Examinarea optico - vizuala

David Daniel Victor

1
Facultatea FIIR, 641CA, Splaiul Independentei nr. 313, 060042 Sector 6, București, Romania
david_dni2000@yahoo.com@gmail.com
1 Introducere:
Lucrarea de față este destinată înțelegerii modului în care se realizează controlul optico-
vizual modern în domeniul ingineriei industriale și optimizarea acestuia prin metode de
prelucrare a imaginii (cu ajutorul funcțiilor specifice Matlab).
Scopul controlului nedistructiv al pieselor ( recipiente, tevi) prin metoda de examinare
Visual Testing (VT) este de a pune in evidenta defectele de pe suprafata interioara a acestora,
greu accesibile, cu ajutorul unui instrumentelor optice.
Pentru intelegerea modului de functionare a instrumentelor optice folosite in examinarea optico-
vizuala s-a stabilit notiuni precum reflexie, refractie, difractie, dispersie, dar si a materialelor
folosite pentru realizarea instrumentelor, clasificarea acestora. De asemenea s-au prezentat atat
anatomia ochiului uman, cat si problemele de vedere ce pot sa apara.
Aplicația concretă a constat din examinarea cu ajutorul videoendoscopului TIP
VP300 a unor motoare cu ardere internă cu probleme de calitate (unul cu probleme din
funcționare și altele cu probleme de fabricație). În final imaginile au fost prelucrate
corespunzător utilizând funcții speciale Matlab.
1.1 Istoric;

Primele endoscoape datează din 1852 (apariția termenului în dicționar).

1852: ele sunt rigide si sunt folosite in urologie (utéroscope 4 din Desormeaux echipat cu un
carburator combustibil lampa Robert). Sistemul de calibrare treilea milimetru a fost proiectat de
producătorul Joseph-Frédéric-Benoît Charrière .
1879: Maximilian Nitze (de) , urologist vienez, construiește primul cistoscop.
1881 Johann von Mikulicz-Radecki (de) (1850-1905) prima gastroscopies practica cu un
dispozitiv de 650 mm lungime, ceea ce ia permis să recunoască cancerul de stomac. Urmați
imediat:
- primele bronhoscopii ( Gustav Killian ),
- primele rectoscopii (A. Kelly, doctor de spitale din Paris).
1890: Poliscopul lui Found , echipat cu filamente iluminante, înainte de inventarea fiolelor.
1917: Rudolf Schindler , inginer german, cu dezvoltarea articulațiilor opto-mecanice,
construiește primul gastroscop semi-flexibil de către Casa Wolf din Berlin.
1930: Charles Debray și Frédéric Pergola încearcă să adauge un fulger pentru a face fotografii.
1950: realizarea fibrelor optice aduce flexibilitate; se numeste fibroscop sau, de asemenea,
flexoscop. Basil Hirschowitz (în) , a ajutat la Curtiss SC și CW Peters, a construit primul
flexoscope Statele Unite ale Americii.
1965: Sistem optic de înaltă rezoluție Hopkins introdus de germanul Karl Storz.

în prezent:
- construcția camerelor video miniaturizate transformă radical aparatul inițial pur optic într-un
videoscop;
- prin gastroscopie, tehnologia capsula video 5 sunt: înghițite de către pacient, ele emit semnale
electromagnetice recepționate de antenă și similare , imaginile sunt afișate pe o stație de lucru
calculator. [21]
2 Descrierea teoretică a metodei
2.1 Lumina
2.1.1 Domeniul vizibil

Spectrul vizibil este porțiunea din spectrul electromagnetic , care este vizibil pentru ochiul uman.
Radiația electromagnetică în această gamă de lungimi de undă se numește lumină vizibilă sau
pur și simplu ușoară .
2.1.2 Interacțiunea luminii cu materia

2.1.2.1 Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii

la suprafața de separare a două medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare la
suprafața de separare intre două medii optice. [1]
Sunt două legi:

 Raza de lumină incidentă, raza de lumină reflectată și normala sunt coplanare în punctul
de incidență.
 Unghiul de reflexie r este egal cu unghiul de incidență i. Matematic, a doua lege se scrie
i=r
Notaţii:
I i r N=normala la suprafaţa de separare
R
I=raza incidentă
R=raza reflectată
i=unghi de incidenţă
r=unghi de reflexie

Fig 1.

