Lentile subţiri

Lentila subţire este un ansamblu de doi dioptri sferici coaxiali, cu distanţa dintre vârfuri
mult mai mică decât razele de curbură ale acestora. În mod ideal vârfurile celor doi dioptri se
suprapun peste centul optic 𝑂 al lentilei. Orientarea
relativă a celor două suprafeţe sferice determină
cele două tipuri de lentile: convexe sau convergente
Fig. 4.18.a şi concave sau divergente Fig. 4.18.b.
Indiferent de natura lentilei, relațiile care se
stabilesc între parametrii obiectului și imaginii au
aceiaşi formă algebrică pentru ambele tipuri de
lentile.
Se consideră în exteriorul lentilei un mediu omogen şi izotrop cu indicele de refracţie n0.
Pentru un obiect punctiform S, primul dioptru
formează imaginea (reală) Sv, ce se comportă ca
obiect (virtual în acest caz) pentru cel de-al doilea
dioptru, încât imaginea finală va fi în S’.
Folosind formula punctelor conjugate pentru
refracţia prin cei doi dioptri rezultă:
𝑛 𝑛 𝑛−𝑛
− 𝑥0 = 𝑅 0
𝑎
{𝑛0 𝑛 𝑛0 −𝑛
− 𝑎 = 𝑅′
𝑥′
Adunând membru cu membru, se obţine formula
punctelor conjugate pentru lentile.:
1 1 1 1
− 𝑥 = (𝑛𝑟 − 1) ⋅ (𝑅 − 𝑅′) (4.17.) cu
𝑥′
𝑛𝑟 = 𝑛⁄𝑛𝑜 , indicele de refracție relativ al materialului lentilei față de mediul exterior.
Coordonata 𝑓 a focarulu imagine se determină din condiţiile: 𝑥 ′ = 𝑓 pentru −𝑥 → ∞, fiind
dată de relaţia:
1 1 1
= (𝑛𝑟 − 1) ⋅ (𝑅 − 𝑅′ ) (4.18.)
𝑓
Observație
Având în vedere semnele coordonatelor 𝑅, 𝑅′ ale celor două centre de curbură, rezultă că
pentru lentile convexe (convergente) 𝑓 > 0 Fig. 4.20.a, iar pentru lentile concave (divergente)
𝑓 < 0, Fig. 4.20.b.
Astfel formula punctelor conjugate capătă forma:
1 1 1
− = (4.19.)
𝑥′ 𝑥 𝑓
Focarele lentilelor convergente sunt reale, deoarece se formează la intersecţia efectivă a
razelor de lumină Fig. 4.20.a. Focarele lentilei divergente sunt virtuale, deoarece se formează la
intersecţia prelungirilor razelor de lumină Fig. 4.20.b.
 Observaţie
Formula punctelor conjugate se mai poate obţine din teorema asemănării, fără legătură cu
dioptrul sferic.
𝑦 −𝑥−𝑓
𝛥𝐴𝐵𝐹~𝛥𝐴2 𝑂𝐹: −𝑦′ = 𝑓 1 1 1
{ 𝑦 𝑓 ⇒ 𝑥′ − 𝑥 = 𝑓
𝛥𝐴1 𝑂𝐹′~𝛥𝐴′𝐵′𝐹′: −𝑦′ = 𝑥′−𝑓
Mărirea liniară transversală se obţine folosind Fig. 4,21. Aceasta evidenţiază faptul că

la lentila subţire razele de lumină ce trec

prin centrul optic O se refractă fără
deviaţie. Din teorema asemănării se
−𝑦′ 𝑥′
obţine: 𝑦 = −𝑥. Rezultă:
𝑦′ 𝑥′
𝛽= = (4.20)
𝑦 𝑥
Convergenţa este un parametru ce
caracterizează cantitativ orientarea
razelor unui fascicul după interacţiunea
cu sistemul optic. Pentu toate
sistemele optice modulul său se defineşte
prin expresia:
1
|𝐶| = | |
𝑓
unde C este convergenţa şi f distanţa focală a sistemului.
Se impun două condiţii valorii algebrice ale convergenţei.
• Dacă sistemul optic transformă un fascicul de raze paralele
într-un fascicul convergent, convergenţa sa se consideră pozitivă.
