CURS 11 MEP

9. Separatoarele de gaze

Separatoarele de gaze sunt recipienţi metalici în care se separă faza gazoasă de una sau
două faze lichide şi de faza solidă (impurităţile mecanice).
Separarea se poate face sub acţiunea gravitaţiei, sub acţiunea forţelor centrifuge sau
sub o acţiune combinată a gravitaţiei şi a forţelor centrifuge. Procesul de separare poate fi
favorizat de schimbarea direcţiei curentului de gaz, de filtrarea amestecului sau de contactul
picăturilor lichide cu o suprafaţă liberă de lichid.
După principiul de lucru, separatoarele pot fi: gravitaţionale, inerţiale sau mixte. După
forma geometrică separatoarele pot fi sferice şi cilindrice. După poziţia de lucru cele
cilindrice pot fi verticale sau orizontale.

Fig. 9.9 Separator cilindric vertical gravitaţional

Fig. 9.10 Separatoare gravitaţionale cu două compartimente

1
 Fig. 9.11 Separatorul inerţial

Fig. 9.12 Separatorul multiciclon

Fig. 9.13 Separatorul centrifugal

Fig. 9.14 Separator cilindric cu două corpuri

2
 După numărul de faze separate separatoarele pot fi bifazice sau trifazice. În figura 9.14
sunt prezentate diferite tipuri de separatoare de gaze.
Stabilirea numărului de separatoare la o sondă sau grup se face pe baza unui calcul
hidrodinamic. Pentru că cele mai utilizate separatoare în industria extractivă de gaze sunt
separatoarele cilindrice, se va prezenta calculul pentru acest tip de separator.

9.1.Calculul hidrodinamic al separatorului cilindric vertical

Considerând o picătură de apă de formă sferică având diametrul d, viteza de cădere
prin curentul de gaz va fi dată de relaţia lui Stokes
gd 2  l   g 
wl  9.41
18 g   g  

în care g este acceleraţia gravitaţională, e şi g sunt masele spacifice ale lichidului şi

respectiv a gazului, iar g este viscozitatea cinematică a gazului; toate aceste mărimi introduse
în unităţile corespunzătoare sistemului internaţional ne dă viteza picăturii lichide în m/s. În
această relaţie este un factor de corecţie care ţine seama de faptul că picătura lichidă nu este
perfect sferică şi de faptul că traiectoria picăturii în cădere nu este rectilinie, deci, valoarea lui
 depinde de regimul de curgere. În unele lucrări de prezintă curbe de corelare ale valorii
factorului  cu cifra Re calculată pentru curgerea gazului prin separator.
wg  D
Re  9.42
g
în care wg este viteza gazului în separator, D este diametrul interior al separatorului, iar
g este viscozitatea cinematică a gazelor. Factorul  are valori supraunitare  = 1,1…1,5.
Viteza gazului în separator este
q  4 p 0 ZT
wg  9.43
D 2 kpT 0

în care q este debitul de gaze prin separator, D este diametrul interior al separatorului, k este
un factor de corecţie care ţine seama de faptul că o parte din secţiunea inferioară a
separatorului este ocupată de de o serie de dispozitive şi armături. Se poate admite k=0,7.
Parametrii p şi T sunt parametrii de lucru ai separatorului.Ca picătura lichidă să cadă este
necesar ca we  wg şi se admite we = 1,25 wg , rezultând capacitatea separatorului cilindric
vertical dată de relaţia

q
k  g  T  d 2
0
 e   g  D2 p
9.44
1,25 18  4  p 0    g  g ZT

3
 Separatoarele se dimensionează pe clase de presiuni (8 bar, 16 bar, 24 bar, 32 bar, 40
bar, 70 bar) având diferite diametre şi grosimi de perete. După ce se alege separatorul
corespunzător clasei de presiune acoperitoare şi diametrul D al separatorului şi se calculează
capacitatea de separare q. Numărul de separatoare ce se vor conecta în paralel este dat de
relaţia
Q
ns  9.45
q
în care Q este debitul de gaze ce urmează să fie supus separării. Dacă ns este fracţionar, se va
rotunji la numărul întreg consecutiv.

9.2. Calculul hidrodinamic al separatorului cilindric orizontal

Considerăm o picătură de lichid la înălţimea h de axa Ox pe care o considerăm la
nivelul de lichid (fig. 9.15) din separator, pe axa Oy, în centrul secţiunii conductei; de intrare
a gazului în separator.

4
 Fig. 9.15. Traiectoria picăturii de lichid.

Ecuaţiile mişcării sunt

x  wg  t

y  h  we  t 9.46
Când picătura atinge suprafaţa lichidului y = 0 şi x = l, rezultând condiţia separării
we h
 9.47
wg l

5
 Având expresiile we dată de relaţia 9.41 şi wg dată de relaţia 9.43, capacitatea de
separare a separatorului cilindric orizontal este
kgT d 2l  e   g D 2 p
q 0
9.48
18  4  p    h  g g ZT
0

Se admite că separarea este corespunzătoare, dacă d = 0,2 mm = 0,2 x 10-3m.

Fig. 9.16. Încălzitorul tip gaz metan

10. Încălzitoarele de gaze

Pentru a se menţine temperatura gazelor la o valoare mai mare decât temperatura de
formare a criohidraţilor, în unele cazuri este necesară încălzirea gazelor în special după
laminarea gazelor prin duze. Pentru încălzirea gazelor se pot folosi mai multe tipuri de
încălzitoare ca:

6
- încălzitorul indirect cu baie de apă;
- încălzitorul indirect de tip generator de abur;
- încălzitorul tip gaz metan.
Acesta din urmă este tot mai utilizat în ultimul timp din cauza avantajelor pe care le
prezintă faţă de primele două încălzitoare şi anume:
- siguranţă în funcţionare, uşor de urmărit în timpul funcţionării, randamente sporite
având pierderi mici de căldură, se poate alimenta din conducta pe care o încălzeşte şi
are o construcţie compactă.
- Încălzitorul este prezentat în fig. 9.16 şi se compune din corpul caloriferului 1, format
din pereţi dubli din tablă, între care se introduce un material termoizolant (vată
minerală), capul 2, de asemenea cu pereţi dubli şi cu material termoizolant

T ºC
Fig. 9.17 Coeficienţii de transfer termic şi coeficienţii globali de schimb
de căldură pentru cele trei mărimi de încălzitoare tip gaz metan.

În interior se foloseşte serpentina 3, formată din trei rânduri de ţevi paralele şi prevăzută
cu ştuţuri de intrare şi de ieşire a gazelor. Încălzirea se face cu gaze preluate din instalaţia
tehnologică prin intermediul unei staţii de reglare. Aceste gaze sunt dirijate către instalaţia de
ardere 4, formată din 1…5 arzătoare, în funcţie de mărimea încălzitorului, orientate către
camera de ardere care se continuă cu ţevile de fum 5, care sunt sudate pe placa 6 ce
delimitează camera de tiraj 7 şi coşul pentru evacuarea gazelor arse. Agentul care preia
căldura de la ţevile de fum şi încălzeşte serpentina 3 este apa.

7
 Încălzitoarele tip gaz metan se realizează în trei mărimi având dimensiunile prezentate
în tabelul nr. 9.6. Debitul de căldură al caloriferului este dat de relaţia
Q  k  S Ta  Tg  9.49
Tabelul 9.6
Dimensionarea încălzitoarelor tip gaz metan
Mărimea Lungimea, mm Lăţimea, mm Înălţimea, mm Înălţimea coşului,
caloriferului mm
I 4320 480 695 4000
II 4320 590 695 5000
III 4320 840 695 5000

în care Q este debitul de căldură în W; k este coeficient global de schimb de căldură în

W/m2K; S este suprafaţa schimbului de căldură în m2; Ta este temperatura apei în K; Tg este
temperatura medie a gazelor calculată ca medie aritmetică între temperatura gazelor la
intrarea în calorifer şi temperatura gazelor la ieşirea din calorifer
Ti  Te
Tg  9.50
2
În figura 9.17 se prezintă variaţia coeficientului global de schimb de căldură pentru
cele 3 mărimi de încălzitoare (k I, k II şi k III). De asemenea sunt prezentaţi coeficienţii de
transfer termic de la peretele serpentinei la gaz g pentru cazurile în care este necesară
calcularea coeficientului global de schimb de căldură k. În fig. 9.18 se prezintă nomograma de
alegere a caloriferului în funcţie de debitul sondei şi de temperatura necesară la ieşirea gazului
din calorifer.

Fig. 9.18. Nomogramă pentru alegerea tipului de încălzitor în funcţie de debitul

sondei şi de temperatura necesară la ieşirea gazului din calorifer .