Curs 6 EM

1.23 Forţe electrostatice

Calculul forţelor şi a cuplurilor (acţiuni ponderomotoare) ce se exercită asupra corpurilor în câmp electric
se poate face, în cazul general, cu ajutorul teoremelor forţelor generalizate.
Notând coordonatele generalizate cu : x1, x2, …xm , la o variaţie infinitezimală : dx1, dx2, …dxm a configuraţiei
geometrice a sistemului de corpuri rezultă un lucru mecanic elementar:
m
L   X k dx k
k 1
Xk sunt forţele generalizate, dacă xk este o deplasare atunci Xk este componenta forţei după acea direcţie.
Considerăm un sistem de corpuri electrizate (conductoare şi dielectrici). Presupunem că un element al
sistemului ar efctua o deplasare infinitezimală dxk sufficient de lentă pentru a putea regimul electrostatic.
Determinarea forţei generalizate care intervine în expresia lucrului mecanic elementar se va determina pe baza
principiului conservării energiei. Calculul se poate face în două ipoteze. În prima ipoteză sistemul de corpuri se
consideră izolat faţă de exterior, aceasta înseamnă că sarcinile electrice ale corpurolor conductoare sunt constante
(Q=const.). În a doua ipoteză vom considera corpurile ca având potenţiale constante (V=const.) , menţinute datorită
conectării acestora la surse exterioare.
1. Cazul Q=const.
Conform principiului conservării energiei lucrul mecanic elementar efectuat se va face pe seama energiei
câmpului electrostatic:
δL + (dWe)Q = 0
Dacă variază o singură coordonată generalizată:
Xk dxk + (dWe)Q = 0
În cazul când Q = const., rezultă pentru forţa generalizată expresia:
We
Xk  ( )Q
x k
Forţa generalizată este egală şi de semn contrar cu derivate parţială a energiei câmpului electrostatic în raport cu
coordonata generalizată respectivă.
2. Cazul V = const.
În acset caz principiul conservării energiei se scrie:
δL + (dWe)V = dWext.
unde dWext. reprezintă energia primită de sistem din exterior (de la surse) în cursul deplasării virtuale.
Energia primită din exterior se poate scrie :
n
dWext   Vk dQk
k 1
ca atare principiul conservării energiei se scrie în acest caz:
n
L  ( dWe ) V   Vk dQk
k 1
Ţinând seama de expresia energiei electrostatice:
1 n
We =  V k Qk
2 k 1
n
rezultă ( dWe )V   Vk dQk
k 1
de unde :
We
Xk  ( )V
x k

Forţa de atracţie dintre armăturile unui condensator plan.

 Expresia energiei electrostatice a unui condensator plan este:
1 1 1 Q2
W QU  C U 2 
2 2 2 C
Pentru cazul Q = const. se obţine:
We Q 2 C Q2  S
X  ( )Q   
x 2 C 2 x 2C 2 d 2
unde s-a ţinut seama de faptul că singura coordonată după care se poate face deplasarea armăturilor este direcţia
distanţei dintre armături x = d (armăturile se atrag).
Pentru cazul U= const. se obţine:
We U 2 C U2  S
X ( )U  
x 2 x 2 d2
identică cu prima expresie.

1.24 Rezolvarea numerică a câmpului electrostatic. Programul “Basic Electrostatic Analysis” (BELA)

Rezolvarea câmpului electrostatic înseamnă determinarea valorilor intensităţii câmpului electric, ale
inducţiei electrice şi ale potenţialului într-un domeniu dat.
Metoda elmentului finit presupune discretizarea domeniului de studiat în elemente finite, de obicei
triunghiuri, urmând a fi calculate valorile potenţialului în nodurile reţelei de discretizare prin rezolvarea numerică
a unui sistem de ecuaţii liniare având numărul de ecuaţii egal cu numărul de noduri (puncte nodale) în care nu este
cunoscută valoarea potenţialului.
F(0,2) E(2,2)
V2 = 0

L(0,1.6)

K(0,1.4)

V2 = 0

V1 = 1
A(0,1) B(1,1)

V1 = 1

I(1.4,0.2) J(1.5,0.2)

C(1,0) G(1.4,0) H(1.5,0) D(2,0)

Se va prezenta un program de rezolvare numerică a câmpului electrostatic elaborat de David Meeker,

disponibil pe internet la adresa http://femm.berlios.de , “Basic Electrostatic Analysis” (BELA).
 În general, paşii de urmat pentru rezolvarea unei probleme de electrostatică sunt:

1. Crearea modelului fizic al problemei de studiat

Pentru desenarea modelului, definirea materialelor şi a condiţiilor pe frontiere se foloseşte preprocesorul
BELADRAW. Crearea unui model viabil presupune următoarele:
 desenarea punctelor care delimitează liniile şi arcele necesare pentru realizarea geometriei modelului,
 conectarea punctelor prin linii şi arce de cerc conform geometriei modelului,
 atribuirea de etichete “block labels” pentru fiecare regiune a modelului în vedrea definirii proprietăţilor
materialelor şi a dimensiunilor reţelei de discretizare “Mesh Size”,
 specificarea condiţiilor pe frontierele domeniului

Desenarea punctelor se face din meniul “Opertation /Node”

sau activând butonul “Point” al toolbar (bareta de instrumente)
Toolbar (bareta de instrumente) “Point” / Meniul Operation “Node”
Tasta Funcţia
Mouse-Click stânga Crează un punct nou la locaţia unde se află cursorul mouse-ului
Mouse-Click dreapta Selectează cel mai apropiat punct , punctul se colorează în roşu
Mouse-dublu click dreapta Afişează coordonatele celui mai apropiat punct
Space (spaţiu) Editează proprietăţile punctului selectat
Tab Se introduc coordonatele unui nou punct ce urmează a fi creat
Escape Deselectează toate punctele selectate anterior
Delete Sterge punctele selectate

Pentru cazul nostru ne

propunem să calculăm
câmpul electric al unui
condensator cu armături de
secţiune dreptunghiulară.
Datorită simetriei problemei
vom studia câmpul electric
doar dintr-un sfert al
modelului. Condensatorul se
consideră că are între
armături un dielectric cu
permitivitatea reletivă εr=5,
iar în interiorul dielectricului
se află nişte incluziuni de aer,
două de secţiune circulară şi
altele două de secţiune
dreptunghiulară. Potenţialul
armăturii interioare este
V1=0, iar al armăturii
exterioare este V2=1.
Se desenează mai întâi
punctele modelului: A, B,
…., K, L.

Desenarea liniilor
(segmentelor) se face din meniul “Operation/Segment” sau activând butonul toolbar “Line”
 Toolbar (bareta de instrumente) “Line” sau “Arc Segment”/ Meniul “Operation/Segment” sau “/Arc Segment”
Tasta Funcţia
Mouse-Click stânga Activează un punct de început/sfârşit pentru un segment/arc de cerc nou
Mouse-Click dreapta Selectează cel mai apropiat segment/arc de cerc, segmentul se colorează în roşu
Mouse-dublu click dreapta Afişează lungimea celui mai apropiat segment/arc de cerc
Space (spaţiu) Editează proprietăţile segmentelor/arcelor selectate
Escape Deselectează toate segmentele/arcele selectate anterior şi punctele care le delimitează
Delete Sterge segmentele/arcele selectate

Se desenează segmentele (liniile) ce sunt necesare pentru alcătuirea modelului. De exemplu, pentru desenarea
segmentului AB, cu tasta linie activă se aşează mouse-ul în apropierea punctului A şi se face click stânga, punctul
se colorează în roşu, se aşează mouse-ul în apropierea punctului B şi se face click stânga.

Desenarea arcelor de cerc se face din meniul “Operation/Arc Segment” sau activând butonul toolbar “Arc
Segment”, comenzile fiind aceleaşi ca la desenarea segmentelor. La activarea punctului de sfârşit al arcului de cerc
se afişează o fereastră de dialog pentru introducerea valorii unghiului pentru arcul de cerc (max. 1800) şi a
unghiului pentru segmentul de lungime maximă ce compune arcul de cerc. A doua valoare este necesară deoarece
arcul de cerc este constituit de utilitar din segmente poligonale drepte. Valoarea implicită este 10, iar cea mai mică
valoare este 1, aceasta corespunzând celei mai fine aproximări poligonale a arcului de cerc. Arcele de cerc sunt
desenate în sens trigonometric cu programul beladraw.
Se desenează arcul de cerc ce delimitează incluziunea de aer de formă cilindrică făcând click-stânga lângă punctul
K şi apoi click stânga lângă punctul L şi introducând valoarea de 90 grade pentru unghi şi 1 pentru arcul
segmentului polinomial de aproximare a cercului.

Marcarea blocurilor din model este necesară pentru toate regiunile modelului care au proprietăţi diferite
(permitivităţi relative, sarcini electrice distribuite volumetric, etc.). Marcarea blocurilor se face din meniul principal
“Operation/Block” sau cu butonul “Block Labels” al toolbar
Toolbar butonul “Block” / Meniul “Operation/Block”
Tasta Funcţia
Mouse-Click stânga Crează o etichetă de bloc în locul unde se află cursorul mouse-ului
Mouse-Click dreapta Selectează cea mai apropiată etichetă de bloc (se colorează în roşu)
Mouse-dublu click dreapta Afişează coordonatele celei mai apropiate etichete
Space (spaţiu) Editează proprietăţile blocului selectat
Tab Se introduc coordonatele etichetei pentru un nou bloc
Escape Deselectează toate blocurile selectate anterior
Delete Sterge etichetele de bloc selectate
La modelul considerat se vor marca cele trei blocuri, unul “dielectric” pentru izolantul dintre armături şi două
“aer” pentru cele două incluziuni.
Gruparea obiectelor desenate se face din meniul “Operation/Group” sau cu butonul toolbar “Group”

Toolbar butonul “Group” / Meniul “Operation/Group”

Tasta Funcţia
Mouse-Click dreapta Selectează grupul celui mai apropiat obiect (se colorează în roşu)
Space (spaţiu) Editează proprietăţile obiectelor (blocurilor) selectate
Escape Deselectează toate obiectele din grup
Delete Sterge obiectele grupate

2. Definirea materialelor pentru model

Se selectează “Properties/Material” din meniul principal şi se face click pe butonul “Add property”. De exemplu, în
cazul nostru, se schimbă denumirea materialului din “New Material” în “aer”, iar apoi se introduc valorile
permitivităţii relative pentru acel material; valorile implicite sunt 1. Similar se definesc proprietăţile pentru toate
materialele din model, în cazul nostru pentru dielectric s-a ales vloarea εr=5.

3. Atribuirea proprietăţilor de material pentru fiecare regiune a modelului

Se face din meniul “Block”
Se selectează blocul pentru una din regiuni, eticheta blocului devine roşie, se tastează “Space”. Apare afişată pe
ecran o fereastră de dialog în care la “Block type” se schimbă proprietatea “None” cu una din proprietăţile de
material definite anterior, de exemplu “aer” sau “dielectric” în funcţie de configuraţia modelului. Se poate stabili şi
dimensiunea reţelei de discretizare pentru blocul selectat “Mesh size” deselectând “Let Triangle choose Mesh
Size” şi scriind o altă valoare a pasului de discretizare, de exemplu 0.02. Se procedează similar pentru toate
blocurile modelului stabilind pasul reţelei de discretizare în incluziunile de aer de 0.01.

4. Definirea şi atribuirea condiţiilor pe frontieră ale modelului

Pentru a obţine o soluţie unică a problemei de studiat este necesară stabilirea unor condiţii de frontieră adecvate
pe toate porţiunile frontierei domeniului studiat. Condiţiile de frontieră ce pot fi definite cu programul BELA sunt :
 Dirichlet (Fixed voltage). În acest caz se defineşte explicit valoarea potenţialului V pe frontieră, de
exemplu V = 0. Este condiţia de frontieră cea mai frecvent utilizată, în acest caz intensitatea
câmpului electric este perpendiculară pe acea frontieră.
 Neumann (Mixed cu c0=0 sau implicite, <None>, când ∂V/∂n=0) . În acest caz se defineşte
valoarea derivatei potenţialului după normala la frontieră ∂V/∂n, aceasta înseamnă de fapt definirea
valorii componentei după nomala la frontieră a intensităţii câmpului electric En = -∂V/∂n. Uzual se
defineşte pe frontieră condiţia ∂V/∂n = 0 pentru a forţa ca fluxul electric să facă un unghi 00 cu
frontiera, aceasta este şi condiţia implicită, <None>.
V
 Mixte (Mixed). Aceasta este o condiţie pe frontieră de forma  r  0  c 0 V  c1  0 . Valorile
n
parametrilor pentru această condiţie de frontieră se stabilesc în fereastra de dialog “Mixed BC
parameters”. Alegând c0 = 0 condiţia pe frontieră devine de tip Neumann, aşa cum s-a menţionat
mai sus. Dacă nu se impune nici o condiţie pe frontieră, atunci este atribuită implicit condiţia
<None>, care înseamnă ∂V/∂n = 0. În general această condiţie este mixtă, numită şi condiţie Robin.
Important este faptul că prin calculul şi alegerea adecvată a coeficientului c0 şi impunând c1=0 pe o
frontieră exterioară de forma unui arc de cerc se poate aproxima o frontieră deschisă a modelului de
studiat.
 Densitate superficială de sarcină (Surface Charge Density). În acest caz se impun densităţi de
sarcină electrică de valori date pe segmentele sau arcele din model. Această condiţie se întâlneşte pe
frontiere interioare ale modelului.
 Periodică (Periodic). Este o condiţie utilă pentru probleme ce prezintă simetrii.
 Antiperiodică (Antiperiodic). Este similară cu cea periodică, dar valorile potenţialului sunt de semne
contrare de o parte şi de alta a frontierei. Condiţiile de frontieră prezentate se definesc din meniul
“Properties/Boundary/Add property” definind numele proprietăţii şi datele acesteia în fereastra de
dialog. Codiţiile pot fi de asemenea modificate sau şterse.
 Frontieră conductoare cu tensiune dată (Define Conductor voltage). Această condiţie impune
pentru segmentul conductor dat o anumită valoare a tensiunii, dar spre deosebire de condiţia
Dirichlet se poate impune o resticţie privind valoarea totală a sarcinii electrice de pe acel conductor.
Altfel, definind doar valoarea potenţialului conductorului, programul va calcula şi sarcina electrică
de pe acel conductor. Această condiţie se defineşte din meniul “Properties/Conductors/Add
Property”
 Tensiunea sau sarcina electrică dintr-un punct (Point Properties). Această condiţie se defineşte din
meniul “Properties/Point/Add property” stabilind numele proprietăţii şi valoarea potenţialului sau a
sarcinii electrice din acel punct.
Pentru modelul prezentat se definesc proprietăţile pe frontieră “Properties/Conductors/Add Property/” dând
numele “zero” şi atribuind tensiunea “Prescribed Voltage” 0 ; la fel pentru propritatea “one” atribuind valoarea 1
pentru potenţial. Aceste condiţii se atribuie segmentelor modelului astfel: se selectează segmentul AB, se tastează
“spaţiu”, se atribuie la “In Conductor” proprietatea “one”, se tastează OK. Similar pentru segmentele BC, DE, EF,
la ultimele două segmente selectând proprietatea “zero”.

5. Definirea tipului problemei.

În cazul nostru problema este plan-paralelă, aşa încât din meniul “Problem” se va selecta “Problem Type”
Planar. Tot acum se va stabili unitatea de măsură pentru lungimea segmentelor, lungimea modelului în direcţie
perpendiculară pe figură şi eventual, precizia de rezolvare a problemei. În ferastra de comentarii se pot pot nota
unele caracteristici pentru identificarea modelului.

6. Generarea reţelei de discretizare şi analiza problemei.

După construcţia modelului, definirea şi atribuirea proprietăţilor de material, definirea şi atribuirea
proprietăţilor pe frontieră şi definirea tipului problemei se salvează datele într-un fişier “<nume>.FEE”.
Pentru generarea reţelei de discretizare se face click pe butonul “mesh” Programul va genera o reţea de
discretizare triunghiulară cu 8325 de noduri în cazul datelor noastre. Pentru modificarea pasului reţelei de
discretizare din diferite zone ale modelului se pot selecta blocuri, segmente sau arce de cerc pentru care se pot
defini alţi paşi de discretizare a reţelei. Dacă reţeaua este prea fină timpul de calcul poate deveni foarte mare, în
funcţie şi de performanţele calculatorului folosit. Pentru problema noastră trebuie avut în vedere că există un punct
al modelului, punctul B, în care valoarea intensităţii câmpului electric este teoretic infinită , ca atare soluţiile pentru
punctele învecinate lui B vor fi eronate; o îndesire a reţelei în jurul lui B este de dorit dacă se cer precizii mai mari.

Pentru efectuarea calculelor, adică a analizei problemei se face click pe butonul “hand crank” sau din
meniul toolbar “Analysis/Analyze”. Pe timpul rulării programului este afişată o fereastră informativă, care dispare
la terminarea rulării.

7. Afişarea rezultatelor.

Se face click pe butonul “ochelari” pentru a porni postprocesorul BELAVIEW, sau din meniul
principal se tastează “Analysis/View Results”. Programul afişează rezultatele sub forma unui grafic de contur a
valorilor potenţialului din domeniul de studiat. O fereastră cu date indică numele programului, unitatea de
măsură a lungimii, tipul problemei “Planar”, dimensiunea în adâncime a modelului, numărul de noduri, 8325, şi
de elemente finite 16214.
Postprocesorul permite determinarea unor informaţii suplimentare despre modelul studiat sau determinarea
unor mărimi prin calcule.
Dacă se face click pe meniul “View/Conductor Props” se pot afla valorile potenţialului şi ale sarcinii electrice
de pe armăturile condensatorului Q = 1.10607 10-10 C. Cu opţiunea “View/Contour Plot/ se pot vizualiza liniile
echipotenţiale.

În modul de lucru “Point Values” se afişează într-o fereastră valorile pe care le au în punctul
unde se află mouse-ul; potenţialul V, inducţia electrică D, componentele Dx şi Dy ale inducţiei electrice,
intensitatea câmpului electric E, componentele Ex şi Ey ale lui E , permitivităţile relative după axele x şi y.
În modul de lucru “Contour” se pot desena contururi poligonale pentru efectuarea unor calcule pe acestea:
reprezentarea variaţiei unor mărimi “Plot X-Y” V, D, Dn, Dt, E, En, Et în lungul conturului, efectuarea unor
integrale de linie pe contur “Integrate” pentru mărimile Et, Dn, lungimea conturului, suprafaţa limitată de
contur, componentele după axele x şi y ale forţei din tensorul tensiunilor Maxwelliene, componentele cuplului
maxwellian.
Postprocesorul dispune de butoane pentru vizualizarea gridului , stabilirea dimensiunilor gridului ,
captare automată a mouse-ului la cel mai apropiat grid “snap to grid” .

Un exemplu de afişare a rezultatelor cu postprocesorul este cel din figura de mai jos.
Reprezentarea variaţiei intensităţii câmpului electric în lungul conturului A, B, C