Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Unitatea de învăţare nr. 3

METODE DE CALCUL ALE CÂMPULUI ELECTROSTATIC

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3

3.1 Metode de calcul ale câmpului electrostatic
3.1.1 Metoda separării variabilelor
3.1.2 Separarea variabilelor în sistemul de coordonate carteziene
3.2 Metoda imaginilor electrice
3.2.1 Metoda imaginilor electrice în raport cu spaţiul conductor
3.2.2 Metoda imaginilor electrice în raport cu cilindrul conductor
3.2.2.1 Capacitatea de serviciu a cablului bifilar
3.2.2.2 Capacitatea în serviciu a cablului trifazat
3.2.3 Metoda imaginilor în raport cu sfera conductoare
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 3
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

 Însuşirea cunoştinţelor teoretice necesare înţelegerii fenomenelor şi
conceptelor fundamentale ale câmpului electromagnetic;
 Cunoaşterea mărimilor primitive şi derivate, legilor generale şi de material
ale teoriei macroscopice a câmpului electromagnetic;
 Operarea sistemelor electrice, electronice şi de comandă

3.1 METODE DE CALCUL ALE CÂMPULUI ELECTROSTATIC

Se consideră în domeniul V mărginit de suprafaţa  o configuraţie de conductoare în echilibru

electrostatic situate în dielectricul în care repatiţia de sarcină electrică este cunoscută. Prima problemă de camp
electrostatic constă în determinarea potenţialului în orice punct din dielectric, respectiv a potenţialelor
conductoarelor, fiind cunoscute sarcinile care le încarcă. A doua problemă a electrostaticii constă din
determinarea sarcinilor conductoarelor fiind cunoscute potenţialele acestora. În ambele probleme se presupun
cunoscute condiţiile pe frontieră de tip Dirichlet sau Neumann.
Metode de rezolvare a problemelor de câmp electrostatic se clasifică în metode analitice, numerice,
grafice, respectiv grafo-analitice şi analogice.
Metode analitice: metoda directă, metoda integrării, ecuaţiilor Poissn-Laplace prin separarea
variabilelor, metoda imaginilor electrice, a inversiunii geometrice (Kelvin), funcţiilor de variabilă complexă,
transformării conforme şi metoda funcţiilor Green.
Metoda directă se aplică în principal pentru repartiţiile de sarcină în dielectricul izotrop, omogen şi liniar
de permitivitate constantă care ocupă spaţiul infinit sau domenii finite mărginite de suprafeţe echipotenţiale.
Metodele numerice se aplică pentru orice configuraţie de camp cu o eroare care depinde de metoda de
calcul numeric aplicată. Cele mai utilizate sunt: metoda diferenţelor finite şi metode bazate pe principii
variaţionale: Ritz-Galerkin, metoda elementelor finite.
Soluţiile problemelor sunt tri, bi sau unidimensionale. O clasă separată o reprezintă cele planparalele.
În aceste probleme, mărimile electrice şi magnetice de câmp sau ale corpurilor sunt aceleaşi în punctele
reperate identic în planele normale pe o axă şi nu depind de coordonata în lungul axei. (câmpul unei baze
cilindrice de lungime infinită încărcată cu sarcină electrică ρl).
O altă clasă de probleme o reprezintă problemele cu simetrie axială. Raportată la un sistem de coordonate
cilindrice circulare ( r ,  , z ) soluţia unei probleme cu simetrie axială nu depinde de coordonata  (potenţialul şi

câmpul electrostatic al unui fir conductor depind doar de coordonata radială şi axială).

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

3.1.1 METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

Se aplică unei clase largi de ecuaţii cu derivate parţiale scalare şi vectoriale de tip eliptic (Poisson, Laplace,
Helmholtz), de tip parabolic (ecuaţia difuziei) şi de tip hiperbolic (ecuaţia undelor).
a) Separarea variabilelor şi dezvoltarea în serie de funcţii ortogonale. Problema Sturm –Siouville.

 r (r )
Soluţia generală - Ecuaţia lui Poisson este V (r )   .

Soluţia generală conţine 2 termeni aditivi:
V (r )  V p (r )  V0 (r )


V0 r =soluţia ecuaţiei omogene V r   0 0

V r   soluţia particulară a ecuaţiei neomogene

p

Într-un sistem triortogonal de coordonate x1 , x2 , x3  ecuaţia lui Laplace pentru potenţialul electrostatic

are expresia:

   h2 h3 V    h1 h3 V    h1 h2 V 
V x1 , x2 , x3  
1
          0 (1)
h1 h2 h3  x1  h1 x1  x2  h2 x2  x3  h3 x3 
h1 , h2 , h3 = coeficienţii lui Lamé, funcţii de coordonatele x K k  1,2,3. În metoda separării variabilelor,

potenţialul V este o serie (sau integrală ai căror termini sunt produse de trei funcţii) X 1 x1 , X 2 x2 , X 3 x3  ,

fiecare din funcţiile X K x K  depinzând exclusive de coordonata x K .

V x1 , x2 , x3   X 1 x1   X 2 x2   X 3 x3 

Introducând în 1 şi împărţind prin X 1  X 2  X 3 se obţine:

1   h2 h3 X 1  1   h1 h3 X 2  1   h1 h2 X 3 
         0
X 1 x1  h1 x1  X 2 x2
(2)
 h2 x2  X 3 x3  h3 x3 
Fiecare termen depinde numai de una din coordonate şi ecuaţia (2) se descompune prin egalarea fiecărui
termen cu o constantă  k , în trei ecuaţii diferenţiale:

1   h2 h3  X 1
     12
X 1 x1  h1  x1
1   h1 h3  X 2
     22
X 2 x 2  2 
h x 2

1   h1 h2  X 3
    32
X 3 x3  h3  x3

unde 12  22  32  0 (3)

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Prin separarea variabilelor, fiecare din funcţiile X k ( xk ) este o soluţie a ecuaţiei diferenţiale:

d  
  g k xt   k  hk ( xt )X k  0
dX k
 f k xk  (4)
dx k  dxt 
a k < xk  bk

Rezolvarea ecuaţiei (4) în intervalul xk  ak , bk  cu condiţii la limită liniare şi omogene.

A1k X k (a k )  B1k X k' (a k )  0

A2 k X k (bk )  B2 k X k' (bk )  0
unde, A1k , A2 k , B1k , B2 k (constante) constituie problema lui Sturm-Liouville. Deoarece între cele trei constante

 k există relaţia (3) numai două sunt independente.

Dacă intervalele (ak, bk) sunt mărginite, condiţiile (4) pot fi satisfăcute numai de anumite valori bine
determinate 1 j , 2t numite valori proprii sau caracterstice şi V jt x1 , x2 , x3 . Soluţia generală cu variabile

separate a ecuaţiei (1) în problema tridimensională este seria în raport cu 2 valori proprii,

V x1 , x2 , x3    A jt X 1 j x1 X 2t x2 X 3 jt x3  (5.a)

j ,t

iar în problema bidimensională este seria în raport cu o valoare proprie  .

V x1 , x2 , x3    A X 1 ( x1 ) X 2 ( x2 ) (5.b)


Dacă intervalele (a k , bk ) sunt infinite condiţiile la limită (5) sunt satisfăcute pentru un spectru continuu al

valorilor  k şi seriile (5) trec în integralele:

V ( x1 , x2 , x3 )   1  2 A1 2 X 1 ( x1 , 1 ) X 2 ( x2 , 2 ) X 3 ( x3 12 ).d1d2

V ( x1 , x2 )    A X 1 ( x1 ,  ) X 2 ( x2 )d
Deoarece în ecuaţia (4) operatorul diferenţial este autoadjunct, funcţiile proprii asociate valorilor proprii
formează un număr de funcţii ortogonale.
Scriind oricare dintre ecuaţiile (4) pentru două valori distincte  p şi  q (pentru simplificare s-a suprimat

indicele k) se obţine:
d  dX 
 f x    g x   hx   X  0
dx  dx 
pentru două valori distincte  p , q . Multiplicând prima ecuaţie cu X p şi a doua cu X q şi scăzându-le

membru cu membru, se obţine:

 dX p 
d
 f x   
  g  x    p h( x ) X p  0  Xq
dx  dx 

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

d  dX q 
 f x 
dx  dx 

  g  x    q h x  X q  0  Xp

 p  q hx   X p X q 
d
dx

X p' X q  X q' X p f x  
Integrând în intervalul (a, b) rezultă:

  hxX    
b

p  q p X q dx  f b  X p' b   X q b   X p b X p' b   f a  X p' a X q a   X p a X q' a  .

a

În conformitate cu relaţia (5) ultimul termen este nul şi se deduce relaţia de ortogonalitate:
b
0 pq
 hx   X x X x dx   0
a
p q
pq
b
unde h(x) este funcţia pondere. Pentru p = q integrala N p  hx X p x  reprezintă norma lui X p x . Cu notaţia

2

X p x 
X op x   hx  , ultima relaţie se pune sub forma:
Np
b
1 pq
 X x   X x dx  0
a
op oq
pq

Funcţiile X op sunt ortonormate.

Dezvoltarea în serie a funcţiei ortonormate. Relaţia de închidere

O funcţie de pătrat integrabil f(x) admite dezvoltarea în serie de funcţii ortonormate în intervalul

a  x  b, f x    AK X ok x .
k 1

b
Dacă seria este convergentă, coeficienţii AK are expresiile AK   f xX x, deci:
a
ok

 b 
f x      f x   X ok x dx  X ok x  (6)
k 1 a 
Primii n termeni ai seriei (6) reprezintă cea mai bună aproximaţie a funcţiei f (x) în sensul abaterii pătratice
minime. Dacă f(x) este impulsia  x  x din relaţia (6) se deduce relaţia de închidere:


X ok ( x) X ok x    x  x 
k 1

de exemplu, din dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei f(x) în intervalul  a  x  a, se obţine:

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Ao   x x
f ( x)     AK cos k   Bk sin k   
2 k 1  a a
A0 1   a x
a
x x 
    f x  cos k  cos k  dx   f x sin k  sin k  dx 
x
 
2 a k 1  a a a a
a a 

Dacă înlocuim f x    x  x se deduce relaţia de închidere a impulsiei  .

1 1   x x 
  x  x  
x x
  cos k   cos k   sin k   sin k 
2a a k 1  a a a a
a  x  a
Similar, în intervalul 0  x  a, cu anularea la extremităţi a termenilor seriei se deduce următoarea

relaţie de închidere a impulsiei  x  x.

2  x
  x  x  
x

a k 1
sin k  sin k 
a a
(8)

3.1.2 SEPARAREA VARIABILELOR ÎN SISTEMUL DE COORDONATE

CARTEZIENE
În problema plană, cu notaţia V x, y   X x   Y  y  , ecuaţia lui Laplace

 2V  2V
 0
x 2 y 2

1  2 X 1  2Y
se transformă:  0
X x 2 Y y 2
separându-se în ecuaţiile:

1 2 X 1  2Y
 2   2 ;  2  2 unde  este constantă de separare.
X x Y y

Pentru   0 soluţiile sunt:

X   A sin x  B cos x

Y  C shy  D chy

Pentru   0 X 0  A0  x  B0

Y0  C0  y  D0
şi soluţia V(x,y) este:
V ( x, y)  ( A0  x  B0 )(C0  y  D0 )  ( A sin x  B cos x)  (C shx  D chx)

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

O variantă a soluţiei se obţine permutând x cu y.

Problema lui Dirichlet pentru interiorul dreptunghiului

Se consideră domeniul din interiorul dreptunghiului de laturi a, b, potenţialul pe latura y =0 fiind V(x,0) =
f0(x) şi nul pe celelalte laturi.
Din condiţia V (0, y)  V (a, y)  0 rezultă:

k
A0  B0  D0  B  0 şi sin a  0 deci k  cu k  1,2...
a
Pe latura y=b, condiţia V(x,b)= 0 este satisfăcută dacă Ck shk  y  Dk chk  y  Ck shk (b  y)

şi deci soluţia anterioară este:


b y
V x, y    M k sin k
x
shk
k 1 a a

unde M k se determină din condiţia V x, o  f 0 x  , deci sin k  f o x 
b x
M
k 1
k shk
a a
x
Multiplicând cu sin k  şi integrand între 0 şi a se obţine:
a
a
f x sin k dx
2 x
Mk 
b  0
a
a  shk o
a

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

3.2 METODA IMAGINILOR ELECTRICE

Se aplică în domenii în care sunt satisfăcute condiții de tip Poisson şi Lagrange.
Principiul metodei
Se consideră o suprafaţă închisă echipotenţială ∑ de potenţial V care conţine în interior sarcini

electrice q1(i ) , q2(i ) ...qm(i ) , iar în exterior sarcinile q1(e) , q2(e) ...qn(e) .

q 2( e )
q 2( e )
q1( e )

q n(e )

V  ct
q1(i ) ∑
q3( i )

q 2(i )
V  ct

m
q (i )   q (ji )
j 1

a. b.
Prin metalizarea suprafeţei ∑ se obţine conductorul C în echilibru electrostatic care nu modifică
n
câmpul în exteriorul său, iar sarcina electrică indusă q(i )   q (ji ) se repartizează superficial cu densitatea
j 1

A
 A   .
n

Deci un conductor C în echilibru electrostatic încărcat cu sarcina q (eventual nulă) este

echivalent din punct de vedere al câmpului din exteriorul lui cu o repartiţie de sarcini q m(i ) distribuite în

interiorul suprafeţei lui, încât suprafaţa ∑ rămâne echipotenţială în câmpul sarcinilor q m(i ) şi q n(e ) .

Sarcinile qm(i ) introduse în locul conductorului se numesc sarcini electrice imagini (imagini
electrice).

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Metoda imaginilor electrice pentru determinarea câmpului electrostatic din exteriorul

conductoarelor masive constă din înlocuirea acestora prin sarcini imagine, în exteriorul conductoarelor
câmpul nefiind modificat. Schimbarea repartiţiei sarcinilor imagini nu deternină modificări câmpului. La
sarcina totală q (i ) , sarcinile qm(i ) pot avea poziţii diferite.

3.2.1 METODA IMAGINILOR ELECTRICE ÎN RAPORT CU SPAŢIUL CONDUCTOR

Fie o sarcină „q” (punctiformă) la distanţa „h” de semispaţiul conductor. După înlocuirea conductorului cu
sarcina imagine „– q” la distanţa „– h” de suprafaţa semispaţiului, câmpul electrostatic din semispaţiul ocupat de
dielectricul presupus omogen, liniar şi izotrop de permitivitate constantă nu se modifică.

 A( x ) P(x,y,z)
R 'p1 Într-un punct P din dielectric,
potenţialul V şi câmpul E sunt
stabilite de sarcina q şi de
R p1 sarcina imagine – q.
x
+q
-q
-h +h

q  1 1  q  R p1 R p 1 
V  ' ; E  
40  R p1 R p1  40  R 3p1 Rp31 
   

Prin superpoziţie, câmpul electrostatic din dielectricul de permitivitate constantă al unui sistem de sarcini
punctiforme qk, k=1,2,3...n situate la distanţe le hk de semispaţiul conductor se calculează introducând imaginile –
qk la distanţele –hk şi se obţine:

1 n  1 1 
V q 
R


4 0  pk R pk 
k
k 1

1 n  
 R pk R pk
E
4 0
q 
R
 3

 pk R pk 
k 3
k 1

În cazul unui sistem de n conductoare filiforme infinit lungi dispuse paralel cu semispaţiul conductor şi
încărcate cu sarcinile distribuite uniform cu densităţile ρlk, metoda imaginilor electrice se aplică similar, înlocuind
conductorul masiv cu conductoarele filiforme, imagini încărcate cu sarcinile de densităţi - ρlk.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Potenţialul V şi E , se determină cu relaţiile:

n Rpk
 lk ln R pk
1
V
20 k 1

n  R pk  
R pk
 lk  R3
1 
E  3 
20 Rpk
k 1  pk 

Pentru diedrul conductor de deschidere plană 2 şi sarcini punctiforme (sau fire conductoare paralele
n
cu feţele diedrului) metoda se aplică introducând sarcini imagini în raport cu toate planele care formează cu feţele

diedrului unghiuri 2k

n
k  1,2...n  1 .

q -q
-q q

-q q

 /4

q -q
q -q

-q q

Dacă sarcina electrică q este situată între două plăci conductoare de extensie infinită dispuse paralel,
metoda imaginilor se aplică introducând o infinitate de sarcini imagini, astfel: se introduce sarcina imagine

q1  q , în raport cu planul  1
; apoi q2  q1  q în raport cu  2
q3  q2  q în raport cu 
1
etc.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Aplicaţii:
a) Capacitatea de serviciu a liniei bifilare aeriene:
Se consideră linia constituită din două fire cilindrice circulare de rază a dispuse paralel cu solul (considerat
conductor), la distanţele h1, h2 » a. Firele dispuse paralel la distanţa D»a sunt încărcate cu sarcini distribuite lineic,
având densităţile  l şi   l .
2
2a
 l

1 l
2a

h1 h2

-h1
-h2
d
 l
1`

l
`
2

Introducând imaginile 1` şi 2` încărcate cu sarcinile de densitate   l ,  l , potenţialul Vp într-un punct P

4 RP` k
 lk ln RP
1
din dielectricul situat deasupra solului se calculează cu relaţia: V p 
20 k 1 k

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Pe suprafeţele conductoarelor, potenţialele V1 şi V2 au expresia:

 
1  2h1 d 2  h2  h1 2 
V1    l ln  l ln 2 
20 

a
d 2
 h 2  h1  

 2 
1  2h1 d  h2  h1  
2
V1   l ln  2 
20 
d  h2  h1  
a 2

 h2  h1 2  d 2 
1  a
V2   l ln  l ln
20  2h2 h2  h1 2  d 2 


1 a h2  h1 2  d 2
V2  l ln 
20 2h2 h2  h1 2  d 2

l
Raportul  C12  capacitatea de serviciu, respectiv C S12 capacitatea specifică.
V1  V2

1  l l
C12  
V1  V2 2 h1 h2 h1  h2 2  d 2
ln 
a h1  h2 2  d 2
r
C S12  F / km
2 h1 h2 h1  h2 2  d 2
36 ln 
a h1  h2 2  d 2
b) Capacitatea în serviciu a liniei trifazate aeriene
Linia este construită din trei fire cilindrice circulare de rază a, dispuse paralel cu solul în vârfurile
triunghiului echilateral de latură D>>a şi D<<h. h este înălţimea deasupra solului a centrului triunghiului. Dacă se
admite că densităţile de sarcină  l1   l 2   l 3  0, cu un calcul similar se obţine următoarea expresie a

capacităţii de serviciu dintre oricare din fire şi sol:

2 l
C10  C 20  C 30  C 0 
D
ln
a
r
CS 0  .
D
18 ln
a

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

c) Metoda imaginilor în raport cu planul de separaţie a doi dielectrici

Se consideră sarcina punctiformă q situată în dielectricul de permitivitate constantă  1

care ocupă semispaţiul y>0 la distanţa d de dielctricul de permitivitate constantă  2 care ocupă spaţiul y<0.

 
1
2 d R2 R1 R1
d d q”
y
0 q Rp 2
Rp1 q
q’
P1 E2
1
P2
2

Se introduce sarcina imagine q  în dielectricul  2 la distanţa – d pe planul de separaţie; Pentru a calcula

câmpul în dielectricul  2 se înlocuieşte sarcina q cu o sarcină q  .

Din condiţiile de continuitate a componentelor normale ale inducţiilor şi cele tangenţiale ale
intensităţilor câmpului pe suprafaţa de separaţie a dielectricilor se deduc valorile sarcinilor q  şi q  .

Într-un punct P situat în dielectricul 1 în imediata vecinătate a planului de separaţie, potenţialul V1 şi


inducţia D1 stabilite de sarcinile q şi q  au expresiile:

1
V1  (q  q ) ( R1  R2 )
4 1 R

 1  R1 R 
D1   q 3  q  23 
4  R1 R2 

iar în condiţii corespunzătoare, în dielectricul  2 , potenţialul V2 şi D2 au expresiile:
1 q
V2 
4 2 R1

q  R1
D2 
4 R13

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Din ecuaţiile D1n  D2 n şi E1t  E2t (identică cu V1  V2 ) se deduc relaţiile:

1  d ' d 
D1n  q 3  q 3 
4  R R 
1 '' d
D2 n  q 3
4 R
d d d
q 3  q ' 3  q '' 3 q  q '  q '' (1)
R R R

E1t  E 2t (V1  V2 )
1
4 R
q  q 
1
'

4 R
q ''
(q  q ' ) 2  q ''   1 (2)
1 2

1   2
q'  q
1   2
Din (1) şi (2) rezultă:
2 2
q ''  q
1   2
Se observă că în dielectricul în care nu se găseşte sarcina q liniile de câmp sunt radiale, iar în dielectricul

de permitivitate  1 , câmpul e stabilit de sarcina q şi de sarcina imagine q ' , de acelaşi semn cu q dacă  1 >  2 şi

semn contrar  1 <  2 .

METODA IMAGINILOR ELECTRICE ÎN RAPORT CU CILINDRUL

3.2.2 CONDUCTOR

Paralel cu cilindrul circular conductor de rază R (masiv sau rar) şi infinit lung, se găseşte la distanţa D de axa
cilindrului, în dielectricul de permitivitate constantă, un fir F uniform încărcat cu sarcină electrică de densitate  l .

R F  M l
l
N
d F
D

Prin suprimarea conductorului, se introduce firul imagine F  în planul format de firul F şi axa cilindrului,
la distanţa d de axă, sarcina imaginii fiind   l . Deoarece ∑ este echipotenţială înainte şi după suprimarea

conductorului cilindric, potenţialele VM şi VN în punctele M, N, sunt egale.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

l  C C  l Rd
VM  ln D  R  ln R  d   2 ln D  R
2
şi
l Rd
VN  ln
2 D  R
şi
l Rd  Rd
VM  VN ; ln  l ln
2 D  R 2 DR
deci
Rd Rd

DR DR

( R  d )( D  R)  ( R  d )( D  R)
RD  R 2  dD  Rd  RD  R 2  dD  Rd
2 R 2  2dD
R2
d
D

Distanţele firelor F şi F  faţă de axa cilindrului satisfac o relaţie de inversiune, puterea de inversiune fiind
egală cu pătratul razei cilindrului. Deci, câmpul electric în interiorul unei cavităţi circulare cilindrice de
permitivitate constantă (a unui tub conductor) de rază R şi lungime infinită în prezenţa unui fir conductor încărcat
2
cu  l se determină introducând în planul format de fir şi axă la distanţa d  R firul F  încărcat cu -  l .
D
Prin superpoziţie, câmpul electrostatic al unui sistem de conductoare în dielectricul de permitivitate
constantă al unui sistem de fire conductoare încărcate cu sarcina  lk situate la distanţele Dk (d k ) se determină

introducând firele imagini încărcate cu sarcinile de densităţi

-  lk la distanţele d k ( Dk ) .

3.2.2.1 CAPACITATEA DE SERVICIU A CABLULUI BIFILAR

Modelul de calcul a capacităţii cablului bifilar este constituit dintr-un tub cilindric circular, conductor de rază R în
interiorul căruia în dielectricul de permitivitate constantă ε se găsesc dispuse simetric la distanţa d de axa tubului
două fire conductoare identice C1 şi C2 de rază a << R, încărcate cu sarcinile  l şi -  l . Metoda imaginilor se aplică

înlocuind tubul de rază R cu firele imaginii C1 având -  l şi C 2 având  l situate simetric faţă de axa tubului la

R2
distanţa D  .
d

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

R F

d
D

C2 C1
d d
l  l
 l l

2a 2a

D D
x

Potenţialul V1în M1 pe suprafaţa conductorului 1 are expresia:

q 2d D  d
V1  ln 
2l a Dd

1 Dd q Dd
V1  ln  ln
2l a 2l 2d

Similar, potenţialul V2 în M2 pe suprafaţa când 2 are expresia:

q Dd q Dd
V2   ln  ln
2l a 2l 2d

q Dd a
V2   ln 
2l D  d 2d

R2
2 d
R q 2d d
Înlocuind D  , se obţine V1  ln 
d 2l a R2
d
d
q 2d R 2  d
V1  ln 
2l a R2  d 2
R2
d
q a Dd q a d
V2  ln  ln 
2l 2d D  d 2l 2d R 2
d
d
q a R2  d 2
V2  ln
2l 2d R 2  d 2

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

q
Efectuând raportul  C rezultă:
V1  V2

q 2d R 2  d 2 a R2  d 2
V1  V2  (ln  2  ln ln )
2l a R d2 2d R 2  d 2
2
 2d   R  d 
2 2 2
q
V1  V2  ln     
2l  a   R 2  d 2 

q 2l l
C  
V1  V2 2d R 2  d 2 2d R2  d 2
2 ln  2 ln 
a R d 2
a R2  d 2
Când R→∞ C→ formula capacităţii liniei bifilar aeriene.

3.2.2.2 CAPACITATEA ÎN SERVICIU A CABLULUI TRIFAZAT

Când C1, C2, C3 ale cablului trifazat de rază a sunt dispuse în vârfurile triunghiului echilateral
înscris în cercul de rază r şi sunt încărcate cu sarcinile de densităţi care satisfac relaţia:  l1   l2   l3  0

  l1

l 3

R
l r l 2
3

  l3   l2

Prin suprimarea tubului conductor de rază R, se introduc firele imagini C1`, C2` , C3` având sarcinile
R2
  l1 ;   l3 ; situate la distanţele D  .
d
Potenţialele au valorile:
   
1  R11 R1 2 R1 3  1  R11   R1 3 
V1   l ln   l2 ln   l 3 ln   l ln    l2   l3  ln 
2  1 R1 1 R1 2 R1 3  2  1 R1 1      R1 3 
   le1  
 R11 R1 3
 l ln 
2 R1 1 R1 3

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Deoarece R1 1  a ,
R2
R11  D  r   r (când sunt pe circumferinţă)
r
R1 2  R1 3  r 3

R1 2  R1 3  D 2  r 2  2 D cos

2
3
 R 4

 R2r 2  r 4 / r

l R2  r 2 r2 3
se obţine: V1  ln
1

2 ar R4  R2r 2  r 4

V1 
l1
ln
R 2  r 2 2  3r 4
4 a2r 2 R4  R2r 2  r 4
l  l
Din raportul 1
 C 0  capacitatea fiecărui conductor în raport cu tubul mecanic (solul)
V1
respectiv capacitatea specifică C10
4l
C1 0  C 2 0  C3 0  C 0 
lm
R  r2
2


3
3r 2
(R 6  r 6 ) a 2

c) Capacitatea electrică a două conductoare cilindrice circulare.

Potenţialul electrostatic al linie bifilare într-un punct P` din camp se calculează cu formula:
l R
VP  1 ln P 2
2 RP1

 l l
D

V=ct

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

R p1
Ecuaţia suprafeţelor echipotenţiale  const reprezintă două familii de suprafeţe cilindrice (în plan
R p2

familiile de cercuri Appolonius) cu axele situate în planul firelor şi paralele cu acestea. Liniile de câmp
sunt cercuri situate în plane transversale pe fire, cu centrele N în planul de simetrie al liniei.
Dacă se consideră doi cilindri conductori de raze R1 şi R2 situaţi la distanţa D între axe, şi încărcaţi
cu sarcini electrice egale şi de semne contrare, suprafeţele lor sunt echipotenţiale în câmpul firelor C 1 şi
C2 situate în interiorul lor.

P2
P1
C C R2
R1 C2
x
M1 C1 P1` O P2` M2

C C
X
d1
d2

m1 m2
X

Pentru a localiza poziţia firelor C1 şi C2 se observă că: m12  C 2  R12 ; m22  C 2  R22 ;

m12  m22  m1  m2 m1  m2   R12  R22 .

R1 R
Notăm y1  y 2  2 şi m1  m2  D
D D
R12  R 22 
m1  m 2   R12  R 22
D  1 2 m  D
 D
m1  m 2  D 
m1 
D 2
2
  
y1  y 22  1 si

m2 
D
2
 
1  y12  y 22 
şi C=?

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic


2C 2  m12  m22  R12  R22 
C
D
2
   
1  2 y12  y 22  y12  y 22 
1
2

Potenţialele V1 şi V2 ale conductoarelor cilindrice calculate în punctele P1 şi P2 sunt:

l C P
V1  ln 2 1 (suprafaţă echipotenţială).
2 C1 P1
 C  (m1  R1 )
V1  l ln (suprafeţe echipotenţiale)
2 C  (m1  R1 )
  l C1 P2  l C  m2  r2 
V2  ln  ln şi
2 C 2 P2` 2 C  m2  R2 

2l l  l
C C
C  m1  R1 C  m2  R2  V1  V2
ln
C  m1  R1 C  m2  R2 
D
Dacă R1=R2  D  m1  m2  C 
2
Dacă conductoarele cilindrice sunt situate unul în interiorul celuilalt, calculul este similar.

3.2.3 METODA IMAGINILOR ÎN RAPORT CU SFERA CONDUCTOARE

Se consideră o sarcină punctiformă q situată în dielectricul de permitivitate  la distanţa D de centrul O al

sferei conductoare de rază a, potenţialul acesteia fiind nul faţă de sfera de la infinit.

M
a
q R`
q ’`
C

d
D

Metoda imaginilor se aplică înlocuind sfera conductoare cu o sarcină punctiformă, imagine q ` situată la

distanţa d de centrul sferei.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

1  q q 
Într-un punct M, potenţialul pe suprafaţa sferei este VM    
4  R R  

q R a 2  D 2  2aD cos 
 
q R a 2  d 2  2ad cos 
 a2 
VM  0 dacă D  D  2a cos  
q
 D 
q a 2

d   d  2a cos  
 d 
Condiţia este satisfăcută pentru orice punct de pe suprafaţă dacă ultimul termen este independent de  .

q D a2 a2
Deci, Dd=a2 şi  (din  D  2a cos    d  2a cos  )
q d D d

q D a2
Din  şi Dd  a 2  d 
q d D

q D2 a a2
  q   q si d  şi
q a 2
D D
q 1 a 1 
VP      unde R  r 2  d 2  2rd cos 
4  R D R  

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 3

1. .O sarcină punctiformă Q este situată ladistanţa h deosuprafaţă plană ce
separă două medii dielectrice de permitivităţi 1 ,  2 .Să se calculeze
potentialul şi intensitatea câmpului electric într-un punct al câmpului.

2. Se consideră două conductoare rectilinii şi liniforme situate deasupra

pământului la înălţimile h1 şi respectiv h2 Să se calculeze potenţialul
conductei 2 ştiind că ea este izolată de pământ şi are sarcina egală cu
zero,dacă prima conductă are potenţialul V=0.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

3. Se dă o linie monofazată cu conductele aşezate ca în figura. Să se calculeze

capacităţile în serviciu ale liniei,în ipoteza Q1+Q2=0.

4. Se consideră o linie monofazată cu conductele aşezate la aceiaşi înălţime h

deasupra pământului. Să se calculeze coeficienţii de capacitate şi sa se
determine capacităţile în serviciu în ipoteza Q1+Q2=0.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

5. Sa se determine capacitatea în serviciu a unei lnii bifilare de raza a dispusă

ca în figură în ipoteza q1+q2=0.

Răspunsuri la întrebările din testele de

autoevaluare
1. .O sarcină punctiformă Q este situată ladistanţa h deosuprafaţă plană ce
separă două medii dielectrice de permitivităţi 1 ,  2 .Să se calculeze
potentialul şi intensitatea câmpului electric într-un punct al câmpului.

R: Se intorduc imaginile sarcinilor legate de pe suprafaţade separaţie astfel

 
încât să fie satisfăcute condiţiile decontinuitate: E1t  E2t şi Dn1  Dn 2  0
Pentru a calcula potenţialul într-un punct al mediului  1 ,se consideră
că întregul spaţiu este umplut cu dielectric de aceiaşi permitivitate 1 ,
câmpul fiind produs de sarcina Q şi –Q’ situată la distanţa h sub plan.
In cel de-al doilea mediu potenţialul se calculează in ipoteza că întreg
spaţiul este umplut cu dielectric de permitivitate  2 ,iar câmpul este produs
de sarcina Q’’ situată la distanţa +h de plan .

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Astfel din relaţia a doua rezultă:

Q cos  Q' cos  Q' '
  cos 
4r 2
4r 2
4r 2
de unde se obţine relaţia Q  Q'  Q' '

Q Q' Q' '

Din prima relaţie avem sin   sin   sin 
4 1r 2
4 r 2
4 r 2

Q Q' Q' '

Sau  
1 1 2

Ecuaţiile obţinute rezolvate in raport cu Q’ şi Q’’ dau valori necunoscutelor in

fiunctie de sarcina Q şi permitivităţile mediilor :
2Q 2 Q( 2  1 )
Q' '  ; Q' 
1   2 1   2
Potenţialul într-un punct al mediului de permitivitate  1 va fi:
Q Q' Q 1  2  1 1
V   (   )
4 1r1 4 1r2 4 1r1 1   2 1r2

Q r1   r
şi deci intensitatea câmpului se calculează din : E  ( 3  2 1  23)
4 1r1 1   2 1r2
Pentru puncte situate în mediul de permitivi9tate  2 se obţine :

Q' ' Q 1 Q r'

V   şi E   23
4 2 r2 ' 2 (1   2 ) r2 ' 2 (1   2 ) r2 '

2. Se consideră două conductoare rectilinii şi liniforme situate deasupra

pământului la înălţimile h1 şi respectiv h2 Să se calculeze potenţialul conductei
2 ştiind că ea este izolată de pământ şi are sarcina egală cu zero,dacă prima
conductă are potenţialul V=0.
R: Se foloseşte metoda imaginilor electrice .Imaginea sarcinilor de pe conducta
1 va fi aşezată practic pe axa ei, deoarece R1<<h Imaginea sarcinilor negative
de pe suprafaţa pământului se va găsi în B la –h1.

Potenţialele conductelor, folosind sarcinile imagini,au expresiile:

 2h
V1  l ln 1
2 0 R1
l R '
V2  ln 12
2 0 R12

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Eliminând densitatea liniecă  l se obţine:

R12 '
ln
R12
V2  V1 
2h
ln 1
R1
R12  (h1  h2 ) 2  D 2

R12 '  (h1  h2 ) 2  D 2

3. Se dă o linie monofazată cu conductele aşezate ca în figura. Să se calculeze

capacităţile în serviciu ale liniei,în ipoteza Q1+Q2=0.
R: Se introduc imaginile în B şi B’ şi se scriu potenţialele celor două conducte
,în puncte de pe suprafaţa lor.

 l1 2 H1  l 2 R '
V1  ln  ln 12
2 0 a 2 0 R12

 l1 R '  2H 2
V2  ln 12  l 2 ln
2 0 R12 2 0 a

In serviciul considerat l1  l 2  0 potenţialele obţin expresiile:

 l1 2 H1 R12  R ' a
V1  ln  şi V2  l 2 ln 12 
2 0 a R12 ' 2 0 R12 2 H 2

Tensiunea electrică între cele două conducte va fi:

U  V1  V2

q1 2 0
Deci C12  
V1  V2 ln 4h1h2 ( R12 ) 2
a2 R 
12

 l1 2 0 l 2 2 0
C10   şi C20  
V1  0 ln
2h1 R12 V2  0 ln
2h2 R12
a R  a R 
12 12

4. Se consideră o linie monofazată cu conductele aşezate la aceiaşi înălţime h

deasupra pământului. Să se calculeze coeficienţii de capacitate şi sa se
determine capacităţile în serviciu în ipoteza Q1+Q2=0.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

Rezolvare:
Ecuaţiile lui Maxwell forma I
Pentru sistemul considerat
V1  11l1  12 l 2

V2   21l1   22 l 2

Potenţialele celor două conducte

Au expresiile:

 2h  l 2 R
V1  l1 ln  ln 12
2 0 a 2 0 D

 l1 R  2h
V2  ln 12  l 2 ln
2 0 2 0 2 2 a
Relaţiile de mai sus au fosta
Stabilite folosind metoda imaginilor

1 2h
Identificând ecuaţiile din cele două sisteme rezultă 11   22  ln şi
2 0 a

1 R12
12   21  ln .
2 0 D
Rezolvând sistemul de ecuaţii Maxwell în raport cu  l1 si  l 2 obţinem:
 22 12
 l1  V1  V2
11 22  12
2
11 22  122
12 11
l 2   V1  V2
11 22  12
2
11 22  122

Prin identificare cu sistemul lui Maxwell forma II

l1  C11V1  C12V2
l 2  C21V1  C22V2

Se obţin expresiile pentru coeficienţii de capacitate

2h
2 0 ln
11 a
C11  C22  2 
11  122 
2h R
ln 2  ln 2 12
a D
si

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

12 2 0
C12  C21   
  122
2 
11 2h R
ln 2  ln 2 12
a D
 
c12  C12 c10  C11  C12  2 11 2 - 2 12 2
11  12 11  12

Capacitatea de serviciu a celor două conducte rezultă în forma:

 l1 2 0
C12s  
V1  V2 ln( 2h D ) 2
a R 
12

5. Sa se determine capacitatea în serviciu a unei lnii bifilare de raza a

dispusă ca în figură în ipoteza q1+q2=0.

Rezolvare:
Potenţialul punctului P din apropierea unei linii aeriene monofilare, în
l 
prezenţa pământului este dat de: VP  ln cu  distanţa întere
2 0 R
punctul P şi imaginea electrică a liniei faţă de suprafaţă pământului si r
distanţa dintre aacelaşi punct şi linie.
l   
VP  ln 1  l ln 2
2 0 r1 2 0 r2
l r
VP  ln 2 1
2 0 r1  2

Prin deplasarea punctului P pe conductoarele 1 şi 2 obţinem potenţialele

 2 H ( H  h)  a ( H  h)
V1  l ln şi V2  l ln
2 0 a ( H  h) 2 0 2h( H  h)

q 2 0
Capacitatea de serviciuu C  
V1  V2 4hH ( H  h) 2
ln 2
a ( H  h) 2

Bibliografie

Al. Timotin, V. Hortopan - Lecţii de bazele electrotehnicii, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1962;

R. Răduleţ - Bazele electrotehnicii, Probleme, vol I 1970, vol II, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1975;

C. I. Mocanu - Teoria circuitelor electrice, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1979;

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii

 Metode de calcul ale câmpului electrostatic

C.I. Mocanu - Teoria câmpului electromagnetic, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1979;

M. Preda, P. Cristea, F. Spinei - Bazele electrotehnicii, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1980;

L.O. Chua, C.A. Desoer, E.S. Kuh - Linear and nonlinear circuit,
McGraw Hill Book Co., N. Y., 1978;

L.Constantinescu s.a. - Bazele electrotehnicii, Îndrumar de laborator,

IPB, Cat. Electrotehnică, 1985.

Teoria câmpului electromagnetic – Curs şi aplicaţii