SCHIMBATOARE DE CALDURA

Aparate termice în care are loc transferul

căldurii de la un agent termic mai cald
(agentul termic primar) către un agent
termic mai rece (agentul termic secundar),
în procesele de răcire, încălzire,
condensare, vaporizare, etc.
 CLASIFICAREA
SCHIMBATOARELOR DE
CALDURA
1. Funcţie de modul de realizare al transferului de căldură;
2. Funcţie de tipul constructiv;
3. Funcţie de numărul de fluide;
4. Funcţie de starea de agregare a agenţilor termici;
5. Funcţie de compactitatea aparatului;
6. Funcţie de modul de realizare a curgerii;
7. Funcţie de destinaţie;
8. Funcţie de material.
 CLASIFICAREA
SCHIMBATOARELOR DE
CALDURA
-1. Funcţie de modul de realizare al transferului de căldură:

Schimbătoare de căldură cu Schimbătoare de căldură cu

contact indirect (de suprafaţă) contact direct

Schimbătoare Schimbătoare Schimbătoare Schimbătoare Schimbătoare

de căldură de căldură de căldură cu de căldură fără de căldură cu
recuperative regenerative strat fluidizat umplutură umplutură
1. Funcţie de modul de realizare al transferului de căldură:
Schimbătoare de căldură cu contact indirect:
a) schimbător recuperativ ţeavă în ţeavă :

b) schimbător recuperativ cu ţevi şi manta :

 Schimbătoare de căldură cu contact indirect:
c) schimbător de căldură cu plăci:

cu garnituri: sudate:
 Schimbătoare de căldură cu contact indirect:
d) schimbător de căldură spiral:
secţiuni: montaj:
 -Schimbătoare de căldură cu contact indirect:
e) schimbător regenerativ cu umplutură fixă; f) schimbător regenerativ rotativ;

g) schimbător cu strat fluidizat :

-Schimbătoare de căldură cu contact direct:
a) fără umplutură b) cu umplutură
2. Funcţie de tipul constructiv :
Schimbătoare de căldură recuperative
Tubulare Plane Cu suprafeţe extinse

Ţeavă în Cu ţevi Cu Cu plăci Cu ţevi

Cu plăci Spirale Lamelare
ţeavă şi manta serpentine nervurate nervurate

Schimbătoare de căldură regenerative

Cu umplutură fixă Cu umplutură mobilă

Cu strat
Rotative Cu strat fluidizat
mobil

3. Funcţie de numărul de fluide :

• schimbătoare cu 2 fluide (marea majoritate);
• schimbătoare cu 3 fluide;
• schimbătoare cu mai mult de 3 fluide.
4. Funcţie de starea de agregare a agenţilor termici :
• aparate fără schimbarea stării de agregare a agenţilor termici;
• aparate cu schimbarea stării de agregare a unui agent termic;
• aparate cu schimbarea stării de agregare a ambilor agenţi termici.

5. Funcţie de compactitatea aparatului :

Compactitatea unui schimbător de căldură este caracterizată de
raportul între suprafaţa sa de schimb de căldură şi volumul său.

In funcţie de acest criteriu distingem:

• schimbătoare compacte (compactitatea mai mare de 700 m2/m3);

• schimbătoare necompacte (compactitatea mai mică de 700 m2/m3).
6. Funcţie de modul de realizare a curgerii :
a) contracurent;
b) echicurent;
c) curent încrucişat cu ambele fluide amestecate;
d) curent încrucişat cu un fluid amestecat şi celălalt neamestecat;
e) curent încrucişat cu ambele fluide neamestecate;
f) curgere compusă.
f) curgerea compusă:
a) o trecere prin manta şi două treceri prin ţevi;
b) două treceri prin manta şi patru treceri prin ţevi;
c) o trecere prin manta şi trei treceri prin ţevi;
d) trei treceri prin manta şi şase treceri prin ţevi.
7. Funcţie de destinaţie (scop) :
• preîncălzitoare;
• răcitoare;
• vaporizatoare;
• generatoare de vapori;
• răcitoare frigorifice;
• condensatoare;
• boilere, etc.
8. Funcţie de material :
• metalice (fontă, oţel, cupru, alamă, oţel inoxidabil, titan, etc.);
• nemetalice (ceramice, sticlă, grafit sau materiale plastice).
 ECUATIILE DE BAZA ALE
SCHIMBATOARELOR DE
CALDURA

- Ecuatia de bilant termic;

- Ecuatia generala de transfer de caldura.
Ecuatia de bilant termic

& & &

Q1 = Q2 + Qma [W ]
 Forme particulare ale
ecuatiei de bilant termic

Coeficientul de retinere al caldurii:
Q& 2 Q& ma
η r Q&1 = Q& 2 ⇔ ηr = & = 1 − &
Q1 Q1

Fluide bifazice:
η r ⋅ M& 1 ⋅ (h1i − h1e ) = M& 2 ⋅ (h2e − h2i ) [W ]

Fluide monofazice:
η r ⋅ M& 1 ⋅ c p1 ⋅ (T1i − T1e ) = M& 2 ⋅ c p 2 ⋅ (T2e − T2i ) [W ] ⇔
⇔ η r C1 ⋅ (T1i − T1e ) = C2 ⋅ (T2e − T2i )
C1 = M& 1 ⋅ c p1, C2 = M& 2 ⋅ c p 2 [W/K].
 Ecuatia generala de
transfer de caldura

Q1→2 = S ⋅ K s ⋅ (T1 − T2 )
& [W ]
∫ s K s ⋅ (T1 − T2 ) ⋅ dS
K s ⋅ (T1 − T2 ) =
S
K S = const . ⇒ Q& 1−2 = K s ⋅ S ⋅ ∆Tmed [W ]
 Coeficientul global de
schimb de caldura

Perete plan: 1 1  W 
Ks = = n  m2 ⋅ K 
Rs ,tot  
∑ Rs,i
i =1

1  W 
Ks =  m 2 ⋅ K 
1 δp 1
+ Rs, d1 + + Rs, d 2 +
α1 λp α2

1 1
= + R s , d 1 + Rs , d 2
K s K s ,o
1  W 
K s ,o =
1 δp 1  m 2 ⋅ K 
+ +
α1 λ p α 2
 Coeficientul global de
schimb de caldura

Perete tubular: Kl =
1
=
1  W 
Rl ,tot n  m ⋅ K 
∑ Rl ,i
i =1
1  W 
Kl =  m ⋅ K 
1 Rs ,d 1 1 d Rs ,d 2 1
+ + ln e + +
π d iα 1 π d i 2π λ p d i π d e π d eα 2

