Elemente de optică geometrică

Optica geometrică este domeniul fizicii care se ocupă cu studiul propagării

luminii prin diferite medii (substanţe şi vid) şi a fenomenelor ce au loc la
suprafeţele de separare a diferitelor medii.
NoţiunI introductive
Elementul de bază în studiul opticii geometrice este raza de lumină.
Raza de lumină reprezintă direcţia de transport a energiei luminoase de la
sursă spre receptor.

Un număr foarte mare de raze de lumină formează un fascicul lumionos.

În studiul formării imaginilor cu fascicule luminoase sunt foarte importante
fasciculele ordonate (Fig.4.1). Acestea pot fi formate din raze paralele (a),
convergente (b) şi divergente (c). Ultimele două se mai numesc fascicule conice.
Viteza luminii în vid este o constantă universală, fiind viteza maximă de
propagare a unei interacţiuni cunoscute în această etapă.
𝑚 𝑚
𝑐 = 2,99792458 ⋅ 108 ≈ 3 ⋅ 108
𝑠 𝑠
Pentru toate celelalte medii de propagare lumina înregistrează viteze mai
mici, aspect caracterizat de indicele de refracţie al substanţei:
𝑐
𝑛= >1
𝑣
În cazul aerului 𝑛𝑎𝑒𝑟 = 1,00028 ≈ 1, pentru calcule obişnuite.
Principiile opticii geometrice
Principiul propagării rectilinii a luminii: Între două puncte ale unui
mediu transparent, izotrop şi omogen, lumina se propagă în linie dreaptă.
Principiul reversibilității sensului de propagare: Pe o direcție dată se pot
propaga două raze de lumină în sensuri opuse, fără a se perturba reciproc.
Principiul independenţei direcţiei de propagare: Două sau mai multe
fascicule de lumină se pot intersecta într-o zonă a unui mediu transparent,
izotrop şi omogen, fără a se perturba între ele.
Principiul lui Fermat: Între două puncte ale unui sistem de medii
transparente lumina se propagă în timpul cel mai scurt, respectiv pe drumul
optic cel mai scurt.