Producerea şi utilizarea curentului continuu - aspecte complementare

*Elemente de electrostatică
Electrizarea corpurilor, sarcina electrică
Electrizarea corpurilor a putut fi justificată abia la începutul secolului XX, odată cu
descoperirea structurii atomului.
Orice atom este alcătuit dintr-o parte centrală numită nucleu şi o parte periferică numită
înveliş electronic. Nucleul include 𝑍 protoni (număr atomic) având fiecare sarcina 𝑞𝑝 = +𝑒, (unde
𝑒 = 1,602 ⋅ 10−19 𝐶 este sarcina electrică elementară) şi 𝐴 − 𝑍 particule neutre numite neutroni
(𝐴 este numărul de masă). Învelișul elecronic include un număr 𝑍 de electroni, având fiecare
sarcina electrică 𝑞𝑒 = −𝑒. Astfel la echilibru atomul este neutru din punct de vedere electric. În
timpul interacţiunilor obişnuite (la energii mici) se modifică structura învelişului electronic ce este
stratul periferic, respectiv numărul de electroni din atom.
În concluzie, substanţele care includ atomi cu surplus de electroni (ioni negativi) se
electrizează negativ iar cele care includ atomi cu deficit de electroni (ioni pozitivi) se electrizeză
pozitiv.
Proprietățile sarcinii electrice
1. Sarcina electrică este de două tipuri: pozitivă și negativă.
2. Sarcinile electrice de același semn se resping, iar cele de semne contrare se
atrag.
3. Sarcina electrică este o mărime fizică cuantificată (porţionată), reprezentând
totdeauna un număr întreg de sarcini elementare: 𝑞 = 𝑛 ⋅ 𝑒, unde 𝑛 este un număr întreg.
Legea lui Coulomb
Forța de interacțiune dintre două sarcini electrice 𝒒𝟏 , 𝒒𝟐 , considerate punctiforme față
de distanța 𝒓 dintre ele, este direct proporțională cu produsul sarcinilor și invers proporțională
cu pătratul distanței 𝒓.
𝟏 𝒒 ∙𝒒 𝟏 𝒒 ∙𝒒
𝑭 = 𝟒∙𝝅∙𝜺 ∙ 𝟏𝒓𝟐 𝟐 = 𝟒∙𝝅∙𝜺 ∙𝜺 ∙ 𝟏𝒓𝟐 𝟐 (3.1)
𝒐 𝒓
1
În expresia constantei de proporționalitate , ε reprezintă permitivitatea absolută a
4∙π∙ε
𝐹 𝐶2
mediului în care are loc interacțiunea, 𝜀𝑜 = 8,85 ∙ 10−12 𝑚 (𝑁∙𝑚2 ) este permitivitatea absolută a
vidului (aproximativ aceiași și pentru aer). Constanta 𝜀𝑟 = 𝜀/𝜀𝑜 este permitivitatea relativă a
mediului de interacțiune.
Observație
În cazul distribuțiilor sferice de sarcină electrică, nu mai este necesar ca acestea să fie
punctiforme, iar 𝑟 este distanța dintre centrele sferelor.
Câmpul elecric
Câmpul electric este forma de existență a materiei prin intermediul căreia se realizează
interacțiunile electrice la distanță și care se manifestă prin acțiuni asupra sarcinilor electrice de
probă.
Câmpul electric poate fi descris cantitativ cu ajutorul a două mărimi.
1. Intensitatea câmpului electric
 Considerăm sarcina electrică 𝑄 care generează câmp electric în punctul 𝑀, unde se află
sarcina de probă 𝑞, aspra căreia acționează
1 𝑞∙𝑄
forța 𝐹 = 4∙𝜋∙𝜀 ∙ 𝑟 2 , ca în fig.3.1. Câmpul
sarcinii 𝑄
este o realitate independentă de prezența
sau absența sarcinii 𝑞, încât forța
dependentă de 𝑞 nu poate descrie câmpul
𝐹 1 𝑄
sarcinii 𝑄. În schimb raportul 𝑞 = 4∙𝜋∙𝜀 ∙ 𝑟 2
este dependent doar de sarcina 𝑄 și poziția punctului 𝑀 în câmpul electric, încât poate fi introdusă
ca o mărime ce să descrie cantitativ câmpul electric.
Intensitatea câmpului electric într-un punct este mărimea fizică vectorială egală cu
raportul dintre forța electrică ce acționează în acel punct asupra unei sarcini electrice de probă
și mărimea sarcinii electrice de probă.
⃗
⃗ = 𝑭 : 𝑬 = 𝟏 ∙ 𝑸𝟐 =
⃗𝑬 𝟏 𝑸
∙ 𝟐 (3.2.)