Fig 2. Reflexia totala interna[3]

2.1.2.2 Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării
vitezei de propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al
proprietăților mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în
cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.)
în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore.

Fig 3. Refractia

2.1.2.3 Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în
fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu,
oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ea constă în variția indicelui de refracție n al unei
substanțe în funcție de lungimea de undă λ.
Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în diferite medii
(altele decât vidul) depinde de frecvență, de aceea lumina se va refracta diferit în funcție de
frecvență: în acest fel lumina albă poate fi separată în funcție de frecvență cu ajutorul unei
prisme din material transparent, fenomen numit dispersie. Tot din această cauză comunicațiile
prin fibră optică sunt stânjenite: pulsurile de lumină conțin componente de frecvențe diferite
care, deși sunt trimise simultan, vor ajunge la celălalt capăt al fibrei ușor decalat în timp, ceea ce
înseamnă că pulsurile de lumină vor fi mai lungi la recepție; pentru comunicarea pe distanțe
mari, este nevoie de stații releu intermediare pentru refacerea formei pulsurilor.

Fig 4. Disperia luminii

2.1.2.4 Difracția
Difracția are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la
suprafața apei, și undele electromagnetice cum ar fi lumina vizibilă, razele x și undele radio.
Întrucât obiectele materiale au și ele proprietăți ondulatorii, difracția apare și în cazul particulelor
de substanță ca electroni, protoni, neutroni și poate fi studiată conform mecanicii cuantice.
Rețeaua de difracție este formată din fante înguste, rectilinii, paralele, echidistante foarte
apropiate. [2]
2.1.3 Principiile înregistrării culorilor

Holografia este o metodă de înregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în

general bidimensional. Astfel, holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice;
înregistrările obținute se numesc holograme. Aceeași metodă se poate aplica și la înregistrarea,
redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale.
Diferența de principiu între o fotografie obișnuită și o hologramă constă în faptul că
fiecare punct al unei fotografii poartă informație despre intensitatea (eventual și culoarea) unui
punct sau a unei mici zone din obiectul fotografiat, în timp ce în holografie informația despre
fiecare punct din obiect este distribuită pe întreaga suprafață a hologramei. Undele
electromagnetice reflectate de scena holografiată sunt înregistrate cu fidelitate de suportul
holografic și reconstruite apoi la redarea hologramei. Astfel, holograma devine un fel de
fereastră prin care ochiul percepe același câmp luminos pe care l-a produs anterior scena
înregistrată. O analogie mai plastica ar fi comparația cu o cutie care se umple cu lumina,
reproducând obiecte.

Există mai multe tipuri de holografie. O hologramă simplă se obține prin înregistrarea
interferenței dintre lumina venită de la obiect cu lumina unei unde de referință. Franjele de
interferență produse astfel se înregistrează pe o placă fotografică de înaltă rezoluție. După
developarea plăcii, se trimite spre ea un fascicul de lumină care are aceeași poziție și distribuție
ca și unda de referință folosită la înregistrare. Franjele de interferență înregistrate pe placa
fotografică acționează asupra acestui fascicul ca o rețea de difracție și generează o undă
difractată, undă care are aceeași formă ca și cea venită de la obiectul holografiat și produce pe
retina ochiului aceeași imagine ca și obiectul real.

2.1.4 Sistemul aditiv RGB, sistemul substractiv CMY (sau CMYK) [9]

Modelul cromatic roșu-verde-albastru, abreviat RVA, (folosit adesea sub abrevierea

englezească RGB - Red Green Blue) este un model aditiv de culoare, în care culorile albastră,
roșie și verde sunt amestecate în diferite moduri pentru a produce o gamă largă de culori.

Principalul scop al paletei de culori RVA este de a reprezenta imagini pe sistemele

electronice, cum ar fi televizoarele și calculatoarele, deși a fost folosit și în fotografie. Înainte de
era electronică, modelul RVA era mai puțin cunoscut, în principal el fiind folosit în biologie, la
percepția umană a culorilor.

