Cur Suri

INSTALATII FRIGORIFICE II
CURS 1
Predat 25 februarie 2020(AULA)
1.CONDESATOARE CU PLACI RACITE CU APA

Construcţia condensatorului cu plăci
Condensatoarele cu plăci sunt folosite din ce în ce mai des şi în instalaţiile frigorifice.

Turbulenţa foarte ridicată pentru apa de răcire şi pentru agentul frigorific care condensează,
datorită distanţei foarte mici dintre plăci, cu schimburi multiple şi dese de direcţie conduce la
realizarea unor coeficienţi globali de transfer de căldură foarte ridicaţi
Din punct de vedere constructiv condensatorul cu plăci poate fi realizat cu etanşarea
circuitului de apă cu garnituri sau prin sudură (condensatorul cu plăci brazate).
Condensatoarele cu plăci pot fi realizate atât pentru amoniac cât şi pentru freoni.
Circulaţia agenţilor are loc în contracurent. Agentul frigorific condensează descendent între
două plăci iar apa de răcire circulă ascendent între alte două plăci, alăturate.
Schema de curgere a fluidelor într-un condensator cu plăci

(ALPHA-LAVAL)
Condensatorul cu plăci brazate este alcătuit din mai multe plăci metalice realizate din
oţel inoxidabil, ambutizate, neavând garnituri prinse de o placă de bază şi tiranţi.
Ansamblul format din plăcile de transfer de căldură şi plăcile de capăt formează un
echipament deosebit de compact, caracterizat printr-o mare rigiditate şi rezistenţă la presiune.
Principalele avantaje ale condensatoarelor cu plăci sunt următoarele:

• Coeficient global de transfer de căldură foarte mare;
• Ecart scăzut de temperatură între agentul frigorific şi apa de răcire (1…2 K);
• Cantitate de agent frigorific foarte mic fată de condensatoarele multitubulare;
• Depunere de săruri scăzută datorită turbulenţei ridicate;
• Gabarit şi greutate reduse;
• Durată mare de viaţă (25…30 ani).
Dimensioanarea condensatorul cu plăci
Datele de calcul:
• Puterea termică a condensatorului: QK [W];
• Agentul frigorific;
• Temperatura de condensare a agentului frigorific, t K [oC];
• Temperaturile apei de răcire, t w1 / t w 2 [oC].
Dimensionarea termică şi constructivă
Suprafaţa de transfer de căldură a condensatorului se determină cu relaţia:
.
QK
SK = [m2]
k × (Dt ) m
unde:
k - coeficientul global de căldură în condensator, în [W/m2K];
(Dt )m - diferenţa de temperatură medie logaritmică între agentul frigorific şi agentul
răcit, în [oC];
1
k= [W/m2K];
1 d 1
+å +
aw l ak
unde:
a w - coeficientul de convecţie pe partea apei de răcire, în [W/m2K];
a K - coeficientul de convecţie, la condensare, a agentului frigorific,

în [W/m2K];
d
å - rezistenţa termică, prin conducţie, la trecerea căldurii prin stratul de ulei, prin
l
placă şi prin stratul de piatră, în [m2K/W].
Calculul termic constă într-un calcul preliminar şi unul definitiv, propunându-se o
valoare pentru k şi prin calcule succesive (iterative) verificându-se până ce eroarea relativă
este mai mică decât o valoare impusă (4%).
Calculul preliminar
v Se determină diferenţa de temperatură medie logaritmică:

( t - t w1 ) - ( t k - t w 2 ) t -t
( Dt )m = k = w 2 w1 [oC]
t - t w1 t - t w1
ln k ln k
tk - t w2 tk - t w2
v Se alege preliminar coeficientul global de transfer de căldură k p :
v Se propune un condensator frigorific cu plăci cu următoarele caracteristici:
• lăţimea plăcii l, în [mm];
• înălţimea plăcii h, în [mm];
• distanţa dintre plăci d , în [mm];
v Se determină suprafaţa preliminară a condensatorului:

.
QK
S Kp = [m2]
k p × (Dt ) m
Suprafaţa de transfer de căldură pentru o trecere este:

S1 = 2 × l × h [m2]
Numărul de treceri:
S kp
NT =
2 × S1
Numărul de plăci:
Np = 2 × N T + 1
Calculul definitiv
• Coeficientul de convecţie pe partea apei de răcire se determină cu relaţia:

l
a w = Nu × [W/m2K]
dh
unde:
Nu este criteriul Nusselt;
l w - coeficientul de conductibilitate termică a apei, în [W/mK];
dh - diametrul hidraulic, în [m].
Pentru curgerea apei între două plăci (2300<Re<10000) valoarea criteriului Nusselt se
poate determina cu relaţia lui Miheev:
Nu = 0.3 × Re 0.663 × Pr 0.33
unde:
Re este criteriul Reynolds;
Pr – criteriul Prandtl.
Diametrul hidraulic dh se determină cu relaţia:
dh = 2 × d [m]
unde d este distanţa dintre două plăci.
Parametrii termofizici r , c p , n, l şi Pr pentru apă, se determină funcţie de temperatura
t w1 + t w 2 o
medie a apei t wm = [ C].
2
Re se determină cu relaţia:
w × dh w × 2 × d
Re = =
n n
unde: w este viteza apei între două plăci, în [m/s];
2
n este viscozitatea cinematică a apei, în [m /s].
Viteza w se determină cu relaţia:
Gm
w= [m/s]
NT × l × d × r
în care G m reprezintă debitul masic de apă de răcire care rezultă din bilanţul termic pe
condensator:
.
QK
Gm = [kg/s]
c p × (t w2 - t w1 )
Rezistenţa termică, prin conducţie se determină cu relaţia:
d d dp dU
å = OL + + [m2K/W]
l l OL l p l U
în care:
d OL este grosimea plăcii de oţel, în [m];
l OL - coeficientul de conductibilitate termică a plăcii de oţel, în [W/mK];
d p - grosimea stratului de piatră depus pe placă, în interior,
(0.1…0.2 mm);
l p - coeficientul de conductibilitate termică pentru stratul de piatră,
(2.3…3.4 W/mK);
d U - grosimea stratului de ulei depus pe placă, în exterior,
(0.03…0.07 mm);
l U - coeficientul de conductibilitate termică pentru pelicula de ulei,
(0.14 W/mK).
•Coeficientul de convecţie la condensarea agentului frigorific se determină utilizând

relaţia:
l l
a K = Nu × = 4.118 × Re 0ech
.4
× Pr 0.33 × [W/m2K]
dh dh
unde numărul Reynolds echivalent este:
.
m ech × dh
Re ech =
h
în care:
dh - este diametrul hidraulic, în [m] dh = 2 × d [m];
h - viscozitatea dinamică, în [Ns/ m2 ];
.
2
m ech - debitul masic specific echivalent, în [kg/m s];
Funcţie de temperatura de condensare t K se determină din tabele parametrii
termofizici: r , n, l şi Pr .
Viscozitatea dinamică a lichidului la temperatura de condensare se poate determina
ca produs între viscozitatea cinematică n şi densitatea r .
Debitul masic specific echivalent se determină cu relaţia:
. . r
m ech = m S × [1 - x m + x m × ( l ) 0.5 ] [kg/m2s]
rv
unde: x m - titlul mediu de vapori, x m =0.5;
.
m S - debitul masic specific secţiunii d × l la trecerea debitului masic de agent frigorific
.
m :
.
. m
mS = [kg/m2s]
NT × d × l
.
m reprezintă debitul masic de agent frigorific, în [kg/s].
Utilizând relaţia (6.35) se determină coeficientul global de transfer de căldură k.
Se verifică dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă (Er £ 4 %)
kp - k
Er (%) = × 100 [%]
kp
Dacă eroarea relativă este mai mare se reia calculul cu o nouă valoare pentru k p pînă
când eroarea relativă este mai mică decît cea impusă.
Dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă se determină valoarea de calcul
a coeficientului global de transfer de căldură:
kp + k
kc = [W/ m2K]
2
Suprafaţa condensatorului va fi:
.
QK
SK = [m2]
k c × (Dt ) m
CURS 2
Predat 3 martie 2020(AULA)
2 VAPORIZATOARELOR FRIGORIFICE MULTITUBULARE

PENTRU RACIREA LICHIDELOR
Vaporizatoarele frigorifice sunt schimbătoare de căldură în care are loc transferul de
căldură de la mediul ce urmează a se răci la agentul frigorific care vaporizează.
Vaporizatorul multitubular orizontal pentru agenţi frigorifici nemiscibili cu uleiul

(NH3)
Construcţia vaporizatorului frigorific
Vaporizatorul multitubular orizontal pentru amoniac este alcătuit dintr-o manta (virolă)
cilindrică, cu colector de vapori la aspiraţia compresorului şi un colector de ulei în partea
inferioară a mantalei
Vaporizator frigorific multitubular orizontal pentru amoniac
1 – virolă (manta) 2 – capace 3 – colector de vapori

5 – racord intrare 6 – racord ieşire
4 – plăci tubulare
agent răcit agent răcit
7 – racord intrare 8 – racord ieşire
9 – colector de ulei
amoniac amoniac
10 - ulei 11 - garnitură 12 – sistem de strângere
Ţevile sunt fixate în plăcile tubulare prin mandrinare sau sudură. Vaporizarea
amoniacului se produce în spaţiul intertubular, iar lichidul răcit circulă în interiorul ţevilor cu
viteza de 1 – 2 m/s. Lichidul răcit realizează mai multe circuite prin intermediul şicanelor
montate în capace. Alimentarea vaporizatorului se face prin intermediul unui separator de
lichid, ţevile vaporizatorului fiind inundate pe o înălţime de aproximativ 0.8D (D fiind diametrul
mantalei).
Dimensionarea vaporizatorului frigorific
Datele de calcul:
• Puterea frigorifică Q0 [W];
• Temperatura de vaporizare, t 0 [oC];
• Agentul răcit;
• Temperaturile agentului răcit, t s1 / t s2 [oC].
Calculul termic al vaporizatorului
Suprafaţa de transfer de căldură a vaporizatorului se determină cu relaţia:
.
Q0
S0 = [m2]
k × ( Dt ) m
unde:
k este coeficientul global de căldură în vaporizator, în [W/m2K];
(Dt )m - diferenţa medie logaritmică de temperatură dintre agentul
răcit şi agentul frigorific.
Coeficientul global de transfer de căldură k se determină cu relaţia de la transferul de
căldură pentru pereţi plani:
1
k= [W/m2K]
1 d 1
+å +
as l a0
unde:
a s şi a 0 sunt coeficienţii de convecţie pentru lichidul răcit şi
respectiv pentru agentul frigorific, în [W/m2K];
d
å - rezistenţa termică prin conducţie la trecerea căldurii prin
l
straturile de ulei, metal şi piatră, în [m2K/W];
Calculul preliminar

k p =400…700 W/m2K;
( t - t ) - ( t s2 - t 0 ) t -t
( Dt )m = s1 0 = s1 s2 [oC]
t -t t -t
ln s1 0 ln s1 0
t s2 - t 0 t s2 - t 0
v Se alege diametrul ţevilor din oţel (25x2.5; 30x2.5; 38x3);
v Se alege viteza de circulaţie a agentului răcit în ţevi: w s =1…2 m/s;
Calculul definitiv
v Determinarea coeficientului global de transfer de căldură
• Determinarea coeficientului de convecţie al lichidului răcit a s
Se determină cu relaţia:
l
a s = Nu s × s [W/ m2K]
di
unde:
Nu este criteriul Nusselt;
l s - coeficientul de conductibilitate a agentului răcit, în [W/mK];
di - diametrul interior al ţevii prin care circulă agentul răcit, în
[m].
Funcţie de regimul de curgere, Nu s se poate determina cu următoarele relaţii:
Ø regimul tranzitoriu de curgere (Re=2200…10000):
æ 6 × 10 5 ö÷
Nu s = 0.023 × Re 0s.8 × Prs0.4 × ç1 -
ç Re 1.8 ÷
è s ø
Ø regimul turbulent (Re>10000):
Nu s = 0.023 × Re 0s.8 × Prs0.4
în care:
w ×d
Re s = s i este criteriul Reynolds;
ns
Prs - criteriul Prandtl;
n s - viscozitatea cinematică a agentului răcit, în [m2/s];
w s - viteza de circulaţie a agentului răcit, în [m/s].
Parametrii termofizici: r s , c s , n s , l s şi Prs se determină funcţie de agentul răcit,
temperatura de congelare ( t cong ) şi temperatura sa medie ( t sm ).
Temperatura de congelare se alege astfel:
t cong = t 0 - (2...6) [oC]
Temperatura medie a agentului răcit este:
t +t o
t sm = s1 s2 [ C]
2
• Determinarea rezistenţei termice conductive

d d dp d
å l = l OL + l + lU [m2K/W]
OL p U
în care:
d OL este grosimea peretelui ţevii, în [m];
l OL - coeficientul de conductibilitate termică a peretelui ţevii din
oţel, (50…55 W/mK);
d p - grosimea stratului de piatră depus pe peretele ţevii, în
interior, (0.4…0.5 mm);
lp - coeficientul de conductibilitate termică pentru stratul de
piatră, (2.3…3.4 W/mK);
d U - grosimea stratului de ulei depus pe peretele ţevii, în
exterior, (0.05…0.08 mm);
l U - coeficientul de conductibilitate termică pentru pelicula de
ulei, (0.14 W/mK).
• Determinarea coeficientului de convecţie la vaporizarea agentului frigorific
Pentru amoniac cu t 0 =-40…0 oC se poate folosi relaţia:
a 0 = 92 × [k p × ( Dt )m ]0.25 [W/ m2K]
Când Dt = t p - t 0 ³ 2 oC şi t 0 =-40…0 oC, Krujilin propune următoarea relaţie:
2
a 0 = 4.2 × (1 + 0.007 × t 0 ) × q 0.7 [W/ m K]
unde q este puterea termică unitară, în [W/ m2]
q = k p × ( Dt )m [W/ m2]
Utilizând relaţia (7.2.) se determină k.
Se verifică dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă (Er<4%).
kp - k
Er = × 100 [%]
kp
Dacă eroarea relativă este mai mare se reia calculul cu o nouă valoare pentru k p
până când Er<4%.
Dacă Er<4% se determină valoarea de calcul a coeficientului global de transfer de
căldură:
kp + k
kc = [W/ m2K]
2
Suprafaţa vaporizatorului va fi determinata functie de kc.
.
Q0
S0 = [m2]
k c × (Dt ) m
Dimensionarea constructivă
v Lungimea totală de ţeavă:

S0
L= [m]
p × dm
v Numărul de ţevi pe o trecere:
4 × Gs
n=
p × di2 × r s × w s
unde:
r s este densitatea agentului răcit, în [kg/m3];
w s - viteza în ţevi a agentului răcit, în [m/s];
G s - debitul masic al agentului răcit, In [kg/s]
Debitul masic al agentului răcit se determină cu relaţia:
.
Q0
Gs = [kg/s]
c ps × (t s1 - t s 2 )
v Lungimea vaporizatorului:
L S0
L0 = £ 6 m sau L 0 = [m]
n×z n × p × dm × z
unde z este numărul de treceri (z=2…12).
Diametrul mantalei vaporizatorului se determină similar ca şi în cazul condensatorului
frigorific multitubular.
CURS 3
Predat 10 martie 2020(AULA)
3. VAPORIZATOARE CU PLACI PENTRU RACIREA LICHIDELOR
Construcţia vaporizatorului cu plăci
Construcţia vaporizatoarelor cu plăci este similară cu a condensatoarelor frigorifice cu

plăci.
Vaporizatoarele cu plăci sunt utilizate atât pentru amoniac cât şi pentru freoni. Ele pot
fi realizate fie prin sudare completă (brazate), fie prin sudare pe partea fluidului frigorific şi cu
garnituri pe partea lichidului răcit. Circulaţia fluidelor se realizează astfel: agentul frigorific
vaporizează ascendent între două plăci, iar lichidul care se răceşte circulă descendent între
alte două plăci alăturate.
Puterile frigorifice realizate de compresor merg de la puteri mici până la puteri de zeci
de mii de kW.
Dimensionarea vaporizatorului cu plăci
Datele de calcul:
• Puterea frigorifică : Q0 [W];
• Temperatura de vaporizare, t 0 [oC];
• Agentul răcit;
• Temperaturile agentului răcit, t s1 / t s2 [oC].
Calculul termic al vaporizatorului
Suprafaţa de transfer de căldură a vaporizatorului se determină cu relaţia:
.
Q0
S0 = [m2]
k × ( Dt ) m
unde:
k este coeficientul global de căldură în vaporizator, în [W/m2K];
(Dt )m - diferenţa medie logaritmică de temperatură dintre agentul
răcit şi agentul frigorific.
Coeficientul global de transfer de căldură k se determină cu relaţia de la transferul de
căldură pentru pereţi plani:
1
k= [W/m2K]
1 d 1
+å +
as l a0
unde:
a s şi a 0 sunt coeficienţii de convecţie pentru lichidul răcit şi
respectiv pentru agentul frigorific, în [W/m2K];
d
å - rezistenţa termică prin conducţie la trecerea căldurii prin
l
straturile de ulei, metal şi piatră, în [m2K/W];
Calculul preliminar

( t - t ) - ( t s2 - t 0 ) t -t
( Dt )m = s1 0 = s1 s2 [oC]
t s1 - t 0 t -t
ln ln s1 0
t s2 - t 0 t s2 - t 0
Se alege preliminar coeficientul global de transfer de căldură k p [W/m2K];
v Se propune un condensator frigorific cu plăci cu următoarele caracteristici:
• lăţimea plăcii l, în [mm];
• înălţimea plăcii h, în [mm];
• distanţa dintre plăci d , în [mm];
v Se determină suprafaţa preliminară a vaporizatorului:
.
Q0
S0 p = [m2]
k p × (Dt ) m
Suprafaţa de transfer de căldură pentru o trecere este:

2
S1 = 2 × l × h [m ]
Numărul de treceri:
S 0p
NT =
2 × S1
Numărul de plăci:
Np = 2 × N T + 1
Calculul definitiv
• Determinarea coeficientul de convecţie pe partea agentului răcit:

l
a s = Nu s × s [W/m2K]
dh
0.663 0.33
Nu s = 0.3 × Re s × Prs
Diametrul hidraulic dh se determină cu relaţia:
dh = 2 × d [m]
unde d este distanţa dintre două plăci, în [m].
Funcţie de temperatura de congelare a lichidului răcit ( t cong < t 0 - (2...6) o C )) şi
t s1 + t s2
temperatura medie a acestuia t sm = [oC], se determină parametrii termofizici r s ,
2
c ps , n s , l s şi Prs .
Valoarea criteriului Reynolds se determină cu relaţia:
w ×d w ×2×d
Re s = s h = s
ns ns
Viteza ws a lichidului răcit între două plăci este:
Gs
ws = [m/s]
NT × l × d × r s
în care G s reprezintă debitul masic de lichid răcit care rezultă din bilanţul termic pe
vaporizator:
.
Q0
Gs = [kg/s]
c ps × (t s1 - t s 2 )
• Rezistenţa termică, prin conducţie se determină cu relaţia:

d d dp d
å l = l OL + l + lU [m2K/W]
OL p U
în care:
d OL este grosimea plăcii de oţel, în [m];
l OL - coeficientul de conductibilitate termică a plăcii de oţel, în [W/mK];
d p - grosimea stratului de piatră depus pe placă, în interior,
(0.1…0.2 mm);
l p coeficientul de conductibilitate termică pentru stratul de piatră,
-
(2.3…3.4 W/mK);
d U - grosimea stratului de ulei depus pe placă, în exterior,
(0.03…0.07 mm);
l U - coeficientul de conductibilitate termică pentru pelicula de ulei,
(0.14 W/mK).
• Determinarea coeficientul de convecţie la vaporizarea agentului frigorific:

Pentru amoniac, pentru temperaturi de vaporizare t 0 = -40...0 o C se poate utiliza
relaţia lui Krujilin:
a 0 = 4.2 × (1 + 0.007 × t 0 ) × q 0.7 [W/m2K]
în care q reprezintă puterea termică unitară dată de relaţia:
2
q = k p × Dt m [W/m ]
Se determina coeficientul global de transfer de căldură k.
Se verifică dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă (Er £ 4 %)
kp - k
Er (%) = × 100 [%]
kp
Dacă eroarea relativă este mai mare se reia calculul cu o nouă valoare pentru k p pînă
când eroarea relativă este mai mică decît cea impusă.
Dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă se determină valoarea de calcul
a coeficientului global de transfer de căldură:
kp + k
kc = [W/ m2K]
2
Suprafaţa vaporizatorului va fi:
.
Q0
S0 = [m2]
k c × (Dt ) m
CURS 4
Ptr .data de 17 martie 2020
4. SCHIMBATOARE DE CALDURA.
DIMENSIONARE
Consideraţii generale
Schimbătoarele de căldură din cadrul instalaţiilor frigorifice cu

comprimare de vapori pot fi subrăcitoare de lichid, în cazul
utilizării amoniacului ca agent frigorific, sau schimbătoare de căldură
regenerative (subrăcitoare – încălzitoare), în cazul utilizării freonilor ca
agent frigorific.
În cadrul subrăcitoarelor de lichid tubulare, care pot fi ţeavă în
ţeavă şi în fascicol de ţevi, apa circulă în ţevile interioare, iar agentul
frigorific lichid (amoniac) în spaţiul dintre ţevi.
La schimbătoarele de căldură regenerative agentul frigorific lichid
(freon) circulă în interiorul ţevilor, în contracurent cu vaporii supraîncălziţi
(freon), care se deplasează în spaţiul dintre ţevi.
SC.Frigotehnica Bucureşti produce subrăcitoare de lichid în
contracurent (SCC) (fig..1.), tip ţeavă în ţeavă (STT) (fig..2.) şi în fascicol
de ţevi (SCF) (fig. 3.).
Dimensionarea schimbătorului de căldură

(subrăcitor de lichid/schimbator de caldura regenerativ)
Datele de calcul – agent frigorific amoniac:

• Puterea termică a subrăcitorului: Qsr[W];
• Temperaturile agentului frigorific lichid, t l1 / t l2 [oC];
• Agentul de răcire;
• Temperaturile agentului de răcire, t w1 / t w 2 [oC];
Datele de calcul – agent frigorific freon:

• Puterea termică a schimbătorului de căldură: Qsc[W];
• Temperaturile agentului frigorific lichid, t l1 / t l2 [oC];
• Temperaturile agentului frigorific vapori, t v1 / t v 2 [oC].
1 – placă tubulară 2 – ţevi 3 – suport

R1 – intrare amoniac R2 – ieşire amoniac
R3 – intrare apă
lichid lichid
R4 – ieşire apă
Dimensiuni şi caracteristici:
Supr Greutate Dimensiuni (mm)

Simbol 2
(m ) (kg) a b c h
SCC -1 1 105 2140 375 1900 896
SCC -1.5 1.5 154 2140 625 1900 1146
SCC -2 2 184 2840 625 2600 1146
SCC -2.5 2.5 234 2640 875 2400 1396
SCC -3 3 277 3140 875 2900 1396
SCC -3.5 3.5 313 2840 1125 2600 1646
SCC -4 4 346 3340 1125 3100 1646
SCC -5 5 431 3540 1375 3300 1896
SCC -6 6 496 4190 1375 3950 1896
Fig..1. Schimbător de căldură în contracurent (FRIGOTEHNICA)

1 – ţevi 2 – suport 3 – distribuitor
4 - colector
lichid lichid
R3 – intrare apă R4 – ieşire apă R5 – evacuare ulei

Simbol 2
(m ) (kg) a b c d e
STT -2.5 2.5 274 2752 2023 1330 - 2100
STT -3 3 365 3152 2023 1350 - 2500
STT -4 4 450 3952 2023 1350 1650 3300
STT -5 5 570 3652 2623 1950 1500 3000
STT -6 6 660 4252 2623 1950 1800 3600
STT -7 7 740 4852 2623 1950 2100 4200
Fig..2. Schimbător de căldură ţeavă în ţeavă (FRIGOTEHNICA)

1 – ţevi 2 – manta 3 – placă tubulară
4 - suport
lichid lichid
R3 – intrare apă R4 – ieşire apă

Simbol 2
(m ) (kg) a b c d
SCF-2x2.5 2.5 162 1600 1925 1075 300
SCF-2x3 3 202 2000 2325 1075 300
SCF-2x4 4 273 2700 3025 1075 300
SCF-2x5 5 324 3200 3525 1075 300
SCF-4x5 5 324 1600 1925 1675 900
SCF-4x6 6 405 2000 2325 1675 900
SCF-4x8 8 549 2700 3025 1675 900
SCF-4x10 10 648 3200 3525 1675 900
SCF-6x7.5 7.5 486 1600 1925 2275 1500
SCF-6x9 9 610 2000 2325 2275 1500
SCF-6x12 12 821 2700 3025 2275 1500
SCF-6x15 15 972 3200 3525 2275 1500
Fig.3. Schimbător de căldură în fascicol (FRIGOTEHNICA)
Dimensionarea termică constă în determinarea suprafeţei de

transfer de căldură:
• Pentru agent frigorific amoniac:
.
Q SR(R )
S SR =
k ⋅ ( Δt )m
• Pentru agent frigorific freon:

.
Q SC(R )
S SC = [m2];
k ⋅ ( Δt )m
Coeficientul global de transfer de căldură k se determină utilizând
relaţia de la pereţii plani:
1
k= [W/m2K];
1 δ 1
+∑ +
αi λ αe
unde:
α i şi α e sunt coeficienţii de transfer convectiv în interiorul ţevilor
(apă sau freon lichid), respectiv în exteriorul ţevilor
(amoniac lichid sau vapori de freon), în [W/m2K];
δ
∑ - rezistenţa termică conductivă la trecerea căldurii prin
λ
straturile de metal, ulei şi eventual piatră, în [m2K/W];
(Δt )m - diferenţa de temperatură medie logaritmică între cele

două
fluide.
Diferanţa de temperatură medie logaritmică pentru subrăcitoarele
de lichid, utilizând amoniacul ca agent frigorific, este:
( t − t w1 ) − ( t l1 − t w 2 ) o
( Δt )m = l2 [ C];
t − t w1
ln l2
t l1 − t w 2
. Variaţia de temperatură a agenţilor în subrăitorul de lichid SR

În cazul schimbătoarelor de căldură regenerative, utilizând freonii
ca agent frigorific, diferenţa de temperatură medie logaritmică se
determină cu relaţia:
( t − t v1 ) − ( t l1 − t v 2 ) o
( Δt )m = l2 [ C];
t l 2 − t v1
ln
t l1 − t v 2
Variaţia de temperatură a agenţilor în schimbătorul de căldură SC
Pentru a a se asigura un bun transfer de căldură se recomandă

viteze de: 0.8…2 m/s pentru lichide şi 8…15 m/s pentru vapori.
Se alege tipul de subrăcitor de lichid (schimbător de căldură) care
îndeplineşte condiţiile pentru vitezele agenţilor care circulă în interiorul
( w i ) şi exteriorul ţevilor ( w e ):
.
4 ⋅ Vi
wi = [m/s];
n ⋅ π ⋅ di2
.
4 ⋅ Ve
we = [m/s];
π ⋅ (Di2 − n ⋅ d2e )
unde:
. .
V i şi V e sunt debitele de agent care circulă în interiorul ţevilor
(apă
de răcire sau freon lichid), respectiv în exteriorul ţevilor
(spaţiul intertubular – amoniac lichid sau vapori de
freon), în [m3/s];
n – numărul de ţevi (pentru SCC şi STT n=1; pentru SCF n=7);
di , d e - diametrul interior, respectiv exterior al ţevilor, în [m];
D i - diametrul interior al ţevii exterioare (manta), în [m].
Coeficienţii de transfer de căldură convectivi, α i şi α e , se
determină cu relaţiile:
Ø Pentru regimul turbulent (Re> 10 4 ):
Nu = 0.023 ⋅ Re 0.8 ⋅ Pr 0.4 ;
Ø pentru regimul tranzitoriu (Re=2300…..10000):
în care:
α ⋅ dech
Nu = , criteriul Nusselt;
λ
w ⋅ dech
Re = , criteriul Reynolds;
ν
ν ⋅ cp ⋅ ρ
Pr = , criteriul Prandtl;
λ
d ech - diametrul echivalent, în [m];
În interiorul ţevilor: d ech = di [m] ;
În exteriorul ţevilor (spaţiul intertubular):
D 2 − n ⋅ d 2e
d ech = i [m];
n ⋅ de
Parametrii termofizici ( ρ , c p , ν , λ şi Pr ) pentru amoniac sau
freon lichid, respectiv apă se determină din tabele, funcţie de
temperatura medie.
Temperatura medie se determină astfel:
- pentru apa de răcire:
t +t
t wm = w1 w 2 [oC];
2
- pentru agent frigorific lichid:
t +t
t ml = l1 l2 [oC];
2
- pentru vapori de agent frigorific:
t +t
t mv = v1 v 2 [oC];
2
Pentru parametrii termofizici ai vaporilor de freon există relaţii de
calcul ASHRAE.
Pentru freonul R134a relaţiile de calcul pentru ν v , λ v şi c pv sunt
următoarele:
v ⋅ T ⋅ 10 −6
νv = [m2/s];
188.97 803.79
0.753 + −
T T2
T
λv = [W/mK];
7.167 ⋅ 10 5 1.887 ⋅ 10 8
420.39 + +
T T2
c pv = 0.117 + 2.38 ⋅ 10 −3 ⋅ T − 2.95 ⋅ 10 −6 ⋅ T 2 + 1.37 ⋅ 10 −9 ⋅ T 3 [kJ/kg
K]
T este temperatura absolută, în [k], iar v este volumul specific, în
[m3/kg].
δ
Rezistenţa termică conductivă ∑ se determină cu relaţiile:
λ
- pentru subrăcitoare de lichid, agentul frigorific fiind amoniacul:
δ δ OL δ U δ p
∑ = + + [m2K/W];
λ λ OL λ U λ p
- pentru schimbătoare de căldură regenerative, agentul frigorific
fiind freonul:
δ δ δ 2
∑ = Cu + 2 ⋅ U [m K/W];
λ λ Cu λU
Valorile δ şi λ pentru straturile conductive sunt cele precizate în
Curs 2.
În funcţie de suprafaţa de schimb termic rezultată se alege schimbătorul
de căldură având S ≥ S SR sau S.>Ssc
CURS 5
Ptr .data 24 martie 2020
5.APARATURA AUXILIARA A INSTALATIILOR

FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANICA
DE VAPORI
Funcţionarea instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică necesită
pe lângă compresor, condensator, vaporizator, subrăcitor, ventil de
laminare şi o serie de aparate şi dispozitive auxiliare. Aceste aparate
auxiliare sunt funcţie de agentul frigorific utilizat şi de condiţiile cerute de
prescripţiile de siguranţă.
Separatorul de lichid
Separatoul de lichid îndeplineşte două funcţii importante:

- separă picăturile de agent frigorific lichid antrenate de vaporii
produşi în vaporizator, protejând astfel compresorul;
- separă vaporii formaţi în ventilul de laminare asigurând
alimentarea prin gravitaţie, în regim înecat, a vaporizatorului.
Separarea picăturilor de lichid se realizează prin micşorarea
vitezei vaporilor şi prin schimbarea direcţiei lor.
Separatoarele de lichid se montează în apropierea
vaporizatoarelor pe care le deservesc, la un nivel superior, pentru a fi
posibilă alimentarea prin gravitaţie a acestora. Pot fi separatoare de
lichid verticale sau orizontale .
Separatoarele prezentate sunt produse de FRIGOTEHNICA S.A.
Calculul de alegere
Datele de calcul:
.
• Debitul real (recalculat) de vapori aspiraţi de compresor: V (R )
[m3/s];
Separatorul de lichid se alege funcţie de diametrul d, pentru o
viteză de circulaţie a vaporilor de agent frigorific w=0.3…0.5 m/s.
.
4 ⋅ V (R )
d= [m]
π⋅w
.
în care V (R ) reprezintă debitul real (recalculat) de vapori aspirat de
compresor, în [m3/s].
. .
V (R ) = m(R ) ⋅ v asp [m3/s]
.
unde: m (R ) este debitul masic (real) de agent frigorific, în [kg/s];
v asp - volumul specific la aspiraţia în compresor, în [m3/kg].
Denumirea racordurilor:
1 - manta 2 - suport
R1– vapori de la R2 – vapori la R3 – lichid de la
vaporizator compresor ventilul de laminare
R4 – lichid către R6 – supapă de
R5 – gură de vizitare
vaporizator siguranţă
R7 – aerisire R8 – manometru R9 – egalizare gaze
Separator de lichid vertical (FRIGOTEHNICA)
Se construiesc in variantele: SLV-300,SLV-500 si SLV-700.

1 - manta 2 - suport
R1 – vapori de amoniac R2 – vapori de R3 – lichid de la ventilul
de la vaporizator amoniac la compresor de laminare
R4 – lichid către R5 – gură de R6 – supapă de
vaporizator inspectie siguranţă
R7 – aerisire R8 – manometru R9 – egalizare gaze
Separator de lichid orizontal (FRIGOTEHNICA)
Se construiesc in variantele: SLO-300,SLO-500 si SLV-700.
Separatorul de ulei
În cadrul instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică de

vapori, care utilizează agenţi frigorifici nemiscibili cu uleiul (amoniac), pe
refularea compresoarelor se montează separatoare de ulei. Fiecare
compresor va avea separatorul său propriu de ulei.
Rolul separatoarelor de ulei este de a reţine uleiul antrenat de
vaporii de agent frigorific refulaţi de compresoarele mecanice, în vederea
menţinerii unui nivel corespunzător de ulei în carterul compresorului,
pentru ungere şi evitarea (reducerea) depunerilor de ulei pe suprafeţele
vaporizatoarelor, condensatoarelor, subrăcitoarelor de lichid,
schimbătoarelor de căldură regenerative şi care introduc rezistenţe
termice conductive foarte mari.
Separarea uleiului se poate realiza prin:
• reducerea bruscă a vitezei;
• schimbarea de direcţie şi parcurgerea unui strat de umplutură;
În România separatoarele de ulei sunt produse de
FRIGOTEHNICA S.A. Bucureşti .
1 – manta 2 – şicane 3 – umplutură

R1 – intrare vapori de la R2 – ieşire vapori la
4 – suport
compresor condensator
R3 – evacuare ulei R4 – gură de vizitare R5 - aerisire
R6 - manometru
Separator de ulei (FRIGOTEHNICA)
Se construiesc in variantele SU-300,SU-500 si SU-700.

Calculul de alegere
Datele de calcul:
.
• Debitul volumic refulat de compresor: V ref [m3/s];
• Numărul de compresoare pe treaptă: N c
Separatorul de lichid se alege funcţie de diametrul d, pentru o
viteză de circulaţie a vaporilor de agent frigorific w=0.3…0.5 m/s.
.
4 ⋅ V r (R )
d= [m];
π ⋅ w ⋅ Nc
.
în care V r (R ) reprezintă debitul volumic (real) de vapori refulaţi de
compresor, dintr-o treaptă de comprimare, în [m3/s].
. .
V r (R ) = m(R ) ⋅ v ref [m3/s]
unde v ref - volumul specific al vaporilor la refulare, în [m3/kg].
Rezervorul de lichid
Este utilizat atât în instalaţiile frigorifice cu amoniac, cât şi în cele

utilizând agenţi frigorifici halogenaţi îndeplinind două funcţii:
- acumulează volumul de agent frigorific ( Vl ) pentru a interveni
în caz de avarie;
- stochează surplusul de agent frigorific când consumatorul de
frig solicită o putere frigorifică mai mică decât cea nominală,
cantitatea stocată putând asigura mai târziu vârfurile de
consum.
Calculul de alegere
Având în vedere gradul de umplere (80%) şi asigurarea celor

două funcţii, volumul rezervorului de lichid VRL se determină cu relaţia:
V
VRL = l [m3];
0 .4
unde Vl reprezintă volumul total de agent frigorific lichid calculat conform
gradului de umplere a le aparatelor din instalaţie (vaporizator,
condensator, subrăcitor de lichid, separator de lichid) sau estimand 2…3
litri la 1kw putere frigorifica.
1 - manta 2 – colector ulei 3 – suport

4 – indicator nivel 5 – gura de inspecţie R1–intrare amoniac
R2 – ieşire amoniac R3 – evacuare ulei R4 - aerisire
R6 – supapă de
R5 - aerisire R7 - manometru
siguranţă
R10 – indicator de
R8 – egalizare gaze R9 – egalizare lichid
nivel
R11 – gura de vizitare
Rezervor de amoniac lichid (FRIGOTEHNICA)
Se construiesc in variantele: RA-600, RA-1000 si RA- 2000.
Butelia de răcire intermediară
Se montează în cadrul instalaţiilor frigorifice în două trepte de

comprimare cu amoniac sau freon putând îndeplini următoarele funcţii:
- subrăcitor de vapori;
- separator de lichid pentru protecţia compresorului de înaltă
presiune;
- subrăcitor de lichid.
Se realizează doar în varianta verticală
R1 – vapori de la R2 – vapori către
R3 – intrare amoniac
compresorul de joasă compresorul de înaltă
lichid laminat
presiune presiune
R4 – intrare amoniac lichid R5 – ieşire amoniac lichid R6 – egalizare lichid
R7 - aerisire R8 – gură de vizitare R9 – indicator de nivel
R10 – evacuare ulei R11 – supapă de siguranţă R12 – manometru
R13 – gură de vizitare
Butelie de răcire intermediară (FRIGOTEHNICA)
Se construiesc in variantele BRI-500si BRI-700.

Dimensionarea buteliei de răcire intermediară
Calculul de dimensionare a buteliei constă în a determina

diametrul buteliei şi mărimea serpentinei de subrăcire a lichidului.
Datele de calcul – conform schemei de la proiect
• Debitul masic (real) de agent frigorific în treapta de joasă

.
presiune: m1(R ) , în [kg/s];
• Debitul masic (real) de agent frigorific în treapta de înaltă
.
presiune: m 2(R ) , în [kg/s];
• Temperatura lichidului la intrare în serpentină: t 5 , în [oC];
• Temperatura lichidului la ieşirea din serpentină: t 7 , în [oC];
• Temperatura intermediară din butelie: t i , în [oC];
• Volumul specific al vaporilor aspiraţi în treapta de înaltă presiune:
v 2'' , în [m3/kg];
• Volumul specific al lichidului: v 4 , în [m3/kg];
• Entalpia lichidului la intrarea în serpentina buteliei de răcire
intermediară: i 5 , în [kJ/kgK];
• Entalpia lichidului la ieşirea din serpentina buteliei de răcire
intermediară: i 7 , în [kJ/kgK];
Diametrul buteliei se determină cu relaţia:

.
4 ⋅ V ip
d= [m]
π⋅w
în care:
.
V ip reprezintă debitul volumic de vapori aspiraţi de compresorul
de înaltă presiune, în [m3/s];
w – viteza vaporilor (0.2…0.3) m/s.
.
Debitul volumic V ip se determină cu relaţia:
. .
V ip = m 2(R ) ⋅ v 2'' [m3/s]
în care:
.
m 2(R ) este debitul masic de vapori aspiraţi de compresoarele de
înaltă presiune, în [kg/s];
v 2'' - volumul specific al vaporilor aspiraţi de compresoarele de
înaltă presiune, în [m3/kg].
Determinarea suprafaţei serpentinei de subrăcire a lichidului:
.
Q BRI,sr
S= [m2];
k ⋅ ( Δt )m
.
unde QBRI,sr este puterea termică de subrăcire a lichidului în butelie, în
[W];
. .
QBRI,sr = m1(R ) ⋅ (i 5 − i 7 ) [kW];
Coeficientul global de transfer de căldură k se determină cu
relaţia:
1
k= [W/m2K];
1 δ 1
+∑ +
αi λ αe
unde:
α i şi α e sunt coeficienţii de convecţie ai agentului frigorific în
in interiorul serpentinei, respectiv în exteriorul
serpentinei, [W/m2K];
δ
∑ - rezistenţa termică conductivă la trecerea căldurii prin
λ
straturile de metal şi ulei, în [m2K/W];
Calculul termic constă într-un calcul preliminar şi unul definitiv,
propunându-se o valoare pentru k şi prin calcule succesive (iterative)
verificându-se până ce eroarea relativă este mai mică de 4%.
Calculul preliminar

k p =400…800 W/m2K;
v Serpentina se realizează din ţeavă Ø dexs;
v Se determină diferenţa de temperatură medie logaritmică (Δt ) m :
(t 5 − t i ) − (t 7 − t i ) t −t
( Δt )m = = 5 7 [oC];
t −t t −t
ln 5 i ln 5 i
t7 − ti t7 − ti
Variaţia de temperatură a agenţilor în BRI
Calculul definitiv
• Determinarea coeficientului de convecţie a agentului frigorific

lichid α i
Viteza lichidului în serpentină:
.
4 ⋅ Vi
wi =
π ⋅ di2
.
unde V i este debitul volumic de agent frigorific lichid care circulă în
interiorul serpentinei, în [m3/s];
. .
V i = m1(R ) ⋅ v 4 [m3/s]
Parametrii termofizici ai agentului frigorific lichid ( ν i , λ i şi Pri ) se
aleg din tabele funcţie de temperatura medie a lichidului( t ml ).
t5 + t7 o
t ml = [ C]
2
Criteriul Reynolds pentru agentul frigorific lichid este:
w ⋅d
Re i = i i
νi
Dacă regimul de curgere este turbulent (Re> 10 4 ) criteriul Nusselt
se determină utilizând relaţia lui Miheev:
Nui = 0.023 ⋅ Re i0.8 ⋅ Pri0.4
Rezultă coeficientul de convecţie pe partea agentului frigorific
lichid:
λi
α i = Nu i ⋅ [W/ m2K]
di
• Determinarea rezistenţei termice conductive:

δ δ OL δ
∑ = + 2 ⋅ U [m2K/W]
λ λ OL λU
Valorile δ şi λ pentru straturile conductive sunt cele precizate în
cursul2.
• Determinarea coeficientului de convecţie la vaporizarea agentului
frigorific
Pentru amoniac şi t i =-40…0 oC se poate utiliza relaţia propusă
de Krujilin:
2
α e = 4.2 ⋅ (1 + 0.007 ⋅ t i ) ⋅ q0.7 [W/ m K];
unde q este puterea termică unitară, în [W/ m2];
q = k p ⋅ ( Δt )m [W/ m2];
Se determină k.
Se verifică dacă eroarea relativă este mai mică decât cea impusă
(Er<4%).
kp − k
Er = ⋅ 100 [%]
kp
Dacă eroarea relativă este mai mare se reia calculul cu o nouă
valoare pentru k p până când Er<4%.
Dacă Er<4% se determină valoare de calcul a coeficientului
global de transfer de căldură:
kp + k
kc = [W/ m2K]
2
Suprafaţa serpentinei va fi:
.
Q BRI,sr
S = [m2]
k c ⋅ ( Δt )m
Deshidratorul
Deshidratorul este un aparat care serveşte la reţinerea apei din

agentul frigorific şi îndepărtarea ei. Prezenţa apei în instalaţia frigorifică
este dăunătoare funcţionării corespunzătoare a acesteia, mai ales în
cazul utilizării freonilor.
Deshidratoarele sunt rezervoare cilindrice umplute cu substanţe
absorbante sau adsorbante faţă de apă, cum este clorura de calciu,
sulfatul de calciu, silicagelul (SiO2) etc. Acestea se montează vertical, cu
circulaţia agentului frigorific de sus în jos.
Deshidratorul
1 - capac 2 - manta 3 – sită metalică

4 - pâslă 5 - silicagel 6 - resort
Filtrul
Are rolul de a reţine impurităţile din vaporii aspiraţi de compresor,

dar şi din lichidul ce urmează a fi laminat, pătrunderea acestora în
ventilul de laminare şi obturarea acestuia având consecinţe negative în
funcţionarea instalaţiei frigorifice.
Filtrarea se realizează prin trecerea agentului frigorific printr-una
sau mai multe site metalice cu ochiuri de ordinul zecimilor de milimetru şi
prin reducerea vitezei.
Pentru amoniac sitele sunt realizate din oţel inoxidabil cu ochiuri
de 0.4 mm, iar la freon cu ochiuri de 0.1…0.2 mm. Se pot utiliza şi
materiale nemetalice (lână, bumbac, materiale ceramice etc).
Având în vedere rolul pe care trebuie să-l îndeplinească, filtrele
se montează pe aspiraţia compresorului şi înainte de ventilul de
laminare.
Frigotehnica S.A. realizează filtre pentru amoniac lichid, oblice şi
verticale cu diametre între 15 şi 125 mm.
a) b)
Filtre pentru amoniac lichid (FRIGOTEHNICA)

a) oblic b) vertical
1 -corp 2 - capac 3 – sită

4 - umplutură 5 - resort
CURS 6
PTR.DATA DE 31 MARTIE
6. INSTALAȚII FRIGORIFICE CU EJECȚIE DE

ABUR
6.1 CONSIDERAȚII GENERALE
Din punct de vedere termodinamic apa poate fi considerată ca un

agent frigorific foarte bun, având căldură latentă de vaporizare de
aproape două ori mai mare decât a amoniacului şi mult mai mare decât a
freonilor. Ea prezintă şi alte avantaje: este un agent ecologic, este ieftină,
nu este inflamabilă şi nu prezintă pericol de explozie.
Ca şi dezavantaje se pot menţiona:
- presiuni de saturaţie foarte scăzute la temperaturi de vaporizare
uzuale, ceea ce favorizează pătrunderea aerului în instalaţie prin
neetanşeităţi;
- valorile volumelor specifice ale vaporilor foarte mari, la
temperaturile uzuale pentru tehnica frigului, ceea ce conduce la debite
volumice mari.
Menţinerea unor presiuni foarte scăzute, în cazul utilizării apei ca
agent frigorific, se realizează cu ajutorul unor echipamente auxiliare şi
consumuri suplimentare de energie, care complică şi scumpesc instalaţia
cu ejecţie de abur.
Ca urmare a celor prezentate mai sus rezultă că domeniul de
utilizare a apei ca agent frigorific este redus la temperaturi de vaporizare
mai mari de 00C (obişnuit între 8...110C), necesare instalaţiilor de
climatizare.
Deşi instalaţiile cu ejecţie pot funcţiona cu orice agent frigorific,
singurele care s-au impus sunt cele cu vapori de apă datorită faptului că
aceste instalaţii sunt avantajoase atunci când aburul de lucru nu este
produs în mod special pentru acest scop.
• Avantaje:
Ø ejectorul este o piesă statică, cu o construcţie simplă,
ieftină şi robustă, cu o durată mare de utilizare datorită
lipsei aproape totale a uzurii; ca urmare nu apare
problema fundaţiei şi a vibraţiilor cât şi a ungerii; în
plus este înlăturată prezenţa defavorabilă a uleiului de
ungere care înrăutăţeşte schimbul de căldură din
aparate;
Ø deservire şi întreţinere uşoară, cu personal fără o
pregătire specializată;
Ø cost de investiţie redus;
Ø asigură parametrii aerului, fără pericol de a fi
impurificat cu agent frigorific.
• Dezavantaje:
Ø consum mare de abur de lucru datorită ireversibilităţii
procesului de amestec din ejector;
Ø consum mare de apă de răcire a condensatorului;
Ø posibilitatea redusă de adoptare a instalaţiei la condiţii
de funcţionare variabilă;
Ø capacitate redusă de acoperire a unor diferenţe de
temperaturi mari; domeniul de utilizare mai restrâns
faţă de celelate tipuri de instalaţii frigorifice.
Toate dezavantajele de mai sus pot fi limitate încât instalaţiile

frigorifice cu ejecţie de abur să constitue variantă optimă din punct de
vedere tehnico-economic, în anumite condiţii de funcţionare.
Din punct de vedere al consumului de abur de lucru, aceste
instalaţii sunt indicate atunci când aburul nu este produs în mod special,
ci a fost utilizat într-un proces tehnologic care necesită şi instalaţia
frigorifică, sau când provine de la o priză intermediară a unei turbine.
Consumul de apă de răcire poate fi redus prin folosirea turnurilor
de răcire sau a pompelor de căldură.
Reglarea puterii frigorifice poate fi rezolvată prin variaţia
numărului de ejectoare lucrîndu-se paralel la un vaporizator comun,
etajat şi prin variaţia consumului de abur la unul din ejectoare.
Prin automatizarea instalaţiei frigorifice se poate rezolva şi
problema adaptării instalaţiei la condiţii variabile de funcţionare.
Instalaţiile cu ejecţie de abur se utilizează în următoarele domenii
de activitate:
- climatizarea aerului;
- industria chimică, pentru cristalizarea în vid a sărurilor de soluţii
lichide (procedeul Swenson);
- industria metalurgică, pentru răcirea aerului la locurile cu
degajări mari de căldură;
- industria alimentară, pentru răcirea unor produse;
- lucrări de construcţii, pentru prerăcirea componentelor betonului.
6.2 DESCRIEREA INSTALAȚIEI FRIGORIFICE CU EJECȚIE
DE ABUR ȘI A PROCESELOR FRIGORIFICE
În vaporizatorul V se realizează vaporizarea apei izoterm-izobar,

pe baza preluării căldurii de la agentul ce se răceşte, care poate fi aerul
sau apa. Aceşti vapori intră în camera de amestec a ejectorului E, ca
urmare a diferenţei de presiune ce există între vaporizator şi ejector.
Schema instalaţiei frigorifice cu ejecție de abur într-o treaptă de comprimare
V – vaporizator K – condensator E - ejector

VL – ventil de laminare Cz – cazan P1, P2 – pompe de circulație
Vaporii reci sunt antrenaţi de aburul de lucru (abur viu) care s-a destins
adiabatic în ajutajul convergent-divergent montat la intrarea în ejector,
de la o presiune mare p a la o presiune mică p 0 şi care capătă astfel o
viteză foarte mare (800...1000 m/s). Acest amestec se comprimă
adiabatic în difuzorul ejectorului până la presiunea de condensare, ca
urmare a transformării energiei cinetice în energie potenţială de presiune.
Amestecul de vapori se subrăcește până la saturație în condensatorul K,
condensează izoterm-izobar în același aparat, iar debitul de lichid
rezultat se divide în două părţi: o parte este pompată prin intermediul
pompei de circulaţie P1 (proces izentalpic) în cazanul Cz pentru fierbere,
altă parte se laminează izentalpic în ventilul VL şi apoi intră în
vaporizator. În vaporizator se realizează o recirculare a apei cu ajutorul
pompei P2 în vederea intensificării schimbului de căldură.
Se observă că procesul care se desfăşoară într-o asemenea
instalaţie este un proces frigorific bazat pe comprimarea de vapori, în
care agentul frigorific este apa; compresorul mecanic este înlocuit prin
ejectorul de vapori de apă, iar modificarea stării fizice a agentului se face
prin consum de energie termică (în cazanul de abur Cz) în loc de energie
mecanică.
Reprezentarea procesului teoretic din instalația cu ejecție de abur
În ciclul teoretic transformările au următoarea semnificaţie:
1-2 - destinderea adiabatică a aburului de lucru, de la presiunea

pa , cu ajutorul ajutajului până la presiunea de vaporizare p 0 ;
8-9 - vaporizarea izoterm-izobară a apei în vaporizator;
3 - amestecul dintre aburul de lucru de stare 2 şi vaporii reci de
stare 9;
3-4 - comprimarea adiabatică a amestecului de vapori în difuzorul
ejectorului;
4-4' - răcirea izobară a amestecului de vapori în condensator;
4'-5 - condensarea izoterm - izobară a amestecului de vapori în
condensator;
5-6 - pomparea izentalpică a apei în cazan;
6-7 - preîncălzirea izobară a condensului în cazan până la starea
de saturaţie;
7-1 - vaporizarea izoterm-izobară a apei în cazan.
6.3 CALCULUL TERMIC AL CICLULUI TEORETIC
Datele de calcul:
.
• Puterea frigorifică a instalaţiei Q 0 [W];
• Temperaturile agentului răcit, t s1 / t s 2 [oC];
• Temperaturile apei de răcire a condensatorului, t w1 / t w 2 [oC];
• Temperatura și presiunea aburului de lucru, t a [oC] și p a [bar].
Se definesc:
.
• debitul de abur de lucru m a ;
.
• debitul de vapori reci aspirați de ejector m 0 ;
• consumul specific de abur de lucru: at = m !a /m! 0;
• coeficientul de ejecţie: ut = 1/at.
Debitul de vapori reci aspiraţi de ejector este:

Q! Q! 0
m!0 = 0 = [kg/s]
q0 i 9 − i 8
Debitul de abur de lucru se determină cu ajutorul bilanţului global
pe instalaţie:
Q! k = Q! 0 + Q! cz
Utilizând ecuaţiile de bilanţ termic pe cele trei aparate (V, K, Cz);
Q! 0 = m
! 0 ⋅ q0 = m
! 0 (i 9 − i 8 ) [W]
Q! k = (m
!a +m ! 0 )q k = (m !a +m ! 0 )(i 4 − i 5 ) [W]
Q! cz = m
! a ⋅ qcz = m ! a (i 1 − i 6 ) [W]
rezulta:
!a +m
(m ! 0 )(i 4 − i 5 ) = m
! 0 (i 9 − i 8 ) + m
! a ⋅ (i 1 − i 6 ) [W]
Împărţind cu m0 şi ţinând seama de modul de definire a
consumului specific de abur de lucru rezultă:
(at + 1)(i 4 − i 5 ) = i 9 − i 8 + at (i 1 − i 6 )
Deoarece i5 = i6; i5 = i8, rezultă :
i9 − i4 ⎡ kg abur de lucru ⎤
at = ⎢ ⎥
i 4 − i1 ⎢⎣ kg vapori reci ⎥⎦
În practică se utilizează coeficientul de ejecţie:
1 i 4 − i1 ⎡ kg vapori reci ⎤
ut = = ⎢ ⎥
at i 9 − i 4 ⎢⎣ kg abur de lucru ⎥⎦
Coeficientul de performanță (eficiența frigorifică) pentru
funcționarea teoretică este:
Q! m! (i − i ) i −i i −i
COP (ε t ) = 0 = 0 9 8 = 9 8 = u t ⋅ 9 8
Q! cz m! a (i 1 − i 6 ) at ( i 1 − i 6 ) i 1−i 6
PROIECT
7.CALCULUL HIDRAULIC .ALEGEREA

IZOLATIILOR FRIGORIFICE
Calculul hidraulic
Calculul hidraulic consta in determinarea diametrelor

Conductelor pentru agenti frigorifici.
Materialul din care se realizează conductele pentru agenţii
frigorifici este funcţie de natura agentului frigorific.
Conductele pentru amoniac ,dar si pentru R134a ,pot fi realizate
din oţel fară sudură, laminate la cald(STAS 404 ). Se alege otel atat
pentru amoniac cat si pentru R134a. Conductele pentru agenţi frigorifici
halogenaţi pot fi confecţionate şi din cupru.
Conductele pentru agenţi intermediari sunt în general aceleaşi ca
şi pentru agenţi frigorifici.
La dimensionarea conductelor pentru agenţi frigorifici trebuie să
se ţină seama de pierderile de presiune şi de miscibilitatea freonilor cu
uleiul de ungere şi deci alegerea unor viteze suficient de ridicare pentru
antrenarea uleiului.
Vitezele optime rezultate din considerente tehnico – economice
sunt prezentate in tabel.
Diametrul interior al conductei rezultă din relaţia de continuitate:

.
4⋅V
di = [m]; (10.1.)
π⋅w
.
unde: V este debitul volumic de fluid, în [m3/s]
w – viteza fluidului în conductă, In [m/s].
Vitezele de circulaţie, în m/s ale agenţilor frigorifici şi
intermediari în conducte
Agentul frigorific Lichid Vapori

sau
aspiraţie refulare
intermediar
NH3 0,5...2,0 12...15 8..10
R134a 0,5...2.0 8...10 6...8
H 2O 1...2 - -
Saramuri 0,5...1,5 - -
Pentru vapori umezi w=4..5m/s
Alegerea izolatiilor frigorifice
Fig. Structură de izolaţie frigorifică la conducte
2 – strat de protectie
1 – conductă 3 – cochilii
anticoroziv
4 – inele de fixare 5 – tencuială din mortar de
6 – bandaj de tifon
din sârmă zincată ipsos
7 – glet de ipsos 8 – vopsea de ulei
Pentru izolarea conductelor frigorifice se pot
folosi semicochilii din polistiren expandat.
Alegerea tipului se face in functie de diametrul
exterior al tevii. (vezi tabelul de la sfarsitul
capitolului 7)
Diametrul standardizat se alege din STAS 404

PENTRU CEL MAI “APROPIAT” di” SI
GROSIMEA MINIMA “(PRIMA VALOARE
A ”di” IN DREAPTA LINIEI mai
accentuata DIN TABEL STAS)
Se mai pot alege: 10x1;12x1;15x1;
Pentru realizarea calculului hidraulic si alegerea

izolatiilor frigorifice se intocmeste SCHEMA DE
CALCUL A INSTALATIEI FRIGORIFICE,pe baza
schemei de principiu a instalatii ,in care se trec
atat echipamentele principale cat si cele
auxiliare,in fuctie de numarul lor.In aceasta
schema se numeroteaza tronsoanele in care
cel putin una dintre cele doua marimi,debit
masic(m) si volum specific(v),se modifica.
In figurile urmatoare se prezinta cate un exemplu
de intocmire a schemelor de calcul pentru
amoniac(3 compresoare treapta1 si 2
compresoare treapta 2)respectiv R134a(3
compresoare treapta1 si 2 compresoare treapta
2).Similar se realizeza pentru un alt numar de
echipamente(C,BRI,….).
Schema de calcul a instalatiei frigorifice cu

amoniac
Schema de calcul a instalatiei frigorifice cu
R134a
Centralizarea rezultatelor privind calculul
hidraulic si alegerea izolatiilor se realizeaza intr-
un Tabel centralizator a carei structura este
prezentata in continuare.Se da totodata si un
exemplu de calcul pentru amoniac.Similar se
calculeaza pentru R134a unde difera vitezele
pentru vapori iar pe tronsonul 14 avem aspiratie
vapori supraincalziti(v9 )
’
Caracteristici ale semicochiliilor din polistiren expandat
pentru izolarea conductelor frigorifice
Grosi
Diam
mea
ext
semi
Tipul al
co-
ţevii
chiliei,
[mm]
[mm]
SPE 40-18 18 40
SPE 40-25 25 40
SPE 40-30 30 40
SPE 40-38 38 40
SPE 40-45 45 40
SPE 50-57 57 50
SPE 50-76 76 50
SPE 50-89 89 50
SPE 50-108 108 50
SPE 50-133 133 50
SPE 60-159 159 60
SPE 60-194 194 60
SPE 60-219 219 60
SPE 60-273 273 60
SPE 60-325 325 60

PROIECT
8. MONTAREA INSTALATIEI FRIGORIFICE
Se vor prezenta foarte sintetic (figuri in

autocad,unifilar ,schematic ,utilizand simboluri
pentru echipamente ) in conceptie proprie,
instructiuni pentru montarea instalatiei
frigorice proiectata.
Informativ mai jos se prezinta un extras din

cursul de montare a instalatiilor frigorifice.La
sfarsitul capitolului se fac precizari privind
MEMORIUL TEHNIC.
Montarea instalaţiilor frigorifice
Amplasarea
Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori se

amplasează în spaţii închise (centrale frigorifice), dar parţial se pot
amplasa şi în exterior. Condiţiile de amplasare sunt reglementate de ISO
5149/1998 Instalaţii frigorifice – Prescripţii de siguranţă în funcţie de:
• categoria de ocupare a clădirii;
• modul de preluare a căldurii;
• agentul frigorific utilizat;
• cantitatea de agent frigorific din instalaţie.
Dimensiunile centralei frigorifice vor fi în concordanţă cu două
cerinţe: acces uşor pentru exploatarea instalaţiei şi ocuparea unui spaţiu
minim pentru centrala frigorifică. Prevederile generale şi prescripţiile de
siguranţă din ISO 5149 arată că centrala frigorifică trebuie să aibă cel
puţin un perete exterior, accesul făcându-se printr-o singură uşă cu
deschiderea spre exterior. La instalaţiile cu o cantitate de agent frigorific
mai mare de 500 kg, din grupele 2 (fluide cu acţiune toxică, care ard în
concentraţie cu aerul de peste 3.5% volumic – ex. R134a) sau 3 (fluide
care se aprind uşor, în amestec cu aerul, la concentraţie sub 3.5%
volumic – ex. R290, R600) sunt necesare două uşi.
Înălţimea minimă a sălii compresoarelor este: 3.25 m la agenţi
frigorifici din grupa 1 (fluide care nu ard şi care au un efect nul sau foarte
slab – ex. R744) sau pentru o cantitate sub 500 kg la cei din grupa 2; 4.8
m pentru o cantitate peste 500 kg agent frigorific din grupa 2 sau pentru
agenţii din grupa 3.
Pentru evitarea condensării agentului frigorific staţionat în
compresoarele mecanice şi pentru a nu creşte viscozitatea uleiului, sala
compresoarelor va fi prevăzută cu o încălzire de gardă (minim 5 oC).
Pentru menţinerea concentraţiei noxelor în limitele admisibile se
va prevedea o ventilare permanentă (naturală sau mecanică) şi o
ventilare de avarie, corespunzător agentului frigorific utilizat.
Acţionarea alimentării cu energie electrică a sălii compresoarelor
se face din exterior. Va fi prevăzut un iluminat de siguranţă şi instalaţii de
semnalizare acustică şi optică la depăşirea limită a concentraţiei noxelor.
Instrucţiuni de montare
• Montarea compresoarelor
Se face conform indicaţiilor proiectantului, în funcţie de

caracteristicile compresoarelor şi a terenului dar şi de necesităţile
practice de exploatare.
Compresoarele şi grupurile frigorifice se montează pe fundaţii
independente la distanţe de 1.2...1.5 m şi minim 1 m de la pereţi.
Pentru reducerea nivelului de zgomot şi a vibraţiilor, fundaţiile
compresoarelor sunt prevăzute cu suporturi elastice şi amortizoare.
• Montarea schimbătoarelor de căldură
Se ţine seama de tipul de aparat şi deoarece acestea sunt

considerate recipiente sub presiune, la montare trebuie respectate şi
prescripţiile ISCIR.
v Vaporizatoarele şi condensatoarele multitubulare se pot monta pe

o fundaţie din beton sau suport metalic (la nivelul solului) pe
console metalice încastrate în pereţi sau pe platforme metalice,
asigurându-se condiţiile de circulaţie normală a agenţilor. Se
verifică orizontalitatea şi verticalitatea de montare şi se asigură
spaţiul necesar curăţirii suprafeţei de transfer de căldură şi
accesului la aparatura de reglare şi automatizare. De asemenea
se prevede şi se asigură (prin pene de lemn) spaţiul necesar
pentru realizarea izolaţiei frigorifice.
v Vaporizatoarele răcitoare de aer se montează pe console prinse

de pereţi sau plafon la minim 15 cm. Stropitorul de apă pentru
degivrare trebuie amplasat astfel încât să asigure uniformitatea
stropirii. Se va asigura panta de scurgere spre canalizare a apei
şi gheţii din tava colectoare.
v Condensatoarele răcite cu aer sau mixt se montează în aer liber,

de
regulă deasupra sălii compresoarelor.
• Montarea recipienţilor
v Separatorul de ulei se aşează direct pe pardoseală sau pe

console
prinse pe perete, în apropierea compresorului.
v Separatorul de lichid, separatorul – acumulator şi butelia de răcire

intermediară sunt amplasate la cotele prevăzute de proiectant, pe cadre
metalice sau console fixate de perete.
v Rezervorul de lichid se amplasează sub nivelul condensatorului,
în centrala frigorifică sau în exterior pe fundaţii din beton sau
postamente metalice, cu spaţii de acces la aparatura de măsură,
control şi siguranţă. Se prevede o pantă de 5…10% către
colectorul de ulei. Dacă se montează în exterior, se prevede o
copertină contra razelor solare şi un sistem de stropire cu apă.
• Montarea conductelor
La montarea conductelor se va ţine seama de particularităţile

agentului frigorific din instalaţie. Susţinerea conductelor se face prin
intermediul consolelor, urmărind ca vibraţiile să nu fie transmise
punctelor fixe şi prevenind solicitările datorate dilatărilor.
v La instalaţiile cu freon se impune montarea astfel încât să permită

circulaţia uleiului şi întoarcerea lui în compresor.
a) b) c)
Fig.9.1. Montarea conductelor de refulare a vaporilor de freon
a – compresorul şi condensatorul sunt la acelaşi nivel

b – compresorul este amplasat sub nivelul condensatorului
c – puterea frigorifică a compresorului variază
1 – ţeavă ascendentă 2 – ţeavă ascendentă

3 – pantă
principală by-pass
4 - refulare 5 - condensator 6 - compresor
Conducta de refulare se montează cu pantă descendentă spre

condensator, eventual cu un sifon la partea inferioară care să permită
colectarea uleiului şi a lichidului şi să împiedice intrarea în compresor
(fig.9.1.a,b). Pentru conducte verticale se prevăd sifoane la fiecare 2.5 m.
Când compresorul este prevăzut cu un sistem de reglare a puterii
frigorifice se prevăd două conducte de refulare (fig.9.1.c) asigurând o
viteză de minimum 5 m/s pentru antrenarea uleiului. Dacă instalaţia
funcţionează la o putere redusă , uleiul se colectează în sifon,
nepermiţând trecerea vaporilor. Când puterea creşte, uleiul este împins
de vapori, fiind utilizată şi conducta suplimentară.
a) b)
Fig.9.2. Montarea conductelor de refulare a vaporilor de freon la instalaţiile cu
mai multe compresoare
a – cuplate la un condensator plasat superior

b – cuplate la mai multe condensatoare plasate superior
1 – compresor 2 – pantă 3 – refulare
4 – condensator 5 – aspiraţie 6 – lichid
7 – robinet 8 – condensator cu evaporare forţată
Fig.9.3. Montarea conductelor de aspiraţie a vaporilor de freon
a – compresorul este plasat sub nivelul vaporizatorului

b – compresorul este plasat la nivelul superior vaporizatorului
K – condensator V – vaporizator S – supraîncălzitor de vapori
1 – ţeavă ascendentă principală 2 – ţeavă ascendentă by-pass
Dacă mai multe compresoare alimentează unul sau mai multe
condensatoare frigorifice plasate la un nivel superior se recomandă
schemele din figura 9.2.
Conductele de aspiraţie orizontale trebuie să asigure o viteză de
minimum 2.6 m/s, iar cele verticale de minimum 5.1 m/s. Montarea lor
este prezentată în figura 9.3.
Când vaporizatorul este alimentat de mai multe compresoare, se
recomandă montarea din figura 9.4.
Fig.9.4. Montarea conductelor de aspiraţie a vaporilor de freon la instalaţiile cu
a – vaporizatorul este plasat mai jos

b – vaporizatorul este plasat mai sus
1 – aspiraţie 2 – pantă
3 - compresor 4 – linie de egalizare
Pentru a facilita scugerea lichidului din condensator în rezervorul

de lichid se prevede o egalizare a presiunii şi pe partea de vapori.
v La instalaţia cu amoniac se recomandă: asigurarea unei pante

descendente către separatorul de ulei; conducta de alimentare cu lichid a
vaporizatorului trebuie să aibă o pantă ascendentă de 5‰, plasându-se o
oală de ulei la cota ei minimă; conducta de aspiraţie trebuie să aibă o
pantă ascendentă de la vaporizator către separatorul de lichid şi către
compresor; conducta de scurgere a lichidului din condensator la
rezervorul de lichid trebuie să fie descendentă, cât mai scurtă şi cu cât
mai puţine coturi; când sunt alimentate mai multe elemente de răcire,
primul alimentat va fi ultimul aspirat, prin aceasta realizându-se
echilibrarea hidraulică a fiecărui circuit.
Pentru eliminarea aerului, conductele de agenţi intermediari se
montează cu pante ascendente spre consumatorul de frig.
MEMORIUL TEHNIC va contine elemente referitoare la tipul

instalatiei,a agentului frigorific,descrierea integrala a
functionarii instalatiei frigorifice,date despre solutiile
constructive ale echipamentelor frigorifice principale si
aparatelor auxiliare (nr.tip,firma,principalele caracteristici
constructive),materiale,………..
IMPORTANT
In evaluarea finala a proiectului se va tine seama si

de raportarile partiale ale etapelor proiectului si de
incadrarea in termenele fixate si comunicate.Se va
mentiona ,de catre fiecare student,mai ales de catre
studentii care depasesc termenele fixate,data de
transmitere a datelor cerute pentru fiecare etapa.
CURS 9
Ptr .data 28 aprilie 2020
7.3. INSTALATII FRIGORIFICE CU

SOLUTIE HIDROAMONIACALA CU
RECTIFICARE SI DEFLEGMARE
7.3.1. Instalația frigorifică într-o treaptă de comprimare, cu
rectificare și deflegmare
O variantă optimizată a absobției într-o treaptă este cea realizată

într-o instalație cu rectificare și deflegmare.
În cadrul instalaţiei frigorifice simple într-o treaptă vaporii degajaţi
în fierbător au un conţinut ridicat de apă. Deoarece puterea frigorifică
masică scade odată cu creşterea conţinutului de apă al vaporilor, ce
conduce la scăderea eficienţei frigorifice a instalaţiei, se impune
creşterea concentraţiei vaporilor ce ies din fierbător, în sensul obţinerii
unor vapori cât mai puri de amoniac. Instalaţia frigorifică ameliorată
realizează creşterea eficienţei frigorifice prin introducerea unei coloane
de rectificare-deflegmare.
Descrierea instalației și a proceselor frigorifice
În coloana de rectificare (v.fig.7.3.1), formată dintr-o zonă de

epuizare Ep și o zonă de rectificare R, intră soluția bogată rezultată în
procesul de absorbție din absorbitor și preîncălzită în economizorul E1,
pe seama subrăcirii soluției sărace.
În schimbătorul de căldură E1, denumit economizor, are loc
preîncălzirea soluției bogate de la 6 la 7 și răcirea soluției sărace de la 2
la 3. Economizorul E1 servește la economia de energie necesară fierberii
soluției în generatorul G și în același timp la reducerea căldurii ce trebuie
eliminată din absorbitorul A.
Soluția bogată preîncălzită, de stare 7, intră în coloana de
rectificare deasupra zonei de epuizare Ep.
Ca urmare a contactului cu vaporii calzi care circulă în
contracurent din partea de fierbere propriu-zisă, lichidul se încălzeşte
până la starea de saturaţie şi începe să se vaporizeze, iar vaporii, ca
urmare a cedării căldurii, condensează. Vaporii rămaşi necondensaţi au
concentraţia mai mare, deoarece în procesul de condensare se elimină
în principal apa care are punctul de vaporizare mai ridicat.
Soluţia în această zona se epuizează şi continuă procesul de
fierbere până la starea 2 în generator, ca urmare a utilizării unui agent de
încălzire. Vaporii degajaţi, îmbogăţiţi în amoniac în zona de epuizare, se
consideră că părăsesc zona de epuizare cu concentraţia 1". Aceşti
vapori se îmbogăţesc în amoniac, în continuare, ca urmare a procesului
de schimb de căldură şi de masă între vapori şi refluxul de stare 1, ce se
scurge în contracurent. Vaporii vor obţine concentraţia finală în urma
procesului de condensare parţială care are loc în condensatorul de reflux
și care este cunoscut sub denumirea de deflegmator (Df). În procesul de
condensare parțială din Df, căldura cedată este preluată de un agent de
răcire.
Concentraţia vaporilor care pleacă din coloana de rectificare-
deflegmare se impune, din considerente tehnico-economice, a fi cuprinsă
între 0,995 şi 0,999.
Vaporii cu starea 8" părăsesc grupul generator-rectificator şi intră
în condensator K, unde condensează până la starea 9, care în condiţiile
purităţii vaporilor de amoniac, poate fi pe izobara pK ca o stare de
saturaţie, sau sub izobară ca o stare subrăcită în condiţiile în care se
dispune de suficientă apă de răcire.
Lichidul de stare 9 se subrăcește în economizorul E2 până la
starea 10.
În economizorul E2 lichidul se subrăcește, cedând căldură
vaporilor produși în vaporizator, care se supraîncălzesc. Economizorul E2
denumit și subrăcitor de lichid, realizează o creștere a puterii frigorifice
specifice masice q0 și contribuie la micșorarea sarcinii termice de răcire a
absorbitorului.
După laminarea în ventilul de laminare (reglare) VR1, amestecul
de stare 11 intră în vaporizator, unde vaporizează izobar până la starea
12, producând răcirea mediului. Deoarece prin rectificarea vaporilor de
agent frigorific rezultați în grupul generator-rectificator-deflegmator,
concentrația lichidului introdus în vaporizator este foarte mare, ecartul
de temperatură pe care se realizează procesul de vaporizare,
Δt 0 = t 12 − t 11 , este redus la câteva grade.
După supraîncălzirea vaporilor în economizorul E2, aceștia intră
în absorbitorul A, unde sunt absorbiți de soluția săracă, rezultând soluție
bogată care își reia ciclul prin procesul de rectificare.
Schema instalaţiei frigorifice într-o treaptă cu rectificare și
deflegmare este prezentată în figura 7.3.1, iar ciclul termodinamic
teoretic în figura 7.3.2.
Fig.7.3.1. Schema instalaţiei frigorifice într-o treaptă de comprimare cu
rectificare și deflegmare
V – vaporizator K – condensator G – generator

Ep – coloană de epuizare R – coloană de rectificare Df – deflegmator
A – absorbitor E1, E2 – economizoare P – pompă de circulație
VR1, VR2 – ventile de laminare (reglare)
Fig.7.3.2. Ciclul termodinamic teoretic în diagrama i-ξ-p

Calculul termic al ciclului teoretic
Datele de calcul:
.
• Puterea frigorifică a instalaţiei Q 0 [kW];
• Temperaturile agentului de încălzire, t ai 1 / t ai 2 [oC].
Se definesc:
.
• debitul de agent frigorific m 0 ;
.
• debitul de soluție bogată m F ;
. .
• debitul de soluție săracă (m F − m 0 ) ;
.
mf
• coeficientul de circulație a soluției bogate f = .
;
m0
• debitul de reflux care trece din zona de rectificare în zona de
.
epuizare, m R ;
.
mr
• debitul specific de reflux r = .
.
m0
Determinarea parametrilor în punctele caracteristice ciclului

frigorific:
• Temperatura finală de vaporizare va fi:

t 0 max = t s 2 − ( Δt ) 0 ; t 0 min = t 0 max − ( Δt )V ; ΔtV = 2 ÷ 3 0C
Presiunea de vaporizare p0 se alege funcţie de t0max.
Starea soluţiei bogate la ieşirea din absorbitor se determină
cunoscând presiunea p0 şi temperatura soluţiei t4:
t 4 = t r + ( Δt ) A
Presiunea de condensare se determină funcţie de temperatura de
condensare:
t K = t w 2 + ( Δt ) K
Se consideră că:
pG = pK și p A = p 0
Starea soluţiei sărace la ieşirea din generator se determină cunoscând
presiunea pK corespunzătoare procesului de condensare şi temperatura
soluţiei t2 :
t 2 = t ai 2 − ( Δt )G
• Temperaturile t7 și t3 se determină pe baza bilanţului termic pe
economizorul E1:
q E = (f − 1)c s (t 2 − t 3 ) = fc b (t 7 − t 6 )
f − 1 cs
t7 = t6 + (t 2 − t 3 )
f cb
Se poate neglija diferenţa dintre cele două călduri specifice ale

soluţiei sărace cs şi a soluţiei bogate cb. Se recomandă alegerea
diferenţei de temperatură:
t 3 − t 7 = (5... 8)grd
Pentru schimbătorul E2 admiţând o situaţie similară rezultă:
c v (t 13 − t 12 ) = c l (t 9 − t 10 )
c
t 10 = t 9 − v (t 13 − t 12 )
cl
Se impune ca degazarea Δζ = ζ b − ζ s să fie mai mare de 5%.
Coeficientul de circulație a soluției bogate (f) și debitul specific de
reflux (r) se determină din bilanțurile masice prezentate tabelar.
În același tabel sunt prezentate bilanțurile termice și relațiile de
calcul pentru determinarea puterilor termice specifice pe aparate
Debitul masic de agent frigorific se determină cu relația:
. Q
m 0 = 0 [kg / s ]
q0
Determinarea puterilor termice globale pe aparate
Multiplicând puterile termice specifice pe aparate cu debitul masic

de agent frigorific se obțin puterile termice globale pe aparate:
• Puterea termică pe condensator:

.
QK = m 0 ⋅ q K [kW ]
• Puterea termică pe absorbitor:
.
QA = m 0 ⋅ q A [kW ]
• Puterea termică pe generator:
.
QG = m 0 ⋅ qG [kW ] )
• Puterea termică pe economizorul E1:

.
QE1 = m 0 ⋅ q E1 [kW ]
.
QE 2 = m 0 ⋅ q E 2 [kW ]
Bilanțul energetic global pe instalație:
Q0 + QG = Q A + QK [kW ]
Coeficientul de performanță (eficiența frigorifică):
Q
COP(ε f ) = 0
QG
7.3.2. Instalația frigorifică în două trepte de comprimare
Această instalaţie (v.fig.7.3.3 ) constă din legarea în serie a două

compesoare termochimice (absorbitor - generator), vaporii eliberaţi de
generatorul primei trepte la presiunea intermediară pi fiind absorbiţi de
absorbitorul treptei de înaltă presiune şi apoi eliberaţi la presiunea de
condensare de generatorul treptei de înaltă presiune.
Schema instalaţiei frigorifice în două trepte este prezentată în
figura 7.3.3, iar ciclul termodinamic teoretic în diagrama i-ξ-p în figura
7.3.4.
Fig.7.3.3. Schema instalației frigorifice cu absorbție în două trepte de

comprimare
V – vaporizator K – condensator SR - subrăcitor

A1, A2 - absorbitoare G1, G2 – generatoare E1, E2 – economizoare
P1, P2 – pompe de circulație VR, VR1, VR2 – ventile de laminare (reglare)
Datele de calcul:
.
Se definesc:
.
.
• debitul de soluție bogată din prima treaptă m F 1 ;
.
• debitul de soluție bogată din a doua treaptă m F 2 ;
• coeficientul de circulație a soluției bogate în prima treaptă f1;
• coeficientul de circulație a soluției bogate în a doua treaptă f2;
• debitul specific de reflux în prima treaptă r1;
• debitul specific de reflux în a doua treaptă r2.
Se calculează presiunea intermediară de comprimare în
compresorul termochimic 1, după stabilirea presiunilor de condensare pK
şi a presiunii de vaporizare p0:
pi = pK ⋅ p0
Se stabilesc parametrii de stare în punctele caracteristice ale
ambelor cicluri.
Factorii de circulaţie:
ξ "−ξ s1
f1 =
ξ b1 − ξ s1
ξ "−ξ s 2
f2 =
ξ b2 − ξ s 2
Debitele specifice de reflux:

ξ "−ξ r1 ξ "−ξ 2"
r1 = =
ξ r1 − ξ b1 ξ 2" − ξ b1
ξ "−ξ r2 ξ "−ξ 6"
r2 = =
ξ r2 − ξ b2 ξ 6" − ξ b2
În continuare calculul este similar celui prezentat la instalaţia într-

o treaptă.
CURS 10
Ptr. data 5 mai 2020

SOLUTIE HIDROAMONIACALA , CU
ABSORBTIE SI DESORBTIE
Această instalaţie prezintă faţă de cea obişnuită cu absorbţie,

următoarele avantaje:
- presiunea vaporilor de amoniac după generator nu mai are
valorile ridicate de la instalaţia cu condensator, aceasta urmând a fi
stabilită funcţie de alegerea concentraţiei soluţiei în generator şi
resorbitor. Presiunea în degazor va fi, de asemenea mai scăzută decât
în vaporizatorul instalaţiilor clasice, ceea ce va determină aparate mai
uşoare şi mai ieftine;
- debitul de apă de răcire a resorbitorului va fi mult mai redus
decât în cazul răcirii condensatorului, din cauză că acesta se poate
încălzi pe un gradient mai mare de temperatură (15...300C), ca urmare a
fenomenului de absorbţie;
- pompele de soluţie vor consuma putere electrică mai redusă,
din cauză că diferenţa de presiune care trebuie asigurată între aparate
este mai redusă, iar debitul de soluţie pompat este mai mic;
- în degazor este necesar un flux de căldură mai ridicat pentru
desorbţia vaporilor, deoarece aici pe lângă căldura de vaporizare trebuie
asigurată şi căldura de reacţie; deci puterea frigorifică specifică masică a
instalaţiei va fi mai mare;
- nu este necesară coloana de rectificare şi deci se face
economie de energie pentru încălzirea soluţiei.
Schema instalaţiei frigorifice cu absorbție și desorbție în soluție
amoniac-apă este prezentată în figura 7.4.1.
Fig.7.4.1. Schema instalației cu absorbție și desorbție în soluție amoniac-apă
D – degazor G – generator Ep – coloană de epuizare

A - absorbitor R – resorbitor E1, E2 – economizoare
SL – separator de P1, P2 – pompe de VR1, VR2 – ventile de laminare
lichid circulație (reglare)
În această instalație se remarcă două circuite de soluție: unul

între absorbitor și generator denumit circuitul de absorbție (A) și cel între
degazor și resorbitor denumit circuitul de resorbție (R).
.
Soluția bogată rezultată în absorbitorul A, având debitul m FA este
preîncălzită în economizorul E1 și intră în grupul generator-coloană de
. .
epuizare. Soluția săracă rezultă având debitul (m FA − m 0 ) , se subrăcește
în economizorul E1 și se laminează în ventilul VR1, de la presiunea din
generator până la presiunea din absorbitor.
Vaporii produși în generator sunt concentrați în amoniac după
parcurgerea coloanei de epuizare și introduși în resorbitorul R, unde sunt
. .
absorbiți de debitul de soluție săracă (m FR − m 0 ) venit din degazorul D.
.
În resorbitorul R rezultă debitul de soluție bogată m FR , care este
răcit în economizorul E2 și laminat până la presiunea din degazor în
ventilul de laminare VR2.
În degazor are loc efectul de răcire a mediului. Aici debitul de
. .
soluție bogată m FR fierbe, degazând debitul de vapori m 0 . Separarea
−
vaporilor de stare medie 9' ' , de lichid de stare 9’, se face în separatorul
de lichid SL. Soluția săracă rezultată este pompată de pompa de
circulație P2 prin economizorul E2 (unde se încălzește), până în
resorbitor.
Datele de calcul:
.
• Puterea frigorifică a instalaţiei Q D [kW];
Se definesc:
.
• debitul de vapori de agent frigorific m 0 ;
.
• debitul de soluție bogată din circuitul de absorbție m FA ;
.
• debitul de soluție bogată din circuitul de resorbție m FR ;
• coeficientul de circulație a soluției bogate din circuitul de
.
m FA
absorbție f A = .
;
m0
• coeficientul de circulație a soluției bogate din circuitul de
.
m FR
resorbție fR = .
;
m0
• debitele de soluție săracă vor fi:
. .
Ø în circuitul de absorbție (m FA − m 0 ) ;
. .
Ø în circuitul de resorbție (m FR − m 0 )
Calculul termic este similar celui prezentat la instalația cu

absorbție clasică, adoptat schemei prezentate.

frigorific:
Pe baza variației temperaturilor în degazor se determină

temperatura finală de degazare:
t Df = t 9 = t s 2 − Δt 0 [ 0 C]
Introducând ecartul de temperatură de degazare Δt D = 6 ÷ 10 0C
la o concentrație ζ bR = 70 ÷ 80 % rezultă temperatura inițială de
degazare:
t Di = t 9 − Δt D [ 0 C]
Considerând în resorbitor, diferența minimă de temperatură
0
Δ tR = 3 ÷ 5 C , se determină temperatura finală de resorbție:
t R = t 12 = t w 1 + Δt R [ 0 C] În
cazul funcționării reale se estimează că pierderile de presiune pe circuitul
degazor-absorbitor ( ΔpDA ) sunt ΔpDA = 0.2 ÷ 0.4 bar iar pe circuitul
generator-resorbitor ( ΔpGR ) sunt ΔpGR = 0.1 ÷ 0.2 bar .
Temperatura la ieșirea din generator se determină considerând
Δt G = 3 ÷ 5 o C :
t 2 = t ac 2 − Δt G [ o C]
Se verifică dacă intervalul de degazare ( Δζ A = ζ bA − ζ sA ) este
mai mare decât 5%.
Apoi se determină restul stărilor termodinamice ale soluției și
vaporilor urmărind procesele frigorifice din instalație.
Coeficienții de circulație fA și fR se determină din bilanțuri masice
prezentate tabelar.
În același tabel sunt prezentate bilanțurile termice pe aparatele
instalației și relațiile de calcul pentru determinarea puterilor termice
specifice pe aparate.
. Q
m 0 = D [kg / s ]
qD


.
QG = m 0 ⋅ qG [kW ]
.
QA = m 0 ⋅ q A [kW ]
Puterea termică pe resorbitor:
.
QR = m 0 ⋅ q R [kW ]
.
QE1 = m 0 ⋅ q E1 [kW ]
.
QE 2 = m 0 ⋅ q E 2 [kW ]
QD + QG = Q A + QR [kW ]
Q
COP (ε f ) = D
QG
CURS 11

ABSORBTIE CU SOLUTIE BROMURA DE
LITIU-APA
Caracterizare generală
Aceste instalații se utilizează îndeosebi pentru răcirea apei pentru

climatizare, la temperaturi de peste 5...6 oC. Utilizează apa ca agent
frigorific și bromura de litiu ca absorbant.
Sunt realizate pentru puteri mari de firmele Carrier, Trane și York.
Acționarea lor se realizează utilizând apa caldă (110...120 oC) sau abur
saturat (1.5...2 bar).
Pentru puteri frigorifice mici se poate utiliza încălzirea directă cu
gaze a generatorului.
Față de soluția hidroamoniacală, concentrația în cazul soluției de
bromură de litiu-apă se raportează la absorbant.
GBrLi
ζ BrLi =
GBrLi + GH 2O
• Avantaje
Ø agentul frigorific (apa) este ecologic și are proprietăți
termodinamice foarte bune; căldura latentă de
vaporizare ridicată (lv= 2500 kJ/kg) conduce la debite
masice mici iar coeficienţii de transfer de căldură
foarte ridicaţi conduc la dimensiuni reduse ale
echipamentelor frigorifice;
Ø datorită apropierii valorilor presiunii de condensare si
de vaporizare ( pk − p0 = 600 ÷ 700 mmCA la o
o
temperatură de condensare de 40...45 C și o
temperatură de vaporizare de 4...6 oC) echipamentele
frigorifice se pot monta comasat în unul (firma Trane)
sau doi cilindrii (firma Carrier);
Ø consumul specific de metal (greutatea
echipamentelor) este mai mic decât în cazul utilizării
soluţiei hidromoniacale, datorită vacuumului din
instalaţie;
Ø lipsa rectificatorului și a deflegmatorului va conduce la
realizarea unor coeficienți de performanță mai ridicați
decât în cazul instalațiilor cu soluție hidroamoniacală.
• Dezavantaje
Ø vacuumul adânc din instalație impune o etanșare
solidă și un consum suplimentar de energie pentru
pompele de vacuum;
Ø soluția de bromură de litiu-apă este corosivă pentru
metalele feroase și din această cauză este necesară
utilizarea unor aliaje de cupru și nichel sau utilizarea
unor inhibitori anticorosivi;
Ø prezența aerului și a altor gaze duce la reducerea
puterii frigorifice a instalației și în final la apariția
cristalizării bromurii de litiu; cristalizarea poate să
apară și la întreruperea curentului electric, deci la
stagnarea soluției concentrate, încât aceasta se poate
răci până la temperatura mediului ambiant, care este
valoarea temperaturii de cristalizare.
În figura 7.5.1. se prezintă schema instalaţiei frigorifice cu

absorbție, cu soluție de bromură de litiu-apă, tip Trane.
Fig.7.5.1 Schema instalaţiei cu absorbţie în soluţie de bromură de litiu-apă tip
Trane
V – vaporizator K – condensator G – generator

P1, P2, P3 – pompe de
A – absorbitor E – economizor
circulație
În generatorul G al instalaţiei fierbe soluţia de bromură de litiu-

apă, folosind aburul sau apa caldă, ca agent de încălzire şi se degajă
vapori puri de apă.
Vaporii de apă intră în condensatorul K unde se transformă în
lichid ca urmare a răcirii cu apă. Aceştia trec printr-un racord calibrat în
vaporizatorul V unde are loc răcirea apei de la consumator ca urmare a
vaporizării agentului frigorific. Apa, agent frigorific, este recirculată atât
pentru intensificarea transferului de căldură din vaporizator, cât şi pentru
menţinerea înălţimii coloanei de apă acumulată în vaporizator şi deci a
presiunii de vaporizare.
Soluţia se recirculă şi se pulverizează pe conductele
absorbitorului pe aceleaşi considerente ca şi la vaporizator.
Soluţia bogată în apă din absorbitor este preîncălzită în
economizor şi apoi intră în generator unde procesul se reia.
Soluţia săracă în apă se subrăceşte, în economizor, după care
reintră în absorbitor.
Ciclurile termodinamice teoretice reprezentate în diagramele p-t-ξ
și i-ξ-p sunt prezentate în figurile 7.5.2. respectiv 7.5.3.
Fig.7.5.2. Ciclul termodinamic teoretic în diagrama p-t-ξ
În diagrame sunt prezentate punctele caracteristice şi procesele

frigorifice:
1- starea soluţiei sărace la ieşirea din absorbitor;
1-2 preîncălzirea soluţiei sărace în economizor;
2-3 preîncălzirea soluţiei sărace până la saturaţie îm generator;
3-4 fierberea soluţiei în generator;
4-5 răcirea soluţiei bogate în economizor;
6- amestecul dintre soluţia de stare 5 şi soluţia de stare 1;
6-7 răcirea soluţiei în absorbitor;
7-1 procesul de absorbţie a vaporilor de apă;
8’ starea medie a vaporilor ce părăsesc generatorul;
9 starea lichidului la ieşirea din condensator şi după laminare;
10’’ starea vaporilor de apă la ieşirea din vaporizator spre
absorbitor.
Un alt mod de amplasare al echipamentelor frigorifice, faţă de

instalaţia cu absorbţie tip Trane, în care echipamentele sunt comasate
într-un singur cilindru, este cea dată de instalaţia frigorifică de tip Carrier
în care echipamentele sunt amplasate în 2 cilindrii (v.fig.7.5.4) şi a cărei
principiu de funcţionare este similar cu cel prezentat la instalaţia Trane.
Fig.7.5.4. Schema instalaţiei cu absorbţie în soluţie de bromură de litiu-apă tip

Carrier

Se efectuează pentru instalația tip Trane.
Datele de calcul:
.
Se definesc:
.
.
• debitul de soluție diluată m F ;
.
• debitul de soluție recirculată în absorbitor m A ;
.
mA
• coeficientul de recirculare a soluției în absorbitor a = .
cu
m0
valori de 12...15;
.
mF
• coeficientul de circulație al soluției diluate f = .
;
m0
• intervalul de degazare Δζ = ζ b − ζ s > 5%

frigorific:

termodinamic teoretic se determină în funcție de datele de calcul,
utilizând diagramele p-t-ξ și i-ξ-p.
Coeficienții de circulație a soluției diluate din instalație și puterile
termice specifice pe vaporizator, condensator, generator, absorbitor și
economizor rezultă din bilanțuri termice pe aparate.
Expresiile coeficienților de circulație și a puterilor termice
specifice pe aparate sunt prezentate tabelar.
. Q
m 0 = 0 [kg / s ]
q0

• Puterea termică pe condensator:

.
QK = m 0 ⋅ q K [kW ]
.
QA = m 0 ⋅ q A [kW ]
.
QG = m 0 ⋅ qG [kW ]
Puterea termică pe economizor E:
.
QE = m 0 ⋅ q E [kW ]
Q0 + QG = Q A + QK [kW ]
Q
COP(ε f ) = 0
QG
CURS 12
8. APLICATII ALE FRIGULUI ARTIFICIAL
8.1 APLICATII ALE FRIGULUI

ARTIFICIAL IN DOMENIUL
CLIMATIZARII
Instalatiile de climatizare au ca scop mentinerea

parametrilor aerului (temperatura si umiditate) in limitele
de confort sau cele impuse de procesele
tehnologice,independent de parametrii climatici exterior
Tratarea aerului prin racire directa
Racirea aerului se realizeaza cu ajutorul unei baterii de

racire care este vaporizatorul instalatiei frigorifice.
I
Camera de climatizare cu racire directa
CA-camera de amestec;F-filtru;BPI-baterie de preincalzire;BR-

baterie de racire;CP-camera de pulverizare;SP-separator de
picaturi;VT-ventilator;P-pompa pentru apa;V-vaporizator;K-
compresor;CD-condensator;SRL-subracitor de lichid;SIV-
supraincalzitor de vapori;VR-ventil de reglare;E-aer exterior;I-aer
interior(evacuat);M-aer amestecat;C-aer climatizat;R –aer racit;AV-
aer viciat;AR-apa de racire.
Tratarea aerului prin racire indirecta
Instalatie frigorifica cu racire indirecta,cu baterii de racire a

aerului
a-cu freoni;b-cu amoniac
BR1,BR2-baterii de racire a aerului;VE-vas de expansiune;VT-
ventil de reglare cu 3 cai;TC-rermostat;V-vaporizator;K,K1-
compresoare mecanice;C-condensator racit cu apa;SIV/SRL-
supraincalzitor de vapori/subracitor de lichid;VR-ventil de
reglare;SL-separator de lichid;B- bazin de apa rece;AG-agitator;
P-pompa de apa rece.
Tratarea aerului prin pulverizarea apei racite
Camera de tratare a aerului prin pulverizarea apei racite
CA-camera de amestec;F-filtru;BPI-baterie de preincalzire;BR-

baterie de racire;CP-camera de pulverizare;SP-separator de
picaturi;BRI-baterie de reincalzire;VT-ventilator;P-pompa pentru
apa;V-vaporizator;K-compresor;CD-condensator;SRL-subracitor
de lichid;SIV-supraincalzitor de vapori;VR-ventil de reglare;TC-
termostatE-aer exterior;I-aer interior(evacuat);M-aer amestecat;AT-
aer tratat;R –aer racit;AV-aer viciat;ICL-incapere climatizata;AR-
apa de racire.
Recuperarea caldurii de condensare pentru incalzirea
aerului
Camera de climatizare cu recuperarea caldurii de

condensare, pentru incalzirea aerului
a-utilizarea vaporilor calzi de freon;b-utilizarea apei calde din
condensator
CA-camera de amestec;F-filtru;;BR-baterie de racire(vaporizator);
camera;SP-separator de picaturi;BRI-baterie de reincalzire;VT-
ventilator;K-compresor;C-condensator;SC-schimbator de caldura
regenerativ;VR-ventil de reglare;E -aer exterior;I-aer
interior(evacuat);M-aer amestecat;R –aer racit;C-aer climatizat.
Sisteme split (cu unitati separate)
Aceste sisteme sunt realizate din unitati separate:

-unitate exterioara care contine compresorul (de tip
rotativ sau Scroll),condensatorul racit cu aer si
ventilatorul;
-una,doua sau mai multe unitati interioare care contin
vaporizatorul,ventilatorul,ventilul de reglare iar pentru
functionarea pe toata perioada anului pot fi prevazute cu
cate un umidificator si un incalzitor suplimentar(electric ).
Racordarea unitatii exterioare cu unitatea interioara
(unitati interioare) se realizeaza prin conducte de agent
frigorific si circuite electrice.
In continuare sunt prezentate variatele
monosplit,dublu split si multisplit.
Sistem de climatizare monosplit
I-unitate exterioara;II-unitate interioara;1-compresor;2-condesator
racit cu aer;3-ventil de reglare;4-vaporizator(baterie de racire a
aerului);5- sistem de racire a aerului;6-umidifacator;7-ventilator;
E-aer proaspat;AT-aer tratat(climatizat);AR-aer recirculat;AC-aer
cald evacuat.
Sistem de climatizare dublusplit (DAIKIN)
a-cu unitati interioare identice; b- cu unitati interioare diferite;

1-unitate exterioara; 2-unitate interioara
Sistem de climatizare multisplit (DAIKIN)
a-cu 5 unitati interioare; b- cu 16 unitati interioare;

1-unitate exterioara; 2-unitate interioara.
CURS 13
Ptr .data 26 mai 2020
8.2. APLICATII ALE CICLURILOR

FRIGORIFICE IN DOMENIUL POMPELOR DE
CALDURA
Aspecte energetice si ecologice ale utilizarii
pompelor de caldura
.
Principalele obiective ale politicilor energetice europene sunt enunțate
în “Tratatul de la Lisabona” :
• siguranța aprovizionării cu energie în Uniunea Europeană
• promovarea eficienței energetice și a economiei de energie
• dezvoltarea surselor regenerabile de energie.
Obiectivele energetice şi ecologice adoptate de Consiliul European
şi încorporate în “Strategia Europa 2020” (Obiectivele “20-20-20”)
stabilesc ca ţinte pentru anul 2020 următoarele:
§ reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%, față de
nivelul anului 1990;
§ creşterea ponderii energiei din surse regenerabile cu 20% în totalul
consumului de energie;
§ îmbunătăţirea eficienţei energetice cu 20% (reducerea cu 20% a
consumului de energie primară).
Cele mai mari consumuri energetice și emisii de GES se înregistrează
în sectorul clădirilor, în consecință, strategiile și politicile Uniunii
Europene se vor axa, în primul rând, pe promovarea performanței
energetice a clădirilor
În concluzie, pentru realizarea reducerilor planificate se impun
următoarele măsuri:
• utilizarea cu mai multă intensitate și eficiență a surselor
regenerabile de energie;
• îmbunătăţirea tehnologiilor de utilizare a energiei primare –
pompele de căldură;
• dezvoltarea clădirilor eficiente energetic în vederea reducerii
necesarului de energie și al emisiilor de gaze cu efect de seră.
Dintre diferitele forme de utilizare a energiei, ponderea cea mai
mare în balanţa energetică a unei ţări revine energiei termice. Din
această cauză, se depun eforturi susţinute pentru găsirea celor mai
eficiente tehnici şi tehnologii de producere şi utilizare a energiei termice
cu scopul economisirii resurselor energetice primare de combustibili și a
protejării mediului înconjurător.
Pentru obținerea eficientă și economică a energiei termice de
potențial redus, se recomandă valorificarea resurselor secundare sau a
energiei mediului înconjurător (aer, apă, sol) prin intermediul pompelor
de căldură.
Atât instalațiile de răcire cat și instalațiile de PC se bazează pe
cicluri frigorifice (cicluri termodinamice), în cadrul PC se inversează
ciclul frigorific (V-K, K-V).
Deosebirea constă în scopul urmărit şi poziţia în raport cu mediul
ambiant:
• IF preiau căldură de la sursa rece (mediul răcit) în scopul răcirii
acestui mediu, cedând-o sursei calde (mediul ambiant).
Temperatura sursei reci este mai mică decât temperatura mediului
ambiant.
• PC cedează căldură sursei calde (mediul încălzit) în scopul
încălzirii acestui mediu, preluând căldură de la sursa rece (mediul
ambiant). Temperatura sursei calde este mai mare decât
temperatura mediului ambiant. Pompele de cadura prepara ca
agenti temici apa calda sau aerul cald.
Interesul pentru pompele de căldură a crescut odată cu
conştientizarea problemelor de mediu şi a degajărilor periculoase de gaze
cu efect de seră.
Utilizând energia solară şi energia geotermală stocate în aer, apă, sol,
pompele de căldură contribuie la asigurarea cererii de energie în contextul
reducerii impactului negativ asupra mediului înconjurător.
În Germania, piaţa pompelor de căldură este în continuă creştere, în
Austria 40% din casele noi construite sunt încălzite cu pompe de căldură,
în Elveţia 76%, iar în Suedia s-a ajuns până la 95%.
În SUA, dezvoltarea pompelor de căldură este susţinută de Agenţia de
Protecţie a Mediului Înconjurător din SUA, în prezent fiind produse anual
1 milion de pompe de căldură.
În Japonia sunt în operare, în prezent 3 milioane de pompe de căldură.
Etapele de evoluţie în domeniul pompelor de căldură s-au axat pe
îmbunătăţirea performanţelor energetice, reducerea costurilor de
exploatare și reducerea impactului negativ asupra mediului înconjurător
prin înlocuirea agenţilor frigorifici de tip carboclorofloruraţi (CFC) şi
hidrocarboclorofloruraţi (HCFC) cu agenţi naturali (ecologici).
Avantajele pompelor de căldură
- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

PC preiau aproximativ 75% din energia termică din mediul
înconjurător (aer, apă, sol), pentru restul de 25% utilizează energie
electrică ;
- economii importante de energie faţă de sistemele clasice ca
urmare a obţinerii a aproximativ 75% din energia necesară din mediul
înconjurător ;
- costuri reduse de operare ca urmare a utilizării surselor naturale şi
a coeficienţilor mari de performanţă;
- siguranţă în exploatare, neexistând pericol de explozie;
- funcţii multiple, putând fi utilizate atât pentru încălzire şi
preparare apă caldă menajeră, cât şi pentru răcire
- ideale pentru clădirile eficiente energetice (clădiri cu consum
redus de energie)
-integrarea în cadrul unor sisteme compacte în vederea asigurării
necesarului energetic doar din surse regenerabile de energie
sprijinirea implementării sistemelor de pompe de căldură prin -- -).
Ţinând cont de aceste avantaje este evident rolul pompelor de căldură

în atingerea obiectivele “20-20-20” de îmbunătăţire a eficienţei
energetice prin reducerea consumurilor energetice, de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră şi nu în ultimul rând de promovare
a utilizării surselor regenerabile (energia solară, energia geotermală).
Surse de caldura
Pompa de căldură este o instalație cuplată la o sursă de căldură de

potențial termic redus – sursa rece (mediul din care se extrage căldură) și
la un consumator de căldură de potențial termic mai ridicat – sursa caldă
(mediul în care se valorifică căldura).
Performanțele de funcționare și eficiența economică a pompei de
căldură depind de diferența dintre temperatura sursei calde și a sursei reci
– “înălțime de pompare”. Pompele de căldură vor fi cu atât mai
performante cu cât diferenţa dintre temperatura sursei calde și a sursei
reci este mai mică. Drept urmare se va opta pentru utilizarea sistemelor de
încălzire de joasă temperatură: încălzire în pardoseală, în pereţi.
Sursele de căldură se împart în două categorii:
- Surse de căldură naturale, care sunt dependente de variațiile
climatice exterioare;
- Surse de căldură deșeu, provenite din diferite procese
industriale.
Sursele de caldura naturale sunt utilizate în special pentru
prepararea apei calde menajere și încălzirea locuințelor individuale sau a
grupurilor mici de locuințe.
Există următoarele categorii de surse naturale:
• Aerul (exterior sau uzat);
• Apa (freatică, apa de suprafață, din rețelele de apă, din surse
hidrogeotermice, apa uzată);
• Solul;
• Radiația solară.
Pompe de caldura cu comprimare mecanica de
vapori
Pompele de căldură cu comprimare mecanică de vapori reprezintă

cele mai utilizate instalații de pompe de căldură,iar dintre acestea se
remarca cele intr-o treapta de comprimare. Comprimarea se realizează cu
ajutorul compresoarelor mecanice. In continuare se prezinta schemele de
principiu ale pompelor de caldura intr-o treapta de comprimare mecanica.
Pompe de caldura intr-o treapta de comprimare simpla
Sunt utilizate în special pentru încălzirea spațiilor și prepararea apei

calde menajere, dar pot fi utilizate și în cadrul unor procese tehnologice
de uscare (ex: lemn, ceramică).
Sunt de puteri mici și medii, până la 40 kW.
Agenți frigorifici utilizați): HFC (R134a, R407C) și propan (R290).
Schema de principiu a pompei de căldură într-o treaptă de comprimare simplă
K-condensator; V-vaporizator; C-compresor; VL(VR)-ventil de laminare (reglare)
Pompe de caldura intr-o treapta de comprimare cu subracire

recuperativa
Introducerea subrăcitorului (SR) în schema instalaţiei de pompă de

căldură, care are rolul de a reduce temperatura agentului frigorific
condensat sub temperatura de condensare, conduce la diminuarea
pierderilor datorate ireversibilității procesului de laminare și la creșterea
performanței pompei de căldură.
Sunt utilizate în special pompele de căldură aer-aer pentru locuințe,
birouri.
Sunt de puteri mici și medii.
Agenți frigorifici utilizați: HFC (R134a, R407C), propan (R290) și
amoniac (R717).
Schema de principiu a pompei de căldură într-o treaptă de comprimare cu subrăcire

recuperativă
K-condensator; V-vaporizator; C-compresor; VL(VR)-ventil de laminare (reglare); SR-
subrăcitor recuperativ
Pompe de caldura intr-o treapta de comprimare cu subracire

recuperativa
Subrăcirea regenerativă se recomandă atunci când conduce la

creșterea performanței pompei de căldură.
Acest fapt s-a constatat în cazul utilizării freonilor ca agenţi de lucru.
În acest sens este necesară supraîncălzirea vaporilor înainte de
aspirația acestora in compresorul mecanic, care se va realiza pe baza
subrăcirii agentului frig lichid la ieșirea din K, printr-un schimb
regenerativ de căldură.
Sunt specifice utilizării freonilor ca agenți de lucru: HFC (R134a,
R407C).
Schema de principiu a pompei de căldură într-o treaptă de comprimare cu subrăcire

regenerativă
K-condensator; V-vaporizator; C-compresor; VL(VR)-ventil de laminare (reglare); SCR-
schimbător de căldură regenerativ
CURS 14
Ptr .data 2 iunie 2020

9. MONTAREA SI EXPLOATAREA
INSTALATIILOR FRIGORIFICE
Montarea instalaţiilor frigorifice
Amplasarea
Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori se

amplasează în spaţii închise (centrale frigorifice), dar parţial se pot
amplasa şi în exterior. Condiţiile de amplasare sunt reglementate de ISO
5149 Instalaţii frigorifice – Prescripţii de siguranţă în funcţie de:
• categoria de ocupare a clădirii;
• modul de preluare a căldurii;
• agentul frigorific utilizat;
• cantitatea de agent frigorific din instalaţie.
Dimensiunile centralei frigorifice vor fi în concordanţă cu două
cerinţe: acces uşor pentru exploatarea instalaţiei şi ocuparea unui spaţiu
minim pentru centrala frigorifică. Prevederile generale şi prescripţiile de
siguranţă din ISO 5149 arată că centrala frigorifică trebuie să aibă cel
puţin un perete exterior, accesul făcându-se printr-o singură uşă cu
deschiderea spre exterior. La instalaţiile cu o cantitate de agent frigorific
mai mare de 500 kg, din grupele 2 (fluide cu acţiune toxică, care ard în
concentraţie cu aerul de peste 3.5% volumic – ex. R134a) sau 3 (fluide
care se aprind uşor, în amestec cu aerul, la concentraţie sub 3.5%
volumic – ex. R290, R600) sunt necesare două uşi.
Înălţimea minimă a sălii compresoarelor este: 3.25 m la agenţi
frigorifici din grupa 1 (fluide care nu ard şi care au un efect nul sau foarte
slab – ex. R744) sau pentru o cantitate sub 500 kg la cei din grupa 2; 4.8
m pentru o cantitate peste 500 kg agent frigorific din grupa 2 sau pentru
agenţii din grupa 3.
Pentru evitarea condensării agentului frigorific staţionat în
compresoarele mecanice şi pentru a nu creşte viscozitatea uleiului, sala
compresoarelor va fi prevăzută cu o încălzire de gardă (minim 5 oC).
Pentru menţinerea concentraţiei noxelor în limitele admisibile se
va prevedea o ventilare permanentă (naturală sau mecanică) şi o
ventilare de avarie, corespunzător agentului frigorific utilizat.
Acţionarea alimentării cu energie electrică a sălii compresoarelor
se face din exterior. Va fi prevăzut un iluminat de siguranţă şi instalaţii de
semnalizare acustică şi optică la depăşirea limită a concentraţiei noxelor.
Instrucţiuni de montare
• Montarea compresoarelor
Se face conform indicaţiilor proiectantului, în funcţie de

caracteristicile compresoarelor şi a terenului dar şi de necesităţile
practice de exploatare.
Compresoarele şi grupurile frigorifice se montează pe fundaţii
independente la distanţe de 1.2...1.5 m şi minim 1 m de la pereţi.
Pentru reducerea nivelului de zgomot şi a vibraţiilor, fundaţiile
compresoarelor sunt prevăzute cu suporturi elastice şi amortizoare.
• Montarea schimbătoarelor de căldură
Se ţine seama de tipul de aparat şi deoarece acestea sunt

considerate recipiente sub presiune, la montare trebuie respectate şi
prescripţiile ISCIR.
v Vaporizatoarele şi condensatoarele multitubulare se pot monta pe

o fundaţie din beton sau suport metalic (la nivelul solului) pe
console metalice încastrate în pereţi sau pe platforme metalice,
asigurându-se condiţiile de circulaţie normală a agenţilor. Se
verifică orizontalitatea şi verticalitatea de montare şi se asigură
spaţiul necesar curăţirii suprafeţei de transfer de căldură şi
accesului la aparatura de reglare şi automatizare. De asemenea
se prevede şi se asigură (prin pene de lemn) spaţiul necesar
pentru realizarea izolaţiei frigorifice.
v Vaporizatoarele răcitoare de aer se montează pe console prinse

de pereţi sau plafon la minim 15 cm. Stropitorul de apă pentru
degivrare trebuie amplasat astfel încât să asigure uniformitatea
stropirii. Se va asigura panta de scurgere spre canalizare a apei
şi gheţii din tava colectoare.
vCondensatoarele răcite cu aer sau mixt se montează în aer liber,
de regulă deasupra sălii compresoarelor.
• Montarea recipienţilor
v Separatorul de ulei se aşează direct pe pardoseală sau pe

console
prinse pe perete, în apropierea compresorului.
v Separatorul de lichid, separatorul – acumulator şi butelia de răcire

intermediară sunt amplasate la cotele prevăzute de proiectant, pe cadre
metalice sau console fixate de perete.
v Rezervorul de lichid se amplasează sub nivelul condensatorului,
în centrala frigorifică sau în exterior pe fundaţii din beton sau
postamente metalice, cu spaţii de acces la aparatura de măsură,
control şi siguranţă. Se prevede o pantă de 5…10% către
colectorul de ulei. Dacă se montează în exterior, se prevede o
copertină contra razelor solare şi un sistem de stropire cu apă.
• Montarea conductelor
La montarea conductelor se va ţine seama de particularităţile

agentului frigorific din instalaţie. Susţinerea conductelor se face prin
intermediul consolelor, urmărind ca vibraţiile să nu fie transmise
punctelor fixe şi prevenind solicitările datorate dilatărilor.
v La instalaţiile cu freon se impune montarea astfel încât să permită

circulaţia uleiului şi întoarcerea lui în compresor.
a) b) c)
Fig.9.1. Montarea conductelor de refulare a vaporilor de freon
a – compresorul şi condensatorul sunt la acelaşi nivel

b – compresorul este amplasat sub nivelul condensatorului
1 – ţeavă ascendentă 2 – ţeavă ascendentă
3 – pantă
principală by-pass
4 - refulare 5 - condensator 6 - compresor
Conducta de refulare se montează cu pantă descendentă spre

condensator, eventual cu un sifon la partea inferioară care să permită
colectarea uleiului şi a lichidului şi să împiedice intrarea în compresor
(fig.9.1.a,b). Pentru conducte verticale se prevăd sifoane la fiecare 2.5 m.
Când compresorul este prevăzut cu un sistem de reglare a puterii
frigorifice se prevăd două conducte de refulare (fig.9.1.c) asigurând o
viteză de minimum 5 m/s pentru antrenarea uleiului. Dacă instalaţia
funcţionează la o putere redusă , uleiul se colectează în sifon,
nepermiţând trecerea vaporilor. Când puterea creşte, uleiul este împins
de vapori, fiind utilizată şi conducta suplimentară.
Fig.9.2. Montarea conductelor de refulare a vaporilor de freon la instalaţiile cu

a – cuplate la un condensator plasat superior

b – cuplate la mai multe condensatoare plasate superior
1 – compresor 2 – pantă 3 – refulare
4 – condensator 5 – aspiraţie 6 – lichid
7 – robinet 8 – condensator cu evaporare forţată
Fig.9.3. Montarea conductelor de aspiraţie a vaporilor de freon

a – compresorul este plasat sub nivelul vaporizatorului
b – compresorul este plasat la nivelul superior vaporizatorului
K – condensator V – vaporizator S – supraîncălzitor de vapori
1 – ţeavă ascendentă principală 2 – ţeavă ascendentă by-pass
Dacă mai multe compresoare alimentează unul sau mai multe
condensatoare frigorifice plasate la un nivel superior se recomandă
schemele din figura 9.2.
Conductele de aspiraţie orizontale trebuie să asigure o viteză de
minimum 2.6 m/s, iar cele verticale de minimum 5.1 m/s. Montarea lor
este prezentată în figura 9.3.
Când vaporizatorul este alimentat de mai multe compresoare, se
recomandă montarea din figura 9.4.
Fig.9.4. Montarea conductelor de aspiraţie a vaporilor de freon la instalaţiile cu

a – vaporizatorul este plasat mai jos

b – vaporizatorul este plasat mai sus
1 – aspiraţie 2 – pantă
3 - compresor 4 – linie de egalizare
Pentru a facilita scugerea lichidului din condensator în rezervorul

de lichid se prevede o egalizare a presiunii şi pe partea de vapori.
v La instalaţia cu amoniac se recomandă: asigurarea unei pante

descendente către separatorul de ulei; conducta de alimentare cu lichid a
vaporizatorului trebuie să aibă o pantă ascendentă de 5‰, plasându-se o
oală de ulei la cota ei minimă; conducta de aspiraţie trebuie să aibă o
pantă ascendentă de la vaporizator către separatorul de lichid şi către
compresor; conducta de scurgere a lichidului din condensator la
rezervorul de lichid trebuie să fie descendentă, cât mai scurtă şi cu cât
mai puţine coturi; când sunt alimentate mai multe elemente de răcire,
primul alimentat va fi ultimul aspirat, prin aceasta realizându-se
echilibrarea hidraulică a fiecărui circuit.
Pentru eliminarea aerului, conductele de agenţi intermediari se
montează cu pante ascendente spre consumatorul de frig.
Exploatarea instalaţiilor frigorifice
Probarea
Presiunile maxime admisibile de lucru şi cele de încercare pentru

instalaţiile frigorifice sunt prezentate în ISO 5149/1998, conform tabelului
9.1 (pentru agenţi ecologici).
După montare, elementele instalaţiei vor fi supuse încercării de
etanşeitate cu un gaz inert (aer, azot, amestec de aer şi agent frigorific)
la p = 1.1⋅ p max .adm.
Tabelul 9.1. Presiunile maxime admisibile şi de încercare ale instalaţiilor

frigorifice
Presiunea
Presiunea de
nominală
încercare
Grupa Agentul frigorific max.
hidraulică
admisibilă
[bar]
[bar]
R744 (Bioxid de carbon) 105 158
1
R134a 16(22) 24(33)
2 R717 (Amoniac) 16(22) 24(33)
R1150 (Etilenă) 80 120
3
R290 (Propan) 13 19.5
Condensatoarele, vaporizatoarele şi subrăcitoarele de lichid vor fi

verificate la etanşeitate şi pentru circuitele secundare (apă, saramură) la
presiunea de 6 bar, presiunea trebuind să se menţină constantă timp de
15 minute.
După verificarea etanşeităţii se realizează izolarea frigorifică sau
termică a aparatelor şi conductelor.
Punerea în funcţiune
Compresoarele, după verificare şi încercarea cu ulei, se rodează

în gol timp de 100…200 ore, după rodaj schimbându-se uleiul şi
racordându-se la instalaţia frigorifică.
Uscarea instalaţiei se realizează cu aer (la NH3), la freoni fiind
urmată şi de o vacuumare.
După uscare se realizează încărcarea cu agent frigorific prin
intermediul staţiei de distribuţie.
Punerea în funcţiune a instalaţiei necesită următoarele etape:
pregătirea instalaţiei, pornirea compresorului şi alimentarea
vaporizatorului cu agent frigorific.
Exploatarea
Se urmăreşte realizarea şi menţinerea parametrilor ceruţi de

consumator cu costuri de exploatare cât mai reduse.
Instalaţia funcţionează corect când conducta de aspiraţie este
brumată, iar cea de refulare este caldă.
Întreţinerea instalaţiei implică: asigurarea ungerii corecte;
curăţirea filtrelor şi deshidratoarelor; curăţirea suprafeţelor de schimb de
căldură; dezaerarea, verificarea etanşeităţii circuitului frigorific;
verificarea durităţii apei de răcire; verificarea concentraţiei şi a PH-ului
saramurii; verificarea armăturilor de siguranţă şi control. De asemenea
se urmăreşte limitarea zgomotului şi a vibraţiilor în instalaţie.
Limitarea zgomotului şi a vibraţiilor se realizează prin: montarea
compresoarelor pe fundaţii prevăzute cu amortizoare şi plăci antivibraţii;
legăturile la conductele de refulare ale compresorului se fac cu
amortizoare de vibraţii; funcţionarea echilibrată a compresoarelor,
ventilatoarelor şi pompelor; izolarea acustică a canalelor de aer.
Important! Cursurile 1, 2 si 3 au fost predate

(AULA)

Cur Suri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cur Suri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTALATII FRIGORIFICE II

1.CONDESATOARE CU PLACI RACITE CU APA

Condensatoarele cu plăci sunt folosite din ce în ce mai des şi în instalaţiile frigorifice.

Schema de curgere a fluidelor într-un condensator cu plăci

Principalele avantaje ale condensatoarelor cu plăci sunt următoarele:

Dimensionarea termică şi constructivă

Suprafaţa de transfer de căldură a condensatorului se determină cu relaţia:

a K - coeficientul de convecţie, la condensare, a agentului frigorific,

v Se determină diferenţa de temperatură medie logaritmică:

v Se determină suprafaţa preliminară a condensatorului:

Suprafaţa de transfer de căldură pentru o trecere este:

• Coeficientul de convecţie pe partea apei de răcire se determină cu relaţia:

•Coeficientul de convecţie la condensarea agentului frigorific se determină utilizând

2 VAPORIZATOARELOR FRIGORIFICE MULTITUBULARE

Vaporizatorul multitubular orizontal pentru agenţi frigorifici nemiscibili cu uleiul

Construcţia vaporizatorului frigorific

Vaporizator frigorific multitubular orizontal pentru amoniac

1 – virolă (manta) 2 – capace 3 – colector de vapori

Calculul termic al vaporizatorului

Suprafaţa de transfer de căldură a vaporizatorului se determină cu relaţia:

v Se alege preliminar coeficientul global de transfer de căldură k p :

• Determinarea rezistenţei termice conductive

v Lungimea totală de ţeavă:

3. VAPORIZATOARE CU PLACI PENTRU RACIREA LICHIDELOR

Construcţia vaporizatorului cu plăci

Construcţia vaporizatoarelor cu plăci este similară cu a condensatoarelor frigorifice cu

Dimensionarea vaporizatorului cu plăci

Calculul termic al vaporizatorului

Suprafaţa de transfer de căldură a vaporizatorului se determină cu relaţia:

v Se determină diferenţa de temperatură medie logaritmică:

v Se determină suprafaţa preliminară a vaporizatorului:

Suprafaţa de transfer de căldură pentru o trecere este:

• Determinarea coeficientul de convecţie pe partea agentului răcit:

• Rezistenţa termică, prin conducţie se determină cu relaţia:

• Determinarea coeficientul de convecţie la vaporizarea agentului frigorific:

Ptr .data de 17 martie 2020

Schimbătoarele de căldură din cadrul instalaţiilor frigorifice cu

Dimensionarea schimbătorului de căldură

Datele de calcul – agent frigorific amoniac:

Datele de calcul – agent frigorific freon:

1 – placă tubulară 2 – ţevi 3 – suport

Supr Greutate Dimensiuni (mm)

Fig..1. Schimbător de căldură în contracurent (FRIGOTEHNICA)

Supr Greutate Dimensiuni (mm)

Fig..2. Schimbător de căldură ţeavă în ţeavă (FRIGOTEHNICA)

Supr Greutate Dimensiuni (mm)

Fig.3. Schimbător de căldură în fascicol (FRIGOTEHNICA)

Dimensionarea termică constă în determinarea suprafeţei de

• Pentru agent frigorific freon:

(Δt )m - diferenţa de temperatură medie logaritmică între cele

. Variaţia de temperatură a agenţilor în subrăitorul de lichid SR

Variaţia de temperatură a agenţilor în schimbătorul de căldură SC

Pentru a a se asigura un bun transfer de căldură se recomandă

Ptr .data 24 martie 2020

5.APARATURA AUXILIARA A INSTALATIILOR

Separatoul de lichid îndeplineşte două funcţii importante:

Separator de lichid vertical (FRIGOTEHNICA)

Se construiesc in variantele: SLV-300,SLV-500 si SLV-700.

Separator de lichid orizontal (FRIGOTEHNICA)

Se construiesc in variantele: SLO-300,SLO-500 si SLV-700.

În cadrul instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică de

1 – manta 2 – şicane 3 – umplutură

Separator de ulei (FRIGOTEHNICA)

Se construiesc in variantele SU-300,SU-500 si SU-700.