• Dacă sistemul optic transformă un fascicul de raze paralele
într-un fascicul
divergent, convergenţa se consideră negativă.
Având în vedere aceste condiţii, pentru oglinzi, respectiv, lentile se obține:
 1 1
𝐶𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑ă = − 𝑓 ; 𝐶𝑙𝑒𝑛𝑡𝑖𝑙ă = 𝑓 (4.21. )
𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑ă 𝑙𝑒𝑛𝑡𝑖𝑙ă
1
< 𝐶 >𝑆𝐼 =< > = 𝑚−1 = 𝛿 (𝑑𝑖𝑜𝑝𝑡𝑟𝑖𝑒)
𝑓 𝑆𝐼
Dioptria este convergenta unui sistem optic a cărui distanță focală este de un metru.
Aceste rezultate sunt foarte importante în cazul sistemelor optice centrate, echivalente cu
o lentilă sau cu o oglindă.
Analiza completă a proprietăţilor imaginii pentru obiecte reale şi virtuale în lentile, se poate
realiza studiind modul de variaţie a poziţiei imaginii dată de 𝑥′ şi a măririi liniare transversale 𝛽.
Ele reflectă astfel proprietăţile imaginii:
𝑥′ > 0 − 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙ă; 𝛽 > 0 − 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡ă; |𝛽| > 1 − |𝑦 ′ | > 𝑦;
a) { b) { c){
𝑥′ < 0 − 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑖𝑟𝑡𝑢𝑎𝑙ă. 𝛽 < 0 − 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑟ă𝑠𝑡𝑢𝑟𝑎𝑡ă. |𝛽| < 1 − |𝑦 ′ | < 𝑦.
Lentila convergentă - 𝒇 > 𝟎
Obiect real Obiect virtual
𝑥
−∞ (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟐. 𝒂) −2𝑓 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟐. 𝒃) −𝑓 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟐. 𝒄) 0 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟐. 𝒅) +∞
x f - - - 0 + +
𝑥+𝑓 - - 0 + +
Imag. reală Imag. Imag. reală
𝑥⋅𝑓
𝑥′ = vitruală
𝑥+𝑓 𝑓 + + +∞ /−∞ - 0 + 𝑓
𝑓 |𝑦′| < |𝑦| |𝑦′| > |𝑦| |𝑦′| > |𝑦| |𝑦′| < |𝑦|
𝛽=
𝑥+𝑓 0 - (−1) - −∞ /+∞ (+1) + 0

Lentila divergentă - 𝒇 < 𝟎

 Obiect real Obiect virtual
𝑥
−∞ (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟑. 𝒂) 0 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟑. 𝒃) −𝑓 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟑. 𝒄) −2𝑓 (𝑭𝒊𝒈. 𝟒. 𝟐𝟐. 𝒂) +∞
x f + 0 - - -
𝑥+𝑓 - - - 0 + +
𝑥⋅𝑓 Imag. virtuală Imag. reală Imag. vitruală
𝑥′ =
𝑥+𝑓 𝑓 - 0 + +∞ /−∞ - - 𝑓
𝑓 |𝑦′| < |𝑦| |𝑦′| > |𝑦| |𝑦′| > |𝑦| |𝑦′| < |𝑦|
𝛽=
𝑥+𝑓 0 + (+1) + +∞ /−∞ - (−1) - 0

Sisteme de lentile subţiri

Se consideră două lentile subţiri, coaxiale, la distanţa 𝑑 între ele, cu distanţele focale 𝑓1 , 𝑓2 .
Lentila 𝐿1 formează pentru un obiect
punctiform 𝑃 de pe axa principală o
imagine 𝑃1 , care se comportă ca obiect
pentru lentila 𝐿2 , încât imaginea finală
dată de sistem se plasează în 𝑃′, Fig.
4.24.
