I.

SUBSTANŢE TENSIOACTIVE STA (denumiţi, de asemenea, agenţi activi de suprafaţă sau tenside), sunt substanţe care prezintă o caracteristică structurală ce constă în existenţa a două componente, una cu caracter hidrofil (polar), adică având afinitate pentru apă şi o alta cu caracter hidrofob (nepolar) care prezintă afinitate pentru lichide uleioase. Cele două componente cu caracter opus sunt legate între ele printr-o puternică legătură chimică. Această structură particulară stă la baza proprietăţilor tensidelor, care sunt adsorbite efectiv la interfaţa apă-ulei, orientându-se spre cele două straturi în funcţie de afinitatea lor, ceea ce are ca efect micşorarea tensiunii superficiale la interfaţă. Agenţii tensioactivi scad tensiunea interfacială a două lichide nemiscibile, diminuând, de asemenea, opoziţia la dispersia sub formă de picături fine a unuia dintre lichide în celălalt. Dispersia astfel obţinută, care se numeşte emulsie, este stabilizată de către agenţii tensioactivi, numiţi şi agenţi de emulsionare sau emulgatori. Acţiunile specifice tensidelor depind de importanţa fiecăruia dintre cei doi poli structurali. Atunci când predomină partea hidrofilă, predomină proprietăţile solubilizante sau detergente. În cazul în care partea hidrofilă şi cea lipofilă sunt echilibrate se manifestă caracterul emulsionant, în timp ce partea hidrofilă, mai slabă, determină proprietăţi de spumare. HLB - Acronim pentru Hydrophile/Lipophile Balance, sistem utilizat pentru definirea raportului între partea hidrofilă şi cea lipofilă a unei substanţe cu activitate superficială (agent tensioactiv), care permite selectarea compusului optim pentru formularea unei emulsii, a unui detergent, etc. Agenţii tensioactivi furnizează bariera fizică de la interfaţă, prevenind atingerea picăturilor şi reducând tensiunea interfacială. Principalele funcţii ale tensidelor în preparatele cosmetice sunt: - Solubilizarea componentelor insolubile; - Emulsionarea şi asigurarea stabilităţii emulsiei; - Spumarea, calitate necesară şampoanelor şi spumelor de baie; - Detergenţa (eliminarea murdăriei); - Udarea, care reprezintă cea mai bună modalitate de contact între produsul de aplicat şi substrat. Stabilizarea emulsiei cosmetice Pentru prevenirea separării emulsiei în cele două faze componente se poate acţiona în mai multe moduri : - se măreşte vâscozitatea fazei externe, ceea ce micşorează mobilitatea picăturilor fazei interne şi astfel se diminuează posibilitatea lor de coliziune:

care sunt emulgatorii ce trebuie aleşi pentru emulsiile de tip U/A şi care pentru emulsiile A/U. cei sintetici prezentând avantajul constanţei calităţii şi preţului de cost mai scăzut. . Valorile HLB necesare pentru emulsionarea unor materiale de uz cosmetic sunt prezentate în Tabelul 6. conform formulei. obţinem valoarea HLB = 9. care permit emulsionarea apei în ulei şi obţinerea de creme cu fază continuă uleioasă. De exemplu oleil alcoolul (5 unităţi de etilen oxid . ceea ce scade probabilitatea lor de adeziune.5 Acid oleic 17 Lanolină 12 Acid stearic 17 Petrolatum 7 Alcool cetilic 15 Ulei mineral greu 10.5 Ceară de albine 9 Ulei mineral uşor 10 .5 EO) cu masa molară egală cu 489 şi masa părţii hidrofile egală cu 220 (5x44) este 45 % hidrofil.2. .2.sterolii. Tipuri de substanţe tensioactive Agenţii tensioactivi pot fi de origine naturală sau sintetică.ce fel de agenţi tensioactivi există şi care sunt caracteristicile acestora. Împărţind la 5. . dintre care cel mai cunoscut compus este colesterolul.valorile HLB ale emulgatorilor şi cum sunt acestea corelate cu potenţiala utilizare a tensidului. este necesar ca formulatorul să aibă acele cunoştinţe care să-i permită să ştie: . Tabelul 6.ce efecte indezirabile pot avea emulgatorii asupra structurii celulare a epidermei. Din punct de vedere practic. Printre substanţele cu activitate superficială naturale se pot cita: .12 Formula de calcul a indicelui HLB este: HLB = % masa părţii hidrofile / 5.- se dispersează faza internă astfel încât să rezulte cât mai multe particule posibile.ce compatibilităţi există între diferitele clase de emulgatori: . prin scăderea tensiunii superficiale se determină scăderea forţei motoare responsabilă termodinamic de coalescenţa picăturilor. . Valorile HLB necesare emulsionării unor materiale de uz cosmetic MATERIALUL HLB MATERIALUL HLB Acetofenona 14 Ceară microcristalină 9.

