,,Complex Laboratoare"

Breviar de calcul C.T.

1. Dimensionarea echipamentelor din centrala termică

1.1. Echiparea cu cazane a centralei termice

S-a prevăzut o pompa de caldura tip Viessmann Vitocal 242-G, având o putere termică
nominală de 10 kW.

1.2. Alegerea pompelor de circulaţie

1.2.1. Pompa de circulaţie aferentă circuitului de încălzire I

S-a făcut ţinând cont de caracteristicile: debit G [ m /h ] şi înălţimea de pompare H

3

[ mH 2 O ] , cu relaţia:
3600 × Q 3
G= =0.52 m /h
c ×ρ×∆t

în care, Q - sarcina termică a circuitului alimentat cu căldură, Q= 3kW;

c - căldura masică a agentului termic, în J /kgK ; c=4,18 J /kgK ;
3 3
ρ - densitatea agentului termic la temperatura medie, în kg /m ; kg /m ;
Δt - diferenţa de temperatură între temperatura de ducere şi cea de întoarcere, în K :
Δt=t d −t r
Înălţimea de pompare H s-a obţinut din calculul pierderilor de sarcină liniare şi locale,
reiese o valoare de 4 mH2O.

1.2.2. Pompa de circulaţie aferentă circuitului de încălzire II

S-a făcut ţinând cont de caracteristicile: debit G [ m /h ] şi înălţimea de pompare H

3

[ mH 2 O ] , cu relaţia:
3600 × Q 3
G= =0.52 m /h
c ×ρ×∆t

în care, Q - sarcina termică a circuitului alimentat cu căldură, Q=3 kW;

c - căldura masică a agentului termic, în J /kgK ; c=4,18 J /kgK ;
3 3
ρ - densitatea agentului termic la temperatura medie, în kg /m ; kg /m ;
Δt - diferenţa de temperatură între temperatura de ducere şi cea de întoarcere, în K :
Δt=t d −t r
Înălţimea de pompare H s-a obţinut din calculul pierderilor de sarcină liniare şi locale,
reiese o valoare de 5 mH2O.

1.2.3. Pompa de circulaţie aferentă circuitului de încălzire III

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 22 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

S-a făcut ţinând cont de caracteristicile: debit G [ m /h ] şi înălţimea de pompare H

3

[ mH 2 O ] , cu relaţia:
3600 × Q 3
G= =0.70 m /h
c ×ρ×∆t

în care, Q - sarcina termică a circuitului alimentat cu căldură, Q=4 kW;

c - căldura masică a agentului termic, în J /kgK ; c=4,18 J /kgK ;
3 3
ρ - densitatea agentului termic la temperatura medie, în kg /m ; kg /m ;
Δt - diferenţa de temperatură între temperatura de ducere şi cea de întoarcere, în K :
Δt=t d −t r
Înălţimea de pompare H s-a obţinut din calculul pierderilor de sarcină liniare şi locale,
reiese o valoare de 6 mH2O.

1.3. Dimensionarea sistemului de expansiune

a) Pompa de caldura, circuitul puffer

Se adoptă sistemul de asigurare cu vase de expansiune închise, un vas de expansiune pentru
cazan şi un vas de expansiune legat la colector pentru instalaţia de încălzire.
Volumul vasului de expansiune închis se calculează cu relaţia:

1
V =1,1⋅Δv⋅
P min
1−
P max m
3

în care:
 Pmin - presiunea absolută minimă în vasul de expansiune închis, necesară menţinerii apei în
instalaţia rece, la o cotă care să depăşească punctul cel mai înalt al acesteia, în .
În cazul de faţă:

Pmin= cota mansarda– cota subsol

Cota mansarda = (cota ± 0,00) + 7,00 m =

= 0,00 + 6,00= 6,00 m
m


Pmax - presiunea absolută, maximă în instalaţie, determinată de rezistenţa elementelor
componente:

bar+1

 Δv - creşterea volumului apei din instalaţie datorită dilatării, calculată cu relaţia:

Δv=V inst⋅
( V tm
V +10 °C
−1
) m
3

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 23 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

în care
V inst - volumul apei din instalaţie, care se calculează considerând 10 litri apă pentru 1000
kcal/h putere termică instalată:
3
Vinst=1.14 m

V tm - volumul masic al apei la temperatura medie de regim de 80 °C , rezultând

−3
V tm =1,029⋅10 m3 / kg ;
V +10° C - volumul masic al apei la +10 °C , V +10° C =1,0004⋅10−3 m3 / kg
Rezultă:

1
V =1,1× 0.032× =0.049 m3
0.6
1−
2

Se alege un vas de expansiune cu membrană cu capacitate 50 l , presiunea de preîncărcare

1,5 bar , presiunea maximă de serviciu 4 bar , racord .

B) Pompa de caldura, circuitul ACM

Se adoptă sistemul de asigurare cu vase de expansiune închise, un vas de expansiune pentru
cazan şi un vas de expansiune legat la colector pentru instalaţia de încălzire.
Volumul vasului de expansiune închis se calculează cu relaţia:

1
V =1,1⋅Δv⋅
P min
1−
P max m
3

în care:
 Pmin - presiunea absolută minimă în vasul de expansiune închis, necesară menţinerii apei în
instalaţia rece, la o cotă care să depăşească punctul cel mai înalt al acesteia, în .
În cazul de faţă:

Pmin= cota mansarda– cota subsol

Cota mansarda = (cota ± 0,00) + 7,00 m =

= 0,00 + 6,00= 6,00 m
m


Pmax - presiunea absolută, maximă în instalaţie, determinată de rezistenţa elementelor
componente:

bar+1

 Δv - creşterea volumului apei din instalaţie datorită dilatării, calculată cu relaţia:

Δv=V inst⋅
( V tm
V +10 °C
−1
) m
3

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 24 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

în care
V inst - volumul apei din instalaţie, care se calculează considerând 10 litri apă pentru 1000
kcal/h putere termică instalată:
3
Vinst=0.4 m

V tm - volumul masic al apei la temperatura medie de regim de 80 °C , rezultând

−3
V tm =1,029⋅10 m3 / kg ;
V +10° C - volumul masic al apei la +10 °C , V +10° C =1,0004⋅10−3 m3 / kg
Rezultă:

1
V =1,1× 0.011× =0.018 m3
0.6
1−
2

Se alege un vas de expansiune cu membrană cu capacitate 24 l , presiunea de preîncărcare

1,5 bar , presiunea maximă de serviciu 4 bar , racord .

C) Pompa de caldura, circuitul sol-apa

Se adoptă sistemul de asigurare cu vase de expansiune închise, un vas de expansiune pentru
cazan şi un vas de expansiune legat la colector pentru instalaţia de încălzire.
Volumul vasului de expansiune închis se calculează cu relaţia:

1
V =1,1⋅Δv⋅
P min
1−
P max m
3

în care:
 Pmin - presiunea absolută minimă în vasul de expansiune închis, necesară menţinerii apei în
instalaţia rece, la o cotă care să depăşească punctul cel mai înalt al acesteia, în .
În cazul de faţă:

Pmin= cota mansarda– cota subsol

Cota mansarda = (cota ± 0,00) + 7,00 m =

= 0,00 + 6,00= 6,00 m
m


Pmax - presiunea absolută, maximă în instalaţie, determinată de rezistenţa elementelor
componente:

bar+1

 Δv - creşterea volumului apei din instalaţie datorită dilatării, calculată cu relaţia:

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 25 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

Δv=V inst⋅
( V tm
V +10 °C
−1
) m
3

în care V inst - volumul apei din instalaţie, care se calculează considerând 10 litri apă pentru 1000
kcal/h putere termică instalată:
3
Vinst=0.4 m

V tm - volumul masic al apei la temperatura medie de regim de 80 °C , rezultând

−3 3
V tm =1,029⋅10 m / kg ;
V +10° C - volumul masic al apei la +10 °C , V +10° C =1,0004⋅10−3 m3 / kg
Rezultă:

1
V =1,1× 0.011× =0.018 m3
0.6
1−
2

Se alege un vas de expansiune cu membrană cu capacitate 24 l , presiunea de preîncărcare

1,5 bar , presiunea maximă de serviciu 4 bar , racord .

1.4. Dimensionarea forajului

Suprafata necesara:

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 26 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

Din aceste date rezulta ca e nevoie de un numar de 12 circuite de 100 m.

Breviar de calcul pentru necesarul de căldură

1. Necesarul de căldură pentru clădiri

Clădirile au destinaţii, forme şi caracteristici constructive diferite, iar pentru stabilirea
caracteristicilor tehnice ale echipamentelor de încălzire este necesar să se calculeze necesarul de
căldură care exprimă cantitatea de energie termică cedată de fiecare încăpere în mediul înconjurător.
Metoda de calcul al necesarului de căldură pentru încălzire este reglementată prin STAS 1907
şi se aplică tuturor tipurilor de clădiri civile şi industriale excepţie făcând:
 încăperile amplasate subteran;
 spaţiile închise limitate de elementele de construcţii lipsite practic de masivitate termică;
 construcţiile sau încăperile încălzite rar, pe perioade scurte de timp;
 construcţiile cu instalaţii de încălzire locală, având efecte pe zone limitate;
 construcţii cu instalaţii de încălzire prin radiaţie.
Necesarul de căldură pentru încălzire Q al unei încăperi se calculează cu relaţia:

(
Q=QT 1+ ∑
A
100 )
+ Qi [ W ]

în care:
 QT - este fluxul termic cedat prin transmisie, considerat în regim staţionar, corespunzător
diferenţei de temperatură între interiorul şi exteriorul elementelor de construcţii care delimitează
încăperea [W];
 Qi - sarcina termică pentru încălzirea aerului rece pătruns în interior de la temperatura
exterioară la temperatura interioară [W];
 ΣA - suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie [%].
Necesarul de căldură global al unei încăperi se majorează sau se micşorează cu debitul de
căldură absorbit sau cedat de diverse procese cu caracter permanent dacă acesta depăşeşte 5 % din
Q.
1.1. Fluxul termic cedat prin transmisie QT
Pierderi de căldură au loc atât prin elementele de construcţii în contact cu aerul pe ambele feţe
Qe cât şi prin sol Qs.
QT= Qe+ Qs [W]
1.2 Fluxul termic prin transmisie
Qe Acesta se calculează cu relaţia:

t i −t e
Q e=C M⋅∑ m⋅S⋅ ' [W ]
Ros

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 27 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

în care:
 m este coeficientul de masivitate termică al elementelor de construcţii exterioare, conform
STAS 6472;
 S - aria suprafeţei fiecărui element de construcţii [m2];
 ti - temperatura interioară convenţională de calcul, conform STAS 1907[°C];
 te - temperatura spaţiilor exterioare încăperii considerate [°C], care se ia după caz: temperatura
convenţională a aerului exterior sau temperatura interioară convenţională de calcul pentru încăperile
alăturate;
 R/os - rezistenţa termică a elementului de construcţii considerat, stabilită conform STAS 6472
[m2-K/W];
 Cm - coeficient de corecţie a fluxului termic.
Coeficientul de masivitate m este de pendent de indicele de inerţie termică D al elementului
de construcţii. Valoarea se poate calcula cu relaţia:
m = 1,225 - 0,05 D
Pentru elementele de construcţii lipsite de inerţie termică, cu D < 1 (uşi, ferestre etc.),
coeficientul de masivitate termică are valoarea cea mai mare m = 1,2 iar pentru elementele de
construcţie interioare (pereţi şi planşee interioare etc), coeficientul m = 1.
Suprafaţa de calcul S a elementului de construcţii se determină luând în considerare
următoarele dimensiuni:
 pentru planşee şi pereţi: lungimea şi lăţimea încăperii, măsurate între axele de simetrie ale
elementelor de construcţie ce o delimitează şi înălţimea nivelului măsurat între pardoselile finite;
din aria astfel obţinută se scade aria golurilor suprafeţelor neinerţiale (uşi, ferestre, luminatoare etc);
 pentru suprafeţele neinerţiale, se consideră dimensiunile golurilor din zidărie.
Temperatura convenţională te a aerului exterior în zona Braşov este -21°, conform S.R. 1907.
Temperaturile interioare convenţionale de calcul ti pentru încăperi încălzite în clădiri de
locuit, administrative şi social-culturale precum şi pentru anexele administrative şi social-culturale
ale întreprinderilor industriale sunt date în S.R. 1907.
Coeficientul de corecţie CM a fluxului termic se stabileşte în funcţie de capacitatea termică
specifică a elementelor de construcţii interioare ale construcţiei mpi, astfel:
 pentru mpi ≤ 400 kg/m2, CM = 1,0
 pentru mpi > 400 kg/m2, CM = 0,94.
Capacitatea termică specifică a construcţiei mpi- se determină pentru întreaga construcţie cu
relaţia:
mPi= 0,9 (Mpi/S)
în care:
 Mpi este masa tuturor elementelor de construcţii interioare (pereţi interiori,planşee între
etaje, elemente de tâmplărie în interior); nu se ia în calcul masa elementelor de construcţii
perimetrale (pereţi exteriori, ferestre, uşi, acoperiş, planşeu peste subsol neîncălzit,pereţi către casa
scării, pereţi caredespart spaţii încălzite de spaţii neîncălzite) [kg];
 S - suprafaţa perimetrală a construcţiei prin care se produce disipare de flux termic (pereţi
exteriori, ferestre, uşi, pereţi spre casa scării, planşeupeste subsoluri neîncălzite, planşeuspre pod,
acoperişuri de tip terasă, etc.) [m2].
1.3. Fluxul termic cedat prin sol Qs
S.C. NDC PROIECT S.R.L - 28 - Breviar de calcul
 ,,Complex Laboratoare"

Se calculează cu relaţia:
n
t i −t f m s t i−t e 1 t i−t ej
Qs =S p⋅ +C M⋅ ⋅ ⋅Sc + ∑ ⋅ ⋅S cj [ W ]
Rp n s Rbc j=1 ns Rbc
în care Sp este suprafaţa cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul solului, care se
calculează cu relaţia:
SP= SPd+ p·h [m2]
unde:
 Spd este suprafaţa pardoselii [m2];
 p - lungimea conturului pereţilor în contact cu solul [m];
 h - cota pardoselii sub nivelul solului [m];
 Sc este aria unei benzi cu lăţimea de 1 m situată de-a lungul conturului exterior al suprafeţei
Sp [m2];
 Scj - aria unei benzi cu lăţimea de 1m situată de-a lungul conturului care corespunde
spaţiului învecinat care are temperatura ti [m2];
 Rp - rezistenţa termică cumulată a pardoselii şi a stratului de sol cuprins între pardoseală şi
pânza de apă freatică care se determină cu relaţia:
n
δi
R p =∑ [ m2⋅K / W ]
j=1 λi
unde:
 δi este grosimea straturilor luate în considerare [m];
 λi - conductivitatea termică a materialului din care este alcătuit stratul luat în considerare
[W/m∙K];
 Rbc - rezistenţa termică a benzii de contur la trecerea căldurii prin pardoseală şi sol către
aerul exterior [m2∙K/W];
 tf - temperatura solului (apei freatice), considerată + 10 °C pentru toate zonele climatice ale
ţării;
 tej - temperatura interioară convenţională de calcul pentru încăperile alăturate [°C];
 ms - coeficientul de masivitate termică al solului, este funcţie de adâncimea pânzei de apă
freatică H şi adâncimea h de îngropare a pardoselii;
 ns - coeficientul de corecţie care ţine seama de conductivitatea termică a solului şi cota
pardoselii h sub nivelul terenului, care se determină din grafice.
1.4. Adaosuri la pierderile de căldură ΣA
Acestea afectează fluxul termic cedat prin transmisie QT cu scopul de a realiza aceleaşi
condiţii în încăperi indiferent de orientarea lor şi gradul de izolare termică (elemente de construcţii
cu rezistenţa termică redusă).
Adaosurile sunt:
 A0 - de orientare, în scopul diferenţierii necesarului de căldură al încăperilor diferit expuse
radiaţiei solare şi afectează numai fluxul termic cedat prin elementele de construcţii a încăperilor
cu pereţi exteriori şi are valorile date în tabelule.
Pentru încăperi cu mai multe elemente de construcţii exterioare, adaosul A0 se stabileşte
corespunzător elementului de construcţii cu orientarea cea mai defavorabilă;

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 29 - Breviar de calcul

 ,,Complex Laboratoare"

 Ac - pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării bilanţului termic al

corpului omenesc în încăperile în care elementele de construcţii cu rezistenţă la transfer termic
redusă, favorizează intensificarea cedării de căldură a corpului prin radiaţie. Acest adaos afectează
numai fluxul termic prin elementele de construcţii ale încăperilor a căror rezistenţă termică R m<10
m2·K/W. Rezistenţa Rm se calculează cu relaţia:
S T ( t i−t e )
Rm = ⋅C M [ m2⋅K /W ]
QT
unde ST este aria suprafeţei totale a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafeţelor
delimitatoare [m2];
Valorile adaosului Ac sunt date în grafice.
Adaosul Ac se acordă tuturor încăperilor cu excepţia:
 depozitelor, casei scării etc, precum si a încăperilor prin care oamenii trec sau staţionează
(săli de expoziţie) purtând îmbrăcăminte de stradă;
 încăperilor de producţie cu specific de muncă medie, cu locuri de muncă nestaţionare sau cu
specific de muncă grea.
De asemenea, pentru încăperi de producţie cu specific de muncă uşoară sau medie, cu locuri
de muncă staţionare, adaosul Ac se prevede numai în cazul în care locurile de muncă sunt situate la
o distanţă mai mică de 5 m de suprafeţele vitrate exterioare.
1.5. Sarcina termică Qi;
Sarcina termică Qi pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi
a aerului pătruns la deschiderea acestora se determină ca valoare maximă între sarcinile termice Qi1
şi Qi2, în care:
 Qi1 este sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile uşilor si
ferestrelor determinată în funcţie de numărul de schimburi orare de aer necesar în încăpere din
condiţia de confort fiziologic, cu relaţia:

Qi 1 =[ n ao C M Vρc p ( t i −t e ) +Qu ] ( 1+ A c ) [ W ]

 Qi2 este sarcina termică pentru încălzirea aerului infiltrat prin neetanşeităţile uşilor şi
ferestrelor dependentă de viteza de calcul a vântului,

[ ]
Qi 2 ={ C M E ∑ ( Li ) v 4 /3 ( t i −t e ) + Q u }⋅( 1+ A c ) [ W ]

 nao - numărul de schimburi orare de aer necesar în încăpere din condiţii de confort
fiziologic.

 coeficientul de infiltraţie al aerului prin rosturi; se determină în funcţie de:

 materialele din care sunt executate uşile şi ferestrele;
 raportul Se/Si, unde Se reprezintă aria totală a elementelor mobile ale uşilor şi ferestrelor
exterioare, iar Si aria uşilor şi ferestrelor interioare ale încăperii;

Întocmit,
Bartos Noemi
Bocu Cosmin

S.C. NDC PROIECT S.R.L - 30 - Breviar de calcul