Utilizând formula punctelor
conjugate pentru cele două lentile şi
relaţia dintre distanţe, se obţine:
 1 1 1
−𝑥 =𝑓
𝑥1 ′ 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1
−𝑥 =𝑓 ⇒ −𝑥 +𝑥 −𝑥 =𝑓 +𝑓
𝑥′ 𝑥′ 1 1 +𝑑 1 2
1 2
{𝑥1 ′ + (−𝑥1 ) = 𝑑
În cazul lentilelor subţiri lipite 𝑑 → 0, încât termenii intermediari din ultima relaţie se reduc
şi se obţine formula punctelor conjugate pentru două lentile subţiri lipite:
1 1 1 1
− = + (4.22. )
𝑥′ 𝑥 𝑓1 𝑓2
Se constată că cele două lentile subţiri lipite se comportă ca o lentilă echivalentă, având
distanţa focală respectiv convergenţa date de relaţiile:
1 1 1
= 𝑓 + 𝑓 ; 𝐶 = 𝐶1 + 𝐶2 (4.23. )
𝑓 1 2
Relaţiile (4.23.) se pot generaliza pentru un sistem de 𝑛 lentile subţiri lipite, fiind valabile
indiferent de tipul lentilelor, adică de semnul distanţelor focale respectiv al convergenţelor.
1 1 1 1 1
= + +. . . + = ∑𝑛𝑘=1 ; 𝐶 = 𝐶1 + 𝐶2 +. . . +𝐶𝑛 = ∑𝑛𝑘=1 𝐶𝑘 (4.24. )
𝑓 𝑓1 𝑓2 𝑓𝑛 𝑓𝑘
Într-un mod sismilar se obţine expresia măririi liniare transversale pentru cele 𝑛 lentile
subţiri lipite:
𝛽 = 𝛽1 ⋅ 𝛽2 ⋅. . .⋅ 𝛽𝑛 = ∏𝑛𝑘=1 𝛽𝑘 (4.25. )
Observaţie
Sistemele de lentile subţiri lipite sunt fundamentale pentru construcţia obiectivelor
aparatelor optice.
Sisteme afocale
Un sistem optic este afocal dacă transformă un fascicul de raze paralele în alt fascicul de
raze paralele, de multe ori cu altă deschidere, secțiune transversală.
Observații
1. În cazul lentilelor coaxiale sistemele afocale pot fi formate din două
lentile convergente, sau dintr-o lentilă convergentă și una divergentă. În ambele cazuri distanța
dintre lentile este 𝑑 = 𝑓1 + 𝑓2 , vezi Fig. 4.27. Două lentile divergente nu pot forma un sistem
afocal.

2. Sistemul afocal de două lentile coaxiale are mărirea liniară transversală

dependentă de distanțele focale ale acestora, cum rezultă din teorema asemănării:
𝑦′ 𝑓
𝛽 = 𝑦 = − 𝑓2 (4.26.)
1
3. O lentilă convergentă poate forma sistem afocal și cu o oglindă sferică
sau plană, plasată pe aceiași axă optică principală. În anumite condiții, lentilele divergente pot
forma sisteme afocale numai cu oglinzile concave coaxiale.
Aparate optice
 Aparatele optice sunt asociații de lentile, oglinzi, surse de lumină și diafragme cu ajutorul
cărora se obțin imagini (reale sau virtuale) ale obiectelor (reale).
Performanțele aparatelor optice sunt descrise prin intermediul unor parametri specifici.
1. Mărirea liniară transeversală (grandismentul) este egală cu raportul dintre
dimensiunea 𝑦′ a imaginii și dimensiunea 𝑦 a obiectului.
𝑦′
𝛽 = 𝑦 −𝑚ă𝑟𝑖𝑚𝑒 𝑎𝑑𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
2. Puterea optică este egală cu raportul dintre dimensiunea 𝑦′ a imaginii și
tangenta unghiului 𝛼 sub care se vede obiectul.
𝑡𝑔 𝛼′ 𝑡𝑔 𝛼′
𝑃= −< 𝑃 >𝑆𝐼 =< >𝑆𝐼 = 𝑚−1 = 𝛿 (𝑑𝑖𝑜𝑝𝑡𝑟𝑖𝑒)
𝑦 𝑦
3. Mărirea unghiulară (grosismentul) este egală cu raportul dintre tangenta
unghiului 𝛼′ sub care se vede imaginea și tangenta unghiului 𝛼 sub care se vede obiectul.
