METODE EOR/IOR

EXAMEN

Anul II Master
Inginerie de Zăcământ

Metode Chimice
 Metode Chimice

Întrebarea 1

Care sunt mecanismele prin care metodele chimice de mărire a recuperări

realizează o îmbunătăţire a eficienţei injecţiei de apă?

Răspuns:

 micşorarea mobilităţii fazei dezlocuitoare în raport cu mobilitatea

ţiţeiului din zăcământ;

 reducerea tensiunii interfaciale, modificarea umectabilităţii rocii,

schimbarea caracterului emulsiei, etc.
Metode Chimice

Întrebarea 2

Ce se urmăreşte prin aplicarea injecţiei de soluţii de polimeri?

Răspuns:

Injecţia de soluţie de polimer urmăreşte uniformizarea frontului de

dezlocuire, cu consecinţe favorabile asupra eficienţei de inundare
volumetrică a zăcământului.
Metode Chimice

Întrebarea 3

Care sunt agenţii cei mai folosiţi pentru modificarea mobilităţii apei de
injecţie?

Răspuns:

Agenţii cei mai folosiţi pentru modificarea mobilităţii apei de injecţie sunt
polimerii hidrosolubili:

 Poliacrilamida parţial hidrolizată (PAAH);

 Biopolimerii de tip Xanthan.

Metode Chimice

Întrebarea 4

Care sunt etapele parcurse la prepararea unei soluţii de polimer?

Răspuns:
Prepararea soluţiei se face în două etape:
•etapa 1 în care se realizează o soluţie cu concentraţia de 3000 –
5000 ppm (0,3 – 0,5%) şi în care folosirea apei dulci este strict
necesară pentru PAAH şi mai puţin pentru biopolimer;
•etapa a 2-a în care se prepară soluţia diluată de injecţie, 300 –
1000 ppm (0,03 – 0,1%), în apa de injecţie foarte bine epurată.
Metode Chimice

Întrebarea 5

Care sunt factorii ce influenţează viscozitatea unei soluţii de polimer?

Răspuns:
Factorii care acţionează asupra viscozităţii aparente a soluţiilor de
polimeri sunt:
 tipul şi concentraţia polimerului – creşterea concentraţia în
polimer, duce la creşterea viscozităţii aparente;
 salinitatea şi compoziţia solventului - soluţia de PAAH îşi reduce
viscozitatea cu aproximativ 90% la salinităţi mari, în timp ce
biopolimerii de tip Xanthan sunt mai puţin afectaţi;
 masa moleculară a polimerului - creşterea viscozităţii, este cu atât
mai mare cu cât masa moleculară a polimerului este mai mare.
Metode Chimice

Întrebarea 6

Definiţi factorul de rezistenţă şi factorul de rezistenţă rezidual în cazul

unei soluţii de polimer.

Răspuns:

Se defineşte noţiunea de ,,factor de rezistenţă" (R.F.) prin expresia:

w k w  p
RF   ;
p w k p

Se defineşte,,factorului de rezistenţă rezidual" (R.R.F.) prin expresia :

wi k wi
RRF   ;
wp k wp
Metode Chimice

Întrebarea 7

Care sunt fenomenele de degradare ale unei soluţii de polimer, ce

conduc la scăderea eficienţei procesului de dezlocuire?

Răspuns:

Degradarea poate fi:

Degradarea mecanică - efectul tensiunilor de forfecare şi a
vitezelor mari cu care se circulă soluţia.
 Degradarea chimică - la contactul cu oxigenul a unor agenţi
oxidanţi ai soluţiei de polimer.
 Degradarea termică - la valori de temperatură mai mari de
100oC pentru soluţiile de poliacrilamidă şi de 70oC pentru soluţiile de
biopolimeri.
 Degradarea bacteriană - afectează în mod deosebit soluţiile de
biopolimeri de tip Xanthan.
Metode Chimice

Întrebarea 8

Care este tehnologia de operare în cazul injecţiei de soluţii de

polimer?

