Dimensionarea ajutajelor

1
 La mişcarea gazelor prin canale (conducte), indiferent de forma secţiunilor
transversale ale acestora, are loc transformarea unei forme a presiunii
gazelor în alta. De exemplu, atunci când gazele care circulă printr-o
conductă întâlnesc o secţiune îngustă, presiunea dinamică a lor creşte, iar
presiunea statică scade (legea lui Bernoulli). Aceasta însemnează că
presiunea statică se transformă parţial în presiune dinamică, iar o parte din
presiunea dinamică se transformă în pierderi de presiune care reduc
presiunea (energia) totală de mişcare a gazelor.

Conform legii lui Bernoulli, viteza gazelor are expresia:

2 p (18)
w ms

unde p este presiunea gazelor, m/s;  - densitatea acestora, kg/m3.
La curgerea gazelor prin orificii de dimensiuni reduse, viteza lor este
determinată de relaţia:
2 p (19)
w ms

2
unde  este coeficientul de curgere care ţine seama atât de
frecarea dintre gaze şi pereţii orificiului, cât şi de contracţia jetului de gaze
care se scurge prin orificiu.
Coeficientul de curgere are valorile:

  0,62 pentru orificii existente în pereţi de grosime redusă (orificii cu

muchii ascuţite);
  0,82 pentru ajutaje cilindrice;
pentru ajutaje Laval.
  0,95
Valori ale coeficientului de curgere, pentru diferite situaţii, sunt prezentate
în figura 1.

3
Fig. 1. Valori ale coeficientului de curgere pentru diferite orificii

4
 Sub acţiunea presiunii geometrice pg, care se dezvoltă în spaţiul de lucru
al cuptoarelor, pot apare fie scăpări de gaze (dacă p g  0), fie aspirarea
de aer din atmosfera înconjurătoare
(20)
(aer fals) (dacă p g  0 ).
Expresia pentru viteza gazelor în aceste situaţii, este determinată de relaţia
(19) în care se înlocuieşte p = pg (v. relaţia (1)):
a  
w    2 H  g  m s (20)

unde H este distanţa dintre linia de presiune zero şi centrul orificiului, m.

5
Exemplu de calcul

Să se determine viteaza cu care scapă gazele printr-un orificiu plasat la

nivelul bolţii cuptorului.
Se cunosc:
- temperatura gazelor din spaţiul de lucru al cuptorului: t = 1500 0C;
- temperatura atmosferei înconjurătoare: ta = 15 0C;
- densitatea gazelor, în condiţiile stării normale:  N  1,32 kg mN3
- densitatea aerului, în condiţiile stării normale:  N ,a  1,293 kg m N3
;- înălţimea spaţiului de lucru (distanţa dintre vatră şi bolta cuptorului): H =

2 m;
- linia de presiune zero se află la nivelul vetrei cuptorului.

Se determină:
- presiunea geometrică dezvoltată în spaţiul de lucru al cuptorului:

6
  TN TN 
): p g  H  g    N ,a   N   
 Ta T 
 273 273 
 2,0  9,81  1,293   1,32    20,059 Pa
 273  15 273  1500 
- viteza gazelor (se consideră   0,62 ):

2  pg 2  20,059
w    0,62   8,71 m s
 1,32 
273
273  1500

7
La curgerea prin canale scurte cu diferenţe mari de presiune
( p1  p2  3000 Pa ),
de exemplu destinderea adiabată în ajutaje de la presiunea p1 la intrarea în
ajutaj, până la presiunea p2 la ieşirea din ajutaj, viteza de curgere a gazelor
este determinată de relaţia:
 
k 1
k

k p1   p 2  
w    2   1    
k  1 1   p1  
  (21)

 k 1

k   p2  
k
   2  p1  v1  1    m s
k 1   p1  
 
în care:
•k – exponentul adiabatic ( k  c p cv ), cp –căldura specifică la presiune
constantă; cv – căldura specifică la volum constant), care are valorile:
k = 1,4, pentru gaze ideale;
k = 1,3, pentru vapori de apă supraîncălziţi; 8
 k = 1,135, pentru vapori de apă saturaţi.
p1
 p1  v1  R  T
1
unde v1 este volumul specific al gazului, m3/kg;
8,314
R (M – masa molară a gazului, kg/kmol).
kJ kg  grad
M
Debitul volumic de gaze care curge prin orificiul ajutajului se determină cu
relaţia:
 k 1