agenţii tensioactivi anionici. în funcţie de pH-ul mediului. Derivaţi de acizi carboxilici – în această categorie intră acizii alcanoici (şi alcanoaţii). Esterii acizilor carboxilici În această categorie intră un număr mic de monoesteri ai acizilor disau tri-carboxilici. cum ar fi acil lactilatul de sodiu.saponinele. este purtător de sarcină negativă (anion). clasificarea lor fiind posibilă prin considerarea naturii părţii hidrofobe sau hidrofile sau a comportării în soluţie apoasă. este purtător de sarcină electrică pozitivă. au comportare diferită (anionici în mediu alcalin. . . în mod spontan.lecitinele din ouă sau soia. cationici în mediu acid).agenţii tensioactivi amfoteri. ale căror proprietăţi spumante le recomandă pentru folosire în formularea şampoanelor. agenţii tensioactivi anionici aparţin următoarelor clase de produse: 1. Din grupa tensidelor care ionizează în soluţie apoasă fac parte: . mai exact posibilitatea de ionizare. datorită proprietăţii lor de a forma cu apa. care este partea activă. esterii acizilor carboxilici şi eterii acizilor carboxilici.agenţii tensioactivi cationici. cum ar fi citratul de dinonoxinol-9 sau esteri formaţi dintr-un acid şi gruparea hidroxi aparţinând unui acid carboxilic. straturi duble. al căror ion cu cea mai mare dimensiune. care este partea activă. care. Agenţii tensioactivi sintetici reprezintă o familie vastă. care. extrase din lemnul de panama sau din iederă. . Clasificarea cea mai uzuală are la bază comportarea tensidelor în soluţie. Tensidele anionice şi cele cationice sunt incompatibile. sunt utilizate în formularea lipozomilor. al căror ion cu cea mai mare dimensiune. Substanţe tensioactive anionice Din punct de vedere chimic. O CH2 HO C C O (CH2CH2O)9C6H4C9H19 COOH O R O C O OCHC O CH3 CH CH3 COONa - CH2 C O(CH2CH2O)9C6H4C9H19 Citrat de dinonoxinol-9 Acil lactilat de sodiu .

Ca sau Mg.Compuşii tensioactivi anionici sunt agenţi tensioactivi primari într-o mare varietate de şampoane. toleranţă faţă de apa dură şi uşurinţă de spumare. K. unde R reprezintă un rest hidrocarbonat lung. Sulfaţii de alchil se utilizează frecvent în combinaţie cu alchileter sulfaţii (AES) care au hidrofilicitate mai bună şi iritabilitate mai mică. Metoda de preparare a acestor produse implică două etape. cu formula generală R-OSO3Me. iar Me poate fi Na. metalul fiind acelaşi ca şi în cazul anterior. 2. Derivaţii sulfataţi sunt sărurile esterilor sulfurici ai alcoolilor graşi.Compuşii din această categorie. un atom de sulf. Acest compus are proprietăţi spumante şi detergente şi intră în compoziţia şampoanelor. cu formula CH3-(CH2)11-OSO3Na. Sulfatarea alcoolilor se poate face pe următoarele căi ROH + H2SO4 ROSO3H + H2O ROH + SO3 ROSO3H ROSO3H + HCl ROH + HOSO2Cl Cel mai cunoscut compus din această categorie este laurilsulfatul de sodiu. Sunt agenţi de emulsionare U/A şi A/U apreciaţi. Sulfosuccinaţii Agenţii tensioactivi din categoria sulfosuccinaţilor sunt din punct de vedere chimic sărurile de sodiu ale monoesterilor sau diesterilor acidului sulfosuccinic. ceeea ce-i recomandă pentru şampoane. Derivaţii sulfonaţi Tensidele din această categorie conţin. dar acesta este legat direct de lanţul hidrocarbonat. Formula generală este R-SO3Me. Sunt consideraţi stabili în condiţiile de formulare a produselor cosmetice. de asemenea. sunt solide cu aspect ceros. Esteri ai acidului sulfuric . esterificarea şi sulfonarea (v. schema de reacţii): HC CH C O C + R OH O Alcool R O C CH CH COOH O O Monoesterul acidului maleic Anhidrida maleica . între care sunt mai des utilizaţi stearoil lactilatul de calciu şi citratul de laureth-6. Cei mai utilizaţi sunt sulfaţii de alchil (AS) datorită consideraţiilor de preţ. Sărurile acil lactilaţilor cu catenă scurtă spumează foarte bine. Unul din cele mai cunoscute produse din această categorie este dioctilsulfonatul de sodiu. care intră în compoziţia cremelor de ras şi a cremelor depilatoare. spumelor de baie şi pastelor de dinţi.

la valori extreme pot suferi hidroliză. Isetionaţii pot fi amestecaţi cu substanţe tensioactive anionice sau neionice. de obicei sub formă de pudre sau fulgi. cu mult mai blânzi decât sulfaţii de alchil şi alţi derivaţi sulfonaţi. R C O CH2CH2SO3Na Isetionaţii sunt livraţi sub forma sărurilor Acil isetionatul de sodiu de sodiu. dar principala utilizare o reprezintă batoanele detergente (syndet bars). Acizi sulfonici şi sărurile acestora Acil isetionaţii Acil isetionaţii sunt esteri formaţi din acizi carboxilici şi acidul isetionic (HOCH2CH2SO3H) O Acidul isetionic se formează prin adiţia bisulfitului de sodiu la oxid de etenă. Produsul reprezentativ pentru această clasă de compuşi este isetionatul de cocoil COO CH2CH2SO3Na Isetionat de cocoil Isetionatul de cocoil se poate obţine prin două metode: . Este foarte interesant faptul că isetionaţii sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. Isetionaţii nu sunt afectaţi de apa dură şi pot fi folosiţi în şampoane. Stabilitatea isetionaţilor este influenţată de condiţiile de pH.O R O C O Monoesterul acidului maleic CH CH COOH + R OH CH CH C C O O R R O Diesterul acidului maleic SO 3Na + R O C O Bisulfit de sodiu Sarea disodica a monoesterului acidului sulfosuccinic CH CH2 COO Na + - R O C O CH CH NaOH COOH + NaHSO3 +_ H2O Monoesterul acidului maleic O CH CH C C O Diesterul acidului maleic O O R R Na+O3-S + NaHSO3 O C C O CH CH2 O O R R Sarea de sodiu a diesterului acidului sulfosuccinic 3.