Răspuns:

Tehnologia de operare are loc după următoarea schemă:

 injecţia unui dop de prespălare (apă dulce) a zăcământului pentru a reduce
salinitatea apei de zăcământ şi prezenţa ionilor divalenţi de Ca++ şi Mg++;
 injecţia dopului de soluţie de polimer a cărui mărime şi concentraţie se
stabileşte pentru fiecare proces, în urma experimentelor de laborator şi a
unui experiment în şantier, şi depind de: natura şi permeabilitatea rocii
colectoare, salinitatea şi pH-ul solventului, salinitatea şi compoziţia apei de
zăcământ, tipul şi caracteristicile polimerului utilizat;
 injecţia de apă de zăcământ pentru împingerea dopurilor din faţă.
Metode Chimice

Întrebarea 9

Ce se urmăreşte prin injecţia de soluţie alcalină sau de surfactant?

Răspuns:
Injecţia de soluţie alcalină sau de surfactant urmăreşte modificarea,
în mod favorabil, a fenomenelor de interfaţă cu efect supra eficienţei
dezlocuirii la scară micro.
Metode Chimice

Întrebarea 10

Care sunt agenţii chimici utilizaţi la prepararea soluţiilor alcaline şi

a soluţiilor tensioactive?

Răspuns:

În cazul soluţiilor alcaline substanţa activă cu care se aditivează apa de

injecţie este un chimical, pentru modificarea pH-ului apei; hidroxidul de
sodiu, hidroxidul de bariu, fosfatul trisodic, polietilenamina, amoniacul etc.

În cazul soluţiilor tensioactive se foloseşte un surfactant sau biosurfactant,

ale căror molecule conţin componente hidrofile şi hidrofobe, ceea ce permite
acestora să se concentreze la interfaţa apă-ţiţei, reducându-se astfel
tensiunea interfacială: sărurile acizilor graşi, eteri poliglicolici, sulfonaţi de
petrol, alchil-aril sulfonaţi, alchil-sulfonaţi sintetici etc.
Metode Chimice

Întrebarea 11

Care sunt principalele mecanisme ce acţionează în cazul injecţiei de

soluţii alcaline-tensioactive-polimer?

Răspuns:

Principale mecanisme ce acţionează sunt:

 Reducerea tensiunii interfaciale şi diminuarea rigidităţii filmelor
interfaciale, cu consecinţe directe asupra forţelor capilare; va conduce la o
reducere a saturaţiei reziduale în ţiţei, evidenţiată prin numărul capilar.
 Modificarea umectabilităţii rocii colectoare - rocile oleofile pot fi
hidrofilizate astfel că ţiţeiul, existent până atunci imobil, poate fi pus în
mişcare. Are loc o schimbare a distribuţiei ţiţeiului remanent, dintr-o fază
discontinuă, neumezitoare, într-o fază continuă umezitoare, realizându-se
astfel noi căi de curgere pentru o fază care altfel ar fi fixată.
 Emulsionarea ţiţeiului – prin formarea unei emulsii ca urmare a reducerii
tensiunii interfaciale în urma reacţiei dintre acizii organici şi soluţia chimică.
Metode Chimice

Întrebarea 12

Care este tehnologia de operare în cazul injecţiei de soluţii

alcaline-tensioactive-polimer?

Răspuns:
Are loc după următoarea schemă:
 Dopul de prespălare are rolul de a îndepărta cationii divalenţi de Ca++ şi Mg++
din apa de zăcământ şi de a reduce salinitatea apei de zăcământ acolo unde
aceasta este ridicată.
 Dopul de soluţie chimică: soluţie alcalină, surfactant, soluţie micelară sau un
sistem al acestora a cărui concentraţie şi mărime a dopului se stabilesc în urma
experimentelor de laborator, pentru fiecare zăcământ, în funcţie de
caracteristicile fluidelor conţinute şi ale rocii colectoare.
 Dop de soluţie de polimer pentru realizarea unui front de dezlocuire uniform,
evitarea canalizărilor soluţiei pe anumite direcţii de curgere, pentru evitarea
străpungerii soluţiei chimice de către apa care împinge dopurile din faţă.
 Apă de zăcământ care se marchează cu un trasor radioactiv pentru controlul
eventualelor pătrunderi ale apei în frontul de dezlocuire.