ELEMENTE DE REOLOGIE

Reologia este stiinţa curgerii materialelor. Curgerea se realizează cu o

viteză finită spre deosebire de deformarea elastică care are loc cu viteză
infinită, de asemenea deformarea elastică are loc numai până la o anumită
valoare a deformării după care se instaleaza deformarea plastică pe când o
deformare vâscoasă are loc atâta timp cât acţionează forţele de deformare .
Materiale reale rareori se încadrează perfect în această comportare, de regulă
ele au comportări complexe în funcţie de compoziţie, structură, de tipul de
solicitare , de viteza de solicitare ş.a. Principalele tipuri de solicitări la care pot
fi supuse materialele sînt reprezentate în figura 1.

a) b) c)

Fig.1. Tipuri de solicitări la care pot fi supuse materialele, a-tracţiune, b-compresiune, c-

forfecare

Iar în figura 2 sînt prezentate principalele mărimi fizice caracteristice care

descriu aceste deformări

1
 Fig.2. Principalele mărimi fizice caracteristice care descriu principalele deformări ale
materialelor

Comportarea vâscoasă a fluidelor se poate explica cel mai bine prin

modelul celor două plăci între care se plasează un fluid , figura 3 şi se aplică
plăcii superioare o forţă tangenţială (Ft) atunci fluidul este solicitat la forfecare
cu un unghi (  ) denumit și simplu forfecare , tensiunea de forfecare având
expresia:

dFt
 (1)
d

Dacă în condiţiile aplicării tensiuni de forfecare constante (  ) unghiul de

forfecare creşte în mod continuu, comportarea fluidului dintre plăci este de tip
vâscos. Spre deosebire de comportarea ideal elastică a materialelor solide,
caracterizată de un unghi de forfecare (  ) constant în timp atunci când li se
aplică o forţă de forfecare constantă, comportarea ideal vâscoasă a fluidelor
lichide şi gaze) , denumită şi comportare Newtoniană, este caracterizată de un
unghi continuu crescător în timp atunci când acestora li se aplică o forţă de
forfecare constantă. Creşterea unghiului de forfecare (  ) raportată la timpul (t)

2
 Fig.3 Explicarea curgerii vâscoase a unui material prin modelul celor două placi


la o tensiune constantă de forfecare (  ) este denumită rata de forfecare (  ):

 d
  (2)
dt

La o comportare ideal elastică tensiunea de forfecare  este proporţională cu

unghiul de forfecare  (forfecare) factorul de proporţionalitate purtând
denumirea de modul de forfecare G:

τ  Gγ (3)
la o comportarea ideal vâscoasă tensiunea de forfecare  este proporţională cu

rata de forfecare  factorul de proporţionalitate purtând denumirea de
vâscozitate dinamică  :


   (4)

Fig. 4 elementele geometrice la explicarea curgerii vâscoase a unui material prin

modelul celor două discuri

3
 Atunci când în locul a două plăci paralelepipedice se iau două discuri
plane de rază (r), figura 4, între care se găseşte fluidul cercetat, la rotaţia

discului superior cu o viteză periferică (v) rata forfecării (  ) se poate scrie ca
fiind:

 v
  (5)
r

ds
unde : v (6)
dt

din figura se poate observa ca :

x
tan   (7)
y

combinând cu ecuaţia (2) rezultă:

 dx v
   (8)
y  dt y

In general materialele solide au o comportare elastică dată de forţele de

atracţie moleculare şi atomice puternice, pe când materialele lichide şi gazoase
au o comportare vâscoasă. La depăşirea limitei de curgere sau la creşterea
temperaturii peste o anumită limită materialele solide au şi ele o comportare
vâscoasă specifică.

Comportare Newtoniană la curgere. Fluidele care prezintă un unghi

continuu crescător în timp atunci când li se aplică o forţă de forfecare constantă
prezintă o comportare comportarea ideal vâscoasă și poartă denumirea de
fluide Newtoniene.

