I.

SUBSTANŢE TENSIOACTIVE STA (denumiţi, de asemenea, agenţi activi de suprafaţă sau tenside), sunt substanţe care prezintă o caracteristică structurală ce constă în existenţa a două componente, una cu caracter hidrofil (polar), adică având afinitate pentru apă şi o alta cu caracter hidrofob (nepolar) care prezintă afinitate pentru lichide uleioase. Cele două componente cu caracter opus sunt legate între ele printr-o puternică legătură chimică. Această structură particulară stă la baza proprietăţilor tensidelor, care sunt adsorbite efectiv la interfaţa apă-ulei, orientându-se spre cele două straturi în funcţie de afinitatea lor, ceea ce are ca efect micşorarea tensiunii superficiale la interfaţă. Agenţii tensioactivi scad tensiunea interfacială a două lichide nemiscibile, diminuând, de asemenea, opoziţia la dispersia sub formă de picături fine a unuia dintre lichide în celălalt. Dispersia astfel obţinută, care se numeşte emulsie, este stabilizată de către agenţii tensioactivi, numiţi şi agenţi de emulsionare sau emulgatori. Acţiunile specifice tensidelor depind de importanţa fiecăruia dintre cei doi poli structurali. Atunci când predomină partea hidrofilă, predomină proprietăţile solubilizante sau detergente. În cazul în care partea hidrofilă şi cea lipofilă sunt echilibrate se manifestă caracterul emulsionant, în timp ce partea hidrofilă, mai slabă, determină proprietăţi de spumare. HLB - Acronim pentru Hydrophile/Lipophile Balance, sistem utilizat pentru definirea raportului între partea hidrofilă şi cea lipofilă a unei substanţe cu activitate superficială (agent tensioactiv), care permite selectarea compusului optim pentru formularea unei emulsii, a unui detergent, etc. Agenţii tensioactivi furnizează bariera fizică de la interfaţă, prevenind atingerea picăturilor şi reducând tensiunea interfacială. Principalele funcţii ale tensidelor în preparatele cosmetice sunt: - Solubilizarea componentelor insolubile; - Emulsionarea şi asigurarea stabilităţii emulsiei; - Spumarea, calitate necesară şampoanelor şi spumelor de baie; - Detergenţa (eliminarea murdăriei); - Udarea, care reprezintă cea mai bună modalitate de contact între produsul de aplicat şi substrat. Stabilizarea emulsiei cosmetice Pentru prevenirea separării emulsiei în cele două faze componente se poate acţiona în mai multe moduri : - se măreşte vâscozitatea fazei externe, ceea ce micşorează mobilitatea picăturilor fazei interne şi astfel se diminuează posibilitatea lor de coliziune:

dintre care cel mai cunoscut compus este colesterolul. Tabelul 6. Printre substanţele cu activitate superficială naturale se pot cita: . care permit emulsionarea apei în ulei şi obţinerea de creme cu fază continuă uleioasă.2. .5 Ceară de albine 9 Ulei mineral uşor 10 .ce compatibilităţi există între diferitele clase de emulgatori: . prin scăderea tensiunii superficiale se determină scăderea forţei motoare responsabilă termodinamic de coalescenţa picăturilor. .- se dispersează faza internă astfel încât să rezulte cât mai multe particule posibile.12 Formula de calcul a indicelui HLB este: HLB = % masa părţii hidrofile / 5.sterolii. Tipuri de substanţe tensioactive Agenţii tensioactivi pot fi de origine naturală sau sintetică.care sunt emulgatorii ce trebuie aleşi pentru emulsiile de tip U/A şi care pentru emulsiile A/U. De exemplu oleil alcoolul (5 unităţi de etilen oxid . .ce fel de agenţi tensioactivi există şi care sunt caracteristicile acestora.5 Acid oleic 17 Lanolină 12 Acid stearic 17 Petrolatum 7 Alcool cetilic 15 Ulei mineral greu 10. Împărţind la 5.2. Valorile HLB necesare emulsionării unor materiale de uz cosmetic MATERIALUL HLB MATERIALUL HLB Acetofenona 14 Ceară microcristalină 9. ceea ce scade probabilitatea lor de adeziune.ce efecte indezirabile pot avea emulgatorii asupra structurii celulare a epidermei. Din punct de vedere practic. obţinem valoarea HLB = 9. . Valorile HLB necesare pentru emulsionarea unor materiale de uz cosmetic sunt prezentate în Tabelul 6.5 EO) cu masa molară egală cu 489 şi masa părţii hidrofile egală cu 220 (5x44) este 45 % hidrofil. este necesar ca formulatorul să aibă acele cunoştinţe care să-i permită să ştie: . conform formulei.valorile HLB ale emulgatorilor şi cum sunt acestea corelate cu potenţiala utilizare a tensidului. cei sintetici prezentând avantajul constanţei calităţii şi preţului de cost mai scăzut.

mai exact posibilitatea de ionizare. Derivaţi de acizi carboxilici – în această categorie intră acizii alcanoici (şi alcanoaţii).agenţii tensioactivi anionici. Esterii acizilor carboxilici În această categorie intră un număr mic de monoesteri ai acizilor disau tri-carboxilici. . ale căror proprietăţi spumante le recomandă pentru folosire în formularea şampoanelor. al căror ion cu cea mai mare dimensiune. agenţii tensioactivi anionici aparţin următoarelor clase de produse: 1. care este partea activă. cum ar fi citratul de dinonoxinol-9 sau esteri formaţi dintr-un acid şi gruparea hidroxi aparţinând unui acid carboxilic. al căror ion cu cea mai mare dimensiune.agenţii tensioactivi amfoteri. în mod spontan. . Agenţii tensioactivi sintetici reprezintă o familie vastă. care este partea activă. Substanţe tensioactive anionice Din punct de vedere chimic. O CH2 HO C C O (CH2CH2O)9C6H4C9H19 COOH O R O C O OCHC O CH3 CH CH3 COONa - CH2 C O(CH2CH2O)9C6H4C9H19 Citrat de dinonoxinol-9 Acil lactilat de sodiu . Din grupa tensidelor care ionizează în soluţie apoasă fac parte: . cum ar fi acil lactilatul de sodiu. în funcţie de pH-ul mediului. clasificarea lor fiind posibilă prin considerarea naturii părţii hidrofobe sau hidrofile sau a comportării în soluţie apoasă. . care. extrase din lemnul de panama sau din iederă. esterii acizilor carboxilici şi eterii acizilor carboxilici. cationici în mediu acid).saponinele. este purtător de sarcină electrică pozitivă. este purtător de sarcină negativă (anion). Clasificarea cea mai uzuală are la bază comportarea tensidelor în soluţie. Tensidele anionice şi cele cationice sunt incompatibile. au comportare diferită (anionici în mediu alcalin.agenţii tensioactivi cationici. datorită proprietăţii lor de a forma cu apa. care. straturi duble.lecitinele din ouă sau soia. sunt utilizate în formularea lipozomilor.

Compuşii din această categorie. cu formula CH3-(CH2)11-OSO3Na. schema de reacţii): HC CH C O C + R OH O Alcool R O C CH CH COOH O O Monoesterul acidului maleic Anhidrida maleica .Compuşii tensioactivi anionici sunt agenţi tensioactivi primari într-o mare varietate de şampoane. metalul fiind acelaşi ca şi în cazul anterior. Unul din cele mai cunoscute produse din această categorie este dioctilsulfonatul de sodiu. iar Me poate fi Na. unde R reprezintă un rest hidrocarbonat lung. Sunt consideraţi stabili în condiţiile de formulare a produselor cosmetice. Acest compus are proprietăţi spumante şi detergente şi intră în compoziţia şampoanelor. spumelor de baie şi pastelor de dinţi. ceeea ce-i recomandă pentru şampoane. un atom de sulf. între care sunt mai des utilizaţi stearoil lactilatul de calciu şi citratul de laureth-6. K. Derivaţii sulfataţi sunt sărurile esterilor sulfurici ai alcoolilor graşi. Sulfatarea alcoolilor se poate face pe următoarele căi ROH + H2SO4 ROSO3H + H2O ROH + SO3 ROSO3H ROSO3H + HCl ROH + HOSO2Cl Cel mai cunoscut compus din această categorie este laurilsulfatul de sodiu. de asemenea. dar acesta este legat direct de lanţul hidrocarbonat. toleranţă faţă de apa dură şi uşurinţă de spumare. Ca sau Mg. 2. Esteri ai acidului sulfuric . Sărurile acil lactilaţilor cu catenă scurtă spumează foarte bine. esterificarea şi sulfonarea (v. Formula generală este R-SO3Me. Cei mai utilizaţi sunt sulfaţii de alchil (AS) datorită consideraţiilor de preţ. cu formula generală R-OSO3Me. sunt solide cu aspect ceros. Metoda de preparare a acestor produse implică două etape. Sunt agenţi de emulsionare U/A şi A/U apreciaţi. Sulfosuccinaţii Agenţii tensioactivi din categoria sulfosuccinaţilor sunt din punct de vedere chimic sărurile de sodiu ale monoesterilor sau diesterilor acidului sulfosuccinic. Derivaţii sulfonaţi Tensidele din această categorie conţin. Sulfaţii de alchil se utilizează frecvent în combinaţie cu alchileter sulfaţii (AES) care au hidrofilicitate mai bună şi iritabilitate mai mică. care intră în compoziţia cremelor de ras şi a cremelor depilatoare.

la valori extreme pot suferi hidroliză. Acizi sulfonici şi sărurile acestora Acil isetionaţii Acil isetionaţii sunt esteri formaţi din acizi carboxilici şi acidul isetionic (HOCH2CH2SO3H) O Acidul isetionic se formează prin adiţia bisulfitului de sodiu la oxid de etenă. R C O CH2CH2SO3Na Isetionaţii sunt livraţi sub forma sărurilor Acil isetionatul de sodiu de sodiu. cu mult mai blânzi decât sulfaţii de alchil şi alţi derivaţi sulfonaţi. de obicei sub formă de pudre sau fulgi.O R O C O Monoesterul acidului maleic CH CH COOH + R OH CH CH C C O O R R O Diesterul acidului maleic SO 3Na + R O C O Bisulfit de sodiu Sarea disodica a monoesterului acidului sulfosuccinic CH CH2 COO Na + - R O C O CH CH NaOH COOH + NaHSO3 +_ H2O Monoesterul acidului maleic O CH CH C C O Diesterul acidului maleic O O R R Na+O3-S + NaHSO3 O C C O CH CH2 O O R R Sarea de sodiu a diesterului acidului sulfosuccinic 3. Isetionaţii pot fi amestecaţi cu substanţe tensioactive anionice sau neionice. Isetionaţii nu sunt afectaţi de apa dură şi pot fi folosiţi în şampoane. Produsul reprezentativ pentru această clasă de compuşi este isetionatul de cocoil COO CH2CH2SO3Na Isetionat de cocoil Isetionatul de cocoil se poate obţine prin două metode: . dar principala utilizare o reprezintă batoanele detergente (syndet bars). Stabilitatea isetionaţilor este influenţată de condiţiile de pH. Este foarte interesant faptul că isetionaţii sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi.

dar au acţiune degresantă asupra pielii şi părului. acţiunii blânde şi compatibilităţii foarte bune cu pielea isetionatul de cocoil este recomandat pentru includere în formulele preparatelor pentru copii sau ale produselor destinate curăţirii faciale. sub 40µ m.în această clasă de compuşi intră aminoacizii acilaţi şi sărurile acestora: .acil glutamaţii.condensarea cu clorura acidului gras (în acest procedeu. .peptidele acilate . .. anhidridă sulfurică sau acid clorsulfonic.. R NaSO3 Liniar alchil benzen sulfonaţii (LAS) sunt agenţi tensioactivi foarte puternici. ceea ce limitează folosirea lor în formulele cosmetice şi de îngrijire. Alchil aril sulfonaţi Alchil aril sulfonaţii moderni se obţin prin alchilarea Friedel Crafts a benzenului cu olefine sau derivaţi halogenaţi cu catenă liniară. Principalele utilizări ale acestora sunt legate de produsele de curăţire casnice şi detergenţii pentru veselă. dar poate provoca cristalizarea în preparatele lichide care nu au fost formulate adecvat.sarcozinaţii. cu proprietăţi detergente şi spumante foarte bune. Isetionatul de cocoil este livrat sub formă de pudră. producând o senzaţie de uscăciune şi asprime neplăcute. Acil aminoacizi şi săruri ale acestora . La temperatura camerei. Alchilbenzenii obţinuţi sunt sulfonaţi cu acid sulfuric.esterificarea directă a 2-hidroxi etansulfonatului de sodiu cu acidul gras provenit din cocos şi . 4. ceea ce îl face recomandabil pentru barele de detergent. în produs se găsesc mici cantităţi de clorură de sodiu rezultată ca secundar în reacţie). isetionatul de cocoil are o solubilitate destul de redusă în apă. Datorită proprietăţilor emoliente . particulele având dimensiuni mici.tauraţii. .

Inocuitatea peptidelor acilate este demonstrată de utilizarea lor în siguranţă de cca. Datorită porţiunii polare voluminoase prezintă stabilitate în apa dură. O acilglutamat de sodiu Sărurile de sodiu sunt livrate în formă solidă în timp ce sărurile de trietanol amină (TEA) sunt livrate sub formă de soluţie 30 %. Soluţiile apoase ale sării monobazice au un pH uşor acid (5-6). dar au o acţiune blândă. 50 ani. ceea ce îi recomandă pentru utilizare cu precădere în şampoane. Sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. cum ar fi laurilsarcozinatul de sodiu precum şi derivaţii acilaţi de colagen sau proteine hidrolizate (provenite din ovăz sau grâu.Un alt membru reprezentativ NH C R pentru această categorie de compuşi este aspartatul de di-TEA-palmitoil. . apelor de gură. în timp ce soluţiile sărurilor dibazice sunt alcaline. în scopul prevenirii cariilor. foarte bine toleraţi. Lauril-sarcosinatul de sodiu posedă şi proprietăţi antimicrobiene şi poate fi utilizat în compoziţia pastelor de dinţi. HOOC CH2CH2CH COONa Acilglutamaţii sunt amide care pot suferi hidroliză. lăsând pe piele o senzaţie plăcută. Peptidele acilate Cele mai importante acil amide utilizate ca agenţi tensioactivi în industria cosmetică sunt sarcozinaţii şi produşii de condensare ai proteinelor cu acizii graşi. Se folosesc în formularea şampoanelor şi produselor destinate curăţirii pielii. Derivatul său N-acilat poate forma săruri la una sau la ambele grupe carboxil. Capacitatea de spumare a acil glutamaţilor este destul de mică. sare de potasiu: CH3(CH2)10CO N CH2 COONa CH3 Lauril sarcozinatul de sodiu Agenţii activi de suprafaţă proveniţi din aminoacizi. Preţul ridicat şi mirosul specific restrâng aria de utilizare. chiar în cazul pielii sensibile. cu structuri complexe) se obţin prin condensarea clorurilor acizilor graşi cu N-metil glicina sau cu oligopeptide. C (NH CH C )n OK O X O Proteina animală hidrolizată şi acilată.Acilglutamaţii Acidul glutamic este un aminoacid cu două grupări carboxilice.

agenţii tensioactivi anionici sunt utilizaţi cu precădere în . Tauraţii sunt acizi sulfonici tari. Produsul final este un amestec de mono-. care să includă mai multe funcţiuni între care de exemplu.Tauraţii O R C N CH2CH2SO3Na CH3 Metil aciltaurat de sodiu Tauraţii se obţin prin acilarea taurinei sau Nmetil taurinei. 5. Sunt livraţi. fie în soluţii. fie în stare solida.şi tri. di. Esterii acidului fosforic se obţin prin reacţia dintre oxiclorura de fosfor şi un alcool.4. de regulă.sau polihidroxilic (glicerina). Fosfat de dilaureth.n-alchil Fosfat de diPEG -n-alchil O CH3(CH2)16COCH2 CH3(CH2)7CH CH(CH2)7COCHCH2 O O O P O CH3 OCH2CH2N CH3 CH3 Fosfolipida .esteri care trebuie purificat pentru separarea componenţilor.lecitina Alţi membri din această clasă: Fosfat de DEA-oleth-10. Esteri ai acidului fosforic şi săruri ale acestora Substanţele din această clasă sunt în principal mono şi diesterii acidului fosforic şi sărurile acestora: O O OH R (OCH2CH2)n O R (OCH2CH2)n O P P OH R (OCH2CH2)n O OH Fosfat de PEG. disterii fiind mai lipofili decât monoesterii. Au puţine utilizări în produsele cosmetice. poate avea o catenă mai complexă. foarte solubili în apă. dar datorită acţiunii spumante foarte bune sunt recomandabili pentru spumanţii de baie. proprietăţilor de înmuiere şi de spumare. O serie de esteri fosforici sunt solubili în solvenţi nepolari comuni. di. un atom de azot cuaternar. lecitina (fosfatidil colina). Lipofilicitatea esterilor depinde de structura alcoolului şi de natura esterului. Alcoolul poate fi mono-. Datorită acţiunii lor detergente. Esterii neutralizaţi (sărurile) sunt solubili în apă.

2. RNH2CH2CH2COOH X RNH2CH2CH2COO RNHCH2CH2COO B Restul hidrofob Restul hidrofob anionic amfionic pH pH puternic bazic intermediar În aceste structuri X.reprezintă un anion (cum ar fi Cl-) iar B+ este un cation (cum ar fi Na+ sau K+).formularea produselor de igienă. Alchil aminele. cu precizarea că este necesară o clătire foarte bună. substanţele tensioactive amfotere poartă o sarcină pozitivă în mediu puternic acid. prezentându-se ca amfioni la valori pH intermediare. Aminele etoxilate 4. una negativă în mediu puternic bazic. Alchil imidazolinele 3. Din categoria agenţilor tensioactivi amfoteri fac parte acil/dialchil etilendiaminele si acizii aminici N-alchilaţi Formulele generale ale acil/dialchil etilendiaminelor sunt: O R C NH CH2CH2 CH2CH2OH N CH2COONa R O C NH CH2CH2 N CH2COONa Restul hidrofob cationic pH puternic acid Acil amfo glicinat de sodiu O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH R CH2CH2OCH2CH2COONa Acil amfo carboxi glicinat . care capată încărcare la scăderea pH-ului la 7 sau sub 7. Substanţe tensioactive cationice În categoria tensidelor cationice intră substanţele care au sarcina pozitivă localizată pe restul hidrofob si o serie de alţi derivaţi cum ar fi alchilaminele. Principalele clase de compuşi aparţinând acestei categorii sunt: 1. Astfel. sare disodică O C NH CH2CH2 N CH2COONa CH2CHCH2SO3Na OH Acil amfohidroxipropil sulfonat de sodiu CH2CH2OCH2COONa Acil amfodiacetat de sodiu . Substanţe tensioactive amfotere Sunt considerate tenside amfotere acele substanţe ale căror sarcină de pe lanţul hidrofob se modifică în funcţie de pH. Sărurile de amoniu cuaternare.

acetat fosfat de lauroamfo-PG-. Undecilen amfopropionat de sodiu.O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH CH2CH2COONa Acil amfopropionat de sodiu Printre membrii cei mai importanţi ai acestei clase se pot cita: • • coco amfocarboximetil hidroxi propil sulfat. . sare disodică: coco amfodipropionat. sare monosodică. • • • cocoamfoacetat de sodiu. sare disodică.

C .N CH3 Amida acidului gras O CH3 Ester acid gras O 3-aminopropil-dimetilamina CH3 O .NH . în special structura spumei.R'-OH O CH3 R .CH2 . Alchil betainele se prepară prin Derivati de betaina condensarea unei alchil dimetil amine cu cloroacetat de sodiu.C .C . Ca efect secundar apare modificarea vâscozităţii (îngroşarea) datorită creşterii mărimii micelelor. Betainele îmbunătăţesc efectul de spumare.(CH2)3 -N .CH2 .N + Cl -CH2 .CH2 . În funcţie de pH. glicinat de dihidroxietil soia. care sunt tipice pentru şampoane şi preparatele pentru baie. unde R este un lanţ hidrocarbonat mai mult sau mai puţin lung şi derivaţii de CH3 imidazolină. cu cca. Cocamidopropilbetaina (CAPB) este considerată cel mai important agent tensioactiv secundar. betainele pot fi tenside anionice sau cationice.NaCl Faza de carboximetilare: R .NH .N CH3 .O CH3 Cocamidopropilbetaina (CAPB) .CH2 .CH2. Este cunoscută şi sub denumirea de amidopropilbetaina acizilor graşi din cocos.O-R ' CH3 + H2N .NH . CAPB a devenit un produs esenţial în formulele care includ agenţi activi de suprafaţă.CH2 .Formulele generale ale aminoacizilor N-alchilaţi sunt: CH2CH2CH2NH2 R N R NH CH2CH2COOH CHCH2CH2 C NH2 COOH O Acid alchil amino propionic Compuşi specifici din această clasă: amino propil lauril glutamida.Cocamidopropilbetaina (CAPB Betainele sunt livrate la un conţinut de aproximativ 30 % substanţă activă. Aceşti complecşi au solubilitate mai mică în apă. Procedeul de obţinere cuprinde în esenţă două etape.ONa CH3 Amida acidului gras Monocloracetat de sodiu + R . o etapă de amidare şi una de carboximetilare: Reacţia de obţinere a betainei-faza de amidare este prezentată mai jos: O R-C . acid lauramidopropionic Aminopropil alchil glutamida CH2CH2COONa R N CH2CH2COOH Alchil imino dipropionat (sare monosodica) CH3 Principalii reprezentanţi ai acestei grupe sunt O derivaţii de betaină (betaina este trimetil + R-N CH2 C O glicina). betainele formează complecşi ionici cu substanţele tensioactive anionice cum ar fi eter sulfaţii sau alcoolii graşi sulfataţi. care devine mai moale şi mai fină.dar prin introducerea uneia din cele două componente în exces creşte solubilitatea.C .CH2 . CH3 N CH3 Alchilbetaina O C NH CH2CH2CH2 CH3 N CH3 CH2 CH2 COO COO Alchilamidobetaina .CH2 .CH2-CH2 . La valori ale pH-ului cuprinse între 5 şi 7.C . 6 % clorură de sodiu care rezultă secundar în proces. De la introducerea sa pe piaţă în anul 1960 şi până în prezent.

chiar la concentraţii mici.O/W) Emulgatori anionici Emulsii foarte stabile pot fi obţinute prin folosirea agenţilor tensioactivi anionici. depinde şi de tipul emulsiei ce se doreşte a fi realizată (A/U sau U/A ) şi de alte considerente care sunt mai mult sau mai puţin subiective şi care au în vedere impresia tactilă (tuşeu gras sau uscat) sau segmentul de vârstă căruia i se adresează. cărora le ameliorează toleranţa cutanată şi oculară. Pentru prevenirea acestui fenomen. ca şi în cazurile anterioare. pentru a determina pătrunderea ei în epidermă. în primul rând. Din această raţiune. Cel mai important şi cunoscut emulgator pentru emulsiile U/A este săpunul. şi anume: • Substanţe tensioactive cu legătură de tip ester • Substanţe tensioactive cu legătură de tip eter • Substanţe tensioactive cu legătură amidică • Substanţe tensioactive polimeri Alegerea substanţei tensioactive Dat fiind numărul mare de agenţi tensioactivi. Neutralizarea uzuală este făcută cu trietanol amina. de asemenea. buni emulgatori. Au o putere detergentă bună şi sunt deseori asociate cu agenţi tensioactivi anionici. în special sarea de sodiu a cetearil sulfatului. Intră. în preparate se introduce un ulei siliconic. sunt utilizate în formularea produselor pentru copii şi a celor adresate pielii sensibile.Substanţele cu activitate superficială din această categorie sunt cu mult mai bine tolerate decât agenţii tensioactivi din grupele precedente. ceea ce recomandă drept principali agenţi de emulsionare agenţii tensioactivi cu acţiune blândă. alegerea unui anume produs este corelată cu preocuparea permanentă a formulatorului de a obţine un rezultat optim. produsele de igienă au în compoziţie agenţi tensioactivi ionici în timp ce formulările de îngrijire conţin agenţi tensioactivi neionici. Amino oxizii CH3 N CH3 Alchil dimetil amino oxid Substanţe tensioactive neionice Produsele din această grupă sunt foarte mult utilizate pentru formularea produselor de îngrijire. care la neutralizare cu hidroxid de potasiu dă o reacţie alcalină. în compoziţia deodorantelor corporale şi a loţiunilor demachiante. desigur. Datorită pH-ului neutru. Tensidele amfotere sunt excelenţi modificatori de vâscozitate.Dezavantajul acestui tip de emulgator este apariţia unei spume pe piele. însă o acţiune iritantă asupra pielii. sunt stabile pe un interval larg de pH şi sunt compatibile cu toate celelalte clase de detergenţi şi tolerează apa dură. atunci când pielea este masată cu cremă. Aceştia au. Astfel. şi excepţii. de asemenea. care formează creme de tip stearat. cum ar fi izetionatul de cocoil (deosebit de blând) şi esterii acidului fosforic. Sunt indicate pentru acele produse destinate a rămâne în contact îndelungat cu pielea şi nu necesită clătirea imediată. O . Teoretic. dar. Principalul dezavantaj în cazul acestui tip de produse este legat de sensibilitatea lor faţă de pH şi prezenţa electroliţilor. Există. toţi agenţii tensioactivi anionici pot fi folosiţi în acest scop. aşa numitele “creme evanescente” (vanishing creams) sunt formulate pe baza unor săpunuri obţinute “in situ” (pe loc) prin acţiunea unei baze (trietanol amina. prevenind astfel coalescenţa acestora. Proporţiile substanţelor cu activitate superficială în formulele cremelor de îngrijire sau a produselor de tip “lapte” se încadrează între 4 şi 5 %. Diferiţii reprezentanţi ai acestei categorii sunt identificaţi după natura legăturii care uneşte partea polară de partea nepolară. Desigur. datorită. de exemplu) asupra acidului stearic. micşorând în cea mai mare măsură cu putinţă efectele nedorite ale acestuia. cum ar fi sarea de potasiu a fosfatului de cetil. Deşi sulfaţii de alchil sunt. alegerea adecvată. inocuităţii lor. deoarece aceştia pot genera un strat dublu electric în jurul picăturilor. care sunt deosebit de eficienţi. Substanţele tensioactive ca emulgatori Emulgatori pentru emulsii ulei în apă (U/A . este necesară o clătire riguroasă după utilizare.

existând pericolul unei separări a acelor două faze. ricinoleaţii şi izostearaţii. Principalul avantaj al compuşilor neionici este lipsa lor de sensibilitate faţă de variaţiile de pH. stearat de aluminiu.25 . care includ ulei mineral. Emulgatori pentru emulsii apă în ulei (A/U . izostearatul de poligliceril. Lanolina (care poate lega 200-300 % apa sub forma unei emulsii A/U) şi derivaţii de lanolină. calităţi necesare în produsele de îngrijire a părului. nu face plăcere utilizatorului. cu atât mai mult cu cât asigură şi buna hidratare a pielii şi reprezintă o bază ideală pentru ingredienţii activi liposolubili. monogliceride etoxilate. Senzaţia de onctuozitate pe care o lasă pe piele. . ceara de albine. Stabilizarea emulsiilor A/U se poate face prin utilizarea unor copolimeri (PEG. de regulă. lanolina sau alcooli de lanolină. derivaţi de ulei de ricin etoxilaţi.Emulgatori cationici În general. însă. Întrucât lanolina s-a dovedit a cauza alergii. Emulgatori neionici Există o plajă foarte largă de agenţi de emulsionare neionici.3 %).2 ca emulgator primar poate fi efectiv combinat cu diizostearatul de poligliceril-2 . Vâscozitatea şi stabilitatea acestor emulsii sunt dependente de tipul de procesare. Esterii de poligliceril pot fi utilizaţi ca emulgatori primari în concentraţii de 1-4 % în timp ce în calitate de co-emulgator sunt suficiente concentraţii cu mult mai mici ( 0. esterii PEG ai acizilor graşi. În ultima vreme au căpătat importanţă destul de mare esterii de poligliceril. Emulgatorii utilizaţi în mod curent sunt oleaţii: monooleatul de sorbitan sau cel de gliceril şi sesquioleatul de sorbitan. reprezintă. folosiţi ca emulgatori. esterii de sorbitan etoxilaţi. care. acesta din urmă în calitate de co-emulgator.45 dodecil glicol) care acţionează în sensul prevenirii coalescenţei picăturilor. 2. Dificultatea de obţinere a emulsiilor A/U stabile poate fi diminuată prin folosirea unor preamestecuri. în special alcoolii extraşi şi separaţi după saponificarea lanolinei. numite baze de absorbţie. Cei mai buni emulgatori se situează în domeniul valorilor HLB 8-18.W /O) Întrucât filmul de lipide de pe piele este o emulsie de tipul A/U. sunt puţin folosiţi ca emulgatori. de asemenea. alcoolii din lanolină sunt din ce în ce mai mult utilizaţi. alcooli graşi etoxilaţi. care au efecte de condiţionare şi antistatice foarte bune. Deoarece emulgatorii ionici nu pot fi folosiţi iar potenţialii emulgatori trebuie să aibă valori HLB între 3 şi 6. variaţii prea mari ale conţinutului de etilenoxid. substanţele tensioactive din această categorie. petrolatum. Astfel. la emulgatorii etoxilaţi. cu formarea unei faze lichide lamelare. un dezavantaj major. nu sunt operante. în special din cauza acţiunii iritante asupra pielii. Există destul de puţini emulgatori pentru emulsiile A/U. Avantajul acestora (în special clorurii de distearil amoniu) este legat de senzaţia de catifelare pe care o conferă preparatelor în emulsie. acest tip de emulsie este de preferat. în principal derivaţi de poli etilen glicol (PEG) cum ar fi compuşi etoxilaţi sau esteri etoxilaţi. Emulgatorii tipici aparţin următoarelor categorii. sunt. ceara ceresina. capabile să reţină o cantitate mare de apă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful