3.

Optica 2019-2020

CURSUL 3
OPTICA ONDULATORIE

2. Dispozitive interferentiale

a. Dispozitive bazate pe divizarea frontului de unda

Dispozitivul lui Young
Dispozitivul Young consta in doua surse coerente, obtinute prin divizarea frontului de
unda provenit de la o sursa extinsa, aflata la distanta foarte mare de un ecran cu doua
fante inguste. Undele provenite de la aceste surse vor interfera si se va obtine pe ecran o
succesiune de maxime si minime.

Daca distanta dintre fante si ecran este mult mai mare decat distanta dintre cele doua
fante, atunci razele r1 si r2 sunt aproximativ paralele si diferenta de drum dintre ele
este:
  d sin 
  r2  r1
y
tg 
D
unde d este distanta dintre fante iar  unghiul sub care pleaca undele de la fante.
Diferenta de faza este :
2
 


Conditia de maxim este :   m  2m
2

Conditia de minim este:   2m  1
2
Franjele de interferenta sunt curbele care care unesc intre ele curbele de maxima
amplitudine, respectiv punctele de minima amplitudine.
Interfranja, i, este distanta dintre doua maxime sau minime succesive;
D
i  xn  xn1 
d
Intensitatea rezultanta in P va fi:
  
I  4 I 0 cos 2  4 I 0 cos 2  d sin  
2  
 3.Optica 2019-2020

Toate maximele figurii de interferenta au aceeasi intensitate luminoasa.

Intensitatea luminoasa este proportionala cu patratul amplitudinii de oscilatie I  A2
Amplitudinea oscilatiei rezultante in orice punct din campul de interferenta depinde de
amplitudinea undelor care interfera si de diferenta de drum  .
 
A  2 E0 cos  
 
Daca diferenta de drum este constanta in timp si amplitudinea rezultanta este constanta
in timp iar interferenta este stationara

b.Dispozitive bazate pe divizarea amplitudinii

1.Dispozitive cu franje de egala inclinare:
(divizarea amplitudinii)
Lama cu fete plan paralele
Fie o sursa S la infinit si un fasciculul paralel care cade pe o lama de grosime d si indice
de refractie n.
In punctul de incidenta amplitudinea se divide intre unda reflectata si cea transmisa.
Unda transmisa sufera o noua divizare la separarea celor doua medii. Unda care se
reflecta se divide din nou. Interferenta pe lama poate avea loc prin reflexie sau prin
transmisie.

Coeficientii de reflexie si de transmisie pe prima fata a lamei sunt:

Diferenţa de drum optic între unda reflectată pe prima faţă şi cea reflectată pe a doua
faţă va fi:
 3.Optica 2019-2020


  2nd cos  
2
Deoarece unda se reflectă pe un mediu mai dens “pierde”/2 , adică suferă un salt de
fază egal cu .

Franje luminoase se obtin pentru   2m
2

Franje de intensitate minima se obtin pentru   2m  1
2

La incidenta normala:   2nd 
2
2 2
n   2nd cos   
 
Pentru o incidenta data se obtine acelasi unghi de transmisie deci aceesi diferenta de
drum.Franjele obtinute se numesc franje de egala inclinare deoarece locul geometric al
punctelor de egala intensitate va fi locul geometric de drum optic egal.
Daca interferenta are loc in lumina transmisa, diferenta de drum va fi:
  2nd cos 
si se obtin franje complementare celor obtinute prin reflexie.
Toate razele care cad pe lama sub acelasi unghi de incidenta determina o suprafata
conica cu varful in S, deci franjele de interferenta sunt de forma unor inele luminoase si
intunecoase concentrice. Deoarece undele care interfera au vectorii de unda paraleli,
franjele sunt localizate la infinit. Pentru a le aduce la o distanta finita se foloseste o
lentila convergenta.
Dacă observaţia se face în lumină albă, se obţin inele în culorile spectrului.

Dispozitive cu franje de egala grosime: pana optica

Pana Optica
Diferenta de drum optic variaza de la un punct la altul iar franjele de interferenta vor
reprezenta curbe ce unesc punctele in care lama are aceeasi grosime.
Interfera R A , RB si dau o imagine virtuala in P. Daca fasciculul incident este
perpendicular pe fata superioara a penei, planul de localizare a franjelor se va afla in
 Optica 2019-2020

interiorul penei, practic pe suprafata acesteia. si se spune ca franjele sunt localizate pe

lama.

La incidenta normala:
 
Conditia de maxim este :   2n2d k   2m
2 2
 
Conditia de minim este:   2n2 d k   2m  1
2 2

d k 1  d k   i sin   i
2n2

Interfranja este: i 
2 n2
Franjele de interferenta sunt paralele si echidistante alternativ luminoase si intunecoase.
In lumina alba franjele de interferenta vor fi colorate si pot fi observate numai daca
grosimea lamei este suficient de mica.

Inele lui Newton

Inele lui Newton se realizează cu o pană de aer delimitată de o placă cu feţele plan
paralele şi o lentilă plan-convexă aşezată pe ea.
Fasciculul incident este normal la dispozitivul de interferenţă, n2  n1

  2n1d 
2
unde R – raza sferei din care face parte lentila; dm – grosimea stratului de aer, m –
ordinul maxim (minim) de interferenţă; rm – raza inelului de ordin m şi λ – lungimea de
undă a radiaţiei.
din figură rezultă:
rm2=R2−(R−dm)2=(2R−dm)dm
de unde, neglijând pe d2 în comparaţie cu R, putem scrie:
d<<R rm2=2Rdm
diferenta de drum optic va fi:
r2 
  n1 m 
R 2

-pentru maxime:   2m
2

-pentru minime: δ=( 2m+1)λ/2   2m  1
2
Inelele se obţin în jurul punctului de contact dintre lentilă şi lamă, având forma unor
cercuri concentrice luminoase şi întunecate.
 Optica 2019-2020

Pentru lumina reflectată, centrul este întunecat (minim), iar pentru transmisie, centrul
este un maxim (luminos).
In lumina alba inelele sunt colorate, iar numarul de inele observate este mic.

Interferometrie
Interferometrele sunt dispozitive interferenţiale cu ajutorul cărora se pot măsura cu
mare sensibiliatete şi precizie distanţe foarte mari sau foarte mici, unghiuri, indici de
refracţie etc. Se disting două tipuri de dispozitice interferometrice: interferometre cu
două fascicule şi interferometre cu fascicule multiple
Interferometrul Michelson : Principiul de funcţionare este următorul: razele provenind
de la o sursă punctiformă S sunt concentrate de lentila C1 pe o lamă cu prima faţă
semitransparentă L1, înclinată la 45°. Fasciculul incident este divizat de lama
semitransparentă L1 în două fascicule: primul se îndreaptă spre oglinda OG1 pe care se
reflectă trece prin lama semitransparentă L1 fiind apoi transmis prin obiectivul C2 spre
punctul de observare; al doilea fascicul traversează lama L1 se reflectă pe oglinda OG2
revine prin lama L1 în punctul A unde se reflectă, suprapunăndu-se primului fascicul cu
care interferă la infinit; lentila obiectivului C2 formând imaginea de interferenţă în
punctul de observare P. Deoarece primul fascicul traversează lama L1 o singură dată în
timp ce al doilea fascicul o traversează de 3 ori, pentru a echivala drumurile optice ale
celor două fascicule, se interpune lama L2, numită lamă compensatoare pe traiectoria
primului fascicul. Întrucât o egalitate riguroasă a grosimilor celor două lame nu este
practic posibil de realizat, diferenţele foarte mici de drumuri optice se compensează prin
înclinarea lamei L2.
Imaginea oglinzii OG2 prin reflexia pe faţa semitransparentă a lamei L1 este OG2 astfel
că fenomenul de interferenţă care are luc în punctul P poate fi considerat că este produs
de o lamă de aer delimitată de oglinda OG1 şi imaginea OG2*. Dacă oglinda OG1 şi
imaginea OG2* nu sunt perfect paralele formează o pană de aer şi se vor observa franje
de egală grosime localizate pe lamă, paralele şi echidistante. Dacă imaginea oglinzii
OG2* este riguros paralelă cu oglinda OG1 se formează o lamă plan paralelă şi se
observă franjele de egală înclinare (inelele Haiginberg).
 Optica 2019-2020

Masurarea interfranjei sau a diametrelor franjelor permite studiul vitezei luminii,

etalonarea metrului cu radiatia portocalie a Kr-86, masurarea lungimilor, deplasarilor
9
foarte mici ( 10 m ).

