Hidrodinamica si Teoria Valurilor

Unitatea de învăţare nr. 4

Hidrodinamică şi Teoria Valurilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
 Deducă forţa de vâscozitate ce apare ȋn ecuaţia lui
Navier-Stokes ;
 Stabilească forma vectorială a ecuaţiei lui Navier-
Stokes.
 Identifice componenţa termenilor ecuaţiei lui Bernoulli;
 Să aplice ecuaţia lui Bernoulli pentru diferite cazuri.

Cuprins

1 Dinamica fluidelor reale.

2 Ecuaţia Navier – Stokes
3 Ecuaţia lui Bernoulli pentru un fir de lichid real

Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr. 4

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr. 4
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 4

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispozitie şi va reprezenta si in mod individual elementele grafice prezentate. Studiul
individual aferent unitatii este acoperit in 4h.

39
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

1. Dinamica fluidelor reale

Mişcarea fluidelor reale se poate efectua în două regimuri calitativ diferite :

regimul laminar şi regimul turbulent.
Aceste regimuri de mişcare au fost evedenţiate pentru prima oară de fizicianul englez
Osborne Reynolds, în 1882, care a efectuat studii experimentale sistematice privind
curgerea apei prin conducte de sticlă, având dimetrul d = 5 ÷ 25 mm.
Instalaţia experimentală utilizată este prezentată schematic în figura 4.1.

Fig. 4.1

Conducta transparentă 1, cu o intrare foarte îngrijit prelucrată , este alimentată de

rezervorul 2, plin cu apă, la un nivel constant.
Debitul care curge prin conducta transparentă poate fi reglat prin intermediul
robinetului 3 şi măsurat cu ajutorul vasului gradat 6 şi a unui cronometru.
În conducta 1, în interiorul curentului de apă, se introduce cu ajutorul unui tub subţire
4, un lichid colorat, de aceeaşi densitate cu apa. Debitul de lichid colorat, furnizat de de
rezervorul 5, poate fi reglat cu ajutorul robinetului 7.
Deschizând puţin robinetul 3, prin conducta 1 va curge un curent de apă , având un
anumit debit şi o anumită viteză.
Dacă se deschide şi robinetul 7, lichidul colorat, introdus prin tubul subţire 4, se
angajează în curgere sub forma unui fir rectiliniu, paralel cu pereţii conductei, lasând
impresia că s-a trast o linie dreaptă în interiorul tubului transparent 1.
Acest regim de mişcare în care fluidul curge în fire care nu se amestecă între ele se
numeşte regim laminar.
Continuând deschiderea lentă a robinetului 3, se observă că la o anumită viteză de
curgere a apei, firul de lichid colorat începe să se onduleze, iar la viteze mai mari, începe să
pulseze , ceea ce arată că vectorul viteză înregistreză variaţii în timp (pulsaţii).
La viteze şi mai mari, pulsaţiile firului de lichid colorat, cresc în amplitudine şi, la un
moment dat, el se va destrăma, particulele de lichid colorat amestecându-se cu masa apei
aflată în curgere prin tubul 1.
Regimul de mişcare în care, datorită pulsaţiilor vitezei, particulele de fluid se amestecă
între ele, se numeşte regim turbulent.
Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent, numită regim de tranziţiei, se
caracterizează printr-o anumită valoare a numărului Reynolds, numită valoare critică (Recr).

vl
Numărul Reynolds Re  , este numărul care defineşte criteriul de similitudine

Reynolds.

Pentru conducte circulare netede, valoarea critică a numărului Reynols este :

Recr = 2320.
40
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

Pentru valori ale numărului Reynols inferioare valorii critice (Re < Re cr), mişcare
fluidului va fi laminară, în timp ce pentru Re > Recr , regimul de mişcare va fi turbulent.

2. Ecuaţia Navier – Stokes

Ecuaţia lui Navier–Stokes descrie mişcare fluidului real incompresibil în regimul

laminar.
Spre deosebire de fluidele ideale care pot dezvolta numai eforturi unitare de
compresiune care se datoreză numai presiunii proprii, fluidele reale (viscoase) pot dezvolta
eforturi suplimentare normale sau tangenţiele datorită prezenţei viscozităţii.
Expresia efortului tangenţial de viscozitate , definit de Newton (vezi unitatea 1) este
următoarea :
v
  . (4.1)
y
Lichidele Newtoniene sunt capabile să dezvolte într-un regim laminar, eforturile de
viscozitate σ şi τ , care împreună formeză aşa numitul tensor al eforturilor de viscozitate, T v
(în fig. 4.2 eforturile acţionează asupra unui volum paralelipipedic elementar dintr-un fluid cu
următoarele feţe: dx, dy şi dz).

