UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS

Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

Cursul 4 Bazele Electrotehnicii & Electrotehnică

2.3 Rețele de condensatoare

Condensatoarele care se construiesc în mod obișnuit sunt limitate de dimensiunile lor și
de materialele utilizate în construcția acestora, atât în ceea ce privește capacitatea cât și
tensiunea care li se poate aplica între armături.
U  UN (2.2)
U N  Ed  d (2.3)
U[V] – tensiune aplicată la bornele condensatorului;
UN [V]– tensiunea nominală a condensatorului;
d [m]– distanța dintre armături;
Ed [V/m]- rigiditatea dielectrică, Ed=Estr, reprezintă valoarea maximă a intensității câmpului
electric la care materialul electroizolant rezistă fără a se străpunge (este o mărime de material).
Astfel, pentru un condensator dat, în aplicațiile practice, tensiunea aplicată la bornele sale nu
trebuie să depășească tensiunea nominală (inscripționată pe el), pentru ca acest condensator să
nu se străpungă.
Pentru a se putea obține capacități mari sau condensatoare care să suporte tensiuni
importante, ele se grupează în baterii de condensatoare. Aceasta se poate face în trei moduri:
serie, paralel și mixt.
Se numește capacitate echivalentă mărimea:
q q
Ce  A  B (2.4)
U AB U BA
în care q A  q B este sarcina absorbită de la borna A când se aplică tensiunea U AB acestei
rețele, inițial descărcată.

Concluzie: Capacitatea echivalentă a unei rețele de condensatoare este capacitatea unui

condensator, care fiind supus la aceeași tensiune ca și sistemul de condensatoare, se încarcă cu
aceeași sarcină electrică ca și sistemul dat.
În consecință, în exteriorul sistemului nu se constată nici o schimbare la înlocuirea grupării cu
condensatorul de capacitate echivalentă cu ea.

2.3.1 Gruparea serie a condensatoarelor

La o conexiune în serie a n condensatoare sarcina de pe armatura pozitivă a primului
condensator determină prin influență electrostatică apariția unei sarcini egale în modul și de
semn contrar pe cealaltă armătură a condensatorului. Din legea conservării sarcinii electrice va
apărea pe armatura următorului condensator o sarcină pozitivă iar procesul se repeta până la
armatura negativă a ultimului condensator.

1
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

Fig. 2.3

Fig. 2.4

Deoarece condensatoarele au fost inițial neîncărcate, ținând cont de afirmațiile de mai înainte
rezultă:
q1  q2    qn  q A (2.5)
Tensiunea la bornele fiecărui condensator va fi:
q q q
U1  A , U 2  A , ..., U n  A (2.6)
C1 C2 Cn
Dar tensiunea între bornele A, B este:
U AB  U C1  U C2    U Cn (2.7)
1 1 1
U AB  q A (   .........  ) (2.8)
C1 C 2 Cn
Pe de altă parte,
qA
U AB  (2.9)
Ces
1 1 1 1
   (2.10)
Ces C1 C 2 Cn
1 n 1
  (2.11)
Ces k 1 Ck
1
Ces  n
(2.12)
1

k 1 C
k
Valoarea reciprocă a capacității echivalente a “n” condensatoare legate în serie este egală cu
suma valorilor reciproce ale capacităților condensatoarelor.
Valoarea reciprocă a capacității unui condensator se numește elastanță.
1
S (2.13)
C
Observații:
1. Capacitatea echivalentă a unei grupări cu n condensatoare în serie este mai mică decât
cea mai mică dintre capacitățile din grupare.
2
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

2. Conectarea în serie a condensatoarelor este recomandată atunci când se dorește

obținerea unei baterii de condensatoare care să suporte tensiuni mai mari decât oricare
condensator din grupare.
3. Două condensatoare se consideră grupate în serie dacă au aceeași sarcină pe armaturi.
În particular, pentru condensatoarele plane, dacă au aceeași arie a armăturilor.

2.3.2 Gruparea paralel a condensatoarelor

La o conexiune în paralel a n condensatoare, având toate aceeași tensiune la borne,
fiecare condensator se încarcă proporțional cu capacitatea sa.

Fig. 2.5

Fig. 2.6
Deoarece
q A  q1  q2    qn (2.14)
este sarcina absorbită pe la borna A, cu care se încarcă condensatoarele și:
q1  C1U AB , q2  C 2U AB , ,qn  C nU AB (2.15)
q A  q1  q2    qn  C1U AB  C2U AB    CnU AB  (C1  C2    Cn )U AB
q A  Cep  U AB (2.16)

 C ep  C1  C 2  ......  C n (2.17)

 C ep  C1  C 2  ......  C n
(2.17)
n
Cep   Ck (2.18)
k 1
Capacitatea echivalentă a n condensatoare legate în paralel este egală cu suma capacităților
condensatoarelor.

Observații:
1. Capacitatea echivalentă la gruparea paralel este mai mare decât cea mai mare
capacitate din grupare.
2. Conectarea în paralel a condensatoarelor este recomandată atunci când se dorește
obținerea unei baterii de condensatoare de capacitate mare.
3
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

3. Două condensatoare se consideră legate în paralel dacă au aceeași tensiune pe

armături. În particular, pentru condensatoarele plane, dacă au aceeași distanță între armături.

2.3.3 Transfigurarea stea-triunghi și triunghi-stea a condensatoarelor

Se consideră trei condensatoare grupate în stea (figura 2.10a) și trei condensatoare
grupate în triunghi (figura 2.10b) între aceleași perechi de borne.
Transfigurarea conexiunii stea în conexiune triunghi și invers se poate realiza numai în
cazul în care conexiunea echivalentă își menține după transfigurare aceleași potențiale la bornele
1, 2, 3 și absoarbe prin aceste borne aceleași sarcini electrice.

a. b.
Figura 2.7 Conexiuni în stea(a) și în triunghi(b) ale condensatoarelor electrice

U 12 
 U 12 C12  C12
     
Atunci U 23  U 23 și rezultă C 23  C 23 (2.19)
     
U 31  U 31 C 31  C 31
adică:

 1 1
  C12 
 1  1 1

1
 C1 C 2 C 31 C 23

 1 1
 1  C 23  (2.20)
 1 1 1
 
 C 2 C3 C12 C 32

 1 1
 C3 
 1 1 1 1
C  C 
C 23 C12
 3 1

Sistemul de ecuații (2.20) permite determinarea capacităților echivalente ale unei transfigurări
stea-triunghi,

4
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

 C1C 2
C12 
 C1  C 2  C 3
 C 2 C3
C 23  (2.21)
 C1  C 2  C 3
 C 3C1
C 31 
 C1  C 2  C 3
sau ale unei transfigurări triunghi-stea.
 C12 C 31
C1  C12  C 31 
 C 23
 C 23C12
C 2  C 23  C12  (2.22)
 C 31
 C C
C3  C 31  C 23  31 23
 C12

2.3.4 Calculul rețelelor electrostatice

O rețea electrostatică este un ansamblu de condensatoare electrice și de surse de energie
electrică, legate într-un mod oarecare bine definit, determinat de anumite situați din practică.
Elementele unui circuit sunt: laturile, nodurile, ochiurile.
Se numește latură a unei rețele electrostatice elementul neramificat, format din
condensatoare și surse luate fie împreună fie separat.
Punctul de intersecție a cel puțin 3 laturi se numește nod.
Observație: În electrostatică punctul ce leagă numai două armături de condensatoare poate fi
ales ca nod în care converg două laturi.
Orice circuit închis, format dintr-un număr oarecare de laturi care pornind de la un nod ajunge la
același nod, formează un ochi de circuit sau o buclă.
Observație: În general în circuitele cu condensatoare se cunosc valorile capacităților și ale
surselor de tensiune și se pune problema determinărilor sarcinilor electrice și a tensiunilor de la
bornele condensatoarelor.

2.3.4.1 Teoremele lui Kirchhoff pentru rețelele de condensatoare

a. Teorema I (T1K) – se aplică în noduri și se referă la sarcinile electrice
Se consideră suprafața închisă  ce trece numai prin dielectricul condensatoarelor și
conține în interior un nod a al circuitului.

Fig. 2.8 Nod de rețea de condensatoare

5
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

Conform legii conservării sarcinii electrice:

dq
i    (2.23)
dt
dq
Deoarece suprafața  este trasată numai prin dielectrici i  0 , rezultă  0 și în
dt
consecință:
q   const . (2.24)
  qk  const. (2.25)
ka

Enunț: Suma algebrică a sarcinilor electrice dintr-un nod de rețea este constantă.
Valoarea constantei rezultă din condițiile de generare a rețelei.

b. Teorema a II-a (T2K) – se aplică pe ochiuri și se referă la tensiuni

În fiecare ochi al unui circuit se poate scrie relația între diferențele de potențial ale
laturilor sau ale elementelor ce compun acea latură.
 Vk 1  Vk   0
Ko

U C1  U E1  U E 2  U C2  U C3  0 (2.26)
sau
U C1  U C2  U C3  U E1  U E2 (2.27)
q1 q q
dar U C1  ; U C2  2 ; U C3  3 (2.28)
C1 C2 C3
și U E1  E1 ; U E2  E 2 (2.29)
q1 q 2 q3
rezultă că: E1  E 2    (2.30)
C1 C 2 C3

Fig.2.9 Ochi de rețea de condensatoare

Generalizând relația (2.30) obținem:

6
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

q
  Ek    Ck (2.31)
ko ko k

Enunț: Suma algebrică a tensiunilor electromotoare dintr-un ochi de rețea este egală cu suma
algebrică a tensiunilor de la bornele condensatoarelor din acel ochi.

2.3.4.2 Algoritmul de calcul al rețelelor de condensatoare

1. Se stabilește numărul de noduri ,,n’’ al rețelei de condensatoare, numărul de laturi ,, l’’ și
rezultă numărul de ochiuri independente ale rețelei cu relația lui Euler: o  l  n  1 .
2. Se atribuie semne arbitrare ale sarcinii pe armăturile condensatoarelor.
3. Se aleg sensuri arbitrare de parcurgere a ochiurilor independente.
4. Se aplică teoremele lui Kirchhoff:
- T1K în cel mult “n-1” noduri;
- T2K pe cele “o” ochiuri independente.
5. Se rezolvă sistemul obținut și se determină necunoscutele (sarcini, tensiuni de pe
condensatoare).
Verificare:
Se aplică T1K în al “n-lea” nod (dacă este posibil), n>2 și T2K pe ochiurile neutilizate.

OBS. Exemplificări, cazuri de excepție.

Aplicație:
Pentru rețeaua de condensatoare din fig. 2.13 se cunosc: C 1 , C 2 , C3 și E. Se cer sarcinile de pe
armaturile condensatoarelor după închiderea comutatorului k. Apoi se deschide comutatorul k1
și în acest caz se cer sarcinile și tensiunile pe condensatoare.

Fig. 2.10
Rezolvare:
1. Se completează schema cu noduri, ochiuri, semne sarcini și sensuri de parcurgere ale
ochiurilor independente.
Pentru k închis, circuitul are n  2 și o  2 .
Aplicând T1K (n1):  q1  q2  q3  0
q1 q2
Aplicând T2K: o1  : E1  
C1 C 2
q3 q2
o2  : 0 
C3 C 2
Prin rezolvarea sistemului obținut mai sus se determină: q 1 , q 2 , q 3 .

7
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - FECC, BE & Elth - NOTE DE CURS
Ş.l. dr. ing. Luminiţa Mirela Constantinescu

Fig. 2.11
2. Deschizând comutatorul k 1 , circuitul devine (fig. 2.15)
Aplicând T1K (n1): q1  q2  q1  q2
q1 q2
Aplicând T2K: (o): E 
C1 C2

Fig.2.12
q1 q
Prin rezolvarea sistemului obținut mai sus se determină: q 1 , q 2 și U1  ; U 2  2 .
C1 C2