Interferența lumini

P R O I E C T R E A L I Z AT D E C R E T U S T E F A N VA L E N T I N

CLASA XII B

L I C E U L T E O R E T I C D E I N F O R M AT U C
Interferența

• Interferența reprezintă fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc într-un
punct din spațiu. Pentru a obține un fenomen de interferență staționar, undele trebuie să aibă aceeași
frecvență și să fie coerente, adică să aibă o diferență de fază constantă. În acest caz, în anumite puncte
din spațiu se vor forma zone cu aceeași valoare a intensității rezultante numite franje de interferență.
Franjele pot fi de minim sau de maxim, în funcție de valoarea amplitudinii rezultante.
Interferența luminii
• Interferența (în spectrul vizibil) este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde coerente
într-o anumită zonă din spațiu ducând la obținerea unui tablou staționar de maxime și minime de
interferență. Pentru a obține un fenomen de interferență staționară, undele trebuie să aibă aceeași
frecvență și să fie coerente, adică să aibă o diferență de fază constantă.
• Undele coerente sunt undele între care există relații constante în timp ( diferența de fază,
amplitudinea), iar fenomenul de interferență se poate observa tot timpul. De gradul de coerență al
undelor care interferează depinde staționaritatea și contrastul tabloului de interferență.
Deosebiri între interferența undelor
mecanice și cea a luminii
• Interferența undelor electromagnetice din domeniul vizibil, ca și în cazul undelor mecanice, constă în
suprapunerea a două sau mai multe unde într-o zonă spațială. Însă în cazul undelor mecanice, rezultatul
interferenței se apreciază în funcție de amplitudinea undei rezultante în acel punct, iar în cazul luminii,
rezultatul interferenței se apreciază după intensitatea luminoasă în punctul respectiv.
Dispozitivul lui Young

• Thomas Young a fost cel care a demonstrat valabilitatea teoriei conform căreia lumina este o undă.
Dispozitivul lui Young este unul dintre experimentele care i-au ajutat pe oamenii de știință să înțeleagă
misterul luminii. De fapt, lucrurile sunt relativ simple: ideea experimentului este ca lumina provenită de la
Soare sau de la o sursă de lumină monocromatică, la întâlnirea unui paravan, să poată trece doar prin două
fante. Astfel, Young a obținut pe un ecran un anumit model. Acesta a descoperit că lumina a suferit difracție
la trecerea prin fante, apoi razele au interferat între ele creându-se pe ecran o serie de dungi paralele și
echidistante luminoase alternând cu cele întunecate. Acestea reprezintă franje de interferență care sunt
paralele nu numai între ele, ci și cu fantele. În urma experimentului, Young a ajuns la concluzia că lumina
este o undă, din moment ce undele au proprietatea de a se difracta și de a interfera, la fel cum aceasta s-a
comportat în cazul de față.
Schema dispozitivului lui Young

În figură s-au notat:

S = sursa de lumină;
F1, F2 = fante într-un
ecran;
d = distanța de la sursă la
fante (care este de ordinul
zecilor de centimetri);
D = distanța de la fante la
ecran (este de ordinul
metrilor);
2l = distanța dintre fante;
Schema dispozitivul lui Young

• Benzile luminoase de pe figura de interferență obținută pe ecran corespund punctelor de maxim de

interferență, iar benzile întunecate corespund punctelor de minim de interferență.
Distanța dintre două maxime vecine, respectiv dintre două minime vecine de pe ecranul dispozitivului lui
Young se numește interfranjă. Ea are expresia de calcul: i = xk+1-xk = λD/2l . De aici putem deduce că
franjele sunt echidistante, deoarece λ,D și l sunt constante în timp.
Dispozitivul lui Young este prima metodă cunoscută de obținere a undelor coerente, iar interferența produsă
este interferență nelocalizată. Se numește astfel deoarece figura obținută în urma fenomenului ocupă o
regiune din spațiu destul de mare, astfel încât, pentru orice poziție a ecranului aflată în această regiune, se
pot observa franjele de interferență.
Interferența luminii albe

• Un alt caz este cel în care se plasează o lamă cu fețe plan-paralele în calea luminii venite de la una dintre
fante, perpendicular pe drumul acesteia. Figura de interferență se deplasează pe direcția în care se află fanta
respectivă cu o distanță ce depinde de grosimea lamei, de materialul din care este confecționată, dar și de
lungimea de undă a radiației.
Interesant este cazul în care lumina care trece prin fante este lumină albă. Pe ecran se va forma franja
centrală albă (deoarece diferența de drum dintre radiații este 0), franjele următoare fiind irizate, cu violet
spre cea centrală și cu roșu spre exterior. Franjele de un ordin mare apar estompate, având o tentă uniformă
numită alb de ordin superior.
Interferența luminii albe
Interferența în
viața de zi cu zi

• Irizațiile bulelor de săpun, a petelor de

ulei sau benzină de pe drum, a stratului
antireflex (film subțire) de pe ochelari
sau a camerei foto se datorează
interferenței constructive a luminii pe
stratul superior, cât și pe cel inferior ale
acestora.
Interferența în viața de zi cu zi
• In natură, penele unor păsări (păuni, colibri), carapacele unor gândaci apar mai luminoase, în timp ce își schimbă
culoarea când se schimbă unghiul de vizualizare. În mod similar perlele, pietrele prețioase (diamantul, opalul) prezintă
modele frumoase de interferență cauzate de împrăștierea luminii din structurile acestora.
Bibliografie

• Interferență - Wikipedia

• weebly.com DISPOZITIVUL YOUNG - LUMINA

• Fizichim - Interferența luminii