Rezultate de exceptie in tratamentele

cu produse apicole

NASUL, GATUL, URECHILE si

APITERAPIA
- Medicamentele stupului vindeca boli in
care
medicina
clasica
ramane
neputincioasa Interviu cu dr. CORNELIU POPOVICI, medic primar
O.R.L., doctor in stiinte medicale

Chiar

daca toanele anotimpului ne-au daruit

un Craciun primavaratic, iarna nu va intarzia sa-si faca
aparitia. De undeva, de dincolo de orizont, se apropie
vertiginos tavalugul gripei. In sezonul rece, nasul, gatul si
urechile devin punctele noastre slabe, motiv pentru care
ele necesita o atentie si ingrijiri speciale. Iata de ce,
continuand seria convorbirilor pe teme de apiterapie, am
ales de asta data cabinetul O.R.L.

"Din pacate, oamenii vin la noi dupa ce

au epuizat toate celelalte tratamente"
- D-le doctor, de cand va ocupati de apiterapie?
- Inca de la infiintarea policlinicii, adica din 1975.
Atunci, profesorul inginer V. Harnaj, un mare pasionat de
apicultura, in persoana caruia Romania a detinut timp de
12 ani presedintia Organizatiei Internationale Apimondia,
s-a gandit sa constituie un sector medical. Noi, medicii,
fiecare in specialitatea sa, am elaborat niste formule de
medicamente - bineinteles, in colaborare cu colectivul
nostru de farmacisti, biologi si biochimisti -, iar, ulterior, leam testat si perfectionat in decursul anilor, inclusiv prin
schimbul de informatii cu colegii din alte tari, in cadrul
numeroaselor simpozioane la care am fost prezenti. Asa se
face ca astazi dispunem de o serie intreaga de asemenea

preparate foarte eficiente.

- Ce boli tratati cu ele?
- Pentru inceput, le-as aminti pe cele acute, cum
sunt inflamatiile de pe tot tractusul cailor respiratorii
superioare, atat de frecvente in sezonul friguros: rinitele
banale sau gripale, faringitele, amigdalitele, laringitele. Le
tratam cu Propoheliant (picaturi pentru nas cu propolis),
Propofaringit (solutie pentru badijonari in gat), eventual
tablete de Proposept. Bolnavul se vindeca in cateva zile.
Desigur, daca este vorba de o gripa, vom asocia
antigripalele clasice, iar, in cazul amigdalitelor pultacee
(cu depozite purulente pe amigdale), tratamentul nostru
trebuie completat cu sulfamide. In laringite se recomanda
si inhalatiile cu aburi de musetel. Tot ca o boala acuta
putem considera si epistaxisul (hemoragia nazala), la care
prescriem badijonari cu tinctura de propolis, urmate de
instilatii cu Propoheliant.
- V-as ruga sa zabovim inca un moment la
problemele specifice anotimpului rece. Cum le putem
preveni? Exista printre preparatele dvs. unele care
intaresc sistemul imunitar?
- Da, laptisorul de matca (fiole buvabile sau tablete)
si Apilarnilul simplu sau cu propolis (tablete). Pentru
cresterea rezistentei fata de raceli si infectii, la
schimbarea de sezon, se poate face o cura de 20 de zile
cu unul din ele. Deci, se ia zilnic fie o fiola sau o tableta de
laptisor de matca, fie Apilarnil, cate o tableta - copiii si
doua tablete - adultii. Insa ceea ce v-am spus acum nu
anuleaza indicatia de vaccin antigripal. Vaccinul
actioneaza pe virusii respectivi, pe cand medicamentele
noastre realizeaza o tonificare generala a organismului.
- Revenind la afectiunile abordabile prin apiterapie,
presupun ca majoritatea bolnavilor care se prezinta la
cabinetul dvs. sunt totusi cei cronici.
- Intr-adevar. De regula, oamenii vin la noi dupa ce
au epuizat toate celelalte tratamente si cand suferinta
permanenta face din ei, de multe ori, niste invalizi. Asa se
intampla, de exemplu, in afectiunile atrofice de nas, gat si
laringe. Ele survin dupa inflamatii repetate, care duc la
subtierea si uscarea mucoasei, la atrofierea ei si la
functionarea deficitara a glandelor secretoare de mucus.
(Sa nu uitam ca mucusul, pe langa rolul sau de ungere a

