Sunteți pe pagina 1din 7

C9

 2 ore

Modulul II. Stimularea sondelor


II.2 Acidizarea stratelor productive
II.2.10 Tratarea stratelor productive cu solutii de HCl
cu concentratie ridicata

II.2.11 Tratarea cu microemulsii

II.2.12 Tratarea cu spume acide

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
 Care sunt concentratiile soluţiilor acide ȋn relaţie cu viteza de reacţie
 Principiile tratării stratelor productive cu microemulsii.
 Principiile tratării stratelor productive cu spume acide.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:


 ştii care sunt avantajele utilizarii soluţiei de HCl de 28 faţă de soluţia
de 15%
 ştii cand se utilizează soluţia de HCl de 28%.
 ştii cand se aplică tratarea stratelor productive cu microemulsii
 ştii care sunt rolurile componenţilor unei microemulsii, respectiv ale
unei spume acide.
 ştii cand se aplică tratarea stratelor productive cu spume acide.

11
II.2.10 Tratarea stratelor productive cu solutii de
HCl cu concentratie ridicata

Solutia de HCl cu concentratie 28% HCl este eficienta in cazul


stratelor productive cu un continut de carbonati peste 30 – 40%, deoarece are
o durata mai mare de consum si ataca roca pe o raza mai mare în jurul sondei.
Viteza de reactie a HCl creste aproximativ direct proportional cu
concentratia acidului pâna la valoarea de 20% HCl. La concentratii ale HCl
între 20% si 24% viteza de reactie creste într-un ritm mai intens, atingând
valoarea maxima- aceste concentratii se evita.
Peste concentratia de 24% HCl, viteza de reactie a acestuia se reduce.

Fig.1 Viteza de reactie a solutiilor de HCl


Solutia de 28% HCl comparativ cu solutia de 15% HCl prezinta
avantajele:
 viteza de reactie mai mica, rezulta o patrundere a solutiei acide
pe o distanta de 2 – 3 ori mai mare în roca înainte de consumare;

12
 durata de consum este de circa 2.5 ori mai mare decat a aceluiasi
volum de solutie de 15%HCl si deci raza zonei atacate de acid
este mai mare ;
 cantitate mai mare de roca dizolvata si implicit o crestere a
permeabilitatii efective a matricei;
 degajarea în timpul reactiei dintre acid si roca a unei cantitati
duble de CO2, care antreneaza mai usor produsii de reactie la
repunerea sondei în productie si contribuie la scaderea
vâscozitatii titeiului.
Dezavantaje:
o viteze de coroziune extrem de ridicate - ACOR 42 asigura
reducerea sub limita admisa a vitezelor de coroziune. S-au
elaborat o serie de retete sinergetice.
o pericol de formare a gudroanelor acide la contactul solutiei de
HCl cu unele titeiuri din zacamânt;
o posibile incompatibilitati cu unii aditivi;
o formarea unor precipitate cu unele saruri din apele de zacamânt;
o reactie intensa cu rocile colectorului, ce poate forma precipitate.

 Test de autoevaluare 9.1

In ce condiţii se folosesc soluţiile acide de concentraţie ridicată ?

II.2.11 Tratarea cu microemulsii

Microemulsiile sau solutiile micelare sunt dispersii stabile de picaturi


sferice cu diametrul mai mic de 0,14 μm ale unui lichid în alt lichid.
O solutie micelara este o dispersie microscopica alcatuita în general
din patru componente principale în diferite proportii medii, cum ar fi: 10%
surfactant, 1 – 4% cosurfactant, 25 – 70% hidrocarbura lichida, 20 – 60%
apa sarata, dar care împreuna formeaza o singura faza lichida.
Solutiile micelare sunt omogene, stabile, transparente.

13
Temperaturile la care soluţiile micelare raman stabile:
T>100oC in solutii de 15% HCl, respectiv in solutii de HF si apa sarata
T=80oC in solutia de HCl neutralizata
T=50oC cand se injecteaza azot.
Rolurile componentilor unei microemulsii:
 Surfactantul (tensida)- sulfonatul de petrol reduce tensiunea
interfaciala dintre fluidul deplasant si cel deplasat
 Cosurfactantul (cotensida),- alcoolul are capacitatea de a
îngloba o cantitate mai mare de apa sau de titei.
 Electrolitul dizolvat în apa - saruri sau baze (de obicei NaCl sau
hidroxid de sodiu), mareste vâscozitatea solutiei.
Concentratii mai mari de NaCl pot cauza precipitarea surfactantului
din microemulsie, dar în schimb reduc cantitatea de alcool necesara.
Tratamentele cu microemulsii se aplica la:
 sondele de productie pentru refacerea permeabilitatii zonei de
strat din jurul sondei;
 sondele de injectie pentru curatirea spatiului poros, micsorarea
tensiunilor interfaciale si cresterea permeabilitatii efective
pentru apa;
 sondele de productie transformate în sonde de injectie, acestea
avand o saturatie remanenta în titei care scade receptivitatea
stratelor.
Efectele tratamentelor cu microemulsii constau ȋn:
• refacerea permeabilitatii cu o eficienta de 4 ori mai mare decât
a unei solutii acide simple.
• patrunderea rapid si mai adânc în formatiunile compacte, cu
permeabilitate mica.

