Echipamente Si Instalatii Termice I Noti

Echipamente şi instala ii termice I – noti e de curs
Adelaida Mihaela DUINEA
ECHIPAMENTE ŞI
INSTALA II TERMICE I
-NOTI E DE CURS-
1
CUPRINS
CURS 1 „PROCESE COMPLEXE DE TRANSFER DE C LDUR ” 4
CURS 2 „SCHIMB TOARE DE C LDUR . UTILIZARE. SCHEME TIP. CLASIFICARE” 12
CURS 3 „CALCULUL TERMIC AL SCHIMB TOARELOR DE C LDUR ” 18
CURS 4 „SCHIMB TOARE DE C LDUR . METODE DE CALCUL TERMIC” 25
CURS 5 „SCHIMB TOARE DE C LDUR CU EVI ŞI MANTA - ELEMENTE 31
CONSTRUCTIVE. CLASIFICARE CONSTRUCTIV ”
CURS 6 „SCHIMB TOARE DE C LDUR CU EVI ŞI MANTA – continuare” 39
CURS 7 „SCHIMB TOARE DE C LDUR CU PL CI” 47
CURS 8 „GENERATOARE DE ABUR – structur ; principii de func ionare; combustibili 54
energetici”
CURS 9 „GENERATOARE DE ABUR – continuare” 60
CURS 10 „GENERATOARE DE ABUR – continuare” 66
CURS 11 „TURBINE CU ABUR” 73
CURS 12 „TURBINE CU ABUR – continuare” 79
CURS 13 „CONDENSATOARE DE ABUR” 85
CURS 14 „TURNURI DE R CIRE” 90
BIBLIOGRAFIE 96
2
LIST NOTA II
Q1, Q2 – fluxul termic cedat de agentul termic primar, respectiv primit de agentul termic secundar, în W;
Qp, Q – fluxul termic pierdut în mediul ambiant, respectiv sarcina termic a aparatului,în W;
m1, m2 – debitul masic al agentului primar, respectiv secundar, în kg/s;
cp1, cp2 – c ldura specific la presiune constant a agentului termic primar, respectiv secundar, în J/kgK; cp1,
cp2 se consider constante în lungul curgerii fluidelor prin aparat, în calcule folosindu-se valorile lor medii;
C1, C2 – capacitatea termic a agentului primar, respectiv secundar, în W/K;
t1’, t1” – temperatura agentului primar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în oC;
t2’, t2” – temperatura agentului secundar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în oC;
∆t1, ∆t2 – varia ia temperaturii agentului primar, respectiv secundar, în oC sau K;
∆tmed – diferen a medie de temperatur a agen ilor termici, în oC;
∆t(x)–diferen a local de temperatur la distan a x, în m;
i1’, i1” – entalpia agentului primar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în J/kg;
i2’, i2” – entalpia agentului secundar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în J/kg.
iv, ic – entalpia vaporilor, respectiv entalpia condensatului în kJ/kg;
S – aria suprafe ei de schimb de c ldur a aparatului, în m2;
ks - coeficientul global de schimb de c ldur de suprafa , în W/m2K;
Rsd1, Rsd2 - rezisten ele termice de suprafa ale depunerilor pe partea fluidului primar, respectiv secundar, în
(m2K)/W;
Snn, Sn - suprafa a dintre nervuri, respectiv suprafa a nervurilor, în m2;
S2 = Snn+Sn – suprafa a total a peretelui nervurat, în m2;
Sp – suprafa a de schimb de c ldur a unei pl ci, în m2;
SC – sec iunea de curgere a canalului, în m2;
ki – rezisten a hidraulic a tronsonului i;
∆pw – pierderea de presiune la curgerea peste şican ;
∆px – pierderea de presiune la curgerea peste fasciculul de evi;
Dv – debitul masic de vapori, în kg/s;
Da – debitul masic al agentului de r cire, în kg/s;
c – c ldur specific , în kJ/kg oC.
P – perimetrul udat perpendicular pe direc ia principal de curgere, în m.
Dh – diametru hidraulic, în m;
w – viteza fluidului, în m/s.
Pr – num rul Prandtl;
Re – num rul Reynolds;
a – difuzivitate termic , m2/s
Litere greceşti
α1, α2 - coeficien ii de convec ie pentru fluidul primar şi secundar, în W/(m2K);
εg, εp – factorii de emisie ai gazelor de ardere şi peretelui recuperatorului;
ε eficien a termic a schimb torului de c ldur ;
δp, λp - grosimea, respectiv conductivitatea termic a peretelui, în m, respectiv W/(m.K).
ρ - densitatea fluidului, în kg/m3
ηr – coeficientul de re inere a c ldurii în aparat, ηr=0,980...0,995;
ηn – randamentul nervurilor;
τ – timp, în s.
3
CURS 1
PROCESE COMPLEXE DE
TRANSFER DE C LDUR
Studiul opera iilor şi tehnicilor de îmbun t ire a proceselor de transfer de c ldur , întâlnit
uzual sub denumirea de tehnici de intensificare a transferului de căldură, vizeaz utilizarea atât a
unor metode noi dar şi extinderea unor metode deja cunoscute. Rezultatele practice ale acestor
lucr ri, justificate tehnico-economic prin luarea în considerare a costurilor investi iilor, energiei
necesare vehicul rii fluidelor, cheltuielilor de exploatare şi între inere, se materializeaz prin
micşorarea dimensiunilor şi greut ii, îmbun t irii indicatorilor de exploatare şi conducerea cu
maxim eficien a utilajelor sau instala iilor, cu economie de combustibil.
1.1. COEFICIENTUL GLOBAL DE SCHIMB DE C LDUR
În aplica iile tehnice presupunând schimb de c ldur între dou fluide separate de un perete
desp r itor, transferul de c ldur are loc prin ac iunea combinat a celor trei moduri de transfer
termic.
Apar în practic dou cazuri distincte:
¾ procese de schimb de c ldur la temperaturi coborâte, ce se desf şoar în principal prin
conduc ie şi convec ie, radia ia fiind neglijat (tfluid<350 0C)
o qs=qs,conv=αc|ts-tf| [W/m2] (αc – coeficient de schimb convectiv)
¾ procese de schimb de c ldur la temperaturi ridicate: radia ia nu mai poate fi neglijat în
raport cu conduc ia şi convec ia
o qs=qs,c+qs,r [W/m2]
qs – flux termic unitar schimbat;
qs,c – flux termic unitar schimbat prin convec ie;
qs,r – flux termic unitar schimbat prin radia ie.
Se defineşte coeficientul echivalent de radia ie:
αr =
q s ,r
ts − t f
(1.1)
putându-se astfel scrie: q s = (α c + α r ) t s − t f
4
deci qs=α|ts-tf| [W/m2] (1.2)

unde α=αc – dac schimbul are loc numai prin convec ie;
α=αc+αr – dac schimbul are loc prin convec ie şi radia ie.
Pentru considerarea simultan a celor trei procese de transfer termic se defineşte

coeficientul global de schimb de c ldur . Astfel, fluxul termic total, Q, schimbat între dou fluide
printr-un perete plan sau cilindric se exprim prin:
Q=qsS=ksS(t1-t2) [W]
sau
Q=qlL=klL(t1-t2) [W]
unde:
ks, kl – coeficientul global de schimb de c ldur pentru un perete plan, respectiv cilindric,
2
W/m K;
S, L – suprafa a peretelui plan, m2, respectiv lungimea peretelui cilindric, m;
Coeficien ii globali de schimb de c ldur se exprim astfel:

ks=1/Rstot kl=1/Rltot [W/m2K] (1.3)
unde:
Rstot, Rltot – rezisten a termic a peretelui la transferul prin conduc ie.
De obicei, în timpul func ion rii, pe peretele desp r itor se formeaz depozite de depuneri ce
m resc rezisten a termic la transferul c ldurii între cele dou fluide ducând la micşorarea
coeficientului global de schimb termic. Astfel, pentru un aparat cu depuneri şi suprafa de schimb
de c ldur plan , coeficientul global de schimb de c ldur are urm toarea rela ie de calcul:
ks =
δp 1
1
[W/m2K] (1.4)
+ + + Rs ,d 1 + Rs , d 2
α1 λ p α 2
1
Rs,d1, Rs,d2 – rezisten a termic a depunerilor fluidului cu temperatura t1, respectiv t2

iar pentru aparatele cu suprafa schimb de c ldur cilindric :
kl =
1
[W/m2K] (1.5)
+ ln e + + +
Rsd ,i Rsd ,e
πd iα i 2πλ p d i πd eα e πd i πd e
1 1 d 1
Rela ia între coeficientul global de schimb de c ldur al aparatului cu depuneri ks şi coeficientul

global de schimb de c ldur al aparatului curat, ks0, este:
= + Rsd
1 1
(1.6)
k s k s0
5
1.2. INTENSIFICAREA PROCESELOR DE SCHIMB DE C LDUR
Intensificarea transferului termic în aparatele termice are ca scop g sirea celor mai eficiente
metode de construc ie şi exploatare pentru m rirea fluxului termic Q schimbat între fluidele din
aparat. Creşterea fluxului termic Q se poate realiza prin m rirea coeficientului global de schimb de
c ldur , ks, a ariei suprafe ei de schimb de c ldur , S, şi a diferen ei de temperatur între fluide, ∆t.
Datorit pierderilor exergetice ridicate în cazul transferului termic la diferen e mari de temperatur ,
de obicei, creşterea diferen ei de temperatur nu este recomandat ; m rirea ariei suprafe ei de
schimb de c ldur se concretizeaz ca metod de intensificare a transferului termic prin utilizarea
de suprafe e nervurate. Deci, intensificarea transferului termic se realizeaz , de regul , prin m rirea
coeficientului global de schimb de c ldur , adic prin micşorarea rezisten elor termice totale.
C i de intensificare
a proceselor de
transfer termic
Pierderi exergetice ridicate la

diferen e ridicate de temperatur
utilizare de
suprafe e
nervurate
M rirea coeficientului M rirea ariei Creşterea diferen ei de

global de schimb de suprafe ei de poten ial (de temperatur ) a
c ldur (micşorarea schimb de c ldur procesului de transfer
rezisten ei termice
globale)
ª Procedee care conduc la intensificarea transferului termic prin mărirea coeficientului

global de schimb de căldură (micşorarea rezisten ei termice totale)
Pentru un aparat cu suprafa a de schimb de c ldur plan , coeficientul global de schimb de c ldur
are expresia:
6
ks =
1
[W/m2k]
+ Rcond
1
k s∗
(1.7)
δp
= + Rcond = + Rsd ,1 + Rsd , 2
k s α1 α 2 λp
1 1 1
unde ∗
[m2K/W] şi [m2K/W]
⇓ ⇓
suma rezisten elor termice de suprafa suma rezisten elor termice conductive
Micşorarea rezisten elor termice conductive, (δp/λp) – se realizeaz prin reducerea grosimii
peretelui desp r itor şi folosirea unor materiale cu conductivit i termice ridicate (limitat de
considerente economice şi de rezisten a mecanic şi chimic impus peretelui). Reducerea
rezisten ei termice a depunerilor implic prevenirea form rii depunerilor printr-o corect proiectare
şi func ionare a instala iilor, dar şi prin cur irea periodic a suprafe ei de schimb de c ldur .
Majorarea rezisten elor termice conductive reduce coeficientul global de schimb de c ldur într-o
propor ie cu atât mai mare cu cât suma rezisten elor termice la suprafe ele peretelui (1/ks*) este mai
mic .
Micşorarea rezisten elor termice de suprafa – rezisten ele termice la transferul c ldurii între
suprafe ele peretelui şi cele dou fluide sunt determinate de transferul c ldurii prin convec ie şi/sau
radia ie. Suma lor se mai poate scrie şi sub forma:
α 1α 2
k s∗ =
α1 + α 2
Micşorarea lui 1/ks*, respectiv m rirea lui ks* se ob ine prin m rirea coeficien ilor de schimb de
c ldur  α1 şi α2, valoarea lui ks* fiind întotdeauna mai mic decât cea mai mic valoare dintre
coeficien ii α1 şi α2. Metodele de m rire a coeficien ilor convectivi sunt variate, implicând o bun
cunoaştere a mecanismelor transferului termic convectiv şi radiativ.
Creşterea lui ks* este influen at sensibil doar de m rirea celui mai mic coeficient α, ks*
r mânând practic neschimbat la creşterea celui mai mare coeficient α.
7
ª Aripioare. Suprafe e cu aripioare
Aripioarele sunt utilizate în schimb toarele de c ldur , radiatoarele vehiculelor şi pentru r cirea
montajelor electronice. Ele permit creşterea schimbului termic între un corp solid şi mediul
exterior.
Eficacitatea aripioarelor - pentru precizarea calit ii unei aripioare se compar performan a

sa efectiv cu a unei aripioare ideale, de temperatur uniform egal cu temperatura la baza sa. O
astfel de aripioar trebuie realizat dintr-un material de conductivitate termic infinit . Fluxul
schimbat este:
Qmax=αmL(t0-tf) [W] (1.8)
Se defineşte eficacitatea unei aripioare, notat ε, prin raportul:
ε=
Q real
(1.9)
Q max
ª Promotori de turbulen
Între tehnicile şi metodele recomandate pentru îmbun t irea performan elor echipamentelor de
transfer de c ldur , se remarc utilizarea promotorilor de turbulenţă şi a promotorilor statici de
amestec.
Pentru m rirea turbulen ei curgerii fluidului în stratul limit de lâng suprafa a peretelui, se
practic folosirea de suprafe e cu rugozitate artificial (uniformă – granule de diferite forme şi
dimensiuni, sau discretă – nervuri de mic în l ime, filete). M rirea turbulen ei mişc rii de
ansamblu a fluidului poate fi ob inut şi prin folosirea promotorilor de turbulen (de suprafa şi de
deplasare a fluidului), benzi r sucite, benzi elicoidale cu miez axial.
Rela iile criteriale stabilite în vederea calculului coeficientului de convec ie la curgerea
for at a fluidelor indic o creştere a lui α odat cu m rirea vitezei de curgere a fluidului.
Dezavantaj direct → m rirea vitezei fluidului conduce la creşterea pierderilor de presiune, ceea ce-i
confer un domeniu de aplicabilitate redus.
Criterii de apreciere a performan elor promotorului de turbulen :
¾ raportul dintre coeficientul de convec ie intensificat α* şi coeficientul de convec ie pentru
suprafa a neted α0, calculat pentru aceeaşi putere de pompare P, diametrul d şi lungimea de
curgere, l:
⎛α ∗ ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = f (Re d , Pr, geometria promotorului de turbulenta )
⎝ α 0 ⎠ P , d ,l
o
8
¾ indicele de eficien , η, definit prin rela ia:

⎛α ∗ α0 ⎞
o η = ⎜⎜ ∗ ⎟
⎟ cu f* coeficient de frecare în procesul de convec ie intensificat şi
⎝ f f 0 ⎠ Re d ,d ,l
f0 coeficientul de frecare pentru suprafa a neted .
Schimbul de c ldur în conductele rugoase se desf şoar , în principiu, cu acelaşi mecanism

ca şi în conductele netede. Cu creşterea rugozit ii apare un efect m rit asupra structurii curgerii,
prin reducerea grosimii substratului laminar. Aceast reducere îmbun t eşte transmisia c ldurii
prin stratul limit , în sensul micşor rii rezisten ei termice a acestuia, datorit intensific rii
transferului turbulent de mas . Difuzia turbulent a c ldurii fiind o func ie de num rul Prandtl,
acest efect favorabil va fi mai mare la valori mai ridicate ale num rului Prandtl.
Când coeficien ii convectivi realiza i de cele dou fluide sunt de acelaşi ordin de m rime,
creşterea fluxului termic este determinat prin intensificarea ambelor procese convective. În acest
scop, au fost create evi cu profile speciale – evi tip funie – utilizate în bune condi ii în
schimb toarele de c ldur lichid-lichid sau gaz-gaz la care curgerea între evi este longitudinal , în
instala iile vaporizatoare.
ª Utilizarea promotorilor de deplasare a fluidului
Pentru intensificarea transferului de c ldur , prin crearea de turbulen e artificiale în masa de fluid,
au fost utilizate o gam larg de metode şi dispozitive:
¾ modificarea direc iei de curgere:
o prin îngustarea repetat a canalului de curgere cu ajutorul inelelor, discurilor,
conurilor;
Figura 1.1. Generator de turbulenţă tip SULZER
o inele de sârm sau împletituri de sârm , care realizeaz modificarea turbulen ei

locale cu vibra ia sau rota ia unei spirale din sârm
9
Figura 1.2. Generator de turbulenţă tip Figura 1.3. Generator de

împletitură sârmă turbulenţă tip SPIRELF
¾ prin mişcare turbionat , care se poate realiza:

o cu elici de diferite tipuri şi forme;
Figura 1.4. Generator de turbulenţă tip elice
o cu platbande r sucite longitudinal pe direc ia de curgere – se pot realiza creşteri de

circa 1,0 – 1,5 ori pentru aer şi de 1,2 – 1,8 ori pentru ap , fa de coeficien ii de
transfer ai tuburilor netede (αn) în domeniul curgerii laminare;
¾ Tuburi r sucite elicoidal sau cu nervuri joase;
Figura 1.5. Tuburi cu nervuri joase
¾ Şicane tip bar sau montate elicoidal;
Figura 1.6. Schimbătoare cu şicane tip bare Figura 1.7. Schimbătoare cu şicane
montate elicoidal
10
Performan ele procesului de transfer de c ldur este cel mai adesea exprimat prin num rul lui
Nusselt (Nu), care este influen at în principal, de regimul hidrodinamic, exprimat prin num rul
Reynolds (Re), de caracteristicile fizice ale fluidului vehiculat, exprimat prin num rul Prandtl (Pr)
şi de caracteristicile constructive ale generatorului de turbulen folosit.
ª Intensificarea schimbului de c ldur la fierbere
În fierberea nucleic , coeficientul de schimb de c ldur este determinat de num rul centrelor
de nuclea ie aflate pe suprafa a de schimb de c ldur , precum şi de realizarea condi iilor de
amorsare a acestora. Creşterea coeficientului de schimb de c ldur cu m rirea rugozit ii este cu
atât mai însemnat , cu cât presiunea redus (raportul dintre presiunea de satura ie şi presiunea
critic ) a sistemului este mai mic .
În fierbere la convec ie for at , intensificarea transferului termic se poate realiza prin:
¾ folosirea suprafe elor cu rugozitate artificial sau cu geometrii speciale;
¾ utilizarea generatorilor de turbulen care realizeaz o curgere elicoidal (benzi r sucite)
¾ inser ia în form de stea (nervuri radiale din aluminiu dispuse în interiorul evilor), solu ie
folosit la vaporizarea agen ilor frigorifici în interior şi curgerea apei în exterior;
Observa ie
Când coeficien ii convectivi realiza i de cele dou fluide sunt de acelaşi ordin de m rime
(α1≈α2), creşterea fluxului termic este determinat prin intensificarea ambelor procese convective,
atât la suprafa a interioar a evii cât şi la exteriorul s u. În acest scop au fost create evi cu profile
speciale ( evi tip funie), utilizate în bune condi ii în schimb toarele de c ldur lichid-lichid sau gaz-
gaz şi în instala iile vaporizatoare.
ª Intensificarea schimbului de c ldur prin radia ie
În cazul transferului de c ldur la radia ie între dou suprafe e solide separate printr-un
mediu diaterm, fluxul termic net schimbat şi coeficientul echivalent de radia ie, αr, cresc cu m rirea
factorului de emisie redus al sistemului considerat. Ca urmare, creşterea coeficientului echivalent
de radia ie este determinat de folosirea suprafe elor cu factori de emisie ridica i şi stabilirea unor
pozi ii reciproce a suprafe elor care s conduc la m rirea factorului de emisie redus al sistemului.
11
CURS 2
SCHIMB TOARE DE C LDUR .
UTILIZARE - SCHEME TIP - CLASIFICARE
2.1. GRUPE DE CLASIFICARE A SCHIMB TOARELOR DE C LDUR
Schimb torul de c ldur este aparatul care realizeaz transferul de c ldur între diferite medii
şi în diferite procese. Ele se clasific dup mai multe criterii, inând seama de principiile
func ionale, constructive şi mixte
După modul de transmitere a căldurii, schimb toarele de c ldur se pot împ r i în trei mari grupe:
schimbătoare de căldură cu schimb prin suprafaţă, la care transferul de c ldur de la
agentul termic primar la cel secundar se realizeaz prin intermediul unui perete desp r itor
cu conductivitate termic ridicat ; inând seama c procesul de recuperare a c ldurii cedate
de agentul termic primar este continuu, aceste schimb toare de c ldur se mai numesc şi
recuperative;
schimbătoare de căldură regenerative, la care agen ii termici trec succesiv prin aparat; în
prima perioad , în care agentul termic primar trece prin schimb tor, se realizeaz o înc lzire
a umpluturii acestuia (umplutur metalic sau ceramic ); în a doua perioad , când agentul
termic secundar str bate schimb torul de c ldur , se realizeaz preluarea cantit ii de
c ldur acumulat de materialul de umplutur în prima perioad a ciclului;
schimbătoare de căldură cu amestec, la care transferul de c ldur se realizeaz prin
amestecarea celor doi agen i.
După regimul de lucru al aparatului:
schimbătoare de căldură în regim staţionar, cu func ionare continu (aparate recuperatoare
cu sau f r amestecul agen ilor termici);
schimbătoare de căldură în regim nestaţionar, cu ac iune discontinu , din aceast grup
f când parte schimb toarele de c ldur de tip regenerativ, precum şi cele cu acumulare
(aparate în care c ldura este înmagazinat când este disponibil şi livrat apoi la cerere).
După transformările fizice sau chimice ale agen ilor termici în procesul de schimb de c ldur :
schimbătoare de căldură fără schimbarea stării de agregare a agen ilor termici la trecerea
prin aparat;
12
schimbătoare de căldură cu schimbarea stării de agregare a unuia sau ambilor agen i
termici la trecerea prin aparat;
schimbătoare de căldură în care agenţii termici suferă transformări chimice la trecerea prin
aparat.
După schema de curgere a agen ilor termici:
schimbătoare de căldură în echicurent, (Figura 2.1 a), în care ambii agen i termici curg în
aceeaşi direc ie şi acelaşi sens;
schimbătoare de căldură în contracurent, (Figura 2.1 b), în care agen ii termici au aceeaşi
direc ie dar sensuri opuse de curgere;
schimbătoare de căldură în curent încrucişat, (Figura 2.1 c), în care unul din agen ii termici
curge perpendicular pe direc ia de curgere a celuilalt;
schimbătoare de căldură în curent mixt, (Figura 2.1 d, e, f), în care unul din agen ii termici
îşi schimb de mai multe ori direc ia şi sensul de curgere fa de cel lalt agent.
Figura 2.1. Scheme de curgere pentru agen ii termici
După numărul de treceri ale agentului termic, se deosebesc:

schimbătoare de căldură cu o singură trecere;
schimbătoare de căldură cu mai multe treceri, în care unul sau ambii agen i termici sunt
obliga i, prin pere i longitudinali sau transversali fa de axa geometric a aparatului s -şi
schimbe succesiv sensul de mişcare.
După materialul de construc ie folosit:
schimbătoare de căldură metalice;
schimbătoare de căldură ceramice.
După pozi ia aparatului:
schimbătoare de căldură verticale;
schimbătoare de căldură orizontale.
După configura ia suprafe ei de schimb de căldură:
13
schimbătoare de căldură cu ţevi şi manta sau tubulare prev zute, de regul , cu şicane
(pere i desp r itori) care au urm toarele func ii: uniformizarea curgerii în manta şi
eliminarea zonelor de fluid stagnant sau cu viteze reduse de curgere, asigurarea particip rii
întregii suprafe e a fasciculului tubular la transferul de c ldur , sus inerea şi rigidizarea
fasciculului tubular şi intensificarea transferului de c ldur pentru fluidul din manta prin
m rirea vitezei de curgere şi creşterea turbulen ei;
schimbătoare de căldură cu plăci.
Deoarece no iunea de recuperare este legat de cunoaşterea precis a rolului îndeplinit de

schimb torul de c ldur respectiv în cadrul procesului tehnologic – termic - pentru care este
destinat, gruparea func ional a acestora se poate face dup urm toarele dou criterii:
1. După valorile relative ale fluxurilor termice ale celor doi agen i termici, schimb toarele de
c ldur se împart în :
schimbătoare de căldură cu fluxuri termice continuu- egale → schimb toare cu fluxuri
egale;
schimbătoare de căldură cu fluxuri termice obişnuit-diferite → schimb toare de
c ldur cu fluxuri diferite sau acumulatoare; aceast a doua categorie se poate subdivide la
rândul ei în dou :
o schimb toare de c ldur cu acumulare propriu-zis , care sunt schimb toare la
care acumularea c ldurii este f cut de unul din agen ii termici folosi i;
o schimb toare de c ldur cu regenerare, la care acumularea respectiv generarea
c ldurii este f cut de un element intermediar numit purtător de căldură.
2. După modul de utilizare a căldurii (energiei) schimb toarele de c ldur se pot clasifica în:
schimbătoare de căldură care introduc căldura în circuitul termic principal, grupate în:
ª Generatoare - ini iale → aparatele schimb toare de c ldur ce introduc c ldura
(energia ) nou în circuitul termic principal, putând fi de dou feluri:
o schimb toare de energie ( schimb toare de c ldur cu un singur agent
termic);
o schimb toare de c ldur propriu-zise, cu doi agen i termici. În figurile
2.2 şi 2.3 acest tip de schimb toare s-a notat cu litera G .
ª Recuperatoare înc lzitoare → aparatele schimb toare de c ldur care introduc
c ldura suplimentar - util , recuperat , în circuitul termic principal (notate cu
litera R în figurile 2.2 şi 2.3)
schimbătoare de căldură ( energie ) care scot căldura ( energia ) din circuitul termic
principal, ele putând fi:
14
ª Utilizatoare – finale → aparate schimb toare de c ldur care scot energia util
din circuitul termic principal , ce pot fi de dou feluri:
o schimb toare de c ldur cu un singur agent termic;
o schimb toare de c ldur , propriu-zise, cu doi agen i termici (în figura
3. acest tip de schimb toare fiind notat cu litera U ).
ª Disipatoare – r citoare → aparatele schimb toare de c ldur care scot c ldura
suplimentar din circuitul termic principal ( în figura 2.3 notate cu litera D ).
schimbătoare de căldură care nu introduc şi nu scot căldura din circuitul termic principal,
numite intermediare (în figurile 2.2 şi 2.3 fiind notate cu I), folosite pentru schimbarea, din
anumite cauze, a agentului termic purt tor ini ial în circuitul termic principal.
Observa ie
) Acest tip de clasificare se poate face numai cunoscând rolul îndeplinit de schimb torul de
c ldur în circuitul termic din care face parte.
Pentru exemplificarea acestei clasific ri, în figura 2.2 s-a reprezentat ciclul termic simplificat al
unei centrale termoelectrice iar în figura 2.3 acelaşi ciclu detaliat, în sensul punerii în eviden a
schimb toarelor de c ldur conform clasific rii prezentate, simbolizarea elementelor şi a circuitelor
f cându-se conform STAS 2644-61.
K S TG
T Figura 2.2. Circuitul termic

simplificat al unei centrale
termoelectrice
P PA
Energie U
I D1
R1 Figura 2.3. Ciclul termic al centralei
termoelectrice din figura 2.2 în scopul
C ldur eviden ierii rolului schimb toarelor de
C ldur
c ldur
Energie
C ldur G – focar; I – cazan propriu-zis; R –
D2
supraîncălzitor de abur; U – turbină
G
cu generator; D1 – condensator;
R2 D2 – turn de răcire; G2 – pompă de
C ldur G2 alimentare; R2 – preîncălzitor de apă
15
Observa ie
) Toate elementele schemei unei centrale termice se pot încadra ca schimb toare de c ldur
având la baz aceast clasificare.
Astfel:
♦ focarul cazanului – schimb tor de c ldur de tip generator – ini ial;
♦ cazanul propriu-zis – schimb tor de c ldur de tip intermediar;
♦ supraînc lzitorul - schimb tor de c ldur de tip recuperator;
♦ turbina cu generatorul – schimb tor de c ldur de tip utilizator – final;
♦ condensatorul – schimb tor de c ldur de tip disipator;
♦ turnul de r cire - schimb tor de c ldur de tip disipator;
♦ pompa de alimentare – schimb tor de energie de tip generator – ini ial;
♦ preînc lzitorul de ap - schimb tor de c ldur de tip recuperator;
în aceast clasificare fiind eviden iat generalitatea no iunii, nou introdus , de schimbător de
energie.
2.2. PRINCIPIILE CONSTRUCTIVE ALE SCHIMB TOARELOR DE C LDUR .

AGEN I TERMICI
Condi iile pe care trebuie s le îndeplineasc schimb toarele de c ldur sunt de natur
func ional , tehnic , economic şi constructiv , de aceea alegerea tipului de schimb tor trebuie s
corespund scopului urm rit.
Principiul func ional trebuie astfel asigurat încât regimul temperaturilor agen ilor termici s
fie men inut în timpul procesului de exploatare la parametrii necesari. Pentru aceasta este nevoie
atât de determinarea corect a suprafe ei de schimb de c ldur , cât şi de asigurarea reglajului
temperaturilor agen ilor termici.
Natura agen ilor termici cu propriet ile lor fizico-termice, impune o corect alegere a
materialelor utilizate la construc ia schimb toarelor de c ldur , inându-se seama şi de ac iunea lor
agresiv , de depuneri ca şi de îndep rtarea acestora de pe suprafe ele de schimb.
ª propriet ile termofizice ale agen ilor termici

Agen ii termici (mediile sau fluidele purt toare de c ldur ) care lucreaz în aparatele schimb toare
de c ldur au o importan deosebit în func ionarea acestora, în condi iile unei eficien e economice
corespunz toare.
16
Pentru a corespunde din punct de vedere tehnic şi economic scopului pentru care sunt folosi i,
agen ii termici trebuie s îndeplineasc urm toarele condi ii:
9 s fie corespunz tori din punct de vedere termodinamic, şi anume s aib greutate specific
mare, c ldur specific mare, vâscozitate mic şi c ldur latent de vaporizare mare, în
scopul realiz rii unui schimb de c ldur cât mai intens, la un debit de agent termic cât mai
mic, deci la construc ii compacte ale aparatelor; de asemenea, agen ii termici trebuie s aib
temperaturi mari la presiuni mici, ceea ce uşureaz construc ia aparatelor;
9 s fie stabili din punct de vedere termic şi s nu aib influen e defavorabile asupra
materialelor din care sunt construite aparatele schimb toare de c ldur ; agen ii termici
trebuie s fie stabili şi neagresivi, chiar sub ac iunea îndelungat a unor temperaturi ridicate;
s nu formeze depuneri pe suprafe ele de înc lzire, aceasta ducând la micşorarea schimbului
de c ldur şi, prin micşorarea sec iunilor de trecere, la m rirea rezisten elor hidraulice ale
instala iilor; în cazul form rii de depuneri, acestea trebuie s poat fi uşor cur ite, cu
mijloace tehnico - economice şi cu întreruperi în func ionare cât mai reduse;
9 s fie ieftini şi destul de r spândi i, de o importan deosebit trebuind s se bucure agen ii
termici din produc ia local , din resurse secundare de energie; de observat c unele
cheltuieli majorate în vederea alegerii unor agen ii termici deosebi i pot fi uşor recuperate
prin micşorarea cheltuielilor pentru construc ia aparatelor schimb toare de c ldur şi a
cheltuielilor de exploatare.
Purt torii de c ldur folosi i în schimb toare sunt vaporii de ap , apa cald , gazele provenite din
arderea combustibililor, amestecuri de solu ii de s ruri cu lichide, metale topite, uleiuri. Cei mai
r spândi i agen i termici de înc lzire sunt aburul, apa cald şi gazele de ardere iar la r cire apa,
aerul şi solu iile în ap ale unor s ruri.
17
CURS 3
CALCULUL TERMIC AL SCHIMB TOARELOR DE C LDUR
Calculul termic al schimb toarelor de c ldur se bazeaz pe dou ecua ii şi anume ecua ia
bilan ului termic pe aparat şi ecua ia transmiterii c ldurii în aparat. Aceste ecua ii coreleaz opt
m rimi principale: sarcina termic a aparatului (Q), aria suprafe ei de schimb de c ldur (S),
temperaturile de intrare şi de ieşire ale agentului primar (t1’, t1”), temperaturile de intrare şi de ieşire
ale agentului secundar (t2’, t2”) şi debitele agen ilor termici (m1, m2). Deoarece sarcina termic nu
reprezint o variabil independent , prin calculul termic se pot determina dou m rimi necunoscute
în func ie de restul de cinci m rimi, ale c ror valori trebuie cunoscute (date, alese sau calculate).
3.1. ECUA IILE DE BAZ ALE CALCULULUI TERMIC
Calculul termic al schimb toarelor de c ldur are la baz ecuaţia de bilanţ termic pe aparat şi
ecuaţia de transmitere a căldurii.
ª Ecua ia de bilan termic pe un schimb tor de c ldur are forma:
Q1=Q2+Qp=Q2/ηr (3.1)
Q1 = m1c p1 (t1′ − t1′′) = m1 (i1′ − i1′′) = C1 (t1′ − t1′′) = C1 ∆t1

în care:
Q2 = m2 c p 2 (t 2′′ − t 2′ ) = m 2 (i2′′ − i 2′ ) = C 2 (t 2′′ − t 2′ ) = C 2 ∆t 2
C1=m1cp1 C2=m2cp2 ∆t1=t1’-t1” ∆t2=t2”-t2’
Figura 3.1. M rimi pentru calculul termic

al schimb toarelor de c ldur
folosindu-se urm toarele nota ii:

Q1, Q2 – fluxul termic cedat de agentul termic primar, respectiv primit de agentul termic secundar,
în W;
Qp – fluxul termic pierdut în mediul ambiant, în W;
18
ηr – coeficientul de re inere a c ldurii în aparat, ηr=0,980...0,995;

m1, m2 – debitul masic al agentului primar, respectiv secundar, în kg/s;
cp1, cp2 – c ldura specific la presiune constant a agentului termic primar, respectiv secundar, în
J/kg·K; cp1, cp2 se consider constante în lungul curgerii fluidelor prin aparat, în calcule folosindu-
se valorile lor medii;
C1, C2 – capacitatea termic a agentului primar, respectiv secundar, în W/K;
t1’, t1” – temperatura agentului primar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în oC;
t2’, t2” – temperatura agentului secundar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în oC;
∆t1, ∆t2 – varia ia temperaturii agentului primar, respectiv secundar, în oC sau K;
i1’, i1” – entalpia agentului primar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în J/kg;
i2’, i2” – entalpia agentului secundar la intrarea, respectiv ieşirea din aparat, în J/kg.
Cazuri particulare
• pentru Qp=0 (ηr=1), ecua iile de bilan termic pe cele dou fluide sunt:
⎧Q1 = Q
⎨
⎩Q2 = Q
• pentru Qp≠0 (ηr<1), ecua iile de bilan termic pe cele dou fluide pot fi:
⎧Q1 = Q + Q p ⎧Q1 = Q
⎨ ⎨
⎩Q2 = Q ⎩Q2 = Q − Q p
sau
unde Q este sarcina termic a aparatului - fluxul termic transferat prin suprafa a de schimb de
c ldur a aparatului:
ª Ecua ia de transmitere a c ldurii – exprim sarcina termic a aparatului, Q, în forma:

Q=ks∆tmedS [W] (3.2)
unde ks reprezint coeficientul global de schimb de c ldur de suprafa , considerat constant pe
întreaga suprafa de schimb de c ldur a aparatului, în W/m2K;
S – aria suprafe ei de schimb de c ldur a aparatului, în m2;
∆tmed – diferen a medie de temperatur a agen ilor termici, în oC;
Observa ii
1. Pentru aparatele tubulare, ecua ia de transmitere a c ldurii se poate scrie şi sub forma:
Q=kl∆tmedl [W] (3.3)
unde kl este coeficientul global de schimb de c ldur liniar, considerat constant în aparat, W/mK iar
l, reprezint lungimea însumat a evilor schimb torului de c ldur , m.
19
2. Când anumite propriet i termofizice ale fluidelor se modific foarte mult cu temperatura,
coeficientul global de schimb de c ldur nu mai poate fi considerat constant pe întreaga
suprafa (de exemplu, modificarea vâscozit ii poate determina schimbarea regimului de
curgere). În acest caz, ecua ia de transmitere a c ldurii se poate aproxima prin:
∑ ∆Q ∑
⎛ n ⎞
Q= = ⎜⎜ k S ,i ∆S i ⎟⎟∆t med
n
⎝ i =1 ⎠
[W] (3.4)
i =1
i
în care suprafa a de schimb de c ldur este divizat în „n” p r i.
3.2. DIFEREN A MEDIE DE TEMPERATUR
În general, diferen a medie de temperatur între cei doi agen i termici variaz în lungul
suprafe ei de schimb de c ldur . Diferen a medie de temperatur , ∆tmed, se determin în mod diferit
pentru aparatele cu schem de curgere paralel (echicurent şi contracurent) şi pentru aparatele cu
schem de curgere neparalel (curent încrucişat şi curent mixt).
ª Diferen a medie de temperatur pentru aparatele cu schem de curgere echicurent şi

contracurent
Varia iile temperaturilor agen ilor termici în lungul suprafe ei de schimb de c ldur în cazul
aparatelor cu schem de curgere echicurent şi contracurent sunt redate în figurile de mai jos,
notându-se cu L – lungimea suprafe ei de schimb de c ldur , m.
Figura 3.2. Varia iile temperaturilor în schimb torul de Figura 3.3. Varia iile temperaturilor în schimb torul de
c ldur cu schem de curgere echicurent c ldur cu schem de curgere contracurent
şi ambele fluide monofazice şi ambele fluide monofazice
La stabilirea expresiei diferen ei medii de temperatur , se fac urm toarele ipoteze:
20
9 pierderile de c ldur în mediul ambiant sunt neglijabile, adic ηr=1;

9 coeficientul global de schimb de c ldur (ks), debitele fluidelor (m1, m2) şi c ldurile
specifice ale acestora (cp1, cp2) sunt constante în lungul aparatului (suprafe ei de schimb de
c ldur );
9 conduc ia axial (în lungul suprafe ei) este neglijabil ;
9 aria suprafe ei de schimb de c ldur variaz liniar cu lungimea ei (dS=(S/L)dx).
şi se pleac de la ecua iile de bilan termic pentru dou elemente diferen iale din cele dou fluide
(fiecare element fiind de lungime dx şi arie a suprafe ei de schimb de c ldur dS):
dQ = −m& 1c p1 dt1 = ± m& 2 c p2 dt2 (3.4)
dQ = k S (t1 − t 2 )dS (3.5)
Observa ii
) în ecua ia bilan ului termic semnul minus indic o reducere a temperaturii în lungul
suprafe ei, semnul plus indicând o creştere a acesteia;
) temperatura agentului primat t1, va sc dea întotdeauna în lungul suprafe ei, în timp ce
temperatura agentului secundar, t2, creşte pentru curgerea în echicurent şi scade în cazul
curgerii în contracurent.
Din ecua ia (3.4):

dQ = −m& 1c p1 dt1 = ± m& 2 c p2 dt 2 rezult :
⎛ 1 ⎞
dt1 = − dt 2 = ± ⇒ d (t1 − t 2 ) = −dQ⎜ ± ⎟
⎜ m& 1c p m& 2 c p ⎟
dQ dQ 1
⎝ ⎠
; (3.6)
m& 1c p1 m& 2 c p2
Înlocuind dQ din ( dQ = k S (t1 − t 2 )dS ) în (3.6) şi separând variabilele, se ob ine:

1 2
d (t1 − t 2 ) ⎛ 1 ⎞
= −k S ⎜ ± ⎟dS
⎜ ⎟
1
t1 − t 2 ⎝ m& 1c p1 m& 2 c p2 ⎠
(3.7)
Prin integrarea ecua iei (3.7), pentru curgerea în echicurent:
d (t1 − t 2 ) S0 ⎛ 1 1 ⎞
∫ t − t = ∫ − k S ⎜⎜ m& c ± m& c ⎟⎟dS
t1′′−t 2′′
t1′ −t 2′ 1 2 0 ⎝ 1 p1 2 p2 ⎠
rezult :
t1′ − t 2′ ⎛ 1 ⎞
= kS ⎜ + ⎟S0
t1′′ − t 2′′ ⎜ ⎟
1
⎝ m& 1c p1 m& 2 c p2 ⎠
ln (3.8)
Din bilan ul termic al aparatului:
21
⎧
⎪m& 1c p1 = t ′ − t ′′
Q
t′ − t′ k
⎯→) ln 1 2 = S (t1′ − t1′′ + t 2′′ − t 2′ )S 0
⎪
⎨ ( ⎯(⎯
⎪m& c = Q t1′′ − t 2′′ Q
1 1
ec.3.8 )
⎪⎩ 2 p2
t 2′′ − t 2′
⇓
(t1′ − t2′ ) − (t1′′ − t2′′ )
Q = k S S0
(t ′ − t ′ )
(t1′′ − t2′′ )
(3.9)
ln 1 2
Comparând ecua ia (3.9) cu ecua ia transmiterii c ldurii, (Q=ks∆tmedS), rezult c diferenţa medie
de temperatură între cei doi agen i termici, pentru curgerea în echicurent este:
∆t med ,ec =
(t1′ − t2′ ) − (t1′′ − t2′′ )
t′ − t′
(3.10)
t1′′ − t 2′′
ln 1 2
∆t I − ∆t II
∆t med , EC = ∆tI=t1’-t2’; ∆tII=t1”-t2”
∆t
cu
∆t II
ln I
Prin integrarea ecua iei (3.7), pentru curgerea în contracurent,
d (t1 − t 2 ) S0 ⎛ 1 ⎞
∫ t − t = ∫ − k S ⎜⎜ m& c ± m& c
t1′′−t 2′
⎟dS
⎟
1
t1′ −t 2′′ 1 2 0 ⎝ 1 p1 2 p2 ⎠
rezult :
t1′ − t 2′′ ⎛ 1 ⎞
= kS ⎜ − ⎟S0
t1′′ − t 2′ ⎜ ⎟
1
⎝ m& 1c p1 m& 2 c p2 ⎠
ln (3.11)
Din bilan ul termic al aparatului:

⎧&
⎪m1c p1 = t ′ − t ′′
Q
t ′ − t ′′ k
⎯→) ln 1 2 = S (t1′ − t1′′ + t 2′ − t 2′′ )S 0
⎪
⎨ ( ⎯(⎯
⎪m& c = Q t1′′ − t 2′ Q
1 1
ec.3.8 )
⎪⎩ 2 p2
t 2′′ − t 2′
⇓
(t1′ − t2′′ ) − (t1′′ − t2′ )
Q = k S S0
(t ′ − t ′′ )
(t1′′ − t2′ )
(3.12)
ln 1 2
22
Comparând ecua ia (3.12) cu ecua ia transmiterii c ldurii, (Q=ks∆tmedS), rezult c diferenţa

medie de temperatură între cei doi agen i termici, pentru curgerea în contracurent este:
∆t med ,cc =
(t1′ − t2′′ ) − (t1′′ − t2′ )
t1′ − t 2′′
(3.13)
t1′′ − t 2′
ln
∆t I − ∆t II
∆t med ,CC = ∆tI=t1’-t2”; ∆tII=t1”-t2’
∆t
cu
∆t II
ln I
Rela ie echivalent
∆t max − ∆t min
∆t med = ∆tmax=max(∆tI, ∆tII); ∆tmin=min(∆tI, ∆tII)
∆t
cu
∆t min
ln max
ª Diferen a medie de temperatur pentru aparatele cu schem de curgere curent

încrucişat şi curent mixt
Pentru aparatele cu schem de curgere curent încrucişat (CÎ) şi curent mixt (CM), diferen a medie
de temperatur se determin cu rela ia:
∆tmed=∆tmed,CÎ(CM)=F∆tmed,CC (3.14)
Factorul de corec ie F, care modific diferen a medie de temperatur ob inut considerând
curgerea în contracurent, este func ie de dou rapoarte, P şi R, şi de tipul curgerii.
Figura 3.4. Schema de calcul pentru

schimb toarele de c ldur cu schem de
curgere în curent încrucişat
23
Tabelul 3.1. Caracteristici rapoarte P, R
Criteriu P R
Defini ie raportul dintre gradul de înc lzire a agentului raportul între capacit ile termice
secundar în aparat şi diferen a maxim ale celor doi agen i termici
disponibil
∆T2 T ′′ − T2′
P= = 2 R=
Rela ie matematic C2
∆Tmax T1′ − T2′
d
C1
• sens de eficacitate termic R poate fi mai mic, mai mare sau
Observa ii • întotdeauna P este subunitar egal cu 1
Ambele criterii se calculeaz cu rela iile matematice descrise mai sus, indiferent de
spa iul din aparat prin care circul cele dou fluide
Observa ie
) Factorul de corec ie este subunitar crescând odat cu sc derea lui R şi P. Pentru cele patru
temperaturi ale agen ilor termici, diferen a medie de temperatur maxim se ob ine pentru
curgerea în contracurent, iar cea minim pentru echicurent, celelalte tipuri de curgere
situându-se între aceste limite
Observa ii cu privire la diferen a medie de temperatur :

) Pentru aceleaşi temperaturi ale agen ilor termici la intrarea sau la ieşirea din aparat,
diferen a medie de temperatur realizat scade în urm toarea ordine:
∆tmed,CC>∆tmed,CM>∆tmed,CÎ>∆tmed,EC. În consecin , din ecua ia de transmitere a c ldurii,
rezult c , pentru aceeaşi sarcin termic Q, aria suprafe ei de schimb de c ldur a
aparatului (S), scade în ordine invers :SEC> SCÎ> SCM> SCC ;
) În cazul în care unul sau ambele fluide îşi schimb starea de agregare (aparate
condensatoare sau vaporizatoare), diferen a medie de temperatur este aceeaşi, indiferent de
schema de curgere, în acest caz particular F=1;
¾ În general, nu se folosesc scheme de curgere pentru care F<0,75; pentru creşterea valorii
factorului F, se modific debitele sau temperaturile fluidelor.
24
CURS 4
SCHIMB TOARE DE C LDUR . METODE DE CALCUL TERMIC
Pentru schimb toarele de c ldur exist urm toarele tipuri de calcul termic:
În calculul de proiectare (dimensionare) una din cele dou m rimi necunoscute o
constituie întotdeauna aria suprafe ei de transfer termic. A doua m rime necunoscut este
reprezentat fie de una din temperaturile celor doi agen i termici la intrarea sau ieşirea din aparat,
fie de unul din cele dou debite de agent termic. Acest tip de calcul se efectueaz la proiectarea
unui aparat de schimb de c ldur , pe baza datelor care rezult din încadrarea acestuia în instala ia
tehnologic . Calculul termic de proiectare este înso it de calculul constructiv, care stabileşte
formele şi dimensiunile constructive ale aparatelor şi este urmat de calculul hidraulic (calculul
pierderilor de presiune) şi de calculul de rezisten .
În calculul de verificare (alegere), aria suprafe ei de transfer de c ldur este întotdeauna
dat , iar m rimile necunoscute pot fi sarcina termic a aparatului şi cele dou debite ale agen ilor
termici, cele dou temperaturi ale unui agent termic sau sarcina termic a aparatului şi câte o
temperatur (de intrare sau de ieşire) pentru fiecare agent termic. Calculul de verificare urm reşte
determinarea sarcinii termice a aparatului pentru condi ii de func ionare cunoscute şi se efectueaz
la alegerea unui schimb tor de c ldur (proiectat sau existent) pentru o anumit utilizare.
În calculul regimului de func ionare, aria suprafe ei de schimb de c ldur este
cunoscut , iar m rimile care trebuie determinate sunt debitul unui fluid şi una dintre temperaturile
aceluiaşi fluid sau debitul unui fluid, una dintre temperaturile celuilalt fluid şi sarcina termic a
aparatului. Acest tip de calcul urm reşte stabilirea concordan ei între regimurile de func ionare de
proiect şi cele de exploatare, precum şi caracteristicile reglajului schimb torului de c ldur .
4.1.METODA DIFEREN EI MEDII DE TEMPERATUR (DMT)

Metoda diferen ei medii de temperatur (DMT) reprezint metoda clasic de calcul în care sarcina
termic a aparatului, Q, este determinat din ecua ia de transmitere a c ldurii func ie de diferen a
medie de temperatur , ∆tmed determinat cu ecua ia:
∆t max − ∆t min
∆t med = fie cu ecua ia: ∆t med = ∆t med ,CI (CM ) = F∆t med ,CC
∆t
(4.1)
∆t min
ln max
în func ie de schema de curgere.
25
Aplicabilitate
Metoda diferen ei medii de temperatur este folosit , de obicei, în calculul de proiectare a
schimb toarelor de c ldur , în care se cunosc sau se pot determina (din bilan ul termic pe aparat)
temperaturile de intrare şi de ieşire ale agen ilor termici, necesare în stabilirea lui ∆tmed. Aplicarea
metodei DMT la verificarea (alegerea) aparatelor sau în determinarea regimurilor de func ionare,
respectiv în cazurile în care necunoscutele problemei sunt temperaturile de intrare sau de ieşire ale
fluidelor, necesit calcule laborioase (prin aproxima ii succesive).
Principalele etape ale calculului sunt:
1. determinarea din ecua ia bilan ului termic a debitului sau temperaturii necunoscute;
2. determinarea diferen ei medii de temperatur pentru curgerea în contracurent;
3. determinarea factorului de corec ie F, în func ie de criteriile P şi R şi de tipul curgerii ales
pentru aparat;
4. determinarea diferen ei medii de temperatur , ∆tmed;
5. determinarea coeficientului global de transfer de c ldur ;
6. determinarea suprafe ei necesare de transfer de c ldur , S.
Dezavantaj
Principala dificultate a calculului o constituie determinarea coeficientului global de transfer de
c ldur , coeficien ii de convec ie depinzând de temperatura peretelui şi de o dimensiune geometric
a suprafe ei de transfer. Aceste valori nu sunt cunoscute, impunându-se alegerea lor şi verificarea
ulterioar a corectitudinii acestor valori.
4.2. METODA ε-NTC

Metoda ε-NTC se foloseşte, în special, în calculele de alegere a schimb toarelor de c ldur sau de
verificare a regimului de func ionare a acestora, calcule în care metoda DMT este laborioas . Ea
este totodat deosebit de util în studiul comparativ al schimb toarelor de c ldur . Metoda ε-NTC a
fost stabilit în ipoteza absen ei pierderilor de c ldur în mediul ambiant (coeficientul de re inere a
c ldurii în aparat ηr=1), ipotez suficient de corect la aparatele cu o bun izola ie termic .
Metoda foloseşte trei parametrii adimensionali:
26
1. Num rul de unit i de transfer de c ldur maxim, NTCmax
Observa ii
• M rimea NTC caracterizeaz posibilit ile de
transfer de c ldur ale aparatului, semnifica ia
Num rul de unit i de transfer de c ldur lui fizic fiind de „lungime termic ”, prin
NTC asocia ie cu lungimea canalului parcurs de fluid
în aparat.
• Performan ele unui aparat sunt mai bune cu cât
valorile NTC sunt mai mari
k S t ′ − t ′′
NTC = s =
|t’-t”| reprezint varia ia temperaturii fluidului în aparat
C ∆t med C - capacitatea termic a fluidului
Fluid primar Fluid secundar
k s S t1′ − t1′′ k s S t 2′′ − t 2′

NTC1 = = NTC2 = =
C1 ∆t med C2 ∆t med Cmin=min(C1, C2)
Num rul de unit i de transfer maxim

NTCmax
NTCmax=max(NTC1, NTCmax=ksS/Cmin
NTC2)
2. Eficien a termic a schimb torului de c ldur , ε

Rela ii matematice
Eficien a termic a schimb torului de c ldur , ε
ε= =
Qmax Cmin (t1′ − t 2′ )
Q Q
raportul dintre sarcina termic real a aparatului
ε=f(NTCmax, Cmin/Cmax, schema de curgere)

considerat, Q, şi sarcina termic maxim Qmax=Cmin(t1’-t2’),
corespunz toare aparatului cu schem de curgere
contracurent şi aria suprafe ei de schimb de c ldur
infinit
schem de curgere echicurent schem de curgere în contracurent
⎡ ⎛ C ⎞⎤
1 − exp ⎢− NTCmax ⎜⎜1 − min ⎟⎟⎥
⎣ ⎝ Cmax ⎠⎦
1 − exp[− NTCmax (1 + Cmin / Cmax )]
ε=
ε= ⎡ ⎛ C ⎞⎤
1 + Cmin / Cmax 1 − min exp ⎢− NTCmax ⎜⎜1 − min ⎟⎟⎥
C
Cmax ⎣ ⎝ Cmax ⎠⎦
27
Observa ii
expresie dedus în ipoteza C2=Cmin. • ecua ie valabil numai în cazul în care C1 ≠C2
• dac Cmin/Cmax=1 (C1=C2):
∆t1=∆t2=∆t; NTC1=NTC2=NTC=∆t/∆tmed;
ε=∆t/(t1’-t2’)
3. Raportul capacit ilor termice Cmin/Cmax=C*, în care Cmin şi Cmax reprezint valoarea
minim , respectiv maxim , dintre C1 şi C2.
Rela ii de calcul pentru eficien în func ie de num rul maxim de unit i de transfer, notat N,
raportul capacit ilor termice, C* şi tipul curgerii sunt prezentate în tabelul urm tor – nu trebuie
re inute!
Tabelul 4.1. Relaţii de calcul pentru eficienţă în funcţie de N=NTCmax, C*= Cmin/Cmax, tipul curgerii
ε=f(N,C*) N=f(ε, C*)
[
1 − exp − N (1 − C * ) ]
Nr.crt Tipul curgerii
⎛ ε −1 ⎞
ε=
[
1 − C * exp − N (1 − C * ) ] N= ln⎜ * ⎟
1 Contracurent
C −1 ⎝ C ε −1⎠
1
[ ( )] [
− ln 1 − (1 + C * )ε ]
*
1 − exp − N 1 + C *
ε= N=
2 Echicurent
1+ C 1+ C*
( )
*
⎡ exp − NC * n − 1⎤
ε = 1 − exp ⎢ ⎥
3 Curent
încrucişat, ⎣ C *n ⎦ -
ambele fluide
unde, n=N-0,22
N = − ln ⎢1 + * ln (1 − C *ε )⎥
neamestecate
⎡ ⎤
{ [ ( )]}
4 Curent Cmax – amestecat; Cmin – neamestecat 1
⎣ C ⎦
ε= 1 − exp − C * 1 − e − N
încrucişat, un 1
[ ]
*
fluid C
N =− ln 1 + C * ln(1 − ε )
amestecat şi Cmax – neamestecat; Cmin – amestecat 1
ε = 1 − exp⎨− * [1 − exp(− NC )]⎬

⎧ 1 ⎫
*
altul C
neamestecat ⎩ C ⎭
⎡ 1⎤
−1
⎣1 − exp(− N ) 1 − exp(− NC ) N ⎦
ε =⎢ + − ⎥
5 Curent
1 C*
încrucişat, * -
ambele fluide
[(1 − ε C )(1 − ε )] − 1
amestecate
[(1 − ε C )/ (1 − ε )] − C
ε=
6 Schimb tor cu * n
p p
evi şi manta * n * -
p p
unde εp – eficien a pentru o trecere prin manta

cu n treceri
prin manta şi
2n, 4n, 6n
28
Nr.crt Tipul curgerii ε=f(N,C*) N=f(ε, C*)
treceri prin evi
7 Schimb tor cu ε = 1 − e−N N=-ln(1-ε)
un fluid ce-şi
schimb starea
(C*=0)
Utilizarea metodei ε-NTC pentru calculul de proiectare, presupune parcurgerea următoarelor

etape:
1. determinarea tuturor temperaturilor şi debitelor (ecua ia bilan ului termic);
2. calculul capacit ilor termice C1 şi C2 şi stabilirea m rimilor Cmin, Cmax, C*;
3. calculul lui NTCmax;
4. determinarea grafic sau analitic a eficien ei aparatului, în func ie de NTCmax, C* şi tipul
ales de curgere;
5. determinarea coeficientului global de schimb de c ldur , ks;
6. determinarea suprafa ei de schimb de c ldur necesar : S=CminNTCmax/kS.
Dezavantaj
Determinarea în mod continuu a lui Cmin, atât pentru calculul lui NTCmax cât şi a lui C*.
Observa ie
) Pentru schimb toarele de c ldur cu evi şi manta rela iile de calcul ale eficien ei, în func ie
de NTCmax şi C* difer dup cum fluidul cu Cmin circul în evi sau manta.
Observa ii
) M rirea eficien ei aparatului este înso it , de obicei, de o reducere a diferen ei medii de
temperatur , ∆Tmed, şi deci de o m rire a suprafe ei aparatului, cu un efect economic negativ
asupra costului acestuia.
) La schimb toarele de c ldur cu mai multe treceri poate ap rea cazul în care, la un moment
dat, temperatura fluidului primar s fie inferioar temperaturii fluidului secundar, ap rând
astfel o „inversiune a temperaturilor”. Acest fenomen este nedorit şi trebuie evitat, în zona
inversiunii de temperaturi având loc un transfer de c ldur de la fluidul secundar la cel
primar. Detectarea acestui fenomen este dificil , realizându-se prin modelarea câmpului de
temperaturi prin aparat utilizând metoda elementelor finite. Aceast modelare permite atât
29
studierea câmpului de temperaturi în cazul regimurilor nenominale, dar şi recomandarea de
regimuri (în special debite de fluid) care trebuie evitate.
4.3. METODA P-NTC2

Pentru a se înl tura dezavantajul major prezentat de metoda ε-NTC s-a propus metoda de calcul P-
NTC2, unde NTC2 se refer la fluidul secundar.
Observa ie
) Performan ele aparatului, caracterizate de criteriul P, sunt direct propor ionale cu NTC şi
invers propor ionale cu R.
4.4. METODA θ-P-R-NTC

Metoda θ-P-R-NTC se foloseşte atât în calculele de dimensionare, cât şi în cele de alegere sau
verificare a regimului de func ionare a schimb toarelor de c ldur . Aceast metod introduce
m rimea adimensional „θ” definit ca raportul dintre diferen a medie de temperatur din aparat şi
diferen a temperaturilor de intrare ale agen ilor termici (diferen a maxim între temperaturile
agen ilor termici):
∆t med ∆t med ∆t 2
θ= ⇒ θ= ⋅ =
t1′ − t 2′ ∆t 2 t1′ − t 2′
P
{ (4.2)
⋅∆t 2 NTC 2
Dac Cmin=C2, din cele prezentate la metoda ε-NTC, rezult :

NTCmax=ksS/C2=NTC2; Cmin/Cmax=C2/C1=R; ε=δt2/(t1’-t2’)=P
Ca urmare, se poate scrie:
P=f(R, NTC2, schema de curgere) sau NTC2=f(P, R, schema de curgere)
iar sarcina termic a schimb torului de c ldur :
Q=ksSθ(t1’-t2’) [W] (4.3)
Concluzie
) În calculele de verificare sau de alegere a schimb toarelor de c ldur în care nu se cunosc
temperaturile de ieşire ale celor dou fluide, sarcina termic a aparatului se poate calcula cu
rela ia prezentat mai sus folosind m rimea θ stabilit din diagrame func ie de NTC2=
ksS/C2 şi R=C2/C1.
30
CURS 5
SCHIMB TOARE DE C LDUR CU EVI ŞI MANTA
Schimb toarele de c ldur cu evi şi manta reprezint tipul cel mai r spândit în industrie
datorit simplit ii sale constructive, fiabilit ii ridicate şi costului relativ coborât.
5.1. ELEMENTE CONSTRUCTIVE. CLASIFICARE CONSTRUCTIV
Clasificarea constructiv a schimb toarelor de c ldur cu evi şi manta, care şi-a g sit cea
mai larg r spândire, este cea propus de Asocia ia Constructorilor de Schimb toare de C ldur –
TEMA (Tubular Exchanger Manufactures Asociation). Ea clasific cu litere aceste aparate în
func ie de trei criterii: construc ia capacului de distribu ie fix al aparatului, modul de circula ie al
agentului termic în spa iul dintre evi şi manta şi tipul capacului de cap t.
Tabelul 5.1. Clasificarea TEMA pentru schimbătoare cu ţevi şi manta

TIPUL CAPACULUI DE TIPUL MANTALEI TIPUL CAPACULUI DE
DISTRIBU IE CAP T
A Tubular demontabil E Cu o trecere L Identic cu capacul de
distribu ie „A”
B Elipsoidal sudat F Cu dou treceri cu şican M Identic cu capacul de
longitudinal distribu ie „B”
C Tubular demontabil cu G Cu curgere separat N Identic cu capacul de
fascicul de evi distribu ie „C”
I Tubular fix cu capac H Cu curgere dubl P Ca cap mobil şi presetup
demontabil exterioar
D Special pentru presiune J Cu curgere divizat S Cu cap mobil şi inel
ridicat demontabil
K Tip boiler T Cu cap mobil
X Curgere mixt U Cu evi „U”
W Cu cap mobil închis
exterior
31
Schimb toarele de c ldur multitubulare sunt construite, în principiu, dintr-un fascicul de evi,
montate în dou pl ci tubulare şi închise într-o manta prev zut cu capace, aşa cum se observ în
figura 5.1.
Figura 5.1. Schema func ional a unui schimb tor de c ldur multitubular
În general, evile sunt laminate şi destinate special construc iei schimb toarelor de c ldur . Cele
mai utilizate materiale sunt: o eluri pentru temperaturi medii sau joase;
cupru; aliaje cupru-nichel în diferite compozi ii (de exemplu 70/30%, sau 90/10%); aliaje cupru-
aluminiu în diferite compozi ii (de exemplu 93/7%, sau 91/9%); diferite tipuri de aliaje cu zinc între
22 si 40%; o eluri inoxidabile.
Exist o mare varietate de diametre pentru care sunt produse aceste evi dar, în general, pentru
schimb toarele de c ldur se prefer evi cu diametre cât mai mici, care asigur un transfer termic
mai intens şi construc ii mai compacte.
¾ evi speciale pentru intensificarea transferului termic
În figura 5.2 sunt prezentate ţevi cu nervuri spiralate, care se utilizeaz în special la construc ia
vaporizatoarelor:
Figura 5.2. evi cu nervuri spiralate
În figura 5.3. este prezentat o ţeavă cu nervuri exterioare joase, realizate prin extrudare, din
materialul de baz al evii. Dup extrudare, diametrul exterior al p r ilor lise ale evilor, este egal cu
32
diametrul exterior al nervurilor, ceea ce permite o montare uşoar în pl cile tubulare. Pasul dintre
nervuri este în mod uzual de (0,8…1,5) mm, iar în l imea nervurilor este de aproximativ (1…1,5)
mm. Aceste evi pot s asigure un raport între suprafa a exterioar a evilor nervurate şi suprafa a
interioar a acestora de 3…5, ceea ce reprezint o creştere semnificativ a suprafe ei exterioare de
transfer termic.
Figura 5.3. eav cu nervuri joase, ob inute prin extrudare
În figura 5.4. sunt prezentate câteva tipuri de ţevi cu aripioare ondulate. Aceste evi se utilizeaz în
special la construc ia vaporizatoarelor. Pe eava de baz se monteaz prin sudare elicoidal , o band
ondulat . Asemenea construc ii se pot realiza pentru evi având diametre între (8…39) mm.
În l imea nervurilor este de 9 mm, iar grosimea acestora variaz între 0,2…0,3 mm. Raportul dintre
suprafa a exterioar şi cea interioar este de 9…16.
Figura 5.4. evi cu nervuri ondulate
În figura 5.5. este prezentat o ţeavă cu nervuri în formă de ace. Acestea se utilizeaz în special la
construc ia condensatoarelor. Exteriorul evilor se aseam n cu o perie metalic , ceea ce asigur o
suprafa şi o intensitate a transferului termic, foarte ridicate. Aceste tipuri de evi sunt eficiente în
primul rând pentru transferul c ldurii în medii gazoase şi în particular în aer.
33
Figura 5.5. eav cu nervuri aciforme
În figura 5.6. sunt prezentate ţevi cu miez în formă de stea, care se utilizeaz la construc ia
vaporizatoarelor cu fierbere în interiorul evilor. Suprafa a interioar este m rit prin introducerea
în evi a miezurilor realizate din aluminiu şi având uzual cinci sau zece raze. Problema tehnic a
realiz rii acestor evi o reprezint asigurarea contactului termic dintre eava de baz şi miez, realizat
prin introducerea for at a miezului. Intensitatea transferului termic este m rit dac se realizeaz şi
r sucirea miezului de 2…3 ori pe fiecare metru de eav .
evile cu miez în form de stea pot avea diametre de 16…19 mm şi grosimea de 1 mm. Raportul
dintre suprafa a interioar şi cea exterioar este de 2 în cazul miezurilor cu 5 raze şi 2,7 în cazul
miezurilor cu 10 raze.
Figura 5.6. evi cu miez în form de stea
În figura 5.7. sunt prezentate câteva modele de ţevi cu nervuri interioare. Aceste evi se pot utiliza
atât la vaporizatoare cât şi la condensatoare. Nervurile sunt realizate din eava de baz , ceea ce
asigur un transfer termic foarte bun. Exist numeroase forme ale nervurilor şi grade de r sucire.
Fa de evile lisé, coeficientul global de transfer termic creşte mult datorit urm toarelor efecte:
- creşterea suprafe ei de transfer termic;
- drenajul prin capilaritate a fazei lichide, care formeaz un film sub ire pe suprafa a
interioar nervurat ;
- rotirea filmului de lichid, datorit r sucirii (înclin rii) nervurilor.
34
Figura 5.7. evi cu nervuri interioare
În figura 5.8. sunt prezentate dou ţevi cu suprafaţă neregulată, montate una în alta. Suprafe ele
evilor prezint diferite tipuri de cavit i, proeminen e piramidale sau asperit i, realizate prin
diverse procedee tehnologice noi. Suprafe ele neregulate ale acestor evi pot intensifica transferul
termic în cazul schimb rii st rii de agregare, favorizând amorsarea fierberii, respectiv a condens rii.
Din acest motiv aceste evi mai sunt numite şi „ţevi de nucleaţie”.
Figura 5.8. evi cu suprafe e neregulate
În figura 4.9. este prezentat o ţeavă din materiale compozite. Asemenea evi se pot utiliza şi în
condensatoare şi în vaporizatoare, atunci când condi iile de transfer termic sunt mediocre atât în
interior, cât şi în exteriorul evilor. Aceste evi combin avantajele nervurilor exterioare cu cele ale
generatoarelor interioare de turbulen . Exist mai multe variante de asemenea evi: evi cu nervuri
elicoidale la interior şi structur piramidal la exterior, sau evi cu nervuri elicoidale atât la interior
cât şi la exterior. Diametrele pentru care se produc asemenea evi sunt de 10…19 mm, iar raportul
dintre suprafa a exterioar şi cea interioar este de 1,5…2.
35
Figura 5.9. eav realizat din materiale compozite
¾ Uzura şi deteriorarea evilor în exploatare

Calitatea materialelor din care se realizeaz evile, ca şi materialele din care se realizeaz
acestea trebuie s fie dintre cele mai bune, deoarece, în timpul func ion rii, acestea sunt supuse
coroziunii şi unor solicit ri care le pot distruge, sau le pot diminua capacitatea de transfer termic.
În figura 5.10 este prezentat o eav nervurat corodat în interior pe durata func ion rii.
Figura 5.10. eav nervurat corodat la interior
În figura 5.11 este prezentat uzura ap rut pe o eav în zona de montare pe suport.
Figura 5.11. eav uzat datorit suportului
În figurile 5.12 şi 5.13 sunt prezentate evi distruse datorit solicit rilor la care au fost supuse în
timpul func ion rii.
36
Figura 5.13. eav spart datorit presiunii ghe ii formate în Figura 5.14. eav fisurat longitudinal
interior
Din ultimele dou imagini se observ c evile nu se fisureaz transversal, ci longitudinal, sau altfel
spus, se sparg (crap ).
Plăcile tubulare se utilizeaz pentru fixarea evilor în fascicul şi se monteaz la extremit ile
mantalei, aşa cum se observ în figura 5.1. Dac este necesar, pentru sus inerea fasciculului de evi
se utilizeaz şi supor i. Pentru realizarea pl cilor tubulare şi a supor ilor se pot utiliza urm toarele
materiale în func ie de natura agen ilor şi agresivitatea acestora fa de aceste materiale:
- o eluri – pentru agen i frigorifici, ap dulce sau agen i intermediari de r cire f r s ruri;
- cupru - pentru freoni, dar nu şi pentru amoniac;
- bronz – pentru apa de mare sau agen i intermediari pe baz de s ruri;
- o el placat cu o el inoxidabil – pentru agen i agresivi;
- o el inoxidabil – pentru lichide alimentare.
Orificiile sunt practicate în pl cile tubulare şi în pl cile suport, astfel încât s formeze, de regul ,
hexagoane (sau triunghiuri elicoidale). Uneori g urile, respectiv evile, se dispun în form de
coridor (sau p trate), iar uneori în form de cercuri concentrice, ca în figura 5.15, în care „a” este
num rul de evi pe latura hexagonului, respectiv p tratului exterior, iar „b” este num rul de evi pe
diagonala hexagonului exterior. În vederea unei mont ri uşoare a evilor în fascicul prin pl cile
tubulare şi supor i, g urile din acestea se realizeaz simultan, (toate odat ).
Figura 5.15. Moduri de dispunere a evilor în pl cile tubulare

a – după hexagoane; b – după pătrate; c – după cercuri concentrice
37
În cazul cel mai des întâlnit, al hexagoanelor, de regul pasul dintre evi este de aproximativ 1,25
diametrul exterior al evilor.
Mantaua schimb toarelor de c ldur multitubulare se calculeaz astfel încât s aib un diametru
interior care s permit montarea fasciculului de evi. Grosimea mantalei se determin din calculul
de rezisten , astfel încât s reziste la presiunea de lucru a agentului dintre evi şi manta (minim 4
bar). Materialul din care se realizeaz mantalele este o elul. Dup montare, schimb toarele de
c ldur multitubulare sunt supuse unor probe hidraulice de etanşeitate la presiuni superioare celor
nominale.
Capacele au rolul de a realiza circula ia agentului din interiorul evilor. Şicanele montate pe capace
asigur num rul de drumuri prin interiorul evilor, astfel încât s se realizeze vitezele de curgere
dorite. Tot pe capace sunt montate racordurile de intrare/ieşire pentru agentul care curge prin evi.
De obicei, num rul de treceri este par, pentru ca racordurile s fie montate pe un singur capac. La
aparatele de dimensiuni mari, capacele sunt demontabile pentru a permite cur area interioar a
evilor, iar fixarea capacelor se realizeaz prin şuruburi pe flanşele prev zute în acest scop la
exteriorul pl cilor tubulare. Capacele se realizeaz prin turnare, cel mai adesea din font . Câteva
tipuri de capace sunt prezentate în figura 5.16.
Figura 5.16. Tipuri de capace
38
CURS 6
SCHIMB TOARE DE C LDUR CU EVI ŞI MANTA - continuare
6.1. ALEGEREA PRINCIPALELOR ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Alegerea principalelor elemente constructive ale aparatului se face în func ie de diverse criterii şi
restric ii, tehnologice sau constructive:
ª Alegerea tipului de manta

Cel mai utilizat tip de circula ie este cel cu o trecere (TEMA E), care asigur cea mai ridicat
diferen de temperatur între agen ii termici – factorul de corec ie F este maxim.
Dac pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redus se poate utiliza o manta cu curgere
dirijat (TEMA J), la care pierderile de presiune sunt de circa 8 ori mai mici decât la o manta tip
TEMA E, reducându-se îns eficien a termic a aparatului. În cazul curgerii încrucişate f r şicane
interioare (TEMA X) se pot ob ine cele mai mici pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate
utiliza pentru condensarea vaporilor cu presiune coborât .
ª Alegerea capacului de distribu ie

Principalul criteriu de alegere a capacului de distribu ie îl constituie uşurin a accesului la
placa tubular , în vederea cur irii ei. Din acest punct de vedere solu ia cu cap tubular demontabil
(TEMA A) permite cel mai simplu acces, fiind recomandat în cazul fluidelor cu depuneri. Solu ia
cu capac elipsoidal (TEMA B) necesit o demontare ceva mai complicat , în schimb asigur
pierderi de presiune locale mai mici, în special la un num r mai mare de treceri prin evi.
ª Alegerea capacului de cap t

De obicei, trebuie fie s se utilizeze evi în form de „U” – soluţia cea mai simplă însă cu
mari dificultăţi de înlocuire şi curăţire interioară a ţevilor, fie s se utilizeze solu ii cu cap
mobil, variantele P, S, T sau W – prezintă o complicare a soluţiei constructive însă cu o
rezolvare a preluării dilataţiilor diferite ale ţevilor şi mantalei.
ª Alegerea şicanelor
Şicanele transversale au rolul de sus inere a evilor, prevenirii vibra iilor acestora şi mai ales
al m ririi vitezei de curgere a fluidului peste evi, înso it de intensificarea transferului de c ldur
39
convectiv. Dac pierderile de presiune sunt prea mari sau sunt necesare mai multe suporturi pentru
evi, se pot utiliza şicane dublu sau triplu segment, cu m rirea corespunz toare a diametrului
mantalei.
ª Alegerea evilor
În schimb toarele tubulare pot fi utilizate evi lisé sau cu aripioare. În general, pentru a
ob ine un transfer de c ldur ridicat, se indic utilizarea unor evi cu diametre mici, îns în multe
cazuri diametrul minim al evilor este impus, pentru a putea realiza cur irea mecanic a acestora, la
circa 20 mm, din aceleaşi considerente lungimea evilor limitându-se la 5 m.
ª Intrarea fluidului în manta

Intrarea fluidului în manta se face prin ştu uri speciale, sudate pe aceasta. Dac viteza este
mare la impactul cu evile se poate produce o eroziune a acestora sau vibra ia lor. Pentru a preveni
acest efect se utilizeaz : pl ci de protec ie (figura 6.1a, c), evi de protec ie (figura 6.1b), sau un
distribuitor inelar cu fereastr (figura 6.1d).
Figura 6.1. Protec ia fasciculului de evi la intrarea fluidului
ª Alegerea num rului de treceri ale agen ilor prin evi

Num rul de treceri (Ntr) este impus de debitul care circul prin evi şi viteza acestuia, astfel
încât s se ob in un raport între lungimea şi diametrul aparatului în limite acceptabile (L/D<15).
Consecinţe - prin m rirea num rului de treceri pentru un debit şi o vitez dat prin evi:
9 se m reşte num rul de evi şi astfel diametrul fasciculului şi al mantalei;
9 cresc în acelaşi timp pierderile de presiune;
9 scade eficien a termic a aparatului.
ª Alegerea fluidului care va curge prin evi
40
La alegerea fluidului care va curge prin evi se va ine seama de câteva propriet i şi m rimi
fizice ale agen ilor termici:
Gradul de murdărire – fluidul mai murdar şi mai greu de cur at se va introduce prin interiorul
evilor care pot fi uşor şi eficient cur ate mecanic. Spa iul dintre evi şi manta este greu de cur at
mecanic, utilizându-se de obicei, dac este necesar , cur irea mecanic .
Coroziunea – fluidul coroziv va circula prin interiorul evilor, pentru ca numai acestea s fie
necesar s se execute dintr-un material anticoroziv.
Presiunea – fluidul cu presiune mai ridicat este indicat s circule prin evi, care, având diametrul
mic, rezist la presiuni ridicate f r a fi necesare grosimi mari ale peretelui. În cazul când fluidul cu
presiunea ridicat ar circula prin manta, grosimea acesteia, deci şi costul ei, ar creşte considerabil.
Temperatura – fluidul fierbinte este indicat s circule prin evi pentru a reduce tensiunile termice
din material şi a micşora grosimea izola iei mantalei.
Toxicitatea – fluidele toxice, inflamabile, explozive sau scumpe se vor introduce în partea cea mai
etanşe a aparatului, de obicei în interiorul evilor, luându-se m suri speciale de etanşare.
Debitul– fluidul cu cel mai mic debit este indicat s se introduc în manta, pentru a ob ine un num r
mai mic de treceri prin evi şi deoarece la curgerea peste evi regimul turbulent apare la valori mai
mici ale num rului Reynolds.
Vâscozitatea – fluidul mai vâscos se va introduce în manta, în aceast zon ob inându-se un regim
turbulent de curgere la valori mult mai mici ale criteriului Reynolds.
Pierderile de presiune – dac pentru un fluid pierderile de presiune sunt strict limitate, acesta va fi
introdus în evi, unde calculul pierderilor este mai exact şi se pot lua m suri pentru limitarea
pierderilor de presiune, în special prin limitarea vitezelor.
6.2. STABILIREA CARACTERISTICILOR SUPRAFE EI DE SCHIMB DE C LDUR
Calculul constructiv se face în strâns corela ie cu calculul termic şi are drept scop:
9 determinarea sec iunilor de trecere a agen ilor termici;
9 stabilirea dispozi iei suprafe ei de schimb de c ldur ;
9 stabilirea dimensiunilor principale ale aparatului.
În cazul în care agentul termic este în mişcare, sec iunea liber (Sj) se calculeaz cu ajutorul
ecua iei continuit ii:
41
S1( 2 ) = S1( 2 ) =
m1( 2) 37V N 1( 2)T1( 2)
ρ1( 2 ) w1( 2 )
[m2] sau [m2] (6.1)
w1( 2 ) p1( 2)
unde: m1(2), VN1(2) reprezint debitul masic, respectiv debitul volumic al agentului termic primar - 1
respectiv secundar - 2, [kg/s] sau [Nm3/s];
ρ1(2) – densitatea la temperatura medie a agentului termic primar, respectiv secundar,
[kg/m3];
w1(2) – viteza medie a agentului termic respectiv, [m/s];
T1(2) – temperatura medie absolut , [K];
p1(2) – presiunea medie a agentului termic primar, respectiv secundar, [N/m2].
Când suprafa a de schimb de c ldur este format din evi, pot apare dou situa ii distincte:
1. circula ia agentului termic are loc prin interiorul evilor. Sec iunea unei treceri se
πd i2
calculeaz cu formula: S j = n [m]
4
cu n – num rul de evi dintr-o sec iune de trecere şi di – diametrul interior al evilor, [m].
Atunci când aparatul este prev zut cu mai multe treceri, num rul total de evi va fi:
N1(2)=nz cu z num rul de treceri. Calculul termic permi ând determinarea suprafe ei
de schimb de c ldur S0, lungimea evilor se determin cu rela ia:
L= = =
P1(2 ) N 1(2 )πd i nzπd i
S0 S0 S0
Observa ie: pentru schimb toarele de c ldur obişnuite, grosimea pere ilor evilor variaz între 0,5
– 2,5 mm iar diametrul acestora între 12 – 50 mm → din considerente de compactitate şi uşurin în
exploatare.
2. agentul termic circulă prin exteriorul evilor. Şi în acest caz pot exista dou situa ii: ţevile
sunt spălate longitudinal de către agentul termic, caz în care sec iunea liber exterioar este
⎛ ϕ πd e2 ⎞ x1 x 2 sin ϕ
dat de rela iile: S1′(2 ) = n⎜⎜ x1 x 2 sin − ⎟ sau S1′(2 ) = n (1 − t l ) în care de este
⎝ ψ 4 ⎟⎠ ψ
diametrul exterior al evilor iar ψ un coeficient de acoperire a suprafe ei interioare care în

cazul schimb toarelor cu o singur trecere ψ =0,8 – 0,9 iar pentru schimb toare cu mai
multe treceri ψ =0,6 – 0,8. Când φ=π/2 fasciculul de evi este aşezat în coridor, iar când
πD02
0<φ<π/2 fasciculul este aşezat în eşichier. Num rul de treceri va fi: z 2 = (1 − t l ) ;
4 S1′(2 )
ţevile sunt spălate transversal de către agentul termic; sec iunea liber de trecere va fi
calculat cu rela iile S1′(2 ) = D0 L − n ′d e L sau S1′(2 ) = D0 L(1 − t t ) în care D0 este
42
diametrul intern al corpului schimb torului de c ldur , [m]; L – lungimea evilor, [m]; n’ –
num rul de evi pe sec iunea maxim longitudinal ; tt – gradul de umplere transversal cu
evi (tt=0,75 – 0,8).
În practic , evile schimb toarelor de c ldur se prind fie direct în colectoare, fie în pl ci tubulare –
în poligoane regulate sau pe circumferin e concentrice.
n = 3a(− 1) + 1 cu a –
La aşezarea în poligoane regulate:
• în hexagoane regulate – num rul total de evi în fascicul va fi:
num rul de evi aşezate pe latura hexagonului celui mai mare.
• în re ea p tratic - num rul de evi ale fasciculului va fi: n = a 2 cu a – num rul
de evi aşezate pe latura celui mai mare p trat.
La aşezarea evilor în circumferin e concentrice – num rul de evi cuprinse în circumferin a cu
num rul de ordine x, considerat de la eava central va fi: m x = 2πx .
Determinarea lungimii schimbătorului de căldură

În general, lungimea schimb toarelor de c ldur este în func ie de tipul aparatului şi de diametrul
lui. Cunoscând suprafa a de schimb de c ldur din calculul termic al aparatului, lungimea se poate
determina cu rela ia:
L=
1 S0
d1 (6.2)
4 z1 S1(2 )
În cazurile practice lungimea schimb torului de c ldur este limitat la 4 – 5 m.
6.3. CALCULUL HIDRODINAMIC
Aşa cum s-a specificat, în schimb toarele de c ldur la care fenomenul convectiv este
preponderent, valoarea coeficientului global de transfer termic fiind sensibil influen at de viteza de
deplasare a agen ilor termici. Cu cât vitezele de deplasare sunt mai mari, cu atât transferul de
c ldur este mai intens, având îns dezavantajul unui consum de energie ridicat în vederea
vehicul rii acestora. De aceea, întotdeauna, calculul termic al unui schimb tor de c ldur este
înso it şi de calculul hidrodinamic care are drept scop determinarea pierderilor de presiune a
agen ilor termici în aparat pentru un regim de curgere cunoscut.
Rela ia general de calcul a pierderilor de presiune într-un schimb tor de c ldur poate fi
pus sub forma:
∆p = Σ∆p fr + Σ∆pl + Σ∆p a + Σ∆p h (6.3)
în care:Σ∆pfr – reprezint suma pierderilor hidrodinamice datorate frec rii, [N/m2];
43
Σ∆pl – suma pierderilor hidrodinamice datorate rezisten elor locale (coturi, varia ii de
sec iuni, intrare, ieşire), [N/m2];
Σ∆pa – suma pierderilor hidrodinamice datorate acceler rii fluidului, [N/m2];
Σ∆ph – suma pierderilor hidrodinamice datorate rezisten elor for elor ascensionale,
determinate de câmpuri de temperaturi, [N/m2].
Pierderi hidrodinamice de presiune datorate frec rii, ∆pfr – depind de caracterul mişc rii
fluidului şi de starea suprafe ei de frecare.
În ipoteza unei curgerii izoterme, rela ia de calcul este:
l ci wi2 γ
∆p fri = f i (6.4)
d ei 2 g
în care: fi este coeficientul de pierdere de presiune datorit frec rii; lci – lungimea por iunii de
conduct , pentru care se determin rezisten a, [m]; dei – diametrul echivalent al conductei, [m]; wi
– viteza de curgere a fluidului, [m2/s]; γi – greutatea specific a fluidului, [N/m3];
g – accelera ia gravita ional , [m/s2].
Valorile coeficien ilor de rezisten la frecare sunt date în tabele sau determinate cu rela ii empirice
de forma - în cazul curgerii izoterme:
fi=f(Re) – suprafe e netede hidraulic (cu Re – num rul Reynolds);
fi=f(Re, ε) – suprafe e semirugoase hidraulic (ε – rugozitatea relativ a suprafe ei);
fi=f(ε) – suprafe e rugoase hidraulic.
În curgere laminară prin conducte circulare coeficientul de frecare depinde numai de criteriul Re,
calculat la temperatura peretelui conductei:
f =
64
(6.5)
Re
În curgere turbulentă (4·103<Re<100·103), coeficientul de frecare depinde de rezisten a pere ilor
conductei şi de criteriul Reynolds:
44
f =
0,316
(în calcule aproximative f=0,025) – pentru conducte metalice netede
Re 0, 25
f =
0,129
(f=0,04) – pentru conducte metalice rugoase
Re 0,12
f =
0,175
(f=0,05) – pentru canale din cărămidă
Re 0,15
Pierderi de presiune datorate rezisten elor locale (coturi, varia ii de sec iuni, intrare,
ieşire), ∆pl – calculate cu rela ia:
w 2γ
∆pl = ζ (6.6)
2g
unde ζ – coeficientul rezisten elor locale
Pierderile hidrodinamice datorate acceler rii fluidului, ∆pa – pentru o sec iune constant a
canalului de curgere, se calculeaz cu rela ia:
∆p a = ρ 2 w22 − ρ1 w12 (6.7)
cu: w1, ρ1 – viteza, respectiv densitatea gazului în sec iunea de intrare;

w2, ρ2 – viteza, respectiv densitatea gazului în sec iunea de ieşire.
Pierderea de presiune hidrostatic , ∆ph – apare din cauza diferen ei dintre greutatea specific a
gazului care se deplaseaz într-un canal oarecare şi greutatea specific a aerului ambiant, putându-
∆p h = bg (ρ a − ρ g )
se calcula cu rela ia:
(6.8)
unde: b – diferen a între nivelul planului de referin şi nivelul por iunii în care se determin ∆ph,
[m];
ρa – densitatea aerului ambiant, [N/m3];
ρg – densitatea gazului cald la temperatura medie a por iunii situate între cele nivele, [N/m3].
În calcule mai pu in exacte, pierderile de presiune datorate acceler rii fluidului precum şi
cele rezultate din câmpul de temperaturi, considerându-se par ial incluse în celelalte pierderi, pot fi
neglijate.
6.4. CRITERII DE DETERMINARE A EFICIEN EI, DE COMPARARE ŞI DE ALEGERE

A SCHIMB TOARELOR DE C LDUR
Alegerea celui mai indicat tip de schimb tor de c ldur , pentru anumite condi ii impuse de procesul
tehnologic, se face pe baza unor criterii cum ar fi: satisfacerea parametrilor tehnico-func ionali –
45
presiune, temperatur , mediu de lucru, eficien termic , randament energetic, randament exergetic
şi parametrii tehnico-economici.
ª Eficien a schimbătorului de căldură
Prezentat în cadrul metodelor de calcul termic, eficien a termic a schimb torului de c ldur este
exprimat prin rela ia:
ε=
Q
(6.9)
Qmax
ª Randamentul energetic – se deduce din ecua ia de bilan scris pe baza Primului Principiu
al Termodinamicii:
Q1 = Q2 + Q p [W] (6.10)
caz în care randamentul energetic este dat de rela ia:
η en = = 1−
Q2 Qp
(6.11)
Q1 Q1
reprezentând practic măsura calităţii izolaţiei termice a schimbătorului de căldură.

ª Randamenul exergetic – se defineşte ca raportul dintre creşterea exergiei fluidului rece şi
sc derea exergiei fluidului cald:
∆E 2 π
η ex = = 1− i
∆E1 ∆E1
(6.12)
unde: ∆E1 reprezint varia ia de exergie a agentului primar, [W];

∆E2 – varia ia de exergie a agentului secundar, [W];
πi – pierderile de exergie care înso esc transferul de c ldur în schimb torul de c ldur
analizat, [W].
46
CURS 7
SCHIMB TOARE DE C LDUR CU PL CI
7.1. EVOLU IE, CLASIFICARE, DOMENII DE UTILIZARE
Conceptul de schimb tor de c ldur cu pl ci dateaz de la începutul acestui secol, nefiind

îns suficient exploatat pân la Richard Seligman, fondatorul lui AVP Interna ional Ltd, prima
firm ce a introdus, în 1923, comercializarea schimb toarelor de c ldur cu pl ci şi garnituri,
primele aparate de acest tip fiind limitate din punct de vedere a condi iilor de func ionare la o
presiune de 2 bar şi o temperatur de aproximativ 60 oC. De atunci, schimb toarele de c ldur cu
pl ci şi garnituri au r mas practic neschimbate din punct de vedere constructiv şi a tehnologiei de
fabrica ie, dar dezvolt rile din ultimele decenii au condus la ridicarea parametrilor opera ionali –
presiune şi temperatur la 30 bar, respectiv 180 oC, prin marea varietate existent la nivelul
materialelor din care pot fi realizate pl cile şi garniturile de etanşare.
Se pot distinge dou categorii de aparate: schimb toare cu suprafa primar şi schimb toare
cu suprafa secundar – între pl ci este inserat o umplutur metalic ce reprezint o suprafa
suplimentar , secundar , de transfer de c ldur .
SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU PLĂCI
SCHIMB TOARE CU SCHIMB TOARE CU

SUPRAFAŢ PRIMAR SUPRAFAŢ SECUNDAR
Pl ci şi Pl ci sudate Asamblaje Pl ci presate Pl ci lipite

garnituri sau lipite speciale
Figura 7.1. Clasificarea schimb toarelor cu pl ci
Aceste aparate sunt realizate prin îmbinarea de pl ci care realizeaz între ele spa ii prin care
circul agen ii care schimb c ldura. Aceşti agen i ocup alternativ spa iile dintre pl cile
schimb torului de c ldur , astfel încât s nu se amestece între ei. În consecin , spa iile dintre pl ci
trebuie s fie etanşate fa de exterior şi fa de spa iile în care se g sesc al i agen i.
Exist patru variante tehnologice de realizare a schimb toarelor de c ldur cu pl ci:
47
Schimbătoarele cu plăci şi garnituri demontabile sunt de tipul prezentat în figura 7.2. Pl cile între
care se introduc garniturile, se monteaz împreun între o plac de baz şi una mobil . Pl cile pot
s fie demontate în vederea cur rii. Fixarea pl cilor se realizeaz cu ajutorul unor tiran i. Din
punct de vedere al schemei de curgere, se pot realiza curgeri în contracurent sau în echicurent.
Figura 7.2. Schimb tor de c ldur cu pl ci şi garnituri demontabile
Materialele din care se realizeaz pl cile depind de natura agen ilor de lucru, iar cele mai utilizate
sunt: o eluri inoxidabile; aliaje de aluminiu; aliaje de titan; aliaje cupru-nichel.
Grosimea pl cilor poate s varieze între 0,6…1,1 mm, sau chiar mai mult.
Pentru garnituri se pot utiliza, de asemenea, mai multe materiale în func ie de temperaturile de
lucru:
- nitril (tmax = 110 ° C);
- butil (tmax = 135 °C);
- etilen-propilen (tmax = 155 ° C);
- viton (tmax = 190 ° C);
Domeniul temperaturilor de lucru pentru aceste aparate poate s varieze între –50…+190°C.
Presiunile nominale maxime de lucru pot s ajung pân la 16…20 bar, iar diferen a maxim dintre
presiunile circuitelor poate sa ajung pân la 9…12 bar şi în mod excep ional la 20 bar.
Garniturile sunt elemente care limiteaz nivelul presiunilor şi temperaturilor în schimb toarele de
c ldur cu pl ci.
48
Construc ia monotrecere este varianta utilizat în mod curent. Fluidele circul în contracurent,
racordurile fiind fixate pe un batiu fix. Cur irea este asigurat prin simpla deschidere a batiului
mobil f r demontarea racordurilor hidraulice.
Concep ia multitreceri permite o mai bun eficacitate termic în cazul unui regim de temperaturi
ridicate. Num rul egal de treceri pentru cele dou fluide permite realizarea unui schimb de c ldur
în contracurent. Racordurile sunt pozi ionate pe batiul fix dar şi pe batiul mobil.
Figura 7.3. Construc ia unui schimb tor

de c ldur cu pl ci
1. batiu fix;
2. pachet de pl ci;
3. batiu mobil;
4. ghidaj superior;
5. ghidaj inferior;
6. suport;
7. tiran i
Schimbătoarele cu plăci sudate au pl cile asamblate nedemontabil prin sudare.

Presiunile nominale maxime pot s ajung pân la 30…40 bar, iar domeniul de temperaturi între
care pot s lucreze este de –200…+200 °C.
Schimbătoarele cu plăci brazate sunt realizate cu pl ci din o el inoxidabil asamblate prin brazare
(lipire) cu ajutorul unui aliaj pe baz de cupru, în cuptoare sub vid. Se pot utiliza ca vaporizatoare
sau ca schimb toare interne de c ldur , dar numai pentru agen i cura i, deoarece nu se pot cur a
decât prin sp lare chimic . Compactitatea acestor aparate este foarte mare.
Schimbătoarele de căldură cu plăci având circuite imprimate sunt realizate din pl ci metalice
plane, având gravate pe suprafa circuite fine (cca. 1 mm), prin metode chimice. Pl cile sunt
asamblate în blocuri prin înc lzire şi presare, procedeu denumit şi sudare sub presiune. Canalele
sunt legate la dou perechi de colectoare, pentru a forma dou circuite separate. Din aceste pl ci se
pot realiza condensatoare şi vaporizatoare foarte compacte.
Pentru a caracteriza performan ele şi a alege tipul de pl ci pentru un schimb tor de c ldur se
utilizeaz în general urm torii parametri:
49
¾ debitele primare şi secundare care determin dimensiunile tubulaturii de racordare a
schimb torului şi permit stabilirea dimensiunilor pl cilor;
¾ numărul de unităţi de transfer termic (NTC), care caracterizeaz temperatura pentru un
fluid, raportat la diferen a de temperatur medie între cele dou fluide;
¾ pierderile de presiune, impuse, în general, de utilizator.
7.2. DIMENSIUNI ŞI PARAMETRI GEOMETRICI. PERFORMAN E

TERMOHIDRAULICE
Principalii parametri geometrici ai schimb toarelor de c ldur cu pl ci sunt:
β – unghiul de ondulare format între direc ia principal de curgere şi de direc ia de ondulare (β=90o
pentru pl ci cu caneluri drepte, β<90o pentru pl ci cu caneluri înclinate);
p – pasul de ondulare, în m;
H0 – în l imea canalului sau în l imea de ondulare, în m;
L – lungimea pl cii, în m;
e – în l imea ondul rii, în m;
l – l imea pl cii, în m;
Sp – suprafa a de schimb de c ldur a unei pl ci, în m2.
Diametrul hidraulic pentru canalul dintre pl ci este în general definit prin rela ia:
4l ⋅ H 0
dh = = = 2H 0
2(l + H 0 )
4S C
[m] (7.1)
P
cu SC – sec iunea de curgere a canalului, în m2;

P – perimetrul udat perpendicular pe direc ia principal de curgere, în m.
ª Regimuri şi configura ii de curgere

Configura ia curgerii într-un canal ondulat este influen at în principal de criteriul Reynolds,
unghiul de ondulare şi pasul adimenional p*=p/H0.
În tabelul 7.1. este prezentat o sintez a regimurilor de curgere ce pot apare într-un canal ondulat
cu β=90 oC.
Tabelul 7.1. Sinteza potenţialelor regimuri de curgere
Re Caracteristicile curgerii
<100 Curgere laminar uniform
100 – 200 Curgere scindat în dou zone:
- curgere predominant laminar în centru;
- recirculare dinamic şi stabil în cavit i
200 – 350 Curgere scindat în dou zone:
50
- curgere predominant laminar în centru;
- curgere secundar nesta ionar în cavit i
350 – 2000 Curgere turbulent în configura ie foarte stabil
>2000 Curgere turbulent scindat în dou zone:
- curgere predominant turbulent în centru;
- zone cu viteze relative reduse la periferie
Observa ii
) Num rul Reynolds de tranzi ie (Retr) spre curgerea turbulent depinde de unghiul de
ondulare şi de pasul adimensional;
) Pentru curgeri caracterizate de numere Reynolds superioare celor de tranzi ie, se pot ob ine
amestecuri mai bune ale fluidului, ceea ce conduce la recomandarea utilizării
schimbătoarelor de căldură cu plăci în tratarea fluidelor sensibile.
ª Pierderi de presiune
Principalele pierderi de presiune care apar la curgerea unui fluid printr-un schimb tor de
c ldur cu pl ci sunt pierderile de presiune din canale şi pierderile de presiune din secţiunile de
intrare respectiv ieşire din aparat. În general, se consider c dimensiunile sec iunilor de admisie şi
evacuare sunt importante pentru ca pierderile de presiune s devin neglijabile aici în raport cu cele
dintre pl ci. Cunoaşterea vitezei fluidului ce circul printr-un canal al schimb torului de c ldur cu
pl ci şi considerarea diametrului hidraulic dh ca dimensiune caracteristic a curgerii, conduce la
exprimarea pierderilor de presiune func ie de coeficientul de frecare, f, prin urm toarea rela ie:
ρw 2 L
∆p = 4 f (7.2)
2 dh
cu ρ - densitatea fluidului, în kg/m3 şi w – viteza fluidului, în m/s.

Coeficientul de frecare f este func ie de valoarea num rului Reynolds cât şi de unghiul de ondulare
al pl cii şi pasul adimensional p*, exprimându-se printr-o rela ie de forma:
f = a Re − b (7.3)
în care coeficien ii a, b au valorile date în literatura de specialitate în func ie de valoarea pasului
adimensional.
Precizare
) Pentru Re=1000, curgerea printr-un canal ondulat este turbulent în timp ce pentru o eav
neted regimul este laminar.
ª transferul de c ldur
51
Coeficientul de schimb de c ldur α, la curgerea printr-un canal ondulat, pentru un fluid aflat în
curgere monofazic , se exprim analitic prin leg tura dintre num rul Nusselt, Reynolds şi Prandtl,
plus un termen de corec ie ce ine seama de varia ia propriet ilor fizice ale fluidului cu temperatura
în stratul limit :
⎛ Pr
c⎜
⎞ α ⋅ dh
Nu = a Re Pr ⎟ =
0 , 25
⎜ Pr p ⎟ λ
b
⎝ ⎠
(7.4)
unde
λ – conductivitatea termic a fluidului, în W/m·K;
Prp – num rul Prandtl al fluidului la temperatura peretelui.
a, b, c – constante date de literatura de specialitate, în func ie de unghiul de ondulare al pl cii β şi
pasul adimensional p*.
ª Depunerile în schimb toarele de c ldur cu pl ci

Schimb toarele de c ldur cu pl ci se comport mai bine decât cele tubulare din punct de
vedere al func ion rii reale în timpul c reia se pot forma depuneri pe suprafe ele pl cilor.
Cur area schimb torului se poate face foarte simplu, fie prin procedee chimice eficace, fie prin
demontarea pl cilor atunci când o cur ire mecanic este necesar .
ª Particularit ile calculului termic pentru schimb toarele de c ldur cu pl ci

Particularit ile calculului sunt legate de geometria canalului şi de faptul c o dat cu
m rirea num rului de pl ci pentru m rirea suprafe ei de schimb de c ldur , viteza agen ilor termici
scade. Şi în acest caz, calculul termic va fi înso it de calculul hidraulic. În eventualitatea ob inerii
unor pierderi de presiune mai mari ca cele impuse de func ionarea aparatului, se impune fie m rirea
num rului de canale (pl ci), fie alegerea altui tip de plac .
7.3. COMPARA IE ÎNTRE SCHIMB TOARELE DE C LDUR CU PL CI ŞI CELE CU

EVI ŞI MANTA
Domeniile de aplicabilitate a tehnologiilor întâlnite ast zi pe pia a schimb toarelor de

c ldur poate fi caracterizat de patru variabile principale:
9 temperatura agentului cald;
9 presiunea de func ionare;
9 num rul de func iuni pe care le poate îndeplinii: vaporizator, condensator, schimb tor
gaz/gaz, gaz/lichid, lichid/lichid;
52
9 num rul de unit i de transfer de c ldur (NTC) care poate fi considerat ca un indicator a
performan elor schimb torului.
Figura 7.4 prezint fiecare tip de schimb tor de c ldur printr-un dreptunghi care este definit de
limitele de aplicabilitate şi de performan ele termice maximale ale schimb toarelor de c ldur
existente ast zi pe pia .
Figura 7.4.
Domenii de aplicabilitate a diverselor
tipuri de schimb toare de c ldur
I. Schimb toarele cu evi şi manta pot fi utilizate pân la temperaturi şi presiuni ridicate (900
o
C, 100 bar) şi îndeplinesc toate func iunile (gaz/gaz, gaz/lichid, lichid/lichid, vaporizator,
condensator), prezentând în schimb dezavantajul unor performan e sc zute de transfer,
num rul NTC fiind limitat de valoarea 1.
II. Schimb toarele de c ldur cu pl ci şi elemente de etanşare nu pot fi utilizate nici în condi ii
de temperaturi şi presiuni superioare valorilor 200 – 250 oC şi respectiv 20 bar, nici ca
schimb toare gaz/gaz, în schimb performan ele de transfer de c ldur sunt ridicate
(NTC≈5).
III. Schimb toarele cu pl ci sudate constituie un progres remarcabil, permi ând atingerea unor
temperaturi de pân la 450 oC şi presiuni de 40 – 50 bar.
IV. Schimb toarele cu pl ci prezint , în plus, alte avantaje, cum ar fi: compactitate, fiabilitate,
uşurin a cur rii, pre de cost redus.
53
CURS 8
GENERATOARE DE ABUR.
STRUCTUR . PRINCIPII DE FUNC IONARE. COMBUSTIBILI ENERGETICI
ª Structura şi func ionarea generatorului de abur

Generatoarele de abur sunt instala ii de vaporizare a apei care utilizeaz c ldura provenit din
arderea unui combustibil sau dintr-un proces industrial (cazane recuperatoare de c ldur ). În
cazanele utilizate în instala iile energetice aburul rezultat din procesul de vaporizare este
supraînc lzit la o temperatur mai mare decât temperatura de satura ie a aburului saturat în vederea
ridic rii entalpiei sale. Procesul de supraînc lzire are loc în supraînc zitorul cazanului de abur – o
suprafa de transfer termic din interiorul cazanului. Pentru a utiliza o cantitate cât mai mare din
c ldura gazelor de ardere, cazanele sunt prev zute cu suprafe e de transfer termic pentru
preînc lzirea apei de alimentare (economizor) şi suprafe e de transfer termic pentru preînc lzirea
aerului necesar arderii (preîncălzitor de aer).
Generatorul de abur are în componen canale de dimensiuni relative mari în care sunt
imersate sisteme de evi. Gazele de ardere provenite de la arderea combustibililor circul prin
canale, pe la exteriorul evilor, cedând c ldur c tre agentul termic (ap şi abur) care este vehiculat
prin interiorul acestora. Arderea combustibililor se realizeaz într-o zon situat la baza canalelor –
focar. Pere ii canalelor pot fi realiza i fie din materiale ceramice rezistente la temperaturi înalte, fie
din membrane metalice r cite la interior cu ap şi/sau abur.
ª Combustibili utiliza i în generatoarele de abur. Clasificare, propriet i, caracteristici

Numim combustibil orice substan care reac ioneaz cu oxigenul din aer şi dezvolt c ldur în
condi ii tehnico-economice avantajoase. O substan pentru a fi considerat combustibil trebuie s
îndeplineasc urm toarele condi ii:
- s se g seasc în cantit i suficiente şi s poat fi exploatat în condi ii economice cel pu in
30 de ani;
- s se poat transporta şi depozita în condi ii de siguran ;
- s nu aib un alt mod de folosin superior din punct de vedere economic;
Clasificarea combustibililor se face în func ie de trei criterii:
1. În func ie de valoarea puterii calorifice. Astfel, dac :
Qi(i), (s)( Hi(i), (s))<12560 kJ/kg – combustibilii sunt denumi i combustibili inferiori;
12560 kJ/kg<Qi(i), (s)( Hi(i), (s))<21000 kJ/kg – combustibilii sunt denumii combustibili medii;
54
Qi(i), (s)( Hi(i), (s))>21000 kJ/kg – combustibilii sunt denumi i combustibili superiori;
1. În func ie de starea de agregare, clasificare combustibililor este prezentat în tabelul 8.1:
Tabelul 8.1. Tipuri de combustibili

Solizi Lichizi Gazoşi
C rbune (c rbune brun, huil , antracit) P cur Gaz natural;
Şisturi bituminoase Gaze reziduale combustibile
Deşeuri solide combustibile
Combustibilii solizi şi lichizi se caracterizeaz printr-o stare ini ial , care defineşte compozi ia
masic exprimat în procente, în condi ii reale de utilizare. În cadrul compozi iei se disting cinci
elemente: C – carbon, H – hidrogen, O – oxigen, N – azot, Sc – sulf combustibil, şi dou substan e:
A – masa mineral necombustibil (cenuş ) şi Wt – umiditatea.
Ci+Hi+Oi+Ni+Sci+Ai+Wti=100 [%] (8.1)
Similar, combustibilii gazoşi se caracterizeaz printr-o compozi ie volumetric exprimat în
∑C
procente.
CO2 + CO + H 2 + N 2 + O2 + H 2 S + mHn + H 2 O = 100 [%] (8.2)
2. În func ie de modul de ob inere, avem:

- combustibili naturali;
- combustibili artificiali.
ª Propriet i fizico-chimice ale combustibililor

Puterea calorifică reprezint cantitatea de c ldur degajat prin arderea complet a unit ii de mas
sau de volum a combustibilului. În mod uzual, în cazul combustibililor folosi i în generatoarele de
abur, se utilizeaz puterea calorific inferioar , care nu ine seama de c ldura latent de vaporizare
a vaporilor de ap din gazele de ardere.
În cazul combustibililor solizi şi lichizi, dac se cunoaşte compozi ia la starea ini ial , puterea
( )
calorific inferioar se determin cu rela ia:
Qii = 339C i + 1029,1H i − 109 O i − S ci − 25,1Wt i [kJ/kg] (8.3)
cu componentele combustibilului exprimate în procente.
Pentru un combustibil gazos anhidru (f r con inut de vapori de ap ) puterea calorific
inferioar este dat de expresia:
Qianh = ∑r Q
1
j
i
i, j [kJ/m3N] (8.4)
100
cu: rj – participa ia volumetric a componentei j, %;
55
Qi,ji - puterea calorific inferioar a componentei j, kJ/m3N.
Umiditatea, W- poate fi:
- umiditate de îmbiba ie, provenit din apa amestecat mecanic cu combustibilul, putând fi
eliminat prin uscare în aer liber, timp îndelungat pân când greutatea combustibilului
r mâne neschimbat ;
- umiditate higroscopic , reprezentând umiditatea ce r mâne dup eliminarea umidit ii de
îmbiba ie. Prin eliminarea acestei umidit i se ob ine combustibilul la stare anhidr .
Materii volatile, reprezentând acea parte din greutatea combustibilului care în procesul de ardere se
degaj prin înc lzirea combustibilului f r a include şi vaporii de ap rezulta i în urma acestei
înc lziri. Influen a lor asupra procesului de ardere este cu atât mai mare cu cât combustibilul se
aprinde la o temperatur mai mic , arderea decurge mai repede iar flac ra ob inut este mai mare.
Cocsul, reprezint partea din combustibil care r mâne în procesul de ardere dup degajarea
materiilor volatile şi a vaporilor de ap , fiind format din dou p r i: o parte care con ine substan
combustibil numit cocs fix sau cocs net, cf, şi o parte ce rezult din arderea compuşilor minerali
necombustibili numit cenuşă.
Căldura specifică – valoarea ei este necesar în calculul arderii în vederea determin rii c ldurii cu
care combustibilul intr în focar dar şi a determin rii c ldurii cu care cenuşa p r seşte focarul (în
vederea determin rii pierderilor de c ldur ale cazanului cu nearsele zgur şi cenuş ).
ª Caracteristici tehnologice
Granula ia – se exprim prin compozi ia granulometric a combustibilului care indic dimensiunea
particulelor acestuia. Determinarea compozi iei granulometrice const în împ r irea în clase
granulometrice a unei mase de combustibil trecut prin site de diferite dimensiuni.
Unghiul taluzului natural – cuprins între 32-45 grade, reprezint unghiul format de linia cu cea
mai mare pant a gr mezii de c rbune format prin aruncarea acestuia pe un plan orizontal. Unghiul
taluzului natural determin gradul de alunecare a combustibilului solid.
Exfolierea – se manifest prin f râmi area particulelor de c rbune ca urmare a contract rii
straturilor exterioare datorate usc rii combustibililor.
Cele dou mari circuite ale unui generator de abur sunt circuitul ap -abur şi circuitul aer-gaze de
ardere.
ª Circuitul ap – abur
Circuitul ap – abur al generatorului este format din sisteme de evi imersate în canalele de gaze de
ardere. Din punct de vedere func ional se disting urm toarele suprafe e de transfer de c ldur ale
acestui circuit: economizor, vaporizator, supraînc lzitor primar şi supraînc lzitor intermediar.
56
Economizorul (ECO) realizeaz creşterea de temperatur a apei de alimentare pân la o valoare
apropiat de cea de satura ie. Transferul de c ldur între ap şi gazele de ardere este de tip
convectiv.
Vaporizatorul (VAP) asigur trecerea apei din faz lichid în cea de abur saturat, transferul de
c ldur realizându-se preponderent prin radia ie.
Supraîncălzitorul primar (SI) realizeaz supraînc lzirea aburului saturat pân la nivelul de
temperatur dorit; transfer de c ldur : convectiv – radiativ.
Supraîncălzitorul intermediar (SII) apare în cazul centralelor conven ionale cu abur şi asigur o
creştere a temperaturii aburului deja destins în corpul de înalt presiune al turbinei.
Modul în care se realizeaz transferul de c ldur , pe de-o parte, şi nivelul de temperatur necesar a
fi atins de c tre agentul ap -abur, pe de alt parte, impun modul în care aceste suprafe e de schimb
de c ldur sunt amplasate în interiorul canalelor de gaze de ardere.
Coş
ECO
Figura 8.1. Amplasarea
SI, SII suprafe elor de schimb de c ldur
în generatoarele de abur
VAP
Combustibil+aer
FOCAR
La interiorul evilor vaporizatorului are loc schimbarea de faz , coeficien ii de transfer de c ldur
având valori ridicate. În aceste condi ii se impune plasarea acestei suprafe e de schimb de c ldur în
focar unde, la exteriorul evilor, coeficien ii de transfer de c ldur sunt, deasemenea, mari –
transferul termic realizându-se preponderent prin radia ie.
În cazul SI, SII, ECO, coeficien ii de transfer de c ldur posibili a fi ob inu i la interiorul evilor
sunt sensibili mai mici decât pentru VAP, cele trei suprafe e fiind amplasate în zona convectiv a
generatorului.
ª Sistemul de aer şi gaze de ardere

Gazele care evolueaz în cazanul de abur sunt aerul necesar arderii şi gazele rezultate în urma
arderii, cu debitele DA şi DG. În urma calculului arderii rezult cantitatea teoretic de aer necesar ,
DAT . Pentru a avea o ardere corectă trebuie ca debitul de aer introdus s fie mai mare decât cel
teoretic, în raportul
λ=
DA
(8.1)
D TA
57
Acesta este definit drept coeficient de exces de aer. Excesul de aer este determinat de felul
combustibilului şi de modul s u de ardere. În cazul unui combustibil ars în stare granulat ,
suprafa a de contact dintre combustibil şi aer fiind redus , pentru a ob ine o ardere complet este
nevoie de un exces de aer mai mare (λ= 1,3 - 1,5). În cazul combustibililor lichizi, gazoşi sau solizi
m cina i, contactul cu aerul este mult mai intim şi excesul de aer este mult mai mic, şi anume:
9 pentru gaze şi p cur λ = (1,01 - 1,03), depinzând de calitatea arz toarelor,
9 pentru c rbune m cinat valoarea uzual este λ = (1,1 - 1,2).
DA şi DG sunt direct proporţionale cu cantitatea de combustibil ars, iar pentru un kilogram de
combustibil debitele specifice variaz cu cantitatea combustibilului.
Circuitul aer-gaze de ardere al unui generator de abur îndeplineşte urm toarele func iuni:
- vehicularea şi preînc lzirea aerului necesar arderii;
- filtrarea gazelor de ardere;
- evacuarea în atmosfer a gazelor de ardere.
Circula ia aerului de ardere şi a gazelor se face sub ac iunea ventilatoarelor de aer şi de gaze de
ardere antrenate cu motoare electrice. În figura 10.6 este prezentat desf şurat traseul de aer - gaze al
unui cazan de abur în cazul arderii de c rbune, indicând în diagrame varia ia presiunii şi
temperaturii de-a lungul acestui traseu. În aceast schem se poate urm ri alc tuirea cazanului din
urm toarele elemente parcurse de fluxul aer - gaze: PE - preînc lzitorul de aer folosind abur;
aceast preînc lzire extern are loc iarna, în cazul întrebuin rii combustibililor boga i în sulf, cu
scopul de a evita coroziunea; VA - ventilatorul de aer; PA - preînc lzitorul de aer, fa a str b tut de
aer; A - arz torul; F - focarul şi suprafe ele de vaporizare constituite de ecranele de evi supuse
radia iei în focar; SI1 şi SI2 - supraînc lzitoarele; EC - economizorul (preînc lzitor de ap ); PA -
preînc lzitorul de aer, fa a str b tut de gaze; FC - filtrul pentru re inerea cenuşii din gaze; VG -
ventilatorul de gaze (exhaustor);
Din evolu ia temperaturii de-a lungul traseului de aer – gaze, figura 8.2, se observ c temperatura
maxim de ardere se stabileşte în focar, tf, ea sc zând apoi treptat, pân la temperatura de evacuare
la coş.
În zona temperaturilor înalte apare pericolul de coroziune al evilor datorit ac iunii pentaoxidului
de vanadiu V2O5 asupra o elului la temperaturi ale metalului peste 600° C. Din aceast cauz , la
folosirea combustibililor lichizi (p cur ), care con in vanadiu, temperatura aburului trebuie limitat
la (540 - 550) °C, astfel încât în eava de supraînc lzitor cu cea mai ridicat temperatur a metalului
s nu apar condi ii de coroziune.
În zona temperaturii joase a gazelor, la ieşirea din cazan şi din preînc lzitorul de aer, apare
pericolul de coroziune datorit sulfului con inut în combustibil. Trioxidul de sulf format prin
58
ardere, d naştere în contact cu vaporii de ap din gaze la acid sulfuric, care, condensat pe suprafe e
metalice reci, este puternic coroziv.
Temperatura de condensare a pic turilor de acid, denumit “temperatura de rouă acidă” care are o
valoare dependentă de conţinutul de umiditate al gazelor trebuie evitat neap rat.
Figura 8.2. Schema desf şurat a traseului aer - gaze într-un cazan:
I - diagramele temperaturii gazelor: 1 - fără recirculaţie; 2 - cu recirculaţia gazelor;
II - diagramele presiunii aerului si gazelor: 3 - cazan cu depresiune în focar; 4 - cazan cu suprapresiune în focar
Din punct de vedere al traseului de gaze cazanele sunt caracterizate prin presiunea din focar.
La cazanele cu depresiune în focar, ventilatorul de aer, VA, creeaz o în l ime de refulare Ha (mm
col. mmH2O). Presiunea aerului scade treptat în canalele de aer şi apoi în arz toare, sau la trecerea
prin stratul de combustibil care arde, astfel încât la partea superioar a focarului s se instaleze o
uşoar depresiune.
59
CURS 9
GENERATOARE DE ABUR - continuare
9.1. M RIMI CARACTERISTICE ALE CAZANELOR DE ABUR
Parametrii de baz ai generatoarelor de abur sunt cuprinşi în STAS 2605 – 73 şi se refer la valorile
nominale ale presiunii, temperaturii şi debitelor, conform cu defini iile de mai jos:
o debitul orar de abur al cazanului, D - cantitatea orar de abur, produs de cazan. Acesta
depinde de tipul cazanului, m rimea suprafe ei de înc lzire, solicitarea termic a suprafe ei
de înc lzire, situa ia în care se g seşte cazanul şi instalatiile auxiliare;
o debitul nominal de abur (maxim continuu), Dn - debitul maxim de abur pe care trebuie s -l
asigure cazanul în mod continuu, la parametrii nominali ai aburului şi ai apei de alimentare;
o presiunea nominal , pn - presiunea de lucru maxim la ieşirea din cazan, la debit nominal şi
la temperatura nominal de supraînc lzire;
o presiunea maxim , pmax - presiunea maxim admis la elementele cazanului, care se ia în
considera ie la calculele de rezisten ale elementelor sub presiune ale cazanului;
o temperatura de supraînc lzire, ts - temperatura aburului supraînc lzit la ieşirea din
supraînc lzitor, la debitul nominal şi presiunea nominal ;
o temperatura apei de alimentare, taa – temperatura la intrarea apei de alimentare în cazan
(tambur, economizor)
Pe lâng aceste m rimi caracteristice, pentru a compara între ele cazane de diferite tipuri,
înc lzite cu diferi i combustibili, se mai foloseşte înc rcarea specific a suprafe ei de înc lzire
(numit şi debit specific orar de abur), care reprezint raportul între debitul nominal de abur Dn şi
suprafa a de înc lzire S:
d s = 1000
Dn
[kg/(m3h)] (9.1)
S
Observa ie
) Acest parametru reprezint unul dintre criteriile de apreciere a gradului de eficien a
tipului de cazan – cu cât ds este mai mare, cu atât suprafa a de înc lzire total a
cazanului este mai mic pentru un debit dat.
Totuşi, trebuie precizat ca prezint un dezavantaj ce deriv din faptul c suprafa a de înc lzire
variaz (în aceleaşi condi ii de transfer termic) în raport direct cu c ldura de vaporizare a apei,
astfel încât cazane de acelaşi tip, lucrând la înalt şi foarte înalt presiune, au înc rc ri specifice
mai mari decât acelaşi cazan când func ioneaz la o presiune mai joas . În plus, acest criteriu nu
60
poate fi aplicat la cazanele cu str batere for at la care nu se poate delimita precis suprafa a de
înc lzire a sistemului fierb tor.
9.2. CLASIFICAREA CAZANELOR DUP SISTEMUL DE CIRCULA IE A APEI

Datorit presiunii şi debitului mare de abur, totalitatea cazanelor din centralele electrice sunt cu
evi de ap .
Circula ia apei în cazan poate fi:
- naturală (are la baz diferen a de densitate dintre fluidele cuprinse între dou ramuri ale
circuitului);
- forţată (circula ia apei este realizat cu ajutorul unei pompe). În cazul în care circula ia apei
în cazan este asigurat de pompa de alimentare a cazanului, atunci cazanul este cu
străbatere forţată.
Debitul de apa Da, care circul prin elementele suprafe ei de vaporizare se compune din debitul de
ap introdus în cazan şi un debit de ap recirculat. Raportul dintre debitul de ap Da şi debitul de
abur D produs de cazan se numeşte multiplu de circula ie, n:
n=
Da
(9.2)
D
Multiplul de circula ie este n=10 ÷ 40 la cazanele cu circula ie natural , n= 4 ÷ 12 la cazanele cu
circula ie for at şi n=1 pentru cazanele cu str batere for at .
În tabelul 9.1 se prezint o clasificare a cazanelor de abur dup sistemul de circula ie a apei, cu
indicarea presiunii maxime a aburului.
Tabelul 9.1. Tipuri de cazane cu abur în funcţie de circulaţia apei
Nr. Felul circula iei Presiunea maxim a aburului
crt. la ieşirea din supraînc lzitor, [bar]
1. Natural 140 – 165
2. For at multipl (La Mont) 180
3. For at unic (Benson, Ramzine) 250
4. For at unic cu recirculare 350
Cazane cu circula ie natural

La aceste cazane circula ia apei în sistemul de vaporizare se face datorit diferen ei de densitate
între faza lichid şi emulsia ap - abur. Aceast diferen de densit i creeaz la rândul ei o
∆p = (ρ desc − ρ asc )gh

diferen de presiune care asigur circula ia agentului termic:
(9.3)
61
Diferen a de densitate se reduce odat cu creşterea presiunii, din aceast cauz presiunea
maxim pân la care se pot folosi cazanele cu circula ie natural fiind de 165 bar, îns în
majoritatea construc iilor se limiteaz folosirea lor la 140 bar.
În acest caz, dup ce str bate economizorul, apa este introdus în tambur – punctul de separa ie
dintre faza lichid , respectiv gazoas . Din tambur, apa saturat este dirijat c tre vaporizator prin
intermediul unor evi descendente amplasate în exteriorul canalelor gazelor de ardere.
Vaporizatorul const din evi ascendente situate, spre deosebire de cele descendente, în calea
gazelor de ardere, pe pere ii focarului. În aceste evi are loc procesul de fierbere, la tambur fiind
returnat o emulsie ap -abur. Vaporii satura i astfel forma i sunt colecta i pe la partea superioar a
tamburului, fiind direc iona i c tre supraînc lzitor.
Prezen a tamburului şi a colectoarelor ecranelor sistemului de vaporizare permite efectuarea
purj rii în punctele de concentrare maxim a salinit ii apei şi deci corectarea bilan ului s rurilor
din ap .
Figura 9.1. Generator de abur cu circula ie

natural
1 – arzătoare; 2, 3 – colectoare de aer; 4 –

pereţi membrană anterior şi posterior; 5 –
fascicul convectiv; 6 – pereţi membrană
laterali; 7 – feston; 8 – colector; 9 –
supraîncălzitor; 10 – tambur superior; 11 –
instalaţie interioară de separare; 12, 13 –
conducte de abur saturat; 14 – schimbător de
căldură; 15 – preîncălzitor de aer cald; 16 –
economizor; 17 – ventilator de aer; 18 –
conductă aer cald; 19 – tambur inferior
Viteza de circula ie a apei în evile suprafe elor de vaporizare este redus şi aceasta
conduce la diametre de evi care dep şesc în general 30 mm în interior.
Consecin : coeficien ii de schimb de c ldur au valori limitate şi greutatea sistemului
fierb tor al cazanului este mai mare decât la alte tipuri.
62
Cazanele cu circula ie natural au un volum mare de ap şi deci au iner ie termic important . Din
aceast cauz :
9 consumul de c ldur la pornire este mare iar înc lzirea se face mai încet, fiind limitat de
diferen ele de temperatur admise între diferitele puncte în materialul tamburului;
9 constantele de timp ale fenomenelor tranzitorii sunt mari şi deci este posibil o reglare
uşoar ;
9 cazanele permit salturi mari de produc ie, f r s apar c deri mari de presiune.
La sarcini par iale temperatura focarului scade, procentul de abur în evile de vaporizare se reduce
şi circula ia apei se îngreuneaz , cu pericol de stagnare. Din aceast cauz debitul minim de
func ionare al cazanului este limitat la (0,4 ÷ 0,5) din cel maxim.
Cazanele cu circula ie natural au o r spândire larg în centralele electrice actuale, cu presiuni de
140 bar. Ele sunt preferate în special pentru unit ile de termoficare.
Cazane cu circula ie for at multipl (La Mont)
Cazanele cu circula ie for at multipl , p streaz caracteristicile tehnice ale cazanelor cu

circula ie natural în privin a volumului mare de ap , a sistemului de circula ie şi a posibilit ii de
purjare, dar intensific schimbul de c ldur din evi datorit activ rii circula iei apei în sistemul
fierb tor cu ajutorul unor pompe.
Figura 9.2. Schema de principiu a generatorului de abur

La Mont
a – economizor; b – vaporizator; c – supraîncălzitor; d

– pompa de circulaţie; e – conducta de alimentare; f –
conducta de refulare a pompei; g – conducta de
recirculare; h – conducta de umplere cu apă a
supraîncălzitorului la pornire; I – clapetă de reţinere
Pompele asigur un debit de circula ie de aproximativ cinci ori mai mare decât debitul apei de
alimentare. Pompele func ioneaz la temperatura de satura ie din tambur, au o în l ime redus de
refulare, din care cauz sunt monoetajate realizându-se, de regul , complet integrate în sistemul de
63
evi de circula ie. Cazanele dispun de mai multe asemenea pompe, lucrând în paralel (în mod
obişnuit 4 ÷ 8 pompe).
evile fierb toare au diametre mai reduse şi grosimi de pere i mai mici decât la cazanele cu
circula ie natural , motiv pentru care greutatea total a cazanului este mai mic , dar se accentueaz
pericolul spargerii evilor datorit coroziunii.
Cazanele cu circula ie for at multipl se realizeaz pân la presiuni de 180 bar din motive
constructive ale tamburului şi pentru capacit i de peste 480 kg/s (1700 t/h).
Cazane cu circula ie for at unic (Benson, Ramzin)
Cazanele cu circula ie for at unic formeaz din punct de vedere func ional o categorie aparte de
generatoare de abur. În aceste cazane apa împins de pompa de alimentare parcurge fascicolul de
evi o singura dat . Vaporizarea apei, uscarea aburului şi supraînc lzirea se face de-a lungul
evilor pe care apa le str bate. Spre deosebire de cazurile anterioare, generatorul cu circula ie for at
unic nu dispune de un singur punct fix de schimbare de faz . Acesta se deplaseaz în lungul
suprafe ei de transfer de c ldur a generatorului, func ie de sarcin . Cazanele poart denumirea de
Benson (Germania), respectiv Ramzin (Rusia).
Figura 9.3. Schema de principiu a circuitului de ap -

abur a generatorului de abur Benson-MAN
1 – economizor; 2 – ţevi susţinere; 3 – supraîncălzitor

convectiv; 4– supraîncălzitor intermediar;
supraîncălzitor de plafon; 6 – ţevi colectoare; 7 –
supraîncălzitor intermediar; 8 – supraîncălzitor final
convectiv; 9 – supraîncălzitor de radiaţie; 10 –
supraîncălzitor semiradiant; 11 – schimbător de
căldură biflux; 12 – conductă; 13 – supraîncălzitor de
radiaţie; 14 – canal prelevare gaze arse; 15 – injector;
16 – vaporizator de radiaţie; 17 – fante arzători praf;
18, 19 – vaporizator de radiaţie; 20 – separator de
picături; 21 – injecţie apă.
Ecranele de evi alc tuiesc meandre pe pere ii focarului la cazanul Benson, şi se desf şoar sub
forma unor spirale paralele la cazanul Ramzin. Pentru a avea o bun stabilitate de curgere şi în
64
acelaşi timp coeficien i maximi de schimb de c ldur , sec iunea de curgere a evilor este
dimensionat pentru viteze mari de ap ( 2,5 ÷ 4 m/s).
Volumul de ap din aceste cazane este mic iar greutatea sistemului de evi este redus în raport
cu cea de la cazanele cu circula ie multipl . Din aceast cauz , la varia ii rapide de sarcin au loc
varia ii importante de presiune.
Cazanele Benson şi Ramzin se construiesc pentru presiuni ridicate ale aburului, şi reprezint
solu ia tehnic pentru instala iile supracritice cu debite foarte mari (p1 > pcr).
Observa ie:
) Siguran a în func ionare a acestor cazane depinde în mod esen ial de perfec ionarea
trat rii apei.
65
CURS 10
GENERATOARE DE ABUR - continuare
10.1. CALCULUL ARDERII ŞI PRODUSELOR ARDERII
Aşa cum s-a precizat, în focarele generatoarelor de abur arde un amestec de combustibili,
combustibilul primar reprezentat în marea majoritate a cazurilor de combustibilul solid (c rbunele)
şi combustibilul de suport, pentru stabilizarea arderii – p cura sau gazele naturale. To i aceşti
combustibili sunt caracteriza i de compozi ia ini ial a lor. Pentru scrierea ecua iei stoichiometrice
este nevoie s se cunoasc masele molare ale tuturor componen ilor. Reac iile de ardere ale
elementelor unui combustibil sunt:
- reac ia de ardere complet a carbonului:

C + O2 → CO2
1kmolC + 1kmolO2 → 1kmolCO2
- reac ia de ardere incomplet a carbonului:
C + 1 2 O2 → CO
- reac ia de ardere complet a hidrogenului:
H + 1 2 O2 → H 2O
- reac ia de ardere complet a sulfului:
S + O2 → SO2
Având la baz compozi ia elementar a c rbunelui se determin compozi ia fizico-chimic a
acestuia, respectiv compozi ia la stare ini ial , şi anume:
- se determin cenuşa la stare ini ial :
100 − Wti
Ai = Aanh ⋅ (10.1)
100
- se calculeaz coeficientul de transformare:
100 − Wti − Ai
k= (10.2)
100
cu ajutorul c ruia se determinarea compozi iei ini iale a combustibilului solid
Rela iile sunt de forma:
Xi=kXmc (10.3)
Ci=kCmc ⇒ Ci= [%]
66
Hi=kHmc ⇒ Hi= [%]

Ni=kNmc ⇒ Ni= [%]
Oi=kOmc ⇒ Oi= [%]
Si=kSmc ⇒ Si= [%]
Wti= Wti ⇒ Wti= [%]
unde:
Xi= participarea procentual a elementului respectiv în compozi ia c rbunelui raportat la
starea ini ial ;
k= coeficient de transformare;
Xmc= participarea procentual a elementului respectiv în compozi ia elementar c rbunelui;
Calculul arderii se continu cu stabilirea compozi iei amestecului de combustibil care arde în focar.
Cunoscându-se participarea combustibilului de suport, fie p cura, qp [%], se determin imediat
participarea c rbunelui în procesul de ardere.
Se calculeaz participa iile masice ale c rbunelui, respectiv p curii (mc, mp):
mc =
1
1+ qp ⋅
(10.4)
H ic
H ip
mp =
1
(10.5)
1 + qc ⋅
H ip
H ic
Amestecul celor doi combustibili, c rbune - p cur , va avea compozi ia format din:
X=mcXi+mpXp (10.6)
C=mcCi+mpCp
H=mcHi+mpHp
N=mcNi+mpNp
O=mcOi+mpOp
S=mcSi+mpSp
A=mcAi+mpAp
Wt=mcWti+mpWp
unde:
Xi=participarea procentual a elementului in compozi ia c rbunelui raportat la starea ini ial
Xp=participarea procentual a elementului în compozi ia p curii
Dup determinarea compozi iei amestecului urmeaz calculul arderii şi produselor arderii.
67
Se presupune c se arde 1kg de combustibil, a c rui compozi ie este dat de:
C+H+S+O+N+Wt+A=1 (10.7)
Cantitatea de O minim necesar arderii este data de rela ia:
22,41 ⎡ ⎛ O − S ⎞⎤
Omin = ⋅ ⎢C + 3 ⋅ ⎜ H − ⎟⎥ [Nm /kg]
12 ⎣ ⎝ 8 ⎠⎦
3
(10.8)
Cantitatea de aer minim necesar arderi este data de rela ia:
Lmin =
Omin
(10.9)
0,21
Volumul teoretic de aer uscat necesar pentru arderea complet a unit ii de combustibil solid sau
lichid, (Nm3/kg comb)
1 ⎛ O ⎞
Va0 = ⎜1,867 + 5,6 + 0,7 c − 0,7 ⎟
C H S
0,21 ⎝ 100 ⎠
(10.10)
100 100 100
Volumul teoretic de aer umed necesar pentru arderea complet a unit ii de combustibil solid sau
lichid, (Nm3/kg comb)
0
Vaum = 1,0161Va0 (10.11)
Volumul de dioxid de carbon rezultat în urma arderii
VCO2 = C+
22,41 22,41
O (10.12)
12 32
Volumul de dioxid de sulf rezultat în urma arderii
VSO2 = O + 0,7 S
22,41
(10.13)
12
Volumul teoretic al gazelor triatomice (CO2 + SO2 ), (Nm3/kg comb)

0
VRO 2
= VCO
0
2
+ VSO
0
2
(10.14)
Volumul teoretic al gazelor biatomice –azot (N2), (Nm3/kg comb)
VN02 = 0,79Va0 + 0,8

N
(10.15)
100
Volumul teoretic al vaporilor de ap (H2O), (Nm3/kg comb)
VH0 2O = 0,112 H + 0,01244Wt + 0,00161 ⋅ x ⋅ Va0 (10.16)
Volumul teoretic al gazelor de ardere uscate, (Nm3/kg comb)
V gu0 = VRO
0
2
+ V N02 (10.17)
68
Volumul teoretic al gazelor de ardere, (Nm3/kg comb)
V ga0 = V gu0 + V H0 2O (10.18)
Volumul real al gazelor de ardere, (Nm3/kg comb)
V ga = V ga0 + (λ − 1)Vaum
0
(10.19)
Debitul real al gazelor de ardere, (Nm3/s)
D gN = Dech ⋅ V ga0 (10.20)
Se calculeaz produsele arderii pentru un coeficient al excesului de aer maxim 1,7 cu un pas de 0,1.
Calculul entalpiei aerului si gazelor de ardere
Entalpia volumului minim al gazelor de ardere se calculeaz cu rela ia:
(Ivgt)=VRO2(IRO2)t+VN2(IN2)t+VH2O(IH2O)t+XaA(Icen)t [kJ/kg] (10.21)
unde : Xa= partea de cenuş antrenat de gazele de ardere
Xa=0,95 sau Xa=95 [%]
Rela ia este valabil dac se arde c rbune pentru care :
4181,6XaA/Hi >6 (10.22)
Dac nu se îndeplineşte aceast condi ie, termenul XaA(Icen)t nu se mai ia în calcul.
Entalpia volumului real al gazelor de ardere se calculeaz cu rela ia:
(Ivgt)t,λ=(Ivgt)t + (λ-1)Lmin(Iaer)t (10.23)
Rezultatele sunt trecute în tabelul 10.1:
Tabelul 10.1. Valorile entalpiei gazelor de ardere
t \λ 1 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1800
2000
2200
69
10.2. ANALIZA ENERGETIC A GENERATORULUI DE ABUR
ª Bilan ul termic
În vederea efectu rii unui bilan termic trebuie fixat o suprafa de referin în raport cu care sunt
definite fluxurile termice componente ale acestui bilan . Pentru generatoarele de abur, drept
suprafa de referin poate fi aleas suprafa a exterioar a canalelor de gaze de ardere în care sunt
dispuse circuitul ap -abur şi preînc lzitorul de aer.
Rela ia general prin care se exprim bilan ul termic al unui generator de abur este:
Qi=Qabur+Qp [kW] (10.24)
cu Qi - puterea termic intrat în suprafa a de referin , kW;
Qabur – puterea termic corespunz toare aburului produs de generator, kW;
Qp – puterea termic pierdut sub diferite forme în mediul ambiant, kW.
Puterea termică intrată în generator se calculeaz cu rela ia:
Qi = Qc + Qapa + Qinj + Qaer [kW] (10.25)
cu: Qc – puterea termic introdus odat cu combustibilul;

Qap – puterea termic a apei de alimentare la intrarea în generatorul de abur;
Qinj – puterea termic corespunz toare aburului injectat în generator în diverse scopuri
tehnologice;
Qaer – puterea termic corespunz toare aerului de ardere
Puterea termică corespunzătoare combustibilului este:
Qc = BQii + BI c [kW] (10.26)
cu B debitul de combustibil introdus în focar, kg/s;
Ic – entalpia sensibil a combustibilului, kJ/kg.
Figura 10.1. Schema de bilan termic pentru un

generator de abur
T – tambur; Eco – economizor; VAP – vaporizator;
SI – supraînc lzitor; PA – preînc lzitor de aer
ª Randamentul generatorului de abur
70
Randamentul pe cale directă (ηd) se defineşte ca raportul dintre puterea termic util , respectiv
Qaa − (Bhc + Qaer )

puterea termic consumat de generatorul de abur:
ηd = ⋅ 100 [%] (10.27)

BQii
unde Qaa este puterea termic preluat în generator de c tre agentul ap -abur.
Determinarea randamentului pe cale direct se aplic pentru cazanele aflate în faza de
operare şi este condi ionat de m surarea cu mare precizie a unor elemente cum ar fi debitele de
ap , abur şi combustibil. De multe ori m surarea debitului de combustibil are un grad ridicat de
imprecizie, în acest caz preferându-se metoda indirect de determinare a randamentului.
Randamentul pe cale indirectă (ηi) are la baz rela ia de bilan termic scris sub forma:
Qabur − Qapa
ηi = ⋅100 = 100 − (q2 + q3 + q4 + q5 + q6 ) (10.28)
Qd
eviden iindu-se pierderile specifice de c ldur .
Spre deosebire de cazul anterior, expresia randamentului pe cale indirect poate fi aplicat atât în
faza de operare cât şi în cea de proiectare a unui generator de abur.
În rela ia 10.28:
(I ) − (I a )tc ,λc
q2 – pierderea procentual de c ldur cu gazele de ardere evacuate
q2 = (100 − q 4 )
Vgt tc ,λc
(10.29)
Hi
unde:
Ia - entalpia aerului rece, kJ/kg;
Se alege:
tc=150 grd C
(Ia)tc,λc=(Ia)ta·λc·Lmin; (Ia)ta=(Ia)10oC=11,718 [kJ/kg]
q3 - pierderea procentual de c ldur prin ardere chimic incomplet , %; ea depinde de
combustibil şi modul lui de ardere. Pentru arderea combustibilului s rac se consider q3=0;
q4 - pierderea procentual de c ldur prin ardere mecanic incomplet , %; ea depinde de
combustibil şi modul lui de ardere; se adopt q4=0,5 %;
q5 - pierderea procentual de c ldur prin radia ie şi convec ie în mediul exterior prin pere ii
cazanului; ea depinde de debitul generatorului de abur şi pentru valoarea nominal a acestuia
q5=1,3 %; la sarcini par iale aceste pierderi cresc şi se calculeaz cu expresia:
q5 D =
q 5 Dn
[%] (10.30)
D
Pierderile în exterior ale sistemului de preg tire a prafului sunt neînsemnate şi se pot
considera egale cu c ldura dezvoltat în procesul de m cinare a combustibilului solid.
71
q6 - pierderea procentual de c ldur cu reziduurile solide sau lichide îndep rtate din pâlnia
(1 − x A )I cen
focarului se calculeaz cu expresia proprie arderii combustibililor solizi:.
q6 = 100 [%] (10.31)

Hi
unde:
xA – frac ia de cenuş antrenat , dat de literatura de specialitate, xA=0,95;
ca – c ldura specific a cenuşii, kJ/kg K;
ta – temperatura cenuşii la ieşirea din sistem, 0C;
ª Caracteristica energetică a generatorului de abur

Reprezint rela ia de dependen dintre consumul de combustibil, respectiv produc ia de abur. Se
observ existen a unui consum de combustibil de mers în gol (B0) pentru care produc ia de abur
este nul . Acest consum este necesar pentru acoperirea pierderilor de putere termic care nu depind
de produc ia de abur a generatorului.
B0
[kg/s]
B0
Dabur
[kg/s]
Figura 10.2. Caracteristica energetic a generatorului de abur
Analitic, caracteristica energetic este dat de expresia:

B = B0 + bDabur [kg/s] (10.32)
unde: B – consumul de combustibil al generatorului;
B0 – consumul de mers în gol;
b – coeficient a c rei valoare depinde de sarcina generatorului;
Dabur – produc ia de abur a cazanului.
Reprezentarea grafic din figura de mai sus caracterizeaz un anumit generator de abur pentru o
serie de condi ii date: calitate combustibil, parametrii aer de ardere, parametrii ap de alimentare. În
momentul în care aceste condi ii ini iale se schimb , va rezulta implicit o modificare a formei
curbei ce descrie caracteristica energetic a generatorului de abur.
72
CURS 11
TURBINE CU ABUR
11.1. DESCRIEREA ŞI FUNC IONAREA TURBINELOR CU ABUR
Turbina cu abur este o maşin de for , care transform energia acumulat în aburul produs
de un generator de abur în energie mecanic .
Generatorul de abur poate fi un cazan, un reactor nuclear, un schimb tor de c ldur sau un simplu
vaporizator şi nu face parte din instala ia turbinei cu abur.
Pentru a ob ine energie mecanic , în cazul turbinelor cu abur se transform întâi energia acumulat
în abur în energie cinetic prin destinderea aburului într-un num r oarecare de ajutaje sau palete, iar
apoi aceast energie cinetic se transform în energie stereomecanic cu ajutorul unor palete ce
execut o mişcare de rota ie în jurul unui ax.
Ansamblul ajutajelor sau al re elelor de palete, care servesc la transformarea energiei
poten iale a aburului în energie cinetic , împreun cu toate organele de fixare, sus inere şi
asamblare formeaz statorul turbinei, în timp ce ansamblul paletelor solidare cu arborele, împreun
cu toate piesele care execut mişcarea de rota ie în jurul axului turbinei, formeaz rotorul turbinei.
În figura 1 se prezint schematic o sec iune longitudinal printr-o turbin cu abur.
Figura 11.1. Turbină multietajată cu acţiune
Aburul intr în turbin prin racordul „a” repartizându-se prin canalul inelar „b” la unul sau
mai multe ajutaje, situate pe periferia unui sector circular „c”.
73
Interiorul carcasei este împ r it în mai multe compartimente de presiuni diferite prin nişte pere i „h”
perpendiculari pe ax, care poart numele de diafragme.
În aceste diafragme sunt fixate pe un cerc de diametru D concentric cu axa de rota ie, ajutajele „g”.
În timpul trecerii prin aceste ajutaje aburul se destinde m rindu-şi considerabil viteza, fiind dirijat
apoi între paletele „d”, fixate pe periferia câte unui disc al rotorului „e”.
Trecând printre paletele rotorului, aburul exercit asupra lor o for care pune rotorul în mişcare.
Lucrul mecanic cedat de abur paletelor se face consumând din energia cinetic şi eventual şi din
energia poten ial a aburului.
Ansamblul format dintr-o diafragm şi discul paletat al rotorului care îi urmeaz în sensul
curgerii aburului, formeaz o treaptă a turbinei. Pentru identificare, fiecare treapt poart câte un
num r, numerotarea f cându-se în ordinea numerelor cresc toare în sensul curgerii aburului.
Diafragma primei trepte de cele mai multe ori lipseşte, ajutajele corespunz toare fiind fixate în
carcas , ca în figura 11.1.
Aburul care a p r sit ultima treapt a turbinei este evacuat din turbin prin racordul „i”.
Etanşarea dintre diafragm şi rotor în dreptul orificiului de trecere a arborelui prin
diafragm se realizeaz cu ajutorul unei etanşări cu labirinţi, care const din nişte şicane puse în
calea aburului, cunoscute şi sub numele de etanşări intermediare.
Etanşarea locurilor de trecere a arborelui prin carcasa turbinei se realizeaz cu ajutorul unor
etanş ri „k”, numite etanşări exterioare. Aceste etanş ri se execut , de asemenea, cel mai adesea,
sub form de labirint. Etanşarea exterioar cu labirint de lâng prima treapt a turbinei se numeşte
labirint de înaltă presiune, iar cea de lâng ultima treapt a turbinei se numeşte labirint de joasă
presiune.
Rotorul turbinei este sus inut, de obicei, de dou lag re radiale „f” numite dup pozi ia lor
fa de partea de înalt presiune, respectiv de joas presiune, lagăr radial Înaltă Presiune, respectiv
lagăr radial Joasă Presiune. Pozi ia axial a rotorului este men inut cu ajutorul unui lagăr axial.
Pe lâng elementele componente amintite, turbinele cu abur sunt prev zute de obicei şi cu
un sistem de reglaj, al c rui scop este acela de a adapta regimul de func ionare al turbinei (puterea,
tura ia, debitul) la condi iile impuse maşinii antrenate, sau turbinei îns şi.
De asemenea, turbinele cu abur se prev d cu aparate şi instrumente de m surare şi semnalizare şi cu
unele instala ii auxiliare, care servesc pentru ungerea şi r cirea lag relor, pentru condensarea
aburului evacuat, pentru preînc lzirea apei de alimentare a cazanului, sau altele.
11.2. CLASIFICAREA TURBINELOR CU ABUR
Clasificarea turbinelor cu abur poate fi f cut din mai multe puncte de vedere şi anume:
74
1) După principiul termodinamic de func ionare se deosebesc: turbine cu ac iune, turbine cu
reac iune şi turbine combinate.
Prin turbină cu acţiune se în elege acea turbin , la care toat c derea de entalpie a aburului,
disponibil pe turbin este transformat în energie cinetic numai între ajutajele statorice, paletele
rotorului având numai rolul de a transforma energia cinetic în energie stereomecanic .
For a tangen ial , care d naştere cuplului motor, se ob ine prin devierea debitului de abur de c tre
paletele rotorului.
La turbinele cu reacţiune c derea de entalpie a aburului are loc numai par ial între paletele
statorului numite şi palete directoare, restul c derii de entalpie având loc între paletele rotorului.
Paletele rotorului au deci nu numai rolul de a devia curentul de abur care iese din re eaua de palete
fixe, ci şi acela de a-l accelera, prin destinderea ce are loc între aceste palete.
For a tangen ial care d naştere cuplului motor la aceste turbine este rezultanta dintre for a activ
produs prin devierea curentului de abur şi for a reactiv datorit acceler rii curentului de abur.
Turbinele combinate sunt turbine multietajate ale c ror trepte de înalt presiune sunt formate
din trepte cu ac iune, iar treptele de joas presiune constau din trepte cu reac iune.
Un caz particular al turbinelor combinate îl formeaz turbinele cu reac iune, care au numai
prima treapt a turbinei, numit treapt de reglare, format dintr-o treapt cu ac iune denumit roata
Curtis care prelucreaz pân la 30% din puterea turbinei.
2) După modul în care se realizează transformările energetice în turbină, se deosebesc: turbine
unietajate, cvasietajate şi multietajate.
În turbinele unietajate c derea de entalpie este utilizat într-un singur etaj. Se execut
aproape întotdeauna ca turbina axial cu ac iune, caz în care este denumit şi turbină Laval.
Turbinele cvasietajate numite şi turbine Curtis, sau turbine cu trepte de viteză, sunt turbine
cu ac iune, în care c derea de entalpie disponibil este transformat în energie cinetic într-o
singur coroan de ajutaje (ca la turbina unietajat ), dar energia cinetic este transformat în
energie stereomacanic în mod treptat, în dou sau trei coroane de palete fixate pe rotor.
În turbinele multietajate numite şi turbine cu trepte de presiune, c derea de entalpie a
aburului este utilizat în mai multe trepte dispuse în serie. Se execut fie ca turbine cu ac iune, fie
ca turbine cu reac iune.
În compara ie cu turbinele unietajate şi cu cele cvasietajate, turbinele multietajate
prelucreaz c deri de entalpie mai mari şi cu pierderi mai mici de energie, respectiv cu randamente
mai bune.
3) După direc ia debitului de abur se deosebesc: turbine axiale, turbine radiale şi turbine radial-
axial.
75
Prin turbinele axiale se în eleg acele turbine la care liniile de curgere a aburului sunt situate
pe o suprafa de revolu ie având axa geometric situat în axa de rota ie a turbinei.
Turbinele axiale pot fi de tipul cu ac iune sau reac iune, unietajate, cvasietajate sau multietajate.
Turbinele axiale multietajate cu ac iune sunt denumite uneori şi turbine Rateau, iar turbinele axiale
multietajate cu reac iune sunt denumite uneori turbine Parsons.
Prin turbine radiale se în eleg acele turbine la care liniile de curgere a aburului se g sesc în
plane perpendiculare pe axa de rota ie a turbinei. Curgerea poate fi centripet sau centrifug .
Turbinele radiale pot fi cu ac iune sau reac iune, uni- sau multietajate.
Prin turbine radial-axiale se în eleg acele turbine a c ror parte de Înalt Presiune se execut
cu trepte radiale, iar partea de Joas Presiune cu trepte axiale, ceea ce permite m rirea puterii
maxime a turbinelor.
4) După mărimea presiunii finale a turbinei, se deosebesc: turbine cu condensa ie, turbine cu
emisiune în atmosfer şi turbine cu contrapresiune.
Turbinele cu condensaţie sunt denumite acele turbine la care destinderea aburului se face
pân la o presiunea inferioar presiunii atmosferice, evacuarea aburului f cându-se într-un aşa
numit condensator, în care vidul se formeaz prin condensarea aburului.
Turbinele cu emisiune în atmosferă sunt acele turbine în care aburul se destinde numai pân
la o presiune cu pu in mai mare decât cea atmosferic , aburul fiind evacuat direct în atmosfer .
Prin turbine cu contrapresiune se în eleg acele turbine, la care aburul este evacuat din
turbin la o presiune superioar presiunii atmosferice, în vederea utiliz rii lui în alte scopuri.
5) După existen a prizelor de prelevare a aburului ce străbate turbina, se deosebesc: turbine f r
prelevare şi turbine cu prelevare de abur.
Prin turbine fără prelevare se în eleg acele turbine cu abur, la care întreaga cantitate de abur
ce intr în turbin str bate toate treptele turbinei. Turbinele f r prelevare pot fi cu condensa ie sau
cu contrapresiune.
Turbinele cu prelevare sunt acele turbine la care o parte din debitul de abur ce intr în
turbin este extras printr-una sau mai multe prize situate între câte dou etaje intermediare ale
turbinei.
Aburul prelevat de la prizele turbinei este utilizat fie pentru preînc lzirea apei de alimentare a
cazanelor, fie pentru termoficare.
Aceste turbine pot fi cu una, dou sau mai multe prize de prelevare a aburului. Prizele fixe se
folosesc pentru carnotizarea ciclului Rankine, deci pentru aburul necesar preînc lzitoarelor de înalt
şi joas presiune.
6) După natura surselor de alimentare cu abur se deosebesc: turbine cu abur viu (proasp t), cu
abur acumulat, cu abur de emisiune şi turbine cu dubl alimentare.
76
Turbinele cu abur viu primesc aburul direct de la generatorul principal cu abur al instala iei.
Turbinele cu abur acumulat sunt ac ionate de aburul dat de un acumulator de abur.
Turbinele cu abur de emisiune func ioneaz cu aburul evacuat de la o maşin cu piston,
pres sau ciocan cu abur. Turbina cu abur de emisiune, cuplat cu o maşin cu piston, se utilizeaz
uneori ca turbin naval .
Turbinele cu dublă alimentare sunt alimentate atât cu abur viu provenit de la generatorul
principal de abur al instala iei, cât şi cu abur de emisiune, sau abur acumulat.
7) După felul aburului utilizat, se deosebesc: turbine cu abur supraînc lzit şi turbine cu abur
saturat.
Turbinele cu abur supraîncălzit se folosesc în marea majoritate a CTE, în unele CNE şi în
centralele de for .
Turbinele cu abur saturat se folosesc de obicei în CNE.
11.3. M RIMI NORMALIZATE ÎN DOMENIUL TURBINELOR CU ABUR. NOTAREA

SIMBOLIC A TURBINELOR
Normele Comisiei Electrotehnice Interna ionale (CEI) recomand urm toarele valori pentru
parametrii turbinelor cu abur:
a) Parametrii aburului la intrarea în turbină (p0 şi t0) :
9 la instala ii f r supraînc lzire intermediar : p0=33,3 bar, t0=435 °C; p0=41 bar, t0=455 °C;
p0=63 bar, t0=485 °C; p0=86 bar, t0=535 °C;
9 la instala ii cu supraînc lzire intermediar : presiunea 103; 123; 137 sau 162 bar, cu
temperatura 535 sau 565 °C; presiunea la supraînc lzirea intermediar se alege 20-30% din
presiunea aburului viu; pierderea de presiune la supraînc lzirea intermediar se admite între
8-12,5%.
b) Presiunea la evacuare, pc: 0,035 bar sau 0,065 bar.
c) Puterea turboagregatului m surat la bornele generatorului - se recomand o scar principal
de puteri constituit aproximativ dintr-o progresie geometric cu baza 10 MW şi ra ia 1,6 şi o
scar secundar cu baza 50 MW. Scara complet a puterilor (valorile provenite din scara
secundar fiind în parantez ) este urm toarea: 10; (12); 16; (20); 25; (32); 40; (50); 64; (80);
100; (125); 160; (200); 250; (320); 400; (500); 640; (800); 1000; (1250); 1600 MW.
Pentru uşoara caracterizare a turbinelor se adopt o notare simbolic , ce difer dup ar şi firm .
Se alege spre exemplificare notarea româneasc . Se foloseşte o notare literar , cuprinzând:
) Parametrii aburului la intrare, indica i printr-o liter : A - 34 bar, 435 °C; B - 63 bar, 485 °C;
C - 88 bar, 535 °C; D - 127 bar, 535 sau 565 °C; E - 162 bar, 535 °C; F - 182 bar, 535 °C.
77
) Num rul de supraînc lziri intermediare, notate cu cifre arabe: 1 sau 2.
) Tipul turbinei, indicat prin litere: C - condensa ie; K - contrapresiune. Pentru turbine cu
prize şi condensa ie nu se trece nici o liter .
) Parametrii aburului trimis la termoficare, indicat ca valori nominale prin litere (presiunile
cresc în ordine alfabetic ): L - 1,2...2,5 bar; P - 3...5 bar; R - 6...8 bar; S - 11...13 bar; T -
15...17 bar; U - 18...21 bar. În cazul mai multor presiuni de livrare se trec literele în ordinea
descresc toare a presiunii.
) Puterea turbinei, în MW.
) Num rul seriei de fabrica ie, în cazul unor serii modificate.
Exemple:
AC 3: turbin cu abur de 34 bar, 435 °C, cu condensa ie, putere 3 MW.
F1C 330: turbin cu abur de 182 bar, 535 °C, cu o supraînc lzire intermediar , cu condensa ie,
putere 330 MW.
AKP 3: turbin cu abur de 34 bar, 435 °C, cu contrapresiune la 3 bar, putere 3 MW.
DSL 50: turbin cu abur de 127 bar, 565 °C, cu dou prize reglabile, la 11...13 bar şi 1,2...2,5
bar, putere 50 MW.
AKSR 6: turbin cu abur de 34 bar, 435 °C, cu contrapresiune la 6 bar (litera K asociat cu
litera R) şi priz reglabil la 11 bar (litera S).
78
CURS 12
TURBINE CU ABUR – continuare
12.1. PROCESUL TERMIC TEORETIC ŞI REAL DIN TURBIN
Procesul turbinei cuprinde o singur faz a ciclului Rankine – destinderea. Din cauza
curgerii rapide a aburului, procesul este practic adiabatic. Lucrul mecanic produs în turbin este
egal cu c derea de entalpie:
dl = − di sau l = − ∫ di = i 0 − i c = H sau h
c
[J/kg] (12.1)
0
Pentru întregul proces al turbinei, c derea de entalpie va fi notat cu H, iar pentru o treapt
sau regiune din turbin cu h.
ª Procesul teoretic
Procesul teoretic este izentropa ABt (figura 12.1). Lucrul teoretic este dat de rela ia
lt = i0 − ict = H t [J/kg] (12.2)
unde Ht este căderea teoretică (impropriu denumit şi c dere adiabatic ).
Figura 12.1. Reprezentarea grafic a procesului teoretic şi real într-o turbin cu abur
ª Procesul real
79
În turbin apar diferite pierderi interne care duc la micşorarea lucrului mecanic produs şi la
înc lzirea aburului. Procesul real este o adiabat ireversibil , reprezentat aproximativ prin oblica
AB. C derea de entalpie în procesul real se numeşte cădere internă Hi = i0-ic.
Lucrul mecanic transmis rotorului în procesul real se numeşte lucru intern Li. Raportul
dintre lucrul intern şi lucrul teoretic se numeşte randament intern sau termodinamic:
ηi =
Li
(12.3)
Lt
La o turbin f r prize, fiind acelaşi debit în lungul turbinei
ηi =
Hi
(12.4)
Ht
La turbinele cu prize, în mod conven ional se utilizeaz rela ia: η i =

Hi
.
Ht
Pierderile interne sunt date de diferen a dintre lucrul teoretic şi lucrul intern, având:
∆H = H t − H i = i c − i ct (12.5)
12.2. RANDAMENTELE TURBINEI
Lucrul mecanic efectiv Le, adic lucrul mecanic dat la cupla turbinei, este mai mic decât lucrul
mecanic intern din cauza pierderilor externe, de natur mecanic : frec ri în lag re, consumul
instala iilor auxiliare (pomp de ulei, sistem de reglare). Raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi
lucrul mecanic intern se numeşte randament mecanic:
ηm =
Le
(12.6)
Li
În studiul turbinelor se folosesc şi randamente mai complexe.
Randamentul efectiv absolut sau randamentul total al turbinei este raportul dintre lucrul
efectiv şi c ldura primit de abur:
η ea = = ⋅ ⋅
L e L e Li Lt
(12.7)
Q1 Li Lt Q1
sau
η ea = η mη iη t = η eη t (12.8)
În cazul agregatelor turbin -generator electric, de obicei se m soar puterea la bornele
generatorului electric. În acest caz trebuie considerat şi randamentul generatorului electric ηg.
Randamentul general al turboagregatului este:
η agregat = η g η a = η g η mη iη t (12.9)
80
12.3. SISTEMUL DE VID
P trunderile de aer, în p r ile componente ale instala iei de turbin aflate sub vid, au loc în
special prin neetanşeit i ale îmbin rilor leg turilor cu flanşe, arm turilor şi presetupelor. Cu fluxul
de abur p trunde în condensator numai o cantitate foarte mic de aer.
Cantitatea de aer care p trunde în condensator nu depinde de sarcina turbinei. Presiunea de satura ie
a aburului variaz aproximativ liniar cu sarcina turbinei. Din ecua ia transferului termic
∆t w
Q = kS = m w c w ∆t w
t s − t w′
(12.10)
t s − t w′′
ln
rezult temperatura de satura ie a aburului:

kS∆t w
t w′ e
ts =
Q
kS∆t w
(12.11)
e Q
−1
Cele mai frecvent utilizate aparate pentru aspira ia gazelor sunt: ejectoarele cu abur, ejectoarele cu
ap , pompele rotative sau cu piston.
Ejectoarele cu abur se folosesc în mod frecvent prezentând avantajul unei fiabilit i ridicate,
nu prezint piese în mişcare şi se între in mai uşor. Presiunea aburului utilizat este cuprins între 10
şi 16 bar, consumul specific de abur variind între 5 – 10 [kg abur/kg aer aspirat]. Ejectoarele de
abur se construiesc în general cu dou etaje. Aburul folosit ca mediu de antrenare este condensat
dup ieşirea sa din ejector într-un mic condensator.
Aburul utilizat de ejectoare se ia de la una din prizele turbinei sau de la conducta de abur
proasp t.
Condensatorul turbinei, r cit cu ap , dispune de dou pompe principale: pompa de condensat şi
pompa de ap de r cire.
Precizare: ambele pompe fac parte din serviciile interne ale centralei.
Pompele de condensat
Pompa de condensat extrage condensul din condensator şi îl refuleaz în circuitul de preînc lzire
pân la degazor. Schema de încadrare a pompei de condensat este redat în figura 12.2:
81
Figura 12.2. Schema de încadrare a pompei de condensat principal

1 – pompa de condensat; 2 – ventil de reglaj; 3 – ventil de recirculaţie
În l imea total de refulare a pompei de condensat H, se determin cu rela ia:

H=Hm+Hg+Hr [m] (12.12)
unde Hm este în l imea de refulare a pompei, m;
Hm =
10 5
( p d − pc ) cu ρ – densitatea apei, kg/m3; pd, pc – presiunile în degazor şi
ρ⋅g
în condensator, bar;
Hg – în l imea geodezic dat de diferen a nivelelor între degazor şi oglinda apei în
condensator; este condi ionat de func ionarea pompei de alimentare cu valori de 20 – 28 m;
Hg=hd-hc [m]
Hr – în l imea corespunz toare rezisten ei de curgere a apei între condensator şi degazor
(Hr=20 – 30 m).
82
Debitul pompat de pompele de condensat principal va fi:
m = mc + ∑ a j mc + bmc + mej
j
[kg/s] (12.13)
1
unde mc reprezint debitul masic de abur ce intr în condensator, kg/s;

Σaj – debitul relativ de condensat de la prizele de joas presiune care revine în condensator
bmc – debitul relativ de ap de adaos, dac aceasta se introduce în condensator;
mej – debitul de condensat de la ejectorul de vid, kg/s.
Puterea pompei de condensat este:
P=
ρ ⋅η p
mc H
(12.14)
cu ηp randamentul pompei.
Pompele de ap de r cire
Pompele de ap de r cire asigur circula ia apei de r cire prin condensator, r citorii de ulei
şi cei ai generatorului. Încadrarea pompelor de r cire în schema termic este dat în figura 12.3.
Figura 12.3. Încadrarea pompelor de r cire în schema termic
În aceast schem sunt prev zute dou posibilit i de r cire:

- în circuit deschis, când apa rece este preluat de pompele de r cire 1 din c minul de ap
rece 5, trecut prin condensatorul 2 şi r citorul de ulei 3, respectiv r citorul generatorului 4,
dup care este evacuat în c minul de ap cald 6. Diferen a de nivel între oglinda apei în
canalul de ap cald şi rece Hgd=(h3d-h1) =0,5 ... 1 [m].
- în circuit închis, când apa rece este preluat de pompele de r cire 1 din c minul de ap rece
5, trecut prin condensatorul 2 şi r citorii 3 şi 4, dup care este adus în turnurile de r cire la
83
nivelul de distribu ie al apei calde 7. În l imea de ridicare a apei în turn, deasupra nivelului
apei în canalul de ap rece Hgi=h2i-h1=8 ... 10 [m].
În l imea total de pompare este foarte redus iar pompele de r cire sunt în construc ie
monoetajate, puterea lor fiind îns mai mare decât cea a pompelor de condensat. De obicei se
folosesc dou pompe, ambele în func iune cu un debit jum tate din debitul total de ap de r cire. O
a treia pomp de rezerv se întâlneşte numai la grupurile din centralele nuclearo-electrice.
Sistemul de ungere al turbinelor de abur
Ungerea turbinelor se face cu ulei sub presiune, în cea mai mare parte din cazuri uleiul fiind folosit
şi pentru reglarea turbinei.
Pentru ungerea turbinelor se folosesc exclusiv uleiuri minerale, speciale, cunoscute sub
numele de „uleiuri de turbin ”. Ungerea şi r cirea lag relor, a angrenajelor cu ro i din ate şi a
cuplajelor cu din i impune o circula ie abundent şi continu a uleiului. Lipsa uleiului pe durata
rotirii turbinei ar avea efecte grave, conducând la topirea lag relor, schimbarea pozi iei rotorului
fa de stator şi drept consecin distrugerea elementelor de etanşare (labirin i) şi chiar distrugerea
întregului paletaj.
84
CURS 13
CONDENSATOARE DE ABUR
În categoria condensatoarelor se înscriu schimb toarele de c ldur cu evi şi manta destinate

condens rii aburului rezultat în turbinele centralelor termoelectrice.
Rolul instala iei de condensare const în:

¾ condenseaz aburul rezultat la ieşirea din turbin , sub un vid cât mai avansat;
¾ constituie o rezerv de condensat în circuitul regenerativ, prin cantitatea de ap acumulat în
rezervorul de condensat al condensatorului;
¾ condenseaz aburul care ocoleşte turbina, la pornirea instala iei, pân la atingerea
parametrilor admişi pentru introducerea acestuia în turbin ;
¾ aeriseşte o parte sau întreaga instala ie de preînc lzire regenerativ .
În condensator, schimb tor de c ldur tubular, pe partea de abur are loc o condensare pelicular sub
vid, agentul de r cire fiind în marea majoritate a cazurilor apa care circul prin interiorul
fasciculului tubular al aparatului. În func ie de modul de dimensionare al circuitului termic, în
condensator trebuie s se condenseze în condi ii nominale de func ionare 60-75% din debitul de
abur viu produs în generatorul de abur. În cazul în care cantitatea de abur evacuat din turbin în
condensator creşte peste limitele indicate, uzuale de fapt pentru majoritatea centralelor
termoelectrice, randamentul ciclului termic folosit este mai sc zut decât în mod normal datorit
limit rii ciclului regenerativ, ceea ce m reşte consumul specific de abur al grupului.
Condi ii tehnice minimale pentru instala ia de condensare

¾ men inerea unui grad corespunz tor de puritate a aburului care se condenseaz ;
¾ separarea complet şi eficace a p r ii de abur de partea de ap de r cire;
¾ etanşarea construc iei condensatorului pe partea de abur pentru men inerea corespunz toare
a vidului;
¾ evitarea sc derii temperaturii condensatului sub temperatura de satura ie pentru micşorarea
pierderilor suplimentare de c ldur . Valoarea recomandat a subr cirii este 4-5 oC,
utilizându-se pentru aceasta circa 10 % din suprafa a de r cire a condensatorului;
¾ condensatul trebuie s con in cât mai pu in oxigen pentru a reduce sarcina degazorului şi
coroziunea preînc lzitoarelor de joas presiune;
85
¾ r cirea amestecului aer-abur trebuie f cut intens în zona de extragere a aerului din
condensator în scopul ob inerii unui cost minim al opera iei de degazare la rece; cu cât
r cirea aburului din amestecul aer-abur este mai avansat , cu atât debitul de abur antrenat de
ejectoare în afara condensatorului este mai mic, consumul de energie la acesta fiind mai
redus.
Procesul de condensare, fiind un proces de schimbare de faz , se desf şoar aproximativ

izobar-izoterm. Presiunea final ob inut în condensator este dependent de temperatura apei de
r cire, de cantitatea de ap de r cire şi de diferen ele de temperatur care determin transferul
c ldurii. În func ie de procedeul de r cire se realizeaz în termocentrale un vid în condensator de
0,04÷0,1 bar. Influen a puternic a acestei m rimi asupra randamentului centralei este prezentat în
tabelul 13.1.
Odat cu aburul ieşit din turbin , ajunge în condensator şi aer necondensabil care din cauza
densit ii lui mai mari ajunge în partea de jos a condensatorului. Instala ia de condensare va fi
prev zut din acest motiv cu o pomp de vid care asigur evacuarea permanent a aerului.
Tabelul 13.1. Randamentul în funcţie de presiunea din condensator

pcond (bar) 0,04 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6
η(%) 40 38,5 34 32,5 30,5 29,5 28,5
Condensatul se extrage cu ajutorul pompelor de condens, iar dup preînc lzire se reintroduce în
circuit în rezervorul de ap de alimentare. Pompa de aspirare a aerului şi pompa de condens
ac ioneaz în sens de stabilizare a procesului global. În general, condensatorul ac ioneaz ca o
pomp de aspira ie ce lucreaz continuu. Prin el se fixeaz starea sc zut de presiuni şi temperaturi
din întregul circuit ap -abur.
Condensarea aburului are loc în evile orizontale. Pentru ca aburul s poat ajunge la evile
interioare exist dirij ri sub form de pan între pachetele de evi.
Coeficientul de transfer de c ldur rezult din rela ia:
⎛d ⎞ 1 ⎛ da ⎞
= + a ln⎜⎜ a ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟
k a α a 2πλ ⎝ d i ⎠ α i ⎝ di
1 1 d
⎠
(13.1)
iar diferen a logaritmic de temperatur este.

t 2 − t1
∆t =
⎛t −t ⎞
(13.2)
ln⎜⎜ k 1 ⎟⎟
⎝ tk − t2 ⎠
t2 = temperatura apei de r cire la ieşire din condensator, (°C);
86
t1 = temperatura apei de r cire la intrarea în condensator, (°C);

tk = temperatura de condensare, (°C);
Alegerea temperaturilor trebuie s fie f cut într-un cadru optim, deoarece odat cu
creşterea diferen ei de temperatur pentru transferul de c ldur scade suprafa a condensatorului.
Acest fapt conduce la sc derea costurilor de investi ie ale instala iei, sc derea randamentului
instala iei, dar şi la creşterea costurilor de exploatare.
13.2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZ ALE CONDENSATOARELOR DE

SUPRAFA R CITE CU AP
Condensatoarele de suprafa r cite cu ap sunt alc tuite dintr-o manta din tabl , închis la capete
prin pl ci tubulare între care sunt fixate evile condensatorului. Mantaua se prinde de difuzorul
turbinei printr-un racord special profilat. Sec iunea mantalei este circular sau oval la
condensatoarele mici şi dreptunghiular la cele mari.
Figura 13.1. P r ile constructive ale

condensatorului
a – manta; b – placă tubulară;
c – racord intrare abur; d – ţevi de răcire; e
– camera de apă; f, g – ştuţuri de intrare,
ieşire apă de răcire; h – placă de susţinere a
plăcilor; i – gură de vizitare; k – capac de
condensator; l – ştuţ de ieşire condensat; m
– ştuţ ieşire aer; n – colector condensat; o –
perete de separare
Pe pl cile tubulare se monteaz la ambele extremit i camere de ap cu capace demontabile, care

servesc la legarea racordurilor apei de r cire şi la dirijarea apei în evi. Dac racordurile apei de
r cire se g sesc pe aceeaşi parte, este necesar ca placa opus s fie închis numai printr-un capac
prev zut cu camere de dirijare.
Partea cea mai de jos a condensatorului este rezervorul de colectare a condensatului. Spa iul
dintre evi al condensatorului este umplut cu abur de la turbin , în timp ce apa circul prin evi şi
traverseaz condensatorul o dat sau de mai multe ori în func ie de sistemul constructiv. Num rul
de drumuri indic de câte ori str bate apa longitudinal condensatorul.
Elementele principale care deosebesc diferitele tipuri de condensatoare sunt date de:
87
9 dispozi ia evilor în interiorul condensatorului;
9 forma mantalei;
9 detalii constructive legate de:
o fixarea evilor în placa tubular ;
o sprijinirea condensatorului;
o racordul dintre acesta şi turbin .
Dispozi ia evilor în condensator se realizeaz astfel încât aburul evacuat din turbin s intre în
contact direct cu cât mai multe rânduri de evi, iar rezisten a la curgere pe partea de abur s fie cât
mai mic posibil, condensatul rezultat urmând s se scurg peste cât mai pu ine evi.
Toate p r ile constructive ale condensatorului – tuburi, manta şi camerele de ap sunt
construite din materiale compatibile cu apa de r cire.
Condensatorul de abur pentru turbine se dimensioneaz , de obicei, pentru debitul de abur optim al
turbinei. În ipoteza unor pierderi nule de c ldur spre mediul ambiant, calculul termic al
Q = Dv (iv − ic ) = Da c(t 2 − t1 )
condensatorului se face pe baza urm toarei ecua ii de bilan termic:
[kW] (13.3)
unde: Dv – debitul masic de vapori, în kg/s;
iv, ic – entalpia vaporilor, respectiv entalpia condensatului în kJ/kg;
t1 – temperatura de intrare a agentului de r cire în condensator, în oC;
t2 - temperatura de ieşire a agentului de r cire în condensator, în oC;
Da – debitul masic al agentului de r cire, în kg/s;
c – c ldura specific a agentului de r cire, în kJ/kg oC.
Diferen a între temperatura de satura ie a aburului şi temperatura de intrare a apei de r cire
se alege cu atât mai mic cu cât num rul de ore de utilizare a condensatorului este mai mare şi cu
cât combustibilul folosit de central este mai scump. În general, aceast diferen este de 2,5÷3,5
o
C.
Transferul de c ldur este dependent de viteza apei de r cire. Cu cât viteza apei de r cire
este mai mare, cu atât suprafa a de r cire este mai mic . Dac viteza apei de r cire se m reşte, cresc
rezisten ele hidraulice pe traseul apei şi deci dimensiunile şi costul grupurilor de pompare. Pentru
alegerea vitezei optime economic, trebuie s se in seama de natura combustibilului, num rul de
ore de func ionare, randamentul pompelor şi de dimensiunile aparatului.
În practica european condensatoarele se dimensioneaz pentru viteze între 1,5 şi 2 m/s.
Un element important al calculului condensatorului este dat de multiplul de răcire, m, ce reprezint

cantitatea de ap exprimat în kg, necesar condens rii unui kg de vapori. Dac multiplul de ap de
88
r cire creşte într-un condensator, intervalul de înc lzire al apei scade, în acelaşi timp fiind posibil
şi o îmbun t ire a vidului sau o reducere a necesarului de suprafa de r cire, dac vidul se
p streaz constant. Multiplul de r cire se alege cu atât mai mare cu cât: combustibilul este mai
scump, num rul de ore de func ionare este mai mare, durata de amortizare a investi iilor este mai
mare şi investi iile sunt mai mici.
Pentru condi iile europene sunt valabile, în general, urm toarele valori pentru multiplul de ap de
r cire:
m=40÷60 pentru r cire în circuit deschis – în l imi de pompare mici;
m=30÷50 pentru r cire în circuit închis – în l imi de pompare mari.
89
CURS 14
TURNURI DE R CIRE
14.1. CLASIFICAREA TURNURILOR DE R CIRE
R cirea prin evaporare a apei de circula ie a c p tat o mare r spândire acolo unde se impune
eliminarea unei mari cantit i de c ldur la temperaturi sc zute.
În centralele termoelectrice folosirea apei de r cire este legat de realizarea procesului de
condensare a aburului dup destinderea lui în turbinele de abur.
Intensificarea considerabil a schimbului de c ldur dintre apa de circula ie şi aer, precum şi
reducerea cantit ii de aer necesar , se realizeaz la folosirea sistemelor de r cire prin contact, care
folosesc principiul r cirii prin evaporare. Instala iile care folosesc acest procedeu se numesc
turnuri de r cire.
Clasificarea turnurilor de r cire:
a) dup principiul de func ionare:
- schimb toare de c ldur de suprafa ;
- schimb toare de c ldur cu amestec cu evaporare:
o dup modul de realizare a tirajului:
turnuri de r cire deschise;
turnuri de r cire cu tiraj natural (5...8 (10) m3/m2h);
turnuri de r cire cu tiraj for at (artificial) (10...16 (20) m3/m2h);
b) dup modul de formare a suprafe ei de schimb de c ldur şi mas :
- turnuri cu picurare (4...5 m3/m2h);
- turnuri peliculare (6...7 m3/m2h);
- turnuri mixte (peliculare cu picurare);
c) dup direc ia de curgere a aerului fa de ap :
- cu circula ia în contracurent;
- cu circula ia în curent încrucişat;
- cu circula ia compus (încrucişat şi contracurent).
Împr ştierea apei peste zona activ a turnurilor de r cire se poate realiza:
- prin pulverizarea apei în ajutaje;
- cu ajutorul instala iilor de stropire.
Evaporarea apei depinde în mare m sur de starea de umiditate a aerului la intrarea în turn, deci a
aerului ambiant.
90
14.2. R CIREA PRIN EVAPORARE
Prin r cire sub evaporare a unui lichid se în elege r cirea acestuia în urma schimbului de c ldur şi
de mas ce are loc la contactul direct între suprafa a lichidului şi aerul atmosferic. Astfel, coborârea
temperaturii lichidului se produce prin cedarea de c ldur prin contact şi prin evaporarea lichidului.
Rolul predominant în r cirea apei îl are evaporarea cu ajutorul c reia se elimin din ap
pân la 80-90% din c ldura total pe care o cedeaz .
Mecanismul de evaporare a lichidului la temperaturi inferioare punctului de rouă: datorit mişc rii
termice dezordonate a moleculelor lichidului, vitezele acestora se modific mult fa de valoarea
medie. O parte din moleculele de la suprafa care posed energie cinetic suficient pentru a
învinge for a de coeziune ajung în mediul gazos situat deasupra lichidului. În urma ciocnirii
reciproce a acestor molecule dar şi cu molecule de gaz, o parte din ele sunt respinse înapoi c tre
suprafa a lichidului unde sunt fie respinse din nou, fie absorbite de lichid. La evaporarea lichidului,
moleculele cu cea mai mare vitez de mişcare se pierd şi de aceea energia cinetic medie a
moleculelor r mase se reduce, adic temperatura lichidului scade. Energia remanent a moleculelor
desprinse, consumat pentru învingerea for ei de coeziune şi lucrul mecanic pentru m rirea
volumului la evaporare, se numeşte c ldur de evaporare.
Evaporarea lichidului se produce atunci când presiunea aburului saturat la temperatura
suprafe ei lichidului este mai mare decât presiunea par ial a aburului în mediul ambiant,
independent de faptul c temperatura lichidului este mai mare sau mai mic decât cea a aerului care
spal suprafa a acestuia.
Transmiterea c ldurii prin contact – conduc ie şi convec ie – poate s se produc atât în
sensul lichid-gaz cât şi în sensul gaz-lichid, în func ie de mediul care are temperatura mai înalt .
Când temperatura lichidului este mai mare decât cea a gazelor, r cirea se produce în urma
ac iunii simultane a evapor rii şi a ced rii de c ldur prin contact.
91
Figura 14.1. Schema de principiu a unui turn de r cire
14.3. TURNURI DE R CIRE UMEDE
La acest sistem de r cire se face r cirea apei calde de la condensator în turnuri, în

contracurent cu aerul, pe suprafe e mari. Aerul se înc lzeşte, se umezeşte şi iese din turnul de
r cire. O mic parte din apa de r cire se vaporizeaz şi trebuie completat permanent. Mişcarea
aerului prin turnul de r cire se face fie prin tiraj natural, fie prin ventilatoare montate în partea de
sus sau de jos a turnului. Pentru întreg sistemul de r cire avem bilan ul termic:
Q& k0 + ∆m& W ct1 + m& L h1 = m& L h2 (14.1)
Q& k0 = m& W c(t 2 − t1 ) (14.2)
& L (x 2 − x 1 )
Pentru bilan ul apei din turn avem:
∆m
&w =m (14.3)
cu x con inutul de ap în aerul umed. Din practic se ştie c aerul înc lzit şi umezit iese din turnul
de r cire practic saturat, deci x2=1. Prin combinarea rela iilor de mai sus rezult c debitul de aer
& L ce trebuie trecut prin turn este:
necesar m
m& L =
Q& k0
h2 − h1 − ctWE ( x2 − x1 )
(14.4)
şi c pentru pierderea de ap raportat ∆m & w , denumit şi raport de vaporizare,

& w /m
92
∆m& w c(t 2 − t1 )
=
−
− c ⋅ tWE
(14.5)
m& w h h1
x2 − x1
2
(1 − f )xD rD
Necesarul de ap de adaos specific este:
∆m& w
=
2 − h1
− c ⋅ tWE
(14.6)
m& FD h
x2 − x1
În compara ie cu r cirea în circuit deschis, necesarul de ap la utilizarea turnurilor de r cire
umede are nevoie doar de 1,5% adaos. Acest ordin de m rime poate fi simplificat neglijând
preluarea de c ldur de c tre aer, f când un bilan energetic numai pe parte de ap .
∆m c(T2 − T1 )
= =
&W Cedare caldura prin racire
(14.7)
&W
m Cedare caldura prin vaporizare r
În realitate, la aceste cantit i de ap mai apar şi alte pierderi suplimentare prin rupere de
pic turi de ap şi pierderi de ap prin purj ri, aşa c trebuie s se ia în calcul pierderile de
aproximativ 2,5%.
14.4. TURNURI DE R CIRE USCATE
La trecerea la turnurile de r cire uscate nu mai este necesar ap de adaos. La folosirea unui
condensator obişnuit de suprafa , apa de r cire cald este condus de la condensator la elementele
de r cire din turnul de r cire. Aici c ldura este preluat de aerul ascendent. Circuitul de r cire este
complet închis.
Aburul de la turbin poate fi condus şi direct la elementele de r cire şi s se condenseze
acolo, c ldura fiind preluat de aerul care spal aceste elemente. De cele mai multe ori acest
procedeu se foloseşte la instala ii mici, ventilatoarele fiind utile pentru debitul de aer necesar. În caz
c turnul de r cire are tiraj natural, debitul de aer depinde de suprafa a în sec iune a turnului, de
în l imea turnului şi de temperaturi prin rela ii de forma:
& L ≈D2
m (ρ a −ρi )ρi H (14.8)
ρi = ρ0 , ρ a = ρ 0 0 , Ti > Ta
T0 T
(14.9)
Ti Ta
ρi, ti se refer la aerul din turnul de r cire, valorile ρa, ta se refer la aerul exterior iar t0, ρ0 sunt
valori de referin . Bilan ul energetic al unui turn de r cire uscat rezult prin simplificare:
93
( )
Q& k 0 = m& D χ D r = m& w c(t 2 − t1 ) = ml cl tl2 − tl1 (14.10)
Datorit unui schimb dublu de c ldur temperatura de condensare, şi astfel, şi presiunea din
condensator creşte fa de alte procedee de r cire. La o înc lzire a aerului de la 12 °C la 30,5 °C în
circuitul de ap se ob ine o temperatur de la 26,5 °C la 38,5 °C. Temperatura de condensare
corespunz toare va fi la aceste instala ii speciale de 40 °C. Turnurile de r cire uscate creeaz
independen a termocentralelor de disponibilitatea apei.
La turnurile hibride se îmbin propriet ile tehnico-fizice ale turnurilor de r cire uscate şi
umede. Îndeosebi se combin avantajele capacit ii ridicate de r cire ale turnurilor umede cu
avantajele de lips a pierderilor de ap de la turnurile uscate. Necesarul de ap de adaos este mai
mic decât la turnurile umede, iar cerin ele privind m rimea construc iei şi reducerea de randament
sunt mai mici decât la turnurile de r cire uscate.
Procedeele de r cire descrise se deosebesc în principal în ceea ce priveşte randamentul
global al termocentralei, necesarul de ap de r cire, diferen e constructive şi influen ele lor asupra
mediului ambiant. Procedeul cel mai avantajos din punct de vedere ecologic, r cirea uscat , are îns
costuri ridicate de producere a energiei.
14.5. COMPARA IE ÎNTRE TURNURILE DE R CIRE CU TIRAJ FOR AT

ŞI CELE CU TIRAJ NATURAL
1. Limita teoretic de r cire

- turnuri cu tiraj natural: T2=Tum+12 ... 15 0C
- turnuri cu tiraj for at: T2=Tum+5 ... 8 0C
⇒ există o diferenţă de consum specific de combustibil.
2. Consumul de energie electric
• Puterea consumat de turnurile cu tiraj for at este de 0,6 – 1 % din puterea produs de
grupul electrogen care foloseşte debitul de ap respectiv (datorit ventilatoarelor);
• Turnurile cu tiraj for at permit o reducere a în l imii de pompare a apei de la 8,5 – 9 m, cât
se întâlneşte la construc ia marilor turnuri cu tiraj natural, la cca. 7,5 m. Aceast economie
de putere de pompare reduce diferen a de consum al serviciilor interne datorit
ventilatoarelor.
3. Func ional
• Turnurile cu tiraj natural sunt superioare celor cu tiraj for at, dac temperatura aerului este
mai mic de 14 0C şi dac nu se foloseşte reglajul debitului de aer la tirajul for at. Peste
94
14°C superioritatea func ional a tirajului artificial devine din ce în ce mai evident pe
m sur ce temperatura aerului creşte.
4. Constructiv
• turnuri cu tiraj natural: beton monolit;
• turnuri cu tiraj for at: material prefabricat, ceea ce permit realizarea lor într-un timp mult
mai scurt.
5. Viteza vântului
• turnuri cu tiraj natural: sensibil la vânturile exterioare (tirajul coş < 0,5 mbar, la o vitez a
aerului prin turn de 1,2 – 2,0 m/s);
• turnuri cu tiraj for at: este pu in influen at de vânt.
6. Investi ia
• Cheltuielile de investi ii sunt direct propor ionale cu suprafa a de baz a turnului, cu
în l imea sa şi cu construc iile interioare necesare curgerii apei.
95
BIBLIOGRAFIE
[1] BADEA, A., NECULA, H. – Schimbătoare de căldură, Ed. Agir, 2000;

[2] BELLAS, J. CHAER, I. – Heat transfer and pressure drop of ice slurries in plate heat
exchangers, Applied Thermal Engineering, 2002
[3] BIC , M, NAGHI M. - Transfer de căldură şi masă, Ed. Universitaria, Craiova, 1999;
[4] BONTEMPS, A. GARRIGUE, A. - Technologie de echangeurs thermiques. Techniques de
l’Ingénieurs, Paris, 1998;
[5] CARABOGDAN, I.G., ş.a. – Instalaţii termice industriale, Ed. Terhnic , Bucureşti, 1978;
[6] CHAUDOURNE, S. – Les échangeurs à caloducs, GRETh, Grenoble, 1987;
[7] COOPER, A. – Condensation of steam in plate heat exchanger. AICHE Symposium Series,
nr. 138, vol. 70, 1970;
[8] DURMUS, A., DURMUS, AY. – Investigation of heat and pressure drop in a concentric
heat exchanger with snail entrance, Applied Thermal Engineering, 2002;
[9] GAISER, G., KOTTKE, V. – Effect of corrugation parametres on local and integral heat
transfer in plate heat exchangers and regenerators. Proceedings of the 9th Heat Mass
Transfer Conference, vol. 5, 1990;
[10] GHIA, V.V. – Recuperateurs et regenerateurs de chaleur, Ed. Eyrolles, Paris 1970;
[11] HESSELGREAVES, J.E. – An approach to fouling allowances in the design of compact
heat exchangers, Applied Thermal Engineering, 2002;
[12] HOLMAN, J.P. – Heat transfer, 6-th edition, Mc Graw-Hill, New York, 1990;SAUDERS,
E. ş.a. – Heat Exchangers, Longman Scientific & Technical, New York, 1985;
[13] HUGONNOT, P. – Etude locale et performances thermohydrauliques à faibles nombres de
Reynolds d’un canal plan corrugé: Applications aux échangeurs àplaques. Thàse de
l’Université de Nancy, juin 1989;
[14] *** Heat Exchanger Design Handbook, VDI-Verbag, Dusseldorf, 1986;
[15] HTFS (Heat Transfer and Fluid Flow Service) HANDBOOK – CE7 Power – Plant
Feedwater Heaters, USA, 1990;
[16] IACOB, V; POPESCU, D. - Metode de îmbunătăţire a funcţionării echipamentelor
industriale de transfer termic, Bucureşti, 2002;
96
[17] KAKAÇ, S. – Boilers, Evaporators and Condensers, John Wiley & Sons, Inc. New York,
1991.
[18] LECA, A; MLADIN, E. - Transfer de căldură şi masă. O abordare inginerească, Editura
tehnic , Bucureşti, 1998;
[19] LECA, A. - Heat Transfer and Pressure Drop in Tubes with Interior Artificial Roughness;
Revue Roumaine des Sciences Techniques, vol 20, nr. 1, 1995;
[20] LEONTIEV, A. - Théorie des echanges de chaleur et de masse, Edition MIR Moscou,
1988;
[21] LOCKHART, R., W. And MARTINELLI, R.C. – Proposed Correlation of Data for
Isothermal Two-Phase, vol. 45, 1994;
[22] NAGHI, M. – Schimbătoare de căldură din aluminiu, Ed. Mirton, Timişoara, 2001
[23] POPA, B., THEIL, H., M D R ŞAN, T. – Schimbătoare de căldură industriale, Ed.
Tehnic , Bucureşti, 1977
[24] DE RONZIER, J., C., LAURO, F. - Les échangeurs de chaleur en matière plastique,
GRETh, Grenoble, 1989;
[25] ROHSENOW, W.M., HARTNETT, J.P, GANIC, E.N. - Handbook of Heat Transfer
Application, Mc Grow-Hill, New York, 1985;
[26] SACADURA, J.F. - Initiation aux Transfert thermiques. Technique et Documentation,
Paris, 1993;
[27] SAUDERS, E., ş.a. – Heat Exchangers, Longman Scientific&Technical, New York, 1985;
[28] SCHRODER, K. – Centrale Termoelectrice de mare putere, vol. 3, Ed. Tehnic , Bucureşti,
1971;
[29] SHACH, RK, SUBBARAO, EC., MASCHELKAR, R.A. – Heat Transfer Equipement
Design, Hemisphere Publishing Corporation, New York, 1988;
[30] THEIL, H., NAGHI, M. – Cercetări privind performanţele termice şi fluidodinamice ale
unor suprafeţe de schimb de căldură extinse prin aripioare. Universul tehnic, vol. II, 1998,
pg. 574;
[31] THEIL, H., LAZA, I. – Studiul relaţiilor criteriale pentru calculul schimbului de căldură
convectiv la curgerea fluidelor în interiorul ţevilor. Lucr rile simpozionului T.M.T., vol. I,
Timişoara, 1998;
[32] THONON, B. – Echangeurs à palques: dix de recherche au GRETh, Partie I. Ecoulements
de chaleur en simple phase et double phase – Tevue Generale de Termiwue, Tome 43, nr.
397, Javier 1995;
97
[33] TINKER, T. – Shell Side Characteristics of Shell and Tube Heat Exchangers, Posts I, II, III,
General Discussion of Heat Transfers, Proc. Institution of Mecanical Engineers London,
1951;
[34] VIDIL, R., MARVILLET, CH., ş.a. – Les échangeurs à plaques: description et éléments de
dimensionnement, Imp. Coquand, Grenogle, 1990;
[35] ZHONG-ZIENG WANG and ZHEN-NAN ZHAO – Analysis of performance os steam
condensation heat transfer and pressure drop in plate condenser. Heat Transfer
Engeneering, vol. 14, nr. 4, 1993;
98

Echipamente Si Instalatii Termice I Noti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Echipamente Si Instalatii Termice I Noti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Echipamente şi instala ii termice I – noti e de curs

Adelaida Mihaela DUINEA

1.1. COEFICIENTUL GLOBAL DE SCHIMB DE C LDUR

putându-se astfel scrie: q s = (α c + α r ) t s − t f

deci qs=α|ts-tf| [W/m2] (1.2)

Pentru considerarea simultan a celor trei procese de transfer termic se defineşte

Coeficien ii globali de schimb de c ldur se exprim astfel:

Rs,d1, Rs,d2 – rezisten a termic a depunerilor fluidului cu temperatura t1, respectiv t2

Rela ia între coeficientul global de schimb de c ldur al aparatului cu depuneri ks şi coeficientul

1.2. INTENSIFICAREA PROCESELOR DE SCHIMB DE C LDUR

Pierderi exergetice ridicate la

M rirea coeficientului M rirea ariei Creşterea diferen ei de

ª Procedee care conduc la intensificarea transferului termic prin mărirea coeficientului

Eficacitatea aripioarelor - pentru precizarea calit ii unei aripioare se compar performan a

¾ indicele de eficien , η, definit prin rela ia:

f0 coeficientul de frecare pentru suprafa a neted .

Schimbul de c ldur în conductele rugoase se desf şoar , în principiu, cu acelaşi mecanism

ª Utilizarea promotorilor de deplasare a fluidului

Figura 1.1. Generator de turbulenţă tip SULZER

o inele de sârm sau împletituri de sârm , care realizeaz modificarea turbulen ei

Figura 1.2. Generator de turbulenţă tip Figura 1.3. Generator de

¾ prin mişcare turbionat , care se poate realiza:

Figura 1.4. Generator de turbulenţă tip elice

o cu platbande r sucite longitudinal pe direc ia de curgere – se pot realiza creşteri de

Figura 1.5. Tuburi cu nervuri joase

¾ Şicane tip bar sau montate elicoidal;

ª Intensificarea schimbului de c ldur la fierbere

ª Intensificarea schimbului de c ldur prin radia ie

2.1. GRUPE DE CLASIFICARE A SCHIMB TOARELOR DE C LDUR

Figura 2.1. Scheme de curgere pentru agen ii termici

După numărul de treceri ale agentului termic, se deosebesc:

Deoarece no iunea de recuperare este legat de cunoaşterea precis a rolului îndeplinit de

T Figura 2.2. Circuitul termic

2.2. PRINCIPIILE CONSTRUCTIVE ALE SCHIMB TOARELOR DE C LDUR .

ª propriet ile termofizice ale agen ilor termici

3.1. ECUA IILE DE BAZ ALE CALCULULUI TERMIC

Q1 = m1c p1 (t1′ − t1′′) = m1 (i1′ − i1′′) = C1 (t1′ − t1′′) = C1 ∆t1

Q2 = m2 c p 2 (t 2′′ − t 2′ ) = m 2 (i2′′ − i 2′ ) = C 2 (t 2′′ − t 2′ ) = C 2 ∆t 2

C1=m1cp1 C2=m2cp2 ∆t1=t1’-t1” ∆t2=t2”-t2’

Figura 3.1. M rimi pentru calculul termic

folosindu-se urm toarele nota ii:

ηr – coeficientul de re inere a c ldurii în aparat, ηr=0,980...0,995;

ª Ecua ia de transmitere a c ldurii – exprim sarcina termic a aparatului, Q, în forma:

în care suprafa a de schimb de c ldur este divizat în „n” p r i.

3.2. DIFEREN A MEDIE DE TEMPERATUR

ª Diferen a medie de temperatur pentru aparatele cu schem de curgere echicurent şi

La stabilirea expresiei diferen ei medii de temperatur , se fac urm toarele ipoteze:

9 pierderile de c ldur în mediul ambiant sunt neglijabile, adic ηr=1;

dQ = k S (t1 − t 2 )dS (3.5)

Din ecua ia (3.4):

Înlocuind dQ din ( dQ = k S (t1 − t 2 )dS ) în (3.6) şi separând variabilele, se ob ine:

Prin integrarea ecua iei (3.7), pentru curgerea în echicurent:

Din bilan ul termic al aparatului:

Prin integrarea ecua iei (3.7), pentru curgerea în contracurent,

Din bilan ul termic al aparatului:

Comparând ecua ia (3.12) cu ecua ia transmiterii c ldurii, (Q=ks∆tmedS), rezult c diferenţa

ª Diferen a medie de temperatur pentru aparatele cu schem de curgere curent

Figura 3.4. Schema de calcul pentru

Observa ii cu privire la diferen a medie de temperatur :

SCHIMB TOARE DE C LDUR . METODE DE CALCUL TERMIC

4.1.METODA DIFEREN EI MEDII DE TEMPERATUR (DMT)

în func ie de schema de curgere.

4.2. METODA ε-NTC

Fluid primar Fluid secundar