RVA este un model cromatic dependent de dispozitive: două monitoare diferite pot
reprezenta o anumită valoare RVA diferit, deoarece răspunsul elementului chimic ce provoacă
culoarea diferă de la producător la producător sau chiar la același dispozitiv, odată cu trecerea
timpului. Astfel o valoare RVA nu definește aceeași culoare pe toate dispozitivele fără un fel de
gestiune a culorilor.
 Fig 5 Culori sistem aditiv[10]

Dispozitivele de intrare tipice RVA sunt camerele de filmat, scanerele și aparatele de

fotografiat, iar cele de ieșire sunt televizoarele (CRT, LCD, cu plasmă, etc.), monitoarele,
ecranele telefoanelor mobile, proiectoarele video, afișoarele cu LED-uri multicolore.
Imprimantele nu folosesc paleta RVA, de obicei acestea folosesc modelul cromatic
CMYK.
CMYK (din lb. en. Cyan, Magenta, Yellow, Key - cyan, magenta, galben & cheie) este
un model de culoare substractiv utilizat în tipărirea color. Pentru obținerea unei anumite culori
sunt combinați pigmenții celor patru culori de bază: cyan, magenta, galben, negru. Cu ajutorul
acestui model se pot reproduce aproape toate culorile din spectrul vizibil; nu pot fi reproduse
culori fluorescente, etc.

Fig 6 Culori sistem substractiv [11]

2.2 Conversia analogic digitală a semnalului
Principiu: intrare curent – ieșire nuanțe de gri codificate pe 8 biți în general (adică 2^8=256 biți)
Convertorul analog-numeric este un circuit care transformă o mărime electrică cu variaţie
analogică (tensiune sau curent) aplicată la intrarea sa într-o mărime numerică, care reprezintă o
aproximare (cu o anumită precizie) a valorii acesteia.
2.3 Principii formare și afișare imagini digitale
2.3.1 Conversia RGB-CMY(K)
 Se poate face transformarea din RGB în CMYK ( dar se pierde informaţia de culoare
RGB nereproductibil CMYK) şi invers dar la transformarea CMYK în RGB ceea ce se
vizualizează pe ecranul monitorului va fi aproape identic în ambele sisteme.
Adobe Photoshop permite vizualizarea gamutului activând opţiunea în meniul „View”
Gamut warning. Porţiunile gri de pe ecran reprezintă culori care nu au corespondenţă în CMYK.
În general imprimantele mici, de birou, prelucrează fişierele RGB astfel încât să păstreze cât mai
fidel conţinutul, conversia în CMYK făcându-se pe baza unui profil propriu al imprimantei.
Totuşi, costurile de tipărire pentru lucrările cu acoperire mare sunt de câteva ori ( chiar zeci de
ori ) mai mari decât la imprimantele de producţie. Şi costul suportului de tipărire necesar
obţinerii unei calităţi foarte bune a printului este mult mai mare decât pentru imprimantele de
producţie.
Imprimantele de producţie folosesc mai bine fişierele în format CMYK, conversia
făcându-se în RIP ( Raster Image Processor). RIP-ul este o componentă hardware/software care
poate fi încorporată în maşina de tipar sau într-un computer dedicat, conectat direct la maşina de
tipar ( la echipamentele mai performante). În RIP fişierul trimis către print este transformat în
imagine bitmap separată pe cele 4 culori, CMYK, pe baza setărilor dorite. [12 ]

2.3.2 Reprezentarea culorilor HSB (Hue – nuanță, Saturation – saturație, Brightness -

strălucire)
HSB – sunt initialele proprietatilor care definesc o culoare in acest model – Hue, Saturation,
Brightness. Traducrea in romana ar fi Nuanta, Saturatie si Stralucire. In acest model se pleaca de
la principiul ca orice culoare se poate obtine plecand de la o nuanta (Hue) pura, care se amesteca
cu anumite cantitati de alb si/sau negru.
Nuanta (Hue) este reprezentata de culorea pura (rosu, verde, albastru) si se masoara in grade (de
la 0 la 360). Saturatia (Saturation) este puritatea culorii si reprezinta cantitatea de culoare pura
amescata cu alb. Stralucirea (Brightness) determina intensitatea culorii si reprezinta cantitatea de
culoare pura amestecata cu negru.
2.3.3 Stocare imagini digitale
Cele mai multe imagini ale computerului sunt stocate în formate grafice raster sau variații
comprimate, inclusiv GIF , JPEG și PNG , care sunt populare pe World Wide Web .
Inclusiv tipurile de proprietate, există sute de tipuri de fișiere imagine. Formatele PNG,
JPEG și GIF sunt utilizate cel mai adesea pentru a afișa imagini pe Internet. Aceste formate
grafice sunt listate și descrise pe scurt în continuare, separate în cele două familii principale de
grafică: raster și vector.

În plus față de formatele de imagini drepte, formatele Metafile sunt formate portabile care pot
include atât raster, cât și informații vectoriale. Exemplele sunt formate independente de aplicații,
cum ar fi WMF și EMF . Formatul metafilelor este un format intermediar. Majoritatea
aplicațiilor deschid metafile și apoi le salvează în propriul format nativ. Limbajul de descriere a
paginii se referă la formatele utilizate pentru a descrie aspectul unei pagini imprimate care
conține text, obiecte și imagini. Exemplele sunt PostScript , PDF și PCL . [13]
2.4 Principii de prelucrare a imaginii: îmbunătățire, restaurare, segmentare, analiză,
compresie.
Procesarea digitală a imaginilor este utilizarea de algoritmi de calculator pentru a efectua
procesarea imaginilor pe imagini digitale . Ca subcategorie sau domeniu de prelucrare a
semnalelor digitale, procesarea digitală a imaginilor are multe avantaje față de procesarea
imaginilor analogice . Acesta permite o gamă mult mai largă de algoritmi care să fie aplicată
datelor de intrare și poate evita probleme cum ar fi acumularea zgomotului și denaturarea
semnalului în timpul procesării. Deoarece imaginile sunt definite pe două dimensiuni (poate mai
mult) prelucrarea imaginilor digitale poate fi modelată sub forma unor sisteme
multidimensionale .

2.5 Îmbunătățirea imaginilor utilizând Matlab.

Termenul general de imbunatatirea imaginilor se refera la o clasa larga de operatii, ce au ca
scop marirea detectabilitatii componentelor imaginii. Aceasta detectabilitate depinde in primul
rand de perceptia vizuala a unui observator uman si deci reprezinta o apreciere subiectiva a
imaginii. Imbunatatirea calitatii unei imagini se face fara a presupune vreun model de degradare
sau a lua ın considerare vreo informatie legata de imaginea originala. Paradoxal, dar si o imagine
originala (nedegradata) poate fi imbunatatita. In general, imbunatatirea se refera la accentuarea
unor caracteristici ale imaginii, cum ar fi muchiile, contururile sau contrastul. Procesul de
imbunatatire nu mareste cantitatea de informatie continuta de o imagine.

3 Principiul metodei:
Receptarea imaginilor de catre operator cu ajutorul aparatelor optice (control optic).
3.1 Definiție
Metoda se bazează pe proprietățile de reflexie diferențiată a luminii pe suprafața probei de
examinat, înregistrarea rezultatului cu ajutorul unui sistem tehnic de conversie a radiației vizibile
în imagine digitală, prelucrarea primară a rezultatului de către softul intern al instalației și
examinarea finală de către operator.
3.2 Terminologie
Examinare vizuala directa - examinarea vizuala efectuata cu ochiul liber sau asociat cu o
aparatura optica ajutatoare (lupa, oglinda) fara intreruperea parcursului optic intre ochiul
operatorului si zona examinata.
Examinarea vizuala indirecta - examinarea vizuala efectuata cu intreruperea parcursului
optic , ( fotografiere, sistem video cu procesare a imaginii).
Instrument optic – orice instrument a carui functionare se bazeaza pe prezentarea unei imagini.
Lentila – obiect translucid care reflecta lumina care il traverseaza pentru a o focaliza pe o tinta.
[17]
3.3 Schema de principiu

Fig 7. Schema de principiu a examinarii vizuale la distanta [18]

Este necesara iluminarea corespunzatoare a suprafetei de examinat valori intre 500-1000 lx.
Luxul este unitatea de masura a iluminarii , egala cu iluminarea unei suprafete care
primeste un flux luminos de 1 lumen , uniform repartizat pe 1m2.
Lumenul este unitatea fotometrica a fluxului radiant , masurat energetic in wati.
Masurarea iluminarii se face cu fluxmetru.

Fig 8. Schema de principiu a videoendoscopului cu fibra optica [19]

Descrierea componentelor videoendoscopului :

- camera de examinare este alcatuit din o camera ce se roteste cu 360 de grade si un sistem de
iluminare.
- conducta flexibila de examinare se dirijeaza de operator, manual prin introducerea in interiorul
piesei.
- display-ul afiseaza imaginile inregistrate de camera
- Joystick-ul permite manevrarea camerei din capul de examinare : zoom, rotatie
- conducta flexibila de legatura leaga display-ul videoendoscopului de o unitate de prelucrare si
de sursa de curent
- Unitatea de prelurare este un calculator in care se pot transfera si inregistra pozele sau filmele
realizate de camera. [20]
3.4 Analizorul vizual uman

3.4.1 Anatomia ochiului

Ochiul uman este un organ care reacționează la lumină și presiune. Ca organ de simț ,
ochiul de mamifere permite viziunea . Ochii umani oferă o imagine tridimensională, în mișcare,
colorată în mod normal în lumina zilei. Rodurile și celulele conului din retină permit percepția și
viziunea luminoasă conștientă, inclusiv diferențierea culorii și percepția profunzimii. Ochiul
uman poate face diferența între aproximativ 10 milioane de culori și este capabil să detecteze un
singur foton .

Figura 9 Alcatuirea ochiului uman

1: segment posterior al globului ocular 2: ora serrata 3: mușchi ciliar 4: zonules ciliari 5: canal de
Schlemm 6: elev 7: camera anterioara 8: cornea 9: iris 10: lentilă cortex 11: lentile de nucleu
12: proces ciliar 13: conjunctiva 14: mușchiul oblic inferior 15: mușchiul rectus inferior 16:
mușchiul rectus medial 17: arterele și venele retinale 18: discul optic 19: dura mater 20:artera
retinală centrală 21: venă retinală centrală 22: nervul optic 23: vena vorticoasă 24: manta bulbară
25: macula 26: fovea 27: sclera 28: coroidul 29: mușchiul rectus superior 30: retina

3.4.2 Formarea imaginii la om

In cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe retină. Pentru ca

razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție
depinde în mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai
mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare
procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în
cristalin.
Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă) și
cristalin si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă
imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a
creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică
milioane de neuroni.
Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:
 razele de lumină își schimbă direcția;
 refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;
 imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

3.5 Tipuri de echipamente utilizate în controlul OV

3.5.1 Endoscoape

Endoscopul este un boroscop folosit in examinarile medicale, flexibil, cu sursa de

lumina de intensitate mai mare;
- suprafata de examinat poate fi la distanta de 4 mm sau mai mult; lungimea = 100 – 1500 mm,
diametrul = incepand cu 1.7 mm [24]

In medicina : endogastroendoscopie , colonoscopie ,laparoscopie, broncoscopie,

cistoscopie, artroscopie.

Fig 10. [25]

Videoendoscopul – O combinatie intre endoscopul cu fibre optice si un sistem video de preluare

si inregistrare a imaginii.
 Fig 11.

3.6 Standarde utilizate la controlul OV

SR ISO 3057: 1993 Examinari nedistrcutive. Mijloace de examianre vizuala.Alegerea lupelor cu
grosisment mic (ISO 3058: 1974);
SR EN 970: 1999 Examinari nedistructive ale imbinarilor sudate prin topire. Examinare vizuala.
SR ISO 10049: 1995 Piese turnate din aliaje de aluminiu. Metoda vizuala de evaluare a
porozitatii.
SR ISO 3057: 1993 Examinari nedistructive. Tehnicile replicii metalografice pentru examinarea
suprafetelor
4 Studiu de caz
4.1 Inregistrarea imaginilor in domeniul vizibil - precizarea tipului de echipament cu care
s-a lucrat, etapele inregistrarii etc);
4.2 Prelucrarea imaginilor in domeniul vizibil cu ajutorul unor functii specifice Matlab
(scopul pentru care se aplica prelucrarea imaginii, prezentarea functiilor matlab care ajuta
la prelucrarea imaginii, prezentarea imaginlor brute si prelucrate cu fiecare functie Matlab
specificata etc).
I=imread('IR_1026.jpg');
figure(1),imshow(I);

imtool(I);
Imod=I(:,1:480);
figure(2);
whos;
imhist(Imod);
Iajust=imadjust(Imod);
figure(3), imshow(Imod), figure(4), imshow(Iajust);