Fig. 4.2

Tensorul Tv este simetric :

 xx  yx  zx 
 
Tv   xy  yy  zy  , (4.2)
 
 xz  yz  zz 

 yx   xy ;  zx   xz ;  zy   yz . (4.3)
Forţa elementară de viscozitate care acţionează asupra volumului elemntar de fluid în
direcţia axei Ox este :
 xx  yx 
dFvx  dxdy dz   dydx dy   zx dzdx dy  
x y z
(4.4)
  xx  yx  zx 
    dx dy dz .
 x y z 
Conform teoriei elasticităţii :

41
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

v x
 xx  2 ;
x
 v y v x 
 yx     ; (4.5)
 x y 
 v v 
 zx   z  x  .
 x z 

Prin urmare :
  2v   2v y  2vx    2 v x  2 v z 
dFvx  2 2x          
 x  xy y 2   z 2 xz 
   
(4.6)
   v x v y v z    2 v x  2 v x  2 v x 
          2  dx dydz .
 x  x y z   x 2 y 2 z 
v x v y v z
Dar    0 , conform ecuaţiei de continuitate pentru lichide.
x y z
Atunci :
dFx  v x dx dy dz . (4.7)
Similar:
dFvy  v y dx dy dz ,
dFvz  v z dx dy dy .
Prin urmare :
d Fv   v d , (4.8)
sau
F v    v d . (4.9)

Spre deosebire de fluidele ideale, când aplicăm principiul lui d’Alambert apare în plus
şi forţa de viscozitate:

Fm  F p  Fv  Fi  0. (4.10)

Introducând relaţiile (4.3),(4.5),(4.7) şi (4.9) în (4.10) obţinem :

 dv 
 
  F  p   v    d  0 ,
dt 
(4.11)

sau :
1 dv
F  p  v  . (4.12)
 dt
Relaţia (6.14) reprezintă forma vectorială a ecuaţiei lui Navier-Stokes. Forma scalară a
ecuaţiei, în coordonate carteziene, este :

42
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

1 p   2v  2vx  2vx 
Fx     2x    
 x  x y 2 z 2 
v v v v
 x  x vx  x v y  x vz ;
t x y z
1 p   2v y  2v y  2v y 
Fy    2   
 y  x y 2 z 2 
  (4.13)
v y v y v y v y
  vx  vy  vz ;
t x y z
1 p   2v  2vz  2vz 
Fz     2z   2  
 z  x y 2 z 
v z v z v v
  vx  z v y  z vz .
t x y z

De multe ori, mai ales pentru curgerea în conducte circulare, utilizăm un sistem de
coordonate cilindrice (x, r,  ). Corespondenţa dintre cele două sisteme de coordonate
( x  x; y  r cos ; z  r sin  ) ne conduce la o altă formă a ecuaţiilor lui Navier-Stokes:

vr v v v v v 2
 vr r   r  v x r   
t r r  x r
 v2
1  vr  vr 1 vr 2 v vr  1 p
2 2
   2r  2      ;
 r r  2 x 2 r r r 2  r 2   r
v v v v v vv
 vr      v x   r  
t r r  x r
 v
2
1  v  v 1 v
2 2
2 v v  1 p
   2  2  2   2 r  2   ;
 r r  2
x r r r  r  r 
v x v v v v
 vr x   x  v x x 
t r r  x
, (4.14)
  v x 1  v x  v x 1 v x  1 p
2 2 2
   2  2  2  
 r r  2 x r r   x

şi a ecuaţiei de continuitate :

vr 1 v v x vr
    0. (4.15)
r r  z r

3. Ecuaţia lui Bernoulli pentru un fir de lichid real

Spre deosebire de mişcarea unui fluid ideal, unde energia sa specifică (energia unităţii
de masă) rămâne constantă de-a lungul unui fir de fluid şi unde, de la o secţiune la alta, are
loc numai conversia unei părţi a energiei potenţiale în energie cinetică, în cazul mişcării
permanente a unui flui real, energia sa specifică nu mai este constantă. Ea scade mereu în
sensul de curgerea al fluidului.
O partea a energiei fluidului este convertită în energie termică şi este ireversibil
43
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

consumată pentru a învinge rezistenţa produsă chiar de propria viscozitate.