k p1   p 2  k
 (21.1)
Qv    A  2    1    m3 s
k  1  1   p1  
 
iar cel masic: 1
 k 1

 p2 
k k p1   p 2  k 
Qm    A     2    1    
 1   
  1  
p k 1 v1 p
(21.2)
1
 k 1

 p2 
k k   p2  k
  2  p1
   A      1    kg s
 p1  k  1   p1   v1
 

9
(21.3)
unde s-a ţinut seama de relaţia transformării adiabate:
1
v1  p 2  k
  (21.3)
v 2  p1 
, (21.4)
. Utilizând notaţia:
1
 k 1

 p2 k k   p2  k  (21.4)
      1   
 p1  k  1   p1  
 

rezultă din relaţia (21.2):

p1 (21.5)
Qm    A   2  kg s
v1

10
 Ajutajul convergent. La acest tip (fig. 1.2) de ajutaj gazele se destind în
secţiunea de ieşire numai până la presiunea p 2  p cr , mărimea 
crescând de la valoarea  1  0 , la intrarea în ajutaj, până la  2   max
la ieşirea din ajutaj

Fig. 1.2. Ajutajul

convergent şi
condiţiile de
funcţionare ale
acestuia

11
Dimensionarea ajutajului convergent.
Dimensionarea ajutajului convergent (fig. 1.2) presupune determinarea ariei
A2 a secţiunii de ieşire a acestuia cu relaţia (21.5):
Qm
A2  (21.6)
p
2  2 1
v1
unde  2
se determină utilizând relaţia (21.4)

12
 Ajutajul convergent-divergent (Laval). În ajutajul Laval (fig. 1.3) gazele se
destind în secţiunea de ieşire până la presiunea p 2  pcr , mărimea 
crescând de la valoarea  1  0 , la intrarea în ajutaj, până la    max

când se atinge presiunea critică, după care scade până la valoarea 2   max
la ieşirea din ajutaj. Prin urmare ajutajul Laval este format dintr-un ajutaj
convergent urmat de un ajutaj divergent.

Fig. 1.3. Ajutajul convergent-divergent

şi condiţiile de funcţionare ale acestuia

13
Dimensionarea ajutajului convergent-divergent
Dimensionarea ajutajului convergent-divergent presupune determinarea
secțiunii minime (critice) și a celei de ieşire. Deoarece în secţiunea minimă
p  p cr    max aria secţiunii critice se determină utilizând relaţia (21.6):
Qm
Amin  (21.7)
p1
 max  2 
v1

Aria secţiunii de ieşire A2 se determină cu aceleaşi relaţii ca şi pentru

ajutajul convergent.

14
Aplicație

Să se dimensioneze un ajutaj convergent pentru care se cunosc:

-debitul volumic al gazelor: QN,g=4000 m3N /h
-temperatura gazelor: t = 3000C
-densitatea : rN=1,32 kg/m3N
-p1=4500 Pa
-p2=500 Pa
-k = 1,4 Q
A2  m
p
2  2 1
Relația de dimensionare este v1

T 4000 273  300 m3N

Qg  QN , g     2,332 [ ]
TN 3600 273 s
T 273 kg
   N  N  1,32   0,628 [ ]
T 573 m3
Qm    Qg  0,628  2,332  1,466 kg / s
15
 1  k 1 
 p2  k k   p2  k 
 2      1     
 p1  k 1  p1 
 
 
1  1,41 
 500 1,4 1,4   500  1,4 
    1     
 4500  1,4  1  4500 
 
0,2655
1 1
v1    1,592 m3 / kg
 0,628
16
Rezultă
Qm 1,466
A2    0,0735 m2
p 4500
2  2 1 0,265  2 
v1 1,592

17