Interferenta cu fascicule coerente multiple. Interferometrul Fabry-Perot

Este alcatuit din doua placi plane paralele, cu suprafete reflectatoare , intre care exista o
pana de aer de grosime d. Se observă cu ajutorul unei lunete LT franje de egală înclinare
produse de lama plan paralelă de aer cuprinsă între feţele F1 şi F2. În cazul în care feţele
F1 şi F2 nu sunt riguros paralele, atunci între ele se formează o pană de aer şi se observă
franjele de egală grasime.
Interferometrul Fabry-Perot se foloseste in metrologie ca etalon interferential de
lungime, in dilatometrie de mare precizie si in spectrometrie.

Aplicatii ale interferentei

Prin metodele interferentiale se masoara indici de refractie, lungimi si unghiuri,se
controleaza calitatea suprafetelor, etc.
- Refractometrie interferentiala
- Masurarea unghiurilor dintre suprafetele unor corpuri transparente
- Masurarea razei de curbura a unei suprafetele
- Verificarea interferentiala a calitatii suprafetei

Probleme
1. Un dispozitiv Young avand distanta dintre fante egala cu 0,5 mm si distanta pana la
ecranul pe care se observa interferenta de 1,2m este ilumimat cu o sursa cu lungimea de
unda 0,500 m. Sa se determine a. Interfranja, b. Distanta dintre fante daca
interfranja se dubleaza, c. Interfranja daca sistemul este cufundat intr-un lichid cu
indicele de refractie n1=1,5.
 Optica 2019-2020

Rezolvare
D
a. i   1,2mm
d
d
b. d '   0,25m m
2
D  i
c. i '    0,8mm
d n1 n1
2. În calea unuia dintre fasciculele din dispozitivul Young se aşază o lamă subţire de
mică cu indicele de refracţie n  1,58 . Maximul central se formează în locul maximului
de ordin 3. Să se calculeze grosimea lamei dacă   580nm.
Rezolvare:

xM
  d sin   d tg  d
D

Max:   2n
2
xM D
d  n ; xM  n
D d
D
fără lamă, pentru n  3 , xM 3  3
d
cu lamă:   r2  r1    n   r2  r1    n
x x
  d M     n   d M  n  1
D D

  2m
2
x
m  d Mm  n  1
D
m0
3 D
xM 0  x M 3 
d
d 3 D
  n  1  0
D d
3
3   1  n ;   3m
n 1
 Optica 2019-2020

3. Un fascicul paralel de lumină albă cade pe o lamă cu feţe plan paralele din mică cu
n  1,33 sub un unghi de incidenţă i  52 o . Pentru ce grosime minimă a lamei lumina
reflectată va prezenta un maxim de culoare galbenă cu lungimea de undă   600nm .

Rezolvare

Diferenţa de drum între razele care interferă este:


  2nd cos r 
2
sin i  n sin r
sin 2 i
cos r  1 
n2

  2d n 2  sin 2 i 
2
condiţia de maxim :   k ; k  1,2,...