Dacă se reprezintă grafic tensiunea de forfecare (  ) în funcţie de rata de


forfecare (  ) se obţine o curbă de curgere specifică. La fluide Newtoniene
curba de curgere este dată de o dreaptă figura 5. care trece prin origine şi a
cărei pantă poartă denumire de vâscozitatea dinamică (η). In fig.6 eate
reprezentată Curba de viscozitate la fluide Newtoniene. Legea de curgere a
lui lui Newton pentru fluide Newtoniene a are expresia:

4
 Fig.5 Curba de curgere la fluide Fig.6 Curba de vâscozitate
Newtoniene la fluide Newtoniene
.
τ  ηγ (9)
iar panta de creştere este:
d
 .
(10)
d

pentru determinarea vâscozităţii dinamice (η) a fluidelor (panta de creştere) se

calculează cu relaţia :

 . (11)

.

1
φ  (12)
 

Mărimea reciprocă a vâscozităţi dinamice este fluiditatea (  )

afară de vâscozitatea dinamică în curgerea fluidelor se foloseşte şi

vâscozitatea cinematică ( ) ca fiind raportul între vâscozitatea dinamică (η) a
fluidului şi densitatea lui (  ):

 (13)


Unităţile de măsură pentru aceste mărimi sînt:

- [η] - vâscozitate dinamică a fluidului în Pa.s

- [ ] - fluiditatea în Pa-1.s-1
- [ ] - vâscozitate cinematică a fluidului în m2.s-1
- [ ] - densitatea fluidului în kg.m-1

Comportare Nenewtoniană la curgere. Aşa cum s-a arătat deja la

compartarea Nenewtoniană la curgere a fluidelor dependenţă între tensiunea

5
 
de forfecare (  ) şi rata de forfecare (  ) este fie neliniară fie curba nu trece prin
origine , figura 7, respectivele fluide purtând denumirea de fluide Nenewtoniene.
Trebuie avut în vedere că la fluidele Nenewtoniene comportarea la curgere a
acestora este dependentă de solicitările aplicate lor.

Fig.7 Diferite curbe de curgere la fluide Nenewtoniene în comparatie cu fluidele

Newtoniene: 1-comportare Newtoniană, 2 comportare-structural-vâscoasă, 3
comportare-dilatantă, 4-comportarecu limită de curgere, comportare structural-
văscoasă și cu limită de curgere.

Fig.8 Curba de văscozitate la fluide Nenewtoniene: 1- comportare Newtoniană, 2-

comportare structural-vâscoasă, 3-comportare dilatantă, 4-comportare cu limită
de curgere, 5-comportare structural-văscoasă și cu limită de curgere.

În figura 8 este reprezentată curba de vâscozitate pentru fluide nenewtoniene

Studiu comparativ între fluide Newtoniene şi fluide Nenewtoniene.
Fluidele Newtoniene prezintă aceeaşi vâscozitate atât la solicitări mici cât şi la
solicitări mari, pe când vâscozitaea fluidelor Nenewtoniene depinde de valoarea
solicitărilor aplicate acestora iar de multe ori depinde şi de timpul de solicitare. In

acest sens este foarte sugestivă figura 9. Indiferent de rata de forfecare (  )
vâscozitatea fluidelor Newtoniene ete constantă (curba 1). La rate mici de

forfecare(  1 ) vâscozitatea fluidului reprezentată de curba 3 este mai mare decât
.
cea a fluidului 2 , pe când la rate mari de forfecare (  3 ) este exact invers:

6
Fig. 9. Comparaţie între fluide Nenewtoniene - 2,- 3 cu fluide Newtoniene - 1.

vâscozitatea fluidului 3 este mai mică decît cea a fluidului 2. Aceste

considerente arată că spre deosebire de fluidele Newtoniene unde indicarea
valorii vâscozităţii este suficientă pentru a descrie comportarea acestora , la
fluidele nenewtoniene indicarea valorii vâscozităţii nu este suficientă fiind
necesară şi indicarea vâscozităţii corespunzătoare unei anumite rate de
forfecare. Cel mai corect este să se indice întreaga curbă de variaţie a
vâscozităţii cu rata de forfecare. Dacă două rate de forfecare sunt apropiate între
ele un fluid Nenewtonian poate fi tratat cu aproximaţie ca unul Newtonian.
Mărimea erorilor în acest caz depinde mult de natura fluidului şi trebuie
examinat în fiecare caz în parte
Comportare stuctural- vîscoasă. Dacă vâscozitatea unui sistem
scade cu creşterea ratei de forfecare se vorbeşte de comportare structural-
vâscoasă. Acest comportament mai este denumit în limbajul curent şi fluidizare,
iar în limajul anglo - saxon comportare pseudoplastică. Caracteristic pentru un
fluid structural- vâscos este scăderea rezistenţei la curgere ca urmare a
forfecării fluidului. In figura 5 şi figura 6 sînt reprezentate curbele de curgere şi
de vîscozitate ale unui fluid structural vîscos. În pactică se deosebesc
comportări ideale structural - vâscoasă la care vâscozitatea iniţială se
restabileşte după anularea sarcinii de încărcare şi comportări neideal
structural - vâscoasă la care vâscozitatea iniţială nu se restabileşte după
anularea sarcinii de încărcare.
Comportare tixotropă. La comportarea tixotropă vâscozitatea scade în
timp. Si aici se vorbeşte de o comportare tixotropă ideală - situaţia în care după
îndepărtarea solicitării la forfecare se restabileşte încet vâscozitatea pînă se
ajunge la vâscozitatea iniţială şi comportare tixotropă neideală - situaţia în care
după îndepărtarea solicitării la forfecare nu se restabileşte vâscozitatea iniţială.
În ultimul caz este vorba de o schimbare strucurală ireversibilă .
Comportare dilatantă. O comportare dilatantă există atunci cînd când
vâscozitatea unui sistem creşte odată cu creşterea ratei de forfecare.
Caracteristic pentru un fluid dilatant este cresterea rezistenţei sale la curgere
ca urmare a forfecării fluidului. Şi aici există dilatanţă ideală - caracterizată de
revenirea la valoarea iniţială a valorii vâscozităţii după îndepărtarea solicitării
de forfecare şi comportare neideală - la care nu are loc revenirea la valoarea

7
iniţială a valorii vâscozităţii după îndepărtarea solicitării de forfecare. În ultimul
caz este vorba de transformări ireversibile în material.
Comportare reopexă. Un sistem are o comportare reopexă dacă
vâscozitatea lui creşte ca urmare a creşterii timpului de solicitare la forfecare .
Caracteristic pentru un fluid reopex este cresterea rezistenţei sale la curgere
ca urmare a creşterea timpului în care fluidului este supus forfecării. Reopexie
ideală este rară în practică. La reopexia neideală - nu are loc revenirea la
valoarea iniţială a valorii vâscozităţii după îndepărtarea solicitării de forfecare,
ca şi la comportarea dilatantă la reopexia neideală este vorba de transformări
ireversibile în material.
Comportare plastică. Materiale capabile de curgere care prezintă o limită
de curgere au o comportare plastică . La solicitarea materialelor sub limita de
curgere deformarea acestora este elastică. La solicitări de forfecare deasupra
limitei de elasticitate el începe să curgă. După încetarea acţiunii forţei
tangenţiale de forfecarea materialul încetează să mai curgă în schimb nu mai
revine la forma şi dimensiunea iniţială, materialul suferind o deformare plastică
permanentă. Limita de curgere reprezintă o tensiune de forfecare minimă la
care încetează deformarea elestică şi se instalează deformarea plastică.
In tabelul de mai jos sînt date exemple de comportări pentru fluide
Nenewtoniene cu specificaţia că fluidele reale de multe ori nu sunt încadrări
absolut riguroase în una din categoriile din tabel ci mai degrabă încadrări mixte.

Tab. 1. Exemple practice de tipuri de comportări la fluide Nenewtoniene

Tipuri de comportare Nenewtoniană
independente de timp dependente de timp

Structural- Dilatant Plastic Vîsco-elastic Tixotrop Reopex

vîscos
suspensii miere tulbure grăsimi îngheţată suspensii de ton
pastă tomate susp. amidon masă ciocolată polimeri topiţi budincă
emulsii albuş sol. polimerice lapte reconstituit
iaurt gel amidon

Recapitulare- Glosar
Newtonian - curba de curgere este o dreaptă ce pleacă din origine
Nenewtonian - curba de curgere nu este o dreaptă ce pleacă din origine
Structural - vâscos - vîscozitatea scade cu creşterea ratei de forfecare
Dilatant - vâscozitatea creşte cu creşterea ratei de forfecare
Plastic - fluidul prezintă limită de curgere
Tixotrop - vâscozitatea scade cu timpul în care fluidul este supus solicitării de
forfecare
Reopex - văscozitatea creşte cu timpul în care fluidul este supus solicitării de
forfecare