UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR A BANATULUI TIMIOARA FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE SPECIALIZAREA: SISTEME DE PROCESARE ECOLOGIC

MULTIFUNCIONAL INTEGRAT A PRINCIPIILOR BIOACTIVE NATURAL (SPE)

PROIECT LA DISCIPLINA PURTTORI MATERIALI NATURALI DE PRINCIPII BIOACTIVE

COORDONATOR: .L. Dr. Ing. RAMONA CRISTINA HEGHED-MNDRU

MASTERAND ():Szava Lorena

TIMIOARA 2013

BUSUIOCUL(Ocimum basilicum)PLANTA MEDICINALA

CUPRINS:
1. Prezentare generala...................................................................................pg5 2. Habitatul si cultivarea busuiocului............................................................pg5 2

3. Componentele chimice ale busuiocului.....................................................pg6 4. Tratamente naturale...................................................................................pg6 5.Preparate medicinale din busuioc...............................................................pg9 6. Modalitati de administrare.......................................................................pg11 7.Uleiul esential de busuioc: 7.1Obtinerea de uleiuri volatile...................................................................pg12 7.1.1Distilarea cu vapori de apa..................................................................pg12 7.1.2Extractia uleiurilor volatile cu solventi organici.................................pg13 7.1.3Extractia cu grasimi animale...............................................................pg14 7.1.4Extractia cu gaze lichefiate..................................................................pg14 7.1.5Extractia prin presare............................................................................pg15 8. Ceaiul de busuioc. Preparare....................................................................pg16 9.Utilizari culinare ale busuiocului ...pg16 Bibliografiepg17

1. PREZENTARE

GENERALA:

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plant din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plant ierboas originar din Asia tropical. Atinge ntre 20-60 cm nltime, avnd frunzele de culoare verde deschis, mtsoase, cu lungimi cuprinse ntre 1,5-5 cm si late de circa 1-3 cm. Florile sunt de culoare alb, aranjate ntr-o terminatie numit racem. n mod neobisnuit pentru familia Lamiaceae, cele patru stamine si pistilul nu merg de sub marginea superioar a corolei, ci se sprijin pe cea inferioar. Dup polenizarea entomofilic (adic polenizare cu ajutorul insectelor),corola cade si ulterior se dezvolt patru achene n interiorul calixului bilabial.

Planta are un gust asemntor cu al anasonului (numit si anis), avnd un miros puternic dulceagnteptor. Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescnd bine n conditii de cldur si umezeal. n timp ce variettile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietti, cum ar fi busuiocul albastru african si busuiocul sacru thailandez, sunt perene. Termenul de busuioc provine din limba greac, (basileus) nsemnnd rege, despre aceast plant spunndu-se c a crescut pe locul unde mpratii Constantin si Elena au descoperit Sfnta Cruce. Dictionarul Englez Oxford mentioneaz unele speculatii conform crora busuiocul ar fi fost folosit la cteva unguente sau medicamente regale. Busuiocul este n continuare considerat regele mirodeniilor de multi buctari si autori de crti gastronomice.

2 HABITATUL SI CULTIVAREA BUSUIOCULUI:

Busuiocul este originar din sub-continetul Indian; este cultivat in prezent in multe alte parti ale lumii. In momentul de fata, se cultiva cel putin 150 de varietati, fiecare are propriul tip de ulei esential si este caracterizat de propria aroma distinctiva acestea sunt folosite in diferite procese si retete culinare. Solul usor si putin acid, bine drenat si bogat in nutrienti, cum mult humus si minerale este ideal pentru cresterea busuiocului. Busuiocul poate tolera o variatie a ph-ului de la 4,3 - 8,4 si creste bine intre aceste valori optime. Busuiocul trebuie udat si expus la lumina directa in timpul cresterii, deoarece semintele sunt rasadite la o adancime de 6 mm adancime. Solul necesita udarea pe parcursul intregului timp de germinare (8 - 14 zile). Dupa ce pericolul inghetului a trecut, plantele pot fi transferate intr-un sol bine umezit si afanat din exterior, un spatiu cuprin intre 30 - 45 de cm trebuie pastrat intre ele. Busuiocul nu tolereaza bine temperaturi sub 5C, iar daca temperatura este prea scazuta, planta ar putea muri, astfel ca e important sa mentii plantele acoperite cu un strat protector de plastic de cate ori se raceste vremea, in special pe timpul noptii si dimineata devreme. Pentru a mentine producerea continua a frunzelor plantei este necesar sa culegi tulpinile de flori din cand in cand in acest fel planta va creste mereu. Busuiocul este de asemenea destul de vulnerabil la anumite boli cum ar fi patarea frunzelor, daca umiditatea ambientului este ridicata (in timpul ploilor). In plus, trebuie sa ai grija la afidele care pot infesta planta cu usurinta.

