Universitatea Politehnica din Bucureşti

Facultatea Transporturi
Departamentul Material Rulant de Cale Ferată

Vibraţiile verticale ale şinei –

modelul grinzii pe fundație
elastică ideală
Autori: Stoica Alexandru Florin, Popa Răvan Gabriel,
anul III, Vehicule pentru Transportul Feroviar

Coordonator: Prof.dr.ing. Traian Mazilu

Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti

5 – 6 Mai 2023
 Introducere:

 Vibrația șinei este rezultatul interacțiunii cu roata din diferite cauze (variație
rigidității căii de rulare datorită traverselor, prezența neregularităților pe suprafața de rulare,
discontinuități ale suprafețelei de rulare a șinei etc), dar indiferent care este mecanismul care
stă la baza acestei interacțiuni, asupra șinei, ca de astfel și asupra roții, acționează o forță
dinamică.
 Se cunoaşte faptul că vibraţiile provocate de o excitaţie armonică prezintă două
regimuri: regimul tranzitoriu şi regimul permanent. Proprietățile de bază ale unui sistem pot
fi puse în evidență de răspunsul acestuia în regim permanent de vibrație.
 Datorită complexităţii suprastructurii căii de rulare, studiul teoretic al răspunsului
dinamic al şinei se face pe modele mecanice bazate pe o serie de ipoteze simplificatoare așa
cum s-a mai prezentat.
 Cel mai simplu model mecanic al căii este cel cu o grindă infinită pe fundație
continuă cu un etaj elastic de care ne vom ocupa în cele ce urmează. Acest model a fost
utilizat P. J. Remington într-o serie de studii consacrate producerii zgomotului de rulare și
reprezintă încă un model de bază pentru investigarea interacțiunii dintre roată și șină fiind
utilizat mai ales pentru simplitatea sa pentru a investiga proprietățile de bază ale unui
fenomen sau altul legat de interacțiunea roată-șină.
 Modelul mecanic și ecuația de mișcare

 În figura 1 este prezentat modelul căii care este format dintr-o grindă infinită
care reazemă pe o fundație continuă cu un etaj elastic. Un astfel de model poate fi
aplicat în cazul în care calea este prevăzută cu traverse de lemn așezate pe prisma de
balast, iar șinele sunt fixate rigid de traverse (fig. 2).

Fig. 1. Modelul mecanic al căii de

rulare: (1) grindă infinită; (2) fundație Fig. 2. Cale cu traverse de lemn: 1. Ciuperca șinei; 2. Inima șinei; 3.
continuă. Talpa șinei; 4. Sistem de prindere a șinei de traverse; 5. Traversă de
lemn

Ecuaţia de mișcare a grinzii:

 4 w( x, t )  2 w( x, t )
EI 4
m 2
 kw( x, t )  0
x t
 Fig. 6. Explicativă pentru condițiile la limite.

 Se secționează grinda în dreptul suportului forței de excitație, iar aceasta este

divizată în mod egal pe cele două grinzi semiinfinite care se obțin (fig. 6). În acest mod,
se pune în evidență faptul că problema în discuție are proprietatea de simetrie, iar
consecința acestui aspect este aceea că se poate rezolva
.
problema vibrației uneia dintre
grinzile semiinfinite, pentru că vibrația celeilalte va rezulta din condiția de simetrie.
 În continuare, se consideră numai grinda din dreapta, iar forța de excitație apare
ca o condiție la limită, respectiv la x = 0, forța tăietoare care acționează asupra grinzii
din dreapta este dată de forța de excitație cu semn schimbat pentru a ține seama de faptul
că forța tăietoare este pozitivă dacă acționează de jos în sus atunci când acționează pe
secțiunea din stânga.
 Q  3w(0, t )
T (0, t )   cos ωt   EI
2 x3

Condiția la limită pentru x → :

lim w( x, t )  0
x 
adică vibrația se stinge pentru că energia este finită.
Așadar, problema se rezumă la ecuația de mișcare și la condițiile la limite .

Se atașează ecuația de mișcare și condițiile la limite ecuației în mărimea complexă :

 4 w( x, t )  2 w( x, t )
EI 4
m 2
 kw( x, t )  0
x t

și condițiile la limite

 3 w(0, t )
Q (t )
EI 
x3 2
.
lim w( x, t )  0.
x 
 Ecuația în amplitudinea complexă :

d 4W ( x)
EI  ω2mW ( x)  kW ( x)  0
dx 4

și condițiile la limite

d3W (0) Q

dx 3 2 EI
lim W ( x)  0.
x 

Se observă că prin introducerea notațiilor complexe, problema s-a

redus la o singură variabilă, respectiv funcțiile sunt dependente de x, iar
ecuația a devenit cu derivate ordinare.
 Relația este pentru cazul în care frecvența de excitație este mai mică decât frecvența de rezonanță w < w o

Soluția ecuației de mișcare ne determina amplitudinea complexă a șinei:

Qe βx
W ( x)  3  cosβx  sin βx 
8β EI

Se ajunge la deplasarea complexă :

Qeβx
w( x, t )  cosβx  sin βx  eiωt
8β3 EI

Se definește receptanța grinzii raportul dintre amplitudinea complexă a deplasării grinzii

într-o secțiune x și amplitudinea complexă a forței de excitație armonică:
W ( x)
G ( x, ω) 
Q
e βx
 3  cosβx  sin βx .
8β EI
Trebuie remarcat faptul că receptanța grinzii depinde de distanța dintre
secțiunea de calcul și forța de excitație. De asemenea, receptanța este funcție de
pulsația de excitație w prin parametrul b.
Pentru cazul în care frecvența de excitație este mai mare decât frecvența de rezonanță
w>w o

Obținem amplitudinea complexă în cazul w>w o :

W ( x)  
Q
2  8β3 EI
 e 2βx
 ie i 2βx

deplasarea complexă

w( x, t )  
Q
2  8β3 EI
 e 2βx
 ie i 2βx
 eiωt

și receptanța

e 2βx
 ie i 2βx
G ( x, ω)  
2  8β3 EI
 Figura 7 prezintă receptanța grinzii în punctul de excitație calculată luând următoarele
valori ale parametrilor modelului: m s = 60 kg/m, M t =50 kg, d = 0,6 m, EI = 6,42 Nm 2 și k = 40
MN/m 2 . Modelul este pentru o cale pe prismă de balast cu traverse de lemn și șină tip UIC 60. Se
obține masa liniară a grinzii m = 60 + 50/2/0,6 = 101,7 kg/m. Frecvența proprie este

1 k 1 40 106
ν   99,83 Hz
2 m 2 101,7

 Domeniul de frecvență pe care s-a calculat receptanța grinzii este cuprins între 10 și 1000
Hz. Se constată că receptanța grinzii prezintă un vârf foarte pronunțat la frecvența de 99,8 Hz
corespunzătoare frecvenței proprii. Este frecvența de rezonanță. La frecvențe joase, receptanța tinde
să fie constantă datorită prevalenței forței elastice care nu depinde de frecvență. La frecvențe înalte,
receptanța grinzii descrește într-un ritm mare datorită forței de inerție care crește cu pătratul
frecvenței.

Fig. 7. Receptanța grinzii .

 Fig. 8. Receptanța grinzii de-a lungul șinei la frecvențe mai
. mici decât frecvența naturală.

 În figură sunt prezentate receptanțele șinei la 60 și respectiv 70 Hz. În abscisă avem

distanța de la punctul în care s-a calculat receptanța până la secțiunea forței de excitație (x = 0). Se
observă că receptanța descrește foarte mult și prezintă un minim local, iar distanța până la punctul
de aplicare a forței de excitație crește pe măsură ce frecvența forței de excitație se apropie de
frecvența naturală a grinzii. Acest minim local este de fapt un nod așa cum se va vedea mai departe.
Mărind distanța față de punctul forței, receptanța înregistrează un maxim local – ventru, asemănător
celui din secțiunea în care se aplică forța de excitație. Mărimea receptanței în dreptul acestui
ventru este mult mai mică decât în dreptul forței. Mai departe, lucrurile se repetă dar la valori din
ce în ce mai mici. În final, receptanța se anulează practic. Se poate trage concluzia că în acest
domeniu de frecvență, vibrația șinei este puternic atenuată, iar eficacitatea acustică a acesteia foarte
slabă .
 Fig. 9. Receptanța grinzii de-a lungul șinei Fig. 10. Vibrația grinzii la 60 Hz .
la frecvențe mai mari decât frecvența
naturală.

 Figura 9 arată distribuția receptanței la frecvențele de 200 și 300 Hz. În apropierea

forței, receptanța scade relativ puțin după care valoarea acesteia rămâne constantă. Mai mult, se
poate afirma că reducerea receptanței este mai mică atunci când frecvența crește. Acest
aspect arată că în domeniul frecvențelor mai mari decât frecvența naturală, undele care se
propagă de-a lungul șinei nu se ateanuază deloc dacă se consideră cazul ideal în care fundația
este lipsită de amortizare.

 Figura 10 arată vibrația șinei la mai multe momente când frecvența forței armonice de
excitație este 60 Hz

 Se observă faptul că se formează unde staționare care prezintă particularitatea că

prezintă noduri și ventre așa cum s-a arătat mai înainte. Aceste unde sunt cunoscute sub numele
de unde evanescente. Undele evanescente sunt unde care practic nu se propagă de-a lungul
șinei.
 Fig. 11. Vibrația grinzii la 200 Hz .

 Figura 11 prezintă undele care se produc în șină la frecvența de 200 Hz. Se

vede foarte clar cum unda se depărtează de punctul forței de excitație și nu se
atenuază (datorită lipsei amortizării). Aceste unde sunt unde de propagare, iar după
tipul solicitării - unde de încovoiere.
Va mulțumim pentru atenția acordată!