1 1 Rsd 1 Rsd 2
= + +
K l K lo π di π d e
1  W 
K lo =  m ⋅ K 
1 1 d 1
+ ln e +
π d iα 1 2π λ p d i π d eα 2

Kl  W 
KS =
π ⋅ d  m 2 ⋅ K 
Valori orientative ale coeficientilor globali de
schimb de caldura
Ks,o
Tipul de aparat
W/(m2.K)
Preîncălzitor de apă 1100 – 8500
Schimbător apă-apă 850 – 1700
Condensator de abur 1100 – 5600
Condensator de freon 280 – 850
Condensator de amoniac 850 – 1400
Condensator de alcool 255 – 680
Răcitor de aer cu aripioare 25 – 55
Încălzitor de aer cu
28 – 280
aripioare utilizând abur
Schimbător apă-ulei 110 - 350
Schimbător abur-ulei uşor 170 – 340
Schimbător abur-ulei greu 56 – 170
Schimbător gaze-gaze 10 - 40
Diferenta medie logaritmica de temperatura
Curgerea în echicurent:

Curgerea în contracurent:
 Diferenta medie logaritmica de
temperatura
dQ& = − M& 1c p1dT1 = ± M& 2 c p 2 dT2

dQ& = K s (T1 − T2 )dS

dQ& dQ&
⇒ dT1 = − ; dT2 = ±
&
M 1c p1 M& 2 c p 2
 1 1 
⇒ d (T1 − T2 ) = −dQ
& ± 
 M& 1c p1 M& 2 c p 2 
 
d (T1 − T2 )  1 1 
⇒ = −K s  ± dS
T1 − T2  M& 1c p1 M& 2 c p 2 
 
 Diferenta medie logaritmica de
temperatura
T1i − T2i  1 1 
Echicurent (+ ) ⇔ ln = Ks  + S
T1e − T2e  M& 1c p1 M& 2 c p 2  o
 
Q& Q&
M& 1c p1 = &
; M 2c p2 =
T1i − T1e T2e − T2i
T1i − T2i K s
⇒ ln = (T1i − T1e + T2e − T2i )So
T1e − T2e Q&

(T − T2i ) − (T1e − T2e ) = K S ∆T ec

⇔ Q& = K s S o 1i [W ]
s o med
T1i − T2i
ln
T1e − T2e

ec (T1i − T2i ) − (T1e − T2e ) cc (T1i − T2e ) − (T1e − T2i )

∆Tmed = ∆Tmed =
T1i − T2i T1i − T2e
ln ln
T1e − T2e T1e − T2i
 Cazuri particulare - Diferenta medie logaritmica de temperatura
Variatii monotone de temperatura:

∆Tmax − ∆Tmin
∆Tmed =
∆Tmax
ln
∆Tmin
T −T T2e − T2i
T ∆Tmed = 1i 1e T
∆Tmed =
T ∆T
T −T T −T
ln 1i 2 s ln 1s 2i med = T1s − T2 s
T1e − T2 s T1s − T2e
T1i
T1i=T1e=T1s T1i=T1e=T1s

T2e T2i=T2e=T2s
T1e
T2i=T2e=T2s
T2i

S S S
 Cazuri particulare - Diferenta medie logaritmica de temperatura
Variatii nemonotone de temperatura:
T ∆TIImed
∆TI ∆TIIImed
med
T1i T1s
T1e
T2e

T2i F Tip curgere

I II III 1,0
R = ct.
S 0,2
Curgerea in curent incrucisat:
4,0
ci cc
∆Tmed = F ⋅ ∆Tmed 0,5
0 1,0 P
 ∆T2 T2e − T2i C2 ∆T1 T1i − T1e  ec ci cc
F = f  P = ε =

d
=
∆Tmax T1i − T2i
, R = = = 
C1 ∆T2 T2e − T2i  ⇒ ∆Tmed ≤ ∆Tmed ≤ ∆Tmed
 CALCULUL TERMIC AL
SCHIMBATOARELOR DE CALDURA
7 variabile independente:

2 debite: M1 şi M2 ;

4 temperaturi: T1i , T1e , T2i , T2e ;

suprafaţa de schimb de căldură: S.
 calculul de proiectare, care presupune obligatoriu
determinarea suprafeţei de transfer de căldură S,
celelalte 6 mărimi fiind legate în ecuaţia bilanţului
termic;
 calculul de verificare sau de stabilire a unui regim
nenominal de funcţionare, la care pentru un aparat dat (S
cunoscută) se urmăreşte determinarea sarcinii termice pe
care o poate transfera aparatul, a temperaturilor
agenţilor termici la ieşirea din aparat, a unui debit şi
unei temperaturi, sau a altei combinaţii de 2 mărimi.
Metode de calcul termic a
schimbatoarelor de caldura

 Metoda ∆Tmed;
 Metoda ε-NTC;
 Metoda P-NTC2;
 Metoda θ-P-R-NTC2;
 Metoda grafo-analitica.
 Metoda ∆Tmed – Calcul de proiectare
T2i + T2e
1. T2 = [°C ] ⇒ proprietăţile fluidului secundar la temperatura T2;
2
2. Q& 2 = M& 2 ⋅ c p 2 ⋅ (T2e − T2i ) [W ] ;
η r =1 &
Q
3. Q& = Q& 2 = Q&1 = M& 1 ⋅ c p1 ⋅ (T1i − T1e ) ⇒ T1e = T1i − & [°C ] ;
1 p1 M ⋅c
T1i + T1e
4. T1 = [°C ] ⇒ proprietăţile fluidului primar la temperatura T1;
2
 W  M1, T1i
5. α1 , α 2 , R p ⇒ K S  2  ; S=?
m ⋅ K 
∆Tmax − ∆Tmin T2e T1e=?
6. ∆Tmed =
∆T
[°C ] ;
ln max
∆Tmin
Q& M2, , T2i
7. S= [ ]
K S ⋅ ∆Tmed
m .2
 Metoda ∆Tmed – Calcul de verificare
1. Aleg T1e ;
2. T1 = (T1i + T1e ) 2 ⇒ prop. fl. primar la temp. T1 ;
η r =1
(
3. Q& = Q&1 = Q& 2 = M& 2 ⋅ c p 2 ⋅ (T2e − T2i ) ⇒ T2e = T2i + Q& M& 2 ⋅ c p 2 ; )
4. T2 = (T2i + T2e ) 2 ⇒ prop. fl. primar la temp. T2 ;
M1, T1i S
5. α 1 , α 2 , R p ⇒ K S ;
∆T T2e=? T1e=?
6. ∆Tmed = (∆Tmax − ∆Tmin ) ln max ;
∆Tmin
7. Q& calc = K S ⋅ S ⋅ ∆Tmed ;
M2, , T2i
8. ε = Q& calc − Q& ⋅ 100 Q& calc [% ];
(
9. Daca ε > 1%, atunci Q& calc = M& 1 ⋅ c p1 ⋅ T1i − T1calc
e )⇒ T1calc
e (
= T1i − Q& calc M& 1c p1 )
calculul se reia din (2) cu T1e = T1calc
e ;
Daca ε ≤ 1% → (10 );
10. T1e = T1calc
e ( ) (
= T1i − Q& calc M& 1 ⋅ c p1 si T2e = T2i + Q& calc M& 2 ⋅ c p 2 . )
 Metoda ε-NTC
 Eficienţa (ε) schimbătorului de căldură se defineşte ca
raportul dintre fluxul termic transferat în aparat şi fluxul
maxim care s-ar putea schimba dacă curgerea ar fi în
contracurent şi suprafaţa de transfer de căldură ar fi
infinită:
Q& C2 ⋅ (T2e − T2i ) ηr =1 C1 ⋅ (T1i − T1e )
ε= & = =
Qmax Cmin ⋅ (T1i − T2i ) Cmin ⋅ (T1i − T2i )
 Numărul de unităţi de transfer de căldură (NTC) se
defineşte ca produsul dintre coeficientul global de transfer
şi suprafaţa de transfer de căldură, raportat la capacitatea
termică a agentului termic:
1 Ks ⋅ S 1 Ks ⋅ S
NTC1 = ⋅ ∫ K s ⋅ dS = NTC 2 = ⋅ ∫ K s ⋅ dS =
C1 C1 C2 C2
s s
 Relatia dintre ε-NTC
Q& K s ⋅ S ⋅ ∆Tmed ∆Tmed
ε= & = = NTCmin ⋅ ∆Tmax = T1i − T2i
Qmax Cmin ⋅ ∆Tmax ∆Tmax
Legătură directă dintre eficienţă (ε) şi parametrii P şi R:
T2e − T2i
• R = C2/C1 < 1 ⇒ ε = = P;
T1i − T2i
C T −T
• R = C2 / C1 > 1 ⇒ ε = 2 ⋅ 2e 2i = P ⋅ R.
C1 T1i − T2i
ε (%) Tip curgere
100
0

1  C 
ε = f  NTCmax , C* = min , tipul curgerii 
 C max 
Cmin/Cmax = ct.

0
0 5 NTC
 Relatia ε-NTC pentru curgerea in echicurent

dQ& = − M& 1 ⋅ c p1 ⋅ dT1 = M& 2 ⋅ c p 2 ⋅ dT2

T1i − T2i  1 1 
dQ& = K s (T1 − T2 )dS ⇒ ln = Ks ⋅  +  ⋅ So
T1e − T2e  M 1 ⋅ c p1 M 2 ⋅ c p 2 
& &
dQ& dQ&  
⇒ dT1 = − ; dT2 =
&
M 1c p1 M& 2 c p 2
T1e − T2e  1 1 
 1 1  ⇒ ln = − K s So  +
⇒ d (T1 − T2 ) = −dQ
&  + T1i − T2i  M& 1c p1 M& 2c p 2 
 M& 1c p1 M& 2c p 2   
 
d (T1 − T2 )  1 1  K s S o  M& 2 c p 2 
= −K s  =− 1+
T1 − T2  &
+
& 
dS M& 2 c p 2  M& 1c p1 
 M 1c p1 M 2 c p 2 
 Relatia ε-NTC pentru curgerea in echicurent
T1e − T2e  K S  M& 2c p 2 
⇒ = exp − s o 1 + 
T1i − T2i  M& 2 c p 2  M& 1c p1  T − T2i
Daca, C 2 = M& 2 ⋅ c p 2 = C min ⇒ ε = 2e
T1i − T2i
η r =1 M& 2 c p 2
& &
Q1 = Q2 ⇒ T1e = T1i +
&
(T2i − T2e )
M 1c p1 
 C   C 
⇒ 1 − 1 + min  ⋅ ε = exp − NTCmax ⋅ 1 + min 
 Cmax    Cmax 
( )
T1i + M& 2 c p 2 / M& 1c p1 (T2i − T2e ) − T2 e ±T2 i
=
T1i − T2i Cmin
C* = ; N = NTC max
(T1i − T2i ) + (M 2c p 2 / M1c p1 )(T2i − T2e ) + (T2i − T2e ) Cmax
= =
T1i − T2i
 M& 2 c p 2  T2i − T2e
1 − exp[− N ⋅ (1 + C *)]
ε=
= 1 + 1 +  1+ C *
 M& 1c p1  T1i − T2i


 M& 2 ⋅ c p 2  T2e − T2i  k ⋅ S  M& 2 ⋅ c p 2 

⇒ 1 − 1 + ⋅ = exp − s o ⋅ 1 + 
 &
M ⋅ c  T − T  M& ⋅ c  &
M ⋅ c 
 1 p1  1i 2 i  2 p 2  1 p1 
Relaţii de calcul pentru eficienţă ε în funcţie de NTCmax, C*=Cmin/Cmax şi
tipul curgerii
Nr. crt

Tipul curgerii ε = f (N, C*) N = f (ε, C*)

1 ε=
[ ( )]
1 − exp − N 1 − C *
N=
1
ln
 ε −1 
 
contracurent [ ( )]
1 − C * exp − N 1 − C * C * − 1  C *ε − 1 
1 − exp[− N (1 + C )]
*
− ln[1 − (1 + C )ε ]
2 ε= N=
echicurent 1+ C* 1+ C

( )
 exp − NC * n − 1
ε = 1 − exp  * 
3  C n 
Curent încrucişat,
ambele fluide unde, n = N-0,22
neamestecate
4 Orice schimbător la
care un fluid îşi -N N = - ln(1 - ε)
schimbă starea de ε = 1 - e
agregare (C* =0)
Nomograme pentru determinarea eficienţei ε funcţie de NTCmax,
C*=Cmin/Cmax şi tipul curgerii
 Metoda ε−NTC – Calcul de proiectare
1. Determinarea tuturor temperaturilor şi debitelor
necunoscute (din ecuaţia bilanţului termic); M1, T1i S=?
2. Calculul capacităţilor termice C1 şi C2 şi stabilirea
mărimilor Cmin, Cmax , C*; T2e T1e=?
3. Calculul eficienţei aparatului:
Q&C2 ⋅ (T2e − T2i ) ηr =1 C1 ⋅ (T1i − T1e )
ε= & = = M2, , T2i
Qmax Cmin ⋅ (T1i − T2i ) Cmin ⋅ (T1i − T2i )
4. Determinarea grafică sau analitică a lui NTCmax, în funcţie
de ε, C* şi tipul ales de curgere;
5. Determinarea coeficientului global de schimb de căldură
KS;
6. Determinarea suprafeţei de schimb de căldură necesară:

