I.

SUBSTANŢE TENSIOACTIVE STA (denumiţi, de asemenea, agenţi activi de suprafaţă sau tenside), sunt substanţe care prezintă o caracteristică structurală ce constă în existenţa a două componente, una cu caracter hidrofil (polar), adică având afinitate pentru apă şi o alta cu caracter hidrofob (nepolar) care prezintă afinitate pentru lichide uleioase. Cele două componente cu caracter opus sunt legate între ele printr-o puternică legătură chimică. Această structură particulară stă la baza proprietăţilor tensidelor, care sunt adsorbite efectiv la interfaţa apă-ulei, orientându-se spre cele două straturi în funcţie de afinitatea lor, ceea ce are ca efect micşorarea tensiunii superficiale la interfaţă. Agenţii tensioactivi scad tensiunea interfacială a două lichide nemiscibile, diminuând, de asemenea, opoziţia la dispersia sub formă de picături fine a unuia dintre lichide în celălalt. Dispersia astfel obţinută, care se numeşte emulsie, este stabilizată de către agenţii tensioactivi, numiţi şi agenţi de emulsionare sau emulgatori. Acţiunile specifice tensidelor depind de importanţa fiecăruia dintre cei doi poli structurali. Atunci când predomină partea hidrofilă, predomină proprietăţile solubilizante sau detergente. În cazul în care partea hidrofilă şi cea lipofilă sunt echilibrate se manifestă caracterul emulsionant, în timp ce partea hidrofilă, mai slabă, determină proprietăţi de spumare. HLB - Acronim pentru Hydrophile/Lipophile Balance, sistem utilizat pentru definirea raportului între partea hidrofilă şi cea lipofilă a unei substanţe cu activitate superficială (agent tensioactiv), care permite selectarea compusului optim pentru formularea unei emulsii, a unui detergent, etc. Agenţii tensioactivi furnizează bariera fizică de la interfaţă, prevenind atingerea picăturilor şi reducând tensiunea interfacială. Principalele funcţii ale tensidelor în preparatele cosmetice sunt: - Solubilizarea componentelor insolubile; - Emulsionarea şi asigurarea stabilităţii emulsiei; - Spumarea, calitate necesară şampoanelor şi spumelor de baie; - Detergenţa (eliminarea murdăriei); - Udarea, care reprezintă cea mai bună modalitate de contact între produsul de aplicat şi substrat. Stabilizarea emulsiei cosmetice Pentru prevenirea separării emulsiei în cele două faze componente se poate acţiona în mai multe moduri : - se măreşte vâscozitatea fazei externe, ceea ce micşorează mobilitatea picăturilor fazei interne şi astfel se diminuează posibilitatea lor de coliziune:

Valorile HLB necesare emulsionării unor materiale de uz cosmetic MATERIALUL HLB MATERIALUL HLB Acetofenona 14 Ceară microcristalină 9.care sunt emulgatorii ce trebuie aleşi pentru emulsiile de tip U/A şi care pentru emulsiile A/U. care permit emulsionarea apei în ulei şi obţinerea de creme cu fază continuă uleioasă.- se dispersează faza internă astfel încât să rezulte cât mai multe particule posibile.2. Din punct de vedere practic. . Împărţind la 5. dintre care cel mai cunoscut compus este colesterolul.ce efecte indezirabile pot avea emulgatorii asupra structurii celulare a epidermei.2.12 Formula de calcul a indicelui HLB este: HLB = % masa părţii hidrofile / 5.5 EO) cu masa molară egală cu 489 şi masa părţii hidrofile egală cu 220 (5x44) este 45 % hidrofil.ce compatibilităţi există între diferitele clase de emulgatori: . De exemplu oleil alcoolul (5 unităţi de etilen oxid .5 Acid oleic 17 Lanolină 12 Acid stearic 17 Petrolatum 7 Alcool cetilic 15 Ulei mineral greu 10. conform formulei. este necesar ca formulatorul să aibă acele cunoştinţe care să-i permită să ştie: . . ceea ce scade probabilitatea lor de adeziune.valorile HLB ale emulgatorilor şi cum sunt acestea corelate cu potenţiala utilizare a tensidului. prin scăderea tensiunii superficiale se determină scăderea forţei motoare responsabilă termodinamic de coalescenţa picăturilor. Valorile HLB necesare pentru emulsionarea unor materiale de uz cosmetic sunt prezentate în Tabelul 6. obţinem valoarea HLB = 9.5 Ceară de albine 9 Ulei mineral uşor 10 .sterolii. Printre substanţele cu activitate superficială naturale se pot cita: . Tipuri de substanţe tensioactive Agenţii tensioactivi pot fi de origine naturală sau sintetică. Tabelul 6. . cei sintetici prezentând avantajul constanţei calităţii şi preţului de cost mai scăzut.ce fel de agenţi tensioactivi există şi care sunt caracteristicile acestora. .

lecitinele din ouă sau soia. Tensidele anionice şi cele cationice sunt incompatibile. . cum ar fi acil lactilatul de sodiu. agenţii tensioactivi anionici aparţin următoarelor clase de produse: 1. mai exact posibilitatea de ionizare. au comportare diferită (anionici în mediu alcalin. ale căror proprietăţi spumante le recomandă pentru folosire în formularea şampoanelor. Agenţii tensioactivi sintetici reprezintă o familie vastă. este purtător de sarcină negativă (anion). . cationici în mediu acid).agenţii tensioactivi anionici.agenţii tensioactivi cationici. Clasificarea cea mai uzuală are la bază comportarea tensidelor în soluţie. extrase din lemnul de panama sau din iederă. care. . cum ar fi citratul de dinonoxinol-9 sau esteri formaţi dintr-un acid şi gruparea hidroxi aparţinând unui acid carboxilic. care este partea activă.agenţii tensioactivi amfoteri. straturi duble. esterii acizilor carboxilici şi eterii acizilor carboxilici. datorită proprietăţii lor de a forma cu apa. în funcţie de pH-ul mediului. al căror ion cu cea mai mare dimensiune. în mod spontan. care. al căror ion cu cea mai mare dimensiune. O CH2 HO C C O (CH2CH2O)9C6H4C9H19 COOH O R O C O OCHC O CH3 CH CH3 COONa - CH2 C O(CH2CH2O)9C6H4C9H19 Citrat de dinonoxinol-9 Acil lactilat de sodiu . care este partea activă. sunt utilizate în formularea lipozomilor. Din grupa tensidelor care ionizează în soluţie apoasă fac parte: . clasificarea lor fiind posibilă prin considerarea naturii părţii hidrofobe sau hidrofile sau a comportării în soluţie apoasă.saponinele. Esterii acizilor carboxilici În această categorie intră un număr mic de monoesteri ai acizilor disau tri-carboxilici. Derivaţi de acizi carboxilici – în această categorie intră acizii alcanoici (şi alcanoaţii). este purtător de sarcină electrică pozitivă. Substanţe tensioactive anionice Din punct de vedere chimic.

