3.

3.1 CAPACITATEA ELECTRICĂ. CONDENSATORUL ELECTRIC

Un condensator electric este format din două conductoare numite armături, încărcate cu sarcini
egale şi de semn contrar (+q şi –q), separate printr-un dielectric.
Capacitatea condensatorului este definită prin raportul dintre sarcina electrică pozitivă de pe o
armatură şi diferenţa de potenţial dintre armături:
q q
C= = (3.1)
V 1−V 2 U 12

Capacitatea este pozitivă şi depinde doar de configuraţia geometrică a sistemului

de armături (forma si dimensiunile acestora, poziţia lor relativă etc.) şi de
permitivitatea dielectricului. Unitatea SI de capacitate se numeşte farad (F)
şi este capacitatea condensatorului care sub tensiunea de l volt se încarcă cu sarcina
electrică de l coulomb.
Simbolizarea unui condensator este ca în fig. 3.1.

Fig. 3.1
În teoria circuitelor electrice condensatorul este element de circuit dipolar. La un nod
de reţea la care sunt conectate exclusiv condensatoare, teorema I a lui Kirehhoff pentru
o suprafaţă Σ care închide armăturile conectate la nod (fig.3.2,a ) , se scrie astfel :
n n
∑ q j=∑ C j u j =0
1 1 Pentru teorema a Il-a a lui Kirchhoff la un ochi de reţea [o]
n n
qj
∑ u j =∑ Cj
=0
(fig.3.2, b) ecuaţia are forma 1 1 .

Cn
Cn
Cj Cj

C2
C1 C2
a) b) C1

Fig. 3.2

Capacităţi echivalente
 Prin definiţie, capacitatea echivalentă a unui sistem de condensatoare este raportul dintre
sarcina absorbită de la sursă pe la una din borne şi tensiunea sursei, dacă iniţial toate
condensatoarele erau descărcate.
Astfel, dacă sistemul de condensatoare este conectat la sursă între bornele A şi B, relaţia de
definiţie a capacităţii echivalente se scrie:
qA
C e=
U AB

Deci, capacitatea echivalentă a unui sistem de condensatoare este capacitatea unui

condensator care sub aceeaşi tensiune la borne se încarcă cu aceeaşi sarcină electrică ca şi sistemul
dat.
Condensatoarele pot fi conectate în serie, în paralel, în stea sau în triunghi şi, în general, în
conexiuni mixte.
Condensatoare legate în paralel.
Vom calcula capacitatea echivalentă a n condensatoare legate în paralel (fig. 3.3)

Fig. 3.3
Aplicând la bornele A şi B o tensiune continuă, condensatoarele se încarcă cu sarcinile
(+qk, -qk), (k=1, 2, …, n). Sarcina totală a sistemului de condensatoare este:
q=q 1+ q2 +…+ qn

Deci:
C e U=C 1 U + C2 U +…+C n U

Se obţine:
n
C e =C1 +C 2+ …+C n=∑ C k (3.3)
k=1
 Capacitatea echivalentă a unui sistem de n condensatoare legate în paralel este egală cu
suma capacităţilor condensatoarelor. Conectarea în paralel a condensatoarelor este utilizată
pentru obţinerea unor valori mari ale capacităţii.
Condensatoare legate în serie.
Considerăm cazul legării în serie a n condensatoare (fig. 3.4).

Fig. 3.4
Aplicând la bornele A şi B o tensiune continuă U, condensatoarele se încarcî cu sarcinile
(+qA , –qA); sarcinile egale se notează cu q.
Tensiunea aplicată este egală cu suma tensiunilor pe fiecare condensator:
q q q q
U =U 1+ U 2+ …+U n , deci: = + +…+
Ce C 1 C 2 Cn

Se obţine:
n
1 1 1 1 1
= + +…+ =∑ (3.5)
Ce C 1 C 2 C n k=1 C k

Se observă cu uşurinţă că, la legarea în serie a condensatoarelor, capacitatea echivalentă

este mai mică decât capacitatea oricărui condensator, Ce < Ck, această conexiune utilizându-se
pentru mărirea tensiunii de lucru a bateriei de condensatoare.