Semintele de busuioc trebuie plantate la suprafata si planta trebuie cultivata in ghivece mici, drenate bine, care trebuie tinute intr-un loc cald si luminat din bucatarie. Odata busuiocul rasare si rodeste a II-a pereche de frunze, trebuie transferat imediat in grupuri de 3 pana la 5 plante si plasat in ghivece de 10 cmdiametru pentru a permite cresterea plantei la un ritm optim. Ghivecele de busuioc trebuie tinute intr-un loc bine expus la razele soarelui in casa, pentru cresterea optima a busuiocul sunt necesare un minim de 5 ore de expunere directa la lumina soarelui.

3 COMPONENTELE CHIMICE ALE BUSUIOCULUI:

Diferitele varietti de busuioc au arome diferite datorit faptului c planta contine un numr variabil de uleiuri esentiale (numite si uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care sunt combinate n diferite proportii pentru diferite soiuri. Aroma puternic de cuisoare a busuiocului dulce este dat de eugenol, care e aceeasi substant chimic prezent si n cuisoare. Aroma de lmie a busuiocului lmios i a celui lim este dat de faptul ca aceste dou soiuri au un coninut mai mare de citral, care produce aceste efecte la mai multe plante, incluznd menta-lmie i limonen, dnd i cojii de lmie aroma-i specific. Busuiocul albastru african are o puternic arom camforat, datorit proporiei mari de camfor i de camfen. Busuiocul-licorice conine anetol, substan chimic ce face ca anasonul s aminteasc de Glycyrrhiza glabra i s justifice numele de busuioc-anason. Alte substane chimice care particip la producerea aromelor distincte ale multor soiuri de busuioc, n funcie de proporia n care se gsesc n fiecare specie specific, sunt: cinamat (acelai compus ca n scorioar) citronelol (acelai compus gsit n geranium, trandafir) geraniol (ca n geranium) linalol (o arom floral prezent i n metil-cavicol (care d aroma tarhonului ) mircen (dafin, mirt) pinen (care, dup cum spune i numele, este substana ce d aroma uleiului de pin) ocimen

4 TRATAMENTE NATURALE:
Busuiocul (Ocimum basilicum) reprezint un remediu natural pentru tratarea i vindecarea diverselor afeciuni: bronit, afeciuni gastrointestinale, febr, gut, dureri de stomac. De la busuioc se utilizeaza in general toata planta. Uleiurile volatile din extractul de busuioc (cu miros si gust caracteristic, placut aromat) ii atribuie proprietati antiseptice, antibacteriene, antifungice, antiinflamatorii si cicatrizante cu 6