Sulfosuccinaţii Agenţii tensioactivi din categoria sulfosuccinaţilor sunt din punct de vedere chimic sărurile de sodiu ale monoesterilor sau diesterilor acidului sulfosuccinic.Compuşii tensioactivi anionici sunt agenţi tensioactivi primari într-o mare varietate de şampoane. între care sunt mai des utilizaţi stearoil lactilatul de calciu şi citratul de laureth-6. Sulfaţii de alchil se utilizează frecvent în combinaţie cu alchileter sulfaţii (AES) care au hidrofilicitate mai bună şi iritabilitate mai mică. Sulfatarea alcoolilor se poate face pe următoarele căi ROH + H2SO4 ROSO3H + H2O ROH + SO3 ROSO3H ROSO3H + HCl ROH + HOSO2Cl Cel mai cunoscut compus din această categorie este laurilsulfatul de sodiu. cu formula generală R-OSO3Me. Metoda de preparare a acestor produse implică două etape. de asemenea. K. toleranţă faţă de apa dură şi uşurinţă de spumare. iar Me poate fi Na. Sărurile acil lactilaţilor cu catenă scurtă spumează foarte bine. schema de reacţii): HC CH C O C + R OH O Alcool R O C CH CH COOH O O Monoesterul acidului maleic Anhidrida maleica . Acest compus are proprietăţi spumante şi detergente şi intră în compoziţia şampoanelor. unde R reprezintă un rest hidrocarbonat lung. dar acesta este legat direct de lanţul hidrocarbonat. Sunt agenţi de emulsionare U/A şi A/U apreciaţi. ceeea ce-i recomandă pentru şampoane. Formula generală este R-SO3Me. Unul din cele mai cunoscute produse din această categorie este dioctilsulfonatul de sodiu. care intră în compoziţia cremelor de ras şi a cremelor depilatoare. spumelor de baie şi pastelor de dinţi. 2. sunt solide cu aspect ceros. Derivaţii sulfonaţi Tensidele din această categorie conţin. Cei mai utilizaţi sunt sulfaţii de alchil (AS) datorită consideraţiilor de preţ. cu formula CH3-(CH2)11-OSO3Na. Sunt consideraţi stabili în condiţiile de formulare a produselor cosmetice. metalul fiind acelaşi ca şi în cazul anterior.Compuşii din această categorie. Derivaţii sulfataţi sunt sărurile esterilor sulfurici ai alcoolilor graşi. Esteri ai acidului sulfuric . Ca sau Mg. esterificarea şi sulfonarea (v. un atom de sulf.

O R O C O Monoesterul acidului maleic CH CH COOH + R OH CH CH C C O O R R O Diesterul acidului maleic SO 3Na + R O C O Bisulfit de sodiu Sarea disodica a monoesterului acidului sulfosuccinic CH CH2 COO Na + - R O C O CH CH NaOH COOH + NaHSO3 +_ H2O Monoesterul acidului maleic O CH CH C C O Diesterul acidului maleic O O R R Na+O3-S + NaHSO3 O C C O CH CH2 O O R R Sarea de sodiu a diesterului acidului sulfosuccinic 3. Este foarte interesant faptul că isetionaţii sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. Isetionaţii nu sunt afectaţi de apa dură şi pot fi folosiţi în şampoane. Acizi sulfonici şi sărurile acestora Acil isetionaţii Acil isetionaţii sunt esteri formaţi din acizi carboxilici şi acidul isetionic (HOCH2CH2SO3H) O Acidul isetionic se formează prin adiţia bisulfitului de sodiu la oxid de etenă. cu mult mai blânzi decât sulfaţii de alchil şi alţi derivaţi sulfonaţi. R C O CH2CH2SO3Na Isetionaţii sunt livraţi sub forma sărurilor Acil isetionatul de sodiu de sodiu. la valori extreme pot suferi hidroliză. Stabilitatea isetionaţilor este influenţată de condiţiile de pH. de obicei sub formă de pudre sau fulgi. dar principala utilizare o reprezintă batoanele detergente (syndet bars). Isetionaţii pot fi amestecaţi cu substanţe tensioactive anionice sau neionice. Produsul reprezentativ pentru această clasă de compuşi este isetionatul de cocoil COO CH2CH2SO3Na Isetionat de cocoil Isetionatul de cocoil se poate obţine prin două metode: .