𝒒 𝟒∙𝝅∙𝜺 𝒓 𝟒∙𝝅∙𝜺𝒐 ∙𝜺𝒓 𝒓
< 𝐸 >𝑆𝐼 = 𝑁/𝐶 = 𝑉/𝑚
Observații
a) Dacă într-o zonă a spațiului există mai multe sarcini generatoare de câmp electric, câmpul
rezultant într-un punct dat are intensitatea determinată de suma vectorială a intensităților
câmpurilor corespunzătoare fiecărei sarcini: 𝐸⃗ = ∑𝑛𝑘=1 𝐸⃗𝑘 (principiul superpoziției câmpurilor).
b) Câmpul electric se poate descrie și calitativ cu ajutorul unor curbe la care
vectorul intensitate a câmpului este tangent în orice punct, numite linii de câmp electric. Ele au
sensul intensității câmpului rezultant în punctul de tangență, adică ies din sarcinile pozitive și intră
în sarcinile negative.
2. Potențialul electric
Se consideră deplasarea unei sarcini electrice de
probă 𝑞 între două puncte 𝐴 și 𝐵 ale
câmpului electric al sarcinii 𝑄, considerată fixă, Fig. 3.2.
Lucrul mecanic al forței electrice de interacțiune dintre cele
două sarcini se calculează folosind o valoare medie a
acesteia, dată de media geometrică.
𝐿𝐴𝐵 = 𝐹𝑚 ∙ 𝑑 ∙ cos 0𝑜
{ 1 𝑞∙𝑄 1 𝑞∙𝑄 1 𝑞∙𝑄
𝐹𝑚 = √𝐹𝐴 ∙ 𝐹𝑏 = 4∙𝜋∙𝜀 ∙ 𝑟 ∙𝑟 ⇒ 𝐿𝐴𝐵 = ∙ − ∙ (3.3.)
𝐴 𝐵 4∙𝜋∙𝜀 𝑟 𝐴 4∙𝜋∙𝜀 𝑟 𝐵
𝑑 = 𝑟𝐵 − 𝑟𝐴
Din considerentele dezvoltate la intensitatea câmpului constatăm că raportul 𝐿𝐴𝐵 /𝑞 poate
caracteriza cantitativ câmpul sarcinii 𝑄 și se introduce ca o mărime scalară numită diferență de
potențial sau tensiune electrică.
𝐿
𝑈𝐴𝐵 = ∆𝑉 = 𝑉𝐴 − 𝑉𝐵 = 𝐴𝐵 (3.4.)
𝑞
Diferența de potențial sau tensiune electrică dintre două puncte ale unui câmp electric
este egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat de forțele electrice la transportul unei
sarcini electrice de probă între punctele considerate și mărimea sarcinii de probă transportate.
Folosind relațiile (3.3.) și (3.4.), rezultă că potențialul unui punct situat la distanța 𝑟 de o
sarcină punctiformă sau de centrul unei sfere electrizate are expresia:
 𝑄
𝑉 = 4∙𝜋∙𝜀∙𝑟 (3.5.)
𝐽
< 𝑉 >𝑆𝐼 =< ∆𝑉 >𝑆𝐼 =< 𝑈 >𝑆𝐼 = 𝐶 = 𝑉 (𝑣𝑜𝑙𝑡)
Un volt este tensiunea electrică dintre două puncte ale unui câmp electric, între care se
efectuează un lucru mecanic de un joule, la transportul unei sarcini electrice de un coulomb.
Observații
a) Câmpul electric este, precum cel gravitațional, un câmp de forțe
conservative pentru care s-a stabilit teorema de variație a energiei potențiale 𝐸𝑝𝐵 − 𝐸𝑝𝐴 = −𝐿𝐴𝐵 .
Având în vedere relația (3.3.), rezultă că energia potențială a unui sistem de două sarcini
punctiforme este dată de relația: 𝐵
𝑞∙𝑄 𝑑𝐴𝐵
𝐸𝑝 = 4∙𝜋∙𝜀∙𝑟 = 𝑞 ∙ 𝑉. 𝛼 𝐹
b) Un caz foarte important în practică este cel 𝐸⃗
al câmpului electric uniform, caracterizat de linii de câmp paralele, 𝐴
echidistante și în care vectorul intensitate are aceiași valoare în orice 𝐹𝑖𝑔. 3.3.
punct, fig. (3.3.). Într-un asemenea câmp se stabilește o legătură foarte
importantă între intensitatea câmpului și tensiunea electrică dintre două puncte ale acestuia.
𝐿
𝑈𝐴𝐵 = 𝐴𝐵 𝑞
{𝐿 = 𝐹 ∙ 𝑑 ∙ cos 𝛼 ⇒ 𝑈𝐴𝐵 = 𝐸 ∙ 𝑑 ∙ cos 𝛼
𝐴𝐵
𝐹 =𝑞∙𝐸
La mișcarea în lungul liniilor de câmp 𝑈𝐴𝐵 = 𝐸 ∙ 𝑑, relație din care rezultă și unitățile de
măsură ale intensității câmpului electric în SI: < 𝐸 >𝑆𝐼 = 𝑉/𝑚 .