rezultate deosebite in suprimarea focarelor de infectie. Datorita acestor calitati, in cosmetica se foloseste sub forma de infuzie, spray-uri de pulverizare sau in compozitia unor creme antiacnee pentru tratarea tenurilor grase, scazand secretia de sebum. Extractul de busuioc, alaturi de alte extracte ce contin ingrediente cu un larg spectru antimicrobian si substante keratoplastice (cum sunt extractul de galbenele si coada soricelului), intra in compozitia unui gel antiacnee pentru tenurile sensibile, inrosite. Extractul de busuioc are si proprietati imunostimulatoare datorate prezentei in compozitia sa a unor substante de tip triterpenic specifice. Substantele active din busuioc sunt intrebuintate in lotiuni tonice, in emulsii pentru curatat si pentru ingrijirea pielii, in creme emoliente pentru picioare, in produse pentru baie (ulei esential cu efecte relaxante si reconfortante pentru muschi), in uleiuri pentru masaj (deoarece combate depresia si insomnia), in sapunuri naturale si in ape de gura sau paste de dinti pentru indepartarea halenei bucale si intarirea gingiilor, in industria parfumurilor. Infuzia preparat din frunze de busuioc se recomand n cazul n care pacientul sufer de crampe, infecii urinare, dureri de cap, laringit, faringit, grip, vom, fiind i un excelent stimulator al poftei de mncare.Consumul zilnic al acestei infuzii ajut i la tratarea i vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentaie. nepturile de insecte, rnile i eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctur de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mncare se recomand a se administra vin de busuioc. Busuiocul este bun "pentru cei mhnii i pentru cei cu inima grea", fiind un foarte bun calmant, tonifiant i reconfortant al nervilor. Are aciune antibiotic, antimicrobian, antitusiv i expectorant. Acioneaz ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal i renal. Este antifungic i febrifug. Are efecte n disfuncii stomacale, gastrite, insomnii, iritabilitate, nervozitate, migrene, angin pectoral, n colite de fermentaie, diaree, colici intestinali i balonri. Combate greaa i senzaia de vom. Stimuleaz pofta de mncare, combate astenia i scade febra. De asemenea, printre proprietatile busuiocului se coriandru mai numara si cele de galactogog (stimuleaza secretia de lapte), reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos, antidepresiv. Actiune la nivelul ficatului S-a constatat ca busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice, care cresc potentialul metabolic al acestora. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului.

Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi. Crete puterea de dezintoxicare Biochimitii au descoperit c n frunzele de busuioc sunt prezente ase substane cetonice cu aciune direct asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substane apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, n prezena clorurii de sodiu, i cresc potenialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafaa membranelor celulelor ficatului determin o reacie biochimic n lan, care conduce la o rapid cretere a fabricrii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de funcii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide i foarte eficiente. Consumul de ceai de busuioc, timp de trei sptmni, crete cu 25-35 la sut viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentaie (toxicitatea provenit din grsimi, carne prjit, colorani chimici sau alte). Totodat, ceaiul de busuioc crete cu peste 15 la sut sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic ptruns n organism. i poate diminua pn la anulare toxicitatea din excipientele folosite n fabricarea pastilelor medicamentoase. Regleaz glicemia Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimit i n planul capacitii hepatice de a crete sau micora proporia glucozei din snge. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substanele prezente n ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variaiile de concentraie a glucozei din snge. Ca urmare, variaiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai mult promptitudine de ficat. Scade transformarea glucidelor n grsimi De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor n grsimi, dei mecanismul nu este cunoscut nc. Cert este c efectul final const ntr-un mai eficient echilibru al sintezei grsimilor, precum i n meninerea unui strat de lipide normal, n comparaie cu nlimea. Efecte asupra sistemului nervos Ceaiul de busuioc conine patru tipuri de substane cu efecte indirecte asupra funciilor nervoase. Unul dintre cei mai importani factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structur asemntoare dopaminelor, mediatori informaionali din creier. Dei n cantiti infime, alcaloidul are un puternic i rapid efect asupra funciilor psihice. Utilizari externe

Busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese sau pulverizari in cazul tenului gras si acneic. De asemenea, pentru indepartarea mirosului neplacut al respiratiei si intarirea gingiilor, se fac spalaturi bucale cu ceai de busuioc. Cosmetica Pentru tenurile sensibile, acneice se poate utiliza un gel antiacnee cu busuioc. Acesta poate fi procurat din magazinele de specialitate si contine extract de busuioc, de galbenele si de coadasoricelului, ingrediente cu larg spectru antimicrobian si substante keratoplastice. Gelul se aplica dimineata si seara. Obligatoriu, dupa extragerea comedoanelor, se curata pielea cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu lotiune tonica. Se aplica apoi gelul antiacneic.