mucoaselor, are si un efect bactericid). Putem afirma ca

medicamentele apiterapice vin sa umple un gol in acest
capitol de patologie ORL, fiindca aici, in terapia clasica, nu
exista aproape nimic in afara vitaminei A uleioase, care
unge mucoasa, dar nu actioneaza in profunzime. In
schimb, Propoheliantul si Propofaringitul fac tocmai acest
lucru, activand din nou acele glande care au incetat sa
lucreze si stimuland mucoasele sa-si reia functia normala.
Una din cele mai grave boli atrofice este ozena, provocata
de un microb special numit klebsiella. Se atrofiaza nu
numai mucoasa, ci si scheletul nasului, fosele nazale se
largesc si se astupa cu niste mulaje formate prin uscarea
secretiilor, si la indepartarea lor se produc sangerari. Ele
degaja un miros fetid, ceea ce reprezinta un mare
handicap pentru bolnav, mai ales ca simptomele apar in
majoritatea cazurilor la femei tinere. Suferinta coboara
uneori in faringe si laringe, dand senzatia de corp strain la
inghitit, raguseala, cateodata chiar si sufocari. In medicina
clasica, ozena se trateaza numai chirurgical, adica se
cauta sa se ingusteze prin operatie fosele nazale. Noi
folosim Propoheliant, Propofaringit, aerosoli cu Proposept L
(un produs de propolis liofilizat) in combinatie cu un
tratament general cu Polenolecitin sau Melcalcin si
tinctura de propolis - si reusim sa scutim pacientii de
operatie. Pentru ca am amintit de aerosolii cu propolis, voi
adauga ca ei sunt intrebuintati cu succes in sinuzite,
inlocuind atat de dureroasele punctii. Ajuta la eliminarea
secretiei purulente din sinusuri, la dezinfectarea si
refacerea mucoasei sinusale si, totodata, creeaza
rezistenta fata de raceli viitoare.
Dupa inflamatiile repetate ale mucoasei nazale sau
in urma unei neuroviroze (care uneori ataca unul din nervii
cranieni), poate aparea o nevrita de olfactiv. Bolnavul
constata ca si-a pierdut mirosul, eventual si gustul.
Medicina clasica propune administrarea de vitamina B (1
si 6), insa rezultatele sunt mediocre. Noi ne ocupam mai
intai de refacerea mucoasei nazale si sinusale, apoi de
tonificarea nervului olfactiv cu granule de Polenolecitin si
tinctura de propolis. Este un tratament de durata, dar
duce intotdeauna la vindecare. O terapie similara se aplica
in surditati, unde statisticile noastre arata ca 10% din
pacienti s-au recuperat total, 50% au obtinut ameliorari

importante (au castigat 25 decibeli pe audiograma), iar

alti 20% au ameliorari usoare (cu un castig de 10 decibeli).
Pentru toate cazurile rezolvate doar partial sau
neinfluentate, noi recomandam continuarea tratamentului.
O statistica incurajatoare avem si in alergiile
respiratorii. In prezent, exista atat de multi factori
alergizanti - si alimentari, si atmosferici -, incat nici nu mai
efectuam teste pentru determinarea substantei alergene
si preferam sa facem o desensibilizare generala. De obicei,
reflexul porneste de la nas si se transmite la bronhii (de
pilda, astmul este rino-bronsic). De aceea, tratam in
primul rand nasul cu Propoheliant si aerosoli, iar
desensibilizarea o facem cu Melcalcin si tinctura de
propolis. Rezultatele sunt foarte bune in 60% din cazuri, si
alte 20% se amelioreaza.
Vindecari rapide si in proportie de 100% se obtin in
micoze. Candidozele localizate in nas si la nivelul bucofaringian se rezolva cu solutia uleioasa Propostamin si
tinctura de propolis. In urechi nu avem de-a face cu
candida, ci cu aspergillus - o ciuperca ce creste pe timpan,
producand si mancarimi, dar mai ales dureri. Ea dispare
repede, dupa badijonari cu tinctura de propolis.
Un capitol foarte important il constituie inflamatiile
amigdalelor si vegetatiilor adenoide (polipilor) la copii.
Este o problema foarte des intalnita, avem pacienti care
fac aproape in fiecare luna o inflamatie puternica a
amigdalelor si vegetatiilor, administrandu-li-se antibiotice,
ceea ce implica anumite riscuri, daca ne gandim la
toxicitatea lor pentru ficat si rinichi. In plus, la un moment
dat, li se va indica o interventie chirurgicala, iar extirparile
practicate cu dezinvoltura, la scara mare, duc la faringitele
cronice de mai tarziu, de pe urma carora bolnavul va
suferi toata viata. Acesti copii pot beneficia din plin de
apiterapie, pe 80% din ei i-am salvat de la operatie. De
asemenea, ei sunt, de obicei, anorexici, refuza mancarea,
au rezultate slabe la invatatura, iar dupa tratamentul
general aplicat de noi incep sa manance si sa se dezvolte,
isi imbunatatesc randamentul scolar. Este un succes si o
mare satisfactie pentru noi.
- Din indelungata dvs. activitate la Apiterapia - astazi
Apimedica - ne-ati putea relata unul sau doua cazuri de

care va amintiti cu deosebita placere?

