I.

SUBSTANŢE TENSIOACTIVE STA (denumiţi, de asemenea, agenţi activi de suprafaţă sau tenside), sunt substanţe care prezintă o caracteristică structurală ce constă în existenţa a două componente, una cu caracter hidrofil (polar), adică având afinitate pentru apă şi o alta cu caracter hidrofob (nepolar) care prezintă afinitate pentru lichide uleioase. Cele două componente cu caracter opus sunt legate între ele printr-o puternică legătură chimică. Această structură particulară stă la baza proprietăţilor tensidelor, care sunt adsorbite efectiv la interfaţa apă-ulei, orientându-se spre cele două straturi în funcţie de afinitatea lor, ceea ce are ca efect micşorarea tensiunii superficiale la interfaţă. Agenţii tensioactivi scad tensiunea interfacială a două lichide nemiscibile, diminuând, de asemenea, opoziţia la dispersia sub formă de picături fine a unuia dintre lichide în celălalt. Dispersia astfel obţinută, care se numeşte emulsie, este stabilizată de către agenţii tensioactivi, numiţi şi agenţi de emulsionare sau emulgatori. Acţiunile specifice tensidelor depind de importanţa fiecăruia dintre cei doi poli structurali. Atunci când predomină partea hidrofilă, predomină proprietăţile solubilizante sau detergente. În cazul în care partea hidrofilă şi cea lipofilă sunt echilibrate se manifestă caracterul emulsionant, în timp ce partea hidrofilă, mai slabă, determină proprietăţi de spumare. HLB - Acronim pentru Hydrophile/Lipophile Balance, sistem utilizat pentru definirea raportului între partea hidrofilă şi cea lipofilă a unei substanţe cu activitate superficială (agent tensioactiv), care permite selectarea compusului optim pentru formularea unei emulsii, a unui detergent, etc. Agenţii tensioactivi furnizează bariera fizică de la interfaţă, prevenind atingerea picăturilor şi reducând tensiunea interfacială. Principalele funcţii ale tensidelor în preparatele cosmetice sunt: - Solubilizarea componentelor insolubile; - Emulsionarea şi asigurarea stabilităţii emulsiei; - Spumarea, calitate necesară şampoanelor şi spumelor de baie; - Detergenţa (eliminarea murdăriei); - Udarea, care reprezintă cea mai bună modalitate de contact între produsul de aplicat şi substrat. Stabilizarea emulsiei cosmetice Pentru prevenirea separării emulsiei în cele două faze componente se poate acţiona în mai multe moduri : - se măreşte vâscozitatea fazei externe, ceea ce micşorează mobilitatea picăturilor fazei interne şi astfel se diminuează posibilitatea lor de coliziune:

12 Formula de calcul a indicelui HLB este: HLB = % masa părţii hidrofile / 5. dintre care cel mai cunoscut compus este colesterolul.ce compatibilităţi există între diferitele clase de emulgatori: . ceea ce scade probabilitatea lor de adeziune.care sunt emulgatorii ce trebuie aleşi pentru emulsiile de tip U/A şi care pentru emulsiile A/U. Tabelul 6. Împărţind la 5. Printre substanţele cu activitate superficială naturale se pot cita: .- se dispersează faza internă astfel încât să rezulte cât mai multe particule posibile. prin scăderea tensiunii superficiale se determină scăderea forţei motoare responsabilă termodinamic de coalescenţa picăturilor. este necesar ca formulatorul să aibă acele cunoştinţe care să-i permită să ştie: .ce efecte indezirabile pot avea emulgatorii asupra structurii celulare a epidermei. cei sintetici prezentând avantajul constanţei calităţii şi preţului de cost mai scăzut.2.sterolii.5 EO) cu masa molară egală cu 489 şi masa părţii hidrofile egală cu 220 (5x44) este 45 % hidrofil. obţinem valoarea HLB = 9. .5 Ceară de albine 9 Ulei mineral uşor 10 . Valorile HLB necesare emulsionării unor materiale de uz cosmetic MATERIALUL HLB MATERIALUL HLB Acetofenona 14 Ceară microcristalină 9.ce fel de agenţi tensioactivi există şi care sunt caracteristicile acestora. . . De exemplu oleil alcoolul (5 unităţi de etilen oxid . Din punct de vedere practic. Valorile HLB necesare pentru emulsionarea unor materiale de uz cosmetic sunt prezentate în Tabelul 6.valorile HLB ale emulgatorilor şi cum sunt acestea corelate cu potenţiala utilizare a tensidului. conform formulei. . Tipuri de substanţe tensioactive Agenţii tensioactivi pot fi de origine naturală sau sintetică. care permit emulsionarea apei în ulei şi obţinerea de creme cu fază continuă uleioasă.5 Acid oleic 17 Lanolină 12 Acid stearic 17 Petrolatum 7 Alcool cetilic 15 Ulei mineral greu 10.2.