S=
C min ⋅ NTC max 2
Ks
m [ ]
 Metoda ε−NTC – Calcul de verificare
1. c p1 = f (T1i ); cp2 = f (T2i ); M1, T1i S
C1 = M& 1 ⋅ c p1 Cmin = min (C1 , C2 ) Cmin
2.  ⇒ ⇒ C* = ; T2e=? T1e=?
&
C2 = M 2 ⋅ c p 2 C
 max = max (C1 , C 2 ) C max

3. α 1 , α 2 , R p ⇒ K S ;
M2, , T2i
KS ⋅ S
4. NTC max = ;
C min
 C min 

5. ε = f  NTC max , , tipul curgerii ;
 Cmax 
6. Q& = ε ⋅ Cmin ⋅ (T1i − T2i );
Q& Q&
7. T1e = T1i − ; T2e = T2i + .
M& 1 ⋅ c p1 M& 2 ⋅ c p 2
 Metoda P-NTC2 (P-NTCt)
2
S , M& 1 , M& 2 , T1i , T2i
C1 = M& 1c p1

T2e = ales C = M& c

2 2 p2

3 R = C 2 / C1
T2 m = 0,5(T2i + T2 e )
Coeficientul global de
T1e = ales transfer de caldura, KS
1
ks S
T1m = 0,5(T1i + T1e ) NTC2 =
C2
c p1 = f (T1m )
P = f ( NTC 2 , R )
c p 2 = f (T2 m )
T2calc = T2 i + P (T1i − T2i )
M& 2 c p 2 (T2e − T2i )
T1calc = T1i −
M& c
e
1 p1
Nu T2ce − T2e
< 0,01
T2ce
calc
T2 e = T2calc
e
Nu T1e − T
1 T1e = T1calc 1e
Da
e
calc
< 0,01 ∆T2 T2e − T2i
T 1e 3 T calc
,T calc P= d
=
1e 2e ∆Tmax T1i − T2i
Da
STOP Ks ⋅ S
2 NTC 2 ==
C2
 Metoda θ-P-R-NTC2
∆Tmed
θ=
T1i − T2i

∆T2 T2e − T2i

P= d
=
∆Tmax T1i − T2i

C2 ∆T1 T1i − T1e

R= = =
C1 ∆T2 T2e − T2i

Ks ⋅ S
NTC 2 ==
C2
 Metoda grafo-analitica
qS

T1
α1 T
p1 Tp2
T2
λp α2

δp

T1 − T p1 W 
qS ,1 = = α1 ⋅ ∆T1  m 2 
1
α1
T p1 − T2 ∆T2 W 
qS , 2 = =  m 2 
δp 1 δp 1
+ +
λp α2 λp α2
∆Tmed = ∆T1 + ∆T2
 SCHIMBATOARE DE CALDURA CU
TEVI SI MANTA (TUBULARE)
Calculul constructiv:

Clasificarea constructiva → TEMA

(Tubular Exchanger Manufacturers Asociation)

Clasificare cu litere, functie de trei criterii:

Constructia capacului de distributie fix al
aparatului;

Constructia si modul de circulatie al
agentului termic in spatiul dintre tevi si manta
(tipul mantalei);

Tipul capacului de capat
Clasificarea constructiva
Alegerea principalelor elemente constructive

 Alegerea tipului de manta (TEMAE, TEMAF, ...);

 Alegerea capacului de distribuţie (tubular
fix/demontabil, elipsoidal, ...);
 Alegerea capacului de capăt;
 Alegerea şicanelor;
 Alegerea ţevilor:
 Aşezarea ţevilor pe placa tubulară;
 Pasul dintre ţevi ;
 Intrarea fluidului în manta;
 Alegerea numărului de treceri;
 Alegerea fluidului care va curge prin ţevi.
 Alegerea tipului de manta
 Cel mai utilizat: cu o trecere (TEMAE) → F=max. → ∆T=max.;

 Schimbător cu două treceri prin manta (TEMAF) → şicană longitudinală → scurgeri

importante de fluid → αzonă scade; ∆p2treceri ≈ 8. ∆p1trecere→ schemele cu curgere separată
simplă sau dublă (TEMA G şi H), cu reducerea însă a factorului de corecţie al diferenţei medii
de temperatură F;

 Dacă pierderea de presiune pe partea mantalei trebuie redusă se poate utiliza o manta cu
curgere dirijată (TEMAJ), la care pierderile de presiune sunt de circa 8 ori mai mici decât la o
manta tip TEMAE, reducându-se însă eficienţa termică a aparatului;

 În cazul curgerii încrucişate fără şicane interioare (TEMAX) se pot obţine cele mai mici
pierderi de presiune. Acest tip de manta se poate utiliza pentru condensarea vaporilor. cu
presiune coborâtă;

 Diametrul mantalei Dn=150…1200 mm (grosimea peretelui δp = 4…12 mm).

 Alegerea capacului de distributie
 Principalul criteriu de alegere : uşurinţa accesului la placa tubulară, în vederea curăţării sale ;
 Cel mai simplu acces (fiind recomandată în cazul fluidelor cu depuneri) : capac tubular
demontabil (TEMA A) ;

 Pierderi de presiune locale mai mici (în special la un număr mai mare de treceri prin ţevi) : cu
capac elipsoidal (TEMA B) ;

 Construcţii speciale destinate presiunilor ridicate ale fluidului (TEMA D), fie realizează o
reducere a numărului de flanşe şi corespunzător a greutăţii aparatului (TEMA C şi N).
 Alegerea capacului de capat
 Soluţiile identice cu capacul de distribuţie (L, M, N) - sunt construcţii rigide
care nu permit preluarea dilatărilor diferite ale mantalei şi ţevilor (max.
55°C, sau 80°C dacă se prevede o liră de dilatare pe manta ;

 Ţevi în formă de U, ceea ce reprezintă cea mai simplă soluţie, însă cu mari
dificultăţi de înlocuire şi curăţire interioară a ţevilor ;

 Soluţiile cu cap mobil, (P, S, T, W), cu o complicare a soluţiei constructive

însă cu o rezolvare a problemei preluării dilataţiilor diferite ale ţevilor şi
mantalei.
 Alegerea şicanelor
 Rolul: susţinerea ţevilor, prevenirea vibraţiilor acestora si mai ales al măririi vitezei de curgere
a fluidului peste ţevi, însoţită de intensificarea transferului de căldură convectiv.
 Cele mai folosite: şicanele simplu segment (a) (distanţă minimă = 0,1.D, dar nu mai puţin de 50
mm, iar distanţa maximă dintre ele nu trebuie să depăşească 1.D). La alegerea distanţei între
şicane trebuie să se ţină seama şi că pentru prevenirea vibraţiilor ţevilor distanţa între două
susţineri succesive ale acestora trebuie să fie între (50…80).de ;

 Dacă pierderile de presiune sunt prea mari sau sunt necesare mai multe suporturi pentru ţevi se
pot utiliza şicanele dublu (b) sau triplu segment (c) sau să se elimine ţevile din fereastra şicanei,
cu mărirea corespunzătoare a diametrului mantalei.

 Alegerea corectă a mărimii părţii decupate a şicanei, pentru realizarea unei curgeri cât mai
uniforme peste fasciculul de ţevi : se recomandă între 0,2.D dacă distanţa dintre şicane este
0,2.D şi 0,33.D, dacă această distanţă este 1.D (intre aceste limite - variaţie linera)
 Alegerea ţevilor
 Diametrul exterior, de=6…51 mm (grosimea peretelui δp = 0,5…2,5 mm); d.p.d.v. al transferului
de căldură se indică utilizarea unor ţevi cu diametre mici, însă în multe cazuri diametrul minim
al ţevilor este impus, pentru a putea realiza curăţarea mecanică a lor, la circa 20 mm, din
aceleaşi considerente lungimea ţevilor limitându-se la 5 m (D/de)min=15);

Aşezare ţevilor pe placa tubulară:

Aşezare în triunghi Aşezare în coridor Aşezare în şah
sau în pătrate

90º
60º 90º
s
s s

 Pasul dintre ţevi : s = (1,2…1,5).de; Spaţiul minim dintre diametrele exterioare ale ţevilor > 6
mm, pentru a permite curăţirea mecanică a acestora.
 α, Q, ∆p ~ s (valoarea optimă a acestuia este o problemă tehnico-economică).
 Intrarea fluidului în manta
 Intrarea fluidului în manta se face prin ştuţuri speciale sudate pe aceasta. Dacă viteza
fluidului este mare la impactul cu ţevile se poate produce o eroziune a acestora sau
vibraţia lor. Pentru a se preveni acest efect se utilizează: plăci de protecţie (a şi c),
ţevi de protecţie (b) sau un distribuitor inelar cu fereastră (d):
 Alegerea numărului de treceri
 ntr = f (debitul care circulă prin ţevi şi viteza acestuia) → L/D <15;

 Pentru un debit şi o viteză dată prin ţevi, dacă ntr ↑ → ntevi, D, ∆p ↑, iar ε ↓

D [mm] 200 400…800 800…1200 > 1200

ntr, max 2 4…6 6…8 8…10

Alegerea fluidului care curge prin tevi

 Gradul de murdărire;
 Coroziunea;
 Presiunea;
 Temperatura;
 Toxicitatea;
 Debit;
 Viscozitate;
 Pierderile de presiune.
 Calculul constructiv
Schimbatoare de caldura teava in teava:

S = ntr ⋅ π ⋅ d med ⋅ ltr [m ]

2
ntr = 1

S
ltr = [m]
π ⋅ dmed ⋅ ntr

ntr = ntr +1 ltr

< 30
NU D

DA

ltr , ntr , di , de
 Calculul constructiv
Schimbatoare de caldura cu tevi si manta:

S = ntr ⋅ nt1 ⋅ π ⋅ d med ⋅ ltr [m ]2

Dispoziţia ţevilor pe placa tubulară:

Aşezare în triunghi Aşezare în coridor Aşezare în şah

sau în pătrate
D’
k
D
90º
60º 90º D = D'+ d e + 2 ⋅ k
s
k ≥ 15 mm
s s
C1 ⋅ ntot 2
D' = ⋅s
0,78
s = (1,25 ÷ 1,5) ⋅ d e C1 = 0,78 pentru aşezarea în triunghi
C1 = 1 pentru aşezarea în pătrate sau şah
 Calculul constructiv
Schimbatoare de caldura cu tevi si manta:

S , di , de , 1
w1 , w2 , m& 1 , m& 2
C1 ⋅ ntot 2
D' = ⋅s
4 ⋅ m& 1 0 ,78
nt1 =
π ⋅ d i2 ⋅ ρ1 ⋅ w1 D = D '+ d e + 2 ⋅ k

ntr = 1
NU ltr
< 15
ntot = ntr ⋅ nt1 ntr = ntr + 1 D

d + de DA
d med = i Rezultate
2

S
ltr =
π ⋅ d med ⋅ ntot

s = (1, 25 ÷ 1,5 ) ⋅ d e

1
 Calculul hidraulic
• Pierderile de presiune totale: • Pierderile de presiune locale:
N  w2 N 
∆ptot = ∆plin + ∆ploc + ∆pacc + ∆p g  m 2  ∆ploc =ζ ⋅ ⋅ρ  m2 
2  
• Pierderile de presiune lineare: • Pierderile de presiune prin accelerare:
l w2 N  N 
∆plin = f⋅ ⋅ ⋅ρ ∆pacc = ρ1 ⋅ w12 − ρ 2 ⋅ w22  m2 
d 2  m 2   
• Pierderile de presiune geodezice
64
o Regim laminar (Re < 2320) : f = (Stokes) (hidrostatice):
Re
 10 560 k N 
o Regim turbulent  Re > 2320; Re1 = ; Re 2 = ; ε=  ∆p g = ρ ⋅ g ⋅ h  m 2 
 ε ε d
- Pereţi netezi hidraulic (Re < Re1; f = f (Re )) :
f = 0,3164 ⋅ Re − 0, 25 (Blasius, 4000 < Re < 105)
- Pereţi semirugoşi hidraulic (Re1 < Re < Re 2 ; f = f (Re, ε )) :
0, 25
 68 
f = 0,11 ⋅  ε +  (Altşul)
 Re 
- Pereţi rugoşi hidraulic (Re > Re 2 ; f = f (ε )) :
f = 0,11 ⋅ ε 0, 25 (Sifrinson)
 Calculul izolatiei termice
S , d i , d e , α1 , α 2 ,
1
δ sp , λ p , λiz , λsp Rl 5 =
π ⋅ (d e + 2 ⋅ δ iz + 2 ⋅ δ sp )⋅ α 2

q l = impus 5
Rl = ∑ Rli
δ iz = ales i =1

t1 − t 2
Rl1 =
1 qlc = ql
π ⋅ d i ⋅ α1 Rl
δ iz = δ iz ± 1 mm
1 d di
Rl 2 = ⋅ ln e NU ql − qlc de
2 ⋅π ⋅ λ p di ⋅100 < 1
ql diz
1 d + 2 ⋅ δ iz dsp
Rl 3 = ⋅ ln e t1 λsp
DA λiz
2 ⋅ π ⋅ λiz de α1
Rezultate tp1 tp2
1 d e + 2 ⋅ δ iz + 2 ⋅ δ sp
Rl 4 = ⋅ ln λp tp3 tp4
2 ⋅ π ⋅ λ sp d e + 2 ⋅ δ iz α2
t2
 SCHIMBATOARE DE CALDURA CU ACUMULARE
(Boilere sau S.C. in regim nestationar)
&2
m t2f
t2i
S0
m&1 t’1
 kg 
&  
m
s
t”1 m [kg]
m2

Boiler incalzit cu apa fierbinte:

t t

t’1 τ1
τ=0 τ = τf t’1
t”1i t2i t”1f t2f t”1f
t”1
t’1 t’1 t2f
t2
m& 1 m& 1 t”1i
m2 m2
t2i

0 τ1 τf τ 0 S0 S
 Boiler incalzit cu apa fierbinte
dQ = ηr ⋅ m& 1 ⋅ c p1 ⋅ (t '1 −t"1 ) ⋅ dτ = m2 ⋅ c p 2 ⋅ dt 2 = k S ⋅ S 0 ⋅ ∆t med ⋅ dτ [J ]
W  * J  t '1 −t"1
C1 = m& 1 ⋅ c p1  K  ; C2 = m2 ⋅ c p 2  K  ; ∆t med =
t ' −t
[K ]
ln 1 2
t"1 −t2
t '1 −t"1
⇒ dQ = ηr ⋅ C1 ⋅ (t '1 −t"1 ) ⋅ dτ = C2* ⋅ dt 2 = k S ⋅ S 0 ⋅ ⋅ dτ [J ]
t '1 −t 2
ln
t"1 −t 2
t '1 −t"1
⇒ dQ = ηr ⋅ C1 ⋅ (t '1 −t"1 ) ⋅ dτ = k S ⋅ S 0 ⋅ ⋅ dτ [J ]
t '1 −t 2
ln
t"1 −t 2
k ⋅S
− S 0
t '1 −t2 k S ⋅ S0 η r ⋅C1
⇒ ln = ⇒ t"1 = t2 + (t '1 −t2 ) ⋅ e
t"1 −t2 ηr ⋅ C1
 k ⋅S
− S 0   k ⋅S
− S 0  τf t '1 − t 2 f
⇒ ηr ⋅ C1 ⋅ (t '1 −t 2 ) ⋅ 1 − e η r ⋅C1  ⋅ dτ = C * ⋅ dt C1   ⋅ dτ = dt 2
 ∫ ∫ t ' −t
η r ⋅C1
 ⇔ η ⋅ ⋅ 1 − e
C2* 
2 2 r

    0 t '1 − t 2 i 1 2
 Boiler incalzit cu apa fierbinte
C2* t ' −t
 k ⋅S
− S 0  ⋅ ln 1 2i
C   t '1 −t 2i ηr ⋅ C1 t '1 −t2 f
⇔ η r ⋅ 1* ⋅ 1 − e η r ⋅C1 ⋅
 f τ = ln ⇒τ f = k ⋅S
[s ]
C2   t '1 −t 2 f − S 0
  1− e η r ⋅C1

k ⋅S
− S 0
η r ⋅C1 C2* t ' −t
⇒ 1− e = ⋅ ln 1 2i
ηr ⋅ C1 ⋅ τ f t '1 −t2 f

k S ⋅ S0  C *
t ' −t 
⇒ − = ln1 − 2
⋅ ln 1 2i 
ηr ⋅ C1  η ⋅ C ⋅τ t '1 −t2 f 
 r 1 f 

ηr ⋅ C1  C *
t ' −t 
⇒ S0 =
kS
⋅ ln 2
 η ⋅ C ⋅τ
⋅ ln 1 2
t '1 −t 2 f
i
− 1

[m ]
2

 r 1 f 
 Boiler incalzit cu abur care
condenseaza
t t
τ1
tc tc

t2f
t2

t2i

0 τ1 τf τ 0 S0 S
Ecuaţiile bilanţului termic şi transferului de căldură:
dQ = ηr ⋅ m& 1 ⋅ (i '1 −i"1 ) ⋅ dτ = m2 ⋅ c p 2 ⋅ dt 2 = k S ⋅ S 0 ⋅ ∆t med ⋅ dτ [J ]
J 
C2* = m2 ⋅ c p 2  K ; ∆t med = tc − t 2 [K ]
 Boiler incalzit cu abur care
condenseaza
⇒ dQ = C2* ⋅ dt 2 = k S ⋅ S 0 ⋅ (tc − t 2 ) ⋅ dτ [J ]
tc −t 2 f τf
dt 2 k S ⋅ S0 tc − t 2i k S ⋅ S 0
⇒ ∫ t − t = C * ⋅ ∫ dτ ⇒ ln
tc − t 2 f
=
C2*
⋅τ f
t c − t 2i c 2 2 0

C2* tc − t 2i C2* tc − t 2i
S0 =
kS ⋅τ f
⋅ ln
tc − t 2 f
[m ]
2
τf =
k S ⋅ S0
⋅ ln
tc − t 2 f
[s ]

ηr ⋅ m& 1 ⋅ (i '1 −i"1 ) ⋅ dτ = k S ⋅ S 0 ⋅ (tc − t 2 ) ⋅ dτ [J ]

k S ⋅ S0 ⋅ (tc − t 2 ) k S ⋅ S 0 ⋅ (tc − t 2 )  kg 
m& 1 = =  s 
ηr ⋅ (i '1 −i"1 ) ηr ⋅ r1
Boiler pentru incalzirea unui debit de
apa rece
τ=0 τ = τf
t’2 t1i t’2 t1f
m& 2 m& 2

t”2i t”2f

m1 m1

t t
t1i τ1

t”2i t1
t1f
t”2
t”2f
t’2
t’2

0 τ1 τf τ 0 S0 S
 Boiler pentru incalzirea unui debit de
apa rece
dQ = ηr ⋅ m1 ⋅ c p1 ⋅ dt1 = m& 2 ⋅ c p 2 ⋅ (t"2 −t '2 ) ⋅ dτ = k S ⋅ S0 ⋅ ∆tmed ⋅ dτ [J ]
J  W  t"2 −t '2
C1* = m1 ⋅ c p1  K ; C2 = m& 2 ⋅ c p 2  K  ; ∆t med = [K ]
t − t'
ln 1 2
t1 − t"2
(1) (3)
( 2) t" −t '
⇒ dQ = ηr ⋅ C1* ⋅ dt1 = C2 ⋅ (t"2 −t '2 ) ⋅ dτ = k S ⋅ S0 ⋅ 2 2 ⋅ dτ [J ]
t − t'
ln 1 2
t1 − t"2
t " 2 −t ' 2
⇒ dQ = C2 ⋅ (t"2 −t '2 ) ⋅ dτ = k S ⋅ S 0 ⋅
t1 − t '2
⋅ dτ [J ]
ln
t1 − t"2 k ⋅S
− S 0
t1 − t '2 k S ⋅ S 0 C2
ln = ⇒ t"2 = t1 − (t1 − t '2 ) ⋅ e
t1 − t"2 C2
 k ⋅S
− S 0   k ⋅S
− S 0  τf t1 f − t ' 2
  1 C   dt 2
C2 ⋅ (t1 − t '2 ) ⋅ 1 − e C 2 ⋅ 2* ⋅ 1 − e C 2  ∫ ∫ t − t '2
* τ
 ⋅ d τ = η r ⋅ C1 ⋅ dt1
⇔ ⋅ d =
  η r C1   0 t1i − t ' 2 1
   
η r ⋅ C1* t1i − t '2
 k ⋅S  ⋅ ln
− S 0
1 C2   t1i − t '2 C2 t1 f − t ' 2
⇔ ⋅ ⋅ 1 − e C 2  ⋅ τ f = ln ⇒τ f = k ⋅S
[s ]
η r C1*   t1 f − t ' 2 − S 0
  1− e C2
 SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI

CLASIFICAREA SCHIMBATOARELOR DE CALDURA CU PLACI

SCHIMBATOARE DE CALDURA CU PLACI

SCHIMBATOARE CU SUPRAFATA PRIMARA SCHIMBATOARE CU SUPRAFATA SECUNDARA

SCP SCP ASAMBLAJE SPECIALE SCP SCP

CU GARNITURI LIPITE SAU SUDATE PRESATE LIPITE
Schimbatoare de caldura cu placi si
garnituri

Presiunea maxima de
lucru: 25 - 30 bar;
uzual 6 – 20 bar;

Presiunea diferentiala
maxima: 25 bar;

Temperatura maxima:
150 ºC (functie de
materialul garniturilor,
max. 260 ºC).
 Materiale pentru garnituri

Temperatura
Materialul
maximă Aplicaţii
garniturii
de lucru (°C)
Acrilonitril 135 Materii grase
Izobutan -
150 Aldehide, cetone, esteri
izopropan
Etilenă - propilenă Temperaturi ridicate pentru o
150
(EPDM) gamă largă de produse chimice
Fluorcarbon Combustibili, uleiuri minerale,
175
(Viton)TM vegetale şi animale
Fibre de azbest
260 Solvenţi organici
presate
Tipuri de circulaţii posibile în schimbătoarele
de căldură cu plăci
Circulaţie cu o singură
trecere pe ambele fluide
Montaj în Z cu racorduri
(intrare ieşire) la ambele
extremităţi
Montaj în U cu
racordurile la o singură
extremitate
Circulaţie cu mai multe
treceri, în număr egal pe
ambele fluide
Circulaţie cu mai multe
treceri, cu număr diferit
pe fiecare fluid
Schimbatoare de caldura cu placi lipite sau
sudate

Presiunea maxima de
lucru: 40 - 50 bar;

Temperatura maxima:
450 - 500 ºC.
 Dimensiuni si parametri geometrici ai SCP
Elementele geometrice ale unei plăci
Parametri geometrici ai unui canal
ondulat, β=90°

β - unghiul de ondulare format între
direcţia principală de curgere şi de
direcţia de ondulare (β=90° pentru
plăci cu caneluri drepte, β<90° pentru
plăci cu caneluri înclinate);

p - pasul de ondulare, în m;

H0 - înălţimea canalului sau înălţimea
de ondulare, în m;

L - lungimea plăcii, în m;

l - lăţimea plăcii, în m;

e – înălţimea ondulării, în m;

Sp - suprafaţa de schimb de căldură a
unei plăci, în m2;

dh - diametrul hidraulic, în m:
4 ⋅ Sc 4 ⋅ l ⋅ H 0 l >> H
dh = = ≅ 2 ⋅ H0
P 2 ⋅ (l + H 0 )
 Comparatia dintre SCP si SCTM

Criterii de comparatie:

temperatura fluidului cald;

presiunea de funcţionare;

numărul de funcţiuni pe care le poate
îndeplini, de exemplu: vaporizator,
condensator, schimbător gaz/gaz,
gaz/lichid, lichid/lichid;

numărul de unităţi de transfer de
căldură (NTC) care poate fi
considerat ca un indicator al
performanţelor schimbătorului.
Algoritm de calcul de proiectare puntru un
SCP (monofazic)
Date de intare:
Temperatura agentului termic primar la intrare, T1i [°C]
Temperatura agentului termic secundar la intrare, T2i [°C]
Debitul de agent primar, m1 [kg/s]
Debitul de agent secundar, m2 [kg/s]
Sarcina termică a aparatului, Q [W]
Suprafaţa de schimb de căldură a unei plăci, Sp [m2]
Distanta dintre placi (înălţimea canalului), H0
Conductivitatea termică a plăcii, λ [W/(m.K)]
Dimensiunile geometrice ale placii (L, l, δ)

Bilantul termic:
Q&
Temperatura agentului termic primar la iesire, T1e = T1i −
m& 1 ⋅ c p1
Q&
=
Temperatura agentului termic secundar la iesire, T2e T2i +
m& 2 ⋅ c p 2
 Algoritm de calcul de proiectare
Numărul de canale nc =1
Calculul coeficienţilor de convecţie :
α1 = 1 1 ; α 2 = 2 2  W 
Nu ⋅ λ Nu ⋅ λ
Suprafata totală de schimb de căldură: dh dh  m 2 ⋅ K 
S = (2 ⋅ nc − 1)⋅ S p m 2 [ ]
Calculul coeficientului global de schimb de căldură:
Vitezele de circulaţie prin canale:
m& 1 m& 2 m 1  W 
kS =
w1 =
nc ⋅ ρ1 ⋅ H 0 ⋅ l
; w2 =
nc ⋅ ρ 2 ⋅ H 0 ⋅ l  s  1 δ 1  m 2 ⋅ K 
+ +
α1 λ α2
Numerele Reynolds :
w ⋅d w ⋅d Noua valoare a fluxului termic:
Re1 = 1 h ; Re 2 = 2 h
ν1 ν2 Q& c = k S ⋅ S ⋅ ∆tmed [W ]

Numerele Nusselt :
0, 25
 Pr  NU Q& − Q& c
Nu1 = a ⋅ Re1b ⋅ Pr1c ⋅  1  ε= ⋅100 ≤ 1 [%]
 Prp1  nc=nc+1 &
Qc
0, 25
b

c  Pr2 

= ⋅ ⋅ ⋅
Nu2 a Re2 Pr2   DA
 Prp 2 
REZULTATE
 RECUPERATOARE DE CĂLDURĂ

Prin recuperator se înţelege un schimbător de căldură care

prezintă următoarele trei caracteristici principale:

recuperează o parte a căldurii gazelor rezultate din arderea

unui combustibil, care se evacuează dintr-o instalaţie
pirotehnologică;

căldura recuperată foloseşte la preîncălzirea aerului de ardere
sau a combustibilului gazos;

gazele de ardere care cedează căldura sunt separate de fluidul
gazos ce primeşte căldura printr-un perete metalic sau ceramic.
 CLASIFICAREA RECUPERATOARELOR DE CĂLDURĂ
RECUPERATOARE DE CALDURA

DUPA MATERIAL DUPA MODUL PREPONDERENT DE DUPA SOLUTIA CONSTRUCTIVA

REALIZARE A TRANSFERULUI DE CALDURA

METALICE CERAMICE CONVECTIVE RADIATIVE CU TEVI DIN OTEL CU PROEMINENTE TERMOBLOC DIN PLACI
- ORIZONTALE ACICULARE
- VERTICALE

Tipuri constructive reprezentative, caracteristici functionale:

a) cu ţevi orizontale: b) cu ţevi veticale:

Gaze Gaze
Avantaje: aparat simplu,

Aer Aer etanş, realizează o suprafaţă
de schimb de căldură destul
de mare pentru un volum
dat;

Dezavantaje: nu poate
Aer Aer prelua dilatarea ţevilor
(l < 0,8 – 0,9 m; tg < 600 ºC;
ta < 300 ºC).
Gaze Gaze
 Recuperatoare cu proeminenţe aciculare
Se realizează prin turnare, din fontă, prin
Avantaje: transfer de căldură
extindere suprafeţei de schimb de căldură intensificat; se pot tipiza ;
pe una din părţi sau pe ambele. Se
Dezavantaje: sunt grele; fonta
realizează elemente tipizate care apoi se pot este fragilă; pierderi de presiune
asambla, mai multe în serie sau în paralel. mai mari; favorizează apariţia
depunerilor; sunt neetanşe.

nervura
Linia nervurilor
Recuperatoare termobloc
Se realizează prin turnare
Avantaje: rezistă la
din fontă obţinându-se un şocuri termice;
paralelipiped de fontă perfect etanşe;
străbătut de fascicule e ţevi
Dezavantaje: sunt
orizontale şi canale grele; fonta este
paralelipipedice verticale fragilă;
prin care circulă gazele. ta < 200-250 ºC.
 RECUPERATOARE DE CĂLDURĂ DE RADIATIE
Radiatie unilaterala : Tip clepsidra :
tge
tae
tge

H
tax
tai
tgi
d1
Radiatie bilaterala :
H
tge
d3
tae
tae
Q2 Q1

tai

tai

tgi tgi
 Particularităţile calcului termic al recuperatoarelor de
căldură
ε CO = f1 (t g , pCO2 ⋅ l )
q g = q gc + q gr [W m2 ] ε g = ε CO2 + β ⋅ ε H 2 O − ∆ε cu  2
 H 2O
ε = f (t
2 g , p H 2O ⋅ l );

q gr  W   Tg 
0, 65
ε CO
p
(
 2 = f1 t p , pCO2 ⋅ l )
α gr =  m 2 ⋅ K  Agp p
= ε CO ⋅  
2 T 
+β ⋅ ε Hp 2O cu  ;
tg − t p  p
p
(
ε H 2O = f 2 t p , p H 2O ⋅ l )
4 ⋅V
 W  Grosimea medie a stratului radiant: l ≅ 0,9 ⋅ [m];
α g = α gc + α gr  m2 ⋅ K  S
  π ⋅d2
4⋅ ⋅H
4 ⋅V 4
q gr = q gr 1 + qgr 2 = (1 + ϕ ) ⋅ q gr 1 = Pentru cilindri: l ≅ 0,9 ⋅ = 0,9 ⋅ = 0,9 ⋅ d [m] .
S π ⋅d ⋅H
 4 4
 T   T 
= ϕ ⋅ C0 ⋅ ε *p ⋅ ε g ⋅ 
g
 − Agp ⋅  p   [W m ] 2
  100   100  
 W 
Emisivitatea corpului negru: C0 = 5,67  2 4
;
m ⋅ K 
Factorul de formă: ϕ ∈ (0,1 ÷ 0,2 ) ;
1+ ε p
Factorul de absorbţie al incintei: ε *p ≅ ;
2
 Calculul de proiectare al recuperatorului tip clepsidră
1. Date de intrare: Da , tai , tae , Dg , t gi , t ge ;
t ai + tae
2. Aleg iniţial: t ax = ;
2
3. Sarcinile termice pe cele două drumuri de aer:
Q1 = Da ⋅ (iax − iai ); Q2 = Da ⋅ (iae − iax ) ;

4. Coeficienţii globali de schimb de căldură pe cele două drumuri de aer:

k S ,1 , k S , 2 ;

5. Diferenţele medii de temperatură pe cele două drumuri de aer:

∆tmed ,1 , ∆tmed , 2 ;
Metoda
6. Suprafeţele de schimb de căldură: H grafo-analitică
Q1 Q2 H2 H1
S1 = ; S2 = ;
k S ,1 ⋅ ∆t med ,1 k S , 2 ⋅ ∆t med , 2

7. Înălţimile aferente celor două drumuri: H1 , H 2 ; Hcalcul

H1 − H 2
8. Eroarea: ε H = ⋅100 ;
H1
*
9. Dacă ε H > 1 [%] atunci calculul se reia din (2) cu tax = tax taxcalcul tax