acţiunii blânde şi compatibilităţii foarte bune cu pielea isetionatul de cocoil este recomandat pentru includere în formulele preparatelor pentru copii sau ale produselor destinate curăţirii faciale. Isetionatul de cocoil este livrat sub formă de pudră. . în produs se găsesc mici cantităţi de clorură de sodiu rezultată ca secundar în reacţie). R NaSO3 Liniar alchil benzen sulfonaţii (LAS) sunt agenţi tensioactivi foarte puternici. sub 40µ m. isetionatul de cocoil are o solubilitate destul de redusă în apă.acil glutamaţii. ceea ce îl face recomandabil pentru barele de detergent. ceea ce limitează folosirea lor în formulele cosmetice şi de îngrijire. dar poate provoca cristalizarea în preparatele lichide care nu au fost formulate adecvat.condensarea cu clorura acidului gras (în acest procedeu.. particulele având dimensiuni mici. producând o senzaţie de uscăciune şi asprime neplăcute. cu proprietăţi detergente şi spumante foarte bune. .tauraţii.sarcozinaţii. dar au acţiune degresantă asupra pielii şi părului. Alchil aril sulfonaţi Alchil aril sulfonaţii moderni se obţin prin alchilarea Friedel Crafts a benzenului cu olefine sau derivaţi halogenaţi cu catenă liniară. Acil aminoacizi şi săruri ale acestora .peptidele acilate . 4.esterificarea directă a 2-hidroxi etansulfonatului de sodiu cu acidul gras provenit din cocos şi . anhidridă sulfurică sau acid clorsulfonic. Alchilbenzenii obţinuţi sunt sulfonaţi cu acid sulfuric. Datorită proprietăţilor emoliente .. La temperatura camerei. . Principalele utilizări ale acestora sunt legate de produsele de curăţire casnice şi detergenţii pentru veselă.în această clasă de compuşi intră aminoacizii acilaţi şi sărurile acestora: .

. Sunt agenţi tensioactivi foarte blânzi. dar au o acţiune blândă.Acilglutamaţii Acidul glutamic este un aminoacid cu două grupări carboxilice. foarte bine toleraţi. cum ar fi laurilsarcozinatul de sodiu precum şi derivaţii acilaţi de colagen sau proteine hidrolizate (provenite din ovăz sau grâu. sare de potasiu: CH3(CH2)10CO N CH2 COONa CH3 Lauril sarcozinatul de sodiu Agenţii activi de suprafaţă proveniţi din aminoacizi. Lauril-sarcosinatul de sodiu posedă şi proprietăţi antimicrobiene şi poate fi utilizat în compoziţia pastelor de dinţi. cu structuri complexe) se obţin prin condensarea clorurilor acizilor graşi cu N-metil glicina sau cu oligopeptide. Derivatul său N-acilat poate forma săruri la una sau la ambele grupe carboxil. Se folosesc în formularea şampoanelor şi produselor destinate curăţirii pielii. C (NH CH C )n OK O X O Proteina animală hidrolizată şi acilată. lăsând pe piele o senzaţie plăcută. 50 ani. apelor de gură. Soluţiile apoase ale sării monobazice au un pH uşor acid (5-6). Capacitatea de spumare a acil glutamaţilor este destul de mică. Inocuitatea peptidelor acilate este demonstrată de utilizarea lor în siguranţă de cca. chiar în cazul pielii sensibile. ceea ce îi recomandă pentru utilizare cu precădere în şampoane. în timp ce soluţiile sărurilor dibazice sunt alcaline. în scopul prevenirii cariilor. O acilglutamat de sodiu Sărurile de sodiu sunt livrate în formă solidă în timp ce sărurile de trietanol amină (TEA) sunt livrate sub formă de soluţie 30 %. Peptidele acilate Cele mai importante acil amide utilizate ca agenţi tensioactivi în industria cosmetică sunt sarcozinaţii şi produşii de condensare ai proteinelor cu acizii graşi. Datorită porţiunii polare voluminoase prezintă stabilitate în apa dură.Un alt membru reprezentativ NH C R pentru această categorie de compuşi este aspartatul de di-TEA-palmitoil. Preţul ridicat şi mirosul specific restrâng aria de utilizare. HOOC CH2CH2CH COONa Acilglutamaţii sunt amide care pot suferi hidroliză.