cum ar fi acil lactilatul de sodiu. . al căror ion cu cea mai mare dimensiune. este purtător de sarcină negativă (anion). este purtător de sarcină electrică pozitivă.saponinele. sunt utilizate în formularea lipozomilor. . care. O CH2 HO C C O (CH2CH2O)9C6H4C9H19 COOH O R O C O OCHC O CH3 CH CH3 COONa - CH2 C O(CH2CH2O)9C6H4C9H19 Citrat de dinonoxinol-9 Acil lactilat de sodiu . Tensidele anionice şi cele cationice sunt incompatibile.agenţii tensioactivi cationici. straturi duble. mai exact posibilitatea de ionizare. clasificarea lor fiind posibilă prin considerarea naturii părţii hidrofobe sau hidrofile sau a comportării în soluţie apoasă. Derivaţi de acizi carboxilici – în această categorie intră acizii alcanoici (şi alcanoaţii). extrase din lemnul de panama sau din iederă. esterii acizilor carboxilici şi eterii acizilor carboxilici. au comportare diferită (anionici în mediu alcalin. ale căror proprietăţi spumante le recomandă pentru folosire în formularea şampoanelor. care este partea activă. Clasificarea cea mai uzuală are la bază comportarea tensidelor în soluţie. Esterii acizilor carboxilici În această categorie intră un număr mic de monoesteri ai acizilor disau tri-carboxilici. . al căror ion cu cea mai mare dimensiune. cationici în mediu acid).agenţii tensioactivi anionici. în funcţie de pH-ul mediului. agenţii tensioactivi anionici aparţin următoarelor clase de produse: 1. Substanţe tensioactive anionice Din punct de vedere chimic.lecitinele din ouă sau soia. care. Agenţii tensioactivi sintetici reprezintă o familie vastă. Din grupa tensidelor care ionizează în soluţie apoasă fac parte: .agenţii tensioactivi amfoteri. datorită proprietăţii lor de a forma cu apa. care este partea activă. în mod spontan. cum ar fi citratul de dinonoxinol-9 sau esteri formaţi dintr-un acid şi gruparea hidroxi aparţinând unui acid carboxilic.

