VÎSCOZIMETRE

Aşa cum s-a arătat deja raportul dintre tensiunea de forfecare şi viteza de
forfecare este o caracteristică de material denumită vîscozitate dinamică ,
notată cu  , unitatea de măsură fiind Pa .s. Mai jos sînt prezentate cîteva
vîscozităţi dinamice ale unor fluide Newtoniene la 20 0C exprimate în mPa.s :

Dietileter 0,23
Apă 1,0087
Etanol 1,19
Ulei mineral ungere 0,1-1,2
Glicerină (50%) 6,05
Ulei de măsline 107,5
miere 104

pe lîngă văscozitatea dinamică mai este folosită şi vîscozitatea cinematică

exprimată ca raport între vîscoitatea dinamică şi densitate , unitatea de
măsură fiind m²/s, o altă exprimare uzuală este fluiditatea ca fiind inversul valorii .
Vîscozitatea dinamică şi cea cinematică reprezintă mărimi reologice staţionare
ce nu depind de timp şi pot fi determinate prin măsurători reologice simple. In
principal sînt prezentate principalele Aparate, metode şi tehnici de determinare a
vîscozităţii. ââ

Vîscozimetrul cu bilă căzătoare liber

Dacă o bilă de diametru db este lăsată să cadă liber intr-un cilindru de

sticlă umplut cu lichidul a cărui vîscozitate se doreşte a se determina aceasta
cade cu viteză de cădere vc constantă forţele gravitaţionale fiind în echilibru
cu forţele rezistive rezultate din deplasarea bilei, valoarea vitezei de cădere vc
fiind proporţională cu vîscozitatea dinamică  care în condiţii date are
expresia :

d b2 (  b   s )  g d
  2,1  b (1)
18  vc dc

Unde :  b - densitatea materialului bilei

 s - densitatea soluţiei
g - acceleraţia gravitaţională
dc - diametrul interior al cilindrului

1
Avînd în vedere faptul că în condiţii date parametrii: g, dc sînt mărimi
constante ele pot fi cuprinse într-o constantă K , iar relaţia de mai sus se poate
scrie ca:

  K  t(b   s ) (2)
unde t reprezintă timpul de cădere a bilei intre două repere trasate pe cilindrul
de sticlă.
Dacă în continuare se ţine cont că atît densitatea bilei  b cît şi densitatea
soluţiei  s sînt constante în condiţii date , rezultă că :

η  K 1 t (3)
unde :
K1= K  (  b   s ) (4)

Fig.1. Principiul vîscozimetrului cu bilă căzătoare liber

ca atare determinarea vîscozităţii dinamice se prin procedeul bilei căzătoare

liber se rezumă la măsurarea unui timp în care o bilă, dintr-un anumit material,
parcurge în cădere liberă prin lichidul cercetat un drum prestabilit marcat prin
două repere pe cilindrul de sticlă, figura 1. Trebuie avut în vedere că relaţia (3)
este valabilă numai la determinări curente la a ceeaşi soluţie a cărei valoare a
densităţii a fost inclusă în constanta K 1 . Atunci cînd se schimbă natura bilei
sau natura soluţiei pentru determinarea vîscozităţii este necesară folosirea
relaţiei (2) .

Vîscozimetrul cu bilă căzătoare în cilindru uşor înclinat

( vîscozimetrul Höppler)

Principiul de lucru la acest tip de văscozimetru este acelaşi ca la

vîscozimetru cu bilă căzătoare liber, cu deosebirea că cilindrul de sticlă este
înclinat uşor cu o valoare de 10° , are un diametru interior dc de 16 mm, iar

2
diametrul bilei db este de 15 mm . Şi la acest vîscozimetru determinarea
vîscozităţii se face prin măsurarea timpului în care o bilă, dintr-un anumit
material, parcurge în cădere

Fig. Principiul vîscozimetrului Höppler

liberă prin lichidul cercetat un drum prestabilit marcat prin două repere pe
cilindrul de sticlă, figura, fiind valabilă relaţia :

  K 2  t(b   s ) (5)

Care este analogă cu relaţia (2 diferind numai constanta K2 care pe lîngă valorile
celorlalte mărimi constante include şi aportul valorii unghiului de înclinare a
cilindrului de sticlă. Şi aici trebuie avute în vedere cele menţionate mai sus
atunci cînd se procedează la la schimbarea bilei sau la schimbarea naturii
soluţiei , caz în care pentru determinarea vîscozităţii este folosită relaţia:

η  K3  t (6)

unde K3 – este o constantă ce include g, d c,  b ,  s precum şi o valoare ce

reprezintă aportul nghiului de inclinare al cilindrului

Vîscozimetrul cu bilă rostogolită în cilindru înclinat

3
La acest tip de vîscozimetru bila nu cade liber şi nici sub un unghi mic ci se
rostogoleşte într-un cilindru de sticlă inclinat mai puternic, figura 3. Prin
modificarea înclinării cilindrului forţa gravitaţională poate fi modificată uşor şi
repede adaptînd sistemul de măsurare la diverse domenii de vîscozitate, ca
dezavantaj trebuie menţionată forma de curgere complexă ce apare în aceste
cazuri. Expresia vîscozităţii în cazul în care db>>dc este :
2
d b (  b   s )  g  sin 
 (7)
4  vc

Unde α reprezintă unghiul de inclinare faţă de poziţia orizontală, iar vc viteza de

cădere a bilei. Ca şi în cazurile precedente de vîscozimetre cu bilă determinarea

Fig.3. Principiulvîscozimetrului cu bilă rostogolită

vîscozităţii se rezumă la măsurarea unui timp în care bila parcurge distanţa

dintre două repere trasate pe cilindrul de sticlă înclinat, espresia acesteia este :

η  K4 t (8)

Unde constanta K4 include pelîngă celelalte valori constante, menţionate deja , şi

aportul valorii ungiului  de inclinare a cilindrului de sticlă.

Vîscozimetrul cu bilă suspendată

La văscozimetrele cu bilă prezentate mai sus vîscozitatea soluţiei trebuie să fie

cunoscută ca valoarea ei să fie cuprinsă în constantă, de asemenea cilindrul
de măsurare şi soluţia trebuie să fie transparente iar vîscozitatea soluţirei
cercetate să nu fie foarte mare . La Vîscozimetrul cu bilă suspendată aceste

4
restricţii sînt eliminate . O bilă este impinsă sub acţiunea unor greutăţi şi a unui
sistem de pîrgii in soluţia cercetatată care se găseste într-un cilindru metalic
termostatat. Ca şi la vîscozimetrele precedente se măsoară timpul în care bila
parcurge un anumit drum urmărit cu un ceas comparator , expresia vîscozităţii
fiind :

η  K5  m  g  t (9)

unde : K5 - reprezintă o constantă ce include caracteristici dimensionale ale bilei,

ale cilindrului cu lichid, ale densităţii bilei şi ale drumului parcurs de
bilă
m - valoarea masei greutăţii pusă pe platan
g - acceleraţia gravitaţională
t - valoarea timpul măsurat în care bila parcurge o anumită distanţă
prestabilită ( de ex 30 mm)

Fig.4. Principiul vîscozimetrului cu bilă suspendată

Vîscozimetre rotative

La vîscozimetrele rotative un corp rotativ se roteşte faţă de un corp static între

acestea găsindu-se lichidul cercetat , se măsoară momentul de rotaţie sau
turaţia care sînt în relaţie directă cu tensiunea de forfecare respectiv cu rata
forfecării în funcţie de geometria corpurilor de contact care pot fi de tip cilindii
oaxiali, con-placă , sau disc-disc

Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali

5
La acest sistem un cilindru se găseste coaxiali in alt cilindru în interstiţiul dintre
aceştia fiind lichidul cercetat acesta fiind supus unor forţe de forfecare prin
rotaţia fie a cilindrului interior ( metoda Couette) fie a celui interior ( metoda
Searle ), celalalt cilindru stînd pe loc ,figura 5.

b
a

Fig.5. Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali. a)- metoda Couette, b-metoda Searle

Rata forfecării lichidului în interstiţiu este hotărătă de către turaţia cilindrului în

mişcare . Dacă valoarea raportului între raza cilindruluiinterior ri şi raza cilindrului
exterior re este suficient de mare ( ri / re > 0,99 ) este valabilă relaţia :

 re  ri
  n (10)
re  ri

unde n- reprezintă turaţia cilindrului rotativ

Rata forfecării se manifestă printr-un moment de rotaţie M măsurabil :

M
 2 (11)
2    ri  l

unde l - reprezintă lungimea cilindrului interior iar M:

M = F .r (12)

iar expresia vîscozităţii în funcţie de aceste două mărimi este:


  (13)


6
relaţie din care rezultă că vîscozitatea poate fi determinată fie menţinînd
constantă tensiunea de forfecare şi măsurînd rata forfecării prin intermediul
turaţiei n , relaţia (10), fie menţinînd constantă rata forfecării (respectiv turaţia )
şi măsurînd momentul M. Din punct de vedere aplicativ prima soluţie este
preferată de majoritatea producătorilor de aparate deoarece pe de-o parte
momentul M este mai uşor de menţinut constant decît o turaţie, pe de altă parte
prin metoda măsurării turaţiei se poate determina direct limita de forfecare .
Dezavantajul sistemului cilindru- cilindru constă în faptul că şi în partea frontală
a cilindrului rotitor apar forţe de forfecare neuniforme datorită dependenţei
vitezei de rotaţie de raza elementului rotitor. Pentru compensarea acestui
neajuns se pot folosi cilindrii rotitori care se termină în partea de jos cu un con
a cărui înclinaţie este astfel calculată încît în timpul rotaţiei să dea aceeaşi
tensiuni de forfecare ca şi în interstiţiul lateral. Elementele geometrice ale celor
doi cilindrilor sînt cuprinse într-o constantă K1 inscripţionată pe cuplul celor doi
cilindrii, momentul de rotaţie M trebuie şi el mentinut constantă fiind cuprins
într-o altă konstantă K2, ca atare din combinarea relaţiei (10) cu relaţia (13)
rezultă:

K
η (14)
n

relaţie care arată că în condiţiiile mentinerii constante a momentului de rotaţie

vîscotitatea este invers proporţională cu turaţia n a cilindrului. Pentru
etalonarea măsurătorilor se folosesc etaloane de calibrare cu soluţii de
vîscozităţi bine cunoscute.

Sistemul de contact de tip con- placă

La sistemul de contact con-placă un corp sub formă de con se roteşte

deasupra unei placi cilindrice , figura 6. Cu toate că viteza unui punct material
creşte pe măsură ce acesta se găseşte mai departe de centru viteza de
forfecare rămînînd constantă deoarece odată cu creşterea diametrului creşte
şi grosimea lichidului din interstiţiul dintre con şi disc.

7
 Fig.6. sistemul de contact tip con - placă

Pentru ca gradientul de forfecare vertical să fie dominant unghiul de înclinare

 a conului trebuie să fie mic. In aceste condiţii rata forfecării in interstiţiul
dintre con şi placă este :

2    n    2    n
2

2
   1   (15)
  3  


unde  - unghiul , în radiani, făcut de con cu suprafaţa plăcii.

Tensiunea de forfecare rezulta ca fiind:

3 M
 3 : (16)
2   r

Sistemul con - placă este utilizat în principal pentru determinarea tensiunilor

normale de forfecare.

Sistemul de contact de tip placă - placă

La sistemul de contact placă-placă lichidul cercetat se găseşte în

interstiţiul dintre două plăci din care una se roteşte, figura 6, spre deosebire de
sistemul con – placă viteza de forfecare nu este egală în tot interstiţiul , ea creste

8
 Fig.7. sistemul de contact tip con – placă

odată cu diametrul discurilor şi are o valoare maximă la marginea exterioară a

discurilor unde se defineşte şi rata forfecărri ca fiind :

 2   r  n
  (17)


iar pentru tensiunea de forfecare , la lichide Newtoniene este valabilă relaţia:

(18)

pentru lichide cu o comportare Nenewtoniana se practică factori de corecţie .

Vîscozimetre capilare

La vîscozimetrele capilare un lichid este trecut sub o diferenţă de p

presiune printr-o capilară de diametru d şi lungime l cu această ocazie curge
un debit volumic care este măsurat corespunzător, figura 8. Ca şi în cazurile

9
 Fig.8. Principiul vîscozimetrului capilar

precedente pentru a se putea măsura vîscozitatea este necesară cunoaşterea

tensiunii de forfecare şi a ratei de forfecare în locul măsurării care în cazul
concret al vîscozimetrului capilar se ia zona cu tensiunea de forfecare maximă
care este peretele interior al capilarei corespunzător cele două mărimi se vor
numi tensiune de forfecare de perete  p şi viteză de forfecare ( rată de

forfecare) de perete  p , vîscozitatea avînd expresia :

p
  (19)
p

Tensiunea de forfecare de perete  p rezultă din diferenţa de presiune p

aplicată sau măsurată :

p  d
p 
4l
(20)

iar în cazul lichidelor Newtoniene rata forfecării se determină din debitul

volumic :