Condensatorul plan, cilindric şi sferic

La configuraţie geometrică a armăturilor şi la repartiţie a permitivităţii

dielectricului date, capacitatea electrică a condensatorului se calculează astfel:
 se consideră armăturile încărcate cu sarcini egale şi de semne opuse,
se determină intensitatea câmpului electric într-un punct din dielectric ;
 se calculează diferenţa de potenţial dintre armătura pozitivă şi
negativă, egală cu tensiunea U in lungul linei curbe deschise (preferabil linie
de câmp electric) care începe pe armătura pozitivă şi se termină pe armătura
negativă. Din raportul q / U se deduce capacitatea condensatorului.
 O demonstraţie mai simplă a capacităţii condensatorului se obţine prin înlocuirea
sarcinii electrice cu fluxul electric, relaţie ce exprimă dependenţa câmpului dintre
armături şi înlocuirea acestuia in relaţia diferenţei de potenţial.
Condensatorul plan este format din două armături plane 1 şi 2 având suprafeţa S,
separate printr-un dielectric de grosime d şi permitivitate ε (fig. 3.5).

Fig. 3.6
Armătura 1 se încarcă cu sarcina q iar armătura 2 are sarcina –q. Câmpul electric din
dielectric este omogen. Pentru a calcula valoarea acestui câmp electric aplicăm legea fluxului
electric pentru suprafaţa închisă Σ din figura 3.6.
❑ ❑
Ψ Σ=∬ D́ d́s=∬ D∙ ds=D ∙ S
Σ Σ

(câmpul electric în afara condensatorului este nul).

q ρ q
q Σ =+ q ; dar Ψ Σ=q Σ , deci D= ρS= şi respectiv E= S =
S ε εS
Tensiunea între cele două armături se obţine prin integrare (în lungul unei linii de câmp).
2 2 2
q q
U 12=∫ É d́l=∫ E∙ dl=¿∫ ∙ dl=¿ d ¿ ¿
1 1 1 εS εS

Deci, capacitatea condensatorului plan rezultă:

q εS εS
C= =q = (3.6)
U 12 qd d

Condensatorul cilindric este format din două armături cilindrice 1 şi 2, separate printr-
un dielectric de permitivitate ε (fig. 3.6).

Fig. 3.6
 Fie q sarcina armăturii interioare. Din motive de simetrie, liniile de câmp au direcţie
radială. Pentru a calcula valoarea câmpului electric aplicăm legea fluxului electric printr-o
suprafaţă cilindrică Σ, coaxială cu armăturile condensatorului.
Deoarece fluxul electric prin bazele cilindrului (nestrăbătute de linii de câmp) este nul,
rezultă:
❑ ❑
Ψ Σ=∬ D́ d́s=∬ D∙ ds=D ∙ 2 πρl
Σ Σ

q q
q Σ =+ q ; dar Ψ Σ=q Σ , deci D= şi respectiv E=
2 πρl 2 πρlε

Tensiunea între armături se obţine prin integrare (în lungul unei linii de câmp):
2 2 2
´ ∫ E ∙dρ=¿∫ q q R
U 12=∫ É dρ= ∙ dρ=¿ ln ¿ ¿
1 1 1 2 πρlε 2 πlε r

Rezultă capacitatea:

q 2 πεl
C= =
U 12 R (3.7)
ln
r

Condensatorul sferic este format din două armături sferice 1 şi 2, concentrice, separate
printr-un dielectric de permitivitate ε (fig. 3.7).

Fig. 3.7
Fie q sarcina armăturii interioare. Din motive de simetrie, liniile de câmp au direcţie
radială. Pentru a calcula valoarea câmpului electric aplicăm legea fluxului electric printr-o
suprafaţă sferică Σ, coaxială cu armăturile condensatorului.
Deoarece fluxul electric prin bazele cilindrului (nestrăbătute de linii de câmp) este nul,
rezultă:
❑ ❑
Ψ Σ=∬ D́ d́s=∬ D∙ ds=D ∙ 4 π ρ2
Σ Σ

q q
q Σ =+ q ; dar Ψ Σ=q Σ , deci D= 2 şi respectiv
E=
4π ρ 4 π ρ2 ε
 Tensiunea între armături se obţine prin integrare (în lungul unei linii de câmp):
2 2 2
q q −1 R q ( R−r )
1
´ ∫ E ∙dρ=¿∫
U 12=∫ É dρ=
1 1 4π ρ
2
∙ dρ=¿ ( )|
4 πε ρ r
=
4 πεRr
¿¿

Rezultă capacitatea:
q 4 πεRr
C= = (3.8)
U 12 R−r

3.2. ENERGIA CÂMPULUI ELECTROSTATIC

Pentru a stabili expresia energiei câmpului electrostatic produs de corpuri încărcate cu
sarcini electrice se consideră un experiment idealizat, bazat pe legea conservării energiei. Astfel,
pentru a stabili câmp electric într-un domeniu al spaţiului unde acesta era iniţial nul, este necesar
să transportăm sarcini electrice din exterior (de la infinit) cu care se încarcă corpurile din
domeniu. Energia câmpului electrostatic astfel obţinut va fi dată de lucrul mecanic total efectuat
pentru transportul acestor sarcini. În aceste ipoteze se va stabili expresia energiei câmpului
electrostatic în funcţie de sarcinile şi potenţialele conductoarelor ce produc câmpul.
Se presupune starea iniţială identic nulă,
qi (0 ) = 0; Vi = 0, i = 1, 2, ..., n,
iar starea finală dată de sarcinile şi potenţialele:
q1, q2 ,…, qn ; V1, V2 ,…, Vn
O stare intermediară se notează:
q '1 , q '2 , … , q'n− sarcinile corpurilor;

V '1 ,V '2 , … , V 'n − potenţialele corpurilor.

Se admite că stabilirea stării finale se face proporţional, adică, în orice moment

sunt satisfăcute relaţiile:

q 'i=λ q i , V 'i= λV i (3.9)

unde λ ia valori între 0 şi 1, 0 < λ < 1.

Fig. 3.8

Pentru a trece sistemul din starea q′ într-o stare foarte apropiată q 'i+ d q'i este necesar a se
cheltui un lucru mecanic pentru deplasarea sarcinii elementare d q'i contra câmpului (fig. 3.8) dat
de relaţia:
 Pi

δ Li , ext =∫ d F́ext d ś
∞

Dar forţa aplicată din exterior este egală şi de sens opus cu forţa coulombiană:

d F́ext =−d q'i É '

Rezultă astfel,
Pi

δ Li , ext =−d q ∫ É ' d ś=V 'i d q'i

'
i
∞

Luând în considerare operaţia de încărcare a tuturor conductoarelor, lucrul mecanic

elementar efectuat este:
n
d Lext =∑ V 'i d q'i
i=1

Lucrului mecanic efectuat în exterior dLext. îi corespunde o creştere a energiei

electrostatice
n n
d W e =dL=∑ V 'i d q 'irespectiv d W e =∑ Δ V ❑i q ❑
i dλ
i=1 i=1

Prin integrare, pentru λ variind de la 0 la 1, se obţine expresia energiei înmagazinată în

câmpul electric al unui sistem de n conductoare având sarcinile qi si potenţialele Vi:
1 n n
1 ❑ ❑
W e =∫ ∑ Δ V d q λdλ= ∑ V i qi
i i (3.10)
0 i =1 2 i=1

Aplicaţie. Energia electrică înmagazinată în câmpul electric al unui condensator.

Condensatorul are pe armături sarcinile q1 = +q, q2 = −q şi potenţialele V 1, V2 care satisfac
relaţia: U = V1 − V2 .
Conform relaţiei (1.145), energia înmagazinată în câmpul electric al condensatorului va fi:
2
1
W e= ∑ V q = 1 ( V q−V 2 q )= 12 qU
2 i=1 i i 2 1

sau, ţinând cont de relaţia de definiţie a capacităţii q = CU , se obţine:

1 2 1 q2
W e= C ∙ U = ∙
2 2 C

Rezultă că, dacă se menţine tensiunea constantă, energia condensatorului este

proporţională cu capacitatea sa, iar dacă se menţine sarcina constantă, energia este invers
proporţională cu capacitatea.

6.4 TEOREMA FORŢELOR GENERALIZATE IN CÂMP ELECTROSTATIC

 Teorema forţelor generalizate la sarcini constante, În acord cu primul principiu al

mecanicii, lucrul mecanic din exterior asupra unui sistem de n conductoare în echilibru
electrostatic este egal cu suma dintre creşterea energiei electrostatice δWe şi lucrul mecanic ele
elementar δLi efectuat de forţele electrostatice,

δLe= δWe+ δLi (6.27)

Fie xk (k = 1,2,... m) coordonatele generalizate (lagrangeene) care caracterizează complet

configuraţia sistemului de conductoare situate în câmp electrostatic, în care m este egal cu
numărul gradelor de libertate a sistemului. La o variaţie dxk , lucrul mecanic elementar δLi efectuat
∑ X k dx k
de forţele generalizate Xk are expresia δLi = k Coordonatelor generalizate de natura
unor deplasări, rotaţii etc. le corespund forţe generalizate de natura unor forţe, cupluri etc. Dacă se
menţin sarcinile conductoarelor constante, acestea fiind izolate încât sistemul nu schimbă energie cu
exteriorul, în ecuaţia δL e =0, adică δWe+ δLi=0 .

Lucrul mecanic elementar δLi se efectuează exclusiv prin scăderea energiei electrostatice δLi=-
δWe

∂ We
∑ X k dx k =−dW e. . q=ct =−∑ ∂ xk
dx k. . q=ct
k k (6.28)

din care se deduce componenta Xt a forţei generalizate în câmp electrostatic,

∂W e
X k =−
∂ x k . .q=ct (6.29 )

Relaţia(5.81 )constituie prima teoremă a forţelor generalizate în câmp electrostatic: componenta

forţelor generalizate Xk la sarcini electrice ale conductoarelor menţinute constante este egală cu
derivata parţială cu semn schimbat a energiei electrostatice We în raport cu coordonata
generalizată xk.

 Teorema forţelor generalizate la potenţiale constante,

Componenta forţei generalizate Xk se poate determina menţinând constante potenţialele
conductoarelor ; în acest caz conductoarele sistemului nefiind izolate de exterior, în ecuaţia
principiului I al termodinamicii variaţia lucrului mecanic din exterior este nenulă δL e≠ 0 si
Le=∑ ∫ V j dq j =∑ V j∫ dq j =∑ V j q j
fiindcă potenţialele sunt constante rezultă j j q j
Această relaţie introdusă in expresia principiului I al termodinamicii
d ( ∑ q j V j )=dW + δLi
j este de două ori mai mare decât variaţia de energie electrostatică
1
dW =d ( q j V j)
2∑j şi deci
δLi =dW , prin urmare :
∂W
Xk=
∂ x k .. v=ct (3.30)
Relaţia constituie a doua teoremă a forţelor generalizate în câmp electrostatic pentru medii
liniare: componenta forţei generalizate Xk la potenţiale ale conductoarelor menţinute constante este
egală cu derivata parţială a -energiei electrostatice W, în raport cu coordonata generalizată xk
Aplicaţie. Calculul forţei care se exercită asupra electrometrului cilindric coaxial. Armăturile
electrometrului sunt doi cilindri metalici circulari şi coaxiali de raze ri şi re şi fie x
lungimea armăturii interioare situată în interiorul celei exterioare. Capacitatea electrica are
2 πε x
C=
re
ln
expresia ri .
Forţa axială care tinde să introducă armătura interioară în cea exterioară presupusă
dW e q2 d 1 q 2 2 πε
F e=− =− ( )=
dx 2 dx C 2C 2 r e
ln
fixă, se determină cu relaţia
ri

Fig. 3.12

1
W e = CU 2
Dacă energia se calculează cu formula 2 se obţine aceeaşi expresie a forţei:
dW e U2 d U 2 2 πε q 2 2 πε
F e= =− (C )= = 2
dx 2 dx 2 r 2C r
ln e ln e
ri ri .