Tipologii temperamentale

Cel mai vechi sistem temperamental propus aparține medicilor greci

Hipocrate și Galenus. Ei au clasificat oamenii în patru tipuri
temperamentale, plecând de la lichidul predominant din organism, astfel:
 Sangvinic (sânge)
 Coleric (bila galbenă)
 Flegmatic ( limfa)
 Melancolic (bila neagră).
Explicația lor a fost considerată în timp naivă, dar denumirile pentru cele patru
temperamente s-au păstrat până astăzi.

O evoluție importantă în explicarea temperamentului a fost realizată  de

fiziologul rus Ivan Petrovici Pavlov prin teoria sa despre tipurile de activitate
nervoasă superioară. 
La baza activității nervoase superioare a oamenilor și animalelor se află două
procese nervoase:
 Excitația - impulsul spre acțiune 
 Inhibiția - amânarea sau suspendarea acțiunii
Aceste două procese se caracterizează prin trei însușiri:
-intensitatea (puternic-slab)
-echilibrul (echilibrat-neechilibrat)
-mobilitatea (mobil-inert)
Din combinarea acestor însușiri rezultă patru tipuri de sistem nervos, care sunt
corelate de Pavlov cu cele patru temperamente descriere de Hipocrate și Galenus.
 Sangvinic -puternic, echilibrat, mobil
 Coleric- puternic, neechilibrat, excitabil
 Flegmatic- puternic, echilibrat, inert
 Melancolic- slab.

Psihologul elvețian Carl Gustav Jung explică diferențele temperamentale

prin orientarea personalității fie spre exterior (extraversiune), fie spre interior
(introversiune).
Extravertiții sunt persoane orientate spre lumea exterioară, sunt firi deschise,
sociabile, comunicative, optimiste.
Introvertiții sunt persoane orientate spre lumea interioară, sunt firi inchise, timide,
retrase, tăcute, pesimiste. 
 Psihologul englez Hans Eysenk  adaugă o nouă dimensiune tipologiei lui
Jung, anume gradul de nevrozism - stabilitate sau instabilitate emoțională. 
El a reprezentat cele două dimensiuni : extraversiunea - introversiunea și
stabilitatea - instabilitatea pe axe perpendiculare.

Instabil

MELANCOLIC COLERIC

Introvertit   Extravertit

FLEGMATIC SANGVINIC

Stabil