unde R reprezintă un rest hidrocarbonat lung. care intră în compoziţia cremelor de ras şi a cremelor depilatoare. esterificarea şi sulfonarea (v. de asemenea. cu formula CH3-(CH2)11-OSO3Na. Ca sau Mg. Esteri ai acidului sulfuric . Sunt agenţi de emulsionare U/A şi A/U apreciaţi. Sărurile acil lactilaţilor cu catenă scurtă spumează foarte bine. schema de reacţii): HC CH C O C + R OH O Alcool R O C CH CH COOH O O Monoesterul acidului maleic Anhidrida maleica . între care sunt mai des utilizaţi stearoil lactilatul de calciu şi citratul de laureth-6. Sulfatarea alcoolilor se poate face pe următoarele căi ROH + H2SO4 ROSO3H + H2O ROH + SO3 ROSO3H ROSO3H + HCl ROH + HOSO2Cl Cel mai cunoscut compus din această categorie este laurilsulfatul de sodiu. K.Compuşii tensioactivi anionici sunt agenţi tensioactivi primari într-o mare varietate de şampoane. sunt solide cu aspect ceros. dar acesta este legat direct de lanţul hidrocarbonat. Acest compus are proprietăţi spumante şi detergente şi intră în compoziţia şampoanelor. iar Me poate fi Na. Formula generală este R-SO3Me. Cei mai utilizaţi sunt sulfaţii de alchil (AS) datorită consideraţiilor de preţ. Derivaţii sulfataţi sunt sărurile esterilor sulfurici ai alcoolilor graşi. Sulfosuccinaţii Agenţii tensioactivi din categoria sulfosuccinaţilor sunt din punct de vedere chimic sărurile de sodiu ale monoesterilor sau diesterilor acidului sulfosuccinic. Derivaţii sulfonaţi Tensidele din această categorie conţin. Sulfaţii de alchil se utilizează frecvent în combinaţie cu alchileter sulfaţii (AES) care au hidrofilicitate mai bună şi iritabilitate mai mică. Sunt consideraţi stabili în condiţiile de formulare a produselor cosmetice.Compuşii din această categorie. Metoda de preparare a acestor produse implică două etape. ceeea ce-i recomandă pentru şampoane. spumelor de baie şi pastelor de dinţi. toleranţă faţă de apa dură şi uşurinţă de spumare. un atom de sulf. 2. cu formula generală R-OSO3Me. metalul fiind acelaşi ca şi în cazul anterior. Unul din cele mai cunoscute produse din această categorie este dioctilsulfonatul de sodiu.

dar principala utilizare o reprezintă batoanele detergente (syndet bars). Isetionaţii pot fi amestecaţi cu substanţe tensioactive anionice sau neionice.O R O C O Monoesterul acidului maleic CH CH COOH + R OH CH CH C C O O R R O Diesterul acidului maleic SO 3Na + R O C O Bisulfit de sodiu Sarea disodica a monoesterului acidului sulfosuccinic CH CH2 COO Na + - R O C O CH CH NaOH COOH + NaHSO3 +_ H2O Monoesterul acidului maleic O CH CH C C O Diesterul acidului maleic O O R R Na+O3-S + NaHSO3 O C C O CH CH2 O O R R Sarea de sodiu a diesterului acidului sulfosuccinic 3. Stabilitatea isetionaţilor este influenţată de condiţiile de pH. Este foarte interesant faptul că isetionaţii sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. Isetionaţii nu sunt afectaţi de apa dură şi pot fi folosiţi în şampoane. Produsul reprezentativ pentru această clasă de compuşi este isetionatul de cocoil COO CH2CH2SO3Na Isetionat de cocoil Isetionatul de cocoil se poate obţine prin două metode: . de obicei sub formă de pudre sau fulgi. R C O CH2CH2SO3Na Isetionaţii sunt livraţi sub forma sărurilor Acil isetionatul de sodiu de sodiu. la valori extreme pot suferi hidroliză. cu mult mai blânzi decât sulfaţii de alchil şi alţi derivaţi sulfonaţi. Acizi sulfonici şi sărurile acestora Acil isetionaţii Acil isetionaţii sunt esteri formaţi din acizi carboxilici şi acidul isetionic (HOCH2CH2SO3H) O Acidul isetionic se formează prin adiţia bisulfitului de sodiu la oxid de etenă.

peptidele acilate .sarcozinaţii. isetionatul de cocoil are o solubilitate destul de redusă în apă. Alchil aril sulfonaţi Alchil aril sulfonaţii moderni se obţin prin alchilarea Friedel Crafts a benzenului cu olefine sau derivaţi halogenaţi cu catenă liniară. . acţiunii blânde şi compatibilităţii foarte bune cu pielea isetionatul de cocoil este recomandat pentru includere în formulele preparatelor pentru copii sau ale produselor destinate curăţirii faciale.esterificarea directă a 2-hidroxi etansulfonatului de sodiu cu acidul gras provenit din cocos şi . La temperatura camerei. ceea ce îl face recomandabil pentru barele de detergent.tauraţii. ceea ce limitează folosirea lor în formulele cosmetice şi de îngrijire. particulele având dimensiuni mici. Isetionatul de cocoil este livrat sub formă de pudră. dar poate provoca cristalizarea în preparatele lichide care nu au fost formulate adecvat.. producând o senzaţie de uscăciune şi asprime neplăcute. dar au acţiune degresantă asupra pielii şi părului.acil glutamaţii.condensarea cu clorura acidului gras (în acest procedeu. sub 40µ m. în produs se găsesc mici cantităţi de clorură de sodiu rezultată ca secundar în reacţie). Principalele utilizări ale acestora sunt legate de produsele de curăţire casnice şi detergenţii pentru veselă. .. Acil aminoacizi şi săruri ale acestora . Datorită proprietăţilor emoliente . 4.în această clasă de compuşi intră aminoacizii acilaţi şi sărurile acestora: . . Alchilbenzenii obţinuţi sunt sulfonaţi cu acid sulfuric. R NaSO3 Liniar alchil benzen sulfonaţii (LAS) sunt agenţi tensioactivi foarte puternici. anhidridă sulfurică sau acid clorsulfonic. cu proprietăţi detergente şi spumante foarte bune.

Sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. C (NH CH C )n OK O X O Proteina animală hidrolizată şi acilată. foarte bine toleraţi. Derivatul său N-acilat poate forma săruri la una sau la ambele grupe carboxil. Soluţiile apoase ale sării monobazice au un pH uşor acid (5-6). Datorită porţiunii polare voluminoase prezintă stabilitate în apa dură. Se folosesc în formularea şampoanelor şi produselor destinate curăţirii pielii. Peptidele acilate Cele mai importante acil amide utilizate ca agenţi tensioactivi în industria cosmetică sunt sarcozinaţii şi produşii de condensare ai proteinelor cu acizii graşi.Un alt membru reprezentativ NH C R pentru această categorie de compuşi este aspartatul de di-TEA-palmitoil. lăsând pe piele o senzaţie plăcută. cum ar fi laurilsarcozinatul de sodiu precum şi derivaţii acilaţi de colagen sau proteine hidrolizate (provenite din ovăz sau grâu. Lauril-sarcosinatul de sodiu posedă şi proprietăţi antimicrobiene şi poate fi utilizat în compoziţia pastelor de dinţi. HOOC CH2CH2CH COONa Acilglutamaţii sunt amide care pot suferi hidroliză. O acilglutamat de sodiu Sărurile de sodiu sunt livrate în formă solidă în timp ce sărurile de trietanol amină (TEA) sunt livrate sub formă de soluţie 30 %. . în scopul prevenirii cariilor. Capacitatea de spumare a acil glutamaţilor este destul de mică. cu structuri complexe) se obţin prin condensarea clorurilor acizilor graşi cu N-metil glicina sau cu oligopeptide. Preţul ridicat şi mirosul specific restrâng aria de utilizare. ceea ce îi recomandă pentru utilizare cu precădere în şampoane.Acilglutamaţii Acidul glutamic este un aminoacid cu două grupări carboxilice. în timp ce soluţiile sărurilor dibazice sunt alcaline. Inocuitatea peptidelor acilate este demonstrată de utilizarea lor în siguranţă de cca. apelor de gură. chiar în cazul pielii sensibile. dar au o acţiune blândă. sare de potasiu: CH3(CH2)10CO N CH2 COONa CH3 Lauril sarcozinatul de sodiu Agenţii activi de suprafaţă proveniţi din aminoacizi. 50 ani.

5. un atom de azot cuaternar. Sunt livraţi. Datorită acţiunii lor detergente. di.n-alchil Fosfat de diPEG -n-alchil O CH3(CH2)16COCH2 CH3(CH2)7CH CH(CH2)7COCHCH2 O O O P O CH3 OCH2CH2N CH3 CH3 Fosfolipida . Esterii acidului fosforic se obţin prin reacţia dintre oxiclorura de fosfor şi un alcool. Au puţine utilizări în produsele cosmetice. de regulă.lecitina Alţi membri din această clasă: Fosfat de DEA-oleth-10.şi tri.esteri care trebuie purificat pentru separarea componenţilor. agenţii tensioactivi anionici sunt utilizaţi cu precădere în . Esterii neutralizaţi (sărurile) sunt solubili în apă. Alcoolul poate fi mono-. Fosfat de dilaureth. lecitina (fosfatidil colina). foarte solubili în apă. di.sau polihidroxilic (glicerina). care să includă mai multe funcţiuni între care de exemplu. fie în soluţii. poate avea o catenă mai complexă. Produsul final este un amestec de mono-. dar datorită acţiunii spumante foarte bune sunt recomandabili pentru spumanţii de baie. Tauraţii sunt acizi sulfonici tari. proprietăţilor de înmuiere şi de spumare.Tauraţii O R C N CH2CH2SO3Na CH3 Metil aciltaurat de sodiu Tauraţii se obţin prin acilarea taurinei sau Nmetil taurinei. Esteri ai acidului fosforic şi săruri ale acestora Substanţele din această clasă sunt în principal mono şi diesterii acidului fosforic şi sărurile acestora: O O OH R (OCH2CH2)n O R (OCH2CH2)n O P P OH R (OCH2CH2)n O OH Fosfat de PEG. Lipofilicitatea esterilor depinde de structura alcoolului şi de natura esterului.4. fie în stare solida. disterii fiind mai lipofili decât monoesterii. O serie de esteri fosforici sunt solubili în solvenţi nepolari comuni.

Astfel.reprezintă un anion (cum ar fi Cl-) iar B+ este un cation (cum ar fi Na+ sau K+). Din categoria agenţilor tensioactivi amfoteri fac parte acil/dialchil etilendiaminele si acizii aminici N-alchilaţi Formulele generale ale acil/dialchil etilendiaminelor sunt: O R C NH CH2CH2 CH2CH2OH N CH2COONa R O C NH CH2CH2 N CH2COONa Restul hidrofob cationic pH puternic acid Acil amfo glicinat de sodiu O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH R CH2CH2OCH2CH2COONa Acil amfo carboxi glicinat . sare disodică O C NH CH2CH2 N CH2COONa CH2CHCH2SO3Na OH Acil amfohidroxipropil sulfonat de sodiu CH2CH2OCH2COONa Acil amfodiacetat de sodiu .formularea produselor de igienă. RNH2CH2CH2COOH X RNH2CH2CH2COO RNHCH2CH2COO B Restul hidrofob Restul hidrofob anionic amfionic pH pH puternic bazic intermediar În aceste structuri X. Substanţe tensioactive cationice În categoria tensidelor cationice intră substanţele care au sarcina pozitivă localizată pe restul hidrofob si o serie de alţi derivaţi cum ar fi alchilaminele. substanţele tensioactive amfotere poartă o sarcină pozitivă în mediu puternic acid. Principalele clase de compuşi aparţinând acestei categorii sunt: 1. care capată încărcare la scăderea pH-ului la 7 sau sub 7. Sărurile de amoniu cuaternare. Alchil imidazolinele 3. Substanţe tensioactive amfotere Sunt considerate tenside amfotere acele substanţe ale căror sarcină de pe lanţul hidrofob se modifică în funcţie de pH. Alchil aminele. prezentându-se ca amfioni la valori pH intermediare. una negativă în mediu puternic bazic. Aminele etoxilate 4. 2. cu precizarea că este necesară o clătire foarte bună.

O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH CH2CH2COONa Acil amfopropionat de sodiu Printre membrii cei mai importanţi ai acestei clase se pot cita: • • coco amfocarboximetil hidroxi propil sulfat. sare monosodică. acetat fosfat de lauroamfo-PG-. sare disodică: coco amfodipropionat. Undecilen amfopropionat de sodiu. . sare disodică. • • • cocoamfoacetat de sodiu.

CH2 .NaCl Faza de carboximetilare: R . o etapă de amidare şi una de carboximetilare: Reacţia de obţinere a betainei-faza de amidare este prezentată mai jos: O R-C .CH2 .N + Cl -CH2 . Cocamidopropilbetaina (CAPB) este considerată cel mai important agent tensioactiv secundar. Este cunoscută şi sub denumirea de amidopropilbetaina acizilor graşi din cocos.N CH3 Amida acidului gras O CH3 Ester acid gras O 3-aminopropil-dimetilamina CH3 O . În funcţie de pH. acid lauramidopropionic Aminopropil alchil glutamida CH2CH2COONa R N CH2CH2COOH Alchil imino dipropionat (sare monosodica) CH3 Principalii reprezentanţi ai acestei grupe sunt O derivaţii de betaină (betaina este trimetil + R-N CH2 C O glicina).R'-OH O CH3 R .NH . betainele formează complecşi ionici cu substanţele tensioactive anionice cum ar fi eter sulfaţii sau alcoolii graşi sulfataţi. De la introducerea sa pe piaţă în anul 1960 şi până în prezent. Aceşti complecşi au solubilitate mai mică în apă. CH3 N CH3 Alchilbetaina O C NH CH2CH2CH2 CH3 N CH3 CH2 CH2 COO COO Alchilamidobetaina .O CH3 Cocamidopropilbetaina (CAPB) .CH2 . betainele pot fi tenside anionice sau cationice.N CH3 . Procedeul de obţinere cuprinde în esenţă două etape.dar prin introducerea uneia din cele două componente în exces creşte solubilitatea. cu cca. unde R este un lanţ hidrocarbonat mai mult sau mai puţin lung şi derivaţii de CH3 imidazolină.CH2 . care sunt tipice pentru şampoane şi preparatele pentru baie.Formulele generale ale aminoacizilor N-alchilaţi sunt: CH2CH2CH2NH2 R N R NH CH2CH2COOH CHCH2CH2 C NH2 COOH O Acid alchil amino propionic Compuşi specifici din această clasă: amino propil lauril glutamida.NH .O-R ' CH3 + H2N . La valori ale pH-ului cuprinse între 5 şi 7.C .CH2-CH2 .NH . 6 % clorură de sodiu care rezultă secundar în proces. Alchil betainele se prepară prin Derivati de betaina condensarea unei alchil dimetil amine cu cloroacetat de sodiu.CH2 .CH2 .Cocamidopropilbetaina (CAPB Betainele sunt livrate la un conţinut de aproximativ 30 % substanţă activă.ONa CH3 Amida acidului gras Monocloracetat de sodiu + R .C .(CH2)3 -N .C . Ca efect secundar apare modificarea vâscozităţii (îngroşarea) datorită creşterii mărimii micelelor. în special structura spumei. Betainele îmbunătăţesc efectul de spumare.C .C . care devine mai moale şi mai fină.CH2.CH2 . CAPB a devenit un produs esenţial în formulele care includ agenţi activi de suprafaţă. glicinat de dihidroxietil soia.

care la neutralizare cu hidroxid de potasiu dă o reacţie alcalină. O . Există. Substanţele tensioactive ca emulgatori Emulgatori pentru emulsii ulei în apă (U/A . Neutralizarea uzuală este făcută cu trietanol amina. Diferiţii reprezentanţi ai acestei categorii sunt identificaţi după natura legăturii care uneşte partea polară de partea nepolară. de exemplu) asupra acidului stearic. este necesară o clătire riguroasă după utilizare. Proporţiile substanţelor cu activitate superficială în formulele cremelor de îngrijire sau a produselor de tip “lapte” se încadrează între 4 şi 5 %. care formează creme de tip stearat. cum ar fi sarea de potasiu a fosfatului de cetil. şi anume: • Substanţe tensioactive cu legătură de tip ester • Substanţe tensioactive cu legătură de tip eter • Substanţe tensioactive cu legătură amidică • Substanţe tensioactive polimeri Alegerea substanţei tensioactive Dat fiind numărul mare de agenţi tensioactivi. în compoziţia deodorantelor corporale şi a loţiunilor demachiante. inocuităţii lor. produsele de igienă au în compoziţie agenţi tensioactivi ionici în timp ce formulările de îngrijire conţin agenţi tensioactivi neionici. buni emulgatori. alegerea unui anume produs este corelată cu preocuparea permanentă a formulatorului de a obţine un rezultat optim. Datorită pH-ului neutru. Amino oxizii CH3 N CH3 Alchil dimetil amino oxid Substanţe tensioactive neionice Produsele din această grupă sunt foarte mult utilizate pentru formularea produselor de îngrijire. alegerea adecvată. toţi agenţii tensioactivi anionici pot fi folosiţi în acest scop. Pentru prevenirea acestui fenomen. desigur. prevenind astfel coalescenţa acestora. Deşi sulfaţii de alchil sunt. Intră. micşorând în cea mai mare măsură cu putinţă efectele nedorite ale acestuia.Substanţele cu activitate superficială din această categorie sunt cu mult mai bine tolerate decât agenţii tensioactivi din grupele precedente. însă o acţiune iritantă asupra pielii. aşa numitele “creme evanescente” (vanishing creams) sunt formulate pe baza unor săpunuri obţinute “in situ” (pe loc) prin acţiunea unei baze (trietanol amina.O/W) Emulgatori anionici Emulsii foarte stabile pot fi obţinute prin folosirea agenţilor tensioactivi anionici. depinde şi de tipul emulsiei ce se doreşte a fi realizată (A/U sau U/A ) şi de alte considerente care sunt mai mult sau mai puţin subiective şi care au în vedere impresia tactilă (tuşeu gras sau uscat) sau segmentul de vârstă căruia i se adresează. Au o putere detergentă bună şi sunt deseori asociate cu agenţi tensioactivi anionici. ceea ce recomandă drept principali agenţi de emulsionare agenţii tensioactivi cu acţiune blândă. sunt utilizate în formularea produselor pentru copii şi a celor adresate pielii sensibile. Desigur. în primul rând. dar. sunt stabile pe un interval larg de pH şi sunt compatibile cu toate celelalte clase de detergenţi şi tolerează apa dură. în preparate se introduce un ulei siliconic. Cel mai important şi cunoscut emulgator pentru emulsiile U/A este săpunul. ca şi în cazurile anterioare.Dezavantajul acestui tip de emulgator este apariţia unei spume pe piele. şi excepţii. Tensidele amfotere sunt excelenţi modificatori de vâscozitate. de asemenea. pentru a determina pătrunderea ei în epidermă. datorită. chiar la concentraţii mici. deoarece aceştia pot genera un strat dublu electric în jurul picăturilor. Principalul dezavantaj în cazul acestui tip de produse este legat de sensibilitatea lor faţă de pH şi prezenţa electroliţilor. care sunt deosebit de eficienţi. Teoretic. Astfel. cărora le ameliorează toleranţa cutanată şi oculară. Sunt indicate pentru acele produse destinate a rămâne în contact îndelungat cu pielea şi nu necesită clătirea imediată. cum ar fi izetionatul de cocoil (deosebit de blând) şi esterii acidului fosforic. în special sarea de sodiu a cetearil sulfatului. Aceştia au. atunci când pielea este masată cu cremă. Din această raţiune. de asemenea.

calităţi necesare în produsele de îngrijire a părului. ceara ceresina. .Emulgatori cationici În general. Esterii de poligliceril pot fi utilizaţi ca emulgatori primari în concentraţii de 1-4 % în timp ce în calitate de co-emulgator sunt suficiente concentraţii cu mult mai mici ( 0. variaţii prea mari ale conţinutului de etilenoxid. alcoolii din lanolină sunt din ce în ce mai mult utilizaţi.W /O) Întrucât filmul de lipide de pe piele este o emulsie de tipul A/U. nu sunt operante. Emulgatori neionici Există o plajă foarte largă de agenţi de emulsionare neionici. Astfel. în special din cauza acţiunii iritante asupra pielii. un dezavantaj major. existând pericolul unei separări a acelor două faze. reprezintă. de regulă. ceara de albine. sunt. la emulgatorii etoxilaţi.3 %). acest tip de emulsie este de preferat. monogliceride etoxilate. acesta din urmă în calitate de co-emulgator. care includ ulei mineral. esterii PEG ai acizilor graşi. capabile să reţină o cantitate mare de apă. Lanolina (care poate lega 200-300 % apa sub forma unei emulsii A/U) şi derivaţii de lanolină. Emulgatorii utilizaţi în mod curent sunt oleaţii: monooleatul de sorbitan sau cel de gliceril şi sesquioleatul de sorbitan.45 dodecil glicol) care acţionează în sensul prevenirii coalescenţei picăturilor. Există destul de puţini emulgatori pentru emulsiile A/U. Cei mai buni emulgatori se situează în domeniul valorilor HLB 8-18. În ultima vreme au căpătat importanţă destul de mare esterii de poligliceril. numite baze de absorbţie. Dificultatea de obţinere a emulsiilor A/U stabile poate fi diminuată prin folosirea unor preamestecuri. Stabilizarea emulsiilor A/U se poate face prin utilizarea unor copolimeri (PEG. Principalul avantaj al compuşilor neionici este lipsa lor de sensibilitate faţă de variaţiile de pH. Avantajul acestora (în special clorurii de distearil amoniu) este legat de senzaţia de catifelare pe care o conferă preparatelor în emulsie. în principal derivaţi de poli etilen glicol (PEG) cum ar fi compuşi etoxilaţi sau esteri etoxilaţi. petrolatum. Emulgatorii tipici aparţin următoarelor categorii. Întrucât lanolina s-a dovedit a cauza alergii. în special alcoolii extraşi şi separaţi după saponificarea lanolinei. însă.2 ca emulgator primar poate fi efectiv combinat cu diizostearatul de poligliceril-2 . folosiţi ca emulgatori. Emulgatori pentru emulsii apă în ulei (A/U . alcooli graşi etoxilaţi. sunt puţin folosiţi ca emulgatori. care.25 . care au efecte de condiţionare şi antistatice foarte bune. nu face plăcere utilizatorului. de asemenea. ricinoleaţii şi izostearaţii. izostearatul de poligliceril. substanţele tensioactive din această categorie. stearat de aluminiu. Senzaţia de onctuozitate pe care o lasă pe piele. lanolina sau alcooli de lanolină. cu formarea unei faze lichide lamelare. 2. derivaţi de ulei de ricin etoxilaţi. Deoarece emulgatorii ionici nu pot fi folosiţi iar potenţialii emulgatori trebuie să aibă valori HLB între 3 şi 6. Vâscozitatea şi stabilitatea acestor emulsii sunt dependente de tipul de procesare. esterii de sorbitan etoxilaţi. cu atât mai mult cu cât asigură şi buna hidratare a pielii şi reprezintă o bază ideală pentru ingredienţii activi liposolubili.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.