k  2d n 2  sin 2 i 
2

pentru k  1 ; d   140nm
4 n  sin 2 i
2

3. Difracţia luminii
Difracţia este ansamblul de fenomene care se datoreaza naturii ondulatorii a luminii si
sunt observate în timpul propagarii sale într-un mediu cu heterogenitaţi. In sens mai
restrâns putem spune că difracţia este fenomenul de ocolire a obstacolelor de dimensiuni
mici de către lumină.
Principiul Huygens-Fresnel.
Conform principiului lui Huygens, fiecare punct al frontului de undă poate fi
considerat ca un centru de perturbaţie pentru unde sferice secundare. In timpul
propagării undei, poziţia frontului de undă la fiecare moment de timp poate fi privit ca
înfăşurătoarea fronturilor undelor secundare. Presupunem că undele secundare se
propaga inainte. Principiului lui Huygens poate explica legile reflexiei şi refracţiei dar
nu este suficient pentru a explica fenomenul de difracţie.
Fresnel a adăugat faptul că unda primara care se propagă poate fi inlocuita de un sistem
de unde secundare coerente ce produc interferenţă.
Corelând principiul lui Huygens cu principiul lui Fresnel obţinem principiul Huygrns-
Fresnel care poate explica corect propagarea luminii şi fenomenul de difractie.
 Optica 2019-2020

Difractie Fraunhofer – se poate neglija curbura frontului de unda, unde plane (far-field
diffraction)
Difractie Fresnel – nu se poate neglija curbura frontului de unda (near-field diffraction)

Difractia Fraunhofer pe o fanta dreptunghiulara

Un fascicul paralel de lumina monocromatica cade pe o fanta dreptunghiulara de latime
a si lungime foarte mare. Lumina deviata sub unghiul  este focalizata cu ajutorul unei
lentile in diferite puncte ale ecranului aflat in planul focal al lentilei.
Fiecare punct al frontului de unda este o sursa secundara de unde coerente care
interfera.
Intensitatea obtinuta pe ecran variaza in functie de 
 ka 
sin 2  sin  
 2  sin 2 
I  I0 2
 I0
 ka  2
 sin  
 2 
Conditia de maxim
sin 
-pentru sin   0 ,   0 deci   0 ,  1 se obtine maximul principal si

intensitatea are valoarea maxima I0.
d sin   
-pentru  0 , tg   ,   2n  1 , cu n  0,1, 2,... se obtin maximele
d 2
secundare. Solutiile sunt: 0  0, 1  1,43 ,  2  2,46 ,...

Maximul central este de două ori mai lat decât maximele secundare şi astfel cea mai mare
parte a energiei undei difractate este concentrată în maximul de ordinul zero.
 Optica 2019-2020

Conditia de minim cu intensitate nula

-pentru sin   0 cu   0,   n cu n  1,2,... rezulta

sin   n
a
Primul minim apare pentru n = 1 aşa că lărgimea unghiulară a figurii de difracţie este invers
proporţională cu lăţimea fantei a. Se constata ca pentru o lungime de unda data, forma
figurii de difractie depinde de largimea fantei
Daca:
a    sin  0  1 nu este posibil, nu exista nici un minim pentru orice valoare .

a    sin  0  1,  0  lumina ocoleste complet obstacolul, nu se produce nici un
2
minim pe ecran

a    sin  0  n exista maxime secundare in afara maximului central.
a
a     0  0 nu exista difractie, figura este imaginea fantei.

Difracţia pe o reţea plană

Reţeaua de difracţie plană constă dintr-un ansamblu de N fante dreptunghiulare, egale,
paralele şi echidistante lăţime  şi lungime foarte mare. Zona opacă are dimensiunea b.
Constanta reţelei este :
a l b
Figura de difracţie obţinută în planul focal al unei lentile prezinta un aspect particular
fiind rezultatul a două procese:
- unul de difracţie care se produce independent pe fiecare fantă,
- unul de interferenţă multiplă datorită suprapunerii a N unde coerente, adică a
undelor difractate sub acelaşi unghi de cele N fante.
Intensitate undei in acest caz va fi:
sin 2  sin 2 N
I  I 0
 2 sin 2 
ka
unde   sin 
2
Se constată că intensitatea corespunzătoare interferenţei multiple este modulată de factorul
corespunzător difracţiei pe o fantă de lăţime a (factorul de modulare este acelaşi, indiferent
de valoarea lui N ). Pe măsură ce N creşte, lărgimea picurilor de interferenţă scade, poziţia
acestor picuri rămânând neschimbată. Factorul modulator are ca efect scăderea intensităţii
maximelor principale odată cu depărtarea de maximul principal central (de ordinul 0)
 Optica 2019-2020

sin 2 N
Funcţia f    este rapid variabilă datorită valorii foarte mari a lui N.
sin 2 
sin 2 
Funcţia f    este mai lent variabilă având rolul de a modula funcţia f().
2
Minimele se obţin prin anularea funcţiei f(), N  q
unde q este întreg cu excepţia valorilor q  0, N , 2 N ,..., nN
Funcţia f() este maximă pentru   m  , maximele fiind egale.
Condiţia de maxim principal este:
a sin   m m  0,1,2,...
q
Intre două maxime principale se formează (N-1) minime date de sin  q  ceea ce
Na
implică existenţa a  N  2  maxime secundare.
df  
Maximele secundare se formează când  0 adică pentru valori ale lui  soluţii
d
ale ecuaţiei N tg  tg N
Daca fasciculul incident face un unghi  0 cu normala la retea, atunci conditia de maxim
principal este:
asin  0  sin    m

Holografia
Metoda propusă de Denis Gabor constă în două etape:
1-Se înregistrează unda obiect 0 si o undă de referinţă R care produce interferenţă
2-Reconstituirea frontului undei obiect 0.
1.Fasciculul de lumină coerentă provenit de la un laser este, in parte, reflectat de oglinda
Og, iar o altă parte cade pe obiect.Unda obţinuta in urma difractiei pe obiect se numeşte
undă obiect 0, iar unda reflectată de oglindă este unda de referinţă R . Pe placa
fotografica se inregistreaza figura de interferenta obţinut prin suprapunerea undelor 0
si R.
Placa fotografică iluminată cu cele două unde se developează şi se fixează in mod
obişnuit. După prelucrare, placa fotografică, denumită hologramă conţine toate
informaţiile referitoare la obiectul înregistrat în figura de interferenţă.
Unda obiect 0 este înregistrată complet: amplitudinea prin contrastul figurii de
interferenţă si faza prin distanţele relative dintre franjele de interferenţă.
 Optica 2019-2020

Pentru reconstituirea unui obiect, holograma se reaşează in acelasi loc în care a fost
placa fotografică şi se iluminează cu unda de referinţă de acelaşi laser.Dacă se priveşte
prin holograma H se obţine imaginea în relief a obiectului. Această imagine poate fi
fotografiată. De fapt se pot observa două imagini: imaginea virtuală aflată în acelaşi loc
în care a fost obiectul şi imaginea reală aşezată simetric faţă de hologramă şi care are un
relief invers decât obiectul. Se poate alege o geometrie corespunzătoare , astfel încât
imaginea reală să nu apară în câmpul vizual.
Fotografia obişnuită arată o imagine plană, deoarece conţine informaţii referitoare
numai la amplitudinea undei obiect. Holograma conţine informatii atât despre
amplitudinea cât şi despre faza undei obiect deci se poate reconstitui imaginea în relief a
obiectului. Un domeniu mic de pe hologramă conţine informatii despre întregul
corp.Aceasta inseamnă că prin deteriorarea unei părţi din hologramă nu se pierd
informaţiile referitoare la o parte din corp.
Holograma obişnuită este o reţea de difracţie cosinusoidală plană. Dacă grosimea
stratului fotosensibil este mult mai mare decât constanta reţelei atunci se formează plane
ventrale şi nodale ale intensităţii câmpului electric rezultat in urma interferentei dintre
unda de referinţă şi unda obiect (plane Lippmann).
Avantajul hologramelor tridimensionale este că imaginea în relief a obiectului poate fi
reconstituit în lumină albă. Holograma tridimensională este un filtru interferenţial.
Pentru obţinerea imaginilor în relief şi în culori, placa fotografică groasă trebuie expusă
succesiv în lumină roşie, verde şi violet. In placa fotografică fiecare culoare îşi
formează propriul sistem de plane Lippmann semitransparente. Prin reconstituire în
lumină albă se obţine imaginea in relief şi în culori a obiectului.