5 PREPARATE MEDICINALE DIN BUSUIOC:

Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Infuzia fierbinte

Flori de busuioc

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa 9

care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim. Infuzia combinata Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi. Tinctura Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Uleiulvolatil Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 514 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi. Studiile de specialitate au aratat ca uleiul volatil de busuioc, are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. Acest ulei contine: Acidul cafeic sau cinarina - stimuleaza sistemul imunitar, are actiune anticancerigena si antiinflamatoare. Cineola - imbunatateste circulatia sanguina, reduce inflamatiile si calmeaza durerea, fiind un bun remediu in cazul luxatiilor, echimozelor si al intinderilor musculare. Acidul coumaric - puternic antioxidant ce reduce riscul aparitiei cancerului de stomac. Alpha pinena - cu actiune antibacteriana.Quercetina - actiuneaza ca un antioxidant si inhiba procesele inflamatorii. Erutinul - cu proprietati antivirale, antimicrobiene, antiinflamatorii si antialergenice. Tryptophanul are efecte antidepresive si stimuleaza secretia de serotonina la nivel nervos central.

10

6 MODALITATI DE ADMINISTRARE:
Infuzia : o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5-10 minute. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, de preferinta unul seara inainte de culcare. In colitele de fermentatie se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina. Tinctura de busuioc se recomanda intern in: astenie, depresie, nevroze (se administreaza impreuna cu tinctura de sunatoare), prevenirea imbatranirii premature; impotenta, frigiditate (se combina cu tinctura de branca ursului), migrena, dureri de cap care apar pe fond nervos, oboseala, surmenaj, guturai, gripa, bronsita acuta, tuse, infectii renale si urinare in faza acuta, colita de fermentatie, gastrita hiperacida, balonare, anorexie, voma si dispensii pe fond de nervozitate. Administrare: 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de 3-4 ori/zi. Se administreaza la nevoie sau in cure de 3 saptamani. Extern, tinctura de busuioc este indicata in: dureri de cap frictionari pe ceafa si pe pielea capului; nevralgii - frictionari usoare pe zona dureroasa. antiinfecioase este indicat a se folosi n af Sucul de frunze de busuioc - poate fi amestecat in cantitati egale cu miere si combinat cu ierburi pentru a usura mancarimile pielii si ale simptomelor infectiei cu pecingine. Sirop de busuioc pentru tratamentul tusei, sucul de busuioc poate fi combinat cu o cantitate egala de miere si consumat de persoana afectata. Inhalare pentru tratamentul racelii capului, inhaleaza aburi care provin din frunze de busuioc inmuiate in apa fierbinte. Uleiul de busuiocul - poate fi valoros pentru continutul de ulei esential, problemele cum ar fi oboseala nervoasa, oboseala mentala persistenta, cazurile de melancolie sau de neliniste fizica sau emotionala putand fi tratate prin adaugarea de 5 pana la 10 picaturi de ulei de busuioc in apa de baie.

7 ULEIUL ESENTIAL DE BUSUIOC

Uleiul esenial de busuioc (Basilici Aetheroleum) este obinut prin antrenarea cu vapori de ap a prilor florale proaspete de busuioc de diferite specii (Ocimum basilicum, fam. Lamiaceae, specie care prezint aproximativ 150 de varieti). Acionnd asupra glandei tiroide, ajut la meninerea armoniei fizice (greutate, nlime) i la echilibrarea metabolic. Uleiul esenial de busuioc are un efect tonic i reglator asupra sistemului nervos, ceea ce l recomand n astenia nervoas (n surmenajul intelectual, n epuizarea nervoas), n migren, n strile depresive, n insomnie etc., deoarece purific i dinamizeaz n mod foarte eficient statutul psihomental, stimulnd intelectul i asigurnd o stare de pace afectiv.

11

De asemenea, stimuleaz glandele suprarenale, fiind capabil s regleze deficienele care au dus la apariia strilor de stres, nervozitate i anxietate. Acest ulei are un pronunat efect antispastic, datorit metileugenolului din compoziia sa a crui aciune este superioar papaverinei, fiind astfel recomandat ca adjuvant n bronitele spastice (altfel spus, bronitele astmatiforme), n tusea acut uscat sau umed. Pentru proprietile sale antiinflamatoare, anticatarale, decongestionante i infecii acute intestinale, infecii urinare, cistit i infecii genitale (salpingite, prostatite), stri febrile. Stimuleaz creterea global a secreiilor digestive: salivar, gastric, pancreatic, intestinal, se recomand n anorexie, indigestie, balonare, grea i vrsturi. Precauii (contraindicaii relative): la persoanele cu sensibilitate alergic deosebit poate produce reacii alergice de intensitate variat. Contraindicaii absolute: nu se va administra sub nici o form copiilor sub 3 ani, femeilor gravide (poate provoca vrsturi). A se evita supradozarea. Supraveghere

7.1OBTINEREA DE ULEIURI VOLATILE

Uleiurile volatile sunt amestecuri de substante de natura terpenoida, cu miros si gust caracteristic. In trecut erau numite uleiuri eterice, uleiuri esentiale sau esente aromatice. Este suficient sa mentionam ca extractele distilate din plante uleiurile esentiale au fost utilizate de nenumarati ani in parfumerie si igiena [43,44]. Extractia industriala a uleiurilor volatile din diverse plante aromatice se executa dupa metode diferite in functie de insusirile caracteristice ale acestora. Fiecare metoda este importanta si isi are locul in procesul de producere al uleiurilor esentiale [45]. Principalele metode de obtinere a uleiurilor volatile sunt: Distilare cu vapori de apa. Extractia uleiurilor volatile cu solventi organici. Extractia cu grasimi animale: enfleurage si macerare Extractia cu gaze lichefiate (CO2 supercritic) Extractia prin presare. Adsorbtia pe un material adsorbant. 7.1.1Distilarea cu vapori de apa Este metoda folosita in mod curent la extractia uleiurilor volatile din majoritatea plantelor aromatice; este frecvent utilizata pentru extractia la scara industriala, dar are si utilizare pe scara larga la nivel de laborator. Desi este un proces foarte eficient, aplicarea caldurii, aciditatea apei sau urmele de metale grele din proba sau aparat pot provoca saponificari, izomerizari, sau alte reactii nedorite care pot afecta echilibrul dintre miros si gust al uleiului volatil original [46]. In aceasta metoda, vaporii de apa patrund in masa vegetativa, supusa distilarii, distrug invelisul glandelor oleifere, volatilizeaza uleiul si apoi se amesteca cu 12

acesta. Amestecul de vapori de apa si vapori de ulei trece in refrigerent (vas de condensare), unde se transforma intr-un lichid care nu este altceva decat amestecul de apa si ulei volatil. Acest amestec ajunge in vasul florentin (vas de separare) unde are loc separarea si anume, uleiul volatil fiind mai usor se va depune in strat deasupra apei. Componentele instalatiei pentru distilare sunt: cazanul in care se aseaza material prima, refrigerentul si vasul florentin pentru separarea uleiului volatil. In functie de modul de asezare a materiei prime in cazan, se cunosc urmatoarele tipuri de distilare: 1. Distilare in apa: se utilizeaza pentru toate uleiurile volatile care nu se descompun la temperatura de 100C. Materia prima se pune in apa in raport 1:4 (la o parte materie prima se pun patru parti de apa in greutate); 2. Distilare in apa si vapori de apa: se aplica la uleiurile volatile la care anumite componente se dizolva in apa, fapt pentru care materia prima se aseaza deasupra apei. Incalzirea apei in cazan in vederea transformarii in vapori se face fie cu foc direct, fie prin conducte oarbe cu abur. Uleiul volatil va fi astfel extras de vaporii care se formeaza. 3. Distilarea cu vapori de apa: se foloseste in extractia celor mai multe uleiuri. Procedeul consta in trecerea vaporilor de apa, obtinuti in cazane speciale la temperaturi si presiuni destul de ridicate, prin masa vegetativa (flori, iarba etc,), asezata in cosuri speciale. Distilarea cu vapori de apa este metoda cea mai raspandita si se aplica in majoritatea tarilor producatoare de uleiuri volatile [46, 47]. 7.1.2Extractia uleiurilor volatile cu solventi organici Extractia cu solventi organici se aplica in special pentru obtinerea acelor odorante naturale care sunt usor alterabile sub influenta temperaturii si care nu pot fi obtinute prin procedee bazate pe antrenarea cu vapori. Operatiunea consta in epuizarea materiei prime vegetale cu un solvent si apoi izolarea principiilor odorante sau aromatice, permitand evaporarea solventului prin distilare. Din punct de vedere al materiei prime supuse extractiei cu solventi, se disting trei categorii de extracte: - materii prime vegetale proasete, in general flori, care dau prin extractie uleiuri concrete (concrete); - materii prime vegetale deshidratate, rasini, balsamuri, gumirezine, oleogumirezine si produse de origine animala, din care se obtin extracte numite rezinoide (oleorezine); - concretele, rezinoidele, pomadele de enfleurage sau maceratie, produsele de origine animala, supuse extractiei cu alcool etilic, dau extracte numite uleiuri absolute (absolute); Aceasta metoda produce o masa semi-solida, numita "concret", care poate fitratata cu alcool si se produce un "absolut" [48]. Operatiunea consta in epuizarea materiei prime vegetale cu un solvent si apoi izolarea principiilor odorante sau aromatice, permitand evaporarea solventului prin distilare. Uleiurile volatile sunt extrase preferential cu solventi nepolari, precum eterul, eterul de petrol sau diclormetanul. Temperaturile aplicate de-a lungul intregului proces sunt mai mici decat cele utilizate la distilare. Comparat cu uleiul distilat, uleiul volatil obtinut prin extractie cu solventi, in general, are o aroma mai buna reprezentand aroma originala prezenta in materia bruta. In ciuda avantajelor, extractia cu solventi nu poate inlocui in intregime distilarea cu vapori, care ramane principala metoda de izolare a uleiului volatil. Dezavantajele extractiei cu solventi sunt urmatoarele: necesita aparatura scumpa si muncitori bine instruiti, deci costul productiei este ridicat. Extractia cu solventi poate fi aplicata avantajos pentru materialele cu un pret mai mare, asemeni extractiei uleiului volatil din flori. Produsul procesului de extractie cu solventi mai are un avantaj: mirosul lui "adevarat", natural [49]. Un dezavantaj al acestei metode de obtinere a uleiurilor volatile este acela ca, din pacate, de multe ori, speciile cu masa moleculara mica sunt pierdute in

13

timpul evaporarii solventului. Recent, o versiune modificata a acestei metode, extractia accelerata cu solvent, a fost comercializata pentru utilizarea in laborator [46]. 7.1.3Extractia cu grasimi animale Utilizarea grasimilor ca mediu de extractie a substantelor odorante din flori este o tehnica folosita exclusiv in parfumerie, bazata pe proprietatea uleiurilor volatile de a fi solubile in grasimi si pe afinitatea pe care o au grasimile fata de mirosuri. Acest procedeu permite extragerea parfumurilor fara alterarea compozitiei naturale, restituind cel mai fidel mirosul florilor, aplicandu-se in acele cazuri in care substantele odorante sunt foarte sensibile si in cantitate foarte mica, astfel incat antrenarea cu vapori este exclusa ca procedeu de extractie. Procedeul se aplica in urmatoarele doua variante: a) Enfleurage (absorbtie la rece) Enfleurage-ul este o metoda utilizata in industria parfumurilor, cand planta are o cantitate mica de ulei, cu o valoare comerciala ridicata. Grasimea poseda o putere de absorbtie ridicata si in contact cu un parfum placut, absoarbe parfumul emis. Petalele sunt asezate pe un strat de grasime, la temperatura camerei, o anumita perioada de timp. Petalele epuizate sunt schimbate cu altele noi, iar mai tarziu grasimea saturata este tratata cu alcool. Uleiul volatil este apoi obtinut prin distilarea amestecului alcoolic la temperaturi joase [49]. b) Macerarea (extractia la cald) Procesul maceratiei este asemanator cu cel de la enfleurage, cu doua diferente fundamentale. In cazul maceratie imersarea florilor se face in grasimi sau uleiuri incalzite in jur de 50-70C si timpul de contact intre grasime si florile proaspete este mult mai mic; in succesiune, acelasi lot de grasime calda este pus in contact cu mai multe loturi de flori proaspete, pana cand grasimea devine saturata cu parfum floral. Grasimea parfumata este apoi spalata cu alcool, ca extractul obtinut din extractia la rece prin enfleurage. Aceasta varianta a extractiei cu grasimi se aplica foarte mult in ultima vreme, preluand o mare parte din materiile prime vegetale. Asfel se obtin extractele din flori de trandafir, portocali, narcise, viorele etc. Parfumurile obtinute prin macerare sunt mai bogate si armonioase decat cele obtinute prin extractie cu solventi volatili. 7.1.4Extractia cu gaze lichefiate Evolutiile in sectorul tehnologic si aprofundarea din punct de vedere fizicochimic a operatiilor unitare au facut ca acest procedeu sa devina aplicabil la scara industriala. Avantajele oferite de gazele lichefiate sunt urmatoarele: consum termic redus; posibilitatea excluderii contactului cu oxigenul; inexistenta problemelor derivate din prezenta reziduurilor de solventi in extracte; utilizarea unor gaze netoxice (CO2, freoni, butan etc.). Rezultatele cele mai bune s-au obtinut cu butan si bioxid de carbon. Butanul se foloseste cu succes pentru extragerea odorantelor din flori, sub numele de "procedeu butaflor", fiind aplicat in Franta de mai multi ani. Butanul este foarte selectiv, prin evaporare progresiva permitand separarea unei fractiuni parafinice;

14

extractele obtinute din unele flori sunt calitativ mai bune si mai putin colorate decat cele obtinute cu solventi organici care au un continut mai mic de ceruri si componenti grasi. Cu toate dificultatile tehnice impuse de operarea cu presiune inalta, extractia cu gaze subcritice si supracritice a devenit in ultimii ani un procedeu industrial de obtinere a odorantelor si aromelor naturale [50-52]. Extractia cu CO2 supercritic Fluidele supercritice au fost utilizate ca solventi pentru o mare varietate de aplicatii, printre care si extractia uleiului volatil. Dezvoltata din anii 1980 aceasta tehnologie devine din ce in ce mai populara astazi. Extractia cu CO2 supercritic permite recuperarea diferitelor tipuri de arome naturale si uleiuri volatile cu o eficacitate ridicata. Daca costurile si problemele tehnice ce implica operarea la presiune inalta ar putea fi rezolvate, aceasta ar fi metoda preferata pentru aplicarea in industria extractiei uleiului volatil. Nici o urma de solvent nu ramane in produsul final, ceea ce reprezinta un grad inalt cand este comparat cu produsele obtinute prin alte metode de extractie. Principalele avantaje ale extractiei cu fluide supercritice: Fluidele supercritice au puterea de solvatare similara cu cea a solventilor organici, dar cu o putere de difuzie mai mare, vascozitate mai mica si tensiune superficiala mai mica. Separarea solventului se face usor si rapid. In procesele industriale care implica produse alimentare sau farmaceutice, nu exista riscul contaminarii acestora cu solvent, ca in cazul utilizarii solventilor organici clasici. Fluidele supercritice sunt, in general, ieftine, simple si sigure. Costurile de eliminare a solventului sunt mai mici, iar fluidele sunt simplu de reciclat. 7.1.5Extractia prin presare Acest procedeu de obtinere a uleiurilor volatile se aplica in putine cazuri si numai la acele plante sau parti din plante in care uleiul volatil se gaseste in cantitate mare, acumulat in glande secretoare dispuse superficial. Industrial, procedeul se aplica pentru obtinerea uleiurilor volatile din fructe citrice (lamai, portocale, bergamot etc.). Procesul consta in presarea mecanica, cu diferite dispozitive, a cojilor fructelor, dupa indepartarea sucului. Impreuna cu uleiul volatil sunt eliminate din coaja si alte substante: mucilagii, pectine, proteine, coloranti liposolubili, apa etc. Uleiul volatil se separa prin decantare si se filtreaza. O alta metoda este filtrarea centrifugala, aplicata asupra cojilor tocate, urmata de decantarea si filtrarea uleiului volatil. Exista procedee in care uleiul volatil este extras din fructul intreg cu ajutorul unui dispozitiv prevazut cu numeroase ace care practica intepaturi superficiale in coaja fructului, concomitent cu trecerea lui sub jet de apa. Uleiurile volatile obtinute pe aceasta cale au calitati superioare celor similare, obtinute prin antrenare cu vapori de apa, deoarece sunt eliminati factorii care produc degradari asupra lor.

15

8 CEAIUL DE BUSUIOC.PREPARARE
Cand prepari ceaiul de busuioc este indicat sa folosesti frunze proaspete si cateva seminte care nu trebuie macinate. Odata ce apa incepe sa fiarba, acopera oala, redu flacara si lasa apa sa fiarba 45 de minute la foc mic, apoi poti adauga aceeasi cantitate de frunze proaspete, sau jumatate de cantitate de frunze uscate. Lasa busuiocul sa stea in apa fiarta inca 25 de minute, iar apoi ceaiul poate fi consumat; se poate strecura si se poate folosi cand este necesar. Doza zilnica poate fi de 2 cani si il poti consuma sau face gargara cand este nevoie. Odata ce este racit si devine caldut, ceaiul poate fi strecurat cu grija folosind un tifon si utilizat pentru spalatul ochilor daca acestia sunt infectati. Este normal ca oamenii sa sufere de dureri de cap insa cu toate acestea, nu este mereu posibil sa gaseasca un remediu simplu pentru a alina aceasta problema. Un tratament pe baza de busuioc este insa una dintre solutii. Pentru a-l prepara, te, sinuzit, amigdalit, pneumonii foloseste o cana de apa fiarta si adauga o lingurita rasa de busuioc uscat si macinat. Busuiocu trebuie lasate sa se infuzeze in apa 10 minute; apoi pot fi strecurat pentru a indeparta partile solide si lasat sa se raceasca iar la sfarsit pot fi adaugate 2 lingurite pline de tinctura obtinuta din alune. Solutia poate fi folosita oricand este necesar, sub forma de compresa aplicata direct pe fruntea si tamplele persoanei respective.

9 UTILIZARI CULINARE ALE BUSUIOCULUI

Busuiocul este folosit in bucataria multor culturi in forma proaspata, inghetata sau uscata, pentru a condimenta diferite preparate de peste, omlete, salate, sosuri, umpluturi si in numeroase preparate de paste, pizza, fiind de asemenea folosit in condimentarea diferitelor mancaruri de legume, cum ar fi anghinarele, broccoli, morcovii si vinetele. Ca si condiment, busuiocul se poate folosi cu rosii, fiind deseori servit ca si garnitura, oferind totodata o aroma la prepararea pastei de rosii. Este de asemenea folosit pentru prepararea pesto-ului, un sos delicios italian, ce contine ingrediente ca usturoi si ulei de masline, putin parmezan sau muguri de pin. Frunzele proaspete de busuioc pot fi adaugate la salate pentru imbunatatirea gustului de ierburi, cea mai buna modalitate de a pastra aroma frunzelor este sa le rupi in bucati. Pentru aroma, frunzele proaspete de busuioc pot fi de asemenea adaugate la otetul si la uleiul de masline.

Bibliografie:
16

1. Constantin Parvu Universul plantelor, Editura Asab, 2006 2. Maria Nita Imunitatea si plantele medicinale, Editura Aius, 2011 3. Maria Popescu - Galenoterapia. Vindecarea bolilor prin ierburi, Editura Semne, 2011 4. www.wikipedia.org 5.www.farmaciata.ro 6.Curs de procesare avansata a plantelor medicinale

17