 32  V (21)
p 
 d3

La un lichid Nenewtonian relaţia între rata forfecării şi debitul volumetric este la

început necunoscută, motiv pentru care cu ajutorul relaţiei de mai sus se
calculează prima dată o rată a forfecării aparentă după care se practică o

10
corecţie care ţine cont de comportarea Nenewtoniană. In ce priveşte presiunea
necesară curgerii aceasta poate fi realizată cu un gaz sub presiune, cu ajutorul
unui piston sau prin curgere hidrodinamică sub presiunea colanei de lichid ce
se găseşte deasupra capilarei. Afară de măsurarea debitului volumic ca expresie
a vîscozităţii vîscozitatea mai poate poate fi determinată şi prin timpul în care un
volum precis de lichid trece prin curgere liberă prin orificiul capilarei , pe acest
principiu se bazează vîscozimetrul Uhbelohde şi vîscozimetrul Engler.

Tab.1. Alte tipuri de vîscozimetre

Denumire Schema de principiu Principiul de măsurare şi

vîscozimetru caracteristici
Vîscozimetre Principiu de măsurare: un
rotative de tip element de amestecare se roteşte
Money şi de tip cu o viteză prestabilită constantă
agitator în lichidul cercetat. Valoarea
măsurată a momentului mecanic
necesar constituie o măsura a
vîscozităţii soluţiei cercetate fiind
proporţională cu valoarea acesteia.
Soluţia de măsurare cel mai
adesea folosită este măsurarea
intensităţii curentului absorbit de
motorul de antrenare a tijei
agitatorului. Etalonarea se
realizează cu soluţii de vîscozitate
cunoscute. Avantaje: fiabilitate
mare, se realizează concomitent şi
agitarea soluţiei , intreţinere şi
curăţire uşoară preţ de cost scăzut
dezavantaje: nu pot fi determinate
mărimi reologice complexe,
precizie şi rezoluţie relativ scăzute
Incercarea Principiu de măsurare: se
Rheotens (Spinn) măsoară forţa de tragere a unei
topituri în funcţie de viteza de
tragere. Din punct de vedere a
tipului de solicitare este o solicitare
uniaxială de întindere. Avantaje :
se simulează procese reale.
Dezavantaje : sînt necesare
numeroase corecţii
.

11
 Principiu de măsurare: Prin
Reometru prin aplicarea unor forţe de tracţiune la
tracţiune simplă capetele unei probe cilindrice ,
obţinută prin cilindrii rotitori
materialul este solicitat uniaxial .
Forţele de întindere în funcţie de
viteza de întindere dau indicații
despre viscozitatea uniaxială . prin
marcarea unui anumit segment din
probă se poate determina
comportarea elastică şi plastică.
Avantaje : deformaţie uniaxială
omogenă, construcţie simplă.
Dezavantaje : proba trebuie să
prezinte vîscozitated ridicată. Sint
posibile viteze relativ mici de
deformare . Termostatare
complicată
Reometru de Principiu de măsurare: prin
întindere prin comprimarea materialului încercat
forfecare între două plăci se obţine o
întindere echivalentă de material la
iesirea acestuia dintre discuri.
Vîscozitatea echivalentă se
determină din forţa de comprimare
şi din scăderea înălțimii probei .
Pentru reducerea frecării de pereţi
pot fi folosiţi lubrifianţi pentru
ungerea acestora. Avantaje:
deservire uşoară, deformatii
posibile mici, întindere multiaxială.
Dezavantaje : proba trebuie să
aibă vîscozitate mare, sînt necesari
lubrifianţi,

Reometre de Principiu de măsurare: reometre

proces de proces sînt folosite în regim
On-line- reometrul este legat în by
pass cu procesul sau în regim In-
Line- reometrul este plasat în
fluxul principal de material . La
aceste reometre sînt folosite
diverse principii de măsurare,
precum corelarea vîscozităţii cu
atenuarea vibrării în domeniul
sonor sau ultrasonor a unui corp
scufundat în lichidul cercetat .
Avantaje: măsurare continuă şi
In situ, fiabilitate mare, construcţie
robustă, întreţinere uţoară.
Dezavantaje: precizie mai mică
decît la aparatele de laborator,
este necesară cunoaşterea
densităţii

12
13