Principalele utilizări ale acestora sunt legate de produsele de curăţire casnice şi detergenţii pentru veselă. producând o senzaţie de uscăciune şi asprime neplăcute.peptidele acilate .acil glutamaţii. Alchil aril sulfonaţi Alchil aril sulfonaţii moderni se obţin prin alchilarea Friedel Crafts a benzenului cu olefine sau derivaţi halogenaţi cu catenă liniară. dar poate provoca cristalizarea în preparatele lichide care nu au fost formulate adecvat. sub 40µ m... isetionatul de cocoil are o solubilitate destul de redusă în apă. 4. Alchilbenzenii obţinuţi sunt sulfonaţi cu acid sulfuric. ceea ce limitează folosirea lor în formulele cosmetice şi de îngrijire. . Isetionatul de cocoil este livrat sub formă de pudră.tauraţii. ceea ce îl face recomandabil pentru barele de detergent.sarcozinaţii. acţiunii blânde şi compatibilităţii foarte bune cu pielea isetionatul de cocoil este recomandat pentru includere în formulele preparatelor pentru copii sau ale produselor destinate curăţirii faciale.în această clasă de compuşi intră aminoacizii acilaţi şi sărurile acestora: . . particulele având dimensiuni mici.condensarea cu clorura acidului gras (în acest procedeu. . în produs se găsesc mici cantităţi de clorură de sodiu rezultată ca secundar în reacţie). cu proprietăţi detergente şi spumante foarte bune. Acil aminoacizi şi săruri ale acestora . anhidridă sulfurică sau acid clorsulfonic. La temperatura camerei.esterificarea directă a 2-hidroxi etansulfonatului de sodiu cu acidul gras provenit din cocos şi . Datorită proprietăţilor emoliente . dar au acţiune degresantă asupra pielii şi părului. R NaSO3 Liniar alchil benzen sulfonaţii (LAS) sunt agenţi tensioactivi foarte puternici.

dar au o acţiune blândă. cu structuri complexe) se obţin prin condensarea clorurilor acizilor graşi cu N-metil glicina sau cu oligopeptide. HOOC CH2CH2CH COONa Acilglutamaţii sunt amide care pot suferi hidroliză.Un alt membru reprezentativ NH C R pentru această categorie de compuşi este aspartatul de di-TEA-palmitoil. Sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. Lauril-sarcosinatul de sodiu posedă şi proprietăţi antimicrobiene şi poate fi utilizat în compoziţia pastelor de dinţi. Datorită porţiunii polare voluminoase prezintă stabilitate în apa dură.Acilglutamaţii Acidul glutamic este un aminoacid cu două grupări carboxilice. foarte bine toleraţi. Derivatul său N-acilat poate forma săruri la una sau la ambele grupe carboxil. Inocuitatea peptidelor acilate este demonstrată de utilizarea lor în siguranţă de cca. Se folosesc în formularea şampoanelor şi produselor destinate curăţirii pielii. cum ar fi laurilsarcozinatul de sodiu precum şi derivaţii acilaţi de colagen sau proteine hidrolizate (provenite din ovăz sau grâu. sare de potasiu: CH3(CH2)10CO N CH2 COONa CH3 Lauril sarcozinatul de sodiu Agenţii activi de suprafaţă proveniţi din aminoacizi. O acilglutamat de sodiu Sărurile de sodiu sunt livrate în formă solidă în timp ce sărurile de trietanol amină (TEA) sunt livrate sub formă de soluţie 30 %. Preţul ridicat şi mirosul specific restrâng aria de utilizare. în scopul prevenirii cariilor. ceea ce îi recomandă pentru utilizare cu precădere în şampoane. Soluţiile apoase ale sării monobazice au un pH uşor acid (5-6). Peptidele acilate Cele mai importante acil amide utilizate ca agenţi tensioactivi în industria cosmetică sunt sarcozinaţii şi produşii de condensare ai proteinelor cu acizii graşi. chiar în cazul pielii sensibile. C (NH CH C )n OK O X O Proteina animală hidrolizată şi acilată. Capacitatea de spumare a acil glutamaţilor este destul de mică. 50 ani. în timp ce soluţiile sărurilor dibazice sunt alcaline. . lăsând pe piele o senzaţie plăcută. apelor de gură.

Alcoolul poate fi mono-. Au puţine utilizări în produsele cosmetice. di. Lipofilicitatea esterilor depinde de structura alcoolului şi de natura esterului. agenţii tensioactivi anionici sunt utilizaţi cu precădere în . un atom de azot cuaternar.Tauraţii O R C N CH2CH2SO3Na CH3 Metil aciltaurat de sodiu Tauraţii se obţin prin acilarea taurinei sau Nmetil taurinei. Tauraţii sunt acizi sulfonici tari.sau polihidroxilic (glicerina). de regulă. dar datorită acţiunii spumante foarte bune sunt recomandabili pentru spumanţii de baie. Produsul final este un amestec de mono-. di.n-alchil Fosfat de diPEG -n-alchil O CH3(CH2)16COCH2 CH3(CH2)7CH CH(CH2)7COCHCH2 O O O P O CH3 OCH2CH2N CH3 CH3 Fosfolipida . Datorită acţiunii lor detergente. O serie de esteri fosforici sunt solubili în solvenţi nepolari comuni. lecitina (fosfatidil colina). disterii fiind mai lipofili decât monoesterii. fie în stare solida. proprietăţilor de înmuiere şi de spumare. foarte solubili în apă. poate avea o catenă mai complexă. Sunt livraţi. fie în soluţii. Esteri ai acidului fosforic şi săruri ale acestora Substanţele din această clasă sunt în principal mono şi diesterii acidului fosforic şi sărurile acestora: O O OH R (OCH2CH2)n O R (OCH2CH2)n O P P OH R (OCH2CH2)n O OH Fosfat de PEG. 5. Fosfat de dilaureth.4.lecitina Alţi membri din această clasă: Fosfat de DEA-oleth-10. Esterii acidului fosforic se obţin prin reacţia dintre oxiclorura de fosfor şi un alcool.şi tri. care să includă mai multe funcţiuni între care de exemplu.esteri care trebuie purificat pentru separarea componenţilor. Esterii neutralizaţi (sărurile) sunt solubili în apă.

RNH2CH2CH2COOH X RNH2CH2CH2COO RNHCH2CH2COO B Restul hidrofob Restul hidrofob anionic amfionic pH pH puternic bazic intermediar În aceste structuri X. prezentându-se ca amfioni la valori pH intermediare. Substanţe tensioactive cationice În categoria tensidelor cationice intră substanţele care au sarcina pozitivă localizată pe restul hidrofob si o serie de alţi derivaţi cum ar fi alchilaminele. 2. Aminele etoxilate 4. care capată încărcare la scăderea pH-ului la 7 sau sub 7. Sărurile de amoniu cuaternare. una negativă în mediu puternic bazic. substanţele tensioactive amfotere poartă o sarcină pozitivă în mediu puternic acid.formularea produselor de igienă. cu precizarea că este necesară o clătire foarte bună. sare disodică O C NH CH2CH2 N CH2COONa CH2CHCH2SO3Na OH Acil amfohidroxipropil sulfonat de sodiu CH2CH2OCH2COONa Acil amfodiacetat de sodiu . Astfel. Alchil imidazolinele 3.reprezintă un anion (cum ar fi Cl-) iar B+ este un cation (cum ar fi Na+ sau K+). Alchil aminele. Principalele clase de compuşi aparţinând acestei categorii sunt: 1. Substanţe tensioactive amfotere Sunt considerate tenside amfotere acele substanţe ale căror sarcină de pe lanţul hidrofob se modifică în funcţie de pH. Din categoria agenţilor tensioactivi amfoteri fac parte acil/dialchil etilendiaminele si acizii aminici N-alchilaţi Formulele generale ale acil/dialchil etilendiaminelor sunt: O R C NH CH2CH2 CH2CH2OH N CH2COONa R O C NH CH2CH2 N CH2COONa Restul hidrofob cationic pH puternic acid Acil amfo glicinat de sodiu O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH R CH2CH2OCH2CH2COONa Acil amfo carboxi glicinat .