𝑡𝑔 𝛼′
𝐺 = 𝑡𝑔 𝛼 − 𝑚ă𝑟𝑖𝑚𝑒 𝑎𝑑𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
Aparatele optice sunt de două tipuri
A. Aparatele optice care formează imagini reale, vizibile pe un ecran, care
se mai numesc și aparate obiectiv. Din categoria aceasta fac parte camerele foto-video și aparatele
de proiecție. Prin simplificare consistentă putem considera ochiul uman ca o cameră foto-video.
B. Aparatele optice care formează imagini virtuale, vizibile cu ochiul liber,
se mai numesc și aparate obiectiv. Din categoria aceasta fac parte lupa, luneta și microscopul optic.
*Ochiul uman
Ochiul este cel mai complex aparat optic, prin intermediul căruia se obțin imagini reale,
răsturnate, mai mici decât obiectul, pe retină. Acestea sunt formate cu ajutorul unui sistem
convergent format din două elemente optice. Primul este stratul transparent exterior numit cornee,
a cărui convergență este aproximativ constantă 𝐶1 ≈ 40 𝛿. Al doilea element numit cristalin este
o lentilă convergentă, cu convergență variabilă prin schimbarea razelor de curbură a celor două
fețe, sub acțiunea mușchilor interni ai ochiului (ciliari și radiali). Convergența cristalinului, în stare
neacomodată, este 𝐶2 ≈ 20 𝛿, rezultând astfel o convergență totală a ochiului normal 𝐶 = 60 𝛿.
Acomodarea ochiului
Un ochi normal, aflat în stare de repaus, are focarul situat pe retină. Din această cauză,
pentru obiectele situate la infinit, (practic, la distante mai mari decât circa 15 𝑚) ochiul formează
imaginile pe retină fără nici un efort de modificare a cristalinului.
Apropiind obiectul, cristalinul se bombează sub acțiunea mușchilor interni, astfel încât
imaginea să rămână tot pe retină. Fenomenul se numeste acomodare. Cristalinul însă nu se poate
bomba oricât și de aceea obiectul poate fi adus doar până la distanța minimă de vedere clară - sub
care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retină.
În concluzie acomodarea ochiului este posibilă pentru obiecte plasate între un punct aflat
la o distanță maximă (punctul remotum), care este la infinit (practic, peste 15 𝑚) și un punct aflat
la o distanță minimă (punctul proximum), care este de 10 − 15 𝑐𝑚 la tineri și aproximativ 25 𝑐𝑚
la adulți. În mod normal, ochiul vede cel mai bine, distingând cele mai multe detalii, la o distanță
mai mare decât distanța minimă de vedere și anume la aproximativ 𝛿 = 25 𝑐𝑚, numită distanta
vederii optime.
Defecte de vedere
Ochiul uman poate avea diferite afecțiuni, defecte, însă numai o parte dintre ele au cauze
optice, legate de propagarea luminii în interiorul său. Trei dintre acestea, sunt cel mai frecvent
întâlnite.
 1. Miopia reprezintă incapacitatea cristalinului de a se acomoda la convergențe mici,
motiv pentru care imaginea se formează în punctul 𝑀𝑜 , situat în fața retinei, Fig. 4.28.a. Aspectul
poate fi datorat și unui glob ocular mai alungit decât în cazul ochiului normal. Asociind o lentilă
divergentă, cu distanță focală adecvată, convergența sistemului ochi-lentilă scade, imaginea
formându-se în punctul 𝑀 situat pe retină, Fig. 4.28.b. Teoretic, distanța focală a lentilei divergente
trebuie să fie egală în modul cu distanța la care se află punctul remotum al ochiului miop.

2. Hipermetropia reprezintă incapacitatea cristalinului de a se acomoda la

convergențe mari, motiv pentru care imaginea se formează în punctul 𝑀𝑜 , situat în spatele retinei,
Fig. 4.29.a. Aspectul poate fi datorat și unui glob ocular mai aplatizat decât în cazul ochiului

normal. Asociind o lentilă divergentă, cu distanță focală adecvată, convergența sistemului ochi-
lentilă crește, imaginea formându-se în punctul 𝑀 situat pe retină, Fig. 4.29.b. Lentila convergentă
trebuie să aibă o distanța focală care, pentru obiectul real plasat la distanța vederii optime 𝛿 =
25 𝑐𝑚, să formeze o imagine virtuală, plasată în punctul proximum al ochiului hipermetrop.
3. Prezbitismul, este o afecțiune datorată pierderii capacității ochiului de a se adapta
atât la convergențe mari, cât și la convergențe mici. Este datorată îmbătrânirii ochiului și se
corijează cu lentile bifocale sau cu convergență progresivă.
Observație
Ochiul este un organ foarte important în viața omului, întrucât pentru un adult cu vedere
normală, aproximativ 90 % din experiența sa de viață este căpătată pe cale vizuală. Auzul asigură
acumularea a circa 9 % din experiența omului normal, iar celelalte simțuri, miros, gust, pipăit,
împreună, circa 1 %.
Probleme rezolvate
1*. O lentilă convergentă cu razele de curbură r şi 2r se argintează pe faţa mai curbată.
Sistemul este plasat în aer. Să se determine: a) cum se modifică valoarea convergenţei dacă lumina
este incidentă pe sticlă; b) distanţa focală a sistemului
echivalent.
Soluție
a) În sistemul coaxial din Fig.4.25, lentila este
traversată de două ori de lumină, încât ea intervine de
două ori în expresia convergenţei.
 𝐶 = 2𝐶𝑙 + 𝐶𝑜
1 1 1 1
{𝐶𝑙 = (𝑛 − 1) ∙ (𝑅 − 𝑅′) = (𝑛 − 1) ∙ (−2𝑟 − −𝑟)
2 2
𝐶𝑜 = − 𝑅 = − −𝑟
𝑛+1
𝐶=
𝑟
b) Razele de lumină revin în mediul de provenienţă, încât sistemul este echivalent cu o
oglindă.
1 𝑟
𝐹𝑜 = − = −
𝐶 𝑛+1
2. O sursă punctiformă de lumină se află pe axa optică principală a unei
lentile convergente cu distanţa focală de 10cm, la distanţa de 20cm de aceasta. De partea opusă
sursei, perpendicular pe axa principală a lentilei se plasează o oglindă plană, la distanţa d=35cm
de lentilă. Să se precizeze poziţia şi natura imaginii finale dată de sistem.
Soluție
Conform Fig. 4.26, obiectul S are coordonata x1=−20cm. La prima transmisie a luminii
prin lentilă imaginea lui 𝑆 este 𝑆1, de
𝑥 ∙𝑓
coordonată 𝑥 ′1 = 𝑥 1+𝑓 = 20 𝑐𝑚 > 0 -
1
imagine reală.
𝑆1 reprezintă obiect real pentru oglinda
plană, situat la distanţa 𝑥2 = 𝑑 − 𝑥′1 = 15 𝑐𝑚
de oglindă. Imaginea 𝑆2 dată de oglindă se află
la distanţa 𝑥′2 = −𝑥2 = +15 𝑐𝑚 -imagine
virtuală.
𝑆2 este obiect real pentru lentilă la a
doua transmisie a luminii prin aceasta. 𝑆2 are coordonata 𝑥3 = −(𝑑 + 𝑥 ′ 2 ) = −50 𝑐𝑚 de lentilă.
𝑥 ∙𝑓
Imaginea finală 𝑆3 se formează la distanţa 𝑥′1 = 𝑥 3+𝑓 = 12,5 𝑐𝑚 > 0 - imagine reală.
3
3. Pe un banc optic sunt montate: un obiect, o lentilă subțire 𝐿1 și un ecran.
Se deplasează obiectul și lentila până când pe ecran se obține o imagine clară. Se măsoară distanța
𝑑1 dintre obiect și lentilă, precum și distanța 𝑑2 dintre lentilă și ecran. De lentila 𝐿1 se alipește
apoi o a doua lentilă subțire. Se deplasează ecranul până Sistem optic 𝑑1 (𝑐𝑚) 𝑑2 (𝑐𝑚)
când se obține din nou o imagine clară, după care se 𝐿1 60 20
măsoară din nou distanța 𝑑2 , dintre sistemul de lentile și 𝐿 și 𝐿 alipite 60 30
1 2
ecran. Datele culese sunt prezentate în tabelul alăturat.
Folosind datele culese, precizați: a) distanța focală a lentilei 𝐿1 ; b) mărirea liniară transversală dată
de lentila 𝐿1 ; c) distanța focală a lentilei 𝐿2 . d) construcția imaginii printr-o lentilă convergentă în
cazul în care distanța obiect-lentilă este egală cu dublul distanței focale.
Soluție
1 1 1
−𝑥 =𝑓 𝑑 ∙𝑑 𝑥′ 1
a) { 𝑥′1 1 1 ⇒ 𝑓1 = 𝑑 1+𝑑21 = 15 𝑐𝑚 . b) 𝛽 = 𝑥 1 = − 3 .
−𝑥1 = 𝑑1 ; 𝑥1 = 𝑑21 1 21 1
1 1 1
−𝑥 =𝑓
𝑥′2 2 1 1 1 −1
b) { 1 1 1 ⇒ 𝑓2 = ( + − ) = −60 𝑐𝑚 , 𝐿2 este o
𝑑22 𝑑1 𝑓1
−𝑥2 = 𝑑1 ; 𝑥 ′ 2 = 𝑑22 ; 𝑓 + 𝑓 = 𝑓
1 2
lentilă divergentă. d) Vezi Fig. 4.22.b, în care pentru −𝑥 = 𝑥 ′ = 2𝑓
se obține −𝑦 ′ = 𝑦.
4. Pe un banc optic se află un obiect luminos liniar, un ecran și o lentilă
sferică subțire, convergentă, cu convergența 𝐶 = 5 𝑚−1. Notăm cu 𝑑1 distanța dintre obiect și
focarul principal obiect al lentilei și cu 𝑑2 distanța dintre focarul principal imagine al lentilei și
ecranul poziționat astfel încât imaginea obiectului să fie clară. Calculați: a) distanța focală a
lentilei; b) distanța dintre ecran și obiect pentru care obiectul și imaginea sa reală au aceiași
dimensiune transversală; c) distanța focală în funcție de distanțele 𝑑1,2. d) distanța dintre obiect și
lentilă dacă 𝑑1 = 25 𝑐𝑚.
Soluție
1
a) 𝑓 = 𝐶 = 0,20 𝑚.
b) Imaginea de pe ecran fiind reală, este și răsturnată, ca în Fig. 4.22.a
𝐷 = −𝑥 + 𝑥′
1 1 1
{ −𝑥 =𝑓 ⇒ 𝐷 = 4𝑓 = 0,8 𝑚.
𝑥′
𝑥′ 𝑦′
𝛽= = ; 𝑦 ′ = −𝑦
𝑥 𝑦
1 1 1
−𝑥 =𝑓
c) { 𝑥′ ⇒ 𝑓 = √𝑑1 ∙ 𝑑2 .
𝑥 ′ = 𝑓 + 𝑑2 ; −𝑥 = 𝑑1 + 𝑓
𝐷 = −𝑥 + 𝑥′
1 1 1 𝑓(𝑑 +𝑓)
d) { 𝑥 ′ − 𝑥 = 𝑓 ⇒ 𝐷 = 𝑑1 + 𝑓 + 𝑑1 = 81 𝑐𝑚.
1
−𝑥 = 𝑑1 + 𝑓
5. O lentilă convergentă cu distanța focală 𝑓 = 10 𝑐𝑚, din sticlă cu indicele
de refracție 𝑛 = 1,5, este ținută orizontal la distanța 𝑑 deasupra unui text scris pe o foaie de hârtie
aflată pe o masă orizontală. Se constată că o literă cu înălțimea ℎ1 = 3 𝑚𝑚, privită prin lentilă,
are o imagine dreaptă cu înălțimea ℎ2 = 6 𝑚𝑚. Calculați: a) convergența lentilei; b) mărirea
liniară transversală dată de lentilă în situația descrisă în problemă; c) distanța 𝑑 la care este ținută
lentila deasupra textului; d) indicele de refracție al unui lichid în care ar trebui scufundată lentila,
astfel încât convergența ei să devină negativă, sistemul să fie divergent.
Soluție
𝑥′ 1 1 1
1 −1 ). 𝛽 = ℎ2 ′ −𝑥 = 𝑓
a) 𝐶 = 𝑓 = 10 𝛿(𝑚 b) { 𝑥 ⇒ 𝛽 = ℎ = 2. c) { 𝑥 ⇒
𝑥 ′ = ℎ2 ; 𝑥 = ℎ1 1
𝑥′ = 𝛽 ∙ 𝑥
𝑛 1 1
1−𝛽
𝐶 = (𝑛′ − 1) (𝑅 − 𝑅′) 𝑛
𝑥=𝑓 = 5 𝑐𝑚. d) { 1 1
⇒ (𝑛′ − 1) < 0 ⇒ 𝑛′ > 𝑛.
𝛽
𝐶 < 0; (𝑅 − 𝑅′) > 0

Probleme propuse
1. Distanţa de la un obiect la o lentilă este de 50 𝑐𝑚, iar de la lentilă la
imaginea reală a obiectului la lentilă 12,5 𝑐𝑚. Razele de curbură ale feţelor lentilei sunt de
12,5 𝑐𝑚 şi 25 𝑐𝑚.
Determină: a) distanța focală și convergența lentilei; b) indicele de refracție al materialului lentilei;
c) mărirea liniară transversală a lentilei; d) traseul razelor de lumină între obiect și imagine.
a) 𝑓 = 10 𝑐𝑚; 𝐶 = 10 𝛿; b) 𝑛 = 1,66; c) 𝛽 = −0,25.
2. O sursă punctiformă de lumină se află pe axul optic principal al unei
lentile divergente cu convergența 𝐶 = −5 𝛿. Care este distanţa dintre sursă şi lentilă, dacă
imaginea este de 𝑘 = 2 𝑜𝑟𝑖 mai apropiată de lentilă în raport cu obiectul?
𝑥 = (𝑘 − 1)/𝐶
3. Un obiect cu înălţimea 𝑦 = −8 𝑐𝑚 trebuie proiectat pe un ecran. Pentru
aceasta se folosește o lentilă aflată la distanţa de 4 𝑚 de ecran. Se obţine o imagine cu înălţimea
𝑦 ′ = 2 𝑚. Determină: a) poziția obiectului față de lentilă; b) distanța focală și convergența lentilei.
a) 𝑥 = −16 𝑐𝑚; b) 𝑓 = 15,38 𝑐𝑚; 𝐶 = 6,5 𝛿
4. Un sistem afocal este alcătuit dintr-o lentilă subțire având distanța focală
de modul 𝑎 și o oglindă sferică având raza de curbură de modul 𝑏, centrate pe aceiași axă optică
principală. Trasează drumul razelor de lumină și determină distanța 𝑐 dintre vârful oglinzii și
centrul optic al lentilei dacă: a) lentila este convergentă și oglinda convexă; b) lentila este
convergentă și oglinda concavă; c) lentila este divergentă și oglinda concavă; d) lentila este
divergentă și oglinda convexă.
a) 𝑐 = 𝑎 − 𝑏; b) 𝑐 = 𝑎 + 𝑏; c) 𝑐 = 𝑏 − 𝑎; d) sistem divergent,
5. O lentilă divergentă este alcătuită dintr-un material cu indicele de
refracție 𝑛 = 1,5. Convergența lentilei are valorile 𝐶1 = −5 𝛿 în aer și 𝐶1 = −1,25 𝛿 într-un
lichid transparent. Determină: a) valoarea indicelui de refracție al lichidului; b) raza de curbură a
unei fețe a lentilei, dacă aceasta este simetrică.
a) 𝑛𝑜 = 4/3; b) 𝑅 = 20 𝑐𝑚.
6. O lentilă divergentă are distanța focală 𝑓 = −10 𝑐𝑚. Un fascicul de raze
paralele, centrat pe axa optică principală, cu raza secțiunii 𝑟 = 2 𝑐𝑚, se refractă în lentilă și
formează o pată luminoasă pe un ecran paralel cu planul lentilei. Ce diametru are pata luminoasă
de pe ecran, dacă acesta este plasat la distanța 𝑑 = 20 𝑐𝑚 de lentilă?
𝑓−𝑑
𝐷 = 2𝑟
𝑓
7. Două lentile cu distanţele focale 𝑓1 = 12 𝑐𝑚 şi 𝑓2 = 15 𝑐𝑚 se găsesc la
distanţa 𝑑 = 36 𝑐𝑚 una de cealaltă, pe aceiași axă optică principală. Un obiect se află la distanţa
de 48 𝑐𝑚 de prima lentilă. Determină: a) poziția imaginii finale; b) mărimea imaginii finale dacă
obiectul are o înălțime de 4 𝑐𝑚; c) traseul razelor de lumină între obiect și imaginea finală.
a) 𝑥′2 = 60 𝑐𝑚; b) 𝑦′2 = 4 𝑐𝑚.
8. Două lentile convergente identice, simetrice, sunt plasate pe aceiași axă
principală, cu polii în contact. Indicele de refracție al materialului lentilelor convergente este 𝑛1 ,
iar distanța focală 𝑓1 . Spațiul dintre lentile se umple cu un lichid cu indicele de refracție 𝑛2 .
Determină distanța focală 𝑓 a sistemului nou format.
𝑛1 −1
𝑓 = 𝑓1
2𝑛1 −𝑛2 −1
9. Un obiect are înălţimea 𝑦1 = 5 𝑐𝑚, iar imaginea sa obţinută cu ajutorul
unei lentile pe un ecran are înălţimea 𝑦′1 = −15 𝑐𝑚. Se îndepărtează obiectul cu 𝑑 = 1,5 𝑐𝑚 de
lentilă. Menţinând lentila fixă, se deplasează ecranul până când se obţine o nouă imagine clară a
obiectului, având înălţimea 𝑦′2 = −10 𝑐𝑚. Determină: a) distanţa focală a lentilei; b) poziția
inițială a obiectului față de lentilă.
a) 𝑓 = 9 𝑐𝑚; b) 𝑥1 = 12 𝑐𝑚.
10. O oglindă sferică concavă este fixată într-un plan orizontal, încât axa
principală este verticală. În oglindă se toarnă o cantitate mică de apă, având indicele de refracție
𝑛. O sursă punctiformă de lumină, situată pe axa principală, formează două imagini reale la
distanțele 𝑎 și 𝑏 < 𝑎 față de polul oglinzii. Determină raza de curbură a oglinzii.
𝑎∙𝑏
𝑅 = 2(𝑛 − 1)
𝑎−𝑏
11. Un om miop citeşte o carte ţinând-o la distanţa de 20 𝑐𝑚 de ochi. Care
 este convergenţa ochelarilor pe care trebuie să-i poarte omul pentru a citi ţinând cartea la distanţa
optimă de vedere pentru un ochi normal 𝛿𝑜 = 25 𝑐𝑚 ?
𝐶 = −1 𝛿
12. Un om cu vederea normală (𝛿𝑜 = 25 𝑐𝑚) priveşte printr-o pereche de
ochelari cu convergenţa 𝐶 = 5 𝛿. Între ce limite este cuprinsă distanţa la care acesta poate vedea
clar un obiect ?
𝑥′
𝑥= ⇒ 𝑥 ∈ (−0,20 𝑚; −0,11 𝑚)
1−𝐶∙𝑥′
13. Un hipermetrop are distanța minimă de vedere distinctă la distanța 𝑑 =
1 𝑚. Determină: a) convergența lentilelor ochelarilor săi, dacă acesta folosește comod tableta și
smartfon-ul la distanța 𝛿𝑜 = 25 𝑐𝑚; b) poziția punctului remotum pentru utilizatorul acestor
ochelari.
a) 𝐶 = 3 𝛿; b) 𝑥 ′ = −0,33 𝑚.
14. Cu ajutorul unui aparat foto al cărui obiectiv are distanţa focală 𝑓 =
13 𝑚𝑚 se fotografiază un automobil în mişcare rectilinie cu viteza 𝑣 = 72 𝑘𝑚/ℎ, aflat la distanţa
de 26 𝑚. Cât trebuie să fie timpul de expunere pentru ca deplasarea conturului imaginii pe peliculă
să nu depăşească valoarea 𝑠 = 50 𝜇𝑚 ?
𝑠(𝑓 + 𝑥)
∆𝑡 = −
𝑓∙𝑣

22