Seminar 12.

Calculul proceselor de curgere a gazelor și vaporilor

Curgerea prin ajutaje convergente

La rezolvarea problemelor legate de curgerea gazelor și vaporilor prin diferite ajutaje (ajutaj sau tub
difuzor), cel mai des sunt întîlnite probleme legate de aflarea vitezei de curgere și a debitului de gaze.
Analizăm procesul de curgere a gazului prin ajutajul prezentat în figura 12.1. Indiciul 1 corespunde
parametrilor gazului la intrare în ajutaj, iar 2 – la ieșire din ajutaj.

Mai întîi de toate, se calculează raportul p 2 . Rezultatul obținut se compară cu așa numita relație
p1
critică a presiunilor (pentru care debitul de gaz devine maximal), determinată astfel:
k
 2  k 1
cr    (12.1)
 k 1 

rezervor p,v,T

w1=0 w w2

p2, v2, T2

p1, v1, T1

Fig. 12.1. Ajutaj convergent

1. Dacă curgerea adiabată a gazului are loc la condiția p 2 > βcr, atunci presiunea gazului la ieșire
p1
din ajutaj va fi egală cu presiunea mediului ambiant în care se scurge gazul. În acest caz, viteza de
curgere a gazului prin secțiunea de ieșire a ajutajului va fi mai mică decât viteza sunetului și se va
calcula cu relația:

 k 1

 
p1v1 1     , m/s

k
2k p
w2  2
(12.2)
k 1   p1  
 
în care k reprezintă coeficientul adiabatic pentru gaz (pentru gaze ideale monoatomice k = 1,67;
pentru gaze ideale biatomice și aer k = 1,4; pentru gaze ideale triatomice, poliatomice și abur
k = 1,33).
Pentru gazul ideal, viteza de curgere a gazului prin secțiunea de ieșire a ajutajului se va calcula cu
relația:

 k 1

 
RT1 1     , m/s

k
2k p
w2  2
(12.3)
k 1   p1  
 
în care R reprezintă constanta gazului, conform Anexei 2, în funcție de tipul gazului, în J/(kg·K).
Pentru curgerea vaporilor (aburului), viteza de curgere a acestora prin secțiunea de ieșire a ajutajului
se va calcula cu relația:
w2  44, 72 h1  h2 , m/s (12.4)
unde h1 și h2 sunt entalpiile vaporilor la intrare și la ieșire din ajutaj, în kJ/kg.
Debitul de gaz care străbate secțiunea de ieșire a ajutajului se calculează cu relația:

 2 k 1

2k p1  p2  k p  k
 , kg/s
m  f2     2  (12.5)
k  1 v1  p1   p1  
 
în care f2 este secțiunea de ieșire a ajutajului, în m2.
Pentru curgerea vaporilor, debitul care străbate secțiunea de ieșire a ajutajului se calculează cu relația:
f 2 w2
m , kg/s (12.6)
v2
în care v2 reprezintă volumul specific al vaporilor la ieșire din ajutaj, în m3/kg.

2. Dacă p 2 < βcr, atunci presiunea gazului la ieșire din ajutaj este egală cu presiunea critică și are
p1
o valoare mai mare decât presiunea mediului ambiant. Viteza gazului la ieșire din ajutaj va fi critică
și egală cu viteza sunetului și se va determina cu relația:
2k
w2  wcr  p1v1 , m/s (12.7)
k 1
iar pentru gazele ideale:
2k
w2  wcr  RT1 , m/s. (12.8)
k 1
Pentru gazele biatomice și aer viteza gazului la ieșire din ajutaj se va calcula astfel:
w2  wcr  1, 08 p1v1 , m/s (12.9)
iar pentru gazele ideale:
w2  wcr  1, 08 RT1 , m/s. (12.10)
Pentru vapori (abur) viteza gazului la ieșire din ajutaj se va calcula astfel:
w2  wcr  44, 72 h1  h2 cr , m/s (12.11)
în care h2cr reprezintă entalpia aburului la starea critică, poate fi determinată din diagrama de stare h-
s pentru apă și vapori de apă (schematic prezentată în figura 12.2), la intersecția adiabatei
(s1=s2=const) coborâtă din punctul 1 cu izobara p2cr calculată astfel:
p2 cr   cr  p1 , Pa . (12.12)
Debitul de gaz în secțiunea de ieșire a ajutajului în acest caz va avea valoarea maximală și se va
determina astfel:
2
2k  2  k 1 p1
m  mmax  f 2    , kg/s. (12.13)
k 1 k 1  v1
 Fig. 12.2. Determinarea p2cr pentru abur din diagrama h-s
Pentru gazele biatomice și aer, debitul de gaze în secțiunea de ieșire a ajutajului se va determina
astfel:
p1
m  mmax  0, 685  f 2 , kg/s (12.14)
v1
iar pentru cele triatomice:
p1
m  mmax  0, 667  f 2 , kg/s. (12.15)
v1
Curgerea prin ajutajul Laval
Pentru obținerea vitezelor de curgere a gazelor mai mari decît viteza sunetului se utilizează ajutajul
convergent-divergent, numit ajutajul Laval (Fig. 12.3). Aceste tipuri de ajutaje se utilizează în
turbinele cu abur și gaze și în instalații reactive.

Fig. 12.3. Profilarea ajutajului Laval

În acest ajutaj, presiunea debitului de gaz în secțiunea minimă a ajutajului ( fmin) va fi egală cu
presiunea critică, iar în secțiunea de ieșire a ajutajului (f2) – cu presiunea mediului ambiant.
Dimensionarea corectă a ajutajului Laval permite realizarea destinderii complete a agentului de lucru
de la presiunea de intrare până la presiunea mediului ambiant și obținerea vitezelor mai mari decât
viteza sunetului. Debitul de gaz care va curge prin ajutaj va avea valoarea maximală - mmax .
p2
Pentru o valoare prestabilită a debitului de gaz mmax și raportului < βcr, se determină diametrul
p1
dmin, diametrul secțiunii de ieșire d2 și lungimea l a părții difuzoare a ajutajului.
Suprafața minimală a acestui ajutaj se va calcula cu relația generală:
mmax  vcr
f min  , m2 (12.16)
wcr
unde: mmax debitul gazului în secțiunea minimă a ajutajului, calculat cu relația (6.13);
Totodată, pentru gazele biatomice și aer suprafața minimală poate fi determinată cu relația:
mmax
f min  , m2 (12.17)
p
0, 686 1
v1
iar pentru gazele triatomice și abur:
mmax
f min  , m2 . (12.18)
p
0, 667 1
v1
Secțiunea de ieșire a ajutajului Laval se calculează cu relația:
mmax
f2  , m2 . (12.19)
 2 k 1

k p1  p2  k  p2  k 
2      
k  1 v1  p1   p1  
 
Lungimea l care reprezintă partea difuzoare a ajutajului Laval se determină cu relația:
d 2  d min
l ,m (12.20)

2tg
2
unde: d2 este diametrul ajutajului în secțiunea de ieșire, în m;
dmin - diametrul ajutajului în secțiunea minimală, în m;
α – unghiul de divergență, α = 10-12o .
Viteza de curgere a gazului w2 prin secțiunea de ieșire a ajutajului se va calcula cu relația 12.2 sau
12.3, iar pentru vapori – cu relația 12.4.
Debitul gazului prin secțiunea de ieșire a ajutajului se va calcula cu relația 12.5, iar pentru vapori –
cu relația 12.6.
Temperatura gazului la ieșire din ajutaj poate fi calculată cu relația:
k 1
p  k
T2  T1  2  , K. (12.21)
 p1 

Laminarea gazelor și a vaporilor

Orice rezistență din cadrul unei conducte (ventil, șuber, diafragmă ș.a) prin care circulă gaze sau
vapori, provoacă laminarea fluidului și respectiv – căderea presiunii acestuia. Valoarea căderii de
presiune depinde de natura fluidului, starea de agregare a acestuia, valoarea îngustării și viteza cu
care circulă fluidul.
Laminarea duce la căderea presiunii, iar entropia crește. Entalpia pînă și după obstacol rămâne
constantă:
h1  h2 , kJ/kg. (12.22)
Temperatura gazelor sau a vaporilor în procesul de laminare poate să fie constantă sau să varieze.
Pentru gazele perfecte, în procesul de laminare temperatura fluidului rămâne neschimbată.
Pentru gazele reale, în concordanță cu efectul Joule-Thomson, temperatura în urma laminării poate să
scadă, să rămână neschimbată sau să crească.
Temperatura gazului real este constantă doar la temperatura inițială a gazului numită temperatură de
inversie:
Tinv  6,75  Tcr , K (12.23)
în care Tcr reprezintă temperatura critică a gazului, din Anexa 3, în funcție de tipul gazului, în K.
Dacă:
• Tiniț < Tinv atunci temperatura gazului în procesul de laminare se micșorează;
• Tiniț > Tinv atunci temperatura gazului crește.Probleme

Probleme propuse pentru rezolvare

Problema 12.1. Într-un vas se află oxigen cu temperatura de T1=400 K și presiunea p1 = 80 bar.
Printr-un orificiu, oxigenul curge într-un mediu cu presiunea p2 = 60 bar. De determinat viteza de
curgere și debitul oxigenului, dacă aria secțiunii transversale a orificiului este f = 30 mm2. De
considerat oxigenul gaz ideal.

Problema 12.2. Un debit de aer cu presiunea p1 = 2 MPa și temperatura t1 = 50 oC curge printr-un

orificiu cu diametrul de 20 mm, într-un mediu presiunea căruia constituie p2 = 0,1 MPa. De calculat
debitul și viteza de curgere a aerului prin acest orificiu.
Problema 12.3. De calculat debitul și viteza aburului supraîncălzit cu presiunea p1 = 25 bar și
temperatura t1 = 250 oC, care curge printr-un ajutaj convergent într-un mediu cu presiunea p2 = 15
bar. Secțiunea îngustă a ajutajului constituie f2 =0,001 m2.
Problema 12.4. De aflat viteza teoretică de curgere a aburului dintr-un cazan în atmosferă. Presiunea
aburului în cazan este p1 = 10 bar și temperatura t1 = 250 oC. Procesul de destindere a aburului se
consideră adiabat. Presiunea atmosferică este egală cu 1 bar.
Problema 12.5. Aburul supraîncălzit cu presiunea inițială p1 = 1,6 MPa și temperatura t1 = 400 oC se
destinde adiabat într-un ajutaj Laval până la presiunea p2 = 0,1 MPa. Debitul aburului la ieșirea din
ajutaj constituie m  4,5 kg / s . De calculat aria secțiunii minime și în secțiunea de ieșire a ajutajului.