O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH CH2CH2COONa Acil amfopropionat de sodiu Printre membrii cei mai importanţi ai acestei clase se pot cita: • • coco amfocarboximetil hidroxi propil sulfat. • • • cocoamfoacetat de sodiu. sare monosodică. Undecilen amfopropionat de sodiu. acetat fosfat de lauroamfo-PG-. . sare disodică. sare disodică: coco amfodipropionat.

unde R este un lanţ hidrocarbonat mai mult sau mai puţin lung şi derivaţii de CH3 imidazolină.N CH3 Amida acidului gras O CH3 Ester acid gras O 3-aminopropil-dimetilamina CH3 O . care sunt tipice pentru şampoane şi preparatele pentru baie. 6 % clorură de sodiu care rezultă secundar în proces. CH3 N CH3 Alchilbetaina O C NH CH2CH2CH2 CH3 N CH3 CH2 CH2 COO COO Alchilamidobetaina . În funcţie de pH.dar prin introducerea uneia din cele două componente în exces creşte solubilitatea. CAPB a devenit un produs esenţial în formulele care includ agenţi activi de suprafaţă.C . Ca efect secundar apare modificarea vâscozităţii (îngroşarea) datorită creşterii mărimii micelelor.CH2.(CH2)3 -N .R'-OH O CH3 R . Alchil betainele se prepară prin Derivati de betaina condensarea unei alchil dimetil amine cu cloroacetat de sodiu. o etapă de amidare şi una de carboximetilare: Reacţia de obţinere a betainei-faza de amidare este prezentată mai jos: O R-C . acid lauramidopropionic Aminopropil alchil glutamida CH2CH2COONa R N CH2CH2COOH Alchil imino dipropionat (sare monosodica) CH3 Principalii reprezentanţi ai acestei grupe sunt O derivaţii de betaină (betaina este trimetil + R-N CH2 C O glicina). betainele formează complecşi ionici cu substanţele tensioactive anionice cum ar fi eter sulfaţii sau alcoolii graşi sulfataţi.NH . care devine mai moale şi mai fină.Cocamidopropilbetaina (CAPB Betainele sunt livrate la un conţinut de aproximativ 30 % substanţă activă.CH2 .N + Cl -CH2 .CH2 . La valori ale pH-ului cuprinse între 5 şi 7.ONa CH3 Amida acidului gras Monocloracetat de sodiu + R .Formulele generale ale aminoacizilor N-alchilaţi sunt: CH2CH2CH2NH2 R N R NH CH2CH2COOH CHCH2CH2 C NH2 COOH O Acid alchil amino propionic Compuşi specifici din această clasă: amino propil lauril glutamida.NH .CH2 . betainele pot fi tenside anionice sau cationice.CH2 .NaCl Faza de carboximetilare: R . cu cca. Aceşti complecşi au solubilitate mai mică în apă.C .O-R ' CH3 + H2N . De la introducerea sa pe piaţă în anul 1960 şi până în prezent.CH2-CH2 .C .CH2 . Este cunoscută şi sub denumirea de amidopropilbetaina acizilor graşi din cocos. Betainele îmbunătăţesc efectul de spumare. Cocamidopropilbetaina (CAPB) este considerată cel mai important agent tensioactiv secundar. glicinat de dihidroxietil soia.O CH3 Cocamidopropilbetaina (CAPB) .N CH3 .C .NH .CH2 .C .CH2 . Procedeul de obţinere cuprinde în esenţă două etape. în special structura spumei.

Desigur. Din această raţiune. Astfel. Sunt indicate pentru acele produse destinate a rămâne în contact îndelungat cu pielea şi nu necesită clătirea imediată. şi anume: • Substanţe tensioactive cu legătură de tip ester • Substanţe tensioactive cu legătură de tip eter • Substanţe tensioactive cu legătură amidică • Substanţe tensioactive polimeri Alegerea substanţei tensioactive Dat fiind numărul mare de agenţi tensioactivi. de exemplu) asupra acidului stearic. ceea ce recomandă drept principali agenţi de emulsionare agenţii tensioactivi cu acţiune blândă. Teoretic. Diferiţii reprezentanţi ai acestei categorii sunt identificaţi după natura legăturii care uneşte partea polară de partea nepolară. alegerea adecvată. Intră. şi excepţii. deoarece aceştia pot genera un strat dublu electric în jurul picăturilor. care formează creme de tip stearat. este necesară o clătire riguroasă după utilizare. care la neutralizare cu hidroxid de potasiu dă o reacţie alcalină. în compoziţia deodorantelor corporale şi a loţiunilor demachiante. cum ar fi sarea de potasiu a fosfatului de cetil. Tensidele amfotere sunt excelenţi modificatori de vâscozitate. de asemenea. depinde şi de tipul emulsiei ce se doreşte a fi realizată (A/U sau U/A ) şi de alte considerente care sunt mai mult sau mai puţin subiective şi care au în vedere impresia tactilă (tuşeu gras sau uscat) sau segmentul de vârstă căruia i se adresează.Substanţele cu activitate superficială din această categorie sunt cu mult mai bine tolerate decât agenţii tensioactivi din grupele precedente. Există. dar. O . Substanţele tensioactive ca emulgatori Emulgatori pentru emulsii ulei în apă (U/A . Deşi sulfaţii de alchil sunt. însă o acţiune iritantă asupra pielii. buni emulgatori. inocuităţii lor. Principalul dezavantaj în cazul acestui tip de produse este legat de sensibilitatea lor faţă de pH şi prezenţa electroliţilor. Pentru prevenirea acestui fenomen. Datorită pH-ului neutru. alegerea unui anume produs este corelată cu preocuparea permanentă a formulatorului de a obţine un rezultat optim. micşorând în cea mai mare măsură cu putinţă efectele nedorite ale acestuia. desigur. toţi agenţii tensioactivi anionici pot fi folosiţi în acest scop. în primul rând. sunt utilizate în formularea produselor pentru copii şi a celor adresate pielii sensibile.Dezavantajul acestui tip de emulgator este apariţia unei spume pe piele. cărora le ameliorează toleranţa cutanată şi oculară. Aceştia au. chiar la concentraţii mici. ca şi în cazurile anterioare. Neutralizarea uzuală este făcută cu trietanol amina. în special sarea de sodiu a cetearil sulfatului. atunci când pielea este masată cu cremă. Au o putere detergentă bună şi sunt deseori asociate cu agenţi tensioactivi anionici. datorită. Proporţiile substanţelor cu activitate superficială în formulele cremelor de îngrijire sau a produselor de tip “lapte” se încadrează între 4 şi 5 %.O/W) Emulgatori anionici Emulsii foarte stabile pot fi obţinute prin folosirea agenţilor tensioactivi anionici. în preparate se introduce un ulei siliconic. prevenind astfel coalescenţa acestora. cum ar fi izetionatul de cocoil (deosebit de blând) şi esterii acidului fosforic. pentru a determina pătrunderea ei în epidermă. de asemenea. produsele de igienă au în compoziţie agenţi tensioactivi ionici în timp ce formulările de îngrijire conţin agenţi tensioactivi neionici. Cel mai important şi cunoscut emulgator pentru emulsiile U/A este săpunul. care sunt deosebit de eficienţi. Amino oxizii CH3 N CH3 Alchil dimetil amino oxid Substanţe tensioactive neionice Produsele din această grupă sunt foarte mult utilizate pentru formularea produselor de îngrijire. sunt stabile pe un interval larg de pH şi sunt compatibile cu toate celelalte clase de detergenţi şi tolerează apa dură. aşa numitele “creme evanescente” (vanishing creams) sunt formulate pe baza unor săpunuri obţinute “in situ” (pe loc) prin acţiunea unei baze (trietanol amina.

sunt. Întrucât lanolina s-a dovedit a cauza alergii. numite baze de absorbţie.25 . Deoarece emulgatorii ionici nu pot fi folosiţi iar potenţialii emulgatori trebuie să aibă valori HLB între 3 şi 6. folosiţi ca emulgatori. monogliceride etoxilate. capabile să reţină o cantitate mare de apă. în special alcoolii extraşi şi separaţi după saponificarea lanolinei. ceara de albine. Emulgatori neionici Există o plajă foarte largă de agenţi de emulsionare neionici. Esterii de poligliceril pot fi utilizaţi ca emulgatori primari în concentraţii de 1-4 % în timp ce în calitate de co-emulgator sunt suficiente concentraţii cu mult mai mici ( 0. de regulă. În ultima vreme au căpătat importanţă destul de mare esterii de poligliceril. nu sunt operante. Emulgatori pentru emulsii apă în ulei (A/U . Emulgatorii utilizaţi în mod curent sunt oleaţii: monooleatul de sorbitan sau cel de gliceril şi sesquioleatul de sorbitan. acesta din urmă în calitate de co-emulgator. în principal derivaţi de poli etilen glicol (PEG) cum ar fi compuşi etoxilaţi sau esteri etoxilaţi. cu atât mai mult cu cât asigură şi buna hidratare a pielii şi reprezintă o bază ideală pentru ingredienţii activi liposolubili. Astfel. în special din cauza acţiunii iritante asupra pielii. existând pericolul unei separări a acelor două faze. de asemenea. Dificultatea de obţinere a emulsiilor A/U stabile poate fi diminuată prin folosirea unor preamestecuri.W /O) Întrucât filmul de lipide de pe piele este o emulsie de tipul A/U. cu formarea unei faze lichide lamelare. la emulgatorii etoxilaţi. reprezintă. . însă. 2. un dezavantaj major. lanolina sau alcooli de lanolină. ricinoleaţii şi izostearaţii. petrolatum.45 dodecil glicol) care acţionează în sensul prevenirii coalescenţei picăturilor. esterii de sorbitan etoxilaţi. alcooli graşi etoxilaţi. izostearatul de poligliceril. nu face plăcere utilizatorului.Emulgatori cationici În general. alcoolii din lanolină sunt din ce în ce mai mult utilizaţi. ceara ceresina. Stabilizarea emulsiilor A/U se poate face prin utilizarea unor copolimeri (PEG. Lanolina (care poate lega 200-300 % apa sub forma unei emulsii A/U) şi derivaţii de lanolină. derivaţi de ulei de ricin etoxilaţi. Există destul de puţini emulgatori pentru emulsiile A/U. Cei mai buni emulgatori se situează în domeniul valorilor HLB 8-18. acest tip de emulsie este de preferat. Principalul avantaj al compuşilor neionici este lipsa lor de sensibilitate faţă de variaţiile de pH. Senzaţia de onctuozitate pe care o lasă pe piele. substanţele tensioactive din această categorie.3 %). variaţii prea mari ale conţinutului de etilenoxid. care includ ulei mineral.2 ca emulgator primar poate fi efectiv combinat cu diizostearatul de poligliceril-2 . care au efecte de condiţionare şi antistatice foarte bune. esterii PEG ai acizilor graşi. care. calităţi necesare în produsele de îngrijire a părului. Avantajul acestora (în special clorurii de distearil amoniu) este legat de senzaţia de catifelare pe care o conferă preparatelor în emulsie. Vâscozitatea şi stabilitatea acestor emulsii sunt dependente de tipul de procesare. sunt puţin folosiţi ca emulgatori. stearat de aluminiu. Emulgatorii tipici aparţin următoarelor categorii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful