Detergent

Detergenții sunt produși de sinteză, având o structură asemănătoare cu cea a săpunurilor. De

aceea, ei sunt agenți de spălare și curățire, modificând tensiunea superficială a apei de spălare. Se
poate aprecia că detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor. Frecvent ele includ
elemente și combinații chimice cu rol de substanțe curățitoare active cum ar fi: tenside, acizi,
baze și enzime, care ajută la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie. Detergenții se produc
specializat pentru folosire în diverse activități de spălare și curățire cum ar fi:

 Curățiri și spălări de îmbrăcăminte.

 Spălări de vase de bucătărie.
 Spălări și curățiri de piese mecanice industriale.
 Curățiri de pardoseli.

Cuprins

 1 Clasificare
o 1.1 Detergenți anionici
o 1.2 Detergenți cationici
o 1.3 Detergenți neionici
o 1.4 Detergenți biodegradabili
 2 Utilizări
 3 Legături externe

Clasificare

După structura lor, detergenții pot fi:

 anionici;
 cationici;
 neionici.

Detergenți anionici

Compuși cu catenă liniară de tip alchilic (nu au nucleu benzenic), care conține 12-18 atomi de
carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-alchilică, cu 8-12 atomi de carbon în moleculă, care
are ca grupare polară o grupare sulfonică.

 , n=10-16 - sare de natriu a acidului alchilsulfonic

 , n=10-16

 , n=6-10 - sare de natriu a acidului alchil-aril sulfonic; acolada reprezintă un nucleu

benzenic.

Detergenți cationici

Compuși cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi de carbon între 12 și 18, care are ca
grupare polară o grupare cuaternară de amoniu.
  , n=10-16 - clorură de
alchil trimetil amoniu

Detergenți neionici

Compuși cu catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic și care au ca grupare polară grupa
etoxi și o grupare hidroxil terminală.

, n=10-12; acolada reprezintă gruparea etoxi.

Detergenți biodegradabili

Biodegradabilitatea reprezintă capacitatea detergenților aflați în apele reziduale de a se

descompune sub acțiunea oxigenului și a microorganismelor. Majoritatea detergenților de pe piață
sunt compuși din substanțe chimice rezistente la acțiunea factorilor biologici. Astfel, în momentul
în care acești detergenți intră în contact cu apa și mediul inconjurator sunt foarte greu de eliminat
și pot crea probleme serioase pentru mediul acvatic. Deversate pe sol, reziduurile rezultate din
fabricarea detergenților obișnuiți sunt antrenate de ploi, ajungând la adâncimi foarte mari, chiar și
dincolo de pânza freatică.

Pentru creșterea performanțelor detergenților, în compoziția acestora se adaugă nitriți și fosfați,

care au ca efect reducerea duritații apei. Ajunși în mediul acvatic, aceștia stimulează inmulțirea
algelor, ceea ce duce la scaderea conținutului de oxigen în apă, făcând imposibilă viața faunei
acvatice.

Mai mult de atât, cercetatorii au avertizat în mai multe randuri ca solurile agricole sunt tot mai
infectate, pe langă pesticide, cu sulfat de alchilbenzen, substanță intalnită în detergenții anionici,
cei mai bine vânduti la nivel mondial.

Aceste probleme ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la scară largă numai detergenți
biodegradabili. Detergenții biodegradabili conțin ingrediente active care nu deteriorează
suprafețele, se dizolvă ușor și nu sunt toxice pentru mediul inconjurator.

Utilizări

Ca materie primă pentru obținerea detergenților se folosesc substanțe de origine petrochimică:

arene, alchilarene, amine etc.

Detergenții anionici și cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt

biodegradabili. Ajunși în apele reziduale, aceștia nu se descompun sub influența
microorganismelor din apă în substanțe nenocive. Așadar, aceste două tipuri au acțiune
poluantă puternică. Spre deosebire, cei neionici sunt avantajoși pentru că sunt
biodegradabili.

Săpun

Săpunurile sunt săruri cu diferite metale (sodiu, potasiu și altele) ale acizilor grași cu cel puțin
opt atomi de carbon în moleculă. Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele de săpun
aderă cu ușurință atât la moleculele nepolare (de exemplu ulei și grăsimi) cât și la moleculele
polare (de exemplu apă).

Cuprins

 1 Obținere și clasificare
 2 Proprietăți fizice
 3 Proprietăți chimice
 4 Utilizare
 5 Reglementări
 6 Note
 7 Legături externe

Obținere și clasificare

Săpunurile se obțin prin hidroliza alcalină a grăsimilor. Aceștia se împart în trei categorii:

 săpunuri de sodiu,din acizii carboxilici grasi saturati care sunt solide și solubile în apă,
sapunurile ce provin din acizi grasi nesaturati sunt semilichide sau semisolide si sunt
solubile in apa;
 săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă;
 săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide și insolubile în apă,se
folosesc pentru obtinere vaselina.

Numai săpunurile care sunt solubile în apă pot fi folosite ca agenți de spălare, aceștia având o
putere de spălare inferioară detergenților.

Proprietăți fizice

Săpunurile sunt substanțe biodegradabile obținute prin hidroliză bazică. Puterea de spălare este
dată de natura acidului gras, de natura ionului metalic, ca și de concentrația în tenside. În apele
dure (care conțin săruri solubile de Ca și Mg), săpunurile de Na și K se transformă, parțial, în
săruri de Ca și Mg ale acizilor grași, greu solubile care micșorează capacitatea de spălare.

Proprietăți chimice

Un săpun are formula generală de mai jos și reacționează conform ecuației:

, în prezența H2O.

Exemplu de săpun:
Prima acoladă se numește parte hidrocarbonată, sau nepolară și reprezintă partea hidrofobă a
săpunului, iar a doua acoladă se numește parte polară și reprezintă partea hidrofilă a săpunului.

Utilizare

Datorită prezenței celor două părți net distincte în moleculă, săpunul are proprietăți tensioactive
( modifica tensiunea superficială dintre faza apoasa și cea organică). Din acest motiv, săpunul are
acțiune de spălare.

Săpunurile de sodiu se folosesc ca agenți de spălare, iar săpunurile de calciu, mangan, aluminiu,
bariu, se folosesc pentru prepararea unsorilor consistente și a pastelor adezive.

Acid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aspirina este un acid organic.

Acidul este o substanță chimică solubilă sau insolubilă în apă, care dizolvată în aceasta o soluție a
cărei pH este mai mic decât 7. Una dintre teoriile acido-bazice definește acidul ca fiind substanța
capabilă să cedeze unul sau mai mulți protoni în reacția cu o bază (Vezi și Teoria acido-bazică).
Acizii pot fi anorganici (hidracizi, oxiacizi, etc) sau pot fi organici, numiți și acizi carboxilici.

Cuprins

 1 Acidul cu ionul corespunzător

 2 Acizi tipici
o 2.1 Acizi anorganici tari
o 2.2 Acizi anorganici slabi și de tărie medie
o 2.3 Acizi organici slabi
 3 Vezi și

Acidul cu ionul corespunzător

1. HF-acid fluorhidric F- ion fluorură

2. HCl-acid clorhidric Cl- ion clorură
3. HBr-acid bromhidric Br- ion bromură
4. HI-acid iodhidric I- ion iodură
5. HNO3-acid azotic NO3- ion azotat
6. HNO2-acid azotos NO2- ion azotit
7. H2CO3-acid carbonic HCO3- ion carbonat acid
1. CO32- ion carbonat
 8. HClO4-acid percloric ClO4- ion perclorat
9. HClO3-acid cloric HClO3- ion clorat
10. HClO2-acid cloros ClO2- ion clorit
11. HClO-acid hipocloros ClO- ion hipoclorit
12. H2SO4-acid sulfuric HSO4- ion sulfat acid
1. SO42- ion sulfat
13. H2SO3-acid sulfuros HSO3- ion sulfit acid
1. SO32- ion sulfit
14. H3PO4-acid fosforic H2PO4- ion fosfat biacid
1. HPO42- ion fosfat monoacid
2. PO43- ion fosfat
15. H3PO3-acid fosforos H2PO3- ion fosfit biacid
1. HPO32- ion fosfat monoacid
2. PO33- ion fosfit
16. H2S-acid sulfhidric HS- ion sulfură acidă
1. S2- ion sulfura
17. CH3-COOH=acid acetic CH3COO- ion acetat
18. HCN-acid cianhidric CN- ion cianură
19. HCOOH-acid formic HCOO- ion format
20. HOOCCOOH-acid oxalic COO- acid oxalat

Acizi tipici

Acizi anorganici tari

 acid azotic, HNO3

 acid bromhidric, HBr
 acid clorhidric, HCl
 acid cloric, HClO3
 acid iodhidric, HI
 acid percloric, HClO4
 acid sulfuric, H2SO4

Acizi anorganici slabi și de tărie medie

 acid boric, H3BO3

 acid carbonic, H2CO3 (numit pur și simplu „acid” atunci când intră în componența unor
ape minerale sau a unor băuturi răcoritoare precum Fanta)
 acid fluorhidric, HF
 acid fosforic, H3PO4
 acid silicic, H2SiO3

Acizi organici slabi

 acid acetic, CH3 CO OH

 acid butiric, CH3 CH2 CH2 CO OH
 acid benzoic, C6 H5 CO OH
 acid citric, (C6 O7 H8)
 acid formic, HC O OH
 acid lactic, CH3 CH OH CO OH
 acid malic, HO O C CH2 CH OH CO OH
 acid oxalic, HO O C CO OH
 acid piruvic, CH3 CO CO OH
 acid propionic, CH3 CH2 CO OH
 acid valerianic, CH3 (CH2 )3CO OH

pH

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

pH-ul (potențialul de hidrogen) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al

concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, indicând caracterul acid sau bazic al acesteia.
Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe baza
concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+. Pentru soluțiile foarte diluate se consideră că pH-
ul nu mai este egal cu concentrația hidroniului, ci cu concentrația molară a soluției.

Cuprins

 1 Limite pH
 2 Indicatori acido-bazici
 3 Formulă de calcul
 4 Măsurare
 5 pOH
 6 Vezi și
 7 Bibliografie
 8 Legături externe

Limite pH

0 ≤ pH < 7 => pH acid | soluție acidă

pH = 7 => pH neutru | soluție neutră
7 < pH ≤ 14 => pH bazic (alcalin) | soluție bazică (alcalină)

Indicatori acido-bazici

mediu mediu mediu

indicator
neutru acid bazic
roșu
fenolftaleina incolor incolor
carmin
metiloranj oranj roșu galben
turnesol violet roșu albastru

Formulă de calcul

Pentru definirea pH-ului se folosește scara logaritmică la reprezentarea activității

ionului de hidrogen în soluție. pH-ul este egal cu logaritmul negativ al concentrației
ionului de H+(H +3O):

aH+ reprezintă activitatea ionilor de H+și nu este similară cu concentrația ionilor. Activitatea
reprezintă concentrația efectivă a ionilor de hidrogen, și este de fapt capacitatea celorlaltor
ioni de a bloca participarea ionului de H + la diferite reacții chimice. În soluțiile diluate
activitatea este aproximativ egală cu valoarea concentrației ionului H +(H3O-). Ținând cont de
acestea pH-ul se exprimă adimensional:
 Valori reprezentative ale pH-ului
Tipuri de substanțe pH
Acid clorhidric - HCl , 1M 0.1
Măsurare Acid de baterie 0.5
Acidul gastric 1.5 – 2.0
pH-ul poate fi măsurat prin: Suc de lămâie 2.4
Cola 2.5
 Adăugarea unui Oțet - CH3COOH 2.9
indicator de pH în Suc de portocală sau de măr 3.5
soluția de analizat. Bere 4.5
Culoarea luată de
Ploaie acidă <5.0
indicator variază în
funcție de pH-ul soluției. Cafea 5.0
Utilizarea indicatorilor Ceai 5.5
pentru determinări Lapte 6.5
calitative trebuie să țină Suc intestinal 6-7
cont de variația de Apă pură / distilata - H20 7.0
culoare a acestuia, în Saliva omului sănătos 6.5 – 7.4
funcție de pH-ul soluției 7.34 –
(de preferat sunt Sânge
7.45
indicatorii care variază Apă de mare 8.0
pe un interval de pH cât
9.0 –
mai mic). Săpun de toaletă
10.0
 Utilizarea unui aparat
pH-metru cu electrozi Amoniac - NH3 11.5
pH selectivi: electrod de Înălbitor 12.5
sticlă, electrod de Sodă caustică - NaOH 13.9
hidrogen, electrod de
chinhidronă.
 Determinarea exactă a valorii pH-ului se face totuși prin metode combinate:
utilizarea de indicatori împreună cu metode spectrofotometrice, pentru
identificarea fiecărui constituent ce influențează pH-ul (culoarea
indicatorului).

pOH

Opusul pH-ului este pOH-ul, care măsoară concentrația ionului OH, respectiv bazicitatea
soluției. Ținând cont de disocierea apei