Lucrarea nr.

9. Cursa realǎ a pistonului, sarcinile

maxime și minime în prǎjina lustruitǎ
9.1 Cursa realǎ a pistonului
În calculele practice, cursa reală a pistonului se determină ţinând
seama numai de deformaţiile prăjinilor şi ţevilor, produse de sarcinile
statice şi de supracursa pistonului datorită forţelor de inerţie.
Prin urmare, deplasarea pistonului în pompă este comandată de
balansier prin intermediul garniturii de prăjini de pompare. La cursa
descendentă prăjinile coboară prin lichid sub acţiunea greutăţii proprii,
supapa fixă a pompei fiind închisă, iar supapa mobilă a pistonului deschisă,
iar la începutul cursei ascendente a prăjinii lustruite, greutatea coloanei de
lichid din ţevile de extracţie care acţiona asupra supapei fixe şi deci asupra
garniturii de ţevi de extracţie, este preluată de supapa mobilă şi va acţiona
asupra pistonului şi implicit asupra garniturii de prăjini de pompare.
În consecinţă la începutul cursei ascendente în timp ce prăjina
lustruită îşi efectuează cursa la suprafaţă, pistonul rămâne nemişcat în
pompă până în momentul în care se termină deformaţia elastică a prăjinilor
de pompare şi ţevilor de extracţie. Deci, la cursa ascendentă pistonul preia
treptat de pe ţevi greutatea coloanei de lichid corespunzătoare secţiunii
brute a acestuia Pl . Ca urmare, ţevile se scurteaza cu λt , iar prăjinile se
alungesc cu o valoare λ p . Între timp prăjina lustruită efectuează o deplasare
egală cu ( λ p + λ t ). În tot acest interval de timp pistonul stă fix în pompă,

49
 deplasându simultan pe distanţa λt dupăă care pistonul
pompa şii pistonul deplasându-se
începe să se deplaseaze în pompă.
pomp
La cursa descendentă
descendent fenomenele de mai sus se produc în sens
invers, greutatea lichidului trecând treptat de pe piston pe ţevile de
extracţie, (fig. 9.1).

a. b. c. d. e.
Fig.9.1 Corelarea dintre deplasarea prăjinii
pr lustruite şi
deplasarea pistonului pompei.

Ca urmare, prăjinile
jinile se scurtează evile se alungesc cu λt ,
scurteaz cu λ p , iar ţevile
după care începe să se deplaseze în jos ansamblul prăjini-
prăjini piston, efectuând
cursa descendentă.
Dacă se noteazăă cu S cursa prăjinii lustruite la suprafa
rafaţă şi se ţine
seama de cele prezentate mai sus, atunci cursa reala a pistonului Sr,
S este
dată de relaţia:
S r = S − (λ p + λ t ) = S − λ
(9.1)

50
 în care λ este deformaţia totală:
(λ = λ p + λ t ) ,
(9.2)

Deformaţiile elastice ale prăjinilor de pompare şi ale ţevilor de

extracţie se pot determina în două cazuri:
• în cazul vitezelor de pompare mici (10 cd/min sau mai puţin),
când se iau în considerare numai sarcinile statice (sarcinile
dinamice se neglijează);
• în cazul vitezelor de pompare mari, când se iau în considerare
şi sarcinile statice şi cele dinamice. La viteze mari de
pompare, sarcinile dinamice influenţează cursa reală prin
alungiri suplimentare care duc la o supracursă a pistonului.
Deformaţiile elastice ale garniturii de prăjini λ p şi ale ţevilor de
extracţie λt sub acţiunea lui Pl, ţinând seama de legea lui Hooke, sunt date
de relaţiile:
Pl ⋅ L Pl ⋅ L
λp = ; λt = (9.3)
E ⋅ap E ⋅ at

în care: ap reprezintă aria secţiunii prăjinilor, m2;

at - secţiunea metalică a ţevilor de extracţie, m2;
E - modulul de elasticitate al materialului, N/m2;
L- lungimea garniturii de ţevi, respectiv de prajini unice(formată
dintr-un singur tronson), m.
Prin urmare, cursa reală a pistonului se poate determina cu
următoarea relaţie:

Pl L  1 1
Sr = S − +  (9.4)
E  a p at 

Dacă garnitura de prăjini este alcătuită din tronsoane de lungimi lp1,

lP2, lpn, având secţiunile ap1 , ap2, .... , apn, iar ţevile de extracţie din

51
tronsoane de lungime lt1 , lt2 K ltm, cu secţiunile at1 , at2, .... , atm, aplicând
acelaşi mod de calcul, se obţine:

Pl n l pi Pl m l ti
λp = ⋅∑ λt = ⋅∑
E i =1 a pi E i =1 a ti (9.5)

Cursa reală a pistonului în cazul unei garnituri de prăjini unice va fi

dată de relaţia:

 2,27 2
S r = S + λi − (λ p + λt ) = S 1 + 10 (Ln )  − (λ p + λt ) (9.6)
 10 

În cazul garniturilor de prăjini combinate, Gilbert a determinat

următoarea relaţie pentru cursa reală:

 2,65 2
S r = S ⋅ 1 + 10 ⋅ (L ⋅ n )  − λ
 10  (9.7)

unde λ reprezintă deformaţia totală a prăjinilor şi ţevilor dată de

relaţia:

 i

∑a ∑
P1 l pi l ti
λ=  +  (9.8)
E  a ti 
 1 pi 

Dacă se ancorează ţevile deformaţia ţevilor va fi nulă, λt conducând

la creşterea cursei reale a pistonului.
unde: S reprezintă cursa prăjinii lustruite m;
Sr – cursa reală a pistonului m;
n – numărul de cd/min ale prăjinii lustruite;
E – modulul de elasticitate al materialului, N/m2;
P1 - greutatea coloanei de lichid care acţionează asupra pistonului, N;
qpi – greutatea unitară a prăjinilor, N/m;
lti – lungimea ţevilor de extracţie, m;
ati – secţiunea ţevilor de extracţie, m2;
Ap – secţiunea pistonului, m2.

