Miscarea oscilatorie a punctului mat. Misc.

oscilatorie libera , amortizata , fortate

Mişcarea oscilatorie este mişcarea pe care o efectuează un corp de o parte şi de alta a unei poziţii,
care de obicei este poziţia de echilibru. Orice poziţie de echilibru se caracterizează prin aceea că aici
energia potenţială a corpului este minimă.

1 d2 U 1
U ( x) = ( )
2 dx 2 x= x o
x 2 = k⋅x 2
2 F=−
dU
dx
=−k . x

Cazul oscilaţiilor liniare libere.

Oscilaţiile liniare libere sunt oscilaţiile care se fac după o singură direcţie, iar asupra corpului
acţionează numai forţe elastice. Ecuaţia de mişcare, conform cu legea a doua a dinamicii va fi :Pentru

dx d2 x k
= ẋ , 2
= ẍ , =ω 20 2
o scriere simplificată, notăm dt dt m şi deci
ẍ+ ω0 x=0

k 2π
=ω2o T o=
Mărimea : m . se numeşte pulsaţie proprie a oscilatorului iar mărimea
ωo
poartă numele de perioadă proprie a oscilatorului, şi reprezintă timpul în care oscilatorul

iω o t −iω 0 t
efectuează o oscilaţie completă. Conform cu :
x=C 1 . e + C2 . e
Rezultă în continuare conform cu (1.94) că :

a i ( ω o t +α ) −i ( ωo t +α )
x=
2
e[ +e ]
=a cos ( ωo t + α )
x  elongaţia mişcării
a  amplitudinea mişcării

ω0  pulsaţia proprie
α  faza iniţială a oscilaţiei

Oscilaţii liniare amortizate.

De obicei asupra corpurilor care oscilează, în afară de forţa elastică acţionează şi forţe de
frecare. Experienţa arată că forţele de frecare care apar aici sunt proporţionale cu viteza de oscilaţie.

Legea de mişcare va fi deci : m⋅ẍ=−k x−η⋅ẋ

Mărimea −η ẋ reprezintă forţa de frecare, iar  se numeşte coeficientul forţei de frecare.

k η
=ω2o ; =2 β
Notăm şi aici : m m şi ecuaţia diferenţială a mişcării este :
2
ẍ+ 2 β ẋ+ ωo x=0
a.Cazul amortizărilor mici :

Dacă forţa de frecare este mică, adică

β 2 <ω 2o avem :
r 1,2 =−β±i √ω 2o −β 2=−β±iω
iar soluţia ecuaţiei va fi
x=C 1 e−β t eiωt +C 2 e−β t e−iωt =
−β t
=ae cos ( ωt +α )= A ( t )⋅cos ( ωt +α )
t 1
− β⋅t
−
τ τ=
unde A (t )=a⋅e =a⋅e iar β se numeşte timp de relaxare.Ecuaţia descrie o
oscilaţie armonică, cu amplitudinea care scade exponenţial în timp. De asemenea
ω=√ ω2o −β 2 ≠ω 0 , deci pulsaţia acestei mişcări oscilatorii este diferită de pulsaţia
proprie.
x(t)=10[exp(-0.1t)] cos (t+/4)
10

2
x (t)

10
0 7 14 21 28 35
t(s)

Pentru a caracteriza astfel de oscilaţii, se foloseşte decrementul logaritmic, care este definit ca
A (t )
δ =ln =β⋅T
logaritmul natural al raportului a două amplitudini consecutive. A ( t+T )
Este evident că vom avea amortizări din ce în ce mai mari cu cât decrementul logaritmic creşte.

b. Cazul amortizărilor mari

2 2
In acest caz forţa de frecare este relativ mare astfel că :
β >ω o
 r 1 =−β+ √ β 2 −ω 2o =−α 1

Atunci din
r 2 =−β− √ β 2 −ω 2o =−α 2
−α 1 t −α 2 t
De data aceasta :
x=C 1 e +C2 e ecuaţia noastră reprezintă o mişcare
amortizată aperiodică.
Oscilaţii forţate ale punctului material
Deşi în realitate am văzut că asupra oscilatorului acţionează pe lângă forţa elastică forţe de frecare
(nu există în natură mişcare fără frecare), care duc la amortizarea oscilaţiilor corpului, totuşi în
natură se cunosc mişcări oscilatorii care se menţin timp îndelungat (de exemplu oscilatiile unui
pendul de ceas).
Este posibil să obţinem oscilaţii care se întreţin dacă din exterior acţionăm cu forţe, cedând deci
oscilatorului energie pentru a suplini pierderile datorită frecărilor.
Forţa care acţionează din exterior şi care ajută la întreţinerea oscilaţiilor este o forţă periodică, cu
pulsaţia , în general diferită de pulsaţia proprie a oscilatorului. Fie deci forţa excitatoare din
exterior de forma
F( t )=F0⋅cos ω t

Vom avea acum ecuaţia de mişcare :

m⋅ẍ=−kx −η ẋ+ F 0 cos ω⋅t
F0
ẍ+ 2 β ẋ+ ω20⋅x= ⋅cos ω⋅t
De aici : m

Presupunem pentru (1.106) o soluţie de forma : . x=a⋅cos( ω⋅t + α ) .

2
Atunci ẋ=−a⋅ω⋅sin ω⋅t ẍ=−ω ⋅a⋅cos ω⋅t
Fo
a=
2 2
care înlocuite în (1.106) şi identificând termenii :
m √( ω −ω ) + 4 β ω
2
o
2 2

2 βω
tg α=
ω 2−ω2o

Deci ecuaţia mişcării va fi după un timp t>τ :

Fo 2 βω
x=
√ 2
m (ω 2o −ω 2 ) +4 β2 ω2 (
cos ωt+ arctg
ω2 −ω 2o )