Notând energia specifică - sarcina (disipată/pierdută în căldură) cu hf , ecuaţia lui
Bernoulli devine :

v12 p1 v2 p
  z1  2  2  z 2  h f . (4.16)
2g  2g 

În puncte diferite ale aceleaşi sectiuni, numai energia potenţială rămâne constantă,
energia cinetică diferă din moment ce viteza variază în secţiune, v=v(x,y,z). În acest caz
termenul energiei cinetice ar trebui corectat cu un coeficient α, care ţine cont de distribuţia
vitezei în secţiune (α = 1,05 ÷1,1):
 1 v12 p1  v2 p
  z1  2 2  2  z 2  h f . (4.17)
2g  2g 
Raportând pierderea de sarcină hf la lungimea l a unei conducte drepte, obţinem
panta hidraulică (fig. 4.3) :

Fig. 4.3

  1 v12 p1    2 v 22 p 2 
   z    z 
 2g 
1   2g 
2  h
   
I 
f
. (4.18)
l l
Dacă ne referin numai la energia specifică potenţială, obţinem panta piezometrică :
 p1  p 
  z1    2  z 2 
    
Ip  . (4.19)
l

În cazul mişcării uniforme (v = ct) :

hf
I p  I  tg  . (4.20)
l
Cercetările experimentale au arătat că, indiferent de regimul în care are loc mişcarea
fluidului, pierderile de sarcină pot fi scrise sub forma :
hf  b vm , (4.21)
unde b este un coeficient care ţine cont de natura fluidului, de dimensiunile tubului şi
de starea pereţilor interiori ai conductei.
m=1 pentru regimul laminar;
m=1,75÷2 pentru regimul turbulent.
Dacă logaritmăm (6.21) obţinem :
lg h f  lg b  m lg v . (4.22)
În figura 4.4 este prezentată variaţia sarcinii hf în raport cu viteza, în coordonat
logaritmice :

44
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

Fig. 4.4

Pentru un regim laminar θ = 450. Schimbarea în regimul turbulent se face pentru o

viteză ce îi corespunde Recr =2320.

Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.4

1. Valoare critică a numărului Reynolds (Recr) pentru conducte
circulare netede, care caracterizează trecerea de la regimul
laminar la cel turbulent, este egală cu:
a) 800
b) 2300
c) 4000
d) 40000

2. Forma vectorială a ecuaţiei lui Navier-Stokes pentru mişcarea

nepermanentă a unui fluid ideal este:
1 dv
a) F  p 
 dt
1 dv
b) F  p 
 dt
1 dv
c) F  p  v 
 dt
1 dv
d) F  p  v 
 dt

3. Forţele care stau la baza ecuaţiei lui Navier-Stokes sunt:

a) forţa masică şi forţa de presiune
b) forţa de presiune şi forţa energetică
c) forţa masică, forţa de presiune, forţa de vâscozitate şi forţa de
inerţie
d) forţa masică, forţa de presiune, forţa de vâscozitate şi forţa
energetică

45
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

4. Termenul din cadrul ecuaţiei lui Bernoulli reprezintă:

a) sarcina piezometrica;
b) sarcina cinetică;
c) sarcina de poziţie;
d) pierderi de sarcină prin frecare.

5. Termenul din cadrul ecuaţiei lui Bernoulli reprezintă:

a) sarcina piezometrica;
b) sarcina cinetică;
c) sarcina de poziţie;
d) pierderi de sarcină prin frecare.

6. Termenul din cadrul ecuaţiei lui Bernoulli reprezintă:

a) sarcina piezometrica;
b) sarcina cinetică;
c) sarcina de poziţie;
d) pierderi de sarcină prin frecare.

7. Termenul din cadrul ecuaţiei lui Bernoulli reprezintă:

a) sarcina piezometrica;
b) sarcina cinetică;
c) sarcina de poziţie;
d) pierderi de sarcină prin frecare.

8. Panta piezometrică este egală cu panta hidraulică în cazul mişcării:

a. variate; b. permanente; c. uniforme; d. laminare.

Răspunsuri la întrebările din testul de

autoevaluare nr.4
1 b
2 c
3 c
4 b
5 a
6 c
7 d
8 c

46
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii
 Hidrodinamica si Teoria Valurilor

Bibliografie
1. A. Scupi, Dumitru Dinu, Fluid Mechanics - Numerical Approach, Ed.
Nautica, Constanta, 2015.
2. Dinu D., „Mecanica fluidelor pentru navigatori” , Editura Nautica,
Constanţa, 2010.
3. ANDREI V. - „Mecanica fluidelor”, vol. I, II, III, Editura Fundaţiei
universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2005.
4. Ionescu D. “Introducere în mecanica fluidelor”, Ed. Tehnică, 2004.
5. PETREA F., DINU D., “Mecanica Fluidelor”, Institutul de Marina
Civila, Constanta, 1994.

47
Hidrodinamica si Teoria Valurilor– Curs şi aplicaţii