52
 9.2 Sarcinile maxime și minime în prǎjina
lustruitǎ
Sarcina totală în prăjina lustruită la cele două curse se determinǎ cu
relaţiile:

Pa = Psa ± Pd a + P fra = Pl + (b + f )Pp + Pp a / g (9.9)

Pd = Psd ± Pdd − P frd = (b − f )Pp + Pp a / g (9.10)

La cursa ascendentă va exista un moment în care sarcina totală în

prăjina lustruită va avea o valoare maximă Pmax , iar la cursa descendentă o
valoare minim,a Pmin. . In calculele practice se neglijează forţele de inerţie a
lichidului, forţele de frecare şi cele rezultate din fenomenele vibratorii.
Pentru a compensa erorile care se fac prin neglijarea acestor forţe în
calculul sarcinii maxime la prăjina lustruită se ia în considerare numai
forţele de inerţie ale garniturii de prăjini admiţând în locul acceleraţiei
medii , valoarea maximă a aceeleraţiei la cursa ascendentă, amax , respectiv
valoarea minimă amin la cursa descendentă.
amax amin
Rapoartele , reprezintă factorii dinamici la cursa ascendentă,
g g
respectiv descendentă notaţi cu masc , respectiv mdesc.
Aşa cum s-a demonstrat la paragraful I.2.4 acceleraţia maximă,
respectiv minimă sunt date de relaţiile:

Sω 2  r
a max = 1 +  (9.11)
2  l

Sω 2  r 
a min = − 1 −  (9.12)
2  l

Tinând seama de notaţiile factorilor dinamici şi de relaţiile (9.11) şi

(9.12) rezultă următoarele relaţii de calcul pentru determinarea factorilor
dinamici:

S ⋅ω 2  r  S ⋅ n2  r 
masc = ⋅ 1 +  = ⋅ 1 +  (9.13)
2 g  l  1790  l 

53
 S ⋅ω 2  r  S ⋅ n2  r 
m desc = ⋅ 1 −  = ⋅ 1 −  (9.14)
2g  l  1790  l

Tinând seama de relaţiile de mai sus rezultă că sarcina maximă şi

sarcina minimă la prăjina lustruită sunt date de relaţiile:
Pmax = Pl + (b + m asc )Pp
(9.15)

Pmin = (b − m desc )Pp

(9.16)

9.3 Exerciţii

I.Să se dimensioneze garnitura de prăjini prin metoda eforturilor

maxime admisibile în cazul unei sonde la care se cunosc următoarele date:
• adâncimea de fixare a pompei, Lf = 2750 m;
• densitatea ţiţeiului, ρt =850 kg/m3;

• densitatea apei de zăcământ, ρa =1050 kg/m3;

• impurităţi, i = 50%;
• densitatea oţelului, ρo =7850 kg/m3;

• diametrul pistonului, d p =1,5 in;

• rezistenţa admisibilă a oţelului 20MoNi35 , σ a =2385 ⋅ 10 5 N/m2;

• cursa de suprafaţă, S = 2,5 m;
• numărul de curse duble pe minut, n =8 cd/min;
• raza manivelelor, r = 690 mm;
• lungimea bielelor, l = 3770 mm.

54
 II. Să se determine variaţia eforturilor unitare în garnitura de ţevi şi
să se aleagă oţelul pentru ţevile de extracţie în condiţiile în care se
cunosc următoarele date:
• adâncimea de fixare a pompei, Lf = 2750 m;
• densitatea ţiţeiului, ρt =850 kg/m3;

• densitatea apei de zăcământ, ρa =1050 kg/m3;

• densitatea oţelului, ρo =7850 kg/m3;

• diametrul pistonului, d p =1,5 in;

• lungimea tronsonului 2, lt2 = 1000m;

• lungimea tronsonului 1, lt1 = 1750m;
• diametrul exterior al tronsonului 1, de1= 2 7/8 in;
• diametrul interior al tronsonului 1, di1= 2,5 in;
• diametrul exterior al tronsonului 2, de2= 3 1/2 in;
• diametrul interior al tronsonului 1, di2= 3 in;
• garnitura de prăjini are trei tronsoane cu următoarele caracteristici
prezentate în tabelul 9.
Tabelul 8.1. Datele garniturii de prăjini.
Aria secţiunii
Diametrul Greutatea unitară Lungimile tronsoanelor
transversale
In cm2 N/m m
¾ 2,85 24,2 1447
7/8 3,87 32,2 688
1 5,06 41,6 615

Bibliografie
1. Firu, F., Chiţu-Militaru, P., Mocănescu, F., Manolache, V.:
Extracţia ţiţeiului prin pompaj, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A. Bucureşti 2004.
2. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Sisteme de extracţie, Editura
Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2013.

55
3. Popescu, C., Luca, L., Alexandru, I. Boric, D.G.: Extracţia ţiţeiului
prin pompaj de adâncime, Editura Ziua, Bucureşti, 2005.
4. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia ţiţeiului şi gazelor asociate,
vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993.

56