Compact discul
Trasaturile unui CD actioneaza ca o
retea de difractie prin reflexie ce
produce o separare a luminii albe in
culorile componente. Un CD are 625
trasaturi/mm, ca o retea de difractie de
laborator.
 Optica 2019-2020

Probleme
1.Un fascicul de lumina verde cu lungimea de unda   0,546 m cade pe o fanta
dreptunghiulara, iar figura de difractie se formeaza pe un ecran la distanta D  1m de
fanta. Distanta dintre primele minime situate de o parte si de alta a maximului central
este x  6,5 mm . Sa se calculeze dimensiunea fantei

Solutie

x/2
tg 
D
tg  



d

2 D
d  0,168mm
x

2. O unda monocromatica cade pe o retea de difractie cu constanta a  5  10 6 m . Figura

de difractie se observa in planul focal imagine al unei lentile cu distanta focala
f  0,5m

a. Sa se determine lungimea de unda a radiatiei incidente daca maximul de ordinul 1 se

formeaza la unghiul   30 o

b. Sa se calculeze distanta dintre maximele de ordinul intai.

Solutie

a
a. a sin   n  ;   2,5  10 6 m
2

x
b. tg  ; x  f tg  0,28 m
f
4. Dispersia
 Optica 2019-2020

Dispersia undelor electromagnetice consta in dependenta indicelui de refractie n de

lungimea de unda  n  f   . Aceasta dependenta nu rezulta din teoria lui Maxwell
ci numai pe baza unor considerente referitoare la structura microscopica a substantei.

Curcubeul se datoreaza dispersiei

luminii in stropii de apa din atmosfera
dupa ploaie.

Fie N numarul de atomi egal repartizati in unitatea de volum a substantei considerate.

Admitem ca fiecare atom contine un electron optic (a carui deplasare determina
polarizarea atomului) cu sarcina e. Campul electric exercita asupra electronului o forta
F=eE: Neglijam influenta asupra electronului a campului electric creat de ceilalti
electroni ai sistemului. Aceasta aproximatie este valabila in cazul in care densitatea
substantei este mica. Presupunem ca electronul este mentinut in atom de o forta elastica
F=-kr care este proportionala cu deplasarea electronului fata de pozitia de echilibru.
Masa electronului si constanta elastica determina pulsatia 0 a oscilatiilor proprii
k
02  . Faptul ca electronul pierde energie datorita radiatiei emise, a ciocnirilor si
m

dr
agitatiei temice, necesita introducerea unei forte de amortizare de forma  2m unde
dt
 este coeficientul de amortizare. Presupunand un camp sinusoidal, ecuatia de miscare
a electronului va fi:

Aceasta este o ecuatie diferentiala de ordinul I neomogena si se poate alege o solutie

particulara de forma

Deoarece densitatea de polarizare este:

Rezulta din ecuatia de mai sus ca permitivitatea este o marime complexa. Trecerea de la
permitivitatea complexa la permitivitatea reala este echivalenta cu a neglija absorbtia
undelor electromagnetice, adica   0 . Se obtine:

reprezentata variatia cantitatii (n2- 1) în functie de pulsatia radiatiei.

 Optica 2019-2020

Cu exceptia punctului   0 unde functia prezinta o discontinuitate, indicele de

refractie creste cu frecventa (scade cu lungimea de unda), adica avem o dispersie
normala.
Vom defini conditiile fizice în care   0 . Trebuie remarcat faptul ca în vizibil corpurile
transparente incolore nu au nici o banda de absorbtie însa ele absorb puternic undele
electromagnetice în ultraviolet. În regiunea vizibila a spectrului se verifica
inegalitatea   0 (acolo unde nu avem absorbtie). Este suficient sa consideram
ramura din stânga a curbei anterioare. Aceasta înseamna ca frecventa proprie de
oscilatie a electronilor se afla în regiunea ultravioleta a spectrului. În consecinta
corpurile transparente prezinta o dispersie normala. Presupunând ca   0 relatia se
mai scrie:

2c
Cum   se obtine o formula cu care pot verifica rezultatele experimentale:


; ;

Relatia este valabila pentru gaze la presiuni mici si pentru substante a caror centri
emisivi sunt rari. Acest caz corespunde absentei interactiei între electronii oscilanti.
Daca densitatea substantei este mare, asupra unui electron oscilant actioneaza în locul
câmpului extern un câmp electric local care ia în consideratie si actiunea celorlalti
electroni:

Daca spectrul studiat contine mai multe benzi de absortie este necesar ca membrul drept
al formulei sa fie înlocuit cu o suma, adica:
 Optica 2019-2020

unde Nj reprezinta numarul de atomi din unitatea de volum ai caror electroni au

pulsatiile proprii de oscilati 0 j .
Dispersia anomala
Admitem ca frecventa  a oscilatiilor fortate este putin diferita de frecventa proprie a
electronilor optici 0 . Aceasta înseamna ca ipotezele facute anterior nu mai sunt
valabile. Remarcam ca în acest caz permitivitatea va fi o cantitate complexa. Indicele de
refractie va putea fi pus sub forma complexa:

Dispersia anomala caracterizeaza numai benzile de absorbtie si are loc in jurul

frecventei de absorbtie 0 .
Portiunea BC din grafic reprezinta regimul de dispersie anomala adica, pentru valori
crescatoare ale lui  , indicele de refractie scade.

Curba de dispersie

Prisma optica
Prisma optica este un mediu transparent marginit de doua fete plane (2dioptri plani care
fac intre ele un unghi diedru.
Elementele prismei sunt:
- muchia prismei este dreapta dupa care se intersecteaza cele doua plane
- unghiul refringent , A, (unghiul prismei) este unghiul dintre cele doua plane.
-unghiul de deviatie,  , este unghiul dintre directia razei incidente si directia razei
emergente.
 Optica 2019-2020

Unghiul de deviatie are valoarea:

  i  i' A
A  r  r'
Conditia de emergenta:
A  2
unde  este unghiul limita la suprafata de separare
Aceasta este deci conditia pentru ca o raza intrata in prisma sa mai poata iesi din ea.
Deviatia minima
Unghiul de deviatie variaza cu unghiul de incidenta . Unghiul de deviatie ia valoarea
minima in cazul mersului simetric al razelor prin prisma.
 m  2 i  A si A  2r
Indicele de refractie al prismei este:
A m
sin
n 2
A
sin
2
Prisma cu reflexie totala
Prisma cu reflexie totala este o prisma a
carei sectiune principala este un triunghi
dreptunghic isoscel.

Probleme:
Un fascicul paralele de radiatie electromagnetica cu lungimea de unda   550nm cade
perpendicular pe una din catetele unei prisme optice de forma unui triunghi dreptunghic
isoscel si indice de refractie n  1,6 . Sa se determine unghiul de deviatie al razei ce iese
din prisma.
Solutie
Deoarece   i raza incidenta se reflecta total si iese nedeviata prin cateta cealalta.

Unghiul de deviatie este:  
2
5. Imprastierea undelor electromagnetice
Imprastierea undelor electromagnetice are loc in medii cu neomogenitati si consta in
faptul ca in procesul de propagare prin diferite medii, undele electromagnetice produc
miscari oscilatorii fortate ale electronilor din atomi. Electronii aflati in miscare
oscilatorie fortata devin surse secundare de unde electromagnetice, care se propaga in
 Optica 2019-2020

toate directiile. In mediile omogene, datorita interferentei undele electromagnetice

secundare se propaga numai pe directia de propagare a undelor incidente. Fenomenul
care are loc pe unele neomogenitati mici ale mediului (d 0,1 ) reprezinta fenomenul de
difuzie sau efectul Tyndall.
De ce este cerul albastru?
Puterea radiata este proportionala cu puterea a patra a frecventei (sau a inversului
1
lungimii de unda). I   4 sau I 
4
Raportul dintre lungimea de unda a radiatiei rosii de 650nm si lungimea de unda a
radiatiei albastre de 450nm, este 1,44. Astfel lumina albastra este imprastiata mai
eficient decat lumina rosie. De aceea cerul este albastru.
http://www.sciences.univ-nantes.fr/physique/perso/gtulloue/index.html#Menu%20principal

http://www.sciences.univ-nantes.fr/physique/perso/gtulloue/optiqueGeo/Index_Optique.html