Tauraţii sunt acizi sulfonici tari. di. dar datorită acţiunii spumante foarte bune sunt recomandabili pentru spumanţii de baie. Produsul final este un amestec de mono-. fie în stare solida. proprietăţilor de înmuiere şi de spumare.lecitina Alţi membri din această clasă: Fosfat de DEA-oleth-10. agenţii tensioactivi anionici sunt utilizaţi cu precădere în .n-alchil Fosfat de diPEG -n-alchil O CH3(CH2)16COCH2 CH3(CH2)7CH CH(CH2)7COCHCH2 O O O P O CH3 OCH2CH2N CH3 CH3 Fosfolipida . Esterii acidului fosforic se obţin prin reacţia dintre oxiclorura de fosfor şi un alcool.sau polihidroxilic (glicerina). Lipofilicitatea esterilor depinde de structura alcoolului şi de natura esterului.Tauraţii O R C N CH2CH2SO3Na CH3 Metil aciltaurat de sodiu Tauraţii se obţin prin acilarea taurinei sau Nmetil taurinei. Fosfat de dilaureth. disterii fiind mai lipofili decât monoesterii. care să includă mai multe funcţiuni între care de exemplu. Esterii neutralizaţi (sărurile) sunt solubili în apă.esteri care trebuie purificat pentru separarea componenţilor.4. poate avea o catenă mai complexă. Sunt livraţi. de regulă. Esteri ai acidului fosforic şi săruri ale acestora Substanţele din această clasă sunt în principal mono şi diesterii acidului fosforic şi sărurile acestora: O O OH R (OCH2CH2)n O R (OCH2CH2)n O P P OH R (OCH2CH2)n O OH Fosfat de PEG.şi tri. fie în soluţii. lecitina (fosfatidil colina). Datorită acţiunii lor detergente. Au puţine utilizări în produsele cosmetice. foarte solubili în apă. di. Alcoolul poate fi mono-. un atom de azot cuaternar. 5. O serie de esteri fosforici sunt solubili în solvenţi nepolari comuni.

Substanţe tensioactive amfotere Sunt considerate tenside amfotere acele substanţe ale căror sarcină de pe lanţul hidrofob se modifică în funcţie de pH. substanţele tensioactive amfotere poartă o sarcină pozitivă în mediu puternic acid.reprezintă un anion (cum ar fi Cl-) iar B+ este un cation (cum ar fi Na+ sau K+).formularea produselor de igienă. Alchil imidazolinele 3. Substanţe tensioactive cationice În categoria tensidelor cationice intră substanţele care au sarcina pozitivă localizată pe restul hidrofob si o serie de alţi derivaţi cum ar fi alchilaminele. Sărurile de amoniu cuaternare. RNH2CH2CH2COOH X RNH2CH2CH2COO RNHCH2CH2COO B Restul hidrofob Restul hidrofob anionic amfionic pH pH puternic bazic intermediar În aceste structuri X. Principalele clase de compuşi aparţinând acestei categorii sunt: 1. 2. care capată încărcare la scăderea pH-ului la 7 sau sub 7. una negativă în mediu puternic bazic. cu precizarea că este necesară o clătire foarte bună. Din categoria agenţilor tensioactivi amfoteri fac parte acil/dialchil etilendiaminele si acizii aminici N-alchilaţi Formulele generale ale acil/dialchil etilendiaminelor sunt: O R C NH CH2CH2 CH2CH2OH N CH2COONa R O C NH CH2CH2 N CH2COONa Restul hidrofob cationic pH puternic acid Acil amfo glicinat de sodiu O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH R CH2CH2OCH2CH2COONa Acil amfo carboxi glicinat . Astfel. Aminele etoxilate 4. Alchil aminele. prezentându-se ca amfioni la valori pH intermediare. sare disodică O C NH CH2CH2 N CH2COONa CH2CHCH2SO3Na OH Acil amfohidroxipropil sulfonat de sodiu CH2CH2OCH2COONa Acil amfodiacetat de sodiu .

acetat fosfat de lauroamfo-PG-. • • • cocoamfoacetat de sodiu. sare monosodică. Undecilen amfopropionat de sodiu. . sare disodică: coco amfodipropionat.O R C NH CH2CH2 N CH2CH2OH CH2CH2COONa Acil amfopropionat de sodiu Printre membrii cei mai importanţi ai acestei clase se pot cita: • • coco amfocarboximetil hidroxi propil sulfat. sare disodică.

CH2 .CH2-CH2 .CH2 .C .CH2 . glicinat de dihidroxietil soia. care devine mai moale şi mai fină.ONa CH3 Amida acidului gras Monocloracetat de sodiu + R . o etapă de amidare şi una de carboximetilare: Reacţia de obţinere a betainei-faza de amidare este prezentată mai jos: O R-C .NaCl Faza de carboximetilare: R .C .NH . La valori ale pH-ului cuprinse între 5 şi 7. Ca efect secundar apare modificarea vâscozităţii (îngroşarea) datorită creşterii mărimii micelelor. Aceşti complecşi au solubilitate mai mică în apă. CAPB a devenit un produs esenţial în formulele care includ agenţi activi de suprafaţă. Este cunoscută şi sub denumirea de amidopropilbetaina acizilor graşi din cocos.R'-OH O CH3 R . CH3 N CH3 Alchilbetaina O C NH CH2CH2CH2 CH3 N CH3 CH2 CH2 COO COO Alchilamidobetaina .(CH2)3 -N .N + Cl -CH2 .C .N CH3 Amida acidului gras O CH3 Ester acid gras O 3-aminopropil-dimetilamina CH3 O .CH2 . 6 % clorură de sodiu care rezultă secundar în proces.Cocamidopropilbetaina (CAPB Betainele sunt livrate la un conţinut de aproximativ 30 % substanţă activă.Formulele generale ale aminoacizilor N-alchilaţi sunt: CH2CH2CH2NH2 R N R NH CH2CH2COOH CHCH2CH2 C NH2 COOH O Acid alchil amino propionic Compuşi specifici din această clasă: amino propil lauril glutamida. care sunt tipice pentru şampoane şi preparatele pentru baie.C .CH2 . Procedeul de obţinere cuprinde în esenţă două etape. unde R este un lanţ hidrocarbonat mai mult sau mai puţin lung şi derivaţii de CH3 imidazolină.dar prin introducerea uneia din cele două componente în exces creşte solubilitatea. Cocamidopropilbetaina (CAPB) este considerată cel mai important agent tensioactiv secundar. În funcţie de pH.N CH3 . De la introducerea sa pe piaţă în anul 1960 şi până în prezent.NH . acid lauramidopropionic Aminopropil alchil glutamida CH2CH2COONa R N CH2CH2COOH Alchil imino dipropionat (sare monosodica) CH3 Principalii reprezentanţi ai acestei grupe sunt O derivaţii de betaină (betaina este trimetil + R-N CH2 C O glicina).CH2 .O CH3 Cocamidopropilbetaina (CAPB) .C . Betainele îmbunătăţesc efectul de spumare. betainele formează complecşi ionici cu substanţele tensioactive anionice cum ar fi eter sulfaţii sau alcoolii graşi sulfataţi.CH2.NH .CH2 . betainele pot fi tenside anionice sau cationice. Alchil betainele se prepară prin Derivati de betaina condensarea unei alchil dimetil amine cu cloroacetat de sodiu. în special structura spumei. cu cca.O-R ' CH3 + H2N .

atunci când pielea este masată cu cremă. Diferiţii reprezentanţi ai acestei categorii sunt identificaţi după natura legăturii care uneşte partea polară de partea nepolară. buni emulgatori. în preparate se introduce un ulei siliconic. aşa numitele “creme evanescente” (vanishing creams) sunt formulate pe baza unor săpunuri obţinute “in situ” (pe loc) prin acţiunea unei baze (trietanol amina. Astfel. în primul rând. Au o putere detergentă bună şi sunt deseori asociate cu agenţi tensioactivi anionici. Amino oxizii CH3 N CH3 Alchil dimetil amino oxid Substanţe tensioactive neionice Produsele din această grupă sunt foarte mult utilizate pentru formularea produselor de îngrijire. prevenind astfel coalescenţa acestora. produsele de igienă au în compoziţie agenţi tensioactivi ionici în timp ce formulările de îngrijire conţin agenţi tensioactivi neionici. alegerea adecvată. Intră. Datorită pH-ului neutru. Substanţele tensioactive ca emulgatori Emulgatori pentru emulsii ulei în apă (U/A . însă o acţiune iritantă asupra pielii. de exemplu) asupra acidului stearic.Substanţele cu activitate superficială din această categorie sunt cu mult mai bine tolerate decât agenţii tensioactivi din grupele precedente. cum ar fi izetionatul de cocoil (deosebit de blând) şi esterii acidului fosforic. alegerea unui anume produs este corelată cu preocuparea permanentă a formulatorului de a obţine un rezultat optim. Proporţiile substanţelor cu activitate superficială în formulele cremelor de îngrijire sau a produselor de tip “lapte” se încadrează între 4 şi 5 %. Desigur. şi anume: • Substanţe tensioactive cu legătură de tip ester • Substanţe tensioactive cu legătură de tip eter • Substanţe tensioactive cu legătură amidică • Substanţe tensioactive polimeri Alegerea substanţei tensioactive Dat fiind numărul mare de agenţi tensioactivi. care sunt deosebit de eficienţi. O . Teoretic. de asemenea. Cel mai important şi cunoscut emulgator pentru emulsiile U/A este săpunul. toţi agenţii tensioactivi anionici pot fi folosiţi în acest scop. în special sarea de sodiu a cetearil sulfatului. Deşi sulfaţii de alchil sunt. ca şi în cazurile anterioare. chiar la concentraţii mici. în compoziţia deodorantelor corporale şi a loţiunilor demachiante. deoarece aceştia pot genera un strat dublu electric în jurul picăturilor. Există. micşorând în cea mai mare măsură cu putinţă efectele nedorite ale acestuia. cum ar fi sarea de potasiu a fosfatului de cetil. sunt stabile pe un interval larg de pH şi sunt compatibile cu toate celelalte clase de detergenţi şi tolerează apa dură. Din această raţiune. Aceştia au.O/W) Emulgatori anionici Emulsii foarte stabile pot fi obţinute prin folosirea agenţilor tensioactivi anionici. este necesară o clătire riguroasă după utilizare. de asemenea. Principalul dezavantaj în cazul acestui tip de produse este legat de sensibilitatea lor faţă de pH şi prezenţa electroliţilor.Dezavantajul acestui tip de emulgator este apariţia unei spume pe piele. cărora le ameliorează toleranţa cutanată şi oculară. Sunt indicate pentru acele produse destinate a rămâne în contact îndelungat cu pielea şi nu necesită clătirea imediată. datorită. pentru a determina pătrunderea ei în epidermă. sunt utilizate în formularea produselor pentru copii şi a celor adresate pielii sensibile. dar. ceea ce recomandă drept principali agenţi de emulsionare agenţii tensioactivi cu acţiune blândă. care la neutralizare cu hidroxid de potasiu dă o reacţie alcalină. inocuităţii lor. Tensidele amfotere sunt excelenţi modificatori de vâscozitate. care formează creme de tip stearat. Neutralizarea uzuală este făcută cu trietanol amina. Pentru prevenirea acestui fenomen. depinde şi de tipul emulsiei ce se doreşte a fi realizată (A/U sau U/A ) şi de alte considerente care sunt mai mult sau mai puţin subiective şi care au în vedere impresia tactilă (tuşeu gras sau uscat) sau segmentul de vârstă căruia i se adresează. desigur. şi excepţii.

în special din cauza acţiunii iritante asupra pielii. Emulgatorii utilizaţi în mod curent sunt oleaţii: monooleatul de sorbitan sau cel de gliceril şi sesquioleatul de sorbitan. la emulgatorii etoxilaţi. de regulă. Există destul de puţini emulgatori pentru emulsiile A/U. Vâscozitatea şi stabilitatea acestor emulsii sunt dependente de tipul de procesare. de asemenea.3 %). variaţii prea mari ale conţinutului de etilenoxid. substanţele tensioactive din această categorie. Lanolina (care poate lega 200-300 % apa sub forma unei emulsii A/U) şi derivaţii de lanolină. alcooli graşi etoxilaţi. stearat de aluminiu.W /O) Întrucât filmul de lipide de pe piele este o emulsie de tipul A/U. esterii de sorbitan etoxilaţi. un dezavantaj major. Senzaţia de onctuozitate pe care o lasă pe piele. Esterii de poligliceril pot fi utilizaţi ca emulgatori primari în concentraţii de 1-4 % în timp ce în calitate de co-emulgator sunt suficiente concentraţii cu mult mai mici ( 0. sunt puţin folosiţi ca emulgatori. care includ ulei mineral.25 . în special alcoolii extraşi şi separaţi după saponificarea lanolinei. 2. Emulgatori pentru emulsii apă în ulei (A/U . Stabilizarea emulsiilor A/U se poate face prin utilizarea unor copolimeri (PEG. numite baze de absorbţie. reprezintă. cu formarea unei faze lichide lamelare. existând pericolul unei separări a acelor două faze. capabile să reţină o cantitate mare de apă. acest tip de emulsie este de preferat. sunt. calităţi necesare în produsele de îngrijire a părului. folosiţi ca emulgatori. Întrucât lanolina s-a dovedit a cauza alergii. alcoolii din lanolină sunt din ce în ce mai mult utilizaţi. cu atât mai mult cu cât asigură şi buna hidratare a pielii şi reprezintă o bază ideală pentru ingredienţii activi liposolubili. În ultima vreme au căpătat importanţă destul de mare esterii de poligliceril.2 ca emulgator primar poate fi efectiv combinat cu diizostearatul de poligliceril-2 . lanolina sau alcooli de lanolină. monogliceride etoxilate. Emulgatorii tipici aparţin următoarelor categorii. ceara ceresina. petrolatum. . ricinoleaţii şi izostearaţii.45 dodecil glicol) care acţionează în sensul prevenirii coalescenţei picăturilor. Deoarece emulgatorii ionici nu pot fi folosiţi iar potenţialii emulgatori trebuie să aibă valori HLB între 3 şi 6. care. Cei mai buni emulgatori se situează în domeniul valorilor HLB 8-18. Astfel. acesta din urmă în calitate de co-emulgator. esterii PEG ai acizilor graşi. nu sunt operante. Emulgatori neionici Există o plajă foarte largă de agenţi de emulsionare neionici. care au efecte de condiţionare şi antistatice foarte bune. Avantajul acestora (în special clorurii de distearil amoniu) este legat de senzaţia de catifelare pe care o conferă preparatelor în emulsie. izostearatul de poligliceril. Dificultatea de obţinere a emulsiilor A/U stabile poate fi diminuată prin folosirea unor preamestecuri. în principal derivaţi de poli etilen glicol (PEG) cum ar fi compuşi etoxilaţi sau esteri etoxilaţi. Principalul avantaj al compuşilor neionici este lipsa lor de sensibilitate faţă de variaţiile de pH. nu face plăcere utilizatorului.Emulgatori cationici În general. ceara de albine. derivaţi de ulei de ricin etoxilaţi. însă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful