că are loc difracţia undelor
Cum se obţine interferenţa luminii?
Dispozitivul lui Young
• Rezultatul suprapunerii undelor
coerente provenite de la surse
punctiforme coerente şi observat
pe un ecran sau înregistrat pe o
placă fotografică poartă numele
de figură de interferenţă.
• Fenomenul de interferenţă a fost
pus în evidenţă şi studiat cu mult
înainte ca omul să construiască
laserul. Undele coerente se obţin
prin împărţirea unui fascicul de
lumină în mai multe componente
coerente. După ce parcurg
drumuri diferite, fasiculele de
lumină se suprapun.
• Majoritatea dispozitivelor construite pentru obţinerea
interferenţei luminii sunt echivalente cu dispozitivul lui
Young, care este cel prezentat în fig.A1.58.
• In faţa sursei monocromatice S este aşezat un ecran în care
sunt tăiate două deschideri identice foarte înguste şi lungi,
numite fante. Între fante distanţa este 21. La distanţa D de
primul ecran se aşează un al doilea ecran, paralel cu primul.
Considerăm punctul P de pe al doilea ecran, aflat la distanţa h
de axa optică (axa de simetrie orizontală) a dispozitivului.
Calculăm intensitatea undelor care se compun în punctul P, în
funcţie de distanţele h, D şi 21. Cele două fante joacă rolul
unor surse coerente, pe care le putem considera punctiforme
dacă laţimea fantelor este foarte mică. Intensitatea câmpului
electric a oscilaţiilor electromagnetice emise de cele doua
surse este
• E1 = E0 cos ωt şi E2 = E0cos(ωt - φ).
• Intensitatea câmpului electric al undelor ajunse în P are expresiile
• E1P = E0 cos (ωt – kr1) şi E2P = E0 cos (ωt – kr2 - φ),
• Iar după suprapunere, aceasta devine
• EP = E1P +E2P = 2 E0 cos k(r2 - r1) × cos (ωt - k(r2 - r1) - φ)
• Notam cu δ = r2 - rl diferenţa de drum între cele două unde, iar
• Astfel, amplitudinea câmpului rezultant din punctul P este egală cu
• Intensitatea in punctul P va fi egala cu

• Condiţia ca în punctul P să se realizeze un maxim de interferenţă (interferenţa

constructivă), ce corespunde unei franje luminoase, este

pentru kδ=2mπ, cu m N de unde diferenţa de drum între cele două unde,

• Condiţia ca în punctul P să se obţina un minim de interferenţă (interferenţa distructivă) ,
ce corespunde unei franje întunecoase, este
Ip =Imin= 0, pentru kδ= (2m + l) π , cu m N,de unde diferenta de drum este

,unde m=1,2…este ordinul interferentei.

• In figura 1.59 sunt reprezentate cele doua tipuri de interferenţă

• Figura de interferenţă este clară doar dacă 2l «D, h. În acest caz :

,devine de unde ,iar

(1)

• Distanţa dintre două maxime succesive (sau minime succesive), numită interfranjă, este
egală cu

• Funcţia (1) scrisă cu ajutorul interfranjei devine :

(2)
 Dependenta intensitafii luminii in punctul P de distanta h

• În figura 1.60 este reprezentată funcţia (2). Observăm că o imagine de interferenţă

apare ca o succesiune de maxime şi minime de intensitate alternante.
• Calitatea imaginii de interferenţă se masoară cu ajutorul funcţiei
de vizibilitate, definită ca:

• a)Pentru radiaţia coerentă, Imin = 0, astfel că V = 1;

• b)Pentru radiaţia necoerentă, Imax=Imin, iar V = 0.
• În general, sursele sunt parţial coerente, astfel că V e [0, 1].

• Azi, interferenţa undelor electromagnetice din domeniul optic (cu

lungimea de undă de ordinul micrometrilor) este utilizată pentru
măsurători de mare precizie de lungimi şi de unghiuri, precizia
pentru lungimi fiind de ordinul de mărime al lungimii de undă.
Cum puteti obtine interferenta?
• Figura de interferenta obtinuta cu un dispozitiv de tip Young o puteti realiza si
in laboratorul de fizica din scoala. Sursa punctiforma S o putep obtine
asezand in fata unui bec o placa opaca care are o deschidere verticala foarte
ingusta (lungimea nu are important!) sau utilizand laserul de la un pointer.
Cele doua surse coerente pot fi construite la fel, adica doua fante foarte
inguste si foarte apropiate (21 = 1 mm). Franjele se vad mai bine cu ajutorul
unui ocular de microscop. Aveti grija sa aliniati toate componentele pe acelasi
ax.
Dispozitive
interferentiale
• Dispozitivele experimentale cu care se obtin surse coerente de lumina
au in majoritate schema de principiu ca cea din figura 1.58
(dispozitivul lui Young), adica se separa printr-un sistem convenabil
doua fascicule de lumina dintr-un fascicul initial.

• Vom analiza urmatoarele dispozitive:

a)Oglinzile lui Fresnel;
b)Biprisma Fresnel;
c)Oglinda lui Lloyd.
• a) Oglinzile lui Fresnel
• Dispozitivul numit Oglinzile lui Fresnel utilizeaza drept surse coerente
imaginile virtuale Sj si S2 ale unei surse punctuale S m doua oglinzi plane O1
si O2, care fac un unghi foarte apropiat de 180° (fig. 1.63). Fasciculele de
lumina reflectate de cele doua oglinzi au o regiune in care se suprapun si in
care are loc interferenta.
• Acest domeniu comun, numit si camp de interferentd este cu atat mai mare
cu cat distanta dintre imaginile Sj si S2 in oglinzi este mai mica. Pentru a
observa franjele de interferenfa se aseaza un ecran P in regiunea comuna.
 b) Biprisma Fresnel

• Biprisma Fresnel este un dispozitiv analog cu Oglinzile lui Fresnel, format din doua
prisme egale cu unghiul din varf foarte mic (< 1°) si cu bazele lipite (fig. 1.64). Cele
doua surse coerente sunt imaginile unei surse punctiforme in cele doua prisme lipite.
Fasciculele de lumina emergente din prisme au o zona comuna care formeaza un
camp de interferenta.Distanta dintre cele doua surse coerente S1 si S2 este egala cu
cu 2d(n-1)A,unde d este distanta de la sursa punctiforma S la muchia comuna a
prismelor,iar A unghiul uneia dintre prisme.
• c) Oglinda lui Lloyd
• Oglinda lui Lloyd este o oglinda plana in care se formeaza o imagine virtuala a unei
sjrse punctiforme S asezata foarte aproape de planul oglinzii (fig. 1.65). Sursele
coerente sunt S si imaginea sa S1 in oglinda plana. Prin reflexia pe oglinda are loc o
modificare a fazei cu Ħ, astfel ca franja centrala este intunecata.