- Am avut un caz foarte dramatic, o pacienta in jur
de 40 de ani, cu ulceratii provenite dintr-o candidoza bucofaringiana. Ranile ii produceau dureri insuportabile, pur si
simplu nu se putea hrani. Se tratase prin diverse locuri, cu
diverse medicamente, fara nici un rezultat. Cu tinctura de
propolis si Propostamin s-a vindecat in doua saptamani.
Apoi imi aduc aminte de un barbat de 50 de ani care
suferea de o nevrita de olfactiv si isi pierduse mirosul.
Totul pornise de la o rino-sinuzita, asa ca, mai intai, m-am
preocupat de nasul lui, ca sa i-l pun la punct. A facut mai
multe serii de tratament cu pauze intre ele si,
concomitent, i-am administrat si Polenolecitin cu tinctura
de propolis, pentru tonificarea nervului olfactiv. Terapia a
durat aproximativ trei ani, iar bolnavul a fost foarte
constiincios si rabdator si n-a abandonat. Venea mereu la
control, respira acum foarte bine, insa mirosul nu-i
revenea. Si, intr-o zi, il vad ca intra in cabinet cu un
trandafir in mana, radiind de fericire, si-mi spune:
"Domnule doctor, pot sa miros!". Am avut multe reusite de
acest fel, dar pe el imi place sa-l citez ca exemplu pentru
rabdarea lui. Fiindca am si pacienti care, dupa o prima
perioada de tratament, se simt bine si nu mai trec pe la
noi. In asemenea situatii, rezultatele pozitive nu pot fi de
durata. Altii se asteapta la o vindecare in cateva zile si,
vazand ca miracolul intarzie sa se produca, renunta.
Pentru ca sansele sa fie optime, avem nevoie de
consecventa si de o buna colaborare intre noi si cei ce vin
sa ne ceara ajutorul.
- In orice caz, interesul bolnavilor nu lipseste. Dupa
interviul cu colegul dvs. din sectorul de medicina interna,
publicat in revista la inceputul lunii decembrie, policlinica
a primit un mare numar de telefoane din tara. Oamenii
incercau sa obtina recomandari si retete prin telefon. E
posibil?
- Categoric, nu. Contactul direct cu bolnavul este
indispensabil. In primul rand, trebuie facuta o selectie a
cazurilor. Nu tratam boli chirurgicale (eventual, doar
consecintele postoperatorii), nici neoplasme. Diabeticii pot
beneficia de foarte putine dintre medicamentele noastre,
intrucat majoritatea sunt dulci. 1-2% din pacienti
manifesta intoleranta la propolis, deci trebuie sa-i testam

si, daca se constata o atare reactie, fie abandonam

terapia, fie asociem ca protectie un medicament
antialergic. Supravegherea din partea medicului specialist
va fi permanenta. El hotaraste durata tratamentului,
pauzele intre serii si, acolo unde este necesar, se vor face
analize de laborator, radiografii, audiograme etc., care ne
arata daca suntem sau nu in faza de vindecare.
- Care ar fi atunci solutia pentru cei ce nu se pot
deplasa pana la Bucuresti? Ca medicii din tara sa se
initieze in metodele dvs. de tratament?
- De ce nu? Deocamdata, medicina clasica ne
priveste cu destul scepticism. Unii dintre colegii mei,
medici O.R.L., imi spun ca nu cred in apiterapie. Pacat,
pentru ca ea dispune de o multitudine de posibilitati de a
veni in ajutorul oamenilor.
ADRIANA ROTARU

D-l dr. Corneliu Popovici consulta in zilele de marti

(10.30 - 13.30) si joi (15.00 - 18.00) la Policlinica
Apimedica, str. C. A. Rosetti nr. 31 (in spatele
cofetariei "Scala").
Tel. 212.37.32
- pentru
informatii suplimentare (legatura telefonica directa
cu cabinetele nu este posibila).