Sunteți pe pagina 1din 7

7.3.

Parametrii tehnologici ai compactoarelor cilindrice netede

Dintre parametrii tehnologici ai compactoarelor cilindrice amintim: adâncimea


de compactare şi dimensiunile ruloului, numărul de treceri şi forţa la rulou, [24,25].
Pentru terenuri coezive, adâncimea de compactare se poate calcula cu:
w
H o  0,30  q  R [cm] (7.8)
wo
în care: Ho este adâncimea de compactare; w, wo – umiditatea reală, respectiv
umiditatea optimă, a terenului (materialului); q – încărcarea specifică liniară, în
daN/cm; R – raza ruloului, în cm;
Pentru materiale necoezive adâncimea de compactare este egală cu:
w
H o  0,35   q  R [cm] (7.9)
wo
Din motive constructive şi de stabilitate, raza ruloului are valori mai mici de 80
– 90 cm. Lăţimea rulourilor existente este: B=(0,7–0,8).D, unde D=2R = (15–25) q ,
dar se recomandă ca B să fie: B>(1,0–1,2).D, din considerente de stabilitate.
Numărul necesar de treceri n, pentru asigurarea unui anumit grad de
compactare se poate determina cu relaţia:
3
  
n    (7.10)
 
 1  
în care: ε este deformaţia plastică relativă la sfârşitul compactării; ε 1 – deformaţia
relativă după prima trecere; η – coeficientul intensităţii de acumulare a deformaţiei
plastice.
Valoarea deformaţiei ε se calculează cu relaţia:
o
  1 (7.11)
   max
unde:  este coeficientul de toleranţă al abaterilor de la adâncimea maximă (=0,9–
1,0), iar ρo şi ρmax sunt densitatea materialului înainte de prima, respectiv după ultima,
trecere.
Deformaţia plastică relativă la sfârşitul compactării este dată de relaţia:
20  q  
 (7.12)
E o  R 0 ,5  H a
unde: α este un coeficient de proporţionalitate; Eo – modulul de deformaţie al
materialului, în daN/cm2; Ha – grosimea stratului de compactare în stare afânată:
h
Ha  (7.13)
1 
De obicei, la compactarea terenurilor necoezive sunt necesare circa 4–6 treceri,
iar la cele coezive 10–12 treceri.
Calculul forţei de tracţiune la rulourile cilindrice se face pentru două cazuri:
cazul ruloului tractat şi cazul ruloului motor, în regim de lucru stabilizat şi regim de
lucru variabil (la demarare).
93
a) Cazul ruloului tractat:
Pentru regim de lucru stabilizat (fig.7.6), în care viteza de deplasare v este
constantă, avem relaţiile:
 Fi  X  0

Y  Q  0 (7.14)
X  y  Y  x  0

în care: Q reprezintă greutatea ruloului tractat; X, Y – reacţiunile, tangenţială,
respectiv normală, ale suprafeţei de rulare (X – forţa de rezistenţă la rulare); Fi forţa
de tractare (împingere), iar x coeficientul de frecare la rulare, exprimat în unităţi de
lungime (punctul A este punctul de aplicaţie al forţelor rezistente la înaintare).

Fig.7.6. Forţele rezistente la înaintare în cazul ruloului tractat, [24]

Din sistemul de ecuaţii prezentat rezultă:


x
X  Y  f  Q (7.15)
y
unde: f=x/y reprezintă coeficientul rezistenţei la rulare.
Rezolvând în continuare sistemul de ecuaţii, se obţine:
Fi  f  Q  Wr (7.16)
unde: Wr reprezintă rezistenţa la rulare a ruloului.
Pentru terenuri înclinate cu unghiul , forţa de tractare a ruloului este egală cu:
Fi  f  Q  cos  (7.17)
Pentru regim de lucru variabil (la demarare) se poate scrie:
 Fi  X  mr  v  0

Y  Q  0 (7.18)
Y  x  X  y  J    0
 o
unde: mr – masa ruloului cilindric, Jo – momentul de inerţie al ruloului în raport cu
axa geometrică,  - viteza unghiulară a ruloului (Jo  =Min – momentul forţelor
tangenţiale de inerţie ale ruloului).
Rezolvând sistemul de ecuaţii, rezultă :

94
 1 
Fi  Wr  a   mr  J o   (7.19)
 y  R 
unde: a este acceleraţia ruloului în mişcarea de translaţie.
b) Cazul ruloului motor
În regim de lucru stabilizat (fig.7.7), în care viteza de deplasare v este
constantă, sunt valabile relaţiile:
 X  Ft  0

Y  Q  0 (7.20)
X  y  Y  x  M  0

Ft

Fig.7.7. Forţele rezistente la înaintare în cazul ruloului motor, [24]

Rezolvând sistemul de ecuaţii, ca şi în cazul precedent, rezultă:


M x
Ft    Q  Ftr  Wr (7.21)
y y
unde raportul M/y s-a notat cu Ftr şi reprezintă forţa la rulou.
Pentru regimuri variabile (la demarare) avem:
 X  Ft  mr  v  0

Y  Q  0 (7.22)
Y  x  X  y  M  J    0
 o
După rezolvarea sistemului de ecuaţii, se obţine:
M x 
Ft   Y  mr a  J o (7.23)
y y y
Ţinând seama de cele prezentate anterior, precum şi de legătura dintre
acceleraţia unghiulară  şi cea din mişcarea de translaţie, rezultă:
 1 
Ft  Ftr  Wr  a   mr  J o   (7.24)
 y  R 
unde Ft este forţa disponibilă de tracţiune (forţa la cârlig) pentru ruloul motor.

95
7.4. Parametrii tehnologici ai cilindrilor cu crampoane

La fel ca şi la cilindrii compactori netezi, parametrii tehnologici ai rulourilor


cilindrice cu crampoane se referă la: adâncimea de compactare, forţa de tracţiune,
capacitatea de lucru şi puterea necesară acţionării, [24,25].
In cazul rulourilor cu crampoane, adâncimea de compactare Ho ţine seama şi
de parametrii constructivi ai crampoanelor (fig.7.8) şi are expresia:
H o  1  k   h  2,5  4   b  ha  (7.25)
unde: kε=0,15…0,35 este un coeficient ce ţine seama de starea de afânare a
materialului; h – înălţimea cramponului; b – lăţimea de sprijin a cramponului,
ha=4…6 cm (sau chiar mai mult în funcţie de material) – grosimea stratului rămas
afânat după compactările anterioare; Ha – grosimea stratului adăugat pentru
compactare.

Fig.7.8. Parametrii constructivi ai rulourilor cu crampoane, [24]

Pentru rulouri cu crampoane, diametrul ruloului depinde de înălţimea


crampoanelor, astfel că: D=(5…7)h.
Greutatea ruloului cu crampoane G, considerând că transmiterea presiunea p se
exercită prin intermediul unui singur şir de crampoane, poate fi calculată cu relaţia:
G  p  A  z [daN ] (7.26)
unde: A reprezintă suprafaţa de sprijin a unui crampon, cm2; p – presiunea de contact
pe un crampon, daN/cm2; z – numărul de crampoane pe un şir longitudinal.
Pentru stabilirea forţei de tracţiune a unui cilindru (rulou) cu crampoane, la
calculul acesteia se are în vedere că în timpul lucrului nu are loc o simplă rostogolire
a ruloului ci şi pătrunderea crampoanelor în material.
Considerând un crampon de formă trapezoidală (fig.7.9), cu dimensiunile
suprafeţei de bază a şi b (a – lungimea, b – lăţimea), lucrul mecanic consumat la
deformaţia terenului (materialului) este dat de relaţia:
dL    S  dx (7.27)
unde:  reprezintă efortul unitar normal la compresiune al materialului de compactat;
  c x (7.28)
96
c – coeficient de deformaţie a materialului (terenului), în daN/cm2 (c = 1000…10000
daN/cm2 pentru terenuri foarte afânate); S – suprafaţa de deformaţie a terenului:
S  b  2  l1  a  (7.29)
După înlocuire în relaţia lucrului mecanic elementar rezultă:
dL  b  c  x  2  l1  a   dx (7.30)

Fig.7.9. Parametrii dimensionali ai unui crampon trapezoidal, [24]

Din fig.7.8, se observă, însă, că:


l  h  x 
l1  (7.31)
h
 2  l  h  x  
dL  b  c  x    a   dx (7.32)
 h 
Prin integrare se obţine:
h 
 x2
L   2l c b x  2l c b  a  b  c  x   dx (7.33)
 h 
0 
adică:
l a
L  h 2  b  c     [daN.m] (7.34)
3 2
Lucrul mecanic consumat pentru deformarea terenului la o rotaţie a ruloului,
este:
l a
L1  m  L  m  h 2  b  c     (7.35)
3 2
unde: m – numărul total de crampoane de pe suprafaţa ruloului;
Ţinând seama că lucrul mecanic necesar deformaţiei terenului la o rotaţie a
cilindrului, este egal cu lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea ruloului pe o
distanţă egală cu circumferinţa sa, se poate scrie:
l a
Ft    D  m  h 2  b  c     (7.36)
3 2
de unde rezultă forţa de tracţiune a ruloului cu crampoane:

97
m l a
Ft   h 2  b  c     [daN ] (7.37)
 D  3 2 
Pentru calculul forţei de tracţiune se poate folosi şi relaţia:
 1 
Ft  G  sin   f c  cos    a   mr  J o   (7.38)
 y  r 
unde: fc=0,35…0,45 este coeficientul rezistenţei la înaintare în cazul rulourilor cu
crampoane; α – unghiul pantei terenului; r – raza mantalei ruloului.

7.5. Capacitatea de lucru şi puterea necesară acţionării


cilindrilor (rulourilor) compactori

Capacitatea de lucru a rulourilor compactoare depinde de parametrii


constructivi ai ruloului, de viteza de deplasare a utilajului şi de numărul de treceri
necesar obţinerii gradului de compactare dorit. Ea se poate calcula cu relaţia, [24,25]:
B  b1   v  ku
Q (7.39)
n
unde: B este lăţimea stratului compactat; b1 – lăţimea de suprapunere (b1~0,2 m) la
două treceri ale ruloului; v – viteza medie de deplasare; n – numărul de treceri; ku –
coeficient de utilizare a maşinii în timp.
Pentru determinarea puterii de acţionare a rulourilor compactoare se poate
utiliza relaţia:
Ftmax  v
Pt  (7.40)

unde: Ftmax – forţa de tracţiune maximă; v – viteza medie de deplasare a utilajului; η –
randamentul transmisiei (η=0,8-0,9).

Aplicaţia 7.1. Un utilaj de compactare are doi cilindri netezi, dintre care unul este
motor, iar celălalt condus. Ruloul motor are diametrul de 1,5 m, iar cel condus de 1
m. Se cere să se determine forţele necesare acţionării rulourilor în regim de lucru
stabilizat pe un teren înclinat cu 6o, cunoscând coeficientul rezistenţei la rulare
f=0,12, momentul motor la ruloul conducător M=800 daN.m şi viteza de deplasare de
3,6 km/h. Se cunoaşte că masa agregatului este de 3500 kg, aceasta repartizându-se
3/5 pe ruloul motor şi 2/5 pe ruloul condus. Considerând că forţa disponibilă de
tracţiune a utilajului este utilizată pentru tractarea unui alt utilaj în regim de lucru
stabilizat sau pentru accelerare, care este acceleraţia unghiulară la ruloul motor în
situaţia în care această rezervă este utilizată pentru accelerare? (Jo=M.R2/2).

Rezolvare: Se consideră că sarcinile care apasă asupra rulourilor sunt date de forţa de
greutate a compactorului, repartizată 2/5G pe ruloul condus şi 3/5G pe ruloul motor.
Rezistenţele întâmpinate de rulouri sunt rezistenţele la rulare, rezistenţa la
urcare pe pantă şi rezistenţele date de forţele şi momentele de inerţie.

98
A. Pentru ruloul condus:
Din schema de dispunere a forţelor X şi Y se determină unghiul punctului de
aplicare a acestor forţe, care pentru coeficientul f=0,12 este =arctan(f)=6,84o.
Rezultă că distanţa y1 pentru ruloul condus este y1=R1cos=0,496 m.
Forţa de împingere a ruloului condus este dată de relaţia (7.16)
2
Fi  f  Q1  cos  0,12   3500  9,81  cos 6 o  1639 N
5
Forţa de urcare pe pantă a ruloului condus este:
2
Fuc  Q1  sin    3500  9,81  sin 6 o  1435,6 N
5
Pentru regimuri variabile, forţa de accelerare este:
 1   1400  0,5 2 1 
Fin  R2     m rc  J oc    0,75    1400    1579,2  
    
y1 R1  2 0, 496 0,5 
unde  este acceleraţia unghiulară a ruloului motor, cel care realizează şi împingerea
ruloului condus (cel dispus la partea din faţă a utilajului).
B. Pentru ruloul motor
Unghiul  în cazul ruloului motor este acelaşi, însă distanţa y2 (raza motoare)
este 0,745 m.
Forţa la rulou (forţa motoare) pentru întregul utilaj este dată de relaţia:
M 8000
Ftr    10738,3 N
y 2 0,745
Forţa de rezistenţă la rulare a ruloului motor este:
3
Fr.C  f  Q2  cos  0,12   3500  9,81  cos 6 o  2458,6 N
5
Forţa de urcare pe pantă a ruloului motor este:
3
FuC  Q2  sin    3500  9,81  sin 6 o  2153,4 N
5
Pentru regimuri variabile, forţa de accelerare pentru ruloul motor este:
 1   2100  0,75 2 1 
Fin  R2     m rC  J oC    0,75     2100    782,2  
    
y 2 R 2  2 0, 745 0, 75 
In regim de lucru stabilizat, suma forţelor rezistente pentru întregul utilaje este:
 Frez  Fi  Fuc  Fr.C  FuC  7686,6 N
Puterea consumată în acest caz, la viteza de lucru dată, este:
Pst   Frez  v  7686,6  1  7686,6 W
Rezerva de forţă care este utilizată pentru accelerare este:
Ftr   Frez  10738,3  7686,6  3051,7 N
Rezultă, aşadar, că acceleraţia unghiulară  a ruloului motor, care dă
acceleraţia întregului utilaj este:
3015,7
  1,28 s  2
1579,2  782,2

99