3
 4
RGB1=imread('IR_1026.jpg');
RGB2=imadjust(RGB1, [0.1 0.3 0; 0.6 0.7 1],[]);
figure(5),imshow(RGB1), figure(6), imshow(RGB2);

A=adapthisteq(Imod,'clipLimit',0.01,'Distribution','rayleigh');
figure(7),imshow(A);
Ihist=histeq(Imod,2);
figure(8),imshow(Imod), figure(9), imshow(Ihist);
figure(10),imhist(Ihist);
imwrite(Ihist,'Ihist.tiff');
imwrite(Ihist,'Ihist.jpeg');

1)
I=imread('IR_1026.jpg');
figure(1),imshow(I);

Imod=I(:,1:480);
whos;
figure(2),imshow(Imod);
rgb2gray(I);
I2=rgb2gray(I);
figure(3),imshow(I2);

r=0:1/256:1;
g=0:1/256:1;
b=0:1/256:1;
culorile_mele=[r',g',b'];
colormap(culorile_mele);
figure(4);
imagesc(I2);
J=rgb2gray(I);
figure(5),imshow(J);

coeff1=0.15;
coeff2=0.1;
coeff3=0.5;
Igray=I(:,:,1)*coeff1+I(:,:,2)*coeff2+I(:,:,3)*coeff3;
figure(6),imshow(Igray);
 a)
I=imread('IR_1026.jpg');
figure(1),imshow(I);

imtool(I);
Imod=I(:,1:480);
figure(2);
whos;
imhist(Imod);
Iajust=imadjust(Imod);
figure(3), imshow(Imod), figure(4), imshow(Iajust);

RGB1=imread('IR_1026.jpg');
RGB2=imadjust(RGB1,[0.1 0.3 0; 0.3 0.6 1],[]);
figure(5),imshow(RGB1), figure(6), imshow(RGB2);
Ihist=histeq(Imod,2);
Figure(7),figure(8),imshow(Imod), figure(9), imshow(Ihist);
figure(10),imhist(Ihist);
imwrite(Ihist,'Ihist.tiff');
imwrite(Ihist,'Ihist.jpeg');
I=imread'IR_1026.jpg');
figure(1),imshow(I);

Imod=I(:,1:480);
whos;
figure(2),imshow(Imod);
rgb2gray(I);
I2=rgb2gray(I);
figure(3),imshow(I2);

r=0:1/256:1;
g=0:1/256:1;
b=0:1/256:1;
culorile_mele=[r',g',b'];
colormap(culorile_mele);
figure(4);
imagesc(I2);
J=rgb2gray(I);
figure(5),imshow(J);

coeff1=0.15;
coeff2=0.1;
coeff3=0.5;
Igray=I(:,:,1)*coeff1+I(:,:,2)*coeff2+I(:,:,3)*coeff3;
figure(6),imshow(Igray);
4.2.1 Prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora (se vor prezenta in paralel imaginile
in IR prelucrate si cele in spectrul vizibil - inregistrate cu aparatul foto; conditiile de
mediu de inregistrare specifice; modul de identificare/codare a imaginilor; prezentarea
problemelor identificate si explicarea acestora etc);

5 Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Image_sensor#Specialty_sensors
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Materiale-pentru-constructia-M6219131623.php
https://discromat.wordpress.com/2007/06/23/definitii-si-explicatii/
https://www.tipro.ro/2011/09/rgb-si-cmyk/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Difrac
%C8%9Bie#Determinarea_lungimii_de_und.C4.83_cu_ajutorul_re.C8.9Belei_optice
http://www.scientia.ro/tehnologie/computerul-hardware-si-software/2578-imaginile-raster-
imaginile-vectoriale.html
http://www.scritub.com/stiinta/fizica/Ochiul-uman-instrument-optic20217152017.php
https://prezi.com/tdkqjpuspdlm/endoscopul/