 Test de autoevaluare 9.2

Care sunt componenţii unei microemulsii ?

14
Instabilitatea microemulsiilor ȋnseamna formarea emulsiilor blocante care
apar la adsorbtia surfactantului pe roca ca si la contactul îndelungat al solutiei
micelare acide cu roci bogate în sulfati de calciu.
Ionul de Ca care poate apare ca urmare a dizolvarii gipsului de catre
solutia micelara acida micsoreaza mult stabilitatea solutiei micelare. Din
cauza degradarii solutiilor micelare acide se pot forma emulsii blocante care
pot fi combatute prin tratamente cu volume mari de solutii alcoolice si
dezemulsionanti neionici.

II.2.12 Tratarea cu spume acide

Se aplica in cazul stimularii formatiunilor productive depletate la care


aplicarea tratamentelor acide conventionale nu mai dau rezultate.
Spumele acide sunt fluide bifazice ce constau din:
 Faza interna gazoasa (uzual N2 sau CO2).
 Faza externa constituita din solutie de HCl, solutii de
amestecuri de acizi si un surfactant, sau amestec apa –alcool.
Agentul activ de suprafata stabilizeaza spuma acida prin adsorbtia
orientata a moleculelor acestuia la interfata gaz – lichid, reducând tensiunea
superfaciala a lichidului si asigurând o buna dispersie a gazului în lichid.
Calitatea spumei acide este exprimata prin volumul de gaz continut
(exprimat procentual).
Spumele folosite în tratamentele de acidizare contin 60-80% gaz.
Spumele cu continut de gaz redus nu sunt recomandate deaorece au o
capacitate scazuta de eliminare a produsilor de reactie din strat, dupa operatia
de tratare.
Este necesara alegerea tipului si a concentratiei optime de agent de
spumare.
Avantajele utilizarii spumelor acide sunt:
 continut mic de lichid benefic pentru formatiunile productive cu
minerale argiloase sensibile la apa;
 pierderi de fluid reduse (din cauza vâscozitatii aparente mari a spumei
acide) ce permite o penetrare pe o raza mai mare;
 o curatare mai buna prin recuperarea mai eficienta a fluidelor dupa
tratare;

15
 transport îmbunatatit de solide, datorita vâscozitatii mai mari a
spumelor acide, care face ca particulele fine insolubile (cuart, gips,
feldspat) din strat sa fie purtate în suspensie si îndepartate din canalele
de curgere si apoi din sonda;
 un control mai bun al curgerii spumei acide prin îmbunatatirea calitatii
schimbând densitatea solutiei de tratare.
Timpul de inchidere a sondei dupa tratamentele cu spume acide trebuie
sa fie mic pentru a evita separarea lichidului, gazelor si a particulelor fine
care ar trebui mentinute in suspensie. Repunerea în productie a sondei se
va face progresiv atunci cand dupa pauza de reactie presiunea se mentine
la valori relativ ridicate.

 Test de autoevaluare 9.3

Care sunt componenţii unei spume acide?

Lucrarea de verificare
1. Care sunt avantajele tratamentului cu microemulsii?
2. Ce rol au componenţii unei microemulsii?
3. Unde se aplica tratamentele cu microemulsii?
4. Ce sunt spumele acide si cand se folosesc?
5. Ce reprezinta calitatea unei spume?
6. Cum trebuie sa fie timpul de inchidere al sondei dupa tratamentul cu spume
acide si de ce?

! Bibliografie

1. Bellarby, J.: Well Completion Design, Elsevier, Amsterdam, New York, Tokyo, 2009.
2. Cristescu, M., Teodorescu, C.C: Stimularea productivităţii sondelor prin acidizare,
Editura UPG, 2014
3. Economides, M.J., and Nolte, K. (eds.), Reservoir Stimulation (2nd ed.), Prentice Hall,
1989.

16
4. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.

17

S-ar putea să vă placă și