ION D.

SÎRBU
OPERE
I. Jurnalul unui jurnalist
fără jurnal
 ACADEMIA ROMÂNÃ

FUNDAÞIA NAÞIONALÃ PENTRU ªTIINÞÃ ªI ARTÃ

Colecþia
OPERE FUNDAMENTALE

Coordonatorul colecþiei:
acad. EUGEN SIMION

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SÎRBU, ION D.
Opere / Ion D. Sîrbu; ed.: Toma Velici; pref. Eugen
Simion. ‑ Bucureşti: Editura Fundaţiei Naţionale pentru
Ştiinţă şi Artă, 2013
2 vol.
ISBN 978-606-555-097-1
vol. 1. ‑ Jurnal - 2013 - ISBN 978-606-555-098-8
I. Velici, Toma (ed.)
II. Simion, Eugen (pref.)
821.135.1-821
ION D. SÎRBU
OPERE
I. Jurnalul unui jurnalist
fără jurnal

Ediþie îngrijită, cronologie şi note de

TOMA VELICI
în colaborare cu
TUDOR NEDELCEA

Introducere de
EUGEN SIMION

Academia Românã
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã
Bucureºti • 2013
 Coperta:
PODALV
Tehnoredactor:
VASILE CIUCÃ
Tehnoredactare computerizatã:
CONSTANTIN NIÞÃ

Proiect editorial finanţat de

Administraţia Fondului Cultural Naţional

© Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin

Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã

ISBN 978-606-555-097-1
ISBN 978-606-555-098-8
 INTRODUCERE

„Nu am re­u­şit să su­pra­vie­ţu­iesc, pe această

in­sulă a şer­pi­lor, de­cât ui­tând şi ier­tând. Ca să
fiu şi eu ier­tat şi ui­tat, din­colo. Acesta e pa­ra­
do­xul ge­ne­ra­ţiei mele tra­gice: nu pu­tem trăi
de­cât dacă ui­tăm ce am trăit! Şi nu pu­tem
exista de­cât amintindu‑ne me­reu ce a fost şi
cum a pu­tut să fie. Jur­na­lul, după a mea pă­
rere, este o măr­tu­rie. Amâ­nată. În­gro­pată.“

Apar, într‑o edi­ție in­te­grală și cu toate in­for­ma­ți­ile ce

au pu­tut fi de­pis­tate până la această oră, jur­na­lele in­time
ale lui Ion D. Sîrbu, un scri­i­tor pe care îl des­co­pe­rim, la
justa lui va­loare, de‑abia în ul­tima vreme. Ca­ie­tele lui
se­crete au fost pu­bli­cate, după 1990, ca și co­res­pon­dența
lui, bo­gată și in­spi­rată, plină de far­mec și, pen­tru vre­mea
în care a fost scrisă, de un cu­raj ie­șit din co­mun. Le pu­
bli­căm, acum, pe toate, în două vo­lume ma­sive care în­su­
mează peste 2650 de pa­gini, în­so­țite de o am­plă cro­no­lo­gie
al­că­tu­ită de Toma Velici (cel care a strâns aceste do­
cu­mente su­biec­tive și s‑a în­gri­jit de re­pro­du­ce­rea lor
cu acu­ra­tețe) și de no­tele, utile, pe care le‑a fă­cut Te­o­dor
Ne­del­cea, un cer­ce­tă­tor prob și in­for­mat, cu care am
por­nit ideea de a in­tro­duce în se­ria „Opere fun­da­men­
tale“ (se­rie de­di­cată, în prin­ci­piu, cla­si­ci­lor ro­mâni) pe
Ion. D. Sîrbu, in­co­mo­dul, agi­ta­tul, ex­cep­ționa­lul Ion D.
Sîrbu, ele­vul lui Blaga, dat afară de peste tot, hăr­țuit de
securi­tate, în fine, ar­de­lea­nul Ion D. Sîrbu, om de stânga,
bă­gat la puș­că­rie atunci când „stânga“ co­mu­nistă a ajuns
VI INTRODUCERE

la pu­tere și a în­ce­put să se de­ba­ra­seze de par­ti­za­nii ne­do­

cili. Des­ti­nul lui, se va pu­tea ve­dea, se asea­mănă din acest
punct de ve­dere cu acela al ol­tea­nu­lui Pe­tre Pan­drea...
Ion D. Sîrbu a de­ve­nit și el, for­țat de is­to­rie, ol­tean, dar,
spre de­o­se­bire de me­mo­ri­a­lis­tul din Balș, n‑a apre­ciat
prea mult vir­tu­țile in­te­lec­tu­ale și mo­rale ale „spi­ri­tu­lui
cobiliţar“ în tim­pul re­gi­mu­lui to­ta­li­tar. Mi­ri­fica bă­nie
(Cra­iova) este pen­tru exi­la­tul ar­de­lean un loc în care se
bâr­fește, se bagă in­trigă și se ve­ge­tează in­te­lec­tu­a­li­cește.
Nu are, cred, drep­tate, dar nici nu‑l pot con­tra­zice pen­
tru că n‑am fost, ca să spun așa, cu o vorbă cu­nos­cută,
„în si­tu­a­ție“.
Când îi re­ci­tesc con­fe­si­u­nile sale (în jur­nale și în scri­
so­rile adre­sate pri­e­te­ni­lor!) și con­frunt da­tele de aici cu
cro­no­lo­gia bi­o­gra­fiei sale, îmi dau seama că vi­ața lui Ion
D. Sîrbu a fost un in­fern (cel pu­țin așa se vede din text) și
că el și‑a scris opera în te­ri­to­riul aces­tui in­fern, cu o vo­
ință, aș zice, în­spăi­mân­tă­toare. Vreau să spun: cu o dâr­ze­
nie ne­în­tâl­nită la alți scri­i­tori. Se plânge de mai multe ori
pri­e­te­ni­lor că i‑au fost lu­ați 17 ani (cât a fost prin puș­că­rii,
prin mină, cât a fost in­ter­zis, cât a fost șo­mer și a trăit „cu
car­to­fii ma­mei“ etc.), dar, în acest răs­timp, n‑a în­ce­tat să
spere și, când a pu­tut, să scrie. A scris enorm, într‑un
timp scurt, a scris în toate ge­nu­rile, a scris, pa­ra­lel, scri­sori,
multe scri­sori, s‑a plâns și, la rân­dul lui, a bâr­fit cu poftă.
Este un epis­to­lier de ta­lent, de mare ta­lent, cu o frază acidă
și cu idei care lo­vesc, ca gloan­țele, co­mo­di­tă­țile ci­ti­to­ru­
lui. Îm­pre­ună cu jur­na­lele, scri­so­rile lui în­sân­ge­rate, in­te­
li­gente, in­spi­rate, for­mează un ca­pi­tol im­por­tant al
li­te­ra­tu­rii noas­tre su­biec­tive. Me­rită, așadar, să le fa­cem loc
în se­ria de „opere fun­da­men­tale“, chiar dacă au­to­rul lor,
pe­tri­lea­nul Ion. D. Sîrbu, exi­la­tul din Isarlîkul Cra­io­vei, nu
este încă un cla­sic al li­te­ra­tu­rii ro­mâne. Este însă, pen­tru
 INTRODUCERE VII

epoca lui și cu sti­lul lui tur­bu­lent și stră­lu­ci­tor, o con­ști­

ință a tim­pu­lui său și, ne­gre­șit, un scri­i­tor exem­plar.
*
Un fel de Mon coeur mis à nu este ex­cep­ţiona­lul jur­nal
al lui Ion D. Sîrbu, un fi­lo­sof din şcoala lui Blaga şi un
pro­za­tor prea pu­ţin cu­nos­cut. Jur­na­lul unui jur­na­list fără
jur­nal dă câ­teva ele­mente des­pre bi­o­gra­fia lui so­ci­ală şi,
cu mult mai mult, des­pre for­ma­ţia lui in­te­lec­tu­ală. Gary,
cum îi spun pri­e­te­nii, este fiul unui mi­ner din Pe­trila, a
fă­cut, cu mari di­fi­cul­tăţi ma­te­ri­ale, stu­dii de fi­lo­so­fie la
Cluj, şi‑a pe­tre­cut ti­ne­re­ţea în in­ter­nate, ca­zărmi şi că­
mine, a trăit sub şapte dic­ta­turi con­se­cu­tive, în­tre 1940 şi
1945 a fost co­mu­nist ile­ga­list, a stat, apoi, şapte ani în
puş­că­ri­ile co­mu­niste şi a eşuat la Cra­iova, Isarlîkul său.
Când în­cepe să‑şi no­teze, în 1983, ide­ile şi amin­ti­rile,
tre­cuse de 65 de ani, ter­mi­nase trei vo­lume de proză (La
Condition roumaine, Lu­pul şi Ca­te­drala, Dan­sul ur­su­lui)
şi în­cearcă să facă bi­lan­ţul unei vieţi pier­dute. Este că­să­
to­rit cu di­vina Olim­pia (Limpi) pe care, spă­şit, măr­tu­ri­
seşte că n‑o me­rită, şi‑a pier­dut aproape toţi pri­e­te­nii, iar
când este în­tre­bat ce face, răs­punde că lu­crează la un tra­
tat de rienologie (adică şti­inţa des­pre ni­mic sau şti­inţa ni­
mi­cu­lui!) şi e ui­mit că ni­meni nu vrea să ştie cu ce se
ocupă această dis­ci­plină. În fine, me­di­tează la „sta­rea de
ru­mâ­nie“ şi la con­di­ţia lui exis­ten­ţi­ală. Şi‑a iu­bit Mama,
Ta­tăl, Sora şi So­ţia... Nu‑i, în con­se­cinţă, un su­biect bun
pen­tru psih­a­na­liză: „Este la modă acum să‑ţi de­teşti...
pă­rin­ţii, să‑ţi pri­veşti cu scârbă co­pi­lă­ria. Eu am fost
foarte iu­bit, şi iu­bi­rea aceasta a lor mă în­tre­ţine şi acum,
tru­peşte, su­fle­teşte, spi­ri­tual. Tata mi‑a dat şira spi­nă­rii,
Mama, da­rul de a po­vesti şi glumi. Amân­doi, dra­gos­tea
de lume, soare, oa­meni. Sora mea le‑a moş­te­nit can­dela
VIII INTRODUCERE

de ome­nie şi dra­goste – tre­buie să merg la Pe­trila, la

mor­mân­tul lor, când vreau să mă rog“. Di­a­ris­tul tră­ieşte
izo­lat în mi­cul şi mo­des­tul său apar­ta­ment, nu‑şi cu­
noaşte ve­ci­nii de pe scară, merge din când în când în
par­cul din apro­pi­ere şi stă atunci de vorbă cu pen­siona­rii
din car­tier sau se aşază la coadă la apro­zar şi prinde din
zbor câte o vorbă de duh şi nă­duf...

1. Un jur­nal care nu res­pectă cla­u­zele di­a­ris­mu­lui.

Un di­a­rist care are treabă cu spi­ri­tul său...
Dar şi cu otiotica şi, în ge­nere, cu răul ro­mâ­nesc

Pri­mul vo­lum din jur­nal cu­prinde pe­ri­oada 1983‑1986

şi a fost scris, după pre­ci­ză­rile au­to­ru­lui, în tim­pul ce­lor
trei ierni cum­plite. Nu sunt date su­pli­men­tare (ziua,
luna). O primă aba­tere, dar, de la rit­mul ca­len­da­ru­lui şi
de la prin­ci­piul, esen­ţial pen­tru jur­na­lul in­tim, al co­ti­dia­
ni­tă­ţii. Ion D. Sîrbu nu face is­to­ria zi­le­lor mo­ho­râte, nu
în­re­gis­trează de­cât rar eve­ni­men­tele din afară şi, cum am
pre­ci­zat deja, dă pu­ţine in­for­ma­ţii des­pre exis­tenţa lui so­
ci­ală. Este lim­pede că nu ur­mează mo­de­lul Sten­dhal, de­
ve­nit cla­sic pen­tru di­a­rişti. Evită anec­do­tele, face rar
por­trete, nu că­lă­to­reşte (o sin­gură dată, cu mulţi ani în
urmă, la Pa­ris) şi, în con­se­cinţă, nu de­scrie mu­ze­ele şi cate­
dra­lele, nu par­ti­cipă la adu­nă­rile scri­i­to­ri­ceşti şi nu‑şi în­
con­de­iază co­le­gii cum fac, de re­gulă, me­mo­ri­a­liş­tii
pro­ve­niţi din acest me­diu.
Ion D. Sîrbu are treabă cu spi­ri­tul său. I s‑ar po­trivi
mai bine, în acest caz, ti­tlul car­ne­te­lor lui Bau­de­la­ire, ci­
tat de mine la în­ce­put, uşor mo­di­fi­cat: Mon esprit mis à
nu. Nu tre­buie să se în­ţe­leagă, cu toate aces­tea, că fi­lo­so­
ful din Isarlîkul Cra­io­vei scrie un jur­nal de idei în ge­nul
 INTRODUCERE IX

No­ica. Ion D. Sîrbu nu este, bă­nu­iesc, un spi­rit re­li­gios,

deşi pri­mele rân­duri din jur­nal sună ast­fel: „Toţi cei care
îşi pierd în­cre­de­rea în uma­ni­tate şi în is­to­rie – dacă nu
alu­necă în apa­tia în­do­bi­to­ci­rii sau a ci­nis­mu­lui ti­că­lo­şiei
co­ti­di­ene – se în­torc (cu faţa sau pre­faţa) spre Dum­ne­zeu“.
El se în­toarce cu faţa spre spi­ri­tul său în­cer­cat, lo­vit de is­
to­rie, lu­cid, dis­pe­rat, din când în când iro­nic. Jurna­lul
unui jur­na­list fără jur­nal nu‑i – tre­buie pre­ci­zat, de ase­
me­nea – o au­to­bi­o­gra­fie, spe­cie mai ve­che de­cât jur­na­
lul in­tim. Nu se iden­ti­fică nici cu for­mula me­mo­ri­i­lor,
deşi is­to­ria in­tră în discursul di­a­ris­tic (amin­tiri din co­pi­
lă­rie, amin­tiri de pe front, din în­chi­soare, iu­biri pier­
dute în timp etc.)...
Am ară­tat până acum ce nu este, re­pet, acest ex­tra­or­
di­nar jur­nal – cea mai im­por­tantă operă de ser­tar, ală­turi
de Jur­na­lul fe­ri­ci­rii, care a apă­rut la noi după de­cem­brie
1989. Opera lui Ion D. Sîrbu este, într‑o pro­por­ţie care
va­ri­ază de la frag­ment la frag­ment, un jur­nal de idei şi o
con­fe­si­une mo­rală, ceea ce, în ca­zul său, în­seamnă: re­
flec­ţii des­pre con­di­ţia exis­ten­ţi­ală, lec­turi me­di­tate, ob­
ser­va­ţii des­pre is­to­ria cu­rentă şi des­pre po­li­tică, amă­nunte
din via­ţa con­ju­gală (cu iro­nie şi tâlc), di­a­lo­guri (scurte şi
sem­ni­fi­cative, cu o mo­rală trans­pa­rentă) cu per­so­naje
fic­tive, cum este Moşu, un în­ţe­lept care ţine cu tra­di­ţia
şi ade­vă­ru­rile fun­da­men­tale...
In­te­li­genţa şi, de­si­gur, ta­len­tul mo­ra­lis­tu­lui este de a
şti să aso­ci­eze bine spe­cu­la­ţia cu bi­o­gra­fia in­te­ri­oară şi de
a găsi un ton po­tri­vit: sin­cer, con­vin­gă­tor, per­so­nal, nici
ex­ce­siv de abs­tract, nici prea în­de­păr­tat de via­ţa ide­i­lor.
Este des­tul de greu de re­a­li­zat această bună în­ţe­le­gere (i‑aş
zice bună po­tri­vire, dacă for­mula n‑ar fi uşor pleonas­tică)
în­tre re­flec­ţie şi în­tâm­plă­rile fi­in­ţei, în­tre exis­tenţă şi spi­ri­
tul care gân­deşte exis­tenţa. Ion D. Sîrbu re­u­şeşte, jur­na­lul
X INTRODUCERE

său se ci­teşte cu in­te­res. Nu‑i o scri­ere spon­tană, este o operă

de re­flec­ţie pre­gă­tită în­cet şi pro­fund, în to­vă­ră­şia ima­gi­
nară a unor fan­tasme: Can­did, Moşu, Tutilă, Sommer,
Deziderius, Erasm, par­te­ne­rii unui di­a­log când ner­vos,
când re­sem­nat şi iro­nic des­pre sine şi des­pre is­to­ria din
afară. Nu­mele fic­tiv care re­vine mai des în jur­nal este
acela al lui Can­did (cu va­ri­anta Deziderius Can­did),
alter ego‑ul di­a­ris­tu­lui. Când nu este Can­did, scep­ti­cul,
este Moşu, cel hârşit de via­ţă şi ră­mas la cele vechi şi du­
ra­bile, iar când nu apare Moşu, este tot­dea­una de faţă
Olim­pia, cea cu limba as­cu­ţită şi cu min­tea ageră... Pri­e­te­
nul Som­mer, evreu deş­tept şi iro­nic, spune ceva des­pre
me­ca­nis­mele is­to­riei mo­derne, Limpi, di­vina soaţă, re­pre­
zintă is­to­ria mă­runtă, cea de zi cu zi. Există în acest jur­nal
ima­gi­na­tiv şi un Me­fisto, per­so­naj dintr‑o operă de fic­ţi­
une a lui Ion D. Sîrbu... El pune fi­lo­so­fu­lui, ca şi cei­lalţi,
în­tre­bări in­co­mode sau vine el în­suşi cu so­lu­ţii care pun
în di­fi­cul­tate pe în­cer­ca­tul di­a­rist.
Te­mele au­to­ru­lui sunt foarte va­ri­ate, de la po­li­tică la
doc­trina le­nei (otiotica) şi de la dis­pa­ri­ţia sa­tu­lui la răul
ro­mâ­nesc (le mal roumain). În spa­tele aces­tor frag­mente
se află un spi­rit cul­ti­vat şi, în sens me­ta­fi­zic, în­ţe­le­gă­tor:
cu­noaşte, dar şi îşi asumă ceea ce vrea să cu­noască. Fi­lo­so­
ful din Isarlîk no­tează gân­du­rile şi fan­tas­mele sale într‑o
li­ber­tate pro­vi­zo­rie: li­ber­ta­tea sin­gu­ră­tă­ţii. Nu are, ori­
cum, sen­ti­men­tul că va apuca să‑şi vadă jur­na­lul pu­bli­cat.
Şi, din ne­fe­ri­cire, aşa s‑a în­tâm­plat. Trăind în cir­cum­
stan­ţele în care tră­ieşte, el folo­seşte, când este vorba de
is­to­ria ime­di­ată, un lim­baj uşor, ci­frat. Când spune ceva
des­pre Sul­tana Va­lide, sa­vanta proas­păt al­fa­be­ti­zată, nu
tre­buie cine ştie ce per­spi­ca­ci­tate să des­co­peri des­pre
cine este vorba. Sau când face re­fe­rinţă la as­cen­si­u­nea fe­­
me­i­lor în po­li­tică ori la doc­to­rii care apără, ca tem­ni­ce­rii,
 INTRODUCERE XI

pu­ri­ta­tea ide­o­lo­gică a in­sti­tu­ţi­i­lor de cul­tură. Ce este

sim­pa­tic şi dă un sen­ti­ment de în­cre­dere în re­flec­ţi­ile lui
Ion D. Sîrbu este, aş zice, lipsa lui de agre­si­vi­tate, pro­fun­
di­ta­tea lui mo­rală. Gary şi‑a ri­si­pit, în mod si­gur, via­ţa,
dar nu şi‑a în­frânt spi­ri­tul şi, tre­când printr‑o lungă su­fe­
rinţă, spi­ri­tul lui n‑a ie­şit în­răit. Nu lo­veşte bez­me­tic, nu
şi‑a pier­dut sim­ţul nu­an­ţe­lor, nu‑1 pă­ră­seşte iro­nia (arma
in­te­li­gen­ţei), nu în­toarce spa­tele va­lo­ri­lor.
Ceva din fi­rea te­nace şi bună a ar­de­lea­nu­lui por­nit de
jos, cu res­pect faţă de lu­cru­rile fun­da­men­tale, răz­bate în
în­sem­nă­rile aces­tea care răs­toarnă, de re­gulă, lo­zin­cile eti­
cii şi echi­tă­ţii ofi­ci­ale (sun­tem, să nu ui­tăm, în 1983‑1986
şi exi­la­tul de la Cra­iova nu în­tre­vede ie­şi­rea din sis­te­mul
to­ta­li­tar). Câ­teva no­ta­ţii: „pu­te­rea este tot­dea­una de
dreapta“. Noi, ro­mâ­nii, sun­tem „mul­ti­la­te­ral tur­ciţi“;
piei­rea sa­tu­lui este eve­ni­men­tul cel mai tra­gic din acest
mi­le­niu; Ii­sus n‑a vor­bit de in­fern pen­tru că nu a fost
că­să­to­rit; sta­rea de iovie este sta­rea de aş­tep­tare ne­pu­tin­
cioasă a omu­lui con­dam­nat să asiste la lupta din­tre
Dum­ne­zeu şi Dia­vol; „omul este mă­sura, dar şi ne­mă­
sura tu­tu­ror lu­cru­ri­lor“; la noi, la ro­mâni, to­tul este vă­
zut à rebours: „Aici, la noi, toate ca­li­tă­ţile sunt de­fecte şi
toate de­fec­tele sunt ca­li­tăţi, în­tre cu­vânt şi faptă există
un di­vorţ to­tal, în­scris ca zes­trea ge­ne­tică în ere­di­tate.
Con­şti­in­ţele (ca mo­rală, po­li­tică, răs­pun­dere pro­fe­
sională) nu func­ţi­o­nează de­cât în ile­ga­li­tate, pe şop­tite,
după colţ. Proş­tii sunt deş­tepţi, li­che­lele sunt cin­stite,
agea­mii sunt cei mai pri­ce­puţi. Lu­mea bună e atee, dar
ţine la re­li­gie, săr­bă­tori, da­tini“. In­te­lec­tu­a­lul va­lah este
„un clown al pu­te­rii, (un) his­trion al tu­tu­ror uto­pi­i­lor
ide­o­lo­gice“ şi ta­tăl, du­rul mi­ner, îi spu­nea fi­u­lui Gary:
„Te las să te faci pro­fe­sor, dar dacă aflu că te‑ai fă­cut in­
te­lec­tual, îţi rup gâ­tul“.
XII INTRODUCERE

Cu­vân­tul de or­dine în această Balcanie a pră­pas­tiei şi

răb­dă­rii este, după fi­lo­sof, le­ha­mi­tea. Le­nea fi­ind sin­gu­
rul lux al scla­vi­lor, tre­buie te­o­re­ti­zată şi pro­pusă ca o mo­
rală: otiotica. Prima ei lo­zincă ar fi: „Să dis­pară di­fe­renţa
din­tre munca fi­zică şi munca in­te­lec­tu­ală“. Au­xina este
un hor­mon al plan­te­lor care le asi­gură fle­xi­bi­li­ta­tea. El se
gă­seşte într‑o can­ti­tate mare în po­rumb. Ergo: „Mă­mă­
liga noas­tră auxinică ex­plică mo­rala noas­tră ba­zată pe
răb­dare şi fle­xi­bi­li­tate“. În fine, mo­ra­lis­tu­lui nu‑i arde
me­reu de glumă şi atunci îşi dă gân­dul pe faţă: „Trăim în
plină co­me­die, co­me­dia asta e tot ce poate fi mai trist şi
mai tra­gic în lume. Is­to­ria tinde spre pro­pria groapă, per­
so­na­li­tă­ţile ei ajung pro­pri­ile ca­ri­ca­turi, ide­a­lu­rile de­vin
pro­pri­ile lor haz­nale. Fi­lo­so­fia a fost pre­lu­ată de func­
ţiona­rii de agi­ta­ţie, po­li­tica o fac pa­pa­ga­lii de la Pri­mă­rie
(de la pri­mă­ria Pri­ma­ru­lui, să fim bine în­ţe­leşi), desti­nul
lu­mii de­pinde de câ­ţiva eco­no­mişti şi mi­li­tari, ci­nici şi
li­mi­taţi. Mân­căm ab­surd cu pâine – doar că, pen­tru
pâine, stăm la coadă cu car­te­lele în mâini, pe când din
ab­surd avem uri­aşe stocuri su­pra­nor­ma­tive, su­fi­ci­ente
pen­tru câ­teva de­ce­nii de acum îna­inte; tot ce a fost real a
de­ve­nit şi su­pra­real şi subreal – iar ceea ce ar fi ra­ţional
(lo­gic, mo­ral, sal­va­tor) nu mai apare de­cât în vise, în căr­
ţile ui­tate sau în sub­tex­tul unor ru­gă­ciuni ili­cite“.
Ion D. Sîrbu are, re­pet, un mare mo­del in­te­lec­tual
(Blaga) şi un mo­del mo­ral (ta­tăl). L‑a ci­tit pe Cio­ran şi
pune şi el pro­blema ră­u­lui ro­mâ­nesc, iden­ti­fi­cat cu ca­pa­ci­
ta­tea noas­tră de a în­dura, cu lipsa de re­ac­ţie în faţa bru­ta­
li­tă­ţi­lor is­to­riei. Asta se ex­plică, după el, prin fap­tul că am
stat o mie de ani sub ocu­pa­ţia Asiei. De aici ar veni scep­ti­
cis­mul nos­tru fun­da­men­tal şi tot aşa se jus­ti­fică mo­rala
ca­pu­lui ple­cat pe care nu‑l taie sa­bia... Nu‑i de­loc ve­sel
mo­ra­lis­tul acesta pă­ţit, tre­cut prin puş­că­rie, mar­gi­na­li­zat,
 INTRODUCERE XIII

ex­pus mankrutismului, pre­gă­tit cu două‑trei slabe idei să

în­tâm­pine moar­tea. „Nu sunt de­cât un sim­plu verb care
vi­sează ideea“, scrie el, cu o sus­pectă mo­des­tie. Şi tot el,
co­rec­tând, am im­pre­sia, pe Mal­raux: „Omul nu mai este
ceea ce face, omul este ceea ce a re­fu­zat să facă“.
Iată o ob­ser­va­ţie in­te­li­gentă şi ade­vă­rată pe care n‑o
pot în­ţe­lege de­cât cei care au trăit într‑o dic­ta­tură bal­ca­
nică. Ca să poată su­pra­vie­ţui într‑un pro­vi­zo­rat care
ucide pe în­de­lete, fi­lo­so­ful din sin­gu­ră­ta­tea Isarlîkului
aplică prin­ci­piul faire Vidiot devant un im­be­cile. Dacă un
Hris­tos cu ex­pe­ri­enţă ar veni să pro­po­vă­du­iască în Va­la­hia
noas­tră, ar tre­bui să în­ceapă cu pru­denţă: „Să dăm Ce­za­
ru­lui ce‑i al Ce­za­ru­lui şi lui Dum­ne­zeu doar ce ne mai
ră­mâne“ – este de pă­rere mo­ra­lis­tul, care are şi el oa­re­care
ex­pe­ri­enţă în ma­te­rie, a tre­cut şi el prin multe şi a vă­zut de
toate. În în­chi­soare visa că Ii­sus Hris­tos in­tră pe uşă îm­
bră­cat în ze­ghe, tuns şi bă­tut... Foa­mea şi Frica nu ucid,
doar Pro­stia, „cân­tând din flu­ie­rul stră­mo­şesc“, ne duce,
hip­no­ti­zaţi, spre de­zas­tru...

2. O cro­nică iro­nică şi tra­gică a pier­de­rii de sine.

„Sta­rea de ru­mâ­nie“

Care este lo­cul au­to­ru­lui în această con­fe­si­une? Cum

îl slu­jeşte eul na­ra­tiv pe si­nele care, în orice jur­nal, în­
cearcă să se cu­noască şi să se con­stru­iască? Ne­fi­ind, pro­
priu‑zis, o cro­nică a in­te­ri­o­ri­tă­ţii, Jur­na­lul unui jur­na­list
fără jur­nal nu este de­cât într‑un chip in­di­rect o con­struc­
ţie de sine, o ma­ni­fes­tare a unui eu (pro­nu­mele ge­nu­lui
su­biec­tiv) care vrea să spună ceva des­pre eul pro­fund, ire­
duc­ti­bil (si­nele). Eu face pu­ţin caz de sine, am pre­ci­zat
deja. Na­ra­to­rul nu vrea să se cu­noască (se cu­noaşte, se
XIV INTRODUCERE

prea cu­noaşte!) şi nu are în ve­dere nici un pro­iect de con­

struc­ţie de sine. Vi­aţa lui este în spate şi ni­mic nu se mai
poate re­para. Ce‑a fost şi ce‑o să fie?! – nu‑l ne­li­niş­teşte
prea mult. În zona mar­gi­nală în care a fost îm­pins, au­to­
rul (na­ra­to­rul) a în­cer­cat mi­cile vi­cii com­pen­sa­to­rii, acum
s‑a re­fu­giat în spi­rit şi ju­decă şi se ju­decă. Nu se iu­beşte
(s‑a vă­zut), nu su­feră de boala pre­e­mi­nen­ţei (boala in­te­
lec­tu­a­lu­lui ro­mân), nu în­vi­nu­ieşte lu­mea de ne­ca­zu­rile
lui, nu con­tează pe Dum­ne­zeu, nu cere re­pa­ra­ţii mo­rale
şi nici bu­nuri ma­te­ri­ale. Di­a­ris­tul nu se pune în faţă nici
mă­car în scri­i­tura in­timă (în jur­nal). Este pre­zent ici,
colo, dar tot­dea­una în ve­ci­nă­ta­tea unei re­flec­ţii, şi de fi­e­
care dată în re­la­ţie cu un ade­văr care vrea să fie, dacă se
poate, obi­ec­tiv.
Este multă tris­teţe în această con­fe­si­une care ne spune
ceva de­s­pre pier­de­rea de sine. Acesta pare a fi sen­sul jur­na­
lu­lui său. Să re­con­sti­tuie, din frag­men­tele unei vieţi sfă­râ­
mate şi prin frag­men­tele unei na­ra­ţi­uni in­time, ri­si­pi­rea,
ra­ta­rea într‑o is­to­rie con­fuză şi ab­surdă. Cine este vi­no­vat
de această ne­îm­pli­nire? Ni­meni în chip spe­cial şi toţi în
mod mij­lo­cit sau ne­mij­lo­cit. Este drama in­te­lec­tu­a­lu­lui
din Est bles­te­mat să treacă prin şapte dic­ta­turi şi să stea
şapte ani (o ci­fră care îl ur­mă­reşte pe Ion D. Sîrbu) în puş­
că­rie şi, sub ochii lui, să i se ardă ma­nu­scri­sele.
Ion D. Sîrbu vor­beşte, re­pet, cu iro­nie şi dez­nă­dejde
de această de­con­struc­ţie a si­ne­lui. Lui nu‑i re­vine acum,
la spar­tul târ­gu­lui, de­cât să în­ţe­leagă sen­sul aces­tui eşec.
Sunt în jur­nal câ­teva frag­mente eloc­vente. Au­to­rul îşi
con­tem­plă cu în­gă­du­inţă şi amă­ră­ciune opera vie­ţii lui:
„De circa 22 de ani, exi­lat în Cra­iova, tră­iesc melcoid
într‑o tot mai ac­cen­tu­ată în­sin­gu­rare. Al­co­o­lul a fost li­an­
tul meu cu lu­mea, când beam pu­team să iu­besc oa­me­nii,
să co­mu­nic, să fiu ve­sel, in­te­li­gent, stu­pid, ge­ne­ros. Om
 INTRODUCERE XV

ca toţi oa­me­nii. M‑au pă­ră­sit, pe rând, tu­tu­nul (fu­mam

câte pa­tru pa­chete pe zi), votca (vi­nul şi be­rea nu mă sa­
tis­fă­ceau), «pohta» după fe­mei. În­ce­pu­sem să fo­lo­sesc tot
mai des cu­vân­tul «ri­di­col» sau «bu­fon», referindu‑mă la
ti­pul for­mei mele de cul­tură, in­te­li­genţă şi des­tin. Am trăit
în ti­ne­reţe în in­ter­nate, ca­zărmi, că­mine şi puş­că­rii. Apoi a
ur­mat la­gă­rul, mina, Cra­iova (ca do­mi­ci­liu for­ţat). Dum­
ne­zeu a fost bun şi mi­los cu mine, mi‑a adus la pi­cioare o
so­ţie di­vină (pe care nu o me­rit), o casă li­niş­tită, plină de
cărţi în «sîrbească» dez­or­dine (având eu oroare de no­ţi­u­
nea de «or­dine») şi o sin­gu­ră­tate re­li­gi­oasă, me­lan­co­lică şi
con­tem­pla­tivă, în care doar vân­tul de de­parte îmi mai
aduce, din când în când, sem­nul de dra­goste din par­tea
unor pri­e­te­nii vechi şi des­tră­mate. «Che­mări de dis­pa­ri­ţie
mă sorb», e nor­mal: mă gân­desc tot mai in­tens şi mai
prac­tic la ideea de sin­u­ci­dere, în fi­e­care zi, cel pu­ţin de
trei ori îmi în­moi pi­cio­rul rece în apa şi mai rece a Sty­xu­
lui. Ştiu că aceste în­sem­nări ale mele nu vor pu­tea fi ci­tite
de­cât, even­tual, după moar­tea mea – dacă nu cumva, pă­
gu­bos cum sunt, ele să fie arse sau date la to­pit sub ochii
mei, aşa cum în 1958, «din ca­uza că nu sunt cu­minte şi
în­ţe­le­gă­tor», toate scri­e­rile mele, fi­lo­so­fice, au fost dis­
truse din or­di­nul im­be­cil al unui oa­re­care mi­nis­tru Dră­
ghici. Cine mai ştie azi cine a fost acest Dră­ghici, că­lăul
blând al in­fer­nu­lui nos­tru...?“
Al doi­lea frag­m ent este o scri­s oare că­t re Ser­g iu
Al‑Ge­orge, ul­tima scri­soare tri­misă aces­tui pri­e­ten care s‑a
gră­bit să dis­pară. Ion D. Sîrbu îşi pune încă o dată oglinda
în faţă şi ce vede nu‑1 în­cântă. În altă parte, se ca­rac­te­ri­
zează pe sine o me­di­o­cri­tate, o mo­lie, o fi­inţă cu o exi­genţă
melcoidă, o „de­şartă şi pier­dută spe­ranţă“ a lui Blaga. Şi tot
el scrie o pro­po­zi­ţie te­ri­bilă: „Fiul ră­tă­ci­tor pe care pro­
priul frate, din la­şi­tate şi frică, l‑a jert­fit nu­mai şi nu­mai
XVI INTRODUCERE

ca vi­ţe­lul cel gras să poată ajunge bou“. Dar să re­vin la

scri­soa­rea că­tre Ser­giu Al‑Ge­orge. Ea cu­prinde o măr­tu­
ri­sire sem­ni­fi­ca­tivă pen­tru in­te­lec­tu­a­lul care nu‑i sa­tis­fă­
cut de sine şi nici de fi­lo­so­fia care, to­tuşi, l‑a aju­tat să
tră­iască în mo­men­tele lui grele. Iat‑o: „Re­cu­nosc, nu am
fost con­şti­ent nici de ros­tul meu şi nici de ceea ce ză­cea
as­cuns în mine. Cris­ta­li­za­rea mea a fost pe­ni­bilă, lungă
şi cum­plită. Cred că fi­lo­so­fia – mai ales fi­lo­so­fia pro­fe­so­
rală, de bi­bli­o­tecă sau se­mi­nar uni­ver­si­tar –m‑a tâ­rât în
mod de­o­se­bit. (În­ma­ga­zi­nam fără să di­fe­ren­ţiez, fără să
di­ger, fără să‑mi caut pro­pria mea bu­solă sau stea po­
lară.) Apoi, la aceste stocuri de ha­o­tice cu­noş­tinţe, s‑au
adă­u­gat com­ple­xele mele pro­le­tare, lupta de clasă, lupta
în clasă, lupta sub clasă (com­plex pe care nu l‑am pu­tut
sfârşi de tot nici până azi, din con­tră, me­reu anunţ: «va
tre­bui să în­ce­pem lupta de clasă de la în­ce­put!»), plus scri­
i­to­rii na­tu­ra­lişti şi re­a­lişti ai Ar­dea­lu­lui meu (Agâr­bi­ceanu,
Rebreanu, Pa­vel Dan). Abia acum – de când îmi scriu
proza mea netransilvană, am re­u­şit să‑i pun bel­ciug în
nas aces­tei mai­muţe nem­ţeşti care este Filo­so­fia. Pe care
o ţin sub masa mea de scris (sau o duc la lungi plim­bări
prin parc, le­gată cu un lăn­ţug ce se cheamă «lu­ci­di­tate
cri­tică») şi îi arunc, din când în când, câte o alună, câte o
nucă, câte o idee de ros sau de joacă... Nu mă pot des­
părţi de ea, nici să mă le­păd sau să mă ab­zic. M‑a aju­tat
să ră­mân om în mo­men­tele în care nici a mă mai ruga
nu mai pu­team...“
Pu­tem scoate, de aici şi din alte frag­mente, un por­
tret al di­a­ris­tu­lui. Mai exact, un por­tret al per­so­na­ju­lui
care se ex­primă în tex­tul con­fe­siv, o bi­o­gra­fie so­ci­ală ti­
pică pen­tru ge­ne­ra­ţia răz­bo­iu­lui („ge­ne­ra­ţia pier­dută“).
Vine din me­di­ile să­nă­toase, de jos, face stu­dii bune, are
mo­dele ilus­tre (Blaga), mo­de­lele îl încura­jează şi îşi pun
 INTRODUCERE XVII

spe­ran­ţele în el, este un om de stânga (co­mu­nist în­tre 1940

şi 1945), parti­cipă la un răz­boi ni­mi­ci­tor şi, în sfâr­şit, pare
pre­gă­tit să fie un om al mo­men­tu­lui, un agent al is­to­riei.
Are toate da­tele fa­vo­ra­bile. Dar este îm­pins de is­to­rie
într‑o tra­ge­die lungă şi sfâr­şeşte într‑o co­me­die tristă.
Soarta îl duce într‑un Isarlîk în care nu­mai sin­gu­ră­ta­tea
este cât de cât ne­co­ruptă. Sin­gu­ră­ta­tea şi iro­nia. Le fo­lo­
seşte pe amân­două, le pune la treabă. Iese acest jur­nal care
este, cum am ară­tat la în­ce­put, o co­lec­ţie de re­flec­ţii mo­
rale şi po­li­tice şi, în plan se­cund, o con­fe­si­une in­te­lec­tu­ală
şi exis­ten­ţi­ală. Cele din­tâi sunt, de multe ori, pro­funde şi
cin­stite (in­sist asu­pra aces­tui ter­men care şi‑a pier­dut de
mult sen­sul cel bun în li­te­ra­tură). Sunt me­di­ta­ţi­ile unui
ob­ser­va­tor per­spi­cace şi ale unui ju­de­că­tor drept. El nu‑şi
asumă ro­lul de ve­detă, nici de mar­tir. De­testă vic­ti­mo­lo­
gia, nu ajunge doc­tor în această dis­ci­plină. Amin­ti­rile din
în­chi­soare sunt mici pa­ra­bole des­pre des­ti­nul in­di­vi­du­lui
în situa­ţii‑li­mită. Să re­ţi­nem una sin­gură. Un de­ţi­nut tâ­
năr, pe nume Po­pescu, îşi iu­beşte în chip aproape re­li­gios
so­ţia. E punc­tul lui de rea­zim. Re­zistă, mo­ral­mente, cu
această ima­gine în sine. Într‑o zi, gar­di­a­nul în­treabă: Cine
este Po­pescu? Eu – răs­punde de­ţi­nu­tul. Iar gar­di­a­nul: Sem­
nează, te‑a lă­sat curva. Po­pescu sem­nează şi, într‑o oră,
al­beşte şi îm­bă­trâ­neşte. De­vine un moş­neag... Re­mar­ca­bilă
scenă epică. Sunt şi al­tele care în­su­fle­ţesc aceste me­di­ta­ţii
amare. Gary, care a fost, dacă în­ţe­leg bine, un tâ­năr cu
mari suc­cese ero­tice, că­lă­to­reşte spre bă­trâ­neţe cu tre­nul şi,
când in­tră într‑un com­par­ti­ment, ob­servă o doamnă peste
care tre­cuse, dur şi ne­mi­los, tim­pul... Re­cu­noaşte în ea pe
Marta M., o fru­mu­seţe de al­tă­dată a Si­bi­ul­ui. Fe­meia se
uită în­gro­zită la pri­e­te­nul Gary şi‑i strigă dra­ma­tic,
acoperindu‑şi faţa cu mâi­nile ei stâl­cite: „Cară‑te, Gary,
cară‑te, nu vreau să mă vezi aşa!“...
XVIII INTRODUCERE

Con­fe­si­u­nea din pla­nul se­cund, aceea care spune câte

ceva de­s­pre pier­de­rea de sine, este mai să­racă, mai voit
să­racă. Di­a­ris­tul se iden­ti­fică to­tal cu o su­fe­rinţă co­lec­tivă
(cu sta­rea de ru­mâ­nie) şi cu des­ti­nul unei ge­ne­ra­ţii. Soarta
lui a fost să fie me­reu în con­tra­timp. N‑a ales nici­o­dată
ca­lea cea bună, a apă­sat me­reu pe alte clape şi n‑a ni­me­
rit nici­o­dată pe aceea a suc­ce­su­lui. I‑o spune, de la obraz,
lu­cida Limpi: „Aş fi, îmi spune Limpi, un scri­i­tor ce de­
bu­tează me­reu (fără suc­ces, doar cu suc­ces), un so­ci­a­list
fără ide­o­lo­gie, un creş­tin fără con­fe­si­une, un fi­lo­sof fără
sis­tem şi me­mo­rie, un se­mi­ce­tă­ţean to­le­rat, un tran­sil­
van re­fu­zat la Cluj, dar ne­a­si­mi­lat în Ol­te­nia, un ro­mân
austroungar, un fi­lo­rus an­ti­sta­li­nist, un co­mu­nist con­
tem­po­ran cu flu­tu­rii şi cu Io­sif din Arimatheea, un es­te­
ti­cian estethic, un li­be­ral în­dră­gos­tit de lan­ţuri, un
sin­di­ca­list de unul sin­gur, un fost Don Juan ac­tu­al­mente
în­dră­gos­tit de pro­pria babă, un pro­le­tar plin de lum­
pen‑di­plome, un mi­ner fără lampă, un minisocrate ce nu
a vă­zut At­hena şi nici car­telă de cu­cută nu are, un Dan­
ton pri­mind zil­nic pi­cioare în fund de la Ro­bes­pi­erre‑ul
blo­cu­lui, un bă­trân ră­mas în min­tea co­pi­i­lor, un evreu
dat afară din co­mu­ni­tate, un şiit‑sunit în­cer­când să ră­
mână un creş­tin‑copt într‑o Ar­me­nie tot mai tur­cească,
un neamţ in­ca­pa­bil să re­pare o si­gu­ranţă, un biet ser­
gent într‑o ar­mată ce se re­trage de 40 de ani, un zoon
antipolitikon, o mai­muţă a bu­nu­lui Dum­ne­zeu, un că­
cat în ploaie, un...“
Este un por­tret re­u­şit al in­te­lec­tu­a­lu­lui pă­gu­bos în
cir­cum­stan­ţele Ro­mâ­niei post­be­lice. Ion D. Sîrbu îl pri­
veşte (se pri­veşte) cu lu­ci­di­tate şi iro­nie. O iro­nie blândă,
umană, foarte umană, în­de­păr­tată de obiş­nu­ita noas­tră
ze­fle­mea... Di­a­ris­tul nu vrea să tri­şeze nici în acest plan.
Ră­mâne, în ceea ce pri­veşte scri­it­ura in­timă, în ace­laşi
 INTRODUCERE XIX

re­gis­tru: în­tris­tat mai tot­dea­una, dis­pe­rat din când în

când, iro­nic în tot tim­pul, fără a fi ze­fle­mi­tor şi, în con­se­
cinţă, cu ac­ces la tra­gic. Este se­ver cu jur­na­lul său („Sunt
con­şti­ent că aceste mo­deste bu­căţi de sti­clă co­lo­rată pe
care le tran­scriu în aceste ca­iete [s.n.] ale ro­bu­lui De­zi­de­riu
Can­did nu au nici o va­loare li­te­rară sau fi­lo­so­fică; sunt
un fel de hy­bris ga­zetă­resc în­tre fo­i­le­ton de du­mi­nică şi
notă mar­gi­nală“) şi foarte în­ţe­le­gă­tor cu ge­ne­ra­ţi­ile li­te­
rare de după el. Nu le re­pro­şează (tex­tu­a­liş­ti­lor) de­cât
fap­tul că le lip­seşte „ex­pe­ri­men­tul tra­gic al vie­ţii“. În pri­
vinţa ca­ie­te­lor in­time, Ion D. Sîrbu se înşală. Sunt mai
mult de­cât zice el că sunt. De­zi­de­riu Can­did şi‑a luat ro­
lul în se­rios şi a fă­cut o operă te­mei­nică. A no­tat fără em­
fază şi fără pre­o­cu­pa­rea de a face li­te­ra­tură (ele­ment
esen­ţial pen­tru un jur­nal in­tim), ceea ce a trăit şi tră­ieşte
într‑o epocă de „pa­ra­no­ică in­va­zie de ad­jec­tive şi ad­verbe
la su­per­la­tiv“. Jur­na­lul îl ajută să scape de această ma­la­die
urâtă. Con­fe­si­u­nea este o formă de su­pra­vie­ţu­ire, scri­i­
tura in­timă este po­si­bi­li­ta­tea lui de sal­vare, jur­na­lul (scris
în se­mi­clan­des­ti­ni­tate) e spa­ţiul în care poate încă să
func­ţi­o­neze, în re­la­tivă ca­mu­flată li­ber­tate, spi­ri­tul cri­tic
al unui mo­ra­list nici re­sem­nat în faţa is­to­riei, nici în­dâr­jit
faţă de des­tin. În ra­niţa lui de in­te­lec­tual i‑a ră­mas ca
unică armă: lu­ci­di­ta­tea spi­ri­tu­lui. El îl ajută să în­ţe­leagă
şi, dacă în­ţe­lege, să‑şi va­lo­ri­fice în chip su­pe­rior eşecurile,
tra­ge­dia in­di­vi­du­ală, la­şi­ta­tea, tă­ce­rile, sin­gu­ră­tă­ţile etc.
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal este fruc­tul aces­tui
re­mar­ca­bil efort in­te­lec­tual şi mo­ral. Amă­nun­tul, măr­
tu­ri­sit mai sus, că el, na­ra­to­rul, a tran­scris în­sem­nă­rile
aces­tea in­time, do­ve­deşte fap­tul că tex­tul con­fe­siv a fost
ela­bo­rat în ideea de a fi, to­tuşi, pu­bli­cat într‑o zi. Im­pre­
sia că discursul in­tim nu este opera pură a spon­ta­ne­i­tă­ţii
se vede şi la lec­tură. Fra­zele au or­dine şi ur­mă­resc un
XX INTRODUCERE

mi­nim efect. Mo­ra­lis­tul mi­zează din loc în loc pe pa­ra­

dox şi pe jo­cul ver­bal. Îi re­u­şesc amân­două şi, mai ales, îi
re­u­şeşte con­fe­si­u­nea în aproape toate re­gis­trele ei. Jur­na­
lul îl re­a­duce pe Ion D. Sîrbu în pri­mul plan al ge­ne­ra­ţiei
pier­dute şi, tot­o­dată, al li­te­ra­tu­rii su­biec­tive ro­mâ­neşti.

3. Jur­na­lul ca exer­ci­ţiu îm­po­triva fri­cii

şi exer­ci­ţiu de ui­tare

Ca­ie­tele se­crete ale lui Ion Sîrbu sunt „ca­iete de

noapte“, „exer­ci­ţii de ui­tare“, cu­tia nea­gră care, după de­
zas­tru, va pu­tea fi re­cu­pe­rată, în fine, este vorba în aceste
în­sem­nări de o pre­gă­tire lu­cidă pen­tru moarte... Au­to­rul
nu pune mare preţ pe jur­na­lul său, cel pu­ţin aşa scrie
într‑un loc, dar, pe mă­sură ce îl scrie, în­cepe să prindă drag
de el şi să‑i dea o des­ti­na­ţie ma­joră. Schim­bare de umoare
sem­ni­fi­ca­tivă. Fi­gură re­to­rică des­tul de răs­pân­dită în li­
te­ra­tura con­fe­sivă.
Au­to­rul jur­na­lu­lui pe care îl ana­li­zez nu pare a fi tul­
bu­rat de ideea că jur­na­lul in­tim ar pu­tea să‑i în­ghită li­te­
ra­tura de fic­ţi­une. Jur­na­lul este pen­tru el, îna­inte de orice,
un exer­ci­ţiu îm­po­triva fri­cii, un re­fu­giu mo­ral fără pre­
tenţii şi „fără con­şti­inţa pi­cu­lui de veş­ni­cie“. Toate aces­tea
sunt şi nu sunt ade­vă­rate. Sunt pen­tru că aşa zice na­ra­to­
rul că sunt şi tre­buie să‑i dăm cre­zare. Nu sunt, to­tuşi, aşa
cum zice el pen­tru că, în alte frag­mente, îşi schimbă pă­re­
rea sub in­flu­enţa unei alte stări de spi­rit. Şi această me­ta­
mor­foză ţine de o fi­gură re­to­rică a ge­nu­lui. Căci di­a­ris­tul
este prin ex­ce­lenţă un tip care se con­tra­zice. Cel pu­ţin
atunci când este vorba de im­pre­sia lui asu­pra uti­li­tă­ţii şi
inu­ti­li­tă­ţii scri­i­tu­rii in­time. În această pri­vinţă, au­to­rul de
au­to­fic­ţi­uni este ca vre­mea: schim­bă­tor. Azi este în­cre­ză­tor
 INTRODUCERE XXI

şi bun, îm­pă­cat cu lu­mea, mâine este po­so­mo­rât şi câr­ti­

tor, scep­tic faţă de po­si­bi­li­tă­ţile jur­na­lu­lui ca li­te­ra­tură.
Ion D. Sîrbu nu face ex­cep­ţie. O temă recurentă în jur­
na­lul său este chiar pre­ca­ri­ta­tea jur­na­lu­lui ca gen li­te­rar:
jur­na­lul ar fi o aflare în treabă, un exer­ci­ţiu de stil (a‑ţi
face mâna pen­tru opera ma­joră), o scri­ere, pe scurt, de
ser­tar, cu va­loa­rea şi inu­ti­li­ta­tea ce decurg (aşa cre­dea şi
Bar­thes într‑o no­ta­ţie scep­tică în mar­gi­nea jur­na­lu­lui gi­
dian!) din con­di­ţia ei...
Cam în acest sens merg şi re­flec­ţi­ile ju­mă­tate sar­cas­
tice, ju­mă­tate se­ri­oase ale di­a­ris­tu­lui din Isarlîk, exas­pe­
rat – în pa­ran­teză fie spus – de Bar­thes, de se­mi­o­tică,
her­me­ne­u­tică, de tex­tu­a­lism... Dar nu este tot­dea­una
con­vins de pre­ca­ri­ta­tea şi fri­vo­li­ta­tea po­e­ti­cii spon­ta­nu­lui
(po­e­tica prin ex­ce­lenţă a unui gen care re­fuză pro­gra­ma­
tic orice obe­di­enţă faţă de retoricile, poeticile con­sti­tu­
ite). Tot im­pro­vi­zând, tot no­tând fu­gi­ti­vul, in­e­sen­ţi­a­lul,
inu­ti­lul din via­ţă, scrip­to­rul ob­servă că toate aces­tea în­cep
să aibă un sens. Exer­ci­ţi­ile de ui­tare de­vin, atunci, exer­ci­ţii
de lu­ci­di­tate şi frica este du­blată, în jur­nal, de bucuria de a
scrie. Cum şi zice exi­la­tul din Cra­iova: „Bucuria fie­că­rui
rând este bucuria fi­e­că­rei zile trăite cu un toc în mână şi
cu pri­vi­rea spre co­piii, co­pa­cii şi ce­rul pe care îl mai pot
zări din­colo de gea­mul zarcăi mele“.
Mai re­ţi­nem, din alte frag­mente, că aceste con­fe­si­uni
clan­des­tine re­pre­zintă şi un act de pro­test in­di­vi­dual, o
în­cer­care sin­gu­lară de a ieşi din „sta­rea de iovie“, din fai­
moasa, mi­ti­zata noas­tră ine­r­ţie ră­să­ri­teană. Jur­na­lul in­
tim, deci, ca măr­tu­rie, ca do­cu­ment so­cial şi mo­ral, ca
exer­ci­ţiu (încă un exer­ci­ţiu!) de cla­ri­tate şi li­ber­tate in­te­ri­
oară. Mă gră­besc să spun că în Jur­na­lul unui jur­na­list fără
jur­nal mai ales acest as­pect se ob­servă la lec­tură şi cu pre­
că­dere acest ele­ment îi dă va­loare mo­rală şi in­te­lec­tu­ală.
XXII INTRODUCERE

Aici se vede mai bine că jur­na­lul in­tim scris într‑o is­to­rie

tra­gică este in­fi­nit mai mult de­cât Amiel zi­cea că este: une
paresse occupée. Este o exas­pe­rare scrisă (tran­scrisă), o în­tâm­
pi­nare şi o con­ver­tire (scrip­tică) a fri­cii, un act de sal­vare
in­te­ri­oară şi o măr­tu­rie în­gro­pată. Un exer­ci­ţiu (al câ­te­lea?),
deci, de su­pra­vie­ţu­ire şi un do­cu­ment de exis­tenţă.
Ion D. Sîrbu, tre­cut prin multe, lo­vit de duş­mani şi
tră­dat de pri­e­teni, mar­gi­na­li­zat de uto­pia în care avu­sese
ne­să­bu­inţa să creadă în ti­ne­reţe, îşi no­tează în aceste ca­
iete se­crete re­vol­tele, dez­a­mă­gi­rile, sar­cas­mele sale, într‑o
li­ber­tate to­tală a spi­ri­tu­lui: „Jur­na­lele mele, – ha­o­tice co­
şuri de hâr­tie ale me­mo­riei – au fost, într‑ade­văr, nişte
ma­cu­la­toare prin care în­cer­cam să‑mi păs­trez ima­cu­lată
con­şti­inţa mea mo­rală şi po­li­tică, în lupta cu me­diul, is­
to­ria şi, mai ales, pri­e­te­nii mei. De 20 de ani mă tot pre­
gă­tesc să‑mi scriu ade­vă­rata şi re­ala mea au­to­bi­o­gra­fie şi
nu re­u­şesc nici mă­car să o în­cep: mă dor inima, car­nea,
oa­sele toate. Nu am re­u­şit să su­pra­vie­ţu­iesc, pe această
in­sulă a şer­pi­lor, de­cât ui­tând şi ier­tând. Ca să fiu şi eu
ier­tat şi ui­tat, din­colo. Acesta e pa­ra­do­xul ge­ne­ra­ţiei mele
tra­gice: nu pu­tem trăi de­cât dacă re­u­şim să ui­tăm ce am
trăit! Şi nu pu­tem exista de­cât amintindu‑ne me­reu ce a
fost şi cum a pu­tut să fie aşa cum a fost. Jur­na­lul, după a
mea pă­rere, este o măr­tu­rie. Amâ­nată. În­gro­pată“.
Cam aces­tea sunt, în esenţă, ide­ile lui Ion D. Sîrbu
des­pre jur­na­lul in­tim ca gen li­te­rar şi des­pre jur­na­lul său
în chip spe­cial. Ele­vul lui Blaga nu‑i ex­ce­siv de se­ver, nu‑i
nici un en­tu­zi­ast al li­te­ra­tu­rii au­to­bi­o­gra­fice. Fără a fi pre­
o­cu­pat în chip ex­pres de teh­nica in­te­ri­oară a jur­na­lu­lui,
în­re­gis­trează nu atât via­ţa lui se­cretă, cât re­flec­ţi­ile sale în
mar­gi­nea unei is­to­rii ira­ţionale. El ne pro­pune, în acest
sens, o fan­tasmă oa­re­cum in­e­dită în is­to­ria ge­nu­lui. Este
vorba de fan­tasma ce­lui care ţine un jur­nal in­tim într‑o
 INTRODUCERE XXIII

dic­ta­tură de tip bal­ca­nic: într‑un oraş de pro­vin­cie, un fel

de sat lă­ţit şi ha­o­tic, cu mo­ra­vuri fa­na­ri­ote, cu jan­darmi
ide­o­lo­gici şi ie­ni­ceri spe­ci­a­li­zaţi în lin­gu­şire, tră­ieşte un
om sin­gu­ra­tic, do­mi­nat de sen­ti­men­tul ra­tă­rii şi al mor­ţii;
a fă­cut răz­bo­iul în Est şi Vest, este un om de stânga şi, pen­
tru că are sim­ţul jus­ti­ţiei şi nu în­gă­duie tur­ci­rea spi­ri­te­lor,
este bă­gat în mai multe rân­duri în în­chi­so­rile co­mu­niste;
scapă şi, acum, când des­ti­nul lui se apro­pie de sfâr­şit, me­
di­tează la ceea ce a fost şi la ceea ce se în­tâm­plă în ju­rul
său; cu lu­ci­di­tate, cu iro­nie, cu dis­pe­rare, de multe ori cu
far­mec; ca­ută pro­po­zi­ţi­ile cu va­loare afo­ris­tică şi, fi­ind un
om in­te­li­gent şi to­le­rant, le gă­seşte uşor; ca şi Cio­ran, dar
cu mo­de­ra­ţie, dă tra­gi­cu­lui o stră­lu­cire for­mală; li­te­ra­tura
nu di­lu­ează, to­tuşi, în tex­tele sale, tra­ge­dia exis­ten­ţei; di­a­
ris­tul din Isarlîkul nord‑du­nă­rean se fe­reşte să de­vină „un
bu­fon al me­di­ta­ţiei“ şi opreşte spec­ta­co­lul lim­ba­ju­lui la
timp; su­fi­ci­ent, to­tuşi, ca na­ra­to­rul aces­tor apocalipsuri
să‑şi taie o fi­gură preg­nantă şi să fi­xeze, cum spu­neam mai
sus, o fan­tasmă: fan­tasma scri­i­to­ru­lui din Es­tul Eu­ro­pei,
îm­bă­trâ­nit în ne­no­ro­ciri şi re­fu­giat într‑o con­fe­si­une se­
cretă în care in­tră toate, de la pro­blema in­con­şti­en­tu­lui la
fri­vo­li­tă­ţile unui Don Juan pro­le­tar şi pro­vin­cial.
Bă­trâ­nul Gary a dat lo­vi­tura. Jur­na­lul său îl răz­bună
şi‑l scoate, li­te­rar vor­bind, din ano­ni­ma­tul în care l‑a îm­
pins o lungă is­to­rie co­ruptă şi vi­o­lentă.

4. „Ca­ie­tele de noapte.“ O au­to­fic­ţi­une

şi un fi­lo­sof cu limba rea care nu mai crede
în pu­te­rea fi­lo­so­fiei de a schimba lu­mea

Cu aceste idei şi cu această stare de spi­rit, iese o carte

pu­ter­nică, o con­fe­si­une ma­joră din toate punc­tele de ve­
dere. Este, re­pet, car­tea unui in­te­lec­tual de marcă ini­ţiat
XXIV INTRODUCERE

deja în 1945 în şti­inţa ar­he­ti­pu­ri­lor (teza lui de li­cenţă

este in­ti­tu­lată: De la ar­he­ti­pu­rile lui C.G. Jung la ca­te­go­
ri­ile abi­sale ale lui Lucian Blaga). Re­flec­ţi­ile sunt de
multe ori tă­ioase, dar cum bine zice Ma­rin So­rescu în
post­faţa vo­lu­mu­lui, „muş­că­tura lui fi­lo­so­fică e din dra­
goste, ca pre­lun­gi­rea unui să­rut“. Chiar aşa şi este li­te­ra­
tura con­fe­sivă a aces­tui es­te­ti­cian est‑ethic că­ruia nu‑i
iese nici­o­dată, ni­mic, în plan so­cial.
Omul – un mare pă­gu­bos, un fel de Ie­re­mia cu ti­tluri
aca­de­mice... scrie des­pre „forma mentis“ la ro­mâni fără a
că­dea în pă­ca­tul răs­pân­dit prin­tre in­te­lec­tu­a­lii noştri de
ieri şi de azi de a se ru­şina de na­ţia lui. Ca şi Cio­ran, pe
care, în fapt, ele­vul lui Blaga nu‑1 ac­ceptă în ni­hi­lis­mul
lui de­vas­ta­tor, îi iu­beşte pe ro­mâni cu „o ură grea“. O
ură, to­tuşi, de su­pra­faţă, o ură în vorbe, spuse la mâ­nie.
Di­a­ris­tul nu se de­zice de ai săi şi nu se ru­şi­nează de lu­mea
din care a ie­şit. Nu‑şi „dă de­mi­sia“ din ro­ma­ni­tate, dar
este ne­cru­ţă­tor cu sta­rea le­tală a moldo‑vla­hi­lor, cu hi­ber­
na­rea noas­tră is­to­rică şi dis­po­ni­bi­li­tă­ţile mo­rale ale in­te­
lec­tu­al­u­lui din nor­dul Du­nă­rii. Are o sută, o mie de
nu­anţe pen­tru a‑i în­con­deia pe bra­vii noştri opor­tu­nişti,
pe ie­ni­ce­rii scri­i­tu­rii abile, pe jan­dar­mii li­te­ra­tu­rii ofi­ci­ale.
Ion D. Sîrbu, cu limba lui rea şi co­lo­rată, zice eunucarea
spi­ri­tu­lui în epoca re­a­lis­mu­lui so­ci­a­list şi ci­tează câ­teva
nume de scri­i­tori în vogă în anii ‚50, ci­nici şi la­men­ta­bili.
Jur­na­lul va trezi, pro­ba­bil, unele ad­ver­si­tăţi din această
pri­cină. Nici eu nu îm­păr­tă­şesc toate opi­ni­ile au­to­ru­lui,
dar nu pot să nu văd că el are, în esenţă, drep­tate şi că,
din­colo de pro­po­zi­ţi­ile se­vere, se află un ca­rac­ter drept şi
o in­te­li­genţă re­mar­ca­bilă.
Ion D. Sîrbu nu mai crede în pu­te­rea fi­lo­so­fiei de a
schimba lu­mea („Fi­lo­so­fia şi Mo­rala dâr­dâie afară în fri­gul
po­li­tic al unei ierni fără sfâr­şit“) şi‑i nu­meşte pe pre­oţi
 INTRODUCERE XXV

„opor­tu­nişti ai ce­ru­lui“. Tex­tu­a­lis­mul îi pare o la­şi­tate

bine chib­zu­ită (aici gre­şeşte di­a­ris­tul, dar nu‑i lo­cul să arăt
de ce!), ideea de a scrie scri­i­tură îi pare o abe­ra­ţie. „Bar­ba­
ria rokoko“ a Oc­ci­den­tu­lui îi tre­zeşte re­marci foarte... ră­
să­ri­tene. Ca orice in­te­lec­tual ce a trăit prea mult într‑un
ghe­tou (ghe­toul to­ta­li­ta­ris­mu­lui), Ion D. Sîrbu are şi el
in­tran­si­gen­äele, li­mi­tele, fan­tas­mele sale. Fâ­ţâ­iala psi­he­
de­lică a ti­ne­re­tu­lui apu­sean îl ener­vează cum­plit. La fel
şco­lile for­ma­liste în cri­tică, bi­zan­ti­nis­mul in­te­lec­tu­a­lu­lui
man­da­rin, lim­ba­jul er­me­tic, dez­in­te­re­sul pro­gra­ma­tic
faţă de is­to­rie. Fiul mi­ne­ru­lui din Pe­trila, tobă de carte şi
vic­timă pe via­ţă a sis­te­mu­lui to­ta­li­tar, nu vede cu ochi
buni dez­an­ga­ja­rea in­te­lec­tu­a­lu­lui oc­ci­den­tal, cum nu ac­
ceptă opor­tu­nis­mul in­te­lec­tu­a­lu­lui ră­să­ri­tean. Po­zi­ţie co­
rectă, po­zi­ţie di­fi­cilă.
Gary a plă­tit cu vârf şi în­de­sat din ca­uza aces­tei in­co­
mode sin­ce­ri­tăţi. Din 1972, scrie el un­deva, nu i‑a mai
in­trat în casă nici un pri­e­ten. E oco­lit de toţi şi atunci stă
de vorbă cu în­ţe­leapta Limpi şi, mai des, stă de vorbă cu
sine în aceste ca­iete in­time. Aici poate să scrie că dic­
tato­rii mor „nu de glonţ, ci stri­viţi de uri­aşa lor pu­tere
po­li­tică“, că Sar­tre este „un bu­fon exis­ten­ţi­a­list“, că Noica
este „un mare fri­cos“, dar că el a re­u­şit să trans­forme frica
în stil şi pru­denţa în în­ţe­lep­ciune... Mai târ­ziu re­vine asu­
pra lui No­ica şi‑1 nu­meşte, mai drept, „un mare poet al
fi­lo­so­fă­rii“. Ne­fi­ind un spi­rit re­li­gios, Ion D. Sîrbu ac­
ceptă, to­tuşi, mila „ca ru­şine de lume“ şi, ca şi No­ica şi
Ste­in­hardt, la­udă în­chi­soa­rea: „Doamne, cât de li­ber şi
cin­stit eram în puş­că­rie“. Dă, to­tuşi, în Jur­nal câ­teva scene
de apo­ca­lips din de­ten­ţie. Me­reu cu acel sen­ti­ment (ge­
ne­ral în scri­sul lui Ion D. Sîrbu) al ire­me­di­a­bi­lu­lui şi al
co­loc­vi­a­li­tă­ţii. Cred că aceasta este ecu­a­ţia scri­su­lui şi,
XXVI INTRODUCERE

pro­ba­bil, ecu­a­ţia fi­in­ţei sale: un simţ acut al tra­gi­cu­lui şi

o plă­cere enormă de a co­mu­nica.
*
Nu‑1 ştiu aproape de­loc, ca om, pe Ion D. Sîrbu, nu
l‑am vă­zut de­cât o sin­gură dată, la Cra­iova. L‑am as­cul­tat
atunci vor­bind la o adu­nare scri­i­to­ri­cească şi mi‑am dat
seama nu­mai­de­cât că e un fer­me­că­tor spi­rit oral. Vor­bea
ex­tra­or­di­nar de bine, era in­spi­rat, plin de haz şi muş­că­
tor. Ma­rin So­rescu îmi spu­nea că Gary dă­dea în cercuri
in­time spec­ta­cole su­b­lime de in­te­li­genţă şi fan­te­zie şi că
şi‑a chel­tuit ge­niul în ora­li­tăţi co­pi­oase.
Jur­na­lul sal­vează ceva din această ex­tra­or­di­nară dis­po­
ni­bi­li­tate co­loc­vi­ală. Fra­zele sunt îm­pă­nate cu vorbe de
spi­rit şi ana­lo­gi­ile di­a­ris­tu­lui (toate bat nu ştiu de ce spre
turci!) sunt de­li­cioase. Eter­nul pă­gu­bos ştie încă să râdă,
îi ia peste pi­cior pe ol­te­nii pe care, în fapt, îi iu­beşte şi,
când ha­zul este mai mare, trece la ne­ca­zul său fun­da­men­
tal. Atunci râ­sul dă spre fu­rie şi vorba în doi peri trece spre
afo­rism şi con­cept. Re­ţin câ­teva din re­flec­ţi­ile lui no­ro­cos
for­mu­late: „orice pu­tere e de dreapta“, „eu îmi me­rit
ţara“, is­to­ria este o „boală urâtă a Tim­pu­lui ab­so­lut [...],
omul un ex­pe­ri­ment ra­tat şi de­fi­ni­tiv com­pro­mis“ etc.
În no­ta­ţi­ile din urmă, Ion D. Sîrbu se apro­pie pe­ri­cu­
los de ni­hi­lis­mul lui Ciroan. Nu‑şi pierde însă cum­pă­tul.
Jur­na­lul este plin încă de pro­iecte so­ci­ale, în scep­ti­cul
Gary zace un re­for­ma­tor de nu­anţă popora­nist‑me­ta­fi­
zică. De ce este ma­li­ţios faţă de „moromeţii“ care au îm­
pân­zit ora­şul şi l‑au co­rupt, de ce „moromeţii“? De ce
ne­drep­tă­ţeşte ese­is­tul acesta pă­trun­ză­tor pe ţă­ra­nul lui
Preda? Ion D. Sîrbu con­ti­nuă, to­tuşi, să creadă că sa­tul,
ogo­rul şi ţă­ra­nul sunt stâl­pii et­no­ge­ne­zei noas­tre: „Mă tem
că ge­ne­ra­ţia noas­tră, ajun­gând la cum­păna vea­cu­lui, nu
 INTRODUCERE XXVII

va pu­tea să‑şi asume nici o altă glo­rie şi vic­to­rie de­cât fap­

tul că sub ochii noştri a avut loc moar­tea pe cruce a sa­tu­lui
ro­mâ­nesc“. Ceea ce este ade­vă­rat. Ceea ce este cum­plit.
Să ră­mâ­nem la Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal: o
operă ma­joră din sfera li­te­ra­tu­rii su­biec­tive ro­mâ­neşti; o
con­fe­si­une amar‑tă­ioasă, re­ve­la­toare pen­tru un des­tin
tra­gic şi pen­tru des­ti­nul unei ge­ne­ra­ţii, o carte, în fine,
scrisă – în ciuda ne­no­ro­ci­ri­lor pe care ea le po­ves­teşte –
cu poftă, cu ta­lent moralistic şi cu o ima­gi­na­ţie de tip
in­te­lec­tual. Per­so­na­jul care tră­ieşte în aceste pa­gini şi care
şi gân­deşte de re­gulă bine, fără ifose, fără com­plexe, fără
pa­timă po­li­tică de tip bal­ca­nic este cât se poate de sim­pa­
tic: nici veş­nic acu­za­tor, nici veş­nic pier­dut într‑o bu­fo­
nadă fără şir. Într‑o epocă „aleluiatică“ (încă o for­mulă
bine gă­sită; Ion D. Sîrbu este ex­pert în aceste vorbe me­
mo­ra­bile), îşi ţine fi­rea şi face o cro­nică se­cretă a epo­cii
din un­ghiul unei su­biec­ti­vi­tăţi com­plexe, o cro­nică în
care far­me­cul in­teli­gen­ţei se uneşte cu sen­ti­men­tul unei
pieiri lente, în scârbă şi ui­tare.
Asis­ten­tul lui Blaga le‑a cu­nos­cut pe amân­două până
la ca­păt. Şi le‑a cu­nos­cut în mo­dul lui foarte per­so­nal,
„din­coace de bine şi de rău“, într‑o suc­ce­si­une de pa­gube
şi ne­fe­ri­ciri care nu i‑au do­bo­rât spi­ri­tul. Acest fapt mi se
pare esen­ţial în ca­zul lui Ion D. Sîrbu, un scri­i­tor care
sare, acum, după moar­tea lui, peste rân­duri. În­tâl­ni­rea cu
opera lui se­cretă este, re­al­mente, o re­ve­la­ţie şi, dacă re­gret
ceva este că nu l‑am cu­nos­cut mai bine cât timp a trăit.
Mi‑am pier­dut vre­mea cu atâ­ţia grafârnani fără ta­lent
preg­nant şi, cum s‑a do­ve­dit ulte­rior, fără ca­rac­ter şi, iată,
am stat de­parte de oa­meni ca N. Ste­in­hardt şi Ion D.
Sîrbu, spi­rite stră­lu­cite şi scri­i­tori mo­rali în sen­sul cel mai
înalt al ter­me­nu­lui. Ce tris­teţe pen­tru un cri­tic li­te­rar!
XXVIII INTRODUCERE

5. Jur­na­lul ca ro­man ese­is­tic şi, im­pli­cit,

ca ro­man de mo­ra­vuri.
Câ­teva „fic­ţi­uni ale sin­gu­ră­tă­ţii“

Ion D. Sîrbu îşi sub­in­ti­tu­lează jur­na­lul său ro­man po­

li­tic. Cu­nos­când in­com­pa­ti­bi­li­ta­tea din­tre jur­na­lul in­
tim, gen care res­pinge pro­gra­ma­tic fic­ţi­u­nea şi se ba­zează
pe o po­e­tică a spon­ta­nu­lui, şi ro­ma­nul ca pro­dus prin
ex­ce­lenţă al ima­gi­na­ţiei epice, ne pu­tem în­treba de ce au­
to­rul, avi­zat în es­te­tica li­te­rară, ames­tecă aşa de os­ten­ta­tiv
lu­cru­rile?! Am în­cer­cat să aflu în cu­prin­sul jur­na­lu­lui un
ar­gu­ment în această pri­vinţă şi, sin­gu­rul fapt pe care l‑am
gă­sit este că au­to­rul re­fuză să se ex­plice. O ex­pli­ca­ţie ar fi
că în tex­tul con­fe­siv pă­trund (s‑a pu­tut con­stata chiar din
pri­mul vo­lum) şi câ­teva per­so­naje fic­tive: Mo­şul (per­so­
naj sim­bo­lic), pro­fe­so­rul Me­fisto, om în­ţe­lept, azi un
pen­sionar amă­rât în Isarlîk, uce­ni­cul Can­did, sub care se
as­cunde, nu mai în­cape în­do­ială, chiar diarisîul acesta iro­
nic, ner­vos, cu gus­tul ce­nu­şii pe limbă şi cu un pu­ter­nic
sen­ti­ment al ra­tă­rii în tot ceea ce scrie. Însă per­so­na­jele
n‑au mare rol în con­fe­si­une, sin­gu­rul care se im­pune este
na­ra­to­rul, cel ce po­ves­teşte o is­to­rie dra­ma­tică şi‑şi spune
franc pă­re­rea des­pre lu­mea prin care trece. El îşi in­ven­
tează par­te­neri de di­a­log într‑un lung mo­no­log. Într‑un
frag­ment din jur­nal le spune, co­rect şi in­spi­rat ca for­mulă
cri­tică, „fic­ţi­uni ale sin­gu­ră­tă­ţii“.
Di­a­ris­tul dă aici o su­ges­tie des­pre teh­nica unei con­fe­si­
uni in­time care ope­rează cu mai multe in­stru­mente epice.
„Să nu alu­nec – zice el – spre for­mula de jur­nal in­tim şi
per­so­nal; sper că ci­ti­to­rul pre­zum­tiv al aces­tor în­sem­nări
îşi dă seama că toate per­soa­nele cu care stau de vorbă sunt
de fapt per­so­naje din ro­ma­nele mele, sim­ple fic­ţi­uni ale
sin­gu­ră­tă­ţii, par­te­neri de di­a­log, ai mo­no­lo­gu­lui meu;
 INTRODUCERE XXIX

până şi Olim­pia...“ Acest frag­ment me­rită să fie ana­li­zat.

El spune ceva des­pre ce se pe­trece cu jur­na­lul in­tim ca gen
li­te­rar care cul­tivă in­di­rect fic­ţi­u­nea non­fic­ţi­u­nii. Mai în­
tâi, Ion D. Sîrbu se teme, s‑a vă­zut, ca în­sem­nă­rile sale să
nu alu­nece spre jur­na­lul in­tim şi per­so­nal. Cu­ri­oasă spaimă
la un di­a­rist atât de avi­zat ca asis­ten­tul lui Blaga! Jur­na­lul
este, prin ex­ce­lenţă, in­tim şi, prin na­tura lui, in­e­vi­ta­bil
per­so­nal. Atunci cum să nu alu­nece un gen spre na­tura
lui? Jur­na­lul lui Ion D. Sîrbu este, de la prima lui li­nie,
per­so­nal şi in­tim din mo­ment ce vor­beşte de bi­o­gra­fia lui
se­cretă şi este re­dac­tat în clan­des­ti­ni­tate sub in­ter­dic­ţia de
a fi dez­vă­luit. O te­mere, aşa­dar, inu­tilă, nu ştiu dacă nu
ju­cată, în­a­dins exa­ge­rată de in­te­li­gen­tul Gary.
A doua ob­ser­va­ţie este mai in­te­re­santă: di­a­ris­tul in­
tro­duce deli­be­rat în tex­tul con­fe­si­u­nii per­so­naje din ro­
ma­nele sale pen­tru a face po­si­bil în jur­na­lul in­tim (ba­zat,
prin ex­ce­lenţă, pe mo­no­log) di­a­lo­gul. Fie că sunt sau nu
per­so­naje din na­ra­ţi­u­nile sale, ra­bi­nul Som­mer, Can­did,
Me­fisto, Olim­pia sunt în Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­
nal fic­ţi­uni, cu ade­vă­rat, ale sin­gu­ră­tă­ţii na­ra­to­ru­lui, per­
so­naje‑sim­bo­luri. Ro­ma­nul po­li­tic nu se spri­jină – tre­buie
să spun lim­pede – pe ele, nici pe mi­cile schiţe epice din
in­te­ri­o­rul con­fe­si­u­nii. Aces­tea sunt pu­ţine şi, cu câ­teva
ex­cep­ţii (una este, to­tuşi, ex­cep­ţională: po­ves­tea sol­da­tu­
lui care şi‑a pier­dut o cizmă şi din această ca­uză, nu
poate fi lă­sat la va­tră!), nu sunt esen­ţi­ale.
Ro­ma­nul, dacă există, este in­di­rect şi este de na­tură
ese­is­tică. Un ro­man‑eseu, deci, în care un fi­lo­sof vor­beşte
des­pre de­şer­tă­ciu­nea ori­că­rei fi­lo­so­fii şi des­pre mo­rala
omu­lui nă­păs­tuit de is­to­rie. Omul nu se lasă do­bo­rât de
des­ti­nul său so­cial şi în­cearcă să‑1 în­vingă, cum fac toate
spi­ri­tele pu­ter­nice, printr‑o me­di­ta­ţie lu­cidă. Su­pe­ri­o­ri­
ta­tea ce­lui care îşi gân­deşte gân­di­rea şi îşi con­şti­en­ti­zează
XXX INTRODUCERE

ra­ta­rea. Ion D. Sîrbu a de­ve­nit ex­pert în ne­no­ro­ciri şi, în

jur­na­lul se­cret, se re­co­mandă sin­gur ca doc­tor în şti­in­ţele
mo­rale pă­gu­boase. Ii place pa­ra­do­xul şi‑l cul­tivă într‑o
frază cu ac­cen­tele bine puse. Este lim­pede că el nu no­
tează, cum se zice, din fuga con­de­iu­lui. Con­fe­si­u­nea lui
este ela­bo­rată şi ide­ile au timp să se aşeze în pa­gină.
Să ne ui­tăm mai bine în in­te­ri­o­rul aces­tor în­sem­nări şi
să des­prin­dem câ­teva frag­mente. Iată, unul, des­pre in­te­
lec­tu­a­lul pă­gu­bos care, vo­ind să fie egal cu al­ţii, o pă­ţeşte
me­reu: „Iu­biţi co­legi, iată, am cu­ra­jul să re­cu­nosc că via­ţa
mea se poate re­duce la două‑trei gafe fa­tale. Prin anii
1947 sau ’48, în Cluj, am co­mis prima mea gafă po­li­tică:
am ce­rut, în pu­blic, drep­turi egale cu co­le­gii mei ma­
ghiari. Am zbu­rat din Uni­ver­si­tate, din presă, a tre­buit să
fug şi din oraş... La Bucureşti, în 1956, lu­crând la re­vista
Tea­tru am co­mis cea de‑a doua (şi cea mai gravă) gafă a
vie­ţii mele. Am ce­rut drep­turi egale cu co­le­gii mei evrei.
Am zbu­rat din li­te­ra­tură, li­ber­tate, presă, tea­tru, ci­ne­ma­
to­gra­fie. Ajuns, după mulţi ani, în Cra­iova (cu do­mi­ci­liu
obli­ga­to­riu) am re­u­şit să su­pra­vie­ţu­iesc (subexistând) toc­
mai fi­indcă, fi­ind ars cu ciorbă şi cu iaurt, nici prin gând
nu mi‑a tre­cut să mă ri­dic în vreo mare şe­dinţă şi să cer,
chiar şi în şoaptă, drep­turi egale cu co­le­gii mei ol­teni. Mă
simt foarte bine în situa­ţia în care sunt. Nu fac parte din­
tre cei care sunt pre­fe­raţi, pro­mo­vaţi, pro­pul­saţi, sunt în
schimb sus­pec­tat, su­por­tat, to­le­rat în li­mi­tele unei vieţi
ono­ra­bile de le­pros po­li­tic. Am li­ber­ta­tea de a scrie des­pre
le­pră şi le­pre, o am pe Olim­pia, mi se asi­gură toate con­di­
ţi­ile de a pu­tea să mor îna­inte de a muri“.
Sen­ti­men­tul lui Ion D. Sîrbu este că tră­ieşte fără în­
tre­ru­pere într‑un „bal schi­zo­fre­nic“ şi, în clipe de dis­pe­
rare, se în­toarce spre ori­gini: „Am ră­mas un pro­le­tar
so­ci­a­list de tip mittel‑eu­ro­pean şi strig, ca în piesa mea
 INTRODUCERE XXXI

din 1950: «Unde eşti clasă mun­ci­toare? Unde sunt stea­

gu­rile tale, pum­nii tăi, sfânta ta do­rinţă de drep­tate şi li­
ber­tate?»... Tă­cere. Mina Pe­trila nu şi‑a mai fă­cut pla­nul
de trei ani“... Când este dat afară de la Tea­tru şi i se in­ter­
zice să pu­blice, Gary se plânge ma­mei sale, ţă­rancă ie­şită
din în­cru­ci­şa­rea mai mul­tor nea­muri. Re­a­listă, aceasta îi
dă so­lu­ţia: „Dacă nu te lasă să scrii în limba ro­mână, dă‑ţi
de­mi­sia de la ro­mâni, şi treci în altă limbă. Nu scrie ni­că­
ieri că tre­buie să mu­rim în limba în care ne‑am năs­cut“.
Gary nu‑şi dă de­mi­sia şi, pe faţă şi în as­cuns, con­ti­nuă să
scrie în limba ro­mână. Re­la­tează, acum, cu iro­nie acră
această în­tâm­plare ve­che şi pre­ci­zează: „Nu cred! Vreau să
mor în ţara mea. Eu îmi me­rit ţara“.
Omul în­vins, ne­drep­tă­ţit, alun­gat ca un câine dintr‑un
loc în al­tul, are tă­ria să nu de­mi­si­o­neze nici din uni­vers,
nici din limba ro­mână. Ad­mi­ra­bil. Can­did îi atrage aten­
ţie că „orice pu­tere este de dreapta“ şi că la stânga nu ră­mân
de­cât „vă­du­vele, săr­ma­nii... şi căr­tu­ra­rii de ti­pul tău“.
Gary, pă­gu­bi­to­rul, doc­to­rul în ca­tas­trofe so­ci­ale, co­ba­iul
is­to­riei, ră­mâne la stânga şi vi­sează în stil he­ge­lian la
is­to­rie „ca o de­ve­nire spre li­ber­tate a Ideii“. Un co­leg,
tra­du­că­tor din Rilke, face prac­tici budhiste (vegetarism,
me­di­ta­ţie, yoga) şi, în­tre­bat asu­pra lu­cru­ri­lor sim­ple, dă
răs­pun­suri stu­pide. Mo­ra­lis­tul Gary nu‑1 iartă: „Va­lahi
fi­ind, pu­tem prac­tica nir­vana şi nean­tul, ab­sur­dul şi sin­u­
ci­de­rea, dar ne fe­rim cât pu­tem de ră­ceală şi de pri­vi­rea
mi­li­ţi­a­nu­lui din colţ“. Sub­til şi iro­nic. Pe Blaga 1‑a vă­zut
într‑o zi, în 1954, în faţa bi­se­ri­cii re­for­mate, plân­gând re­
ze­mat de un cas­tan: „Voi fi ui­tat, opera mea va pieri,
chiar şi voi, cei mai buni stu­denţi ai mei, vă veţi le­păda de
mine“, ar fi spus el. Po­e­tul moare cu un imens gol în ju­
rul lui şi fos­tul său asis­tent ci­teşte pe Sar­tre şi pe Si­mone
de Beau­voir. Vor­bind des­pre o carte scrisă de La Grande
XXXII INTRODUCERE

Sartreuse, lasă toate po­li­te­ţu­rile de­o­parte şi no­tează: „O

carte de bur­gheză îm­pu­ţită, laş opor­tu­nistă şi idiot inu­
tilă“. Dur, dar nu de­parte de ade­văr. Ci­teşte jur­na­lul lui
Tol­stoi şi ce ob­servă? Că ma­rele Tol­stoi „era plin de ură
nea­gră îm­po­triva a tot ce nu era dra­goste, su­fe­rinţă; şi
ier­tare în su­fle­tul său; mi se pare a fi fost cea mai bă­tă­uşă
in­te­li­genţă a epo­cii“... Gary, pri­go­ni­tul din Isarlîk, este
plin de ad­mi­ra­ţie. Ci­teşte şi pe noii scri­i­tori fran­cezi şi
este sin­cer de­cep­ţionat. Tex­tu­a­lis­mul îi pare a fi o şcoală a
plic­ti­se­lii. Noap­tea, când are in­som­nii, se mai gân­deşte o
dată la Blaga şi la ne­pu­tinţa fi­lo­so­fiei în faţa is­to­riei. Con­
clu­zia nu este de­loc ve­selă: „Ade­vă­rul – pe care tre­buie
să‑1 ros­tesc – e ur­mă­to­rul: fi­lo­so­fia (pe care, în ti­ne­reţe,
am frec­ven­tat‑o cu foame şi pa­si­une de ne­o­fit crud şi
pur) s‑a do­ve­dit a fi to­tal ne­pu­tin­cioasă în faţa is­to­riei, a
pu­te­rii, a ră­u­lui. Mai mult – a dat un nu­măr con­si­de­ra­bil
de «idi­oţi utili», puşi în slujba dic­ta­tu­ri­lor de tot fe­lul.
Nu a con­tri­buit cu mai ni­mic la apă­ra­rea poporu­lui de
jos, a va­lo­ri­lor mo­rale, spi­ri­tu­ale şi so­ci­ale, din con­tră, a
ser­vit jus­ti­fi­cări şi a lu­crat, cu toată teh­nica sa de gân­dire
şi ex­pre­sie, la sis­te­ma­ti­za­rea te­o­re­tică a în­tre­gu­lui apa­rat
de re­pre­si­une. În mo­men­tele mele cele mai de­gra­dante şi
umi­li­toare – când eram bă­tut la cur, go­nit şi muş­cat de
câi­nii‑lup, tră­dat de pri­e­teni şi bat­jo­co­rit de că­lăi – am
sim­ţit doc­to­ra­tul în fi­lo­so­fie al lui Marx, lec­tu­rile din Hegel,
ale lui Le­nin, bro­şura lui Sta­lin şi teza de doc­to­rat a ace­
lui Torquemada al Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie din Cluj, Pavel
Apos­tol, care se in­ti­tula: «spre un nou uma­nism so­ci­a­
list». Blaga a fost un mar­tir – dar spa­ţiul său mi­o­ri­tic, fără
voia lui, este as­tăzi o mâr­ţoagă în­că­le­cată de toţi pro­to­
cro­niş­tii‑kitsch ai tu­tu­ror săr­bă­to­ri­lor sultanale“.
Ca ar­de­lean se­rios, Ion D. Sîrbu are un dinte îm­po­
triva re­găţe­ni­lor. Pă­re­rea lui este că tran­sil­vă­ne­nii se află
 INTRODUCERE XXXIII

mai aproape de Eu­ropa de­cât bi­zan­ti­nii, bon­ju­riş­tii, fa­

na­ri­o­ţii, Mi­ti­cii din ve­chile prin­ci­pate. Pre­fă­cut, el la­udă
la­bi­li­ta­tea mun­te­nească, vă­zând în ea un fac­tor de pro­
gres. Noi, mun­te­nii, care avem mai mult umor, pri­mim
fără iri­tare aceste veş­nice im­pu­tări. El, bă­trâ­nul şi in­te­li­
gen­tul Gary are mai mult spi­rit de­cât alţi de­făi­mă­tori ai
noştri: „Nu văd ni­mic ru­şi­nos sau to­tal‑rău în acest bu­
chet de de­fecte, ur­mare tristă a ocu­pa­ţiei tur­ceşti şi a unei
pa­ra­lele izo­lări, tot foarte lungi, de Eu­ropa ma­ri­lor va­
lori, şcoli, cu­rente. Li­che­lis­mul, de pildă, vine cu o se­ri­oasă
doză de in­teli­genţă prac­tică, se­mi­doc­ţia apare de­o­dată cu
o în­treagă re­cu­zită de tea­tru, iar suc­ce­si­vele ocu­pa­ţii, în­ro­
biri ne vin­decă de uto­pii, dogmatisme şi pri­e­te­nii veş­nice.
Noi, ro­mâ­nii, tre­cem prin ide­o­lo­gii, re­li­gii şi con­vin­geri
ferme, ca raţa prin apă. La noi, ni­meni nu a cre­zut de­fi­ni­
tiv în ni­mic, nici la 23 Au­gust şi nici as­tăzi. Nu apuc să
con­tra­zic un mi­nis­tru sau re­dac­tor‑şef, că a şi tre­cut cu
toate ar­mele şi bi­o­gra­fia sa de par­tea mea. Bal­ca­nii al­că­
tu­iesc (poate, nu sunt si­gur de­loc!) sân­gele proas­păt‑le­
neş, min­ci­nos, fan­te­zist şi ho­ţesc al aces­tei prea cin­stite
şi cu­minţi (azi!) Eu­rope de mij­loc, plină acum de me­lan­
co­lie şi sin­uc­ i­gaşi, plină mai ieri de fas­cişti, anar­hişti şi
re­vo­lu­ţionari în stare lar­vară“.

6. Au­to­por­tre­tul unui doc­tor do­cent în eşecuri

Gary nu se cruţă nici pe sine, ar­de­lea­nul fără no­roc

trans­mu­tat în Isarlîk. A îm­bă­trâ­nit în sin­gu­ră­tate şi, când
iese pe stradă, ce vede el? „Nu văd de­cât feţe fără faţă.
Coli albe, mo­to­to­lite. Moace false. Cu­ruri cu ochi. Feţe
obo­site, fo­lo­site, spă­late după. Feţe scu­tite de ex­pre­sie,
ochi din care lip­sesc şi tris­te­ţea şi bucuria. Am vă­zut,
XXXIV INTRODUCERE

într‑o can­ce­la­rie pro­fe­so­rală, cum din circa 30 de «ca­dre»

(sau «cor­puri di­dac­tice») abia doi, şi aceia bă­trâni, aveau o
faţă. Cei­lalţi pă­reau nişte ma­chete din lut, ne­ter­mi­nate,
ne­lu­crate. (Nu mă mai uit nici eu în oglindă – şi chiar de
mă uit, nu mă văd. Moş­nea­gul, ce apare în foto­gra­fi­ile fă­
cute de co­le­gii mei la di­fe­rite ver­ni­saje, nu are ni­mic co­
mun cu mine, aşa cum am ră­mas în me­mo­ria mea. Cred
că cea­sul pro­priei mele ima­gini su­biec­tive s‑a oprit din
ziua în care, mu­rind de fapt, am con­ti­nuat să îm­bă­trâ­nesc
într‑un trup ce nu mai merge pe ace­laşi drum cu su­fle­tul
sau aşa‑zi­sul meu spi­rit. Am apu­cat vâr­sta la care pot să
spun des­pre mine: «omul în­ce­puse să vor­bească sin­gur».)“
Este dez­a­mă­git de li­te­ra­tura din vre­mea lui şi este cu
ho­tă­râre îm­po­triva ames­te­cu­lui po­li­ti­cii în artă. N‑o re­
fuză, cu toate aces­tea, to­tal: „Am trăit pe­ri­cu­los, scriu pe­
ri­cu­los: sunt o vic­timă a po­li­ti­cii, scriu cin­stit şi cu­rat
des­pre această ne­cin­stită şi necurată po­li­tică. Nu văd po­
si­bi­li­ta­tea unui în­ger sal­va­tor, co­bo­rând cu o sa­bie jus­ti­
ţi­ară în mână ca să ne scape de proşti, li­chele şi agea­mii;
dar văd în po­li­tică sin­gura «porte etroite» prin care ne
pu­tem strecura în sala unde se fierbe ciorba vi­i­to­ru­lui şi a
poporu­lui, şi a lim­bii noas­tre. Chiar şi soarta li­te­ra­tu­rii
noas­tre post­mo­derne, post­re­vo­lu­ţionare, postliterare“.
Abia scă­pat de ar­ca­nele po­li­ti­cii, Ion D. Sîrbu se gân­deşte,
va să zică, la o şansă de schim­bare prin ac­ţi­u­nea po­li­tică.
Vrea să fie, dacă nu în in­te­ri­o­rul, în preajma să­lii unde se
fierbe „ciorba vi­ito­ru­lui“. Cu ade­vă­rat im­pre­vi­zi­bil şi in­
co­ri­gi­bil este in­te­lec­tu­a­lul acesta tran­sil­vă­nean! Nu‑şi tră­
dează na­tura in­timă, nu‑şi schimbă fi­rea, nu‑şi lea­pădă
sar­cas­mul nici în dis­pe­rare şi scârbă (o stare ce se re­petă în
jur­nal). Per­so­naj com­plex, ade­vă­rat erou de ro­man au­to­
bi­o­gra­fic, de o bo­gă­ţie su­fle­tească re­mar­ca­bilă şi cu o ima­
gi­na­ţie a ide­i­lor pu­ţin obiş­nu­ită la in­te­lec­tu­a­lul ro­mân. El
 INTRODUCERE XXXV

trece, cum s‑a pu­tut ob­serva, prin multe. Într‑un rând e

pro­fe­sor de etică la o şcoală spe­ci­a­li­zată în re­e­du­ca­rea
„curve­lor pro­fe­si­o­niste“. Pro­fe­so­rul este la în­ce­put spe­riat
de agre­si­vi­ta­tea şi vul­ga­ri­ta­tea ele­ve­lor, per­se­ve­rează şi,
după o vreme, con­stată că multe din­tre pro­sti­tu­ate fac fru­
moase ca­ri­ere în cul­tură, artă, miş­ca­rea sin­di­cală. Una din­
tre ele ajunge in­spec­toare la Mi­nis­te­rul În­vă­ţă­mân­tu­lui şi,
vi­zi­tând‑o acasă, pro­fe­so­rul de etică şi es­te­tică des­co­peră că
fosta pro­sti­tu­ată are o bi­bli­o­tecă im­pu­nă­toare. Dar când
ră­mâne o clipă sin­gur şi scoate o carte din raft, con­stată că
în spa­tele ei se află un stoc ma­siv de ilus­trate porno... Ceea
ce nu‑l îm­pi­e­dică pe fi­lo­sof să‑i să­rute la ple­care mâna cu
res­pect, umor şi op­ti­mism... în acest timp, gân­dul lui mo­
ral de­cide: „curva‑i curvă până moare“. Gary to­le­ran­tul
stă, apoi, de vorbă cu ve­ci­nul său, dom­nul Nim­bus (altă
fic­ţi­une, de­si­gur), în­sin­gu­rat, pă­ră­sit, ne­fe­ri­cit ca şi el.
Şi des­pre ce cre­deţi că vor­besc în­sin­gu­ra­ţii din Isarlîk?
Des­pre car­ti­e­rele mă­runte din Lon­dra, Li­sa­bona, Vi­ena,
Hong‑Kong sau din ora­şele din Ame­rica de Sud. N‑au
vi­zi­tat, bi­ne­în­ţe­les, nici un oraş, in­ven­tează, mint cu bucu­
rie, îşi des­carcă ima­gi­na­ţia. La urmă sunt obo­siţi şi fe­ri­ciţi.
Des­pre ta­len­tul li­te­rar, Gary crede că el nu poate fi des­
păr­ţit de ele­men­tul etic. Ta­len­tul au­ten­tic tre­buie, dar, să
aibă „mare ca­rac­ter şi cu­raj“.
Ion D. Sîrbu este pre­o­cu­pat şi de accedia va­lahă şi‑o
de­fi­neşte cu sub­ti­li­tate ese­is­tică într‑o pa­gină. Ci­teşte cu
plă­cere ro­ma­nele po­li­ţiste şi, ca să se pe­dep­sească, vede
toate fil­mele co­re­ene din oraş. Un fel de sadomasochism
re­pe­tat pen­tru a‑şi răz­buna con­di­ţia mi­ze­ra­bilă în care
a fost arun­cat. Ur­mă­reşte as­cen­si­u­nea po­li­tică a lui
Gorba­ciov şi are o rază de spe­ranţă. Spe­ranţa nu‑i to­tuşi
prea mare, ser­gen­tul Ion De­zi­de­riu Sîrbu, care stră­bă­tuse o
parte din stepă pe jos, şi‑a fă­cut o idee des­pre me­si­a­nis­mul
XXXVI INTRODUCERE

ru­sesc: îm­pinge ide­ile bune spre in­to­le­ranţă şi, deci, spre

dic­ta­tură. Nu‑i o idee, de­si­gur, nouă şi nici prea ori­gi­
nală. Nu poate Ru­sia lui Dos­to­ievski, Ru­sia spi­ri­tu­lui să
ofere alt­ceva de­cât to­ta­li­ta­risme? O ches­ti­une de ur­mă­rit.
Ide­ile des­pre sti­lul po­poa­re­lor evo­lu­ează şi ele...
Ion D. Sîrbu ur­mă­reşte şi fe­no­me­nul li­te­rar ro­mâ­nesc
şi, prin alu­zii sau ob­ser­va­ţii di­recte, el tri­mite la câ­ţiva din­
tre con­tem­po­ra­nii săi. Ju­de­că­ţile sunt de re­gulă ne­ga­
tive. Nu‑i plac, se în­ţe­lege, scri­bii ofi­ci­ali ai co­mu­nis­mu­lui,
vor­bele lui sunt dure, aproape de ne­re­pro­dus. Are, to­tuşi,
gen­ti­le­ţea şi obi­ec­ti­vi­ta­tea să‑şi în­calce pe inimă şi să re­cu­
noască în unele ca­zuri (P.D.) ta­len­tul au­ten­tic, nu nu­mai
com­pro­mi­sul. Dă, pe faţă, şi o listă a ce­lor care l‑au tur­nat
la securi­tate şi care au pro­vo­cat ares­ta­rea lui. Pa­gini ne­gre,
pa­gini în­fi­o­ră­toare. Prin­tre cei vi­zaţi se află şi po­e­tul Mihai
Beniuc, dar şi al­ţii care au de­ve­nit azi procurori mo­rali ai
na­ţiei. Semn că, atunci când e vorba de po­li­tică, ni­mic nu
se pierde, to­tul se schimbă şi se adap­tează... Un cu­vânt în
fi­na­lul aces­tui ca­pi­tol des­pre per­so­na­jul din Jur­na­lul unui
jur­na­list fără jur­nal (ti­tlul, re­pet, nu‑i de­loc in­spi­rat); un
om năs­cut într‑o ge­ne­ra­ţie fără no­roc, un spi­rit acut, un
fi­lo­sof în­vă­ţat şi un scri­i­tor care‑şi arată ade­vă­rata forţă,
din ne­fe­ri­cire, în căr­ţile lui pos­tume; un in­di­vid sim­pa­tic,
în­dră­gos­tit de bu­nu­rile lu­meşti, ob­se­dat de fan­tasme spi­
ri­tu­ale şi îm­pi­e­di­cat de is­to­rie să le ajungă; n‑a făcu fi­lo­so­
fie, cum ar fi tre­buit să facă, s‑a re­a­li­zat par­ţial în li­te­ra­tură;
jur­na­lul lasă să în­ţe­leagă că po­si­bi­li­tă­ţile lui erau mari şi că
vo­inţa sa de a se afirma în sfera ide­i­lor era pu­ter­nică; fan­
tas­mele, ide­ile trec în­so­ţite de o in­des­crip­ti­bilă amă­ră­
ciune în pa­gi­nile unui jur­nal ad­mi­ra­bil, un do­cu­ment
ex­cep­ţional al Es­tu­lui.
EUGEN SIMION
 CRONOLOGIE

Vi­aţa mea este tra­ta­tul meu de

Mo­rală şi Po­li­tică.
ION D. SÎRBU
1886
1 ia­nu­a­rie. Se naște la Gâr­nic, Kat­he­rine (Eca­te­rina/
Cătă­lina) Glaser, mama scri­i­to­ru­lui, fiică a unui neamț
(Fran­cisc Glaser) și a unei ce­hoaice (Veromia Vrba) ai
că­ror stră­moși erau „co­lo­niști aduși de Ma­ria Te­reza
în Ba­nat“ pe la ju­mă­ta­tea se­co­lu­lui al XVIII‑lea.
1892
3 apri­lie. Se naște la Pe­trila Ion (Ioan) Sîrbu, ta­tăl scri­i­to­ru­
lui, fiu al lui Ni­co­lae Sîrbu, mi­ner din tată în fiu, și al
Ma­riei Ursu. Pă­rin­ții ta­tă­lui ve­ni­seră în Va­lea Ji­u­lui în
1860, „de prin păr­ţile Bra­du­lui (Cristior, Gura‑Barza)“.
1919
28 iu­nie. Se naşte, la Pe­trila (o „co­lo­nie mi­ne­rească po­
lietnică şi mo­zai­cată, o lume ce nu sea­mănă cu nici un
alt loc din ţară, cu nici o aşe­zare po­si­bilă, cu ni­mic şi cu
ni­meni de ni­că­ieri“), ION D. SÎRBU. Tre­cut în „re­gis­
trul stă­rii ci­vile pen­tru naș­teri/ ju­de­țul Hu­ne­doara, co­
muna Pe­trila/, la „No cu­rent: 136“, la 30 iu­nie 1919,
cu pre­nu­mele Desideriu, fiul lui „Joan Sârbu, me­ca­nic,
gr. ort. 28 ani“ și „Ca­ta­lina Glaser, rom. cat.“
XXXVIII CRONOLOGIE

Sem­nă­tu­rile. – Szîrb Joan ss. de­cla­rant. – Va­ler Pop

ss. of. al stă­rii ci­vile. Ade­ve­resc că ex­tra­sul pre­zent
con­sună după con­ți­nut cu re­gis­trul pen­tru naș­teri al
ofi­ci­ul­ui stă­rii ci­vile Pe­trila. – Dat Pe­trila la 22 De­
cem­vrie 1919. – L.S. ss. semn. in­des­ci­fra­bilă: ofi­țe­rul
stă­rii ci­vile.
Vi­i­to­rul scri­i­tor va pre­ciza:
„M‑am năs­cut, aşa­dar, în «co­lo­nia» (nu în co­muna:
Nota bene!) Pe­trila, la 28 iu­nie 1919 […]. Ta­tăl meu
era uni­cul fiu al lui Ni­co­lae Sîrbu, mi­ner an­al­fa­bet,
sin­gu­rul din imensa noas­tră fa­mi­lie care nu ştia de­cât
ro­mâ­neşte – pen­tru că bu­nica mea, Ma­ria Ursu, vor­
bea cu­rent vreo pa­tru limbi kezaro‑cră­ieşti. […] Eram
a cin­cea ge­ne­ra­ţie de mi­neri, se pare că stră­mo­şii nea­
mu­lui Sîrbilor au ve­nit, prin 1860, de prin păr­ţile
Bra­du­lui (Cristior, Gura‑Barza). Mama mea se trage
din co­lo­niş­tii aduşi de Ma­ria Te­reza în Ba­nat. După
tată era ger­mană, după mamă era ce­hoaică, vor­bea
am­bele limbi (în di­a­lect). Ea se con­si­dera pemoaică,
ceea ce, în gra­iul bă­nă­ţean, în­seamnă von Bohmen –
din Bo­e­mia. Ca fată, s‑a nu­mit Kat­he­rine Glaser, su­
ro­rile o stri­gau fie Kathi, fie Kacena, pe ce­heşte. […]
Tata, mi‑am dat seama mai târ­ziu, ci­tise multă ide­o­
lo­gie, avea o bi­bli­o­tecă as­cunsă, plină de bro­şuri nem­
ţeşti şi un­gu­reşti. […] Pro­fesa, cu fer­voare şi jertfă
(avu­sese fel de fel de «cin­stiri» – cu­vân­tul «sar­cină»
încă nu apă­ruse – sin­di­cale, fu­sese ca­sier, se­cre­tar, pre­
şe­dinte, «băr­bat de în­cre­dere» în tim­pul dic­ta­tu­ri­lor
Ca­rol – An­to­nescu), un fel de sin­di­ca­lism so­cial‑de­
mo­crat, cre­dea or­beşte în pro­le­ta­riat, în so­li­da­ri­ta­tea
in­ter­na­ţională. […] Îmi amin­tesc acum că, la Cluj, cu
o can­doare co­pi­lă­rească, fără nici o urmă de jenă sau
 CRONOLOGIE XXXIX

com­plex, le ex­plica pro­fe­so­ri­lor mei, Lucian Blaga şi

Li­viu Rusu (care se amu­zau co­pios, deşi tata nu glu­
mea de­fel), cum de­vine ca­zul cu «in­te­lec­tu­a­lii»…
«Ca­pi­ta­liş­tii, le spu­nea, sunt de două fe­luri: ca­pi­ta­lişti
de ca­pi­ta­luri şi ca­pi­ta­lişti de vorbe mari. Cu ca­pi­ta­liş­
tii de ca­pi­ta­luri ştim cum să pro­ce­dăm: avem şi me­
tode şi ex­pe­ri­enţă. Dar faţă de ca­pi­ta­liş­tii în vorbe
sun­tem ne­pu­tin­cioşi; ne îneacă cu pro­pria drep­tate,
ne spân­zură cu pro­pria fu­nie…»
1922
2 mai. Se naşte Irina, sora scri­i­to­ru­lui, al doi­lea co­pil al
so­ţi­lor Ioan şi Eca­te­rina Sîrbu.
1926
sep­tem­brie. In­tră în clasa I a Şco­lii pri­mare din Pe­trila:
„…În clasa I pri­mară, ca mulţi alţi pe­tri­leni, m‑am
pre­zen­tat vor­bind, pe ju­mă­tate şi stri­cat, trei limbi
de­o­dată. Nu uit pri­vi­rea ui­mită a pre­o­tu­lui Cio­can,
care, în prima zi de şcoală, întrebându‑mă: «Tu ce
eşti? Ce re­li­gie ai? Care îţi este limba ma­ternă?» – eu,
spe­riat de moarte, nu am pu­tut să‑i spun de­cât atât:
«Eu sunt un co­pil!» Ade­vă­rul este că tata (alt­fel bun
pri­e­ten şi cu popa, şi cu di­rec­to­r ul şco­lii) ui­tase
să‑mi spună că sunt ro­mân, or­to­dox şi că de‑acum
limba mea ma­ternă va fi – aşa cum ho­tă­râse mama –
limba ro­mână.“
„Eu, la şcoală, am au­zit prima oară de poporul ro­
mân (cu toate că eram ro­mân), prin câ­ţiva în­vă­ţă­tori
gor­jeni de cea mai înaltă ca­li­fi­care (Ion Ne­gu­lescu,
Ge­orge Fotescu – mai târ­ziu, în li­ceu – gra­ţie pro­fe­
so­ru­lui Ghe­or­ghe Ghiţă), am re­u­şit să fiu ad­mis în
limba şi li­te­ra­tura ro­mână.“
XL CRONOLOGIE

1930
sep­tem­brie. Elev la Li­ceul de Stat pen­tru Bă­ieţi din
Pe­tro­şani, cla­sele I–IV, până în 1934.
1934
• „Uce­nic sa­la­ri­zat“ la Ate­li­e­rele Cen­trale Pe­tro­şani:
„Ter­mi­na­sem clasa a IV‑a de li­ceu, tata, pro­le­tar con­
vins, zi­cea: «Ajunge: doar n‑o să te fac domn!?» Şi m‑a
bă­gat la aceste Ate­li­ere să în­văţ o me­se­rie (să nu ajung în
mină, ca el). După un an, am fu­git…“ (Scri­soare că­tre
Vir­gil Ne­mo­ianu, „Cra­iova, 21 au­gust 1983“.)
1935
• Con­ti­nuă stu­di­ile li­ce­ale (cla­sele V–VIII), pe care fu­
sese ne­voit să le în­tre­rupă în urmă cu un an: „…Di­rec­
to­rul li­ce­u­lui, Dr. Enea Giur­chescu (ta­tăl re­gi­zo­ru­lui
Lucian Giur­chescu…), prof. Ghe­or­ghe Ghiţă (ro­
mână) şi Ion Măr­gi­neanu (ma­te­ma­tici…) mă scot din
Ate­lier, mă pun să dau ad­mi­te­rea şi mă pri­mesc în in­
ter­nat, cu bursă. M‑am în­tre­ţi­nut în li­ceu pre­pa­rând
co­ri­jenţi – as­tăzi mulţi din ei di­rec­tori, doc­tori, doi
foşti mi­niştri.“ (Scri­soare că­tre Ion Var­tic, „Cra­iova,
luni, 18 mar­tie 1985“).
1937
• În va­canţa de vară lu­crează la Ate­li­e­rele Cen­trale
Petro­şani. Aici îl în­tâl­neşte pe Con­stan­tin Brân­cuşi:
„Într‑o vară, 1937 sau ’38, nu mai ţin minte, m‑a che­
mat unul din foş­tii co­legi de uce­ni­cie, să viu la Ate­li­
ere, se plă­teşte bine, e o muncă spe­ci­ală. M‑am dus,
lu­cram ca la clacă, râ­deam… Ne so­seau de la tur­nă­
to­ria de fontă nişte forme tra­pe­zoi­dale (nu se mai
ter­mi­nau, me­reu mai mari, mai grele), ele tre­bu­iau să
fie cu­ră­ţite de pra­ful de tur­nă­to­rie, ca să fie aduse la
 CRONOLOGIE XLI

«ară­mit». […] Di­rec­to­rul A.C.P. (Ate­li­ere Cen­trale

Pe­tro­şani) era un in­gi­ner foarte lu­mi­nat, că­să­to­rit cu
o ve­ri­şoară a lui Radu Stanca: era gor­jean şi îl chema
Ge­or­gescu‑Gorjan. […] Ve­nea în­so­ţit de un fel de popă
mic, şi al dra­cu­lui, con­tro­lau, ame­nin­ţau, ne obli­gau
să stăm până seara târ­ziu. […] De­ge­tele îmi erau zdre­
lite, aş fi ple­cat, nu pu­team: nu se mai ter­mi­nau tra­
pe­zele ace­lea, popa cel mic ve­nea şi ne în­jura mă­runt
şi într‑o ol­te­nească re­pe­zită, de ne­în­ţe­les, eu, şi noap­
tea (mulţi ani după aceea, mai ales când fă­ceam fe­
bră), nu vi­sam de­cât acele su­pra­feţe as­pre pe care
tre­buia să le cu­ră­ţăm, să le fa­cem lună… Ni­meni nu
ştia la ce ser­vesc, nici nu ne in­te­resa… Prin 1966, tre­
bu­ind eu să con­duc un grup de to­va­răşi din tea­trele
Est‑Ger­mane, la Târgu‑Jiu, arătându‑le şi explicân­
du‑le (sunt un om cult, pot vorbi mai ales des­pre cele
ne‑vă­zute) cam ce este şi ce vrea să fie COLOANA
INFINITĂ – de­o­dată au­zii bu­bu­ind în sub‑in­con­şti­
en­tul meu: as­tea sunt tra­pe­zele mele, futu‑le, as­tea
mi‑au mân­cat ti­ne­re­ţea, de ce nu ne‑au spus? De ce nu
ne‑au ex­pli­cat? Şi Popa ăla, de ne în­jura gorjeneşte, era
Brân­cuşi, băga‑l‑aş ol­te­neşte «în in­fi­ni­tul muică‑sii…»“
(Scri­soare că­tre Vir­gil Ne­mo­ianu, „Cra­iova, 21 au­gust
1983“.)
• În „Pa­gini li­te­rare“ (Turda), an. IV, nr. 6–8, 1937,
p. 309, în­tâl­nim, sub o tra­du­cere din Char­les Bau­de­
la­ire, Re­cu­le­gere, pen­tru prima dată sem­nă­tura lui Ion
D. Sîrbu (D[esideriu] I. Sîrbu). În ace­eași re­vistă, cu
ace­eași sem­nă­tură, a pu­bli­cat tra­du­ceri din: Al­fred de
Vigny, Mâ­nia lui Sam­son (an. IV, nr. 10–11, 1937,
p. 457–458); Hégesippe Moreau, O! de aș fi știut…,
frag­ment (an. V, mar­tie 1938, p. 123).
XLII CRONOLOGIE

1938
• Ob­ţine bre­ve­tul de zbor fără mo­tor, după frec­ven­ta­
rea şco­lii de pro­fil din Pe­tro­şani. Amintindu‑şi de anii
de li­ceu, îi va scrie Ma­ri­a­nei Şora: „Am fost fot­ba­list,
atlet, la aler­gări, am că­lă­rit, am fă­cut zbor fără mo­tor
[…], aceste da­ruri fi­zice m‑au aju­tat să ab­solv cu notă
ma­ximă exa­me­nele de foame, frig, bă­taie în tim­pul
ani­lor lungi de pen­sion şi re­e­du­care.“ (Scri­soare da­
tată „Cra­iova, 7 febr[uarie] 1988“).
1939
iu­nie. Îşi dă ba­ca­la­u­re­a­tul în se­si­u­nea iu­nie în ora­şul
Deva şi ob­ţine me­dia 7,00 (şapte), „cla­si­fi­cat al
XIII‑lea din 80 can­di­daţi re­u­şiţi“, po­tri­vit men­ţi­u­nii
de pe „Di­ploma de Ba­ca­la­u­reat“, eli­be­rată la „6 Iu­
nie 1939“.
30 no­iem­brie. Este în­cor­po­rat la Re­gi­men­tul 1 Ar­ti­le­rie
R.C. Ti­m i­ş oara: „Ime­d iat după ba­c a­l a­u­reat, am
fost în­cor­po­rat să‑mi fac sta­giul mi­li­tar […]. Ci­vil,
cu toată po­e­zia ani­lor de in­ter­nat şi vis în inimă,
am so­sit la Ti­mi­şoara.“ (Trei în­tre­bări şi trei răs­pun­
suri cu dra­ma­tur­gul Ion D. Sîrbu, in­ter­viu acor­dat
Doinei Popa.)
de­cem­brie. Elev la Şcoala de ofi­ţeri de re­zervă ar­ti­le­rie
din Cra­iova. Po­tri­vit Cer­ti­fi­ca­tu­lui de ab­sol­vire, da­
tat „Cra­iova 1 Apri­lie 1940“, „Ele­vul T.T.R. Art. 71
Sârbu I. De­zi­de­riu, con­tin­gen­tul 1940 din Re­gi­men­
tul Art. R.C. a ur­mat cursu­rile școalei ofi­țeri re­zervă
ar­ti­le­rie de la 11 De­cem­brie 1939 – 31 Mar­tie 1940
și a ab­sol­vit școala cu me­dia «Me­rită a de­veni ofi­țer
de re­zervă», fi­ind cla­si­fi­cat al 241lea din 252 ab­sol­
venți“. După ab­sol­vire, este re­par­ti­zat la Re­gi­men­
tul 35 Ar­ti­le­rie Si­biu, re­tras „pe zonă“, în Bi­hor. La
 CRONOLOGIE XLIII

25 no­iem­brie 1940 a fost lă­sat la va­tră ser­gent în

re­zervă („tre­cut în com­ple­tare“), „ur­mând a fi fă­cut
ofi­ţer în re­zervă“.
1940
toamna. I se con­feră gra­dul de su­b­lo­co­te­nent, prin De­
cret Re­gal.
sep­tem­brie. Vine la Si­biu („am des­cins în Si­biu ca un
Ras­tig­nac pe­tri­lean“) pen­tru a urma cursu­rile uni­
ver­si­tare. Prima în­tâl­nire cu Lucian Blaga, pă­rin­tele
său „mo­ral‑me­ta­fi­zic“, „un «dar» al su­fle­tu­lui meu“:
„Eram în bi­roul fra­te­lui său, Li­o­nel Blaga, la care
m‑am dus să‑mi vi­zeze, ca no­tar, co­pia după di­ploma
mea de ba­ca­la­ur­ eat. S‑a ui­tat la di­ploma mea (nu
ştiam cine este) şi m‑a în­tre­bat la ce fa­cul­tate vreau să
mă în­scriu. Am spus: la Drept. A zâm­bit şi m‑a bă­tut
pe umăr: «Cu no­tele as­tea, eu, în lo­cul tău, m‑aş în­
scrie la Fi­lo­so­fie!». De lângă el s‑a des­prins un tâ­năr
înalt şi fru­mos. Mi‑a spus că‑l cheamă Radu Stanca
şi că […] «dom­nul» cu care am vor­bit este ma­rele
Lucian Blaga.“ (Des­pre Blaga, în: vol. Lucian Blaga –
cu­noaş­tere şi cre­a­ţie. Cu­le­gere de stu­dii. Co­or­do­na­
tori: Du­mi­tru Ghişe, An­gela Bo­tez, Edi­tura Car­tea
Ro­mâ­nească, 1987, p. 521.)
6 sep­tem­brie. Se în­scrie la Fa­cul­ta­tea de Fi­lo­so­fie a Uni­ver­
si­tă­ţii Re­gele „Fer­di­nand I Cluj“, stră­mu­tată la Sibiu.
Car­ne­tul uni­ver­si­tar de cursuri şi lu­crări, „li­be­rat azi
13 de­cem­brie 1940“, atestă că „Sârbu I. De­zi­de­riu
[este] stu­dent al Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie, sec­ţia fi­lo­so­fie,
Nr. ma­tri­col 3682“.
Ca stu­dent, îi are pro­fe­sori, în­tre al­ţii, pe Lucian Blaga,
Li­viu Rusu, D. Po­po­vici, Oni­si­for Ghibu, D. D. Roşca,
Ni­co­lae Măr­gi­neanu: „Ma­rea fe­ri­cire şi mân­drie a
XLIV CRONOLOGIE

tinereţelor mele au con­sti­tuit‑o das­că­lii pe care i‑am

avut […]. …în anii aceia de te­roare şi fas­cism, ei au
ştiut să ne di­ri­jeze spi­ri­tual lec­tu­rile şi cu­ri­o­zi­ta­tea
ştiin­ţi­fică spre va­lo­rile de­mo­cra­tice ale Eu­ro­pei veş­
nice. Aceşti pro­fe­sori nu ne‑au im­pus sis­te­mul lor de
gân­dire: ne‑au în­vă­ţat să ne ale­gem sin­guri me­toda şi
ca­lea şi sur­sele de in­for­mare.“
În tim­pul stu­den­ţiei, se apro­pie de Lucian Blaga (a fost
stu­den­tul pre­fe­rat al au­to­ru­lui Spa­ţi­u­lui mi­o­ri­tic, care
l‑a vrut asis­tent) a că­rui in­flu­enţă îi va marca, de­ci­siv,
des­ti­nul spi­ri­tual. Ion D. Sîrbu îi va purta toată via­ţa o
lu­mi­noasă amin­tire: „Lucian Blaga re­pre­zintă pen­tru
mine (şi pen­tru ge­ne­ra­ţia mea tran­sil­vană, din care fac
parte) «meş­ter‑grinda» con­şti­in­ţei noas­tre căr­tu­ră­
reşti… […], este zeul pro­tec­tor al sin­gu­ră­tă­ţii mele.“
„[…] Am ni­me­rit la Si­biu într‑un mo­ment tra­gic al
Is­to­riei ţă­rii mele: în 1940, Ar­dea­lul fi­ind «vre­mel­nic
ce­dat», Uni­ver­si­ta­tea din Cluj s‑a mu­tat la Si­biu. Aici,
la Fa­cul­ta­tea de Fi­lo­so­fie, am dat peste o seamă de co­
legi cu to­tul ex­cep­ţionali, şi ca se­ri­o­zi­tate şi ca ta­lent.
În­cet‑în­cet, sub pa­tro­na­jul dis­cret al lui Blaga, şi în
ca­drul bă­tă­ioa­se­lor noas­tre dis­cu­ţii des­pre po­e­zie, tea­
tru şi proză s‑a for­mat un Cerc Li­te­rar care, ca no­ţi­une
is­to­rică, sper că există şi azi. Au fost ani de răz­boi, de
ca­mu­flaj, de gro­ză­vii. Aceşti amici ai mei, în spe­cial
Stanca, Co­truş, Doi­naş, au fost cei care m‑au «îm­blân­
zit» cul­tu­ral, învăţându‑mă să ci­tesc şi să gân­desc, să
scriu şi să cri­tic…“ (Un scri­i­tor este o in­ves­ti­ţie a lim­bii
aces­tui pă­mânt, in­ter­viu cu Elena Şte­fă­nescu.)
1941
fe­bru­a­rie. Edi­tează, îm­pre­ună cu Ioan Oana şi Emil
Tîrnoveanu, „Răs­cruci“ (re­vistă li­te­rară lu­nară), la
 CRONOLOGIE XLV

Alba‑Iu­lia (1 fe­bru­a­rie – mar­tie 1941, două nu­mere).

Ar­ti­co­lul La răs­cruci, apă­rut în Ca­ie­tul 1 (fe­bru­a­rie
1941) al sus‑amin­ti­tei re­viste, mar­chează de­bu­tul pu­
bli­cis­tic al lui Ion D. Sîrbu, care va fi pre­zent şi în
Ca­ie­tul 2, p. 6, cu un alt text, Vi­zita: „Prima noastă
re­vistă a fost «Răs­cruci», două nu­mere, scoasă la
Alba‑Iu­lia (o am).“
apri­lie. Du­mi­necă, „o proză gorkiană, ce­rută de Radu
Stanca“, in­spi­rată din via­ţa mi­ne­ri­lor, apare în re­vista
de li­te­ra­tură a stu­den­ţi­lor în Li­tere pa­tro­nată de Blaga,
„Cur­ţile Do­ru­lui“, an. I, nr. 2–4, p. 60–65, mar­când
de­bu­tul său li­te­rar.
9 apri­lie. În­cepe co­la­bo­ra­rea la zi­a­rul „Ţara“ (Si­biu). În
nr. 2, pu­blică ar­ti­co­lul Mun­ci­to­rii: „In­tra­sem, pe baza
unor ar­ti­co­laşe şi nuveluţe, ca re­por­ter de ser­vi­ciu, în
re­dac­ţia proas­pă­tu­lui în­fi­in­ţat ziar care a fost «Ţara»
din Si­b iu. Di­rec­t or era Gri­g ore Popa, re­d ac­t ori
Beniuc, Ro­meo Dăs­că­lescu, Tiberiu Rebreanu şi al­ţii
pe care i‑am ui­tat… Fi­ind în va­canţă, a iz­buc­nit greva;
[…] Am scris trei ar­ti­cole ful­mi­nante des­pre această
grevă («vrem pâine, nu car­cere»). Tiberiu Rebreanu mi
le băga în pa­gină… Al tre­i­lea ar­ti­col a ră­mas doar în
şpalt, cen­zura mi­li­tară s‑a se­si­zat… La în­toar­ce­rea în
Si­biu, aflu sur­prins că sunt dat afară din re­dac­ţie
(Beniuc a ră­mas, el şi‑a fă­cut răz­bo­iul la cen­zura mi­li­
tară), e dat afară şi Tiberiu Rebreanu.“
„După că­de­rea le­giona­ri­lor, în­cep să scriu la «Ţara»
lui Gri­gore Popa. În­dru­mat în ga­ze­tă­rie de Tiberiu
Rebreanu, care m‑a iu­bit mult şi care din ca­uza mea a
fost dat afară din re­dac­ţie. Scriu des­pre mi­neri, mun­
ci­tori. (Beniuc scria des­pre îna­in­ta­rea vic­to­ri­oasă a
tru­pe­lor ger­mane în Iu­go­sla­via: des­pre spa­ţiul nos­tru
XLVI CRONOLOGIE

vi­tal, des­pre ouăle ro­şii pas­cale.)“ (Scri­soare că­tre Ion

Var­tic, „Cra­iova, luni, 18 mar­tie 1985“.)
mai. Se în­scrie în P.C.R., după o bă­taie pri­mită de la stu­
den­ţii le­gionari, co­le­gii săi de că­min, ca pe­deapsă,
pen­tru un ar­ti­col „naiv, dar an­ti­le­gionar“, pu­bli­cat în
„Ţara“: „La ziar, pu­blic un ar­ti­col, Uni­ver­si­ta­tea de azi,
icoana so­ci­e­tă­ţii de mâine, naiv, dar an­ti­le­gionar. Le­
giona­rii din că­min (ocu­pau un etaj în­treg) mă cheamă
la ei şi, punându‑mi o pă­tură în cap, mă bat de mă rup.
(Mar­tor, Ion Oana, care e pro­fe­sor acum la Bucureşti.)
Mă în­scriu în Par­tid, ce­lula co­mu­nistă unică în Sibiu…
con­dusă de Radu Stoi­chiţă, fiul ce­lui mai bo­gat om
din Ar­deal.“ Peste câ­teva zeci de ani, îşi va re­a­minti de
această în­tâm­plare din bi­o­gra­fia sa: „Pe atunci ac­ti­vam,
cu umor şi fan­te­zie, într‑o ile­gală ce­lulă de par­tid, şef
îmi era ma­rele bur­ghez Radu Stoi­chiţă şi to­va­răşi de
idei îi nu­mă­ram pe Ga­briel Su­ciu, Pe­tre Lepedean şi
al­ţii foarte pu­ţini pe care i‑am ui­tat…“ (Scri­soare că­tre
Ion Ma­xim, „Cra­iova, 19 apri­lie 1979“.)
iu­nie. Pri­meşte or­din de che­mare la Re­gi­men­tul 35 Ar­ti­
le­rie Si­biu, i se re­trage gra­dul de su­b­lo­co­te­nent în re­
zervă, şi la 1 sep­tem­brie este „con­cen­trat par­ti­ci­pant
la răz­boi“, po­tri­vit men­ţi­u­nii din Li­vre­tu­lui mi­li­tar,
se­ria I.K.H, nr. 021788: „Sunt che­mat la re­gi­ment şi
mi se co­mu­nică ri­tos că de­cre­tul meu de su­b­lo­co­te­
nent în re­zervă (ab­sol­vi­sem şcoala la Cra­iova) mi s‑a
re­tras; re­de­ve­neam ser­gent…“
15 sep­tem­brie. Este tri­mis pe front, „deşi în 1940 An­to­
nescu dă­duse un de­cret prin care stu­den­ţii, grade in­
fe­ri­oare, erau scu­tiţi de ar­mată şi front“. Din cei
pa­tru ani ai stu­den­ţiei sale, o bună parte i‑a pe­tre­cut în
tran­şe­ele li­niei în­tâi, ca ser­gent ar­ti­le­rist, „co­man­dant
 CRONOLOGIE XLVII

de tun an­ti­car“. Po­tri­vit da­te­lor în­scrise Cer­ti­fi­ca­tul

Nr. S. 787 din 21.09.1995, eli­be­rat de Mi­nis­te­rul
Apă­ră­rii Na­ţionale, U.M. 02405 – Pi­teşti, Ion D.
Sîrbu s‑a aflat pe Fron­tul de Est, cu Re­gi­men­tul 35
Ar­ti­le­rie, în pe­ri­oa­dele: 15.09.1941 –10.01.1942;
22.09.1942–24.04.1943; 01.03.1944–23.07.1944.
1942
ia­nu­a­rie. Re­vine la Si­biu, de pe front, de la Berislav
(Nipru), și îl vi­zi­tează pe Blaga, că­ruia îi po­ves­tește tot
ce a vă­zut în Ru­sia so­vi­e­tică, frec­ven­tează cursu­rile,
sus­ţine exa­me­nele de an. Scrie eseul Nos­tal­gia ori­zon­
tu­lui pier­dut, pe care îl pre­zintă la un se­mi­nar de Fi­lo­
so­fia cul­tu­rii, cu Lucian Blaga: „În­cer­cam atunci, cu
na­ive şi mai mult in­tu­i­tive mij­loace, să do­ve­desc cum
că în­treaga psi­ho­lo­gie, mo­rală şi chiar con­şti­inţă so­
ci­ală a mi­ne­ri­lor nu sunt de­cât con­se­cinţa unei tra­
gice mu­ta­ţii, a unei ca­tas­trofe exis­ten­ţi­ale.“
mai. „Lu­cea­fă­rul“ (Si­biu), an. II, nr. 5, îi pu­blică po­ves­ti­
rea În stepă, p. 182–183.
iu­lie. „Uni­ver­sul li­te­rar“, nu­mă­rul din 18 iu­lie, îi pu­blică
„nu­vela na­tu­ra­list‑so­ci­a­listă, Co­lo­nie“.
22 sep­tem­brie. Din nou pe front. Ia parte la lup­tele de
la Sta­lin­grad, este ră­nit, cade pri­zo­nier, eva­dează:
„[…]După Sta­lin­grad, sunt dat mort (am eva­dat din
co­loana de pri­zo­ni­eri, ră­nit, cu un ti­fos exan­te­ma­tic
tre­cut cu bine), ră­mân mort, şi fac un an de şcoală se­ri­
oasă. (Pe front, am avut no­roc, am în­vă­ţat re­pede ru­
seşte, nem­ţeşte ştiam, co­man­dan­ţii mei nu se pu­teau
duce nici la clo­set fără mine.)…“
1943
apri­lie. Vine la Si­biu şi face „un an de şcoală se­ri­oasă“.
Par­ti­cipă la ma­ni­fes­tă­rile Cer­cu­lui Li­te­rar de la Si­biu,
XLVIII CRONOLOGIE

îm­pre­ună cu gru­pul de ti­neri for­mat în ju­rul lui Radu

Stanca şi Ion Ne­go­i­ţescu, din­tre care îi amin­tim
pe: Eu­gen To­do­ran, Şte­fan Aug. Doi­naş, Dominic
Stanca, De­liu Petroiu, Ovi­diu Co­truş, Radu Enescu,
Cor­nel Reg­man, Ioa­ni­chie Ol­teanu, Vi­o­rica Guy
Ma­rica, Ni­co­lae Ba­lotă. Şe­din­ţele se ţin, de obi­cei în
casa pro­fe­so­ru­lui Henri Jacquer, pre­zent fi­ind şi
Lucian Blaga. „Eram în răz­boi, cu to­ţii eram an­ti­fas­
cişti, filoaliaţi. Ne con­si­de­ram eu­ro­peni, pro­gra­mul
nos­tru tin­dea spre scoa­te­rea cul­tu­rii noas­tre na­
ţionale din mi­no­ra­tul său de pro­vin­cie şi ali­ni­e­rea sa
ală­turi de ma­rile cul­turi eu­ro­pene“.
„Ne‑am în­tâl­nit vreo zece con­deie ti­nere, s‑a for­mat o
men­ta­li­tate, un spi­rit de emu­la­ţie şi chiar un stil. Am
fost «pa­tro­naţi» cu dra­goste de o se­rie de pro­fe­sori
ex­cep­ţionali: Lucian Blaga (fi­lo­so­fie li­te­rară), Şte­fan
Bezdechi (greacă), The­o­dor Naum (la­tină), Henri
Jacqu­ier (fran­ceză), Um­berto Cianciolo (ita­li­ană), Ioan
Breazu (li­te­ra­tura ro­mână) ş.a. Am edi­tat «Re­vista Cer­
cu­lui Li­te­rar», pe care azi când o răs­foim ne mi­răm şi
noi cât de te­ri­bil de se­ri­oşi pu­team fi la 20 de ani.“
Ion D. Sîrbu „[…] Veş­nic mi­li­tar, ve­nit de pe front cu
bo­gate ex­pe­ri­enţe su­fle­teşti“, este men­ţionat ca pro­za­
tor, au­tor al nu­ve­lei Etapă, într‑o epi­gramă pu­bli­cată
în re­vista „Vi­aţa uni­ver­si­tară“, nr. 1, 1943 de bu­nul
său pri­e­ten, De­liu Petroiu: „Avut‑a în via­ţă Ion D…/
«Etape» foarte multe: brune, blonde/ Dar zice‑se că
i‑a ră­mas fi­delă/ Doar o «mi­noră»: mica lui nu­velă.“
sep­tem­brie. Scrie la Şura‑Mare, Si­biu, nu­vela Com­par­ti­ment.
1944
ia­nu­a­rie. Co­la­bo­rează la „Vi­aţa uni­ver­si­tară“. În nr. 3, din
30 ia­nu­a­rie, p. 11, pu­blică În­ce­put de va­canţă în Si­biu.
Re­por­taj trist.
 CRONOLOGIE XLIX

fe­bru­a­rie. Eseul Des­pre o di­a­lec­tică a lu­ci­di­tă­ţii apare în re­

vista „Pre­o­cu­pări uni­ver­si­tare“, nr. 2, fe­bru­a­rie 1944,
p. 178–184.
1 mar­tie. Se re­în­toarce pe front. I se gă­seşte di­ploma
de ofi­ţer, care fu­sese „pier­dută“, dar re­fuză gra­dul:
„…după ce in­tra­seră ru­şii în Mol­dova, am pri­mit
ordin de che­mare, re­gi­men­tul meu era din Si­biu –
35 Ar­ti­le­rie […], fu­se­sem nu­mit co­man­dan­tul unei
uni­tăţi de cer­ce­taşi, aveam în sub­or­dine cinci­spre­
zece os­taşi bă­trâni şi re­sem­naţi, ce a mai ră­mas din
Odessa, Cri­meea, Sta­lin­grad“. Ajunge la Iaşi, unde stă
„dea­su­pra Co­po­u­lui, cu o ba­te­rie an­ti­car“, îşi va aminti
într‑o scri­soare tri­misă lui Ion Var­tic, „Cra­iova, luni,
18 mar­tie 1985“.
23 mai. Sub o fo­to­gra­fie în uni­formă mi­li­tară, din pe­ri­oada
când se afla la Leţ­cani, no­tează: „Am fă­cut fron­tul de la
Odessa (Delnic), Cri­meea (Sinferopol), Sta­lin­grad
(Ketelnikow). În to­tal, 935 de zile de front, cu multe
per­mi­sii, con­ce­dii de exa­men, 2 de­zer­tări, 2 ră­niri,
1 pri­­zo­ni­e­rat, 1 ti­fos.“
25 iu­lie. Plă­nu­ieşte să de­zer­teze, după ce asistă la exe­cu­
ta­rea unor de­zer­tori, fapt men­ţionat în „jur­na­lul de
răz­boi (apri­lie–au­gust 1944) [care] a su­pra­vie­ţuit ava­
ta­ru­ri­lor aven­tu­roa­sei mele vieţi“: „Azi au fost exe­cu­
taţi 16 de­zer­tori. Îm­puş­caţi, s‑au ros­to­go­lit ine­rţi în
gro­pile pline cu apă. Am vă­zut cre­ieri zbu­rând, stri­
găte, groază mută, to­tuşi in­di­fe­renţă faţă de glonţ.
[…] La noapte îmi fac acte false şi de­zer­tez. O iau spre
Cra­iova; mă voi face că‑mi caut şcoala de ofi­ţeri şi
mă voi pre­face că nu o gă­sesc.“
15 au­gust. Dezertează. După un ocol prin Craiova, la
26 august ajunge în comuna Cioara, localitatea
L CRONOLOGIE

na­tală a lui David Prodan şi a lui Ion Oana, unde

se aflau, în refugiu, actorii Teatrului „Muncă şi
Lumină“ al lui Victor Ion Popa: „Trăiesc zile de vis,
îndră­gos­tin­du‑mă şi de Teatru (repetau în şcoala
pri­mară de acolo) şi de Irina Răchiţeanu, Raluca
Zamfirescu, Geo Barton, [Maria] Mohor etc…“
sep­tem­brie. Din nou la Si­biu, de unde este tri­mis la Gura
Râ­u­lui, ca trans­la­tor de limbă rusă pe lângă ge­ne­ra­lul
Iliuşin din Ar­mata a II‑a Ucrai­neană, pe care îl în­so­
ţește până la Mu­reş, apoi de­zer­tează şi se în­toarce la
Si­biu, pen­tru a‑şi da li­cenţa, pe care co­le­gii săi o dă­
du­seră „în timp ce eu apă­ram Ia­șul“.
• Se în­scrie la doc­to­rat „în anul I în 1944/1945 şi în
anul II în anul 1945/1946“, aşa cum re­zultă din „Do­
vada“ nr. 29763/27 apri­lie 1950, eli­be­rată de Se­cre­
ta­ri­a­tul Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie a Uni­ver­si­tă­ţii Victor
Ba­beş din Cluj. Tema sta­bi­lită ini­ţial, Pro­blema me­to­
dei în es­te­tică, este în­lo­cu­ită cu Des­pre func­ţi­u­nea epis­
te­mo­lo­gică a Me­ta­fo­rei. În cei doi ani, se pre­zintă la
se­mi­na­ri­ile prof. Li­viu Rusu (Es­te­tică ge­ne­rală), prof.
Lucian Blaga (Pro­bleme de fi­lo­so­fie), prof. Flo­rian
Şte­fă­nescu‑Goangă (Psi­ho­lo­gie ge­ne­rală).
„Acum îmi dau seama în ce pe­ri­cu­loasă (dar su­b­limă)
jun­glă am in­trat din clipa în care, în­cân­tat de Blaga,
Jung, Vico, Croce, mi‑am ales ca teză de doc­to­rat
Func­ţia epis­te­mo­lo­gică a Me­ta­fo­rei. Nu vo­iam să caut
doar ro­lul cen­tral pe care Me­ta­fora (dru­mul oco­lit
spre esenţă, fic­ţi­u­nea utilă în cu­noaş­tere, ima­gi­nea vi­
ca­ri­antă a Ade­vă­ru­lui) îl are în Artă, Re­li­gie, Me­ta­fi­
zică: vo­iam să de­mon­strez că în toate men­ta­li­tă­ţile
pre­lo­gice (in­fan­tilă, pri­mi­tivă, folc­lo­rică, mi­to­lo­gică),
ca şi în cele superlogice (şti­inţă, mo­rală, ma­te­ma­tici,
 CRONOLOGIE LI

ma­gie, mis­tică sau esoterie), me­ta­fora are un rol de­o­se­

bit de im­por­tant. Vo­iam să de­mon­strez – ple­când
de la Hans Vaihinger, Ernst Mach Cas­si­rer, Jung – că
ab­so­lut în­tre­gul nos­tru lim­baj al zi­lei, al co­ti­di­a­nu­lui,
că toate con­cep­tele abs­tracte ale ce­lor mai «po­zi­tive»
şti­inţe exacte sunt, la ori­gini, sim­ple me­ta­fore utile
sau re­ve­la­to­rii: că «zero» şi «in­fi­nit» în cal­cu­lul ma­te­
ma­tic, de pildă, sau «ener­gia», «gra­vi­ta­tea», «ato­mul»
în fi­zică, «me­ta­bo­lis­mul», «asi­mi­la­ţia clo­ro­fi­li­ană» în
bi­o­lo­gie, toate sunt în fond sim­ple me­ta­fore au­xi­li­are,
de­ve­nite fapte şi re­a­li­tăţi, prin fo­lo­sire şi ex­ploa­tare
epis­te­mo­lo­gică.“
no­iem­brie. Co­la­bo­ra­tor, până în 11 mar­tie 1946, al săp­tă­
mâ­na­lu­lui si­bian, de ori­en­tare li­be­rală, „Na­ţi­u­nea Ro­
mână“ (se­rie nouă), re­dac­tor‑șef fi­ind Şte­fan Aug.
Doi­naş, iar se­cre­tar de re­dac­ţie Radu Stanca. Sem­nează
ru­brica „Ce spune omul de pe stradă“ şi pu­blică mai
multe ar­ti­cole: Oa­meni şi men­ta­li­tăţi, De la ţă­ran la
mun­ci­tor – note pe mar­gi­nea unei că­lă­to­rii în Va­lea Ji­u­lui,
Eter­nul sa­cri­fi­cat: omul, Ma­ri­o­ne­tele ac­tu­a­li­tă­ţii ş.a.
1945
ia­nu­a­rie. Apare, la Si­biu, pri­mul nu­măr al „Re­vis­tei Cer­
cu­lui Li­te­rar“, re­vistă lu­nară de li­te­ra­tură, fi­lo­so­fie şi
artă, re­dac­tor Ion Ne­go­i­ţescu. Ion D. Sîrbu este pre­
zent cu nu­vela Com­par­ti­ment (p. 12–24).
30 mar­tie. Sus­ţine exa­me­nul de li­cenţă, în­dru­mă­tor
fiindu‑i Lucian Blaga, cu teza De la ar­he­ti­pu­rile lui
C. G. Jung la ca­te­go­ri­ile abi­sale ale lui Blaga. La 30 iu­
lie 1945, pe baza „pro­ce­su­lui‑ver­bal al exa­me­nu­lui
de li­cenţă nr. 401 din 30 mar­tie 1945, în­che­iat la Fa­
cul­ta­tea de Fi­lo­so­fie şi Li­tere din Si­biu“, i se con­feră
„Di­ploma de li­cenţă în Fi­lo­so­fia Cul­tu­rii, Es­te­tică şi
LII CRONOLOGIE

Psi­ho­lo­gie cu men­ţi­u­nea magna cum la­ude 9,71

(nouă 71%) spre a se bucura de toate drep­tu­rile şi
pre­ro­ga­ti­vele acor­date prin legi.“ Teza a fost pier­dută,
însă câ­teva pa­gini se re­gă­sesc în Lucian Blaga, As­pecte
an­tro­po­lo­gice, Uni­u­nea Na­ţională a Stu­den­ţi­lor din
Ro­mâ­nia, Cen­trul Stu­den­ţesc Cluj, 1948, așa cum se
pre­ci­zează în nota de la p. 184: „În­dru­mat şi de unele
su­ges­tii din parte‑ne, un fost elev al nos­tru, d[omnul]
D[esideriu] Sârbu, şi‑a pus într‑o teză de li­cenţă
această ches­ti­une a dis­tinc­ţiei în­tre «archetipuri» şi
«fac­to­rii sti­lis­tici», ajun­gând la unele con­clu­zii, de cari
ţi­nem seama, po­tri­vit unor ne­voi dic­tate de eco­no­mia
stu­di­u­lui de faţă.“ Într‑o scri­soare că­tre Ion Ma­xim,
da­tată „Cra­iova, 19 sep­tem­brie 1976“, pre­ci­zează: „Nu
vreau să mă laud, fe­rească‑mă Dum­ne­zeu de um­bra
va­ni­tă­ţii: dar, pare‑mi‑se, aş fi prin­tre pri­mii, dacă nu
pri­mul ro­mân, care a fo­lo­sit, într‑o teză, scrisă cu mâna,
ter­me­nul de «Ar­he­tip» […]. Blaga l‑a îm­bră­ţi­şat ime­
diat şi – poate că tu ai pu­ţină drep­tate – mi‑a di­ri­jat,
nu fără oa­re­care «grijă», efor­tu­rile mele de a di­fe­ren­ţia
ca­te­go­ri­ile abi­sale de ar­he­ti­pu­rile jun­gi­ene…“
iu­nie. Vine la Pe­trila, pen­tru a stu­dia. Co­res­pon­dează cu
Blaga: „În anul 1945, vara, terminându‑se răz­bo­iul,
m‑am în­tors la Pe­trila. Să stu­diez. Să re­cu­pe­rez tim­pul
pier­dut, să ajung din urmă pe no­ro­co­şii mei co­legi
(care, cu to­ţii, au scă­pat şi de ar­mată, şi de răz­boi).
Blaga, D. D. Roşca, Li­viu Rusu, Oni­si­for Ghibu, îm­­
pre­ună, au al­că­tuit o listă de lec­turi obli­ga­to­rii şi ur­
gente. Blaga mi‑a îm­pru­mu­tat din bi­bli­o­teca sa un
Windelband şi un Zel­ler. Şi mi‑a dă­ruit un dic­ţionar
ger­man de fi­lo­so­fie, de Eisler. În trei vo­lume. […]
 CRONOLOGIE LIII

Citeam câte 18 ore pe zi. Într‑o ca­meră izo­lată, pe

care mi‑a gă­sit‑o Tata, lângă ci­mi­ti­rul din Pe­trila“
toamna. Se în­toarce la Cluj. Se în­scrie şi frec­ven­tează, „în
anii şco­lari 1945/1946, lu­cră­rile te­o­re­tice şi prac­tice“
ale Se­mi­na­ru­lui Pe­da­go­gic Uni­ver­si­tar, la Uni­ver­si­ta­
tea „Re­gele Fer­di­nand I“ din Cluj, ob­ţi­nând ti­tlul de
ab­sol­vent: „A ter­mi­nat prac­tica pe­da­go­gică la Fi­lo­so­
fie, spe­ci­a­li­tate prin­ci­pală şi Drept, spe­ci­a­li­tate se­cun­
dară. Me­dia exa­me­nu­lui de li­cenţă 9,42. […] con­form
ce­re­rii sale i se eli­be­rează pre­zen­tul cer­ti­fi­cat cu nota
9,77 (nouă şi şap­te­zeci şi şapte).“ (Cer­ti­fi­cat de ab­sol­
vire Nr. 422/1947, eli­be­rat de Uni­ver­si­ta­tea „Re­gele
Fer­di­nand I“ Cluj, Se­mi­na­rul Pe­da­go­gic Uni­ver­si­tar,
la 7 iu­lie 1947.)
1946
17 fe­bru­a­rie. În­cepe co­la­bo­ra­rea la zi­a­rul „Pa­tria“, ofi­ci­
o­sul P.N.Ţ. Cluj, cu ar­ti­co­lul Drep­tul la cri­tică. Până
la sus­pen­da­rea zi­a­ru­lui, va pu­blica mai multe ar­ti­cole
„tari“, sem­nate „Ion D. Sîrbu“ ori cu pse­u­do­nim, în­
tre care no­tăm: Re­ac­ţiona­rii (nr. 10, 1 mar­tie, 1946,
sem­nat „Sten­tor“) şi Sa­bo­ta­rea in­te­li­gen­ţei (nr. 52,
21 apri­lie 1946, sem­nat „N. Pa­loş“), care anun­ţau
un re­du­ta­bil şi ta­len­tat ga­ze­tar: „Mi‑a că­zut în mână
noul ma­nual de so­ci­o­lo­gie în­toc­mit de o co­mi­sie de
«spe­ci­a­lişti», în con­for­mi­tate cu ac­tu­ala pro­gramă
ana­li­tică. Nu pot să ex­prim sen­za­ţia de ne­pu­tin­cioasă
dez­nă­dejde şi de amară tris­teţe pe care am avut‑o răs­
fo­ind con­ţi­nu­tul aces­tei pro­gre­siste ma­cu­la­turi des­ti­
nată să dea tâ­nă­ru­lui ie­şit din li­ceu ul­ti­mele re­tu­şuri
de te­o­re­tică cul­tură ge­ne­rală. […] Nu se în­văţă psi­
ho­lo­gie (ce ne­voie are un tâ­năr să se cu­noască, să îm­
partă lu­mea în proşti şi deş­tepţi, să‑şi dea seama că el
LIV CRONOLOGIE

este o per­soană, un in­di­vid li­ber), nu se face lo­gică

(de ce să ju­dece oa­me­nii, de ce să poată de­o­sebi fal­sul
de ade­văr) şi, ce e şi mai sem­ni­fi­ca­tiv, nu se mai face
nici etică (de ce să‑l faci pe elev să creadă în im­pe­ra­
tive mo­rale, în con­şti­inţă, în da­to­rie, când poţi uşor
să‑l faci unealta unor alt­fel de im­pe­ra­tive, mai pu­ţin
mo­rale, dar nu mai pu­ţin ca­te­go­rice); se în­vaţă în
schimb de la în­ce­put so­ci­o­lo­gie (cea mai pu­ţin spi­ri­tu­
a­listă şi li­be­rală din­tre toate ra­mu­rile fi­lo­so­fiei) şi încă o
so­ci­o­lo­gie trun­chi­ată de orice pers­pec­tivă is­to­rică şi
com­pa­ra­tivă. […] Mă cu­tre­mur. Sun­tem deja într‑o
stare de crasă in­cul­tură şi într‑o de­plo­ra­bilă strâmtire
de ori­zont. În loc să ne sfor­ţăm ca să ne des­chi­dem
ochii, să cu­noaş­tem, să ci­tim, ne tur­năm plumb peste
gene. Nu mă gân­desc la ge­ne­ra­ţi­ile tre­cute. Am în faţa
mea mi­ile de pe­rechi de ochi care din toate băn­cile
şco­li­lor aces­tei ţări aş­teaptă lu­mina şi că­rora li s‑a în­
chis, ex‑ca­te­dra, în mod ci­nic şi pre­me­di­tat, dru­mul
spre o mul­ţime de idei, spre o mul­ţime de cărţi, spre o
mul­ţime de înăl­ţimi. Pen­tru aceşti ochi, pen­tru crima
oarbă care se co­mite prin fur­tul drep­tu­lui lor la lu­
mină, de aici din pra­ful ne­pu­tin­ţei mele ju­ve­nile, îmi
vine să strig: «Nu vă lă­saţi, ti­neri, ci­tiţi! Fu­raţi căr­ţile
din bi­bli­o­teci, toate căr­ţile fără ex­cep­ţie, fu­giţi în pă­duri,
as­cun­deţi‑vă şi ci­tiţi. Nu cre­deţi în so­lu­ţii de­fi­ni­tive; că­u­
taţi‑le voi. Sun­teţi oa­meni, oa­meni li­beri, in­de­pen­denţi,
sun­teţi tres­tii gân­di­toare, pu­teţi să gă­siţi sin­guri dru­mul.
[…] Să nu ui­taţi nici­o­dată; orice idee, ca şi orice om, are
drep­tul la via­ţă; cel care dis­pre­ţu­ieşte pă­re­rea al­tuia
se dis­pre­ţu­ieşte pe sine!»“
1 mai. Pro­fe­sor su­pli­ni­tor, prin nu­mire, la Aca­de­mia de
Mu­zică şi Artă Dra­ma­tică din Cluj, a că­rei de­nu­mire
 CRONOLOGIE LV

de la în­fi­in­ţare (1919) până în 1931 a fost Con­ser­va­to­

rul de Mu­zică din Cluj, nume re­că­pă­tat în 1950. Aici
va preda cursul de Es­te­tică şi de Is­to­ria li­te­ra­tu­rii dra­
ma­tice uni­ver­sale.
1 iu­lie. Nu­mit asis­tent‑su­pli­ni­tor la Ca­te­dra de Es­te­
tică a Se­mi­na­ru­lui de Es­te­tică şi Cri­tică li­te­rară de
la Uni­ver­si­tatea „Re­gele Fer­di­nand I“ din Cluj, po­tri­vit
adre­sei din 6 iu­lie 1946 în­re­gis­trată la „No. 13/1946“,
la pro­pu­ne­rea di­rec­to­ru­lui Se­mi­na­ru­lui, pro­fe­so­rul Li­
viu Rusu: „Dom­nule De­can, […] vă rog să bi­ne­vo­iţi a
trans­mite Onor[atului] Con­si­liu şi fo­ru­ri­lor în drept
ce­re­rea mea ca, până la ocu­pa­rea aces­tui post prin
concurs, su­pli­ni­rea să fie în­cre­din­ţată D‑lui Desideriu
Sârbu, li­cen­ţiat în Fi­lo­so­fie magna cum la­ude…“
Ci­teşte cu asi­du­i­tate: on­to­lo­gie, lo­gică, te­o­ria cu­noaş­
te­rii, axi­o­lo­gie, es­te­tică, mor­fo­lo­gia cul­tu­rii. Fi­şele de
lec­turi din acei ani sunt re­ve­la­toare: Vico, Vaihinger,
Cas­si­rer, Dil­they, Harthmann, Kla­ges, Spen­gler,
Keyserling, Hus­serl, Ernst Mach, Fro­be­nius, Lévy
Brhul, Ricket, Con­dil­lac, Ber­gson…
23 no­iem­brie. Vine la Pe­trila, unde stă până pe 4 de­cem­
brie: „As­tăzi seara plec pen­tru 12 zile la Pe­trila. Mi‑am
con­su­mat bu­ge­tul pe luna în curs şi sunt ne­voit să
recurg la bu­că­tă­ria ma­mei în re­stul zi­le­lor care mă
mai des­part de data pri­mi­rii sa­la­ri­i­lor. Îmi iau şi câ­
teva cărţi şi sper să con­ti­nui fer­ti­lul ritm în care am
mun­cit la Cluj în ul­tima vreme. Ora­şul este umed,
rece şi mi­zer. Ge­ne­rală de­pri­mare mo­rală. Un anume
in­di­fe­ren­tism po­li­tic co­lo­rează în ab­surd toate spe­
ran­ţele în bine. Nu mai e ni­mic de fă­cut. Za­ru­rile
ro­şii s‑au arun­cat. Să aş­tep­tăm. Bă­ie­ţii s‑au în­scris
la co­mu­nişti. Nego adică, Reg­man şi Doi­naş. Li s‑a
LVI CRONOLOGIE

pro­mis o re­vistă săp­tă­mâ­nală, fon­duri etc. Nego speră

şi o viză la un pa­şa­port pen­tru Franţa.“ (Scri­soare că­
tre De­liu Petroiu, „Cluj, 23 no­iem­brie 1946“.)
20 de­cem­brie. Se în­scrie la concursul pen­tru ocu­pa­rea
pos­tu­lui de asis­tent ti­tu­lar la Ca­te­dra de Es­te­tică şi
Cri­tică li­te­rară de la Uni­ver­si­tatea „Re­gele Fer­di­nand
I“ din Cluj – Si­biu.
1947
fe­bru­a­rie. Lucian Blaga „de­pune un ra­port“ pen­tru ca
Ion D. Sîrbu, fos­tul său stu­dent, care i se pă­rea „ge­
nial“, po­tri­vit măr­tu­riei lui Ion Ne­go­iţ­ escu, să fie „ad­
mis ca doc­tor“, fapt re­la­tat, peste ani, într‑o scri­soare
adre­sată lui Ion Var­tic: „În 1947, Blaga – re­vol­tat că
acordă ti­tlul de doc­tor la co­mandă (Pa­vel Apos­tol a
fost pri­mul), că apar doc­tori în Fi­lo­so­fie care nu erau
nici mă­car în anul doi la Fi­lo­so­fie […], a de­pus un
ra­port (fi­ind ab­sol­vent al anu­lui II de Doc­to­rat şi al
Se­mi­na­ru­lui Pe­da­go­gic Uni­ver­si­tar, cu 9,95) să fiu
ad­mis ca doc­tor cu teza mea… des­pre el şi C. G. Jung.
S‑a apro­bat. De­can ajun­sese Pârvu. Dar, din mân­drie,
nu m‑am dus să fi­na­li­zez for­mele de doc­to­rat; eram
stu­pid de mân­dru pe atunci, nu vo­iam un ti­tlu «pe
puncte».“ (Scri­soare că­tre Ion Var­tic, „Cra­iova, 18 mar­­
tie 1985“.)
mar­tie. Plă­nu­ieşte, îm­pre­ună cu Ne­go­i­ţescu şi Ba­lotă, să
fugă în Ita­lia, în­tru­cât „…noi nu avem nici o fă­râmă
de spe­ranţă în ceea ce pri­veşte ga­ran­ta­rea ce­ru­lui de
care avem ne­voie pen­tru a re­spira, a simţi şi a gândi.“
Ho­tă­râ­rile, „lu­ate de toţi trei, sub ju­ră­mânt mo­ral de
a le păs­tra se­cret şi de a le duce la în­de­pli­nire“, i le co­
mu­nică lui De­liu Petroiu în scri­soa­rea da­tată „5 mar­tie
1947, Cluj“: „Dacă până la data când se dă va­canţa de
 CRONOLOGIE LVII

Paşti nu se în­tâm­plă în po­li­tica in­ter­na­ţională nici un

act care prin ne­con­tes­ta­bila sa gra­vi­tate să poată de­ter­
mina ra­di­cale schim­bări în ţară la noi (cla­uza aceasta
per­so­nal îmi pare ex­clusă) – atunci noi pa­tru, eu, tu,
Nego şi Ba­lotă, vom în­cerca o eva­dare spre Apus.
[...] Vrem să ajun­gem în Ita­lia, unde avem toate şan­
sele să ne aran­jăm. […] Ris­cul e foarte mare, to­tuşi
sunt zil­nic oa­meni care re­u­şesc să o facă. […] Pen­tru
noi, însă, cred eu, e sin­gura şansă pe care o mai avem
de a ne salva via­ţa şi sen­sul. Dacă, din anu­mite mo­
tive, vom rata acest plan, ul­tima şansă de a par­veni la
li­ber­tate va fi ex­clusă şi ni­mi­cită pen­tru tot­dea­una.“
5 mar­tie. Îi scrie lui Deliu Petroiu: „Ieri am de­fi­lat în­tre
Blaga şi D. D. Roşca în faţa lui Va­sile Luca şi P[etru]
Groza: cu pum­nul ri­di­cat în ritm de lo­zinci. Am con­
vin­ge­rea ul­timă şi de­fi­ni­tivă – şi‑mi vine să ţip tu­tu­ror
la ure­che: nu există nicio po­si­bi­li­tate de com­pro­mis:
orice idee de re­con­ci­li­ere a noas­tră cu via­ţa e a pri­ori
ab­surdă. Se pune al­ter­na­tiva: ca­pi­tu­lare to­tală a spi­ri­
tu­lui din noi, a sin­gu­rei di­fe­renţe spe­ci­fice care ne de­
fi­neşte ca oa­meni, în faţa for­ţei – sau ac­cep­ta­rea jert­fei
care să ne ab­solve de vi­i­toare umi­linţe.“
17 mar­tie. Sus­ţine exa­me­nul pen­tru ocu­pa­rea pos­tu­lui de
asis­tent (co­loc­viu pu­blic şi probă prac­tică), în faţa
unei co­mi­sii for­mate din pro­fe­so­rii Li­viu Rusu (pre­
şe­dinte), Lucian Blaga şi D. D. Roşca (membri), fi­ind
de­cla­rat re­u­şit cu me­dia ge­ne­rală 19,16 (ma­xi­mum
era 20), po­tri­vit Pro­ce­su­lui‑ver­bal nr. II din 17 mar­tie
1947: „Con­sta­tând că d‑l Desideriu Sârbă [sic!] a ob­
ţi­nut me­dia ge­ne­rală de 19.16 (nouă sprezece şi şase
sprezece), co­mi­sia îl de­clară re­u­şit la exa­me­nul de
concurs pen­tru pos­tul de asis­tent de pe lângă Ca­te­dra
LVIII CRONOLOGIE

de Es­te­tică şi Cri­tică li­te­rară de la Uni­ver­si­ta­tea din

Cluj şi ho­tă­răşte să se facă de­mer­su­rile ne­ce­sare pen­
tru nu­mi­rea d‑sale în sen­sul pre­vă­zut de le­gea în­vă­ţă­
mân­tu­lui su­pe­rior.“
iu­nie. Fi­na­li­zează co­me­dia Că­ţe­lul, prima sa lu­crare dra­
ma­tică, aşa cum pre­ci­zează într‑o scri­soare că­tre pri­e­te­
nul său De­liu Petroiu, da­tată „8 iu­nie 1948“: „[…] Am
ter­mi­nat de­fi­ni­tiv (uf!) ca­po­do­pera vie­ţii mele: Că­ţe­lul.
E tran­scris tot şi aş­tept doar pă­re­rile cri­ti­ci­lor pen­tru a
trece la forma de­fi­ni­tivă.“ În anul ur­mă­tor, o va citi la
una din­tre în­tru­ni­rile cer­chiş­ti­lor.
iu­nie. La o şe­dinţă a ca­dre­lor uni­ver­si­tare, „di­rec­to­rul
po­li­tic al Uni­ver­si­tă­ţii“ îi cere să scrie ar­ti­cole îm­po­
triva pro­fe­so­ri­lor săi, Lucian Blaga şi Li­viu Rusu, să‑i
de­maşte, să‑i com­pro­mită. Ion D. Sîrbu re­fuză ca­te­
go­ric: „Di­rec­to­rul de stu­dii, cunoscându‑mi fi­rea, şi
do­sa­rul, şi re­la­ţi­ile ce le aveam cu Lucian Blaga […],
mi‑a spus cam aşa: «Dum­neata, to­va­răşe Sîrbu, vei
scrie un ar­ti­col con­tra lui Blaga. Un ar­ti­col tare, dă­
râ­mă­tor… […] Noi îţi ce­rem un ar­ti­col prin care
să‑l de­maşti, să‑l com­pro­miţi ca om, ca băr­bat, ca
ce­tă­ţean…» Cum – am în­tre­bat eu fier­bând. «De
pildă, poţi să afirmi că face baie gol cu fiica sa nu­
bilă.» […] Mă bâl­bâ­iam: «Cum să fac aşa ceva? Blaga
mă iu­beşte, Blaga m‑a aju­tat, îi da­to­rez enorm…»
Îmi sări în aju­tor: «Te în­ţe­leg. Dacă nu vrei să scrii
des­pre Blaga, nu ai de­cât să scrii des­pre Li­viu Rusu.
Şi el are fete!» După aceste cu­vinte, am ţi­pat: «Re­fuz!
Re­fuz ca­te­go­ric», şi am ie­şit din bancă. «Ati­tu­di­nea
du­mi­tale, to­va­răşe Sîrbu, nu este mar­xistă!», strigă
bi­et­ ul in­chi­zi­tor. «Poate că nu este mar­xistă, dar este
în orice caz mo­rală!» Şi am ie­şit trân­tind foarte tare
 CRONOLOGIE LIX

uşa. (În do­sa­rul meu a apă­rut for­mula: «A afir­mat

că mar­xis­mul nu este mo­ral!».) „Eu l‑am vă­zut pe
Blaga plân­gând…“ („…dar ce are să zică limba ro­
mână?“), înterviu.
de­cem­brie. Aflat în va­canță, la Pe­trila, scrie nu­vela Pă­ca­tul
fra­te­lui Va­sile, pe care a tri­mis‑o la concursul or­ga­ni­
zat de zi­a­rul „Pro­vin­cia“ din Turnu‑Se­ve­rin. Ju­riul, al
că­rui pre­şe­dinte este Victor Pa­pi­lian, îi va acorda o
„men­ţi­une“. La ace­laşi concurs, Va­sile Voi­cu­lescu pri­
meşte pre­miul III pen­tru nu­vela Ca­pul de zim­bru.

1948
iu­lie–au­gust. În va­canţă, la Pe­trila. La ju­mă­ta­tea lu­nii au­
gust îl vi­zi­tează pro­fe­so­rul Li­viu Rusu: „…Ieri a ple­cat
Li­viu Rusu. A stat la mine aproape 13 zile. […] L‑am
re­ţi­nut trei zile pen­tru odihnă […] –, apoi am ple­cat
în munţi. Şapte zile…“ (Scri­soare că­tre De­liu Petroiu,
„Pe­trila, 30 au­gust 1948“). În ace­eași scri­soare ci­tim:
„Pi­aţă pus­tie, pro­bleme so­ci­ale, foa­mete. Mama în­
gri­jo­rată foarte: ce mân­căm azi. Eu în­cerc să des­cos
un tra­tat de lo­gică şi simt că ce­lula mea nu mai re­
zistă. Ieri am vă­zut o scenă pe­ni­bilă: un om a prins
un alt om furându‑i car­to­fii din gră­dină. Mi­ze­ra­bili,
s‑au bă­tut până la sânge. Şi ade­vă­rul, ba­na­lul ade­văr
so­cial, rân­jea dea­su­pra lor. Pan­carte, con­grese şi
mercurialuri.“
13 no­iem­brie. Se că­să­to­reşte cu ară­deanca Ma­ria Ar­de­lean,
ab­sol­ventă a Fa­cul­tă­ţii de Drept din Cluj. „Mar­tori“ îi
sunt pro­fe­so­rul Li­viu Rusu şi Ion Ne­go­i­ţescu: „Sîrbu
s‑a că­să­to­rit sâm­bătă cu ve­chea lui iu­bită şi… eu îm­
pre­ună cu Li­viu Rusu… am fost mar­tori la Pri­mă­rie
LX CRONOLOGIE

(ca în vre­muri su­pra­re­a­liste)“, îi scrie Ion Ne­go­i­ţescu

lui Radu Stanca, la 16 no­iem­brie 1948.
1949
1 fe­bru­a­rie. Con­fe­ren­ţiar la In­sti­tu­tul Ma­ghiar de Artă din
Cluj, Ca­te­dra de Is­to­ria Ar­tei, până la 31 oc­tom­brie
1949: „…După ce am co­che­tat se­rios cu şo­ma­jul, am
fost nu­mit în două locuri (asis­tent la Li­viu Rusu,
lit[eratură] com[pa­rată], şi con­fe­ren­ţiar la Ca­te­dra de
Ist[oria] Art[elor] la Facult[atea] de Arte Plas­tice –
Cluj). […] Ieri mi‑am în­ce­put, grav, cursu­rile la In­sti­
tut. Adu­nă­tură de gâşte şi mai­muţe, semisnoabe,
se­mi­docte, semibune – eu, uşor emo­ţionat (din ca­uza
li­niei şi a ver­bi­a­ju­lui meu încă li­be­ral). To­tul în or­dine:
La­dea, co­leg la sculp­tură, Ciupe şi Ca­tul Bogdan la
pic­tură etc. Pri­e­teni şi ro­mâni cum­se­cade. Stu­den­ţii,
de­nun­ţă­tori şi laşi.“
Se apro­pie de Ro­mul La­dea, de care îl va lega o trai­
nică pri­e­te­nie: „[…] Trăia la 15 km de Cluj, în co­
muna Suceag, unde avea un ate­lier, fi­ind în­tre­ţi­nut
din ceea ce câş­tiga, mun­cind ca o roabă, această năz­
dră­vană, tă­cută, foarte sen­si­bilă, ori­gi­nală şi fină pic­
to­riţă (cu to­tul, pe ne­drept, ui­tată), care era Lu­cia
Piso. (Nu vreau să mor îna­inte de a po­vesti clu­je­ni­lor
de as­tăzi ce mari au fost, în pe­ri­oada lor să­racă, aceşti
doi ar­tişti: sculp­to­rul Ro­mul La­dea şi pic­to­riţa Lu­cia
Piso.) Ei bine, sub sem­nul ace­lei în­cre­deri în vi­i­tor şi
va­loare, eu l‑am în­dem­nat pe La­dea să facă, din timp,
bus­tu­rile (sta­tu­ile) unor scri­i­tori mar­gi­na­li­zaţi. L‑am
dus, peste dea­luri, drum de două ore, pe Blaga, în mai
multe rân­duri. M‑am dus cu La­dea la du­hov­ni­cul meu
li­te­rar, la Agâr­bi­ceanu (pe ai că­rui umeri plân­geam
 CRONOLOGIE LXI

când eram foarte ne­fe­ri­cit), am con­dus la Suceag în­

treaga Şcoală Ar­de­leană pe atunci: Breazu, Li­viu
Rusu, Muş­lea şi al­ţii. Sta­tu­ile lui La­dea îm­po­do­besc
as­tăzi Clu­jul cul­tu­ral.“ („Eu l‑am vă­zut pe Blaga plân­
gând…“ – „…dar ce are să zică limba ro­mână?“)
• Scrie, la Cluj, po­ves­ti­rea Enuresis noc­turna, in­clusă
în vo­lu­mul Şoa­re­cele B și alte po­ves­tiri.
mai. Îi scrie lui De­liu Petroiu la 20 mai 1949: „Ne­ur­as­te­
nie de­pre­sivă. Acesta‑i di­ag­ nos­ti­cul sub care zac de
trei zile la cli­nica bal­ne­o­lo­gică. De fapt, tre­buia să mă
in­ter­nez la ne­u­ro­lo­gie. In­som­nii, frică, ma­nia per­se­
cu­ţiei. Rusu ţi­nea să sal­vez apa­ren­ţele la bal­ne­o­lo­gie.
[…] Într‑o zi tot vom pleca: ţara asta ne ucide, cli­
ma­tul acesta ne su­focă.“
31 oc­tom­brie. Îşi pierde pos­tul de con­fe­ren­ţiar la In­sti­tu­tul
de Artă Ma­ghiară din Cluj: „…azi, am luat la cu­noş­
tinţă că sunt şo­mer. Cul­mea e că şi de la Uni­ver­si­tate,
pare‑mi‑se, zbor. În acest caz îmi voi lua bas­to­nul pri­
be­giei şi voi că­uta li­niş­tit adă­post în pro­vin­cie, ori­
unde. Dra­gul meu, ce‑ar fi să te in­te­re­sezi dacă un­deva
în ju­de­ţul Arad (Pod­go­ria) nu cumva e ne­voie de un
fost con­fe­ren­ţiar, fost asis­tent etc., la o ca­te­dră de fi­
zico‑chi­mice?“ (Scri­soare că­tre De­liu Petroiu, „Cluj,
10 oc­tom­brie 1949“.)
15 de­cem­brie. În­de­păr­tat de­fi­ni­tiv din în­vă­ţă­mân­tul uni­
ver­si­tar, pen­tru „ori­en­tări ide­a­liste“, odată cu Lucian
Blaga, Li­viu Rusu şi D. D. Roşca, foş­tii săi pro­fe­sori:
„În ziua de 28 de­cem­brie 1949 (eu aşa îmi amin­tesc,
poate gre­şesc data) a apă­rut la avi­zi­e­rul Fa­cul­tă­ţii de
Fi­lo­so­fie un mic anunţ prin care se co­mu­nica des­fa­ce­
rea con­trac­tu­lui de muncă pen­tru ur­mă­toa­rele ca­dre
di­dac­tice: Lucian Blaga, D. D. Roşca, Li­viu Rusu şi
LXII CRONOLOGIE

asis­ten­tul aces­tuia, Ion D. Sîrbu…“, pre­ci­zează în in­

ter­viul „Eu l‑am vă­zut pe Blaga plân­gând…“ („…dar
ce are să zică limba ro­mână?“).
• Trei luni şi ju­mă­tate va fi şo­mer: „Aş­tept o în­ca­drare
pro­misă pen­tru Mo­neasa‑Arad“ (aproape de casa pă­
rin­ţi­lor so­ţiei) .
1950
27 fe­bru­a­rie. În casa lui Ion Ne­go­i­ţescu (strada Dij­mei,
Cluj), se ţine „ul­ti­mul ce­na­clu al fos­tu­lui Cerc Li­te­rar
de la Si­biu“. Ion D. Sîrbu ci­teşte Enuresis noc­turna.
Par­ti­cipă: Ion Ne­go­i­ţescu, Cor­nel Reg­man, Eu­gen
To­do­ran, Ni­co­lae Ba­lotă, Eta Bo­e­riu, Ma­ria Ar­de­lean,
Ru­dolf („Rudi“) Schul­ler, Radu Iencica, Radu Enescu,
N. D. Pârvu, Dominic Stanca ş.a.
1 apri­lie. Ob­ţine pos­tul de pro­fe­sor la Şcoala Me­die
Mixtă Baia de Arieş, ra­io­nul Câm­peni.
1 sep­tem­brie. Se trans­feră la Şcoala Pe­da­go­gică de Bă­ieţi
din Cluj, unde func­ţi­o­nează până la 22 no­iem­brie
1950, „în ca­li­tate de pro­fe­sor la Ca­te­dra de is­to­rie“.
25 no­iem­brie. Pro­fe­sor de Limba ro­mână, Con­sti­tu­ţie şi
Psi­ho­lo­gie, la Li­ceul de Fete nr. 1 Ro­mân din Cluj,
până la 1 sep­tem­brie 1952. Pen­tru com­ple­ta­rea nor­
mei, în anul şco­lar 1950/1951 va preda 10 ore şi la
Şcoala Pe­da­go­gică de Fete.
• În­ce­pând din 1950 şi până la ple­ca­rea în Bucureşti,
în vara anu­lui 1955, a fost ţinta atacuri­lor lui A. E.
Ba­con­sky „…Pe vre­mea aceea un po­li­truc de o ră­u­
tate di­a­bo­lică: în fi­e­care an mă de­nunţa, «cos­mo­po­
lit, nu în­tâm­plă­tor îl cheamă Sîrbu – vezi le­gă­tura
cu Tito! – nu în­tâm­plă­tor ştie nem­ţeşte şi în­vaţă acum
şi en­gle­zeşte». Am ci­tit cu ochii mei aceste de­nun­ţuri.
(Ştiu cum a evo­luat, a ajuns ce a ajuns, când eu am ie­şit
 CRONOLOGIE LXIII

din puş­că­rie, el a pri­mit bursa Hum­boldt…)“ (Scri­

soare că­tre Ion Var­tic, „Cra­iova, luni, 18 mar­tie 1985“.)
1951
15 apri­lie. Se des­chide con­gre­sul Cer­cu­lui Li­te­rar. Ra­por­
tul de ac­ti­vi­tate va fi pre­zen­tat de Ion D. Sîrbu: „În
15.IV se des­chide con­gre­sul Cer­cu­lui. Stanca ci­teşte
piesa Căbulea, eu fac ra­port de ac­ti­vi­tate, Nego – po­
ezii, Blaga etc.“ (Scri­soare că­tre De­liu Petroiu, „Cluj,
4 apri­lie 1951“.)
• Scrie nu­vela Scui­pa­tul di­vin, pu­bli­cată în 1983, sub
ti­tlul În­ce­pu­tul că­lă­to­riei: „În 1951, am scris nu­vela
mea Scui­pa­tul di­vin, pu­bli­cată în 1983, mult ate­nu­
ată, sub ti­tlul În­ce­pu­tul că­lă­to­riei: eroii sunt Ba­con­sky
şi ne­vasta sa, Clara“.
• Nu poate pu­blica în re­vista „Al­ma­na­hul Li­te­rar“, și
nici în „Steaua“, fapt con­fir­mat de Ion Brad: „Ion D.
Sîrbu ajun­sese să pu­blice în re­vista noas­tră sub nu­mele
lui Va­sile Căbulea, ele­vul său de la li­ceu. Poate şi sub
alte nume“. Într‑o scri­soare că­tre Ion Brad, datată „Pe­
trila, 1 III 1963“, Ion D. Sîrbu își amin­tește: „…La
Cluj mi‑a fost im­po­si­bil să pu­blic ceva. Stă­team rău cu
cei de la «Steaua», mă izo­lau, mă dis­pre­ţu­iau. Am scris
sub alte nume, am pu­bli­cat la ne­gru, am luat mici pre­
mii la di­fe­rite concursuri când sub nu­mele so­ţiei, când
sub alte nume. (Am ajuns la un mo­ment dat să iau
ho­tă­râ­rea de a trece cu arme şi ba­gaje în… limba ma­
ghiară. Un­gu­rii abia aş­tep­tau să mă adă­pos­tească.) Nu
pu­team să nu scriu. Sim­ţeam (ca şi acum, de alt­fel) că
dacă ab­dic mă scu­fund în be­ţie şi moarte.“
1952
• Scrie piesa Sovromcărbune, după alte mențiuni,
în 1950 sau 1951, ca replică la Minerii lui Mihai
LXIV CRONOLOGIE

Davidoglu (1949), „o ru­şine chiar şi a sta­li­nis­mu­lui“:

„Mi‑am scris eu Mi­ne­rii mei; piesa se chema cin­stit
Sovromcărbune […], ac­ţi­u­nea se pe­trece în anul‑dom­
ni­lor 1952… Piesa am dat‑o, spre tai­nică lec­tură, la
pro­fe­so­rii mei de atunci, Rusu, Blaga, Breazu; plus lui
La­dea, To­do­ran Eu­gen, Nego… Atât. Blaga m‑a lă­u­dat
mult, dar m‑a ru­gat, de acord cu cei­lalţi co­legi ai săi,
să o ard ime­diat…“
7 mar­tie. Într‑un ca­iet de 100 de file ve­line, for­mat
21 × 25,5 cm, scrie prima notă a Jur­na­lu­lui „1952–
1953“, ră­mas în cea mai mare parte in­e­dit. Jur­na­lul
cu­prinde în­sem­nări din pe­ri­oada 7 mar­tie 1952 – 21 mai
1953. Acest „jur­nal“, la care ţi­nea foarte mult, este
sin­gu­rul ma­nu­scris sal­vat, printr‑un mi­ra­col, la ares­
tare (16 sep­tem­brie 1957), când securi­ta­tea i‑a con­
fis­cat şi apoi dis­trus nu nu­mai ma­nu­scri­sele, ci şi
fi­şele. Jur­na­lul se află în Ar­hiva Fa­mi­liei Sîrbu, în păs­
tra­rea dnei Eli­sa­be­tei Sîrbu.
23 mar­tie. Tran­scrie Po­ves­tea Oc­ta­viei, „piesă şco­lă­rească
în două ta­blo­uri. Undelile noas­tre de pri­mă­vară“.
• Lu­crează la nu­ve­lele Um­bra şi Bă­trâ­nii, po­tri­vit unei
note din Jur­na­lul 1952–1953: „Gân­dit mult la An­drei
din Um­bra; de­o­cam­dată e clar ca idee epică, îi caut
însă cor­pul, re­fle­xul adaptativ – ac­tul. […] Bă­trâ­nii
cresc. Ezit în­tre forma dra­ma­tică sau epică.“ „Vreau ca
Um­bra să fie un mo­del a ceea ce mie îmi place să nu­
mesc că e «li­te­ra­tură in­ten­sivă» (sin­gura li­te­ra­tură po­
si­bilă azi, când o lit[eratură] ex­ten­sivă e im­po­si­bilă).
Ce în­seamnă: a con­cen­tra în mi­ni­mum de pa­gini ma­
xi­mum de emo­ţie şi ex­pe­ri­enţă epică.“
7 iu­lie. Notă în jur­nal: „Ieri, scris fer­til la Um­bra. Azi am
con­clu­zia. Toată noap­tea am în­tors‑o. La un mo­ment
 CRONOLOGIE LXV

dat, îmi suna în ure­che, cu­vânt de cu­vânt. Acum, mă

uit cu frică la co­lile care mă aş­teaptă, fu­mez, amân.
Până de­seară, Um­bra tre­buie să fie gata.“
13 au­gust. Notă în jur­nal: „Tran­scriem de ieri Um­bra.
Unica operă a aces­tui an. Ideea unui vo­lum de nu­vele
care să cir­cum­scrie motto‑ul: Şi via­ţa aceasta e um­bră
şi vis. Prima: Vi­aţa aceasta, [a] 2‑a, Um­bra şi a 3‑a, Vi­sul.
Um­bra şi Vi­sul sunt gata. Mai am ne­voie de Vi­aţa
aceasta. Tema tu­tun­ge­re­sei vă­duve – pe care o vi­zi­tează
um­bra so­ţu­lui şi a co­pi­i­lor. Prea ma­ca­bră. Vi­aţa aceasta
tre­buie să cu­prindă tema dra­gos­tei, aşa cum Um­bra e
ţe­sută în ju­rul ideii de moarte, iar Vi­sul, în ju­rul ideii de
artă. Dra­gos­tea, moar­tea şi arta – un trio – uşor morga­
nian – to­tuşi va­la­bil. Mă gân­desc la con­clu­zia lui Ulise
(a lui Blaga): «Şi via­ţa aceasta e fru­mu­seţe şi moarte».“
1 oc­tom­brie. Pro­fe­sor de Limba ro­mână la Şcoala de Mu­
zică de 12 ani din Cluj, prin trans­fer, func­ţie de­ţi­nută
până la 1 sep­tem­brie 1953.
• Se de­cide să‑și scrie teza de doc­to­rat: „Ci­tim mult.
Ne‑am ho­tă­rât să ne lu­crăm teza de doc­to­rat până la
toamna vi­i­toare“ (Scrisoare către Deliu Petroiu, „Cluj,
16 Octombrie 1952“.)
24 no­iem­brie. Notă în jur­nal: „În­cer­cat ieri schiţa ro­ma­
nu­lui meu. Mă în­gro­zeşte enor­mul ma­te­rial in­tu­i­tiv
în­gră­mă­dit în mine. To­tul do­reşte să se scurgă în
formă, în po­veste. Cu cât stau şi‑mi vi­sez mai adânc
ac­ţi­u­nea – amă­nunte din ce în ce mai în­de­păr­tate se
lim­pe­zesc şi se im­pun.
1953
22 fe­bru­a­rie. Notă din Jur­nal: „…Dis­cu­tat ieri, în­de­lung,
cu ami­cul T[odoran] des­pre li­te­ra­tura po­si­bilă azi.
[…] Noi, azi, sun­tem co­ple­şiţi, îne­caţi de re­a­li­tate.
LXVI CRONOLOGIE

Po­li­ti­cul s‑a în­fil­trat până şi în re­zer­vele din in­con­şti­

en­tul oa­me­ni­lor (vezi vi­sele mele cu Sta­lin); şi mai
groaz­nic e fap­tul că nu e vorba de o va­loare ac­cep­tată
(cum a fost creş­ti­nis­mul), ci [de] una care te‑a în­vins,
care ţi‑a pus mâna în be­re­gată şi te‑a ţi­nut până ţi‑au
sleit pu­te­rile. Ve­chile teme – dra­gos­tea, am­bi­ţia, lup­
tele so­ci­ale, zes­trea, pa­ti­mile, moar­tea etc. – se tur­tesc
în faţa unei re­a­li­tăţi în care oa­me­nii se sting fără a avea
ni­mic eroic, ni­mic uman prin mo­dul lor de a dis­pă­rea;
ca în tim­pul unei mo­lime, vezi, că­zând, în stânga şi în
dreapta, fi­inţe de mult cadaverizate şi pre­gă­tite pen­tru
ul­ti­mul pas! Şi peste tot, gra­dul de mor­ti­fi­care a su­fle­te­
lor e pre­zent ca o vi­e­tate mi­tică în ce­tate. Vân­tul spe­
ran­ţei nu face de­cât să lu­mi­neze o clipă gro­tes­cul
în­cre­me­ni­rii noas­tre. […] Li­te­ra­tura noas­tră de azi –
dacă nu va re­uşi să atingă for­mula unui « re­a­lism me­ta­
fi­zic » (pa­ra­dox pe care‑l con­si­der po­si­bil, deşi nu‑i
cu­nosc nici si­lu­eta te­o­re­tică) – nu va avea nicio va­loare.
Nici­o­dată omul nu a că­zut atât de jos, nici­o­dată crima
n‑a fost mai largă şi mai ab­surdă, nici­o­dată jertfa mai
inu­tilă, nici­o­dată du­re­rile atât de va­ri­ate şi uci­gă­toare.
Psi­ho­lo­gi­cul, eti­cul, in­con­şti­en­tul, su­b­li­mul – toate se
tur­tesc, de­vin teme femenine, în faţa pro­ble­me­lor noi,
pe care le ri­dică vre­mu­rile. Omul nu a fost nici­o­dată
atât de jos; tot ce s‑a spus des­pre el până acum e fals.
Vi­sul uma­ni­tă­ţii des­pre pro­pria sa no­bleţe a că­zut.“
mar­tie. Scurtă vi­zită la Bucureşti. La ru­gă­min­tea lui
Blaga, duce o scri­soare lui Ion Chi­nezu: „Scumpe Io­
nică, îţi tri­mit pe Ion D. Sîrbu care cred că o să‑ţi
câş­tige re­pede sim­pa­tia. Stră­lu­cit tâ­năr! [s.n.]. Am o
mare ru­gă­minte. Să vor­beşti cu Beniuc. Sunt in­for­
mat că Espla a fă­cut re­fe­rat fa­vo­ra­bil pen­tru edi­ta­rea
 CRONOLOGIE LXVII

lui Fa­ust I (pe baza tra­du­ce­rii). […] Eu mă gă­sesc

într‑o groaz­nică fun­dă­tură bă­nească. Am ajuns la un
sa­la­riu de 600 lei lu­nar. Fără de‑un aju­tor din altă
parte, nu pot con­ti­nua să tra­duc pe Fa­ust II. […]“
Mar­tor la în­tre­ve­de­rea lui Ion Chi­nezu cu Beniuc,
Ion D. Sîrbu îşi va aminti: „…Ne‑a ţi­nut în pi­cioare,
nu ne‑a lă­sat să vor­bim. Se zvâr­co­lea, urla cu­prins de
fu­rie: «Ni­mic pen­tru Blaga, nu ştie nem­ţeşte, nu are
ta­lent, am an­ga­jat alţi tra­du­că­tori pen­tru FAUST».“
• Scrie, la Cluj, nu­vela Doi in­te­lec­tu­ali de rasă, pe care
o in­clude în vo­lu­mul Caz dis­c i­p li­n ar, de­pus la
ESPLA, în 1957, dis­pă­rut după ares­ta­rea sa. Peste un
sfert de veac, va fi ti­pă­rită în vo­lu­mul Şoa­re­cele B şi
alte po­ves­tiri.
15 mai. Tre­cu­seră mai bine de trei luni de la moar­tea lui
Sta­lin. La ori­zont nu se în­tre­ză­rea schim­ba­rea mult
aş­tep­tată. Dis­pe­rat no­tează în Jur­nal: „Nu mai pu­tem
spera. Im­po­tenţa Apu­su­lui ne apare atât de evi­dentă –
în­cât sim­plul efort al Ame­ri­cii de a‑şi im­pune po­li­tica
se iz­beşte, îna­inte de ruşi, de un ne­sfâr­şit front al la­şi­
tă­ţii şi mes­chi­nă­riei An­gliei şi Fran­ţei. […] Vân­duţi
în se­cret, min­ţiţi ani de zile – mi­li­oane de oa­meni,
otră­viţi cu spe­ranţă, au um­plut de dra­gul unei de­şarte
spe­ranţe puş­că­ri­ile.“
1 sep­tem­brie. Pro­fe­sor de Limba şi li­te­ra­tura ro­mână la
Şcoala Me­die nr. 6 Cluj, până la 25 iu­lie 1955. Ul­te­
rior, Şcoala va fi de­nu­mită „Ady‑Şin­cai“ (ac­tu­al­
mente „Emil Isac“).
Con­ti­nuă să scrie: „…Ma­nu­scri­sele mele ne­fe­ri­cite
erau ci­tite, în acea pe­ri­oadă, de Blaga, Rusu, Breazu,
La­dea, Agâr­bi­ceanu. Din­tre pri­e­te­nii din Cer­cul Li­te­
rar, nu aveam în­cre­dere de­cât în Eta Bo­ie­riu şi Eu­gen
LXVIII CRONOLOGIE

To­do­ran.“ („Eu l‑am vă­zut pe Blaga plân­gând…“ –

„…dar ce are să zică limba ro­mână?“, interviu.)
oc­tom­brie. Scrie, la Cluj, nu­vela Caz dis­ci­pli­nar, pe care o
in­clude în vo­lu­mul cu ace­laşi ti­tlu, de­pus la ESPLA,
în 1956.
1954
• Este de­se­ori pre­zent în „bâr­lo­gul lui Fa­ust“, de la
Bi­bli­o­teca Aca­de­miei R.P.R, fi­li­ala Cluj, unde Blaga
fu­sese nu­mit, la 1 iu­lie, blibliotecar‑şef (Bi­bli­o­teca
Aca­de­miei se afla, în 1954, în ace­eași clă­dire cu
Bi­bli­o­teca Cen­trală Uni­ver­si­tară, de aici vine con­fu­zia
pe care o face Ion D. Sîrbu în în­sem­nă­rile sale): „…În
fi­e­care săp­tă­mână, de două ori, tre­buia să îl caut în
«ca­mera lui Fa­ust», în care lu­cra la Bi­bli­o­teca Uni­ver­
si­tă­ţii, şi acolo… să‑l în­ve­se­lesc. Să‑l fac să râdă. Am
moş­te­nit (de la ma­ică‑mea, pro­ba­bil), un pic de dar de
a po­vesti şi amuza, îl fo­lo­seam ca să go­nesc no­rii de
sub frun­tea sa. Şi re­u­şeam. Râ­deam cu la­crimi amân­
doi, ore în­tregi; po­ves­team eu, mă com­pleta el, ve­nea
şi Ba­lotă şi Reg­man şi Eu­gen To­do­ran, eu eram bu­fo­
nul Ma­ies­tă­ţii sale şi toc­mai fi­indcă aveam un mare
res­pect pen­tru acest cu­vânt şi această in­te­lec­tu­ală vo­
ca­ţie de Ev‑Me­diu‑în­tâm­plă­tor, BUFON, îmi fă­ceam
«me­se­ria» cu dă­ru­ire şi con­sec­venţă.“
mai. Ten­ta­tivă de pă­ră­sire a Clu­ju­lui, a că­rui at­mo­sferă
de­ve­nise „su­fo­cantă“. Pleacă la Bucureşti, cu scri­soare
de re­co­man­dare din par­tea lui Blaga, da­tată „Cluj 3 Mai
1954“, că­tre Ge­orge Oprescu: „Scumpe Co­leg, cel ce
se pre­zintă la Dta cu aceste rân­duri este pro­fe­so­rul
Ion Desideriu Sârbu, des­pre care ţi‑am vor­bit, când
ne‑am în­tâl­nit la Bucureşti. Este un ele­ment în care
pun mari nă­dejdi [s.n.]. Pă­cat nu­mai că până acum
 CRONOLOGIE LXIX

nu i s‑au dat po­si­bi­li­tăţi să lu­creze în do­me­nii care îl

in­te­re­sează. El nu a re­nun­ţat încă să le gă­sească.
Îndrumându‑l spre Dta, ştiu că este pe drum bun.“
1955
iu­nie. Scrie, la Pe­trila, nu­ve­lele Cin­ste şi Con­cert, am­bele
in­cluse în vo­lu­mul Po­ves­tiri pe­tri­lene.
iu­lie. De­mi­si­o­nează din în­vă­ţă­mânt şi pleacă la Bucureşti:
„ După moar­tea lui Sta­lin, Blaga ne‑a în­dem­nat pe toţi
să ple­căm la Bucureşti. Clu­jul de­ve­nise ire­spi­ra­bil: aşa
am ple­cat, pe rând, Nego, Doi­naş, eu, Reg­man, Dominic
Stanca: Co­truş s‑a în­tors la De­lia, la Ti­mi­şoara. Enescu
a ră­mas în Cluj…“ (Scri­soare că­tre Ion Var­tic, „Cra­
iova, luni, 18 mar­tie 1985“.)
„În 1955, am luat o ho­tă­râre ero­ică; mi‑am dat de­mi­
sia din în­vă­ţă­mânt (toată lu­mea cre­dea ca am în­ne­bu­
nit, aveam cea mai bună ca­te­dră de ro­mână în Cluj),
m‑am re­tras la Pe­trila şi şase luni am mân­cat car­to­fii
ma­mei şi am scris. Apoi am co­bo­rât la Bucureşti ho­
tă­rât să dau ma­rele asalt.“ (Scri­soare că­tre Ion Brad,
„Pe­trila, 1 III 1963“.)
25 iu­lie. An­ga­jat la In­sti­tu­tul de Şti­inţe Pe­da­go­gice
Bucureşti, ca se­cre­tar de re­dac­ţie la „Re­vista de pe­da­
go­gie“: „Prin in­ter­ven­ţi­ile lui Blaga – la Vi­anu, Mur­
gu­lescu, prin re­la­ţi­ile mele cu un văr al meu pe care
tata îl fă­cuse om, Io­sif Mu­jic – mi­nis­trul Mur­gu­lescu
şi ad­junc­tul său, Bug­na­riu, m‑au nu­mit în pos­tul li­ber
de se­cre­tar de re­dac­ţie la «Re­vista de pe­da­go­gie». Eram
acolo un fel de lo­go­făt cu or­to­gra­fia prin­tre nişte în­vă­
ţă­tori par­ve­niţi. Mur­gu­lescu îmi dă­dea să‑i re­dac­tez
ra­poar­tele: eu sunt au­to­rul ace­lui ce­le­bru ra­port prin
care, îm­po­triva unor con­si­li­eri ce îi aveam atunci, am
ho­tă­rât tre­ce­rea de la 10 clase la 11. La 12 am vrut
LXX CRONOLOGIE

noi – dar nu au ac­cep­tat so­vi­e­ti­cii…“ (Scri­soare că­tre

Ion Var­tic, „Cra­iova, luni, 18 mar­tie 1985“.)
au­gust. Nu­vela Cin­ste este pu­bli­cată în „Ga­zeta li­te­rară“,
nr. 31: „Prima nu­velă a apă­rut în «Ga­zeta li­te­rară»,
1955, în­ti­tu­lată Cin­ste.“ (Scri­soare că­tre Ion Brad,
„Pe­trila, 1 III 1963“.)
1956
apri­lie–au­gust. Scrie zil­nic, „ca un po­se­dat“, pe unde
apucă, „în po­duri, piv­niţe, câr­ciumi, la bi­rou“, mai
multe po­ves­tiri: Min­gea de te­nis (Pe­trila), Trei că­ră­
mizi ne­gre (Cluj), Pan­to­fii noi (Pe­trila, iu­nie), Si­ro­pul
de zme­ură (Pe­trila – Bucureşti), in­cluse în vo­lu­mul
Po­ves­tiri pe­tri­lene, și nu­vela Şoa­re­cele B. Tot acum
scrie Mâine în­c e­p em, a doua va­ri­a ntă a pie­sei
Sovromcărbune: „În 1956‑57, sim­ţind eu că se apro­
pie vre­muri mai di­fi­cile, am tran­scris piesa mu­tând
ac­ţi­u­nea în anul 1941, ope­ra­ţie foarte ba­nală şi sim­
plă, în­tre aceşti ani 1952/1941 ne­fi­ind de­cât o sim­plă
schim­bare a nu­me­lui ocu­pan­ţi­lor… Piesa, acum an­ti­
fas­cistă, era in­ti­tu­lată Mâine în­ce­pem! (adică: «Mâine
în­ce­pem greva, fra­ţi­lor»), am pre­zen­tat‑o la un
concurs de dra­ma­tur­gie la Si­naia (vara 1957) şi am
luat pre­miul I, piesa fi­ind achi­zi­ţionată de Na­ţiona­lul
bucureş­tean… (în plină pe­ri­oadă de «degel»)“.
4 apri­lie. „Tâ­nă­rul Scri­i­tor“, nr. 4, p. 58–65, îi pu­blică
Frica, po­ves­tire in­clusă în vo­lu­mul Po­ves­tiri pe­tri­lene.
28 apri­lie. Ul­tima în­tâl­nire cu Lucian Blaga: „…Eu l‑am
vă­zut pe Blaga plân­gând. Fără la­crimi, fără cu­vinte,
re­ze­mat de con­tra­for­tul bi­se­ri­cii re­for­mate: «Toţi mă
vor uita, opera mea va pieri, voi muri sin­gur ca un
câine!» – îmi spu­nea în ziua de 28 apri­lie, 1956, ul­
tima oară când l‑am vă­zut.“
 CRONOLOGIE LXXI

18 sep­tem­brie. Re­dac­tor la „Tea­trul“, unde co­la­bo­rase, de

la pri­mul nu­măr, cu o cro­nică la piesa Fa­mi­lia Kovacs
de Ana No­vak, in­ti­tu­lată Drama Fa­mi­liei Kovacs: „În­
tre­gul «Cerc li­te­rar» s‑a re­gru­pat în ju­rul re­vis­tei «Tea­
tru[l]». Eu voi fi nu­mit de as­tăzi re­dac­tor la «stu­dii».
Deci pos­tul de la «Re­vista de Pe­da­go­gie» e li­ber. Eu te
pro­pun. Ca tram­bu­lină bucureş­teană. Nego, Stanca,
Doi­naş, Eu, Reg­man, To­do­ran etc., toţi sun­tem aici.
Şi toţi scriem. (Bine, rău, – asta vom ve­dea.) Lui
Cotruş i‑au fă­cut post (nu­mai să se vin­dece). Ofi­cial,
doi din­tre noi sunt aran­jaţi: eu şi Doi­naş. Dar toţi
cei­lalţi pu­blică şi vor pu­blica la rev[ista] «Tea­tru[l]»“
(Scri­soare că­tre De­liu Petroiu).
• Con­cert (vo­lum de proză) apare la Edi­tura Ti­ne­re­
tu­lui, mar­când de­bu­tul edi­to­rial.
no­iem­brie–de­cem­brie. Re­vista „Scri­sul bă­nă­ţean“, nr. 11,
îi pu­blică po­ves­ti­rea Trei că­ră­mizi ne­gre, iar „Fla­căra“,
nr. 23, Pan­to­fii noi. Am­bele vor fi in­cluse în vo­lu­mul
Po­ves­tiri pe­tri­lene.
de­cem­brie. Gran­doa­rea şi ser­vi­tu­ţile de­bu­tu­lui, cro­nică la
spec­ta­co­lul cu piesa Zi­a­riş­tii de Al. Mi­ro­dan, o
dramă „în care există, fără în­do­ială, mai multă in­ten­
ţie mo­rală de­cât fior emo­tiv“, apare în re­vista „Tea­
trul“, nr. 7, an. I, de­cem­brie 1956, p. 20–26. Prin
afir­ma­ţi­ile sale, tul­bură apele în care înota „elita“
pro­let­cul­tis­mu­lui: „…Piesa lui Al. Mi­ro­dan este ex­
trem de simp­to­ma­tică şi de fer­tilă în pro­bleme. Ea
sin­te­ti­zează, într‑un mod su­ges­tiv, multe din ca­li­
tă­ţile şi de­fec­tele de care vor­beşte Faguet; con­ţine,
ca re­a­li­zare, în­treaga gran­doare şi toate ser­vi­tu­ţile
unui de­but. […] Echi­li­bra­rea po­zi­ti­vu­lui cu ne­ga­ti­
vul nu se face fără oa­re­care riscuri ar­tis­tice. Ne­ga­ti­vul
LXXII CRONOLOGIE

e ade­sea mai tea­tral, mai uman poate, în orice caz

mai con­vin­gă­tor pe scenă. Per­so­na­jele ne­ga­tive ale
pie­se­lor de azi nu mai pot fi jus­ti­fi­cate ex­clu­siv prin
le­gă­tu­rile lor cu duş­ma­nul de clasă. Când această le­
gă­tură nu e po­si­bilă, e ne­voie de o adân­cire psi­ho­lo­
gică a ca­rac­te­re­lor, de o apa­ra­tură dra­ma­tică mai
com­pli­cată. De multe ori, bi­nele e sa­cri­fi­cat nu­mai
şi nu­mai pen­tru că de­vine un fel de fun­dal, o sim­plă
ne­ga­ţie a ră­u­lui.“
1957
• Con­ti­nuă ac­ti­vi­ta­tea de cro­ni­car dra­ma­tic la re­vista
„Tea­trul“. Pu­blică în „Ia­şul li­te­rar“, re­vistă a Uni­u­nii
Scri­i­to­ri­lor, nr. 6 (iu­nie 1957), po­ves­ti­rea O glumă şi
un co­men­ta­riu li­te­rar, pri­le­juit de re­e­di­ta­rea ro­ma­
nu­lui Hâr­dăul lui Sa­tan de Eu­gen Todie.
• Predă la ESPLA vo­lu­mul Caz dis­ci­pli­nar, nu­vele sa­
ti­rice, şi Po­ves­tiri pe­tri­lene, un „vo­lum de sin­teză
epică în mo­zaic“, la Edi­tura Ti­ne­re­tu­lui. Am­bele ma­
nu­scrise s‑au „pier­dut“, după „ac­ci­den­tul“ bi­o­gra­fic
din 1957.
fe­bru­a­rie. Atac dur îm­po­triva sa, găz­duit de re­vista „Tea­
trul“, în nou‑în­fi­in­ţata ru­brică – „…Des­pre dog­ma­
tism în cri­tica dra­ma­tică“ – unde sem­nează, în­tre al­ţii:
An­drei Bă­leanu, „Te­o­ria“ echi­li­bru­lui şi alte ciu­dă­ţe­
nii…, în nr. 2, an. II, fe­bru­a­rie 1957, p. 55–57; Ho­ria
Bratu, O sim­plă pă­rere, în nr. 3, an. II, mar­tie, 1957,
p. 54–58; H. Za­lis, Ju­de­cata de va­loare, fac­tor esen­țial,
în nr. 4, an. II, apri­lie 1957, p. 44–47.
apri­lie. Scurtă vi­zită în Pe­trila, unde scrie Ca­zul „Zi­a­riş­
tii“: Dis­cu­ţii… des­pre an­ti­dog­ma­tism. Câ­teva con­clu­zii,
din care ci­tăm: „Cro­nica mea des­pre piesa Zi­a­riș­tii de
Al. Mi­ro­dan (pu­bli­cată în «Tea­trul», sept. 1956) a
 CRONOLOGIE LXXIII

avut ex­cep­ţionala şansă de a con­sti­tui punc­tul de ple­

care într‑o foarte lungă, va­ri­ată şi stu­foasă dis­cu­ţie
des­pre «dog­ma­tism». Nu ştiu cu ce s‑a ales ce­ti­to­rul
zi­le­lor noas­tre de pe urma lec­tu­rii aces­tor mâ­ni­oase
ar­ti­cole. […] Mă ulu­ieşte, mă si­de­rează cu­ra­jul şi se­
ni­nă­ta­tea ires­pon­sa­bilă cu care un An­drei Bă­leanu,
un H. Za­lis, Ho­ria Bratu, Vicu Mîndra, Si­mion
Alte­rescu etc. ma­ne­vrează no­ţi­u­nile de es­te­tică şi cri­
tică li­te­rară. […] Ide­ile – nu‑i aşa – se îm­part ca­te­go­ric
în «juste» și «ne­juste», în «şti­in­ți­fice» şi «dog­ma­tice»;
opera de artă este «re­flec­tare ar­tis­tică», ea se com­pune
din con­ți­nut şi formă: orice ju­de­cată de va­loare tre­
buie să fie albă sau nea­gră. […] Măr­tu­ri­sim încă o
dată că această dez­in­voltă agre­si­une a sim­plis­mu­lui, a
demascatorismului gra­tuit, mă pune – dacă nu într‑o
in­fe­ri­o­ri­tate mo­rală – în orice caz într‑una de pe­ni­bilă
di­fi­cul­tate pro­fe­sională… Teh­nica ce­lor care mă cri­
tică e de­parte de orice fi­lo­so­fie: Bă­leanu, Za­lis etc. nu
mă con­tra­zic – ci mă acuză: nu sunt de altă pă­rere cu
mine, ci sunt in­dig­naţi că am o pă­rere a mea etc. […]
Dacă ar fi să răs­pund în to­nul ce­lor care m‑au sfârtecat
cri­tic, ar tre­bui să mă mul­ţu­mesc a spune doar atât:
1. Dog­ma­tic este, aşa­dar, orice om care nu este de pă­
re­rea mea (aşa cum foarte in­spi­rat a pre­ci­zat Ho­ria
Bratu); 2. Dog­ma­tic de­vine orice ne­no­ro­cit care nu
dis­pune de cel pu­ţin cinci «pri­e­teni» în presa re­pu­bli­
cană; 3. Dog­ma­tic va rămâne orice om că­ruia nu i‑a
plă­cut, nu‑i place, sau nu‑i va place to­tal, fără re­zerve, la
ne­bu­nie, piesa Zi­a­riş­tii de tânărul ge­niu Al. Mi­ro­dan
(care, prin piesa sa Zi­a­riş­tii, se apro­pie şi chiar de­pă­
şeşte Ho­ţii de Schil­ler, cum afirmă H. Za­lis).“ Acest
text nu a pu­tut apă­rea în re­vista „Tea­trul“, nu­mă­rul
LXXIV CRONOLOGIE

din au­gust 1957, ci peste aproape pa­tru de­ce­nii, în

re­vista „Tri­buna“, an. V, nr. 7 (2111), 17–23 fe­bru­a­
rie 1994, prin grija lui Du­mi­tru Ve­lea.
29 mai. De­po­zi­ţia lui Ion D. Sîrbu la pro­ce­sul lui Ște­fan
Aug. Doi­naş. Ig­no­rând orice pe­ri­col, ple­dează „ca
Dan­ton“ în fa­voa­rea ne­vi­no­vă­ţiei pri­e­te­nu­lui său, ares­
tat la 3 fe­bru­a­rie 1957, „pen­tru omi­si­une de de­nunţ“.
iu­nie–au­gust. Este pre­zent în presa li­te­rară cu noi cre­a­ţii:
O glumă…, în „Ia­şul li­te­rar“, nr. 6; Cum se sparge
gheaţa, în „Ga­zeta li­te­rară“, nr. 37.
• Pri­mul său sce­na­riu ci­ne­ma­to­gra­fic, Bi­vo­li­ţele, dis­
tins cu Pre­miul Ci­ne­ma­to­gra­fiei, apare în re­vista
„Film“, an. VII, nr. 7 şi 8.
16 sep­tem­brie. Ares­tat în plină stradă (pen­tru „omi­si­une
de de­nunţ“). Po­tri­vit do­cu­men­te­lor aflate la do­sar, la
1 no­iem­brie 1956, Ion D. Sîrbu „a luat cu­noş­tinţă des­
pre ac­ti­vi­ta­tea cri­mi­nală de unel­tire îm­po­triva securi­
tă­ţii in­terne şi ex­terne a ţă­rii dusă de Mar­cel Pe­tri­şor şi
nu a spus ni­mic au­to­ri­tă­ţi­lor com­pe­tente.“ În le­gă­tură
cu ares­ta­rea sa, Ion D. Sîrbu pre­ci­zează: „Doi­naş e
ares­tat în pri­mă­vară: vor­bise cu Mar­cel Pe­tri­şor. Eu îl
apăr în pro­ces, vor­bind ca un Dan­ton. În toamnă, în
16 sep­tem­brie, sunt şi eu ares­tat: ne­de­nun­ţa­rea lui
Doi­naş.“ Așa în­cepe pen­tru Ion D. Sîrbu acel acel long
journey into my night: „Dum­ne­zeu a fost bun cu mine:
ca tâ­năr stu­dent, fost ile­ga­list, fiu de mi­ner, eram un
si­gur can­di­dat la ca­ri­eră şi aven­tură. Dar mo­rala Ta­tă­
lui meu şi du­hul lui Blaga m‑au fe­rit de is­pită. Mai
târ­ziu, bu­nul Dum­ne­zeu, vă­zând cum mă plimb de
idiot şi donquijote pe mar­gi­nea vul­ca­nu­lui, lup­tând
de unul sin­gur îm­po­triva sta­li­nis­mu­lui redivivat după
1956, tră­dat de fosta so­ţie şi de cei mai buni pri­e­teni ai
 CRONOLOGIE LXXV

mei, ca să mă scape de mai rău, m‑a luat de gu­ler şi

m‑a tri­mis în puş­că­rie. Ast­fel, m‑am mân­tuit de silă şi
is­pită, pier­zând to­tul, dar pri­mind în schimb acest su­
flet de pur­ga­to­riu cu care, în pace şi onor, îi aş­tept la
Ju­de­cata de Apoi pe toţi cei care, din frică şi la­şi­tate, au
de­pus îm­po­triva mea la cele trei pro­cese.“
• Toate ma­nu­scri­sele, fi­şele, ca­ie­tele îi sunt con­fis­cate,
de că­tre securi­tate, fi­ind dis­truse „din or­di­nul di­rect al
«ma­re­lui meu pri­e­ten de o via­ţă», mi­nis­trul Dră­ghici“.
• Timp de cinci luni va fi an­che­tat la Mi­nis­te­rul de In­
terne. I se pro­pune să de­vină co­la­bo­ra­tor al Securi­tă­ții:
„Fu­se­sem su­pus – la or­di­nul di­rect al tov[arăşului]
Dră­ghici – să fiu, cu orice preţ, re­cru­tat «co­la­bo­ra­tor
al securi­tă­ţii». A în­ce­put ast­fel un lung răz­boi cu Fi­
inţa mea. […] Şan­ta­jele res­pec­tive au con­ti­nuat in
cres­cendo. Eu le ex­pli­cam mo­rala ta­tă­lui meu (şi a mi­
nei Pe­trila), ei ve­neau cu ul­tra‑ar­gu­men­tul: «Nu se
poate alt­fel. Pe noi, ni­meni nu ne‑a re­fu­zat».“ (Notă
în Ca­ie­tul „VI“ al Jur­na­lu­lui.)
1958
17 ia­nu­a­rie. Ju­de­cat în şe­dinţă pu­blică la Tri­bu­na­lul Mi­
li­tar al Re­gi­u­nii II Mi­li­tare de că­tre co­le­giul de fond:
pre­şe­dinte, lt.‑col. de jus­ti­ţie Emil Hirsch; ase­sori,
lt.‑col. Te­o­dor Tu­dose şi lt.‑col. Du­mi­tru Guţu; acu­
za­rea, cpt. de jus­ti­ţie Ion Câm­peanu; se­cre­tar de şe­
dinţă, Ghe­or­ghe Ata­na­siu. Ion de Sîrbu va fi apă­rat
de avo­ca­tul Al­fons Neghtigal. Mar­tori în pro­ces,
pro­puşi de in­cul­pat, sunt: po­e­tul Mihu Dra­go­mir
(nume real, Mi­hail C. Dra­go­mi­rescu); Ion Ol­teanu,
re­gi­zor, ar­tist eme­rit; Ale­xan­dru Mi­ro­dan (nume real,
Ale­xan­dru Zissu Saltman). Mar­tor al acu­ză­rii: Şte­fan
Popa (nu­mele real al po­e­tu­lui Şte­fan Aug. Doi­naş). În
LXXVI CRONOLOGIE

le­gă­tură cu „ro­lul“ lui Doi­naș în pro­ces, Ion D. Sîrbu

no­tează în Jur­na­lul său: „Doi­naş – mar­to­rul fa­tal al
acu­ză­rii în pri­mul meu pro­ces“. Pro­nun­ţa­rea va fi amâ­
nată pen­tru 23 ia­nu­a­rie, apoi, suc­ce­siv, pen­tru 31 ia­
nu­a­rie şi 14 fe­bru­a­rie.
14 fe­bru­a­rie. „În nu­mele poporu­lui“, Tri­bu­na­lul a ho­tă­
rât, cu una­ni­mi­tate de vo­turi, con­dam­na­rea lui Ion
D. Sîrbu la un an de în­chi­soare co­rec­ţională, ter­me­
nul decurgând de la 17 sep­tem­brie 1957. A fost în­
car­ce­rat la Ji­lava.
8 apri­l ie. Recursul de­p us de avo­c a­t ul său este res­
pins. Două săp­tă­mâni mai târ­ziu, pe 23 apri­lie 1958,
pre­şe­din­tele Tri­bu­na­lu­lui Mi­li­tar, co­lo­nel de jus­ti­ţie
Di­mi­triu T. Adrian sem­nează man­da­tul de exe­cu­tare
a pe­dep­sei pen­tru de­ţi­nu­tul con­tra­re­vo­lu­ţionar Sîrbu
Desideriu.
au­gust. Prin or­di­nul 10.022 din 2 au­gust 1958, sem­nat de
ge­ne­ral‑ma­ior Va­sile Ni­colschi, co­lo­nel Va­sile Ne­grea,
se­cre­tari ge­ne­rali ai Mi­nis­te­ru­lui de In­terne, şi ge­ne­
ral‑ma­ior Pe­tre Buc­şan, procuror ge­ne­ral, lui Ion D.
Sîrbu i se pre­lun­gea pe­deapsa cu doi ani de muncă
for­ţată, pe care urma să‑i exe­cute în co­lo­nia Cul­mea.
17 sep­tem­brie. Ares­tat, din nou, la ex­pi­ra­rea de­ten­ţiei,
pen­tru de­lic­tul de „unel­tire con­tra or­di­nii so­ci­ale“,
„cor­pul de­lict“ constituindu‑l „co­me­dia sa­ti­rică
Sovromcărbune, scrisă în plin sta­li­nism […], care a
cir­cu­lat în co­pii dac­ti­lo­gra­fi­ate prin­tre mem­brii Cer­
cu­lui li­te­rar“. Va fi de­ți­nut pre­ven­tiv, în UM 0123‑E
București: „Ares­tat din nou (la ex­pi­ra­rea pri­mei pe­
depse), am fost din nou pus în faţa ce­lor două al­ter­
na­tive. «A fi sau a nu fi.» Ei cre­deau că sunt to­tal
zdro­bit, eu, din con­tră, câş­ti­ga­sem în tim­pul aces­tui
 CRONOLOGIE LXXVII

an de «ini­ţi­ere» o lu­mină şi o forţă cu to­tul nouă,

chiar şi pen­tru mine sur­prin­ză­toare. To­va­ră­şul că­pi­tan
Enoiu – şe­ful an­che­tei, sec­ţia scri­i­tori şi in­te­lec­tu­ali
di­fi­cili – obo­sit şi în­fu­riat de re­fu­zu­rile şi în­că­pă­ţâ­na­
rea mea, într‑o zi (nov. sau dec. 958) m‑a che­mat la el
şi mi‑a spus aşa: «Uite, noi nu am re­u­şit să te lă­mu­rim.
Te tri­mi­tem la un to­va­răş care e foarte cult şi foarte
in­for­mat. El îţi va ex­plica situa­ţia.» Am fost, ast­fel,
con­dus (cu oche­la­rii negri pe nas) într‑o ca­meră mai
mare. Acolo, l‑am în­tâl­nit pe cel pe care cred că era
că­pi­ta­nul Tu­dor Vor­nicu. Foarte calm, mă­su­rat,
dozându‑şi hip­no­tic vor­bele şi pri­vi­rea, mi‑a ex­pli­cat
că dacă nu re­nunţ la în­că­pă­ţâ­na­rea mea, or­ga­nele vor
fi ne­vo­ite să‑mi «rupă şira spi­nă­rii». Iată, fil­mă­rile la
Bi­vo­li­ţele (sce­na­riul meu, pre­miat în vara 1957) nu au
fost oprite. Mă pot în­toarce di­rect pe pla­to­u­rile de fil­
mare. Pot să‑mi ti­pă­resc am­bele cărţi ce le am de­puse
în edi­turi (Po­ves­tiri pe­tri­lene, la Ed. Ti­ne­re­tu­lui, şi Şoa­
re­cele B, sa­tire, la ESPLA). Iar dacă re­fuz, ab­so­lut tot
ce am scris va fi dat la to­pit. Nu­mele meu va dis­pă­rea
de peste tot, mă şi pot con­si­dera dis­pă­rut din via­ţă.
Nu mai ţin minte cum i‑am răs­puns. […] Pe Tu­dor
Vor­nicu l‑am re­în­tâl­nit în ho­lul Te­le­vi­zi­u­nii, prin
1983 (ul­tima mea vi­zită la sec­ţia de Tea­tru TV). El
m‑a re­cu­nos­cut. «Eşti Sîrbu!?», mi‑a zis. Am fă­cut
semn că da. «Cum, s‑a mi­rat el, tră­ieşti!?» Şi, făcându‑şi
cruce, s‑a în­drep­tat spre as­cen­sor. Sit tibi, Tu­dor, terra
levis.“ (Notă în Ca­ie­tul „VI“ al Jur­na­lu­lui.)
12 de­cem­brie. Ju­de­cat, în ca­drul Tri­bu­na­lu­lui Mi­li­tar
Bucureşti, de un com­plet for­mat din: că­pi­tan de jus­
ti­ţie Ghe­or­ghe Co­jo­caru, pre­şe­dinte; cpt. Vin­tilă
Barbu şi lt.‑mj. Ma­rius Roşculescu, ase­sori; cpt. de
LXXVIII CRONOLOGIE

jus­ti­ţie Ghe­or­ghe Co­jo­caru, procuror; cpt. de jus­ti­ţie

Şte­fan Bă­lan, se­cre­tar. Ion D. Sîrbu va fi asis­tat de
avo­ca­tul Ale­xan­dru Mu­şe­tescu, în ca­li­tate de apă­ră­
tor. Mar­to­rii, Ion Ne­go­i­ţescu şi Raul Volcinschi, nu
s‑au pre­zen­tat. Prin Sen­tinţa nr. 1250/16 de­cem­brie
1958, con­fir­mată de Tri­bu­na­lul Re­gi­u­nii II Mi­li­tare
prin De­ci­zia nr. 88/16 ia­nu­a­rie 1959, va fi con­dam­
nat la „7 ani în­chi­soare co­rec­ţională şi 4 ani in­ter­dic­
ţie co­rec­ţională“.
„După pro­ces (am fost, de astă dată, con­dam­nat la
şapte ani muncă sil­nică şi con­fis­ca­rea ave­rii), în noap­
tea de 29 de­cem­brie 1958, pe cu­loa­rele Ji­la­vei, am
fost atât de cum­plit bă­tut în­cât am ză­cut aproape trei
săp­tă­mâni într‑un fel de comă semi‑in­con­şti­entă…“
După „pe­ri­oada Ji­lava“, va fi în­car­ce­rat la Gherla.
1959
5 ia­nu­a­rie. So­ţia sa di­vor­ţează şi se că­să­to­reşte cu Adrian T.
Du­mi­triu, ajuns mi­nis­tru al Jus­ti­ţiei la 18 mar­tie 1965,
în al doi­lea gu­vern con­dus de Ion Ghe­or­ghe Ma­u­rer,
func­ţie ce o va de­ţine până la 27 fe­bru­a­rie 1974. Bi­blio­­
teca, la care ţi­nea atât de mult, îi re­vine fos­tei so­ţii.
14 ia­nu­a­rie. In­te­ro­gat în „do­sa­rul Blaga şi Cer­cul Li­te­rar
de la Si­biu“. Asumându‑şi toate riscurile, nu pu­ţine,
nu nu­mai că a re­fu­zat să‑şi in­cri­mi­neze pro­fe­so­rul,
dar s‑a stră­duit chiar să‑i ia apă­ra­rea. „Ion D. Sîrbu
nu s‑a dez­min­ţit nici cu pri­le­jul in­te­ro­gă­rii sale pri­vi­
toare la Lucian Blaga şi co­le­gii din «Cer­cul Li­te­rar».
[…] A avut cea mai fru­moasă ţi­nută, că­u­tând să‑i
ocro­tească pe cei asu­pra că­rora a fost an­che­tat. Mă în­
treb, ţi­nând seama că şi alţi cer­chişti au fost de­ţi­nuţi,
au avut pro­cese, au fost de­si­gur in­te­ro­gaţi şi asu­pra lui
Blaga, de ce în do­sa­rele con­sul­tate de noi nu există
 CRONOLOGIE LXXIX

pro­cese‑ver­bale de in­te­ro­ga­to­riu, de exem­plu ale lui

Şte­fan Aug. Doi­naş, I. Ne­go­i­ţescu. N. Ba­lotă?“ (Dorli
Blaga, Ion Bălu, Blaga su­pra­ve­gheat de Securi­tate,
Cluj, Bi­bli­o­teca Apos­trof, co­lec­ţia „Scri­nul Ne­gru“,
co­or­do­nată de Ion Var­tic, 1999, p. 44.)
1960
Se află în la­gă­rul de muncă din in­sula Sal­cia (co­lo­nia
Sto­e­neşti), unde se exe­cu­tau lu­crări de în­di­gu­ire. Stric­
te­ţea re­gi­mu­lui şi du­ri­ta­tea pe­dep­se­lor nu‑l in­ti­mi­
dează. În ju­rul pro­fe­so­ru­lui Sîrbu – îşi va aminti Max
Bă­nuş, peste 30 de ani – „se adu­na­seră cele mai va­lo­
roase minţi din co­lo­nie. Dis­cu­tau pro­bleme de­li­cate.
Con­flicte re­li­gi­oase, ca­rac­te­rul na­ţional al Ar­dea­lu­lui,
dez­vol­ta­rea tea­tru­lui ro­mâ­nesc, zbu­ciu­mul scri­i­to­ru­lui.
Fi­e­care du­mi­nică re­pre­zenta, ast­fel, un re­gal su­fle­tesc.
Îi sim­ţeam pe aceşti ti­neri in­te­lec­tu­ali ro­mâni pro­fund
jig­niţi în sen­ti­men­tul lor na­ţional de ceea ce se pe­tre­cea
atunci în ţară. […] Pro­fe­so­rul Sîrbu era în­dru­mă­to­rul
lor.“ (Max Bă­nuş, Cei care m‑au ucis, Bucureşti, Edi­
tura Tinerama, 1991, p.153–155; 174–176.)
• In­tră în greva foa­mei, ob­ţine „o coală de hâr­tie“ şi
face ce­rere de recurs, ştiindu‑se „com­plet ne­vi­no­vat“.
[…] „Peste două săp­tă­mâni so­seşte de la Cen­trul nos­
tru un to­va­răş lu­cră­tor din apa­ra­tul po­li­tic. Mi se dă să
ci­tesc o carte, mai bine‑zis un frag­ment din car­tea lui
An­drei Bă­leanu, Con­ţi­nut şi formă în artă, Edit. Şti­in­
ţi­fică, 1959. La pa­gina 130 stă­tea scris aşa: «Ast­fel,
într‑un ar­ti­col ca­lom­nios, pu­bli­cat în urmă cu trei ani,
un oa­re­care Ion D. Sîrbu, ata­când de pe po­zi­ţi­ile ne­
ga­ti­vis­mu­lui bur­ghez Zi­a­riş­tii de Al. Mi­ro­dan, în­
cerca să dis­cre­di­teze me­toda re­a­lis­mu­lui so­ci­a­list şi
LXXX CRONOLOGIE

ce­rinţa zu­gră­vi­rii pe scenă a ero­i­lor po­zi­tivi, în­de­o­sebi

a co­mu­niş­ti­lor.» […] După ce m‑a pus să ci­tesc tare şi
să me­mo­rez acest frag­ment din ca­pi­to­lul, el în­suşi in­
cri­mi­nat («des­pre po­tic­ne­lile re­vi­zi­o­niş­ti­lor»), am în­
ca­sat cea mai te­ri­bilă bă­taie din în­treaga mea ca­ri­eră.
De atunci fi­gu­rează în do­sa­rul meu acuza: «re­ac­ţionar,
pro­mo­tor al dog­ma­tis­mu­lui re­vi­zi­o­nist».“
1961
iarnă–pri­mă­vară. Con­ti­nuă „pe­ri­plul“ prin la­gă­rele de
muncă ale Del­tei. Din iarnă şi până în pri­mă­vară, se
află la Strâmba (Balta Bră­i­lei), îm­pre­ună cu Ser­giu
Al‑Ge­orge şi alţi „vreo 1500 de «vo­lun­tari» lu­cră­tori
la dig; ma­jo­ri­ta­tea in­te­lec­tu­ali.“
• Sfă­tuit te­o­lo­gic de pre­o­tul greco‑ca­to­lic Sil­ves­tru
Au­gus­tin Prunduş, Ion D. Sîrbu ple­dează cu în­dâr­jire
„pen­tru UNIREA creş­ti­ni­lor“, du­când „cu or­to­doc­şii,
ca­to­li­cii, greco‑ca­to­li­cii şi trei ca­te­go­rii de pro­tes­tanţi,
timp de trei luni de zile, nişte tra­ta­tive «eucharistice»“,
fi­na­li­zate cu săr­bă­to­ri­rea îm­pre­ună a Paş­te­lui, în­tâm­
plare cu­nos­cută sub nu­mele de Uni­rea de la Strâmba,
„sim­bo­li­cul gest de ecu­me­nism, în­flo­rit din su­fe­
rinţa de­ţi­nu­ţi­lor mar­tiri din Ma­rea Baltă a Bră­i­lei“.
(Scri­soa­re că­tre Ion Ma­xim, „Cra­iova, 13–14 apri­lie
1979“.)
6 mai. Moare Lucian Blaga. Ion D. Sîrbu va afla abia
după eli­be­ra­rea din în­chi­soare: „A mu­rit cu un imens
gol în ju­rul său. Noi, ma­jo­ri­ta­tea, în de­ten­ţie, fiica,
în­strei­nată, Clu­jul de­ve­nit agre­siv şi ti­mo­rat ca un la­
găr de ră­u­fă­că­tori.“ (Ion D. Sîrbu, Jur­na­lul unui jur­
na­list…, vol. II.)
 CRONOLOGIE LXXXI

„După ce ne‑am des­păr­ţit – eu ple­când la acea lungă

re­ci­clare fi­lo­so­fică pe care o ştii – soarta a vrut ca ti­
ne­rii mei compagnoni de des­tin («des­ti­nul în­seamnă
po­li­tică» – a spus‑o Na­po­leon) să‑mi ceară, une­ori
chiar să mă oblige, la a ţine pre­le­geri des­pre Blaga,
omul‑opera‑po­e­t ul‑fi­l o­s o­f ul‑ar­d e­l ea­n ul‑ma­r ele
Ca­rac­ter – etc. Am vor­bit, zile, luni, ani, mi se du­sese
ves­tea. În ore de cursuri pres­tate (Ser­giu Al‑Ge­orge,
Al. Pa­le­o­logu, ac­to­r ul Mi­tică Po­pescu, Omescu,
Ivasiuc, arh. N. Ră­du­lescu şi mulţi, mulţi al­ţii, îmi
sunt mar­tori), am de­pă­şit orice con­fe­ren­ţiar cu stat de
plată.“ (Scri­soare că­tre Dorli Blaga, „Cra­iova, 11 fe­br.
1981“.)
10 au­gust. Se stinge din vi­ață, la 69 de ani, Ioan Sîrbu,
ta­tăl scri­i­to­ru­lui, mo­de­lul său mo­ral‑po­li­tic („o fi­gură
uri­aşă, nu­mai cu Blaga l‑am pu­tut com­para (mu­ta­tis
mu­tan­dis)“. „Vo­lu­mul meu de Po­ves­tiri pe­tri­lene […]
e plin de fi­ința lui, ca și dra­mele mele toate“. A fost
înmor­mân­tat în Ci­mi­ti­rul din Pe­trila. Pen­tru a‑l în­şti­
inţa, Irina, sora, şi Do­rel, ne­po­tul, i‑au pus în pri­mul
pa­chet, la care avea drep­tul, cu­reaua pe care o fo­lo­sea
pen­tru le­ga­rea lăm­pii de mi­ner la in­tra­rea în şut.
Într‑o scri­soare că­tre Ion Brad, da­tată „1 III 963“, Ion
D. Sîrbu no­tează: „Tata a mu­rit de su­pă­rare. Mai bine
zis de ru­şine. Or­ta­ci­lor lui le spu­nea că sunt ple­cat la
stu­dii… în străi­nă­tate. În ziua în­mor­mân­tă­rii, s‑a
aprins casa şi au ars toate lu­cru­rile. Abia a pu­tut fi sal­
vat cos­ciu­gul.“
1963
6 fe­bru­a­rie. Eli­be­rat prin gra­ţi­ere, pe baza De­cre­tu­lui
nr. 5/1963 al Con­si­li­u­lui de Stat. I se re­fuză bu­le­ti­nul
de Bucureşti, unde lo­cu­ise îna­inte de ares­tare, şi este
LXXXII CRONOLOGIE

tri­mis cu do­mi­ci­liu obli­ga­to­riu la Pe­trila. Şapte luni şi

câ­teva zile, va fi şo­mer.
apri­lie. La 23 apri­lie, îi scrie lui De­liu Petroiu: „Nu am
post, nu am lo­cu­inţă. Ab­so­lut tot am pier­dut: bi­bli­o­
teca în în­tre­gime, toate fi­şele, toate ma­nu­scri­sele.
Chiar şi vo­lu­mele mele de­puse la Edi­tură (erau pe
cale de apa­ri­ţie în ’57) au fost «to­pite». Ha­ine, al­bi­turi,
tot. A tre­buit să în­cep de la zero ab­so­lut. […] Sunt
sin­gur în lume, fără dra­goste, fără pri­e­teni apro­pi­aţi
(aici), ca după un cum­plit in­cen­diu. Sunt un pic «ca­
u­te­ri­zat» pe li­nie afec­tivă, mă fe­resc de oa­meni, de pi­
eţe, de zgo­mot, în­cerc în sin­gu­ră­tate şi li­nişte să‑mi
re­fac con­di­ţia umană.“
11 no­iem­brie. Mun­ci­tor ne­ca­li­fi­cat (va­go­ne­tar), în sub­te­
ran, la Ex­ploa­ta­rea Mi­ni­eră Pe­trila, sec­to­rul IV („cel
mai bă­trân va­go­ne­tar din mina stră­mo­şi­lor mei“), în
echipa mi­ne­ru­lui Brusturean din for­ma­ţia mais­tru­lui
Bura Bru­tus: „În anul 1963, ies la lu­mină, şi după
cinci luni de şo­maj, in­tru va­go­ne­tar la Mina Pe­trila,
mina stră­mo­şi­lor mei…“ (Scri­soare că­tre Ion Ma­xim,
„Cra­iova, 13–14 apri­lie 1979“.) Des­pre această pe­ri­
oadă a vie­ţii sale amin­teşte și într‑o scri­soare că­tre
Vir­gil Ne­mo­ianu, da­tată „Cra­iova, 26 ia­nu­a­rie 1986“:
„…Eram după şase ani de «uni­ver­si­tate popu­lară»,
mu­rise Tata în­tre timp; nu a fost prea ve­sel. Mama, cu
sen­ti­men­tul ei de ţă­rancă fa­ta­listă, zi­cea: «Vezi, ce
ocol ai fă­cut? Ai fost mare pro­fe­sor la Cluj, mare ga­ze­
tar la Bucureşti, acum, tot aici o sfâr­şeşti: în mină. De
mină, cui i‑e scris, ni­meni nu scapă, poate fi el doc­tor şi
în cele în­ge­reşti!» […] Stă­team la […] Mama, în casa
pro­le­tară din Co­lo­nia Pe­trila; dor­meam în pa­tul Ta­tă­
lui meu, mă în­căl­ţam cu bo­can­cii lui, luam sa­lo­peta
 CRONOLOGIE LXXXIII

lui, Mama îmi pre­gă­tea mân­ca­rea în ba­tistă al­bas­tră

(de­ju­nul din schimb) exact aşa cum i‑a pre­gă­tit lui
timp de 40 de ani. Ma­iş­trii mei erau foşti uce­nici ai
ta­tă­lui meu, aveau grijă de mine, dar aveam şi «ele­
mente» puse să mă chi­nu­iască.“
1964
3 ia­nu­a­rie. Şef ser­vi­ciu pro­duc­ţie la Tea­trul de Stat „Va­lea
Ji­u­lui“ din Pe­tro­şani.
• Re­scrie din me­mo­rie la in­sis­ten­ţele ac­tri­ţei Ana
Colda („era o mare Doamnă… şi avea un fru­mos că­
ţel“), co­me­dia Că­ţe­lul, că­reia îi dă, pro­vi­zo­riu, „ti­tlul
cam ce­ho­vian: Ade­vă­rul, Doamna şi…Că­ţe­lul“. Aces­
tei pe­ri­oade îi apar­ţine şi po­ves­ti­rea Pi­sica.
• Scrie, la Pe­tro­şani, Cio­ba­nul care şi‑a pier­dut oile,
prima ver­si­une a dra­mei Si­mion cel Drept: „Am scris o
piesă des­pre mi­neri şi am în­ghi­ţit din ca­uza ei des­tul
dis­preţ şi iro­nie din par­tea ra­fi­na­ţi­lor mei con­fraţi.
Vreau acum să mă în­că­pă­ţâ­nez: scriu drama unui cio­
ban. S‑a gă­sit pe­trol în va­lea lui, s‑au clă­dit blocuri,
casa lui de 300 de ani, în­col­ţită din toate păr­ţile, va
tre­bui de­mo­lată. Drama aces­tei case mi se pare a fi
drama unei faze so­ci­ale şi cul­tu­rale prin care tre­cem.“
1 au­gust. Se­cre­tar li­te­rar la Tea­trul Na­ţional din Cra­iova,
prin trans­fer, po­tri­vit adre­sei Nr. 1543/25.VII. 1964,
în­ca­drat la „categ. I‑a mi­nimă“, având con­tract de
muncă nu­mai pe şase luni: „…În vară, am fost tri­mis
la Cra­iova: se­cre­tar li­te­rar, dar cu do­mi­ci­liu fix, şi
con­tract pe şase luni“. (Scri­soare că­tre Ion Var­tic,
„Cra­iova, luni, 18 mar­tie 1985“.)
„Mi‑am în­ce­put via­ţa de mai multe ori. În au­gust
1964 am des­cins la Tea­trul Na­ţional din Cra­iova.
LXXXIV CRONOLOGIE

[…] Mă aflam acum în faţa unui oraş to­tal nou, a

unei men­ta­li­tăţi stră­ine şi oa­re­cum ad­verse edu­ca­ţiei
mele cam strâmt şi se­ver ar­de­lene, mă sim­ţeam gol,
stu­pid, bă­trân şi spe­riat.“
• Timp de zece ani, cât a lu­crat ca se­cre­tar li­te­rar, a
sta­bi­lit un pro­gram es­te­tic ri­gu­ros şi sis­te­ma­tic, cu un
re­per­to­riu al­că­tuit pe cri­te­rii valorice, pu­nând te­mei
pe re­per­to­riul na­ţional şi uni­ver­sal ma­jor; re­a­li­zează
un nu­măr re­mar­ca­bil de microfestivaluri: „Săp­tă­mâna
Ca­mil Pe­trescu“, „Săp­tă­mâna Sha­kes­peare“, „Săp­tă­
mâna Gol­doni“, „Săp­tă­mâna Molière“, „Săp­tă­mâna
Ca­ra­giale“ ş.a; con­tri­buie la or­ga­ni­za­rea primu­lui
Fes­ti­val Ro­mâ­nesc de Tea­tru Is­to­ric şi la în­te­me­ie­rea
So­ci­e­tă­ţii Cul­tu­rale „I. L. Ca­ra­giale“; re­or­ga­ni­zează,
cu aju­to­rul re­fe­ren­tu­lui li­te­rar Con­stan­tin Ghe­or­ghiu
(Nick), ar­hiva tea­tru­lui şi pune ba­zele unui mu­zeu tea­
tral „ce pro­mi­tea să‑l concureze pe cel din Bucureşti“;
ini­ţi­ază un ci­clu de 36 de „con­fe­rinţe ex­pe­ri­men­tale“,
du­mi­ni­cale, având ca temă is­to­ria uni­ver­sală a po­e­ziei
şi dra­mei, în­so­ţite de lec­turi din au­to­rii co­men­taţi,
sus­ţi­nute de ac­tori, la care e pre­zent un pu­blic „pen­tru
care ar fi pu­tut să ne in­vi­di­eze chiar şi Ate­neul Ro­mân“:
„Am fost un foarte se­rios se­cre­tar li­te­rar, m‑am dă­ruit
aces­tei me­se­rii, am fă­cut or­dine, am adu­nat o ar­hivă,
am pus ba­zele unui mu­zeu al aces­tui tea­tru. […] Am
în­gro­pat zece ani de ma­tură via­ţă în­tre aceste zi­duri.“
1965
5 ia­nu­a­rie. Se că­să­to­reşte cu Elisabeta Afrim, spi­cher la
Ra­dio Ol­te­nia Cra­iova, ul­te­rior se­cre­tara Fon­du­lui
Plas­tic Cra­iova: „…Dum­ne­zeu a fost bun cu mine,
mi‑a adus la pi­cioare o so­ţie di­vină (pe care nu o me­rit),
o casă li­niş­tită, plină de cărţi în «sâr­bească» dez­or­dine.“
 CRONOLOGIE LXXXV

• Pe parcursul anu­lui, con­fe­ren­ţi­ază des­pre: În­ce­pu­tu­

rile tea­tru­lui ro­mâ­nesc, Pri­mii noştri po­eţi, Tea­trul an­
tic, Po­e­zia greco‑la­tină.
• Tri­mite la „Vi­aţa Ro­mâ­nească“ nu­vela Şoa­re­cele B.
După lec­tura ma­nu­scri­su­lui, re­dac­to­rii îi re­co­mandă
să mute lo­cul ac­ţi­u­nii în… Ger­ma­nia.
• Scrie prima ver­si­une a pie­sei Plautus şi Fan­fa­ro­nii
(co­me­die tra­gică).
1966
ia­nu­a­rie–mai. Tran­scrie din me­mo­rie, la Pe­trila, ver­si­u­
nea a treia (fi­nală) a pie­sei Sovromcărbune (Mâine în­
ce­pem), că­reia îi schimbă ti­tlul în Frunze care ard,
dramă în cinci ta­blo­uri, „în me­mo­ria bu­nu­lui meu
Tată“: „Când am tran­scris din me­mo­rie piesa, am și
ju­cat‑o la Cra­iova, in­vi­tând la pre­mi­eră «or­ga­nele»
pa­zei mele; abia după ce au aflat că Frunze care ard
este piesa Sovromcărbune, au in­ter­zis‑o“.
sep­tem­brie. Po­ves­ti­rea Nesom apare în re­vista „Ra­muri“,
nr. 9. Sem­nează pen­tru prima oară într‑o re­vistă li­te­
rară, după ie­şi­rea din puş­că­rie şi la doi ani de la ve­ni­
rea în Cra­iova.
18 mar­tie. Este des­chisă Ac­ți­u­nea In­for­ma­tivă „Șer­bă­
nescu“, cu sco­pul „ur­mă­ri­rii“ și con­tac­tă­rii pe­ri­o­dice
a sus­pec­tu­lui.
• Scrie nu­vela Fe­sul și fus­ta­nela și în­cepe să lu­creze la
ro­ma­nul De ce plânge mama? și la prima ver­si­une a
pie­sei Bi­e­ții co­me­di­anți, fi­na­li­zată în 1969.
• Con­ti­nuă se­ria con­fe­rin­ţe­lor cu: Tea­trul lui Alec­
sandri, Hasdeu, Emi­nescu; În­ce­pu­tu­rile po­e­ziei ro­mâ­
neşti; Tea­trul în Evul Me­diu; Po­e­zia în Evul Me­diu,
Po­e­zia Re­naş­te­rii ş.a.
LXXXVI CRONOLOGIE

• Scrie Ul­tima zână, prima ver­si­une a pie­sei Le­genda

Na­iu­lui, fe­e­rie în două părţi, şi sce­na­riul ci­ne­ma­to­
gra­fic Pra­gul Al­bas­tru.
1967
mar­tie–sep­tem­brie. „În plină be­ţie a ex­pe­ri­men­te­lor tea­
trale“, scrie, la Pe­tro­şani şi Cra­iova, Arca Bu­nei Spe­
ranţe, dramă în trei acte, al că­rui prim ti­tlu a fost
Mi­reasa bu­ne­lor spe­ranţe (nă­dejdi): „Am stat pe o pia­
tră albă şi am în­cer­cat să re­zum – sim­plu, ima­gis­tic –
această lume în care trăim. Această lume ce sea­mănă
cu o Arcă, cu o Arcă tristă în care se dez­bat ma­rile şi
veşnicile drame ale con­di­ţiei noas­tre. Eu cred în forţa
de su­ges­tie a sim­bo­lu­lui, con­si­der că me­ta­fora, atunci
când e clară şi pro­fundă, poate re­leva anume esenţe.
Mi­tul Ar­cei de­pă­şeşte cu mult tra­di­ţia bi­blică: o cu­
noş­teau su­me­ri­e­nii, poate fi în­tâl­nită în tex­tele ar­ha­
ice ale cul­tu­rii san­scrite. Ca ima­gine plas­tică re­face, în
mic, uni­ta­tea cos­mo­go­nică a exis­ten­ţei.“ (Scri­soare
că­tre Că­lin Flo­rian, [1970].)
• Scrie La o pia­tră de ho­tar, piesă într‑un act, al că­rui
prim ti­tlu a fost Îna­in­tea ju­de­că­ţii, şi nu­vela Cimex
lecturalia.
mai. Pre­mi­era fil­mu­lui Co­ri­genţa dom­nu­lui pro­fe­sor, re­
a­lizat după sce­na­riul Bi­vo­li­ţele, a că­rui tur­nare fu­sese
în­­ce­pută în 1957, în­tre­ruptă la mo­men­tul ares­tă­rii
sale, re­lu­ată şi fi­na­li­zată în 1966. Re­gia: Ha­ra­lam­bie
Boroş; ima­gi­nea: Ovi­diu Go­lo­gan, Iu­lius Druckman;
mu­zica: Paul Ur­mu­zescu. În distribuție: Mar­c el
Anghe­lescu, Ion Manu, Sil­via Fulda, Ale­xan­dru
Giu­garu, Ro­dica Da­mi­nescu, Gri­gore Va­si­liu‑Bir­lic,
Iza­b ela Ga­b or, Ju­l es Ca­z a­b an, Dem Ră­d u­l escu,
Puiu Că­li­nescu ş.a. Trans­pu­ne­rea ci­ne­ma­to­gra­fică îi
 CRONOLOGIE LXXXVII

pro­voacă o mare amă­ră­ciune: „Am scris o co­me­die

fi­lo­s o­f ică ne‑ca­r a­g ia­l escă. A ie­ş it o ne‑co­m e­d ie
foarte ca­ra­gia­lescă.“
vara. Primeşte drept de publicare şi semnătură, men­ți­
nân­­du-se interdicția de a lucra în învăţământ sau în
vreo redacţie, după cum precizează în Jurnal: „…Eu,
fi­ind con­si­de­rat în con­ti­nu­are în do­mi­ci­liu obli­ga­tor
în Cra­iova, […] prin 1967, vara, […] în curtea tea­
tru­lui, de faţă fi­ind şi di­rec­to­rul Dincă, co­lo­ne­lul
Lă­ză­rescu îmi spune: «De azi pu­teţi să is­că­liţi, să pu­
bli­caţi, nu aveţi drep­tul în în­vă­ţă­mânt, la muncă în
vreo re­dac­ţie».“
1968
29 fe­bru­a­rie. Pe baza no­te­lor in­for­ma­to­ru­lui Mi­hai
Dugan, un „dra­ma­turg bucureş­tean care ve­nea la Cra­
iova lu­nar pen­tru a cu­lege date ne­ce­sare unei cu­noaş­
teri apro­fun­date a «obi­ec­ti­vu­lui»“, Securi­ta­tea Dolj
de­cide să îi trans­forme do­sa­rul de ve­ri­fi­care, în DUI.
În acest do­sar se află de­la­ţi­u­nile a opt in­for­ma­tori,
cele mai multe sem­nate cu nu­mele con­spi­ra­tiv Oroş
Ion, re­dac­tor la re­vista „Ra­muri“.
Re­a­li­zează de­cu­pa­jul ci­ne­ma­to­gra­fic al sce­na­ri­u­lui
Pra­gul Al­bas­tru, îm­pre­ună cu re­gi­zo­rul Ho­rea Po­
pescu. Deşi in­trase în pro­duc­ţie, de teama unui nou
„ac­ci­dent“ gen Re­con­sti­tui­rea, din or­di­nul ofi­ci­a­li­tă­ţi­
lor, fil­mă­rile au fost oprite.
2 mar­tie. La o pia­tră de ho­tar, pre­mi­eră ab­so­lută pe scena
Tea­trul Na­ţional din Cra­iova, în re­gia lui Va­len­tin
Balogh. Eve­ni­men­tul mar­chează de­bu­tul în dra­ma­
tur­gie al lui Ion D. Sîrbu. Piesa va in­tra în re­per­to­
riul Tea­tru­lui de Stat din Bra­şov (1969, re­gia Dan
Ale­xan­drescu), dar şi al unor echipe de ar­tişti ama­tori,
LXXXVIII CRONOLOGIE

nu­mă­rul spec­ta­co­le­lor fi­ind de peste 1000, şi va fi dis­

tinsă cu Pre­miul „Va­sile Alec­sandri“ al Ca­sei Cen­
trale a Cre­a­ţiei Po­pu­lare pe 1968. În ace­laşi an, va fi
edi­tată de Casa Cen­trală a Cre­a­ţiei Po­pu­lare; edi­ția a
II‑a, București, 1978.
20 mar­tie. Scrie Po­ves­tea unui cal bă­trân, in­clusă în vo­lu­
mul Po­ves­tiri pe­tri­lene.
2 no­iem­brie. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Frunze care ard
(dramă), la Tea­trul Na­ţional din Cra­iova („Piesa asta
des­pre mi­ne­rii mei, m‑a ur­mă­rit cum­plit în puş­că­rie.“)
• Scrie nu­vela Fe­sul şi fus­ta­nela şi în­cepe să lu­creze la
ro­ma­nul De ce plânge mama? şi la prima ver­si­une a
co­me­diei Bi­e­ţii co­me­di­anţi (bu­fo­nadă, în două părţi),
fi­na­li­zată în 1969.
de­cem­brie. Lo­co­te­nen­tul Olim­pian Ungherea, după 1990,
mem­bru mar­cant al ma­so­ne­riei ro­mâne, de­vine res­
pon­sa­bil de ur­mă­ri­rea lui Ion D. Sîrbu, ca­li­tate în
care re­cru­tează in­for­ma­tori din­tre cu­noş­tin­ţele ori
co­le­gii de muncă ai „obi­ec­ti­vu­lui“.
1969
• Este în aten­ţia securi­tă­ţii: „A fost lu­crat prin do­sar
de ur­mă­rire in­for­ma­tivă de securi­ta­tea ju­de­ţeană
Dolj, pen­tru ma­ni­fes­tări os­tile, fi­ind aver­ti­zat de două
ori, în 1969, 1970“ (Car­tea albă a Securi­tă­ții, Bucu­
rești, ROMCARTEXIM, p. 292.)
2 de­cem­brie. Este con­vo­cat la Securi­tate pen­tru aver­ti­zare
în urma co­men­ta­ri­i­lor „duș­mă­noase“ pe care le fă­cea
pu­blic.
1970
ia­nu­a­rie‑fe­bru­a­rie. Con­ti­nuă ci­clul de con­fe­rinţe, în­ce­put
în de­cem­brie 1965: Eta­pele dra­ma­tice ale lu­ci­di­tă­ţii:
 CRONOLOGIE LXXXIX

Don Qui­jote, Fa­ust, Ham­let; Radu Stanca – poet şi dra­

ma­turg; Rai­ner Ma­ria Rilke – po­e­tul cu­noaş­te­rii şi
con­tem­pla­ţiei.
4 apri­lie. La Tea­trul Ti­ne­re­tu­lui din Pi­a­tra‑Neamţ, are
loc pre­mi­era ab­so­lută a dra­mei Arca Bu­nei Spe­ranţe
(„cea mai re­pre­zen­ta­tivă piesă a mea“). Într‑o scri­
soare că­tre Că­lin Flo­rian, re­gi­zo­rul spec­ta­co­lu­lui, Ion
D. Sîrbu pre­ci­zează: „Nu neg fă­ţişa mea in­ten­ţie de a
vă fi ser­vit o piesă po­li­tică, o piesă cu me­saj. […] Arca
mea nu e o Arcă ce se pierde, ci nu­mai o Arcă ce‑i în
pe­ri­col: în Arca mea via­ţa şi dra­gos­tea tri­umfă – iar
moar­tea ră­mâne ne­pu­tin­cioasă în faţa ca­pa­ci­tă­ţii
unor eroi de a se salva, sau de a se jertfi.“ Până la fi­nele
anu­lui, Arca Bu­nei Spe­ranţe a in­trat în re­per­to­riul mai
mul­tor tea­tre: Tea­trul de Stat din Ora­dea (16 oc­tom­
brie), Tea­trul de Co­me­die din Bucureşti (12 no­iem­
brie), Tea­trul Na­ţional din Ti­mi­şoara (26 dececembrie
1970), Tea­trul Na­ţional din Cra­iova (29 de­cem­brie
1970); a fost tra­dusă în lim­bile ma­ghiară, ger­mană,
fran­ceză, spa­ni­olă, cehă şi po­lonă.
• Scrie Perpetuum mobile şi lucrează la versiunea defi­
nitivă a comediei Catrafusele (vodevil cu cânticele),
începută în 1970, pornind de la cinci texte de brigadă,
datate „Mina Petrila, 1964“, finalizată în 1971. În
1974, a fost pu­bli­cată, în bro­șură, de Casa Cen­trală
a Cre­a­ţiei Po­pu­lare; Ion D. Sîrbu o va in­clude în vo­
lu­mul Bi­e­ţii co­me­di­anţi (co­me­dii‑eseu), p. 75–120.
1971
• Re­scrie Cio­ba­nul care şi‑a pier­dut oile, schim­bân­
du‑i ti­tlul în Si­mion cel Drept, „o dramă em­blemă
(po­ves­tea unui ţă­ran care nu vrea să‑şi dă­râme casa),
am scris‑o în 1964, mi s‑a apro­bat în 1970, ca apoi să
XC CRONOLOGIE

mi se tot aprobe şi să mi se tot in­ter­zică. Cul­mea iro­

niei este că eu, care nu am ni­mic de ţă­ran în mine
(sunt a şa­sea ge­ne­ra­ţie de mi­neri), eu scriu drama de
apă­rare a sa­tu­lui ro­mâ­nesc (tra­du­ce­rea fran­ţu­zească a
pie­sei are ti­tlul: Re­quiem pour un village)“. (Scri­soare
că­tre Ion Ne­go­i­țescu, „Cra­iova, 30 apri­lie 1981“.)
„Ti­tlul pie­sei apar­ţine unei mân­drii ar­de­lene: noi nu
am avut dom­ni­tori de neam… atunci de ce să nu‑i
acord unui cio­ban un ad­jec­tiv vo­ie­vo­dal: Ale­xan­dru
cel Bun, Şte­fan cel Mare… Si­mion cel Drept.“
„Piesa mea Si­mion cel Drept, aici e iro­nia des­ti­nu­lui ei,
am scris‑o, în primă ver­si­une, în 1964… Ea, tran­
scrisă, a in­trat în pri­mă­vara anu­lui 1971 în re­per­to­riul
a… şase tea­tre: din­tre ele trei Na­ţionale… (Be­li­gan,
sărbătorindu‑mă după lec­tura pie­sei, lec­tură la care a
asis­tat şi So­rana, mi‑a zis: «De la Nă­pasta, Si­mion al tău
este pri­mul ţă­ran au­ten­tic care urcă pe scena noas­tră
na­ţională…») Asta a fost în luna mai: în sept[em­brie]
ace­laşi an (piesa apare în­tre timp ti­pă­rită de A.T.M. şi
e şi plă­tită de Mi­nis­ter), în toamnă, ea a fost ra­di­ată
din toate tea­trele…“ (Scrisoare către Eta și Nicolae I.
Boeriu, „Craiova, 8 octombrie 1978“.)
de­cem­brie. Nu­vela Rudi apare în re­vista „Ori­zont“,
an. XXII, nr. 12 (212), p. 8–15.
1972
5 mar­tie. Ține con­fe­rinţa Molière, co­me­di­an­tul, ul­tima
din­tre cele 18 sus­ţi­nute în ca­li­tate de se­cre­tar li­te­rar al
Tea­tru­lui Na­ţional din Cra­iova.
• Scrie În­toar­ce­rea ta­tă­lui ri­si­pi­tor, sce­na­riu pen­tru te­
le­vi­zi­une, de­ve­nit prin re­scri­ere, în 1972–1973,
Amur­gul acela vi­o­let, dramă con­tem­po­rană în trei
 CRONOLOGIE XCI

părţi. Fil­mul, re­gi­zat de Tu­dor Mă­răscu, a fost trans­

mis la 25 iu­lie 1973, în ca­drul emi­si­u­nii Tea­tru TV.
12 iu­lie. So­li­cită, în­ce­pând cu 1 sep­tem­brie, „«con­ce­diu
de cre­a­ţie, fără plată, pen­tru un an de zile», fi­ind con­
vins că în cursul aces­tui an, eu îmi voi găsi un an­ga­ja­
ment în presa li­te­rară, iar d‑voas­tră, un se­cre­tar li­te­rar
ca­pa­bil, care va pu­tea să mă în­lo­cu­iască în per­fecte
con­di­ţi­uni.“ Con­ce­diul nu i se aprobă.
mai. Lu­crează la A treia faţă a me­da­liei, piesă în trei părți,
pe care o fi­na­li­zează în sep­tem­brie. Deci, ea avea un
ti­tlu de senzaţie“. Prin re­nun­ţa­rea la ac­tul III şi re­scri­
ere, va de­veni A doua faţă a me­da­liei sau Jer­seul al­bas­
tru, piesă în două părţi, pu­bli­cată în re­vista „Tea­trul“,
nr. 11, an. XVII, no­iem­brie, 1972, p. 65–92.
• Prima men­ţi­une des­pre „ca­ie­tele“ Jur­na­lu­lui, într‑un
text pu­bli­cat: „…De ani de zile îmi no­tez într‑un ca­iet
as­cuns acele mo­mente care tre­buie să punc­teze ab­so­lu­
tul şi ab­sur­dul ge­o­me­tric al de­ve­ni­rii, mo­men­tele
cheie după care ci­neva, după a noas­tră moarte, ar pu­
tea, la ne­voie, să re­facă acele tra­iec­to­rii mo­deste pe
care am cir­cu­lat, am gân­dit şi am sim­ţit.“
1973
ia­nu­a­rie. A doua faţă a me­da­liei, pre­mi­eră ab­so­lută la
Tea­trul Dra­ma­tic din Ga­laţi (14 ian. 1973), ju­cată
apoi de Tea­trul Na­ţional din Cra­iova (18 ian. 1973),
Tea­trul Na­ţional „I. L. Ca­ra­giale“ din Bucureşti, re­gia
Ion Co­jar (20 ian. 1973), Bo­to­şani (20 nov. 1973),
tea­trele din Ti­mi­şoara (14 mart. 1974), Si­biu (sec­ţia
ger­mană), Tea­trul Evre­iesc de Stat din Bucureşti, în
idiş, re­gia Ge­orge Te­o­do­rescu (12 ian. 1984).
• Re­vista „Tea­trul“, nr. 1, an. XVIII, ia­nu­a­rie 1973, îi
pu­blică, sub ge­ne­ri­cul „Din în­sem­nă­rile unui se­cre­tar
XCII CRONOLOGIE

li­te­rar“, stu­diul Des­pre cele trei boli en­de­mice ale ac­to­ri­

lor de pre­tu­tin­deni, p. 91–93.
• Tran­scrie Ade­vă­rul, Doamna şi… Că­ţe­lul, cea de‑a
doua ver­si­une a pie­sei Că­ţe­lul, de­nu­mită, în­tre timp,
Sâm­băta pă­că­le­li­lor, adap­tând tex­tul „me­di­u­lui real al
unui mic oraş“, dându‑i un alt ti­tlu, „mai sim­plu şi mai
de afiş: Sâm­băta amă­gi­ri­lor“ („cel mai sim­bo­lic suc­ces
al meu“). După pro­pri­ile măr­tu­ri­siri, piesa este „în
în­tre­gime tri­bu­tară ni­ve­lu­lui lec­tu­ri­lor mele tea­trale
de dina­inte şi din tim­pul răz­bo­iu­lui. Pe acea vreme îi
con­si­de­ram uri­aşi pe Ber­nard Shaw, G. B. Priestley,
Gi­ra­u­doux, Coc­teau.“
mar­tie. Pe scena Tea­tru­lui „Ale­xan­dru Da­vila“ din Pi­teşti
are loc pre­mi­era spec­ta­co­lu­lui cu Sâm­băta amă­gi­ri­lor,
farsă în trei acte, ju­cată cu ti­tlul Sâmbăta pă­că­le­li­lor.
Mon­ta­rea îl dez­a­mă­geşte, iar presa nu este de­loc bi­
ne­vo­i­toare: „[Radu] Bo­ro­ianu [re­gi­zo­rul, n.n.] s‑a gă­
sit în faţa unui text lip­sit de va­lori ar­tis­tice, mi­nor.
In­ten­ţi­o­nând o farsă cu un me­saj ge­ne­ros şi real
edu­ca­tiv – in­cri­mi­na­rea fal­se­lor ilu­zii şi a unor vi­
cii be­nigne, – dra­ma­tur­gul I. D. Sîrbu, pe care‑l pre­
ţuim pen­tru alte lu­crări, nu şi‑a ma­te­ri­a­li­zat de data
aceasta in­ten­ţia cu mij­loace co­res­pun­ză­toare, alu­
ne­când în su­pă­ră­tor sim­plism şi tri­vial“ (Mira Io­sif,
Va­le­ria Du­cea, Con­sec­venţă şi ve­le­i­tăţi, în „Tea­trul“,
nr. 5, an. XVIII, mai 1973, p. 35).
27 mar­tie. Pe scena Tea­tru­lui „Powsechny“ din Łódź, are
loc pre­mi­era pie­sei Arca Bu­nei Spe­ranţe (Arka dobrej
nadziei): „…Pre­mi­era mea din Łódź (am fost cu
tov[arășul] Dincă şi so­ţia mea) a con­sti­tuit un mare
suc­ces, aproape un tri­umf. Au asis­tat, în afară de un
nu­me­ros pu­blic, ofi­ci­a­li­tă­ţile ora­şu­lui şi presa toată.
 CRONOLOGIE XCIII

Te­le­vi­zi­u­nea din Łódź ne‑a acor­dat o emi­si­une spe­ci­

ală – iar TV‑ul din Var­şo­via a ve­nit să ne fil­meze «în
cu­lori», pen­tru emi­si­u­nea lor…“ (Scri­soare că­tre Ion
Brad, da­tată „Cra­iova, 12 apri­lie 1973“). Vor urma
alte două pre­mi­ere, la Pardubicze (Ce­ho­slo­va­cia) şi
Hel­sinki. Piesa a fost tra­dusă în lim­bile ger­mană, fran­
ceză, ma­ghiară şi spa­ni­olă.
20 apri­lie – 23 no­iem­brie. Este ur­mă­rit prin DUI „URSU“
pen­tru „in­ten­ție de eva­zi­une“.
• De ce plânge mama?, ro­man pen­tru co­pii şi pă­rinţi,
scris la Pe­trila (1968) şi Po­dari (1972), apare la Edi­
tura Scri­sul Ro­mâ­nesc din Cra­iova, la mai bine de 17
ani de la de­bu­tul său: „L‑am scris cu bă­trâ­nesc cum­
păt şi cu dra­gos­tea pe care o au pen­tru co­pii şi co­pi­lă­
rie aceia ce nu au avut parte nici de co­pii şi nici de prea
fru­moasă co­pi­lă­rie.“ (Scri­soare că­tre Ion Brad, „Cra­
iova, 12 apri­lie 1973“.) Edi­ția a II‑a, re­vă­zută şi în­
grjită de Elisabeta Sîrbu, pre­față de Ovi­diu Ghi­dir­mic,
apare la ace­eași edi­tură, în 1999.
• Arha dobré naděje (Arca Bu­nei Spe­ranţe), tra­dusă în
cehă de Ka­rel Patha, apare în vo­lum la Edi­tura Dilia
din Praga.
26 mai. Se in­ter­nează în Spi­ta­lul nr. 9 din Bucureşti, în
ve­de­rea pen­si­o­nă­rii: „[…] Fi­ind aver­ti­zat de Amza
[Pel­lea] că, în con­for­mi­tate cu o nouă lege, ne­mem­
brii [de par­tid] nu mai pot fi se­cre­tari li­te­rari, m‑am
in­ter­nat la Spi­ta­lul Cen­tral Bucureşti, cu in­ten­ţia de
a ob­ţine o pen­sie de boală.“ Se ex­ter­nează a 16 iu­lie
1973 și se in­ter­nează la Spi­ta­lul de Psi­hi­a­trie de la
Po­dari, fi­ind îngijit de me­di­cii Pe­tre (Pe­trică) Paleacu
și Ale­xan­dru Olaru, „uni­cul meu «bi­ne­fă­că­tor» din
Cra­iova“, pe care îl cu­nos­cuse în anii stu­den­ţiei.
XCIV CRONOLOGIE

• Po­ves­tiri pe­tri­lene, vo­lum de­di­cat su­ro­rii sale Irina,

apare la Edi­tura Ju­ni­mea din Iaşi: „…Foarte multe din
aceste «po­ves­tiri mi­ne­reşti», scrise în­tre anii 1945–
1957, s‑au pier­dut într‑un ac­ci­dent bi­o­gra­fic pe­ni­bil.
Aşa cum am con­ce­put eu această lu­crare în anii de după
răz­boi, ea urma să fie o co­lec­ţie de le­gende, po­ves­tiri şi
mi­turi, au­zite de mine şi cu­lese di­rect de la bă­trâ­nii din
co­lo­nia Pe­trila.“ Îna­inte de tre­ce­rea „pra­gu­lui al­bas­tru“,
Ion D. Sîrbu in­ten­ționa s‑o re­ed ­ i­teze, cu ti­tlul Lupa.
Edi­ţia a II‑a, în­gri­jită, re­vă­zută și ta­bel cro­no­lo­gic de
Toma Velici, Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc, în 1999.
1 oc­tom­brie. Se pen­si­o­nează pe caz de boală, cu di­a­gnos­
ti­cul „me­lan­co­lie de­pre­sivă“: „…Am avut o lungă in­
ter­nare în 1973, cu me­lan­co­lie de­pre­sivă, după care
m‑am şi pen­sionat“. Po­tri­vit lui Va­len­tin Sil­ves­tru,
„În pe­ri­oada cât Ion D. Sîrbu a lu­crat ca se­cre­tar li­te­
rar, tea­trul din Cra­iova a dat cel mai mare nu­măr de
pre­mi­ere pe ţară cu piese con­tem­po­rane, ma­ni­fes­tând
acea ambţie a in­e­di­tu­lui care e un mo­bil al di­na­mis­
mu­lui cul­tu­ral al tea­tru­lui.“
1974
2 iu­nie. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Amur­gul acela vi­o­let,
pe scena Tea­tru­lui „Va­lea Ji­u­lui“ din Pe­tro­şani. Piesa
va in­tra și în re­per­to­riul Tea­tru­lui Na­țional din Cra­
iova, în­ce­pând cu 12 oc­tom­brie.
• Por­nind de la sce­na­riul ci­ne­ma­to­gra­fic Pra­gul Al­
bas­tru, re­al­i­zat în 1966, scrie drama în trei părţi cu
ace­lași ti­tlu, de­nu­mită la în­ce­put Cu­min­ţe­nia pă­mân­tu­
lui. Într‑o scri­soare că­tre Eta și Puiu Bo­e­riu, da­tată
„Cra­iova, 8 oc­tom­brie 1978“, Ion D. Sîrbu pre­ci­zează:
„[…] Eu con­si­der (Nego şi Ba­lotă la fel) că piesa Pragul
Al­bas­tru […] este o ade­vă­rată piesă eupho­rionistă…
 CRONOLOGIE XCV

[…], fără să vreau, am pre­luat prin Stanca şta­feta bla­

gi­ană a tea­tru­lui po­e­tic…“
1975
11 no­iem­brie. Se stinge din vi­ață Eca­te­rina Sîrbu, mama
scri­i­to­ru­lui; va fi în­mor­mân­tată ală­turi de soț, în Ci­
mi­ti­rul din Pe­trila.
1976
• Scrie două piese is­to­rice, având ca temă „In­de­pen­
denţa“, cu tri­mi­tere la anul 1877: Iarna Lu­pu­lui
Cenu­şiu, piesă în două părţi, și Ha­ţeg ’77 (Rap­so­die
tran­sil­vană), tea­tru scurt: „[…] Am scris aceste aşa‑zis
piese is­to­rice ca să răs­pund unor acute în­do­ieli is­to­rice,
am scris aceste piese des­pre poporul meu ca să pot să
îmi re­fac în­cre­de­rea în soarta şi su­fle­tul său, că le‑am
scris aşa cum le‑am scris (evi­tând vo­ie­vo­zii, bo­ie­rii,
mi­tro­po­li­ţii etc.) pen­tru că sunt ar­de­lean şi pen­tru că
ima­gi­na­ţia mea pa­tri­o­tică nu re­u­şeşte să treacă din­
colo de ţă­ran şi mun­ci­tor.“ (În loc de au­to­bi­o­gra­fie, în
Ion D. Sîrbu, Arca Bu­nei Spe­ranţe, se­ria Tea­tru co­
men­tat, Bucureşti, Edi­tura Emi­nescu, p. 581.)
• Vo­lu­mul Tea­tru, cu­prin­zând pie­sele Arca bu­nei spe­
ranţe, Frunze care ard, A doua faţă a me­da­liei, Amur­
gul acela vi­o­let, apare la Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc
din Cra­iova.
1977
• Re­scrie Bi­e­ţii co­me­di­anţi (ver­si­une de­fi­ni­tivă) şi lu­
crează la nu­vela Adio, Genopolis!, al că­rui su­biect va fi
dez­vol­tat, mai târ­ziu, în ro­ma­nul Adio, Eu­ropa!.
• Ha­ţeg ’77 (Rap­so­die tran­sil­vană) apare în bro­șură
la In­sti­tu­tul de Cer­ce­tări Et­no­lo­gice şi Di­a­lec­to­lo­
gice, având la fi­nal In­di­ca­ții[le] de re­gie ale lui Alexa
XCVI CRONOLOGIE

Vi­sa­rion, din care re­ți­nem: „Ha­ţeg ’77 poate fi o tra­

ge­die mis­tu­i­toare des­pre in­di­vid şi des­ti­nul nea­mu­lui
său, des­pre nă­zu­inţă şi du­rere, des­pre li­ber­ta­tea opri­
mată care nu mai su­portă de­ten­ţia. Ion D. Sîrbu naşte o
po­veste în care tre­cu­tul, pre­zen­tul şi vi­i­to­rul for­mează
o uni­tate, în care is­to­ria este ar­gu­men­tul dra­ma­tic şi
nu fun­da­lul ex­po­zi­ţional.“
• Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu apare în re­vista „Tea­trul“,
nr. 3, an. XXII, mar­tie 1977, p. 62–83.
3 mar­tie. Aflat în București pen­tru unele pro­bleme edi­to­
ri­ale, se în­tâl­nește, cu A. E. Ba­con­sky. În „sub­con­
ştien­tul ră­nit de moarte“, din anii umi­lin­ţe­lor sale
clu­jene, 1949–1955, se păs­trează încă ima­gi­nea ci­nică
a po­e­tu­lui, care îl „pâra de fi­e­care dată la ca­dre“. În­
tâm­pla­rea este re­me­mo­rată în in­ter­viul „Eu l‑am vă­zut
pe Blaga plân­gând…: „Nu‑l mai vă­zu­sem din 1955,
cu­noş­team foarte bine schim­ba­rea sa la faţă, re­cu­noş­
team lo­cul de frunte pe care – de astă dată, pe me­rit –
îl ocupa în li­te­ra­tura ro­mână. Îl ci­team – şi‑l ad­mi­ram.
Ad­mi­ram mai ales ce spu­nea el acum des­pre Lucian
Blaga. Tre­cu­tul era mort, în faţa is­to­riei de­ve­ni­sem
con­fraţi şi co­legi de breaslă. Tre­cu­sem printr‑o şcoală
grea şi, deşi îmi lip­seau ca şi lui Adrian Ma­rino, cam
15 ani din in­ven­tar, în­vă­ţa­sem să uit, să iau oa­me­nii
aşa cum sunt şi nu aşa cum ar fi tre­buit să fie. To­tuşi,
în ziua de 3 mar­tie 1977, la orele 12, când l‑am ză­rit
pe un foarte lat tro­tuar de pe Bu­le­var­dul Băl­cescu, la
nu­mai zece metri de mine, am re­ac­ţionat ca un pen­
sionar idiot, se­nil şi încă jig­nit. Ba­con­sky, stră­lu­ci­tor,
lu­mi­nos, ve­nea spre mine zâm­bind cu dra­goste, cu
mâi­nile des­fă­cute pen­tru o îm­bră­ţi­şare. Nu am avut
timp să gân­desc, să‑mi gân­desc re­plica sau fi­reasca
 CRONOLOGIE XCVII

reac­ţie. Şi l‑am oco­lit. Dar, după nu­mai o oră de re­

muş­cări, am ajuns într‑un aşa hal de scârbă faţă de
mine în­sumi, în­cât îmi ve­nea să mă păl­mu­iesc, să mă
scuip sin­gur. Ve­ni­sem pen­tru mai multe zile la
Bucureşti (Edi­tură, Fond, Di­rec­ţia Tea­tre­lor, Ra­dio
etc.), de­o­dată mi‑am anu­lat toate în­tâl­ni­rile, m‑am
dus la ho­tel şi, luându‑mi în grabă ba­ga­jul, am ple­cat
la gară unde am re­u­şit să prind Ra­pi­dul de la orele 14,
cu care m‑am în­tors acasă, la Cra­iova. […] A doua
zi seara a avut loc acel cum­plit cu­tre­mur. Ho­te­lul la
care tră­geam de 10 ani, «Victoria», de lângă CEC, s‑a
fă­cut praf şi pul­bere…“
24 apri­lie. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Rap­so­die tran­sil­
vană, la Tea­trul „Va­lea Ji­u­lui“ din Pe­tro­şani, re­gia
Va­len­tina Ba­logh.
29 apri­lie. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­
şiu, la Tea­trul Dra­ma­tic din Bra­şov, în re­gia lui Tudor
Flo­rian; în ace­eaşi sta­gi­une, a fost ju­cată şi la Tea­trul
Na­ţional din Ti­mi­şoara, pre­mi­era la 16 mai.
22 (23?) iu­nie. Frunze care ard, film TV, re­a­li­zat după
drama cu ti­tlul omo­nim, este pre­zen­tat la te­le­vi­zi­une.
În dis­tri­bu­ţie: Amza Pel­lea, Er­nest Maf­tei, Flo­rin
Zam­fi­rescu, Au­rel Cioranu, Ga­briel Oseciuc, Ada
d’Albon Azi­mioară, Mă­rioara Ste­rian. Re­gia La­u­ren­ţiu
Azi­mioară. „A fost ju­cată la te­le­vi­zi­une (după zece tă­
ieri suc­ce­sive de pe­li­culă) sub o formă pe­ni­bilă“, cu
nu­mai o săp­tă­mână îna­in­tea de­clan­şă­rii la 1 au­gust a
gre­vei mi­ne­ri­lor din Va­lea Ji­u­lui.
2 au­gust. Re­ţi­nut şi an­che­tat de securi­tate („tra­tat ca un
hoţ de cai“), în le­gă­tură cu de­clan­şa­rea la 1 au­gust a
gre­vei mi­ne­ri­lor din Va­lea Ji­u­lui: „În doi Au­gust, am
fost «re­ţi­nut» şi ţi­nut în con­di­ţii de 1957, timp de
XCVIII CRONOLOGIE

opt ore; am ur­lat, m‑am re­vol­tat, nu ştiam de ce?

Peste o săp­tă­mână mi s‑au ce­rut so­lemne scuze; în
ziua cu pri­cina la Lu­peni, to­va­ră­şul Ver­deţ şi al­ţii au
avut mici ex­pli­ca­ţii cu mi­ne­rii din Va­lea Ji­u­lui…
Nici vorbă să fi avut aceş­tia vreo le­gă­tură cu stri­gă­tul
din piesa mea: «Grevă, grevă!»“. (Scri­soare că­tre Ion
Ma­xim, „Craiova, 13–14 apri­lie 1979“.)
1978
ia­nu­a­rie–iu­nie. Scrie Co­vor ol­te­nesc, dramă în două părţi,
al că­rui prim ti­tlu a fost Pa­vană pen­tru un co­vor ucis,
„re­zul­ta­tul unei co­menzi te­ma­tice […] des­pre eve­ni­
men­tele din vara anu­lui 1944“: „Mi s‑a ce­rut o piesă
pen­tru… Nu o pot scrie. Acum, după ce, ri­tos, mi
s‑au re­fu­zat cinci piese în grup (vol. II Tea­tru), acum
chiar că nu mai ştiu dacă pot să cânt con­cer­tul pen­tru
23 aug[ust] pen­tru vioară şi or­ches­tră – pe o sin­gură
coardă (de vi­ori) şi pen­tru o or­ches­tră de surle şi
tobe… Dar Co­vor ol­te­nesc (o piesă la care lu­crez) are
far­mec ma­gic, aduce a corbi verzi pe câmp ne­gru,
cântă alt­fel is­to­ria…“
oc­tom­brie. Fi­na­li­zează tran­scri­e­rea vo­lu­mu­lui Arca Bu­nei
Spe­ranțe: „Am ter­mi­nat de tran­scris vo­lu­mul de «Tea­
tru», cu­le­gere de piese alese, Şase drame […], le voi pre­
zenta, într‑un vo­lum, la Ed[itura] Emi­nescu… Am
pro­mi­si­u­nile to­vu­lui Râ­peanu că mi le pu­blică, chiar
dacă nu toate din ele au fost ju­cate…“ (Scri­soare că­tre
Ma­ria Enescu, „Cra­iova, 12 oct[ombrie] 1978“.)
de­cem­brie. Se în­fi­in­ţează Aso­ci­a­ţia Scri­i­to­ri­lor din Cra­iova.
Ion D. Sîrbu este ales în co­mi­te­tul de con­du­cere, al
că­rei se­cre­tar este Ma­rin So­rescu, dar con­ti­nuă să se
simtă sin­gur, ui­tat, mar­gi­na­li­zat, cla­us­trat într‑un do­
mi­ci­liu for­ţat, etern: „Din­tre toate puş­că­ri­ile mele,
 CRONOLOGIE XCIX

Cra­iova mi se pare as­tăzi a fi cea mai cum­plită şi cea

mai ab­surdă. Fi­indcă e pe via­ţă. Am drep­tul la pa­chet
şi vor­bi­tor, la plim­bare, dar ni­meni nu îmi tri­mite pa­
chet, ni­meni nu mă cere la vor­bi­tor, chiar şi la plim­
bare merg tot­dea­una sin­gur, sin­gur, sin­gur. De aproape
15 ani (până în 1972 mai aveam câ­ţiva co­legi de bârfă
şi câr­ciumă), nu mi‑a mai in­trat niciun pri­e­ten în casă;
nici nu am pri­e­teni în acest oraş [...], am doar câteva
cu­noş­tinţe pru­dente şi mai mulţi ve­cini sau co­legi, res­
pec­tu­oşi, dar ti­mo­raţi. [...] O am pe Sfânta Vi­neri, ce­
lesta mea so­ţie, ea e de­le­gată de limba ro­mână să‑mi
ţină de urât şi să mă pă­zească de sin­u­ci­dere, sau, mai
rău, de ur­let sau ne­bu­nire. Am scris zece cărţi în acest
oraş, mai am în pre­gă­tire vreo trei sau pa­tru: pie­sele, ca
şi ro­ma­nele mele – chiar şi cele pu­bli­cate – sunt, ca şi
mine, sus­pec­tate, su­por­tate, to­le­rate. Aş­tep­tăm îm­pre­
ună o am­nis­tie sau o gra­ţi­ere. Eva­da­rea e im­po­si­bilă.“
(Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, vol. II.)

1979
29 mar­tie. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Le­genda Na­iu­lui, la
Tea­trul de Pă­puşi din Cra­iova.
27 apri­lie. La Tea­trul Na­ţional din Cra­iova se joacă în
pre­mi­eră ab­so­lută drama Co­vor ol­te­nesc, pusă în scenă
cu ti­tlul Seară de taină, de re­gi­zo­rul Dan Ale­xan­drescu,
după ce a fost „ex­tras din text doar par­tea mi­li­tară, eli­
mi­nând, după mine, esen­ţi­a­lul co­vor din fi­nal“, cum
pre­ci­zează într‑o scri­soare că­tre că­tre Do­rina şi Ser­giu
Al‑Ge­orge, da­tată „Cra­iova, 16 mai 1979“.
mai. Re­vista „Tea­trul“, nr. 5, an. XXIV, mai 1979,
p. 62–88, pu­blică Co­vor ol­te­nesc.
C CRONOLOGIE

28 iu­nie. Îm­pli­neşte 60 de ani. Re­vista „Vi­aţa Ro­mâ­

nească“, nr. 6, an. XXXII, iu­nie 1979, p. 8–21, îi pu­
blică Şoa­re­cele B, iar „Ro­mâ­nia li­te­rară“ in­se­rează o
mo­destă notă ani­ver­sară. În le­gă­tură cu acest mo­ment
al vie­ții sale, cri­ti­cul Va­le­riu Cris­tea pre­ci­zează: „Ca un
în­vin­gă­tor, care își asu­mase ener­gic, în forță, le­o­nin,
su­fe­rința, OPERA cu care se în­fă­țișa Ion D. Sîrbu la
cea de a 60‑a ani­ver­sare a zi­lei sale de naș­tere era pro­
pria lui vi­ață, exem­plară, am pu­tea spune ero­ică. Pro­
ba­bil cea mai dra­ma­tică vi­ață a unui scri­i­tor ro­mân din
ul­tima ju­mă­tate de veac, pe mă­sura ce­lui mai pu­ter­nic
ca­rac­ter cu care se poate mândri breasla noas­tră li­te­
rară“ („Ion D. Sîrbu – anii ’80“. Sin­gur în ocea­nul de
proză, în „Ca­iete Cri­tice“, 10–12 (95–97)/1995. Nu­
măr spe­cial de­di­cat lui Ion D. Sîrbu, p. 103.)
no­iem­brie. I se oferă po­si­bi­li­ta­tea să vi­zi­teze Re­pu­blica So­
ci­a­listă Ce­ho­slo­vacă sau R.D.G. Alege Ce­ho­slo­va­cia,
pen­tru a aduce „un oma­giu pos­tum lim­bii şi umo­
ru­lui švejkian al foartei in­te­li­gen­tei mele Mume (se­
mi­an­al­fa­bete), de la care am moş­te­nit ver­bul de a
po­vesti (cu aplomb sa­ti­ric) şi acea per­ma­nentă stare
de ve­ghe faţă de orice formă de ri­di­col, de in­fa­tu­are,
de anti‑ţă­ră­nie bună“. La 14 no­iem­brie, se află la
Praga: „La Praga fi­ind, aud în jur limba prun­ciei mele.
Moja mila maminko a fost cu­vân­tul prin care mama
m‑a pri­mit în prag, la sâ­nul ei. Ca prin vis, acum îmi
aduc aminte cum în­che­iam seara me­reu: Porvalemkuam
Jesus‑Christus, deptiem Pambu, dobrovnot…“ Vi­zi­tând
Ce­ta­tea, în Ca­te­drala Sfân­tul Vitus, are o re­ve­la­ție:
„Într‑o clipă, m‑am gân­dit la «sa­crul» lui Eli­ade, şi
am re­a­li­zat sa­crul. Nu vreau să co­mit o im­pi­e­tate spu­
nându‑ţi acum ceea ce am sim­ţit acolo şi atunci. Eu
 CRONOLOGIE CI

cred că şi clipa mea a fost sa­cră, ca şi în­toar­ce­rea su­fle­

tească ce s‑a în­tâm­plat. Prin pi­cioare mi‑a tre­cut un
fior, mi‑am sim­ţit ră­dă­ci­nile fi­re­lor din pă­rul meu. Si­
mul­tan mi‑am vă­zut toţi mor­ţii dragi, mi‑am amin­tit
cât de mult şi multe am scris, în ul­tima vreme, des­pre
moarte. Parcă am şi tre­mu­rat pu­ţin, apoi am în­ce­put
să mă rog: «Mamă, mamă bună, ajută‑mă, nu mă pă­
răsi!…» Ca un co­pil ne­no­ro­cit şi pă­ră­sit, am mur­mu­
rat cele câ­teva cu­vinte ce se ros­teau în gând, dar asta
nu mai era im­por­tant, ci haloo‑ul care se crease în jur,
un fel de sin­gu­ră­tate în spi­rală, o bucurie însă ne­so­sită
dar anun­ţată, nu mai ve­deam sta­tu­ile al­ta­ru­lui, nici
vi­tra­li­ile, aveam ochii abu­riţi, deşi nu plân­geam. Doar
tre­mu­ram uşor…“ (Scri­soare că­tre Do­rina și Ser­giu
Al‑Ge­orge, „Praga, 18 nov. 1979“.) Această ex­pe­ri­ență
re­li­gi­oasă, „îi va schimba pe ne­sim­țite dar ca­te­go­ric
vi­ața și opera, aces­tea tre­când în mâna Ce­lui de Sus,
umplându‑se de duh şi re­a­li­tate“.
1980
Apare ro­ma­nul Cel mai iu­bit din­tre pă­mân­teni de Ma­
rin Preda. În le­gă­tură cu Pe­trini, per­so­na­jul prin­ci­pal al
ro­ma­nu­lui, în care mulți din­tre pri­e­te­nii săi, în­tre care
și Ale­xan­dru Pa­le­o­logu, iden­ti­fică anu­mite date bi­o­
gra­fice ale sale, Ion D. Sîrbu pre­ci­zează: „Pri­e­te­nii mei,
care îmi cu­nosc bine via­ţa, sus­ţin că acel Pe­trini aş fi eu.
Pe­trini (nu Pe­trila) era fiu de mun­ci­tor, ajunge asis­
tent uni­ver­si­tar pe lângă cel mai mare gân­di­tor din
Cluj, apoi e ares­tat, so­ţia sa ajunge ministreasă, el lu­
crează în mină. Până şi vâ­nă­toa­rea de şo­bo­lani apar­
ţine bi­og­ ra­fiei mele. Cele de mai sus ar fi ale vie­ţii
mele va­luri: sunt şi ale lui Pe­trini. Di­fe­renţa ar fi ur­mă­
toa­rea: Preda pune pe Pe­trini să fi­lo­so­feze după ure­che,
CII CRONOLOGIE

iar eu ştiu fi­lo­so­fie – şi ştiu din lec­turi şi şcoală – nu din

au­zite. Lui Preda (încă trăia), întrebân­du‑mă ce cred
des­pre al său ro­man, Cel mai iu­bit din­tre pă­mân­teni,
i‑am spus (acum îmi pare rău, era pe moarte): «Este
is­to­ria vă­zută prin­tre nişte tes­ti­cule triste.» Şi am ar­gu­
men­tat că: des­pre mină, puş­că­rie şi fi­lo­so­fie nu se
poate scrie din au­zite, ca ama­tor sau ca pri­vi­tor prin ga­
ura cheii.“ (Scri­soare că­tre Victor Mol­do­van, „Cra­iova,
13 sept[embrie] 1986“.)
sep­tem­brie. Într‑o an­chetă a re­vis­tei „Tea­trul“, in­ti­tu­lată
„Şan­tier dra­ma­tur­gic“, vor­beşte des­pre două din pro­
iec­tele sale dra­ma­tice: „Mă gân­desc, în nop­ţile când
plouă, la o ver­si­une de azi a Ga­i­țe­lor lui Ki­ri­țescu.
Față de Dudulencele de odi­ni­oară, ga­i­țele pe care le
cu­nosc (coa­feze, doc­to­riţe, res­pon­sa­bile de gogoșe­
rie, po­e­tese etc.), mi se par mai evo­lu­ate, mai te­ri­
bile… (Am gă­sit şi un ti­tlu: Şase scor­pii şi un scor­pion).
Dar nu voi în­drăzni, cât voi fi în via­ţă, s‑o scriu: risc să
fiu lin­şat în mij­lo­cul Cra­io­vei… („Tea­trul“, nr. 9,
an. XXV, sep­tem­brie 1980, p. 29–30.)
1981
12 iu­nie. Pre­mi­era ab­so­lută a dra­mei Si­mion cel Drept, la
Tea­trul Na­ţional din Cra­iova: „Am scris Si­mion cel
Drept în 1964 – a fost de trei ori apro­bată şi de pa­tru
ori res­pinsă: acum, a in­trat în re­per­to­riu, fără tă­
ieturi…“ (Scri­soare că­tre Ioana Pro­dan, „Cra­iova,
11 sep­tem­brie 1981“.)
„Oa­me­nii aces­tui de tea­tru [Teatrul Naţional din
Cra­iova, n.n.], nu pot uita că, la re­pre­zen­ta­rea uneia
sau al­teia din­tre cele nouă piese de Ion Desideriu
Sîrbu, ju­cate la Cra­iova, di­verşi ofi­ci­ali ai re­gi­mu­lui
sau re­pre­zen­tanţi ze­loşi ai cen­zu­rii (ne­des­fi­in­ţată, de
 CRONOLOGIE CIII

fapt, nici­o­dată) au avut «re­zerve» sau pur şi sim­plu ri­

poste îna­in­tea pre­mi­e­re­lor, operându‑se co­rec­turi de
tot fe­lul, re­scri­eri ale unor mo­mente, tă­ie­turi mu­ti­la­
toare. Aşa s‑a în­tâm­plat şi îna­in­tea pre­mi­e­rei cu piesa
Si­mion cel Drept, când «co­mi­sia ide­o­lo­gică» a re­pro­
şat au­to­ru­lui şi re­gi­zo­ru­lui că au pus ac­cen­tul pe «la­
tura mis­tică a tex­tu­lui» şi că au «exa­ge­rat unele
con­se­cinţe aşa‑zis tra­gice» ale mo­der­ni­ză­rii sa­tu­lui ro­
mâ­nesc în urma co­o­pe­ra­ti­vi­ză­rii agri­cul­tu­rii. Dis­cu­ţi­ile
au fost foarte aprinse, preco­nizându‑se, în­tre al­tele,
schim­ba­rea struc­tu­rală a fi­na­lu­lui, lu­cru pe care – cu
dem­ni­ta­tea sa bi­ne­cu­nos­cută – Ion D. Sîrbu a re­fu­zat
s‑o facă.“ (Ale­xan­dru Fi­rescu, Con­stan­tin Ghe­or­ghiu,
Is­to­ria Tea­tru­lui Na­ţional din Cra­iova, p. 349.)
16 sep­tem­brie. Pro­pune Edi­tu­rii Scri­sul Ro­mâ­nesc, „pen­­
tru anul edi­to­rial 1983, un ro­man de circa 400 de pa­
gini, având ti­tlul pro­vi­zo­riu Lupa. „Ma­nu­scri­sul com­plet
vi‑l pre­dau la sfâr­şi­tul anu­lui ur­mă­tor (1982).“
17 sep­tem­brie. Ul­tima scri­soare că­tre Ser­giu Al‑Ge­orge.
• Scrie la ro­ma­nul Adio, Eu­ropa! (La condition rou­
maine), pen­tru care are nu mai pu­țin de 21 „ti­tluri de
re­zervă“: La condition roumaine, Urâ­ciu­nea pus­tii­rii,
Pi­ro­nul Yalta, Prolegomenă la o vi­i­toare Vic­ti­mo­lo­gie,
Con­fe­si­uni în lanț, Pe‑o gură de iad, A doua um­bră, Ca­
zul pro­fe­so­ru­lui Desiderius Can­did, Can­did și Olim­pia,
Spo­ve­da­nia unor în­vinși, Po­se­dați și de­po­se­dați, Hu­nii
nu mai pleacă, Lunga Du­rată, Finis Historiae, Um­bra
por­tre­tu­lui, Con­cert pen­tru crimă și or­ches­tră, Epi­taf
pen­tru bi­e­tul Karlie, Pros­tul și afi­șul Pri­mă­riei, Ridendo,
Ce mai dăm Ce­za­ru­lui?, Ul­ti­mul Cerc.
22 oc­tom­brie. Pleacă (pen­tru prima și ul­tima dată) în Oc­
ci­dent, cu viză pe 30 de zile, pe baza unei in­vi­ta­ţii
CIV CRONOLOGIE

tri­mise de Da­niel Szé­kely, ne­po­tul său din Cha­mo­

nix. Ajuns la Köln, prin Ion Ne­go­i­ţescu şi Ed­mund
Pollák ob­ţine o bursă DAAD. Viza i se pre­lun­geşte
până la 22 ia­nu­a­rie 1982, timp în care că­lă­to­reşte
prin Ger­ma­nia, Franţa (o lună), Bel­gia, Olanda Da­
ne­marca, El­ve­ţia, vi­zi­tând prin­ci­pa­lele oraşe: „Trei
luni de pe­re­gri­nări tran­sil­vane prin Oc­ci­dent (pri­mul
pa­şa­port, prima ie­şire, pri­mele stre­suri, pri­mele uri­aşe
de­cep­ţii etc.)“.
24 no­iem­brie. Pre­mi­era dra­mei Arca Bu­nei Spe­ranţe, la
Tea­trul „Va­lea Ji­u­lui“ din Pe­tro­şani. Re­gia ar­tis­tică,
Bog­dan Ulmu.
26 de­cem­brie. Ge­ne­ra­lul Iu­lian Vlad vine la Cra­iova și
par­ti­cipă la în­toc­mi­rea pla­nu­ri­lor de­ta­li­ate pen­tru a‑l
re­a­duce în țară pe „fu­ga­rul“ Ion D. Sîrbu. Des­chi­de­
rea DUI „SURU“,
1982
11 ia­nu­a­rie. Aflat la Pa­ris, merge în vi­zită la so­ţii Mo­nica
Lo­vi­nescu şi Vir­gil Ie­runca. Mo­men­tul este re­la­tat de
Mo­nica Lo­vi­nescu în Jur­nal 1981–1984, Hu­ma­ni­tas,
București, 2002, p. 55–56: „Seara, după emi­si­une,
acasă Ion D. Sîrbu cu Goma. Cu to­tul alt­fel de­cât mi‑l
în­chi­pu­iam din scri­sori (fi­rav și plân­gă­reț). Un munte
de om, fiu de mi­ner, pa­sionat de mi­neri (are și tea­tru,
și po­ves­tiri cu ei) și o vi­ață aven­tu­roasă chiar și pen­tru
o Ro­mâ­nie unde s‑a mers din în­chi­soare în în­chi­soare,
adică din aven­tură în aven­tură. Co­mu­nist din clan­
des­ti­ni­tate (în sfâr­șit în­tâl­nesc și eu această fic­ți­une
ob­se­dantă), eva­dând me­reu în tim­pul răz­bo­iu­lui, dar
nu și după. Ares­tat din pri­cina unei piese cu mi­neri pe
care a re­scris‑o pu­nând piesa în 1941 (ceea ce nu‑i îm­
pi­e­dică pe securiști să‑l re­țină ori de câte ori se pe­trece
 CRONOLOGIE CV

ceva în Va­lea Ji­u­lui). Ul­tima în 1977. Are și te­o­rii in­

te­re­sante des­pre re­a­bi­li­ta­rea pro­stiei, ca­li­ta­tea in­dis­
pen­sa­bilă pen­tru a ocupa locuri în ie­rar­hie, des­pre
limba ro­mână care se «re­trage», ase­di­ată de vul­ga­ri­tăți,
des­pre sa­tul ro­mâ­nesc, de­ve­nit un mis­ter (ni­meni nu
se mai duce pe acolo fără mi­si­uni și sar­cini…).“ Într‑o
„Scri­soare des­chisă că­tre Ale­xan­dru Pa­le­o­logu“, „Pa­ris
17 noiembrie1998“, pu­bli­cată în „Jur­na­lul Li­te­rar“,
se­rie nouă, an. IX, nr. 19–20, oc­tom­brie 1988, p. 14,
Paul Goma își amin­tește și el în­tâl­ni­rea cu Ion D.
Sîrbu: „Vă scriu, pen­tru a vă co­mu­nica des­fă­ta­rea pri­
ci­nu­ită de evo­ca­rea lui I[on] D. Sîrbu, în «Jur­na­lul Li­
te­rar» din au­gust 1988. Nu am avut no­ro­cul de a‑l
cu­noaște în îm­pre­ju­rări atât de fa­vo­ra­bile re­ci­ta­lu­ri­lor
sale de bu­fon ge­nial (ca la Sal­cia de tristă amin­tire).
Am fost co­legi la Ji­lava (12, de pe‑a‑ntâia) în­tre de­
cem­brie 57 și fe­bru­a­rie 58. El era proas­păt ares­tat și
încă îl… strân­gea ze­ghea. […] Și iată anul în care el a
ve­nit în sfâr­șit la Pa­ris. L‑am luat de la Monici și l‑am
plim­bat pu­țin prin târg. Ciu­dă­țe­nia: eu nu ci­ti­sem ni­
mic mai de Doamne‑ajută de el, ca să mă facă să‑mi
schimb opi­nia (proastă); nici nu se po­ves­tise des­pre
even­tu­a­lele scri­eri ale sale ori des­pre omul sîrbu că ar fi
deosebit. Re­ve­la­ția a fost… re­ve­la­ție: am știut că merg
ală­turi de un om cu care mă în­țe­leg prin sfer­turi de
cu­vânt. Ce anume mi‑a co­mu­ni­cat el – pe cale bu­cală,
cum zi­cea sergentul Bă­șică de la Ji­lava: că a scris o
carte foarte bună. La care eu i‑am pro­pus să o în­cre­
din­țeze Monicilor (pe care‑i cu­noș­tea mai bine); […]
Sîrbu m‑a îm­bră­ți­șat, cu la­crimi (avea la­crima fa­cilă,
bi­e­tul de el), mi‑a mul­țu­mit pen­tru pro­pu­nere, dar…
el nu poate. El simte că tre­buie să se în­toarcă acasă,
CVI CRONOLOGIE

fiindcă el acolo are o treabă. N‑am in­sis­tat. Îmi pare

rău, dar nu pu­team să trag‑îm­ping un om spre exil –
fi­indcă asta ar fi fost ur­ma­rea. Deci: nu știam ni­
mic‑ni­mic de scri­e­rile lui for­mi­da­bile. Am ci­tit cu
ju­bi­la­ție Adio, Eu­ropa! (nu cu­noș­team amă­nun­tele edi­
tă­rii), dar mai cu seamă co­res­pon­dența și jur­nal/ele.
Mo­ti­vul scri­so­rii de faţă… Aşa, ca să mă bag în vorbă –
des­pre Ion D. Sîrbu, sin­gu­rul car­pato‑du­nă­rean care,
într‑ade­văr, avea treabă, acasă. De aceea ser­ta­rul lui a
fost gă­sit plin după ’89.“
29 ia­nu­a­rie. Dez­a­mă­git, după trei luni de pe­re­gri­nări în
„lu­mea li­beră“, re­vine în țară: „Nu am gă­sit în Oc­
ci­dent, nici la ro­mâ­nii ple­caţi, nici la pri­e­te­nii de alte
na­ţiona­li­tăţi, niciun răs­puns la du­bi­ile mele va­lahe, nicio
cer­ti­tu­dine de vi­i­tor […] Drama noas­tră nu con­tează,
lu­mea e fun­ciar gre­şită, Yalta e des­tin şi moarte.“ (Scri­
soare că­tre Vir­gil Ne­mo­ianu, „Mün­chen, în 23 I ’982“.)
fe­bru­a­rie. Noi pro­iecte li­te­rare: „Scriu nişte proze mici,
12 la nu­măr, sunt pi­lule ale golgothelor mele: le voi
in­ti­tula 12 calvarii“.
20–26 fe­bru­a­rie. Con­vo­cat la Securi­tate pen­tru a lă­muri
„ten­ta­tiva de eva­dare“. Ion D. Sîrbu este obli­gat să
re­la­teze de­ta­liat și în scris că­lă­to­ria în străi­nă­tate.
au­gust. Fi­na­li­zează par­tea I a pri­mu­lui vo­lum a ro­ma­nu­lui
Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine). „Ioa­ni­chie (şi
Pa­le­o­logu) au ci­tit vreo sută de pa­gini, nu pot să‑ţi
spun cât de în­cân­taţi au fost. Ioa­ni­chie mi‑a pro­pus, ca,
în­ce­pând din toamnă, să pu­bli­căm acest ro­man al meu
în se­rii de 50 de pa­gini, în fi­e­care nu­măr din «Viaţa
Ro­mâ­nească». Nu cred că mă apuc să tran­scriu to­tul;
merg îna­inte, să văd în ce gară ajung.“ (Scri­soare că­tre
Ion Ne­go­i­ţescu, „Cra­iova, 13 au­gust 1982“.)
 CRONOLOGIE CVII

oc­tom­brie. Nu­vela Pi­sica apare în re­vista „Ra­muri“, nr. 10

(220), p. 8.
no­iem­brie. Apare, la Edi­tura Emi­nescu, vo­lu­mul Arca Bu­nei
Spe­ranţe, se­ria Tea­tru co­men­tat, cu­prin­zând pie­sele
Arca Bu­nei Spe­ranţe, Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu, La o pia­
tră de ho­tar, Frunze care ard, Co­vor ol­te­nesc, Si­mion cel
Drept, Pra­gul Al­bas­tru: „Am în mână – în sfâr­şit –
exem­pla­rul sem­nal al vo­lu­mu­lui de Tea­tru Co­men­tat,
Arca Bu­nei Spe­ranţe (7 drame, 596 p., pre­ţul 23,50 lei).
Co­perta e cam verde, merge: sunt mul­ţu­mit de li­teră,
de pa­gi­na­ţie, de acu­ra­te­ţea gra­fică în ge­ne­ral.“
1983
fe­bru­a­rie. La 4 fe­bru­a­rie, predă Edi­tu­rii Car­tea Ro­mâ­
nească co­rec­tu­rile vo­lu­mu­lui Șarecele B și alte po­ves­tiri:
„Ieri m‑am în­tors din Bucureşti, am pre­dat co­rec­tu­rile la
vo­lu­mul meu de po­ves­tiri (Şoa­re­cele B şi alte po­ves­tiri),
care vo­lum va fi pe pi­aţă, sper, în ma­xi­mum o lună. E
al meu, foarte al meu; toc­mai fi­indcă ma­jo­ri­ta­tea nu­
ve­le­lor din el au fost scrise în­tre 1943–1957; ele s‑au
pier­dut, în 1977, le‑am re­gă­sit, le‑am tran­scris,
iată‑mă, ce baftă!?, în po­se­sia unui «por­tret al au­to­
ru­lui din ti­ne­reţe». Dacă în pie­sele mele mă re­fu­
giez în su­b­li­mul şi stu­pi­dul se­col XIX, în po­ves­ti­rile
mele, fug în­a­poi până la Boc­cac­cio şi Swift (mu­ta­
tis‑mu­tan­dis, bi­ne­în­ţe­les).“ (Scri­soare că­tre Vir­gil
Ne­mo­ianu, „Cra­iova, 5 febr[uarie] 1983“.)
mar­tie. Re­nunță de­fi­ni­tiv la a mai scrie Tea­tru. Con­ti­nuă
să lu­creze la Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine) (vo­­
lu­mul I, par­tea a doua) și se gân­dește să‑și scrie amin­ti­
rile. La 18 mar­tie, îi scrie Eli­sa­be­tei Pop: „Am re­nun­ţat
de­fi­ni­tiv la a mai scrie Tea­tru, am tre­cut cu to­tul pe
Proză, aşa cred eu că e mai eco­no­mi­cos. Scriu un ro­man
CVIII CRONOLOGIE

greu, dacă îl ter­min anul acesta, la anul îi adaug un vo­

lum de amin­tiri… Că am… Şi cu asta, con­si­der opera
mea ter­mi­nată… [...] Nu sunt cel mai bun, dar sunt
sin­gu­rul scri­i­tor care, în 1982‑83, pu­blic, cu mân­drie,
tot ce am scris… în anii ob­se­dan­tu­lui de­ce­niu. Şi aşa,
în mare să­ră­cie şi umi­linţă, scriem. Din ce în ce mai
bine. Proză. Nouă…“
mar­tie. Plă­nu­ieşte or­ga­ni­za­rea, la Cluj, a unui „sympo­
zion Radu Stanca“, îm­pre­ună cu pri­e­te­nii săi, foşti
mem­brii ai Cer­cu­lui Li­te­rar, dar „…to­tul se amână
ad kalendas… Din mo­tive obi­ec­tive… Poate că voi
ştiţi de ce, eu, aici, doar pre­su­pun: Cer­cul Li­te­rar nu e
iu­bit în Cluj! Cum să fim? Noi sun­tem un grup de
mar­tori ai unor ca­ri­ere, ai unor crime li­te­rare, ai unui
de­ce­niu ce tre­buie ui­tat: de ce să ne adune exact aceia
care au tot in­te­re­sul să ne ştie ri­si­piţi şi ui­taţi? Poate
mă în­şel: nu pot să uit că vo­lu­mul meu de proză a
fost re­fu­zat de «Da­cia» (ai că­rei şefi erau foşti elevi ai
mei), că niciun tur­neu cu pie­sele mele nu a fost ad­
mis la Cluj.“ (Scri­soare că­tre Puiu şi Eta Bo­e­riu,
„Cra­iova, 2 mar­tie 1983“.)
apri­lie. La 28 apri­lie, îi scrie lui Ion Ne­go­i­țescu: „…Stau
prost cu TIMPUL; ce pă­cat că nu pot scoate de la
CEC, din eco­no­mi­ile mele de TIMP. [...] Or, eu am
de ter­mi­nat două ro­mane […], am de scris un vo­lum
«De ce râ­deam cu Lucian Blaga»: plus câ­teva me­mo­
rii… Dar simt că ce­lula mea ner­voasă ce­dează, che­
mări de dis­pa­ri­ţie mă sorb, une­ori lupt ca la Gri­viţa,
con­tra ace­lui uci­gă­tor sen­ti­ment care în­cepe cu À
quoi bon?“
• Vo­lu­mul Şoa­re­cele B şi alte po­ves­tiri apare la Edi­
tura Car­tea Ro­mâ­nească. „Vo­lu­mul e scris în anii
 CRONOLOGIE CIX

1943–1956, în cea mai mare parte (doar tran­scris

acum). Mi se pare ono­ra­bil să pot pu­blica în de­ce­niul
cinci nişte nu­vele scrise în de­ce­niul unu, cu mân­drie
chiar… Ele sunt ar­de­le­neşti foarte, fără să fie to­tuşi pe
li­nia Sla­vici, Agâr­bi­ceanu, Rebreanu, Pa­vel Dan…
Cred că sunt un mitteleuropäer incura­bil, pe atunci
cre­deam că sunt un bun cer­chist, azi ştiu că sunt
foarte, foarte – cum bine ai zis tu de Na­bo­kov – un bun
ro­mân tri­lingv… (Scri­soare că­tre Vir­gil Ne­mo­ianu,
„Cra­iova, 27 mar­tie 1983“.)
mai. La 7 mai îi scrie lui Vir­gil Ne­mo­ianu: „Am un ro­man
care e aproape gata [Adio, Eu­ropa! (la condition
roumaine), n.n.] şi acest ro­man ştiu că e foarte bun,
Weltliteratur, toc­mai pen­tru că e hiperbalcanic. Mă
culc cu el, vi­sez prin el, mă tre­zesc pen­tru el. [...] Am
64 de ani, e târ­ziu, e frig în Lume, Eu­ropa se duce dra­
cu­lui, eu to­tuşi vreau să ter­min aceste două ro­mane ale
mele. Ca­ri­era mea li­te­rară a în­ce­put la 50 de ani, vo­lu­
mul de proză ce îl vei primi ar fi tre­buit să fie vo­lu­mul
meu de de­but.“
13–17 mai. Par­ti­cipă la Fes­ti­va­lul de Po­e­zie „Lucian
Blaga“, de la Se­beş (13–17 mai) şi merge în pe­le­ri­naj
în lo­ca­li­ta­tea na­tală a ma­gis­tru­lui său, Lan­crăm, unde,
pe 15 mai, va fi dez­ve­lită o sta­tuie a Po­e­tu­lui.
21 mai. Pre­mi­era ab­so­lută a pie­sei Pra­gul Al­bas­tru, pe
scena „Tea­tru­lui Ti­ne­re­tu­lui“ din Pi­a­tra‑Neamţ. Re­
gia Mir­cea Cornişteanu.
iu­nie. Ci­teşte şi lu­crează la prima ver­si­une a vo­lu­mu­lui I
al ro­ma­nul Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine):
„…Ide­a­lul meu de proză este unul de de­fu­lare fi­lo­so­
fică şi de autovendetă sa­ti­rică. Moi je suis le nouveau
Can­dide… [...] Ro­ma­nul meu, la care lu­crez (mai
CX CRONOLOGIE

ales nop­ţile, când dorm bine), îl vi­sez ca un fals tra­tat

de bal­ca­no­lo­gie, in­tro­du­cere în filosofirea sub­is­to­
riei, ma­nual pen­tru uzul ce­lor care con­fundă du­re­rea
cu su­fe­rinţa (şi pe cre­ti­nul cri­mi­nal, care este dom­
nul Harriman, cu Chris­tos).“ (Scri­soare că­tre Vir­gil
Nemoianu, „Cra­iova, 25 iu­nie 1983“).
6 iu­lie. Îi scrie lui Ne­go­i­ţescu: „Din toamnă, mă apuc
să‑mi scriu me­mo­ri­ile, am o gră­madă, din cele mai
grele, vreau pi­xuri nem­ţeşti, le scriu noap­tea (ziua
bat la ma­şină ro­ma­nul meu care acum se nu­meşte
Cio­coii noi şi vechi)“.
1 au­gust. Scrie pri­mele pa­gini în Ca­ie­tul „I“, pri­mul din
cele 6 de 200 de file ve­line (de­nu­mite „ca­ie­tele ne­gre“,
după cu­loa­rea co­per­tei), care con­sti­tuie prima formă a
Jur­na­lu­lui unui jur­na­list fără jur­nal. Din „Cu­vân­tul
îna­inte“ al aces­tui ca­iet, in­ti­tu­lat „Pri­mă­vara 1983“,
ci­tăm: „Deşi am vreo cinci lu­crări li­te­rare mari în­ce­
pute, în­cep acest prim ca­iet de note cu sen­ti­men­tul că
fac o treabă bună, ab­so­lut ne­ce­sară pen­tru lim­pe­zi­rea
ape­lor în care înot. Cred că am peste o mie de fişe pe
care le cre­deam eu a fi ne­ce­sare în ela­bo­ra­rea ce­lor
două ro­mane ale mele: Lu­pul şi Ca­te­drala (ti­tlu, sper,
de­fi­ni­tiv), pe care l‑am în­ce­put în 1975 şi l‑am în­tre­
rupt la pa­gina ma­nu­scris 150, în 1977; şi Can­did în
Isarlâk, ti­tlu pro­vi­zo­riu, ro­ma­nul pe care mă stră­du­
iesc să îl ter­min anul acesta.“
16 au­gust. Te­le­vi­zi­u­nea trans­mite în­re­gis­tra­rea cu spec­
ta­co­lul Seară de taină.
16 oc­tom­brie. Pe scena Tea­tru­lui de Stat din Ora­dea, sec­
ţia ma­ghiară, are loc pre­mi­era dra­mei Arca Bu­nei Spe­
ranţe. Re­gia şi tra­du­ce­rea Szombati Gille Ottó.
 CRONOLOGIE CXI

• Este în­gri­jo­rat de soarta vo­lu­mu­lui Bi­e­ții co­me­di­anți:

„…Co­me­di­ile mele, din care două sau trei, mi s‑a spus,
ar fi aproape eu­ro­pene […], zac boala de moarte la
Edi­tură. Am pri­mit 48 de ga­ran­ţii «pe cu­vânt de
onoare» că, mâine, poi­mâine, ele sunt pe pi­aţă. Acum,
cred că tre­nul al­bas­tru a tre­cut de­fi­ni­tiv prin gara noas­
tră. Mi s‑a spus: «Car­tea dum­nea­voas­tră a fost la an­
chetă ». Am în­ghe­ţat: cu­vân­tul acesta e groaz­nic. Cum
la an­chetă? «Da, mi s‑a spus, mai nou fi­e­care ma­nu­
scris e re‑an­che­tat la Con­si­liu de o co­mi­sie mun­ci­to­
rească, ide­o­lo­gică…».“ (Scri­soare că­tre Li­viu Rusu,
da­tată „Cra­iova, 4 oct[ombrie] 1984“.)
25 no­iem­brie. I se acordă Pre­miul „Ion Luca Ca­ra­giale“ al
Aca­de­miei Ro­mâne, pe anul 1982, pen­tru vo­lu­mul
Arca Bu­nei Spe­ranţe, se­ria Tea­tru co­men­tat.
24 de­cem­brie. Pre­miul de dra­ma­tur­gie al Uni­u­nii Scri­
itori­lor, pe anul 1982, pen­tru vo­lu­mul Arca Bu­nei
Speranţe, se­ria Tea­tru co­men­tat.
• Nu­vela Şoa­re­cele B este in­clusă în vo­lu­mul Nu­vela şi
po­ves­ti­rea ro­mâ­nească în de­ce­niul opt. An­to­lo­gie, in­tro­
du­cere şi apa­rat cri­tic de Cor­nel Reg­man, Bucureşti,
Edi­tura Emi­nescu, 1983, p. 54–80.
1984
12 ia­nu­a­rie. Pre­mi­eră cu Arca Bu­nei Spe­ranţe, la Tea­trul
Evre­iesc de Stat. Re­gia Ge­orge Te­o­do­rescu. Tra­du­ce­
rea în idiş de S. Rubingher.
23 fe­bru­a­rie. Pre­mi­era ab­so­lută a co­me­diei Plautus şi
Fan­fa­ro­nii, pe scena Tea­tru­lui Dra­ma­tic „Ge­orge Ba­
co­via“ din Ba­cău, având ti­tlul schim­bat în Ne­po­ţii lui
Plautus. Re­gia, Mir­cea Ma­rin. „…Spec­ta­co­lul de la
Ba­cău con­ti­nuă cu mare suc­ces de pu­blic. Dar, me­reu
şi me­reu, so­sesc di­fe­riţi in­spec­tori care taie, taie, taie…
CXII CRONOLOGIE

Acum trei­zeci de ani, am spus că, ciu­dat, «cu­vân­tul cel

mai cen­zu­rat e cu­vân­tul cen­zură ». Acum tră­iesc pe viu
acest ade­văr: to­tul e sus­pec­tat de «alu­zie»: car­tof, pâine,
la­bo­ra­tor, vi­i­tor, bu­nă­stare etc.“ (Scri­soare că­tre Li­viu
Rusu, „19 mar­tie 1894“.)
13 mai. Arca Bu­nei Spe­ranţe, pre­mi­eră la Tea­trul de Stat
din Arad, re­gia Ma­ria Bâta. Ace­eaşi piesă va fi ju­cată
în pre­mi­eră şi la In­sti­tu­tul de tea­tru „Szentgyörgyi Is­
tván“ din Târgu‑Mu­reş, sec­ţia ro­mână.
iu­nie. Ter­mină de scris vo­lu­mul I („prima ver­si­une“) al
ro­ma­nu­lui Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine).
17 sep­tem­brie. Dă o de­cla­ra­ţie (trei pa­gini) Edi­tu­rii Scri­sul
Ro­mâ­nesc, în care face pre­ci­zări în le­gă­tură cu fi­e­care
piesă din vo­lu­mul Bi­e­ţii Co­me­di­anţi, co­me­dii‑eseu:
„De­cla­ra­ţie pri­vind soarta şi sta­tu­tul co­me­di­i­lor mele
in­cluse în vo­lu­mul Bi­e­ţii Co­me­di­anţi […] Piesa
aceasta [Bi­e­ţii co­me­di­anţi, n.n.] (ti­tlul vo­lu­mu­lui) nu
con­ţine nici o «şo­pârlă» ide­o­lo­gică, ea e ve­selă şi in­te­
li­gentă. E scrisă în 1968 – eroul prin­ci­pal fi­ind in­spi­
rat de di­rect[orul] Radu Ni­co­lae şi so­ţia sa, nu am
vrut să o fac pu­blică. După moar­tea lui Radu (care a
fost un mare ac­tor), am zis să mai treacă o vreme până
lu­mea uită la cine fac alu­zie. Tea­trul Na­ţional din
Cra­iova a vrut s‑o joace (Dincă + Fi­rescu), dar au pre­
fe­rat pie­sele Co­vor ol­te­nesc sau Seară de taină, din mo­
tive de con­junc­tură. Aceasta îmi este de­cla­ra­ţia pe
care o sem­nez cu «bună spe­ranţă». Ion D. Sîrbu. Cra­
iova, 17 Sept. 1984.“ Această de­cla­ra­ţie îi ur­mează al­
teia, da­tată la 2 apri­lie 1984: „Sub­sem­na­tul de­clar pe a
mea răs­pun­dere că faţă de tex­tul ce a cir­cu­lat în tea­tre şi
la Con­si­liul Cul­tu­rii (în­tre 1968–1983), tex­tul pre­dat
 CRONOLOGIE CXIII

la Edi­tură nu con­ţine nici un adaos, nici o schim­

bare, nici un ac­cent nou.“
1985
30 ia­nu­a­rie. Acordă Ele­nei Şte­fă­nescu un in­ter­viu in­ti­tu­
lat Un scri­i­tor este o in­ves­ti­ţie a lim­bii aces­tui pă­mânt,
pu­bli­cat, după ce a fost dras­tic cen­zu­rat, în „Scânteia
ti­ne­re­tu­lui. Su­pli­ment li­te­rar‑ar­tis­tic“, an. V, nr. 51
(222), Du­mi­nică, 22 de­cem­brie 1985, p. 3.
15 fe­bru­a­rie. Ra­di­oul di­fu­zează de la ora 20,05, pe pro­gra­
mul III, Arca Bu­nei Spe­ranţe. În dis­tri­bu­ţie: Ge­orge
Con­stan­tin, Va­le­ria Se­ciu, Gina Patrichi, Flo­rian Pittiş,
Dan Con­du­ra­che.
apri­lie. Vo­lu­mul Bi­e­ţii co­me­di­anţi, co­me­dii‑eseu (Sâm­
băta amă­gi­ri­lor, Ca­tra­fu­sele, Bi­e­ţii co­me­di­anţi, Le­genda
Na­iu­lui, Da­cia 1301, Plautus şi Fan­fa­ro­nii), de­di­cat
„Bu­nu­lui meu Pro­fe­sor, Liviu Rusu, că­ruia îi da­to­
rez ini­ţi­e­rea mea în Li­tere şi Tea­tru“, apare la Edi­tura
Scri­sul Ro­mâ­nesc, Cra­iova.
23 au­gust. Ter­mină de scris vo­lu­mul II (ul­tima ver­si­une)
al ro­ma­nu­lui Can­did la Isalkâk, al că­rui ti­tlu fi­nal şi
de­fi­ni­tiv va fi Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine).
Pe ver­soul pa­gi­nii 815 a dac­ti­lo­gra­mei, Ion D. Sîrbu
no­tează tes­ta­men­tar: „În­ce­put în 1977 – nu­velă./
Pu­bli­cată nu­vela Adio, Genopolis!, «Ra­muri», 1981./
Vo­lu­mul I (primă ver­si­une), ter­mi­nat în Iu­nie 1984./
Vo­lu­mul II (ul­tima ver­si­une), ter­mi­nat în 23 Aug.
1985./ Vo­lum des­ti­nat a fi pu­b li­cat, even­tual,
Post‑mor­tem. (Pre­dat Mu­ze­u­lui Li­te­ra­tu­rii îm­pre­
ună cu ce­le­lalte ma­nu­scrise: ca­iete, jur­nale, texte ne­
pu­bli­cate.)“ Ul­te­rior, va adă­uga încă 36 de pa­gini
dactilo, având ti­tlul În loc de Tes­ta­ment, în­so­ţit de ur­
mă­toa­rea notă: „Acest al doi­lea fi­nal de ro­man se va
CXIV CRONOLOGIE

pu­blica nu­mai în caz că per­soana în­tâi a aces­tor po­

ves­tiri va fi ares­tată, an­che­tată şi ucisă de bra­ţul cel
lung al re­vo­lu­ţiei con­ti­nue.“
• Noi pro­iecte li­te­rare: „…Mă ob­se­dează ideea unei
cărţi des­pre co­lo­nia mi­ni­eră Pe­trila, în care m‑am năs­
cut, în care am cres­cut: aş fi a cin­cea ge­ne­ra­ţie de mi­
neri, eu în­sumi am lu­crat în două rân­duri (1945 şi
1963) în această mină a stră­mo­şi­lor mei. Nu do­resc o
lu­crare so­ci­o­lo­gică şi nici o de­scri­ere na­tu­ra­list‑pi­to­
rescă a aces­tei lumi atât de spe­ci­fice. Eu vreau, cu ochii
mei de co­pil, să po­ves­tesc ce ştiu des­pre pă­rin­ţii mei
(ta­tăl meu fi­ind arhemodelul meu de om şi pro­le­tar)
şi do­resc să pre­zint lu­mea ve­che a mi­ne­ri­lor prin ochii
ta­tă­lui meu. De astă dată, sunt la vâr­sta Ta­tă­lui meu,
în­cep să în­ţe­leg cum a vă­zut şi cum nu a în­ţe­les el anu­
mite lu­cruri. Aş dori, făcându‑i tra­gi­cul por­tret, să fac,
de fapt, mo­no­gra­fia li­te­rară a unei lumi dis­pă­rute.“
(Scri­soare că­tre Ma­ria Graciov din 1985, ne­da­tată.)
17 de­cem­brie. Moare Li­viu Rusu. Din ca­uza ca­pri­ci­i­lor
vre­mii și a sus­pen­dă­rii tre­nu­lui spre Cluj, nu a par­ti­
ci­pat la fu­ne­ra­lii. Aşa a vrut soarta: nici la Blaga, nici
la ta­tăl său, nici la Li­viu Rusu. La 19 de­cem­brie, îi scrie
doam­nei Tinca Rusu: „Mă simt şi eu sfâ­şiat su­fle­
teşte – mă doare fi­zic fap­tul că nu pot fi ală­turi de fa­
mi­lia iu­bi­tu­lui meu Pro­fe­sor şi Men­tor – fa­mi­lie din
care, îmi place să sper şi să cred, fac şi eu parte… […]
Să­rut mâna rece a Ma­re­lui meu Das­căl Li­viu Rusu,
fi­indcă da­to­rez, mâi­nii sale calde, bă­taia de încura­jare
pe umeri ce am pri­mit‑o cu 40 [de] ani în urmă.“
25 de­cem­brie. Notă în Jur­nal: „Noap­tea de Cră­ciun. Sunt
atât de sin­gur, atât de de­parte de oa­meni şi izo­lat de
 CRONOLOGIE CXV

lume, în­cât nu ar fi de­loc ex­clus ca tot ce vi­sez şi gân­

desc să fie atât de fals, în­cât să fie ade­vă­rul‑ade­vă­rat.“
1986
10 ia­nu­a­rie. Notă din Jur­nal, „Iarna trei: 1985–1986:
„Doamne, în­vaţă‑ne să ne nu­mă­răm bine zi­lele vie­ţii
noas­tre. («Doamne, în­vaţă‑l să‑şi nu­mere bine zi­lele
Pu­te­rii sale!»)“
• Tran­scrie Ca­ie­tul „III“ al Jur­na­lu­lui („Iarna trei:
1985–1986)“.
7 mar­tie. Pre­mi­era pie­sei Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu, la Tea­
trul Na­ţional din Cra­iova.
Notă în Jur­nal: „Scriu ro­mane, având ur­mă­toa­rea lege
mo­rală, ce îmi în­lo­cu­ieşte es­te­tica sau sti­lul: să scriu
în aşa fel, în­cât tex­tul ce l‑am ter­mi­nat să‑l pot da şi
Ta­tă­lui meu şi lui Blaga spre lec­tură, şi amân­doi să
fie – fi­e­care în fe­lul său – mul­ţu­miţi. [...] Lo­zinca ce o
am de aproape zece ani pe du­la­pul meu cu dic­ţionare
sună aşa: «Nu vreau să scriu cum nu s‑a mai scris: vreau
să scriu des­pre ce nu s‑a mai scris!»
mai. Pre­miul Ga­lei tea­tru­lui is­to­ric (edi­ţia a V‑a), Cra­iova,
12–18 mai 1986, pen­tru spec­ta­co­lul Iarna Lu­pu­lui
Ce­nu­şiu.
iu­nie. Nu­vela Şoa­re­cele B, tra­du­cere de An­drei Ko­vács,
apare la Mos­cova, în re­vista „Inostrannia li­te­ra­tura“,
nr. 6, p. 98–119. La sub­sol, în p. 98, o scurtă notă
bio‑bi­bli­o­gra­fică (11 rân­duri), iar în fron­tis­pi­ciu, la­
te­ral‑stânga, o fo­to­gra­fie de 4×5 cm.
no­iem­brie. Fi­na­li­zează ro­ma­nul Lu­pul şi Ca­te­drala, în­ce­
put în 1975, con­trac­tat cu Edi­tura Car­tea Ro­mâ­
nească, în 1985. Ma­nu­scri­sul (490 p.) este de­pus la
Edi­tură, fapt con­sem­nat într‑o scri­soare că­tre Olga
Caba, da­tată „Cra­iova, 22 nov. 1986“: „Am pre­dat
CXVI CRONOLOGIE

acum zece zile acest ro­man Lu­pul şi Ca­te­drala, la care

am lu­crat ca la ga­lere: fi­nit dam­nat opus – zic eu
acum – fi­indcă ur­mează faza (pe care tu o cu­noşti
prea bine) («Du­lea lex, sed lex») în care se taie ari­pile
în­ge­ri­lor.“ Și avea drep­tate. Cu toate că be­ne­fi­ci­ază de
„un re­fe­rat ex­trem de fa­vo­ra­bil, în­toc­mit de cri­ti­cul
Cor­nel Reg­man“, „con­du­ce­rea edi­tu­rii «Car­tea Ro­
mâ­nească» ajunge la con­clu­zia că nu este pu­bli­ca­bil“,
că este „Bun pen­tru Eu­ropa Li­beră, nu pen­tru Car­tea
Ro­mâ­nească“. Pe căi oculte, ma­nu­scri­sul ajunge în
po­se­sia Di­rec­ţiei I a De­par­ta­men­tu­lui Securi­tă­ţii Sta­
tu­lui, ale că­rei con­clu­zii sunt con­sem­nate în adresa
Nr. 151/AV/0/0074206, din 31 oct. 1987, tri­misă
In­spec­to­ra­tu­lui Ju­de­ţean Dolj al Mi­nis­te­ru­lui de In­
terne: „Ro­ma­nul «Lu­pul şi ca­te­drala» are un me­saj
di­si­mu­lat în care au­to­rul I. D. SÎRBU te­o­re­ti­zează
ideea că noua so­ci­e­tate ar fi o eroare de or­din is­to­ric,
iar in­di­vi­dul este con­dam­nat la al­te­rare pro­gre­sivă da­
to­rită opre­si­u­nii exer­ci­tate de apa­ra­tul de stat.“ În
apri­lie 1987, Ion D. Sîrbu re­trage ma­nu­scri­sul.
1987
5 ia­nu­a­rie. În­cepe să scrie, după o mi­nu­ţi­oasă do­cu­men­
tare bi­bli­o­gra­fică şi pe te­ren, Dan­sul ur­su­lui Buru, ro­
man pen­tru co­pii și bu­nici, „o fa­bulă des­pre ani­male,
li­ber­tate, dra­goste şi moarte“.
29 iu­nie. Îi scrie De­liei Co­truș: „Ieri am îm­pli­nit 68 de
ani, mă simt foarte stu­pid şi ra­tat; îmi lip­sesc 17 ani
din via­ţă, îmi lip­sesc 7 cărţi grele din bi­bli­o­gra­fie“.
27 iu­lie. Scri­soare că­tre Cor­nel Reg­man: „Ma­tu­ri­ta­tea la
care am ajuns acum, tre­buia s‑o ating la 40–50 ani ai
mei [...]. Am mo­mente când, gândindu‑mă la nea­mul
ma­mei mele, îmi vine să‑mi dau de­mi­sia din ethnie,
 CRONOLOGIE CXVII

de­mi­sia din is­to­rie. Dar… dar… de­mi­sia din limbă

nu o pot da. Limba e pa­tria mea şi des­ti­nul meu. Aşa
că pot să îţi spun că am pus la punct un apa­rat de mă­
su­rare a fricei şi cu­ră­ţiei. Simt omul fri­cos la 100 de
metri şi mi­ros un tur­nă­tor la pri­mele trei cu­vinte şi
zâm­bete. Cu acest apa­rat ci­tesc li­te­ra­tura ro­mână…“
au­gust. Fi­na­li­zează ro­ma­nul Dan­sul ur­su­lui Buru și îl
predă, con­form unui contarct sem­nat an­te­rior, Edi­tu­
rii Scri­sul Ro­mâ­nesc din Cra­iova: „Cu Lu­pul, nu am
avut no­roc, în­cerc acum cu un urs: dacă mi se re­fuză
şi ur­sul, nu‑mi mai ră­mâne de­cât hi­ena sau vi­er­mele
în hrean.“
no­iem­brie. În­cre­din­ţează Edi­tu­rii Car­tea Ro­mâ­nească
ro­ma­nul Dan­sul ur­su­lui Buru, „re­fu­zat“ de Scri­sul
Ro­mâ­nesc. Con­ti­nuă tran­scri­e­rea „ca­ie­te­lor de noapte“:
„Am scris două ro­mane grele (ser­ta­rul meu e ca un
fu­run­cul op­ti­mist), am pre­dat un al tre­i­lea ro­man
«pen­tru co­pii şi bu­nici», Dan­sul Ur­su­lui la C[artea]
R[omânească] – să ve­dem ce soartă va avea. Acum
îmi tran­scriu vo­lu­mul de «glosse», Exer­ci­ţii de lu­ci­di­
tate, mi­cro­e­se­uri pen­tru bu­solă şi spo­ve­da­nie“, „note
(sau glosse, sau gnome, sau mi­cro­e­se­uri), […] sim­ple
anexe ale tim­pu­lui în care, lu­crând ca un con­dam­nat
la moarte, mi‑am scris ro­ma­nele Adio, Eu­ropa! (La
condition roumaine), Lu­pul şi Ca­te­drala şi Dan­sul Ur­
su­lui, [având] de‑a lun­gul ani­lor 1983–1987, di­fe­rite
ti­tluri de ser­vi­ciu: Ca­ie­tele ro­bu­lui De­zi­de­riu, Fi­ri­mi­
turi de la masa să­ra­cu­lui, Ada­gii şi soliloquii şi, de circa
doi ani, Exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate…“ Scrise în­ce­pând din
1983 şi până în 1989, în şase ca­iete de 200 file ve­line,
„aceste dis­pa­rate note“ con­sti­tuie prima formă a Jur­
na­lu­lui unui jur­na­list fără jur­nal.
CXVIII CRONOLOGIE

de­cem­brie. Notă în Jur­na­lul unui jur­na­list…: „În tim­pul

aces­tor te­ri­bile ierni ale bătrâneţelor mele urâte, am
ter­mi­nat trei vo­lume de proză: La condition roumaine
(2 vol., 900 p.), Lu­pul şi Ca­te­drala (460 p.) şi Dan­sul
Ur­su­lui (320 p.). Dum­ne­zeu cu mila.“
1988
Notă în Jur­nal: „Va tre­bui – chiar în iarna ce ur­mează –
să‑mi scriu acea carte de me­mo­rii ce se va in­ti­tula
De­pun măr­tu­rie. Tre­buie să po­ves­tesc tot ce ştiu eu
des­pre această apo­ca­lipsă, în care am in­trat după răz­
boi şi din care nu vom ieşi nici­o­dată.“
mai. Ter­mină de tran­scris (dac­ti­lo­gra­fiat) vo­lu­mul 2 al Jur­
na­lu­lui unui jur­na­list fără jur­nal, după cum pre­ci­zează
într‑o scri­soare că­tre Ho­ria Stanca, da­tată „Cra­iova,
21 mai 1988“.
iu­nie. Către sfârșitul lunii, vine la Petroșani, la sora sa,
Irina. Aici, realizează Albumul foto al familiei, lipind,
pe hârtie A4, o bună parte a fotografiilor din arhiva
sa, scriind câte o mică explicație în dreptul fiecăreia.
Viața lui Ion D. Sîrbu prin imagini. O biografie ilus­
trată. Fotografii din copilărie, adolescență, stu­
denție, front, din perioada cât a fost secretar literar.
Pă­rinții, fratele, sora, nepoții, unchii, soțiile, iubi­tele,
colegii, prietenii.
iu­lie. Dan­sul Ur­su­lui, ro­man pen­tru co­pii şi bu­nici (ti­
tlu im­pus de edi­tură) apare la Edi­tura Car­tea Ro­mâ­
nească: „Ro­ma­nul meu Dan­sul Ur­su­lui mi se pare a fi
o for­mulă de ro­man po­li­tic (ple­doa­rie in­di­rectă îm­po­
triva ti­ra­ni­lor, a puş­că­riei, ro­biei, îm­po­triva mi­li­ta­ri­
lor etc.), re­a­li­zat prin ceea ce eu nu­mesc acum „recurs
la me­toda co­pi­lă­riei lu­cide“. Edi­ția a II‑a, ne­cen­zu­rată,
 CRONOLOGIE CXIX

în­gri­jită de Toma Velici, pre­față de Ovi­diu Ghi­dir­mic,

co­perta Mi­ha­ela Șchiopu, Cra­iova, MJM, 2005.
• Trei din­tre nu­ve­lele sale, Com­par­ti­ment, Doi in­te­lec­
tu­ali de rasă, Cimex lecturalia, tra­duse în limba rusă de
An­drei Ko­vács, sunt pu­bli­cate în vo­lu­mul an­to­lo­gic
În­tâl­ni­rea. Din proza ro­mâ­nească con­tem­po­rană, p. 10–
76, apă­rut în co­lec­ţia Bi­bli­o­teca re­vis­tei „Inostrannaia
li­te­ra­tura“, la edi­tura mos­co­vită „Iz­ves­tia“, for­mat
BPT, 224 pa­gini.
oc­tom­brie. Se do­cu­men­tează, se pre­gă­teşte să‑şi scrie me­
mo­ri­ile. Re­ci­teşte jur­na­lul 1952‑1953, no­tând la
sub­so­lul fi­lei 31: „P.S. Re­ci­tesc acum (27 oct[ombrie]
’988) acest ca­iet toc­mai fi­indcă tre­buie să mă apuc să
scriu aceste «me­mo­rii».“
18 no­iem­brie. După un con­sult me­di­cal, află că „mica jenă
ce o re­sim­țea de ceva vreme în gât este di­a­gnos­ti­cată
drept can­cer“. În seara de 20 no­iem­brie, își ci­tește „tes­
ta­men­tul“, iar ne­po­tul său, in­gi­ne­rul Ale­xan­dru Far­caş,
îl în­re­gis­trează pe bandă mag­ne­tică cu MAJAK‑ul 203,
cum­pă­rat spe­cial pen­tru a‑și de­păna me­mo­ri­ile, ce nu
le pu­tea scrie. Este vorba de două texte, Să nu uit…
un fel de „credo“, scris în noap­tea de 27 oc­tom­brie
1973, îna­in­tea pen­si­o­nă­rii și ata­șat unei scri­sori că­tre
N. Ca­ran­dino, da­tată „Cra­iova, 23 au­gust 1975“, și fi­
na­lul ro­ma­nu­lui Dan­sul Ur­su­lui. Banda mag­ne­tică se
află în Ar­hiva Fa­mi­liei Sîrbu (în păs­tra­rea doam­nei
Elisabeta Sîrbu). Peste cinci zile, a fost ope­rat de prof.
dr. Ius­tin Mi­hă­escu, la Spi­ta­lul Cli­nic Cra­iova: „Mâine,
vi­neri, 25 nov., voi fi ope­rat. Ope­ra­ţie grea, fi­indcă am
fă­cut şi un şoc de di­a­bet. Dar nu am de ales, lup­tăm
până la ul­tima spe­ranţă, în dis­pe­rare.“
CXX CRONOLOGIE

20 de­cem­brie. Lt.‑col. Ion Vâlceanu pro­pune în­chi­de­rea

DUI, pe mo­ti­vul mor­ții imi­nente. Pe 25 mar­tie
1989, col. Victor Achim or­donă con­ti­nu­a­rea ur­mă­
ri­rii scri­i­to­ru­lui și a ma­nu­scri­se­lor sale.
1989
11 ia­nu­a­rie. Notă în Jur­nal: „Aş­tept de câ­teva ore să in­tru
la a nu ştiu câta vi­zită su­per‑me­di­cală; am fost ope­rat
de can­cer în gât, acum ur­mează ca bra­vul chi­rurg să
mă pre­dea, în pre­zenţa on­co­lo­gu­lui, me­di­cu­lui care,
timp de o lună, mă va ra­dia cu co­balt. În­cerc să trans­
form în me­ta­foră ac­tu­ala‑mi aven­tură şti­in­ţi­fico‑me­
ta­fi­zico‑me­ta­sta­tică. “
16 ia­nu­a­rie. „Azi m‑a iz­bit în inimă (sunt după un şoc:
azi, 16 Ian[uarie] 1989, am avut prima şe­dinţă de ira­
di­ere cu raze co­balt) un ci­tat din Sfân­tul Au­gus­tin
(din Con­fe­si­uni): «…lu­mea, în în­tre­gul ei, e o frază în
curs de ros­tire».“
25 ia­nu­a­rie. „Mă chinuie căr­ţile pe care nu le‑am scris.
Amin­ti­rile mele des­pre Tata (ve­chea clasă mun­ci­
toare, dis­pă­rută acum) şi des­pre Blaga‑Omul. Aş avea
da­to­ria să scriu şi cele 5 drame pur li­te­rare, să ter­min
un ro­man des­pre anul 2084 (în care de­scriu re­tra­ge­
rea şi ple­ca­rea din lu­mea noas­tră a Lim­bii, a cu­vân­tu­
lui vor­bit şi scris…). Am trei nu­vele de răz­boi,
în­ce­pute şi ne­ter­mi­nate, am un trip­tic, Vi­aţa aceasta
(dra­gos­tea), Um­bra (moar­tea) şi Vi­sul (arta). Vi­aţa
aceasta e um­bră şi vis – aş fi fost des­fă­cut şi re­com­pus
prin po­veste…“
26 ia­nu­a­rie. Notă în Jur­nal: „Ceea ce trăim noi are di­men­
si­u­nea unei în­tregi «co­me­dii antidivine», răul nos­tru
se în­tinde din­colo şi peste In­fern, Pur­ga­to­riu, Pa­ra­dis.
E vorba de un fel de gla­ci­a­ţi­une, schim­bare a po­li­lor
 CRONOLOGIE CXXI

mag­ne­tici, mu­ta­rea planetuţei noas­tre spre o altă ga­la­

xie, în urma unui grav di­vorţ cos­mic.“
Pre­miul spe­cial al re­vis­tei „Ra­muri“ pe anul 1988
„Pen­tru în­treaga operă li­te­rară“.
26 ia­nu­a­rie – 6 fe­bru­a­rie. Dă, pen­tru re­vista „Ra­muri“,
un in­ter­viu de 27 pa­gini dactilo („eu punându‑mi
sin­gur şi în­tre­bă­rile re­por­te­ru­lui“), in­ti­tu­lat „Eu l‑am
vă­zut pe Blaga plân­gând…“ („…dar ce are să spună
limba ro­mână?“): „Am scris un lung in­ter­viu des­pre
Blaga, tre­buia să apară în două nu­mere suc­ce­sive, a
cam in­trat la spă­lat par­tea I‑a, re­nunţ la par­tea a II‑a.
In­ter­viul a fost dus la Securi­tate de re­por­te­rul care îl
so­li­ci­tase, apa­ri­ția lui fi­ind in­ter­zisă, dar a cir­cu­lat în
co­pii xe­rox, prin re­dac­ții și pe la pri­e­teni. O co­pie se
gă­sește în DUI‑ul scri­i­to­ru­lui, în ar­hiva CNSAS. A
fost pu­bli­cat în 1994, în Ion D. Sîrbu, Atlet al mi­
ze­riei. În loc de au­to­bi­o­gra­fie. Edi­ţie a pu­bli­cis­ti­cii
(vol. I) în­gri­jită şi cu post­faţă de Du­mi­tru Ve­lea,
Petro­şani, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“,
p. 101–141.
16 fe­bru­a­rie. Securi­ta­tea Dolj tri­mite Di­rec­ției I frag­
mente din in­ter­viul sus‑ci­tat.
iu­nie. Tri­mite scri­sori de adio. La 6 iu­nie, îi scrie pri­e­te­
nei sale, ne­vă­zute vreo­dată, Ma­ri­ana Șora: „Gân­desc
încă. Încă. Noap­tea scriu scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­
zeu (şi că­tre pu­ter­ni­cii cre­tini ai aces­tei lumi), ziua
as­cult ştiri în cinci limbi antibalcanice, ci­tesc theologi,
mă în­do­iesc, dar mai ales, 90% din timp, fac pla­nuri
din ce în ce mai pre­cise pri­vind ac­tul ul­tim din piesa
mea des­pre So­crate (scena cu cu­cuta), din ro­ma­nul
meu des­pre Nero (moar­tea în baie a lui Se­neca), des­
pre eseul meu anti‑Mal­raux (po­ves­tea cu pi­lula aceea
CXXII CRONOLOGIE

de ci­a­nură) – cu alte cu­vinte, chiar dacă nu scriu, fac

fel de fel de li­te­ra­tură, care tre­buie să aibă un sfâr­şit.
Fi­indcă eu nu mai am niciun fel de spe­ranţă, doc­to­rii
deja îmi re­co­mandă faza de tre­cere la mor­fină. Tu ştii
ce în­seamnă asta. Aş dori să pre­în­tâm­pin cumva
Moira mea, dar, de­o­cam­dată, mai am câ­teva lu­cruri
de aran­jat, câ­teva zile de su­fe­rit, câ­teva vorbe de
spus… Mi‑e frică să nu de­vin – din ca­uza du­re­ri­lor –
o cârpă îna­inte ca eu să pot să îmi scriu re­plica de
îna­inte de exit… (Ieri i‑am scris o scri­soare de adio
lui Pilu [Vir­gil Ne­mo­ianu, n.n.]).“
17 sep­tem­brie. Se stinge din via­ţă, la Cra­iova, după o luptă
de 11 luni cu un ne­cru­ță­tor can­cer care‑i atin­sese
or­ga­nele vor­bi­rii, lă­sând ne­fi­na­li­zate o parte din­tre
scri­eri și al­tele în pro­iect. A fost în­mor­mân­tat la
19 sep­tem­brie în Ci­mi­ti­rul Sineasca. Mo­nu­men­tul
fu­ne­rar, con­ce­put de Eus­ta­țiu Gre­go­rian, o cruce for­
mată din go­lul din­tre două bu­căţi de mar­mură, a fost
ri­di­cat de so­ția sa. Pe ul­ti­mul ul­ti­mul drum, a fost
în­so­țit de un nu­me­ros pu­blic: pri­e­te­nii săi din Cer­cul
Li­te­rar de la Si­biu, Ște­fan Aug. Doi­naș, Ioa­ni­chie
Olteanu, De­liu Petroiu, scri­i­tori, ac­tori ai tea­tru­lui
cra­io­vean, mi­neri de la Mina Pe­trila, stu­denți, elevi.
I‑au adus un ul­tim oma­giu Ște­fan Aug. Doi­naș („a
fost in­te­li­gența cea mai ca­te­go­rică a Cer­cu­lui Li­te­rar
de la Si­biu“), din par­tea Uni­u­nii Scri­i­to­ri­lor, De­liu
Petroiu, bu­nul și ne­des­păr­ți­tul său pri­e­ten din anii
stu­den­ției, sta­bi­lit la Ti­mi­șoara, cri­ti­cul li­te­rar Ovi­diu
Ghi­dir­mic, Ro­mu­lus Di­a­co­nescu, re­dac­tor‑șef ad­
junct la re­vista „Ra­muri“, Aexandru Fi­rescu, se­cre­ta­
rul li­te­rar al tea­tru­lui, Emil Boroghină, di­rec­to­rul
Tea­tru­lui Na­țional din Cra­iova.
 CRONOLOGIE CXXIII

21 sep­tem­brie. Ra­port des­pre fu­ne­ra­li­ile scri­i­to­ru­lui, în­

toc­mit de lt. An­dre­iaș Ion, de la Securi­ta­tea Dolj: „În
ziua de 19.09.1989 am fost pre­zent la fu­ne­ra­li­ile scri­i­
to­ru­lui I. D. Sîrbu care a avut loc la ci­mi­ti­rul Sineasca.
Ne­cro­lo­gul de­func­tu­lui a fost sus­ţi­nut din par­tea
Uni­u­nii Scri­i­to­ri­lor de că­tre Şte­fan Au­gus­tin Doi­naş.
În ca­drul cu­vân­tu­lui său, scri­i­to­rul a evo­cat ac­ti­vi­ta­
tea şi cre­a­ţia de­func­tu­lui ur­mă­toa­rele as­pecte fi­ind
re­ţi­nute ca pre­zen­tând in­te­res: – a evo­cat pri­e­te­nia de
mai mult de 40 de ani cu I[on] D. Sîrbu, sco­ţând în
re­lief că, fi­ind fiu de mun­ci­tor, acesta a fost pre­o­cu­
pat în per­ma­nenţă de a reda re­a­li­tă­ţile vie­ţii co­ti­di­ene
în cre­a­ţia lui. – a re­zul­tat că are cu­noş­tinţă de scri­so­
rile de­func­tu­lui care, ul­te­rior, vor avea me­ni­rea să facă
lu­mină asu­pra cre­a­ţiei şi vie­ţii ce­lui în ca­uză. – a mai
ară­tat fap­tul că de­func­tul a avut o via­ţă con­tra­dic­to­
rie şi că toc­mai de aceea scri­so­rile ră­mase vor lim­pezi
şi acest lu­cru.“
22 de­cem­brie. Mul­ţi­mea re­vol­tată se re­varsă spre pi­aţa
cen­trală. Pe fron­tis­pi­ciul Tea­tru­lui Na­ţional Cra­iova,
o lungă pan­cartă anunţă spec­ta­co­lul zi­lei: ARCA
BUNEI SPERANŢE de Ion D. Sîrbu. Afi­şul pie­sei,
sim­bo­li­zând Victoria se în­tâl­neşte în tot ora­şul. În­
tâm­plare sau des­tin!?
1990
ia­nu­a­rie. Ma­nu­scri­sele sale de ser­tar, Jur­na­lu­lui unui
jur­na­list fără jur­nal, vol. I–II, și Adio Eu­ropa! (la con­
dition roumaine), a că­ror apa­ri­ție nu o în­tre­ză­rea
cu­rând, și pe care le as­cun­sese de teama Securi­tă­ții,
la Pe­tro­șani, la sora sa și la Du­mi­tru Ve­lea, la Dro­beta
Turnu‑Se­ve­rin și Stre­haia, sunt de­puse, pri­mul, la
CXXIV CRONOLOGIE

Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc și cel de al doi­lea la Edi­tura

Car­tea Ro­mâ­nească.
• Edi­tura Odeon din Praga pu­blică vo­lu­mul Myš B
(Şoa­re­cele B), for­mat BPT, 244 p., care in­clude:
Enuresis noc­turna, Caz dis­ci­pli­nar, Nu ştiu cum s‑a
spart oglinda…, Şoa­re­cele B şi Co­lo­nie. Tra­du­ce­rea în
limba cehă, Jiří Našinec.

1991
11 fe­bru­a­rie. Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal. Glosse: 1,
Cra­iova, 1983–1986, edi­ţie îngijită de Ma­rius Ghica,
co­perta Alina Roşca, pri­mește bu­nul de ti­par, însă va
apă­rea abia în toamnă, pe o hâr­tie de ca­li­tate in­fe­ri­
oară (am­ba­laj). Ti­ra­jul nu va fi dis­tri­buit în în­treaga
țară, acest lu­cru ex­pli­când și ne­sem­na­la­rea apa­ri­ției
sale în presa li­te­rară. Vo­lu­mul 2, în­gri­jit de Elisabeta
Sîrbu, Post­față de Ma­rin So­rescu, co­perta Alina
Roșca, va apă­rea la ace­eași edi­tură în 1993. Am­bele
vo­lume au fost cen­zu­rate de edi­tură. Edi­ția a II‑a,
revazută și adaugită, edi­ție în­gri­jită, ta­bel cro­no­lo­gic
și re­fe­rințe cri­tice de Toma Velici și Elena Un­gu­reanu,
pre­față de Ovi­diu Ghi­dir­mic, post­față de Ma­rin So­
rescu, co­perta Eus­ta­țiu Gre­go­rian, a apă­rut la ace­eași
edi­tură, în 1996; edi­ția a III‑a, în­gri­jită de Elisabeta
Sîrbu, cro­no­lo­gie de Toma Velici, a apă­rut la Edi­tura
In­sti­tu­tu­lui Cul­tu­ral Ro­mân, în 2005; edi­ția a IV‑a,
edi­ție și pre­față de Flo­rea Fi­ran, Cra­iova, Scri­sul
Româ­nesc, Fun­da­ția – Edi­tura, 2009, re­pro­duce în­
toc­mai edi­ția a III‑a.
26 iu­nie. La ini­ţi­a­tiva po­e­tu­lui şi dra­ma­tur­gu­lui Du­mi­
tru Ve­lea, pri­e­ten şi apro­piat al scri­i­to­ru­lui pe­tri­lean,
 CRONOLOGIE CXXV

Tea­trul de Stat „Va­lea Ji­u­lui“ din Pe­tro­şani este de­nu­

mit Tea­trul Dra­ma­tic „Ion D. Sîrbu“.
29 iu­lie. Du­mi­tru Ve­lea în­fi­in­ţează la Pe­tro­șani Fun­da­ţia
Cul­tu­rală „Ion D. Sîrbu“, în a că­rei edi­tură au apă­rut
10 vo­lume din scri­e­rile lui Ion D. Sîrbu (pu­bli­cis­tică,
co­res­pon­dență, cri­tică și is­to­rie li­te­rară).
4–6 de­cem­brie. La Pe­tro­şani are loc prima edi­ţie a Fes­
tiva­lu­lui de cre­a­ţie „Ion D. Sîrbu“. În ca­drul Fes­ti­
va­lu­lui, ac­tori ai tea­tru­lui pe­tro­șe­nean au ju­cat în
pre­mi­eră ab­so­lută Bi­e­ții co­me­di­anți, re­gia Du­mi­tru
Ve­lea, iar Tea­trul Na­țional din Cra­iova a pre­zen­tat
Pra­gul Al­bas­tru, re­gia Cris­tian Had­ji­cu­lea. Cu această
oca­zie, a avut loc un sim­po­zion „Ion D. Sîrbu“, o efi­
gie din bronz a scri­i­to­ru­lui, exe­cu­tată de sculp­to­rul
La­dis­lau Schmith, a fost fi­xată dea­su­pra in­tră­rii prin­
ci­pale în tea­tru și s‑au acor­dat pre­mii re­a­li­za­to­ri­lor
spec­ta­co­le­lor și unor cre­a­tori de li­te­ra­tură, dra­ma­tur­
gie și arte plas­tice.
1992
Adio, Eu­ropa! (la condition roumaine), vo­lu­mul I,
apare la Edi­tura Car­tea Ro­mâ­nească; în 1993, va apă­
rea și vo­lu­mul II. Edi­ția a II‑a, în 1997, la ace­eaşi edi­
tură, și în 2006, edi­ția a III‑a, la Edi­tura Co­rint.
1993
25 fe­bru­a­rie. Printr‑o Ho­tă­râre a Con­si­li­u­lui Ju­de­ţean
Dolj, o stradă din mu­ni­ci­piul Cra­iova, car­ti­e­rul Va­
lea Ro­șie, este de­nu­mită strada Ion D. Sîrbu.
1994
• I se acordă Pre­miul Uni­u­nii Scri­i­to­ri­lor pen­tru
„Des­tine ex­cep­ţionale ale cul­tu­rii ro­mâ­neşti“ pe anul
1993 (post‑mor­tem).
CXXVI CRONOLOGIE

• Apare Ion D. Sîrbu, Atlet al mi­ze­riei. În loc de au­to­

bi­o­gra­fie. Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. I), îngijită și cu
post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­şani, Edi­tura Fun­da­
ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, Obli­ga­ția mo­rală. Din con­fe­si­u­nile
unui dra­ma­turg. Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. II), îngijită
și cu post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­şani, Edi­tura
Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, Tra­ver­sa­rea cor­ti­nei. Co­res­pon­denţă cu
Ion Ne­go­i­ţescu, Vir­gil Ne­mo­ianu, Ma­ri­ana Şora,
pre­faţă de Vir­gil Ne­mo­ianu. Edi­ţie în­gri­jită de Vir­gil
Ne­mo­ianu şi Ma­rius Ghica, Ti­mi­şoara, Edi­tura de Vest.

1995
„Ca­iete Cri­tice“, 10–12/1995, Nu­măr spe­cial de­di­cat
lui Ion D. Sîrbu. Din Cu­prins: Cro­nici li­te­rare (Eu­gen
Si­mion, Va­le­riu Cris­tea); Con­vor­biri (Va­le­riu Cris­tea
în di­a­log cu Doamna Elisabeta Sîrbu); In­e­dite (Ion D.
Sîrbu, Pa­gini de jur­nal, scri­sori că­tre N. Ca­ran­dino,
fa­mi­lia Doi­naș, Lisbeth Mo­canu și E. Pollák, fa­mi­lia
Lucian Giur­chescu, Ma­ri­ana Șora, Jeana Mo­ră­rescu;
epis­to­lar Ion D. Sîrbu – Vi­o­rica Guy Ma­rica; An­cheta
re­vis­tei (răs­pund Ște­fan Aug. Doi­naș, Cor­nel Reg­
man, Ho­ria Stanca, Vir­gil Ne­mo­ianu, Gri­gore T.
Pop, Jeana Mo­ră­rescu, Tu­dor Ne­del­cea, Oc­ta­vian
Soviany); Ion D. Sîrbu – teme și va­ri­a­ți­uni. Din cu­ge­
tă­rile lui Gary – an­to­lo­gie re­a­li­zată de Va­le­riu Cris­tea
și Da­niel Cris­tea‑Ena­che; Ion D. Sîrbu în anii ’80
(Va­le­riu Cris­tea); Ion D. Sîrbu – evo­cări (Vi­o­rica Guy
Ma­rica, Ma­ria Graciov, Va­len­tin Sil­ves­tru, Ioana
Dinu­lescu în di­a­log cu Lucian Cherata); Ion D. Sîrbu –
in­ter­pre­tări. Li­te­ra­tura con­fe­sivă (Eu­gen Si­mion,
 CRONOLOGIE CXXVII

Marin So­rescu, Ovi­diu Ghi­dir­mic, Ga­bri­ela Dolgu,

Ileana Ioa­nid, Elena Solunca, Ale­xan­dra Cră­ciun,
Dinu Pătu­lea, Răz­van Voncu); Pro­za­to­rul (Bog­dan
Popescu, Da­niel Cris­tea Ena­che, Du­mi­tru Ve­lea,
Da­niel Cris­tea‑Ena­che, Du­mi­tru Micu, Adrian Dinu
Ra­chi­eru, Oc­ta­vian Soviany, Ni­co­lae Bârna, Ma­rian
Barbu, Alu­nița Cofan, Va­le­riu Cris­tea); Dra­ma­tur­
gul (Jeana Mo­ră­rescu, Se­bas­tian‑Vlad Popa, Că­lin
Căli­man, Ale­xan­dru Voncu, Ileana Ber­lo­gea); Ion D.
Sîrbu – Do­cu­mente. Ci­tăm din Ar­gu­ment: „De­di­cat
in­te­gral lui Ion D. Sîrbu, acest nu­măr (tri­plu) pe
1995 al re­vis­tei «Ca­iete Cri­tice» tra­duce în vi­ață un mai
vechi pro­iect al nos­tru. Amâ­nat, nu o dată, din mo­
tive mai ales obi­ec­tive, re­a­li­zat, iată, acum, în li­mita
po­si­bi­li­tă­ți­lor (in­clu­siv fi­nan­ci­are) ale re­vis­tei, după o
muncă de câ­teva luni. Nici­o­dată, poate, re­dac­ția «Ca­
ie­te­lor Cri­tice» nu a lu­crat cu mai multă în­su­fle­țire,
ca în tim­pul pre­gă­ti­rii aces­tui nu­măr, con­sa­crat lui
Ion D. Sîrbu. Pro­ba­bil, și pen­tru că de nu­mele lui se
leagă nu nu­mai o operă, ci și o per­so­na­li­tate și un des­
tin. O operă an­tumă și pos­tumă, a că­rei va­loare
de‑abia as­tăzi, sau de‑abia mâine poate și va pu­tea fi
apre­ci­ată cum se cu­vine, o operă care ne‑a făct sur­priza
de zile mari a unei au­ten­tice și ma­sive li­te­ra­turi de ser­
tar, con­sti­tu­ind re­vanșa lui Gary. O per­so­na­li­tate ex­
tra­or­di­nar de pu­ter­nică și de com­plexă, pe care Cer­cul
Li­te­rar de la Si­biu nu o poate cu­prinde în în­tre­gime și
ex­plica ex­ha­us­tiv. Un des­tin cu to­tul ie­șit din co­mun,
unul din cele mai dra­ma­tice pe care le cu­noaște li­te­ra­
tura ro­mână, o vi­ață sa­tu­rată de su­fe­rință, do­mi­nată
de sta­rea de iovie, o vi­ață în com­pa­ra­ție cu care pă­lesc
toate ne­ca­zu­rile și pe­ri­pe­ți­ile noas­tre, ale tu­tu­ror
CXXVIII CRONOLOGIE

celor­lalți co­legi ai săi de breaslă. Vi­ață, des­tin, per­so­

na­li­tate și operă ce ne ajută să în­țe­le­gem de ce nu­mele
lui Ion D. Sîrbu a de­ve­nit un sim­bol al re­zis­ten­ței cin­
stite, cu mâi­nile goale (și cu­rate!), de unul sin­gur, fără
nici un fel de «spate» îm­po­triva re­gi­mu­lui to­ta­li­tar și
dic­ta­to­rial co­mu­nist de la noi. In­co­mod în tim­pul
vie­ții, Ion D. Sîrbu a ră­mas in­co­mod și după moarte,
de din­colo de mor­mânt. Greu în­ca­dra­bil, im­po­si­bil
de ane­xat – de o ide­o­lo­gie sau alta, de o di­rec­ție po­li­
tică sau alta, exact opusă.“
• Ro­ma­nul Lu­pul şi Ca­te­drala, în­gri­jit de Ma­ria
Graciov, apare la Edi­tura Casa Şcoalelor.
1996
15 fe­bru­a­rie. I se conferă post‑mortem titlul de „Ce­tă­
ţean de Onoare“ al ora­şu­lui Pe­trila.
28 iu­nie. Pe fa­ţada din­spre Tea­trul Na­ţional a blo­cu­lui
nr. 156, strada Al. I. Cuza, nr. 9, în care a lo­cuit, Aso­
ci­a­ția „22 De­cem­brie 1989“ Avioane Cra­iova a fi­xat
o placă me­mo­ri­ală: „Aici a trăit şi a gân­dit, în­tre anii
1974–1989, scri­i­to­rul Ion D. Sîrbu“.
1 de­cem­brie. În par­cul Tea­tru­lui Na­ţional „Ma­rin So­
rescu“ se in­a­u­gu­rează Aleea Ma­ri­lor Per­so­na­li­tăţi, în
care fi­gu­rează şi bus­tul lui Ion D. Sîrbu, re­a­li­zat de
sculp­to­rul Emi­lian Po­pescu.
• Li­te­ra­tura me­mo­ri­a­lis­tică, Radu Pe­trescu, Ion D.
Sîrbu, N. Ste­in­hardt, An­to­lo­gie pre­față, do­sare cri­
tice co­men­ta­rii, note şi bi­bli­o­gra­fie ad­no­tată de Ion
Ma­no­lescu, București, Hu­ma­ni­tas.
• Ion D. Sîrbu, Cu su­fle­tul la cre­ier. Gary în di­a­log cu
Teatrul mi­ne­ri­lor şi cu D. Ve­lea. Ca­iet de cri­tică și is­
to­rie li­te­rară „Ion D. Sîrbu“ (I). Se­lec­ţie şi edi­ţie de
 CRONOLOGIE CXXIX

Mi­ha­ela Leonescu, Pe­tro­şani, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­

tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, În­tre Scylla şi Carybda. Din în­sem­nă­
rile unui se­cre­tar li­te­rar. Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. III),
în­gri­jită și cu Post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­şani,
Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, Râs‑cu‑plân­sul nos­tru va­lah, pu­bli­cis­
tică, vol. V, cu un eseu de Le­lia Ni­co­lescu. Edi­ție în­gri­
jită și post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­şani, Edi­tura
Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu (şi alte
texte). Do­sar în­gri­jit de Ion Var­tic, Cluj, Bi­bli­o­teca
„Apos­trof“, 12/1996 (ține lo­cul nr. 12, [de­cem­brie]
1995, al re­vis­tei lu­nare „Apos­trof“). Adăugându‑i‑se
noi scri­sori și eliminându‑se „Jur­na­lul clu­jean“, vo­lu­
mul a fost re­pu­bli­cat cu ti­tlul Scri­sori că­tre bu­nul
Dum­ne­zeu. Edi­ţie în­gri­jită de Ion Var­tic, Cluj, Bi­
blio­­teca Apos­trof, co­lec­ţia „Scri­nul Ne­gru“, 1998.
1997
• Ion D. Sîrbu – Ho­ria Stanca, Printr‑un tu­nel (co­res­
pon­dență). Edi­ţie în­gri­jită şi cu post­față de Du­mi­tru
Ve­lea, Pe­tro­şani, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion
D. Sîrbu“.
22 de­cem­brie. La­u­reat al Edi­tu­rii „Scri­sul Ro­mâ­nesc“
(post‑mor­tem).
1998
oc­tom­brie. Pri­mă­ria mu­ni­ci­pi­u­lui Cra­iova şi Con­si­liul lo­cal
îi con­feră „pen­tru me­rite de­o­se­bite în do­me­niul cre­a­ției
li­te­rare“ ti­tlul de „Ce­tă­ţean de onoare“ (post‑mor­tem).
• Ion D. Sîrbu, Iarna bol­navă de can­cer. Un ro­man
epis­to­lar gân­dit de Cor­nel Un­gu­reanu. Scri­sori că­tre
CXXX CRONOLOGIE

De­liu Petroiu, Mina și Ion Ma­xim, De­lia și Ovi­diu

Co­truș, București, Edi­tura Cur­tea Ve­che.
1999
iu­nie. Tea­trul Dra­ma­tic „Ion D. Sîrbu“ din Pe­tro­şani de­
clară „Anul Ion D. Sîrbu“, la îm­pli­ni­rea a 80 de ani de
la naș­te­rea scri­i­to­ru­lui şi 10 ani de la tre­ce­rea „pra­gu­lui
al­bas­tru“. Este pusă în scenă Arca Bu­nei Spe­ranţe, re­gia
Zoia An­ghel Stanca, sce­no­gra­fia Elena Buz­du­gan.
• Toma Gri­gore, Ese­uri sub­si­di­are la „Adio, Eu­ropa!“ de
Ion D. Sîrbu, București, Edi­tura Car­tea Ro­mâ­nească.
• Ioan Lascu. Un ais­berg dea­su­pra mă­rii. Eseu des­pre
opera pos­tumă a lui Ion D. Sîrbu, Cra­iova, Edi­tura
„Ra­muri“; edi­ția a II‑a, Cra­iova, Edi­tura Univer­si­
taria, 2009.
• Le­lia Ni­co­lescu, Ion D. Sîrbu des­pre sine şi lume,
Cra­iova, Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc.
• So­rina So­rescu, Jur­na­list fără jur­nal. Jocurile sem­nă­
tu­rii, Cra­iova, Edi­tura Aius.
• El­vira So­ro­han, Ion D. Sîrbu sau des­pre su­fe­rinţa spi­
ri­tu­lui cap­tiv, Iași, Edi­tura Ju­ni­mea.
• Ion D. Sîrbu, Ion Barbu, Tra­tat de rienologie. Li­te­ra­
tură & ca­ri­ca­tură de ser­tar, vol. I, pre­faţă de Tu­dor
Oc­ta­vian, Cra­iova, Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc; vol. II,
Pe­tro­șani, Edi­tura Genesis, 2002.
2000
• Ni­co­lae Oprea. Ion D. Sârbu şi tim­pul ro­ma­nu­lui,
Pi­teşti, Edi­tura Pa­ra­lela 45.
2002
• Ion D. Sîrbu, Ce mai taci, Gary? 12 scri­sori exem­plare,
Edi­ţie în­gri­jită de Mi­hai Barbu, con­cep­ţia gra­fică şi de­
se­nele din vo­lum, co­perta și teh­no­re­dac­ta­rea, Mi­ha­ela
Şchiopu, Pe­tro­şani, Edi­tura Genesis [pos­tume].
 CRONOLOGIE CXXXI

• Mi­hai Barbu, Dic­ţiona­rul per­so­na­je­lor pe­tri­lene din

opera lui Ion D. Sîrbu, Pe­tro­șani, Edi­tura Genesis. Vo­
lu­mele au fost lan­sate pe data de 1 iu­nie 2002, la Casa
Me­mo­ri­ală „Ion D. Sîrbu“ din Pe­trila. În ace­eași zi, a
fost ver­ni­sată și ex­po­zi­ția de gra­fică a Mi­ha­e­lei Șchiopu
având ca temă co­res­pon­dența scri­i­to­ru­lui.
2003
• An­to­nio Patraș, Ion D. Sîrbu – de ve­ghe în noap­tea to­ta­
li­tară, Iași, Edi­tura Uni­ver­si­tă­ţii „Ale­xan­dru Ioan Cuza“.
2005
• Sala mică a Tea­tru­lui Na­țional „Ma­rin So­rescu“ din
Cra­iova pri­mește nu­mele „Ion D. Sîrbu“, iar sala
mare, „Amza Pel­lea“.
• Ion D. Sîrbu, În­tre timp, mu­ri­sem – cro­ni­car tea­tral.
Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. V) îngijită și cu post­faţă de
Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­șani, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­
rale „Ion D. Sîrbu“.
• Ion D. Sîrbu, Un de­get pe o rană. Des­pre plas­tică.
Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. VI) îngijită și cu post­faţă
de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­șani, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­
tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
• Du­mi­tru Ve­lea, Scri­eri des­pre Gary, Pe­tro­şani, Edi­
tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu.
2006
• Ion D. Sîrbu, Şoa­re­cele B şi alte po­ves­tiri la Hu­ma­ni­tas.
• Da­niel Cris­tea‑Ena­che, Un om din Est (stu­diu mo­
no­gra­fic), pre­față de Du­mi­tru Micu, Bucureşti, Edi­
tura Cur­tea‑Ve­che, se­ria „Ac­tual“.
2009
27 iu­nie. Co­loc­viul cu tema Ra­por­turi va­lo­rice şi es­te­tice
sta­bi­lite în­tre opera an­tumă şi opera pos­tumă, or­ga­ni­zat
CXXXII CRONOLOGIE

la Tea­trul Na­ţional „Ma­rin So­rescu“ din Cra­iova de

Uni­u­nea Scri­i­to­ri­lor din Ro­mâ­nia, fi­li­ala Cra­iova,
Tea­trul Na­ţional „Ma­rin So­rescu“, Uni­ver­si­ta­tea din
Cra­iova – Fa­cul­ta­tea de Li­tere, Con­si­liul Ju­de­ţean
Dolj. Lu­cră­rile co­loc­vi­u­lui au fost ti­pă­rite în Ca­ie­tele
Co­loc­vi­u­lui Na­ţional „Ion D. Sîrbu“, co­or­do­na­tori
Ni­co­lae Coande şi Ioan Lascu, în ace­laşi an. Sunt pre­
zente în vo­lum stu­di­ile şi in­ter­ven­ţi­ile lui Mi­hai Barbu,
Flori Bă­lă­nescu, Ma­rin Bo­boc, Emil Boroghină,
Ni­cole Coande, Toma Gri­gore, Ioan Lascu, Mir­cea
Moisa, Ni­co­lae Oprea, Doru Ni­co­lae Pă­tru, Ge­orge
Po­pescu, El­vira So­ro­han, Paul Goma.
29 iu­nie. Ion D. Sîrbu, Jertfe. Pu­bli­cis­tică, po­eme, co­res­
pon­denţă. Edi­ţie a pu­bli­cis­ti­cii (vol. VII) cu note şi
în­gri­jită de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­şani, Edi­tura Fun­
da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“.
27 au­gust. I se con­feră post‑mortem ti­tlul de „Ce­tă­țean
de onoare“ al mu­ni­ci­pi­u­lui Pe­tro­șani, pen­tru în­
treaga sa ac­ti­vi­tate cul­tu­rală.
2010
18 no­iem­brie. Pre­mi­era ab­so­lută cu piesa Ce mai taci,
Gary?, dra­ma­ti­zare de Toma Gri­gore după Jur­na­lul
unui jurna­list fără jur­nal, pusă în scenă la Tea­trul Na­
ţional „Ma­rin So­rescu“ din Cra­iova. Re­gia Alina Rece.
2011
• Mi­hai Barbu, Me­mo­ri­ile lui Ion D. Sîrbu. O re­con­sti­
tu­ire (la bază, teză de doc­to­rat), Cra­iova, Edi­tura Au­
to­graf MJM.
• Clara Ma­reş, Zi­dul de sti­clă. Ion D. Sîrbu în ar­hi­
vele Securi­tă­ţii, Pre­faţă de An­to­nio Patraş, vo­lum apă­
rut cu spri­ji­nul In­sti­tu­tu­lui de In­ves­ti­gare a Cri­me­lor
 CRONOLOGIE CXXXIII

Co­mu­nis­mu­lui şi Me­mo­ria Exi­lu­lui Ro­mâ­nesc,

Bucureşti, Edi­tura Cur­tea Ve­che.
2012
• Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal și nu­vela Șoa­re­cele
B, tra­du­cere în limba bul­gară de Ognean Stamboliev,
apar în ace­lași vo­lum la Edi­tura AVANGARDPRINT.
După in­for­ma­ți­ile ce le de­ți­nem este prima apa­ri­ție
într‑o limbă stră­ină a Jur­na­lu­lui.
2013
11‑12 Oc­tom­brie. Sub egida Con­si­li­u­lui Ju­de­ţean Dolj,
în co­la­bo­rare cu Tea­trul Na­ţional „Ma­rin So­rescu“,
Bi­bli­o­teca Ju­de­ţeană „Ale­xan­dru şi Aris­tia Aman“ şi
Aso­ci­a­ţia Cul­tu­rală „Ta­berna“ din Cra­iova s‑a des­
fă­şu­rat cea de‑a V‑a edi­ţie a co­loc­vi­i­lor cu tema „Fi­resc
şi ex­cep­ţio­na­lism în via­ţa şi opera lui Ion D. Sîrbu“,
cu par­ti­ci­pa­­rea lui Ovidiu Ghi­dir­mic, Gheorghe
Grigurcu, Nicolae Oprea, Emil Boroghină, Mi­hai
Barbu, Flori Bă­lă­nescu, Clara Ma­reş, Toma Velici,
Mihai Ene, Ma­rian Barbu, Toma Gri­go­rie, Cor­nel
Mi­h ai Ungureanu, Pe­t ri­şor Mi­l i­t aru, Du­m i­t ru
Augustin Doman. Ini­ţi­a­to­rul şi mo­de­ra­to­rul co­loc­
vi­i­lor, Nico­lae Coande, se­cre­ta­rul li­te­rar al Tea­tru­
lui Na­ţional „Ma­rin So­rescu“, a în­mâ­nat cri­ti­cu­lui
Gheorghe Gri­gurcu o di­plomă de onoare.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Edi­ția de față cu­prinde două din­tre jur­na­lele lui Ion

D. Sîrbu: Jur­nal. 1952–1953 și Jur­na­lul unui jur­na­list
fără jur­nal, scris în­tre 1983–1989 (vo­lu­mul I), și o bună
parte din­tre scri­so­rile ex­pe­di­ate în­tre 4 mai 1944 și 1 iu­
lie 1989 (vo­lu­mul II).
Vo­lu­mul I re­pro­duce tex­tul di­rect după ma­nu­scri­sul
olo­graf, Jur­nal. 1952–1953, 131 p., în cea mai mare
parte in­e­dit, dac­ti­lo­grama, exem­pla­rul doi, a Jur­na­lu­lui
unui jur­na­list fără jur­nal (vol. I, 306 p.; vol. II, 286 p.),
vă­zută și co­rec­tată de au­tor, pre­cum și Ca­ie­tul „VI“ al
Jur­na­lu­lui, „Iarna 1988–1989“, tran­scris de noi di­rect
după ma­nu­scri­sul olo­graf, 200 de pa­gini.
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal – scris în­tre anii
1983 și 1988 – a apă­rut pos­tum la Edi­tura Scri­sul Româ­­
nesc din Cra­iova (vol. I, 1991; vol. II, 1993), fi­ind re­e­di­
tat în 1996, 2005 și 2009.
La re­a­li­za­rea aces­tei edi­ții nu am ți­nut seama de edi­
ți­ile an­te­ri­oare ale Jur­na­lu­lui, in­com­plete și, pe alocuri,
cu lec­ți­uni gre­șite.
Ion D. Sîrbu a sus­ți­nut, în­ce­pând din anii stu­den­ției
și până în pra­gul mor­ții, o vastă co­res­pon­dență: cu fa­mi­
lia, cu pri­e­te­nii, cu per­so­na­li­tăți cul­tu­rale din țară și din
străi­nă­tate, co­res­pon­dență în bună parte ri­si­pită prin
ar­hive ne­cu­nos­cute nouă ori pier­dută. Re­gre­tul său
CXXXVI NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

expli­cit este le­gat de pier­de­rea co­res­pon­den­ței cu Lu­cian

Blaga, din vara anu­lui 1945: „I‑am scris lui Blaga circa
10–15 scri­sori. Fi­lo­so­fice. Foarte lungi, bă­nu­iesc acum
că erau și foarte con­fuze și di­fic­ ile. [...] Blaga îmi răs­pun­
dea re­gu­lat, scurt, încurajându‑mă. Fi­ind su­fe­rind, ma­
jo­ri­ta­tea aces­tor circa zece scri­sori au fost dic­tate lui
Dorli. Atât scri­so­rile mele, cât și cele pri­mite de la Blaga
și Dorli s‑au pier­dut [...] în ac­ci­den­tul ju­ri­dic din 1957.“
Că­tre sfâr­și­tul vie­ții, Ion D. Sîrbu con­si­dera că scri­
so­rile sale vor pu­tea fi pu­bli­cate, post‑mor­tem sub ti­tlul
Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu: „«...Acum e da­to­ria bu­
nu­lui Dum­ne­zeu să schimbe în aşa fel lu­cru­rile» ca tex­
tele noas­tre in­ter­zise să poată, to­tuşi, apă­rea cândva:
«De‑acum e da­to­ria Lui să in­ter­vină...». Şi bu­nul Dum­
ne­zeu a in­ter­ve­nit.“ (Ion Var­tic, Notă fi­nală, în Ion D.
Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu.)
Co­res­pon­dența scri­i­to­r u­lui a de­ve­nit cu­nos­cută
după 1990, când mai multe re­viste au în­ce­put să‑i pu­
blice epis­to­lele.
În pri­mă­vara anu­lui 1990, Vir­gil Ne­mo­ianu îi scrie
doam­nei Eli­sa­beta Sîrbu: „Încă de acum vreo 6 luni plă­
nu­iam – cu Ma­ri­ana Şora – o edi­ţie a scri­so­ri­lor lui Gary.
Noi cre­dem că aceste scri­sori sunt prin­tre cele mai fru­
moase lu­cruri scrise de Ion D. Sîrbu, prin­tre cele mai
in­te­li­gente, şi că me­rită ne­a­pă­rat să vadă lu­mina ti­pa­ru­
lui. […] eu cred că ar fi cel mai fru­mos mo­nu­ment, şi cea
mai fru­moasă po­me­nire pen­tru el.“
Ast­fel, prinde con­tur Tra­ver­sa­rea cor­ti­nei, Co­res­pon­
denţă cu Ion Ne­go­i­ţescu, Vir­gil Ne­mo­ianu, Ma­ri­ana
Şora, pre­faţă de Vir­gil Ne­mo­ianu. Edi­ţie în­gri­jită de
Vir­gil Ne­mo­ianu şi Ma­rius Ghica, Edi­tura de Vest,
Timi­şoara, 1994.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI CXXXVII

Scri­so­rile din pre­zenta edi­ție au fost tran­scrise după

ma­nu­scrise ori­gi­nale, exem­pla­rul doi al dac­ti­lo­gra­me­lor,
co­pii xe­rox, aflate în Ar­hiva fa­mi­liei Sîrbu din Cra­iova,
în Ar­hiva CNSAS, tex­tele pu­bli­cate în re­viste, pre­cum și
în vo­lu­mele: Ion D. Sîrbu, Cu su­fle­tul la cre­ier. Gary în
di­a­log cu tea­trul mi­ne­ri­lor și cu Du­mi­tru Ve­lea. Se­lec­ție
și edi­ție în­gri­jită de Mi­ha­ela Leonescu, Edi­tura Fun­da­
ției Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“, Pe­tro­șani, 1996; Ion D.
Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu și alte texte. Do­sar
în­gri­jit de Ion Var­tic, Bi­bli­o­teca „Apos­trof“, Cluj,
12/1996; Ion D. Sîrbu – Ho­ria Stanca, Printr‑un tu­nel.
Edi­ție în­gri­jită și post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Edi­tura
Fun­da­ției Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“, Pe­tro­șani, 1997;
Ion D. Sîrbu, Iarna bol­navă de can­cer. Un ro­man epis­
to­lar gân­dit de Cor­nel Un­gu­reanu, Edi­tura Cur­tea
Veche, București,1998; Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul
Dum­ne­zeu. Edi­ție în­gri­jită de Ion Var­tic, Bi­bli­o­teca
„Apos­trof“, co­lec­ția „Scri­nul ne­gru“, Cluj, 1998; Ion D.
Sîrbu, Ce mai taci, Gary?. 12 scri­sori exem­plare. Edi­ție
în­gri­jită de Mi­hai Barbu, cu de­sene de Mi­ha­ela Șchiopu,
Edi­tura Genesis, Pe­tro­șani, 2002; Ion D. Sîrbu, Jertfe.
Pu­bli­cis­tică, po­eme și co­res­pon­dență. Edi­ție în­gri­jită de
Du­mi­tru Ve­lea, Edi­tura Fun­da­ției Cul­tu­rale „Ion D.
Sîrbu“, Pe­tro­șani, 2009. Scri­so­rile din Tra­ver­sa­rea cor­ti­
nei au fost tran­scrise după co­pii xe­rox.
În afara co­res­pon­den­ței apă­rute în pe­ri­o­dice și vo­
lume, am re­pro­dus mai multe scri­sori in­e­dite că­tre
Nico­lae H. Ca­ran­dino, Mo­nica D. Cră­ciun, Ale­xan­dru
Dincă, Amza Pel­l ea, Eli­s a­b eth Axmann‑Mo­c anu,
Edmund Pollák, Ion Ne­go­i­țescu, Tu­dor Ne­del­cea și
Karin Patrusch Dorn.
CXXXVIII NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Co­res­pon­dența am gru­pat‑o în or­dine al­fa­be­tică,

după nu­mele adre­san­tu­lui, iar în ca­drul fi­e­că­rui com­
par­ti­ment – strict cro­no­lo­gic.
În ul­tima sec­ți­une a edi­ției noas­tre (Anexe), am se­lec­
tat și re­pro­dus câ­teva texte te­o­re­tice ale lui Ion D. Sîrbu,
care în­tre­gesc pro­fi­lul mo­ral și spi­ri­tual al au­to­ru­lui.
În tran­scri­e­rea tex­te­lor nu am avut de re­zol­vat pro­
bleme de­o­se­bite, în­tru­cât Ion D. Sîrbu scria și vor­bea o
limbă con­tem­po­rană li­te­rară. Am păs­trat însă câ­teva
forme de gra­fie spe­ci­fice au­to­ru­lui (apathia, es­cha­to­lo­gie,
theologie, theofanie, ethica, et­hos, pat­hos, symposion,
synapsă, lă­cră­mam, strei­nă­tate, apropiu, citi–ceti, al­ter­
nan­țele – ei – ii, la ge­ni­tiv – da­ti­vul sub­stan­ti­ve­lor fe­mi­
nine: ca­zu­is­ti­cii – ca­zu­is­ti­cei; cri­ti­cii – cri­ti­cei, fri­cii – fricei,
pre­cum și or­to­gra­fi­e­rea unor nume pro­prii: Isus Chris­tos,
Valachia, Byzanț ș.a. și scri­e­rea in­ten­ționată cu ma­
juscule în câ­teva ca­zuri: Tim­pul, Is­to­ria, Omul, Limba,
Des­ti­nul, Bi­nele, Drep­ta­tea, Li­ber­ta­tea, Ade­vă­rul, Uni­
ver­sul, Vi­ața, Tata, Mama, Ce­rul, Fi­ința ș.a., iar în alte
câ­teva ca­zuri cu ini­ți­ala mică în loc de ma­jus­culă). De
ase­me­nea, am tran­scris, peste tot cu ma­jus­cule, po­tri­vit
men­ți­u­nii scri­i­to­ru­lui, ti­tlu­rile: Arca Bu­nei Spe­ranțe,
Plautus și Fan­fa­ro­nii, Pra­gul Al­bas­tru, Lu­pul și Ca­te­drala,
Dan­sul Ur­su­lui.
Tra­du­ce­rea unor texte din limbi stră­ine a fost asi­
gu­rată de ca­dre di­dac­tice de la Fa­cul­ta­tea de Li­tere a
Uni­ver­si­tă­ții din Cra­iova: lect. univ. Ru­xan­dra Das­călu
(limba la­tină), lect. univ. Cos­min Dra­goste (limba ger­
mană), conf. univ. Ma­rius Ghica (limba fran­ceză), tra­
du­ceri com­ple­tate și ve­r i­f i­cate de cer­ce­tă­tori de la
In­sti­tu­tul de Is­to­rie și Te­o­rie Li­te­rară „G. Că­li­nescu“ al
Aca­de­miei Ro­mâne.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI CXXXIX

Ți­nem, să mul­țu­mim, în pri­mul rând, doam­nei Eli­

sa­beta Sîrbu, vă­duva scri­i­to­ru­lui, care a avut bu­nă­vo­ința
de a ne pune la dis­po­zi­ție ma­nu­scrise ori­gi­nale și do­cu­
mente, unele in­e­dite, oferindu‑ne și toate in­for­ma­ți­ile
so­li­ci­tate pen­tru lă­mu­ri­rea unor de­ta­lii bio‑bliografice.
De ase­me­nea, mul­țu­mim doam­nei Clara Ma­reş, cer­
ce­tă­tor ști­in­ți­fic la In­sti­tu­tul de In­ves­ti­gare a Cri­me­lor
Co­mu­nis­mu­lui și Me­mo­ria Exi­lu­lui Ro­mâ­nesc, au­toa­
rea lu­c ră­r ii Zi­d ul de sti­c lă. Ion D. Sîrbu în ar­h i­vele
Securi­tă­ții, care ne‑a fur­ni­zat și in­for­ma­ți­ile pri­vind
DUI‑ul scri­i­to­ru­lui, pre­cum și co­pi­ile unor scri­sori in­
ter­cep­tate de Securi­tate.
octombrie 2013 ED.
Doamne, nu vreau să scriu cum
s‑a mai scris, vreau să scriu despre
ce nu s‑a mai scris.
Ion D. Sîrbu
JURNAL. 1952–1953
 7.III.1952
În­se­rare me­ta­lică – pas­tel hi­ber­nal. Case în­cre­me­nite
sub ceaţă vi­o­letă. Clu­jul e cris­pat de frig şi oa­me­nii au
aere de pri­zo­ni­eri.
Şe­dinţă de Is­to­ria Par­ti­du­lui. Tă­nase a în­vă­ţat toată
noap­tea – acum spune lec­ţia cu oa­re­care pre­ţi­o­zi­tate şi
pat­hos. Mă în­cântă ac­cen­tul fran­ţu­zesc cu care gra­se­iază
ter­me­nii cu care de­scrie ge­ni­ala tac­tică a lui Le­nin în
tim­pul răzb[oiului] mon­dial.
– Mă gân­desc la (lec­ţia) se­mi­na­rul des­pre Ro­meo şi
Juli­eta. Am vor­bit fru­mos des­pre iu­bi­rea ro­man­tică. L‑am
exal­tat pe…
De ce mi‑am bă­tut joc de Lică – ro­man­ti­cul meu poet
de la Baia. Creşte în mine ca per­so­na­giu?
– O bună vorbă a mea des­pre Go­gol: „Face o sin­teză
a în­tu­ne­ri­cu­lui!“ (Su­flete moarte).
– Lungă dis­cu­ţie cu Pârvu1 des­pre mo­rală, co­mu­nism,
cul­tură, mine.
1
N. D. Pârvu (1915–1976), decanul Facultăţii de Psihologie
şi Pedagogie, în acei ani, „cerchist de mâna a doua“, poet, dra‑
maturg, publicist, profesor universitar. Sub o fotografie aflată
în Albumul familiei sale, pe care l‑a ordonat în vara anului 1988,
Ion D. Sîrbu notează: „Un mare «actor», nenorocit de Pavlov,
Makarenko şi alţi clasici roşii“.
6 ION D. SÎRBU

– Gân­dit mult la An­drei din Um­bra; de­o­cam­dată e

clar ca idee epică, îi caut însă cor­pul, re­fle­xul adaptativ –
ac­tul. Mă încurcă în­tâl­ni­rea lui cu sora de noapte; tre­
buie să o în­ca­drez în drama ge­ne­rală a nu­ve­lei – dar nu am
cum s‑o lim­pe­zesc ca per­so­na­giu. Mi‑e frică să nu‑mi fure
per­so­na­giul prin­ci­pal, să nu‑mi des­cen­tra­li­zeze ac­ţi­u­nea.
Vreau să fac din ea un sim­plu pre­text al com­ple­xi­tă­ţii lui
An­drei, un fel de ma­ne­chin psi­ho­lo­gic. Grea va fi de­cla­ra­
ţia lui An­drei – tremos, îmi pare acum nu­mai con­clu­zia,
ideea cu lim­pe­zi­rea adân­ci­mi­lor, mo­na­dica lu­ci­di­tate a
des­ti­nu­lui ome­nesc. An­drei mi‑e an­ti­pa­tic (sunt pu­ţin
eu) – Ioana mi‑e mult mai dragă (am creat‑o).
– Fe­me­ile cul­tu­rale sunt pe­ni­bile. O am pe La­zăr şi pe
Mol­do­veanu. Prima se îneacă în­ghi­ţind perle, cea de‑a
doua se des­com­pune din ca­uza hi­per­dez­vol­tă­rii spi­ri­tu­
lui cri­tic. Cul­tura zace în­tre ele, ne­sa­tis­fă­cută.
– Ro­meo, tip de Re­naş­tere ita­li­ană, vă­zut de un ro­
man­­tic din Nord. Dra­gos­tea lor pură, incantare po­e­tică
a sen­ti­men­tu­lui. Moar­tea, anexa ne­ce­sară, tra­gică.
Romeo, în­tre… ci­ni­cul şi spi­ri­tu­a­lul lu­cid şi… bru­ta­lul
ata­cant. Gân­dit mult des­pre Lo­renzo…, des­pre sim­bo­
lul som­nu­lui Ju­li­e­tei, a scă­rii de mătasă, a cri­mei. Să­ru­
ta­rea, Rosalina.
– Bă­trâ­nii cresc. Ezit în­tre forma dra­ma­tică sau epică.
– Mi­roase în şcoală a ciorbă de gu­lii (mi­ze­rie) şi a ve­
ce­uri prea frec­ven­tate. Fe­tele din in­ter­nat au aere bol­
nave: muş­cate în gea­muri mi­zere.
– Gân­dit la Le­nin – ca me­ta­fi­zi­cian ac­tiv al po­li­ti­cei.
Lu­ci­di­tate ge­o­me­trică, tac­ti­cian per­fect al hăr­ţii su­fle­tu­
lui co­lec­tiv. Pu­ter­nic, în­fi­o­ră­tor, în ră­ceala sa ste­lară.
– Ieri‑seara, cu Gigi la fil­mul ro­mâ­nesc în­chi­nat lui
Cara­giale. Ex­tra­or­di­nar Bir­lic, în O vi­zită. Mă en­tu­zi­as­mează
 JURNAL. 1952-1953 7

po­e­zia fer­tilă a ti­pu­ri­lor bucureş­tene – cro­ma­tism, pi­can­te­

rie, is­to­rie. Vi­sez un film al nos­tru – în sti­lul levantinismului
nos­tru la­tin. Condotierism mo­ral, ele­ganţă a ges­tu­lui spi­ri­
tual, far­mec al legerităţii şi a gra­tu­i­tu­lui.
– Cu Petruţiu1 şi Pârvu, lungă dis­cu­ţie (ţi­gări, ninge
afară, um­bre) des­pre vi­i­to­rul tea­tru­lui ro­mâ­nesc. Re­mar­
căm lipsa unei li­te­ra­turi in­ter­me­di­are – lipsa unui pu­blic
de tran­zi­ţie în­tre folc­lor şi artă ma­joră. Pla­nuri: pro­pun
un „Pă­cală“, erou na­ţional, prins în sim­bol şi in­trigă.
Ideea place: e grea. In­con­stant – prost, şi­ret, naiv, fi­lo­sof –
un fel de Buhoglindă va­lah. Vor­bim des­pre sfin­ţii noştri
(Pe­tru, Ni­co­lae, Sfta Vi­neri)… co­bo­râţi din mit. Petruţiu:
un sfânt Ni­co­lae care se îm­bată într‑o câr­ciumă şi‑şi
pierde au­re­ola. Tră­să­tura ar­ghe­zi­ană a in­ti­mi­tă­ţii rus­tice
cu trans­cen­den­tul. „Ne ba­tem cu D‑zeu pe burtă.“
Caut un mit pen­tru un Peer Gynt bal­ca­nic. Ceva ce
s‑ar pu­tea acom­pa­nia cu mu­zică sâr­bească, de ex[emplu].

8.III.1952. Sâm­bătă
– Îmi cade în mână ca­ie­tul2 fru­moa­sei mele eleve B.
(are ochi mari şi o cap­ti­vantă aten­ţie fi­lo­so­fică). No­tiţe la
Psi­ho­lo­gie: ob­serv că pre­do­mină în lec­ţi­ile mele de­se­nele.
O schemă a com­ple­xi­tă­ţii in­di­vi­du­lui (ceva ce sea­mănă
cu o vi­e­tate ma­rină), una des­pre fil­trare nu cu­noaş­tere a
no­ţi­u­nii şi a ca­te­go­ri­i­lor (kan­ti­ene) – ceva ce sea­mănă cu
o pompă pne­u­ma­tică – un alt de­sen des­pre „apa­ra­tul de
gân­dire“ (= floare ciu­dată) etc.
1
Dumitru S. Petruţiu, prieten şi coleg de studenţie, „un mi‑
racol de cinste şi informaţie, pasionat de teatru“, cum notează
Ion D. Sîrbu sub o fotografie din albumul său.
2
În ms., „caietului“.
8 ION D. SÎRBU

Azi am vor­bit fru­mos (cred) des­pre gân­di­rea şti­in­ţi­

fică. Prin­ci­piul iden­ti­tă­ţii, ter­ţi­u­lui, ra­ţi­u­nii su­fi­ci­ente.
Cu­rios lu­cru: ideea unei me­ta­fi­zici a ra­ţi­u­nii su­fi­ci­ente.
Un fel de evo­lu­ţi­o­nism lo­gic în sfere mo­rale. Fi­e­care om
cu că­ciula sa su­fi­ci­entă. Vai de va­lori!
– Di­rec­toa­rea mi‑a ofe­rit ca­fea şi zâm­bete. Este atât
de inun­dată de mar­xism (o mar­xistă hormonică, am zis
eu odată) în­cât fi­e­care frază a ei e o tri­mi­tere. Îmi spune:
I‑am te­le­fo­nat so­ţu­lui meu. Vor­bea cu glas stins. I‑am
spus: nu fă pe opor­tu­nis­tul à la Martînov (vezi scurta
Ist[orie] a Par­ti­du­lui). Ştiu că eşti în fond un fel de troţ­
kist de dreapta (cul­mea!).
Mie mi‑a spus: „Îmi place să mă con­tra­zic cu dta (vai!)
pen­tru că eşti o an­ti­teză. Nu se­meni cu cei din In­ter­na­ţio­
nala a II‑a care dis­cu­tau de dra­gul dis­cu­ţiei. (Sunt con­
vins – ni­meni nu mă crede.)
Unii mă acuză că‑l iu­besc pe Sta­lin. Da, îl iu­besc. Dar
nu ca pe un D‑zeu, ci ca pe un om ge­nial. (I‑a să­ru­tat por­
tre­tul de trei ori, ma­tern şi sen­zual.)
– Ţin o con­fe­rinţă des­pre Go­gol, a 5‑a oară. Groaz­
nic. Nu‑l mai pot su­feri.
– Co­lega mea Bi­anu are un fel foarte pic­tu­ral de a ţine
mâini[le], obo­site, ţă­ră­neşte, în­tre pi­cioa­rele des­fă­cute.
Une­ori, când gân­deşte (şi tace), îi tre­mură guşa.
– Pârvu mi‑a in­te­ro­gat soaţa: vă iu­biţi? Îi plac în­tre­bă­
rile di­recte, tea­trale, acele în­tre­bări care au pre­ten­ţie stu­
pidă de psi­ho­lo­gie şi adân­cime, de ci­nism şi în­ţe­lep­ciune.
I‑am spus (me­ta­foră): Dacă ar muri, în prima zi aş fi tra­
gic (tea­tral), a doua zi aş fi în­ţe­lept, a treia zi li­te­rat, – iar
după aceea s‑ar dez­lăn­ţui re­volta mea or­ga­nică – care ar fi
groaz­nică. So­ţia este un fel de pa­ran­teză so­ci­ală (exis­ten­ţi­
ală). Fără ea, sunt gol în faţa mea şi a lu­mii.
 JURNAL. 1952-1953 9

Cât ceea ce pri­veşte dra­gos­tea mea faţă de ea, am spus:

Vezi, iu­bi­tul meu, amo­rul nu se poate ex­prima şti­in­ţi­fic.
Doar prin me­ta­fore. Toate ce­le­lalte fe­mei (în­chi­pu­ite, do­
rite sau avute) nu sunt de­cât me­ta­fo­rele ei.
Pros­tul (e di­vor­ţat proas­păt) n‑a în­ţe­les. Nici eu nu
pri­cep to­tul, dar for­mula îmi place.
– Uşoară şi du­ioasă be­ţie („de ziua fe­meii“). Mă simt
înalt şi sim­plu. Un fel de lim­pi­di­tate olim­pică ames­te­cată
cu ab­jec­ţi­une ome­nească. Stau cu pa­ha­rul în mână şi con­
tro­lez lu­cid eta­pele al­co­o­li­ză­rii. Ciu­dat! Acum că‑mi simt
muş­chii în­ţe­lepţi şi cre­ie­rul ca o plantă – am to­tuşi im­
pre­sia vagă că în mij­lo­cul lu­mii aces­teia sunt o in­sulă.
O in­sulă de mo­rală şi stu­pi­di­tate. De spe­ranţă şi gol.
De va­lori şi ci­nism. Vale.1
– Gigi e un ames­tec de Fu­rie şi Me­dee. Eu, în schimb,
sunt un ames­tec de mă­gar şi Esop. Sau de Ec­ker­mann pe
lângă Oni­si­for Ghibu. Sau de…?!
– Vi­nu­rile: Odi­ni­oară erau da­rul pă­mân­tu­lui. Acum,
im­po­zi­tul li­chid pen­tru cei care vi­sează. Un fel de scârbă
obli­ga­to­rie pen­tru psi­hic, dar scâr­boasă pen­tru sto­mac.
Ceva care îţi strâmbă spi­ri­tul, dar… din pă­cate… îţi în­
dreaptă mo­ra­lul.

9.III.1952
Mo­no­tonă du­mi­necă. Îmi vi­brează ner­vii, un rău
mo­ral îmi co­ple­şeşte spi­ri­tul. Gol so­cial. Vi­aţa re­dusă la
co­chi­lia con­ju­gală. Gigi cro­şe­tează, eu, fu­mez în fo­
to­liu şi contemplez evo­lu­ţia um­bre­lor al­bas­tre prin gea­
mul în­ghe­ţat.
1
În marginea din stânga, în dreptul primului rând al para‑
grafului: litera „B“.
10 ION D. SÎRBU

Mă gân­desc la mama, la bă­trâni – şi nu ştiu de ce, [la]

ci­mi­ti­rul de acasă, mi­cul ci­mi­tir, as­cuns în­tre brazi,
acolo, în faţa uzi­nei. Ninge în munţi, pro­ba­bil. Ce li­nişte
groaz­nică, moar­tea! Şi, sub pă­mânt, ca­da­vrele care se
des­com­pun egal şi con­ti­nuu.
– Ci­neva îmi po­ves­teşte (la şcoală) că a au­zit că la ra­
dio Roma s‑ar fi spus că în Alpi o ra­chetă uri­aşă, de ciu­
dată formă, s‑a pră­bu­şit. S‑au gă­sit în ea trei „oa­meni“
de …câte 3 metri fi­e­care. Erau dintr‑o altă pla­netă.
Cu­rios ce fan­tas­tic fior îmi pro­voacă gân­dul acesta.
O altă pla­netă care ne ca­ută. Ca să ne cu­ce­rească, pro­ba­
bil. Dum­ne­ze­ule, unde sun­tem! O zi în­treagă nu am pu­
tut gândi la ni­mic alt­ceva. Dar dacă to­tuşi… Fi­inţe de
forma noas­tră, în că­u­tare de aven­turi şti­in­ţi­fice, ră­tă­cite
în uni­vers, că­zând în mij­lo­cul Ter­rei – în plină con­fla­
gra­ţie ide­o­lo­gică. Poate de‑acolo e sal­va­rea!?
– În­tâl­nit azi un co­mu­nist care mi se pare foarte
cin­stit.
– Azi‑di­mi­neaţă, în pat, Gigi mi‑a luat mâna şi mi‑a
pus‑o pe pân­te­cul ei. Cel mic bă­tea. Bă­tăi mici, ne­re­gu­
late. Un fel de morse din ne­cu­nos­cut şi taină.
Mă gân­desc la ver­su­rile lui Ste­fan Ge­orge:
I‑e grea pri­vi­rea
De taina sa de ni­me­nea şti­ută
Şi‑i tur­bure
Căci a tre­cut din soare‑n iarna noas­tră.

Cu braţu‑ncing
O fi­inţă fără mine îm­pli­nită
Co­pi­lul meu
Ne­spus strein de mine.
 JURNAL. 1952-1953 11

– Sim­fo­nia IX‑a la Riaz1 Ber­lin. Vo­cile mă de­ran­

jează. Ada­gio‑ul, di­vin.
Wag­ner des­pre Be­et­ho­ven. „Das ist der Tanz der Welt
selbst; wilde Lust, schmerzliche Klage, Liebe­sentzücken,
höchste Wonne, Jammer, Rasen, Wollust und Leid; da
zuckt es wie Blitze, Wetter grollen; und über allen der
ungeheure Spielmann, des Alles, er lächelt über sich
selbst, da ihm dieses Zaubern doch nur Spiel war. So
winkt ihm die Nacht. Sein Tag ist vollbracht.“2
– Ce in­fan­til pare Ber­lioz, în bro­şura des­pre Lud­wig
van B[eethowen].
– Franţa tre­buie să se je­neze pen­tru fap­tul că un Go­
u­nod a trans­for­mat în temă de operă (vai!) o idee ger­
mană atât de co­lo­sală (Fa­ust). Com­ple­xul de in­fe­ri­o­ri­tate
la­tin faţă de pro­fun­zi­mea fa­us­tică.

9.III[.1952]
– Enescu: „În­cep să am com­plexe de in­fe­ri­o­ri­tate
faţă de mine în­sumi.“
– Pro­fe­so­rul meu de so­ci­o­lo­gie: tip pen­tru un fi­lo­sof
mic‑bur­ghez. Ide­ile îi înoată în gră­sime. Are un fel foarte
mes­chin de a avea prin­ci­pii ge­ne­roase. Cul­tură de etaj:
1
RIAS („Rundfunk im amerikanischen Sektor“), post de
radio, înfiinţat de Administraţia militară americană, cu sediul în
Berlinul de Vest, care a funcţionat în perioada 1946–1993.
2
Acesta este dansul lumii însăşi: voluptate sălbatică, plâns
sfâşietor, extaz al iubirii, imense bucurii, jale, nebunie, voluptate,
suferinţă; scânteiază fulgere şi bubuie tunete; şi, peste toate, uria‑
şul muzicant al universului se amuză de sine însuşi, fiindcă aceas‑
tă magie nu a fost pentru el decât un joc. Noaptea‑l ademeneşte.
Împlinită‑i ziua (germ.).
12 ION D. SÎRBU

mă­nâncă, gâ­fâie, cal­cu­lează – la ni­ve­lul unui agent sa­

ni­tar – dar ci­tează în orele li­bere pe Keyserling şi pe
N. Har­tmann.
Îl gă­sesc des­che­iat la cu­re­lele de la pan­ta­loni, cu jur­
na­lul lui Amiel în mână. De­se­nează cu de­ge­tul în aer (are
un in­dex gras, pă­ros) ad­mi­ra­ţia sa pen­tru au­tor. În ace­
laşi timp, văd că e de­ran­jat de fap­tul că unul din pi­cioa­
rele mele nu stă pe co­vor şi pă­tează par­che­tul.
– Dacă‑mi gân­desc foş­tii pro­fe­sori – nu pot să nu
simt un ome­nos iz de milă şi dis­preţ faţă de ei: îmi par
pro­pri­ile lor ca­ri­ca­turi. Blaga avea drep­tate: există un ca­
ni­ba­lism cul­tu­ral în­tre ge­ne­ra­ţii.
– Ne­ver­te­brata noas­tră „intelighenţă“.
– Ter­mi­nat Vol de nuit a lui A. de Sa­int‑Exupéry . O
carte scrisă fru­mos, sub ce­rul în­ste­lat al de­păr­tă­ri­lor
înalte. Un fior nou, înăl­ţi­mea, un nou per­so­na­giu, o nouă
formă de aven­tură se anunţă. Aven­tura pe ver­ti­cală.
– Ceea ce simt eu acum faţă de oc­ci­den­tali se asea­
mănă per­fect cu ceea ce tre­buie să simtă o fe­meie cin­
stită care ani de‑a rân­dul a do­rit pe ci­neva – fier­binte,
dis­pe­rat cu tot su­fle­tul – şi care, în­cet‑în­cet, ajunge la
con­clu­zia că ide­a­lul vi­su­ri­lor sale este im­po­tent.
– „Mi­li­oane de oa­meni în la­gă­rele lu­cru­lui inu­til, a
munci[i] fără rost, a vie­ţii con­su­mată într‑o ac­ti­vi­tate
de­per­so­na­li­zată, aş­teaptă bo­te­zul li­ber­tă­ţii, aş­teaptă lu­
mea cea nouă care va da un sens obo­se­lii şi ano­ni­mei lor
vieţi.“ Să­rut cu umi­linţă înal­tul co­mu­nism al pi­lo­tu­lui
din Sa­int‑Exupéry.1
1
Este vorba despre pilotul din romanul Zbor de noape de
Saint‑Exupéry.
 JURNAL. 1952-1953 13

Scena cu Be­dui­nul, că­ruia i s‑a ară­tat o că­dere de apă

în Sa­voia, e de‑a drep­tul co­ple­şi­toare.
– Gigi azi, după ce a cro­şe­tat tă­cută toată după‑masă,
a ex­cla­mat: „Dum­ne­ze­ule, ce via­ţă! Din nou e seară, din
nou ne cul­căm.“
– Zi­lele trec groaz­nic de urât şi în­cet. În schimb,
anii… zboară.
– Mi‑e dor de o carte ro­mâ­nească, bună. Am im­pre­sia
că am ce­tit to­tul – şi, cu­rios lu­cru, nu do­resc să re­ci­tesc
ni­mic. Alu­necă ochii mei de‑a lun­gul zdren­ţu­i­te­lor raf­
turi de li­te­ra­tură na­ţională – şi niciun ti­tlu nu mă re­ţine.
Blaga a ter­mi­nat tra­du­ce­rea păr­ţii I din Fa­ust. Fe­ri­
ci­tul Tao.

11.III.1952
– Vă­zut un în­fi­o­ră­tor film. Toată seara am fost în­căr­
cat ca şi când ar fi tre­buit să înot într‑o apă scâr­boasă.
O după‑masă – a mia după‑masă – în care spu­nem:
niciun spec­ta­col bun? Nici­u­nul. Ce fa­cem? Mer­gem
la orice!
– Ter­mi­nat Pă­du­rea spân­zu­ra­ţi­lor. Rebreanu apare –
în nai­vi­ta­tea chi­nu­ită a lim­bii şi pro­ble­ma­ti­cei sale –
drept un cla­sic că­ruia dacă nu‑i mai re­vine niciun fel de
ad­mi­ra­ţie, i se poate to­tuşi oferi în­tre­gul res­pect, pen­tru
munca şi re­zul­ta­tele ono­ra­bile ale ope­rei. Apos­tol Bo­loga
este un „foetus“ de per­so­na­li­tate. Îl sal­vează moar­tea, alt­
fel s‑ar îneca pe­ni­bil în dis­cu­ţi­ile des­pre Dum­­ne­zeu şi
mân­tu­ire, dis­cu­ţii pe care nu le aco­peră şi nu le stă­pâ­
neşte. Bine com­pusă, alt­fel, aş zice bine con­ta­bi­li­zată. Se­
ri­o­zi­ta­tea ei îmi pare însă o mască for­ţată şi falsă.
14 ION D. SÎRBU

12.III.1952
– Groaz­nică zi. Ca di­ri­ginte apar în faţa unui tri­bu­nal
(ex­trem de se­ver, ex­trem de vi­gi­lent). Ci­tesc pe fe­ţele lor
că sunt lă­mu­riţi şi că orice aş spune n‑ar mai conta. De
ce am dat bursă ele­vei T.? Ştiam că mama ei e re­că­să­to­rită
şi că ta­tăl vi­treg câş­tigă…? Răs­pund: Nu. De ce nu ai
con­tro­lat? Răs­pund: Eu am în­cre­dere în de­cla­ra­ţi­ile oa­
me­ni­lor. Şi apoi, cum să con­tro­lez că mama res­pec­ti­vei
eleve tră­ieşte efec­tiv cu noul ei soţ şi dacă acesta, de fapt,
se în­gri­jeşte de bur­si­era mea. Zâm­bete. Simt: sunt pier­
dut. Altă în­tre­bare: ştiam că bur­si­era L., or­fană, şi‑a pier­
dut ta­tăl în lupta îm­po­triva Uni[unii] Sov[ietice]?
Răs­pund: eleva era de 2 ani când ta­tăl ei, doc­tor, a mu­rit
(nu se ştie unde). Aha! spun an­che­ta­to­rii, aha! În­cerc o
ri­di­culă afir­mare de prin­ci­piu: nu sunt de pă­rere că co­piii
sunt vi­no­vaţi pen­tru via­ţa (sau moar­tea) pă­rin­ţi­lor. Eleva
L. e cea mai bună din şcoală! Zâm­bete. Sunt în cu­rat cu
mine. Simt plu­tind în aer cu­vân­tul „ide­a­lism“, „nevi­
gilenţă“, „cos­mo­po­li­tism“ etc. Dar bursa ele­vei S.? Ştiam
că ta­tăl ei a fost no­tar (deci ex­ploa­ta­tor). Răs­pund: ta­tăl
ei cară saci în gară. Mama ei e în­vă­ţă­toare cu 4.000 lei.
Hm. Se răs­fo­iesc acte (vai, sunt un dez­or­do­nat con­ta­bil),
într‑un loc nu co­in­cide nu­mă­rul co­pi­i­lor, în alt loc scriu
ari în loc de hec­tare (la ave­rea bu­ni­ci­lor).
Te­le­foane. Alarmă. Un apa­rat în­treg de vi­gi­lenţă
con­­cen­trat asu­pra bur­se­lor mele. Acum, calm, aş­tept
trăs­ne­tul.
Mă scâr­beşte la­şi­ta­tea co­le­ge­lor care se lea­pădă de
mine. Nu ştiu ni­mic, n‑au au­zit ni­mic. Deşi toate au fost
mar­tore la re­par­ti­za­rea bur­se­lor.
Fleacuri…
 JURNAL. 1952-1953 15

– Mân­cat cu Ne­go­iţ­escu şi Ba­lotă o brânză pu­tu­

roasă la o bo­degă. Mi­roase atât de în­gro­zi­tor, în­cât mă
re­văd din nou în dor­mi­to­rul acela din ca­zarmă, la ora
când, după in­struc­ţie, ba­te­ria îşi sco­tea ciz­mele. So­sesc
acasă, Gigi mă mi­roase: „Tu iar ai fost la fe­mei!“ Nu pot
râde. Spec­trul şo­ma­ju­lui mă ur­mă­reşte.
– Şe­dinţă pro­fe­so­rală. Mii de ra­poarte; fic­tive, ima­
gi­nare, re­ale. Ra­poarte des­pre …1, des­pre co­lec­tări de
hâr­tie, des­pre pa­voa­zare, des­pre zi­a­rul de pe­rete, des­pre
cercuri (cele 25 de cercuri, de la cer­cul dra­ma­tic până la
cer­cul „Lîsenko“2) – ra­poarte de ac­ti­vi­tate, pla­nuri de
muncă, orare. Ra­port că­tre res­pon­sa­bilă, care to­ta­li­zează
şi dă un ra­port di­rec­ţi­u­nii, care, la rân­dul ei, to­ta­li­zează
şi dă [ra­port] sec­ţiei, care…
Dum­ne­ze­ule, şi în ha­o­sul acesta de for­ma­lism bi­ro­
cra­tic, eu stre­cor ano­nim un su­flet de das­căl en­tu­zi­ast şi
con­şti­inţă de co­mu­nist naiv. De ce nu sunt mai prac­tic!
– Eu gân­desc, fe­me­ile cro­şe­tează, di­rec­toa­rea vor­
beşte. De 4 ore. Mă doare sca­u­nul.
– Nego îmi po­ves­teşte: „De două zile tre­mur. Pri­mesc o
adresă: să mă pre­zint la ca­dre. Pen­tru ce? Mă gân­desc. Iar
voi fi dat afară (a 3‑a oară). Mama plânge, tata (şo­mer de
4 ani) e ne­gru de su­pă­rare. În sfâr­şit, mă pre­zint. Pa­lid, ho­
tă­rât. Cul­mea. Mi se cere o re­fe­rinţă des­pre Vi­o­rica Guy3.
1
În ms., cuvânt necitibil.
2
Trofim Denisovici Lîsenko (1898–1976), inginer agronom
sovietic, autorul unei teorii utopice, dezvoltată în anii 1930–1960,
ce a dominat cercetarea în domeniul geneticii din Uniunea So­
vietică şi din celelalte state comuniste.
3
Viorica Guy Marica (n. 1925), profesor universitar la Uni­
ver­sitatea Babeş–Bolyai Cluj‑Napoca, Facultatea de Istorie şi
16 ION D. SÎRBU

Ui­tata noas­tră po­etă. Ne­buna e atât de snoabă, în­cât

m‑a vâ­rât la re­fe­rinţe. Nici acolo nu se poate lipsi de li­
te­raţi. Bles­te­mata: să nu dorm două nopţi din ca­uza unei
proaste (po­ete).“
– În­vă­ţă­mân­tul: munca lui Si­sif.
– În­şi­ra­rea sar­ci­ni­lor noas­tre du­rează de 2 ore. Nu mai
pri­cep ni­mic. To­tul e o mu­zică grea, ceva care mă ne­mul­
ţu­meşte şi mă chinuie. Simt – în con­clu­zie – că sunt tot
mai în ne­re­gulă, că orice aş face nu voi ajunge nici­o­dată
în or­dine. Vai mie, ne­no­ro­ci­tul! Mă ră­tă­cesc în­tre mi­ile
de sar­cini ca într‑o pă­dure duş­mană şi rea. În ti­ne­reţe cre­
deam că a fi das­căl în­seamnă a creşte oa­meni.
– Re­zu­mat: nicio spe­ranţă din­a­fară, nicio spe­ranţă
de eva­dare… şi nicio spe­ranţă de adap­tare. Tră­iesc ca
Ras­kol­ni­kov.

13.III[.1952]
– An­cheta du­rează încă. De 4 ore stau într‑un scaun
şi răs­pund la în­tre­bări. Ideea şo­ma­ju­lui mi se pare ceva
foarte nor­mal şi lo­gic. De‑aş scăpa odată.
– Am avut încă o dată1 [con­fir­ma­rea], în ha­o­sul acela
de do­sare, acte, ati­tu­dini şi tea­tru de prin­ci­pii – că, în
fond, pre­tu­tin­deni sin­gura re­a­li­tate con­stă într‑o vaj­nică
luptă pen­tru exis­tenţă. O imensă frică îşi în­tinde ari­pile
peste toate su­fle­tele şi tot re­stul nu e de­cât efort de a as­
cunde şi a hrăni ta­cit această mi­ze­ra­bilă via­ţă.
Filosofie. A fost studentă a lui Ion D. Sîrbu și membru al
Cercului Literar de la Sibiu.
1
În ms., „niciodată“.
 JURNAL. 1952-1953 17

– Poate acum ar suna mai din plin fraza Nietzsche­

iană: „Der Gott ist tot. Alles ist erlaubt.“1
– Dacă am pu­tea aduna îm­pre­ună ceea ce uneşte toate
su­fle­tele de azi – acel ceva care azi e ge­ne­ral‑va­la­bil – cred
că am găsi o can­ti­tate imensă de in­stinct de con­ser­vare,
păs­trat sub re­zerva pro­vi­zo­ra­tu­lui de fi­e­care zi, pen­tru ma­
rele os­păţ al li­ber­tă­ţii sau răz­bu­nă­rii (sau a mor­ţii!).
– Vă­zut un film so­vi­e­tic nou, Ca­va­le­rul Ste­lei de Aur.
Mare. Ti­pic. O fi­gură uri­aşă de co­mu­nist, eroul prin­ci­
pal. O sin­gură re­marcă: con­stru­ieşte, se ri­dică, gre­şeşte,
se în­dreaptă – însă în urma lui ră­mân mi­li­oane de oa­
meni în ano­ni­ma­tul mun­cii, oa­meni că­rora le dă vorbe
şi elec­tri­ci­tate. Este eter­nul erou, Prometeul nou. Are
însă ma­şină, iar so­ţia sa e in­vi­di­ată pen­tru hai­nele ei
noi. Şi pri­veşte de sus fur­ni­ca­rul de lume care îi con­stru­
ieşte opera.
Re­mar­cat: o tră­să­tură a fil­me­lor so­vi­e­tice. Apare tot
mai des (foarte dis­cret) tema cu lu­cră­tura de par­tid şi
mai ales di­fi­cul­ta­tea apa­ra­tu­lui ad­mi­nis­tra­tiv. În schimb,
se ac­cen­tu­ează tot mai mult cru­zi­mea faţă de bă­trâni,
ră­maşi ne­no­ro­ciţi şi ne­în­ţe­leşi în urmă.
Dis­cu­tat cu Gigi tema. Con­clu­zia: to­tuşi – fără aceste
lu­cruri, Ru­sia nici în 200 [de] ani nu ar fi ajuns acolo
unde este. Când mă gân­desc că noi spe­ram ri­di­ca­rea sa­
te­lor noas­tre prin popi şi în­vă­ţă­tori di­baci. Ca­ra­ghios.
Ru­sia a re­zol­vat pro­blema pe care şi‑a pus‑o: cea ma­te­
ri­ală. Ră­mâne să ve­dem cum o va re­zolva pe cea a omu­lui.
Pro­blema ri­di­că­rii omu­lui la dra­goste şi spi­rit. In­ter­na­
ţionala cere alt om de­cât cel pe care‑l cre­ează na­ţi­u­nea.
1
Dumnezeu este mort. Totul este îngăduit (germ.).
18 ION D. SÎRBU

14.III.[1952]
Des­pre un ce­le­bru pro­fe­sor uni­ver­si­tar, mar­xist.
Trece pe stradă cu acea em­fa­tică pri­vire de sfi­dare şi si­
gu­ranţă. Mi­mează pe omul cu con­şti­inţa îm­pă­cată –
deşi este cea mai fan­tas­tică li­chea in­te­lec­tu­ală. Ami­cul
meu ada­ugă: „Îl vezi? Se plimbă cu ae­rul acesta pen­tru
ca să‑şi as­cundă mi­ze­ra­bila frică ce îl ma­cină.“
– Ca­ra­giale, zi­a­rist ge­nial. O scri­soare pier­dută, opera
unui mare pam­fle­tar.
– Dis­cu­tat cu Pârvu în­de­lung des­pre Artă. I‑am
spus: cred că li­te­ra­tura se­co­lu­lui nos­tru tre­buie să de­pă­
şească ori­zon­tala intrigei şi ana­li­zei ro­man­tice. Epi­cul
nu mai poate fi jus­ti­fi­cat prin des­fă­şu­rări ne­pre­vă­zute
de în­tâm­plări şi oa­meni. Vreau ca li­te­ra­tura mea, cu ris­
cul de a o sche­ma­tiza, să fure ceva din pro­ble­mele fi­lo­
so­fiei. Oa­me­nii tre­buie puşi în faţa ma­ri­lor în­tre­bări
exis­ten­ţi­ale. De aceea, cu ris­cul de a sa­cri­fica re­a­lis­mul
(de­scrip­ţiei, ana­li­zei), voi crea nu­mai per­so­na­gii care „să
tri­mită“, care să des­chidă ori­zon­turi, care să fie şi sim­
bo­luri ale unor ade­vă­ruri adânci şi veş­nice. Bi­e­tul ce­ti­tor
al se­co­lu­lui meu nu mai are timp de to­muri, de stu­diu
în­de­lun­gat şi har­nic. El tre­buie să afle in­tens şi mult.
De aceea, o lu­crare care are pre­ten­ţia la tim­pul unei ore
din sec. XX tre­buie să se jus­ti­fice prin con­cen­trare şi
pro­fun­zime.
– Dis­cu­tat mult des­pre jo­cul ac­to­ru­lui. Cred că orice
ac­tor bun tre­buie să fie ca mo­neda de hâr­tie ce‑şi are
aco­pe­ri­rea în aur. Fi­e­care rol cere ca să fie sus­ţi­nut din
adân­cime de per­so­na­li­ta­tea cul­tu­rală a omu­lui din ac­
tor. Omul acesta tre­buie să vi­breze, să cu­noască, să aibă
 JURNAL. 1952-1953 19

adân­cime. Alt­fel, ceea ce spune nu e aco­pe­rit, sună su­

per­fi­cial şi gol, chiar dacă e „bine ju­cat“.
Pro­blema cul­tu­rii ac­to­ru­lui.
– M‑am aşe­zat în scaun la tea­tru lângă un no­to­riu
porc ide­o­lo­gic. Am fost tot tim­pul je­nat ca şi când eu aş
fi fost li­chea şi el om cin­stit.
– Fan­tas­tica po­si­bi­li­tate de a scuza a dog­ma­ti­ci­lor.

15.III[.1952]
– Sunt pe­dep­sit pen­tru ne­gli­jenţă şi lipsă de „vi­gi­
lenţă“. În­lo­cuit din pos­tul de di­ri­ginte. Pre­lu­diul vi­i­toa­rei
pu­neri în dis­po­ni­bi­li­tate. Am în­cer­cat să re­plic evrei­cei,
care, gra­se­ind, mi‑a adus la cu­noş­tinţă această ho­tă­râre a
cla­sei mun­ci­toare. Mi se în­cleş­tează făl­cile: simt că mă pri­
veşte dis­tant şi cu ură – cu acea pri­vire pe care o au
procuro­rii sau po­li­ţiş­tii în­ră­iţi. Sunt apri­o­ric sus­pect. Iată
un prin­ci­piu fun­da­men­tal al mar­xis­mu­lui: omul e în ge­
ne­ral ne­cin­stit. To­tul e să‑l con­tro­lezi şi să‑l di­ri­jezi.
Ca sub ghi­lo­tină, aş fi do­rit să spun o frază lim­pede,
să emit în faţa ochi­lor ule­ioşi şi plic­ti­siţi ai aces­tei fa­na­
tice (cred că e nu­mai o per­fect adap­tată) un prin­ci­piu, o
vorbă ca­te­go­rică. Să‑i spun, de exem­plu, că eu sunt edu­
ca­tor şi nu per­cep­tor, sau că dez­a­prob sis­te­mul prin care
fa­cem co­piii vi­no­vaţi de „vina“ pă­rin­ţi­lor. Inu­til. E ca şi
când aş strica ule­iul de can­delă pen­tru hrana câi­ni­lor.
N‑aş schimba ni­mic.
– Sunt în­gro­zi­tor de ne­gru şi pi­e­ziş, azi.
– „Unde eşti, Elohim? Din fun­dul groapei te chem,
şi nici mân­gâ­iere, şi nici semn nu areţi ro­bu­lui tău…“
Efeseni.
20 ION D. SÎRBU

– După cu­lise, după nori, de sub pă­mânt, aud du­du­

ind uri­a­şele ma­şini ale is­to­riei. Tim­pul e copt, su­fle­tele
au co­bo­rât la ni­ve­lul cel mai de jos. Acum vine ma­rele
se­ce­riş al vea­cu­lui.
– Am îm­bă­trâ­nit: pot să con­tem­plu, fără vorbă, fără
tul­bu­rare, timp de ore în­tregi jo­cul ciu­dat al co­pi­i­lor. Azi,
am in­trat în clasa a IV‑a a bu­nei în­vă­ţă­toare Po­pescu. Am
pri­vit ochii co­pi­i­lor şi bucuria stră­lu­cind în ei. Am sim­ţit
ceva ce era aproape de su­b­lim şi de cre­dinţă.
Fe­ti­ţele au adus flori, ca­do­uri, po­e­zi­oare. Îşi iu­besc
în­vă­ţă­toa­rea, pen­tru că de fapt este una din acele na­tu­
rale su­flete bune. Săr­bă­toare, ve­se­lie. D‑na plânge şi de
bucurie şi de bă­trâ­neţe.
Apare di­rec­toa­rea. O simt ca pe un apa­rat mu­ie­resc
mâ­nat de hor­moni ide­o­lo­gici (în lipsă acum de alţi car­
bu­ranţi mai na­tu­rali). Scan­dal. Vi­gi­lenţă. Să se ter­mine
cu aceste obi­ce­iuri bur­gheze! Ce în­seamnă să faci ca­do­
uri, flori, în­vă­ţă­toa­rei? Este o ru­şine!… etc.
Ele­vele, cu ochi mari, plini de spaimă o as­cultă. Sunt
lo­vite şi nu în­ţe­leg de ce. Mi se pare to­tul atât de du­re­ros
şi de ab­surd ca şi când s‑ar face o ope­ra­ţie su­fle­tească, stu­
pidă şi du­re­roasă.
Mi­cul şi du­re­ro­sul în­ce­put.
– Mi‑aduc aminte. Cră­ciun, adică Anul Nou, 1949.
Pe­trila. Mă duc cu Do­rel1 la ser­ba­rea şco­lii. Are 5 ani, e
la gră­di­niţă şi‑i plac po­veş­tile.
Se ri­dică cor­tina. Pei­saj de iarnă în în­se­rare. Cer scă­pă­
ră­tor de stele. Pe po­mul îm­po­do­bit se aprind, mul­ti­co­lore,
becurile. Apare Moş Cră­ciun (zis acum, Ge­rilă), fru­mos,
ti­pic. Are voce caldă, joasă. Po­ves­teşte: de unde vine, ce a
1
Dorel Şt. Crăciun, fiul Irinei („Baby“, „Bebi“), sora sa.
 JURNAL. 1952-1953 21

vă­zut… Simt cum sala, plină de feţe ro­tunde şi ochi mari

de co­pii, în­cepe să plu­tească în le­gă­na­rea bas­mu­lui.
Apoi – când ten­si­u­nea aceasta de vrajă ajunge la
culme – Moş Ge­rilă îşi smulge barba şi, cu dinţi falşi, râde
mur­dar în faţa co­pi­i­lor. Dum­ne­ze­ule, ce du­re­roasă stu­
poare! Ce şoc! Ce feţe con­tor­sionate de groază şi ui­mire!
– „Ve­deţi, co­pii, că nu există Moş Cră­ciun! Eu sunt
mun­ci­to­rul … cu­tare şi lu­crez la…“
Aceasta, în lim­ba­jul tac­ti­cei, se cheamă „lupta îm­po­
triva su­per­sti­ţi­i­lor“.
În drum spre casă, îl duc pe Do­rel ca pe un bol­nav.
Ce‑o fi în căp­şo­rul lui. Mă doare tă­ce­rea aceasta a unui
co­pil de 5 ani. În sfâr­şit, îşi ri­dică ochii din pă­mânt şi,
plin de spe­ranţă, mă în­treabă: „Nu‑i aşa, un­chi­ule Gary,
că există şi Moş Cră­ciun ade­vă­rat… Acolo în ce­ruri?“
L‑am asi­gu­rat. Acolo, în ce­ruri, de­si­gur există. Să fie
li­niş­tit şi fe­ri­cit.
– Adus aminte de fan­fara uli­ţe­lor co­pi­lă­riei, în zi­lele
de în­mor­mân­tare pro­le­tară. Vân­tul care aduce de de­
parte no­tele lungi ale requ[i]emului. Ne opream co­piii
din joacă şi as­cul­tam se­ri­oşi.
Vân­tul care bate peste bra­zii ci­mi­ti­ru­lui. Vân­tul care
stinge lu­mâ­nă­rile de pe mor­minte, toamna târ­ziu. Vân­
tul care şu­ieră în hor­nul ca­sei şi care te îm­bră­ţi­şează când
ieşi din mină.
Mi‑e dor – in­fan­til, du­ios – de mama. Aş vrea să plâng.
– Gân­dit aseară la tea­tru, la pro­iec­tul meu de co­me­die
bo­emă. Ima­gi­nat mu­zica şi miş­ca­rea lo­god­ni­cei din pro­
vin­cie. Îmi lip­seşte cla­vi­a­tura to­tală a intrigei. Am no­dul
dra­ma­tic – criza de lo­cu­inţe – şi câ­teva situa­ţii şi per­so­na­
gii tip. Ceva se­nin, ceva sim­plu, ceva să­nă­tos. Voi pu­tea
oare să mă dez­bar de problematismul meu pre­ţios?
22 ION D. SÎRBU

– Vor­bit fru­mos ele­ve­lor din XI A, des­pre ro­lul di­

rec­to­ru­lui de scenă. Gân­dit la Craig1 şi Stanislawski2.
Far­me­cul de ne­de­scris al emo­ţiei în lu­mina ram­pei.
Vi­bra­ţia dra­mei, su­ges­tia ochi­lor pu­bli­cu­lui, cu­vân­tul
care vi­brează fru­mos în ten­si­u­nea jo­cu­lui.
– Con­cer­tul pen­tru pian şi or­ches­tră de Cho­pin. As­cul­
tat cu su­fle­tul şi ner­vii uşor inun­daţi de fe­ri­ci­rea în­tâia.3
– Ceea ce caut în al­cool este acea stare (efe­meră) de
qu­ie­tism mo­ral şi fi­lo­so­fic, acea îm­pă­care zâm­bi­toare cu
lu­mea pe care au do­bân­dit‑o în­ţe­lep­ţii an­tici.
– To­tul e sim­plu. Sunt per­fect şi bun. Con­cer­tul
con­ti­nuă. Un­deva, sus, pi­a­nul fri­zează un joc gra­tuit şi
ele­gant: or­ches­tra se mis­tuie gravă în adân­cimi.
Ideea de con­cert (in­stru­ment vir­tuoz‑ex­pre­siv se­con­
dat de or­ches­tră) şi ideea de per­so­na­li­tate‑elită. Sec. XIX.
Se­co­lul do­uă­zeci, cor şi or­ches­tră. Sau mai bine zis:
con­cert pen­tru or­ches­tră şi pian – vioară etc.…
– În­tâl­nit pe stradă o fe­meie fru­moasă. Câ­teva mi­
nute după aceea gân­du­rile parcă au în­flo­rit. Ceva de
cân­tec şi joc, che­mări şi dez­nă­dejde. Sunt băr­bos şi
bătrânit. Mă gră­besc acasă cu cele două kg de vin sub
braţ. Prosit.4
– Rondo. În­chin în faţa lu­mi­nii şi a vân­tu­lui din gră­
dină. Căr­ţile din raft se în­torc je­nate. Eli­be­rare.
1
Henry Edward Gordon Craig (1872–1966), actor, pic‑
tor‑scenograf şi teoretician de teatru englez.
2
Konstantin Stanislavski născut Konstantin Sergheevici
Alekseev (1863–1938), regizor şi actor rus, teoretician al artei
dramatice.
3
Lateral stânga, la începutul paragrafului, iniţiala „B.“ subli­ni­
ată cu două linii, a cărei semnificaţie dedusă de noi este „băut“.
4
Noroc (germ.).
 JURNAL. 1952-1953 23

– Grija ma­mei de a cum­păra pe car­telă pânza ne­ce­

sară pen­tru cear­cea­fu­rile de la în­mor­mân­tare. „Când voi
muri, să nu aveţi griji…“
– Evo­lu­ţia fer­tilă şi va­ri­ată a ar­te­lor fără cu­vânt în
Ru­sia (mu­zica şi plas­tica).
– Po­veste. Sta­lin cu Mo­lo­tov1 vâs­lesc pe ape. Sta­lin
în­treabă: „Se vede ţăr­mul?“ Mo­lo­tov răs­punde: „Nu se
mai vede.“ „Si­gur! Atunci, zice genialissimul, voi în­cerca
să merg2 pe ape!“
– Tă­ce­rea: creş­tere în sine. Vorba: floare scu­tu­rată
în vânt.
– Am în­chis uşile, gea­mu­rile. Fo­to­liul larg, pipa arde.
Îmi zâm­besc căr­ţile, pri­e­te­nii. Fe­ri­cire de scoică sen­ti­
men­tală şi în­ţe­leaptă. Ideea de Dum­ne­zeu plu­teşte or­
fană prin ca­meră.
– Re­vine ideea unui mit bal­ca­nic ri­di­cat la vi­bra­ţie
tra­gică mo­dernă. Mă lea­gănă o mu­zică de un andantism
lan­gu­ros.
Imensa do­rinţă de a că­lă­tori. Ţări, ape. Gigi nu a vă­
zut nici­o­dată ma­rea. Ita­lia, mu­zee. Pa­ri­sul, po­e­zia şi be­
ţia. Lon­dra.3
1
Veaceslav Mihailovici Molotov, născut Veaceslav Mihai­lovici
Skriabin (1890–1986), lider politic sovietic, susţinător al lui
Iosif Stalin, prim‑ministru (1930–1941) şi ministru de externe
(1939–1949 şi 1953–1956). Implicat în complotul eşuat împo‑
triva lui Hruşciov (1957), şi‑a pierdut toate funcţiile deţinute în
partid, din ale cărui rânduri a fost exclus în 1962.
2
Deasupra verbului „merg“ este scris „umblu“ (ms.).
3
În dreapta, la începutul paragrafului, scris „B2“, subliniat
cu o linie.
24 ION D. SÎRBU

Aseară, mi‑am îm­bră­cat cos­tu­mul „nou“ (de 5 ani).

Cu­rios lu­cru. De un an de zile, nu am mai avut ne­voie
de el. Mă simt bine nu­mai în pan­ta­loni vechi şi pa­puci.
Viaţă…
– Brânză cu ceapă. Os­păţ. La Ra­dio – Bach. Al 3‑lea
con­cert Bran­den­bur­ghez.
Uri­nez gros şi sa­tis­fă­cut. Beau. Pârvu tu­şeşte şi e su­
pe­rior. Eu as­cult mu­zică ti­ro­leză şi sunt foarte fe­ri­cit.1
De ce to­tul e um­bră?
Cla­ri­tate. În­ţe­leg lu­mea şi mă fe­ri­cesc pen­tru ea.2
Ex­taz. Al­cool. Somn.
Fan­ta­zie.3 Su­b­lim. Ura!!

Du­mi­nică, 16.III[.1952]
– Mi­ros de pă­mânt rea­văn, în aer. Soare mai in­sis­
tent. Pă­sări. În­ce­put trist de pri­mă­vară.
– Nu am niciun rost. Ve­ge­tez. Splen­didă in­do­lenţă.
Îţi vine în minte ceva. Zici: la ce bun! Sunt un ci­mi­tir de
in­ten­ţii mari.
– Pârvu, ti­pul cre­din­cio­su­lui mar­xist. Are o glandă a
dog­ma­tis­mu­lui care‑i func­ţi­o­nează per­fect. Nu‑l in­te­re­
sează re­a­li­ta­tea, mi­ze­ria, moar­tea noas­tră. Aşa e bine, aşa
tre­buie să fie. Îl bă­nu­iesc de frică. Un­deva as­cunde o
pată pe care o plă­teşte.
I‑am spus azi: după ex­pe­ri­enţa mea, un co­mu­nist
este sau li­chea, sau prost, sau naiv, sau ti­mo­rat, sau are
1
În dreapta, la începutul paragrafului, scris „B3“, subliniat
cu o linie.
2
În dreapta, la începutul paragrafului, scris „B4“, subliniat
cu o linie
3
Transcriere incertă.
 JURNAL. 1952-1953 25

ceva com­plexe de in­fe­ri­o­ri­tate pe care le com­pen­sează

prin lo­zinci. Nu m‑a con­tra­zis. A zâm­bit însă.
– Nu mai am ener­gia de a ter­mina Um­bra. S‑a epui­
zat su­biec­tul. Prea mult l‑am gân­dit.
– Azi am avut o ie­şire aproape pa­to­lo­gică faţă de ci­
neva: „Aş vrea să fac ceva. Aş vrea să mă smulg din ma­
ras­mul uci­gă­tor al vie­ţii aces­teia. Simt că în fi­ec­ are zi
mor un pic – şi mai ales simt cum mă inundă tot mai
mult o in­di­fe­renţă apa­tică, care e mai rea de­cât orice. A
vrea să faci bine şi a nu pu­tea. Nici o ie­şire. Nici o spe­
ranţă. Şi vre­mea trece.“
– Stăm ore în­tregi în scaun şi pri­vim pe geam. Vin
pri­et­ eni, go­niţi de acasă de urâ­tul gris al Duminicei. Se
aşază, fu­mează şi tac. Din când în când câte un „Ce mai
faci? Ce mai e nou?“ Nicio dis­cu­ţie nu se în­fi­ri­pează. Ce
rost ar avea? Sun­tem lă­mu­riţi cu to­tul – noi nu mai pu­
tem ni­mic. To­tul de­pinde de is­to­rie. Şi is­to­ria în ul­ti­mul
timp tace. Tace cum­plit.
– Sun­tem ase­mă­nă­tori unor pa­sa­geri care, cu ba­ga­
jele fă­cute, aş­teaptă într‑o gară in­fectă un tren care nici
mă­car nu există.
– Match de fot­bal. Un pu­blic ve­nit să omoare tim­
pul. Nicio aplauză, niciun stri­găt. Echipa în­târ­zie cu
apa­ri­ţia timp de o oră şi mai bine. Niciun pro­test. Toată
lu­mea are timp şi e obiş­nu­ită să‑l pi­ardă.
– Vi­sez mult şi greu, nop­ţile. Azi‑noapte l‑am vă­zut
pe tata îm­bră­cat în ha­ine mi­li­tare şi mort într‑un şanţ.

16.III[.1952]
At­mo­sferă din can­ce­la­rie. So­ţul d‑nei D[irectoa]re
[a] fost ri­di­cat şi dus în la­găr. Toată lu­mea şu­şo­teşte că a
26 ION D. SÎRBU

de­ve­nit pe­ri­cu­loasă. Că pen­tru a‑şi salva so­ţul e în stare

de orice. Unii spun că ar fi pri­mit de la si­gu­ranţă chiar
o sar­cină anume în di­rec­ţia spi­o­nă­rii şi de­nun­ţă­rii noas­
tre şi că, la un mo­ment dat, într‑un anume cerc ar fi de­
cla­rat că so­ţul ei su­feră în timp ce alţi re­ac­ţionari se
plimbă li­beri. Că va arăta ea în vi­i­tor. Ori toţi li­beri, ori
toţi la în­chi­soare.
Pe de altă parte, ieri, dna B. mi‑a şop­tit că a aflat în
mod si­gur că pro­fe­soara B. ar fi de­nun­ţă­toare ofi­ci­ală.
Din altă parte, o pri­et­ enă, bi­ne­vo­i­toare, mi‑a şop­tit să‑mi
ţin gura ne­a­pă­rat în faţa dnei B. (cea care m‑a aver­ti­zat),
de­oa­rece după toate apa­ren­ţele „su­flă“.
Toată lu­mea îşi zâm­beşte şi dis­cută cu acel efort prost
as­cuns de a se men­ţine în sferă ne­u­tră a te­me­lor in­o­fen­
sive. Re­zerva uneia de­vine mo­tiv de sus­pi­ci­une şi emu­la­
ţie la cea­laltă. Când scap câte o vorbă mai în­drăz­neaţă,
bi­e­tele fe­mei pă­lesc, nu din milă sau din com­pă­ti­mire
pen­tru cu­ra­jul meu, ci pur şi sim­plu pen­tru că le e frică
de fap­tul că în faţa lor s‑a spus ceea ce s‑a spus. Cum­plită
at­mo­sferă. Şi to­tuşi, am cer­ti­tu­di­nea că eu sunt sin­gu­rul
co­mu­nist sin­cer în­tre toate mai­mu­ţele as­tea.
– Un amic re­ve­nit din la­găr po­ves­teşte: „Ceea ce era
groaz­nic era en­tu­zi­as­mul de la şe­dinţe. Ni s‑a spus că
ori­cine ezită sau se ţine re­zer­vat în mo­men­tele de ma­ni­
fes­tare a en­tu­zi­as­mu­lui în ova­ţiona­rea bi­ne­fa­ce­ri­lor re­gi­
mu­lui sau ale U[niunii] S[ovietice], i se va pre­lungi
pe­deapsa. Re­zul­tat: cele mai en­tu­zi­aste şe­dinţe po­li­tice
le‑am vă­zut în la­găr. Apla­u­zele nu mai în­ce­tau. Ni­meni
nu risca să fie pri­mul care să în­ce­teze a mai bate din pălmi
sau a mai striga. Asta în­semna câ­teva luni adă­u­gate la
con­dam­nare. În­tot­deauna, tre­buia ca res­pon­sa­bi­lul de
 JURNAL. 1952-1953 27

la tri­bună să facă un semn ca să ne tem­pe­reze. Alt­fel, am

fi apla­ud
­ at ore în­tregi în şir.“
Si­nis­tru şi sem­ni­fi­ca­tiv.
– Dic­tat în 4 ore o teză des­pre „Ro­lul culoarei în artă
de­co­ra­tivă“, proas­tei noas­tre prof[esoare] de de­sen (lu­
crare de se­mi­nar). Re­gă­sit cu plă­cere ve­chile idei şi cu­
noş­tinţe, ve­chile pa­si­uni. Lu­cra­rea mi s‑a pă­rut esen­ţi­ală
şi bine în­che­gată te­o­re­tic. Obo­sit, spre casă, gân­desc
trist la ve­chile mele pla­nuri în le­gă­tură cu se­ri­oase stu­dii
de es­te­tică şi şti­inţa ar­tei. De­fi­ni­tiv ră­mase în baltă.
– Romi1 jo­vial şi beat. Fru­mos şi cu­rat, alt­fel. Fuge de
la Suceag. Şi‑a adus sculp­tu­rile la Cluj „ca să le sal­veze“.
Pare ur­mă­rit de o ob­se­sie. Zice că i s‑au fă­cut deja trei
per­che­zi­ţii. De ce? Nici el nu ştie. Poate va re­veni să stea
în oraş. Din ce va trăi? Nu ştie.
Ca­mera mică, în­ghe­su­ită. Peste 30 sculp­turi – opera
ul­ti­mi­lor ani.
Stă beat în mij­lo­cul lor şi plânge. E bă­trân şi nu mai
ştie în­co­tro s‑o ia, ce să facă. Mân­gâie în mână ul­ti­mul
său au­to­por­tret: „Acum am ajuns de‑abia să pri­cep sem­
nul adânc al for­mei sculp­tu­rale. Acum aş pu­tea să dau
lu­cruri mari. Cui?“
Su­b­limă şi du­re­roasă ru­ină.
– M‑am cer­tat două ore cu P[ârvu]. Nu ne în­ţe­le­gem.
Îmi des­carc însă ner­vii şi gân­du­rile. E ca un coş de hâr­tie
în care arunc mur­dă­ri­ile. Le su­portă şi pare chiar mul­ţu­
mit că a gă­sit un naiv care să mai stea de vorbă cu el.
1
Romul Ladea (1901–1970), sculptor şi profesor universi‑
tar la Cluj. În perioada când Ion D. Sîrbu a fost conferenţiar la
Catedra de Istoria Artelor de la Facul­tatea de Arte Plastice din
Cluj, în cadrul căreia Ladea preda sculptura, între cei doi s‑a legat
o frumoasă şi durabilă prietenie.
28 ION D. SÎRBU

– Noapte agi­tată şi grea. Gigi su­feră de in­som­nii;

mi­cu­ţul se agită şi o chi­nu­ieşte. Deja.

17.III[.1952]
Lulu a ter­mi­nat tra­du­ce­rea [pen­tru] par­tea I din Faust.
E seren şi fe­ri­cit. „Acum, 6 luni de zile voi scrie fi­lo­so­
fie.“ Dum­ne­ze­iască fire.
– In­jec­ţie an­ti­ti­fică. Fe­bră. Stau în pat şi som­no­lez.
Frâ­nele scă­pate – ca­val­cada gân­du­ri­lor în­cepe. Sunt
trist, gol şi ne­fe­ri­cit. Mă uit la Gigi – care cro­şe­tează în­
gân­du­rată – şi parcă o urăsc. Trei ofi­ţeri au scă­pat cu un
avion în Iu­go­sla­via.
– Bă­trâ­nii, re­ve­nită ca temă. N‑am niciun chef pen­
tru scris.
18.III[.1952]
Frag­ment din po­e­zia Te­roare de Ma­ria Ba­nuş (se re­
feră la te­roa­rea fas­cistă):

Vin, vin să ne ia, vin să ne ducă

Pum­nul svâcneşte
Limba ne e grea
Car­nea pe noi se usucă
Vin, vin să mă ia
Pe front, în stepă, în moarte
Fe­meia mă ţine de mână
Co­pi­lul în­treabă: De­parte?

Vin, vin să mă mâne

În ocnă, în la­găr, în ţarcuri
Şi to­tuşi ora­şul ră­mâne
În soare, cu pâine, cu parcuri
 JURNAL. 1952-1953 29

Vin, vin să ne arunce

În gropi, în tran­şee, ’n cup­toare
Cu torţe să‑şi lu­mi­neze
Im­pe­riul de nea­gră te­roare

Se ri­di­cau pe‑ntuneric
Din sânge, fân­tâni ţâş­ni­toare
Şi mur­mu­rul surd, în adâncuri
Creş­tea din ne­guri te­roare
De ce?
De ce?
Pen­tru cine?
Foa­mea, chi­nul, exo­dul
Pen­tru cine pă­ti­meşte no­ro­dul

Des­tul
Am dat des­tul
Norodu‑i să­tul
De min­ciuni şi te­roare

Ne‑as­cun­dem în case
Fu­gim în pă­duri
În po­rumb, în ogoare
În pivniţi, în pod, la ve­cini
Dar nu mai mu­rim, prin stră­ini
Şi nu vă dăm
Ni­mic.

Mai daţi, mai aveţi

Ce mai avem?
Ce să mai dăm?
Pu­ţin grâu în ham­bare
Un pumn de nă­dejde
Un pumn de soare
– Vi se pare
30 ION D. SÎRBU

Pen­tru voi mai avem

Un sin­gur bles­tem

Ca noi să fu­giţi
Ca lu­pii‑ncolţiţi
În lan, în pă­dure
În piv­niţe, în şure
În vă­gă­ună
Şi voi s‑au­ziţi
Noap­tea, cum şu­ieră
Groaza ne­bună
Vin, vin să ne ia
Vin să ne ducă…

21.III[.1952]
– Fe­me­i­lor care nasc le e frică de moarte.
– Ideea năs­truş­nică a unui „ma­nual al bu­nu­lui
se­du­că­tor“.
– Ot­hello – splen­did spec­ta­col, cu Toma Di­mi­triu.
Re­gia, Ma­ri­etta Sa­dova; dis­cu­tat mult cu ele­vele mele
des­pre Ot­hello.

22.III[.1952]
Cer­tat cu Gigi. Ner­voasă, rea. Eu, iras­ci­bil. În oraş, o
mul­ţime de di­vor­ţuri. Dra­mele se con­sumă în fa­mi­lie.
Vi­aţa în afară de casă are un fals as­pect de echi­li­bru şi li­
nişte. Oa­me­nii nu‑şi mai pot chi­nui, răz­buna sau bate –
de­cât con­soar­tele.
– O mamă şi‑a ucis co­pi­lul şi a fă­cut să­pun din el.
Groaz­nic.
– Vi­zită fer­tilă la Stei­ner, doc­to­rul psih­a­na­list. Aflat
ca­zuri in­te­re­sante. „Moşu“, plin de vervă. E în­cân­tat de
 JURNAL. 1952-1953 31

ex­pe­ri­en­ţele sale cu bol­na­vii de la Târ­nă­veni. Po­ves­tea

cu „eunarconul“, li­mi­tele pu­te­rii aces­tuia în fe­no­me­nele
hip­na­go­gice. Pen­tru mine, sur­priza plă­cută de a afla că,
de­o­cam­dată, in­con­şti­en­tul mo­ral ră­mâne ne­a­tins de o
sub­stanţă or­ga­nică.
– Tre­buie să ter­min cât mai cu­rând Um­bra.

23.III[.1952]
– Ca în Bi­blie. Co­piii plă­tesc gre­şe­lile pă­rin­ţi­lor. Azi
i‑a[u] luat bursa ele­vei, pen­tru că ta­tăl ei – fost mun­ci­
tor – a fost dus la ca­nal. Cică ar fi vor­bit ceva – un­deva.
Eleva e foarte bună. Mama ei are 5 co­pii şi câş­tigă 200 lei.
Mi‑aduc aminte de la­cri­mile ele­vei D. – la ad­mi­tere.
Am în­tre­bat‑o: „Ce e ta­tăl tău?“ Mi‑a răs­puns: „Tata e
mort.“ Avea ochii plini de la­crimi. „Unde a mu­rit?“
Tace. Apoi iz­buc­neşte: „Domn pro­fe­sor, mă ne­no­ro­ciţi!
Dacă tre­ceţi acolo că tata e la ca­nal, nu voi fi pri­mită în
şcoală.“ Am tre­cut pe ta­tăl ei la ru­brica: „de­ce­dat“. Eleva
a fost ad­misă. E foarte fru­moasă şi în­vaţă bine.
– În­gro­zi­toa­rea la­şi­tate a bur­ghe­ziei. Îmi po­ves­tesc
doc­to­rii mei pri­e­teni amă­nunte din cli­nică. Pro­fe­so­rul
N. a ajuns pro­fe­sor uni­ver­si­tar pen­tru că l‑a lu­crat pe
ma­es­trul său – bi­ne­fă­că­to­rul său – prof. P. Acesta, ajuns
şo­mer, s‑a re­fă­cut per­fect la Ti­mi­şoara. În plină dramă –
un alt pro­fe­sor, T., s‑a sin­u­cis. Unii spun că din prin­ci­
piu – al­ţii, că de spaimă.
Pro­fe­so­rul P. este co­lo­nel la securi­tate şi are un avion
la dis­po­zi­ţie. E mai tare chiar de­cât ur­ma­şul său N. – ră­
mas în lo­cul lui la Cluj. Fiii săi se agită, sunt „tari“ – alt­
fel le merge ad­mi­ra­bil şi tră­iesc splen­did.
32 ION D. SÎRBU

Cel ră­mas moare de frică. De trei [ori] a fost che­mat

la S[ecuritatea] lo­cală spre a i se face ob­ser­va­ţii. Mai nou,
tot de frică, te­ro­ri­zează in­sti­tu­tul. A arun­cat pe geam şi a
ars în curte toate căr­ţile re­li­gi­oase află­toare în cli­nică
(ră­mase de la su­ro­rile car­me­lite, de pe vre­muri). Ci­neva,
surprinzându‑l în pos­tura aceasta cenzurală, i‑a spus:
„Bravoo, să se ter­mine cu su­per­sti­ţi­ile în Cli­nică. Nu
sunt nici 5 ani de când un mem­bru al aces­tui in­sti­tut a
dă­ruit bisericei Sfta Te­reza o sta­tuie a Sf. An­ton, drept
re­cu­noş­tinţă că a fost îna­in­tat în pos­tul de şef de lu­crări.
Ce ru­şine!“ (Cel care a fă­cut amin­ti­tul dar era chiar pro­
fe­so­rul ce epura acum bi­bli­o­teca de „otră­vu­rile mis­tice
şi ide­a­liste“.)
Des­pre ace­laşi pro­fe­sor, a că­rui la­şi­tate e le­gen­dară –
se spune că odată, când a avut in­vi­taţi la masă – per­
soane pu­ter­nice şi pe li­nie – şi‑a în­vă­ţat fe­tiţa (de 6 ani)
să vină în tim­pul me­sei şi să‑i spună: „Tă­ti­cule, dă‑mi te
rog 20 lei!“ „De ce, în­treabă ta­tăl, la ce‑ţi tre­buie?“ „De
mult, răs­punde fata, do­resc să‑mi cum­păr un por­tret
de‑al to­va­ră­şu­lui Sta­lin…“ Efect scon­tat, din ne­fe­ri­cire,
lo­vi­turi în plin.
– Ca­zul Bo­loga1. Pro­fe­sor uni­ver­si­tar de Ist[oria]
Medicinei. Fost pre­şe­dinte al Soc[ietăţii] Ro­mâno‑Ger­
mane, fost cum­nat al unui mi­nis­tru le­gionar, fost po­se­sor
de vilă la Bran, fost mem­bru al… Fas­cist no­to­riu. Azi,
un to­cit re­ac­ţionar, care (s‑a aflat) co­la­bo­rează de 2 ani la
1
Lucian Valeriu Bologa (1892–1971), medic român, istoric al
medicinii, fondatorul şcolii de istoria medicinii din Cluj, preşedin‑
te al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinii (1949–1971),
laureat al Academiei Naţionale de Medicină din Paris (1971),
membru al mai multor academii şi societăţi din România şi din
străinătate.
 JURNAL. 1952-1953 33

re­viste co­mu­niste, care tună şi ful­geră îm­po­triva im­pe­ri­a­

liş­ti­lor an­glo‑ame­ri­cani, în ar­ti­co­lele sale aca­de­mice
(seara as­cultă re­gu­lat „Vo­cea Americei“), are în pre­zent
ne­no­ro­cita situa­ţie de a fi: 1) pro­fe­sor uni­ver­si­tar; 2) şef
de lu­crări la Aca­de­mie; 3) co­la­bo­ra­tor per­ma­nent la di­fe­
rite pu­bli­ca­ţii ro­şii. So­ţia sa, cloşcă stu­pidă şi for­ma­listă,
po­ves­teşte în sur­dină bancuri stu­pide, câş­tigă 800 lei, mă­
nâncă la can­tina şco­lii (are drep­tul) şi e re­cu­nos­cută ca fi­
ind fe­meia care se ser­veşte în­tot­deauna sin­gură, cu­le­gând
din cas­tron tot stra­tul de gră­sime. Fiul ei a fost fă­cut pre­
pa­ra­tor – to­tuşi, Du­mi­neca tre­cută, când por­ta­rul i‑a ce­
rut să‑i ce­deze lui por­ţia ei ofi­ci­ală, a avut pre­ten­ţia ca
acesta (220 lei lu­nar) să‑i plă­tească contracostul.
Toate aces­tea nu o îm­pi­e­decă să ex­clame: „Doamne,
când vom scăpa odată de mi­ze­ria asta!“
Mi‑e ru­şine!
Ca­zul Pârvu. De săp­tă­mâni îl ob­serv. Dis­cu­tăm în­de­
lung şi ca fond. Face im­pre­sia unui om con­vins, a unui
om calm, care cân­tă­reşte obi­ec­tiv lu­cru­rile şi care vede is­
to­ric, în pers­pec­tivă mare şi în­de­păr­tată.
So­ţia mea, cer­tată cu mine, a stat câ­teva zile îm­pre­
ună cu fosta con­soartă a lui; fe­meia des­pre care spu­neam
că sin­gură ea, fără niciun alt ar­gu­ment, mă poate con­
vinge că co­mu­niş­tii au drep­tate când urăsc bur­ghe­zia.
Faţă mon­denă, gă­lă­gie pu­drată, par­ve­ni­tism cu ojă şi
smalţ cul­tu­ral. Stri­dentă ca o si­renă, urâtă ca un coş­mar,
vul­gară ca o ac­triţă de bâlci. Şi to­tuşi… Fe­meia aceasta,
în com­pa­ra­ţie cu el, pare umană şi cin­stită.
Am aflat, în­tre al­tele, că în­tre ea şi el a avut loc ur­mă­
toa­rea dis­cu­ţie în ziua în care, din milă, l‑am in­vi­tat să
stea la noi în pe­ri­oada di­vor­ţu­lui.
34 ION D. SÎRBU

Ea – Nu ţi‑e ru­şine să mergi să stai într‑o casă cu oa­

me­nii aceia, că­rora le‑ai fă­cut atâta rău.
El – Ce rău?
Ea – Tu mi‑ai spus, acum doi ani, că l‑ai lu­crat pe
Sîrbu şi că da­to­rită ţie a fost dat afară din Uni­ver­si­tate.
El – Ei bine – şi ce are a face. Asta a tre­cut. Acum
stau la ei şi plă­tesc pen­tru to­tul…
Am mai aflat (era să cad pe jos) şi alte pi­can­te­rii mo­
rale ale prea or­to­do­xu­lui meu pri­e­ten (de­can al Fa­cul­tă­
ţii de Psi­ho­lo­gie şi Pe­da­go­gie).
– În 1945 – sau ’46, i‑a ce­rut so­ţiei să se culce cu un
ofi­ţer care i‑a procurat în schimb un li­vret mi­li­tar fals.
– În tim­pul de­zer­tă­rii sale de pe front, se as­cun­dea în
ca­na­peaua so­ţiei şi ge­mea – chiar atunci când nu era ra­zie.
– La an­cheta par­ti­du­lui – după ce a do­ve­dit că e ne­
vi­no­vat – a că­zut le­şi­nat (de frică) şi a măr­tu­ri­sit to­tul.
– Un an în­treg nu a dor­mit de­cât ie­pu­reşte. A in­sta­
lat o so­ne­rie se­cretă care îl tre­zea din somn ori de câte
ori ci­neva tre­cea pe co­ri­dor.
– Po­ves­tea cu pis­to­lul. N‑a avut cu­ra­jul să‑l arunce sin­
gur în So­meş. După trei zile de chin, so­ţia sa l‑a ab­sol­vit.
– Scri­soa­rea că­tre so­ţia de­ca­nu­lui de‑atunci, scri­
soare în care afirmă că nu mai vine la can­tină pen­tru că
duş­ma­nii săi vor să‑l otră­vească.
– Şi cul­mea. A pus‑o pe so­ţia sa să scrie nişte note
(nu le cu­nosc con­ţi­nu­tul) prin care do­reşte să se re­ab­ i­li­
teze în vi­i­tor. (N‑a avut cu­ra­jul să le scrie cu mâna sa.)
Acest om mă­nâncă la masă cu mine şi dis­cută calm
des­pre ge­ni­a­li­ta­tea di­plo­ma­ţiei so­vi­e­tice şi con­strui­rea
so­ci­a­lis­mu­lui.
Omul acesta mi‑a fă­cut cel mai mare rău – mă uit la
el şi mi‑e milă. Nu de el, ci de mine şi de toţi cei care
 JURNAL. 1952-1953 35

îndu­răm, azi, ne­vi­no­vaţi. Cu­nosc în schimb be­a­ti­tu­di­

nea sim­plă a ier­tă­rii creş­ti­neşti. Mă doare fap­tul că nu
văd în el ni­că­ieri sem­nele re­muş­că­rii sau ale ru­şi­nii.
– Lec­ţie fur­tu­noasă des­pre Băl­cescu. Am pus ele­vele
să tran­scrie: „Nu vă în­de­păr­taţi de po­por că ră­tă­ciţi!“ –
şi „Un neam care se lasă ex­ploa­tat şi min­ţit de o grupă
de aven­tu­ri­eri şi ti­rani – piere!“
– Orice gân­dire (azi), în afară de po­li­tică, este o min­
ciună şi o fă­ţăr­ni­cie. (Marx)
Doi oa­meni se în­tâl­nesc. În două mi­nute, in­di­fe­rent
de unde în­cep, ajung la po­li­tică. Un su­biect des­pre care
Gigi spune că e un „per­pe­tuum mo­bile“.
– În­ce­put stu­diul des­pre „eta­pele pe­da­go­gice ale lu­
cră­rii scrise în şcoala me­die“. Pri­mit azi ob­ser­va­ţii în
scris pen­tru fap­tul că am două ab­senţe la nu ştiu ce cerc
pe­da­go­gic.
– Gigi tran­scrie Po­ves­tea Oc­ta­viei, piesă şco­lă­rească
în două ta­blo­uri. Undelile noas­tre de pri­mă­vară.
– Unei fe­mei ne­no­ro­cite i s‑a spus un­deva: „Doamnă,
alt­ceva nu ştiţi? De la­crimi sun­tem plic­ti­siţi!“ Ea mi‑a
adă­u­gat na­ivă: „Dum­ne­zeu ne‑a dat po­si­bi­li­tăţi prea pu­
ţine pen­tru a ne ex­prima du­re­rea. Ar tre­bui să se for­meze
ceva ce e mai pu­ter­nic de­cât la­crima. Pen­tru du­re­rile de
azi, plân­sul nu ajunge!“ Are un fiu şi un tată duşi. So­ţul
mort pe front.
– Di­rec­toa­rea, an­ge­lica noas­tră mar­xistă, azi: „Am
im­pre­sia de câ­teva zile că sunt ur­mă­rită. Tre­salt de câte
ori sună te­le­fo­nul. Ce să fie?“
Am zâm­bit. Nu i‑am răs­puns. Simp­tom ba­nal.
Se to­pesc ză­pe­zile. Vân­tu­rile sunt pu­ter­nice şi calde.
Mi­roase a fum şi a pă­mânt rea­văn. Bra­dul din faţa ca­sei
se cla­tină, plânge.
36 ION D. SÎRBU

Azi, co­piii, pe stradă, au ucis cu pie­tre o pi­sică bă­

trână. Râ­deau. Jo­cul le plă­cea.
– În­tâl­nit azi o fostă iu­bită. Falsă, tristă, cris­pată:
„Am au­zit că vei fi tată. Îmi pare bine că eşti fe­ri­cit.“
Nu ştiu de ce, am avut im­pre­sia că am căl­cat în ceva
mur­dar şi urât.
– Enescu – „idi­o­tul“ lui Dos­to­ievski. Omul per­fect
bun şi naiv. Enescu însă este un şi­ret mes­chin şi fri­cos.
Sea­mănă cu acei sol­daţi care pe front pre­feră să cu­reţe
clo­sete nu­mai să scape de li­nia I‑a.
Bea cum­plit (când îi plă­tesc al­ţii).
– As­cul­tat azi Sim­fo­nia pas­to­rală şi Con­cer­tul pen­tru
vioară şi or­ches­tră (Re). Îmi pare rău că nu sunt poet. Am
sim­ţit ceva ase­mă­nă­tor du­re­ri­lor in­spi­ra­to­rii, un fel de
alu­ne­care a spi­ri­tu­lui în adân­ci­mile ini­mii.
Pas­to­rala – du­ioasă plim­bare a unui su­flet bă­trân în
na­tură. Un idiot, co­menta. Po­ves­tea sim­fo­nia, nu­mea
pă­să­rile, de­scria co­pa­cii şi apele, cla­si­fica ţă­ra­nii. „Par­tea
a IV‑a ex­primă bucuria mun­cii în co­lec­tiv.“
Con­cer­tul – lu­mi­noasă înăl­ţare în me­lo­dia pură.
Ca niciun alt con­cert, acesta pare a crea în ju­rul său o re­
zo­nanţă cu to­tul spe­ci­ală – ca şi când ar eva­cua lu­mea
din ju­rul său, pen­tru a ră­suna pur într‑un spa­ţiu ce­resc
pro­priu.
– Am au­zit odată (acum 3 ani) un co­men­ta­riu la Bach
(Ro­sen­berg, to­va­ră­şul): „Toccata lui Bach re­flectă sen­ti­
men­tele de ură şi re­voltă ale bur­ghe­ziei îm­po­triva fe­u­da­
lis­mu­lui ex­ploa­ta­tor, iar Fuga arată do­rinţa aces­tuia de a
fugi de pe­deapsa poporu­lui.“ În urma aces­tor co­men­ta­rii
re­struc­tu­rate, Ro­sen­berg a re­u­şit să ajungă asis­tent la Cli­
nica de gi­ne­co­lo­gie. (Me­rite în munca de agi­ta­ţie.)
 JURNAL. 1952-1953 37

26.III.1952
– Dis­cu­ţii în­de­lun­gate cu Bal[otă]. Pro­ble­mele adân­
cite, fil­trate de via­ţă. Na­tu­ral: noi şi co­mu­nis­mul. Emit
pă­re­rea că, în fond, co­mu­nis­mul e o etapă ne­ce­sară în
via­ţa so­ci­e­tă­ţii. Nu e un simp­tom, un so­cial insanity1, ci
ceva ca un Urphänomen2 al se­co­lu­lui.
I‑am vor­bit des­pre du­re­ro­sul meu: „Dar dacă gre­şim?“
In­te­re­santă ca in­ven­ţie te­o­ria mea cu „răul de­ve­nit util“.
În fond, la­şi­ta­tea, pro­stia şi frica oa­me­ni­lor nu le‑au creat
co­mu­niş­tii. Ve­chea so­ci­e­tate aran­jase un fel co­mod şi dis­
cret în care de­fec­tele struc­tu­rale ale oa­me­ni­lor se strecurau,
ano­nime şi in­o­fen­sive (în parte). Azi, ele se des­fă­şoară în
om­ni­po­tenţa lor to­tală. Dar ser­vesc: ser­vesc un ideal des­
pre care, ori­cât am vorbi, nu pu­tem spune că e imo­ral.
Co­mu­nis­mul e în­gro­zi­tor trăit de jos, poate fi însă
su­b­lim la ni­ve­lul de­mi­ur­gic al ti­ra­nu­lui.
– Un fe­no­men re­mar­cat de Ba­lotă: fap­tul că orice ca­
ri­eră în­cepe printr‑o mare por­că­rie mo­rală – dar sfâr­şeşte
prin a se cu­răţa în timp. Cu tim­pul, ob­ser­văm că unii
ne‑au de­ve­nit chiar sim­pa­tici. Nu cumva…
– Nu mai pot. Vreau să scriu. Fi­e­care zi care trece
goală îmi apare ca o boală ce se agra­vează în­spre moarte.
Răul se apro­pie de inimă. Vreau să scriu. Mă plimb în
mine în­sumi ca într‑o cuşcă.
– Lungă şi obo­si­toare şe­dinţă. Am nu­mă­rat 32 de ra­
poarte ce­rute, date.
– Cald, soare pe tro­tu­are. Fe­tele au de­ve­nit şi mai fru­
moase: ochii li s‑au um­brit, parcă vi­brează. Rui­nele di­
dac­tice, obo­site, stau vi­nete şi curbate în sca­une. Gea­mul
1
Demenţă socială (engl.).
2
Fenomen originar (germ.).
38 ION D. SÎRBU

stră­lu­ceşte şi din­colo ce­rul ca­pri­cios al unui mar­tie în­

târ­ziat. (Am 33 de ani. Anul de jertfă…)

27.III[.1952]
Ză­cut toată ziua. Ci­tit: Guy de Pourtalès1: Ni­et­zsche
en Ita­lie şi Cho­pin le poète. Ul­tima, fru­mos cum­pă­nită
carte. In­te­re­santă de­scri­e­rea unei vi­zite a lui Bal­zac la
Ge­orge Sand. Splen­didă pa­gina des­pre arta exe­cu­ţiei lui
Cho­pin.
As­cul­tat Sim­fo­nia [a] 3‑a, Be­et­ho­ven.

28.III[.1952]
Ter­mi­nat stu­diul de pe­da­go­gie. Curs mo­no­ton des­
pre Ce­zar Bol­liac. Lec­tura po­e­zi­i­lor lui (nu­mai din ca­uza
for­mei nu a con­ţi­nu­tu­lui), chi­nu­i­toare şi stu­pidă. Parcă
ma­cini ni­sip în gură.
Din nou stat câ­teva ore în fo­to­liu, adân­cit în acel vâr­
tej al­bas­tru al pla­nu­ri­lor li­te­rare. Spi­ra­lele elas­tice ale spi­
ri­tu­lui ca­ută în ceaţă şi tris­teţe um­bra unui om pe care
să‑l în­vingă şi să‑l facă scla­vul for­mei li­te­rare. Per­so­na­giu.
Îmi dan­sează în su­flet o idee du­re­roasă: o simt, dar şi o
văd. Şi, Doamne, ce n‑aş da să pot pune pal­mele‑mi reci,
pe du­re­rea aceasta!
– Ci­tit din Ar­ghezi şi Blaga. Ex­pli­cat lui P[ârvu]2
cum şi de ce evo­lu­ează po­e­zia apu­seană spre pu­rism,
spre in­can­ta­ţie sim­bo­lică, spre ca­lei­do­scop – şi a noas­tră,
1
Guy de Pourtalès (1881–1941), scriitor elveţian. Volumele
citate au fost publicate, primul în 1929, la Gallimard, al doilea,
în 1926, la Bernard Grasset.
2
N. D. Pârvu. Vezi supra, nota 1, p. 5.
 JURNAL. 1952-1953 39

bal­ca­nică, spre re­zerva ma­gică, pre­is­to­rică a cu­vin­te­lor

încă grele de must şi pline de clo­ro­filă tai­nică.
Po­e­zia de ti­ne­reţe: joc in­stinc­tiv pe coarde sub­ţiri.
Po­e­zia de bă­trâ­neţe: cân­tare adâncă şi veş­nică. Şi sim­plă.
Şi ne­spus de ome­nească.
– Gân­dit1 pe An­drei, la geam, în­căr­cat. Pe strada pus­
tie, un grup de be­ţivi ti­neri cântă. Ceva leger şi trist. Ceva
stu­den­ţesc şi ro­man­ţios. An­drei care are re­ve­la­ţia sin­gu­
ră­tă­ţii sale. A vie­ţii pier­dute şi stu­pide. Re­voltă.
Re­văr­sa­rea în dra­goste. Sora de noapte, care i se pare o
farsă, pe care i‑o joacă na­tura. Fe­meia eşa­lo­nată pe por­ta­
tiv: clară. In­stinct şi fru­mu­seţe, vo­inţă şi min­ciună, sen­
ti­ment şi cal­cul. Şi peste tot, acel tea­tru di­a­bo­lic, care îi
joacă re­fle­xele în re­plică şi fi­zi­o­no­mie. De ce? De ce? Să­
ru­tul lui An­drei. Că­dere. Fugă. Înec.
– In­trat din gre­şeală în baie. Ză­rit‑o pe pro­pri­e­tă­reasă
(68 ani) goală.
Mor­ţii sunt mai fru­moşi.
– Ci­tit lui Gigi acel vers din Blaga care‑mi place aşa
de mult:
O toamnă va veni cândva târ­ziu,
Când tu iu­bito‑mi vei prinde gâ­tul tre­mu­rând
Şi strâns vei atârna de mine, cum atârnă o cu­nună
De flori us­cate
De stâl­pul alb de mar­moră al unei cripte.2

14.V.1952
– Ber­gson: „Il y a des choses, que l’intelligence se­ule
est capable de chercher, mais que, par elle‑ même, elle
1
Descifrarea incertă.
2
Prima strofă din poemul O toamnă va veni, inclus în volu‑
mul Poemele luminii, Sibiu, 1919.
40 ION D. SÎRBU

ne trouvera jamais. Ces choses, l’instinct seul les trouverait,

mais il ne les cherchera jamais.“1

8.V[.1952]
Ni­mic nu poate fi mai de­pri­mant de­cât con­ti­nuul
op­ti­mism.
7.VI[.1952]
Ieri, i‑am spus lui Gigi: Noi nu trăim îm­pre­ună; noi
mu­rim îm­pre­ună.
(„Da, mi‑a spus ea, aş­tep­tăm ca fi­ec­ are zi să treacă:
ne spân­zu­răm spe­ran­ţele me­reu de ceea ce ar pu­tea să fie
peste câ­ţiva ani dacă… şi vre­mea trece ală­turi de noi şi
ni se pare că acest timp nu e al nos­tru, că acest timp e «al
lor» şi că tim­pul nos­tru nici nu a în­ce­put. Şi to­tuşi, îm­
bă­trâ­nim. Îm­bă­trâ­nim stu­pid şi inu­til.“)
– Iencica2 – mi‑a po­ves­tit că la un chef i‑am spus ur­
mă­toa­rele (eram foarte beat – de­oa­rece nu‑mi aduc
aminte ni­mic): „Rilke vor­beşte des­pre două morţi: moar­
tea cea mică, de fi­ec­ are zi, şi moar­tea cea mare, răs­tur­na­
rea în veş­ni­cie. Eu cred în alt­ceva: cred în sin­gu­ră­ta­tea
cea mică şi în sin­gu­ră­ta­tea cea mare. Sin­gu­ră­ta­tea mică
este cea pe care o re­simt zil­nic cu voi, cu Gigi, cu şcoala,
1
Există lucruri pe care doar inteligenţa este capabilă să le ca‑
ute, dar pe care ea singură nu le va găsi niciodată. Aceste lucruri,
doar instinctul le‑ar găsi, dar el nu le va căuta niciodată (fr.).
2
Radu („Bubu“) Iencica, medic la Clinicile Universitare din
Cluj. În perioada studenţiei se ataşează grupării Cercului Literar
de la Sibiu. Potrivit clasificării cerchiştilor, „dată“ de Cornel
Regman în 1946, face parte din categoria „centripeţilor‑neofiţi‑
lor“, alături de Dominic Stanca şi Ion Maxim.
 JURNAL. 1952-1953 41

peste tot, e sin­gu­ră­ta­tea de re­la­ţie. Cea mare, e mai cum­

plită. N‑o simt de­cât ara­re­ori (deşi e per­ma­nent cu mine)
şi e ase­me­nea unui cer adânc şi în­no­rat, a unui cer fără de
mar­gini şi so­lu­ţie care‑mi în­tu­necă cor­pul şi spi­ri­tul.“
– Blaga mi‑a îm­pru­mu­tat ma­nu­scri­sul tra­du­ce­rii lui
Fa­ust, acea tra­du­cere des­pre care eu, la un curs al meu,
am spus că e „exa­me­nul de ba­ca­la­u­reat al lim­bii noas­tre
li­te­rare“. Cos­mo­go­nia din car­tea ma­cro­cos­mu­lui:
Cum toate se‑ntreţes spre un în­treg
şi lu­cru­rile, unu‑ntr‑al­tul, cum se‑aleg!
Pu­te­rile ce­reşti, tot co­bo­rând şi iar su­ind
Gă­leţi de aur una al­teia‑şi în­tind.
Din ce­ruri se pe­rindă la pă­mânt
cu aripi bi­ne­cu­vân­tare‑mprăştiind1
şi ar­mo­nie‑n lume răs­pân­dind
Spec­ta­col făr‑ase­mă­nare. Vai, dar nu­mai un
spec­ta­col pen­tru do­rul meu amar­nic
Unde te prind Na­tură in­fi­nită
Unde, voi sâni? Isvoare ale – Vie­ţii
De care atârnă ce­ruri şi pă­mânt
spre care piep­tul nă­zu­ieşte în­se­tat şi frânt…

Fa­ust lui Mep­histo – la în­che­ie­rea con­trac­tu­lui­:

Du hörest ja: von Freud ist nicht die Rede.
Dem Taumel weih ich mich, dem schmerzlichsten Genuß,
Verliebtem Haß, erquickendem Verdruß,
Mein Busen, der vom Wissensdrang geheilt ist,
Soll keinen Schmerzen künftig sich verschließ,
1
În dreptul acestui vers şi următorului, Ion D. Sîrbu scrie
„slabă“ (traducerea, apreciem noi).
42 ION D. SÎRBU

Und was der ganzen Menschheit zugeteilt ist,

Will ich in meinem innern Selbst genießen,
Mit meinem Geist das Höchst’ und Tiefste greifen,
Ihr Wohl und Weh auf meinen Busen häufen,
Und so mein eigen Selbst zu ihrem Selbst erweitern
Und, wie sie selbst, am End auch ich zerscheitern!

Ascultă, bucurii azi nu-și au rostul.

Mă dau delirului, plăcerii dureroase,
Jalei vioaie, urii amoroase.
De setea de-a cunoaște lecuit,
Ah, suferinței pieptu-mi să se-ofere,
Iar tot ce-i omenirii hărăzit,
Să gust profund în suflet cu plăcere.
Ce-i nalt și-adânc, în spirit să pot ține
Și-n piept al omenirii rău și bine,
Cât sinele-i să fie al meu sine,
S-ajung, ca ea, în naufragiu-n fine.

Mo­no­lo­gul lui Fa­ust în ca­mera Mar­ga­re­tei:

Willkommen, süß german/er Dämmerschein,

Der du dies Heiligtum durchwebst!
Ergreif mein Herz, du süße Liebespein,
Die du vom Tau der Hoffnung schmachtend lebst!

Binevenit fii, dulce-amurg, o, tu

Ce țeși lumină-aici în sanctuar!
În piept, iubire, dulce chin mi-adu,
Hrănit cu a speranței rouă doar!

– Gân­dit mult la Euphorion – per­so­na­giul acela

sim­bo­lic – co­pi­lul dra­gos­tei lui Fa­ust şi al Ele­nei – din
 JURNAL. 1952-1953 43

care – după scena imensă de bucurie şi înăl­ţime – în mâi­

nile pă­rin­ţi­lor nu mai ră­mân de­cât hai­nele şi lira sa.
HELENA:
Ein altes Wort bewährt sich leider auch an mir:
Daß Glück und Schönheit dauerhaft sich nicht vereint.
Zerrissen ist des Lebens wie der Liebe Band…1
– Pen­tru pro­blema me­ta­fo­rei mele:
Alles Vergängliche
Ist nur ein Gleichnis.2

8.VI[.1952] 3
Aseară, de­pri­mantă şi chi­nu­i­toare trans­pa­renţă. Ce­
ţoasă stră­lu­cire lu­nară. Pe străzi, mu­zica unei stu­den­ţeşti
me­lan­co­lii. I‑am spus lui Gigi: „Nu mai pot. Sunt la un
pas de sin­u­ci­dere.“ Am co­vâr­şi­to­rul sen­ti­ment că am fost
ucis şi că tră­iesc nu­mai din gre­şeală. Dacă aş orbi – ar mai
avea vreun rost via­ţa? Dar aşa – fără spe­ranţă, fără sens,
fără va­loare. Cas­trat de orice func­ţie spi­ri­tu­ală. Ri­dic o
in­ten­ţie: vine în­do­iala. De ce? Ce rost are? Vreau să scriu
ceva. La ce? Pen­tru cine? Stau ore în­tregi în fo­to­liu
într‑o stare de dez­or­dine min­tală şi‑mi plâng ide­ile ca pe
nişte co­pii morţi îna­inte de vreme.
Orele se tâ­răsc ste­rile. Scot o carte din raft; mă re­
fuză, o re­fuz. Nu mai am, de ani de zile, în su­flet un alt
1
Mi se confirmă, din păcate,-un vechi cuvânt: / Nu-i dată
fru­mu­seții fericirea-n veci. / Vai, firul vieții, ca și-al dragostei, s-a
rupt; (germ.).
2
Pururi-vremelnicul / Pildă e numai (germ.).
3
În ms., „8.V“, greşeală de datare, având în vedere însemna‑
rea precedentă, din „7.VI“, şi următoarea din „10.VI, marţi“.
44 ION D. SÎRBU

sen­ti­ment de­cât spe­ranţa şi ura – alte gân­duri de­cât cele

ime­diat po­li­tice. Da, am mu­rit de mult. Abia acum, în­
cet‑în­cet, îmi dau seama că sunt scor­bură sco­ro­jită,
moartă. Frun­zele, încă verzi, de pe ea nu‑mi apar­ţin: sunt
ale pa­ra­zi­ţi­lor, idei care tră­iesc încă din pu­tre­ga­iul meu.
Dum­ne­ze­ule, ce n‑aş da să fii şi să pot crede în tine şi
în bu­nă­ta­tea ta!
– I‑am ex­pli­cat lui Gigi – mi­tul lui Euphorion – fe­lul
cum moare, ur­când în cân­tec şi dans – şi tra­gica că­dere a
hai­ne­lor sale moarte.
Co­pi­lul nos­tru care n‑a cân­tat, n‑a dan­sat – care
s‑a stins după o su­fe­rinţă atât de cum­plită şi de to­tală –
lăsându‑ne…
– Ieri, am râs în can­ce­la­rie. Nu‑mi mai pasă. Îmi stre­
cor ve­ni­nul şi iro­nia fără nicio jenă, fără nicio pru­denţă.
Nu mai am vo­inţă su­fi­ci­entă pen­tru a pu­tea să‑mi fie
frică. (O de­fi­ni­ţie a lui N[egoiţescu]: C[onştiinţa] = ∞
mensonge1, ba­zată pe frică şi la­şi­tate.)
Ri­di­co­lul ne­sfâr­şit al ra­poar­te­lor. Chi­nul ine­r­ţiei bi­
ro­cra­tice a re­gi­mu­lui.
(Acum zece zile, am um­blat o Du­mi­nică în­treagă ca
să în­scriem toţi co­piii din oraş. Sta­tis­tica noas­tră nu s‑a
po­tri­vit cu sta­tis­tica ge­ne­rală, de­oa­rece mulţi oa­meni,
dintr‑o ex­pli­ca­bilă pru­denţă faţă de sta­tis­tică (la ce‑i scrie,
unde vor să‑i tri­mită – în Ru­sia? –, vin noi im­po­zite?),
n‑au de­cla­rat toţi co­piii. De aici, ur­mează recontrolarea
lu­cră­ri­lor şi da­rea în ju­de­cată… a das­că­li­lor care n‑au cer­
ce­tat în­dea­juns de vi­gi­lent. Iar di­ri­gin­ţii vor merge luni la
toate sec­toa­rele de re­cen­să­mânt ca să‑şi anunţe ele­vele
spre a se ve­dea dacă toată lu­mea a fost re­cen­sată.
1
Minciună (fr.).
 JURNAL. 1952-1953 45

– Azi plouă… Nu m‑am dus. În­tâm­plă‑se orice.

Munca aceasta de Si­sif mă în­ne­bu­neşte. Mă gân­desc cu
milă şi sme­re­nie la co­le­gele mele de 50 de ani care n‑au
cu­ra­jul meu – şi care acum, în ploaie, tre­mură să nu le
scape vreun co­pil ne­în­re­gis­trat – deşi ştiu că adu­când o
co­rec­tură vechei sta­tis­tici – im­pli­cit strâng ma­te­rial pen­
tru con­dam­na­rea vre­u­nui co­leg – care la rân­dul lui le
cer­ce­tează sec­to­rul în care ele au re­cen­sat.
– Şcoalei i s‑au re­par­ti­zat vi­ermi. O po­veste cu frunze
de dud, tra­gică şi ri­di­colă. Dis­cu­ţii, trei ore, mor vi­er­mii,
ce ne fa­cem, de unde să adu­cem frunze de dud. An­ga­ja­
mente. Joi, plec cu doi saci la 5 km, după frunze. Fi­e­care
pro­fe­soară pleacă pe rând. Tre­buie 100 kg frunze pe zi. Şi
sunt exa­mene. Şi cei care au duzi stau cu bâ­tele de pază
pen­tru că mai au vreo trei frunze, nu­mai, în co­pac.
– Bă­trâ­nii, cele trei pie­sete, s‑au pre­ci­zat de­fi­ni­tiv.
Sper să le scriu luna asta. Acum îi dau târ­coale le­neşe
Umbrei – care de trei luni zace în pu­pi­tru, ne­a­tinsă.
– Du­mi­nică, uci­gă­toare Du­mi­nică. Ce fa­cem, Gigi?
Păi, ce să fa­cem. N‑avem unde merge, niciun spec­ta­col,
nicio vi­zită.
– Să fa­cem baie!
– Bine, fa­cem baie.
Aprind o ţi­gară. Plouă. Vre­mea trece le­neşă, plină de
no­roi. Corneluş plânge în bu­că­tă­rie cu na­sul li­pit de geam.
– Există un per­fect simţ de adap­tare al pro­stiei. Un
na­tu­ral şi şi­ret simţ al opor­tu­nis­mu­lui. Aceasta‑i ne­no­ro­
ci­rea: slă­bi­ciu­nea min­tală nu atinge de­cât ra­por­tul din­tre
va­lori, nu însă pro­ce­sul de adap­tare în sine. Bă­nă­ţe­nii
spun: Pros­tu­lui nu‑i cad din­ţii: cap n‑are, dar de ros te
poate roade!
46 ION D. SÎRBU

– Atac din nou Um­bra. Tre­mură în mine frica abu­

lică a even­tu­a­lu­lui in­suc­ces. Şi to­tuşi. M‑am re­tras în ca­
mera mică (co­voare na­ţionale – di­van adânc, pe pe­reţi,
o re­pro­du­cere după nişte flori de Van Gogh şi alta după
o „cină“ pri­mi­tivă de Dierik Bouts1).

10.VI, Marţi [1952]

A mers. Sunt mul­ţu­mit de pa­gi­nile scrise. Fi­li­era psi­
ho­lo­gică în care l‑am vâ­rât pe An­drei e sub­tilă şi bine
con­dusă. Dibuiesc un stil nou de ana­liză. Un stil în care
ana­li­zez pa­ra­lel gân­du­rile şi apa­renţa lor.
– Azi – ur­mează punc­tul cel mai greu al po­ves­ti­rii.
Scena cu sora de noapte. Ames­tec ri­di­col de lu­ci­di­tate şi
tea­tru sen­ti­men­tal. Faptă – gân­dire. Act – cri­tica ac­tu­lui.
Eli­be­rare a sen­ti­men­tu­lui, dă­ru­ire cli­pei – şi frâna ra­
ţională a con­şti­in­ţei tu­tu­ror relativităţilor.
– De trei zile nu mai avem bani. Pi­aţa e pus­tie. Azi am
cu­les frunze de viţă şi le‑am fiert. Nu mai ştim ce să gă­
tim. Mi‑e în­truna foame. I‑am spus lui Gigi să pună la
foc o oală imensă de fa­sole us­cată. Să ne ţină până la 15 –
când vom lua sa­la­riul.
– Veşti rele din ţară. Peste tot pa­nică. Mii de ţă­rani
sunt ri­di­caţi cu fa­mi­li­ile lor şi duşi nu se ştie unde. Um­
bra nea­gră a ti­ra­niei fâl­fâie în aer. În Evul Me­diu – cred –
aşa se sim­ţeau oa­me­nii când bân­tuia ciuma sau ho­lera.
– Ceea ce este di­a­bo­lic şi tot­o­dată ab­surd în co­mu­
nism – este fap­tul că toate mă­su­rile con­crete se iau în
mod cu to­tul abs­tract în sfera unei tac­tici mai pure
1
Dieric Bouts (1415–1475), pictor olandez.
 JURNAL. 1952-1953 47

decât me­ta­fi­zica. Sun­tem în faza cu­tare, lupta de clasă se

pre­zintă aşa, luăm mă­su­rile cu­tare. Chiar dacă faza nu
co­res­punde.
– Vreau ca Um­bra să fie un mo­del a ceea ce mie îmi
pla­ce să nu­mesc că e „li­te­ra­tură in­ten­sivă“ (sin­gura li­
tera­tu­ră po­si­bilă azi, când o lit[eratură] ex­ten­sivă e
im­po­si­bilă).
Ce în­seamnă: a con­cen­tra în mi­ni­mum de pa­gini ma­
xi­mum de emo­ţie şi ex­pe­ri­enţă epică.
– Noapte. Mu­tat în ca­mera mică. In­som­nie cum­
plită – chi­nu­i­toare. În­cer­cat lec­tură grea din Leib­niz. Am
ne­voie de ceva mo­na­do­lo­gie pen­tru Um­bra.
„Gott hätte zwar jeder Substanz ihre Phänomene
unabhängig von denen der andren geben doch können
würde er auf diese Weise ebensoviele beziehungslose
Welten geschaffen haben, als es Substanzen gibt“1 – şi to­
tuşi eu cred (în Um­bra) în aproape to­tala se­pa­rare şi ete­
ro­ge­ni­tate a sub­stan­ţe­lor ome­neşti.
– Pen­tru „pro­blema me­ta­fo­rei“ mele – ad­mi­ra­bil
exem­plu în Blaga (Des­pre con­şti­inţa fi­lo­so­fică) fasc. II,
p. 3 – acolo unde vor­beşte des­pre „ide­ile înalte şi adânci“.
Cu sche­mele res­pec­tive.

12.VI, joi [1952]

– Ci­tit ul­ti­mele ca­pi­tole din Le temps retrouvé . În­ce­put
pri­mul ca­pi­tol din Jo­seph und se­ine Brüder . Mă in­te­re­sează
1
Dumnezeu ar fi putut da fiecărei substanțe fenomenele ei,
independent de celelalte, dar în felul acesta ar fi creat tot atâtea
lumi fără legătură între ele, câte substanțe există (germ.).
48 ION D. SÎRBU

te­o­re­ti­ci­e­nii (ar­tişti) ai tim­pu­lui epic. „Tief sind die

Brunnen der Vergangenheit“1…
– Zi­lele se men­ţin po­so­mo­râte, reci. Vân­tul, în mo­no­
tona sa re­ve­nire, pare cris­pat şi rău. Un aer de tris­teţe hi­
ber­nală, în ca­meră. Ne gân­dim să fa­cem foc în sobă. Gigi
spune: „Nu e pri­mă­vară ca cele de până acum“. Să fie
oare vreun semn că în anul acesta…?
– Ieri, beat, am fă­cut ur­mă­toa­rea (pre­ţi­oasă) sin­teză
asu­pra cre­a­ţi­i­lor mele: „Per­so­na­gi­ile cre­ate de mine în
ti­ne­reţe sunt aşa cum nu vo­iam să fiu: acum le creez aşa
cum sunt: la bă­trâ­neţe, le voi face aşa cum aş vrea să fiu,
sau, să fi fost“.
– Si­nis­tru şi tra­gic: sol­da­ţii trec pe stradă chinuin­
du‑şi limba să cânte ru­seşte. Sună gro­tesc me­lo­dia şi cu­
vin­tele pro­nun­ţate stâl­cit şi cu mo­du­lări de doină va­lahă.
Fraza largă a me­lo­diei ru­seşti de­vine un scârţ na­ţional.
Ieri, în schimb, i‑am au­zit cân­tând ro­mâ­neşte. Am
no­tat re­fre­nul:
„…ofi­ţe­rii ştie multe, …“ etc.
– Con­ti­nu­i­ta­tea me­lo­dică pe care o acordă uni­tă­ţii
unei ac­ţi­uni, per­ma­nenţa for­me­lor na­tu­rii. În­ca­dra­rea
ac­ţi­u­nii ome­neşti în imi­ta­bila de­ve­nire a vre­mii ex­te­ri­
oare. (În Um­bra, pei­sa­giul plu­vial al nop­ţii de toamnă.)

13.VI[.1952]
– Aseară, ne­aş­tep­tată dar foarte plă­cută vi­zită: L[ucian]
B[laga]. Calm, odih­ni­tor. Am dis­cu­tat în­de­lung des­pre
1
Nepătrunse sunt grădinile trecutului (germ.).
 JURNAL. 1952-1953 49

Go­ethe. Se pre­gă­teşte pen­tru tra­du­ce­rea păr­ţii [a] II‑a

din Fa­ust.
Mi‑a atras aten­ţia asu­pra te­o­ri­i­lor (ex­trem de juste şi
de re­ve­la­to­rii) pe care le‑a for­mu­lat Go­ethe în le­gă­tură
cu di­fe­renţa din­tre sim­bo­luri şi ale­go­rii (vezi un­deva în
coresp[ondenţa] cu Schil­ler).
Pen­tru „me­ta­fora“ mea, ex­trem de im­por­tantă.
– Asist pe prof. Cio­banu la exa­me­nul de l[imba] rusă.
Fe­meia aceasta este ca un pa­pa­gal stri­dent şi mul­ti­co­lor.
Nu are de­cât un cre­ier foarte mic şi o voce anexă. În tot
tim­pul cât vor­beşte, am sen­za­ţia cum­plită ca şi când ci­
neva zgâ­rie cu un­ghi­ile pe­re­ţii.
– „Fitilor, liniştiî. Ni­mic eu n‑aud!“

24.VI.1952
În­ne­gu­rate şi mo­no­tone zile de exa­men. Cer­tat cu
Nego, pen­tru o carte. Cu Rudi, din ca­uza un­gu­ri­lor. Cu
Ră­du­lescu, pen­tru că e prost şi pen­tru că‑i în­cor­no­rat.
Cu Gigi – zil­nic – din ca­uza ba­ni­lor.
Re­vine, me­reu, ob­se­danta lo­zincă: „Lup­tăm pen­tru
pace! lupt pen­tru pace!“ Pen­tru pa­cea in­te­ri­oară – unde?
– Un scri­i­tor (ar­tist) n‑are Cu­vânt: are cu­vinte (Iencica).
– Frica, în­gro­zi­toare frică, se‑ntinde. Frica – ce te ur­
mă­reşte şi‑n somn. A ve­nit la mine un oa­re­care proc[uror]
care – în tot tim­pul vi­zi­tei – mi s‑a pă­rut cris­pat, ur­mă­
rit – avea ceva de fi­ară spe­ri­ată şi go­nită. Efor­tul de a pă­
rea in­te­lec­tual de­ga­jat. Si­nis­tru.
– Şe­dinţa şta­bi­lor so­ci­ali pe oraş. În­că­ie­rare vi­gi­lentă.
Ca­zul Mog. Fur­tună la mare înăl­ţime. Îmi place tot mai
mult, în sti­lul său, par­ti­dul.
50 ION D. SÎRBU

– Ieri, la ist[oria] par­ti­du­lui. Dum­ne­ze­ule, ce‑au în­

vă­ţat bur­ghe­zele mele co­lege! Cât zel, câtă si­linţă! Şi
toate aces­tea pen­tru o bu­cată de pâine.
– Eu – te­o­rii – simt cum în­torc în ju­rul de­ge­tu­lui meu
fi­lo­so­fic pe vi­gi­len­tul asis­tent. Îl vâr în ide­o­lo­gie. Are ochii
mari, dă din cap, e spe­riat. Sfâr­şeşte prin a fi mul­ţu­mit.
Te­o­ria? Mun­ci­to­rul în­cepe prin a avea un ni­vel po­li­tic şi
ajunge (even­tual) la un ni­vel ide­o­lo­gic. In­te­lec­tual[ul]
în­cepe prin [a] avea ni­vel ide­o­lo­gic – şi ajunge (even­tual)
la un ni­vel po­li­tic. Me­ta­fi­zică pură.
– Şcoala creşte vi­ermi de mă­tase. O masă miş­că­toare
de cor­puri albe, ge­la­ti­noase.
O în­treb pe prof. de şt[iinţe] nat[urale]: cum se pe­
trece me­ta­mor­foza lor? În ce con­stă (şti­in­ţi­fic) re­tra­ge­rea
în go­goaşe şi trans­for­ma­rea lor în flu­turi? Mi‑a răs­puns
clar şi pre­cis. Se miră că nu ştiu. „La un mo­ment dat al
creş­te­rii, se de­clară în vi­erme o stare de som­no­lenţă.
După aceea în­cepe să mişte rit­mic şi să‑şi ţese go­goaşa
(si­criul). Nu mai mă­nâncă ni­mic. Pe di­nă­un­tru, munca
con­ti­nuă. Apoi, la un mo­ment dat, în­ce­tează. Şi, în­
cet‑în­cet, vi­er­mele se schimbă în flu­ture. Şi sparge go­
goaşa, iese, zboară şi de­pune ouă. E clar, nu?“
– Bine, zic eu, e clar că se trans­formă. Dar vreau să
ştiu cum?
– Păi, nu în­ţe­legi, foarte sim­plu. Pri­meşte vi­er­mele
aripi şi gata. Şi ca să mă mul­ţu­mească ada­ugă mă­ri­ni­
moasă: via­ţa, dragă, – in­stinc­tul – le aran­jează de la sine.
Eşti mul­ţu­mit?
– Da, sunt mul­ţu­mit.
Une­ori, mi‑e milă de oa­me­nii de şti­inţă. Trec ală­turi
de taine cu o su­fi­ci­enţă du­re­roasă. „Pri­meşte vi­er­mele
aripi – şi gata.“ Sim­plu, clar, şti­in­ţi­fic.
 JURNAL. 1952-1953 51

– Nu mai avem bani. Două uci­gă­toare mă­tuşi pe ca­

pul meu. Gigi bate toată ziua la ma­şină. Şi în somn mă
ur­mă­reşte ţă­că­ni­tul ei mo­no­ton. Diro dată afară de la
Univ[ersitate]. Ri­di­cula re­voltă a co­mu­nis­tu­lui, atunci
când i se face ne­drep­tate. „Mie?“
– Mă apuc de munca mur­dară a unei tra­du­ceri –
Szabo Sán­dor: Megbékélés. E vorba de chia­buri, trac­toare
şi gos­po­dă­rii co­lec­tive. Şi de un mij­lo­caş care, până la
urmă, se de­cide să fie fe­ri­cit, in­trând în G.C.S.1 Groaz­
nică mo­no­to­nie a te­me­lor.

28.VI.1952
Azi îm­pli­nesc 33 de ani. Trist şi amă­gi­tor bi­lanţ. Toată
ziua am cir­cu­lat în oraş, cu gre­u­ta­tea ste­rilă a ani­lor în
inimă. 33 de ani. De 10 ani, nu exist de­cât în even­tu­a­li­
tate. Co­pi­lă­ria – chin in­con­şti­ent – ado­les­cenţa – fră­
mân­tare, vis, spe­ranţă – şi, de‑atunci, anii aceş­tia
lungi – negri, uni­formi, ani de ru­şine şi jertfă, ani de
sin­u­ci­dere şi de răz­bu­nare, ani de pro­vi­zo­rat şi…
Nici un ban în casă. De ieri, am ho­tă­rât să merg la
Cru­cea Ro­şie. Azi‑di­mi­neaţă (spor­tiv, băr­bi­e­rit, aer leger
de aven­tură ci­ta­dină) m‑am ho­tă­rât ca, cu orice preţ, să
câş­tig bani.
100 gr. de sânge se plă­tesc cu 20 lei. Dau 300 grame,
plă­tesc cei 50 lei da­to­rii şi‑mi ră­mân 10 pen­tru a‑mi săr­
bă­tori ani­ver­sa­rea ani­lor lui Chris­tos.
Acolo, 30–35 oa­meni aş­teaptă. Pen­sionari (mulţi),
stu­denţi sub­a­li­men­taţi, fe­mei pa­lide şi ner­voase, bu­nici
supragrijulii, bir­jari san­gu­ini, atleţi de­tra­caţi… şi eu,
apă­rut în col­ţul scă­ri­lor, exo­tic. Unii se uită la mine cu
1
„G.C.S.“, transcriere incertă.
52 ION D. SÎRBU

ciudă (concurenţă mare), al­ţii văd în pre­zenţa mea o

jus­ti­fi­care ono­ra­bilă a pro­priei lor vân­zări.
Vi­zita – pe­ni­bilă. Un doc­tor ve­ne­ro­log cu­lant şi bi­ro­
crat. Ten­si­une, 130. La rând. Vite. Sun­tem cum­pă­raţi.
Plec să văd ex­po­zi­ţia foş­ti­lor mei stu­denţi de la plas­
tică. Stau 2 cea­suri la ate­lier – sin­gur în faţa lu­cră­ri­lor –
dor­nic1, sin­cer, atent – în­cer­când să dis­ting, în no­ia­nul de
me­se­rie, ce e bun şi ce e rău şi – mai ales – unde e artă. –
(Greu de se­si­zat.) –
Re­vin. Am în­târ­ziat. O doc­to­riţă se­veră îmi spune că
nu mai are chef să se spele pe mâini pen­tru mine – că
ora a tre­cut – etc.
Umi­linţa mea or­to­doxă a fost inu­tilă. Ora a tre­cut.
Aveam atâta ne­voie de cei 60 lei (şi 2 kg carne de vită –
de 3 luni n‑am mai vă­zut carne de vită).
La şcoală, ra­poarte – mii de ra­poarte. Nego, Balo[tă],
trişti şi cir­cum­specţi. Pe­tru2 – op­ti­mist ca tot­dea­una.
– După‑masă, aleg căr­ţile de pre­mii pen­tru şcoală.
La „Car­tea Rusă“. – Nu gă­sesc nici un cla­sic ro­mân.
Nu­mai tra­du­ceri din ei. Un mo­ment simt cât de aproape
e moar­tea noas­tră na­ţională.
– Ră­du­lescu – ne­vastă‑sa – un caz. Des­pre „taina“ şi
forţa fe­me­i­lor.
– Gigi ci­teşte. Eu beau o bere – pen­tru cei 33 de ani
de stu­pidă exis­tenţă. Nu mai cred nici în spe­ranţă.
– Bă­ie­ţi­lor le po­ves­tesc un su­biect in­te­re­sant de ro­man.
Un tip care face la un mo­ment dat un act de (să zi­cem)
1
„dornic“, transcriere incertă.
2
Credem că este vorba de Dumitru S. Petruţiu. Vezi supra,
nota 1, p. 7.
 JURNAL. 1952-1953 53

mare cru­zime şi care tră­ieşte pe urmă ani lungi şi mi­ze­

rabili, în um­bra mo­rală a aces­tui act – fă­când cele mai
mes­chine şi mai mur­dare con­ce­sii. (Vezi via­ţa lui popa
Fe­ne­şan‑Suceag – sursa La­dea1.)
– Po­ves­tit, ro­man­ţat, scena cu în­mor­mân­ta­rea co­pi­
lu­lui meu. Pre­o­tul care re­fuză – tâl­ha­rul popă care îşi reia
re­ve­renda – apare şi sfin­ţeşte so­lemn şi ri­di­col.
– Bă­ie­ţii vor­besc fru­mos des­pre o anume carte a lui
Barth2 – Römische Brief – o in­ter­pre­tare decalogică a
scrisoarei că­tre ro­mani (Sf[ântul] Ap[ostol] Pa­vel).
Nego: Con­tac­tul Om – Dum­ne­zeu – la ma­ximă ten­
si­une me­ta­fi­zică, Pro­tes­tan­tism.
– Într‑o zi, ur­când Fe­lea­cul, am gă­sit o for­mulă ex­tra­
or­­di­nară a situa­ţiei mele. M‑am bucurat pen­tru ea. Era
un afo­rism adânc şi pur. L‑am ui­tat.
– La Ra­dio – Cho­pin. O noc­turnă – în Si. Me­di­ta­ţie
sen­ti­men­tală în su­nete. Act spi­ri­tual con­su­mat în li­mi­
tele afec­ti­vu­lui. Şi go­lu­rile3 for­mei… şi epocă… şi sa­
lon… şi tu­mult ro­man­tic. Stil.
– Îmi place de­ta­şa­rea in­te­li­gen­ţei din via­ţă. E un fel
de moarte asta. Dar e un fel înalt de moarte.
– 12 noap­tea.
Nu ne cu­noaş­tem – zice. In­voc exem­plul cu ce­lu­lele bio­­
lo­gice din Um­bra şi exem­plul me­ta­fo­rei cu ro­ţile din­ţate.
1
Vezi supra, nota 1, p. 27.
2
Karl E. Barth (1886–1968), teolog creştin reformat elveţi‑
an, unul dintre gânditorii importanţi ai mişcării neo‑ortodoxe.
3
„golurile“, transcriere incertă.
54 ION D. SÎRBU

Con­clu­zie: Doamne, cum nu ne cu­noaş­tem!

Cio­can1 zice: „Ce groaz­nic ar fi să ne cu­noaş­tem.“
Mare Ade­văr.

2 iu­lie – du­mi­necă [,1952]

– Cer­tat cu Gigi – ple­cat su­pă­rat şi plic­ti­sit acasă la
mama. Că­lă­to­rie groaz­nică (18 ore), flă­mând, în­ghe­ţat.
Gă­rile mi­zere, tre­nuri su­pra­a­glo­me­rate. Îl gă­sesc nu­mai
pe tata acasă. Mama cu Do­rel2 sunt la Bucureşti, Baby
la uzină.
– Stau în pat şi fac in­ven­ta­rul sen­ti­men­tal al ca­me­rei
noas­tre. Tata, doarme ală­turi. Mi­roase pa­tul nos­tru vechi
a fum şi tran­spi­ra­ţie spe­ci­fică. Lampa – de care mi‑era
frică în co­pi­lă­rie – se cla­tină vag. Du­la­pu­rile vechi
cască – fo­to­gra­fi­ile de pe pe­reţi – ar­ha­ice cu­noş­tinţe, mă
pri­vesc hip­no­tic şi egal. Grinda ve­che, dea­su­pra mea, e
ace­eaşi. Îi re­cu­nosc de­se­nele ca­ri­i­lor, pe care, în lun­gile
mele me­di­ta­ţii din tre­cut, alu­ne­case de atâ­tea ori ima­gi­
na­ţia mea. Uite, acolo e un va­por – acolo, un lup, acolo,
un ochi mare… Prin geam se stre­coară în odaie zum­ze­tul
con­ti­nuu şi vo­ios al jo­cu­lui co­pi­i­lor. Vară. Co­pi­lă­rie.
– În tren am stat ală­turi de o stu­dentă în me­di­cină.
O chema M. Go­run şi avea o fru­mu­seţe tristă şi du­re­
roasă. Am avut cu ea o con­ver­sa­ţie de tea­tru. A cres­cut
din mine un per­so­na­giu foarte cald, uman.
Mi‑a plă­cut po­ves­tea du­ioasă a dra­gos­tei mele
aiudene. Ziua în care su­fe­ream şi fata râ­dea şi mă lo­vea
cu me­rele că­zute din co­paci.
1
„Ciocan“, transcriere incertă.
2
Vezi supra, nota 1, p. 20.
 JURNAL. 1952-1953 55

La des­păr­ţire, mi‑a în­tins o mână fru­moasă şi fină.

Mi‑a spus că ar dori să mă mai în­tâl­nească. I‑am spus: nu
cred că e po­si­bil. N‑am avut însă cu­ra­jul să‑i spun că‑s
în­su­rat. Şi pe dea­su­pra cu o fată ca Gigi.
– Dis­cut cu U.P. – pri­e­te­nul meu din co­pi­lă­rie. Mun­
ci­tor: obo­sit. „Dacă ju­mă­tate din ba­nii şi obo­seala ce se
chel­tu­iesc pen­tru pro­pa­gandă s‑ar in­vesti con­cret pen­tru
bi­nele nos­tru, am fi mult mai fe­ri­ciţi.“
Ca­rac­te­rul for­mal al fe­ri­ci­rii noi.
Fe­ri­ci­rea nu ca trăire, ci ca re­flex con­di­ţionat. Su­ges­
tie în mase.
Fi­lo­so­fia ci­nică a agi­ta­ţiei în mase. Agi­ta­ţia vi­zu­ală şi
cea acus­tică.
La Ra­dio, aud un ar­ti­col de ziar: des­pre te­roa­rea po­
li­ţi­e­nească a fas­ciş­ti­lor an­glo‑ame­ri­cani, des­pre ares­tă­rile
fără ju­de­cată, la­găre.
– Baby mi‑a vor­bit de to­nul în­gro­zi­tor de umi­li­tor
prin care vor­besc stă­pâ­nii noştri tă­tari, la uzină. Cum se
luptă pen­tru fi­e­care leu, fi­e­care şu­rub. Scru­pu­lo­zi­tate
asi­a­tică în co­lo­ni­a­lis­mul lor.
A ve­nit Gh. Gh.‑D.1 şi a vor­bit mun­ci­to­ri­lor. Le‑a ce­
rut şi mai mult căr­bune. De­le­ga­ţii, anume aleşi, au apla­u­
dat şi au pro­mis. De trei zile pră­vă­li­ile‑s pline, mă­ce­lă­ria
geme de carne. Pre­ţul slăninei a scă­zut de la 15 la 9 [lei].
Acum, că a ple­cat, to­tul a re­ve­nit la nor­mal.
Ci­neva îmi po­ves­teşte cum i‑a beş­te­lit tov. Gh.
Gh[eorghi]‑D[ej] pe min[istrul] să­nă­tă­ţii şi [pe cel] a[l]
1
Gheorghe Gheorghiu‑Dej (1901–1965), membru impor‑
tant al Partidului Comunist din România, înainte de 1944, secre‑
tar general al P.C.R. (1944–1948) şi, apoi, prim‑secretar al C.C.
al P.M.R. (1948–1965); în 1961 devine şi şeful statului.
56 ION D. SÎRBU

mi­ne­lor. I‑a fă­cut cu ouă şi oţet, în faţa mi­ne­ri­lor. Ca să le

facă plă­cere: ca să arate cât de im­por­tanţi sunt ei. Şi mi­
niş­trii le‑au pro­mis tot aju­to­rul. Mi­nis­trul să­nă­tă­ţii şi‑a
luat an­ga­ja­men­tul să tri­mită mi­nei Pe­trila o auto‑sal­vare.
Cul­mea iro­niei.
La orele 13½ – şe­dinţa încă nu se ter­mi­nase – pa­tru
mi­neri au fost ucişi pe o su­i­toare de pie­tri­şul de ram­ble­
iaj, slo­bo­zit din gre­şeală. Unul a scă­pat spân­zu­rat de o
ţeavă, după ce a fost în­gro­pat până la gât în mo­loz – s‑a
rupt pla­fo­nul şi ma­te­ri­a­lul s‑a pră­bu­şit, lăsându‑l spân­
zu­rat în gol.
Au fost de­cla­raţi vi­no­vaţi în parte (pen­tru că au pă­ră­
sit lo­cul de muncă la 1½). Cel cu un co­pil de trei luni, ne­
vastă‑sa a pri­mit 2.000 lei. Cel ne­că­să­to­rit, 1.200. Iar
cei­lalţi, că­să­to­riţi fără co­pii, câte 1.500 lei: (c’est le prix).1
An­cheta s‑a fă­cut de că­tre ruşi – cu in­ter­preţi. Un in­
gi­ner a fost de­ţi­nut.
Tata a fă­cut o ob­ser­va­ţie: „Nu pot să văd ma­şi­nile lor.
De câte ori le văd tre­când pe lângă pompa mea (tata lu­
crează la pompa de la Jiu), una după alta, stră­lu­ci­toare,
ştiu că la mină s‑a în­tâm­plat ceva. Sunt ca cio­clii.“
– Ac­ci­den­tul să nu‑l uit. Po­ves­tea ce­lui spân­zu­rat de
ţeavă – care vede cum şu­vo­iul de ram­ble­iaj tâ­răşte, unul
după al­tul, pe or­ta­cii lui – e plină de efect.
– Mama a so­sit ieri‑di­mi­neaţă. Bem în cin­stea ei.
Răchie pro­le­tară, crampă. Mă pi­lesc. Plâng în bra­ţele ei.
Îmi pare rău că nu mi‑a ră­mas în via­ţă co­pi­lul.
– Două zile, soare stră­lu­ci­tor. Mun­ţii pro­fi­laţi su­b­
lim în zare mă cheamă. Mă pre­gă­tesc pen­tru înăl­ţimi.
Am vi­sat azi‑noapte ochiul verde adânc al ie­ze­ru­lui de
pe Şu­rian.
1
Acesta e preţul (fr.).
 JURNAL. 1952-1953 57

Acum s‑a în­no­rat. Plouă chiar.

Ră­mân să ter­min Um­bra.
– A ve­nit la noi tanti Ersi, mama co­mu­nis­tei mele ve­
ri­şoare. So­ţul ei, evreu, e ştab la sec[uritatea] Bucureşti.
A ve­nit cu co­pi­lul fe­tei ei s‑o roage pe mama ca să‑l bo­
teze. În taină. Să nu afle cumva Munyi că se su­pără.
Cal­cu­lul ei: pen­tru orice even­tu­a­li­tate. La în­ce­put,
a ru­gat‑o pe Baby. Ea a re­fu­zat. Dacă află par­ti­dul? Mama
ac­ceptă. Eu m‑aş fi ofe­rit cu plă­cere – dar la mine nu
s‑a gân­dit.
Sf[ânta] Taină – ajunsă un fel de im­po­zit că­tre Dum­
ne­zeu, plă­tit pe as­cuns de că­tre bă­trâni în con­tul ti­ne­ri­lor.
– Ter­mi­nat într‑o zi un de­li­cios, dar su­per­fi­cial ro­
man de Ur­sula Parrot: The ex‑woman.1 Re­ci­tit cu ace­eaşi
plă­cere, Enigma Oti­liei. E fă­cut, nu năs­cut.

Luni, 7.VII[.1952]
– Ca­zul lui Şu­lu­ţiu – Obli­gat să în­mâ­neze el în­suşi
ba­nii ma­mei ac­ci­den­ta­tu­lui. Sin­di­ca­tul „se jena“.
– Ieri, scris fer­til la Um­bra. Azi am con­clu­zia. Toată
noap­tea am în­tors‑o. La un mo­ment dat, îmi suna în
ure­che, cu­vânt de cu­vânt. Acum, mă uit cu frică la co­lile
care mă aş­teaptă, fu­mez, amân. Până de­seară, Um­bra
tre­buie să fie gata.
– Scri­soare că­tre dna Breazu. Pre­text ca să‑i cer scuze
pen­tru ne­plata, la timp, a unei da­to­rii de 10 lei.
1
Este vorba de Ex‑Wife, primul roman al scriitoarei ameri‑
cane Ursula Parrot (1900–1957).
58 ION D. SÎRBU

…veţi în­ţe­lege că un om (încă tâ­năr) ră­tă­cit prin vi­

tre­gia sor­ţii într‑o şcoală unde are zil­nic spec­ta­co­lul hi­
dos şi ri­di­col al bă­trâ­ne­ţii cris­pate (pen­tru că există şi
bă­trâne în­ţe­lepte [alu­zie la ea]) – ală­turi de cea mai gra­ţi­
oasă şi mai im­per­ti­nentă ex­plo­zie de fru­mu­seţi ti­nere,
acest om nu se poate servi de­cât din me­rele acre ale pro­
fe­soa­re­lor, în timp ce mo­rala îi in­ter­zice ac­ce­sul la flo­rile
de lo­tus care sunt ele­vele…
…si­lu­e­tele supradidactice şi hiperhormonice ale ce­
lor­lalte pro­fe­soare, pe cât de mo­rale, pe atât de vi­ci­ate de
ste­rile dorinţi subplapumare – mi‑au în­tors sen­ti­men­tala
clep­si­dră a su­fle­tu­lui spre ori­zon­tul înalt şi im­pur al Pa­
rân­gu­lui. Am re­gă­sit, aici, co­lo­nia şi fu­mul vechi; oa­me­
nii şi pro­ble­mele; pe mama şi o anu­mită po­e­zie, ui­tată în
col­ţu­rile odăii bă­trâne sau în pra­ful so­nor al uli­ţei.
…Plouă. De zile în­tregi, ne îneacă fu­mul uli­ţe­lor tur­
tite sub apă­sa­rea no­ri­lor grei, ros­to­go­liţi din­spre Re­te­zat.
At­mo­sferă grea, ti­pică. O cu­noaş­teţi. No­roi ne­gru, cer
plum­bu­riu egal, ci­ri­pit vul­gar de vră­bii şi ciori, si­rene.
Mun­ci­tori în­co­vo­iaţi (si­lu­ete tuşinde în drum spre mină),
pro­bleme so­ci­ale, ră­get de histerici porci prin ocoale. Fe­
mei la cup­tor – sfadă, un circ aci­uit pe mai­dan, sol­daţi
mur­dari cân­tând seara, îm­bă­taţi de o harmonică. Amor
pe­ri­fe­rial, con­su­mat în parc de ti­neri sub­a­li­men­taţi şi cu
co­şuri, fără vorbe, doar cu mâna, strecurată ile­gal şi sca­
bros sub fustă. O ma­şină stră­lu­ci­toare – noii par­ve­niţi –
stro­peşte cu no­roi pe tre­că­tori. În­colo, une­ori, seara,
clo­pote şi câte un colţ de cer cu stele, sau, ceea ce e şi mai
de­pri­mant, su­ne­tul pre­lung şi sfâ­şi­e­tor al fan­fa­rei, care, în
mod so­lemn şi mu­zi­cal, în­groapă o echipă de şoc, ucisă
din gre­şeală într‑un aba­taj pră­bu­şit. Asta‑i Pe­trila…
 JURNAL. 1952-1953 59

…Căci, vă daţi seama, în asta con­stă iro­nia ori­că­rui

tu­rism sau al­pi­nism. Pen­tru a pu­tea avea parte de cele
mai înalte plă­ceri – tre­buie să te în­gri­jeşti de ceapă,
brânză, câr­naţi etc.…, ca şi unul din eroii mei, care, ori
de câte ori urca la ca­te­dra sa de me­ta­fi­zică, avea o de­o­se­
bită grijă să‑şi treacă mâna în mod dis­cret peste cla­vi­a­
tura nas­tu­ri­lor de la pan­ta­loni, spre a nu în­cepe su­b­lima
as­cen­si­une în idei cu par­tea ru­şi­noasă des­fă­cută…

2.VIII.1952 1
– Ci­tesc în Hux­ley: Le plus sot ani­mal (Proper Stu­dies):
„La tranquillité d’esprit est incomparablement plus
im­por­tante que la cohérence logique. Si la tranquillité
d’esprit ne peut être obtenue qu’au sa­cri­fice de la logique,
celle‑ci est jetée par‑dessus bord, non seulement sans
regrets, mais sans même qu’en doute son sacrificateur
généralement inconscient“2 (p. 85).
– Probl[ema] me­ta­fo­rei: Hux­ley: cu cât un obi­ect e mai
aproape de noi, cu atât el se pre­tează la o in­ter­pre­tare mai
in­tro­ver­tită (emo­tivă). Con­clu­zie: şti­inţa obi­ec­tivă a în­ce­
put cu lu­cru­rile cele mai de­păr­tate (ste­lele) – în şti­in­ţele
su­fle­tu­lui pre­do­mină încă p.d.v. in­tro­ver­tit (me­ta­fora).
1
În ms., scris în grabă „1950“. Rectificare ținând seama de
însemnarea precedentă („luni, 7.VII[.1952]“) și următoarea
(„13.VIII[.1952]“)
2
Liniştea spiritului este incomparabil mai importantă decât
coerenţa logică. Dacă liniştea spiritului nu poate fi obţinută de‑
cât prin sacrificiul logicii, aceasta este aruncată peste bord, nu
doar fără regrete, dar şi fără nici o îndoială, de către sacrificator,în
general, inconştient (fr.).
60 ION D. SÎRBU

13.VIII[.1952]
Săp­tă­mâni goale – trec le­neş orele. Cum­plită se­cetă –
spec­trul foa­me­tei dea­su­pra noas­tră. Co­piii în curte se
joacă de‑a pră­vă­lia. Pruncu ţipă: „Tu de ce te în­ghe­sui –
treci la coadă!“ Seri ad­mi­ra­bile – ce­rul de pe­ru­zea, ex­trem
de lim­pede, de­se­nează per­fect si­lu­eta tur­nu­ri­lor în zare.
Stau şi gân­desc – ore – une­ori zile în­tregi – „Stinse
ros­turi“.
Sus­pen­dat în­tre ex­treme – ob­se­dat de va­lori – îne­cat
de ne­pu­tinţă. Gigi – de­fi­ni­tiv şo­meră. Azi, re­voltă –
apoi to­tul cade în mo­no­to­nia zăpuşelei. Cro­şe­tează.
Tran­scriem de ieri Um­bra. Unica operă a aces­tui an.
– Ideea unui vo­lum de nu­vele care să cir­cum­scrie
mot­toul: Şi via­ţa aceasta e um­bră şi vis. Prima: Vi­aţa
aceasta, [a] 2‑a, Um­bra şi a 3‑a, Vi­sul. Um­bra şi Vi­sul sunt
gata. Mai am ne­voie de Vi­aţa aceasta. Tema tu­tun­ge­re­sei
vă­duve – pe care o vi­zi­tează um­bra so­ţu­lui şi a co­pi­i­lor.
Prea ma­ca­bră. Vi­aţa aceasta tre­buie să cu­prindă tema dra­
gos­tei, aşa cum Um­bra e ţe­sută în ju­rul ideii de moarte, iar
Vi­sul, în ju­rul ce­lei de artă. Dra­gos­tea, moar­tea şi arta –
un trio – uşor morganian – to­tuşi va­la­bil. Mă gân­desc la
con­clu­zia lui Ulise (a lui Blaga):
„Şi via­ţa aceasta e fru­mu­seţe şi moarte.“ 1
– In­ter­mezzo gro­tesc într‑o po­veste de dra­goste: ofi­
ţe­rul care‑şi ucide ca­lul sub gea­mul iu­bi­tei – nu­mai pen­
tru că s‑a uri­nat într‑o clipă când el îşi de­pu­nea cel mai
ca­va­le­resc oma­giu.
1
Ion D. Sîrbu are în vedere poemul Ulise, din ciclul „Coră­bii
de cenuşă“, publicat postum, în care versul citat îl identificăm într‑o
nouă formă: „frumuseţea şi cu moartea/ lucrează pentru noi“.
 JURNAL. 1952-1953 61

– Ideea pa­ten­ta­tu­lui po­li­tic care oferă o masă unui

re­ac­ţionar în­că­pă­ţâ­nat (dar flă­mând). El (ide­a­lis­tul)
vor­beşte des­pre va­lori şi dem­ni­tate ome­nească – iar el îl
îm­bie: „Nu vrei din frip­tura asta – o gură nu­mai.“
Ana­liză.
17.X.1952
– Am faţă de pa­gi­nile aces­tea re­muş­că­rile ti­pice ale
omu­lui in­grat. Mă re­în­torc po­căit şi plin – ca o al­bină ce
a ră­tă­cit prea mult de­parte de stup.
Splen­didă şi ce­ţoasă di­mi­neaţă de toamnă. Cio­rile se
ri­dică în zbor so­nor peste vâr­fu­rile pus­ti­ite ale co­pa­ci­lor
din parc.
La an­ti­car, am gă­sit li­nişte, cărţi; de mult n‑am mai
gus­tat plă­ce­rea aceea bur­gheză de a răs­foi, le­neş, cărţi vechi.
Toamna mă um­ple de un frea­măt – ne­o­biş­nuit.
Parcă aş fi în pra­gul unor mari eve­ni­mente su­fle­teşti.
– Ieri – o me­ta­foră des­pre via­ţa noas­tră. Gigi: „În­chi­
pu­ieşte‑ţi doi peşti mici într‑un mo­dest şi ro­tund aqua­
rium. Se în­vârt în sus, în jos, la dreapta şi la stânga, au
două alge şi o scoică pe ni­si­pul din fund. Şi într‑o zi, aşa
într‑o doară, unul din ei ex­clamă: «As­cultă‑mă, iu­bito –
vi­neri seara, tu ce pro­gram ai?»“
– Bat, în sur­dină, to­bele si­nis­tre ale is­to­riei. Moar­tea
e pe aproape.
– În­fi­o­ră­toare – şi pen­tru mine de imens prost au­gur –
pa­gi­nile din jur­na­lul lui Gide – scrise în­tre 1930–1934 –
mai ales cele în le­gă­tură cu Ru­sia. Un­deva amin­teşte:
„Am re­ci­tit Phedra lui Ra­cine într‑o splen­didă edi­ţie de
lux scoasă de …; m‑am gân­dit mult la mi­ra­co­lul po­li­tic al
pla­nu­lui cin­ci­nal. Nu în­ţe­leg pe cei care dez­a­probă atât
de gro­tesc… etc.“
62 ION D. SÎRBU

Sun­tem la al 6‑lea plan cin­ci­nal – dar nu cred că ci­

neva din imen­sul im­pe­riu, ad­mi­rat de Gide, a pu­tut să
ci­tească, mă­car într‑o edi­ţie popu­lară mi­ze­ra­bilă, Phedra
de Ra­cine.
– De vorbă cu un stu­dent în Li­tere, re­în­tors din Ca­
zan. Face li­te­ra­tură uni­ver­sală. Îl în­treb: „Bine – dar scri­i­
tori ger­mani aţi stu­diat? De exem­plu, Go­ethe?“ „Cum să
nu, îmi răs­punde. Pe Go­ethe, l‑am fă­cut o oră în­treagă.“
– Azi, Lulu şi‑a ce­rut de la B[iblioteca] U[niversităţii]
vo­lu­mul său de ver­suri: a fost re­fu­zat.1
– Bi­bli­o­te­cile seminariilor de limba fran­ceză, ger­
m[ană], ital[iană], en­gleză – în­chise er­me­tic de trei ani –
au tre­cut într‑o fază şi mai cenzurală. S‑a dat or­din să li
se vop­sească sti­cla. Stu­den­ţii pot să fie in­fec­taţi de sim­
pla ve­dere a ti­tlu­ri­lor.
– Să faci is­to­ria ar­te­lor – în­ce­pând şi ter­mi­nând cu
arta plas­tică rusă – ig­no­rând sau scui­pând în­treaga artă
oc­ci­den­tală. Ra­ţiona­men­tul ace­lui fa­ti­dic ma­ho­me­dan –
în faţa bi­bli­o­te­cii din Ale­xan­dria – mi se pare azi ceva
foarte ne­vi­no­vat.

25.X. Sâm­bătă [,1952]

– Li­niş­tită şi serenă di­mi­neaţă de lec­tură la bi­bli­o­
tecă. Vor­bit cu Nego – mult – des­pre proza bă­trâ­nu­lui
Ag[ârbiceanu]. Ho­tă­rât să scriu un stu­diu des­pre nu­ve­
lele sale.
– Ideea unui vo­lum de schiţe: prima: pre­o­tul re­
for­mat care, flă­mând, este ac­cep­tat să mute fi­gu­rile de
1
În ms., paragraf în chenar.
 JURNAL. 1952-1953 63

şah la un match – în schimb, pri­meşte masa la can­tină.

So­lem­ni­ta­tea me­sei. Mica cruce – pe care şi‑o stre­coară,
clan­des­tin – etc.
– Gide – Jo­ur­nal 1, 1933‑34 – de­pri­mant de naiv şi
apos­to­lic. Ni­mic mai du­re­ros de ci­tit. Ci­tesc, în re­vanşă,
Retour 2 şi nu mă mai sa­tis­face.
– Ideea unui „co­laps“ al cul­tu­rii noi.
– „Vom fi odată, îmi spu­nea Lulu, sim­ple frunze că­
zute prea tim­pu­riu“ (din ca­uza răz­bo­iu­lui rece, am adă­
u­gat eu).
– Aş vrea să gă­sesc un om care să‑şi ia pen­tru mine
răs­pun­de­rea ac­tu­lui is­to­ric al aş­tep­tă­rii – aşa cum pen­
tru fa­na­ti­cii de pre­tu­tin­deni răs­punde şe­ful. Eu nu am
un şef, în afara con­şti­in­ţei mele, a bi­e­tei mele con­şti­
inţe. Şi pe mă­sură ce dez­nă­dej­dea creşte în pas ge­om ­ e­
tric – spe­ran­ţele abia se adună. Tra­gi­cul lo­ga­ritm al
vie­ţii mele.
– Doi ti­neri răs­fo­iesc ală­turi de mine un al­bum Gau­
guin. Pre­text de a‑şi ţine, la căl­dură, ge­nun­chii şi mâi­
nile aproape.
– În tot ora­şul, cad frun­zele. „Frun­zele eli­be­rate…“
1
Este vorba de Journal. 1889–1939, publicat în 1939.
2
Retour de l’U.R.S.S (Întoarcerea din U.R.S.S.), Paris,
Gallimard, 1936, volum scris după nouă săptămâni de călătorie
prin imperiul sovietic, în vara anului 1936. Deşi iniţial se decla‑
rase încântat de cele văzute, Gide îşi va „revizui“ impresiile din
volumul citat şi, apoi, în Retouches à mon retour de l’U.R.S.S.
(1937), critică comunismul şi stalinismul.
64 ION D. SÎRBU

– „Moşu“1 îmi scrie o scri­soare fru­moasă des­pre Um­

bra mea. O vede „ca psih­a­na­list“ – zice: „Nu ştiam că ai
un atât de pu­ter­nic fi­lon de «thanatofobie».“
Nici eu nu ştiam.
1.XI.1952
– În­gro­zi­toare ten­si­u­nea aces­tor luni. Un­deva, un
po­por trece în mod in­con­şti­ent prin criza sa de ma­tu­ri­
zare is­to­rică. Şi de ho­tă­râ­rea sa de­pinde to­tul: via­ţa, li­
ber­ta­tea şi moar­tea noas­tră. Za­ru­rile sunt în aer: vor
că­dea peste câ­teva zile. Nego spune: „Acum e ca­zul să
in­ter­vină şi Pro­vi­denţa di­vină…“
– O fe­meie bă­trână ca­ută cu un băţ în lada cu gu­noi
de la col­ţul stră­zii. Scenă obiş­nu­ită. De obi­cei, câi­nii
sunt aceia care de­vo­rează re­stu­rile: când apar oa­me­nii,
câi­nii o şterg – şi ră­mân la col­ţuri, pân­dind ca omul să le
eli­be­reze prada.
Mi‑a fost milă de fe­meia de azi: m‑am dus la ea şi i‑am
în­tins – fără vorbă – un leu. I‑a luat, mi‑a mul­ţu­mit, apoi
a con­ti­nuat ne­tul­bu­rată să râşcăie mai de­parte în gră­mada
de gu­noaie. Aş fi vrut să stau să văd dacă gă­seşte ceva.
Eram însă ca­ra­ghios lângă ea – mai ales că îmi mul­ţu­mise
fru­mos şi nu mai era ca­zul să aş­tept.
– Se­rile, splen­dide. O trans­pa­renţă ce­ţoasă con­tu­
rează si­lu­eta va­ri­ată a ora­şu­lui, pe un cer de‑o adân­cime
mi­to­lo­gică. Co­pa­cii au ceva viu şi gră­i­tor în des­ple­ti­rea
lor. Frun­zele se îm­pi­e­decă de pi­cio­rul le­neş târ­şâit prin­
tre mor­ma­nele moarte… Ca­te­drala în­cre­me­nită sub lu­
mina obo­sită a lunei. Doi ti­neri li­piţi de zid – într‑o
cris­pare amo­roasă plină de dis­pe­rare.
1
Ion Agârbiceanu, căruia îi da spre lectură scrierile sale.
 JURNAL. 1952-1953 65

– Chef cu Nego, Bubu, Geza…1 Un kg de vin, 23 lei.

Leafa mea pe o zi şi ju­mă­tate. Şi to­tuşi, am băut în to­
tal 5 kg.
– Mi­nu­nată re­plica res­pec­ti­vu­lui co­mi­sar (po­ves­tită
de Gigi). Fiul său se bate pe stradă cu un co­leg de clasă
(au 11 ani). In­ter­vine fra­tele mai mare al co­le­gu­lui care,
foarte just, îm­parte, spre a‑i li­nişti, câ­teva palme la am­bii
co­co­şei. Seara, fra­tele e ares­tat. Vin pă­rin­ţii la di­rec­ţi­une,
se plâng. Di­rec­to­rul, fri­cos, se ho­tă­răşte până la urmă să‑l
cheme pe co­mi­sa­rul cu pri­cina. Acesta‑i în­că­pă­ţâ­nat şi
rău: „A dat o palmă fi­u­lui meu. Îi arăt eu lui…“ Di­rec­to­
rul, ne­pu­tin­cios, recurge la ul­ti­mul ar­gu­ment:
– Bine, to­va­răşe… dar ceea ce aţi fă­cut d‑voas­tră nu
e le­gal… Nu e după lege…
– Ce lege, ce lege? re­plică fu­ri­o­sul co­mi­sar. Azi nu
mai sunt legi. Azi sun­tem li­beri…
– Exa­men la mar­xism. Exa­mi­nează Şapiro pe o fostă
elevă a mea (care îmi po­ves­teşte to­tul). În­tre­bare:
– Cu cine e ali­ată mun­ci­to­ri­mea?
– Cu ţă­ră­ni­mea…, răs­punde stu­denta.
– Cu care ţă­ră­nime?, is­co­deşte in­sis­tent.
– Cu ţă­ră­ni­mea mun­ci­toare…
– Care ţă­ră­nime mun­ci­toare?
– Cu ţă­ră­ni­mea mun­ci­toare să­racă.
– Mai pre­cis.
– ??
– Eşti su­per­fi­ci­ală. Ar fi bine să apro­fun­dezi ma­te­ria.
Te plimbi prea mult.
– ??
1
Ion Negoiţescu, Radu („Bubu“) Iencica, Eugen Todoran.
66 ION D. SÎRBU

– Ei, care ţă­ră­nime?

– ??
– Păi, să‑ţi spun eu. Cu ţă­ră­ni­mea de la sate, to­va­răşă.
Acesta‑i răs­pun­sul.
(Există şi o ţă­ră­nime a ora­şe­lor?)
– Îi po­ves­tesc lui Lulu po­ves­tea cu Ivan, pe care am
gă­sit‑o în jur­na­lul lui Dos­to­ievski. Într‑un sat, un­deva în
stepa Ru­siei, Ivan, un tâ­năr de 20 de ani, foarte re­li­gios
de alt­fel, pa­ri­ază, într‑un mo­ment de ne­bu­nie şi în­gâm­
fare, cu pri­et­ e­nii lui, că el va fura sfânta îm­păr­tă­şa­nie de
la bi­se­rică – şi, în noap­tea În­vi­e­rii, va trage cu puşca în
ea. Deşi pradă unei frici de moarte – cre­dea sin­cer în na­
tura di­vină a pâinei cu vin – fură îm­păr­tă­şa­nia, merge în
gră­dină, o pune la ră­dă­cina unui co­pac, ri­dică arma, şi…
Aici, Dos­to­ievski îşi în­tre­rupe po­ves­tea, şi co­men­
tează: „În Ru­sia, în­tot­deauna se va pune pro­blema: a tras
Ivan sau nu a tras? Ma­te­ri­a­liş­tii vor spune: Ivan a tras şi
s‑a vin­de­cat de mis­ti­cism. Bi­go­ţii, din con­tră, vor sus­ţine
că în clipa în care era să‑şi des­carce arma, i s‑a ară­tat Fe­
cioara Ma­ria – şi Ivan a că­zut cu faţa la pă­mânt. După
aceea a um­blat câtva timp ne­bun prin lume, dar până la
sfâr­şit s‑a mân­tuit.“1
– Di­seară, ziua mor­ţi­lor. Mă duc cu Gigi la Suceag,
la mor­mân­tul lui Lu­cian. Du­cem cri­zan­teme. Sunt
doi ani de când am scris Vi­sul, tot acolo, tot într‑o zi de
no­iem­brie.
– Sunt atât de obo­sit. Niciun chef de muncă. Mi‑e silă
de şcoală şi de elevi. Se to­peşte, în mine, ul­tima spe­ranţă.
1
„Povestea cu Ivan“ este reluată în „Ultima iarnă“ a
Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, vol. II, ms., f. 169.
 JURNAL. 1952-1953 67

Vom în­cepe odată să trăim? Vom în­cepe! Dar cu ce? Dar

cu cine?
– Crima cea mai mare a is­to­riei nu con­stă în fap­tul că
ne‑a do­bo­rât pe noi, că a do­bo­rât va­lo­rile, via­ţa – ci în
fap­tul că a per­mis li­che­le­lor, proş­ti­lor, la­şi­lor să aibă su­fi­
ci­ent timp pen­tru ca să se jus­ti­fice în faţa pro­priei lor
con­şti­inţe.

3.XI.1952
Splen­didă vi­zita noas­tră la Suceag. Du­ceam în mână
cri­zan­te­mele des­ti­nate mor­mân­tu­lui. Gigi avea lu­mâ­nă­
rile. Nu vor­beam. Am lă­sat lu­mea care s‑a co­bo­rât din
tren să se în­şi­ruie îna­in­tea noas­tră pe şo­seaua sa­tu­lui. În­
sera. Dru­mul, plin de frunze umede, pu­tre­zite. În faţă,
sa­tul îşi des­fă­şura lent pe­te­cele cro­ma­tice ale toam­nei
sale. Simt cât de acut şi de pic­tu­ral am în­re­gis­trat to­tul:
abu­rii calzi ai ogoa­re­lor, pe­tele clă­i­lor, si­lu­eta vană a co­
pa­ci­lor. Ceva pu­tred şi odih­nit – un ames­tec de sa­tu­ra­ţie
şi be­ţie, de ume­zeală şi somn – plu­teşte în aer. Îmi mut
pri­vi­rea şi caut să prind, ca într‑o ramă, ta­blo­u­rile ce mi
se oferă. Ici, o cum­pănă în­fiptă în ce­rul vi­o­let, din­colo, o
babă cu două ca­pre, apoi, din nou, zi­duri; porţi şi pete
al­băs­trui de cer cul­cat peste crân­guri.
Seara, am aprins lu­mâ­nări la mor­mânt. Am în­cer­cat
una din acele sen­za­ţii rare, când gân­dul mor­ţii (la mine
în­tot­deauna uşor te­o­re­tic) se to­peşte într‑un fel de jale
afec­tivă, de baie du­ioasă a su­fle­tu­lui. Îmi vâr pri­vi­rea în
fla­căra lu­mâ­nă­rii, as­cult zgo­mo­tul iz­vo­ru­lui care cade
mo­no­ton şi ur­mă­resc le­neş ges­tu­rile ri­tu­ale cu care Gigi
plan­tează cri­zan­te­mele. O pa­săre mută, nea­gră să­ge­tează
ori­zon­tul deja în­tu­ne­cat, dintr‑un mo­lift cade greu un
con, iz­bit de fi­e­care creangă. Bate vân­tul, lu­mâ­nă­rile ba
68 ION D. SÎRBU

se sting, ba se re­a­prind – şi în nări pă­trunde mi­ro­sul acela

de brad şi ste­ar­ ină – care, pen­tru mine, e prima sen­za­ţie
a mor­ţii.
Pă­mân­tul e rea­văn – unde calci mus­teşte. Pa­şii, tâ­râ­
iţi în mal­dă­rele de frunze, par a atinge un corp viu dar
ador­mit. Gigi sco­beşte cu un băţ la tul­pina cru­cii. Aş
vrea s‑o opresc, mă doare ges­tul acesta bru­tal, dar mi‑e
greu să vor­besc. Mă înfioară gân­dul că cel pe care‑l în­
căl­zim acum cu amin­ti­rile noas­tre – pu­tea să fie un om
şi… fiul meu.
Vine La­dea. Tre­cem pe sub me­rii gră­di­nii şi ie­şim în
pas de plim­bare la co­tul acela de sus – de se vede toată
va­lea. Îmi vor­beşte de ob­se­sia mor­ţii, ob­se­sie care‑l chi­
nu­ieşte în ul­ti­mul timp. A citit cărţi de is­to­rie în ul­ti­mul
timp: des­pre huni, tă­tari, turci, cru­ci­aţi. Cu ce scop? Mă
obiş­nu­iesc cu gân­dul că în toate epo­cile oa­me­nii au mu­
rit ab­surd – ca frun­zele, ca vi­tele la tă­iere. Îţi face bine
lu­crul acesta.
– Da! Am im­pre­sia că moar­tea în sine e un fleac.
Moar­tea mea însă mi se pare în­gro­zi­toare!
Lu­mâ­nă­rile se sting pe rând. Gigi adună cu bra­ţele
mal­dăre de frunze că­zute şi le aş­terne peste mor­mânt. De
ce face lu­crul acesta? Să fie un sim­plu re­flex ma­tern –
ges­tul in­stinc­tiv al ma­mei care îşi aco­peră co­pi­lul ca să‑l
apere de frig?
Ple­căm în jos, în­cet. În sat, un­deva cântă o harmo­
nică ve­selă şi câ­ţiva re­cruţi beţi chi­uie. Mă doare!
– În­gro­zi­toa­rea ten­si­une a eve­ni­men­te­lor din 4.XI.1
Toată lu­mea pare a avea re­spi­ra­ţia tă­iată. Za­ru­rile sunt în
1
La 4 noiembrie 1952 au avut loc alegerile pentru preşedin‑
ţia Statelor Unite ale Americii, câştigate de Dwight Eisenhower
 JURNAL. 1952-1953 69

aer. Vor că­dea peste două zile. To­tul e în joc: via­ţa, li­ber­
ta­tea, vi­i­to­rul co­pi­i­lor. Dar mai ales, spe­ranţa noas­tră.
– Există un scop în sine al spe­ran­ţei. Nu sper ceva,
pen­tru că e ab­so­lut ne­ce­sar să vină acel ceva – ci sper
pen­tru că nu pot trăi alt­fel.
– Co­bo­rând din tren (groaz­nică cu­tre­mu­rare) dăm
peste o haită de câini de lup, în­gră­mă­diţi în gară. Sol­da­ţii
abia‑i ţin. Se în­ca­ieră (sunt vreo 100), se muşcă. Lu­mea
în­gro­zită îi oco­leşte. Eu în­treb pe unul din ei: Unde‑i du­
ceţi? Îmi răs­punde în silă: „La o şcoală de dre­saj.“
În­gro­zi­tor.
– Cred, i‑am spus aseară lui Ba­lotă, că în­tre omul‑uman
şi omul‑bi­o­lo­gic pur (bes­tie so­ci­ală) este o mai mare dis­
tanţă on­to­lo­gică ca în­tre om, ca spe­cie, şi go­rilă.
Se va pune vreo­dată pro­blema aris­to­cra­ţiei spi­ri­tu­lui?
– Ex­tra­or­di­nară, ul­tima lu­crare a lui La­dea. Un cap
de băr­bat ală­turi de un cap de fe­tiţă. Câtă ex­pre­sie, câtă
fi­lo­so­fie, câtă du­ioasă şi tristă con­di­ţie umană! Băr­ba­tul
e cald, adânc, uşor amar. Fe­tiţa e ro­tundă în per­fecta in­
con­şti­enţă a vie­ţii din ea. Cred că e cea mai fru­moasă lu­
crare a sa.
5.XI.1952
– Toată noap­tea nu am dor­mit. Ten­si­u­nea ce­lui mai
cum­plit bi­lanţ din ul­ti­mii ani: aş­tept re­zul­ta­tul ale­ge­
rilor din Ame­rica. Aş­tept să ştiu dacă voi mai avea
mâine un mo­tiv (cât de mic) de spe­ranţă. Pen­tru noi,
cei de aici, pro­mi­si­u­nile fă­cute de „Ike1“ sunt nişte paie
(1890–1969), care devine al 34‑lea preşedinte al SUA, deţinând
două mandate prezidenţiale în anii 1955–1961.
1
Dwight D. Eisenhower.
70 ION D. SÎRBU

di­plo­ma­tice – de care ne agă­ţăm ca şi când am fi la câ­

ţiva metri de gol­ful mân­tui­rii. De ce? Vi­aţa a ajuns iden­
tică cu spe­ranţa în vi­i­tor. Cine nu mai poate spera,
ac­ceptă im­pli­cit moar­tea gris, a zi­le­lor scurse fără sens,
rost sau ideal. Sin­u­ci­de­rea prin in­di­fe­renţă sau apa­tie:
sau ceea ce e şi mai grav, prin adap­tare.
– Toţi pri­e­te­nii mei cir­culă pe străzi – cu feţe grave,
cu pri­viri în­gri­jo­rate. Dacă nu iasă?… Pru­denta po­li­tică
de „to­le­ranţă“ şi „răb­dare“, se­mă­nată de B.B.C., sună în
inima noas­tră ca o în­mor­mân­tare de­fi­ni­tivă a spe­ran­ţe­
lor. An­glia nu mai e ca­pa­bilă să lupte pen­tru prin­ci­piul
de­mo­cra­ţiei în lume: e mul­ţu­mită să fie lă­sată în pace aşa
cum e. Nu‑i do­resc de­cât doi ani de co­mu­nism.
– Mă în­tâl­nesc cu bi­e­tul R[usu]. Glu­meşte. Ştii, azi
la bi­se­rică oa­me­nii, în loc să re­pete, după preot, ora pro
nobis 1, spu­neau: voto pro nobis 2.
– Cât de dis­pe­rat tre­buie să fie L[ulu]3, dacă, în fe­bra
aş­tep­tă­rii re­zul­ta­tu­lui, îmi ex­plică o te­o­rie foarte com­
pli­cată în le­gă­tură cu un­dele vo­li­tive, care, peste ocean,
cre­ează o zonă mag­ne­tică fa­vo­ra­bilă do­rin­ţe­lor noas­tre.
„Nu în­ţe­legi, şi noi par­ti­ci­păm la vot. Crede‑mă. Do­
rinţa noas­tră cre­ează într‑o anu­mită sferă a vi­bra­ţi­i­lor
te­le­pa­tice o ten­si­une ce nu poate să nu in­flu­en­ţeze pe
ce­tă­ţea­nul care vo­tează din­colo. Noi vo­tăm: ei sunt nu­
mai in­stru­men­tul.“
– Vi­săm: cum va fi, ce va fi. Une­ori, vi­sul acesta atinge
ni­ve­luri aproape in­fan­tile. Răz­bu­na­rea – atâta de acută
1
Roagă‑Te pentru noi (lat.).
2
Votează pentru noi (lat.).
3
Lucian Blaga.
 JURNAL. 1952-1953 71

mai câ­ţiva ani – a dis­pă­rut aproape to­tal. Vom pu­tea pu­

blica, vom pu­tea vorbi li­beri, vom pu­tea că­lă­tori.
– Cul­mea! N[egoiţescu] vine cu te­o­ria nu­me­lor pre­
des­ti­nate. Ike – „cel care lo­veşte fie­rul (oţe­lul)“. Deci, e
clar. Va ieşi. Cul­mea e că, deşi‑mi vine să râd, cred ca un
co­pil. Aşa e. E un nume pre­des­ti­nat.
– La trei noap­tea prind pri­mele ştiri. Se tre­zeşte şi
Gigi. Aud me­reu „Ei­sen­ho­wer, Ste­ven­son1…“, dar nu
pri­cep ni­mic. E în limba bul­gară. Mut. Ace­laşi lu­cru,
gre­ceşte. În sfâr­şit, o emi­si­une ame­ri­cană… Pri­cep. To­
tul e bine.
Asta a du­rat până la ora 9. Sunt fe­ri­cit… şi foarte
obo­sit. Mă îm­brac şi ies pe stradă: mă mir cât de in­di­fe­
rentă e strada. Gân­desc: nu toţi oa­me­nii sunt acor­daţi
pe ace­eaşi lun­gime de spe­ranţă: unii, cei mai mulţi au
tre­cut de mult prin criză. Acum, tră­iesc pur şi sim­plu.
– L[ulu], fe­ri­cit, îmi spune: „Bravo: jetz[t] kommt
«der fututz».“ Face alu­zie la o glumă ve­che din tim­pul
răz­bo­iu­lui. Hans şi Fritz, ve­te­rani sol­daţi ger­mani – de
mai mult timp în Ro­mâ­nia – că­lă­to­resc în tram­vai. La
un mo­ment dat, doi ro­mâni în­cep să se certe. Stri­gă­tu­rile
cresc, ame­nin­ţă­rile, fu­ria. Cei doi nemţi ur­mă­resc pla­cid
scan­da­lul. Când cearta atinge cul­mea, Fritz îl îm­bol­deşte
pe Hans şi‑i spune: „Pass mal auf, Hans, jetzt kommt
der Fututz!“2
1
Adlai E. Stevenson (1900–1965), om politic şi diplomat
ame­rican, candidat de două ori din partea Partidului Democrat
la funcţia de preşedinte al SUA, în 1952 şi 1956, fiind învins de
Dwight D. Eisenhower.
2
Fii atent, Hans, acum vine futuz‑ul! (germ.).
72 ION D. SÎRBU

– Alta: ci­neva po­ves­teşte că unul din vi­i­to­rii de­pu­

taţi reperişti – în cam­pa­nie elec­to­rală prin Râm­ni­cul
Să­rat – s‑ar fi adre­sat poporu­lui de acolo: „Iu­biţi «râm­ni­
ceni să­raţi!»“
Des­pre ace­laşi (tip) de ora­tor se spune că ar fi în­ce­
put un alt discurs (în faţa unei adu­nări de membri de
par­tid): „Dragi membri şi mem­brane.“
– Dis­cut cu R[usu]. Con­sta­tăm ce enormă di­fe­renţă
este în­tre aş­tep­ta­rea noas­tră şi cea a oa­me­ni­lor de la ţară.
Noi – bine in­for­maţi – avem eşa­lo­nate în timp eta­pele ne­
ce­sare ale eve­ni­men­te­lor; noi zi­cem: la anul, va în­cepe,
apoi… etc. La ţară, se aş­teaptă un fel de ex­plo­zie care,
peste noapte, să răs­toarne to­tul. Cir­culă zvo­nuri ex­tra­or­di­
nare, ab­surde. Ei zic zil­nic: în sfâr­şit, de‑acum e gata cu ei!
Cum să nu li se to­cească or­ga­nul aş­tep­tă­rii, în fe­lul acesta?!
– Un nou stoc de uni­ver­si­tari pe dru­muri. Au aere
false de mar­tiri. Îmi vine să‑i scuip.
– Cum e po­si­bil co­mu­nis­mul într‑o ţară cu tra­di­ţie şi
cul­tură de­mo­cra­tică? Răs­puns: Co­mu­nis­mul poate să se
im­pună ori­unde, unde în­tre 10.000 de oa­meni sunt câ­
ţiva laşi şi câ­ţiva in­con­şti­enţi. Îi în­ar­mează pe aceş­tia şi –
fie prin şan­taj, fie prin pro­pa­gandă – îi si­leşte să ţină în
şah toţi eroii şi toate va­lo­rile. Re­stul nu e de­cât o ches­ti­
une de or­ga­ni­zare şi li­chi­dare.

6.XI.1952
– Am fost nu­mit (în ab­senţă) bi­bli­o­te­car la bi­bli­o­
teca sin­di­ca­tu­lui. Această bi­bli­o­tecă nu există, na­tu­ral.
Va tre­bui to­tuşi să mă duc la un curs de 10 zile, pen­tru
în­doc­tri­nare.
 JURNAL. 1952-1953 73

– În­treb pe unul din ele­vii mei: ei, cum zici că s‑a

năs­cut limba ro­mână? E cio­ban, 17 ani, greoi; se uită la
mine cu ochi mici, ro­tunzi. Frun­tea i se strânge ca o
cârpă. Geme, ca­ută să‑şi aducă aminte. Clei. De­vin pe­
da­gog: as­cultă‑mă, eu te‑am au­zit de‑atâ­tea ori po­ves­
tind. Po­ves­teşti foarte fru­mos. Mie de ce nu vrei să‑mi
spui ni­mic?
– Păi… aşa, nu pot!
– Cum aşa?
– Păi – aşa, pe dom­neşte.
– Bine, dar cine‑ţi cere ţie să vor­beşti… „dom­neşte“?
Închipuieşte‑ţi că eu sunt ta­tăl tău. Mer­gem îm­pre­ună
la coasă. Eu te în­treb: „Mă, bă­iete, n‑ai au­zit tu pe‑acolo,
prin şco­lile la care ai um­blat, cum s‑a în­tâm­plat de s‑a
fost fă­cut limba asta a noas­tră…?“ Tu ce‑i vei spune?
– Păi, am să‑i spun. Am să‑i spun că mai de­mult au
fost pe aici nişte că­tane… Ro­ma­nii.
– Bravoo… şi mai de­parte?
– Şi‑apoi, după ce au ter­mi­nat că­tă­nia, s‑au slo­bo­zit.
– Şi…?
– Şi n‑au mers acasă… Că tre­nuri nu erau… şi dru­
mul era lung…
– Buun, şi mai de­parte?
– Şi‑atunci au pri­mit pă­mânt pe me­lea­gu­rile aces­tea
şi s‑au aşe­zat.
– Sin­guri?
– Nu. Şi‑au luat mu­ieri de pe aici. De care au gă­sit.
Dăcoaice…
– Bine; şi?
– Şi s‑au în­su­rat cu ele.
– Şi?
74 ION D. SÎRBU

– Şi (se uită la mine, uşor în­tă­râ­tat), pe urmă, au fă­

cut cu ele limba ro­mână.
Sim­plu. I‑am dat „su­fi­ci­ent“, cu con­şti­inţa îm­pă­cată.
– Ciu­dată şi sem­ni­fi­ca­tivă con­fu­zie (atât de frec­
ventă la ele­vii mei) în­tre „slavi“ şi „sclavi“.

7.XI[.1952]
Lec­tură: afo­risme din Go­ethe. Caut cu in­ten­ţia de a
da un­deva peste di­fe­ren­ţi­e­rea din­tre sim­bol şi ale­go­rie –
atât de im­por­tantă pen­tru în­ţe­le­ge­rea po­e­ziei (zice Blaga)
şi atât de con­fuză în fi­şele mele des­pre „me­ta­foră“.
Gă­sesc ceva po­tri­vit pen­tru be­ţi­ile mele:
„Alles was unseren Geist befreit ohne uns die Herr­
schaft über uns selbst zu geben, ist verderblich“1 (vol. 12,
p. 667).
– Alta:
„Wenn ich irre, kann es jeder bemerken; wenn ich
lüge, nicht.“2
– Gă­sit ceva care merge pe li­nia dis­cu­ţi­i­lor mele cu
B[laga]:
„Alles Lyrische muss im Ganzen sehr vernünftig, im
Einzelnen ein Bisschen unvernünftig sein“3 (vol. 12, 678).
– La ri­di­cola mea po­zi­ţie în „pro­blema in­te­lec­tu­a­lului“:
1
Tot ceea ce ne eliberează spiritul, fără să ne ofere stăpânirea
de sine, este primejdios (germ.).
2
Dacă greşesc, oricine poate observa; dacă mint, nu (germ.).
3
Tot ce este liric trebuie să fie foarte raţional în genere, în
particular trebuie să fie puţin iraţional (germ.).
 JURNAL. 1952-1953 75

„Der Handelnde ist immer gewissenlos; es hat

niemand Gewissen als der Betrachtende.“1
– La pro­blema sim­bo­lu­lui:
„Deutlichkeit ist eine gehörige Verteilung von Licht
und Schatten“2 (685).
„Es gibt eine Poesie ohne Tropen, die ein einziger
Tropus ist“3 (692).
– Gre­cii: Din­tre toate po­poa­rele, „haben die Griechen
den Traum des Lebens am schönsten geträumt“4 (694).
– Pen­tru noi, cei care spe­răm:
„Hoffnung ist die zweite Se­ele der Unglücklichen“5
(694).

10.XI[.1952]
Azi va tre­bui să ţin o con­fe­rinţă in­tro­duc­tivă la un
cerc ar­tis­tic al stud[enţilor] în pict[ură] şi sculpt[ură] –
„No­ţi­uni ele­men­tare in­tro­duc­tive, în pro­ble­mele de es­
te­tică ale plas­ti­cei“. Îmi fac pla­nul. Ce enorm de greu e
să re­zumi la scheme sim­ple com­ple­xul cre­a­ţiei ar­tis­tice!
Există un ni­vel mi­nim de com­ple­xi­tate sub care nu pot
co­borî. Şi mă tem că acest mi­ni­mum este mult dea­su­pra
ni­ve­lu­lui te­o­re­tic al as­cul­tă­to­ri­lor mei.
1
Cel care acţionează este mereu lipsit de conştiinţă; numai
cel care contemplă are conştiinţă (germ.).
2
Claritate este o distribuţie necesară de lumină şi întuneric
(germ.).
3
Există o poezie fără tropi, care este ea însăşi un singur trop
(germ.).
4
…grecii au visat cel mai frumos vis al vieţii (germ.).
5
Nădejdea‑i al doilea suflet al nefericiţilor (germ.).
76 ION D. SÎRBU

Gân­dit mult la mi­tu­rile gre­ceşti în le­gă­tură cu arta.

Voi în­cepe prin a le po­vesti. E mai si­gur – deşi mă ex­
pun cen­zu­rii ide­o­lo­gice a prea vi­gi­len­ţi­lor mei co­legi,
care, de câte ori aud cu­vân­tul mit, zeu, sau ideal, tre­sar
şi se în­cruntă.
– Ieri, Blaga1 a ve­nit la noi şi ne‑a ci­tit din ul­ti­mele
sale ver­suri. Cu vo­cea lui rară – egală – B[laga] ci­teşte li­
near – fără efecte, fără nu­an­ţări. La în­ce­put, te su­pără
acest fel ge­o­me­tric de lec­tură, dar, pe urmă, cu atât mai
cu­rat şi mai preg­nant, se în­cheagă, în li­niş­tea as­cul­tă­rii,
fru­mu­se­ţea sim­plă şi adâncă a ver­su­lui. Ci­clul (pe care eu
îl in­ti­tu­lez al lui „Ulysse2“) aces­tor po­eme are un fir uni­
tar de emo­ţie; sunt în­căr­cate toate de acel fior tra­gic al
bă­trâ­ne­ţii şi al mor­ţii. Spre de­o­se­bire de ver­su­rile sale de
de­but – toate tă­iate oa­re­cum pre­ţios şi ar­ti­fi­cial în ceea ce
are cu­vân­tul mai li­ric –, po­e­mele de acum sunt de o sim­
pli­ci­tate nudă, de o na­tu­ra­leţă co­ple­şi­toare. Ver­sul popu­
lar şi, ce e mai im­por­tant, in­tu­i­ţia me­ta­fi­zică a me­ta­fo­rei
popu­lare pă­trund foarte des, ca un fi­lon pre­ţios, prin­tre
ne­o­lo­gis­mele îm­pă­mân­te­nite.
Blaga pare a fi câş­ti­gat, în anii din urmă, o de­fi­ni­tivă
acu­i­tate li­rică, o priză per­ma­nentă la ceea ce este po­e­zie
pură (nu în sens valéryan, ci în sen­sul fi­lo­so­fiei me­ta­fo­
rei). Fi­e­care poem e o com­po­zi­ţie ca­lată şi echi­li­brată în
ju­rul unei emo­ţii revelatrice. În faţa tai­ne­lor şi su­fe­rin­ţe­
lor aces­tei lumi, inima gră­ieşte în­ţe­lept şi re­sem­nat. E un
fel de frâ­nare în to­tul, un gen de trăire mol­comă, con­tu­
rată în sfera unor ima­gini pe ju­mă­tate lu­mi­nate. Ră­mâne
1
La data notării, numai iniţiala, ulterior numele întreg.
2
Acest ciclu, care cuprinde şi poemul Ulise, a fost intitulat de
Blaga Poeme de cenuşă.
 JURNAL. 1952-1953 77

însă, în urma re­cep­tă­rii, o vi­bra­ţie ce co­boară până în

stra­tu­rile cele mai adânci ale in­con­şti­en­tu­lui. I‑am spus:
„Mi se pare că de astă dată o aveţi goală, în braţe, pe acea
as­cunsă muză a po­e­ziei.“ „Da, mi‑a răs­puns el, şi e cu
atât mai tra­gic pen­tru că sunt bă­trân şi aproape de ca­pă­
tul vie­ţii…“ – „Cum asta?“, am în­tre­bat eu. „Nu simţi,
mi‑a spus… Fi­ec­ are po­e­zie o scriu cu sen­ti­men­tul că
poate e ul­tima din via­ţă…“ Am sim­ţit acest lu­cru. I‑am
spus lui Gigi – care a fost de‑a drep­tul co­ple­şită de emo­
ţia lec­tu­rii – că mi se pare că B[laga] a in­trat într‑o fază
„tes­ta­men­tară“ a cre­a­ţiei sale. De alt­fel, es­te­tica sa e de­
plin con­tu­rată: Ulysse – în stră­lu­ci­rea li­niş­tită a bă­trâ­ne­
ţii şi a azu­ru­lui – spune Pe­ne­lo­pei, ca un fel de con­clu­zie
la zbu­ciu­mul întregei sale vieţi, că … via­ţa aceasta este
fru­mu­seţe şi moarte.
Unele cre­a­ţii (De profondis)1 sunt de o scurtime sti­hi­
ală şi – în sim­bo­lica re­pe­ti­ţiei anu­mi­tor ex­pre­sii – aduc
cu for­mu­lele de vrajă din lit[eratura] popu­lară. Al­te­ori,
odih­ni­tor, gră­ieşte de­scrip­tiv (Clu­jul 2, Pod peste Mu­reş,
Echi­nox de toamnă), pic­tând emo­ţii pe un fun­dal de
trăire is­to­rică sau me­ta­fi­zică. Po­e­zia „tes­ta­ment“3 – adre­
sată ce­lor 4 pri­e­teni – („că­dea‑voi în drum, do­bo­rât de
ru­şine“) – are la urmă o ima­gine de o forţă co­ple­şi­toare
1
„Încă un an, o zi, un ceas –/ şi drumurile toate s‑au retras/
de sub picioare, de sub pas./ Încă un an şi‑un vis, şi‑un somn – /
şi‑oi fi pe sub pământuri domn/ al oaselor ce drepte dorm.“
2
Potrivit lui Ion Vartic, este vorba de poemul postum Balada
mierlei, inclus în ciclul Vârsta de fier.
3
Cuvinte către patru prieteni, din ciclul postum, Vârsta de fier.
În varianta publicată, versul „cădea‑voi în drum, doborât de ruşi‑
ne“, citat de Ion D. Sîrbu, capătă o nouă formă: „să cad cu faţa‑n
jos/ pe un tărâm netrebnic, ruşinos“.
78 ION D. SÎRBU

(„[…în sa­tul meu pe umeri] să mă du­ceţi/ [în­tins] pe

lună ca pe‑un scut“).
– No­tez per­fecta omo­ge­ni­tate a aces­tui ci­clu, ce
apare a fi un sin­gur poem cu mii de feţe…
L‑am con­dus acasă. Am vor­bit lung des­pre vi­i­to­rul
po­e­ziei noas­tre – des­pre Ar­ghezi şi Voi­cu­lescu – des­pre
Va­léry şi Mallarmée. Am fost de ace­eaşi pă­rere în ceea ce
pri­veşte bo­gă­ţia pre­is­to­rică a lim­bii noas­tre, în­căr­cată
încă de sar­cini ma­gice – spre de­o­se­bire de lim­bile apu­
sene, cris­tale per­fect şle­fu­ite de vreme şi uz.
Apoi am tre­cut la ale noas­tre ne­ca­zuri zil­nice. Ne‑am
des­păr­ţit târ­ziu. Ceaţa nop­ţii de toamnă se lă­sase peste
po­mii par­cu­lui de pe An­drei Mu­re­şanu. Mi‑a stri­gat
din poartă: „Ca­feaua voas­tră a fost ex­ce­lentă. Mai vin şi
altă dată.“

7 nov. [1952]
– Am de­fi­lat ca oile, tă­cuţi şi in­di­fe­renţi. Din rân­du­rile
aca­de­miei (sun­tem în ace­laşi sin­di­cat – sin­di­ca­tul po­li­gra­
fic), Rusu şi B[laga] îmi fac semne de je­nată com­pli­ci­tate.
Anul tre­cut glu­meam, fă­ceam pro­stii. Acum, ni­mic.
După ter­mi­nare, ne‑am în­fun­dat într‑un birt şi am băut
vin cald.
– În tri­bună, l‑am ză­rit pe Pişta. Co­le­gul meu de li­ceu.
Bă­ia­tul di­rec­to­ru­lui Asig[ură­ri­lor] din Pe­tro­şani. 8 ca­mere;
trei ser­vi­toare. L‑am pre­pa­rat pe vre­muri la ma­te­ma­tici.
Con­tra masă şi 200 lei lu­nar. Stu­dii în Franţa. Ac­tu­al­
mente, co­mu­nist con­vins şi di­rec­tor la o uri­aşă fa­brică din
loc[alitate]. I‑am prins pri­vi­rea – şi i‑am zâm­bit. Nu ştiu
dacă a pri­ce­put. Ar fi tre­buit să ob­serv că îi e ru­şine.
 JURNAL. 1952-1953 79

– Din bir­tul de la „Rata“ a ie­şit un om beat. Are

mus­tăţi albe, ha­ine ţă­ră­neşti, vechi. Se cla­tină – opreşte
lu­mea şi vor­beşte: „Au­ziţi‑mă! Eu una zic. Cel mai mare
lu­cru în lume e să fii om în­tre oa­meni…“ Şi re­plică pen­
tru sine în­suşi, su­ghi­ţând: „Om în­tre oa­meni.“

9.XI.1952
– Ci­tit trei vo­lume de lit[eratură] ma­ghiară. Mi‑ajunge
pe un an. Re­marc două li­nii (la fel de ro­man­tice, la fel de
na­ive) de‑a lun­gul întregei cre­a­ţii: din­tre 1900 şi 1940.
O li­nie exal­tat pa­tri­o­tică, cu in­fle­xi­uni su­pă­ră­toare de
na­ţiona­lism ex­clu­si­vist – un fel de Du­mas – la ni­vel pa­
no­nic, în care pa­să­rea Tu­rul1, At­tila, hunismul, tă­ta­rii şi
tur­cii re­pre­zintă tot atâ­tea pre­texte la exal­ta­rea vi­te­jiei şi
glo­riei na­ţionale (Gárdonyi2, Makkai3 etc.). O altă for­
mulă ar fi aceea a ci­nis­mu­lui ci­ta­din; a unui mod de na­
tu­ra­lism bu­le­var­dier, axat pe cri­tica bur­gheză a mi­cii
bur­ghe­zii – pe com­ple­xul fun­ciar al cla­se­lor, pe par­ve­ni­
tis­mul ma­ri­lor re­la­ţii cos­mo­po­lite (Molnár4, Herczeg5,
1
„Pasărea Turul“ (Turul Madár), simbol comun al seminţiilor
turanice sau altaice, repus în uz pentru o perioadă sub regimul
horthyst; stemă pe steagul secuilor.
2
Géza Gárdonyi, pseudonimul lui Geza Ziegler (1863–1922),
scriitor maghiar, poet, dramaturg, jurnalist, membru de onoare
al Academiei Ungare de Ştiinţe.
3
Sándor Makkai (1890–1951), scriitor maghiar din Transil­
va­nia, episcop protestant.
4
Molnár Ferenc, pseudonimul lui Franz Neumann (1878–
1952), romancier şi dramaturg maghiar, emigrant în SUA, din
timpul celui de al Doilea Război Mondial.
5
Herczeg Ferenc (1863–1954), dramaturg şi jurnalist german
de origine maghiară.
80 ION D. SÎRBU

Hunyadi1, – şi toată se­ria dra­ma­tur­gi­lor de tip Vaszary2

sau Stella Adorján3). Ceva su­pă­ră­tor evre­iesc pe de o
parte, pe de altă parte, witz‑ul aus­triac dau aces­tui sens o
oa­re­care su­per­fi­ci­a­li­tate, in­te­re­santă, dar obo­si­toare de la
o vreme.
Cel mai mare scri­i­tor al lor cred că e Mó­ricz
Zsig­mond4.
– Pre­gă­tesc stu­diul meu des­pre nu­ve­lele lui Agâr­bi­
ceanu. Ci­tit – într‑o ră­su­flare, De la țară şi În în­tu­ne­
ric.5 Co­ple­şi­tor ta­lent. Pă­cat, din ca­uza sti­lu­lui, unele
pa­gini nu mai pot fi ce­tite. Cu toate aces­tea, ai im­pre­sia
că din Ag[ârbiceanu] curge epi­cul – e abun­dent, co­lo­rat,
larg – în toată in­cul­tura şi spon­ta­ne­i­ta­tea in­stinc­tivă
a au­to­ru­lui.
– N‑avem o ca­fe­nea, nu există o presă, im­po­si­bilă
orice ca­ra­cudă li­te­rară. Exis­tăm în­tru cul­tură în vir­tu­tea
unei ine­r­ţii; în ’46, am pri­mit ul­ti­mul im­bold.
– Când le vor­besc ele­vi­lor mei des­pre po­e­zie, cre­a­ţie,
artă sau li­ber­tate, li se aprind pri­vi­rile şi, pen­tru o clipă,
1
Hunyadi Sándor (1890–1942), romancier şi dramaturg ma‑
ghiar, născut la Cluj, din 1930 stabilit la Budapesta.
2
Vaszary Gábor (1897–1985), scriitor, romancier, drama‑
turg, jurnalist, actor; în 1947 s‑a stabilit în Elveţia.
3
Stella Adorján (1897–1967), scriitor maghiar, dramaturg,
jurnalist, umorist.
4
Móricz Zsigmond (1879–1942), scriitor maghiar, renumit
prin proza sa realistă, influenţată mai ales la început de curentul
naturalist. Opera sa a reprezentat un moment de cotitură semni‑
ficativă în evoluţia literaturii maghiare.
5
De la ţară, Bucureşti, Editura Luceafărul, 1906; În întune‑
ric, Budapesta, 1910.
 JURNAL. 1952-1953 81

simt în ju­rul meu acea pu­ter­nică vi­bra­ţie a su­fle­te­lor flă­

mânde şi calde.
Apoi, to­tul re­vine la nor­mal. Ma­rea Ro­şie se în­chide.
Aprind o ţi­gară amară, în pa­uză, fi­lo­so­fez ci­nic des­pre
idi­o­ţia se­co­lu­lui, as­cult co­le­gele vor­bind des­pre mu­ră­turi,
ceapă, mi­ze­rii şi, ri­di­când un alt ca­ta­log, alu­nec spre o altă
clasă unde, cu efor­tul pe­ni­bil al re­în­căl­zi­rii, co­lo­rez în silă
ba un Do­sof­tei, ba un Ce­zar Bol­liac.
Seara, mă bucur de un pa­har de ţuică lângă un pri­e­
ten, care, pen­tru că‑i plă­tesc, mă as­cultă.
– M‑a oprit pe drum, ca pe un vechi şi pre­ţios pri­e­
ten. Este ti­pul es­cro­cu­lui de tot­dea­una. Ră­mân im­par­
ţial, a pro­fi­tat de tot şi de toate până s‑a pu­tut. Acum
câ­ţiva ani, turba de mar­xism şi mă în­jura „că nu în­ţe­leg
vre­mu­rile“. Îmi vor­beşte de mi­ze­ria lui: „Închipuieşte‑ţi,
m‑au dat afară. Pe mine, care…“ etc., etc. Îl as­cult, zâm­
besc, schi­ţez – mo­no­si­la­bic. În fond, am o stra­nie sa­tis­
fac­ţie de răz­bu­nare şi bucurie in­te­ri­oară. E şo­mer, se
zvâr­co­leşte, pute… Mă prinde de braţ, ami­cal, şi
oprindu‑se, mă în­treabă: „Tu ce zici, la toate as­tea?“ Mă
în­torc spre el, îi zâm­besc can­did – şi în timp ce cu silă
îmi eli­be­rez bra­ţul, îi spun în faţă: „Por­cule!“ Ră­mâne cu
ochii mari, mi­rare, ură, stu­poare. Plec calm şi ne­stân­je­
nit spre casă.
– Bu­că­tă­reasa şco­lii noas­tre dis­cută cu por­ta­rul:
– Bine, dar de ce nu în­cepe Eisenhaul să co­mande de
pe acum?
– Cum să în­ceapă, zice în­ţe­lept por­ta­rul. Nu se
poate muta. Stă până‑şi gă­seşte Tru­man o lo­cu­inţă ca
oa­me­nii. Că doar n‑o să‑l pună în stradă…
82 ION D. SÎRBU

– La „Ur­sus“. Îm­part sa­la­riul. Plicuri: da­to­ri­ile. Cal­

cule. Mes­china mea du­blă con­ta­bi­li­tate. Pen­tru 10 lei
chel­tu­iţi în plus. Deşi ştiu că Gigi ştie to­tul.
– I‑am vor­bit azi lui B[laga] de pro­iec­tul meu de ro­
man. (Co­bo­râm Fe­lea­cul, an­ga­jaţi în acel râu al func­
ţiona­ri­lor care, în fi­e­care di­mi­neaţă se scurge spre oraş:
stu­denţi, con­ta­bili, pro­fe­sori… Pri­mul şu­voi trece în­tre
5 şi 6: bu­că­tă­rese, fe­mei de ser­vi­ciu, mun­ci­tori. Din al
doi­lea, fa­cem noi parte. Al tre­il­ ea – sub­ţire – abia câ­ţiva,
ele­ganţi – de‑abia pe la 10 – îşi plimbă să­tula per­so­na­li­
tate că­tre cen­tru: scri­i­tori, agenţi, res­pon­sa­bili…)
– Să nu‑l uiţi pe Ro­o­se­velt1 – îmi spune, după ce i‑am
ex­pus tema.
– Nu‑l voi uita, îi pro­mit eu… şi în faţa ochi­lor mei
văd uri­aşa clă­dire a emo­ţi­i­lor din ul­ti­mii ani. Bal­ca­nii,
va­lo­rile, omul, spe­ran­ţele…, toate în­che­gate într‑o uri­
aşă dramă ţe­sută din fapte mici.
Am ter­mi­nat prin a‑i vorbi cu ură şi scârbă des­pre
„for­ma­lis­mul ide­o­lo­gic al Oc­ci­den­tu­lui“ – des­pre „falsa
şi su­per­fi­ci­ala ati­tu­dine faţă de va­lori“.
Pri­mul vo­lum: Va­lea şi Si­biul. Al doi­lea, răz­bo­iul – al
tre­i­lea – şi cel mai im­por­tant, aşa‑zisa noas­tră Pace de
după ’44. Îmi ucid eroul – chiar dacă spe­ran­ţele mele se
vor re­a­liza.2
1
Franklin Delano Roosevelt (1882–1945), al 32‑lea preşe‑
dinte al Statelor Unite ale Americii (1933–1945). S‑a întâlnit,
la Teheran (1943) şi Yalta (1945) cu Churchill şi Stalin, pentru
a stabili politica de război.
2
Paragraf încadrat atât în stânga, cât şi în dreapta de câte
două linii verticale. La baza paginii (fila 61), se află următoarea
notă: „P.S. Recitesc acum (27 oct[ombrie] ’988) acest caiet toc‑
mai fiindcă trebuie să mă apuc să scriu aceste «memorii».“
 JURNAL. 1952-1953 83

13.XI[.1952]
– Azi, fri­ze­rul mi‑a spus: „Vi se ră­reşte pă­rul, veţi cheli.“
Nu i‑am spus ni­mic. Eu nu pot con­cepe îm­bă­trâ­ni­rea.
Eu am ră­mas (în am­bi­ţi­ile, în as­pi­ra­ţi­ile, în men­ta­li­ta­tea
mea) acel tâ­năr care la Si­biu a în­ce­put să scrie li­te­ra­tură.
De atunci, n‑am mai trăit. De‑atunci anii trec pen­tru
al­ţii, nu pen­tru mine. Eu aş­tept; eu sper.
Groaz­nic. Am 33 de ani.
– Aseară, am ad­mi­rat‑o pe Li­ana, eleva mea. Are o
anu­mită pu­ri­tate in­te­lec­tu­ală în ges­turi şi pri­viri. Este
sin­gura fi­inţă a că­rei re­a­li­tate îmi dă în­cre­dere în ceea ce
ar pu­tea să fie fru­mos în ideea de fe­meie.
I‑am dat să ci­tească… Go­ethe. Eu pe Go­ethe îl ci­tesc
acum. Ea să‑l ci­tească la 17 ani.

18.XI.1952
Re­ve­nit în Cluj. Prima bere. Dis­cut cu o per­soană
care are – în afară de oa­re­care elas­ti­ci­tate in­te­lec­tu­ală –
multe re­zerve de râs. Râde – con­ti­nuu, en­tu­zi­ast, proas­
păt. Azi, mi se pare acest râs ca un fel de me­mento‑tea­tral:
e ca şi când mi‑ar spune în­con­ti­nuu: vezi cât de bine
sunt, cât de fe­ri­cit şi de să­nă­tos.
Azi‑noapte, n‑am dor­mit de­loc; am avut nişte coş­
ma­ruri groaz­nice. Că­lă­to­ria, fe­bra – şi o anu­mită laşitu­
dine a re­în­ce­pe­rii.
– Că­lă­to­rie în­gro­zi­toare până la Pe­trila. Tre­nuri su­
pra­a­glo­me­rate, saci, oa­meni în­ghe­su­iţi pe co­ri­doare, frig.
Aş­tept câte două ore şi în Te­iuş, şi în Si­me­ria.
Acasă, toamnă pu­tredă. Din dea­lu­rile su­pra­sa­tu­rate de
ploi, în soa­rele slab al ami­e­zii, ies aburi calzi. Uzina geme
84 ION D. SÎRBU

mur­dară. Pe străzi, mii şi mii de oa­meni, în sa­lo­pete – sol­

daţi, mun­ci­tori. E un no­roi groaz­nic – peste tot, ae­rul plin
de praf. În faţa la­gă­re­lor, san­ti­nele. Pe­trila co­pi­lă­riei mele
îmi apare ca imensă ca­zarmă de mi­ze­rie şi mur­dă­rie.
Tata, l‑am gă­sit beat… şi fe­ri­cit. Mama, calmă şi egală.
Baby îm­bă­trâ­nită de con­ta­bi­li­tate – de norme, de
ore su­pli­men­tare.
Pe străzi, urlă me­ga­foa­nele peste tot. Lo­zinci pe gar­
duri, lo­zinci pe case. În bu­că­tă­rii, ace­leaşi me­ga­foane
con­ti­nuă ră­gu­şit discursu­rile. Şi, în um­bra lor, o masă
imensă de oa­meni, care nu mai as­cultă, nu mai în­ţe­lege,
dar – ce e şi mai grav – nici nu mai re­ac­ţi­o­nează într‑un
fel sau al­tul.
Vi­zi­tez cu sora mea re­sta­u­ran­tul cel nou. Mi­roase a
d.t.t. şi a şoa­reci. Un mu­zi­cant bă­trân se nă­că­jeşte să
facă foc în soba de tuci. Un chel­ner re­pe­zit, în­do­bi­to­cit
parcă, ne aruncă pe masă nişte bere fără spumă şi ne cere
ime­diat plata. Mă uit în jur: lo­zinci, icoane. Re­marc o
ciu­dată aso­ci­ere de in­scrip­ţii, pe pe­re­tele din stânga: „In­
ter­zis cân­ta­tul din gură“ – şi ime­diat, de­de­subt, un
anunţ al Cru­cii Ro­şii: „Nu vă fie ru­şine, dacă vă îm­bol­
nă­viţi de si­fi­lis. Ară­taţi‑vă ime­diat doc­to­ru­lui.“
Lângă noi, la mai multe mese, sol­daţi din detaş[amen­
tele] de muncă. Şvabi. Cântă (din gură). Au ceva hitleros
în gâ­tle­juri şi în pathosul cu care bat tac­tul cu pum­nii în
masă. Caut o fi­gură ome­nească, o fi­gură au­ten­tică. O gă­
sesc: iată‑l. În fund, la o masă, sin­gur, stă un bă­trân mi­
ner şi cu amân­două mâi­nile strânge în palme un ţoi de
răchie. Parcă îi e frică că ci­neva i‑o ia. Are în pri­vire ceva
pier­dut şi to­tuşi cald. Mă gân­desc la Baci Toma, al meu.
În faţa sin­di­ca­tu­lui o lo­zincă uri­aşă. O gă­sesc co­
mică; i‑o arăt so­rei mele, i‑o ci­tesc, râd – şi cu­rios lu­cru,
 JURNAL. 1952-1953 85

ea nu ob­servă ni­mic anor­mal în con­ţi­nu­tul ei: „Tră­iască

Tov[arăşul] Sta­lin, cel mai bun pri­e­ten al ti­ne­re­tu­lui de­
mo­crat din Pe­trila şi Lo­nea!“
Groaz­nică mi­ze­ria din jur. Mi­ze­ria fe­ţe­lor pa­lide, a
gu­ri­lor fără dan­tură, a zdren­ţe­lor. Mi­ze­ria co­pi­i­lor goi –
care plâng în gea­muri mur­dare – a fe­me­i­lor care se ceartă
şi se bat la coada de la apro­zar. „Închipuieşte‑ţi, îmi
spune mama, mai nou, când pui pâi­nea în cup­tor tre­
buie să stai s‑o pă­zeşti. Căci se fură pâi­nile din cup­tor.“
Tata, beat, se culcă. Îmi spune, ca un fel de scuză: „Nu
mai am pu­tere. Am slă­bit. E moar­tea aproape…“

19.XI.1952
Ter­mi­nat (a II‑a oară) Pa­tul lui Pro­cust a[l] lui Ca­mil
Pe­trescu. Mi‑a plă­cut mult de tot. Este, cred, cel mai bun
şi mai ma­tur ro­man ci­ta­din al nos­tru. In­com­pa­ra­bil mai
re­u­şit ca Ul­tima noapte… – în care epi­cul are ceva fals şi
for­ţat în el.
– Ci­tesc, pen­tru cursul meu, Răs­van şi Vi­dra. Mă
plic­ti­seşte com­plet.
– Aseară, pri­e­te­nii – la mine, la cină. Râs mult. Când
ne adu­năm, parcă se adună şi spe­ran­ţele. Creşte cu­ra­jul,
în­cre­de­rea.
21.XI.1952
– Vi­zită la fosta mea şcoală1. Vor­besc în­de­lung cu
Virg. Îmi po­ves­teşte („aşa, în­tre pa­tru ochi, că în d‑ta
1
Este vorba de Liceul de Fete nr. 1 Român din Cluj, unde a
funcţionat în perioada 25 noiembrie 1950 – 1 septembrie 1952,
ca profesor de Limba română, Constituţie şi Psihologie.
86 ION D. SÎRBU

am toată în­cre­de­rea“) scene din via­ţa de în­chi­soare (un

frate re­în­tors cu­rând).
Pa­tru­zeci de oa­meni dorm pe pal­toa­nele aş­ter­nute
pe ci­men­tul ce­lu­lei. Noap­tea, frig. Foa­mea chinuie.
Une­ori, câte unul suge în somn, ca co­piii mici. Doi, de
ală­turi, se tre­zesc: as­cultă: „Ăsta are ceva de mân­care. Şi
nouă nu ne dă.“ Îl zgâl­ţâie: „Mă­nânci – dă‑ne şi nouă,
alt­fel te spu­nem.“ Acela, bui­mac, tă­gă­du­ieşte. „Arată
gura!“ Le‑o arată: „Nu‑i ni­mic!“ Nu cred. E în­tu­ne­ric şi
nu se vede. De con­vins e bine să se con­vingă. Alt­fel, nu
mai pot adormi. Atunci, îi vâră fi­e­care de­ge­tul în gura
ce­lui cu pri­cina şi‑i ca­ută pe sub limbă, prin­tre mă­sele,
ur­mele. S‑au în­şe­lat. Se culcă dez­a­mă­giţi.
– La ple­care. Păs­trase o bu­cată de şo­ric dintr‑o slă­nină
adusă încă la ares­tare. O păs­trase pen­tru vre­muri grele.
Acum a tre­buit s‑o taie în 30 (trei­zeci) de fe­li­uţe şi să
le‑o îm­partă ce­lor ră­maşi. Ca s‑o mai sugă – să le mai
treacă de foame.
Unii re­u­şeau să gă­sească în ciorbă câte două fe­lii de
car­tofi. Îi sco­teau cu grijă şi‑i de­pu­neau pe mar­gi­nea gea­
mu­lui. Apoi, fără să‑i pi­ardă din ochi, aş­tep­tau până pe
la ora 5, când – cu de­o­se­bit ce­re­mo­nial – le con­su­mau.
De fe­mei, zi­cea omul, era mai bine. Pri­meau nişte in­
jec­ţii îm­po­triva men­stru­a­ţiei. Şi ace­lea erau hră­ni­toare.
In­te­ro­ga­ţii de câte 8–10 ore. În­truna, în pi­cioare.
Une­ori – în pa­uze – cu faţa aproape de zid. În­tre­bări –
unele ab­surd de ne­im­por­tante: „Ţi‑o plă­cut în­tot­deauna
ouăle moi?“ Sau: „Ne­vasta d‑tale că­lă­to­rea pe clasa II‑a,
la Arad?“
– Dis­cu­tat cu P[ârvu] şi L[ulu] pro­ble­mele in­ter­na­
ţionale. În­cor­da­rea e ma­ximă. Se pare că rin­gul e gata şi
pu­bli­cul aş­teaptă doar in­tra­rea fa­vo­ri­ţi­lor.
 JURNAL. 1952-1953 87

Anul vi­i­tor – an de­ci­siv.

I‑am ex­pus lui L[ulu] punc­tele pe care le‑am gân­dit
azi‑noapte din lu­cra­rea mea des­pre: „Sit[uaţia] cla­sei
mun­ci­toare din Ro­mâ­nia“. M‑a apro­bat – deşi mi‑a
atras aten­ţia să in­sist mai mult pe cul­tura eco­no­mică şi
mo­rală. Şi să evit po­li­ti­cul (de­o­cam­dată).
– În­tâl­nit, azi, un fa­na­tic mar­xist, care acum trei [ani]
era încă că­lu­găr (tot fa­na­tic).
Dum­ne­ze­ule, cum e po­si­bil aşa‑ceva?
– La­şul meu pri­e­ten, Enescu (ames­tec de frică şi lipsă
de ca­rac­ter, axat însă pe o anume pru­denţă po­li­tică, azi),
a de­ve­nit [de] cu­rând pro­fe­sor de gim­nas­tică (alt­fel, fi­lo­
sof ). Chi­nu­ieşte ele­vii, de­nunţă, eli­mină – e superzelos.
Îl trag la răs­pun­dere. Îmi spune: „Lasă – fută‑l mama
lor – să simtă clasa mun­ci­toare o mână forte.“
Mi‑a ve­nit să‑l scuip.
– Doi oa­meni – o fe­meie şi un băr­bat – s‑au în­că­ie­
rat la lada de gu­noi a Li­ce­u­lui Nr. 1 de fete.
I‑am vă­zut. Eram să­tul. Mi‑a fost ru­şine.
– În­tot­deauna în faţa oa­me­ni­lor am avut un anu­mit
sen­ti­ment de pro­vi­zo­rat. Ca şi când tot ceea ce cred, simt,
in­tu­iesc, în le­gă­tură cu ei, e va­la­bil până la un punct H.
Azi – mai bru­tal ca ori­când – am avut re­ve­la­ţia imen­sei
pro­stii ome­neşti (vai, pro­stia asta, care e via­ţa de fapt!) şi
m‑am sim­ţit groaz­nic de sin­gur.
– Un om cu mus­tăţi mari – într‑o câr­ciumă de pe­ri­
fe­rie – vor­beşte sin­gur. „El are drep­tate“, aşa sun­tem.
Sin­gur. Lui în­suşi.
– Pa­s i­u­n ea pen­t ru jus­t i­ţ ie a poporu­l ui nos­t ru.
Agârb[iceanu] (sunt la al 8‑lea vo­lum de proză) sus­ţine:
88 ION D. SÎRBU

„E nor­mal, pa­si­u­nea ţă­ra­nu­lui pen­tru «drep­tate», vine de

la «ro­mani», poporul cu cel mai acut simţ al jus­ti­ţiei.“
Mai ştii? Dar gre­cii? Dar ţi­ga­nii? Dar… ru­şii? Ei ce
ne‑au lă­sat!?

24.XI.1952
De două nopţi plouă. Eu am avut ab­surda idee de a
ceti ver­suri (Ba­co­via, Ar­ghezi, Blaga) la un cerc ar­tis­tic
al ele­vi­lor din ul­ti­mii ani.
N‑au pri­ce­put ab­so­lut ni­mic. Sim­ţeam în clasă efor­
tul (sin­cer, de alt­fel) de a fi atenţi. Le spu­se­sem că e vorba
de ade­vă­raţi po­eţi, de cei mai mari. Şi to­tuşi, emo­ţia a
tre­cut dea­su­pra lor, lăsându‑i în­cor­daţi, ne­lă­mu­riţi.
„Asta ce e?“
Sunt, cum zice B[laga], „sub li­nia de plu­tire a cul­tu­rii“.
– Gra­ţia pură, in­fan­tilă, a unei eleve de la co­re­o­gra­fie.
Dan­sul, artă care îşi cu­ce­reşte cor­pul de care are ne­voie.
Ea se mişcă – as­cultă o lege in­te­ri­oară a rit­mu­lui – fru­
mo­sul se de­gajă ar­mo­nic din ana­to­mia ei. Ea nu pri­cepe,
nu se con­tro­lează: se bucură nu­mai (Zubcu).
– În Pe­trila, ţin minte cât de re­vol­tată era lu­mea –
şi mai ales cei care fă­ceau po­li­tică de stânga – de fap­
tul că s‑au adus 830 de pri­zo­ni­eri de răz­boi – pen­tru
mină. Era în tim­pul răz­bo­iu­lui şi toată lu­mea ge­mea
de uma­ni­ta­rism.
Acum e pace – şi ni­meni nu în­drăz­neşte să crâc­
nească (în nu­mele uma­ni­ta­ris­mu­lui) îm­po­triva ex­ploa­
tă­rii în la­găr a peste 20.000 de sol­daţi (detaş[amente] de
muncă), care, din ace­leaşi ba­răci, sunt duşi să lu­creze
gra­tuit la mină. Şi… aproape în ace­leaşi ha­ine.
 JURNAL. 1952-1953 89

– Du­mi­necă după‑masă. Plouă. În ca­meră tre­buie să

ţi­nem lampa me­reu aprinsă. Ter­mi­nat 3 vo­lume din
Agâr­bi­ceanu – şi unul din Rebreanu.
Vi­zite – trei eleve de la şcoală. Na­ive, pline de gra­ţie,
nu mai con­te­nesc cu po­ves­ti­tul.
După‑masă Li­ana – fe­lină, ca­pri­ci­oasă. O simt în­
cor­dată şi ne­mul­ţu­mită. Com­ple­xele li­te­rare îi su­focă ti­
ne­re­ţea. Apoi vine La­zăr – so­ci­ală, cu­lantă, cu oa­re­care
fal­si­tate montmartriană în „per­so­na­li­ta­tea“ ei. Ciu­leşte
ure­chile, la dis­cu­ţi­ile noas­tre, în­re­gis­trează – şi aprobă.
Nego, tâ­năr, op­ti­mist, plin de spe­ranţe. Col­căie în el
un anume dor de via­ţă ce de multe ori mă pune pe gân­
duri. Ală­turi de el, de­si­gur Rossi, efe­bul. Tace, si­gur de
sine, în po­li­te­ţea sa – doar une­ori, în timp ce în­vârte bu­
to­nul de la Ra­dio, ră­buf­neşte, pen­tru o clipă din el, cos­
mo­po­li­tis­mul cul­tu­ral se­mit: „Se cântă Ha­ba­nera de
Ravel – di­ri­jează…“
Cel mai să­nă­tos, cel mai ar­de­lean – Geza1. Îl re­ţin la
masă – şi mă în­cântă mo­no­to­nele sale pre­su­pu­neri în le­
gă­tură cu vi­i­to­rul: „Să vezi… mi‑a spus ci­neva că…“
N‑am dor­mit până la 3. Am ter­mi­nat Le­gea tru­pu­lui 2.
O carte ce mi se pare că fri­zează une­ori fo­i­le­to­nul ief­
tin – şi to­tuşi, au­rul ta­len­tu­lui ve­ri­ta­bil din au­tor face ca
flu­viul sus­pect şi ba­nal al ac­ţi­u­nii să scli­pească une­ori cu
ade­vă­rat fru­mos.
– În­cer­cat ieri schiţa ro­ma­nu­lui meu. Mă în­gro­zeş­
te enor­mul ma­te­rial in­tu­i­tiv în­gră­mă­dit în mine. To­tul
1
Eugen Todoran (1918–1997), membru fondator al Cer­cu­
lui Literar de la Sibiu, profesor universitar, critic şi istoric literar.
2
Roman al lui Ion Agârbiceanu, publicat în 1926.
90 ION D. SÎRBU

do­reşte să se scurgă în formă, în po­veste. Cu cât stau

şi‑mi vi­sez mai adânc ac­ţi­u­nea – amă­nunte din ce în ce
mai în­de­păr­tate se lim­pe­zesc şi se im­pun. No­tez, şi
amin­ti­rea de mână cu ima­gi­na­ţia, cu pi­cioare des­culţe
parcă, alu­necă pe li­nia fu­mu­lui de la ţi­gară, spre ima­gini
tot mai vechi, tot mai du­re­roase.
De­o­cam­dată, 6 vo­lume:
1) Co­lo­nia, greva, fa­mi­lia
2) Si­biul stu­den­ţiei
3) Răz­bo­iul meu
4) In­va­zia
5) Răs­tur­nă­rile
6) Pa­ri­sul.
Am schi­ţat, pen­tru pri­mul vo­lum, 8 ca­pi­tole. Dar
alte 5 mi­jesc pe un­deva în Dämmerung1.
Mâine voi avea ca­fea. Voi pune la punct de­fi­ni­tiv pe
pri­mul şi al doi­lea (pro­iect). Poate că luna ur­mă­toare mă
şi apuc de scris, mai ales că ac­ţi­u­nea pri­mu­lui vo­lum zace
în mine, gata de 10 ani.

26.XI.1952
– În­gro­zi­toare noapte de in­som­nie. Lu­crat până la
12, la o con­fe­rinţă des­pre pro­blema ta­len­tu­lui. Pă­trund
în pro­blemă – re­zerve as­cunse, de mult ui­tate, de spe­cu­
la­ţie te­o­re­tică, îmi apar acum în li­niş­tea odih­nită a ca­
me­rei (Gigi doarme ne­miş­cată în col­ţul ei). Fu­mez, mă
plimb. Or­do­nez un ma­te­rial ha­o­tic; cla­si­cii, pe care‑i
con­sult, se pro­nunţă cu des­tulă re­zervă (ti­midă) în le­gă­
tură cu pro­blema ar­tei şi a ar­tis­tu­lui.
1
Amurg (germ.).
 JURNAL. 1952-1953 91

N‑am mai pu­tut adormi. Mă scol di­mi­neaţa, ner­vos

şi in­dis­pus.
– Bl[aga] – îl prind la poartă. Mer­gem îm­pre­ună
până la B[iblioteca] U[niversităţii]. Ace­leaşi pro­bleme ce
s‑au mai spus. Spaima cea nouă: nu cumva să se facă
vreun com­pro­mis. Nu cumva să‑i pă­că­lească din nou.
Apo­ca­lip­tica potemkiniadă a minciunei.
– To­tul se face pen­tru „a pă­rea“ – ni­mic pen­tru „a fi“
de fapt.
– A că­zut o li­chea! Mi­nu­nata noas­tră sa­tis­fac­ţie. De
4 ani te­ro­ri­zează o uri­aşă in­sti­tu­ţie: zeci de oa­meni tri­
mişi la ca­nal, zeci de şo­meri, zeci de dis­pă­ruţi. Bes­tiei –
in­te­li­gent bur­ghez adap­tat – i se aduc ur­mă­toa­rele acuze:
1) 3 mo­şii ca­mu­flate;
2) a luat – în ’48 – 800.000 lei prin şan­taj;
3) fost agent al si­gu­ran­ţei, în­tre ’33–’39;
4) fost de­le­gat al stud[enţimii] ro­mâne la Hi­tler;
5) fost in­struc­tor Hi­tler‑jugend în Ger­ma­nia (tri­mis
să stu­di­eze);
6) fost tră­dă­tor al Soc[ietăţii] „P[etru] Ma­ior“ – stu­
den­ţii l‑au ţi­nut în­chis 3 zile în WC.;
7) fost agent elec­to­ral li­be­ral;
8) fost la Soc[ietatea] de Naţ[ionalizarea] Bun[uri­
lor] Evre­ieşti;
– fost unchi al unei ne­poate or­fane, pe care a dez­
moş­te­nit‑o de 80 ju­găre;
– fost omul de ca­bi­net al lui Goangă1 (li­be­ral);
1
Florian Ştefănescu‑Goangă (1881–1958), psiholog, profe‑
sor la Universitatea din Cluj. A înfiinţat Institutul de Psihologie
Experimentală, Comparată şi Aplicată, primul de acest fel din
România şi a pus bazele Societăţii de Psihologie (1931).
92 ION D. SÎRBU

– fost…
– fost…
Acest om i‑a spus so­ţiei mele (fiică de ser­vi­tor de
şcoală pri­mară): „Te voi de­masca; eşti o bur­gheză ca­mu­
flată!“ (Sic!)
Acum um­blă pa­lid pe străzi – e ner­vos – şi nu
doarme nop­ţile acasă. …Jus­ti­ţie ima­nentă… (Îl cheamă
Vuia – şi e preşed[intele] Co­leg[iului] avo­ca­ţi­lor – Cluj).
– Al­tul: fos­tul di­rec­tor de la Şc[oala] elem[entară]
Nr. 3. Agi­ta­tor – mar­xist te­mut. Te­roa­rea cen­tru­lui. Ur­
mează uni­ver­si­ta­tea de par­tid. De­fi­ni­ţie: „Este o in­te­li­
genţă care se ri­dică până la ni­ve­lul adap­tă­rii per­fecte – dar
nu atinge sfera con­di­ţiei mo­rale.“
Ieri, dat afară din par­tid (şi din lo­cu­inţă), pen­tru că:
a) este fiu de chia­bur, cu moară şi ba­toză ca­mu­flată;
b) timp de ani de zile a de­nun­ţat oa­meni ne­vi­no­vaţi,
pen­tru a‑şi crea me­rite opor­tu­niste.
Groaz­nic. Mă gân­desc la cei de­nun­ţaţi…
(Ma­teiu, de la Şc[oala] el[ementară] Nr. 3).

29.XII.1952
Ni­mic în lume mai pe­ni­bil şi mai inu­til de­cât dis­cu­
ţia cu un evreu:
– alu­necă me­reu în ca­zuri spe­ci­ale – în­cer­când să‑ţi
răs­toarne prin­ci­pi­ile;
– ex­ploa­tează anec­do­ti­cul – în ve­de­rea unor con­clu­zii;
– onctuează idei – fără a avea prin­ci­pii – şi mi­mează
va­lori, fără a avea idei;
– ţi se adap­tează – şi tu simţi că se li­peşte – în timp
ce de fapt te des­com­pune, simplificându‑te;
 JURNAL. 1952-1953 93

– ştie tot – fără a cu­noaşte ni­mic; şi cu­noaşte to­tul

fără a avea vreo res­pon­sa­bi­li­tate;
– e to­le­rant – şi‑ţi pro­pagă în sânge in­to­le­ranţa – şi e
li­ber – dis­cu­tând şi sus­ţi­nând te­roa­rea;
– e în is­to­rie – cu ar­gu­mente veş­nice – şi dis­truge
veş­ni­cia, zi­când că e ne­ce­sar să fie în is­to­rie;
– sus­ţine pe Bach, zi­când că Sta­lin are drep­tate şi pe
Sta­lin, spu­nând că şi Bach… etc.
– ad infinitum.
– Aseară, l‑am cu­nos­cut; l‑am com­bă­tut; şi am sfâr­şit
prin a‑l urî şi a‑mi fi ru­şine de mine în­sumi.
– Me­ta­fora = cu­vânt ce pre­ci­zează + epi­tet or­nant +
tre­cere în­spre su­flet.
Schema lec­ţiei mele pri­mi­tive des­pre me­ta­foră şi epi­
tet la clasa a V‑a (29.XII.1952).

22.II.1953
– Vă­zut ieri fil­mul (foarte vechi de alt­fel) Mi­ze­ra­bi­lii,
după V[ictor] Hugo. În afară de câ­teva scene – care m‑au
prins prin tea­tra­lis­mul lor ex­ce­lent (Harry Baur) – în­
treaga po­zi­ţie ro­man­tică a pro­ble­mei mo­rale mi s‑a pă­rut
hi­lar[ă] şi artificioas[ă]. Mi‑am dat seama cât de mult re­
a­li­ta­tea vre­mii noas­tre a de­pă­şit cri­zele so­ci­ale din tre­
cut. Mi se pă­rea gro­tesc – un om care se chi­nuia pen­tru
că era un „ancien forçat“1 – că fu­sese ares­tat din ca­uză că
fu­rase o pâine. Azi, ni­meni nu se mai se­si­zează că sunt
ares­taţi mii de oa­meni că­rora li s‑a luat pâi­nea.
– Dis­cu­tat ieri, în­de­lung, cu ami­cul T[odoran] des­
pre li­te­ra­tura po­si­bilă azi. Îi spu­neam: „Îmi face une­ori
1
Fost puşcăriaş (fr.).
94 ION D. SÎRBU

im­pre­sia că epo­cile tari nu re­u­şesc să in­tre ca atare în li­

te­ra­tură. Re­vo­lu­ţia Fran­ceză – prin ceea ce a fost te­roare
şi moarte – n‑a dat opere li­te­rare mari. Chiar şi bă­tă­lia
de la Bo­ro­dino se jus­ti­fică prin ca­drul so­cial şi psi­ho­lo­
gic – şi nu în sine. Per­so­na­gi­ile lui Tol­stoi «par­ti­cipă» la
luptă. Noi, azi, sun­tem co­ple­şiţi, îne­caţi de re­a­li­tate. Po­
li­ti­cul s‑a în­fil­trat până şi în re­zer­vele din in­con­şti­en­tul
oa­me­ni­lor (vezi vi­sele mele cu Sta­lin); şi mai groaz­nic e
fap­tul că nu e vorba de o va­loare ac­cep­tată (cum a fost
creş­ti­nis­mul), ci [de] una care te‑a în­vins, care ţi‑a pus
mâna în be­re­gată şi te‑a ţi­nut până ţi‑au sleit pu­te­rile.
Ve­chile teme – dra­gos­tea, am­bi­ţia, lup­tele so­ci­ale, zes­
trea, pa­ti­mile, moar­tea etc. – se tur­tesc în faţa unei re­a­
li­tăţi în care oa­me­nii se sting fără a avea ni­mic eroic,
ni­mic uman prin mo­dul lor de a dis­pă­rea; ca în tim­pul
unei mo­lime, vezi, că­zând, în stânga şi în dreapta, fi­inţe
de mult cadaverizate şi pre­gă­tite pen­tru ul­ti­mul pas! Şi
peste tot, gra­dul de mor­ti­fi­care a su­fle­te­lor e pre­zent ca o
vi­e­tate mi­tică în ce­tate. Vân­tul spe­ran­ţei nu face de­cât să
lu­mi­neze o clipă gro­tes­cul în­cre­me­ni­rii noas­tre. Faţă de
această situa­ţie – ce im­por­tanţă are dra­gos­tea? Sau poţi
vorbi de dra­goste, fără a o privi din un­ghiul mor­ţii ce­lei
noi? Sau li­ber­ta­tea, sau va­lo­rile, sau con­di­ţia umană? Stu­
den­ţii care mor pe ba­ri­ca­dele Pa­ri­su­lui, ur­lând histerici,
în re­din­go­tele şi jo­be­nu­rile lor, vive la République!, mi se
par nişte mai­muţe îm­bă­tate de câ­teva idei. Li­te­ra­tura
noas­tră de azi – dacă nu va re­uşi să atingă for­mula unui
«re­a­lism me­ta­fi­zic» (pa­ra­dox pe care‑l con­si­der po­si­bil,
deşi nu‑i cu­nosc nici si­lu­eta te­o­re­tică) – nu va avea nicio
va­loare. Nici­o­dată omul nu a că­zut atât de jos, nici­o­dată
crima n‑a fost mai largă şi mai ab­surdă, nici­o­dată jertfa
mai inu­tilă, nici­o­dată du­re­rile atât de va­ri­ate şi uci­gă­toare.
 JURNAL. 1952-1953 95

Psi­ho­lo­gi­cul, eti­cul, in­con­şti­en­tul, su­b­li­mul – toate se

tur­tesc, de­vin teme femenine, în faţa pro­ble­me­lor noi,
pe care le ri­dică vre­mu­rile. Omul nu a fost nici­o­dată
atât de jos; tot ce s‑a spus des­pre el până acum e fals. Vi­
sul uma­ni­tă­ţii des­pre pro­pria sa no­bleţe a că­zut. El a fost
po­si­bil nu­mai într‑o so­ci­e­tate care nu a per­mis omu­lui o
con­di­ţie în care să ajungă ceea ce a ajuns azi. În­tre frica
de azi şi spe­ranţa în răz­bu­na­rea de mâine, se con­sumă
în­treaga com­ple­xi­tate a vie­ţii. Unii simt frica sub forma
foa­me­tei – aceia nu au de­cât spe­ranţa că mâine se vor să­
tura. Al­ţii, însă, do­resc, cu inima cea mai bună, rugân­
du‑se Dum­ne­ze­u­lui în­du­ră­ri­lor, un ca­ta­clism oa­re­care,
in­di­fe­rent cu ce re­zul­tat, nu­mai pen­tru ca odată şi odată
să se sfâr­şească to­tul.
Fuga ami­ci­lor mei în teme ne­o­cla­sice – într‑un fel de
la­bo­ra­tor sin­te­tic de li­te­ra­tură, după re­ţete în­cer­cate – mi
se pare sa­lu­tară din punct de ve­dere es­te­tic (hm?), dar ab­
so­lut in­o­pe­rantă din punct de ve­dere mo­ral şi me­ta­fi­zic.
Un bol­nav că­ruia i se ad­mi­nis­trează mor­fină spre a‑i da
ilu­zia că boala şi du­re­rile nu există. Nu pot şi nici nu
vreau; m‑am ma­tu­ri­zat lângă rana des­chisă a lu­mii aces­
teia. Nu pot să uit nici mi­ro­sul sân­ge­lui, nici pu­toa­rea
hoi­tu­ri­lor. Ochii nu mi‑i ri­dic în sus – până când aici,
jos, lângă mine, în ju­rul meu, se în­tinde otrava în­tu­ne­ri­
cu­lui şi urâ­tul mor­ţii. Som­nul şi Um­bra mea sunt ex­pe­ri­
enţe; re­ţete ne­re­uş­ ite. Îmi plac mult mai mult aşa. Au
ceva prodigue1 în fe­lul în care au în­cer­cat să cu­noască lu­
mea, chiar dacă s‑au ri­si­pit şi au că­zut. Co­pi­lul cel bun,
pă­zi­tor al vi­te­lor în­gră­şate, e mai co­mod şi mai si­gur.
Mie însă nu‑mi place. E un fel de de­zer­tor din cu­noaş­
tere, un laş al exis­ten­ţei…“
1
Risipitor (fr.).
96 ION D. SÎRBU

– Vorbindu‑mi de li­niş­tea pe care o ca­ută (e un bur­

lac cum­se­cade, cu un mic ul­cer, care‑l face fra­gil şi ve­ge­
ta­rian, dar cu de­li­cioase ma­nii de fi­lo­log sa­vant), a
în­cer­cat să mă con­vingă că „mila“ este sen­ti­men­tul cu
care îşi re­zolvă con­flic­tele şi cri­zele. Nu mila creş­ti­
nească – ci mila fi­lo­so­fică. „Mi‑e milă de cei care mă
per­se­cută, pen­tru că, dacă au ajuns să mă per­se­cute,
sunt atât de jos, în­cât nu‑i mai pot urî!“
I‑am ad­mi­rat fi­ne­ţea la­tină a so­fis­mu­lui; m‑am gân­dit
însă la pă­du­chii care m‑au mân­cat în tim­pul răz­bo­iu­lui.
– Ce­tit azi – aproape dintr‑o ră­su­flare – vo­lu­mul de
ver­suri ale sim­bo­lis­tu­lui poet un­gur, Kos­zto­lá­nyi1. Cu­rios:
mi‑au plă­cut „amin­ti­rile“ sale din co­pi­lă­rie… şi câ­teva în­
tâm­plări în­căr­cate de fior exis­ten­ţial. Nu este un li­ric… e
un sen­ti­men­tal fru­mos – şi un meş­ter al for­mei. Nu­treşte
cu ex­pe­ri­enţa sa „pro­za­tori“ şi nu po­eţi. Splen­didă (dar
goală) Ilona. Su­net şi sen­za­ţie pură. Ara­besc ver­bal.
– Gân­desc con­ti­nuu – şi în­cep să po­ves­tesc frag­mente
ca şi când le‑aş fi scris – la vo­lu­mul meu de „războiu“. Nu
dibuiesc până în pre­zent ra­por­tul psi­ho­lo­gic în­tre per­
soana I (care va po­vesti) şi re­stul eve­ni­men­te­lor din jur.
Simt ne­voia unei fi­lo­so­fii de ple­care; şi n‑aş vrea să fiu ar­
ti­fi­cial, con­fec­ţi­o­nând una din fi­şele mele li­vreşti.

– Re­plică de be­ţiv. Îmi po­ves­teşte la o bere, ami­cul

meu, be­ţi­vul: „Mă cheamă la ca­dre şi mi se im­pută că
beau prea des. Mă în­fu­rii şi spun: «To­va­răşe, eu nu
beau de­cât îna­inte şi după şe­dinţe. Îna­inte, ca să pot să
1
Kosztolányi Dezső (1889–1936), scriitor maghiar, poet, tra­
ducător, critic, eseist, jurnalist.
 JURNAL. 1952-1953 97

su­port – şi după – ca să pot uita. Ce‑s eu de vină că sunt

aşa de multe şe­dinţe?»“
(Trist e – că re­plica a gân­dit‑o nu­mai. La ca­dre, şi‑a fă­
cut au­to­cri­tică şi a pro­mis să bea nu­mai în ziua sa­la­ri­u­lui.)

– Ce am fă­cut de 5 luni de zile? Am băut, am su­fe­rit,

am ce­tit, am iu­bit. În una din nop­ţile tre­cute m‑am vi­sat
în in­fern – într‑un in­fern al ner­vi­lor care‑mi chi­nu­iau
ima­gi­na­ţia. A fost cea mai cum­plită noapte a vie­ţii mele –
mai ales că eram com­plet tre­zit. Şi acum, am în faţă – nu
ima­gi­nile – doar sen­za­ţi­ile de groază de atunci.

– L‑am in­ter­nat pe Dan1 la Cli­nică. De­fi­ni­tiv, schi­zo­

fre­nic. Azi, ta­tăl lui (un di­vin exem­plar de ones­ti­tate şi
jertfă), la noi: „Tre­buie să lupt cu ne­bu­nia lui Dan, cu
dra­gos­tea oarbă a ma­mei sale, cu ro­man­tis­mul sen­ti­men­
tal al Ni­nei (so­ţia lui Dan). Eu nici nu am timp să‑mi su­
făr par­tea mea de su­fe­rinţă.“
Dan, Budhistul, Saniosinul – Yo­ghi­nul – se crede
(d.p.d.v. lo­gic, nu­mai) mo­şul Dum­ne­zeu; Dum­ne­zeul
bă­trân şi bun din po­veş­tile co­pi­i­lor. În­fi­o­ră­toare „lo­gica“
lui. Este re­ve­la­tor şi crunt să afli pe unii că adân­ci­mile
noas­tre sunt din­colo de orice lo­gică şi că se pot fo­losi de
aceasta (şi de toată cul­tura noas­tră) ca de nişte in­stru­
mente as­cul­tă­toare, fi­dele în­tru to­tul.
– Nina, so­ţia ne­fe­ri­ci­tu­lui Dan, la noi. Aduce în ca­
mera şi me­diul nos­tru clujan un aer sub­ţire de gra­ţie şi
1
Este vorba despre Dan Constantinescu (1921–1991), poet
şi traducător din creaţia lui Rilke, Trakl, Magnus Enzensberger.
A publicat şi sub pseudonimul Dan Nicoară. În anii ’80, s‑a sta‑
bilit la Freiburg, unde a şi murit.
98 ION D. SÎRBU

du­io­şie in­te­lec­tu­ală. Îşi stă­pâ­neşte chiar şi spon­ta­ne­i­ta­tea;

nu su­pără, to­tuşi. Are o voce plă­cut ră­gu­şită – cântă fru­
mos. Se plimbă pe cla­vi­a­tura bi­bli­o­te­cii mele, cu mâni şi
gus­turi de pi­an ­ istă fină. To­tuşi, fe­meie; crede în Dum­ne­
zeul or­to­doc­şi­lor, în vic­to­ria spi­ri­tu­lui, în sal­va­rea lui Dan.
Mi‑a po­ves­tit, cu mult tact şi in­tu­i­ţie, des­pre dan­su­rile
lui Dan. Ex­pre­sii pan­to­mimo‑co­re­o­gra­fice ale unor con­
ţi­nu­turi po­e­tice. Să mi­mezi (co­ple­şi­tor, în­fi­o­ră­tor de real
şi de su­b­lim, spune Nina) un psalm evre­iesc, pe Ham­let
sau ideea să­ră­ciei.
Târ­ziu de tot, Nina ne‑a ce­tit din vo­lu­mul ei de „po­
veşti pen­tru co­pii“. Apoi a în­ce­put să plângă: „…Dum­
ne­ze­ule, dar dacă Dan nu se mai vin­decă!“
– Am zile când o urăsc pe Gigi. O urăsc cu­rat din
lăuntru, fără mo­tiv, fără scop. Ură în sine. Mă gân­desc
dacă nu cumva este acesta un simp­tom al prea­pli­nu­lui
din mine. Re­vărs asu­pra ei sur­plu­sul, ca să mai pot aduna.
– Dis­cu­ţie aprinsă în ju­rul pro­ble­me­lor de re­li­gie.
Nego şi Ba­lotă atacă cu ve­he­menţă or­to­do­xis­mul pen­tru
la­şi­ta­tea lui, pen­tru pa­si­vi­tate, pen­tru „co­mu­nis­mul“ său.
Ri­dică în slavă ca­to­li­cis­mul „sfin­ţit“ prin mar­tiri. Cad în
ex­tremă; jus­ti­fică tot: şi in­chi­zi­ţia, şi cle­ri­ca­lis­mul, şi un
anume dog­ma­tism al gân­di­rii şi al in­sti­tu­ţiei.
În­cerc să stre­cor în dis­cu­ţie pon­de­rea mea: sunt con­
vins că „in­sti­tu­ţia“ pă­mân­teană a or­to­do­xiei noas­tre a pre­
gă­tit te­re­nul pen­tru co­mu­nism; că Bi­se­rica ei nu a fost
la înăl­ţime (ba, din con­tră!); că a lo­vit şi s‑a de­gra­dat
murdărindu‑se peste mă­sură. Dar mă în­do­iesc că – is­to­
ric – această bi­se­rică poate fi în­lă­tu­rată sau „re­for­mată“.
De­gra­da­rea in­sti­tu­ţi­i­lor merge pa­ra­lel (ră­mân psi­ho­log)
 JURNAL. 1952-1953 99

cu de­gra­da­rea ca­li­tă­ţii mem­bri­lor ei. O so­ci­e­tate îşi are,

cred, bi­se­rica şi pre­o­ţii pe care şi‑i me­rită.
M‑am pro­nun­ţat apoi – cu oa­re­care ci­nism des­pre ati­
tu­di­nea de „cre­dinţă“. Nu poţi în­lo­cui o dogmă prin alta;
n‑are rost. Ba­lotă îmi spune: „Cre­dinţa se mă­soară după
fruc­tele sale. Dacă pe mine creş­ti­nis­mul mă fe­cun­dează în
aşa fel în­cât eu dau ceva înalt, ceva de va­loare (şi nu­mai
prin re­li­gie se poate da ceva înalt şi de va­loare), atunci re­
li­gia mea e bună.“ „Pen­tru tine“, re­plic eu – şi in­sist asu­
pra schim­bă­rii ter­me­nu­lui de cre­dinţă‑re­li­gie prin cel de
ge­ne­rală trans­cen­denţă – sau me­ta­fi­zică! Se îm­po­tri­vesc:
ple­dează pen­tru su­tană, pen­tru pa­tris­tică.
De­vin ci­nic; le spun: mi‑a fost dat să văd în anii din
urmă, forme sec­tare (foarte ciu­date) prin care se ma­ni­
festă in­stinc­tul re­li­gios. Le‑am de­scris câ­teva – din cele
în­tâl­nite şi cu­nos­cute – şi am în­cer­cat o re­duc­ţi­une. În
ra­port (de pa­ra­laxa) faţă de Ab­so­lut, dis­tanţa de va­loare
în­tre uce­ni­cii lui Iehova, fiii lui Iov, sau Tremuricii – şi
dis­tinsa apo­lo­ge­tică to­mistă – e foarte mică de­o­se­bire.
Să fiţi în fer­voa­rea voas­tră vic­ti­mele ace­le­iaşi crize ge­ne­
rale; să fie asta o ge­ne­rală is­te­rie?
Sunt su­pă­raţi – trec peste mine – mă pri­vesc cu ură şi
dis­preţ. Aa, cum poţi vorbi aşa, nu pri­cepi ni­mic! Simt
ne­voia să pre­ci­zez: „Dra­gii mei, le spun, am con­sta­tat că
există o pre­des­ti­nare aproape bi­o­ge­ne­tică pen­tru dog­
ma­tism; unii pot să ajungă la con­vin­geri de­fi­ni­tive, pen­
tru că au ei această li­mită. Al­ţii, eu de pildă, nu pot.
Or­ga­nic, îmi re­pugnă. Psi­ho­lo­gic, toate dogmatismele
sunt egale – la fel de an­ti­li­be­rale, antispirituale. (Aa!!)
Ad­mit re­li­gia pen­tru trei mo­tive: 1˚ este un fun­da­ment
ge­ne­ral (şi în­cer­cat) al mo­ra­lei pen­tru toate ca­te­go­ri­ile de
oa­meni; 2˚ Leagă omul de idee trans­cen­dentă şi‑i asi­gură
100 ION D. SÎRBU

ast­fel ver­ti­ca­li­ta­tea exis­ten­ţei; 3˚ ne oferă un con­ţi­nut de

tra­di­ţie, mi­turi, va­lori, eroi etc., ex­trem de pre­ţios pen­
tru cul­tură. Atât. A trece din­colo de aces­tea, o ad­mit
doar ca o ches­t i­u ne de li­b er ar­b i­t ru. Pri­veşte pe fi­e ­
care ce crede şi cum crede… Oh! ex­clamă, dar nu vezi:
Spa­nia, Ger­ma­nia, Ru­sia – peste tot, e o sete după dic­
ta­turi, după dogme. E în epocă asta. Li­be­ra­lis­mul, eclec­
tis­mul, in­di­fe­ren­tis­mul s‑au epui­zat. To­tul e să lup­tăm
pen­tru un dog­ma­tism de su­pe­ri­oară ca­li­tate, de spi­ri­
tuală an­ver­gură.“ Nu vreau să mor pe niciun rug, – am
con­chis eu.
– Nicu a emis o foarte justă pă­rere des­pre răz­bo­iul
ac­tual. „Răz­bo­iul care tre­buie să vină este de fapt un
răz­boi de ti­pul ce­lor re­li­gi­oase. Apu­sul – cram­po­nat în
ideea eco­no­mică – nu vrea să vadă aceasta. Nu poate (e
obo­sit sau ra­tat, să pună în faţa ar­ma­te­lor re­li­giei ro­şii –
por­nite din fa­na­tism şi ură – o ar­mată a unei cre­dinţe
opuse. Is­la­mu­lui i s‑a opus creş­ti­nis­mul; ca­to­li­ci­lor, pro­
tes­tan­tis­mul. Sal­va­rea Eu­ro­pei şi a lu­mii nu poate veni
până când Apu­sul nu va ri­dica o cru­ci­adă în nu­mele
unei cre­dinţe opuse dog­mei ro­şii. Un Pe­tru din Ami­ens1
ne tre­buie şi nu un Eden2…
(Din pă­cate, Li­ber­ta­tea nu poate con­sti­tui un mo­tiv
de luptă şi jertfă.)
1
Este vorba de Petru Ermitul (cca 1050–1115), conducător
reli­gios francez, unul dintre cei mai importanţi susţinători ai pri‑
mei cruciade (1096–1098), a cărei cauză a predicat‑o cu convin‑
gere aproape în toată Europa.
2
Robert Anthony Eden (1897–1977), om politic britanic. A
deţinut în trei rânduri funcţia de ministru de externe: 1935–1938,
1940–1945, 1951–1955.
 JURNAL. 1952-1953 101

23.II. ’953
– Ori de câte ori des­chid apa­ra­tul de ra­dio, la un post
co­mu­nist, aud ne­a­pă­rat cu­vân­tul „fe­ri­cire“.
– Plim­bare. Toată noap­tea a bă­tut vân­tul. Am au­zit
bra­dul din faţa gea­mu­lui ge­mând prin somn. Cu­renţi reci
răz­bă­teau până prin odaie: per­de­lele de la geam tre­mu­rau
ca atinse de un fior. Acum e di­mi­neaţă şi ora­şul, în lu­
mina cu­rată şi na­ivă a di­mi­ne­ţii, îmi apare ca un obraz
spă­lat. Simt în mer­sul co­pi­i­lor o oa­re­care în­cor­dare şi ve­
se­lie; curtea şco­lii în pa­uze îmi ră­sună în altă gamă.
– Ami­cul meu, re­ve­nit după 5 ani – din în­chi­sori. Stă
la mine trei ore şi po­ves­teşte.. Mi se pare, în­con­ti­nuu, că
e vorba de un alt tă­râm; de o su­b­lume în care, ca în in­
fern, sunt mulţi, enorm de mulţi. Un po­por în­treg co­bo­
rând la ni­ve­lul is­pă­şi­rii ce­lei mai crunte. Şi în timp ce
ami­cul meu îmi de­scrie cu hu­mor şi de­ga­jare (amară)
foa­mea cea mare, ce­lu­lele, fe­bra, ple­ca­rea la muncă, bă­tă­
ile – mă gân­desc la fap­tul că bă­trâna şi no­bila An­glie
pactează ci­nic şi co­mer­cial cu Gromîko1. Re­fuză blo­cada
Chi­nei (face con­tra­bandă acolo), nu do­reşte să de­nunţe
pac­tele se­crete cu Ru­sia (pe mo­ti­vul că ar crea un pre­ce­
dent în dis­cu­ta­rea co­lo­ni­i­lor) şan­ta­jează.
Nici­o­dată nu am urât An­glia cum o urăsc acum. Mi‑e
şi ru­şine că a tre­buit s‑o cu­nosc în ha­lul acesta de ego­ism
şi ne­prin­ci­pi­a­li­tate.
– Leafa mea: 18 lei pe zi, Gigi câş­tigă 9 lei, în to­tal,
27 lei.
1
Andrei Andreevici Gromîko (1909–1989), om politic sovie­
tic, ministru de externe (1957–1985), preşedinte al Prezidiului
Sovietului Suprem al U.R.S.S. (1985–1988). În anii 1952–1953,
a fost ambasador în Marea Britanie.
102 ION D. SÎRBU

Masa pe zi mă costă în me­die 5 lei (având un­tura şi

car­nea de la mama). Chi­ria 2,50. Lem­nele 2 (iarna).

Un kg carne de vită 10 lei

Un kg de zahăr 10 lei (nu mai avem de
două luni: co­zile
pen­tru ½ kg
sunt enorme)
Un kg de vin me­diocru 16 lei (vin bun, 22,
şam­pa­nie, 47)
Un kg de orez 12
100 grame cafea 16
1 kg de lapte 2
1 ou 1,50
1 bere (halbă) 1,50
O masă la rest. (1 persoană) 12
Un bilet Buc. clasa III acc. 60
1 p. cio­rapi 5 (2 lei pe puncte)
1 cămaşă fină 180
1 metru stofă 100–300 lei
Abon. radio (3 luni) 50
Un ci­nema 1,50
Opera (un bilet stal I) 6
Un kg unt 32
O bici­cletă 760
Un pal­ton bun 18.000
1 per. ciorapi Nylon 150
Un fulga­rin 450
O raniţă excursie 180
1 pereche bocanci excursie 270
1 noapte hotel (prost) 40
1 kg sa­lam 27
1 pereche pantofi (liber) 220
Cusutul unui costum de haine 170
Total co­tizaţii şi abon. lu­nar 25
 JURNAL. 1952-1953 103

26.II[.1953]1
Di­mi­neaţă de pri­mă­vară. Ză­pada nu mai e de­cât de­
cor, care punc­tează cro­ma­tic griul viu al pei­sa­gi­u­lui. Re­
spir adânc şi mă gân­desc la fru­mo­sul geam al bi­bli­o­te­cii
unde ci­tesc; înalt, prin­tre per­dele grele (sec. tre­cut) lasă să
în­tre­vadă – peste aco­pe­ri­şuri de case şi vâr­furi de pomi –
un colţ de pă­dure.
Mă re­în­torc la Cas­si­rer2 – pe care, in­grat, l‑am în­tre­
rupt anul tre­cut. În­cep pri­mă­vara cu pro­blema me­ta­fo­rei.
(M‑am gân­dit la un stu­diu de fe­no­me­no­lo­gia for­mei
în plas­tică; un stu­diu în care aş în­cerca să stu­diez ac­tu­ala
situa­ţie a ra­por­tu­lui în­tre con­ţi­nut, li­nie – cu­loare şi com­
po­zi­ţie; aş vrea să îm­pac odată acea ri­gi­di­tate (a spe­ci­a­lis­
tu­lui) cu su­per­fi­ci­a­li­ta­tea (ama­to­ru­lui) într‑un stu­diu de
spe­ci­a­list care pri­veşte to­tuşi din afară. Vreau să gă­sesc
me­dia ge­o­me­trică (în bu­nul meu simţ şi gust) în­tre punc­
tul de ve­dere al te­o­riei ar­tei, a[l] is­to­riei ar­te­lor, a[l] es­te­ti­
cei ge­ne­rale, a[l] fi­lo­so­fiei cul­tu­rii şi a[l] me­ta­fi­zi­cei. Greu,
deşi azi – pe când tre­ceam pe lângă mica ca­te­drală go­tică
de pe slt Iancu – mi s‑a pă­rut că în­tre­ză­resc ideea. Acum
am ui­tat‑o. Dar îmi voi aduce aminte.)
Splen­dide pro­iecte! – um­bre dragi ale vie­ţii care, fără
s‑o fi trăit, moare ală­turi cu mine.
– Am au­zit că mă vor da afară din în­vă­ţă­mânt. pen­
tru că am re­fu­zat să merg la al­fa­be­ti­zare în ţi­gă­nie. Sunt
1
În ms., „26.III.“
2
Ernst Cassirer (1874–1945), filosof german, neokantian,
preocupat până prin 1920 de marile teorii ale filosofiei, şi apoi
de limbă, artă, mituri şi cultură, cărora le consacră ampla lucrare
Philosophie der symbolischen Formen (Filosofia formelor simbolice),
publicată în trei volume.
104 ION D. SÎRBU

trist, în­gri­jo­rat, dar la al­fa­be­ti­zare tot nu mă duc. Mă ex­

cită un pic ideea unui nou şo­maj. Pre­text ief­tin la me­di­
ta­ţie şi exis­ten­ţi­a­lism.
– Gluma zi­lei: Trei sta­ha­no­vişti, în anul 1980, sunt
pre­mi­aţi: unul pri­meşte 50 kg de car­tof, ce­lă­lalt, 1 m3 de
lemne de foc, iar al tre­i­lea 5 kW de ener­gie elec­trică. În­
tre­baţi fi­ind de un zi­a­rist asu­pra fe­lu­lui cum fi­e­care din
ei şi‑a con­su­mat pre­miul, au răs­puns ast­fel: Pri­mul: „Am
che­mat toate ru­dele, am pus car­to­fii la fiert şi apoi i‑am
mân­cat cu sare. Ne‑am să­tu­rat straş­nic.“ Al doi­lea: „Am
fă­cut un foc bun, ast­fel, că în sfâr­şit, am pu­tut sta dez­
bră­caţi în casă.“ Al tre­i­lea: „Ce era să fac? Am că­u­tat prin
col­ţuri şi am gă­sit un apa­rat de ra­dio. Vechi, pră­fuit. Dar,
în­chi­pu­iţi‑vă, mer­gea. L‑am pus la priză – şi, în­chi­pu­
iţi‑vă, ce aud: «Hello, aici Eu­ropa li­beră. Ro­mâni, nu
pier­deţi nă­dej­dea, cea­sul eli­be­ră­rii voas­tre se apro­pie!»
Ce‑o mai fi şi asta?“
(Si­nis­tră, de trei ori si­nis­tră. Anul, 1980, sta­ha­no­
vişti: ro­mâni, nu pier­deţi nă­dej­dea; ce‑o mai fi şi asta?)

1.III.1953
– De câ­teva luni Gigi cio­că­neşte la ma­şină pen­tru
Soc[ietatea] ro­mâno‑so­vi­e­tică (0,80 lei pa­gina). Ar­ti­
cole din şti­inţa cea mai îna­in­tată. Ieri a atins cul­mea
(această şti­inţă); într‑un ar­ti­co­laş (de 15 pag.) un eme­
rit sa­vant ucrai­nean afirmă, nici mai mult nici mai pu­
ţin, ur­mă­toa­rele:
1) că Ma­rea Nea­gră s‑a nu­mit, până în sec. XIV, Marea
Rusă. Se pro­pune re­in­tro­du­ce­rea aces­tui ter­men;
2) că pri­mele case cu etaj s‑au gă­sit în Ru­sia ve­che;
 JURNAL. 1952-1953 105

3) că prima ar­mată din lume care a in­tro­dus ofi­cial

„sa­bia“ a fost ar­mata rusă (sec. VIII);
4) că za­lele ru­seşti erau mult su­pe­ri­oare za­le­lor ca­va­
le­ri­lor apu­seni;
5) că cel mai bun la­căt de pe pi­e­ţele Eu­ro­pei erau la­
că­tele zise „ru­seşti“ (asta, o cred!) Că la Nürnberg,
elec­to­rul res­pec­tiv a in­ter­zis vân­za­rea aces­tor la­
căte (sec. IX). Atunci, poporul s‑a răs­cu­lat şi a ce­
rut ca să se dea voie ne­gus­to­ri­lor ruşi să‑şi vândă
la­că­tele. În faţa vo­in­ţei poporu­lui, gu­ver­na­to­rul a
tre­buit să ce­deze;
6) că toate ora­şele de pe Du­năre – in­clu­siv Ga­laţi,
Bră­ila, Tr.‑Se­ve­rin, Beograd, Vi­ena – au fost în­te­
me­iate de na­vi­ga­tori ruşi;
7) că pri­mul… etc.
Mai nou, sunt ata­caţi ame­ri­ca­nii. Ar­ti­co­lul de azi îi
acuză pe Car­ton şi Navi că au stu­diat râia nu­mai la anu­
mite spe­cii de oi, ne­gli­jând, în mod in­ten­ţionat, spe­ci­ile
mai popu­lare.
– Ieri m‑am în­tâl­nit cu Dede1. Face acum pe­da­go­
gie: „Şti­inţa lu­cru­ri­lor pe care le ştie toată lu­mea.“
Închipuieşte‑ţi, îmi spune, tre­buie să fac la ca­te­dră afir­
ma­ţia că: „orice co­pil poate fi edu­cat“ sau că „me­diul
fa­mi­lial are foarte mare im­por­tanţă asu­pra evo­lu­ţiei ul­
te­ri­oare“ – ca şi când aceste gro­zave ade­vă­ruri ar fi o cru­
ci­ală des­co­pe­rire a ce­lei mai îna­in­tate pe­da­go­gii din
lume. Îmi po­ves­teşte o anec­dotă de la In­sti­tut: un stu­
dent cere o carte de psi­ho­lo­gie, en­gle­zească. Bi­bli­o­te­cara
se spe­rie: aduce fap­tul la cu­noş­tinţa con­fe­ren­ţi­a­ru­lui;
con­fe­ren­ţi­a­rul se spe­rie şi ra­por­tează de­ca­nu­lui. De­ca­nul
1
Este vorba de filosoful D. D. Roşca, căruia îi fusese student.
106 ION D. SÎRBU

se spe­rie (e Pârvu, ami­cul meu) şi ra­por­tează utemeului.

U.T.M.‑ul cheamă pe stu­dent şi‑l ve­ri­fică: „De unde ştii
en­gle­zeşte? Cine ţi‑a atras aten­ţia asu­pra aces­tei cărţi? Ai
rude în Ame­rica? Ce situa­ţie po­li­tică au pă­rin­ţii tăi?“ Re­
zul­ta­tul: stu­den­tul a fost dat afară din U.T.M. – i s‑a luat
bursa şi ră­mâne de­o­cam­dată „sub ob­ser­va­ţie“. Cele cinci
mii de vo­lume stră­lu­ci­toare ale bi­bli­o­te­cii In­sti­tu­tu­lui
(opera lui Goangă) ră­mân sub cheie. De ser­vit, se ser­vesc
doar cele 5 (cinci) ma­nu­ale, pre­ten­ţios in­ti­tu­late, nu Psi­
ho­lo­gie, ci Psi­ho­lo­gia – nu Pe­da­go­gie, ci Pe­da­go­gia.
– Ci­tesc în Că­li­nescu că pe vre­mea lui Kisseleff, s‑au
pre­zen­tat la Eli­ade (şe­ful unei re­viste li­te­rare) pa­tru ofi­
ţeri: unul din ei i‑a ce­tit un text – re­dac­tat de sus – prin
care se spu­nea că „Ex­ce­lenţa sa ar dori ca cer­ce­tă­rile în le­
gă­tură cu ori­gi­nea lim­bii ro­mâne să fie fă­cute pe li­nia ce­
lor de mai jos“. În câ­teva pa­gini, se schiţa o te­o­rie des­pre
ori­gi­nea sla­vonă (rusă?) a poporu­lui şi a lim­bii ro­mâne.
– Tot de la Dede: Pa­vlov trece prin faţa unei bi­se­rici.
Se în­chină cu sme­re­nie. Este ză­rit de un ado­les­cent, să­
nă­tos, op­ti­mist, care în­cepe să râdă de el şi‑l în­treabă:
„Cum d‑ta mai crezi în de‑as­tea?“ „Da, i‑a răs­puns
Pavlov, cred. Dar aş vrea să ştiu, d‑ta în ce crezi?“ „În şti­
inţă“, i‑a răs­puns cu mân­drie tâ­nă­rul.
– Ieri l‑am scos pe Dan din Cli­nică. A stat câ­teva ore
la noi. Ne‑a epui­zat. Dum­ne­ze­ule, ce iro­nie, omul acesta,
cât su­b­lim şi to­tuşi ce gro­tesc apare to­tul nu­mai şi nu­mai
pen­tru că, un­deva, ceva s‑a rupt în el!
„Eu nu zic că sunt Dum­ne­zeu; ar în­semna să fiu ne­
bun. Eu afirm nu­mai că dacă eu, din p.d.v. lo­gic, pot
do­vedi că sunt Dum­ne­zeu în­seamnă că nu este ex­clusă
po­si­bi­li­ta­tea ca eu de fapt să fiu Dum­ne­zeu.“ Îmi dau
 JURNAL. 1952-1953 107

seama abia acum de ca­du­ci­ta­tea lo­gi­cei: poţi do­vedi orice

prin ea, fără ca să poţi ex­clude po­si­bi­li­ta­tea de a fi ne­bun
chiar şi în clipa când o mâ­nu­ieşti per­fect.
I‑am scris Ni­nei; mi‑e milă de ea. În tra­gica ei po­veste
simt une­ori o du­io­şie pe care nu­mai unele po­e­zii fru­
moase le pot avea.
2. III.’953
– Aseară, lungă dis­cu­ţie cu N[egoiţescu] şi B[alotă].
N[egoiţescu] sus­ţine: „Urăsc şi de­test Apu­sul. Nu am
ne­voie de ei de­cât nu­mai ca să mă eli­be­reze. Apu­sul nu
crede su­fi­ci­ent în va­lo­rile sale, pen­tru care ar tre­bui să
por­nească o cru­ci­adă; Ră­să­ri­tul nu crede în va­lo­rile sale
de fa­ţadă, pen­tru că n‑are cum crede în aces­tea; nu­mai
noi – ne­no­ro­ci­ţii – cre­dem şi ne jert­fim. Cre­dem în acele
va­lori peste care la­şi­ta­tea şi ci­nis­mul Apu­su­lui aş­tern o
po­li­tică de com­pro­mi­suri şi mes­chi­nă­rie. Dacă vor veni,
îi voi scuipa; noi sun­tem su­pe­ri­ori lor pen­tru că am cre­
zut, pen­tru că am su­fe­rit.“
M‑am bucurat pen­tru aceste gân­duri; sunt pe li­nia
unei vechi con­vin­geri a mele. În­săşi ideea „ul­ti­mei au­to­
bi­o­gra­fii“ se ba­zează pe asta.
L‑am în­tre­bat ce va face dacă nici peste 10 ani nu se
va în­tâm­pla ni­mic.
– Mai pot lu­cra un an, doi. Apoi, ştiu asta, într‑o zi,
îmi va fi des­tul. Mă voi re­volta: voi ajunge ori la ca­nal,
ori mă vor omorî, ori mă voi sin­u­cide.
E clar!
– Fost la tea­tru: o piesă de un ame­ri­can: Hurand Frost.
Po­li­ţie, securi­tate, şo­maj, lu­cră­turi. Fi­e­care se teme că va
fi de­nun­ţat. So­ţia de­nunţă pe soţ, pen­tru că acesta l‑a de­
nun­ţat pe pri­e­te­nul său – care a fă­cut de­nun­ţa­rea fiindu‑i
108 ION D. SÎRBU

frică să‑şi pi­ardă pos­tul. Îşi pierde to­tuşi pos­tul pen­tru că

şe­ful se teme de un sub­al­tern „care‑l lu­crează“ – şi amân­
doi se tem de „ser­vi­ciul de in­ves­ti­ga­ţii“. Per­so­na­gi­ile vor­
besc un lim­baj ciu­dat. De ex[emplu]: „Ai o ati­tu­dine
ne­să­nă­toasă;“ sau „Gân­deşti re­tro­grad“ – sau „Nu vezi,
lu­mea merge îna­inte“.
Nu mai în­ţe­leg ni­mic!
6.III.1953
Două nopţi de cum­plită şi chi­nu­ită in­som­nie. Trec
prin faţa mea sta­fi­ile pro­iec­te­lor mele ne­re­a­li­zate. În­gro­
zi­tor coş­mar; îmi re­vine din nou ob­se­sia mor­ţii, a mor­
ţii ce­lei din via­ţă. O ceaţă nea­gră mă în­vă­luie; ne­fe­ri­ci­rea
(sen­za­ţie fi­zică strânsă în piept ca o nevr­al­gie) mă zgu­
duie – deşi la­cri­mile, pe care le aş­tept, re­fuză să apară.
Tim­pul scurs – tim­pul acela psi­ho­lo­gic pe care l‑am
ig­no­rat, pe care l‑am ri­si­pit – se co­a­gu­lează acum într‑o
du­re­roasă apă­sare a ideii de târ­ziu, de ire­me­di­a­bil târ­ziu.
În­cerc pro­grame – pro­iecte – to­tul se îneacă în dis­pe­ra­
rea pe care mi‑o îm­pru­mută cer­ti­tu­di­nea că ni­meni şi
ni­mic nu va pu­tea să‑mi re­sti­tuie anii aceş­tia – anii în
care am trăit, risipindu‑i în fleacuri, în re­voltă, în ură, în
ne­pu­tinţă şi pus­tiu; acel elan vi­tal care tre­buia să‑mi
ajungă pe toată via­ţa.
Sta­lin e foarte grav bol­nav – din co­mu­ni­cat re­iese
clar că nu mai are mult de trăit. Îmi vine să cad în ge­
nunchi – eu ne­cre­din­cio­sul, ci­ni­cul – şi să mă rog Dum­
ne­ze­u­lui mor­ţii să se în­dure de noi, de mine. Spe­ranţa
unei des­că­tu­şări e atât de uri­aşă în oa­meni, în­cât nu văd
cum şi unde se va găsi ener­gia şi răb­da­rea pen­tru a în­cepe
o nouă dic­ta­tură şi te­roare. Aş­tept – cu su­fle­tul co­ple­şit
de în­do­ială şi fior – un semn al pro­vi­den­ţei is­to­rice; nu e
 JURNAL. 1952-1953 109

po­si­bil ca mi­li­oa­nele de atomi din ne­sfâr­şita du­rere şi ru­

şine a aces­tei lumi să nu‑şi gă­sească cumva un drum spre
acel for tai­nic al vre­mu­ri­lor, care di­ri­jează în­tâm­plă­rile.
Tre­buie să se gă­sească so­lu­ţia prin care să se aducă via­ţa
în su­fle­tele noas­tre amor­ţite; cre­ie­rul lu­mii noas­tre de
mult e aco­pe­rit de sân­gele ne­vi­no­vat al chi­nu­i­ţi­lor, de
ceaţa ro­şie a minciunei şi a fricei ge­ne­rale.
Oa­me­nii nu zâm­besc, nu se bucură; cir­culă pe străzi
cu aere în­gri­jo­rate, dar cu ochi scli­pi­tori. Este un mo­
ment de me­ta­fi­zică sus­pen­si­une. Ceva, un­deva, se naşte,
ceva în­vie din morţi. Cel pu­ţin aşa cre­dem cu to­ţii.
– Sta­lin a mu­rit.1
Mi‑a ve­nit să plâng. Dum­ne­ze­ule, ajută‑mă! Este
mo­men­tul cru­cial al spe­ran­ţei mele. In­ves­tesc acum în
zo­dia aces­tui eve­ni­ment tot ce a mai ră­mas ome­nesc în
mine. Vreau nu­mai pu­ţină li­ber­tate; atâta cât să‑mi per­
mită să scriu, să vărs în mod li­ber, în formă, fur­tuna
onestă a su­fle­tu­lui şi vie­ţii mele.
La Ra­dio, Bach. Nu mă gân­desc la cel care a mu­rit,
deşi la­tura me­ta­fi­zică a per­so­na­li­tă­ţii sale mă co­ple­şeşte
de amară esoterie. Tră­iesc însă în cu­tre­mu­ra­rea gravă a
su­ne­te­lor re­quiem‑ului, bi­ata mea via­ţă ra­tată şi ucisă.
Şi mă gân­desc la mi­li­oa­nele de bles­teme ale ce­lor din în­
chi­sori, la­găre. La cei care au scrâş­nit din dinţi, la cei
care au tre­buit să se bă­lă­cească în ru­şine şi tră­dare, la în­
treaga su­fe­rinţă a lu­mii. Oa­me­nii nu l‑ar fi pu­tut ju­deca
şi nici pe­depsi; do­resc ca Dum­ne­zeu să existe nu­mai şi
nu­mai să‑l poată chema în faţa sa.
1
Stalin a murit pe data de 5 martie 1953, însă decesul a fost
anunţat a doua zi.
110 ION D. SÎRBU

(N[egoiţescu] îmi spune: „A avut no­roc că a mu­rit.

Aş fi do­rit să fie prins şi plim­bat într‑o cuşcă prin toate
târ­gu­rile şi ora­şele scla­vi­lor săi…“ Şi N[egoiţescu]…
este ca­to­lic.)
De la că­de­rea lui Lu­ci­fer, nu am mai avut, nici în is­
to­rie şi nici în mit, o că­dere atât de tra­gică şi de uri­aşă.
Ca­ta­pe­teasma lu­mii tre­buie să se cu­tre­mure; să crape
pă­mân­tul – şi li­ghi­oane, şerpi să ne inunde. Dar, în ace­
laşi timp, ar tre­bui să au­zim, în ce­ruri, co­rul în­ge­ri­lor:
„Glo­ria in excelsis – Glo­ria…“
Nu am răb­dare. Mă duc pe străzi. Vreau să văd faţa
oa­me­ni­lor – vreau să‑mi cu­mi­nec spe­ranţa mea cu cea a
se­me­ni­lor mei. Vreau să mă bucur şi să mă rog… Cui?
Nu ştiu. Dar ru­gă­ciu­nea mea va fi cea mai sin­ceră şi mai
ome­nească din toate ru­gă­ciu­nile.
– Ieri la şcoală; co­piii au aflat că Sta­lin e pe moarte.
Zubcu – eleva mea fa­vo­rită – are ochii mari şi spe­ri­aţi.
Şi‑mi spune: „Dom­nule pro­fe­sor, cum e po­si­bil să moară
tov. Sta­lin? Noi ce vom face acum?“
Pen­tru ea, bi­ata, to­va­ră­şul Sta­lin sub­sti­tuie ideea de
Dum­ne­zeu. Poate fi ceva mai groaz­nic de­cât fap­tul că
„Dum­ne­zeu a mu­rit?!“ Peste fe­ţele ro­tunde ale cla­sei, am
sim­ţit tre­când un fior de din­colo de via­ţă. „To­va­ră­şul
Sta­lin a mu­rit! Noi ce vom face acum?“
– P[ârvu] afirmă ca­te­go­ric: „Nu mai e po­si­bil un alt
dic­ta­tor ca acesta; Sta­lin a epui­zat toate su­per­la­ti­vele – a
um­plut în­tre­gul ri­di­cul de adu­la­ţii, a con­su­mat în­treaga
ener­gie dog­ma­tică din oa­meni.“
Va urma o pe­ri­oadă de apa­tie în glanda cre­din­ţei
mar­xiste.
– Spe­ran­ţele:
 JURNAL. 1952-1953 111

1) Se vor certa ur­ma­şii, even­tual un răz­boi ci­vil

va iz­bucni;
2) Chi­ne­zii se vor izola;
3) Apu­se­nii vor pro­fita de „co­laps‑ul“ Ru­siei;
Eu 4) Sper să ur­meze un om care să schimbe po­li­tica
cum­plită şi pros­tească a Ge­ni­a­lu­lui. Să revie la
o justă ra­ţi­une is­to­rică. Să uşu­reze mă­car lan­
ţu­rile cul­tu­rii. Să aerizeze spa­ţiul îm­bâc­sit al
de­ma­go­giei şi bi­ro­cra­tis­mu­lui ste­ril. Să în­
ceapă o pe­ri­oadă de co­la­bo­rare cu Apu­sul.
(Ştiu că toate aces­tea sunt po­si­bile nu­mai pe plan
mo­ral; sunt cu atât mai încurcat, cu cât nu văd unde ar
pu­tea să ce­deze, de fapt, po­li­tica Urss‑ului.)
– Acasă, as­cul­tat cel mai fru­mos quar­tet din via­ţa
mea. Quar­te­tul ceh „Sme­tana“, având în pro­gram Ha­ydn,
Ceai­kovski şi Sme­tana1 (ul­tima bu­cată mai slabă).

– Mâine (ob­serv abia acum) se îm­pli­neşte anul de

când mi‑am în­ce­put acest jur­nal.

7.III. 1953
– Din ce în ce mai acută criza co­pi­i­lor: gazda mea îmi
po­ves­teşte des­pre o fe­tiţă care a iz­buc­nit în plâns la co­o­
pe­ra­tivă, când o co­legă i‑a spus ves­tea. La mine în clasă,
ieri: Zubcu – cea mai deş­teaptă îmi spune: „D‑le pro­fe­
sor, nu‑mi vine să cred; cu­vân­tul acesta «a mu­rit» nu se
po­tri­veşte cu tov. Sta­lin.“ Iar nai­vul Şan­dru mă în­treabă –
cine îi va urma? Îi spun să fie li­niş­tit că mai sunt des­tui
oa­meni în Ru­sia; „Oh, îmi răs­punde, dar ni­meni nu
1
Bedřich Smetana (1824–1884), compozitor şi dirijor ceh.
112 ION D. SÎRBU

poate fi ca Sta­lin!“ În ge­ne­ral, spaima se for­mu­lează ast­

fel: „A mu­rit; acum, noi, ce ne fa­cem?“
– Două stu­dente de la agro­no­mie – eli­mi­nate din
toate uni­ver­si­tă­ţile din ţară, pen­tru că au zâm­bit în tim­
pul mi­nu­tu­lui so­lemn de re­cu­le­gere.
– To­tuşi, glume (foarte spi­ri­tu­ale unele) cir­culă. Îmi
spune ci­neva că discursul de re­cep­ţie în iad i‑l va ţine
Hi­tler – şi că dra­cii s‑au pro­vo­cat la în­tre­ceri so­ci­a­liste
ca să‑l chinuie într‑un an, ca‑n cinci.
– Sub­di­rec­toa­rea mea plânge. Are un tre­cut pă­tat
(comandantă de stră­jeri, so­ţul mi­li­tar agre­siv în Ru­sia) –
şi ţine acum să apară o fi­delă mar­xistă. Plânge cu la­crimi.
Până unde poate să ajungă frica şi adap­ta­rea!
As­cul­tat multă mu­zică ieri: Bach, Hän­del, Be­et­ho­ven,
Franck1 – în­tre­gul re­per­to­riu de bu­căţi fu­ne­bre. Ru­şii nu
au aşa ceva: op­ti­mis­mul lor pro­gra­mat nu per­mite me­lo­
di­ile fu­ne­bre. Sta­lin – ge­niul an­ti­cul­tu­ral, omul care a
urât şi ucis Apu­sul în oa­meni, cen­zura‑cen­zu­ri­lor, ti­ra­
nul‑ti­ra­ni­lor e în­gro­pat cu mu­zica ce­lor mai uri­aşi eu­ro­
peni. (Na­tu­ral, speakerul nu anunţă de cine e bu­cata.)
– În­tâl­nit ieri un poet în­ro­şit. Îl în­treb: „Ei, te‑ai apu­
cat să‑ţi scrii po­e­mul pa­ne­gi­ric?“ E încurcat: „Vezi, îmi
spune, încă nu ştiu dacă e bine să‑l scriu. N‑aş vrea să am
ne­plă­ceri după aceea.“ „Cum?“, în­treb eu. „Păi, ştiu eu
ce se în­tâm­plă de fapt în Ru­sia!?“

– Ieri, în vi­zită la mine, două foste eleve. Mi se plâng că

sunt în foarte mare mi­ze­rie, că se je­nează să ceară pă­rin­ţi­lor
1
César‑Auguste Franck (1822–1890), compozitor francez
de origine belgiană.
 JURNAL. 1952-1953 113

6 lei pen­tru un spec­ta­col, pen­tru că nu au. Ne­mai­vor­bind

de ro­chii, pan­tofi sau lin­ge­rie. Sunt fiice de foşti pro­fe­
sori uni­ver­si­tari. În­fi­o­ră­tor de să­ră­că­cios îm­bră­cate – cu
un aer de ne­gli­jenţă şi de­ca­denţă. Efor­tul de a pune un
gu­ler co­chet la o ro­chie ve­che (a ma­mei, re­fă­cută) îţi pare
aproape ca ceva gro­tesc şi inu­til.
Au 16 ani, sunt fru­moase.
– Câr­ciu­mile, spec­ta­co­lele – în­chise. Ora­şul e plin
de stea­guri în­do­li­ate. Mi s‑au ter­mi­nat ba­nii; până la vi­
i­toa­rea chen­zină mai sunt 11 zile. Mi‑e foame!
– Aseară, ci­tit un lung şi ca­ra­ghios ro­man ma­ghiar
de Mó­ricz Zsig­mond: Tündérország. Efor­tul de a evoca
re­a­list, şi to­tuşi în is­to­rie, mit–glo­ria apusă a im­pe­ri­u­lui
şi vi­te­jiei de odi­ni­oară. Be­ţii, pla­nuri, fe­mei. Şi, peste tot,
in­vec­tive îm­po­triva unui Mi­hai, vo­ie­vo­dul va­lah, şi Radu
Şer­ban, ur­ma­şul său.
– Mâine – con­ti­nui Bătrânii mei – sper să ter­min
ac­tul I, la care m‑am gân­dit mult.
– La­dea, des­tră­mat com­plet. L‑am ur­mat la un chef;
vor­beşte sin­gur – are ma­nia grandoarei, du­blată de una
a per­se­cu­ţiei.
Are ceva de zeu că­zut în no­roi. Sună atât de ciu­dat
fra­zele des­pre artă, glo­rie, re­vo­lu­ţia mea, în at­mo­sfera
mai mult de­cât in­ter­lopă a cârciumei lui Kocsó.
– Cer­tat din nou şi grav cu Gigi. Mă urăşte – şi, ceea
ce e mai grav, con­stat că m‑a urât şi acum doi ani când
eu eram mult mai alt­fel. To­tul e inu­til: efor­tul de co­al­i­
zare cu ci­neva e o la­şi­tate. Le­gea noas­tră e le­gea jun­glei:
sin­gu­ră­ta­tea agre­sivă şi ci­nică.
114 ION D. SÎRBU

– Con­stat tot mai des în mine o să­ră­cie su­pă­ră­toare

în me­ta­fo­ri­zare. Să fie oare un simp­tom de bă­trâ­neţe sau
de tre­cere la o altă gamă de sen­si­bi­li­tate?
– De o săp­tă­mână, nu l‑am vă­zut pe Dan. În­chei no­
tele mele pe azi – şi merg să‑l caut. (B[laga] – azi a fost
calm şi doct; e pre­gă­tit pe lungă şi în­ţe­leaptă răb­dare.)

20.III[.1953]
Ci­tit o „is­to­rie a Tran­sil­va­niei“ de Şte­fan Pascu1. Car­
tea poartă fru­mo­sul motto: Ve­ri­tas omnia vincit 2. Pascu
(elev de‑al lui Lu­paş3 (că­ruia îi şi de­dică – cu somp­tuos
pa­tri­o­tism – opul) este una din cele mai si­nis­tre şi mai
aran­jate li­chele. Fost lec­tor de mar­xism, fost di­rec­tor de
stu­dii de par­tid, fost… fost… Acum, cârpă stoarsă, l‑au
dat afară, lăsându‑i doar cu un mic ciu­buc şti­in­ţi­fic. Pro­
fe­sează, mai nou, un aer de mar­tir cu­minte, de erou că­
zut din ca­uză că nu a fost în­ţe­les.
Mă opreşte pe stradă, mă ia onc­tuos de braţ, şi‑şi în­
cepe com­plice grava‑i con­fi­denţă: „Închipuieşte‑ţi. M‑au
dat şi pe mine afară. Pe mine care… Dar lasă…“ Îl las să
vor­bească. Zâm­besc doar. Apoi îi spun: „Mă bucur pen­tru
cele ce vi s‑au în­tâm­plat. Re­gret că nu sun­teţi com­plet şo­
mer, pen­tru ca să pu­teţi gusta din plin din drama ace­lora
pe care, din ca­uza d‑voas­tră, i‑a per­se­cu­tat re­gi­mul…“
1
Ştefan Pascu (1914–1998), istoric, membru al Academiei
Ro­mâne (1974), specialist în istoria medie şi modernă a României,
membru supleant al C.C. al P.C.R.
2
Expresia originală: Vincit omnia veritas (Adevărul învinge
totul) (lat.).
3
Ioan Lupaş (1880–1967), istoric şi om politic.
 JURNAL. 1952-1953 115

Ră­mâne uluit. Pă­leşte. Bâl­bâie: „To­va­răşe, cum îţi

per­miţi?…“
Îl re­ped.
„Cu mine să nu mai în­cerci acest ton! Nu mai merge.
Te‑am vă­zut în­jo­sit, umi­lit, mur­dar. Te‑am ju­de­cat din
punc­tul meu de ve­dere, as­pru. Mi‑a fost scârbă şi milă.
Scârbă de d‑ta ca in­te­lec­tual, şi milă de nea­mul acesta
care a ajuns să aibă ase­me­nea pro­fe­sori uni­ver­si­tari de is­
to­rie na­ţională…“
M‑am des­căr­cat. I‑am spus tot, ab­so­lut tot ceea ce
i‑aş fi spus şi în ziua li­ber­tă­ţii.
S‑a în­mu­iat. Mi s‑a pă­rut că în­cearcă să se scuze, să
mă lingă. L‑am asi­gu­rat că nu am fă­cut‑o din ră­u­tate – ca
pe un co­pil pe care l‑am do­je­nit (e cu 10 ani mai în vâr­
stă) – şi l‑am pă­ră­sit.
Ieri, aflând că caut o is­to­rie a Tran­sil­va­niei, mi‑a tri­
mis un exem­plar.
– Ci­tit şi Makkai Sán­dor, Histoire de la Transylvanie.
Ace­eaşi is­to­rie din alt punct de ve­dere. Ciu­dată con­sta­tare.
Is­to­ria ro­mâ­ni­lor din Ar­deal nu se în­tâl­neşte în is­to­ria un­
gu­ri­lor. Sunt două is­to­rii pa­ra­lele, dar stre­ine una de alta.
A noas­tră, o is­to­rie de sub­sol, este moc­nita criză şi luptă
pen­tru con­şti­inţa na­ţională şi drep­turi po­li­tice co­res­pun­
ză­toare – a lor, o plim­bare pa­te­tică în­tre di­fe­rite case şi in­
te­rese dom­ni­toare, o is­to­rie a efor­tu­lui de a salva în faţa
lu­mii apa­ren­ţele grandoarei, for­ţei şi no­ble­ţei moş­te­nite.
I‑am spus lui N[egoiţescu] – într‑o lungă ceartă pe
care am avut‑o în le­gă­tură cu im­por­tanţa tra­di­ţiei în cul­
tura noas­tră (el afirma: „Tre­buie să pă­şim în cul­tură afir­
mând pu­ter­nic, cu cu­raj, că noi nu avem nici tra­di­ţie şi
nici is­to­rie, că sun­tem la în­ce­pu­tul în­ce­pu­tu­lui“):
116 ION D. SÎRBU

„Gă­sesc că ceea ce s‑a parcurs, a fost ab­so­lut ne­ce­sar să

se parcurgă. Eu sunt mân­dru pen­tru îna­in­ta­şii mei; dacă
ni­ve­lul şi re­a­li­ză­rile lor mă lasă azi rece, nu în­seamnă că
jertfa şi ero­is­mul vie­ţii lor nu are o va­loare. Mă în­torc faţă
de ei cu sme­re­nia cu care mă în­torc în­spre mâi­nile as­pre şi
bă­tă­to­rite ale ta­tă­lui meu; el n‑a că­cat mare cul­tură, dar
m‑a cres­cut pe mine aşa cum sunt, mi‑a dat limba şi
inima pe care o am. Fără el eu n‑aş fi ni­mic…“
– Pu­ter­nica idee a unei „in­vo­lu­ţii“ a nea­mu­lui nos­tru,
în is­to­rie (şi nu a unei „evo­lu­ţii“). Fer­tilă cul­tu­ral – dar
ne­no­ro­cită din p.d.v. po­li­tic sau so­cial.
– B[laga] îmi spune (îi ci­tesc în glas un as­cuns şi ti­mid
re­proş): „Ajunge cu ex­pe­ri­en­ţele. Nu uita: un cre­at­or de
artă are de dat două lupte. Una este cea a sen­si­bi­li­tă­ţii şi
a cul­tu­rii sale îm­po­triva me­di­u­lui şi‑a oa­me­ni­lor, iar
cea­laltă, cea mai im­por­tantă, este lupta cu ma­te­ria, cu
ex­pre­sia. A trăi ar­tis­tic, a vi­bra prin şi pen­tru artă, nici
nu în­seamnă a crea artă. Când vrei să scrii, iei to­tul de
la în­ce­put.“
– În­cân­tă­toare stră­lu­cire a soa­re­lui de di­mi­neaţă. O
ceaţă al­băs­truie mai străjuie peste coa­mele flă­mânde ale
co­pa­ci­lor. Lu­mina însă pă­trunde. Simt, di­mi­neaţa, când
co­bor Fe­lea­cul, acea bucurie co­pi­lă­rească pe care ţi‑o dă
pri­mă­vara. Mă uit în ochii co­pi­i­lor: tre­mură o undă de
ne­răb­dare şi joc. Fe­ti­ţele par mai involte şi mai tai­nice;
um­brele al­bas­tre din ju­rul ochi­lor lor ti­neri mi se par mai
fru­moase şi mai pline de sens.
Azi vreau să mă plimb, să mă adun.
S‑a ra­ti­fi­cat, la Bonn, pac­tul cu pro­blema ade­ră­rii
Ger­ma­niei la ar­mata Eu­ro­pei unite.
– Îmi spune Mia: „La noi, toţi cei care se cheamă
«Ie­ro­nim» sunt buni po­ves­ti­tori, dar mari min­ci­noşi.“
 JURNAL. 1952-1953 117

– În co­muna Z se gă­seşte un om că­ruia i se zice „Ie­

ro­nim Branduşă“ – min­ci­nos. Des­pre fe­mei, mai ales.

27.III[.1953]
Ies în ta­lie. Mă dor toţi muş­chii, mişc greu. Ieri am
ju­cat trei ore fot­bal, în curte cu ele­vii.
– Băut azi cu Nego – cu Mo­canu. Fru­moasă şi bucu­
reş­teană zi.
Idee de nu­velă: ami­cul meu Val are o fe­tiţă de 4 ani, o
mi­nune. El e agent. Eu îl ame­ninţ că dacă îmi face vreun
rău, ami­cii mei îi vor „li­chida“ (mi‑e silă de acest ter­
men) fe­tiţa. Eu cad. Fe­tiţa cade, deşi nu el, Val (eroul)1 e
au­to­rul.
Pro­bleme, ches­tii.
10.IV. 19532
– De o lună, cer­tat cu Gigi. Cir­cu­lăm amân­doi prin
casă ca două sta­fii fără vo­inţă. S‑a ter­mi­nat în mine ela­
nul vi­tal, nu mai pot să vreau. O zi trece ca alta şi mă
obo­seşte sim­pla lor curgere. Ni­mic nu se în­tâm­plă. În
lume, eve­ni­men­tele s‑au în­chis ca într‑o scoică. Am zis
ieri: is­to­ria îşi ţine re­spi­ra­ţia… Ami­cii mei speră, speră
fur­tu­nos, cris­pat. Ru­şii ce­dează… Trece pe lângă mine
în­do­iala rece: dar dacă ame­ri­ca­nii… Dum­ne­ze­ule, nu
am timp să gân­desc moar­tea! O tră­iesc zi de zi.
– Gigi are drep­tate: nu mai sunt om. Ceea ce am
avut de aur – aco­pe­ri­rea va­lu­tei mele mo­rale – s‑a dus,
1
Transcriere incertă.
2
În ms., „1952“. Ulterior, Ion D. Sîrbu pune între pa­ranteze
„2“ şi scrie deasupra „3“.
118 ION D. SÎRBU

s‑a pier­dut. Sunt o mo­nedă falsă. Cir­cul până mă vor

cu­noaşte oa­me­nii. Atunci, mă vor scuipa.
– Am zis as­tăzi (mie în­sumi): di­vor­ţez ca să ră­mân
sin­gur cu sta­fi­ile per­so­na­gi­i­lor mele.
– Ieri, po­ves­tit (la o bere), aşa în joacă, o nu­velă (spu­­
neam că e scrisă gata). În Ia­şii răz­bo­iu­lui. Plec la jaf de mo­
bilă. O casă ve­che. O fe­meie. Apoi o dra­goste de moarte,
în în­tu­ne­ri­cul unor nopţi de răz­boi. Exis­tenţă la li­mită.
Re­flec­toare, bombe, moarte; şi acolo, în al­cov, tre­cu­tul
Mol­do­vei (fără pa­tri­o­tism). Sfâr­şi­tul? Nu‑l ştiu încă –
am spus. Pro­ba­bil, ea moare într‑o zi, ucisă. Per­so­na­giu
fe­mi­nin se­cun­dar: evreica Mo­lea de pe Ni­co­lina.
– Ho­tă­rât să câş­tig bani. Scriu cu orice preţ Po­veste cu
doi an­al­fa­beţi, pen­tru Reg­man1. Nego zice: „To­tul e po­
si­bil în li­te­ra­tura de azi; cri­tică, be­le­tris­tică. Cu o con­di­
ţie. Să‑ţi de­ta­şezi din scris eul mo­ral, răs­pun­de­rea. Re­stul
e me­se­rie.“ – Nici atât, am zis; scrii nor­mal, dar schimbi
me­reu sem­nul: în loc de + pui – şi in­vers. Re­stul e o ches­
ti­une ba­nală de ca­non.
– Sunt bol­nav. O stare ge­ne­rală de tris­teţe fi­zică. Stau
în ca­mera mică şi pri­vesc un pă­ian­jen, în colţ. Ore în­
tregi. În­re­gis­trez to­tul: ploaia, jo­cul co­pi­i­lor, pri­mă­vara.
1
Cornel Regman era redactor la revista clujeană „Almanahul
Literar“, în care Ion D. Sîrbu nu era publicat, datorită relaţiei
ten­sionate cu Baconsky, conducătorul de facto al acesteia. În câ‑
teva numere a publicat sub numele unui elev al său: „I. D. Sîrbu
ajunsese să publice în revista noastră sub numele lui Vasile
Căbulea, elevul său de la liceu. Poate şi sub alte nume“, mărturi‑
seşte Ion Brad. Vezi „Adevărul literar şi artistic“, an. IX, nr. 549,
19 decembrie, 2000, p. 8–9.
 JURNAL. 1952-1953 119

Nu do­resc ni­mic. Nu am tre­cut, nici vi­i­tor. Nu iu­besc

pe ni­meni. Tră­iesc, aşa, pen­tru că re­spir şi di­ger. Două
mă­sele (ul­ti­mele) îmi pu­tre­zesc în gură. Ar tre­bui să mă
duc la doc­tor. Amân me­reu – şi‑mi place această amâ­
nare. E ceva per­vers şi su­b­lim în mo­dul în care asist la
moar­tea mea.
– Co­men­ta­ri­ile pre­sei lon­do­neze: „Ru­şii îşi vor pu­
tea do­vedi su­prema lor bună‑cre­dinţă faţă de po­li­tica
Apu­su­lui abia atunci când vor ajunge să în­cheie tra­tate
co­mer­ci­ale echi­ta­bile cu An­glia“ (ci­tat mot‑à‑mot).
Dum­ne­ze­ule… Sco­pul ul­tim al lup­tei Apu­su­lui… tra­
ta­tele co­mer­ci­ale cu An­glia!? Nu eli­be­ra­rea noas­tră; nu
des­fi­in­ţa­rea la­gă­re­lor… nu in­sta­u­ra­rea li­ber­tă­ţii?
– B[laga] îmi spune: „Acesta‑i mo­men­tul is­to­ric al
Ame­ri­cii. Dacă‑i con­dusă de idi­oţi (cum a fost Ro­o­se­
velt, de ex[emplu]), îl va pierde. Atunci, to­tul e pier­dut şi
pen­tru noi.“
– Azi la şcoală m‑am po­me­nit com­bă­tând re­a­lis­mul
so­ci­a­list. Zi­ceam, dacă de­fi­ni­ţia ar­tei este: „Re­da­rea sen­
si­bilă a ceea ce este sub forma cum ar tre­bui să fie“ –
atunci de­fi­ni­ţia re­a­lis­mu­lui so­ci­a­list este: „Re­da­rea a ceea
ce nu este sub forma cum ar tre­bui să fie.“
No­ro­cul meu: ele­vii mei sunt re­duşi. Nu m‑au în­ţe­
les. No­tau din zor, me­ca­nic.
– De două săp­tă­mâni, niciun strop de bă­u­tură în
oraş. (S‑au re­dus pre­ţu­rile în URSS) Seara, la şapte, bă­
taie pen­tru o halbă de bere (îm­păr­ţi­rea be­rii du­rează
20 de mi­nute).
De Paşti, toţi oa­me­nii au fost treji. Un­tul a ajuns la
60 lei (leafa mea pe 3 zile).
120 ION D. SÎRBU

Azi, nu mă mai mir că ru­şii fu­rau cea­sor­nice. Şi eu aş

fura unul. (Am 34 ani şi încă nu am re­u­şit să am, un
paraplui, o bi­ci­cletă, un par­de­siu, un portofeliu cum­se­
cade, un toc re­zer­vor bun, o va­liză nouă. Atât îmi do­resc.
Da – şi san­dale.)
– Nu pu­tem di­vorţa – pen­tru că de o lună caut ca­
meră în oraş şi nu gă­sesc. Ago­ni­zăm în ace­eaşi casă. Ce
mi­ze­rie! Dacă voi sfârşi să o iert, va fi nu un act psi­ho­lo­
gic, ci unul de­ter­mi­nat de criza de lo­cu­inţe. Nu poţi, în
de­fi­ni­tiv, să tră­ieşti un an în­treg în­tre bor­cane, lăzi şi oale.
„L’Humanité“ se plânge că într‑o fa­brică s‑au re­dus
sa­la­ri­ile de la 900 fr. la 700 fr. pe zi. Ceea ce în­seamnă
exact de 25 de ori sa­la­riul meu ac­tual. Şi eu sunt oa­re­
cum li­cen­ţiat în fi­lo­so­fie.
– Cât de să­racă e li­te­ra­tura noas­tră până la Emi­nescu!

11.IV.19531
– Am zis: Po­li­ti­cul este in­ter­sec­ta­rea eti­cei cu so­ci­o­
lo­gia la ni­ve­lul re­a­li­tă­ţii.
13.IV.1953
Aseară am băut. Bere cu si­fon. Azi, beau ţuică cu si­
fon. Ni­mic alt­ceva nu se gă­seşte. Vin de la o şe­dinţă,
unde am „brillat“. Acum – zi li­beră – cu­leg, în faţa pa­ha­
ru­lui, vi­sul de­funct al am­bi­ţiei.
Există în ora­şul acesta un doc­tor Stei­ner. Alt­fel, m‑aş
sin­u­cide.
Azi‑noapte (a 7‑a), dor­mit la V. Corp elastic, fără sâni.
Are ceva mol­do­ve­nesc în li­ris­mul şi mur­dă­ria ei.
1
În ms., „1952“.
 JURNAL. 1952-1953 121

În dra­goste – foarte ze­loasă.

Eta1. Ieri – Du­mi­nică, ci­tit la ea Um­bra – fără niciun
suc­ces… E[ta] – mi se pare un eseu, fără a fi fi­lo­so­fie şi
o proză, fără a fi sim­plă. Am spus prea mult! Noi, pro­za­
to­rii, avem timp şi spa­ţiu. Graba, con­den­sa­rea, ne strică.
Um­bra e o pi­lulă de li­te­ra­tură şi fi­lo­so­fie. Şi exis­tenţă. Şi
au­to­bi­o­gra­fie. Şi… Prea mult.
O re­neg. Nego are drep­tate; e prea „in­ten­sivă“.

16.IV.1953
Vi­zită li­te­rară la bă­trâ­nul Agâr­bi­ceanu. E ve­sel, viu;
in­tu­ieşte lu­cru­rile în esenţă. I‑a plă­cut mult Som­nul
meu. Mă în­deamnă să scriu o tri­lo­gie: s‑o com­ple­tez cu
o piesă des­pre in­te­lec­tu­ali (ca­zul Dai­co­vi­ciu, în speţă) şi
una des­pre ţă­rani. (Aceasta din urmă foarte grea pen­tru
mine, care n‑am trăit nici­o­dată în­tre ţă­rani.) I‑am pro­
mis că mă voi gândi la pro­pu­ne­rea lui.
– Ploaie de apri­lie, rece – vânt pu­ter­nic. Vin la şcoală
in­dis­pus, obo­sit.
Talva Vic­to­ria
din Pe­trindu Mare – Cluj
Arză‑te focu iz­vor
Şi de apă şi de mol
De când beau apă din tine
Parcă nu‑mi mai merge bine
De când beau apă moloasă
Nu‑mi vine să merg acasă
1
Eta Boeriu, născută Margareta Caranica (1922–1984), poe‑
tă şi traducătoare din limba italiană. Ion D. Sîrbu a cunoscut‑o în
anii studenţiei, a preţuit‑o şi respectat‑o, după cum rezultă din
corespondenţa sa.
122 ION D. SÎRBU

La co­pii şi la ne­vastă
Nu da Doamne ni­mă­nui
Ca mie şi co­dru­lui
Co­dru­lui i‑ai dat ne­gură
Mie să tră­iesc sin­gură
Co­dru­lui i‑ai dat ver­deaţă
Mie, nă­caz pe via­ţă
Co­dru­lui i‑ai dat sur­cele
Şi mie ne­caz şi jele.
Dă‑mi să‑i spun bir­ja­ru­lui
Să dea bice ca­lu­lui
Să‑şi ieie di­rec­ţia
Până la mân­druţa mea.
18.IV.1953
Is­to­ria a ajuns la cea mai pa­te­tică răs­cruce a ei.
Discursul ul­tim al lui Ei­sen­ho­wer pune pe ruşi în faţa ce­
lei mai ca­te­go­rice di­leme mo­rale: pace sau răz­boi.
Discursul, ţi­nut la un înalt ni­vel, are în ca­denţa sa ceva
din su­flul tra­gic al des­ti­nu­lui. Simt că în spa­tele omu­lui
care vor­beşte stă o imensă forţă – o mare răs­pun­dere.
Toţi sunt de pă­rere că ru­şii vor ceda. Sem­nele in­dică
o ast­fel de spe­ranţă. B[laga] spune că e in­te­re­santă o
schim­bare în ter­mi­no­lo­gia di­plo­ma­tică a ame­ri­ca­ni­lor:
nu se mai vor­beşte de „cru­ci­adă“ îm­po­triva bol­şe­vis­mu­
lui, ci ter­me­nii vor­besc des­pre „o re­pu­nere“ în in­de­pen­
denţă şi au­to­de­ter­mi­nare a po­poa­re­lor din Ră­să­ri­tul
Eu­ro­pei (nu de după cor­tina de fier). Se pare că li se lasă
ru­şi­lor spe­ranţa că vor pu­tea men­ţine un co­mu­nism în
aceste ţări (cred că vi­zita lui Tito1 la Lon­dra ur­mă­rea un
1
Tito, născut Iosip Broz (1892–1980), om politic iugoslav,
secretar general şi preşedinte al Ligii Comuniştilor din Iugoslavia
 JURNAL. 1952-1953 123

ase­me­nea ţel), un co­mu­nism li­ber, ac­cep­tat de res­pec­ti­

vele po­poare. Im­por­tant e fap­tul că zi­a­rele ru­seşti au ac­
cep­tat să pu­blice frag­mente din discurs (ime­diat, a doua
zi), în­ce­tând să mai pro­fe­seze in­vec­ti­vele obiş­nu­ite.
Aş­tep­tăm acum op­ţi­u­nea lor; sunt con­vins că vor în­
cerca să de­joace di­lema; spi­ri­tul lor so­fis­tic, ne­în­cre­de­rea,
lipsa lor de cu­raj – când e vorba de ati­tu­dini ca­te­go­rice
şi des­chise – îi vor îm­pi­e­deca să fie „mari“. Mai ales
că lupta pen­tru pu­tere, ce se dă – se pare – în­tre Be­ria1,
Ma­len­kov2 şi Mo­lo­tov3 (luptă ce ne par­vine de de­parte,
doar ca un vag ecran), nu le per­mite o ca­te­go­rică şi uni­
tară re­ac­ţi­une.
Bă­trâ­nii pen­sionari ai ora­şu­lui spun: „În pri­mă­vara
aceasta.“
Mis­ti­cii spun: „V‑am spus noi – au­gust e data cru­ci­
ală“ (a fost des­co­pe­rită o carte în care – făcându‑se un
(1939–1980), conducător al mişcării de partizani din Iugoslavia
în al Doilea Război Mondial (1941–1945). După război, devine
prim‑ministru (1943–1953) şi preşedinte al Republicii Socialiste
Federative Iugoslavia.
1
Lavrenti Pavlovici Beria (1899–1953), om politic sovietic,
șef al poliției secrete (NKVD) în perioda septembrie 1938 – ia‑
nuarie 1946. A supravegheat personal epurările iniţiate de Stalin
(1932–1938) și s‑a implicat în masacrul de la Katyn (primăvara
1940), în care au pierit aproximativ 22.500 de polonezi, majori‑
tatea ofițeri. Arestat în iunie 1953, a fost executat în 23 decem‑
brie același an.
2
Gheorghi Maksimilianovici Malenkov (1902–1988), om
politic şi prim‑ministru (1953–1955) sovietic. Intrat în conflict
cu unii dintre membri Biroului Politic, este obligat să demisione‑
ze din postul de prim‑ministru, iar în 1957, implicat în încerca‑
rea de înlăturare a lui Hruşciov de la conducerea partidului, a fost
îndepărtat din toate funcţiile ocupate şi exilat în Asia Centrală.
3
Vezi supra, nota 1, p. 23.
124 ION D. SÎRBU

stu­diu al anu­mi­tor semne de arit­me­tică ca­ba­lis­tică din

pi­ra­mida lui Ke­ops – s‑au des­co­pe­rit toate da­tele mari
ale is­to­riei, pre­zise cu pre­ci­zie. Ul­tima dată cru­ci­ală este
1953, au­gust).
Nego e fe­ri­cit. Îi vine să îm­bră­ţi­şeze lu­mea. Li­ber­
tate, li­ber­tate! As­cul­tăm cu în­fri­gu­rare toate şti­rile, ca şi
când de pe o zi pe alta aş­tep­tăm o schim­bare. Lu­nile ce
vor urma vor fi groaz­nice. Dar înalte şi fru­moase; dacă
spe­ranţa aceasta ul­timă se desumflă (ceea ce, cred, e oa­
re­cum im­po­si­bil), vom ră­mâne cu ner­vii dis­truşi – cu
su­fle­tul obo­sit.
Unele zia­re apu­sene re­la­tează că sunt spe­ranţe de
lungi şi acerbe dis­cu­ţii di­plo­ma­tice. Dar de astă dată e
vorba de fapte şi nu de vorbe. Poate. Noi însă ştim des­
pre co­mu­nism mult mai multe de­cât Apu­se­nii. Dacă va
avea loc o ce­dare, asta va pro­voca în sâ­nul par­ti­du­lui o
ex­tra­or­di­nară de­va­lo­ri­zare a au­to­ri­tă­ţii şi mi­tu­lui; vor
pieri proş­tii şi fa­na­ti­cii. Şi atunci va fi ne­voie ori de o
nouă te­roare (ce mi se pare im­po­si­bilă), ori de o schim­
bare ra­di­cală a struc­tu­rii şi men­ta­li­tă­ţii de con­du­cere.
Me­reu îmi zic: Sta­lin a mu­rit!; a mu­rit Dum­ne­zeul co­
mu­nis­mu­lui, oa­me­nii din Ru­sia sunt spe­ri­aţi, şu­şo­tesc,
aş­teaptă. Şi în su­fle­tul lor are loc acea schim­bare de su­
pra­faţă care – din in­con­şti­en­tul adânc al fon­du­lui slav –
va scoate la su­pra­faţă spe­ranţa într‑o schim­bare. Şi acest
lu­cru e foarte im­por­tant.
– Dis­cu­tat în­de­lung des­pre [această situa­ţie cu]
B[laga]. Este de pă­rere că lu­mea nu va ac­cepta – dacă va
fi în mă­sură să de­cidă într‑un fel sau al­tul – nicio urmă
din ac­tu­ala orân­du­ire. Chiar dacă unele mă­suri sunt
juste –, pu­tând fi lă­sate, pu­tând să fie an­ga­jate într‑un
 JURNAL. 1952-1953 125

vi­it­ or sis­tem de via­ţă – ele vor fi abo­lite nu­mai pen­tru că

re­ac­ţi­u­nea le va mă­tura.
I‑am spus că ceva to­tuşi va ră­mâne: o anume con­şti­
inţă po­li­tică a oa­me­ni­lor. Ceea ce a fost mo­ral în co­mu­
nism (şi ca atare căl­cat în pi­cioare) s‑a în­fipt de­fi­ni­tiv în
con­şti­inţa oa­me­ni­lor. Li­ber­ta­tea, ega­li­ta­tea drep­ta­tea –
aş zice.
Ce po­li­tică vom face? Eu, una sin­gură, am răs­puns:
po­li­tică cul­tu­rală. A zâm­bit şi mi‑a spus: „Te vor mânca
ploş­ni­ţele.“ Poate, am zis. Nu do­resc de­cât să mă scar­
pin. Dar să mă scar­pin aşa ca să mă audă toată lu­mea.
– As­cul­tat orga cea nouă de la şcoala noas­tră. Nu
cred că există un in­stru­ment mai di­vin de­cât acesta.
Toate ar­mo­ni­ile ce­reşti sunt pre­zente. E des­tul să apeşi
un acord şi vi­brează toate sfe­rele.
– Muş­lea1 – îmi re­la­tează un fapt bi­zar şi ri­di­col. Des­
pre fos­tul meu „ma­es­tru“ de la es­te­tică.2 E cu­nos­cut ca un
pro­dus de con­fu­zie şi locuri co­mune. Afon cul­tu­ral –
n‑are sen­si­bi­li­tate ar­tis­tică mai multă de­cât un ve­ne­ro­log.
Frec­ven­tează limba ro­mână mit einer schiefen Einstellung3.
Spune „vân­jo­şe­nie“, „visărie“, „scremărie“ – etc. Glu­meşte
1
Ion Muşlea (1899–1966), folclorist, membru al Academiei
Române. La propunerea sa, Academia Română înfiinţează în 1930,
la Cluj, Arhiva de Folclor, pe lângă Muzeul Limbii Române, a
cărei conducere îi este încredinţată.
2
Este vorba de Liviu Rusu (1901–1985), psiholog, esteti‑
can, cercetător şi istoric literar, profesor universitar, căruia Ion D.
Sîrbu i‑a fusese student, apoi asistent (1946–1949) la Catedra
de Estetică şi Critică literară de la Universitatea „Ferdinand I“
din Cluj.
3
Cu o atitudine greşită (germ.).
126 ION D. SÎRBU

din bâtă – în­tot­deauna gluma lui îţi lasă pe faţă un ric­

tus de jenă şi fâs.
A că­zut mai nou în boala bi­go­tis­mu­lui ca­to­lic… Se
duce clan­des­tin la o ca­pelă în afară de oraş şi se roagă (să
nu‑l vadă ni­meni în oraş). Des­pre el spune M[uşlea] că
l‑a în­tâl­nit în faţa bi­se­ri­cii din cen­tru. R[usu] îşi sco­sese
pă­lă­ria şi se în­china, dar, zărindu‑l, se încurcă şi… se
făcu că‑şi scar­pină frun­tea.
Dum­ne­zeu, în ce­ruri, zâm­bea cu in­dul­genţă şi jenă.

21.IV.1953
Un fe­no­men ciu­dat. Am fost în excursie cu trei uni­ver­
si­tari (Breazu1, Rusu şi Voişanu2). Toţi foarte pa­te­tic re­vo­
lu­ţionari (în­tre ei), alt­fel de o pru­denţă care co­che­tează de
multe ori cu la­şi­ta­tea. Pe drum, din ma­şina Aca­de­miei
au des­cins Pe­tro­vici3 (fos­tul rec­tor, por­cul ani­lor 45–49),
1
Ion Breazu (1901–1958), istoric literar şi publicist, profesor
de istoria literaturii la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj.
Din 1951, a condus Secţia de istorie literară şi folclor a Filialei
Cluj a Academiei. Ion D. Sîrbu i‑a fost student.
2
Credem că este vorba de Virgil Vătăşianu (1902–1993), isto‑
ric de artă, profesor de istoria artei la Universitatea din Cluj în anii
1948–1972, membru titular al Academiei Române (din 1974).
3
Emil Petrovici (1899–1968), lingvist, profesor de slavistică
la Universitatea din Cluj, director al Institutului de Lingvistică şi
Istorie Literară din Cluj. Este unul dintre intelectualii „colabora‑
ţionişti“. Între „victimele“ sale, din Universitatea clujeană, se află
Lucian Blaga, profesorii Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu, precum
şi Ion Desideriu Sîrbu. (Pentru amănunte, vezi şi Claudiu Pădurean,
Torţionarul lui Lucian Blaga, omagiat la Cluj, în „România liberă“,
7 ianuarie 2011.)
 JURNAL. 1952-1953 127

Bug­na­riu1, de­ca­nul mar­xist, şi Pro­dan2 (om cum­se­cade

alt­fel, doar fost co­mu­nist). Am ur­mă­rit con­ver­sa­ţi­ile.
Eram cu­rios să ştiu ce dis­cută as­tăzi 7 in­te­lec­tu­ali, atunci
când sunt afară din oraş, li­beri şi în pă­dure. S‑a vor­bit de
toate; des­pre pri­mă­vară, des­pre vi­ta­mine, des­pre ploi,
des­pre ma­şini, des­pre lame de ras, des­pre Pa­ri­sul de al­tă­
dată – des­pre tot ce vrei, în afară de po­li­tică. Aceşti atleţi
ai Par­ti­du­lui (cu P mare), ai U[niunii] S[ovietice] (ţara
cea mai…), ai urei îm­po­triva hi­dre­lor ca­pi­ta­liste… – n‑au
scos un cu­vânt des­pre po­li­tică – n‑au schi­ţat o idee, o în­
tre­bare cât de sim­plă des­pre ceea ce este azi ac­tual şi mai
ar­ză­tor. Mi se pă­rea fan­tas­tică această „abs­tractă“ ig­no­rare
a po­li­ti­cei, chiar de că­tre cei care o sus­ţin peste tot, trăind
din ea şi prin ea. Am im­pre­sia că atunci când am ob­ser­vat
că ceea ce este ti­pic pen­tru un re­gim, ce de­clară dic­ta­to­rial
su­pre­ma­ţia va­lo­rii po­li­tice, este toc­mai fe­no­me­nul de re­
tra­gere, de vo­la­ti­li­zare a ade­vă­ra­tei con­şti­inţe po­li­tice –
aveam drep­tate. Pen­tru aceşti oa­meni (nu e ca­zul meu, eu
tot tim­pul m‑am în­crun­tat la ei – făcându‑i, cred, să simtă
că‑i urăsc, că‑i de­test pur şi sim­plu), de­du­bla­rea con­şti­in­
ţei s‑a îm­pli­nit; con­şti­inţa adaptativă mi­mează me­ca­nic
re­fle­xele ide­o­lo­gice ac­tu­ale, fără nici o gre­u­tate, fără nici o
criză mo­rală; în ace­laşi timp, sub­con­şti­en­tul po­li­tic con­ti­
nuă să urască, să spere, să as­culte Lon­dra şi să co­men­teze
cu în­fri­gu­rare discursu­rile de peste ocean.
1
Tudor Bugnariu (1909–1988), sociolog şi publicist, comu‑
nist în ilegalitate, primar al municipiului Cluj în perioada 1944–
1945, profesor universitar, membru al Academiei Române, soţul
fiicei lui Blaga, Dorli.
2
David Prodan (1902–1992), istoric, specialist în istoria
Tran­silvaniei, membru al Academiei Române (1955) şi al Aso­
cia­ţiei Istoricilor Americani (1985).
128 ION D. SÎRBU

Eram ho­tă­rât să în­cep cu Pe­tro­vici o dis­cu­ţie. El este

cel care m‑a dat afară din post, el este cel care m‑a în­fie­rat
la o şe­dinţă, pen­tru „obi­ec­ti­vis­mul bur­ghez“ cu care am
vor­bit des­pre Dos­to­ievski, el e atle­tul lim­bii ruse în fa­cul­
tate, el a pre­lu­crat de 5000 de ori ar­ti­co­lul tov. Sta­lin des­
pre lin­gvis­tică (după ce timp de 4 ani le­şina pen­tru
ge­ni­a­lele prin­ci­pii ale lui Marr1) – în sfâr­şit, în Cluj, el
este in­te­lec­tu­a­lul „cel mai“ ti­pic al vre­mu­ri­lor de azi. De
câ­teva ori, în tim­pul mer­su­lui, m‑am ali­pit de el, cu in­
ten­ţia de a‑l izola de grup, ca apoi, în doi, să pro­fit de
ceva şi să‑l atac. Eu sunt bă­iat de mi­ner, eu sunt cin­stit,
eu n‑am tră­dat nici­o­dată; aş fi do­rit să‑l con­frunt cu
drama ge­ne­ra­ţiei mele, cu cum­plita în­chi­soare a con­şti­
in­ţe­lor noas­tre ti­nere – şi, fără să‑l acuz di­rect, să‑i pro­voc
to­tuşi o oa­re­care criză de con­şti­inţă. N‑am re­u­şit; n‑am
re­u­şit nici să‑l izo­lez, nici să ini­ţiez o dis­cu­ţie po­li­tică.
Rusu, care‑l linge înfiorător de scârbos numai pentru că
îl sus­ţine în postul de bibliotecar la Academie, tremură
pe lângă mine de emoţie.2 Îmi cu­noş­tea sen­ti­men­tele şi‑i
era frică să nu ră­buf­nesc. Aproape că m‑a pă­zit tot dru­
mul, în­cer­când să‑mi ate­nu­eze fu­ria şi ura: „Să ştii, îmi
spu­nea, nu e aşa cum îl crede lu­mea.“ Nu e aşa cum îl
[crede] poporul mun­ci­tor, am co­rec­tat eu. „Da, dar vezi,
a ajuns şi el să vadă clar.“ Da, zic eu, de când e aca­de­mi­
cian şi are ma­şină şi a ne­no­ro­cit nu nu­mai in­te­lec­tu­a­lii, ci
şi ideea de in­te­lec­tu­a­li­tate.
1
Nicolai Iakovlevici Marr (1864–1934), lingvist sovietic,
adept al teoriei monogenetice a limbii, devenită ideologia oficială
a lingviştilor sovietici până în 1950, când Stalin însuşi a desfiin‑
ţat‑o ca fiind neştiinţifică.
2
Asemenea aprecieri exprimă confuzia, nesiguranţa şi neîn‑
crederea ce domneau în epocă.
 JURNAL. 1952-1953 129

– Ce să facă acum; e prea târ­ziu. Nici el nu e prea

bine vă­zut. Să ştii, ne po­ves­teşte une­ori lu­cruri foarte
co­mice des­pre ceea ce se în­tâm­plă la Bucureşti…
Ră­mă­sei scâr­bit în urmă. Îmi re­pugnă această la­şi­
tate a unui om care ar tre­bui să fie un mo­del de dem­ni­
tate şi ho­tă­râre. În sfâr­şit.
Ur­căm cu to­ţii în grup. Se râde. Pe­tro­vici po­ves­teşte
glume des­pre im­po­tenţă. To­tul e în or­dine. Vine rân­dul
lui Voişanu, cu po­ves­tea to­po­ru­lui său (ne­lip­si­tul to­por
de la ra­niţă). O po­veste com­pli­cată foarte, a că­rei con­clu­
zie co­mică (?) con­stă în fap­tul că până la urmă, „să ve­deţi,
m‑a cos­tat coada de 5 ori mai mult de­cât fie­rul“. Acum e
mo­men­tul, simt, şi mă avânt. Calm şi sen­ten­ţios:
– Păi, da, co­zile de to­por sunt în­tot­deauna foarte
bine plă­tite.
Gheaţă. Nicio vorbă. Pro­dan doar îmi face semn
cu ochiul. Li­viu Rusu, vâ­năt, zâm­beşte la mine: „le‑ai
spus‑o“, dar simt că mi‑ar da în cap cu plăcere.
A tre­cut şi asta.
Vine apoi vorba des­pre o co­lo­nie de bap­tişti – re­fu­
gi­aţi în pă­dure, din ca­uza per­se­cu­ţi­i­lor re­li­gi­oase. În­cerc
să spun că, după pă­re­rea mea, s‑a fă­cut un foarte mare
rău că [nu] s‑a per­mis aces­tor secte, o oa­re­care li­ber­tate;
ar fi fost un în­ce­put de fră­mân­tare, „de re­formă“, în ae­
rul dos­pit al or­to­do­xiei…
Rec­to­rul îmi re­plică cu im­por­tanţă şi ho­tă­râre:
– „Cum poate vorbi ci­neva azi de ne­ce­si­ta­tea unei
«re­forme» spi­ri­tu­ale. Azi, în se­co­lul XX…“
– „Foarte bine – spun eu. Am vă­zut cu to­ţii ce ne‑au
adus aşa‑zi­sele re­forme ma­te­ri­a­liste. Cred că acum spe­ran­
ţele lu­mii sunt în­drep­tate într‑o cu to­tul altă di­rec­ţie…“
Iar tă­cere. De ce nu con­ti­nuă dis­cu­ţia, mă în­treb. Nu
ştiu. Am in­trat în zona no­ţi­u­ni­lor „tabu“. Nu e pru­denţă,
130 ION D. SÎRBU

nu e in­com­pe­tenţă, nu e dis­preţ. E alt­ceva. Mi se pare to­

tuşi că ceva nu e [în] or­dine nici cu con­şti­inţa d‑lor.
Sus pe deal, ne odih­nim. E lo­cul de des­păr­ţire. Aca­
de­mi­ci­e­nii se în­torc, pen­tru că la două îi aş­teaptă ma­şina
în şo­sea. Din nou se glu­meşte, se bâr­feşte. Vine vorba
des­pre le­gionari. Toţi îi scuipă, îi des­fi­in­ţează. L[iviu]
R[usu] se pierde într‑o lungă în­ju­ră­tură la adresa „idi­o­ţi­
lor fa­na­tici“. Nu pot să‑mi as­cund bă­nu­iala că se su­pra­li­
ci­tează în „an­ti­fas­cis­mul“ său, nu­mai pen­tru că sunt cei
trei co­mu­nişti de faţă. Breazu se în­toarce spre mine şi
mă pro­voacă: „Ce crede psi­ho­lo­gul nos­tru?“
Toţi au tă­cut. Bug­na­riu îmi stre­coară de sub bo­ema
sa bască o pri­vire olim­pică, uci­gă­toare. În­cep:
– „În ceea ce pri­veşte fa­na­tis­mul, eu am ajuns de
mult la o cu to­tul altă con­vin­gere (o pauză; simt că Liviu R.
tremură din nou). Am con­sta­tat în ul­ti­mii 15 ani că
există un fel de pre­des­ti­nare psi­ho­lo­gică pen­tru con­vin­
geri de­fi­ni­tive. Îmi pare că oa­me­nii se nasc cu o anume
glandă ce se­cretă dog­ma­tis­mul. Unii au această glandă, o
au din naş­tere – al­ţii n‑o au de­loc. To­tul este, mai pe
urmă, o pro­blemă de cli­mat. Glanda, ajunsă în me­diu le­
gionar, trans­formă con­şti­in­ţele res­pec­tive într‑o ma­şină a
urei şi a cre­din­ţei verzi; dacă nu apucă un ase­me­nea me­
diu, atunci mai aş­teaptă şi, la prima oca­zie, se ma­ni­festă:
de­vine mo­to­rul al­tei cre­dinţe, al unei alte uri. Doar cu­
loa­rea di­feră. Pro­ce­sul psi­ho­lo­gic şi mo­ral e ace­laşi…“
Pe­tro­vici mă scru­tează.
– Dar d‑ta cum stai cu glanda aceasta?
– Eu n‑o am de­loc – îi re­plic eu.
Ne des­păr­ţim. In­tru în pă­dure cu Breazu. În­ce­pem o
lungă şi ba­nală con­ver­sa­ţie des­pre Sta­lin. Li­viu Rusu flu­
ieră, în urma noas­tră, o vagă şi im­pură arie: ames­tec de
doină şi Tosca.
 JURNAL. 1952-1953 131

P.S. Îmi aduc aminte de o scenă pe care mi‑a po­

ves­tit‑o Breazu. Pe­tro­vici – pe‑atunci cel mai ce­le­bru
co­mu­nist, plim­bat la Praga şi Var­şo­via, ca sim­bol al in­te­
lec­tu­a­lu­lui ro­mân de tip nou – an­ga­jase un biet tă­ie­tor
de lemne la Vadu‑Cri­şu­lui, ca să‑i ducă ra­niţa până la
Stâna de Vale. Pe drum, din vorbă în vorbă, Ro­mâ­nul îi
puse ur­mă­toa­rea în­tre­bare: „Ier­taţi‑mă, vă văd că sun­teţi
domni şi oa­meni cu carte. D‑voas­tră tre­buie să ştiţi: spu­
neţi‑mi şi mie, când o să scă­păm odată de por­cii ăş­tia?“
Breazu mi‑a spus că Pe­tro­vici a vâ­rât ca­pul în pă­mânt
şi a spus: „Nu ştiu.“
Ace­laşi Pe­tro­vici. Vor­bind de el, zi­lele tre­cute, cu
Muş­lea, acesta mi‑a spus ur­mă­toa­rele: „Ne­no­ro­ci­tul
acesta a ajuns rău de tot; nu mai vrea să ştie ab­so­lut ni­
mic din ceea ce se în­tâm­plă, în afară de cer­cul mun­cii
sale. Nu stă de vorbă cu oa­me­nii, nu as­cultă ra­dio, nu‑i
pasă de vi­i­tor. În zi­lele tre­cute, mi s‑a pă­rut de‑a drep­tul
gro­tesc când mi‑a spus can­did şi spe­riat: «Auzi, am au­zit
că există oa­meni care tră­iesc din 300 lei lu­nar. For­mi­da­
bil!»“ El are 4.500.
– De trei săp­tă­mâni nu este niciun strop de bă­u­tură
în oraş. La amiazi, se dă dru­mul pen­tru ½ oră la bere. E
moarte de om – coadă lungă pen­tru un pa­har de spumă.
În­colo, ni­mic. Nego a fă­cut ur­mă­toa­rea glumă: In­tru
într‑un re­sta­ur­ ant şi în­treb: aveţi bere? Răs­puns‑a chel­
ne­rul: „ Nevermore“.
2.V.’953

– Groaz­nică săp­tă­mână. Din nou eve­ni­men­tele‑s în­

fun­date într‑o cum­plită tă­ră­gă­neală. Din ce în ce, ne apare
tot mai evi­dent că po­li­tica en­gleză a com­pro­mi­su­ri­lor şi a
132 ION D. SÎRBU

echi­li­bră­rii a în­vins agre­si­vi­ta­tea ame­ri­cană. Ru­şii – re­

fă­cuţi, pare‑se, după moar­tea lui Sta­lin – au în­ce­put o
ofen­sivă nouă în Asia în­de­păr­tată. Franţa, Eu­ropa toată,
pare a avea un co­laps. Cad sta­tele unele după al­tele – şi
aici la noi se dis­cută la ne­sfâr­şit pro­blema Soa­re­lui1 şi a
„con­sti­tu­ţiona­li­tă­ţii“ ar­ma­tei eu­ro­pene.
Chur­chill a fost fă­cut Sir: a ţi­nut un discurs scâr­
bos, lăudându‑şi sis­te­mul de gu­ver­nă­mânt, le­gile, li­ber­
ta­­tea: „La noi, toţi sunt li­beri: la noi, ni­meni nu se teme
de ares­tări… ş.a.m.d.“ E o ru­şine atâta ci­nism şi lipsă de
uma­ni­tate.
Ike a de­cla­rat, în le­gă­tură cu ar­ti­co­lul‑răs­puns din
„Pravda“ (ar­ti­col de o so­fis­tică şi [o] per­fi­die ne­mai­po­me­
nite), că e „mul­ţu­mit de schim­ba­rea de ton a so­vi­e­ti­ci­lor“.
Toată lu­mea e dis­pe­rată.
Bă­ie­ţii beau zil­nic; ni­meni nu mai dis­cută po­li­tică;
sun­tem foarte obo­siţi şi cir­cu­lăm tă­cuţi prin oraş, în că­
u­tare de bere sau mo­no­pol. Chiar şi so­brul Ba­lotă stă cu
noi la masă şi bea o halbă după alta.
(Enescu are o vorbă: „Cum să nu de­vii be­ţiv cu lipsa
asta de al­cool?“)
Ieri, 1 Mai. Am de­fi­lat ca o turmă lip­sită de vo­inţă.
Blaga, în rând cu mine. Ploua mă­runt. Vi­tri­nele, spe­cial
îm­po­do­bite în cin­stea zi­lei, sfrun­tează foa­mea noas­tră.
Oa­me­nii se în­deasă să pri­vească mi­nu­nile mul­ti­co­lore
ex­puse spre a ne ex­cita.
Am cre­zut (s‑a zvo­nit în oraş) că se va îm­părţi za­hăr şi
unt în Ho­ria, la kermesă. Câ­teva zeci de mii de oa­meni
1
Soarele, simbolul folosit de B.P.D. (Blocul Partidelor Demo­
cratice) în alegerile parlamentare din 1946, capul listei fiind ocu‑
pat de Partidul Comunist Român.
 JURNAL. 1952-1953 133

au por­nit, cu co­şuri, plase, să se apro­vi­zi­o­neze. No­ro­iul e

groaz­nic – abia pu­tem urca. Bă­taie în faţa fi­e­că­rei ba­răci;
re­u­şesc să ob­ţin trei fleici, însă le îm­part. Ci­neva mă îm­
pinge. Îmi scap por­ţia în no­roi. Îmi vine să plâng; cei­lalţi
muşcă flă­mânzi şi râd. Ne‑am cum­pă­rat fi­e­care câte o
fran­zelă albă, mare. Unt nu este, za­hăr, nici vorbă. Bro­şuri,
câte vrei. Bem bere, din sti­clă, pri­mi­tiv. Plouă. Sun­tem
mur­dari. Enescu e beat, Ba­lotă o ţine de gât pe fru­moasa
Eta, ră­tă­cită ca o prin­ţesă în­tre pi­raţi. Mă tot ur­mă­reşte
Stegăroiu, care vrea să dis­cute cu mine po­li­tică. E şo­mer,
arată mi­ze­ra­bil: a fost până anul tre­cut procuror ge­ne­ral
al par­che­tu­lui. Mi‑e milă de el; Mo­canu însă mă trage de
mâ­necă să nu‑mi dau dru­mul. Îmi ex­plică apoi: „Nu
vezi, e şo­mer – ce crezi, din ce tră­ieşte. E agent!“ Stu­pid.
Pare‑mi‑se că se înşală. Trist e că a ob­ser­vat şi m‑a pă­ră­sit.
Râ­dem. Enescu a lu­ne­cat şi în că­dere a strâns mâna
în care avea muş­ta­rul. Îşi şterge de­ge­tele în iarbă şi în­
jură. Toţi sun­tem foarte mul­ţu­miţi; avem o re­zervă de
4 sti­cle de bere, deşi la be­ră­rie s‑a ter­mi­nat tot sto­cul.
Cine a pu­tut, a cum­pă­rat. Toată cher­meza s‑a com­
pro­mis din ca­uza goa­nei după ali­mente. „Ce per­ver­si­
tate, con­stată Nego, te ţine două luni fără bă­ut­ură şi
carne, îţi ex­cită apoi pofta prin ne­o­bră­za­rea opu­lentă a
vi­tri­ne­lor, ca apoi să te oblige să urci în no­roi şi ploaie
până la pă­dure, ca să te sa­ture pe un preţ pen­tru care pu­
teai foarte bine să te duci la orice re­sta­u­rant din oraş.“
Co­bo­râm. Se face se­nin. Enorm de multă lume pe
străzi. Niciun strop de bă­u­tură în oraş – ni­mic de
mân­care. Vine Nicu1 la mine; n‑avem chef să dis­cu­tăm,
1
Nicolae Balotă (n. 1925), eseist, critic, istoric şi teoretician
literar.
134 ION D. SÎRBU

sun­tem de­pri­maţi până la moarte. „Dum­ne­ze­ule, unde

am ajuns!“
L‑am în­tre­bat dacă ştie vreo no­u­tate.
– „Da, închipuieşte‑ţi, pri­zo­ni­e­rii care se re­în­torc la
ame­ri­cani sunt «in­fec­taţi» (de­clară co­man­da­men­tul
aliat) de co­mu­nism.“
Joi1 – scenă pe­ni­bilă cu B[laga].
Mi‑a pro­mis că‑mi dă ul­tima tra­du­cere din Go­ethe:
o ele­gie (Marienbaden – pare‑mi‑se), spre a o tran­scrie la
ma­şină. Glu­meam… Îi zic: „Voi bate mai multe exem­
plare. Îmi păs­trez unul – iar ce­le­lalte le pun în co­merţ.
Sunt si­gur că vor avea multă tre­cere.“
– Crezi?, îmi spune el.
– Sunt con­vins. Dar dacă mi‑aţi da voie să vă mul­ti­
plic şi să le vând (la ne­gru), po­e­zi­ile d‑voas­tră „pos­tume“
(am spus acest cu­vânt con­şti­ent oa­re­cum de nu­anţa is­to­
rică a ter­me­nu­lui), aş re­a­liza bani foarte fru­moşi.
– Cum ai zis? Pos­tume?
– Da!… în­ghe­ţa­sem. Mă pri­vea uluit, spe­riat, pa­lid.
– Groaz­nic! şopti şi se în­toarse spre geam.
Mi‑am dat seama că am gre­şit. Am în­cer­cat să re­par
ce se poate re­para.
– Am spus in­ten­ţionat aşa, pen­tru că – cre­deţi‑mă –
am im­pre­sia că am mu­rit cu to­ţii în 1945 – şi că tot ceea
ce am scris de atunci e oa­re­cum „pos­tum“.
– Ştiu, te în­ţe­leg, însă to­tuşi e groaz­nic. Nu­mai gân­
dul că…
Avea o voce scă­zută, gravă. Mi‑era frică să nu în­
ceapă să plângă. Stă­tea cu spa­tele la mine – şi sim­ţeam
că su­feră.
1
Este vorba de 30 aprilie 1953.
 JURNAL. 1952-1953 135

– Să plec, dom­nule pro­fe­sor?

Nu se în­toarse.
– Vino mâine pe la mine.
Am ie­şit în vâr­ful pi­cioa­re­lor din bi­roul său.

3.V[.1953]
Di­mi­neaţă ce­ţoasă. Des­chid gea­mu­rile, as­pir adânc
ae­rul umed al nop­ţii tre­cute. Seara, am ci­tit până târ­ziu
din Odi­seea. Toată noap­tea m‑am agi­tat ca un Telemach
în ju­rul pre­ten­den­ţi­lor. Am vi­sat – nu ştiu în ce or­dine
de idei – şi mor­mân­tul bu­ni­cu­lui meu. Dar parcă avea
alt nume.
M‑am tre­zit azi cu o poftă oarbă de a munci. Vreau
să dau gata până la sfâr­şi­tul lu­nii „po­ves­tea cu doi an­al­
fa­beţi“ – mes­china mea în­cer­care de a câş­tiga ceva bani
(la ne­gru).
Nu mai am pe mâine nici bani de ţi­gări. Azi vom
mânca sa­lată de mă­criş – cu slă­nină.
– Ieri, as­cul­tat toate pos­tu­rile. Ni­mic. Am în­ghi­ţit o
con­fe­rinţă des­pre li­ber­ta­tea re­li­gi­oasă în Ame­rica şi alta
des­pre „cum func­ţi­o­nează sin­di­ca­tul plumbarilor“.
În­colo, ace­laşi efort de a ne lă­muri „că nu e bine în
co­mu­nism“.
Ca şi când asta ne lip­seşte nouă.
În cu­rând, se va vorbi des­pre noi la tre­cut – ca şi des­
pre bi­e­tele ţări bal­tice.
– Laos‑ul e în­con­ju­rat. Re­gele re­fuză să fugă. Stă în
tem­plu cu tot per­so­na­lul său. Are toată în­cre­de­rea că Bud­
dha‑ul de aur al ca­pi­ta­lei sale va salva până la urmă ora­şul.
Toată In­do­china e în flă­cări.
136 ION D. SÎRBU

Ame­ri­ca­nii au re­dus chel­tu­ie­lile de în­ar­mare. Eu­ro­pe­

nii se pre­gă­tesc să‑i imite. Franţa e pa­ra­li­zată în pro­pria sa
in­de­pen­denţă (nu poate ac­ţiona pen­tru că e slabă – şi nici
aju­tor nu cere, fi­indcă e mare pu­tere) – Ger­ma­nia şan­ta­
jează pe ches­tia în­ar­mă­rii sale – An­glia e fe­ri­cită, pen­tru
că nici­o­dată o po­li­tică de echi­li­brare a Eu­ro­pei n‑a fost
mai ren­ta­bilă ca acum.
Nu­mai speakerii noştri se mai agită; le e dor de ţară.
Ne pro­mit li­ber­tate şi in­de­pen­denţă. Dar pe când?
Nicio vorbă des­pre asta.
– Discursul lui Ike l‑a gă­sit atunci toată lu­mea ca
având un oa­re­care ton ul­ti­ma­tiv. Nu mai poate urma un
alt discurs; e ne­voie de ac­ţi­une de astă dată. Dacă ni­mic
nu se în­tâm­plă, atunci toată is­to­ria este ra­tată, atunci s‑a
co­mis acea cru­ci­ală în­toar­cere a lu­mii. Dum­ne­zeu în­suşi
e pier­dut, ne­cum ome­ni­rea sau ome­nes­cul. Nici mie
nu‑mi ră­mâne alt­ceva de fă­cut de­cât să urăsc până la
moarte pe cei care mi‑au tră­dat via­ţa.

12.V.1953
– Spec­trul urât al foa­me­tei. De două săp­tă­mâni e‑un
frig cum­plit. Fa­cem foc în ca­meră. Plouă ca în no­iem­brie,
mă­runt, rece. Nu se mai gă­seşte pâine – oa­me­nii se bat la
îm­păr­ţi­rea fran­ze­le­lor. Se vor­beşte că în Ger­ma­nia a nins.
Ţă­ra­nii vin în oraş – ca­ută dis­pe­raţi bă­u­tură. Ni­mic.
La­dea mi‑a spus azi că la Suceag e aşa o foa­mete în­cât:
„Închipuieşte‑ţi, câi­nii mei au în­ce­put să mă­nânce iarbă!“
B[laga] a îm­pli­nit 58 de ani. E con­şti­ent de grava sa
via­ţă; vor­beşte ca un în­ţe­lept – ne cân­tă­reşte cu dra­goste,
are ceva de preot bă­trân în fe­lul în care îşi ofi­ci­ază pă­re­rile.
 JURNAL. 1952-1953 137

Nego – e ab­sor­bit de „an­to­lo­gia po­e­ziei ro­mâne“ –

o an­to­lo­gie ul­tra­ra­fi­nată – fă­cută pen­tru uzul eli­te­lor
gus­tu­lui.
– Vi­zi­tat‑o pe Eta. Ca­mera ei are ceva în­căr­cat, ori­en­
tal. Mi se pare că fi­inţa aceasta se des­fă­şoară într‑o vo­lută
um­broasă – foarte în­de­păr­tată. Ca la un bu­ton de ra­dio,
une­ori îi prind fi­inţa pen­tru o clipă, apoi din nou, emi­si­
u­nea ei sub­ţire se în­de­păr­tează – piere. O în­carcă fru­
moa­sele ei li­nii, o în­carcă pă­mân­tean şi vul­gar.
– Mo­canu se în­soară (după ce a di­vor­ţat), Enescu se
lo­go­deşte, To­do­ran face în zi­lele aces­tea o ce­rere în că­să­
to­rie. Eu tră­iesc în ca­mera mică, aproape şi to­tuşi strein
de Gigi. Există în rit­mul acesta al re­la­ţi­i­lor din­tre oa­meni
o con­stantă in­di­fe­rentă şi crudă; evo­luăm fi­e­care cu des­
ti­nul său, mo­nade în­sin­gu­rate, îm­pinse de sus (sau din­
lă­un­tru). Ni­mic mai ciu­dat de­cât o în­tâl­nire a noas­tră;
du­mi­necă seara, eram cu to­ţii îm­pre­ună la noi. Pri­veam
prin fum gru­pu­rile for­mate; fi­e­care se an­ga­jase în dis­cu­
ta­rea pro­priei in­ten­ţii. Nu se as­cul­tau; mo­no­lo­gau. Sim­
ţeam fi­zic ceva de tra­iec­to­rie în li­nia fi­e­că­ruia: as­tre
unice con­dam­nate la o veş­nică (vai!) mo­no­to­nie.
– Dacă există un Dum­ne­zeu, …
Nu pot ter­mina această frază. Mă doare!
– Sit[uaţie] co­mică, ieri. Mo­canu avea un kg de vin
(f[oarte] prost) – ob­ţi­nut nu ştiu prin ce re­la­ţii com­pli­
cate. Ne‑am ho­tă­rât să‑l bem în trei. El, Nego şi cu mine.
Am in­trat într‑o câr­ciumă – chel­ne­rul îşi cu­răţa un­ghi­ile,
fe­meia de la casă cro­şeta – şi am ce­rut o sti­clă de si­fon.
Ne‑a ser­vit. Am scos vi­nul din geantă şi am tur­nat. Scan­
dal enorm: „To­va­răşi, aici nu se bea. E in­ter­zis. Dacă
138 ION D. SÎRBU

vine un con­trol? O să zică că noi v‑am dat vin as­cuns.

Ie­şiţi ime­diat. Chem po­li­ţia“ etc.
Am ie­şit, râ­zând. Nego zi­cea: „Nici în bi­se­rică nu
s‑ar fi fă­cut un ase­me­nea scan­dal.“
Am băut vi­nul sub o poartă.
– Ni­mic mai scâr­bos şi mai ne­sin­cer, în emi­si­u­nile de
ra­dio, de­cât me­sa­gi­ile po­pi­lor din Lon­dra sau Ame­rica.
Au ceva ief­tin, de­ma­go­gic, în ton – un mod onc­tuos şi
fals de a pre­dica. Lim­ba­jul, ab­so­lut in­fec­tat de ter­mi­
nolo­gie co­mu­nistă. Doar sca­u­nul e schim­bat. „Frrraţi
rrromâni…“ Brrr!
– Mar­cel de Corte1 (Liège), Philosophie des moeurs
contemporaines: „L’homme façonné par la civilisation
contemporaine est atteint d’un déséquilibre foncier qui
sépare brutalement en lui les éléments complémentaires
de sa nature: l’âme et le corps, l’esprit et la vie, la raison
et la sensibilité – et il tente à surmonter en construisant
par lui même, sans recourir à un ad­ju­vant supérieur, à
aucune transcendence, une unité artificielle, faite de
subterfuges, de palliatifs et d’idéologies de toute espèce,
destinés à couvrir une fissure irrémédiable!“ Aver­tis­ment
de l’auteur. 2
1
Marcel de Corte (1905–1994), filosof belgian.
2
Omul modelat de civilizaţia contemporană este atins de un
dezechilibru funciar care separă în el brutal elementele comple‑
mentare naturii sale: sufletul şi corpul, sufletul şi viaţa, raţiunea
şi sensibilitatea – şi el încearcă să depăşească această situaţie con‑
struindu‑se prin el însuşi, fără să recurgă la un adjuvant superior,
la vreo transcendenţă, o unitate artificială, făcută din subterfugii,
din paliative şi ideologii de orice fel, menite să acopere o fisură ire­
mediabilă! Avertismentul autorului (fr.).
 JURNAL. 1952-1953 139

– rien de plus irrationnel et de plus passionné que la

raison détachée de la vie; rien de plus rationnel et de plus
in­co­lore que la vie séparée de la raison.1

15.V.1953
Nu mai pu­tem spera. Im­po­tenţa Apu­su­lui ne apare
atât de evi­dentă, în­cât sim­plul efort al Ame­ri­cii de a‑şi
im­pune po­li­tica se iz­beşte, îna­inte de ruşi, de un ne­sfâr­
şit front al la­şi­tă­ţii şi mes­chi­nă­riei An­gliei şi Fran­ţei.
Chur­chill a ţi­nut un discurs de po­li­tică ex­ternă. Nu
l‑am au­zit – dar am sim­ţit că ceva rău s‑a spus. Am în­tâl­
nit doi amici – bol­navi parcă. Aveau ceva din ae­rul frun­
ze­lor crude atinse de în­gheţ.
– Ce e, în­treb eu?
– Nu ştii? Chur­chill a vor­bit!
– Ei şi?
– Păi da – dar a spus că tre­buie gă­sită o cale de în­ţe­le­
gere cu Ru­sia, că tre­buie res­pec­tată şi zona ei de securi­
tate, oa­re­cum – prin anume ga­ran­ţii.
Groaz­nic. Alu­zia cu zona de securi­tate ne pri­veşte di­
rect. Ru­şii ne nu­mesc: „cor­do­nul lor de securi­tate“.
A mai fă­cut alu­zie, por­cul, la în­ţe­le­geri co­mer­ci­ale
echi­ta­bile în­tre Apus şi Ră­să­rit. Niciun cu­vânt des­pre
noi, des­pre mi­li­oa­nele de de­ţi­nuţi din la­găre, care, cu su­
fle­tul la gură, au aş­tep­tat ca el să iasă la ale­geri. An­glia, în
po­li­tica ei, a de­ve­nit ci­nică, pă­ră­sind, pare‑mi‑se, orice
nu­anţă de mo­rală in­ter­na­ţională. Un şef de stat con­sti­tu­
ţional, creş­tin, să spună că: „o mi­tu­ire e pre­fe­ra­bilă unui
1
Nimic mai iraţional şi mai pasionant decât raţiunea detaşa‑
tă de viaţă; nimic mai raţional şi mai incolor decât viaţa separată
de raţiune (fr.).
140 ION D. SÎRBU

asa­si­nat“ (vor­bind de pro­pu­ne­rile fă­cute avi­a­to­ri­lor co­

re­eni de a evada cu avioa­nele ru­seşti).
Ieri, Attlee1 a în­ju­rat Se­na­tul ame­ri­can. Acum se vor­
beşte de scuze, ex­pli­ca­ţii, ier­tări.
La Panmunjon – tra­ta­tive ne­sfâr­şite. Ame­ri­ca­nii au
130.000 de oa­meni pier­deri şi dis­cută, şi – mi se pare –
sunt ab­so­lut fe­ri­ciţi că pot dis­cuta. Nicio vorbă des­pre
pro­gra­mul zgo­mo­tos al lui Ike, anun­ţat în pri­mul discurs:
„De­nun­ţa­rea pac­te­lor se­crete, pri­vi­toare la noi.“ Vân­duţi
în se­cret, min­ţiţi ani de zile, mi­li­oane de oa­meni, stri­viţi
cu spe­ranţe, au um­plut de dra­gul unor de­şarte spe­ranţe
în­chi­so­rile, alte mi­li­oane de im­be­ci­li­zaţi, re­duşi la tă­cere
şi răb­dare, si­liţi să aş­tepte mult pro­misa zi a eli­be­ră­rii şi a
răz­bu­nă­rii, pen­tru ca acum, în cea­sul ul­ti­mei spe­ranţe, să
aflăm că An­glia vrea să ad­mită China co­mu­nistă, vrea să
în­cheie tra­tate co­mer­ci­ale cu ru­şii, se opune ter­me­nu­lui
de „cor­tina de fier“, ne re­cu­noaşte ta­cit ca fă­când parte
din zona de in­flu­enţă a Ru­siei, în­jură şi sa­bo­tează pe ame­
ri­cani, frâ­nează pe nemţi, încurcă po­li­tica în co­lo­nii.
Dum­ne­zeu să‑i răs­plă­tească.
Cu dra­gos­tea mea pen­tru Franţa am li­chi­dat de
mult. E o babă stu­pidă care îşi con­sumă în­treaga ener­gie
pen­tru ca să‑şi sal­veze apa­ren­ţele de „mare pu­tere“. Dar
An­glia – Al­bi­o­nul per­fid? Aş dori din su­flet să ajung
Co­mi­sar de con­trol în Lon­dra şi să‑i în­văţ co­mu­nism pe
ra­fi­na­ţii gen­tle­meni.
– Dis­pe­ra­rea e to­tală. Chiar şi cei mai op­ti­mişti vor­
besc de 3–4 ani, even­tual, şi nu se ştie cum.
1
Lord Clement Richard Attlee (1883–1967), om politic bri­
tanic, lider al Partidului Laburist din Marea Britanie (1935–1955),
prim‑ministru (26 iulie 1945 – 26 octombrie 1951).
 JURNAL. 1952-1953 141

– Foa­me­tea ia pro­por­ţii groaz­nice. Mă­nânc o dată pe

zi, la can­tină: ieri a fost: 1) apă cu fi­dea; 2) sa­lată fi­artă cu
o fe­li­uţă de inimă de vacă. To­tul fără pâine. Seara, am
mân­cat pâine cu un­tură şi un ceai. Azi‑di­mi­neaţă, ni­
mic: aş­tept să vină gazda cu pâi­nea pe car­telă.
– Vi­sez urât noap­tea. Am sta­rea su­fle­tească a omu­lui
care a aflat că e incura­bil bol­nav. Orice fac, orice în­tre­
prind, um­bra dis­pe­ră­rii mă ur­mă­reşte. Abia acum în­ţe­
leg ce în­seamnă să nu mai speri. Acum [îi] în­ţe­leg pe
ruşi – şi pri­cep de [ce] pot urî atâta. Şi în mine se coace
o ură groaz­nică, o ură de moarte îm­po­triva ce­lor ce m‑au
pă­ră­sit, după ce ani de zile m‑au min­ţit.
I‑am spus lui B[laga]: „Sun­tem aici ca nişte co­pii pă­ră­
siţi de in­gra­ti­tu­di­nea laşă a pă­rin­ţi­lor. Dacă vom ajunge
mari, nu aş­tep­tăm alt­ceva de­cât să‑i scui­păm o dată în­tre
ochi pen­tru toţi anii aceş­tia pe care ni i‑ar fi pu­tut salva.“
De­cre­pi­tu­di­nea co­lec­tivă era frâ­nată până acum de
op­ti­mis­mul ce­lor care spe­rau. Ştiu oa­meni care ci­teau,
creau, se pre­gă­teau pen­tru in­sta­u­rare. Au ră­mas în vânt:
um­blă prin oraş după spirt de­na­tu­rat ca să se îm­bete. Iar
masa, slo­bo­zită în voia ei, alu­necă din ce în ce mai re­
pede spre to­tala im­be­ci­li­zare de fur­ni­car.
Ni­meni nu va mai pu­tea opri des­tră­ma­rea aceasta.
Go­ethe
CUVINTE ORPHICE
(De­mon)
Pre­cum în ziua, care‑aces­tei lumi te dete
Sta soa­rele să‑ntâmpine‑n sa­lut pla­nete,
Tu ai cres­cut me­reu, pri­el­nic spre îm­pli­nire
mâ­nat de le­gea ta, pe că­ile vie­ţii.
142 ION D. SÎRBU

Aşa eşti ne­voit să fii, şi nu‑i scă­pare.

Ast­fel Si­bi­lele grăit‑au şi Pro­fe­ţii.
Pu­tere nu‑i, nici timp să sfarme pe sub boltă
Ti­pa­rele, ce vii şi tai­nic se desvoltă.
16.V. ’953  Lu­cian Blaga1

20.V.’953
Ter­mi­nat ieri‑noapte Herm­ann şi Dorothea. Po­e­mul
mi‑a plă­cut mult; deşi am gus­tat oa­re­cum se­pa­rat ceea
ce este epic în el: Po­e­zia mi se pare un adaos inu­til al na­
ra­ţi­u­nii. Na­ra­ţi­u­nea tre­buie să fie fru­moasă – ea nu are
ne­voie de în­fru­mu­se­ţare spe­ci­ală.
Un cri­tic de as­tăzi ar spune des­pre Herm­ann şi
Dorothea: „Este ex­pre­sia men­ta­li­tă­ţii de clasă a bur­ghe­
ziei să­teşti.“
N‑am în­ţe­les de ce fi­e­care ca­pi­tol poartă ca ti­tlu nu­
mele unei muze!
Mă apuc acum de Dichtung und Wahrheit .
– Ci­tit ieri – răs­foit mai mult – opera com­pletă a lui
Vla­huţă. Mi se pare un scri­i­tor care în po­e­zie adul­mecă
ur­mele lui Emi­nescu – iar în proză în­cearcă să fie un
Ca­ra­giale – dar nu re­u­şeşte. Nu e vin, e şpriţ: şi nici cu
prea mult si­fon.
Mi se pare ri­di­col – la un scri­i­tor me­di­o­cru – con­ti­
nuul efort de a se con­si­dera un izo­lat şi un su­pe­rior, în
me­diul său.
– Ieri am vi­zi­tat ate­li­e­rul (!?) lui La­dea. Mai bine zis
ca­mera în care îşi are de­po­zi­tate o parte din lu­crări. Am
do­rit să‑i arăt Ve­rei (care ma­ni­festă dorinţi foarte acute
1
Semnătura olografă.
 JURNAL. 1952-1953 143

de cum­pă­ră­toare) câ­teva lu­crări, în spe­ranţa că voi re­uşi

să vând ceva până la urmă.
Vera a ve­nit – ele­gantă, su­plă, zgo­mo­toasă – dar a
agă­ţat de pe drum un oa­re­care evreu – den­tist şi snob.
Mi‑a stri­cat toată ziua.
– Ştii, îmi spune tâ­nă­rul, m‑am apu­cat de sculp­tură.
De două luni mo­de­lez; nu‑ţi dai seama ce lu­cruri dră­
guţe am fă­cut. Am o uşu­rinţă fan­tas­tică în muncă…
Să vii să‑mi vezi lu­cră­rile…
Stă în faţa bi­bli­ot­ e­cii mele şi sus­pină: „Vai de când caut
eu un Ro­din? Nu ştii un­deva de vân­zare unul?“ Sau…
„Ştii, mie nu‑mi place Goya (?!); pre­fer pe Van Gogh!“ (Îţi
vine să în­ne­bu­neşti.)
La La­dea, a de­ve­nit grav: poza omu­lui care se pri­cepe
la con­tem­pla­ţii. A pi­păit, a mă­su­rat, a aran­jat lu­mina (ca
un fo­to­graf pro­fe­si­o­nist). A strâm­bat din nas, ici şi colo –
pe urmă, s‑a pro­nun­ţat: „As­tea două îmi plac; re­stul sunt
gre­şite ca con­cep­ţie.“
Vera – ca o şam­pa­nie. Fierbe, se re­varsă. Are fe­meia
aceasta o in­con­stanţă fer­tilă a ima­gi­na­ţiei – o in­con­
stanţă care o face să fugă me­reu de la o temă la alta; po­
ves­teşte o por­că­rie des­pre ci­neva, apoi aprobă cu o frază
(gravă, se­ri­oasă, cân­tă­rită) o apre­ci­ere de formă, fă­cută
de den­tist – re­vine din nou la pro­blema amo­ru­lui, sus­
pină, o să­rută pe Gigi („ce proaste sun­tem noi fe­me­ile,
nu‑i aşa dragă!“), ci­tează un vers din Rilke, cu ochii în­
chişi, trans­por­tată, po­ves­teşte apoi ce a „dis­cu­tat“ cu so­
ţul ei azi‑noapte, se în­fu­rie îm­po­triva in­gra­ti­tu­di­nii fii­cei
ei, Doina, care nu vrea să se mă­rite, deşi are în pers­pec­
tivă o par­tidă ex­ce­lentă – se opreşte din frază, ca spe­ri­ată,
pri­veşte un ta­blou şi ex­clamă „ce mână splen­didă, uite ce
efect sub­til al de­ge­te­lor!“, se trân­teşte pe di­van, ca­ută
144 ION D. SÎRBU

chi­bri­tu­rile, apoi mă în­treabă în­gri­jo­rată „când scă­păm

de ăş­tia“ – dar nu as­cultă ce‑i spun (nici nu‑i spun ni­
mic) şi trece la o altă temă. Şi tot ce spune are miez, pre­
simţi o oa­re­care se­ri­o­zi­tate în ca­lei­do­sco­pul spi­ri­tu­lui ei.
Ceea ce însă o face obo­si­toare, dându‑i chiar un aer de
vul­ga­ri­tate su­per­fi­ci­ală – de mondenism cul­tu­ral – este
toc­mai această goană a ei în ju­rul pro­ble­me­lor – un fel de
cursă cu ob­sta­cole spi­ri­tu­ale. Abia după ce a ple­cat, poţi
să‑i cerni pre­zenţa şi va­loa­rea: şi tre­buie s‑o re­cu­nosc, mă
cu­ce­reşte la ea această gra­tu­i­tate lu­xu­ri­antă cu care se
des­fă­şoară, cu care inundă lu­mea.
I‑am spus (ve­nise vorba de vin, de bă­u­tură şi be­ţivi):
„Uite, Vera, tu ai în sânge, în per­ma­nenţă, un strop de
al­cool. Vor­beşti, te în­căl­zeşti, muşti – exact cum faceam
noi, cei­lalţi, după două pa­hare de vin bun.“
– Oh, lasă‑mă! Sunt plic­ti­sită. Vreau să gă­sesc (ca şi
Kle­ist) un băr­bat care să moară cu mine. La un ho­tel –
sau (în­cepe să vi­seze) un­deva sus, la munte, în­tre brazi.
Ştii… (ur­mează o amă­nun­ţită de­scri­ere al­pină).
O în­tre­rup.
– Cum, şi până acum nu ai gă­sit un ase­me­nea băr­bat?
– Nu, închipuieşte‑ţi. Toţi îmi pro­pun nu să moară,
ci să tră­iască cu mine!
Râde. Are o li­nie vul­gară a bu­ze­lor – dar gâ­tul şi ochii
(deşi are 46 ani) sunt de o stră­lu­ci­toare fru­mu­seţe.
Mă ia de braţ.
– Vreau să plec cu tine în Ita­lia. Şi am să plec, să ştii…
Îşi re­vine, o ia şi pe Gigi de braţ: „Dar fără tine n‑aş pleca,
draga mea. Ştii ce, mer­gem nu­mai noi două. Pe băr­baţi,
să‑i ia dracu…“ Evreul meu mă în­treabă dacă nu am
vreun al­bum de „Maistrovici“. „Meštrović“, poate!?
 JURNAL. 1952-1953 145

– Ştiu, ştiu, îmi zâm­beşte în­gă­du­i­tor. Dar mi se pare

că se pro­nunţă Maistrovici.
– Aha! Îi răs­p und că nu am niciun al­b um de
„maistrovici“.
Den­tis­tul a aprins ra­dio‑ul. Re­cu­noaşte o me­lo­die:
„Ravel“ – zice şi flu­ieră tema. Îi place Bo­ur­delle:
– Uite cam în ge­nul acesta aş vrea să sculp­tez!
Mi se pa­ra­li­zează cre­ie­rul, îmi vine să urlu. Nu ob­
servă, răs­fo­ieşte calm şi pre­ţios, foaie după foaie. Mă în­
treabă dacă nu am lupă – n‑am – el are una, sti­clă de
Jena, a cum­pă­rat‑o de la doc­to­rul Ste­in­berg, cu 1.000
lei, „dar ştii, o mi­nune de len­tilă – să vii s‑o vezi“ – mă
în­treabă apoi dacă îl cu­nosc pe Dr. Ste­in­berg. – Nu‑l cu­
nosc. – „Are o bi­bli­o­tecă ceva mai mare ca a d‑tale, dar
ştii, vo­lume una şi una.“
Vera îmi vor­beşte des­pre proza lui He­ine. Nu o cu­
nosc. Îmi pro­mite să mi‑o facă ca­dou, să mi‑o îm­pru­
mute. Şi exaltă: „Po­e­zia sa e un fleac, o por­că­rie (îi place
acest cu­vânt), proza însă e dum­ne­ze­iască.“
Tâ­nă­rul – a ter­mi­nat şi pe Ro­din – ex­clamă: „Îmi
place foarte mult sta­tuia lui Vic­tor Hugo! Se spune că
ideea i‑ar fi dat‑o scri­i­to­rul în­suşi, în timp ce poza.“
Vreau să‑l con­tra­zic – mi se pare că Hugo a mu­rit
îna­inte ca Ro­din să se apuce de sta­tuie. N‑are însă rost –
e atât de în­cân­tat de acest amă­nunt.
Din nou îmi in­ven­ta­ri­ază bi­bli­o­teca. E ora 10 – le­şin
de foame. Dacă mai gă­seşte un al­bum, sunt pier­dut. No­
ro­cul meu, Vera cască. Se ri­dică. Se pre­gă­tesc de ple­care.
Eu agit ne­răb­dă­tor în­tre de­gete cheia de la uşă. Den­tis­tul
îmi scru­tează ta­blo­u­rile: „Aa! – ai un Harşia1?“
1
Teodor Harşia (1914–1987), pictor, reprezentant al realis‑
mului socialist.
146 ION D. SÎRBU

– Da, re­plic eu, dar e foarte slab! Nu me­rită să te uiţi

la el.
– Ia să ve­dem?
Vera, îm­bră­cată, aş­teaptă. Cască din nou, dis­pe­rată şi
co­mică. Face semn pe la spa­tele tâ­nă­ru­lui: ce să fac, nu‑s
eu de vină! El îmi exa­mi­nează ta­bloul, îl pi­păie, strânge
din ochi, se apro­pie, se de­păr­tează, îmi arată o pată al­bas­
tră şi zice: „Hm, ce pro­stie!“…, apoi con­chide:
– Să ştii de la mine, nu e prost de­loc. Ici‑colo, pasta
e ra­tată, dar com­po­zi­ţia e re­u­şită. Uite, pe­tele aces­tea
îmi amin­tesc, stai… de cine… de…
– Van Gogh – îl ajut eu.
– Nu de Van Gogh…, ci de – se uită în raf­tul cu al­
bume şi cu­lege re­pede un nume… ci de Mu­rillo…
Nu mai pot. Am mu­rit. În via­ţa mea, nu voi mai în­
drăzni să apre­ciez o operă de artă.
Le dau dru­mul. Afară e o seară mi­nu­nată de pri­mă­
vară: po­mii sunt în floare, luna stră­lu­ceşte, nu bate vân­
tul şi ci­neva – la că­mi­nul de vis‑à‑vis – cântă din flaut.
Vera ex­clamă:
– Ce seară di­vină! Aş vrea să fac pro­stii as­tăzi.
Den­tis­tul îmi ţine mâna, moale şi umed.
– „Să vii să‑mi vezi lu­cră­rile. Cum îţi spun: nu sunt
de­cât un sim­plu ama­tor, abia de 3 luni am în­ce­put, dar
am o dex­te­ri­tate…! Ai să vezi. Te sa­lut. Şi să ştii că
Harşia‑ul tău e fru­mos. Voi mai veni să‑l văd.“

Cluj, 21.V.[1953]
(Pa­gini să­rite – le com­ple­tez acum în fugă)
– la bi­lete – d‑şoara cea co­modă
– la 1a bere – chif­tele obli­ga­to­rii
 JURNAL. 1952-1953 147

– la a 2a bere – ţa­pii spi­ri­duşi (um­blă în două pi­cioare)

– scena cu ce­fe­ris­tul care are nu­mai o mână – şi 3 lei
– În­cer­ca­rea de mi­tu­ire (a chel­ne­ru­lui) „Aa, va­să­zică
nu mai aveţi bere?“
– Nos­tal­gii: unul la casă po­ves­teşte: „Pe vre­muri, la
Bucureşti, pri­meai un sandwich gra­tuit, nu­mai să bem
o bere.“
– Unu care face so­co­teala – o bere = 1 leu (de fapt o ½
de bere). Un leu egal a 10 parte din sa­la­riu. Eu mun­cesc
8 ore. Deci, o bere (½ bere) mă costă ¾ de ceas. Just.
– Ţă­ranca cu salamu[l] – nu are 37 bani – i se dă de
2 lei şi i se re­ţine re­stul. Fac eu scan­dal – şi mi se
răs­punde:
– Dar când am lipsă la casă – din 10 lei pe zi – d‑ta
vii să plă­teşti în lo­cul meu?
– Nu!
– Atunci, fă bine şi taci!
– 4 me­se­ri­aşi sin­guri, beau. Ar mai bea! Dis­cută des­
pre sa­la­riu.

Că­lă­to­ria
– Apu­sul peste Cluj
– ae­ro­dro­mul So­me­şeni
– ideea unui drum care pleacă în cos­tişă, în ne­cu­nos­
cut. O nu­velă: Dru­mul!
– Dacă voi pu­tea – voi lupta din răs­pu­teri, pen­tru
plan­ta­rea – îm­pă­du­ri­rea – dea­lu­ri­lor sterpe din Câm­pie.
– Pe­tele de lut care apar par o pe­cin­gine sus­pectă în
obra­zul verde al dea­lu­lui
– bi­vo­liţe, pă­lă­rii de paie, ce­fe­rişti som­no­roşi, se­mă­
nă­tori să­raci, în văi, nă­mol şi pa­pură
148 ION D. SÎRBU

– Ex­tra­or­di­nar de fru­mos ce­rul pro­iec­tat pic­tu­ral

peste pers­pec­tiva se­veră a stâl­pi­lor de te­le­graf
– Cântă seara gre­ieri – zboară că­ră­buşi, pă­mân­tul
mus­teşte.
Ziua apare ca un act tea­tral. Cade Cor­tina.
– Re­iau Thaïs de A. France. Sunt la ca­pi­to­lul în care
dis­cută fi­lo­so­fie la un ban­chet.
– Cântă gre­ie­rii – seară de pri­mă­vară. Trece o fată –
face semne că­tre tren – nu e fru­moasă, dar e tâ­nără.
Plânge un co­pil. Cântă nişte sol­daţi. Pe dea­su­pra, no­rii
îmi apar ca nişte fan­tas­tice pete de tuş al­bas­tru pe o
mătasă chi­ne­zească par­fu­mată.
– Sol­da­ţii care cântă – lălăie vul­gar. Nu‑mi plac cân­
te­cele popu­lare cân­tate de po­por.
– Stăm la o haltă. În câmp. Mă gân­desc la So­me­şul
care cade – la cas­cadă – şi la pes­că­ru­şul acela pro­fi­lat sin­
gu­lar pe ce­rul fu­mu­riu al ora­şu­lui.
– Con­duc­to­rul – un ca­rac­ter: gă­u­reşte bi­le­tele, dă
re­la­ţii pro­fe­sionale des­pre le­gă­turi şi so­siri – dar vor­beşte
(gra­tuit) tot tim­pul des­pre: „N‑a plo­uat des­tul, ar mai
tre­bui un pic de ploaie, nu‑i des­tul de cald. Pen­tru grâu
încă merge… dar po­rum­bul…“ A ră­mas ţă­ran…
– Vera mi‑a po­ves­tit o scenă fa­mi­li­ală in­te­re­santă:
certându‑se cu so­ţul ei, s‑a mu­tat într‑o ca­meră izo­lată din
casă – o ca­meră cu in­trare se­pa­rată: „Într‑o după‑masă,
îm­pru­mut ca­mera unui pri­e­ten, care are o com­bi­na­ţie.
So­ţul meu asistă la toate zgo­mo­tele unui amor fur­tu­
nos – con­vins că sunt eu cea care mă bucur din­colo de zi­
duri. La un mo­ment dat, nu­mai poate su­porta – sparge
uşa – şi… îţi poţi în­chi­pui stu­poa­rea.
To­tul se ter­mină cu un chef. Cul­mea e însă că eu de
fapt… în după‑masa aceea am fost un­deva… şi…“
 JURNAL. 1952-1953 149

– Sun­teţi nişte proşti, voi băr­ba­ţii…

– Sun­tem, con­chid eu.
21.V.’953
– Peste tot, azi, în oraş. Coadă la pâine, coadă la orez,
coadă la bere.
Foa­me­tea ia pro­por­ţii. Am pri­mit alal­tă­ieri sa­la­riul,
am achi­tat da­to­ri­ile, şi azi nu mai avem niciun ban în
casă. Şi până la chen­zina cea­laltă mai sunt 14 zile.
– As­cult po­ves­tea co­le­gu­lui meu Bobancu, so­ţul pro­
fe­soa­rei de ma­te­ma­tică: „Fac ce­rere de pen­sionare, mi se
pro­mite to­tul, am anii ser­viţi, cer­ti­fi­cat me­di­cal („spre
no­ro­cul meu, ul­ti­mul exa­men la plă­mâni e atât de ca­
tego­ric că nu se mai poate pune pro­blema mun­cii la
mine“) – şi când ajung la cal­cu­la­rea pen­siei mi se co­mu­
nică (asta după doi ani de aş­tep­tare) că nu am drept la
pen­sie, pe baza de­cre­tu­lui Nr. 3. Ce de­cret?, în­treb eu.
Un de­cret, re­cent. Foş­tii ma­gis­traţi nu au drept la pen­sie!
Bine, dar eu sunt in­ca­pa­bil de muncă, sunt tu­ber­cu­los?
N‑avem ce face, de­cre­tul e ca­te­go­ric.
Acum, spune‑mi ce să fac. Din ce să tră­iesc…“
I‑am plă­tit două pa­hare de mo­no­pol verde. Scâr­boasă
bă­u­tură. Le‑a băut, s‑a în­mu­iat. L‑am dus acasă: pe drum
mi‑a tot vor­bit de sin­u­ci­dere. Plân­gea. Sunt si­gur că nu se
va sin­u­cide. N‑are pen­tru ce. Va muri şi aşa nu peste
mult. De foame şi de plic­tis.
– Co­lega mea I. strânge pâine de la cu­nos­cuţi, o usucă
pe cup­tor, face pa­chete de 10–15 kg şi le ex­pe­di­ază la
„bă­trâni“ – care n‑au car­telă şi nici pen­sie.
– O în­moaie în apă caldă şi apoi o mă­nâncă – îmi ex­
plică ea. Ce să fa­cem – nu‑i pu­tem lăsa să crape de foame.
 JURNALUL
UNUI JURNALIST
FĂRĂ JURNAL
i . g losse

CRAIOVA, 1983–1986
IARNA UNU: 1983–1984
 Toţi cei care îşi pierd în­cre­de­rea în Uma­ni­tate şi în Is­
to­rie – dacă nu alu­necă în apa­tia în­do­bi­to­ci­rii sau a ci­nis­
mu­lui ti­că­lo­şiei co­ti­di­ene – se în­torc (cu faţa sau pre‑faţa)
spre Dum­ne­zeu. Con­ti­nuă a subvieţui în um­bra Lui,
con­ti­nuă a subexista agă­ţaţi de o grindă din pluta na­u­fra­
gi­u­lui, con­ti­nuă chiar a face po­li­tică in­ter­na­ţională,
mon­di­ală, cos­mică, di­a­lo­gând di­rect cu El. Nu spre o
re­li­gie anume recurg, nici spre popi, pre­di­ca­tori, bi­se­rici:
ci di­rect spre Dum­ne­zeu, pe care îl iau ca mar­tor, ju­de­că­
tor, con­frate sau com­plice al imen­su­lui ca­ta­clism es­cha­
to­lo­gic la care asis­tăm ne­pu­tin­cioşi, cu du­blă me­lan­co­lie,
ală­turi de şar­pele şi de­mo­nul ca­sei şi al pa­triei.
*
Ar me­rita o piesă într‑un act. Tran­scriu din ex­ce­lent de
utila şi ac­tu­ala carte a lui Ser­giu Pa­vel Dan (să fie fiul lui
Pa­vel Dan?), Vi­sul lui Sci­pio: Is­to­ria Ro­mei ca po­veste fi­lo­
so­fică.1 (Pă­cat că e scrisă pe alocuri, parcă anume, con­
fuz, pă­cat că îi simt pa­gi­nile rupte în re­dac­ţie.) Tran­scriu
de la pa­gina 200:
1
Sergiu Pavel Dan (n. 1936) este fiul scriitorului Pavel
Dan (1907–1937). Volumul citat a apărut la Editura Dacia,
Cluj‑Napoca, 1983.
156 ION D. SÎRBU

„Con­tes­tând [Apollodor din Da­masc, n.n.] odată, în

chip jig­ni­tor, com­pe­tenţa ar­tis­tică a lui Hadrianus (îna­
in­tea pre­lu­ă­rii pu­te­rii su­preme), si­ri­a­nul a fost exi­lat,
după în­scă­un ­ are, drept re­pre­sa­lii. Când i s‑a ce­rut, mai
apoi, opi­nia asu­pra pla­nu­ri­lor unui tem­plu con­ce­put de
îm­pă­rat, iar răs­pun­sul ex­celă, de ase­meni, prin ire­ve­
renţă, se­me­ţia i‑a fost fa­tală ar­hi­tec­tu­lui…“

*
Bu­nul meu pri­e­ten Can­did 1 (cu care mă în­tre­ţin de­se­
ori, fi­ind cel mai re­u­şit al­ter ego al meu) este de pă­rere că
is­to­ria re­ală a se­co­lu­lui nos­tru nu se va pu­tea scrie nici­o­
dată: imen­si­ta­tea do­cu­men­te­lor şi anti‑do­cu­men­te­lor vor
face ca acest se­col, cel mai tra­gic din is­to­rie, să dis­pară din
lanţ. (Un îm­pă­rat chi­nez, pare‑se, a spus: „Ajunge să dis­
trugi un se­col şi dis­pare în­tre­gul lanţ al tim­pu­lui…“)
Dacă to­tuşi, zice Can­did, se va scrie, peste 1000–
1500 de ani, cro­nica aces­tui veac XX, ea va fi li­pită de
Evul Me­diu, ca o con­ti­nu­are a pe­ri­oa­de­lor chi­nu­ite de
dog­ma­tism, in­chi­zi­ţii, ciumă, nă­vă­liri bar­bare, lupte
fra­tri­cide în­tre pa­pa­li­tate şi re­gii fe­u­dali, în­tre ghelfi şi
ghi­be­lini, ca­to­lici şi pro­tes­tanţi…
Re­naş­te­rea şi Aufklärung2‑ul sunt faze spre care tin­
dem, pe care le aş­tep­tăm. Ele al­că­tu­iesc mie­zul spe­ran­
ţelor le­gate de vi­i­tor. Deşi… ca­u­zele în­tu­ne­re­cu­lui
„lu­mi­nos“ de as­tăzi, zice Can­did, tre­buie că­u­tate în nai­
vi­ta­tea ra­ţiona­li­tă­ţii noas­tre şi în ilu­zi­ile de cu­noaş­tere
pa­ra­no­ice în care am in­trat odată cu pri­mele des­co­pe­riri
şi in­ven­ţii şti­in­ţi­fice.
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
2
Iluminismul (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 157

*
Dis­cut, în vis, cu procuro­rul mi­li­tar. Sun­tem pri­e­teni,
ne plim­băm de braţ prin zarcă, gân­dim li­ber to­tuşi.
Con­ver­săm.
Îmi spune: „Tre­buie să ajun­gem acolo, în­cât ce­tă­ţe­nii
con­şti­enţi să fie cu­prinşi de cea mai adâncă şi ul­timă fe­ri­
cire, atunci când li se per­mite ci­ti­rea co­ti­di­ană a ar­ti­co­le­
lor din Co­dul Pe­nal… Ce a fost, la în­ce­pu­turi, Bi­blia,
dacă nu tot un co­dex de pe­depse ce îi aş­tepta pe cei care
căl­cau le­gea!? Nu?“
*
Tran­scriu, nu fără cu­tre­mu­rare şi pre­sen­ti­ment, o
frază din J.‑F. Re­vel1, La Tentation totalitaire (p. 199),
care pur şi sim­plu îmi des­fi­in­ţează iro­nia, arma cu care
mă apăr când scriu, ge­nul li­te­rar în care sper să ră­mân în
via­ţă chiar şi după ce voi muri.
„La sa­tire a souvent frappé l’homme de lettres vieux jeu
[su­b­li­ni­e­rea îmi apar­ţine] qui dédaigne tous les livres de
son temps au nom du chef‑d’oeuvre qu’il n’a pas écrit.“2
Ace­eaşi idee la Bor­ges, Car­tea de ni­sip3 (p. 148):
„…umorismul este, socot, un gen oral, o bruscă fa­voare
a con­ver­sa­ţiei, şi nu un lu­cru scris…“
Batjocul, iro­nia, băş­că­lia, bârfa, în­ţe­pă­tura, ha­zul
de ne­caz, râ­sul cu plân­sul etc. – le con­si­der a fi ar­mele
1
Jean‑François Revel (1924–2006), filosof, scriitor şi publi‑
cist francez, adversar al totalitarismului de orice formă. Lucrarea
citată a fost publicată în 1976.
2
Satira a lovit deseori în omul de litere cu concepţii învechite,
care dispreţuieşte toate cărţile epocii sale, în numele capodoperei
pe care nu a scris‑o (fr.).
3
Jorge Luis Borges, Cartea de nisip, traducere de Cristina
Hăulică, Bucureşti, Editura Univers, 1983.
158 ION D. SÎRBU

as­cunse ale orop­si­ţi­lor soartei: tot ce nu ţi se poate lua la

per­che­zi­ţie. Fi­indcă fără aceste mo­da­li­tăţi D.D.D. (de­
pa­ra­zi­tare, dez­in­fec­tare, de­ra­ti­zare) nu s‑ar pu­tea su­
porta: ar­mata, şe­din­ţele, puş­că­ria, nu ar mai avea far­mec
în­tâl­ni­rea cu un amic sau re­în­tâl­ni­rea cu duş­ma­nul ca­
sei. Po­li­tica e un me­di­ca­ment amar, nu poate fi în­ghi­ţită
fără umor şi iro­nie.
*
Muza mea clan­des­tină, Olim­pia (Limpi)1, con­si­deră
că un po­por şi o ţară se apără prin trei din atri­bu­tele sale
di­vine: pă­mân­tul (ţa­rina), ţă­ra­nul‑ţă­ran (adică cel cu pă­
mânt, ogradă, vite, fa­mi­lie şi legi care îl apără) şi LIMBA.
Acum, zice Limpi, pă­mân­tul s‑a cam dus, ţă­ra­nul e în
curs de dis­pa­ri­ţie. Ne‑a ră­mas doar Limba („…qui a
entamé une sorte de cache‑cache avec le Pouvoir“)2. Ea
duce sin­gură un răz­boi per­fid, de ghe­rilă: ame­ţeşte, amă­
geşte, duce în is­pită, în­alţă şi do­boară, la­udă ca să com­
pro­mită etc…
„Dacă vei scrie vreo­dată, îmi spune Limpi, un ro­man
S.F., atunci să dez­volţi tema aceasta: într‑o ci­vi­li­za­ţie su­
per se con­stată de­o­dată că Limba (care e o ener­gie egală
cu gra­vi­ta­ţia, elec­tri­ci­ta­tea, mai mult, o en­ti­tate egală cu
ato­mul şi cu ce­lula or­ga­nică) s‑a îm­bol­nă­vit şi e pe
moarte. S‑a să­tu­rat de oa­meni şi de lume, se re­trage din
lume. Apar în­tâi bâl­bâ­i­ţii, tot mai mulţi – apoi, pă­lesc
scri­e­rile, piere tex­tul cân­te­ce­lor, amu­ţesc ora­to­rii de tri­
bună etc. No­ţi­u­nile, ase­meni unor scoici goale, se sfarmă
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumai‑
ne), al cărui model este soţia scriitorului.
2
… care a început un fel de joc de‑a v‑aţi ascunselea cu
Puterea (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 159

şi se to­pesc în pă­mânt. Un timp, oa­me­nii vor fo­losi

limba surdo‑mu­ţi­lor, apoi sem­nele lim­ba­ju­lui ono­ma­
to­peic, apoi…
O ex­pe­di­ţie, ple­cată să ca­ute ur­mele Lim­bii dis­pă­rute,
gă­seşte într‑un cra­ter de vul­can doi ti­neri care, iubindu‑se,
re­des­co­peră Cu­vân­tul ede­nic. Dar, greu cred că ti­ne­rii de
tip nou mai au ne­voie de cu­vânt ca să se iu­bească. Mai
de­grabă, ex­pe­di­ţia res­pec­tivă, după ce ca­ută inu­til peste
tot glo­bul (şi chiar în Cos­mos), îşi aduce aminte că la
Jilava, în sec­ţi­u­nea de fe­mei, au fost ui­tate două ga­iţe va­
lahe. Le ca­ută, le gă­sesc: ele po­ves­tesc, bâr­fesc, se roagă şi
bles­temă în cea mai pură din lim­bile moarte.“
*
„Ex­ce­sul de eco­no­mi­sire, îmi spune ra­bi­nul Som­mer1,
mă duce une­ori cu gân­dul la enorma ri­sipă de via­ţă şi ma­
te­rie din Na­tură. Ce ar fi dacă – în con­for­mi­tate cu unele
De­crete de Sus – flu­tu­rii şi pă­să­rile ar în­cerca să zboare
fo­lo­sind o sin­gură aripă, dacă peş­tii ar re­nunţa la plu­sul de
îno­tă­toare la­te­rale (pen­tru mer­sul îna­inte fi­ind su­fi­ci­entă
coada), iar co­pa­cii ar lua ini­ţi­a­tiva să în­frun­zească pri­mă­
vara, fo­lo­sind frun­zele re­bu­tate în toamna tre­cută…
Până acum, din de­li­ca­teţe, îi spu­neam pros­tu­lui «apte­­
rule». De acum, «apte­rii» de­vin pi­o­ni­e­rii lu­mii vi­i­toare, e
tim­pul să te apuci de o lu­crare, îmi spune Som­mer, in­ti­
tu­lată aşa: «Des­pre axi­o­lo­gia mo­no­pte­re­lor ca sim­bol şi
spe­ranţă fu­tu­ro­lo­gică…»“
*
Cu­vin­tele pot să fi­lo­so­feze sin­gure, fără oa­meni, pe în­
tu­ne­rec. No­ica – şi nu Hei­deg­ger sau pro­fe­so­rii mei de
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
160 ION D. SÎRBU

la Li­tere – mi‑a atras aten­ţia asu­pra sen­su­lui şi fi­in­ţă­rii

cu­vin­te­lor în sine, îndemnându‑mă să pun sub lupă cu­
vin­tele care mă dor, care mă în­torc pe dos, care ră­su­cesc
lu­mea. (Voi fo­losi ver­bul „a însuci“.)
Iată: Si­tu­a­ţie vine de la la­ti­nes­cul situ. Aflu din dic­ţionar
că situs, ‑a, ‑um în­seamnă: clă­dit, ri­di­cat.
Dar: situs, ‑us, sub­stan­tiv, în­seamnă situa­ţie, po­zi­ţie
so­ci­ală – dar şi lene, ne­clin­tire, mur­dă­rie, ru­gină, pieire…
(Nu mişca în front, stai cu­minte în banca ta, nu te
asta îm­po­triva vân­tu­lui, nu flu­iera în bi­se­rică etc. Orice
situa­ţie obligă. Ea ţine lo­cul, as­tăzi, onoa­rei din epoca
ro­man­tică şi cum­se­că­de­niei din pe­ri­oada cin­stei sin­di­
cale a ge­ne­ra­ţiei ta­tă­lui meu.)
Ciu­dată şi evo­lu­ţia cu­vân­tu­lui „ra­hat“. Ini­ţial, la turci,
în­semna li­nişte, con­fort, plă­cere. A de­ve­nit mai apoi dul­
ceaţă, pră­ji­tură, aca­dea. Prin exa­ge­rare şi iro­nie s‑a ajuns la
ac­cep­ţi­u­nea de „merde“. La fel, cu­vân­tul „tă­râm“. La tur­
cii vechi în­semna ogradă, gos­po­dă­rie de ţă­ran li­ber, avere.
Cum la aşa ceva nu se pu­tea visa în tim­pul ocu­pa­ţiei tur­
ceşti, fru­mo­sul cu­vânt „tă­râm“ de­vine un fel de ho­tar me­
ta­fi­zic, de ţară din basme, un fel de „au‑delà“. Cel‑tă­râ­mul
e lu­mea de din­colo, chiar şi în gra­iul ar­de­le­ni­lor, care nu
au cu­nos­cut nicio ocu­pa­ţie tur­cească mai lungă.
*
Îi po­ves­tesc lui Can­did des­pre mu­ta­ţia se­man­tică a
cu­vân­tu­lui „tă­râm“.
„Sun­tem un po­por te­ri­bil de ne­fe­ri­cit, îmi spune el:
ver­bul «a merge» (năs­cut, pro­ba­bil, în pe­ri­oada cum­plită a
ce­lor 500 de ani, ani de nă­vă­liri bar­bare: go­ţii, hu­nii, ge­pi­
zii, ava­rii, pe­ce­ne­gii, cu­ma­nii, un­gu­rii etc.) vine din la­ti­
nes­cul emer­gere, care în­seamnă a te pierde, a te scu­funda, a
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 161

dis­pă­rea din ve­dere. De ce? Fi­indcă, pe acele cum­plite

vre­muri, mer­sul cel mai im­por­tant, mai vi­tal, era fuga
spre co­dru, dis­pa­ri­ţia din faţa in­a­mi­cu­lui, tot­dea­una mai
pu­ter­nic, mai nu­me­ros şi mai ne­mi­los… Sau alt cu­vânt:
«pă­rere». Opinion, meiner Meinung nach1… Ţă­ra­nii
spun: «eu cred că…». Oră­şe­nii şi in­te­lec­tu­a­lii pre­feră cu­
vân­tul, mai vag şi mai si­gur, «pă­rere». Pă­rere vine de la «a
pă­rea» (pareo), dar ceva ce ţi se pare e tot­dea­una ne­si­gur
şi vag. Pă­re­rea e opi­nia şi cre­dinţa unui sclav pru­dent.
Nu­mai un sclav are o pă­rere (care nu e nici cre­dinţă şi
nici con­vin­gere) pe care, la ne­voie, o poate re­trage sau
re­nega, prin ar­gu­mente sau di­a­lec­tică. Ver­bul mumă
pareo în­semna şi a apă­rea, a se arăta, dar şi a se su­pune,
a fi de­pen­dent de, a se face rob: Nulla fuit ci­vi­tas quin
Caesari pareret. («N‑a fost ce­tate care să nu fie sub stă­pâ­
ni­rea lui Ca­e­sar.»)
Dacă adaug la «pă­rere» şi un verb la mo­dul con­di­ţio­
nal (sub forma: «pă­re­rea mea ar fi» sau: «aş opta pen­tru
pă­re­rea an­te­vor­bi­to­ru­lui meu»), abia atunci re­a­li­zez va­
gul şi re­la­ti­vi­ta­tea aces­tui cu­vânt ce ar tre­bui să fie vi­teaz
şi de ca­rac­ter, dar, din mo­tive de is­to­rie şi in­vo­lu­ţie, a
ajuns o formă şme­che­rească de a pă­rea că ai idei, fără să
pari că le şi crezi sau că le sus­ţii până în pân­zele albe.“
*
„În acest Isarlâk al nos­tru, îmi spune co­le­gul Som­mer,
nu există nici con­vin­geri, nici cre­dinţe sau pă­reri ferme,
con­ti­nue: ca şi me­ta­bo­lis­mul or­ga­nic, con­vin­ge­rile se
schimbă rit­mic, după orele zi­lei: di­mi­neaţa, toţi ce­tă­ţe­
nii sunt atei şi ma­te­ri­a­lişti, pleacă la uzină sau fa­brică
1
Opinie, după părerea mea… (germ.).
162 ION D. SÎRBU

măr­şă­lu­ind brigadiereşte, dar spre ami­ază în­cep să se în­

do­iască de to­tul şi de toate: seara, se în­chină, de­vin buni
cre­din­cioşi, iar noap­tea se în­torc, vi­sând, în mi­to­lo­gia
scla­va­gistă a spai­me­lor şi paradoxiilor in­con­şti­ente, re­
zul­tate din hi­bri­di­za­rea noas­tră la­tino‑greco‑iu­deo‑creş­
tino‑sla­vono‑fa­na­ri­oto‑bon­jo­u­risto‑bal­ca­nică.
Lu­crul cel mai su­pă­ră­tor – dar şi în­spăi­mân­tă­tor, ca
armă de apă­rare, ca adap­tare la con­di­ţia du­pli­ci­tă­ţii obli­­
ga­to­rii – con­stă în fap­tul că nici nu apuci să‑i con­tra­zici,
că au şi tre­cut to­tal de par­tea ta.“ (Ob­ser­va­ţia asta a pri­
e­te­nu­lui meu parcă am ci­tit‑o un­deva în Ion Ghica,
Cara­giale sau Ma­io­rescu.)
*
Ţă­ra­nul nos­tru, în­tru si­nea sa cea mai adâncă (având
o mi­le­nară ex­pe­ri­enţă în le­gă­tură cu for­mele de ex­ploa­
tare şi ex­ploa­ta­to­rii), con­si­deră orice Stă­pâ­nire ca fi­ind
stre­ină. Chiar şi acest Stat al mun­ci­to­ri­lor şi ţă­ra­ni­lor, din
clipa în care i‑a în­căl­cat sau schim­bat cu­tuma şi le­gea sa
ar­he­ti­pală, de­vine un stat ocu­pant, strein şi duş­man. Fa­
na­riot. Ai voie de la Dum­ne­zeu să‑l minţi şi să‑l furi. Fi­
indcă şi el te minte şi te fură. Alt­fel, nici că se poate.
„Să asişti, îmi şop­teşte Olim­pia, timp de 800 de ani,
la slujbe într‑o limbă stre­ină (şi să nici nu bagi de seamă
când s‑a tre­cut la slujba în limba ta) în­seamnă un lung
an­tre­na­ment în a as­culta fără să în­ţe­legi şi în a par­ti­cipa
fără să aderi. Mai nou, exact la fel, în­tre­gul nos­tru po­por
asistă la in­fi­nita slujbă sla­vonă a şe­din­ţe­lor. Dis­pu­nem
de un or­gan al ne­a­ten­ţiei, un sis­tem ner­vos de mar­gine,
prin care re­u­şim să as­cul­tăm fără să sim­ţim şi ne­voia de
a în­ţe­lege, apro­bând fără să ade­răm şi apla­u­dând fără
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 163

nicio con­vin­gere in­te­ri­oară.“ (Bu­to­nul Copşa‑Mică, din

nu­vela mea Caz dis­ci­pli­nar1, scrisă la Cluj, 1953.)
*
Nu vei ve­dea aici bă­tăi, în­că­ie­rări cu sânge, îmi spune
un fost procuror ie­şit la pen­sie. Doar cer­turi, în­ju­ră­turi,
scui­pări: „l‑am fă­cut cu ou şi oţet“ e mai grav de­cât
„l‑am fă­cut una cu pă­mân­tul“ (care nu mai apare de­cât
în basme).
Cu­rios, îmi măr­tu­ri­seşte acest fost şef al sec­to­ru­lui
su­flete, pe ori­cine îl prinzi asu­pra fap­tu­lui, pri­mul cu­
vânt ce‑l spune, ca să se apere, este: „Nu am fă­cut ni­mic!“
„A nu face ni­mic“ e su­pre­mul gest de ino­cenţă, si­gu­
ranţă, ne­a­mes­tec.
Din „a face“ a ie­şit „fă­că­tură“.
Din „a lu­cra“ s‑a năs­cut „lu­cră­tură“.
Din „a ter­mina“ a apă­rut forma „ter­mi­nat“. (E ter­mi­
nat, s‑a ter­mi­nat cu el, o lu­crare prost fă­cută „e terme­
nată“, alu­zia şi la „ter­men“ fi­ind evi­dentă.) Bă­taia, ca
formă de ti­ne­reţe şi voi­ni­cie, a fost na­ţiona­li­zată de­fi­ni­
tiv. A ră­mas ex­pre­sia iro­nică: „Hai, mă, bă­ieţi, să‑i dăm
bă­taie, să ter­mi­năm în ter­men!“
Deşi în Isarlâk, îmi spune fos­tul procuror, ni­mic nu
se ter­mină nici­o­dată: până la 40%, „ura!, ura!“; până la
60%, „hai să‑i dăm bă­taie, alt­fel e de rău!“; la 75–80%,
lu­mea e obo­sită, pre­dăm cu discursuri şi flori, noi ne
mu­tăm pe alt şan­tier, şe­fii se mută în alt plan de muncă.
„A duce un gând până la ca­păt“ ră­mâne un vis nem­ţesc,
tran­sil­van, uto­pic şi an­ti­so­ci­a­list.
1
Publicată în volumul Şoarecele B şi alte povestiri, Bucureşti,
Editura Cartea Românească, 1983, p. 138–199.
164 ION D. SÎRBU

*
Sin­gu­ră­ta­tea, ne­pu­tinţa, in­tro­ver­ti­rea, prin sub­is­to­rie
catabatică, au dus – zi­cea Blaga – la forma re­fle­xivă a
unor verbe în­de­ob­şte con­ju­gate ac­tiv.
A râde – „ce te râzi, bă!?“
A plânge – „eu mă plâng…“
A gândi – „mă gân­desc“ (ca formă ac­tivă).
Îmi aduc aminte că, dis­cu­tând des­pre acest ciu­dat re­fle­
xiv, Blaga îmi su­gera, în pa­ra­lel, şi ideea că „a te uita“ (a
privi) şi „a uita“ (a‑ţi ieşi din me­mo­rie) nu sunt sim­ple
omo­nime. Nu. A te uita – este de fapt con­tra­riul la „a uita“.
Uit când nu mă uit.
Gân­desc nu­mai când mă gân­desc.
Plâng nu­mai când mă plâng.
*
Ber­deaev, un fi­lo­sof ui­tat pe ne­drept. L‑am ci­tit ime­
diat după răz­boi. Eram pe atunci in­ter­pret pe lângă un
ge­ne­ral rus, la Gura Râ­u­lui, în toamna 1944. I‑am spus
că ci­tesc în fran­ţu­zeşte „un rus alb“. Avea umor acest ge­
ne­ral, mi‑a spus o vorbă pro­fe­tică, de aur: „Să ştii, ti­
nere, din­colo de Ber­lin nu tră­iesc de­cât ruşi albi. Ce
alt­ceva sunt fran­ce­zii, en­gle­zii, ita­li­e­nii? Nişte ruşi albi
care abia ne aş­teaptă să‑i vop­sim!“
Acest Ber­deaev cre­dea că „noul ev‑me­diu“ va cu­noaşte
şi o formă (nouă) de sco­las­tică. De joc lo­gic, cu no­ţi­uni
sau dogme abs­tracte.
– Ce e nou la Is­tan­bul?, l‑am în­tre­bat pe pri­e­te­nul
meu Can­did.
– A în­ce­put o mis­tică dis­cu­ţie în ju­rul ter­me­nu­lui de
fi­li­o­que. Fiul îşi de­rivă pu­te­rea din Tată sau, îm­pre­ună
cu el, îşi de­rivă pu­te­rea din Pu­tere? Dis­cu­ţia des­pre
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 165

„ima­cu­lata con­cep­ţie în şti­inţă“ a obo­sit: în­ge­rii au sex,

la Ju­de­cata de Apoi ne vom pre­zenta cu do­sa­rele noas­
tre de ca­dre. Di­lema homoiuzion sau homouzion1 s‑a re­
zol­vat prin sin­teza aces­tora în per­soana to­va­ră­şu­lui
Homoşteanu2…
*
Pu­tem avea ma­rea sur­priză (într‑o fru­moasă di­mi­
neaţă) de a con­stata că am re­a­li­zat Re­pu­blica lui Pla­ton,
re­ga­tul ideal al lui Cy­rus, Ce­ta­tea Soa­re­lui sau Ce­ta­tea
lui Dum­ne­zeu – fără să fi ci­tit nici mă­car o pa­gină din
Pla­ton, Xenophon, Cam­pa­nella, Sfân­tul Au­gus­tin.
Orice fi­lo­so­fie, apli­cată în prac­tică, de­vine o uto­pie
stu­pidă. (Ro­lul fi­lo­so­fiei nu este acela de a crea forme noi
de om, so­ci­e­tate, va­lori şi lume –, ci de a cu­noaşte, re‑cu­
noaşte, în‑cu­noaşte aceste esenţe în toate cele 1001 nopţi
ale lor.)
Olim­pia dixit: „Cea mai mare ru­şine a cul­tu­rii oc­ci­
den­tale mi se pare a fi ur­mă­toa­rea: nu a fost în stare să‑şi
cre­eze pro­pria uto­pie: o im­portă de la Ră­să­rit, plă­tind‑o
cu grâu, unt, teh­nică avan­sată şi idi­o­ţie op­ti­mistă…“
*
Pu­te­rea e în­tot­deauna de dreapta, îmi spune acum
um­bra bi­e­tu­lui meu Tată. Stânga ră­mâne de stânga nu­
mai atâta timp cât vi­sează sau luptă pen­tru pu­tere: de
1
De aceeaşi substanţă sau de esenţă asemănătoare (gr.).
2
George Homoştean, ministru de interne (5 septembrie
1978 – 5 octombrie 1987), vinovat de coordonarea asasinării
pro­testatarilor anticomunişti, în cadrul operaţiunii „Autobuzul“
(23 august 1981) şi, deopotrivă, de uciderea disidentului antico‑
munist Gheorghe Ursu (1926–1985).
166 ION D. SÎRBU

în­dată ce a cu­ce­rit această pu­tere (şi, în ca­zul ei, pu­te­rea

nu poate fi de­cât To­tală), în­cet‑în­cet, prin fi­rea lu­cru­ri­lor
(şi a oa­me­ni­lor), ea trece lent, dar si­gur, spre dreapta.
(Na­ţiona­lism, şo­vi­nism, au­to­hto­nism, pro­to­cro­nism, xe­
no­fo­bie, an­ti­se­mi­tism etc…)
Din acest mo­ment, la stânga nu ră­mân de­cât vă­du­
vele, or­fa­nii, căr­tu­ra­rii sin­gu­ra­teci, câ­ţiva foşti das­căli,
ma­jo­ri­ta­tea co­mu­niş­ti­lor na­ivi (dacă există la noi aşa
ceva?), prea sen­ti­men­tali sau prea ci­tiţi. Ţă­ra­nul şi mun­
ci­to­rul, lu­aţi câte unul. Şe­fii, când se îm­bată, când se ro­
tesc, după ce ies la pen­sie…
Ca­uza ex­plo­dează şi, prin „ucaze“, se trans­formă în
mi­li­oane de ca­zuri. Care de­vin tot atâ­tea ne‑ca­zuri. Pen­tru
care „nu e ca­zul să pu­nem în dis­cu­ţie ca­uza!“.
*
Olim­pia mea, într‑un mo­ment de lu­ci­di­tate cri­tică:
„Tot lăudându‑i pe ruşi, cu ma­xi­mum de su­per­la­tive,
pen­tru tot ce fă­ceau (şi ce ne fă­ceau), arătându‑le o de­vo­
ţi­une şi o dra­goste ne­sfâr­şită şi to­tală – într‑o bună zi,
ne‑am po­me­nit că sun­tem turci, sub turci, mul­ti­la­te­ral
tur­ci­zaţi…“
*
În cre­ie­rul nos­tru de rep­tilă, în hi­po­ta­la­mus (ci­tesc în
re­vista „Science et Vie“), ar fi cen­trul agre­si­u­nii, cri­mei,
pu­te­rii. Tot de aici pleacă şi ne­voia de la­udă (care există
em­brionar la toate ani­ma­lele).
În acest hi­po­ta­la­mus se se­cretă Aci­dul Linoleic, care
re­glează toate aceste por­niri de rep­tilă – de el de­pin­zând,
de pildă, echi­li­brul din­tre crimă şi la­udă, pu­tere şi agre­
si­une etc.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 167

Apla­u­zele, spune Lo­rentz1, pot ucide un cro­co­dil –

dar în ca­zul omu­lui nu fac de­cât să‑i mă­rească quantum‑ul
de acid linoleic, sin­gura se­cre­ţie ce poate trans­muta mâ­
nia agre­sivă în chi­e­tism pa­ra­noic şi pa­ra­noia în fu­rie
agre­sivă…
*
În unele mari uzine ja­po­neze – fama est2 – există în sala
de pon­taj nişte pă­puşi de ca­u­ciuc, ară­tând exact ca di­rec­
to­rul sau pro­pri­e­ta­rul res­pec­ti­vei în­tre­prin­deri. Mun­ci­to­
rii pot să‑i lo­vească, să‑i apos­tro­feze, descărcându‑şi
ast­fel ner­vii sau su­fle­tul. Asta le face bine, scade to­nu­sul
sub­al­ter­ni­lor, de frus­trare, ne­mul­ţu­mire, ură de clasă…
Olim­pia con­si­deră că, în acest sens, noi, ro­mâ­nii, am
avea ne­voie, în fi­e­care casă, de acea groapă în care băr­bi­
e­rul re­ge­lui Mi­das îşi des­cărca su­fle­tul, spu­nând: „Re­
gele Mi­das are urechi de mă­gar!“
(„Dar fără tres­tii în jur, fără tres­tii tur­nă­toare“ –
adaug eu, Stan Pă­ţi­tul.)
*
Bu­nul meu con­viv galgot (cu care, pe vre­muri, îmi plă­
cea să beau votcă po­lo­neză), acum, ca şi mine, pen­sionar
ab­sti­nent, fi­lo­so­fează, fă­când coadă la apă mi­ne­rală:
„Lu­mea asta, îmi spune el în şoaptă, e con­dusă de
două ti­puri de di­plo­maţi, ce stau faţă în faţă: ti­pul ame­
ri­can, care zâm­beşte tot tim­pul, şi ti­pul ru­sesc, care se
1
Konrad Lorentz (1903–1989), naturalist, medic şi psiholog
austriac, fondator al etologiei moderne. Premiul Nobel pentru
medicină şi fiziologie, împreună cu Nikolas Tinbergen şi Karl
von Frisch (1973).
2
Se zice (lat.).
168 ION D. SÎRBU

în­cruntă me­reu. Asta, până acum vreo zece ani. Mai

nou, în re­viste, ci­nema, te­le­vi­zi­une, ob­serv tot mai des
că ame­ri­ca­nii fac efor­turi să se în­crunte – iar ru­şii să
zâm­bească, să fie dră­guţi. Şi unii şi al­ţii nu re­u­şesc de­cât
un fel de rân­jet in­ter­me­diar în­tre zâm­bet şi în­crun­tă­
tură. Se în­tâl­nesc un­deva pe ca­lea de mij­loc: în ipo­cri­zia
re­ci­proc min­ci­noasă.“
*
„Ci­neva parcă ar face to­tul ca lu­mea să pi­ardă gus­tul
vie­ţii.“ Nu ţin minte cine a spus asta. Dar, mă gân­desc:
poate că noi toţi ju­căm într‑un mis­ter sim­bo­lic al mor­ţii
tu­tu­ror nea­mu­ri­lor, al mor­ţii ome­ni­rii în­tregi.
(Tur­nul Ba­bel „a ex­plo­dat“ în 3 000 de limbi şi se­min­
ţii: acum, tot atâ­tea limbi şi se­min­ţii îl re­con­stru­iesc spre
a se pu­tea re­uni… în neant.)
De trei ge­ne­ra­ţii, îmi scrie Ra­mon1, s‑a re­a­li­zat scârba
de tre­cut, scârba de vi­i­tor, scârba de via­ţă în ge­ne­ral. De
va­lori, de schim­bări, de re­forme ale re­for­me­lor. A pie­rit,
în­tre timp, „hirea nea­mu­lui, la­comă de în­no­iri“ (Mi­ron
Cos­tin). S‑a atro­fiat sim­ţul de­ve­ni­rii, în­cre­de­rea în mer­
sul îna­inte (şi în sus) al Is­to­riei. Mu­rim mai uşor, aproape
fără re­grete, bucuroşi că, în sfâr­şit, am scă­pat.
Oare? Nu cumva sub tea­trul aces­tui dez­gust fi­lo­so­fic
se as­cunde o imensă poftă de a pă­căli moar­tea? De a‑i
juca o farsă? De a râde cu la­crimi… la urmă!?
*
Se­rile mele cu popa Agâr­bi­ceanu. „Sin­gura noas­tră le­gă­
tură cu Is­to­ria, îmi spu­nea, a fost sen­ti­men­tul foarte la­tin
1
Ion Negoiţescu, între prieteni, după publicarea volumului
de versuri Povestea tristă a lui Ramon Ocg, Sibiu, 1941, care mar‑
chează debutul său editorial.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 169

al jus­ti­ţiei. Pereat mundus, fiat justitia! 1 De în­dată ce în­cre­

de­rea în această Jus­ti­ţie a «pie­rit» (ob­se­sia tu­tu­ror răs­coa­le­
lor noas­tre ţă­ră­neşti şi mi­ne­reşti: «Unde ne sunt drep­tu­rile,
vrem pâine şi drep­tate!»), poporul a în­ce­put să se re­tragă,
ca şi mel­cul, din Is­to­rie. Sine justitia, pereat mundus! 2“
Blaga vor­bea de un „boi­cot“ al Is­to­riei. (Tata: „Dum­
ne­zeu doarme, pă­mân­tul tace, ce­rul e su­pă­rat. Limba
dură, dar nu‑ndură.“)
Gandhi3, mi se pare, nu­mea sta­rea aceasta, de pa­si­
vi­tate şi le­tar­gie vo­ită, Ahâmsa. O formă de a ieşi din
Tim­pul şi Spa­ţiul ime­diat şi de a in­tra în ne­pă­sa­rea şi ne­
miş­ca­rea cos­mică.
*
Cât timp am avut o ţă­ră­nime (chiar aşa să­racă şi re­tro­
gradă cum era), tră­iam în veş­ni­cia unei asi­gu­rate re­ge­ne­
rări or­ga­nice: nu pie­ream – mu­ream şi ne re­năş­team. Ca
pă­du­rea, ca şi câm­pul.
In­trând în Urbe şi In­dus­trie, am pă­şit în im­pe­riul
fără de în­toar­cere al ENTROPIEI. Ce pier­dem, nu se
mai re­cu­pe­rează, ce se ră­ceşte, piere…
Sun­tem con­tem­po­ra­nii mor­ţii – sau ai sin­u­ci­de­rii –
sa­tu­lui ro­mâ­nesc. Ba­lada Mi­o­ri­ţei nu e o le­gendă a mor­
ţii unui cio­ban prea blând şi pa­siv, ea este sim­bo­lica
li­tur­ghie a pro­fe­ti­ză­rii apro­pi­a­tei morţi a sa­tu­lui, a tur­
mei, a unei lumi în­tregi.
1
Expresia originală: Fiat justitia, pereat mundus (Să se facă
dreptate, chiar de‑ar pieri lumea) (lat.).
2
Fără dreptate, lumea piere! (lat.).
3
Gandhi, supranumit Mahatma – „marele suflet“ (1869–
1948), om politic şi filosof indian, conducător al luptei de elibe‑
rare a Indiei.
170 ION D. SÎRBU

(Si­mion cel Drept1 tre­buia să‑l scriu abia acum: în

1964 bă­nu­iam nu­mai, acum ştiu si­gur: sa­tul a mu­rit,
veş­ni­cia nu mai are unde să se nască. Pen­tru cul­tura
poporu­lui nos­tru, piei­rea sa­tu­lui este cel mai im­por­tant
eve­ni­ment al aces­tui mi­le­niu atât de crud şi de bo­gat în
ima­gi­na­ţie şi crime.)
*
Des­pre don­ju­a­nis­mul po­li­tic al in­te­lec­tu­a­li­lor.
„Ne pro­ster­năm în faţa fru­mu­se­ţi­lor mo­rale, îmi scrie
un fost sta­li­nist răs­po­pit, dez­vir­gi­năm uto­pii, ne cul­căm
cu cele mai alese idei, lin­gem în fund cele mai no­bile ide­
a­luri – ca apoi să le pă­ră­sim ca pe nişte curve, sau să fim
pă­ră­siţi (de ele) ca nişte pro­xe­neţi or­di­nari…“
„Şi vi­ce­versa!“, îi răs­pund eu si­bi­li­nic.
*
Un amă­nunt gă­sit în Ciuma lui Ca­mus. Nu ştiu de ce
îl tran­scriu:
„Niciun bol­nav de can­cer nu moare de tu­ber­cu­
loză – nu s‑a vă­zut niciun can­ce­ros căl­cat de o ma­şină
sau mort într‑un ac­ci­dent de tren sau de avion…“
(Niciun po­por îm­bol­nă­vit de can­cer nu moare lup­
tând pe ba­ri­cade. Şi nici în vreun răz­boi…)
*
2
Tutilă al meu se la­udă:
„Îmi re­pro­şezi că am ră­mas în urmă la con­strui­rea vi­
i­to­ru­lui. Da, ai drep­tate. Dar uiţi cât timp şi câte ener­gii
1
Dramă în trei acte, dedicată „Lui Lucian Blaga, în veşnicie“,
inclusă în volumul Arca Bunei Speranţe, seria Teatru comentat,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1982, p. 399–476.
2
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 171

am con­su­mat şi ri­si­pit în con­strui­rea şi re‑con­strui­rea,

me­reu şi me­reu, din alte puncte de ve­dere sau fugă, a
Tre­cu­tu­lui? Aş zice că opera asta de cre­are a unui nou tre­
cut, ca re­a­li­zare şi efi­ca­ci­tate po­li­tică, în multe pri­vinţe a
luat‑o bi­ni­şor îna­in­tea con­strui­rii vi­i­to­ru­lui. La ora asta,
des­pre ce a fost pu­tem spune şi arăta cel pu­ţin o sută de
lu­cruri noi – pe când des­pre vi­i­tor nu în­ce­tăm să ne în­
vâr­tim şi acum în ju­rul Ma­ni­fes­tu­lui Co­mu­nist, fără să
avem cu­ra­jul să re­cu­noaş­tem în mod cin­stit că e de­pă­şit,
uto­pic, ab­so­lut ire­a­li­za­bil…“
*
Să aibă drep­tate un­gu­rii (Makkai, Szé­kely) care sus­
ţin că în­treaga noas­tră is­to­rie nu este de­cât o suc­ce­si­une
de tră­dări utile, fă­cute la timp? Mie, ideea asta îmi place,
o gă­sesc ad­mi­ra­bilă. Nu pot să uit pe acel ofi­ţer ger­man
(luat pri­zo­nier la 23 au­gust) care mi‑a spus: „Mi­ra­co­lul
vos­tru nu con­stă în această lo­vi­tură de pa­lat: aşa ceva s‑a
mai vă­zut. Ceea ce a fost într‑ade­văr unic şi fan­tas­tic a
con­stat în fap­tul că în 24 au­gust nu a mai exis­tat niciun
fi­lo­ger­man în Ro­mâ­nia…“
Limpi îmi spune: „Ca mel­cul lui Barbu, ne‑am lă­sat
amă­giţi şi am co­bo­rât prea de­vreme din co­dru (tema din
ro­ma­nul meu Lu­pul şi Ca­te­drala1). Iată, ne‑a sur­prins
1
Lupul şi Catedrala, început în 1975, întrerupt în 1977, la
pagina 150, reluat în 1983, finalizat în noiembrie 1986, predat în
aceeaşi lună Editurii Cartea Românească, unde este „lecturat cu
atenţie“, ajungându‑se la concluzia că „nu este publicabil“. Potrivit
unui document de la Direcţia I a Securităţii, „«Lupul şi catedrala»
are un mesaj disimulat […], autorul I. D. SÎRBU teoretizează ide‑
ea că noua societate ar fi o eroare de ordin istoric, iar individul este
condamnat la alterare progresivă datorită opresiunii exercitate de
172 ION D. SÎRBU

o iarnă stu­pidă, mi­le­nară. Abia am în­ce­put să cân­tăm şi

noi pe două voci, în loc să vină vre­muri care să ne des­
chidă dru­mul spre Bach, Be­et­ho­ven – am ni­me­rit tim­
pu­rile noi, şi am fost puşi să cân­tăm în cor. Nu­mai în
cor, o sin­gură cân­tare, cu ace­laşi di­ri­jor…“
Din bucuria asta, nici Dum­ne­zeu nu are să ne mai
scoată!
*
Pre­o­ţii: acest lum­pen‑pro­le­ta­riat al Ce­ru­lui.
Orice re­li­gie, prin eta­ti­zare (sau in­chi­zi­ţie), de­vine un
par­tid, o po­li­tică: şi orice po­li­tică sau par­tid, tot pen­tru
ace­leaşi mo­tive, de­vin o re­li­gie dog­ma­tică, in­to­le­rantă.
Îmi face im­pre­sia că pra­vo­slav­nica noas­tră Bi­se­rică
doarme: Dum­ne­zeu, zic ţă­ra­nii, doarme şi El („cu faţa
că­tre pă­rete,/ şi de lume nu mai vede“), Chris­tos, der
fremde Gott1, e ple­cat să ca­ute o lume mai pro­pice pen­tru
dra­goste şi mân­tu­ire. Ma­na­ge­rii trans­cen­den­tu­lui ne con­
si­deră to­tal ne­ren­ta­bili din punct de ve­dere mo­ral, ci­vi­li­
za­ţi­ile şi chiar cul­tu­rile noas­tre se do­ve­desc a fi te­ri­bil de
slab con­du­că­toare de dra­goste, şti­inţa, în loc să tindă spre
cu­noaş­tere şi umi­linţă în faţa mis­te­ru­lui Lu­mii, se trans­
formă în teh­no­lo­gii din ce în ce mai pe­ri­cu­loase.
Po­pii noştri nu mai ci­tesc, nu mai gân­desc, nu mai
speră. Cântă şi tă­mâ­iază, ne­fi­ind de­cât mai­mu­ţele pro­pa­
gan­diş­ti­lor ofi­ci­ali. Din înăl­ţi­mea ca­ta­pe­tes­mei, Ochiul
aparatul de stat“. Vezi Clara Mareş, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în
arhivele Securităţii, Prefaţă de Antonio Patraş, volum apărut cu
sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comu­nis­mului şi
Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, Editura Curtea Veche,
2011, p. 331–335. În 1995, a apărut la Editura Casa Şcoa­lelor,
îngrijit de Maria Graciov.
1
Dumnezeul străin (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 173

în­scris în tri­unghi se uită spre ru­ina care sunt, cu se­ve­ri­

ta­tea rece şi crudă a Procuro­ru­lui.
*
Egip­tul a in­ven­tat su­fle­tul. În­cer­când să‑l facă ne­mu­
ri­tor. Gre­cii au in­ven­tat Spi­ri­tul, toc­mai fi­indcă se ştiau
foarte mu­ri­tori. Ro­ma­nii au in­ven­tat Is­to­ria, fi­indcă, fi­
ind mu­ri­tori, vo­iau să ră­mână ne­mu­ri­tori.
Olim­pia – cu care asist la în­mor­mân­ta­rea unui co­leg
de bi­rou al ei – îmi spune (şi îmi arată):
„Uită‑te la cei care merg în urma ră­po­sa­tu­lui. Cei
din pri­mele rân­duri plâng: cei din rân­du­rile de la mij­
loc dis­cută, co­men­tează: cei din ul­ti­mele rân­duri râd, se
ve­se­lesc.“
(„Cei vii să se mântuie, îmi spu­nea Tata: cei morţi să
se ho­di­nească!“)
*
Can­did, de când e pen­sionar, în loc să‑şi vadă de gră­
dina lui, îşi per­mite să aibă idei. Re­vo­lu­ţionare.
„Tre­buie – îmi spune cu ar­ţag – tre­buie în­fi­in­ţată o
dis­ci­plină ju­ri­dică nouă: vic­ti­mo­lo­gia. Opusă cri­mi­no­lo­
giei. În cri­mi­no­lo­gie, se în­cerca de­pis­ta­rea, do­ve­di­rea şi
pe­dep­si­rea cri­mi­na­lu­lui ce se as­cun­dea. În vi­i­toa­rea vic­ti­
mo­lo­gie, vor tre­bui de­pis­tate şi «pe­dep­site» vic­ti­mele.
Care se as­cund. Care tac. Care, de frică, re­fuză să se au­to­
de­nunţe. Trăim o epocă su­cită, cri­mi­na­lii se cu­nosc: ei se
plimbă pe stradă, as­cultă mu­zică, îşi pro­mo­vează co­piii,
ajung ono­ra­bili pen­sionari. În schimb, vic­ti­mele lor?
Cine le mai ştie, cine le mai ca­ută, cine le mai nu­mără?“
În urmă cu câ­teva zile, ace­laşi Can­did, vorbindu‑mi
des­pre ne­ce­si­ta­tea de a fi re­a­bi­li­tată le­nea („le­nea fi­ind
uni­cul lux al scla­vi­lor“), pro­pu­nea le­gi­fe­ra­rea aces­teia.
174 ION D. SÎRBU

„Le­nea me­rită să fie le­gi­fe­rată, spre a pu­tea fi re­par­ti­zată

în mod şti­in­ţi­fic. Avem ne­voie, îmi spu­nea, de o doc­
trină a le­nei: otiotica. Prima lege a aces­teia ar pu­tea fi:
«munca nu e de­cât un sim­plu mij­loc prin care îmi câş­tig
pâi­nea: le­nea e un scop prin care îmi sal­vez li­ber­ta­tea de
gân­dire şi con­tem­pla­ţie…» Prima lo­zincă a vi­i­to­ru­lui
pro­gram otiotic ar pu­tea fi: «Să dis­pară di­fe­renţa în­tre
le­nea fi­zică şi le­nea in­te­lec­tu­ală!» (Fi­indcă nu­mai un le­
neş in­te­li­gent poate să‑şi dea seama ce este munca in­te­li­
gentă, gân­dită ca un scop şi nu ca un fel de pre­text de a
ne jus­ti­fica sa­la­ri­ile.)“
*
Limpi îmi aduce zil­nic tru­fan­da­lele unor cu­vinte
nou‑năs­cute.
După deja cla­si­cele „cumpărativă“ (în loc de co­o­pe­
ra­tivă), „lă­cră­ma­ţie“ (în loc de re­cla­ma­ţie), în zi­lele tre­
cute mi‑a spus că: „A că­zut pe stradă şi a fost dus cu
Sal­va­rea la re‑la­mi­nare“ (re­a­ni­mare). As­tăzi mă in­for­
mează că a apă­rut (în pi­aţă, bi­ne­în­ţe­les) în loc de „te­o­
rie“, va­ri­anta ru­rală a aces­teia: „terorie“. De acum, „toate
cu­noş­tin­ţele noas­tre teroretice vor tre­bui să fie apli­cate şi
în praftică! “
Ele­vii pleacă pe ogoare „în aplecaţie“.
Ba­bele din sa­tul Olim­piei au fă­cut ce­rere să li se dea
drep­tul la re­cu­le­gere. În­ţe­le­gând, prin asta, drep­tul de a
merge în urma com­bi­nei şi a re‑cu­lege ceea ce a ră­mas
ne­cu­les.
*
Îmi spune Mo­şul 1: „Şi în via­ţa plan­te­lor, a co­pa­ci­lor, a
avut loc o re­vo­lu­ţionară schim­bare de men­ta­li­tate. Până
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 175

acum, co­pa­cii tin­deau spre cer, sco­pul lor era ma­xi­mum

de înăl­ţime cu ma­xi­mum de frunze spre ma­xi­mum de
lu­mină. Mai nou, ac­cen­tul creş­te­rii cade pe ră­dă­cini:
aces­tea să fie cât mai pu­ter­nice, mai adânci, mai bine în­
fipte în glie. Afară, în lu­mină, mi­ni­mu­mul de frunze, mi­
ni­mu­mul de creş­tere în sus, mi­ni­mu­mul de pre­ten­ţii…“
Doc­to­rul Far­caş, de la „re‑la­mi­nare“, îmi spune că
după ac­ci­den­tele co­lec­tive (de tren, ex­plo­zii, in­cen­dii etc.)
cel mai uşor scapă oli­go­fre­nii, proş­tii, an­al­fa­be­ţii, bru­
tele… Nu ştiu ce au pă­ţit, prin ce au tre­cut, nu gân­desc,
nu le e frică de moarte. Su­pra­vie­ţu­iesc!
*
Mici inversităţi, de­o­se­bit de pe­ri­cu­loase, de care mă
iz­besc ori de câte ori în­cerc să mai gân­desc lo­gic:
– Prin­ci­piul ter­ţu­lui in­clus, prin­ci­piul iraţiunii su­
fici­ente;
– Cer­cul vir­tuos;
– Scientia elenchi;
– Im­pe­ra­ti­vul ale­go­ric.
*
A în­ne­bu­nit, apoi s‑a sin­u­cis, bu­nul meu co­leg, mu­zi­
co­lo­gul C.M. Vi­sase toată via­ţa să ajungă di­ri­jor. Nu a
ajuns. Îna­inte de sfâr­şit, ha­lu­cina:
„Văd in­stru­mente care sunt bi­ciu­ite îna­inte de a
cânta. Mai mult: văd in­stru­mente care cântă din oa­
meni – din foş­tii in­stru­men­tişti – şi pe care îi ter­mină,
sufocându‑i. Apoi re­in­tră sin­gure în to­cul lor şi pă­ră­sesc
es­trada de con­cert… În lo­cul lor apar fi­are săl­ba­tece,
flă­mânde. Vi­sez un con­cert pen­tru zece pi­sici şi or­ches­
tră elec­tro­nică. Cân­tând în faţa unei săli so­lemne, plină
de şo­bo­lani în ţi­nută de seară…“
176 ION D. SÎRBU

De ce s‑a sin­u­cis? Nu cred că era ne­bun. Re­ci­tesc

acum ca­zu­rile de­scrise de Bumke1 sau Kraepelin2 şi tot
mai mult mă con­ving (din ca­uza li­te­ra­tu­rii şi a po­li­ti­cei)
că în­tre cei „nor­mali“ şi cei „de­menţi“ nu e prea mare
de­o­se­bire. Mo­men­tele mele cele mai fer­tile şi mai ome­
neşti sunt cele în care am re­u­şit să o iau razna. Vi­sez să
com­pun (îna­inte de a muri într‑un spi­tal de ne­buni) un
con­cert pen­tru Ca­rac­ter şi or­ches­tră, exe­cu­tat de li­che­lele
pa­tri­o­tice din Isarlâk în faţa unui pu­blic al­că­tuit ex­clu­
siv din doc­tori do­cenţi în ma­te­ri­a­lism şi di­a­lec­tică.
*
Prea târ­ziu, prea târ­ziu: ci­tesc această ad­mi­ra­bilă, pi­
cantă şi sa­vu­roasă carte, Des­pre arta re­pre­zen­ta­ţiei di­na­
inte gân­dite de An­drea Perrucci3. În tra­du­ce­rea Ol­găi
Măr­cu­lescu.
Aflu că „his­trion“ vine de la „Istro“ care, în tos­cană,
în­seamnă „ju­căuş“.
Vi­sez. Poate că Istro‑ul tos­can vine de la Is­tru, sin­gu­
rul flu­viu ce scaldă ţări şi nea­muri unde „jo­cul“ e o formă
de via­ţă, dra­goste, fi­lo­so­fare. Şi moarte. Joaca, jo­cul,
bat‑jo­cul. În Ar­dea­lul meu, „a scoate o fată la joc în­
seamnă a o de­clara nu­bilă“.
1
Oswald Bumke (1877–1950), psihiatru şi neurolog german.
2
Emil Kraepelin (1856–1926), psihiatru german, fondator
al psihiatriei ştiinţifice moderne.
3
Andrea Perrucci, pseudonim al lui Cashmere Ocone Rogers
(1651–1704), iezuit italian, dramaturg, libretist şi teoretician al
Commedia dell’arte. Cartea citată, titlu complet, Despre arta re‑
prezentaţiei dinainte gândite şi despre improvizaţie. Tratat de poe‑
tică, prefaţă, traducere şi mic dicţionar de Olga Mărculescu, a
apărut la Editura Meridiane, Bucureşti, 1982.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 177

Mai no­tez: „Aici, la noi în Isarlâk, ciu­dat, cu cât se

joacă mai re­pede, cu atât hora (gru­pul de dan­sa­tori – în
li­nie sau în cerc) stă mai pe loc.“
(Cel mai his­tri­o­nic joc al poporu­lui nos­tru: „Tot pe
loc, pe loc, pe loc…“)
*
To­tul se re­scrie: se re­scrie Bi­blia, Is­to­ria, Folc­lo­rul. Se
re­scriu Ma­ni­fes­tul, ide­o­lo­gi­ile, im­nu­rile.
Mă con­for­mez şi tran­scriu, re­scri­ind câ­teva din an­
ton­pan­neş­tile pro­verbe, „de la lume adu­nate şi ia­răşi la
lume date“:
– Ca­pul ple­cat, sa­bia îl scuipă.
– Câi­nii trec, ca­ra­vana la­tră.
– Le­gile trec, mo­ra­vu­rile ră­mân.
– Bine e nu­mai de cu­rul care e fără de cap.
– Unii strigă „hopa“, al­ţii săr şan­ţul.
– Boii ară or­zul: Boul îl mă­nâncă.
– Apa‑n piuă, oiş­tea‑n gard, nuca‑n pe­rete nu mai
sunt pro­bleme: sunt cu­ce­riri.
– Foaie verde slo­bodă: gura lu­mii… lo­bodă.
– Cea mai pă­gu­boasă pa­gubă e ru­şi­nea.
– Taina e spaima: şi se­cre­tul… e de­cre­tul.
– Cine fură azi un ou, mâine îşi face vilă.
– Cine îşi pă­zeşte limba ajunge mare ora­tor.
– Cine sea­mănă pro­mi­si­uni cu­lege an­ga­ja­mente.
– Cine poate oase roade, cine nu, moare de foame.
– Um­blă Pă­cală cu cioara vop­sită… şti­in­ţi­fic.
– Cine s‑a fript cu iaurt su­flă şi în fri­gi­der.
– În ţara or­bi­lor, Sar­tre e îm­pă­rat.
– Un ne­bun aruncă o pia­tră‑n lac şi zece ge­ne­ra­ţii nu
re­u­şesc să o facă ren­ta­bilă.
178 ION D. SÎRBU

– Omul sfin­ţeşte lo­cul şi pros­tul sfin­ţeşte… so­clul.

– Pro­stia şi ne­ro­zia se ru­desc cu ne­bu­nia.
– Co­drul plă­teşte!
– Ne­mul­ţu­mi­tul tace, ne­mul­ţu­mi­rea mul­ţu­meşte.
– Nu­mai boii sunt con­sec­venţi: din ca­uza ju­gu­lui. Şi
ti­ra­nii: din ca­uza bo­i­lor.
– Nu aduce vea­cul ce s‑a dus cu cea­sul (cel rău).
– Nu­mai bra­zii pi­tici se lasă tunşi.
– Orice naş îşi are NAŞUL.
– Unge osia: tu eşti roata.
– Se spe­rie şi de um­bra lui… în ci­vil.
– Să­ră­cia nu ne mă­nâncă ure­chile: le prea sa­tură.
– Du­re­rea de­pinde de vreme – su­fe­rinţa, de vre­muri.
– Vi­aţa e scurtă şi aşa cum este: Is­to­ria e lungă şi aşa
cum nu ar tre­bui să fie.
– Vor­bele ca scoi­cile: duse‑n pi­aţă, se go­lesc de via­ţă.
Şi aşa mai aproape…
*
Ci­tesc ui­mit, re­vol­tat, scâr­bit (to­tuşi cu oa­re­care ad­
mi­ra­ţie pro­vin­ci­ală) de­cla­ra­ţi­ile lui Jean Ge­net1, fă­cute în
re­vista „Le Nouvel Observateur“, 2 oct[ombrie] 1982.
Acest hoţ, ho­mo­se­xual, va­ga­bond au­to­di­dact, iu­bea
Grecia, fi­indcă „ni­că­ieri ci­ne­ma­to­gra­fele nu put a sol­daţi,
1
Jean Genet (1910–1986), romancier, dramaturg, poet şi
eseist francez. În anii 1930–1940, a cutreierat Europa, trăind
printre hoţi, cerşetori, proxeneţi şi prostituate, experienţă pe care
o valorifică în romanele Notre Dame des Fleurs (1944) şi Miracle
de la Rose (1945‑46), precum şi în Journal du voleur (Jurnalul
unui hoţ, 1949), în care îşi povesteşte viaţa sa, ca vagabond şi hoţ
de buzunare.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 179

a mas­culi, ca acolo“. (Ha­bar nu are cum mi­ros ci­ne­ma­

to­gra­fele din Isarlâk.) Evocă du­ios în­chi­soa­rea de­lin­cven­
ţi­lor mi­nori din Mettray, „fi­indcă nu­mai acolo am fost
fe­ri­cit“. (Acolo a şi în­ce­put să scrie.)
Tran­scriu pen­tru mor­mân­tul Fran­ţei din inima mea
câ­teva sentenţe:
1. „Je crois que les seuls gens qui se suicident, ce sont
[sic!] les gens qui n’ont jamais aimé la prison.“1
2. „Écrire, c’est le dernier recours qu’on a quand on
a trahi.“2
3. „Écrire c’est peut‑être ce qui nous reste quand on
nous est chassé le droit de la pa­role donnée.“3
Are 71 de ani, tră­ieşte as­cuns ca un si­has­tru. As­cuns,
cum spu­nea Gide, în pi­e­lea sa de porc.
*
As­tăzi – scrie un­deva Lii­ceanu – nu mai sunt in­di­vizi
tra­gici, ci co­lec­tive, po­poare, co­lec­tive de po­poare, care
sunt aie­vea ero­u­lui din ve­chile tra­ge­dii. Pier în vă­zul
întregei lumi, în timp ce Co­rul – presa, opi­nia pu­blică,
spi­ri­tul Oc­ci­den­tu­lui, mar­tor – cântă, co­men­tând la
rece cele în­tâm­plate. Dis­tan­ţat, in­di­fe­rent, acest Cor
cântă şi trece la alte, me­reu alte tra­ge­dii, la alţi eroi, la
alte gru­puri de po­poare.
1
Cred că singurii oameni care se sinucid sunt aceia cărora nu
le‑a plăcut niciodată închisoarea (fr.).
2
Scrisul este ultimul refugiu care îţi rămâne atunci când ai
trădat (fr.).
3
Scrisul e poate ceea ce ne rămâne după ce ne este încălcat
dreptul la cuvântul dat (fr.).
180 ION D. SÎRBU

(Ci­tesc cu groază în ro­ma­nul porno‑me­ta­fi­zic Femmes,

al aces­tui hi­per­in­te­li­gent şi lu­cid de­struc­tiv de va­lori şi
spe­ranţe, care e Phi­lippe Sollers1, ur­mă­to­rul frag­ment
des­pre Dum­ne­zeul cum­plit al Ve­chi­u­lui Tes­ta­ment: „…
et demandera même qu’ils soient exterminés, les autres,
purement et simplement… Amorrhéens, les Canaaneéns,
les Hittites, les Gargashites, les Perizziens, les Hévéens, les
Jebuséens… Génocide, si vous voulez… Dieu abomi­
nable, cruel, jaloux, inflexible, sanguinaire? En un sens…
C’est son côté gauche… Il a deux côtés… Destruction…
Bénédiction… La loi… Une Loi sans crimes, on se
demande bien ce que ça pourrait être?…“2)
Să lă­săm orice spe­ranţă, noi, care mai avem oa­re­care
în­cre­dere în Is­to­rie şi în Al­lah cel misericordios…

*
Dacă vom mai con­ti­nua, până la sfâr­şi­tul aces­tui se­col
bar­bar, să tot trăn­că­nim des­pre li­ber­tate, de­mo­cra­ţie,
pro­gres etc. – vom ajunge să nu mai ştim ce în­seamnă
aceste su­nete zăn­gă­ni­toare. Nici nu ne vor mai in­te­resa,
în fond: ele, ca şi mo­ne­dele de hâr­tie, vor mai avea oa­
re­care pu­tere de cir­cu­la­ţie, ajutându‑ne să ne vin­dem
1
Philippe Sollers, pseudonimul lui Philippe Joyaux (n. 1936),
scriitor francez, membru al grupării de avangardă „Tel Quel“ şi
al revistei cu titlu omonim, al căror principal teoretician este.
Ro­manul Femmes a apărut la Gallimard în 1983.
2
…şi va cere chiar să fie exterminaţi ceilalţi, pur şi simplu…
Genocid, dacă vreţi… Dumnezeu înfiorător, crud, gelos, inflexi‑
bil, sângeros? Într‑un sens… E partea lui întunecată… Are două
părţi antagoniste… Distrugere… Binecuvântare. Legea… O lege
fără crime, îţi pui întrebarea ce ar putea să însemne?… (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 181

su­fle­tul ca să ne câş­ti­găm via­ţa. Foa­mea, fri­gul, frica –

iată va­lo­rile re­ale şi prim­or­di­ale ale lu­mii noas­tre, ele
sunt cea mai uri­aşă ino­va­ţie so­ci­ală (şi so­ci­a­listă), fi­indcă
dis­ci­pli­nează, în­fri­co­şează şi, mai ales, fac să se şteargă,
din me­mo­ria con­şti­in­ţei noas­tre po­li­tice, ne­voia după
li­ber­tate, de­mo­cra­ţie, ega­li­tate de şanse.
Când toţi vom fi – sau, mai bine zis, vom de­veni co­
mu­nişti (fi­indcă se ştie, ni­meni nu este, toată lu­mea de­
vine), atunci nici dra­cu­lui nu are să‑i pese de ce a spus
Marx, ce scrie în acel ui­tat şi pră­fuit Ma­ni­fest al ge­ne­zei,
ce e în ca­pul ru­şi­lor de azi şi ce nu mai e în ca­pul moro­
meţilor care ne pla­ni­fică fe­ri­ci­rile mi­le­nare.
*
Ci­tesc cu fer­voare şi în­că­pă­ţâ­nare pe toţi pro­za­to­rii
sud‑ame­ri­cani – sunt uluit de fap­tul că, peste tot, dic­ta­
tu­rile sau dic­ta­to­rii sea­mănă în­tre ei.
Ceea ce mă în­se­ni­nează şi îmi dă o mare în­cre­dere în
iro­nia faţă de pu­tere a va­lo­ri­lor trans­cen­den­tale con­stă în
fap­tul că toţi aceşti in­fa­i­li­bili, atoa­teş­ti­u­tori, genialissimi
caudilli1 (in­di­fe­rent de cu­loa­rea, con­ti­nen­tul sau cul­tura
de care apar­ţin prin naş­tere), odată ajunşi în cul­mea pu­
terii lor ab­so­lute, când au tot ce e ome­nesc (pa­late, ala­
iuri, fa­imă, gărzi), simt dintr‑odată trei ne­voi cu to­tul şi
cu to­tul ab­surde:
– să fie iu­biţi (de lu­mea în­treagă, în lu­mea în­treagă),
– să nu moară nici­od ­ ată şi, mai ales,
– să lase în urmă cât mai multe opere li­te­rare şi fi­lo­
so­fice „ne­mu­ri­toare“.
1
Cuvânt derivat din „caudillo“, titlu al unor dictatori din
ţările de limbă spaniolă; conducător.
182 ION D. SÎRBU

(Apelles1 a fost un în­gâm­fat: i‑a spus ciz­ma­ru­lui său:

Sutor ne su­pra crepidam2. Nu ve­dea îna­inte. Fi­indcă…
sutor semper su­pra crepidam3.)
*
Tot ce se vede, ce se simte şi se pre­simte este nu­mai un
simp­tom: boala ade­vă­rată e as­cunsă, crip­tică, mai adâncă
şi mai gravă de­cât pu­tem noi cu­prinde cu min­tea noas­
tră li­mi­tată.
Mo­şul – care e con­vins că Lu­mea e con­dam­nată de­fi­
ni­tiv la pieire (nu la moarte, la pieire), ieri, când am în­
cer­cat să‑i spun că „nu se poate, Dum­ne­zeu are un plan
cu noi, alt­fel nu ne fă­cea aşa cum sun­tem“ – mi‑a răs­
puns so­cra­tic:
„S‑ar pu­tea ca, pen­tru Dum­ne­zeu, muş­tele să fie mai
im­por­tante de­cât Omul!“
*
Să­ră­cia a fost con­si­de­rată o boală. Ru­şi­noasă. Dar
vin­de­ca­bilă.
S‑a do­ve­dit acum, la sfâr­şi­tul aces­tui du­re­ros se­col XX,
că lea­cul e te­ri­bil de scump, te­ri­bil de du­re­ros; tra­ta­men­
tul, o imensă şi pe­ni­bilă plic­ti­seală, ne­ce­si­tând un re­gim
se­ver, con­troale, ana­lize, in­ter­nări, îngipsări şi fel de fel de
imo­bi­li­zări şi pro­teze, to­tul du­rând unul sau chiar mai
multe se­cole.
1
Apelles (sf. sec. IV î.Hr. – înc. sec. III î.Hr.), cel mai impor‑
tant pictor al Greciei antice.
2
Cizmarul să nu‑şi înalţe judecata deasupra sandalei (fiecare
cu meseria lui) (lat.).
3
Cizmarul se referă mereu asupra domeniilor care depăşesc
meseria sa (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 183

Vin­de­ca­rea nu ţi‑o mai ga­ran­tează ni­meni – dar văd

că doc­to­rii se în­mul­ţesc, spi­ta­lele iau pro­por­ţii şi leacurile
de­vin din ce în ce mai mon­di­ale.
*
Som­mer, cu care îmi îm­part ghe­toul meu din Isarlâk,
îmi spune amă­rât:
„Te asi­gur, după ce am tre­cut peste Ma­rea Ro­şie,
după ce am ră­tă­cit pa­tru­zeci de ani în pus­tiu, hrănin­
du‑ne cu ce ne pica din cer, ma­jo­ri­ta­tea ne‑am zis: «Ce
bine tră­iam noi în ro­bia aceea egip­teană!»
Dar, nu ne‑am mai pu­tut în­toarce. Nu există în­toar­
cere din ră­tă­cire. Moise ne ară­tase dru­mul lu­mi­nos spre…
dă­râ­ma­rea Ie­ru­sa­li­mu­lui, Di­a­spora, Hi­tler, Ara­fat etc…“
*
In­te­re­sant, îmi spune Napocos1, sun­tem un po­por la care
„da“ e sla­von: din mo­tive is­to­rice obi­ec­tive (vai, foarte obi­
ec­tive!), în limba noas­tră nu­mai „Nu“‑ul a ră­mas la­tin.
La noi, în mun­ţii Pa­rân­gu­lui, se mai poate auzi, la
cio­ba­nii şi mi­ne­rii bă­trâni, în loc de „da“, la­ti­nes­cul (sau
os­tro­go­ti­cul) „Ié“.
Brâncă, imală, prunc. June. Cu­vinte pe care le‑am
pier­dut după ce am ple­cat la şcoli (ca să în­văţ la­tina), pă­
ră­sind de­fi­ni­tiv limba ve­che a co­lo­niei noas­tre. Ţin
minte, când afară ploua şi nin­gea vag, dacă îl în­tre­bam
pe Tata „cum e vre­mea?“, răs­pun­dea scurt, printr‑un sin­
gur cu­vânt la­ti­nesc, splen­did: „mizguie“.
*
Olim­pia se în­toarce din pi­aţă ca de la o şe­dinţă inu­tilă.
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
184 ION D. SÎRBU

„Să ştii Fos­tule, îmi co­mu­nică ri­tos, con­tra­riul Ade­vă­

ru­lui nu este min­ciuna. Nu! Ci eroa­rea, gre­şeala, fal­sul
ini­ţial. Min­ciuna apare ca o ne­voie de a am­bala, de a as­
cunde, de a face ui­tat, nu Ade­vă­rul – care acum nu mai
in­te­re­sează pe ni­meni – ci eroa­rea aceea, de la care ni se
trag toate gre­şe­lile, şi gre­şe­lile din care se trag toate min­
ciu­nile ade­vă­rate de azi. Nu am avut un pro­le­ta­riat, nu am
do­rit niciun fel de re­vo­lu­ţie, ţă­ra­nii noştri nu vo­iau co­
lec­ti­vi­za­rea, ni­meni nu cre­dea în vi­i­to­rul lu­mi­nos, toată
lu­mea ştia că Ma­rele Frate, care ne în­drumă pa­şii, este cu
50 de ani în urma noas­tră şi cu 100 de ani în urma Oc­ci­
den­tu­lui… Acum ştiu de ce au dis­pă­rut car­to­fii din pi­aţă:
fi­indcă în 1948 în­ce­pu­sem să de­fi­lăm cu stea­guri şi lo­
zinci, ce­rând li­ber­tate şi bu­nă­stare egală pen­tru toţi.“
„Nu huli, îi spun Xan­ti­pei mele, «aşa s‑a că­lit oţe­lul»,
aşa s‑a năs­cut «tâ­năra gardă», orice naş­tere se face în du­
reri, dar­mite o ce­za­ri­ană de pro­por­ţii in­ter­na­ţionale şi
ire­ver­si­bile. Sun­tem un po­por unit, pă­ţit, ne‑am ars cu
ciorbă, am ui­tat şi de iaurt, acum ne ui­tăm cu jind şi ad­
mi­ra­ţie spre lu­mina ce ne vine de la Ră­să­rit. Su­fe­rinţa
este cea mai utilă ex­pe­ri­enţă so­ci­ală: noi nu mai avem
ne­voie de Ade­văr, aşa este: dar Ma­te­ria are. Noi pu­tem fi
min­ţiţi, ma­te­ria nu poate fi lă­mu­rită po­li­tic. Nu are ni­
vel, nu ci­teşte zia­re, e re­ac­ţionară şi con­ser­va­toare. Acum
doar ea are cu­vân­tul!“
*
Caftangiu (e in­ter­nat la ne­buni de câ­teva luni) a în­
ce­put să vi­seze acolo anti‑uto­pii, care tot uto­pii ră­mân.
„Nu va fi bine de noi, îmi spune în şoaptă, până
când nu vom spân­zura în pi­aţa pu­blică un eco­no­mist
(el pro­nunţă «egonomist»), pe al că­rui piept să pu­nem
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 185

ur­mă­toa­rea in­scrip­ţie: «A fal­si­fi­cat ci­fre, a min­ţit po­

porul, a ucis spe­ranţe.»“
La ţară, bi­ne­în­ţe­les, „iconomistul“ este cel care ar
tre­bui să facă acele mi­nuni pe care îna­inte le fă­ceau doar
sfin­tele icoane.
În Po­lo­nia, mi s‑a ară­tat (sub sem­nul lui sic transit…1)
mor­mân­tul ma­re­lui Gomułka2. Sub nu­mele său, în loc
de orice alt ti­tlu, era scris doar atât: „eco­no­mist“.
*
Ci­tesc în Da­vid Hume (Dialogues concerning Na­tu­ral
Religion) ur­mă­toa­rele:
„Lu­mea e, poate, schiţa ru­di­men­tară a vre­u­nui zeu
in­fan­til, care a aban­do­nat‑o la ju­mă­tate, ru­şi­nat de exe­
cu­ţia de­fi­ci­entă; e opera unui zeu sub­al­tern de care zeii
su­premi se amuză; este pro­duc­ţia con­fuză a unei di­vi­ni­
tăţi pen­sionate şi se­nile, care a şi mu­rit de mult.“
Nu poţi trăi azi în Balcania fără a cu­noaşte şi în­ţe­lege
Bo­go­mi­lis­mul. Fa­ce­rea lu­mii pe din două: cu un Dum­
ne­zeu le­neş, lă­să­tor – şi un de­mon ce tre­buie acum să‑i
preia până şi ca­li­tă­ţile.
*
Lec­tura mută: când, cum, de ce s‑a năs­cut?
Se zice că, în ce­lulă, Sfân­tul Am­bro­zie, epis­cop al Mila­
nului (384), ci­tea fără să‑şi mişte limba. (Apud Bor­ges.)
Co­lo­sală re­vo­lu­ţie. În­cepe de fapt o eră nouă, de o
imensă, or­ga­ni­zată, in­te­lec­tu­ală sin­gu­ră­tate. În loc să‑l
1
Expresia originală, Sic transit gloria mundi! – Aşa trece glo‑
ria lumii (lat.).
2
Władyslaw Gomułka (1905–1982), secretar al C.C. al Par­
tidului Muncitoresc Polonez (1943–1948), prim‑secretar al
Partidului Muncitoresc Unit Polonez (1956–1970).
186 ION D. SÎRBU

că­u­tăm pe Dum­ne­zeu, sau Ade­vă­rul, sau Ab­so­lu­tul, în

cer, afară sau pe pă­mânt – de acum, îl vom că­uta în cărţi.
Ci­tind. Mut.
Cât su­b­lim era în Mama mea, care nu pu­tea să‑şi ci­
tească car­tea de ru­gă­ciuni fără să‑şi mişte limba, fără să
ros­tească în şoaptă cu­vin­tele din ea. Ea mi‑a zis: „Un cu­
vânt ce nu e spus afară (ausgesprochen)1 nici nu există…“
P.S. Ge­ne­ra­ţia mea – nota bene – a in­ven­tat ci­ti­tul
mut, prin­tre rân­duri, şi e pe cale să bre­ve­teze o formă ul­
tra­mo­dernă: anticititul.
*
Din ace­laşi Bor­ges (pe care îl ci­tesc nu ca pe un mare
pro­za­tor, ci ca pe un ex­ce­lent căr­tu­rar ce mă in­for­mează
în do­me­nii la care nu am ac­ces) aflu că îm­pă­ra­tul chi­nez
Shih Hu­ang‑ti2 a fost acela care a pus să se zi­dească Zi­dul
cel Mare: tot el a pus să se ardă tot ce fu­sese scris des­pre
alţi îm­pă­raţi. Voia să fie şi să ră­mână pri­mul şi ul­ti­mul.
Pri­mul, de fapt, a fost Hu­ang‑ti, cel că­ruia i‑a fu­rat nu­
mele. Acesta, cu­rios, fu­sese cel care a in­ven­tat Scri­sul
(me­mo­ria) şi Bu­sola (ori­en­ta­rea).
Se pare că Ma­rele Zid nu a fo­lo­sit nici­od ­ ată ca sis­tem
de apă­rare îm­po­triva nă­vă­li­to­ri­lor din Nord, în schimb,
a func­ţionat per­ma­nent ca în­chi­soare pen­tru po­poa­rele
su­puse Fi­u­lui ce­resc.
Există, cu si­gu­ranţă, o stră­ve­che le­gă­tură în­tre Spa­ţiu
şi Timp. Cine are Spa­ţiul ar vrea să do­mine şi Tim­pul.
1
Exprimat (germ.).
2
Shih Huang‑ti sau Shi Huangdi, născut Zhao Zheng
(259 î.Hr. – 210 î.Hr.), fondatorul dinastiei Quin, împărat al
Chinei (246–210 î.Hr.), pe care a unificat‑o în anul 221 î.Hr.
A fost îngropat într‑un mormânt masiv, împreună cu o armată
de peste 6. 000 de soldaţi şi cai din teracotă.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 187

Cine nu are de­cât pu­ţi­nul timp al unei bi­ete vieţi se mul­

ţu­meşte şi cu spa­ţiul unei sin­gure pa­gini.

*
Bor­ges crede că toată li­te­ra­tura lu­mii e UNA; că un
sin­gur om scrie o sin­gură carte; că orice scri­i­tor nu este
de­cât in­fima parte a în­tre­gu­lui.
Ur­mă­rind lo­gica aces­tei su­perbe me­ta­fore re­ve­la­to­rii,
pot pre­su­pune că în­treaga su­fe­rinţă, a întregei ome­niri, e
su­fe­rinţa unui sin­gur om: a Ce­lui care scrie acea unică,
sin­gură carte. Christ.
(Cu­rios, Chris­tos a vor­bit: pu­ţin, rar, scurt. Nu a scris
ni­mic. O sin­gură dată ar fi de­se­nat nişte cu­vinte în ţă­rână
cu de­ge­tul. Dar ni­meni nu le‑a ci­tit. Îmi vine să cred – vă­
zând lu­mea aşa cum este, aşa cum nu poate fi alt­fel – că
acest sin­gur cu­vânt a fost: „în za­dar“.)

*
Pro­mo­vat, pre­fe­rat, pro­pul­sat, me­reu proas­pă­tul Tutilă
îmi ex­plică şti­in­ţi­fic:
„Pro­ce­sul de în­vă­ţă­mânt, la noi, în mod ne­ce­sar şi
le­gic, are două faze ce al­ter­nează di­a­lec­tic: prima ar fi
faza în care îi în­vă­ţăm pe oa­meni cum să vor­bească, să
scrie şi să ci­tească… Faza pri­mi­tivă. În a doua fază –
mult mai di­fi­cilă şi de zece ori mai cos­ti­si­toare – tre­buie
să‑i în­vă­ţăm cum să nu vor­bească, ce să nu ci­tească şi
mai ales ce să nu scrie…“
Are drep­tate: în Isarlâk, abia dacă sun­tem 5 scri­i­tori
mă­runţi şi ti­mo­raţi: în schimb, avem cel pu­ţin cinci­zeci
de in­spec­tori şi con­tro­lori cul­tu­rali ai vor­bi­tu­lui, scri­su­
lui şi ci­ti­tu­lui.
188 ION D. SÎRBU

Mo­şul, întâlnindu‑mă la pâine, mă apos­tro­fează, râ­

zând, ast­fel: „Ce mai taci, pro­fe­sore?“
*
Apud Ma­la­parte1:
Tot ce este per­mis este şi obli­ga­to­riu.
Tot ce e obli­ga­to­riu e pla­ni­fi­cat.
Tot ce e pla­ni­fi­cat e un chin.
Ergo: Tot ce e per­mis e un chin.
Talleyrand era mult mai sub­til. El afirma: „Tot ce
este exa­ge­rat de­vine in­sig­ni­fi­ant.“
*
Unde am ci­tit?
„Dum­ne­zeu, El în­suşi, a ve­nit to­tal ne­pre­gă­tit la această
lec­ţie pe care ne‑o ser­veşte acum Is­to­ria.“
*
Con­cep­tele de Bo­gat – Să­rac au fost cre­ate în tim­pul
re­gi­mu­ri­lor bur­ghezo‑mo­şi­e­reşti. Nici nu au mai fost
re­de­fi­nite din se­co­lul tre­cut.
As­tăzi, când ac­cen­tul so­cial s‑a de­pla­sat de pe Avere
pe Pu­tere, se im­pune o nouă de­fi­nire a tra­gi­cu­lui an­ta­go­
nism Bo­gat – Să­rac, ce con­ti­nuă să existe fără a mai fi re­
cu­nos­cut ca atare.
Can­did crede că Bo­gat (adică Pu­ter­nic), azi în­seamnă:
un in­di­vid pe care ni­meni şi ni­mic nu‑l poate schimba
(chiar dacă e ro­tit din când în când): iar Să­rac (adică
Slab) ar în­semna: masa ce­lor care nu pot schimba ni­mic
şi pe ni­meni.
1
Curzio Malaparte (1898–1957), scriitor, diplomat şi jurna‑
list italian. Opere: Il Volga nasce in Europa (1943), reportaje de pe
frontul ucrainean, scrise în 1941; Kaputt (1945) şi La pelle (Pielea,
1949), romane.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 189

Lupta de clasă s‑a sim­pli­fi­cat, dar s‑a adân­cit. Ea nu

ar fi de­cât do­rinţa ce­lor slabi de a striga în sus că, de fapt,
sunt mai să­raci acum de­cât au fost pe vre­mea când bo­ga­
ţii nu erau de­cât bo­gaţi, nu şi pu­ter­nici şi in­a­mo­vi­bili.
(De aceea, cred eu, s‑a ui­tat că Marx a zis: „A fi co­mu­
nist în­seamnă a lupta con­ti­nuu, cu orice sa­cri­fi­ciu, pen­tru
schim­ba­rea situa­ţiei pre­zente.“)
*
Cum a cră­pat paşa din Si­lis­tra? Mo­şul sus­ţine că nu a
mai re­zis­tat la atâ­tea lin­gu­şiri. Avea un sis­tem ner­vos mai
slab. Tot el îmi atrage aten­ţia asu­pra lui Pă­cală (acesta ar
fi Prometheul pro­sti­rii uni­ver­sale), a că­rui ca­ri­eră în­cepe
prin gă­si­rea unui sac cu tă­mâie.
Faţă de Rău, îmi spune Mo­şul, noi, ro­mâ­nii du­nă­
reni, am pus la punct un foarte în­cer­cat şi efi­cace sis­tem
de luptă per­fidă:
1. În­tâi, că­u­tăm să îm­blân­zim Răul, să ni‑l apro­piem.
2. Dacă nu pu­tem – atunci îi su­flăm în spuză, în
fund, îl um­flăm, îl ri­di­căm în slavă.
3. Când e mai sus, îl dăm în stambă, îl fa­cem de oaie,
râ­dem şi îl fa­cem de râs.
După aceea, o luăm de la în­ce­put. Is­to­ria nu e o pen­
du­lare în­tre Deal – Vale: nu! Ci în­tre Pă­cală şi Tân­dală.
În­tre cei care se pros­tesc, prostindu‑ne – şi cei care îi
ur­mează, prostindu‑se, pro­ster­nând.
*
Pri­mus in orbe deos fecit timor.1 Ci­tesc Jean Delumeau2,
La peur en Oc­ci­dent, con­vins fi­ind că o carte des­pre frica
1
Teama i‑a născut în lume mai întâi pe zei (lat.).
2
Jean Delumeau (n. 1923), istoric francez, autor al unor lu‑
crări despre istoria mentalităţilor şi evoluţia conştiinţei religioase.
190 ION D. SÎRBU

în Ori­ent, mai pre­cis în lu­mea noas­tră, ar fi mult mai

ac­tu­ală şi mai mo­dern con­tem­po­rană.
Au­to­rul vor­beşte de semper1 şi om­ni­pre­zenţa fricei în
tre­cut. Enu­meră fri­cile me­di­e­vale (pre­zente şi azi în in­
con­şti­en­tul tu­tu­ror po­poa­re­lor): frica de în­tu­ne­rec, de
noapte, de ciumă, de vise, de foame, de fisc, de dia­vol, de
evrei, de vră­ji­toare, de nă­vă­li­tori, de in­cen­dii, de pă­gâni,
de via­ţa de aici, de cea de din­colo, de ju­de­căţi, de Ju­de­
cată, de iad, de ci­mi­tir… Etc.
Un mic re­spiro ar fi avut loc în sec. XVIII şi XIX, ca
ur­mare (ilu­zo­rie) a Aufklärung2‑ului. Ca, în se­co­lul XX,
sub alte forme, frica să‑şi reia lo­cul, re­vanşa: to­tală,
răz­bu­nă­toare.
*
3
O dogmă „non vécu“ ră­mâne un vis, o spe­cu­la­ţie te­o­
re­tică, un ideal. O dogmă, ac­cep­tată prac­tic, de­vine stă­
pân: re­a­li­zată, îm­pli­nită, trăită to­tal, de­vine un can­cer
du­re­ros şi mor­tal.
Orice dogmă de­vine cu vre­mea se­toasă după sânge, re­
spi­rând frică şi hrănindu‑se cu su­doa­rea ce­lor „mân­tu­iţi“.
*
Isus, îmi spune Olim­pia, nu a vor­bit nici­o­dată de In­fern.
Fi­indcă nu a fost că­să­to­rit.
In­fer­nul ar fi, ast­fel, de trei fe­luri:
1. Când te că­să­to­reşti, din dra­goste, cu o fe­meie rea.
Lucrarea citată, cu titlul Frica în Occident (secolele XIV–XVIII).
O cetate asediată, vol. I–II, traducere, postfaţă şi note de Modest
Morariu, a apărut la Editura Meridiane, Bucureşti, 1986.
1
Despre forţa (lat.).
2
Vezi supra, nota 2, p. 156.
3
Netrăită (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 191

2. Când te că­să­to­reşti, tot din dra­goste, cu o idee bună.

3. Când nu poţi di­vorţa nici de una, nici de cea­laltă.
*
Îmi spun seara, îna­inte de a‑mi face cruce şi de a‑mi
lua som­ni­fe­rul:
„Po­sed încă o ig­no­ranţă mul­ti­la­te­ral cu­ri­oasă şi ne­li­
niş­tită, o pro­stie în­ge­rească, o lim­pi­di­tate sto­ică şi o am­
bi­ţie de mă­gar ce se crede Apu­le­ius.“
*
Ne‑am mu­tat în plin ce­re­mo­nial. Prin şe­dinţe, de­fi­
lări, me­nu­e­turi di­plo­ma­tice, pri­miri şi ple­cări. Orice ce­
re­mo­nial evo­lu­ează spre Modă şi nu spre Artă sau Re­li­gie.
Din ca­uza asta, el scoate Li­te­rele din Li­te­ra­tură, con­cep­
tele din Drept şi Fi­lo­so­fie, prin­ci­pi­ile din Mo­rală şi Ide­o­
lo­gie – transformându‑le în alai, cher­meză, vi­trină.
Evul Me­diu a creat ce­re­mo­ni­a­lele. Pe atunci, ele sem­
ni­fi­cau ceva. As­tăzi, sub orice va­loare, sim­bol sau via­ţă,
care e trăită ca un ce­re­mo­nial con­ti­nuu, se as­cunde o
imensă ha­ra­ba­bură şi un şi mai imens plic­tis ste­ril.
Ce­re­mo­ni­a­lul, în Na­tură, este un so­lemn şi tai­nic pro­
to­col. Ter­me­nul şti­in­ţi­fic, pro­to­col, în­seamnă: „…un rite
chargé de réglementer une activité de manière à ce qu’elle
se déroule d’une façon prévisible“1 („Science et Vie“,
oct. ’78).
Deci, na­tura este prin ex­ce­lenţă pro­to­co­lară. De
aceea, spi­ri­tul, ca li­ber­tate de ac­ţi­une şi cre­a­ţie, este atât
îm­po­triva ce­re­mo­ni­a­le­lor (care nu sunt re­li­gi­oase), cât şi
1
…un rit având sarcina să reglementeze o activitate, astfel în‑
cât ea să se desfăşoare într‑un mod previzibil (fr.).
192 ION D. SÎRBU

îm­po­triva ori­că­rui pro­to­col so­cial care mai­mu­ţă­reşte se­

ri­o­zi­ta­tea Na­tu­rii.
(Am stat o zi în­treagă la Oaşa, să ad­mir efor­tu­rile unor
păs­trăvi de a sări peste un ba­raj im­po­si­bil. Şi re­u­şind.
Con­form „pro­to­co­lu­lui“!)
*
Doamna Car­men, fru­moasa târ­gu­lui, în vervă de
su­per‑ga­iţă:
– Lu­mea e con­dusă de câ­ţiva andropauzaţi care se
andropovizează în dis­pe­rare şi de frică.
– Vom ajunge să ne pri­ce­pem la toate câte pu­ţin, şi
să avem din toate câte ni­mic.
– Avea (so­ţul ei, fu­git în Oc­ci­dent) o con­şti­inţă fără
nicio pată de li­te­ra­tură sau fi­lo­so­fie…
– Fi­indcă, se ştie, pe­tele aces­tea nu ies cu ni­mic şi
nici­o­dată. Une­ori, nici după moarte.
– Dis­pu­nea, la dis­cre­ţie, de cinci zâm­bete arlus1 de
cea mai înaltă yankee lichelie…
– Fu­sese pri­mul care a apli­cat cu suc­ces ma­rea cu­
ce­rire a pre­zen­tu­lui: con­şti­inţa am­fi­bie…
*
Con­form prin­ci­pi­u­lui „nici us­tu­roi nu am mân­cat,
nici gura nu îmi mi­roase“, „…orice ra­hat, după ce s‑a
1
Trimitere la ARLUS (Asociaţia Română pentru Legături cu
Uniunea Sovietică), înfiinţată la 12 noiembrie 1944. Primul
preşedinte al Asociaţiei a fost profesorul C. I. Parhon, iar vicepre­
şedinţi, profesorii D. Bagdasar, D. Danielopolu, Dimitrie Gusti,
Gh. Nicolau, N. Profiri şi Simion Stoilov. În cadrul Asociaţiei
s‑a înfiinţat Editura Cartea Rusă, care a funcţionat până în 1968.
Majoritatea titlurilor publicate au fost broşuri propagandistice.
De facto, ARLUS a fost desfiinţat în 1964, de jure, prin Legea nr. 7
din 8 ianuarie 1998.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 193

us­cat – o spu­nea şi Blaga în ra­rele sale clipe de hu­mor –

are drep­tul să‑şi scrie me­mo­ri­ile sale de tran­da­fir“.
*
Ca­rac­te­rul li­tur­gic al ra­por­tu­lui în­tre in­di­vid şi stat, la
ru­şii vechi. (După Grégoire Alexinsky, La Russie et
L’Europe, Flam­ma­rion, 1917.) Apar­ţin cu to­tul, trup şi su­
flet, avere şi pu­tere, Sta­tu­lui. Care e Chris­tos în­tru­pat…
Is­to­ria, ci­tesc în­fi­o­rat, nu e de­cât o an­chetă ur­mată
de o ju­de­cată şi ter­mi­nată cu o sen­tinţă.
Ci­tez: „Pour lui [Leontiev1 – n.n.], le christianisme
n’est pas l’amour et la charité, mais la crainte de Dieu. La
nature humaine est mauvaise et corrompue. Seules, une
peur salutaire, une dis­ci­pline sévère et les peines peuvent
la corriger.“2
Ci­tez în con­ti­nu­are: „C’est mentir que de représenter
l’idée de Dieu comme étant celle de l’amour. La foi en
Dieu est un joug qui doit être supporté humblement.
L’autocratie est une institution di­vine, et le pouvoir du
tsar doit inspirer la même crainte à ses sujets que la
puissance de Dieux aux croyants.“3
1
Konstantin Nikolaevici Leontiev (1831–1891), medic, di­
plo­mat, filosof, romancier şi critic literar rus. În ultimii ani ai
vieţii, a îmbrăcat rasa monahală şi s‑a stabilit la Optina, cel mai
important centru spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse.
2
Pentru el, creştinismul nu înseamnă iubire şi milostenie, ci fri‑
ca de Dumnezeu. Natura omenească e rea şi coruptă. Numai o tea‑
mă salvatoare, o disciplină severă şi pedepsele o pot îndrepta (fr.).
3
A reprezenta ideea de Dumnezeu ca fiind cea a iubirii în‑
seamnă să minţi. Credinţa în Dumnezeu este un jug ce trebuie
îndurat cu umilinţă. Autocraţia este o instituţie divină, iar puterea
ţarului trebuie să inspire în sufletele supuşilor aceeaşi teamă pe
care puterea lui Dumnezeu o inspiră credincioşilor (fr.).
194 ION D. SÎRBU

Iată pre­mi­sele ar­he­ti­pale ale ori­că­rui stat po­li­ţi­e­nesc.

*
Di­fe­ren­ţi­ere sco­las­tică. Bos­suet.1
Fe­meie în pă­cat:
„Mă dă­ru­iesc fără să con­simt!“, sau
„Con­simt, fără să mă dă­ru­iesc!“
Exact ca şi con­şti­inţa în po­li­tică.
*
Nu ne‑a con­ve­nit con­di­ţia de sim­plă Cre­a­tură: am
vrut să de­ve­nim noi în­şine cre­a­tori (Dos­to­ievski).
Pof­tim re­zul­ta­tul: în­ce­pem prin a ne trans­forma se­
me­nii în şa­cali şi ur­ma­şii în vi­ermi.
*
Mi‑e frică nu­mai de frica ce o in­spir.
PROVERB JAPONEZ

I‑am spus ne­poa­tei mele: „Nu sunt si­gur de ni­mic, nu

în­drăz­nesc să fac nicio afir­ma­ţie ca­te­go­rică, nu răs­pund
de ca­li­ta­tea vie­ţii mele. (O suc­ce­si­une de erori trăite cu
oroare.)
Un sin­gur amă­nunt pot să‑l afirm fără să ro­şesc.
După Tata şi Blaga ce­tire, nici­o­dată, ni­mă­nui, ni­că­ieri,
nu i‑a fost frică de mine.
Doar mie!“
*
Deci, min­ciuna nu este con­tra­riul Ade­vă­ru­lui, ea este
doar me­toda cea mai ief­tină de as­cun­dere a unui eşec.
1
Jacques‑Bénigne Bossuet (1627–1704), episcop francez,
orator şi predicator popular.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 195

Există trei etape de eşec: de fapt, trei forme:

– ceva care nu ne re­uş­ eşte;
– ceva care ne iese chiar pe dos;
– ceva care de­vine ri­di­col, toc­mai fi­indcă nu mai
poate fi sis­tat şi care tre­bu­ieşte, zil­nic, a fi lă­u­dat şi
cân­tat ca fi­ind suc­ce­sul suc­ce­se­lor…
*
Doar în situa­ţi­ile‑li­mită (pe­ri­col, răz­boi, puş­că­rie,
boală) se dez­vă­luie ade­vă­rata na­tură psiho‑mo­rală a omu­
lui (şi a po­poa­re­lor).
Ser­giu1 îmi spu­nea: „Se­co­lul XIX a fost un se­col de
de­mas­care psi­ho­lo­gică a fi­rii po­poa­re­lor (na­ţi­u­ni­lor) –
se­co­lul nos­tru, spre sfâr­şit, va fi un se­col de de­mas­care a
ome­ni­rii în­tregi.“
Poate că se­co­lul XXI nu va fi de­cât un sin­gur ţi­păt:
„Fra­ţi­lor, am gre­şit, stânga‑mprejur, fuga marş, în­a­poi în
peş­teri!“ (Vezi Si­mion cel Drept 2, act III.)
*
Trăim într‑o lume postmarxistă, postnietzscheană,
post­sta­li­nistă, postsartreană,
trăim în plin postsocialism. (Poate fi­indcă sun­tem în
plin post so­ci­a­list.)
Ca­rac­te­rul pă­gân al pos­tu­lui creş­ti­nesc, or­to­dox: în
sa­tul vechi se postea cu gân­dul la os­pă­ţul ce va veni după:
noi pos­tim mult mai „pa­tris­tic“: cu gân­dul la os­pe­ţele ce
au fost, ce nu se vor în­toarce nici­o­dată…
1
Sergiu Al‑George (1922–1981), orientalist, eseist şi tradu‑
cător, medic, autor de studii de specialitate, cu cercetări în do‑
meniul imunologiei.
2
Vezi supra, nota 1, p. 170.
196 ION D. SÎRBU

*
Două sti­hii ma­le­fice (pe care, din în­gâm­fare sau de­li­
ca­teţe, fi­lo­so­fia a ne­gli­jat să le stu­di­eze) bân­tuie azi prin
is­to­rie şi ome­nire:
pro­stia (care nu e con­tra­riul in­te­li­gen­ţei, ci ceva
foarte in­de­pen­dent, foarte deş­tept, foarte pu­ter­nic
şi te­ri­bil de efi­cace) şi
plic­ti­seala (care nu mai e lipsa de dis­trac­ţie, nici căs­
ca­tul la şe­dinţe sau te­le­vi­zor: e mai de­grabă „urâ­
tul“ exis­ten­ţial din folc­lo­rul nos­tru, nu ştiu…).
Am­bele aceste forme şi va­lori so­ci­ale, de­ve­nite po­zi­
tive şi ne­ce­sare, sunt in­sti­tu­ţiona­li­zate, fi­nan­ţate, cul­ti­
vate şti­in­ţi­fic în sere şi aca­de­mii. Se con­sumă, se ex­portă
şi, to­tuşi, stocurile su­pra­nor­ma­tive, în loc să scadă, cresc
ca şi fa­so­lea din basme…

*
Som­mer îşi aş­teaptă pa­şa­por­tul pen­tru Is­rael. Îmi
spune:
„Noi, evreii, am in­ven­tat ră­tă­ci­rea. Orice ră­tă­cire este
o va­loare evre­iască, dar nu­mai pen­tru evrei.
Vir­tu­tea noas­tră ar fi: adap­ta­rea.
Pro­stia noas­tră: adap­ta­rea cu orice preţ.
Răz­bu­na­rea noas­tră: dis­pre­ţul su­ve­ran faţă de toţi cei
care în­cearcă să ne imite sau să ne ur­meze.“
Cu lu­cidă au­toi­ro­nie, ada­ugă:
„Nu este ex­clus ca, în­dată ce ajung în Is­rael, să în­cep
să îmi răsgândesc via­ţa, pă­ca­tele, fe­ri­ci­rea. Nu este de­loc
ex­clus ca acolo să mi se facă dor după Isarlâk, după li­ber­
ta­tea şi fe­ri­ci­rile de aici. Noi sun­tem in­ven­ta­to­rii vi­tri­nei,
re­cla­mei, dobândei. Dar şi ai fa­li­men­tu­lui…“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 197

*
Vine o pe­ri­oadă de ciumă, ico­no­clasm, vâ­nare de vră­
ji­toare, pro­cese ejoviste.
Pe cine vom arde pe ru­guri?
Unde este şi cum arată ţa­pul is­pă­şi­tor?
Pen­tru de­ra­ie­rea cos­mică ce are loc, vom avea ne­voie
de un acar Păun cât Hi­ma­laya – sau de un Chris­tos de
mă­ri­mea soa­re­lui nos­tru.
*
1
Doppelgänger … Sun­tem al­că­tu­iţi din două fi­inţe an­
ta­go­niste: la be­ţie, în dra­goste, ex­taz mis­tic, în comă…
Mai nou, is­to­ria ne do­ve­deşte că până şi po­poa­rele, ca
Fi­inţe, sunt du­blate. Cine ar fi cre­zut că ru­şii pra­vo­slav­
nici vor de­veni atei (tot pra­vo­slav­nici), că nem­ţii vor
ajunge nişte afa­ce­rişti spe­ri­aţi şi pru­denţi, că evreii vor
ajunge vi­teji au­tori de Blit­zkrieg‑uri, că en­gle­zii intreprizi
vor de­veni un po­por de vi­să­tori pa­sivi, iar ame­ri­ca­nii
prag­ma­tici se vor idi­o­tiza pa­ci­fist, ne­vo­ind să fie nici
mari şi nici tari…
Cine ar fi cre­zut că noi, ro­mâ­nii, sun­tem un po­por
bă­trân, per­vers, laş, dar de­o­se­bit de şi­ret şi de re­zis­tent la
rele. (Cum să in­ter­pre­tez fap­tul că dăm cel mai mare
pro­cent de sin­u­ci­gaşi din lume?)
*
Gandhi, în cei 21 de ani cât a lu­crat ca sclav (sau pe
aproape) în Africa de Sud, a pus la punct tac­tica de re­zis­
tenţă pa­sivă (pe care a con­si­de­rat‑o o ac­ţi­une mo­rală, nu
po­li­tică, năs­cută din dra­goste) cu­nos­cută sub nu­mele de:
Satyapraha,
1
Dublu, alter ego (germ.).
198 ION D. SÎRBU

Satya, în­sem­nând ade­văr, şi praha fer­mi­tate. Deci: fer­

mi­tate în ade­văr sau ade­vă­rul fer­mi­tă­ţii.
En­gle­zii (po­li­ti­ci­eni şi mi­li­tari) au pier­dut con­frun­
ta­rea cu Gandhi. Cul­tura en­gleză însă – spre la­uda ei –
şi‑a luat re­vanşa, fă­când cel mai bun film des­pre Gandhi.
Cel mai bun film al anu­lui ’82.
*
Pro­fe­tul Oni­si­for Ghibu1. Am râs, prin 1942, când
bra­vul nos­tru pro­fe­sor de „edu­ca­ţia na­ţi­u­nii“ şi‑a ri­di­cat
gla­sul, ex cathedra, îm­po­triva cul­tu­lui fi­lo­so­fic ce în­ce­
pea – de la Blaga ce­tire – a i se face ba­la­dei Mi­o­riţa. De
ce să ri­di­căm în slavă, zi­cea Ghibu, o oa­re­care cre­a­ţie
popu­lară ce nu ar tre­bui să ne re­pre­zinte em­ble­ma­tic: o
crimă în­tre „fraţi“. Doi ro­mâni – din in­vi­die, ră­u­tate
sau pro­stie – îl ucid pe un al tre­i­lea: nu­mai fi­indcă „are
oi mai multe, mân­dre şi cor­nute“. Şi acest frate mai
mic, în loc să se apere, să pună mâna pe cio­mag, se la­
men­tează re­sem­nat, pregătindu‑se de moarte, ca pen­tru
o nuntă cos­mică. Stu­pid, chiar dacă e fru­mos din punct
de ve­dere li­te­rar. Stu­pid şi ab­surd, vi­tu­pera şe­ful Ca­te­
drei de Pe­da­go­gie.
1
Onisifor Ghibu (1883–1972), pedagog, teolog şi militant
po­­­litic, membru corespondent al Academiei Române (1919). A
fost profesor de pedagogie la Facultatea de Litere şi Filosofie,
Uni­ver­si­tatea din Cluj (1919–1945). În timpul regimului co‑
munist, a fost arestat în mai multe rânduri (1945; 1956–1958).
Inclus în Calendarul UNESCO pe anul 1983, Onisifor Ghibu
a fost omagiat, la 14 noiembrie 1983, la „ROTONDA 13“. Cu
acest prilej, Ion D. Sîrbu, fostul său student, va rosti o emoţio‑
nantă evocare intitulată Salvarea prin magiştri, publicată în „Viaţa
Românească“, an. XC, nr. 5–6, mai‑iunie, 1995, p. 5–6.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 199

Cu Radu Stanca şi Ion Oana1, trân­tind zgo­mo­tos ca­

pa­cele băn­ci­lor noas­tre (sala I a Fac[ultăţii] de Drept),
am ie­şit de­mon­stra­tiv din sala de curs. Pe loc, ne‑am dus
la Blaga şi – re­vol­taţi – i‑am spus tot ce a spus Ghibu.
Blaga nu pă­rea de­loc în­cân­tat de pâra noas­tră, se în­tristă,
că­zând într‑o lungă tă­cere. Târ­ziu de tot, ne‑a spus doar
atât: „Are şi Ghibu drep­tate!“
Peste câ­ţiva ani, prin 1948, vă­zând stema cea nouă a
Re­pu­bli­cii, zâm­bind pe din­lă­un­tru, Blaga a ex­cla­mat:
„Este foarte mi­o­ri­tică!“
Mai târ­ziu, prin 1953, ve­nind vorba des­pre Mi­o­riţa
(în Ar­deal, apă­ru­seră o mul­ţime de nume, de fete, Mi­o­
riţa: eu în­sumi mă iu­bi­sem, în tre­cere, cu o zână din
Orăş­tie, blondă şi cu ochi al­baştri), Blaga mi‑a spus:
„Pen­tru mine, Mi­o­riţa a fost un su­b­lim pre­text fi­lo­so­fic,
după care am bo­te­zat spa­ţiul spe­ci­fic al uni­ver­su­lui nos­
tru abi­sal, in­con­şti­ent, ar­haic… M‑a atras mai ales tra­
gi­cul cos­mic al mor­ţii, ca formă de re­în­toar­cere în li­nişte
şi rost… Dar, gândindu‑mă alt­fel la această mis­tică ba­
ladă, parcă îmi vine să cred, din punct de ve­dere is­to­ric,
că ea este o pro­fe­ţie, o me­ta­foră de es­cha­to­lo­gie va­lahă:
se pre­zice în ea moar­tea sa­tu­lui ro­mâ­nesc. Cei doi cio­bani
ha­ini (caini) ucid su­fle­tul poporu­lui nos­tru –, căci numai
1
Ion Oana (n. 1920), istoric literar, membru al Cercului Lite­
rar de la Sibiu, profesor la Şcoala de Literatură „Mihai Emi­nescu“
şi la Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii
din Bucureşti, lector la Paris, Leipzig, Grenoble. A editat, împre‑
ună cu Ion D. Sîrbu şi Emil Tîrnoveanu, revista „Răscruci“ (re‑
vistă literară lunară), care a apărut la Alba‑Iulia (1 februarie – martie
1941, două numere), format 22 × 28 cm. Articolul La răscruci,
apărut în Caietul 1 (februarie 1941) al sus‑amintitei reviste,
marchează debutul publicistic al lui Ion D. Sîrbu.
200 ION D. SÎRBU

su­fle­tul e fără de apă­rare. Ghibu a pre­sim­ţit, vom pieri

de mâna noas­tră, ne vom ucide noi în­tre noi…“
După un timp – fă­când alu­zie la acel lup tâ­năr ce fu­
sese îm­puş­cat în faţa Ca­te­dra­lei ca­to­lice – adă­ugă pen­tru
sine: „Poate că nu tre­buia să ie­şim din pă­dure. Pen­tru
noi, ci­vi­li­za­ţia nu e o obiş­nu­ită etapă de evo­lu­ţie, ci o
me­ta­mor­foză foarte du­re­roasă şi cum­plit de ris­cantă…“
Dar să spun o vorbă şi des­pre acel lup, într‑ade­văr
em­ble­ma­tic.
Într‑o noapte de fe­bru­a­rie 1951, un lup tâ­năr, sin­gu­
ra­tec, de­o­se­bit de fru­mos şi pu­ter­nic, co­borî pe Fe­leac şi,
tra­ver­sând ce­ta­tea, ajunse până în faţa Ca­te­dra­lei, unde
se opri. Nin­sese proas­păt. Spre di­mi­neaţă, nişte ser­genţi
au tras în el şi l‑au omo­rât.
La au­to­psie, a re­ie­şit că nu era de­loc flă­mând. Şi, cu
to­ţii, cu­tre­mu­raţi, ne‑am în­tre­bat: „De ce a co­bo­rât? Pen­
tru ce a pă­ră­sit pă­du­rea în care era în si­gu­ranţă? De ce s‑a
oprit chiar în faţa Ca­te­dra­lei?“ etc.
(Ob­se­sia aces­tor în­tre­bări, am în­cer­cat eu să o trans­
pun, ca temă, în ro­ma­nul meu Lu­pul şi Ca­te­drala, 1986.)
*
Tea­trul obli­ga­to­riu. Îmi ex­plică Mo­şul: „Ţă­ra­nul, de
câte ori e ne­voit să vină cu jalbe sau pro­cese la oraş, se
pre­gă­teşte, pen­tru această în­tâl­nire cu Sta­tul şi Au­to­ri­ta­
tea, ca un ac­tor ce in­tră într‑un rol greu. El com­pune din
in­stinct şi ex­pe­ri­enţă un per­so­naj care, pe rând, chiar şi
la o sim­plă cioc­nire cu plu­to­ni­e­rul din co­mună, în­tru­
chi­pează pe:
– pros­tul (care nu e în stare să pri­ceapă le­gile);
– ne­şti­u­to­rul («n‑am aflat, nu ci­tim zi­a­rele, ha­bar
nu avem…»);
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 201

– subrevoltatul («noi nu vrem să în­căl­căm le­gile,

dar…»);
– po­că­i­tul su­bit («zău, ju­răm, n‑o să se mai în­
tâmple…»);
– umi­lul veş­nic («vai de cu­rul nos­tru…») etc.
Evi­dent, cea mai mare parte din com­por­ta­men­tul
său e Tea­tru; tra­di­ţional, mo­dern, în­vă­ţat, dar ere­di­
tar… Joc. Bat‑joc. Joacă să nu fie ju­cat. Minte, fi­indcă
îi con­si­deră mai mari min­ci­noşi pe cei pe care îi minte,
având cu­ţi­tul la os.“
*
Ni­mic mai ulu­i­tor, mai plin de mi­nune, de­cât ex­pe­ri­
en­ţele prin care se do­ve­deşte clar (fe­no­me­nul Backsten)
că plan­tele gân­desc, simt, pre­simt, se ata­şează, se bucură,
iu­besc, se tem etc… Co­mu­nică în­tre ele şi în spa­ţiu, şi
în timp. Poate că ar co­mu­nica şi cu noi, dar noi sun­tem
aşa cum sun­tem…
În theologia şi fi­lo­so­fia Evu­lui Me­diu era ne­voie de
ade­vă­rate acro­ba­ţii spe­cu­la­tive şi lo­gice spre a do­vedi
exis­tenţa lui Dum­ne­zeu. As­tăzi, în toate la­bo­ra­toa­rele lu­
mii, – fie că se cer­ce­tează esenţa ma­te­riei, fie că se ca­ută
iz­voa­rele vie­ţii – peste tot creşte ui­mi­rea în faţa tai­ne­lor
care, cu fi­e­care des­co­pe­rire nouă, cresc, de­ve­nind şi mai
mari, şi mai în­fi­o­ră­toare. Tre­buie să ne în­chi­năm în faţa
clar­vi­zi­u­nii fi­zice şi me­ta­fi­zice a lui Blaga, care, pe căi pur
in­tu­i­tive, şi‑a con­struit un sis­tem fi­lo­so­fic în care fi­e­care
pas, fă­cut în cu­noaş­te­rea din ori­zon­tul mis­te­ru­lui, e ur­
mat de o po­ten­ţare au­to­mată a Mis­te­ru­lui în sine.
Backsten, vo­ind să îi dea într‑o zi câi­ne­lui său fa­vo­rit
un ou crud spre mân­care, a avut ideea de a agăţa cla­pele
apa­ra­tu­lui său „de de­tec­tat min­ci­no­şii“ pe coaja aces­tui
202 ION D. SÎRBU

ou de se­rie in­dus­tri­ală, ne­fe­cun­dat: şi a avut trans­cen­

den­tala sur­priză de a ve­dea acele apa­ra­tu­lui sem­na­li­zând
ceva din in­te­ri­o­rul aces­tui ou. Ce? „Aici m‑am oprit, zice
acest po­li­ţist no­ro­cos, fi­indcă mi s‑a fă­cut frică!“ (Mama
vor­bea cu găi­nile ei: tata con­versa cu sal­câ­mul din faţa
ca­sei: eu în­sumi în­cerc să mă îm­pri­e­te­nesc cu un plop…)
*
Pro­stia ar fi forma cea mai no­civă a cru­zi­mii, răul cel
mai răs­pân­dit şi cel mai bine ca­mu­flat.
În câm­pul no­e­tic (pe care ni‑l ima­gi­năm), o palmă
ne­dreaptă, dată cu ură, are efecte mai mici de­cât o pro­stie
(gest, cu­vânt, lege, dogmă, pumn) la care nu pot re­plica,
în faţa că­reia – şi eu, şi se­me­nii mei – ră­mâ­nem ne­pu­
tin­cioşi, in­ter­zişi.
Vi­sez o in­ven­ţie şti­in­ţi­fică ce ne va per­mite fo­to­gra­fi­
e­rea ho­lo­gramă a pro­stiei – mă aş­tept ca odată şi odată să
fie re­cu­nos­cut pe plan in­ter­na­ţional fap­tul că în­tre ca­ta­
clis­mele na­tu­rale (se­cetă, inun­da­ţii, cu­tre­mure, lă­custe,
răz­boaie) şi pro­stia ome­nească – adică pro­stia de azi a
ome­ni­rii ci­vi­li­zate şi culte – există un ra­port de in­ter­de­
pen­denţă ca­u­zală.
Am des­co­pe­rit un cu­vânt de­o­se­bit de pre­ţios şi util:
So­crate nu­mea pe cei care re­fu­zau lo­gica, ar­gu­men­ta­rea,
dis­cu­ţi­ile, di­a­lo­gul, mi­so­logi.
*
În ve­chiul sat, pros­tul exista pe cont pro­priu. Tare mă
tem că în noul sat ro­mâ­nesc, pros­tul func­ţi­o­nează pe
ba­nii sta­tu­lui, are pu­tere, ti­tluri, re­la­ţii etc.
Nu e gă­gă­uţă, bulă, greul de cap: nici idioata lui
Creangă care plânge de frica dro­bu­lui de sare. Deşi – dacă
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 203

bine ne gân­dim – ti­pul care în­cerca să care lu­mina cu

gă­leata într‑o casă fără fe­res­tre, cel care pleca la târg cu o
vacă grasă şi se în­tor­cea cu o fu­nie ve­che – aceşti pă­gu­
boşi le­gen­dari există şi as­tăzi.
Mo­şul mă asi­gură că „pro­sti­mea“ de la ţară e in­te­li­gen­
tă, vede şi ştie. În schimb, îmi spune el, in­te­li­ghen­ţia sa­tu­
lui – pri­ma­rul, con­ta­bi­lul, das­că­lii – s‑a pro­stit în aşa hal
(no­roaie, al­cool, şe­dinţe…), în­cât tinde spre o nouă spe­cie
de ho­mi­ni­eni. „Nu ne mai tra­gem din mai­muţă, îmi strigă
el de pe ce­lă­lalt tro­tuar, ne tra­gem spre mai­muţă…“
*
Pă­cală (nu­mele său e o pă­că­leală în sine) gă­seşte un
sac cu tă­mâie. Îl la­udă pe Dum­ne­zeu – bi­ne­în­ţe­les, un
Dum­ne­zeu le­neş, bă­trân, cam slab de minte – care, drept
răs­plată pen­tru această lin­gu­şire (tă­mâ­iere) care‑i place,
îi dă­ru­ieşte un flu­ier fer­me­cat.
Pă­cală dis­truge tot: nu din răz­bu­nare, nici din ră­u­
tate sau in­te­res: ci din pro­stie, cred eu.
Dacă Mi­o­riţa ar pu­tea fi corindul pro­fe­tic des­pre dis­
pa­ri­ţia sa­tu­lui ro­mâ­nesc, ci­clul anec­do­tic (mi­tic), le­gat
de Pă­cală, re­pre­zintă ale­go­ria pus­tii­rii sa­tu­lui, din ca­uza
unui prost, că­ruia un Dum­ne­zeu in­con­şti­ent (is­to­ria) i‑a
dat pe mână o pu­tere uri­aşă, un flu­ier fer­me­cat.
Pă­cală cântă din flu­ier, iar noi, ase­meni oi­lor lui Popa
Roşu, dan­săm până vom muri de epui­zare şi groază.
*
Pen­tru mine su­fe­rinţa – îi spun pri­e­te­nu­lui meu Som­
mer – este o formă de in­ves­ti­ţie: li­te­rară, re­li­gi­oasă, po­li­
tică. Am mo­tive in­time să con­si­der su­fe­rin­ţele mele (ca şi
su­fe­rin­ţele nea­mu­lui meu) ca fi­ind ma­te­rie primă din care
vom în­cerca să ne con­struim mica noas­tră Spe­ranţă.
204 ION D. SÎRBU

Som­mer crede că ru­şii îşi te­za­u­ri­zează su­fe­rin­ţele în

ve­de­rea unui dum­ping re­li­gios…
Te­ri­bilă idee! În se­co­lul vi­i­tor, când în­treaga lume
creş­tină va fi de­fi­ni­tiv şi to­tal descreştinată – ca de sub pă­
mânt, ru­şii să scoată, de­o­dată, la lu­mină, nişte stră­lu­ci­
toare lin­go­uri de re­li­gi­o­zi­tate sim­plă, au­ten­tică, pură…
Nu e po­si­bil. Ru­şii îşi iu­besc su­fe­rinţa, nu pot fără ea,
o con­si­deră is­pă­şire con­ti­nuă: un­gu­rii o con­si­deră pe­
deapsă ne­dreaptă, po­lo­ne­zii, o pro­vo­care a Ce­ru­lui, iar
noi, ca o boală rea şi ru­şi­noasă, de care nu­mai un în­ger
ne mai poate vin­deca.
„ Apărându‑ne de Re­li­gie, – îmi spune Tutilă, com­bă­
tând‑o cu toate mij­loa­cele şti­in­ţi­fice şi po­li­tice ale ate­is­
mu­lui nos­tru de stat – într‑o bună zi, ne‑am po­me­nit că
sun­tem pre­oţ­ii unei noi bi­se­rici, cu o nouă evan­ghe­lie,
li­tur­ghie, cler, că ofi­ciem slujbe or­to­doxe (cre­dem noi),
avem ere­tici (re­ac­ţionari, re­vi­zi­o­nişti), prac­ti­căm spo­ve­
da­nia (au­to­cri­tica), avem sfinţi, mar­tiri, răz­boi re­li­gios,
mi­sionari în „lu­mea a treia“, pre­gă­tim o cru­ci­adă in­ter­
na­ţională de sal­vare a lu­mii…“
Nu­mai mân­tu­ire şi Dum­ne­zeu nu avem. Şi dra­goste.
Dar încă nu e târ­ziu: to­tul e gata pen­tru o nouă mi­
nune sau o nouă re­formă a re­vo­lu­ţi­i­lor de până acum…
*
Mai pu­tem să nu­mim Idei acele con­cepte sau lo­zinci
care îţi cer să mori pen­tru ele?
Ser­giu îmi atră­sese aten­ţia asu­pra fap­tu­lui că aproape
toate „ide­ile“ ti­pic eu­ro­pene s‑au im­pus, mai de­vreme sau
mai târ­ziu, cu mă­ciuca, sa­bia, pis­to­lul, tan­cul. Drep­tul
ro­man, creş­ti­nis­mul, Re­vo­lu­ţia Fran­ceză, fas­cis­mul, co­
mu­nis­mul etc., toate au fost idei în­ar­mate până în dinţi.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 205

În­tre ma­rile frici me­di­e­vale, la noi exista şi frica de

pre­di­ca­tori. „Aduc boli, ne­no­ro­ciri, strică hol­dele, otră­
vesc apele, fac să pi­ară vi­tele!“
Nu am că­lă­to­rit, nu am ie­şit la mare (de­cât foarte
târ­ziu), nu am avut no­ro­cul de a fi ocu­paţi de că­tre un
po­por mă­car ca aus­tri­e­cii de ci­vi­li­zaţi, nu am tre­cut prin
fe­bra Re­for­mei, am lă­sat pe seama strei­ni­lor co­mer­ţul şi
meş­te­şu­gu­rile, no­bi­li­mea noas­tră a fost stre­ină şi re­tro­
gradă etc. La toate aceste ne­a­jun­suri ge­o­po­li­tice se ada­
ugă şi ne­pre­gă­ti­rea noas­tră theologică, in­di­fe­renţa faţă
de di­a­lec­tica dis­cu­ţi­i­lor re­li­gi­oase, to­le­ranţa le­neşă şi he­
do­nistă faţă de toate ce­le­lalte re­li­gii din jur… Nu cumva
aceste lip­suri ar sta şi la baza pa­si­vis­mu­lui inert, a su­per­
fi­ci­a­li­tă­ţii aproape re­vol­tă­toare cu care ma­ne­vrăm şi ne
lă­săm ma­ne­vraţi po­li­tic şi ide­o­lo­gic?
*
Tot des­pre Idei.
– Ţă­ră­ni­mea noas­tră (arsă şi cu ciorbă, şi cu iaurt,
pă­ţită şi hiperprudentă) foarte greu ar pu­tea să se mai
pre­facă cum că ar adera la vreo nouă idee;
– pro­le­ta­ri­a­tul (cât mai este, cât a mai ră­mas, fi­indcă
mun­ci­to­ri­mea e o masă, pro­le­ta­ri­a­tul a fost o con­şti­inţă)
cred că ar mai pu­tea să moară pen­tru o idee cu ade­vă­
rat ade­vă­rată;
– dar nu­mai in­te­lec­tu­a­lul (de un anume tip) poate să
ucidă, nu nu­mai alţi oa­meni, ci, mai ales, alte idei.
*
Bi­e­ţii cai. Mă înfioară şi as­tăzi (de la Sta­lin­gra­dul meu
au tre­cut peste 40 de ani) sim­bo­lica sin­gu­ră­tate a ca­i­lor
după bă­tă­lie: păş­teau li­niş­tiţi, su­b­lim in­di­fe­renţi faţă de
cine a în­vins sau a fost în­vins în bă­tă­lia la care, ne­în­tre­
baţi, au luat to­tuşi parte.
206 ION D. SÎRBU

Îmi aduc aminte de o cro­nică mun­teană, pare‑mi‑se,

Cantacuzină. Nişte os­taşi va­lahi, re­în­torşi dintr‑o bă­tă­
lie în Ar­deal (unde s‑au răz­boit „în­tre co­si­tul în­tâi şi cel
de‑al doi­lea“), fi­ind în­tre­baţi de un că­lă­tor strein dacă
au în­vins sau nu, au răs­puns: „Asta nu e treaba noas­tră:
noi ne‑am bă­tut nu­mai…“
*
Ul­tima sen­tinţă, cea mai grea: „S‑a zis cu noi!“
Mai rea, mai de­fi­ni­tivă de­cât moar­tea. „S‑a zis!“ e fără
de recurs, fără în­toar­cere. „Mort de foame“, „mort de
beat“, „pa­lid ca moar­tea“ etc. fo­lo­sesc „moar­tea“ ca un
sim­plu au­xi­liar al unor rele mult mai mari.
Dar cu dixi nu e glumă: „S‑a zis cu mine!“ – asta în­
seamnă că Soarta şi‑a spus ul­ti­mul cu­vânt.
*
Pro­ce­sul de osi­fi­care (în se­ve­ri­tate, dis­tan­ţare, spi­rit de
castă, schi­zoi­die fi­zică şi me­ta­fi­zică) a no­men­cla­tu­rii
noas­tre are loc pa­ra­lel – prin an­ti­teză, dar şi prin asi­mi­
lare – cu un alt pro­ces, cel de latronizare obli­ga­to­rie a
foş­ti­lor ţă­rani.
Pe stă­pân îl în­tă­râtă la­şi­ta­tea slu­gii, mai ales când
simte că, pe la spate, are loc o pre­fă­că­to­rie şi o tra­gere pe
sfoară. În­tre dis­pre­ţul şe­fu­lui şi umi­linţa şi­reată, ţâf­noasă
şi cal­cu­lată, a ce­lui lo­vit şi căl­cat în pi­cioare în­cepe o di­a­
bo­lică cursă a răb­dă­rii: care va crăpa pri­mul? Ţă­ra­nul,
din ca­uza în­gâm­fă­rii şi cru­zi­mii „campanizărilor“ con­ti­
nue, sau sluga ajunsă la li­mita de jos a ex­ploa­tă­rii?
Ta­ci­tus ex­clamă: „Nici­o­dată n‑au exis­tat sclavi mai
buni şi nici stă­pâni mai răi!“
În orice caz, acum ştim: sluga cre­ează ti­ra­nii din clipa în
care strigă în cor: „Tră­iască cel mai bun din­tre noi!“ – şi îi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 207

dis­truge în rate, orbindu‑i, asurzindu‑i, înne­bu­nin­du‑i:

făcându‑i să se creadă zei sau, mai rău, ge­nii ne­mu­ri­toare
şi veş­nice.
La toate te­me­rile mele că „răz­bo­iul nos­tru de 30 de ani
s‑a ter­mi­nat cu re­miză sau pat “ (în sen­sul că nici ora­şul
şi nici sa­tul nu au ie­şit în­vin­gă­toare), Mo­şul îmi răs­
punde calm:
„Acum 30 de ani, se dă­deau ucaze din Krem­lin, acum
20 de ani, se striga din Ca­pi­tală, acum zece ani, eram duşi
cu forţa la o con­sfă­tu­ire la Bă­i­leşti. De vreo trei ani, vine
pri­ma­rul, se­cre­ta­rul şi ve­te­ri­na­rul, la poarta mea, şi mă
roagă în la­crimi, mă im­ploră, să‑mi re­fac şura, să‑mi
procur cai, să cresc porci, să ac­cept doi vi­ţei şi mă­car zece
oi… Atunci, mă în­treb: cine a câş­ti­gat acest răz­boi, ne­de­
cla­rat de 30 de ani, în­tre agri­cul­tură şi in­dus­trie, în­tre sat
şi oraş, în­tre mine şi Krem­lin? Ni­meni, ţi‑o spun eu. De
acum, în­cepe o lungă cursă a foa­me­tei şi a răb­dă­rii – şi, în
această cursă, ţă­ra­nii sunt ma­ra­to­nişti mi­le­nari. Limba
şi‑o vor scoate oră­şe­nii, fi­indcă vor fi si­liţi să tră­iască de pe
o zi pe alta, de pe o «li­nie» pe alta…“
*
Pe vre­mea lui Con­stan­tin Ma­vro­cor­dat (1746–1749)1 –
ci­tesc în Pom­pi­liu Eli­ade2 – a avut loc un fel de dez­ro­
bire a ţă­ra­ni­lor.
1
Constantin Mavrocordat, domn al Ţării Româneşti (1730,
1731–1733, 1735–1741, 1744–1748, 1756–1758, 1761–1763)
şi al Moldovei (1733–1735, 1741–1743, 1748–1749, 1769). A
introdus importante reforme (în armată, justiţie, finanţe), cea mai
importantă fiind desfiinţarea şerbiei (în 1747, în Ţara Românească,
şi în 1749, în Moldova) şi introducerea sistemului de clacă.
2
Pompiliu Eliade (1869–1914), istoric literar, profesor de
limba franceză, membru corespondent al Academiei Române
208 ION D. SÎRBU

A fost cea mai cum­plită „eli­be­rare“: din robi au de­ve­

nit con­tri­bu­a­bili.
Iată câ­teva din dă­rile ti­pic fa­na­ri­ote: vă­că­rit, de­sea­
tina, căminărit, fu­mă­rit, gărdărit, soponărit, cântărărit,
spendonia etc…
De un sin­gur lu­cru au fost to­tuşi scu­tiţi: de la­uda şi
cân­ta­rea stă­rii de ru­mâ­nie.1
*
Răz­bo­iul de Trei­zeci de Ani, zice Schil­ler, s‑a ter­mi­nat
abia când ţă­ra­nii au în­ţe­les că şe­fii, ar­ma­tele, po­pii şi
sol­da­ţii, cu to­ţii, tră­iesc de fapt de pe urma lor: au în­ce­
put să pro­ducă pu­ţin şi să as­cundă cât mai mult. Ja­fu­rile
s‑au în­te­ţit, dis­pe­ra­rea, foa­mea, mo­li­mele fi­zice şi mo­
rale au pus ca­păt răz­bo­iu­lui.
Ţă­ra­nii au câş­ti­gat toate răz­boa­iele, fi­indcă, pier­
zând ab­so­lut to­tul, pu­teau, to­tuşi, să re­nască din pro­pria
ce­nuşă.
(1912). Ion D. Sîrbu se referă la De l’influence française sur l’esprit
public en Roumanie: Les Origines. Étude sur l’état de la société
­roumaine à l’époque des règnes phanariotes, teza sa de doctorat,
susținută la Sorbona, Ernest Leroux Editeur, 1898. Ediția în limba
română, Influenţa franceză asupra spiritului public în România.
Originile. Studiu asupra stării societăţii româneşti în vremea dom‑
niilor fanariote, traducere de Aurelia Creţia, prefaţă de Al. Duţu,
a apărut la Editura Univers, Bucureşti, 1982.
1
Într‑o formă şi un conţinut aproape identice, exceptând ulti‑
mul paragraf, însemnarea se găseşte în ms., vol. 1, f. 136, pe a că‑
rei margine din stânga, Ion D. Sîrbu a scris cu pixul: „Notă: Parcă
această notă am mai transcris‑o o dată. Nu sunt sigur.“ Textul nu a
fost inclus în ediţia princeps, fiind tăiat, în dactilogramă, probabil
de redacţie, cu o linie în diagonală, de la stânga la dreapta.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 209

Mă în­gro­zeşte (la te­le­vi­zor) când văd ţă­rani (foşti ţă­

rani) pri­vind to­tal in­di­fe­renţi un munte de ce­re­ale pu­
tre­zite în ploaie sau ca­da­vrele a cinci­zeci de vi­ţei morţi
de foame sau frig.
In­di­fe­renţa asta, mor­tală şi mor­ti­fi­antă, faţă de vi­tele
şi roa­dele pă­mân­tu­lui, mi se pare sin­o­nimă cu moar­tea,
cu sfâr­şi­tul lu­mii noas­tre.
*
Ve­chii ro­mâni aveau două nume, afirmă H. Stahl1:
unul creş­tin şi al­tul pă­gân. Pen­tru orice even­tu­a­li­tate.
Noi, ro­mâ­nii de azi – con­stată Me­fisto, eroul meu
lu­cid din ro­ma­nul Lu­pul şi Ca­te­drala –, avem două
conşti­inţe: una is­to­rică şi alta po­li­tică. Tot pen­tru orice
even­tu­a­li­tate.
*
Scrie în Co­ran: „Dacă vrei să scapi de un duş­man al
tău, ajunge să scrii pe cel mai înalt zid al ce­tă­ţii: «Acela
este cel mai cin­stit, mai vi­teaz şi mai bun din­tre noi…»
Apoi poţi să‑ţi în­cru­ci­şezi bra­ţele, aş­tep­tând în li­nişte.
Nu peste mult, vei ve­dea dri­cul ace­luia tre­când prin
faţa ca­sei tale.“
*
Stau de vorbă cu un is­to­ric bă­trân din acest oraş bi­zar,
Cra­iova‑Isarlâk.
„Po­li­tica aces­tui târg a fost tot­dea­una să scape de is­to­
rie. Să nu vină tur­cii, să plece aus­tri­e­cii, să nu treacă şi să
ră­mână ru­şii. Nu am do­rit să avem per­so­na­li­tăţi aici
(le‑am ex­pe­diat la Bucureşti, Is­tan­bul, Ar­deal), nu ţi­nem
1
Henri H. Stahl (1901–1991), antropolog, etnograf, istoric,
memorialist, sociolog, reprezentant al Şcolii monografice, mem‑
bru corespondent al Academiei Române (1974).
210 ION D. SÎRBU

la mo­nu­mente, do­cu­mente, in­sti­tu­ţii im­por­tante… Am

evi­tat să păs­trăm tot ce nu se uită şi ce ne fi­xează sau ne
atrage în fur­tu­nile stre­ine. Tă­ie­rea ca­pe­te­lor, ex­por­tul de
deş­tepţi şi va­ni­toşi, cul­ti­va­rea ui­tă­rii («orice mi­nune la
noi ţine trei zile»), toate for­mele de tri­şare şi boi­cot al is­
to­riei le‑am cul­ti­vat şi le‑am per­fec­ţionat. Ne‑am for­mat
în aşa fel (fi­rea şi mo­ra­vu­rile), în­cât ori­cui – care ar veni la
noi şi ar dori să ră­mână – să‑i treacă re­pede această poftă
şi să o şteargă cât mai cu­rând. (Ac­to­rul Ion Anes­tin îl tot
in­vita pe Ca­ra­giale să vină la Cra­iova. Acesta pro­mi­tea,
dar nu ve­nea. Se zice că i‑ar fi răs­puns într‑o bună zi:
«Frate ti­zule, la Cra­iova nu se vine, din Cra­iova se fuge!»)
Aus­tri­e­cii, după 18 ani de fan­tas­tice efor­turi de a or­
ga­niza Ol­te­nia, au ple­cat dis­pe­raţi, în­ne­bu­niţi. Au fost
fe­ri­ciţi când tur­cii ne‑au pri­mit în­a­poi!“
*
Chiar şi Cu­vân­tul, Lo­go­sul, a de­ve­nit ma­te­rie primă.
Chi­miş­tii lu­crează acum, în la­bo­ra­toa­rele lor, la trans­
for­ma­rea vor­be­lor în pe­trol, fier, aur…
Şi asta, fi­indcă re­ver­sul me­da­liei nu a avut loc. Cât
timp am tot să­pat după pe­trol, fier, aur – nu ne‑am ales
de­cât cu vorbe, ci­fre şi iar vorbe.
*
Au­xina, un hor­mon al plan­te­lor, care are pro­pri­e­ta­tea
de a le face să se în­doaie şi să se plece spre pă­mânt. Se
pare că au­xina asta se gă­seşte într‑o can­ti­tate mai mare
în po­rumb. De alt­fel, evo­lu­ţia aces­tei plante, din pri­mă­
vară până în toamnă, nu este de­cât o gra­du­ală în­do­ire şi
aple­care spre pă­mânt a frun­ze­lor, co­cea­nu­lui, smo­cu­lui
din vârf…
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 211

Sol­da­ţi­lor li se dă pâine: puş­că­ri­a­şii mă­nâncă ex­clu­siv

mă­mă­ligă sau turtoi. Spa­ni­o­lii mân­cau pâine, az­te­cii, in­
di­e­nii se hră­neau cu po­rumb. Poate că blân­de­ţea răb­dă­
toare şi re­sem­nată a ţă­ra­ni­lor nu e con­se­cinţa vre­u­nei
ere­di­tăţi mo­rale sau ra­si­ale, ci pur şi sim­plu efec­tul con­
su­mu­lui ex­clu­siv de… au­xină.
Ci­tesc cum ţă­ra­nii noştri au tre­cut de la mei şi grâu
la cucuruz, fi­indcă pe acesta îl mân­cau şi por­cii. Por­cii
fi­ind dis­pre­ţu­iţi re­li­gios de turci, era nor­mal să dis­pre­ţu­
iască şi po­rum­bul, acest grâu por­cesc. Din care nu ce­
reau… cotă. Ergo, mă­mă­liga noas­tră auxinică este o
in­ven­ţie eco­no­mică, şme­che­rească, in ex­tre­mis.
*
În faţa nu­me­ro­şi­lor noştri in­va­da­tori, îmi ex­plică Limpi,
am pus la punct aşa‑zisa „tac­tică a te­re­nu­ri­lor pâr­jo­lite“.
Schimbându‑se vre­mu­rile, schimbându‑se şi nă­vă­li­
to­rii – cred că acum se pune la punct, într‑un se­col sau
două, o altă tac­tică: mai te­ri­bilă, mai sub­tilă, dar şi mai
groaz­nică. Cea a su­fle­te­lor arse, pâr­jo­lite. Duş­ma­nul (care
a ve­nit sau care va mai apare) nu va mai găsi nicio inimă
(care să creadă), niciun ca­rac­ter (care să se în­creadă),
nicio minte (care să poată fi cre­zută). Nu va mai găsi un
co­la­bo­ra­tor cin­stit, de în­cre­dere.
Tac­tica asta a su­fle­te­lor arse sau pâr­jo­lite este sin­o­
nimă cu moar­tea, cu dis­pa­ri­ţia noas­tră to­tală. A noas­tră
şi a duş­ma­nu­lui nos­tru de moarte.
*
Unele ani­male – de pildă, opo­su­mul – sunt atât de
spe­ri­oase, în­cât, atunci când li se face frică, în­ţe­pe­nesc şi
chiar… mor. În zo­o­lo­gie este cu­nos­cută sta­rea asta bi­zară
212 ION D. SÎRBU

de catatonie, ca­ta­lep­sie, thanatosis, akinesis, action‑inhibition

etc., cu un cu­vânt, de Hypnosis, prin care, une­ori, se evită
pe­ri­co­lul sau moar­tea. („Cu frica pe frică… căl­când“, ar
zice noul psal­mist.)
Cred că şi co­lec­ti­vele in­sti­tu­ţionale (Bi­se­rica, Par­la­
men­tul, Par­ti­dul), când sunt spe­ri­ate sau su­pra­so­li­ci­tate,
cu­nosc ase­me­nea stări de pa­ra­li­zie.
Poate că şi unele po­poare – în unele dra­ma­tice mo­
mente is­to­rice. Fi­indcă apare evi­dentă le­gă­tura şi chiar
în­ru­di­rea în­tre Hypnosis‑ul su­pu­şi­lor şi pa­ra­noia unor
şefi de state se­vere.
Din catatonie se mai re­vine; din pa­ra­noia, nici­o­dată.
*
Tot des­pre sta­rea catatonică. Dacă ce­le­bru­lui câine al
lui Pa­vlov1 (un sa­vant ino­cent, bun creş­tin, to­tuşi pre­
mer­gă­tor al psi­ho­lo­giei co­lec­ti­vist‑sta­li­niste) i se arată,
de pildă, carne, el sa­li­vează… etc. Într‑o fază mai evo­lu­
ată a ex­pe­ri­men­tu­lui cu acest „re­flex con­di­ţionat“, câi­
ne­lui i se arată un cerc flu­o­res­cent şi i se dă carne. Deci:
cerc egal plă­cere, bucurie. Apoi, i se arată o elipsă, tot
flu­o­res­centă, şi i se aplică o bă­taie zdra­vănă. Cu tim­pul,
elipsa de­vine egală cu du­re­rea, spaima. După ce aceste
două re­flexe sunt bine fi­xate, se trece la un ex­pe­ri­ment
li­mită. I se arată câi­ne­lui un cerc (bi­e­tul câine!), acesta
sa­li­vează, con­form şti­in­ţei. Nu i se dă carne, bi­ne­în­ţe­les.
Apoi, cer­cul e tur­tit şi trans­for­mat, sub ochii ani­ma­lu­lui,
în elipsă. Câi­nele dă semne de groază. În­cet‑în­cet, elipsa
se trans­formă în cerc, apoi iar în elipsă – câi­nele tre­când,
1
Ivan Petrovici Pavlov (1849–1936), fiziolog rus, cunoscut
pentru conceptul de reflex condiţionat, pe care l‑a dezvoltat. În
1904, i s‑a decernat Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 213

suc­ce­siv, de la bucurie la frică. După nu­mai pa­tru‑cinci

ase­me­nea tre­ceri, câi­nele ca­po­tează, în­ne­bu­neşte, de­ve­
nind in­sen­si­bil la orice fel de semn lu­mi­nos. Poate să şi
moară de foame…
Prin anii cinci­zeci, mi se ex­plica şti­in­ţi­fic de ce, de
săr­bă­to­rile po­li­tice, vi­tri­nele se um­pleau de mân­că­ruri.
Să se cre­eze aso­ci­aţ­ ia res­pec­tivă. La an­chete, ştiam deja că
o zi caldă, una rece, azi încura­jare, mâine ame­nin­ţare, nu
sunt de­cât me­tode prin care se ur­mă­reşte sta­rea de le­tar­
gie. Dacă, după atâ­tea în­ghe­ţuri şi dez­ghe­ţuri, epoci de
în­chi­dere şi des­chi­dere, li­ber­tate şi te­roare, mas­cări şi de­
mas­cări, poporul dă semne de catatonie sau in­di­fe­renţă,
în­seamnă că Pa­vlov şi Secenov1 erau mari sa­vanţi şi că
vorba noas­tră ve­che, „să nu dea Dum­ne­zeu omu­lui cât
poate răbda“, nu e chiar sa­lu­tară.
(Forma fi­zică a stă­rii de catatonie este cea ute­rină. Cei
care şi‑au pier­dut min­tea, spe­ranţa, pofta de via­ţă re­in­tră
în pân­te­cele ma­mei, la punc­tul ini­ţial de de­ve­nire. Ast­
fel, în­ju­ră­tura de mamă, cu tri­mi­te­rea cuiva în ori­gine, se
do­ve­deşte a fi de­o­se­bit de „şti­in­ţi­fică“ şi un bles­tem mult
mai rău de­cât orice altă în­ju­ră­tură.)
*
Am în­cer­cat, fără niciun re­zul­tat, să ex­plic, la ni­vel mi­
nis­te­rial, unor or­gane de cul­tură şi pro­pa­gandă, ur­mă­to­
rul ex­pe­ri­ment fi­zi­o­lo­gic ba­nal. (Ilus­trează cât se poate
de clar po­si­bi­li­ta­tea sal­tu­lui ca­li­ta­tiv în sis­te­mul nos­tru
de alarmă.)
1
Ivan Secenov (1829–1905), fiziolog rus, adept al gândirii
ma­terialiste. În lucrarea Reflexele creierului (1863), dă o expli‑
caţie strict fiziologică proceselor psihice.
214 ION D. SÎRBU

Se culcă su­biec­tul, i se aco­peră ochii. I se picură în nas

un strop in­fi­ni­te­zi­mal de par­fum fran­ţu­zesc. Este în­tre­bat:
„Ce simţi?“ El răs­punde: „Par­fum“. Ex­pe­ri­enţa con­ti­nuă.
Dar, brusc, la un anume punct de sa­tu­ra­ţie ner­voasă,
deşi con­ti­nuăm să picurăm tot par­fum, su­biec­tul răs­
punde re­vol­tat: „Că­cat!“
A avut loc sal­tul ca­li­ta­tiv în sis­te­mul de sem­na­li­zare.
Cei care se ocupă de re­clame, cei care fac pro­pa­gandă
şti­in­ţi­fică (pen­tru idei, oa­meni, pro­grame, ide­a­luri), unii
con­ti­nuă să‑ţi toarne par­fu­muri, deşi ab­so­lut în­treg
poporul, de mult, a stri­gat, pe din­lă­un­tru, „că­cat“ – al­ţii,
din con­tră, îţi toarnă de la în­ce­put că­cat, şti­ind (având şi
timp, şi răb­dare) că într‑o bună zi, făcându‑se sal­tul aş­
tep­tat, tu vei ex­clama ex­ta­ziat: „Par­fum!“
*
Am avea trei stări nor­male de con­şti­inţă: sta­rea de tre­
zie, sta­rea de somn şi sta­rea de vis.
La aces­tea, ex­pe­ri­enţa noas­tră is­to­rică spe­ci­ală a adă­
u­gat o stare nouă, in­ge­nuă: sta­rea de re­clu­zi­une, de cla­
us­trare. Cea prin care puş­că­ri­a­şii (sau po­poa­rele în­chise)
re­u­şesc să di­zolve tim­pul de de­ten­ţie într‑un fel de drui­
dic‑sleep1, dor­mire trează.
Ra­bi­nul Som­mer este de pă­rere că mai tre­buie adă­u­
gată o stare (ce nu ar fi de­cât au­xi­li­a­rul stă­rii de re­clu­zi­une):
sta­rea de Jovie. Adică sta­rea în care in­di­vizi şi po­poare stau
ne­pu­tin­cioşi, în aş­tep­ta­rea sfâr­şi­tu­lui ace­lui mon­struos
pa­riu ce are loc în Ce­rul unde Dum­ne­zeu şi Dra­cul ex­
pe­ri­men­tează li­mita răb­dă­rii lui Jov şi a lu­mii în­tregi.
1
Somn druidic (engl.), formă de „hibernare“ folosită de dru‑
izi pentru a‑şi prelungi viaţa.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 215

(Mai rea de­cât sta­rea de Jovie, îi spun eu bu­nu­lui meu

pri­et­ en Paul Eve­rac, ar fi sta­rea de Io­viţă1. Care nu e tra­
gică: e gro­tesc‑pe­ni­bilă. Ru­şi­noasă. Apostazică.)
*
De la eleni şi la­tini, prin tra­di­ţie, Eu­ropa s‑a stră­duit
să pună la punct un sis­tem so­cial – cât de cât mo­ral – de
se­lec­ţie dreaptă a eli­te­lor ei. Rând pe rând, au fost pre­fe­
raţi în­ţe­lep­tul, vir­tu­o­sul, bra­vul, cu­cer­ni­cul, eroi­cul,
căr­tu­ra­rul, spe­ci­a­lis­tul etc…
Re­vo­lu­ţia, do­rind să facă drep­tate ce­lor umi­liţi şi obi­
diţi, prin in­di­rectă şi ne­in­ten­ţionată în­tâm­plare, a ajuns
la o răs­tur­nare to­tală a sis­te­mu­lui de se­lec­ţie, ba­zat pe
cri­te­rii de va­loare. Ast­fel, de pildă, după trei mii de ani de
do­mi­na­ţie so­ci­ală, po­li­tică şi cul­tu­rală, sub di­fe­rite forme,
a ce­lor ne­a­pă­rat in­te­li­genţi – as­tăzi asis­tăm, aproape în
în­treaga lume, la o ge­ne­rală re­vanşă, în toate do­me­ni­ile
vie­ţii so­ci­ale, a proş­ti­lor de tot fe­lul.
(Marx era un sa­vant, Le­nin un spe­ci­a­list, Sta­lin un
prac­­ti­cian crud şi li­mi­tat, Brej­nev, nu­mai li­mi­tat… Jef­
fer­son era fi­lo­sof, Lin­coln un vi­zionar mar­tir, Wil­son un
vi­să­tor, Ni­xon un po­li­ti­cian uns cu toate un­so­rile, Car­ter
un pre­di­ca­tor bap­tist, Re­a­gan un… Ade­na­uer era un…,
Willy Brandt doar un… Iar în­tre Schmidt şi Kohl e di­fe­
renţa în­tre un Hel­mut mare şi un Hel­mut doar înalt.)
*
Dacă într‑o ca­meră avem o sută de in­stru­mente cu
corzi şi pu­nem în vi­bra­ţie o sin­gură coardă „la“ – atunci,
prin cu­nos­cu­tul fe­no­men acus­tic, nu­mit „con­cor­danţă
1
Trimitere ironică la Cartea lui Ioviţă, piesă de Paul Everac,
jucată în premieră în 1981.
216 ION D. SÎRBU

de fază“ – toate cor­zile „la“, ale tu­tu­ror in­stru­men­te­lor

din jur (chiar şi din ca­mera ală­tu­rată), in­tră în vi­bra­ţie,
„imi­tând“ su­ne­tul ini­ţial.
Dacă într‑un oraş, la o şe­dinţă (sau într‑o ţară, în
par­la­ment), un prost in­tră în vi­bra­ţie, toţi proş­tii îl ur­
mează ime­diat, pe baza aces­tui prin­ci­piu al con­cor­dan­
ţei de fază (sau frază).
*
Mă gân­desc me­reu la această lungă, as­cunsă şi fan­tas­
tică muncă sub­ac­va­tică a madreporelor. Cu o sim­bo­lică
plă­cere, îmi aduc aminte de un ro­man (ci­tit ime­diat după
răz­boi) de J. Con­rad1, Ha­nul lui Almayer.
Un port în­flo­ri­tor – ade­vă­rat mi­ra­col co­mer­cial din
mă­rile Su­du­lui – piere din ca­uză că nişte ne­vă­zute ma­
dre­pore, con­stru­ind pe le­gea lor, re­u­şesc să în­chidă, cu
un zid co­ra­lier, in­tra­rea în res­pec­ti­vul port. Ora­şul –
foarte bo­gat, plin de vile de mar­moră şi de lemn pre­ţios,
sculp­tat – tre­buie să fie pă­ră­sit. Na­tura, jun­gla, re­in­tră
în po­se­sia lo­cu­lui, re­fă­când un echi­li­bru ce nu are ni­mic
co­mun cu is­to­ria sau cu le­gile pi­e­ţei li­bere.
*
Aproape zil­nic, de vreo 15–20 de ani, de câte ori trec
prin aşa‑zi­sul „En­glish Park“2 al cen­tru­lui, în­tâl­nesc,
1
Joseph Conrad, pseudonimul lui Jósef Teodor Konrad
Korzeniowski (1857–1924), romancier englez de origine po‑
loneză, născut în Ucraina. Hanul lui Almayer, în româneşte de
Jul. Giurgea, a apărut la Editura Universul, apoi la Editura
«Naţionala Ciornei», 1938.
2
Parc în Craiova, situat între străzile A. I. Cuza şi Olteţ, de‑
numit, potrivit documentelor, „Grădina Unirii“, a cărui amena­
jare, după un proiect al arhitectului francez Émil Pinard, a început
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 217

me­reu şi me­reu, această jal­nică pe­re­che: un tată – dis­tins

şi fru­mos avo­cat lo­cal – plimbându‑şi fiica oli­go­frenă.
Cu acea în­că­pă­ţâ­nare jert­fel­nică cu care nu­mai pă­rin­ţii
foarte buni pot is­păşi o eroare bi­o­ge­ne­tică.
„Ei bine, îmi zice Xan­tipa mea, nici nu ai ob­ser­vat?
Fata a cres­cut, deşi a ră­mas tot o bi­ată idioată mon­go­
lo­idă: dar acum e tâ­nără, voi­nică, ro­şie, plină de via­ţă.
În schimb, ta­tăl, în­cet‑în­cet, dintr‑un in­te­lec­tual dis­tins
şi lu­mi­nos, iată‑l, arată acum ca un cre­tin to­tal de­cre­pit.
A pre­luat în în­tre­gime tră­să­tu­rile (şi des­ti­nul) fe­tei sale…
Groaz­nic!…“
Poate că şi noi, fără să ne dăm seama, tot plimbân­
du‑ne idi­o­ţia noas­tră is­to­rică, fiica noas­tră ne­re­u­şită, am
ajuns să se­mă­năm cu…
*
„Po­po­rul nos­tru a mân­cat ab­sur­dul cu pâine“, zice Mo­
şul – şi con­ti­nuă cu mâ­nie: „La­tini sla­vo­ni­zaţi, ilu­mi­naţi
şi ex­ploa­taţi de greci, sub ocu­pa­ţie tur­cească, având un
rege pru­sac, o bo­ie­rime stre­ină, fran­ţu­zită, pân­diţi la ori­
zont de câ­teva im­pe­rii mu­ri­bunde (dar dor­nice să ne eli­
be­reze şi să ne mân­tu­iască), am ie­şit din plin ev‑me­diul
«stă­rii de ru­mâ­nie» ca să pi­căm di­rect în epoca asta de
in­dus­tri­a­li­zare elec­tro­nică… Să nu ne mi­răm că une­ori
ce­lula noas­tră ner­voasă nu mai răs­punde cum tre­buie la
această uri­aşă su­pra­so­li­ci­tare is­to­rică…“
*
Con­dam­na­ţii la moarte sau grele pe­depse (chiar şi în
An­ti­chi­tate, chiar şi pe vre­mea lui Chris­tos) aveau parte
în 1930/1931. Grădina a avut şi alte denumiri, însă cea mai cu‑
noscută este „English Park“.
218 ION D. SÎRBU

de un mare fa­vor: bi­ciui­rea, ar­de­rea pe rug, răs­tig­ni­rea sau

ghi­lo­ti­na­rea aveau loc în pi­eţe, faţă de un pu­blic foarte
nu­me­ros. Mu­reai – fru­mos, urât – dar mu­reai cu mar­tori.
Pu­teai – dacă aveai cu­raj sau fan­te­zie – să‑ţi com­pui o ex­
pre­sie şi o re­plică pro­prii spre a ieşi glo­rios din scenă şi a
nu fi ui­tat chiar atât de uşor.
Acest fru­mos şi mă­reţ fa­vor ni s‑a luat. Bă­tă­ile, ar­de­rile,
ghi­lo­ti­nă­rile, elec­tro­cu­tă­rile au loc în ca­ta­combe as­cunse,
fără pu­blic, fără nicio tea­tra­li­tate. Con­se­cin­ţele aces­tei tăi­
nu­iri sunt fu­neste atât pen­tru drep­tul pe­nal, cât mai ales
pen­tru cei con­dam­naţi şi pen­tru pu­bli­cul mar­tor şi gi­rant
al tu­tu­ror ac­te­lor de jus­ti­ţie sau in­jus­ti­ţie.
*
Tre­buie să ad­mi­tem că Re­vo­lu­ţia este mai mult de­
cât o schim­bare de re­gim po­li­tic, de sis­tem so­cial: cred
că e vorba de o schim­bare de Climă, de Cli­mat, de o
mu­tare a po­li­lor mag­ne­tici, de o co­bo­râre sau re­tra­gere a
gla­ci­a­ţi­u­nii.
Mo­şul crede că o parte din ome­nire a fost vâ­râtă, ex­
pe­ri­men­tal (de că­tre cine, cu ce drept?), într‑un uriaş
Athanor (vas fo­lo­sit de al­chi­miş­tii me­di­e­vali) şi su­pusă
unor pre­si­uni şi re­pre­si­uni în­de­lun­gate – aşa în­cât, dacă
noul Fa­ust va avea cu­ra­jul, într‑o fru­moasă zi (de trans­pa­
renţă), să ri­dice ca­pa­cul aces­tui Athanor, s‑ar pu­tea, în
lo­cul omu­lui de tip nou, să ne apară o spe­cie an­ge­lică sau
de­mo­nică de mon­stru fi­lo­so­fal, cine poate şti?… Omul
este mă­sura şi ne­mă­sura tu­tu­ror lu­cru­ri­lor.
*
Orice ocu­pant (mi­li­tar), ori­cât efort ar face pen­tru cei
ocu­paţi, el ră­mâne un tip pro­fund an­ti­pa­tic. În Ru­sia,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 219

eram în­dră­gos­tit, le­şi­nat de ad­mi­ra­ţie pen­tru su­fle­tul

ru­sesc, pen­tru ru­soaice, pen­tru „maty Rosia“… Cum
au so­sit la noi, în uni­formă şi cu puşcă, mi s‑au pă­rut
dintr‑odată stu­pizi, în­cu­iaţi, alt­fel de­cât nem­ţii, dar tot
un fel de fas­cişti…
Şi ame­ri­ca­nii – pare‑se – sunt la fel: acasă la ei, ener­
gici, ori­gi­nali, cin­stiţi şi li­beri: în alte ţări, ei ajung a fi
în­gâm­faţi, li­mi­taţi, răi şi proşti…
Ci­tesc Homo Faber (deşi nu îmi place acest echi­voc
Max Frisch1). Eroul căr­ţii e scâr­bit – în Cuba, 1957 – de
fal­si­ta­tea to­tală a ace­lui Ame­ri­can Way of Life 2. Ci­tez:
„…să­nă­ta­tea lor e falsă, ti­ne­re­ţea lor e falsă, fe­me­ile
nu pot ad­mite că îm­bă­trâ­nesc, cos­me­tica lor e fo­lo­sită şi
la ca­da­vre, în ge­ne­ral ra­por­tu­rile lor cu moar­tea sunt
por­no­gra­fice [?]3, pre­şe­din­tele lor, pe fi­e­care pa­gină de
ti­tlu tre­buie să râdă ca un co­pi­laş cu faţa tran­da­fi­rie, alt­
fel nu îl mai aleg, as­pec­tul lor ti­ne­resc e ob­scen…“ etc.
(p. 244).
(Să existe o ură evre­iască an­ti­a­me­ri­cană faţă de ţara
care le‑a ofe­rit cel mai to­tal şi ge­ne­ros loc de re­fu­giu şi re­
a­li­zare? Nu o dată mi‑a fost dat să aud aici, în acest ne­fe­
ri­cit Yaltaland, afir­ma­ţia: „Sta­tele Unite nu sunt de­cât un
sim­plu Hin­ter­land al ma­re­lui stat Is­rael.“ Şi, to­tuşi… nu
eu, ci o evreică4 a scris acuza: „Ţie‑ţi vor­besc, Ame­rică!“)
1
Max Frisch (1911–1991), dramaturg şi prozator elveţian.
Homo Faber (1957), traducere de Mara Giurgiuca, postfaţă de
Andrei Corbea, a apărut în Colecţia Meridiane a Editurii Univers,
Bucureşti, 1971.
2
Mod de viaţă american (engl.).
3
Semnul de întrebare aparţine lui Ion D. Sîrbu.
4
Este vorba de Maria Banuş (1914– 1999), poetă, eseistă, pro‑
zatoare, traducătoare. Ţie‑ţi vorbesc, Americă!, volum de versuri,
Bucureşti, ESPLA, 1955.
220 ION D. SÎRBU

*
„Tru­pul nos­tru, pri­vit ca o ma­şină, îmi spune un in­
giner care e foarte in­gi­ner, îmi apare ca fi­ind ex­ce­lent,
ca pro­iect, sis­tem, func­ţionare: dar ma­te­ri­ile din care e
re­a­li­zată această ma­şină sunt sub orice cri­tică: ne­mai­
vor­bind de fap­tul că, la naş­tere, nu pri­mim nicio piesă
de re­zervă…“
Îi măr­tu­ri­sesc ne­poa­tei1 mele: „În ti­ne­reţe, mă con­si­
de­ram un chi­riaş al tru­pu­lui meu. Îi fă­ceam curte, îl cul­
ti­vam, în spe­ranţa că într‑o zi voi de­veni stă­pâ­nul şi
pro­pri­e­ta­rul său ab­so­lut… Mai spre bă­trâ­neţe, în­ce­pui
să mă com­port ca un ti­ran şan­ta­jist. Îi spu­neam, ame­
ninţându‑l: «Dacă nu te porţi bine, să ştii că te pă­ră­sesc.
De­fi­ni­tiv.»“
Acum, că am tre­cut de 65 de ani, se pare că ro­lu­rile
s‑au schim­bat. Aud, tot mai des, din par­tea tru­pu­lui meu
o voce fi­ravă ce îmi şop­teşte, cu milă şi re­gret: „Fi­indcă nu
ai fost cu­minte, va tre­bui, cu­rând, să te pă­ră­sesc. Pen­tru
tot­dea­una. Deşi te‑am iu­bit mult.“
*
Ni­et­zsche, 1888, în Wille zur Macht2:
„Unsere ganze europäische Kultur bewegt sich seit
langem schon in einer Tortur der Sprache, die von Jahr­
zehnt zu Jahrzehnt wächst, wie auf eine Katastrophe los:
unruhig, gewaltsam, überstürzt: einem Strom ähnlich, der
1
Monica D. Crăciun, fiica lui Dorel Crăciun, unicul fiu al so‑
rei sale, Irina, pe atunci elevă a Liceului de Filologie – Istorie din
Craiova, astăzi Colegiul Naţional „Elena Cuza“.
2
Wille zur Macht (Voinţa de putere), lucrare apărută postum
(1909).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 221

ans Ende will, der sich nicht mehr besinnt, der Furcht
davor hat, sich zu besinnen.“1
Franz Marc2, 1911, în plă­nu­i­tul ma­ni­fest Der blaue
Re­i­ter:
„Die Welt gebiegt eine neue Zeit – es gibt nur eine
Frage: Sind wir reif für die vita nuova?“3
Lud­wig Meidner4, 1919, so­ci­a­list creş­tin, într‑un
ma­ni­fest că­tre toţi ar­tiş­tii, po­e­ţii, mu­zi­ci­e­nii:
„Denn es geht um den Sozialismus – dass heißt: um
Gerechtigkeit, Freiheit und Menschenliebe – Um Gottes
Ordnung in der Welt.“5
Am su­b­li­niat ceea ce a con­sti­tuit bucuria unei zile
în­tregi de lec­turi des­pre… sfâr­şi­tul lu­mii.
*
Eu­ropa este un biet con­ti­nent: Alutia (Ol­te­nia) e o lume.
1
Întreaga noastră cultură europeană se mişcă de mult într‑o
caznă lingvistică, îndepărtându‑se de la un deceniu la altul spre o
adevărată catastrofă: neliniştită, năvalnică, precipitată, asemenea
unui fluviu, care vrea să ajungă la capăt, care nu se mai stăpânește
şi se teme, de fapt, să se stăpânească (germ.).
2
Franz Marc (1880–1916), pictor expresionist german,
membru fondator, împreună cu Wassili Kandinsky şi alţi pictori
abstracţionişti, al grupării „Blaue Reiter“ (1911).
3
Lumea înclină spre un timp nou – există însă o singură în‑
trebare: suntem copţi pentru o vita nuova? (germ.).
4
Ludwig Meidner (1884–1966), pictor expresionist şi gra‑
fician german. Ion D. Sîrbu se referă la Un alle Künstler, Dichter,
Musiker (Pentru toţi artiştii, poeţii, muzicienii, 1919), în care
Meidner expune ideile sale socialiste.
5
Fiindcă este vorba despre socialism – adică: despre drep­
tate, libertate şi dragoste de oameni – despre ordinea lui Dumnezeu
în lume (germ.).
222 ION D. SÎRBU

Pleci de acasă, di­mi­neaţa, ca un su­pus al re­ge­lui,

mă­n ânci la amiazi într‑un fa­l an­s ter re­p u­b li­c an şi
seara te în­torci ca un ie­ni­cer al nu ştiu că­rui Mag­ni­fic
Su­lei­man.
Aici, la noi, toate ca­li­tă­ţile sunt de­fecte şi toate de­fec­
tele sunt ca­li­tăţi, în­tre cu­vânt şi faptă există un di­vorţ
to­tal, în­scris ca zes­tre ge­ne­tică în ere­di­tate. Con­şti­in­ţele
(ca mo­rală, po­li­tică, răs­pun­dere pro­fe­sională) nu func­ţi­
o­nează de­cât în ile­ga­li­tate, pe şop­tite, după colţ. Proş­tii
sunt deş­tepţi, li­che­lele sunt cin­stite, agea­miii sunt cei
mai pri­ce­puţi. Lu­mea bună e atee, dar ţine la re­li­gie, săr­
bă­tori, da­tini.
„La o de­fi­lare de ziua re­col­tei, îmi spune Mo­şul, am
vă­zut o că­ruţă plină cu bos­tani fru­moşi, doi boi o tră­
geau îna­inte, alţi doi boi tră­geau in­vers, în­a­poi.
Mi­nu­nea con­sta în fap­tul că, to­tuşi, că­ruţa mer­gea.
Îna­inte? În­a­poi? Pă­re­rile erau îm­păr­ţite. Că­ruţa mer­gea
«cu orice preţ», con­form unei le­gi­tăţi is­to­rice, ire­ver­si­
bile, veş­nice.“
*
În acest uriaş Athanor, în care fier­bem (la foc mic, în
suc pro­priu), are de fapt loc şi un trans­plant afec­tiv,
mutaţional. În lo­cul fricei mi­le­nare de Dum­ne­zeu, ni se
engramează frica de mi­li­ţian, frica de… or­gane.
Cine ştie? Oa­meni Alfa, oa­meni Beta plus o ar­mată
în­treagă de ro­boţi pro­gra­maţi pen­tru „fără mur­mur şi
şo­vă­ire“.
Mi­şei şi sfinţi – şi o masă in­ter­me­di­ară, în care mi­şe­
lia va fi sfântă şi sfin­ţe­nia va fi mi­şe­lească. Opt ore vom fi
sfinţi (în fa­mi­lie, pe stradă, la câr­ciumă) şi opt ore vom fi
ti­că­loşi, pe ogor, la fa­brică, în şe­dinţe.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 223

În tim­pul som­nu­lui, vom visa pe Abel mul­ţu­mind

fra­te­lui său Cain pen­tru in­es­ti­ma­bi­lul şi dez­in­te­re­sa­tul
aju­tor fră­ţesc.
*
Trăim în plină co­me­die, îmi spune Napocos, is­to­ria
alu­necă spre pro­pria ca­ri­ca­tură. Umsturz der Werte.1 Via­
ţa a luat‑o mult îna­in­tea scri­i­to­ri­lor de je­lu­iri şi apo­ca­
lipse. Difficile est satiram non scribere.2
Fi­lo­so­fa­rea a fost pre­lu­ată de tex­ti­e­rii de mu­zică
uşoară, des­ti­nul lu­mii, azi, e în mâna unor eco­no­mişti
de­pă­şiţi, mâine va tre­bui să treacă sub or­di­nele unor ge­
ne­rali cre­tini, ob­tuzi, ires­pon­sa­bili.
Mân­căm ab­surd şi pro­du­cem doar mi­ze­rie. Tot ce e
real este şi su­pra­real, şi subreal; ceea ce ar fi ra­ţional nu ne
mai apare de­cât în vise, în­ju­ră­turi sau as­cunse spe­ranţe,
obo­site şi mu­ri­bunde.
*
In­te­lec­tu­a­lul: acest clown al pu­te­rii, acest his­trion al
tu­tu­ror uto­pi­i­lor ide­o­lo­gice, acest in­te­li­gent ce se pros­
teşte cu nu­mele, în nu­mele ra­ţi­u­nii şi al şti­in­ţei.
Tata de­testa cu­vân­tul „In­te­lec­tual“. Spu­nea: „Te las să
te faci pro­fe­sor, dar dacă aflu că te‑ai fă­cut in­te­lec­tual, îţi
rup gâ­tul!“ Pen­tru el, pro­to­ti­pul de in­te­lec­tual era pri­e­te­
nul său Pe­tre3, care – ca avo­cat şi po­li­ti­cian – l‑a dez­a­
mă­git pro­fund.
1
Răsturnare a valorilor (germ.).
2
E greu să nu scrii satire (lat.), Iuvenal, Satira I (30).
3
Este vorba de Petru Groza (1884–1958), avocat şi om po‑
litic, membru al Partidului Naţional Român, preşedintele Fron­
tu­lui Plugarilor (1933–1953); prim‑ministru al guvernului de la
6 martie 1945; preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale
(1952–1958).
224 ION D. SÎRBU

Pri­e­te­ni­lor mei, pe vre­muri, le ci­tam trei din bu­ta­

dele mi­ne­reşti ale Ta­tă­lui meu:
1. „La noi, nu­mai cu­rul se schimbă – lim­bile ră­mân
ace­leaşi!“ (ros­tită în ure­chea lui Pe­tru Groza, ime­diat
după 23 au­gust, când a vă­zut cine sunt cei ce se urcă iar
pe tri­bune).
2. „E uşor să mori o dată, de­fi­ni­tiv: dar să mori în
fi­e­care zi, cu ţâ­râ­ita, şi de râs, asta e cum­plit.“
3. „Eu pot fi bun ro­mân o oră pe zi, trei zile pe an –
dar în rest sunt un om ca toţi oa­me­nii.“
*
„Orice fa­brică, îmi spune Som­mer, până nu pro­duce
la toţi in­di­cii, ră­mâne un sim­plu ex­pe­ri­ment. Chiar dacă
ajunge să pro­ducă din plin, dacă nu e cât de cât ren­ta­
bilă, ea tre­buie să fie con­si­de­rată un ex­pe­ri­ment ra­tat.“
„Orice so­ci­e­tate, re­plică Limpi, care nu îşi atinge, cât
de cât, ţe­lu­rile pro­puse prin pro­gra­mul său ini­ţial, este tot
un ex­pe­ri­ment. Cu oa­meni, pe viu, pe chel­tu­iala tim­pu­
lui şi spa­ţi­ul­ui pu­ţin ce ne‑au fost re­par­ti­zate la naş­tere.“
Orice operă de cre­a­ţie, adaug eu, care nu ajunge la
ma­rele pu­blic ră­mâne un foetus ex­pe­ri­men­tal, o sim­plă
par­ti­tură ne­e­xe­cu­tată şi, deci, ne­au­zită de ni­meni…
(Ce este ex­pe­ri­men­tul? mă în­treb. Gă­sesc în Pas­
teur1: „Orice ex­pe­ri­ment nu e de­cât o formă de su­fe­
rinţă. An­che­ta­rea sub tor­tură a Ma­te­riei şi a Vie­ţii, spre a
afla ce gân­deşte, ce simte, ce as­cunde…“
Şi ne mi­răm că une­ori re­zul­ta­tele aces­tor tor­turi se
răz­bună. Pe noi, tor­ţiona­rii. Eli­be­răm din în­chi­so­rile Mate­
riei nişte ener­gii: căl­dură, lu­mină, elec­tri­ci­tate, ra­di­a­ţie.
1
Louis Pasteur (1822–1895), chimist şi microbiolog fran‑
cez, unul dintre fondatorii microbiologiei medicale.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 225

Dar, ime­diat, le pu­nem în lan­ţuri, obligându‑le să lu­

creze. Şi, la ne­voie, să ucidă sau mă­car să tor­tu­reze…)
*
Graba de a pune fa­ianţa, re­pede‑re­pede, ui­tând că,
peste o lună sau un an, ţe­vile aco­pe­rite se vor sparge, cu
si­gu­ranţă.
Graba de a spune şi ra­porta: „gata!“.
Tata îmi po­ves­tea că îna­inte de Pri­mul Răz­boi, pe
vre­mea când era uce­nic la Re­şiţa (la aburi şi pompe), exa­
me­nul de calfă decurgea în fe­lul ur­mă­tor: i se dă­dea can­
di­da­tu­lui să re­pare, să zi­cem, o pompă. În mare se­cret,
prin­tre di­fe­ri­tele ma­te­ri­ale ce i se pu­neau la dis­po­zi­ţie, se
strecura şi o gar­ni­tură rea, uzată. Uce­ni­cul era lă­sat sin­
gur, ur­mă­rit fi­ind doar de de­parte. Exa­me­nul con­sta, de
fapt, într‑un fel de în­cer­care a con­şti­in­ţei pro­fe­sionale,
fi­ind con­si­de­rată aceasta mai im­por­tantă de­cât pri­ce­pe­rea
pro­priu‑zisă. Tim­pul de re­pa­ra­ţie fi­ind li­mi­tat, can­di­da­
tul avea tot in­te­re­sul să nu pi­ardă vre­mea. Dar el ni­me­rea
peste gar­ni­tura proastă: dacă o pu­nea, pica la exa­men.
Tre­cea dacă, re­nun­ţând la re­u­şită, pleca la ma­ga­zie să ca­
ute o gar­ni­tură bună. Lu­crul ter­mi­nat, îmi spu­nea Ta­tăl
meu, este nu­mai lu­crul bine fă­cut. „Fuşării“ şi „fuşăraiul“
re­pre­zintă râia şi pă­du­chii teh­ni­cii noas­tre.
(Limpi: „Ce­rem prea mult de la aceşti se­mi­o­ră­şeni
dezţărănizaţi care, în stră­fun­duri, ştiu că ma­şina şi in­dus­
tria au fost duş­ma­nul de moarte al con­di­ţiei lor pier­dute
de­fi­ni­tiv…“)
*
După câte mo­dele de bănci sunt în Par­cul Po­po­ru­lui
(fost Par­cul Ro­ma­nescu), ştiu câţi pri­mari a avut ur­bea
noas­tră. (Fi­indcă fi­e­care, re­pede‑re­pede, im­pro­vi­zând,
„a fă­cut or­dine“: ca să se vadă, să se poată ra­porta, nu ca
226 ION D. SÎRBU

să du­reze. Am nu­mă­rat 11 ti­puri de bănci, care de care

mai urâte şi mai slă­bă­noage: cele mai re­zis­tente sunt cele
ră­mase ne­schim­bate de la în­ce­pu­tul se­co­lu­lui.)
După câte zu­gră­veli suc­ce­sive se su­pra­pun pe edi­fi­
ci­ile din cen­tru, pot de­duce exact de câte vi­zite „mari“ a
avut parte bra­vul nos­tru mu­ni­ci­piu.
Ca din li­ni­ile unei palme uri­aşe, din sta­rea câr­pită a
tro­tu­a­re­lor, şo­se­le­lor şi pe­roa­ne­lor as­fal­tate, pot citi
chiromanch, eco­no­mic, evo­lu­ţia su­fle­tească a bu­ge­tu­lui
Pa­triei mele dragi.
*
Dacă ima­gi­nea la apa­ra­tul TV e proastă – cine e de
vină? Sta­ţia de emi­sie, de re­leu, an­tena sau ochiul meu?
Dacă, după o pri­mă­vară plină de „campanizări“ (ter­
men nou‑nouţ) şti­in­ţi­fice, cine e de vină că o bună parte
din re­coltă pu­tre­zeşte pe câm­puri, ne­cu­leasă, ne­a­du­nată,
ne­dusă la adă­post?
Se­co­lul XIX, îmi ex­plică Mo­şul, ne‑a scris „no­tele“,
par­ti­tura sim­fo­niei so­ci­a­lis­mu­lui ade­vă­rat. Şi me­lo­dia
(eta­pele ne­ce­sare ale de­ve­ni­rii), şi ar­mo­nia (acor­dul cla­
se­lor, for­ţe­lor, va­lo­ri­lor instrumentizate).
Dar Re­vo­lu­ţia, după ce a re­u­şit să preia pu­te­rea to­
tală, a dis­trus o mare parte din cei care ştiau co­rect aceste
note, care aveau auz so­ci­a­list, care cu­noş­teau le­gile com­
po­zi­ţiei şi exe­cu­ţiei. Şi atunci, nu e de mi­rare că, azi, di­
ri­jo­rii sunt afoni, ha­bar nu au de mu­zică, nu se pri­cep la
niciun in­stru­ment, în cel mai bun caz bat doba sau su­flă
din trom­petă, dar după ure­che, fără să se uite la par­ti­
tură sau la cei din jur.1
1
Cu o formulare aproape identică, din care a eliminat paragra­
ful al doilea şi a modificat finalul paragrafului patru, Ion D. Sîrbu
include textul şi în „Iarna doi: 1984–1985“ (ms., f. 140–141).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 227

*
Re­pet: în faţa Pro­stiei, jig­niţi în fi­inţa noas­tră, ne­pu­
tin­cioşi sau în­gro­ziţi, nu ne ră­mâne altă so­lu­ţie de­cât
fuga. Ne re­tra­gem în dez­or­dine: în pă­duri, bi­bli­o­teci, al­
cool, strei­nă­tate, ra­dio. În noi în­şine, tot­dea­una.
Pro­stia, aşa cum se arată în po­li­tica se­co­lu­lui nos­tru,
pare a fi un sin­drom cos­mic de Su­fe­rinţă. Dacă aş fi ocean,
pâ­râu, co­dru sau plai – cum aş pu­tea numi agre­si­vi­ta­tea
dis­tru­gă­toare a omu­lui? Crimă? Moarte? Nu. Pro­stie
pla­ne­tară.
Da. Dar fi­indcă omul e di­rect im­pli­cat – fi­ind că­lău şi
vic­timă în ace­laşi timp – orice co­pac în su­fe­rinţă are drep­
tul să urle: „Proş­ti­lor, cre­ti­ni­lor, im­be­ci­li­lor, sin­u­ci­ga­şi­lor,
nu vă daţi seama că vă tă­iaţi lu­mea de sub pi­cioare?“
*
„Evreii mei, îmi spu­nea fos­tul mi­nis­tru Som­mer, nu
au ta­lent pen­tru co­mu­nism. Au pen­tru co­merţ, fi­nanţe,
mu­zică, fi­lo­so­fie. Pen­tru ga­ze­tă­rie şi li­te­ra­tură. Tea­tru
sau film. Dar pen­tru co­mu­nism nu au. Nu ştiu să um­ble
cu pu­te­rea po­li­tică (parcă ţă­ra­nii mei ştiu?!), exa­ge­rează,
sar peste cal în toate. De ce? Fi­indcă, de‑a lun­gul întregei
noas­tre is­to­rii, noi am fost tot­dea­una în de­fen­sivă faţă de
pu­tere: am râv­nit‑o, re­cu­nosc, dar nu am avut‑o nici­o­
dată… Ca la chef, evreii sunt cei din­tâi care se îm­bată. Şi
fac urât. Au însă ca­li­ta­tea că sunt şi pri­mii care se tre­zesc,
de­ve­nind, peste noapte, an­ti­al­co­o­lici con­vinşi…“
*
Se­co­lul (tim­pul) îşi are bo­lile sale: face fe­bră, tu­şeşte,
se um­ple de bube etc. …
(Gripa, de pildă, poate fi şi spa­ni­olă, şi ru­sească.)
228 ION D. SÎRBU

Mă gân­desc la Dos­to­ievski care (nu mai ţin minte

unde, cred că în Jur­na­lul său) con­si­dera că: „Ru­sia e ca
un cal tâ­năr, pu­ter­nic, în care s‑a in­o­cu­lat un rău – acum
aş­tep­tăm ca tru­pul său vaj­nic şi să­nă­tos să fa­brice an­ti­to­
xina mân­tu­i­toare a lu­mii…“
O, tem­pora!… As­tăzi, noi sun­tem le­u­co­ci­tele Eu­ro­
pei. Din Fin­landa până în Gre­cia, un imens cor­don de
peste 100 de mi­li­oane de glo­bule albe sunt con­dam­nate
la sa­cri­fi­ciu, spre a apăra Eu­ropa asta ires­pon­sa­bilă de o
in­fec­ţie pe care ea a in­ven­tat‑o şi tot ea o şi în­tre­ţine…
*
Sin­dro­mul stru­ţu­lui, sado‑ma­so­chis­mul ig­no­ran­ţei,
fuga de real, aco­pe­ri­rea ade­vă­ru­lui cu ci­fre, vorbe, pro­mi­
si­uni. Omi­si­u­nea şi di­ver­si­u­nea tu­tu­ror discursu­ri­lor, evi­
ta­rea sis­te­ma­tică a esen­ţi­a­lu­lui (a omu­lui şi a ne­ca­zu­ri­lor
sale), în­lo­cui­rea ade­vă­ru­lui, nu cu o min­ciună (ceea ce
ar fi to­tuşi ceva), ci cu un si­mu­la­cru de ade­văr, cu o mască
de vorbe, con­ven­ţionale şi pur for­male.
Scrie în Co­ran: „Aţi ză­vo­rât toate uşile ca să nu in­tre
duş­ma­nul. Ade­vă­rul bate la poartă, cine îi va des­chide?
Îl veţi mai recu­noaşte? Îl veţi mai pu­tea primi? Îl veţi
pu­tea de­o­sebi de con­tra­riul său – acum că su­fle­tul vos­
tru e plin de teamă, ură, vi­no­vă­ţie?“
*
Can­te­mir (Han‑Timir), în a sa Is­to­ria creş­te­rii şi des­
creş­te­rii Im­pe­ri­u­lui Oto­man1 (tra­dusă de Io­sif Hodoşiu,
1876, la Baia de Criş, în me­mo­ria lui Avram Iancu; co­
rec­tată la Bra­şov, ti­pă­rită la Bucureşti cu un an îna­inte de
Răz­bo­iul nos­tru de In­de­pen­denţă), cunoscându‑i bine
1
Scrisă în limba latină, între 1714 şi 1716, titlu original,
Historia incrementorum atque decrementorum Aule Othomanicae.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 229

pe turci, având o mare ad­mi­ra­ţie pen­tru Paşa Köprülü1 –

un în­ţe­lept al Im­pe­ri­u­lui – spu­nea că acesta con­si­dera ca
spe­ci­fice ur­mă­toa­rele „me­tode“ de gu­ver­nare:
1. sis­te­mul peş­che­şu­lui ie­rar­hic;
2. „ in­com­pe­ten­ţei ie­rar­hice;
3. „ cri­mei co­lec­tive;
4. „ fur­tu­lui se­mi­le­gal;
5. „ tră­dă­rii la timp a fra­te­lui;
6. „ mul­ge­rii icre­lor cra­pu­lui gras;
7. „ „poh­tei“ de alai.
Etc…
Sul­ta­nul Soliman Mag­ni­fi­cul se bucura când au­zea că
unul din nou‑nu­mi­ţii săi vi­ziri a în­ce­put să fure din greu.
Zi­cea: „De acum, sunt si­gur de cre­dinţa lui!“
*
Can­did îmi măr­tu­ri­seşte:
„Şcoala bur­gheză a fă­cut din mine un om de cul­tură.
Vi­aţa în bur­ghe­zie m‑a în­vă­ţat lupta de clasă.
Li­te­ra­tura bur­gheză m‑a în­dru­mat spre Re­vo­lu­ţie.
Uni­ver­si­ta­tea bur­gheză m‑a în­doc­tri­nat po­li­tic.
Re­vo­lu­ţia cul­tu­rală neoburgheză a dat cu mine de
pă­mânt, ca acum, la bă­trâ­neţe, ajuns paş­nic sin­di­ca­list
ca­to­lic, să‑mi îm­ple­tesc sin­gur, pe chel­tu­iala mea, fu­nia
cu care, de­si­gur, voi sfârşi prin a fi spân­zu­rat. În nu­mele
pro­priei mele bi­o­gra­fii…“
*
„Va veni o toamnă, vi­tu­pe­rează Olim­pia, când Eu­ropa
asta, laşă, stu­pidă şi ires­pon­sa­bilă, nu va mai nu­măra
1
Köprülü Mehmed Paşa (1575/78–1661), mare vizir (1656–
1661), fondatorul unei adevărate familii de mari viziri de la sfâr‑
şitul secolului al XVII‑lea şi începutul secolului al XVIII‑lea.
230 ION D. SÎRBU

bobo­cii va­lo­ri­lor şi cul­tu­rii sale, ci va cu­lege roa­dele pro­

stiei, in­di­fe­ren­ţei, scâr­bei de­ta­şate cu care a pri­vit spre
jal­nica noas­tră zvâr­co­lire. Nu vreau să mai tră­iesc până
atunci. Pe pi­e­lea noas­tră s‑a ex­pe­ri­men­tat până la ce li­
mite de răb­dare şi mu­rire se poate co­borî prin frică şi
umi­lire – pe pi­el­ ea lor se va ve­dea cât de laşi, mi­logi, con­
ce­sivi şi tră­dă­tori pot să fie fiii li­be­ra­lis­mu­lui şi ne­po­ţii
De­cla­ra­ţiei drep­tu­ri­lor omu­lui…
Cel mai fru­mos cu­vânt bal­ca­nic, pen­tru mine, de
acum, va fi: «le­ha­mite».“
*
Un pi­ron bă­tut, de un cri­mi­nal sa­dic, într‑un co­pac
tâ­năr şi să­nă­tos, după o sută de ani de co­e­xis­tenţă în car­
nea co­pa­cu­lui, are drep­tul să de­clare ri­tos: „Sunt con­se­
cinţa lo­gică, is­to­rică, «le­gică» a evo­lu­ţiei co­pa­cu­lui. Sunt
sen­sul său, re­pre­zint spe­ci­fi­cul său na­ţional. Sub­stanţa şi
fi­na­li­ta­tea sa. Des­ti­nul său…“
*
Mi­ron Cos­tin, vor­bind des­pre Mih­nea al III‑lea1:
„…fără niciun te­mei, ti­ran drept, fan­tas­tic, adică bâi­
gu­i­tor în gân­duri.“ (După Şer­ban Cio­cu­lescu: „bâi­gu­i­
tor“, adică om cu ca­pul în nori, smin­tit.)
*
„La nature semble avoir entamé une diabolique partie
de cache‑cache avec l’homme.“2 (Einstein)
1
Mihnea al III‑lea (1610–1660), domnitor al Ţării Româ­
neşti (1658–1659). După încoronarea, săvârşită la mănăstirea
Radu‑Vodă, îşi schimbă titlul de „domn“ cu cel de „ighemon“ şi
ia numele Mihail‑Radu.
2
Natura pare a fi început o diabolică joacă de‑a v‑aţi ascun‑
selea cu omul (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 231

„L’homme a entamé une diabolique partie de cache-

cache avec la vérité.“1
(Einstein II)
„Le bon Dieu semble avoir entamé une diabolique
partie de cache‑cache avec le monde entier.“2
(Einstein III)
Etc…
*
Limpi: „Mi se rupe inima de tris­teţe, vă­zând la TV să­
ră­cia şi dis­pe­ra­rea fără de nă­dejde din bi­don­vi­lu­rile lu­mii
a treia. Dar uit, me­reu uit, că acest oraş al meu – cu foarte
mici in­sule de bo­ie­rie sau gos­po­dă­rii par­ti­cu­lare – nu este
de­cât un uriaş Betonvil. Ca­sele, blocurile, car­ti­e­rele noas­
tre noi nu sunt de­cât imense şi plic­ti­coase, urâte şi mo­no­
tone si­lo­zuri de sin­gu­ră­tate şi mi­ze­rie (con­se­cinţe ale
ato­mi­ză­rii pro­le­tare), ca­zărmi ale unei uma­ni­tăţi ce tre­
buie să uite sa­tul să­ră­ciei, în schim­bul mi­ze­riei oră­şe­neşti.
Uită‑te la blo­cul nos­tru din cen­tru: două sute de ce­
lule or­ga­ni­zate în ju­rul a două pu­bele de gu­noi fe­tid.“
*
3
Spen­gler : „Ci­vi­li­za­ţia este ceea ce am pri­mit ca des­
pă­gu­bire după ce ni s‑a luat frica de Dum­ne­zeu.“
He­gel: „În afară de pie­tre, ni­meni nu e ino­cent.“ (Nici
pie­trele, spun ge­o­lo­gii în că­u­tare de ma­te­rii prime.)
1
Omul a început o diabolică joacă de‑a v‑aţi ascunselea cu
adevărul (fr.).
2
Bunul Dumnezeu pare a fi început o diabolică joacă de‑a
v‑aţi ascunselea cu lumea întreagă (fr.).
3
Oswald Spengler (1880–1936), filosof german, cunoscut
pentru studiul său de filosofie a istoriei, Declinul Occidentului
(Der Untergang des Abendlandes, 2 vol., 1918–1922).
232 ION D. SÎRBU

Blaga: „Am gre­şit – eram tâ­năr – scri­ind în me­ta­fi­

zica mea des­pre «Di­fe­ren­ţi­a­lele di­vine»: tre­buia să în­cep
scri­ind des­pre «Di­fe­ren­ţi­a­lele cre­tine». As­tăzi eram un
gân­di­tor mo­dern.“
*
In­vi­diez din inimă pe acel pre­su­pus fi­lo­sof sau sfânt
va­lah care, gră­di­nă­rind în sin­gu­ră­tate şi me­di­ta­ţie, fu
în­tre­bat într‑o zi de că­tre un uce­nic spe­riat: „Ma­gis­tre, ce
ne fa­cem, au tre­cut două se­cole şi hu­nii nu dau semne
că ar vrea să plece!?“ La care el, can­did, să răs­pundă:
„Care huni?“
*
Lângă un bă­trân ac­tor, pe o bancă, în par­cul pen­
siona­ri­lor.
„Ni­mic mai sim­plu, îmi ex­plică el, de­cât o piesă ab­
surdă. Azi‑di­mi­neaţă, în baie, mi‑am ima­gi­nat ur­mă­
torul în­ce­put de rol. Aşa cum mă vezi acum, in­tru în
ca­bi­ne­tul Ma­re­lui Di­rec­tor al Tea­tru­lui Lu­mii, şi‑i spun:
– To­va­răşe di­rec­tor ge­ne­ral, am ve­nit cu un grup de
ac­tori bă­trâni ca să vă în­tre­băm ceva.
– Ce? în­treabă cu se­ve­ri­tate Şe­ful nos­tru.
– Iată des­pre ce ar fi vorba. Noi am in­trat de ti­neri în
acest tea­tru. De o via­ţă în­treagă ju­căm – de fapt doar re­
pe­tăm – nu­mai ac­tul I, din piesa ce ni s‑a pro­mis: na­u­
fra­giul. Ac­tul II ar fi tre­buit să fie ajun­ge­rea pe in­sulă,
ac­tul trei, or­ga­ni­za­rea şi fi­na­lul pa­ra­di­ziac pe ide­ala in­
sulă… Dar noi nu am fă­cut de­cât să re­pe­tăm me­reu doar
ac­tul unu: na­u­fra­giul, na­u­fra­giul, nu­mai na­u­fra­giul. Trei
re­gi­zori ne‑au mu­rit (de inimă), tex­tul se schimbă tot
mai des, azi‑mâine mu­rim şi noi, ac­to­rii ti­neri abia aş­
teaptă să ne du­bleze, vă ru­găm doar atât: să ne spu­neţi,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 233

există in­sula aceea, există tex­tul său, există un fi­nal la na­

u­­fra­giul nos­tru?“
*
„Orice ca­li­tate a unui om sau a unui po­por, îmi spune
Mo­şul, con­ţine în sine şi con­tra­riul său.“
Mai nou aud, din ce în ce mai des, spunându‑se: „Mai
bi­nele“ a fost duş­ma­nul „Bi­ne­lui“: atunci, dacă acest „mai
bine“ a re­uş­ it să în­vingă şi să dis­trugă „bi­nele“ – nu se
poate ca „mai răul“ să nu îi dea în cap, într‑o fru­moasă
zi, „ră­u­lui“?
Văd oa­meni care se bucură la au­zul unor veşti rele
(stu­pi­di­tăţi, de­crete, dez­as­tre) şi‑i aud ex­cla­mând: „Cu
cât e mai rău, cu atât e mai bine!“ Ast­fel, răb­da­rea va­
lahă – o ca­li­tate a is­to­ri­ci­tă­ţii noas­tre – de­vine de­fec­tul
ma­jor al an­is­to­ri­ci­tă­ţii.
Mi se pare cul­mea in­con­şti­en­ţei ca, încrucişându‑ne
bra­ţele, să stăm şi să aş­tep­tăm ca lupta di­a­lec­tică în­tre
„rău“ şi „mai rău“ să ne aducă la pi­cioare bi­nele vi­it­ o­ru­
lui mult vi­sat.
*
Amintindu‑mi de Ma­la­parte, Caftangiu1 (ma­zi­li­tul
Caftangiu) îmi spune: „Într‑o dic­ta­tură to­ta­li­tară (nu e
pleonasm: există o di­fe­renţă cum­plit‑mo­dernă în­tre o
sim­plă dic­ta­tură mi­li­tară şi alta to­ta­li­tară, care îţi vrea şi
su­fle­tul, şi ne­vasta, şi co­piii), deci, într‑o dic­ta­tură to­ta­li­
tară nu e grav fap­tul că unul dic­tează şi toţi cei­lalţi se
su­pun or­beşte, ci fi­indcă, în­tre cei care se su­pun (până la
ni­ve­lul ce­lei mai mici co­o­pe­ra­tive sau pri­mă­rii de mar­
gine), fi­e­care şe­fu­leţ de acolo de­vine un dic­ta­tor to­tal în
sfera lui de in­flu­enţă.“
1
Personaj din romanul Adio, Europa! (La condition roumaine).
234 ION D. SÎRBU

(Dacă bine‑mi amin­tesc, Ma­la­parte spu­nea: „În­tre

mo­dul în care Hi­tler tra­tează cu mi­niş­trii şi ge­ne­ra­lii săi
şi mo­dul în care ul­ti­mul şef de grajd îşi muş­tru­lu­ieşte
sub­al­ter­nii există o per­fectă, au­to­mată si­mi­li­tu­dine.“)

*
Caftangiu e to­tuşi ne­bun. L‑am vi­zi­tat la os­pi­ciu, nici
nu‑mi dau seama dacă m‑a re­cu­nos­cut. Mi‑a dat o listă
de „pro­pu­neri con­crete“, un fel de de­ca­log al sal­vă­rii
pu­blice:
– să nu mai min­ţim, să nu ne mai min­ţim;
– să nu mai lă­u­dăm, să nu ne mai lă­u­dăm;
– să nu mai fu­răm, să nu ne mai fu­răm;
– să nu mai apla­u­dăm;
– să nu ne mai în­chi­năm la niciun por­tret;
– să cu­ră­ţim de rele apele, pă­mân­tul, cu­vin­tele;
– să iu­bim co­pa­cii şi ani­ma­lele ca pe noi în­şine;
– să dez­gro­păm ade­vă­ru­rile ade­vă­rate.
Etc…
Lista e lungă, ame­ţesc ci­tind‑o. Dacă e să‑l iau pe
Caftangiu ca fi­ind pro­to­ti­pul ac­ti­vis­tu­lui ajuns la anan­
ghie, tre­buie să ad­mit că în­treaga ex­pe­ri­enţă is­to­rică a
nea­mu­lui meu se re­zumă la lista lu­cru­ri­lor pe care nu
mai am voie să le fac. Va tre­bui să vină o altă ge­ne­ra­ţie de
ca­pete cin­stite şi lu­cide (Să vină, de unde? Cres­cută, de
cine? Cre­zând, în ce?) care să poată al­că­tui o listă a po­
run­ci­lor ce tre­bu­iesc fă­cute, fi­indcă a cu­noaşte răul nu
în­seamnă au­to­mat că ştim şi ce e bi­nele. Care nu tot­dea­
una e con­tra­riul ră­u­lui.
M‑a în­cân­tat să ci­tesc, la ca­pă­tul lis­tei, ur­mă­toa­rea
po­runcă, oa­re­cum tes­ta­men­tară:
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 235

– să nu ne mai fie ru­şine că sun­tem, iar în clipa mor­

ţii să avem drep­tul să spu­nem: „Am fost atât cât m‑ai lă­
sat Tu să fiu!“
*
Enorma can­ti­tate de di­mi­nu­tive din limba noas­tră.
Ac­tiva şi in­tensa lor fo­lo­sire în lim­ba­jul iro­nic al stră­zii.
Să fie o sim­plă di­fe­renţă spe­ci­fică a lim­bii noas­tre – sau e
vorba de o con­se­cinţă a unei jal­nice is­to­rii.
Ca să nu atra­gem aten­ţia „ze­i­lor“, tot ce avem, tot
ce con­su­măm se ex­primă prin du­ioase şi şme­che­reşti di­
mi­nu­tive: pâi­nică, mă­mă­li­guţă, lef­şoară, ma­şi­nuţă etc.
La aces­tea, s‑au adă­u­gat: şe­fu­leţ, catedruţă, vi­li­şoară,
to­vă­ră­şică…
Timp de multe sute de ani, spune Pom­pi­liu Eli­ade1,
când ve­neau zap­ciii să ne în­ca­seze dă­rile, până şi limba
se fă­cea mică‑mică, ajutându‑ne ast­fel să do­ve­dim că
trăim din ni­mic, că tot ce mai avem e mic, ne­în­sem­nat,
fără va­loare.
Con­tra­riul di­mi­nu­ti­vă­rii e rar şi de obi­cei pe­io­ra­tiv.
Turtoi, bogătoi, pur­coi, sol­dă­ţoi. Dar am au­zit şi, în loc
de „toată zi­u­lica“, ex­pre­sia „cât e ziuloiul.“
*
Dis­cut cu me­di­cul oto­ri­no­la­rin­go­log. De câte ori am o
criză de sur­ze­nie, mă ca­ută în nas.
Zice: „Vezi, ochiul şi ure­chea – con­si­de­rate ca fi­ind
or­ga­nele unor sim­ţuri su­pe­ri­oare – au pu­tut fi per­fect
înlo­cu­ite de apa­rate elec­tro­nice. Ro­bo­ţii văd şi aud. În
schimb, mi­ro­sul, gus­tul şi pi­pă­i­tul îşi păs­trează încă taina.
1
Vezi supra, nota 2, p. 207.
236 ION D. SÎRBU

S‑ar pu­tea ca mi­ro­sul, de pildă, să fie doar sem­nul ini­ţial

al unui dar ceva mai com­pli­cat prin care se poate co­mu­
nica cu esen­ţele. Să mi­ro­sim urma în­ge­ri­lor, să sim­ţim
tre­ce­rea ade­vă­ru­lui, să adul­me­căm cu nă­rile apro­pi­e­rea
dia­vo­lu­lui, tră­dă­rii, să luăm urma unei idei ce ne‑a scă­
pat din ve­dere.
Ani­ma­lele pot mi­rosi vi­i­to­rul – noi de ce nu mai pu­
tem des­co­peri pa­şii pro­fe­tu­lui în pus­tiu? Ia­cob s‑a lup­tat
toată noap­tea cu un în­ger tă­cut. L‑a pi­păit, l‑a mi­ro­sit şi
a stri­gat: «este!»“
*
Mi se face edu­ca­ţie le­van­tino‑alu­tană:
„Lo­cu­ind aici, de voie, de ne­voie, cu tim­pul îţi vei da
sin­gur seama că:
– e bine să‑ţi procuri (sau să‑ţi con­fec­ţi­on
­ ezi sin­gur),
pen­tru orice even­tu­a­li­tate, o na­ţiona­li­tate de re­zervă, o
re­li­gie de re­zervă, o con­şti­inţă de re­zervă;
– căci nu are rost să mori pen­tru o idee, au grijă ide­
ile să moară în lo­cul nos­tru; după câte am su­fe­rit, orice
idee ce îţi pre­tinde să mai crezi în ea (după ce ai trăit
doar în um­bra ei) nu mai e de mult idee: este fie rege, fie
ti­ran sau Mare In­chi­zi­tor;
– că nu­mai pen­tru pă­mânt, tra­di­ţie şi limbă a me­ri­tat
să mori, dar pă­mân­tul l‑am pier­dut, tra­di­ţia e pe moarte,
iar limba a în­ce­put să ne pă­ră­sească ca pe nişte curve.“

*
O uri­aşă ope­ra­ţie de cas­trare şi trans­plant are loc
acum, îmi spune Mo­şul. Sun­tem cas­traţi de dum­ne­ze­ire
şi ni se trans­plan­tează cu­tia nea­gră a „F“‑ului. A Fricei,
Foa­mei, For­ţei… Ne mu­tăm, de pe an­ces­trala frică de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 237

Dum­ne­zeu, pe frica de ve­cin, pri­e­ten, mi­li­ţian. De pe

foa­mea de ade­văr, pe foa­mea de mân­care, de pe spe­ranţa
în mâine, pe spe­ranţa în pâine.
Poate că în stră­fun­duri are loc o rup­tură în ADN‑ul
spe­ciei, se se­pară mi­şeii de sfinţi, vic­ti­mele de că­lăi, oa­
me­nii Alfa de subhominienii Beta. De­o­cam­dată, nu văd
de­cât o imensă şi con­fuză masă in­ter­me­di­ară, în care
mi­şe­lia se sfin­ţeşte şi sfin­ţe­nia se mi­şe­leşte, din mo­tive
tac­tice şi stra­te­gice…
Ţă­ra­nul s‑a latronizat, in­te­lec­tu­a­lul e preacurvit, dă­
scă­li­mea şi cle­rul au ajuns simpli pro­le­tari‑cer­şe­tori ai
Cu­vân­tu­lui.
Nu­mai în mină mai gă­seşti ca­rac­tere în masă. Şi nici
acolo. Îmi aduc aminte de fu­sul orar al ta­tă­lui meu: opt
ore sub pă­mânt, opt ore pe pă­mânt, opt ore (de somn) în
ce­ruri. Drac – pro­le­tar – om, mi­ner – ce­tă­ţean – în­ger…
*
Dum­ne­zeu, El în­suşi, a avut, pe rând, mai multe limbi
„ma­terne“: ebra­ica, greaca ve­che, la­tina me­di­e­vală,
sla­vona…
A în­cer­cat spa­ni­ola şi ger­mana, nu a re­uş­it să le
sfin­ţească.
Mai nou, în­vaţă rusa şi en­gleza, fără pro­fe­sor. Sau limba
aceea, pe care Me­fisto al meu o nu­meşte: „De­spe­ranto“.
*
Un ex­ce­lent fi­lo­log lo­cal, dom­nul prof. C[alotă]1,
îmi spune că ţi­ga­nii, în limba lor, nu ar avea vor­bele
1
Ion Calotă este autorul unei teze de doctorat intitulată
Graiul rudarilor din Oltenia, Craiova, fără editură, 1974.
238 ION D. SÎRBU

„a în­cepe“, „a sfârşi“, „a trăi“: le ex­primă prin perifraze.

(Nu‑mi vine să cred.)
Tur­cii vechi, îmi spune tot el, nu aveau tim­pul tre­cut
şi vi­i­tor în con­ju­gare: po­ves­teau şi plă­nu­iau to­tul la tim­
pul pre­zent.
Pen­tru orice mare po­por, fuga în­a­poi, în tre­cut, sau
pro­iec­ta­rea îna­inte, în vi­i­tor, sunt semne de slă­bi­ciune şi
de­ca­denţă. Cea mai tristă şi jal­nică de­cla­ra­ţie ar tre­bui
con­si­de­rată asta: „Am fost mari, vom fi şi mai mari.“ E
si­gur că acum sun­tem mici de tot.
„Dacă re­vo­lu­ţia is­la­mică nu va re­uşi – în Iran, de
pildă – este nu­mai fi­indcă ay­a­to­la­hul res­pec­tiv a in­ter­zis
trei uri­aşe şi ti­pic‑ori­en­tale in­sti­tu­ţii ale pre­zen­tu­lui viu:
ca­fe­neaua, bârfa şi târ­gu­iala de ba­zar.“
*
Oa­me­nii, ca şi po­poa­rele, de alt­fel, nu sunt în stare să
în­ţe­leagă de­cât Răul pe care ar fi ei în­şişi ca­pa­bili să‑l
să­vâr­şească.
A şti, a în­ţe­lege, a cu­noaşte, iată eta­pele efor­tu­lui meu
spre lu­ci­di­tate.
*
De la lup la câine, prin faza tran­zi­to­rie de câine‑lup.
Poate că nu sun­tem de­cât una din cele 22 de mi­li­arde
de ce­lule ale unui biet câine: el fu­sese lup, cândva, acum
e doar câine pe lanţ sau dus de lesă. Am de­ve­nit o fi­ară
li­beră, îm­blân­zită, pusă la treabă, edu­cată şi re­e­du­cată.
Dacă e po­si­bilă îm­blân­zi­rea şi chiar dre­sa­rea ar­tis­tică
în circ a ani­ma­le­lor ce­lor mai fi­o­roase – cum să ne mai
în­doim că şi po­poa­rele pot fi puse să facă tumbe şi să
um­ble pe sârmă?
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 239

„Joacă ur­sul ro­mâ­nesc1“, zice dre­so­rul Be­niuc.

*
Dia­vo­lul este mai­muţa bu­nu­lui Dum­ne­zeu. Cine a
spus asta?
Can­did vede me­reu draci în ju­rul său. A ci­tit prea
mulţi ruşi sau a băut prea multă votcă? În orice caz, nu
pot să nu no­tez ob­ser­va­ţia sa cu to­tul ori­gi­nală: „Dra­cii
s‑au năs­cut din plic­ti­seală!“
Ci­tesc Tondriau: Dictionnaire du diable et de la
démonologie şi de­duc: în ge­ne­ral, dra­cii sunt in­te­li­genţi.
Dar nu­mai pe pro­fe­si­uni. Re­par­ti­za­rea mun­cii, di­vi­zi­u­nea
pri­ce­pe­rii, a fost mai în­tâi in­ven­tată în Iad, unde fi­e­care
drac se pri­cepe ex­ce­lent la un sin­gur do­me­niu – în rest, e
„prost ca dra­cul“.
La nemţi, dra­cii sunt cul­mea ci­nică a in­te­li­gen­ţei, la
ruşi, cul­mea ri­di­colă a pro­stiei, noi, ro­mâ­nii, fa­cem me­dia
şi con­si­de­răm dra­cul ca fi­ind bunrăul nos­tru ne­fâr­tate.
*
Cra­iova asta ve­che îmi apare ca un coş­mar al dezor­
dinei, prin ha­ot­ ica ur­ba­ni­tate a antiurbanilor săi. Ni­mic
nu e ter­mi­nat, peste tot văd ur­mele ace­lei „le­ha­mite“ ce
ne sur­prinde exact când tre­buie să pu­nem aco­pe­ri­şul.
Finis non coronat opus, finis coronat taedium vi­tae.2
Pe cât de ne­se­ri­oase şi aiu­rea mi se par ca­sele şi stră­zile
ora­şu­lui vechi (aşe­zate în ţâfnă şi câş), pe atât de or­do­
nată îmi apare ur­ba­ni­ta­tea trans­cen­den­tală a ci­mi­ti­re­lor.
„La noi, zice Olim­pia, nu­mai mor­ţii sunt se­ri­oşi!“
1
Corect: „Dansează ursul românesc“, primul vers din Ursul
românesc, poem de Mihai Beniuc.
2
Sfârşitul nu încununează opera, sfârşitul încununează dez‑
gustul de viaţă (lat.).
240 ION D. SÎRBU

*
La politique c’est le coup de pis­to­let
tiré au mi­lieu d’un con­cert. 1
STENDHAL

În De diversis diaboli tentationibus (de Ger­son2) –

din care am tran­scris enor­mi­ta­tea: risus (est) meretrix
apostasiae3, – se sus­ţine că ni­mic nu este mai pe­ri­cu­los
de­cât o de­vo­ţi­une ig­no­rantă. Există o falsă evla­vie, utilă şi
uşor de mi­mat. A dis­trus ca­to­li­cis­mul, va dis­truge şi alte
re­li­gii uni­ver­sa­liste. Mai ales că, în po­li­tică, sta­rea
theopatică duce la mon­stru­o­zi­tăţi dog­ma­tice – stu­pide
şi ab­surde, la unii, in­chi­zi­to­ri­ale şi cri­mi­nale, la al­ţii.
Dia­vo­lul, crede Can­did, e pre­zent ori de câte ori ci­
neva, la o im­por­tantă şe­dinţă, în­cepe o frază cu: „Eu cred
că…“ Fi­indcă ver­bul acesta se con­jugă mai nou ast­fel:
„Eu cred, tu să crezi, el să creadă. Fi­indcă alt­fel e de rău.
Noi cre­dem că voi cre­deţi că ei mai cred…“
Idei in­cube şi su­cube. Cel care în­cheie un con­tract
cu dia­vo­lul, îşi pierde um­bra. Şi ima­gi­nea în oglindă.
În­seamnă că Lu­mina l‑a pă­ră­sit. Orice fel de pu­tere este
un morsus diaboli4. Un con­tract is­că­lit cu sânge şi plă­tit
în veş­ni­cie.
*
Trăim, to­tuşi, în mij­lo­cul unor mi­ra­cole con­ti­nue,
pro­funde. Aşa pre­cum, nu­mai la bă­trâ­neţe, oa­me­nii în­
cep să ob­serve cât de cum­plit, de cu­tre­mu­ră­tor şi de înalt
1
Politica este un foc de pistol tras în toiul unui concert (fr.).
2
Jean Charlier de Gerson (1363–1429), teolog mistic şi ora‑
tor francez.
3
Râsul este curtezana apostaziei (lat.).
4
Muşcătura diavolului (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 241

su­b­lim este fru­mu­se­ţea co­pi­i­lor, a co­pa­ci­lor, a ce­ru­lui –

tot aşa şi ome­ni­rea asta ne­no­ro­cită, acum când i s‑a pus
cu­ţi­tul la gât, îşi dă seama că Terra a fost, a fost un mi­ra­
col di­vin, o re­ve­la­ţie, o theofanie.
„Christoase, Dum­ne­ze­ule, mi­lu­ieşte‑mă pe mine,
pă­că­to­sul. Amin.“
*
Nu ştim ce este, în sine, fo­cul, elec­tri­ci­ta­tea, lu­mina,
gra­vi­ta­ţia, căl­dura, ra­di­a­ţia nu­cle­ară. Nu ştim ce este, de
fapt, o frunză, o gâză, o ce­lulă sau un cro­mo­zom. Ha­bar
nu avem ce este, în fond, via­ţa, con­şti­inţa, gân­di­rea, vi­
sul. Avem 10 metri de in­tes­tine, ha­bar nu avem ce se
în­tâm­plă de‑a lun­gul lor. Nu ne cu­noaş­tem nici pi­e­lea
pro­prie – o ştim, dar nu o în­ţe­le­gem, multe din li­mi­tele
şi func­ţi­ile sale sunt mis­tere ce ur­mează a se de­ve­lopa în
vi­i­tor, cândva.
Avem un mi­lion de arme de dis­tru­gere a Vie­ţii şi
nicio de­fi­ni­ţie sau for­mulă a aces­tei vieţi.
Nu me­ri­tăm oare să fim bi­faţi de pe listă, cu scârbă
şi oroare?
*
Tata, care ura ar­mata, îmi spu­nea:
„Vine la în­cor­po­rare sau la con­cen­trare un Ion sau
un Ghe­or­ghe, care poate că acasă are 5 iu­găre, 100 de
oi, o pe­re­che de cai – vine cu o ladă a lui, cu ba­nii lui, în
ţara lui, e tuns chi­lug, îm­bră­cat kaki – şi pe loc, orice
plu­to­nier sau ser­gent oltţig are drep­tul să‑l păl­mu­iască,
să‑l în­jure, să‑şi bată joc de el. Ceea ce pe mine mă re­
voltă în mod de­o­se­bit nu e fap­tul că în ar­mata noas­tră se
bate groaz­nic de mult şi stu­pid – pe mine mă doare că
toţi Io­nii şi Gheorgheii con­si­deră bă­taia asta ca fi­ind
ceva fi­resc, drept, nor­mal.
242 ION D. SÎRBU

Cum să pro­nunţi cu­vân­tul „sin­di­cat“ sau „so­ci­a­lism“

în faţa unui po­por al­că­tuit din in­di­vizi care ac­ceptă bă­
taia şi în­ju­ră­tura şi care se duc la moarte co­man­daţi fi­ind
de cei care i‑au bă­tut şi în­ju­rat!?“
*
Pen­tru noi, car­pa­ti­nii – de­ri­vaţi ethnic din munte,
co­dru, cio­bă­nie – pusta, bă­ră­ga­nele, delta ne apar ca
nişte ha­lu­ci­na­ţii, ca o ră­tă­cire fără de nă­dejde, pe un tă­
râm al pe­dep­sei sau dam­nă­rii.
Limba do­moală, grea, aşe­zată şi rară a mun­te­ni­lor de­
vine ros­to­go­lită, as­pră, mâ­ni­oasă, spur­cată şi spurcăindă.
„De aici până la Du­năre, toată ţă­ră­ni­mea, în loc să se
roage, se pizduie“ – îmi zice ma­rele poet al Li­li­e­ci­lor.
Pe vre­muri, la Mo­go­şoaia, i‑am spus lui Preda: „Blaga
nu a pu­tut citi până la ca­păt vo­lu­mul I din Mo­ro­me­ţii,
fi­indcă îl du­rea limba fo­lo­sită. Limba şi men­ta­li­ta­tea. Zi­
cea: «Ăş­tia nu sunt ro­mâni, cred că sunt sciţi, sar­maţi,
cu­mani, dar ro­mâni nu pot să fie.»“
Nu cred că se poate vorbi de o li­te­ra­tură de şes şi de
alta scrisă prin munte: dar mai ales is­to­ria po­li­tică a ul­ti­
me­lor de­ce­nii ne obligă să fa­cem o ca­te­go­rică di­fe­renţă
(mo­rală, tem­pe­ra­men­tală, spi­ri­tu­ală) în­tre moromeţi şi
ru­mâni. Pri­mii sunt cei care con­duc fără scru­pule, cei­
lalţi se lasă con­duşi din ca­uza scru­pu­le­lor.
*
„Forme şi re­forme“ se in­ti­tu­lează ul­ti­mul ca­iet pri­mit de
la pri­e­te­nul meu Caftangiu. (Orice om care face pla­nuri
de schim­bare a lu­mii noas­tre pre­zintă toate simp­to­mele de
ma­nia grandoarei sau de psi­hoză ma­ni­aco‑agre­sivă.)
Ci­tez de pe prima pa­gină a aces­tui ha­o­tic ca­iet:
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 243

„Aş în­cepe, în­tâi şi în­tâi, cu un cin­ci­nal al tă­ce­rii se­

vere. După care, am in­a­ug­ ura un al doi­lea cin­ci­nal, în
care, fără să ne as­cul­tăm unii pe al­ţii, să ne po­ves­tim to­
tuşi, tare, urbi et orbi1, tot, tot, tot, – deci un cin­ci­nal al
des­tăi­nui­ri­lor.
Abia în al tre­il­ ea cin­ci­nal, am pu­tea re­veni la di­a­log şi
con­ver­sa­ţie nor­mală.“
*
Im­pe­ri­ile pe cale de dis­tru­gere, după chi­nezi, pre­zintă
ur­mă­toa­rele semne si­gure:
– au prea multe legi,
– aceste legi se bat cap în cap,
– aceste ca­pete sunt fără de cap,
– dar ca­pul nu face de­cât să tot emită legi
– prin care să fie apă­rat ca­pul
– de prea mul­tele legi
– care se bat cap în cap
– şi obligă ast­fel ca­pul să dea o nouă lege
– îm­po­triva ce­lor care în­mul­ţesc le­gile
etc. …
(După Car­tea Le­gi­lor, epoca Tang)

*
Acum zece ani, Mo­şul îmi vor­bea des­pre Cimex
lectularia2 (ploş­niţe), acum trei ani des­pre cari, acum un
1
În oraș și în lume (lat.), formulă care deschidea proclama‑
ţiile în Imperiul Roman, folosită ulterior în rugăciunea Papei în
zilele de sărbătoare, când îi binecuvântează pe credincioşi. În ca‑
zul de faţă, „peste tot, pretutindeni“.
2
În 1967, Ion D. Sîrbu a scris o nuvelă cu acest titlu, publi‑
cată în volumul Şoarecele B şi alte povestiri, ed. cit., p. 322–341.
244 ION D. SÎRBU

an des­pre munca sub­ma­rină a madreporelor. Mai nou –

cu un gând al său, foarte ţă­ră­nesc, îmi dă să ci­tesc o notă
din ziar:

„Ter­mi­tele. Au­to­ri­tă­ţile din Ja­karta, ca­pi­tala In­do­

ne­ziei, sunt con­frun­tate cu se­ri­oase pro­bleme edi­li­tare
pro­vo­cate de ter­mite. Pa­gu­bele ma­te­ri­ale sunt echi­va­
lente cu 100 mi­li­arde de ru­pii. Ter­mi­tele nu se mai
hră­nesc nu­mai cu lemn, ci au în­ce­put să roadă şi ma­
sele plas­tice, izo­la­ţi­ile sin­te­tice ale ca­blu­ri­lor şi alte ma­
te­ri­ale de con­struc­ţii. După o in­va­zie, via­ţa unei clă­diri
se re­duce cu 50%, iar, în unele ca­zuri, re­pa­ra­ţi­ile tre­
buie fă­cute de ur­genţă, pen­tru a fi evi­tate pră­bu­şiri,
inun­da­ţii sau in­cen­dii…“

– Nu în­ţe­leg, i‑am spus.

– Nu e pen­tru tine: e pen­tru ne­po­ţii noştri. Ei vor
în­ţe­lege. Dar nu ne vor ierta!
*
După cinci­zeci de ani, orice om in­tră în ago­nie. Bă­trâ­
ne­ţea nu e vâr­sta a III‑a, ea nici nu e o vâr­stă, fi­ind mai
de­grabă o an­te­ca­meră sau, mai rău, o coadă tă­cută la lo­cul
de veci. Pre­lungă an­es­te­zi­ere – spe­răm – în ve­de­rea ace­lei
fa­tale şi pe­ni­bile ope­ra­ţii ce se cheamă „ma­rea tre­cere“.
„Noi vom muri pe viu, îmi spu­nea Ser­giu Al‑Ge­orge:
vom muri cu ochii des­chişi, lu­cizi, cu acea dis­pe­rare pus­
tie şi ab­surdă a pen­siona­ri­lor care nu mai ştiu de ce au
trăit, în ce au cre­zut, ce lasă în urmă şi cui. Sin­gura noas­
tră «an­es­te­zi­ere» va con­sta în gân­dul că pă­ră­sim lu­mea
asta fără niciun re­gret. Ştiu că scârba de lume nu anu­lează
frica de moarte – uşu­rează însă gheara sem­ne­lor de mi­rare
şi în­tre­bare ce nu s‑au îne­cat încă în mâ­lul dis­pe­ră­rii.“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 245

*
Nu mai există sco­puri si­gure (îmi spu­nea asta şi Napocos,
pe vre­muri). Iată con­clu­zia mi­zeră şi su­b­limă a vie­ţii
mele: sco­pul este summa mij­loa­ce­lor fo­lo­site ca să ajungi la
el. Sco­pul meu a fost o ca­te­dră de fi­lo­so­fie: pen­tru asta
am în­vă­ţat mai multe limbi, am ce­tit, am trăit într‑un
anume fel, supunându‑mi min­tea şi fi­inţa unor ri­gori
mo­rale se­vere sau unor li­ber­tăţi cu to­tul spe­ci­ale. Re­zul­ta­
tul aces­tor mij­loace nu e ca­te­dra (pe care nu am ob­ţi­nut‑o
nici­o­dată), ci un fel al meu de a fi fe­ri­cit în ne­fe­ri­cire, li­
ber în scla­vie, gân­di­tor în negândire.
Nici sta­tele sau na­ţi­un
­ ile nu scapă de acest ade­văr: nu
poţi atinge sco­puri înalte, lu­mi­noase, prin mij­loace mur­
dare, jos­nice sau cri­mi­nale. La fi­e­care bi­lanţ is­to­ric pe
care îl în­tre­prin­dem, când con­sta­tăm că nu am atins
nici­u­nul din sco­pu­rile fun­da­men­tale pro­puse, nu fa­cem
de­cât nu­mă­ră­toa­rea mij­loa­ce­lor gre­şite pe care le‑am fo­
lo­sit. (Asta, con­form unei cărţi, ci­tită prin 1944 şi ui­tată,
dar re­ve­nită acum în me­mo­rie: e vorba de Ends and
Means, de Ald[ous] Hux­ley.)
*
Des­pre „bucuri­ile sim­ple“, îmi vor­beşte acum Limpi:
„Pen­tru bu­ni­cii mei, chiar şi pen­tru mine, în co­pi­lă­rie,
bucuria au­ten­tică, to­tală, con­sta în mi­ro­sul de pâine
caldă, în bu­ni­cul sco­ţând din stup un fa­gure plin şi
dându‑mi să‑l gust, în co­si­tul pe rouă, di­mi­neaţa, în
prin­de­rea cu mâna a unui păs­trăv, în dor­mi­tul pe şubă în
po­dul cu fân, în şu­şu­i­tul lap­te­lui muls în şiş­tar, în bo­tul
umed al vi­ţe­il­or, în stru­gu­rii mân­caţi cu pâine şi caş…
As­tăzi, fi­ind in­traţi într‑o altă zo­die, bucuri­ile sim­ple
sunt cu to­tul al­tele: mă bucur că am procurat car­tofi, că
246 ION D. SÎRBU

am fă­cut rost de in­sec­ti­cide, că mai am gu­mi­las­tic pen­

tru chi­lo­ţii tăi; mă bucur că avem slă­nină şi pa­ri­zer pe
două zile, că am gă­sit pâine hipoglucidă şi, în sfâr­şit,
za­ha­rină; mă bucur mai ales că tu, poate, prin sora ta, cu
care te vei în­tâlni la pre­mi­era din Ora­dea (cu Arca…),
vei face rost de cele două ki­lo­grame de te­le­mea pe care,
zi­cea ea, le are pro­mise de un cio­ban, care e mi­lionar,
dar se va ţine de cu­vânt şi îi va vinde brânza fără de care
e vai de di­ab­ e­tul tău…“
*
Ex­pe­ri­enţa scri­su­lui, cu toate im­pli­ca­ţi­ile sale epis­te­mo­
lo­gice şi me­ta­fi­zice, mă în­deamnă, tot mai in­sis­tent şi ca­
te­go­ric, să adaug Cu­vân­tul la cele pa­tru ele­mente
he­ra­cli­ti­ene: ae­rul, apa, fo­cul, pă­mân­tul şi cu­vân­tul. Pă­
mân­tul şi cu­vân­tul ală­turi, nu fi­indcă ri­mează, ci fi­indcă se
în­ru­desc. Cu­vân­tul poate în­lo­cui pă­mân­tul, pă­mân­tul
poate su­plini cu­vân­tul, dar fi­e­care de­vine, în loc de „ceva“,
„în­tru ceva“, doar dacă se ală­tură şi se con­to­pesc.
Dar, poate, ce­lor pa­tru ele­mente he­ra­cli­ti­ene le pu­
tem aşeza în faţă (ca oglin­dire de sus sau oglin­dire as­
cunsă) alte pa­tru sti­hii: dra­gos­tea, cu­vân­tul, ade­vă­rul,
li­ber­ta­tea. (So­ci­a­lism ca­to­lic?) Cu­vân­tul în lo­cul apei.
Bu­nica mea, Ma­ria Ursu, avea o in­can­ta­ţie bi­zară: mă
ri­dica spre soare şi striga: „Puia Gaia, Puia Gaia!“ Mult
timp am cre­zut că „Gaia“, la gre­cii vechi, e o pa­săre din
basme, mult mai târ­ziu am în­ţe­les că „Gaia“ în­semna
pă­mân­tul. Bu­nica mea mă arăta Soa­re­lui, pe mine, fiul
Pă­mân­tu­lui. Puia Gaia.
Pi­ta­gora, Pla­ton, Plotin, Chris­tos… au fost fiii Lo­go­su­
lui. Nu­mai când scriu, în­drăz­nesc să sper că Gaia din mine
se apro­pie un pic de Cu­vânt şi acesta de Lo­gos.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 247

*
De când ci­tesc Is­to­rie, de când tră­iesc în şi în­tru Is­to­
rie, tot mai mult mă con­ving că Spa­ţiul nu e de­cât un
bas­tard, o eroare a Tim­pu­lui. Un pă­cat re­zul­tat în urma
unei că­deri mi­tice.
Tim­pul e cre­a­tor de cul­tură, spa­ţiul a creat doar ci­vi­li­
za­ţii. Tim­pul e taina esen­ţe­lor, muma tu­tu­ror numenelor,
spa­ţiul e doar Ta­tăl fe­no­me­na­lu­lui, a ceea ce este aşa
cum este.
Există po­poare ale Tim­pu­lui (egip­te­nii, chi­ne­zii, In­
dia, Inca), po­poare de tran­zi­ţie (Elada, Creş­ti­nis­mul, Eu­
ropa) şi po­poare ale Spa­ţi­u­lui (hu­nii, ara­bii, ru­şii).
Cu­rios, noi, ro­mâ­nii, sun­tem le­gaţi de pei­saj (nu de
spa­­ţiu), avem oroare de ex­pan­si­une, de strei­nă­tate, pen­tru
noi Spa­ţiul e Ano­timp, ana‑timp, răs­timp. (Tim­pul fi­ind
de no­bilă ori­gine la­tină.) Vre­mea (de ori­gine sla­vonă) e o
uni­tate mi­noră, le­gată de climă, de ac­ci­den­tele me­te­o­ro­lo­
gice. Vre­mu­rile în­seamnă climă is­to­rică, vre­mu­iala nu e
de­cât un ac­ci­dent ex­te­rior al vre­mel­ni­ciei. Vre­mea e sub­al­
terna tim­pu­lui, fi­ind ade­vă­ra­tul frate al spa­ţi­u­lui.
*
He­ra­clit – nu cel din Efes, ci cel din Craioviţa – ar
spune: „Nu te scalzi de două ori în ace­eaşi… să­ră­cie.“
Să­ră­cia este – dar şi de­vine, re­ve­nind, me­reu şi me­reu, cu
o fan­te­zie de‑a drep­tul di­a­lec­tică. Să­geata şi Achilles cel
iute (Zenon) nu vor ajunge din urmă broasca ţes­toasă:
vi­sez eleat o lo­zincă a se­co­lu­lui XXI care să sune ast­fel:
„Fă tot po­si­bi­lul să te ajungi pe tine în­suţi, din urmă!“
Ome­ni­rea evo­lu­ează spre în­ce­pu­tu­rile ei, spre acel
ápeiron care nu mai în­seamnă in­fi­nit – ci haos, in­de­ter­
mi­na­bil, anteînceput.
248 ION D. SÎRBU

*
Tre­buie să‑i re­ci­tesc pe Ki­er­ke­ga­ard1 şi Jas­pers2, spre
a‑mi pre­ciza li­mi­tele şi di­fe­ren­ţele din­tre no­ţi­u­nile: a vie­
ţui, a trăi, a fi, a exista, acum, pen­tru că eta­pele grijă, sfâ­şi­
ere, fra­gi­li­tate, eşec, ra­tare au fost co­pios de­pă­şite în
tim­pul răz­bo­iu­lui şi, mai ales, după aceea.
Sun­tem obli­gaţi să pri­vim moar­tea în faţă şi să ad­mi­
tem că există ceva ce e mai grav şi mai tra­gic de­cât moar­
tea: şi anume, piei­rea.
Fi­indcă, din pă­cate, o ţară piere. Nu moare. Şi un po­
por piere chiar când nu e omo­rât. O cul­tură moare sau
piere – dar ea poate ori­când să re­în­vie sau să re­nască. Dar
un po­por şi o ţară care au pie­rit (piei­rea fi­ind „moar­tea
rea“), ca şi hi­ti­ţii, moabiţii, canaaneenii, nu mai pot re­
naşte nici­o­dată.
(Is­ra­e­lul e un pa­ra­dox: ca ţară a pie­rit de mai multe
ori: ca po­por, nici­o­dată. Un po­por care ca­ută să‑şi re­în­
vie ţara pier­dută şi pie­rită – e unic. Nici nu sunt si­gur că
până la urmă va re­uşi. Că­să­to­ria asta în­tre Tal­mud şi ra­
che­tele „Stingel“ mi se pare ori ge­ni­ală, ori ab­surdă.)
*
Am ci­tit Apo­lo­gia lui So­crate când aveam do­uă­zeci de
ani: m‑a plic­ti­sit, nu am în­ţe­les mai ni­mic, nu m‑a miş­cat
1
Søren Aabye Kierkegaard (1813–1855), filosof religios da‑
nez, fondatorul existenţialismului. Cele mai cunoscute scrieri ale
sale sunt: Enten‑Eller (Sau‑sau, 1843), Frygt og Bæven (Frică şi cutre­
murare, 1843) şi Sygdommen til Døden (Maladia mortală, 1849).
2
Karl Theodor Jaspers (1883–1969), filosof şi psihiatru el­
ve­­ţian de origine germană, exponent al existenţialismului. Cea mai
importantă dintre lucrările este lucrarea, în trei volume, Philo­
sophie (I. Philosophiche Weltorientierung; II. Existenzerhellung;
II. Metaphyzsik), Springer, Berlin 1932.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 249

de­loc. Am re­ci­tit‑o azi, 12.X.1983, şi sunt cu­tre­mu­rat.

(To­tul tre­buie re­ci­tit după 50 de ani: min­tea cea de pe
urmă fi­ind ade­vă­rata minte a omu­lui ma­tur. Vi­aţa nu e
de­cât o lungă şcoală pri­mară în care în­vă­ţăm bă­beşte
azbuchiile vie­ţii, pen­tru ca la bă­trâ­neţe să pu­tem citi cu­
vin­tele „moarte“, „trans­cen­denţă“, „lu­mină“.)
Sunt cu­tre­mu­rat mai ales la gân­dul că Apo­lo­gia re­
zumă, la esenţă, în­treaga mea ex­pe­ri­enţă de puş­că­rie,
otravă, moarte, ea fi­ind ade­vă­rata li­ta­nie a ani­lor de ce­
lu­lar sau la­găr.
Toc­mai de aceea, ci­tind acum des­pre vir­tute, ca un
bal­ca­nic neamţ ce mă aflu în exi­lul din Cra­iova – din
stră­fun­dul puş­că­riei mele pe via­ţă, de lângă pa­ha­rul cu
otrava‑cu­cută ce o am în per­ma­nenţă pe masă (co­ra­bia
din De­los se în­toarce în fi­e­care seară) – prin ră­su­cire şi
însucire a min­ţii mele, îi spun pri­e­te­nu­lui şi dis­ci­po­lu­lui
meu Ehecrate: „Să te fe­reşti de cei care nu beau de­loc:
fi­indcă ori sunt bol­navi, ori vi­ci­oşi, ori lip­siţi de umor. Să
te fe­reşti de cei care nu se plic­ti­sesc nici­o­dată – fi­indcă
sunt cu si­gu­ranţă ti­rani, în­gâm­faţi, că­lăi. Să te fe­reşti,
mai ales, de cei care nu re­cu­nosc drep­tul la tim­pul li­ber,
la lene şi in­di­fe­renţă, fi­indcă aceia nu ştiu ce e vi­sul, sin­
gu­ră­ta­tea, me­lan­co­lia amur­gu­lui fără fruct.“
*
Forma cea mai co­pi­lă­rească a Pro­stiei ar fi cru­zi­mea. Fi­
indcă ce­le­lalte forme, mai ma­ture şi mai com­plexe – cum
ar fi: su­fi­ci­enţa, în­gâm­fa­rea, ne­voia de lin­gu­şiri, ala­iul şi
ulu­iala, foa­mea după dra­gos­tea mul­ţi­mi­lor sau a sub­al­ter­
ni­lor, se­tea de de­co­ra­ţii şi dis­tinc­ţii, pohta de a or­dona,
nepohta de a mai as­culta vreo altă pă­rere etc. – sunt in­
com­pa­ra­bil mai no­cive de­cât sim­pla cru­zime, adică plă­ce­
rea ani­ma­lică de a bate, ucide, ur­mări şi an­cheta.
250 ION D. SÎRBU

Într‑o epocă to­tal antisocratică, sin­gu­rii şi ul­ti­mii care

aplică ma­ie­u­tica (me­toda de ob­ţi­nere a „ade­vă­ru­lui“ prin
în­tre­bări suc­ce­siv‑in­duc­tive) nu au mai ră­mas de­cât…
an­che­ta­to­rii şi procuro­rii. Ei pot să scoată, din ori­cine,
orice, ori­când, chiar şi ur­le­tul mo­dern şi con­tem­po­ran
după cupa de cu­cută sal­va­toare.
*
Ars bene moriendi.1 „Cu­nosc, îmi spune Po­e­tul, o
mie de idei care te în­deamnă la moarte: şi nici­una care
să me­rite să tră­ieşti pen­tru ea.“
Tin­dem spre sin­u­ci­dere (vezi Cio­ran: Histoire et uto­pie),
fi­indcă am ajuns în faza în care ob­se­sia (sau ne­voia) de a
visa, de a spera, de a crede se trans­formă în coş­mar, ha­lu­ci­
na­ţie, schi­zo­fre­nie. Prin is­to­rica în­tâl­nire a mi­tu­lui „epo­cii
de aur“ cu uto­pia „vi­it­ o­ru­lui de aur“, s‑au creat toate pre­
mi­sele unui apo­ca­lips de tip nou, ale că­rui trom­pete însă,
în loc să anunţe în mod sin­cer şi răs­pi­cat sfâr­şi­tul Lu­mii
(sau mă­car a lu­mii noas­tre), aceste ne­o­bo­site şi cre­tine
trom­pete nu fac de­cât să ne anunţe naş­te­rea unui veac
nou, ex­tra­or­di­nar, din aur au­rit. Sfâr­şi­tul de lume se con­
fundă cu vi­i­to­rul de aur, în faţa ve­chi­u­lui apo­ca­lips pu­
team să mă în­gro­zesc, în faţa no­u­lui apo­ca­lips, nu am
drep­tul de­cât la apla­u­dare şi en­tu­zi­asm ne­o­bo­sit.
*
„Când vei fi su­pă­rat pe ci­neva – mă sfă­tuia pe vre­
muri în­ţe­lep­tul Napocos (deşi pe atunci aş­tep­tam lu­pul
în faţa ca­te­dra­lei din Genopolis) – să ştii că e bine să
fo­lo­seşti aceste trei faze suc­ce­sive de im­pre­ca­ţii:
1
Arta de a muri cu demnitate (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 251

1. „De azi – îi vei spune ce­lui care te‑a su­pă­rat – nu

îţi mai sa­lut de­cât um­bra ta.“
2. „Te trec, de azi, de­fi­ni­tiv în rân­dul obi­ec­te­lor.“
3. „Re­fuz să vin mar­tor al apă­ră­rii la ju­de­cata ta de
apoi.“
Ul­tima ame­nin­ţare e de fapt un bles­tem. Bu­me­rang.
Mi‑a fost frică să‑l fo­lo­sesc vreo­dată. L‑am gân­dit însă de­
se­ori. S‑ar pu­tea ca în ce­ruri pro­ce­dura ju­ri­dică să fie to­tal
di­fe­rită de­cât ne în­chi­puim noi. Şi nu e de­loc ex­clus, din
ca­uza con­fu­ziei cos­mice care s‑a in­sta­lat în uni­vers, ca în
clipa în care va apă­rea com­ple­tul de ju­de­cată, să ză­resc pe
masa procuro­ri­lor mei de tot­dea­una ve­chiul meu do­sar
pe­nal, ace­laşi pen­tru care am pă­ti­mit şi în via­ţa asta de aici.
*
Cine ar fi cre­zut, Doamne, că voi ajunge, la bă­trâ­neţe,
să ci­tesc cu mare plă­cere Con­vor­bi­rile cu Go­ethe ale aces­
tui an­ge­lic Ec­ker­mann1, pe care tot­dea­una l‑am cla­sat ca
fi­ind pro­to­ti­pul gu­mi­las­tic al lin­gu­şi­to­ru­lui, trăind din
fi­ri­mi­tu­rile ge­ni­u­lui ado­rat.
Acum însă o gă­sesc exo­tică, ce­re­ască; fan­tas­tică, via­ţa
aces­tui ge­niu ofi­cial, a aces­tui gi­gant al spi­ri­tu­lui te­lu­ric,
pus pe treabă nem­ţeşte, ne­spe­riat de ni­meni şi de ni­mic!
„Vezi, zice Go­ethe, cer­cul acesta de oa­meni mi­nu­
naţi, cu care ai acum re­la­ţii agre­a­bile, e ceea ce eu nu­
mesc Pa­trie şi unde te în­torci tot­dea­una cu plă­cere…“
1
Johann Peter Eckermann (1792–1894), poet german, a că‑
rui notorietate a fost asigurată de lucrarea citată (titlu original,
Gesprähe mit Goethe), tradusă în aproape toate limbile europene.
Ediţia la care face trimitere Ion D. Sîrbu, Convorbiri cu Goethe în
ultimii ani ai vieţii sale, în româneşte de Lazăr Iliescu, prezenta‑
re de Al. Dima, a apărut la Editura pentru Literatură Universală,
Bucureşti, 1965.
252 ION D. SÎRBU

Su­b­lim. Pa­tria e lo­cul unde te în­torci cu plă­cere. Nu

lo­cul de unde vrei să pleci, nici lo­cul unde tre­buie să stai
cu scârbă. Câ­ţiva pri­e­teni, un oră­şel, un tea­tru, mese opu­
lente şi ne­sfâr­şite dis­cu­ţii des­pre Artă, Fi­lo­so­fie, Şti­inţe.
Nicio urmă de na­ţiona­lism, in­to­le­ranţă re­li­gi­oasă sau ra­
si­ală. Nicio urmă de urât sau frică de ceva. Niciun fel de
moarte. Ar­ca­dia!
*
În răz­boi, în­tâi îţi piere tru­pul. Dar, în pa­cea asta rece,
de acum, tru­pul, ca apa­renţă, ca am­ba­laj, se men­ţine: sub
el, amărunţit în lungi etape, îţi este stâl­cit Spi­ri­tul, Su­fle­
tul, Fi­inţa. În­cet‑în­cet, în­spre afară, se şterge lu­ci­rea din
pri­vire, ar­mo­nia din ges­turi, ex­pre­si­vi­ta­tea umană a fe­ţei.
Nu­mai co­piii – şi nici ei toţi – până a se duce la şcoală,
mai sunt fru­moşi şi puri. Din prima zi, după pri­mul imn
sub por­tret, în­cepe stâl­ci­rea. Din­lă­un­tru în afară.
„Există, îmi spune Limpi, un in­stinct de con­ser­vare
a Fi­in­ţei, mult mai grav şi mai pu­ter­nic de­cât orice alt
in­stinct de con­ser­vare (a vie­ţii, a spe­ciei): tot mai nu­me­
roşi sunt co­piii care, din in­stinct, ţipă: «Nu vreau să
ajung mare! Vreau să ră­mân co­pil.»“
(Mamă, ţie îţi da­to­rez că la 64 de ani eu mă simt tot
co­pil. Co­pi­lul tău, co­pi­lul lu­mii, idi­o­tul co­pil al is­to­riei
aces­teia bă­trâne şi za­ha­ri­site.)
*
Trăim în plină co­me­die, co­me­dia asta e tot ce poate fi
mai trist şi mai tra­gic în lume. Is­to­ria tinde spre pro­pria
groapă, per­so­na­li­tă­ţile ei ajung pro­pri­ile ca­ri­ca­turi, ide­
a­lu­rile de­vin pro­pri­ile lor haz­nale. Difficile est satiram
non vivere.1 Fi­lo­so­fia a fost pre­lu­ată de func­ţiona­rii din
1
E dificil să nu trăieşti satira (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 253

agi­ta­ţie, po­li­tica o fac pa­pa­ga­lii de la Pri­mă­rie (de la pri­

mă­ria Pri­ma­ru­lui, să fim bine în­ţe­leşi), des­ti­nul lu­mii
de­pinde de câ­ţiva eco­no­mişti şi mi­li­tari ci­nici şi li­mi­taţi.
Mân­căm ab­surd cu pâine – doar că, pen­tru pâine, stăm
la coadă cu car­te­lele în mâini, pe când din ab­surd avem
uri­aşe stocuri su­pra­nor­ma­tive, su­fi­ci­ente pen­tru câ­teva
de­ce­nii de acum îna­inte: tot ce a fost real a de­ve­nit şi
su­pra­real, şi subreal – iar ceea ce ar fi ra­ţional (lo­gic,
mo­ral, sal­va­tor) nu mai apare de­cât în vise, în căr­ţile ui­
tate sau în sub­tex­tul unor ru­gă­ciuni ili­cite.
IARNA DOI: 1984–1985
 „Cum a fost po­si­bil un Hi­tler?“ – con­sti­tuie în­tre­ba­rea
ob­se­sivă, cul­pa­bilă, a tu­tu­ror nem­ţi­lor ie­şiţi vii din de­lir.
Chiar şi a treia ge­ne­ra­ţie de după răz­boi pare mar­cată de
acest ar­he­ti­pal com­plex de vi­no­vă­ţie is­to­rică (nu nu­mai
is­to­rică: ci şi mo­rală, theologică, me­ta­fi­zică). Sen­ti­men­
tul de culpă se arată prin frică, pru­denţă im­pusă, mi­o­
pie, din care, pre­cum un co­ro­lar de com­pen­sa­ţie sau
răz­bu­nare, apar, la cei ma­turi şi lu­cizi, o se­veră dis­ci­
plină în muncă şi via­ţă, la cei prea ti­neri şi ne­vro­zaţi, o
is­te­rică ură… îm­po­triva ame­ri­ca­ni­lor eli­be­ra­tori. Ci­tesc
într‑un stu­diu al is­to­ri­cu­lui Gollo Mann1: „Frica de tip
Brandt se naşte prin in­con­şti­enta uci­dere co­ti­di­ană a ti­
ra­nu­lui, ca mit.“
Din pă­cate, sub dă­râ­mă­tu­rile ora­şe­lor ger­mane au
pie­rit şi acele rare bor­cane fa­us­tice cu esenţe spi­ri­tu­ale,
unice: fi­lo­so­fia, mu­zica, Re­forma, et­ho­sul…
Nem­ţii de azi nu sunt de­cât su­pra­vie­ţu­i­to­rii ce sub­
există supraeconomic într‑o Eu­ropă în care, peste ca­pul
lor, ve­chii duş­mani con­ti­nuă să se ame­ţească, ci­tind pe
He­gel, Marx, Ni­et­zsche…
1
Gollo Mann (1909–1994), istoric, eseist şi scriitor german.
Lucrare importantă: Deutsche Geschichte des 19 und 20 Jahr­
hunderts (Istoria germană în secolele XIX şi XX), 1958.
258 ION D. SÎRBU

*
Va veni ziua în care, ase­meni chi­ne­zi­lor, vom de­clara
ca „sfânt“ orice om cin­stit. Atât de rar va fi el – şi atât de
greu va fi să ră­mână ne­pă­tat (la noi s‑a năs­cut un cu­vânt
sca­bros: ne­mân­jit) – în­cât un ase­me­nea exem­plar va
echi­vala cu un ade­vă­rat mi­ra­col.
Îmi place, la Mao1, această cos­mo­go­nică de­fi­ni­ţie:
„Tot co­mu­nis­mul este un OU uriaş din care se va naşte
o lume nouă.“
Mă în­treb:
– cine e cloşca? (Dia­vo­lul sau bu­nul Dum­ne­zeu?)
– cine a ouat acest ou?
– de unde ştim că tot ceea ce va ieşi din el va fi nou?
„Şti­inţa, Ar­tele şi, mai nou, po­li­tica, îmi spune Napocos
(că­ruia noi îi zi­ceam Tao) – nu sunt de­cât di­fe­rite mo­
duri de a ne dis­trage de la esen­ţial: sfân­tul este cel ce nu
se abate din ca­lea şti­ută, este cel ce ră­mâne drept când
toţi se pleacă, este cel ce gân­deşte lu­cid în timp ce în­tre­
gul său po­por e cu­prins de spaimă şi tur­bare.“
*
Îmi spune Me­fisto (po­re­clă a unui per­so­naj tra­gic şi ri­
di­col din ro­ma­nul meu ne­ter­mi­nat, Lu­pul şi Ca­te­drala2):
„Pă­rem a fi ui­taţi sub mâl, într‑o mlaş­tină. Când mă
apucă dis­pe­ra­rea, vă­zând cu­rul în­tors al lu­mii faţă de su­
fe­rin­ţele ano­nime şi mute din în­tu­ne­rec, mă gân­desc, cu
ochii în­chişi, la imen­si­ta­tea ha­lu­ci­nantă a por­tre­te­lor din
su­tele de ki­lo­metri de ga­le­rii ale mu­ze­e­lor lu­mii. Mi­li­oane
1
Mao Zedong sau Mao Tzedun (1893–1976), conducătorul
Partidului Comunist Chinez (1931–1976), preşedinte al Repu­
blicii Populare Chineze (1949–1959).
2
Vezi supra, nota 1, p. 171.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 259

de fi­guri ale unor oa­meni ce nu mai sunt, având o pri­vire

blândă, în­ghe­ţată, egală, dintr‑o veş­ni­cie înfiorantă pri­
vesc ne­pă­să­tori prin noi, din­colo de noi, in­di­fe­renţi faţă
de pre­zenţa noas­tră. Pri­vesc şi pe în­tu­ne­rec, pri­vesc şi
când ni­meni nu‑i mai vede, pri­vesc chiar şi după ce rama
a pu­tre­zit, pânza s‑a şters şi mu­zeul a fost dă­râ­mat.
Tim­pul ac­va­tic al mu­ze­e­lor, tim­pul mumă al veş­ni­
ciei. Zâm­be­tele, se­ve­ri­ta­tea, me­lan­co­lia sau bucuria, ochii
aceia, prinşi şi sur­prinşi, ca acea al­bină în­veş­ni­cită în
trans­pa­renţa de aur a unui chi­hlim­bar.“
*
„Când râ­dem în gura mare, îmi spune Pro­fe­so­rul, la
tea­tru, şe­dinţe sau pe­tre­ceri, ne des­păr­ţim de tre­cut: când
râ­dem pe as­cuns, la col­ţuri de stradă, în bu­că­tă­rie sau în
cercuri tot mai strâmte de amici, ne des­păr­ţim de vi­i­tor.
Când nu ne mai vine de­loc să râ­dem, când râ­sul doare şi e
un chin, când sim­ţim că fi­ec­ are din noi, prin tot ce fa­cem,
în­treaga is­to­rie chiar a ajuns de râ­sul lu­mii, atunci nu ne
mai des­păr­ţim nici de tre­cut şi nici de vi­i­tor: ne des­păr­ţim
de spe­ranţă şi dra­goste, în aş­tep­ta­rea sfâr­şi­tu­lui.“
Dar noi, ro­mâ­nii, nu cu­noaş­tem dis­pe­ra­rea: ţi­nem
mor­ţiş la via­ţă.
La noi, „râs‑cu‑plân­sul“ ca şi ex­pre­sia „să mori de râs“
ar tre­bui stu­di­ate mai atent. Cred că ele s‑au năs­cut în
acele se­cole în care, de­o­dată, ne‑am dat seama că Hu­nii
nu mai pleacă şi că Pă­cală cu al său flu­ier ma­te­ri­a­list‑is­to­
ric este ade­vă­ra­tul pro­fet al nea­mu­lui nos­tru plin de
umor şi ve­se­lie.
*
Recitindu‑l, în fugă, pe Leib­niz, şi, din mo­tive ri­gu­ros
şti­in­ţi­fice, lo­gic‑obi­ec­tive, sunt ne­voit să re­cu­nosc că
260 ION D. SÎRBU

lumea aceasta este într‑ade­văr cea mai per­fectă din lu­

mile po­si­bile… Dacă o ima­gi­năm, însă, fără Om, fără
Is­to­rie, fără ide­o­lo­gii.
De alt­fel, cred, această spe­cie uci­gaşă şi sin­u­ci­gaşă va
tre­bui să fie eli­mi­nată. Omul va dis­pare aşa cum au dis­
pă­rut, de pildă, rep­ti­lele uri­aşe. După 10 mi­li­oane de
ani, echi­li­brul lu­mii se va re­face, mo­na­dele se vor cu­răţi
de ra­hat şi pro­gres, to­tul va re­in­tra în ar­mo­nia di­vină a
în­ce­pu­tu­ri­lor.
Dacă ana­li­zăm (citindu‑l atent pe Mir­cea Eli­ade) mi­
tu­rile fun­da­men­tale, ob­ser­văm că, ală­turi de ideea unei
con­ti­nue şi mul­ti­forme Ge­neze, are loc re­gu­lat şi o suc­
ce­si­une de Că­deri: că­de­rea în pă­cat, iz­go­ni­rea din rai, că­
de­rea în is­pită, că­de­rea în ido­la­trie, că­de­rea în cru­zime.
Mo­nada cu­noaşte o ca­ri­eră de ilu­mi­nare, dar şi un
drum ce co­boară spre în­tu­ne­care şi ni­mi­cire. Că­de­rea nu
în­seamnă sfâr­şit, ci nu­mai com­pro­mi­te­rea şi căl­ca­rea
unui con­tract sau act de naş­tere: după orice că­dere tre­
buie să ur­meze o po­că­inţă, un miserere1 to­tal, ca apoi să
poată avea loc o nouă ge­neză. Nu­mai că, de astă dată, mi
se pare, pro­ce­sul de de­gra­dare şi în­tu­ne­care a mo­na­de­
lor nu se poate opri: ie­şim din mit şi, prin sfâr­şi­tul unei
lumi, de­ve­nim ma­te­rie primă pen­tru con­ti­nua ge­neză a
lu­mi­lor po­si­bile.
*
Can­did îi măr­tu­ri­seşte Olim­piei: „Eu mi‑am po­ves­tit
via­ţa de atâ­tea ori – tre­bu­ind de fi­e­care dată să mint pu­
ţin –, în­cât acum nu mai ştiu nici eu care e ade­vă­rul.
Pen­tru mine, via­ţa nu e, nu mai poate fi de­loc aceea pe
1
Expresia integrală: Miserere mei Deus (Doamne, ai milă de
mine!) (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 261

care am trăit‑o de fapt –, ci aceea pe care am vi­sat‑o, am

gân­dit‑o, am creat‑o eu. Şi această via­ţă nu tinde spre
ade­văr şi is­to­rie, ci spre po­veste, mit sau li­te­ra­tură.
Dorm într‑un sub­sol pe un „strujac“ austro‑un­gar,
ci­tesc în la­ti­neşte pe Sfân­tul Au­gus­tin – dar mă vi­sez fie
şle­fu­i­tor de di­a­mante la Am­ster­dam, fie cor­sar ma­ro­nit
în slujba şi a Ve­ne­ţiei, şi a Pa­di­şa­hu­lui… Vi­sând la aceste
de­şer­tă­ciuni, uit re­a­li­ta­tea prea re­a­listă a pre­zen­tu­lui,
eva­dez de sub sem­nul ra­di­cal sau in­te­grală şi, li­ber, de­
vin ve­sel, su­fi­ci­ent de idiot ca să pot cânta cu iro­nie:
«Po­por al lui Tra­ian, pe fal­ni­cii Car­paţi»…“
*
„Există deja o limbă in­ter­na­ţională – mă asi­gură
Alfons Lupu, fos­tul pre­şe­dinte al Cul­tu­rii din Isarlâk
(are de­puse ac­tele de ple­care în Is­rael): ca struc­tură, lo­
gică, sem­ni­fi­ca­ţie. Chiar dacă unor fi­lo­logi cri­tici ea apare
doar ca un sim­plu lim­baj, o con­ven­ţională în­su­şire de
locuri co­mune, având ca scop nu spu­ne­rea ade­vă­ru­lui, ci
es­ca­mo­ta­rea sa, tac­tică şi stra­te­gică. E vorba de limba şe­
din­ţe­lor, a ar­ti­co­le­lor de fond, limba noas­tră po­li­tică.
Dacă am scrie‑o cu ide­og­ rame, ne‑am da seama că din
China până în Cuba se «vor­beşte» ace­eaşi limbă. Es­pe­
ranto sau De­spe­ranto, nu are nicio im­por­tanţă. Limba
po­poa­re­lor ce sunt în plin marş re­vo­lu­ţionar des­parte, ca
un ic, limba li­te­rară (a căr­tu­ra­ri­lor de for­ma­ţie cla­sică) de
limba ţă­ră­nească, a poporu­lui de jos.
Că este vorba de o limbă nouă, se vede mai ales când
asis­tăm, pe de o parte, la chi­nul cu care o vor­besc oa­me­
nii simpli – şi dez­in­vol­tura pro­to­co­lar‑lichelească prin
care ră­sună ea (ca o po­e­zie în­vă­ţată şi re­pe­tată de mii de
262 ION D. SÎRBU

ori) în gura unor in­te­lec­tu­ali, to­va­răşi de drum, trăn­că­

ni­tori din ofi­ciu.“
*
Bu­nul meu pri­e­ten şi bi­ne­fă­că­tor, doc­to­rul Pe­trică-
Sandu1, îmi vor­beşte de un caz ciu­dat. Un bol­nav că­ruia
ochii nu‑i mai dis­ting de­cât con­tras­tele alb‑ne­gru. Toate
cu­lo­rile au dis­pă­rut: poate că le per­cepe la ni­ve­lul re­ti­
nei, dar ele, la cre­ier, nu‑i ajung de­cât ca ima­gini de film
în alb şi ne­gru. Pa­ra­lel cu această stra­nie decolorizare,
bol­na­vul uită ver­bele, ad­jec­ti­vele, pre­po­zi­ţi­ile şi con­
junc­ţi­ile. Vor­beşte fo­lo­sind nu­mai şi nu­mai sub­stan­tive.
Din când în când, în­cepe să urle: „De ce? De ce?“ – iar
când in­tră într‑o criză mai lungă de de­pre­si­une, nu spune
de­cât atât: „Că­cat!“
Nu râde şi nu zâm­beşte de­cât în somn. E me­reu flă­
mând, nu vrea să‑şi vadă pă­rin­ţii şi nici co­le­gii, nu su­
portă pi­ja­ma­lele în dungi.
*
Un meci de rugby, vă­zut cu în­ce­ti­ni­to­rul, mi se pare
un dans su­perb, în con­trast to­tal cu sen­za­ţia de gră­madă
şi haos pe care mi‑o dă jo­cul în sine.
1
Sub aceste prenume îi identificăm pe dr. Petre Paleacu şi
pro­fesorul universitar dr. Alexandru Olaru, medici la Spitalul
de psihiatrie din Podari‑Craiova, prieteni ai lui Ion D. Sîrbu. Pe
Alexandru Olaru (1923–2003), licenţiat în psihologie, filosofia
culturii şi estetică (1949) şi medicină (1950), îl cunoscuse la
Cluj, în 1945, ca student la Facultatea de Litere şi Filosofie, frec‑
ventată în paralel cu Facultatea de Medicină. Cei doi s‑au revă‑
zut în 1964, când Ion D. Sîrbu se transferase ca secretar literar
la Teatrul Naţional din Craiova. În 1973, doctorul Olaru îl va
ajuta să se pensioneze medical.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 263

Ce ar fi să ne ve­dem, cu în­ce­ti­ni­to­rul, su­fe­rinţa con­

ti­nuă? Am ex­clama: „Asta e is­to­ria!“
Cred că e in­vers: su­fe­rinţa nu este de­cât is­to­ria vă­zută
cu în­ce­ti­ni­to­rul. Trăită cu în­ce­ti­ni­to­rul. În­ţe­leasă cu în­
ce­ti­ni­to­rul. (Scri­e­rea de cro­nici şi de li­te­ra­tură nu poate
fi de­cât o formă de per­ce­pere in ralenti a unei re­a­li­tăţi ce
se mişcă şi are loc în cu to­tul alte forme de di­na­mică şi
schim­bare de­cât ne apar ele atunci când le gân­dim sau,
mai ales, când le trans­for­măm în po­veste sau ima­gine.)
Di­fe­renţa în­tre rugbyul real şi cel vă­zut cu în­ce­ti­ni­
to­rul este ase­me­nea di­fe­ren­ţei în­tre cei care stau în tri­
bune şi pri­vesc şi cei care se luptă într‑un circ ro­man:
în­tre cei care văd şi se amuză şi cei care în­dură şi mor în
arena unde are loc jertfa ce­lor în­vinşi.
*
Pro­fe­so­rul pen­sionar, foarte abă­tut, mi se plânge (în
şoaptă) la o coadă de apro­zar: „Li­ce­ele de elită au ajuns
li­cee ale eli­te­lor, se­lec­ţia e o antiselecţie, tot ce se în­vaţă
nu e de­cât o sim­plă su­pra­so­li­ci­tare a me­mo­riei: in­te­li­
genţa, ra­ţi­u­nea şi ima­gi­na­ţia au dis­pă­rut şi din me­to­dică,
şi din di­dac­tica de ca­te­dră. Pro­fe­so­rul a ajuns un sim­plu
agent al con­tro­lu­lui de stat: trans­mite ele­vi­lor frica, du­
pli­ci­ta­tea, se­mi­doc­ţia şi imo­ra­li­ta­tea prin chiul şi ho­ţie.
Ide­ile ge­ne­rale au mu­rit, fa­cem «limbi» fără limbă,
gân­dim fără lo­gică, cu­noaş­tem şi ne cu­noaş­tem fără mo­
rală, drept, psi­ho­lo­gie.
Ade­vă­rata şti­inţă, fi­lo­so­fia, dis­ci­pli­nele cul­tu­rii se fac
(dacă se mai fac?) pe as­cuns, în tim­pul «Li­ber». Toată
spe­ranţa în vi­i­tor a nea­mu­lui nos­tru de­pinde de even­tu­
a­lii au­to­di­dacţi care, pe as­cuns, li­ber, ci­tesc şi în­vaţă din
al­fa­be­tul ele­men­tar al con­di­ţiei umane.“
264 ION D. SÎRBU

*
Nici­o­dată, în is­to­rie, dis­cre­panţa în­tre ceea ce s‑a vrut
a se face şi ceea ce s‑a fă­cut de fapt, nu a fost mai uri­aşă
(şi fără de so­lu­ţie) ca as­tăzi.
Mo­şul îmi spune: „Noi, ro­mâ­nii, – de pildă – nu
eram de­loc copţi pen­tru ideea de re­vo­lu­ţie. Chiar dacă ar
mai fi tre­cut două sute de ani, noi, nici­o­dată, cu de la noi
pu­tere, nu ne‑am fi atins de so­lu­ţia asta care se cheamă
re­vo­lu­ţie. Ea a pi­cat pe ca­pul nos­tru ca o pleaşcă stre­ină,
ca o mare ne­no­ro­cire de sus, exact în faza în care în con­
şti­inţa noas­tră so­ci­ală se fi­xau ca­te­go­ri­ile de­mo­cra­tice
le­gate de pro­pri­e­tate, drep­tate şi ega­li­tate de şanse. Iar
mai târ­ziu, când am ajuns cu greu şi după cum­plite
jertfe să o în­ţe­le­gem şi chiar să cre­dem în ea (anii 1960–
1970), ca o bles­te­mată bat­jocură, a de­ve­nit evi­dent până
şi pen­tru cel mai prost acar sau mi­nis­tru, din re­pu­blică
sau im­pe­riu, că acest uriaş ex­pe­ri­ment is­to­ric este un
imens eşec, o tra­gică eroare.“
*
Unul din­tre cei mai lu­cizi ti­că­loşi, Tutilă II, îmi spune:
„E ade­vă­rat, la noi, ol­te­nii, de­fec­tele ar fi ca­li­tăţi şi ca­li­
tă­ţile ar fi de­fecte… Sun­tem atât de buni prac­ti­ci­eni ai
lu­ci­dei noas­tre ti­că­lo­şii, în­cât, dacă i‑ar veni cuiva ideea
să ne ra­cleze, să ne ex‑ope­reze aceste de­fecte, am ră­mâne
go­liţi mai rău de­cât mu­mi­ile egip­tene!“
Dar, îmi vine să adaug eu, acest pa­chet de rele con­
sti­tuie, pro­ba­bil, doar Răul prin care fa­cem faţă Mai‑Ră­
u­lui. „Mă ui­tam strâmb la di­rec­to­rul meu, îmi spune un
brav mun­ci­tor de la o fa­brică ne­ren­ta­bilă, cât timp mă
min­ţea pe mine: dar mă uit mai nou cu ad­mi­ra­ţie la el,
fi­indcă e dat dra­cu­lui şi ştie cum tre­bu­iesc în­şe­laţi şi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 265

min­ţiţi cei din Mi­nis­ter, ca eu şi to­va­ră­şii mei să pu­tem

să în­ca­săm mă­car 75% din sa­la­rii!“
*
Acest Mar­tin Lu­ther1, ar­zând pă­ti­maş, ima­gi­nând un
Dum­ne­zeu „mai te­ri­bil de­cât dia­vo­lul“, că­ruia, prin vo­
ca­ţie, îi place să ne tor­tu­reze, îmi place enorm. Toată via­
ţa lui îmi apare ca o con­ti­nuă luptă cu acest dia­vol pe
care „îl pur­tam agă­ţat de gâ­tul meu“, în­cât e nor­mal să se
în­trebe (cum o fă­ceam şi noi, în fi­e­care zi, în puş­că­rie)
„dacă nu cumva dia­vo­lul ar fi în­suşi Dum­ne­zeu!?“
Nu cumva, îmi zic, trăim o subjacentă „tul­bu­rare a
ape­lor“, o fe­bră de nouă Re­formă ce ne in­tră pe uşa din
dos, toc­mai prin ac­cep­ta­rea şi su­por­ta­rea până la chin şi
dam­nare a dia­vo­lu­lui ce ne atârnă de gât şi a in­fer­nu­lui
pe care ni‑l con­struim din re­bu­tu­rile ide­o­lo­gice ale se­co­
lu­lui XIX?
(Port pe cap o ti­chie bat­jo­co­ri­toare – nu de bu­fon
re­gal, ceea ce m‑ar în­cânta – ci de ere­tic dus la ar­dere pe
rug. Pe ti­chie, în afară – ca şi pe mâ­năs­ti­rile noas­tre –
sunt de­se­naţi, cu tuş ne­gru, de­mo­nii ce vor arde odată
cu mine şi căr­ţile mele.)
*
Unii sa­vanţi ame­ri­cani – ci­tesc într‑un „Re­a­der’s
Digest“2 – sus­ţin că ba­le­nele care eşu­ează pe pla­jele
din Flo­rida o fac din ca­uză că, printr‑un ac­ci­dent, şi‑au
1
Martin Luther (1483–1546), teolog şi reformator religios,
iniţiatorul Reformei protestante din secolul XVI.
2
Revistă lunară de interes general, fondată în 1922, în SUA.
Se tipăreşte, în afară de engleză, în alte 21 de limbi, în 50 de ediţii,
având o răspândire în 70 de ţări. Este publicată în Braille, digital,
audio şi o versiune de tip Reader’s Digest Large Print.
266 ION D. SÎRBU

pier­dut sim­ţul de ori­en­tare: în ure­che le in­tră o ploş­niţă

(cimex) mi­nus­culă, de apă, aceasta le strică „ra­da­rul“ şi,
fa­tal­mente, le îm­pinge spre sin­u­ci­dere.
Amă­nun­tul cel mai în­gro­zi­tor în această foarte pla­u­
zi­bilă su­po­zi­ţie con­stă în fap­tul că nu­mai şe­ful tur­mei de
ba­lene e piş­cat de ploş­niţă. El îşi pierde bu­nul simţ de
ori­en­tare, lu­ând‑o spre moarte. Turma îl ur­mează, din
mo­tive de in­stinct, fi­de­li­tate, dis­ci­plină.
*
Nu sun­tem su­fi­ci­ent de creş­tini spre a ne pu­tea în­dră­
gosti – ca ru­şii, de pildă – de su­fe­rinţă şi jertfă. Urme
trai­nice şi să­nă­toase de pă­gâ­nism ne în­deamnă – din fe­
ri­cire – să ne iu­bim plă­ce­rile mă­runte, via­ţa aşa cum este,
mulţumindu‑ne cu bucuri­ile şi tris­te­ţile les­ni­cioase.
*
Ac­to­rul, pen­sionat de cu­rând („jig­nit în Fi­inţa sa“),
este de pă­rere că aşa cum a dis­pă­rut du­e­lul, ca mij­loc de a
re­zolva di­fe­ren­dele de onoare, va dis­pare cu­rând şi di­a­lo­
gul, ca mij­loc de a dez­bate di­fe­ren­ţele de opi­nie.
„De alt­fel, ar­gu­men­tează el, trăgându‑mă fu­rios de re­
vere, nu ai ob­ser­vat? Noi, ro­mâ­nii, spu­nem pă­rere la „opi­
nie“. Or, pă­rere vine de la „a pă­rea“, un fel de ilu­zie, de
vis, de moft re­la­tiv şi tre­că­tor. Di­a­lo­gul se face în doi,
pri­cepi!? Şi acest fa­tal «în doi», la noi a dat naş­tere la două
verbe ce se con­fundă ade­se­ori: «a în­doi» şi «a te în­doi».
În­do­iala şi în­doi­rea fi­ind an­ta­go­niste, di­a­lo­gul va pieri
odată cu îndoiala. Prin în­do­ire.“
*
„Uni­u­nea So­vi­e­tică, îmi spune Mo­şul, mi­mând o
iro­nică se­ri­o­zi­tate şti­in­ţi­fică, şi‑a luat pe umeri foarte
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 267

multe şi fru­moase sar­cini, una mai grea de­cât cea­laltă.

Dar, din­tre aces­tea, cea mai afu­ri­sită şi te­ri­bil de di­fi­cilă
este aceea de a educa – cu răb­dare, în lungi etape – pe
ame­ri­cani, de a le da sen­ti­men­tul de mare pu­tere, de a‑i
în­văţa po­li­tică, di­plo­ma­ţie, tac­tică şi stra­te­gie. Ex­ce­lenţi
pe­da­gogi, ge­ni­ali cir­cari, obiş­nu­iţi cu me­to­dica pre­dă­rii
pu­te­rii chiar şi faţă de idi­oţi sau se­mi­docţi, până la urmă
se pare că ru­şii au re­u­şit. Ame­ri­ca­nii în­cep să um­ble în
pi­cioare, să vadă mai de­parte, să gân­dească cu pro­priul
cap. Ceea ce însă nu vor re­uşi nici­o­dată das­că­lii mos­co­
viţi este să‑i con­vingă pe aceşti fer­mi­eri, «vân­ză­tori de
arme şi cra­vate», că o mare pu­tere tre­buie să fie ab­surd
dog­ma­tică în timp de pace şi ab­surd agre­sivă în di­plo­
ma­ţie şi în răz­boi.“
*
Soma – Sema: tru­pul ca o în­chi­soare a su­fle­tu­lui.
Oare, ar fi po­si­bilă o şti­inţă a în­chi­so­rii, a stă­rii de în­
chis, a le­gi­lor ce se nasc şi se im­pun ce­lor ce stau după tot
fe­lul de gra­tii? O „claustrologie“ sau „Sematică“, chiar
dacă în­cepe după o cri­mi­nală aven­tură po­li­tico‑pe­nală,
în ce­lulă, la­găr sau co­lo­nie de muncă for­ţată, ea nu poate
fi con­ce­pută de­cât ca o foarte se­veră şi spe­ci­fică de­on­to­lo­
gie, având grave le­gă­turi cu mo­rala şi me­ta­fi­zica. De­ţi­nu­
tul po­li­tic – ori­unde ar fi în­chis – nu este de­cât pi­o­ni­e­rul
sim­bo­lic al unei lumi ce alu­necă tot mai mult spre îm­
puşcăriere ge­ne­rală, mul­ti­la­te­rală, mul­ti­na­ţională.
(Nu‑mi cu­nosc, nici după cinci­spre­zece ani, ve­ci­nii
de pe scara blo­cu­lui meu: mă şi mir că nu am sim­ţit până
acum ne­voia să in­tru în le­gă­tură cu ei, bă­tând morse‑ul
Gherla în ca­lo­ri­fer. Dar, ade­vă­rul este că la Gherla sau
Ji­lava sim­ţeam ne­voia să co­mu­nic şi să mă îm­pri­e­te­nesc
268 ION D. SÎRBU

cu cât mai mulţi co­legi in­te­re­sanţi, pe când aici, „în li­ber­

tate“, mă fe­resc pru­dent până şi de in­sta­la­tor sau de ce­ti­
to­rii de con­tor.)
*
Şti­inţa ex­plică o mul­ţime de lu­cruri şi fe­no­mene pe
care nu le cu­noaşte, ana­li­zează şi mă­soară o mul­ţime de
can­ti­tăţi şi ca­li­tăţi pe care nu le în­ţe­lege, con­tro­lează o
mul­ţime de ener­gii ce îi sunt to­tal stre­ine şi ad­verse – şi
ajunge ast­fel să ştie şi să po­sede in­fi­nit mai multe cu­noş­
tinţe de­cât cu­noaşte şi în­ţe­lege de fapt.
Toată ci­vi­li­za­ţia noas­tră este con­se­cinţa unui cos­mic
tu­peu epis­te­mo­lo­gic: cu­noaş­tem doar două‑trei li­tere
din al­fa­be­tul on­tic, dar avem gata ru­gu­rile toate, pe care
vom arde în­treaga ge­neză.
*
Toate co­me­di­ile mo­derne – ca sa­tire exis­ten­ţi­a­liste –
de­rivă din fa­bula cla­sică: pă­rin­ţii tea­tru­lui mo­dern nu
mai sunt ma­rii co­me­di­o­grafi an­tici, ci ma­rii fa­bu­lişti:
Esop, La Fon­ta­ine, Krî­lov. (Lu­pul şi Mie­lul, de pildă, mi
se pare un ar­he­tip de veş­nică şi tristă co­me­die, din ce în
ce mai ac­tu­ală şi mai in­ter­na­ţiona­listă.)
I‑am spus pri­e­te­nu­lui meu, Cri­ti­cul de tea­tru, ideea
asta cu de­ri­va­rea din fa­bulă a co­me­diei. A ră­mas pe gân­
duri. „Ar exista ast­fel, îmi spune, două faze: prima, să‑i
zi­cem ca­ra­gia­leană, în care – lu­ând la în­tâm­plare o fa­bulă
stu­pidă – broasca, vrând să ajungă bou, se tot um­flă, se
tot um­flă – după care, în faza a doua, ar urma sur­priza că
broasca ajunge cât un bou, ajunge chiar Bou, dar de cră­
pat nu crapă…“
E de da­to­ria ge­ne­ra­ţiei vi­i­toare, gân­desc eu, să vadă
ce fa­bulă va urma, adică ce va face cu Boul, când acesta
va vrea să ajungă Dum­ne­zeu!?
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 269

*
Din­tre cele aproape o sută de de­fi­ni­ţii ale Râ­su­lui (ex­ce­
lentă în acest sens mi s‑a pă­rut Comicologia1 lui Marian
Popa, dar nu ca punct de ve­dere, ci ca o în­şi­rare in­te­li­
gentă a aproape tu­tu­ror pă­re­ri­lor cu­nos­cute), cea mai
su­ges­tivă, cea mai ac­tu­ală, cea mai apro­pi­ată de gân­dul
meu mi s‑a pă­rut a fi de­fi­ni­ţia lui Kant, din Cri­tica pu­terii
de ju­de­cată:
„Râ­sul este un afect ce de­rivă aus der plötzlichen Ver­
wandlung einer gespannten Erwartung in Nichts“ (dintr‑o
bruscă tre­cere a unei în­cor­date aş­tep­tări în­spre ni­mic).
Deci, aş­tep­tare, spe­ranţă, ilu­zie, ur­mată de o bruscă, to­
tală, dez­a­mă­gire. Sfâr­şi­tul aces­tui se­col XX mi se pare
plin de dez­a­mă­giţi şi dez­a­mă­giri – dacă lu­mea nu râde
în ho­hote, e nu­mai fi­indcă dez­um­fla­rea spe­ran­ţe­lor a
avut loc lent, în lungi etape, nu­mai proş­tii au fost şi au
ră­mas sur­prinşi.
Eu aş merge un pas mai de­parte şi aş spune: râ­sul nu
e de­cât re­ac­ţia psiho‑fi­zică la orice că­dere sau re‑că­dere în
po­zi­ţia umilă de bi­ată fi­inţă ne­pu­tin­cioasă care în­cearcă
de­geaba să…
*
Zâm­be­tul co­pi­i­lor, al fe­cioa­re­lor, al mar­ti­ri­lor, al ma­ri­
lor por­trete etc. este o taină. O stare de gra­ţie. O mini‑re­
ve­la­ţie theofanică sau pa­ra­di­zi­acă.
Nu de­rivă şi nu pre­merge râ­sul. (Sub‑râs: sous‑rire.)
Zâm­be­tul di­plo­ma­ţi­lor, al po­li­ti­ci­e­ni­lor, al şe­fi­lor de tot
fe­lul, zâm­be­tul „de ser­vi­ciu“, cel mandarinal sau epis­co­
pal e cu to­tul alt­ceva. Chi­ne­zii vechi con­si­de­rau râ­sul ca
fi­ind un act bar­bar de necivilitate, nu râ­deau de­cât de
1
Volum apărut la Editura Univers, Bucureşti, 1975.
270 ION D. SÎRBU

lu­cruri in­fe­ri­oare, în locuri şi situa­ţii in­fe­ri­oare, doar la

bu­că­tă­rie sau în cer­cul foarte in­tim al con­cu­bi­ne­lor sau
curte­za­ne­lor. In­di­e­nii, care nu cu­noş­teau râ­sul, au sta­bi­
lit to­tuşi, pro­to­co­lar, di­fe­ri­tele „grade“ de râs:
1. Su­râ­sul mic (doar ge­nele se ri­dică);
2. Hasita (se arată din­ţii);
3. Ougahasita (râ­sul cu la­crimă);
4. Atihasita (râ­sul cu mâi­nile pe burtă).
Râ­sul „po­li­tic“, ofi­cial, se pare că este un sim­plu
zâm­bet, „hasita“: se arată din­ţii. Su­fle­tul e ab­sent.
*
Pă­cală, as­tăzi, nu mai poate fi con­si­de­rat o sim­plă
suc­ce­si­une de snoave popu­lare. Mai multe ele­mente din
acest ci­clu mă în­deamnă să văd în Pă­cală un mit tra­gic
esen­ţial. În­tâi: to­tul e le­gat de cos­mo­lo­gie, de ge­neză.
Dum­ne­zeu e obo­sit, le­neş. Se lasă tă­mâ­iat. Alt ele­ment
mi­tic: Pă­cală pri­meşte în dar un flu­ier fer­me­cat. Prin acest
flu­ier di­vin, el dis­truge, râ­zând, tot ce în­tâl­neşte: fraţi,
popă, ne­vastă, co­pil, ani­male, în­tre­gul sat. Al tre­i­lea ele­
ment: me­reu re­vine în po­veste tema unui „pa­riu“ dia­vo­
lesc: „Dacă te su­peri, îţi tai o bu­cată de pi­ele din spate!“
Cred că – în bună tra­di­ţie bo­go­mi­lică – Pă­cală nu e
de­cât un mit al anti‑ge­ne­zei: el re­pre­zintă pro­stia ome­
nească drept fac­tor de dis­tru­gere a Cre­a­ţi­u­nii. Nici urmă
de vreo răz­bu­nare: doar şi­re­te­nie în sine, pohta de a dis­
truge, pă­că­lind, fără să poată fi tras la răs­pun­dere.
Blaga avea oroare de acest mit: „E un coş­mar dia­vo­
lesc, nu are ni­mic co­mun cu Buhoglindă sau Simpli­
cissimus. Pă­cală e un simili‑de­mon, în ve­selă des­fă­şu­rare,
în timp ce Dum­ne­zeu doarme tă­mâ­iat…“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 271

*
Ca să ajungă la râs, acest sa­vant so­lemn şi pre­ţios,
care ar fi Adrian Ma­rino (cred că nici eu nu aş pu­tea să‑l
fac să râdă, chiar dacă l‑aş imita într‑un mo­ment de
bună in­spi­ra­ţie bufonică), sta­bi­leşte câ­teva foarte in­te­
re­sante „me­tode“:
– fo­lo­si­rea con­tras­tu­lui des­cen­dent;
– a sur­pri­zei ma­xime;
– nenocivitatea ga­ran­tată;
– de­ta­şa­rea;
– di­a­lec­tica sim­pa­tie–an­ti­pa­tie, fo­lo­sită de­ma­go­gic,
în sen­sul: „Co­mi­cul e un aliat al ce­lor de jos, un atlet
is­pă­şi­tor al umi­lin­ţe­lor şi ex­ploa­tă­rii“.
Cred că toate aceste „faze“ apar­ţin veacuri­lor tre­cute.
După tot ce a ur­mat ce­lui de‑al Doi­lea Răz­boi Mon­dial,
tre­buie să îi dăm drep­tate lui An­dré Ma­u­rois1, care spu­
nea: „Fi­e­care po­por râde de ceea ce se teme mai mult.“
*
Go­gol ştia să se au­to­cen­zu­reze şi să se as­cundă. El spune
cu ru­sească bo­no­mie: „Râ­sul e bun, e cin­stit, el ne‑a fost
dat anume, nu ca să râ­dem de al­ţii, ci de noi în­şine.“
Per­fect. Există te­o­rii care sus­ţin că opus Su­b­li­mu­lui, nu
ar fi Gra­ţi­o­sul, Fru­mo­sul sau Mon­stru­o­sul: ci Co­mi­cul
(cu toate va­ri­an­tele sale: ca­ri­ca­tura, urâ­tul, hi­do­sul, ri­di­
co­lul, pe­ni­bi­lul, ca­ra­ghio­sul etc.). Das Lächerliche 2 nu
1
André Maurois, pseudonimul lui Émile Herzog (1885–1967),
scriitor şi istoric francez. Cele mai cunoscute dintre scrierile sale
sunt biografiile lui Balzac, Chateaubriand, Victor Hugo, George
Sand, Disraeli, Byron, Shelley.
2
Ridicolul (germ.).
272 ION D. SÎRBU

ar fi, aşa­dar, de­cât su­b­li­mul ne­ga­tiv al ori­că­rei pu­teri in­

ca­pa­bile de a se ve­dea în oglindă.
Şi ajun­gem ast­fel tot la Pro­stie. Paul Za­ri­fo­pol1 (în
Va­loa­rea râ­su­lui, 1930) zice clar: „Râ­sul are de a face nu­
mai cu pro­stia ener­ge­tică şi ac­tivă: în anu­mite mo­mente
din is­to­ria unei co­lec­ti­vi­tăţi, pro­stia poate mo­no­po­liza
se­ri­o­zi­ta­tea – iar Râ­sul de­mască această de­ghi­zare.“
Pă­cală… Ha­plea… Bulă.
*
Nu îmi place cu­vân­tul Prost‑Pro­stie. E prea ţă­ră­nesc – şi
la ora asta nu pro­stia ru­rală e cea care ne doare mai mult.
Aş evoca pe pa­tro­nul meu – şi al aces­tor ca­iete – pe De­zi­
de­riu Erasm2, şi aş fo­losi cu­vân­tul mai echi­li­brat şi mai
de­cent (in­ter­me­diar în­tre Pro­stie şi Ne­bu­nie) Smin­teală.
Ca­u­zele smin­te­lii, sus­ţine Eras­mus în Laus stultitiae,
ar fi: eroa­rea, amne­zia, ig­no­ranţa. Ele sunt şi ca­uze şi
mij­loace în ace­laşi timp.
Eroa­rea, amne­zia, ig­no­ranţa: su­perb.
*
Uto­pia nu de­vine kitsch fi­lo­so­fic, după lec­tură (aceasta
poate fi su­b­limă). Gro­tes­cul şi mai ales tra­gi­cul kitsch al
ori­că­rui vis uto­pic apare în clipa în care acesta in­tră pe
mâna ora­to­ri­lor, de­ma­go­gi­lor, mi­li­ţiei.
1
Paul Zarifopol (1874–1934), istoric şi critic literar, publi‑
cist, eseist, traducător, editor, istoric.
2
Este vorba de Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (1466–
1536), teolog și umanist olandez, considerat a fi cel mai mare în‑
văţat european al secolului al XVI‑lea. Cartea Encomium moriae
sau Laus stultitiae (Elogiul nebuniei, 1509), dedicată lui Thomas
Morus, este cea mai importantă dintre scrierile sale.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 273

Nu pot să uit: în sep­tem­brie 1944, mă îm­pri­e­te­ni­sem

şi dis­cu­tam ami­cal cu un tâ­năr şi in­te­li­gent ofi­ţer rus
(Nekrasov – ce nume fru­mos!) des­pre vi­i­tor, Eu­ropa, co­
mu­nism etc. Am ajuns în WC, îm­pre­ună, con­ti­nu­ând să
con­ver­săm. Eu îi re­plic: „Şto eto takoe sciastie?“ (adică,
„Ce e fe­ri­ci­rea, în de­fi­ni­tiv?“) De­o­dată, ru­sul meu se în­fu­
rie, mă ia la pumni şi mă dă cu ca­pul de toţi pe­re­ţii. „Va­
să­zică, îmi urla el ca scos din fire, nu vrei să fii fe­ri­cit,
nu‑ţi place fe­ri­ci­rea? Las’ că‑ţi arăt eu, porc fas­cist ce eşti!“
Şi mi‑a ară­tat.
A doua zi (mă oblo­jeam în pat), in­tră pâş‑pâş în ca­
mera mea, aducându‑mi spă­şit tot ce avea el mai bun:
ţi­gări, pâine, un ceas. „Ia vinovnîi!“, îmi tot re­peta cu la­
crimi în ochi – şi abia din clipa asta am în­ce­put să nu
mai în­ţe­leg ni­mic.
*
Poţi să te rogi sin­gur: să vi­sezi, să scrii sau să ci­teşti po­
e­zii. Dar nu poţi râde sin­gur.
Pen­tru râs tre­buie mi­ni­mum doi (plus unul ne­vă­zut,
care asistă nu­mai). Eu aş fi bu­fo­nul care zice, tu eşti cel
care ai în­ţe­les şi râzi – iar EL este mar­to­rul, pu­bli­cul, no­
ta­rul. (Sau tur­nă­to­rul!)
Nu poţi să pui la punct sau să‑ţi baţi joc de ci­neva
în­tre pa­tru ochi: ci­neva care asistă tre­buie să com­ple­teze
tri­un­ghiul ori­că­rui di­a­log se­rios (Freud). Suc­ce­sul unei
glume de­pinde în egală mă­sură de ca­li­ta­tea glu­mei, de
ca­li­ta­tea urechei ce o as­cultă, dar şi de ca­li­ta­tea ce­lui sau
ce­lor care asistă ve­sel la duel.
Nu re­a­li­zăm con­se­cin­ţele tra­gice ale me­ta­mor­fo­zei
ce­lei de a treia per­soane, dintr‑un di­a­log sau glumă, de­
cât când tre­buie să con­sta­tăm că aceasta, din spi­rit, sti­hie
274 ION D. SÎRBU

sau în­ger dis­cret, s‑a trans­for­mat brusc în mar­tor, in­for­

ma­tor, tur­nă­tor.
*
Sunt de acord, tre­buie să fiu de acord, cu acest gân­di­
tor so­vi­e­tic, I. Borev (Sis­te­mul ca­te­go­ri­i­lor es­te­tice)1 care,
mar­xist con­sec­vent şi agre­siv, sus­ţine şi azi că „per­ce­pe­rea
co­mi­cu­lui are un ca­rac­ter de clasă, ea este le­gată de ca­
rac­te­rul de clasă al con­şti­in­ţei umane“. Sau (ci­tez după
Ma­rian Popa): „Râ­sul se as­cute tot­dea­una în con­tra­dic­ţia
în­tre la­tura con­ser­va­toare şi cea re­vo­lu­ţionară.“
Per­fect. Aşa este. Să zi­cem… Doar că, din cinci în
cinci ani, în ca­drul unei re­vo­lu­ţii în marş, noi ar tre­bui să
sta­bi­lim, foarte clar şi dur, cine este, cine mai este re­vo­lu­
ţionar şi cine este, sau a de­ve­nit, con­ser­va­tor. Fi­indcă este
cât se poate de frec­vent ca­zul când foşti re­pu­bli­cani re­
vo­lu­ţionari te obligă să cânţi „Tră­iască Re­gele!“, foşti
atei te obligă să crezi şi să te în­chini, foşti ado­ra­tori ai
trac­to­ru­lui vin să te roage să‑ţi cum­peri cai, să îţi re­faci
că­ruţa, şura etc.
*
Cred că ge­nul acesta li­te­rar şi spectacologic, Co­me­dia,
nu poate să se nască şi să evo­lu­eze (lent, în etape) de­cât
în so­ci­e­tă­ţile sta­bile, li­niş­tite, bine con­so­li­date.
La noi, strada a luat‑o mult îna­in­tea po­li­ti­cei, po­li­tica
a luat‑o îna­in­tea li­te­ra­tu­rii, opi­nia pu­blică e de mult cu
mult îna­in­tea dra­ma­tur­gi­lor. Când noi, în pie­sele ce ne
sunt apro­bate, în­drăz­nim să sa­ti­ri­zăm bă­tă­tu­rile, poporul
de mult se plânge de pre­in­farct.
1
Iuri Borisovici Borev (n. 1925), estetician rus. Lucrarea ci‑
tată, tradusă de Alexandru Bobeică, a apărut la Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1963.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 275

De aceea, la noi, ab­sur­dul pe scenă nu în­seamnă de­cât

co­pi­e­rea ti­midă a re­a­li­tă­ţi­lor co­ti­di­ene aşa cum sunt, aşa
cum nicio ima­gi­na­ţie din lume, ome­nească, nu le‑ar pu­
tea in­venta. Dacă ar fi să‑l pas­ti­şăm pe Io­nesco, ar tre­bui
să în­ce­pem aşa: „Pe o te­rasă de fostă ca­fe­nea, vreo zece
ri­no­ceri pen­sionari, de ambe sexe, beau obiş­nu­i­tul su­ro­
gat de ca­fea. De­o­dată, oroare: pe drum, în goană, tro­po­
tind şi ur­lând (sau: zbu­rând şi râ­zând) trece… UN OM.“
Fi­indcă, la noi, ştim de mult că le roi ne se meurt
pas1 şi că Godot nu nu­mai că a so­sit, dar nici nu are de
gând să mai plece. Iar Ubu al XIV‑lea îşi con­stru­ieşte
Ver­sa­il­les‑ul său.2
*
Un co­leg fi­zi­cian mi‑a ară­tat ima­gi­nea ca­lo­ri­me­trică a
unei clă­diri, a unei feţe umane, a unui ca­zan dintr‑o uzină:
se vede clar pe unde se scurge căl­dura, cum se re­par­ti­
zează ea, cum se schimbă.
Aş visa un apa­rat care să poată fo­to­gra­fia pier­de­rile de
umor: en­tro­pia so­ci­ală a ve­se­liei, a râ­su­lui, a li­ber­tă­ţii de a
uita chiar şi lan­ţu­rile.
Mi se pare că, pe plan mon­dial, asis­tăm – în com­pa­
ra­ţie cu splen­di­dul se­col XIX – la o tot mai pe­ni­bilă şi
fre­a­tică ră­cire umo­ris­tică. Evo­luăm spre în­crun­tare, gra­
vi­tate, în­chi­dere.
Din când în când (keep smiling!)3, şe­fii noştri de stat,
în por­tre­tele ofi­ci­ale sau pe co­perta re­vis­te­lor, ne arată
din­ţii. Ca să ne mai în­ve­se­lească.
1
Regele nu moare (fr.).
2
Aluzie la Nicolae Ceauşescu, a cărui „domnie“ părea a nu se
mai sfârşi, şi la „Casa Republicii“ sau „Casa Poporului“, pe atunci
în construcţie, devenită, după 1989, Palatul Parlamentului.
3
Continuă să zâmbeşti! (engl.).
276 ION D. SÎRBU

(La noi, pre­şe­din­tele ofi­cial al umo­ru­lui ro­mâ­nesc

este acest cas­tra­vete so­lemn şi acru, Va­len­tin Sil­ves­tru1.)
*
„De ce să ne alar­măm? îmi spune in­gi­ne­rul chi­mist: în
cu­rând vom avea gata (în la­bo­ra­toare, de­o­cam­dată) pi­lu­
lele de râs. Ca şi alte pi­lule so­ci­ale: cele de li­ber­tate, fe­ri­
cire, bu­nă­stare.“
La spi­ta­lul de ne­buni din Po­dari (unde am pe­tre­cut
fer­tile sta­gii de me­di­ta­ţie şi cre­a­ţie), cam opt­zeci la sută
din „ne­bu­nii“ in­ter­naţi erau ve­seli, ve­seli. Me­lan­co­lici au­
ten­tici erau pu­ţini (ei s‑au în­mul­ţit alar­mant în ul­ti­mii
zece ani), erau pu­ţini şi erau evi­taţi, fi­ind con­si­de­raţi cu
ade­vă­rat ne­buni, deci pe­ri­cu­loşi.
Tre­când eu în­sumi de la ve­se­lie la me­lan­co­lie cro­nică,
acum aşa‑zisa ve­se­lie va­lahă nu mi se mai pare de­cât o
sim­plă re­ac­ţie com­pen­sa­to­rie, lu­cidă is­te­rie, faţă de ne­
no­ro­ci­rile pro­gre­su­lui care e şi con­ti­nuu, şi ire­ver­si­bil, şi
incura­bil. „«Ve­se­lia de ser­vici», zice Limpi, nu este de­cât
gip­sul în care ne în­fă­şu­răm su­fle­tele frac­tu­rate.“
*
S‑a ter­mi­nat cu is­to­ria eve­ni­men­ţi­ală, după Sta­lin­grad
şi Hi­ros­hima nu mai sunt po­si­bile mari răz­boaie, re­vo­lu­
ţii, re­forme sau răs­tur­nări ale re­for­ma­to­ri­lor. S‑a ter­mi­
nat cu re­gii, po­li­tru­cii, doar în „lu­mea a treia“ mai au loc
lo­vi­turi de pa­lat, stradă, ho­tare. Cea mai mare grijă a ori­
că­rui dic­ta­tor este să in­ter­zică de­fi­ni­tiv acele mij­loace şi
me­tode prin care el în­suşi a ajuns la pu­tere.
1
Valentin Silvestru (1924–1996), teatrolog, critic de artă,
prozator şi dramaturg.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 277

Citindu‑l pe Mi­chel Fou­ca­ult1, îmi vine să cred că ve­

chea is­to­rie s‑a mu­tat în Cer, în sfera va­lo­ri­lor mo­rale:
acolo sus, au loc mari eve­ni­mente, pră­bu­şiri, re­forme şi
con­tra­re­forme. Ar fi de‑ajuns să re­ca­pi­tu­lăm doar fa­zele
prin care a tre­cut con­cep­tul de BINE, ca să ne dăm seama
ce uri­aşe răs­tur­nări au loc acolo, în ce­rul axi­o­lo­gic. Bi­nele
im­pe­rial, bi­nele anar­hist, bi­nele bol­şe­vic, bi­nele fas­cist,
bi­nele gu­lag, bi­nele so­ci­e­tă­ţi­lor de con­sum, bi­nele so­ci­a­
lis­mu­lui sche­le­tic, bi­nele vi­i­to­ru­lui ethiopian etc. Aceste
uri­aşe schim­bări şi tra­ge­dii din sfera va­lo­ri­lor, noi le per­
ce­pem prin ecou, prin personanţă. Ne doare aici, ceea ce
se rupe din­colo – ne doare min­ciuna co­ti­di­ană, în timp
ce din­colo este ucis Ade­vă­rul, cu me­tode ul­traş­ti­in­ţi­fice.
*
„Toată lu­mea ştie – îmi spune fri­ze­rul – că din Hi­tler
s‑au năs­cut o mul­ţime de hitleraşi, din Sta­lin au de­ri­
vat – prin clo­nare sau sci­zi­pa­ri­tate – o mul­ţime de
stalini mai mi­ti­tei – dar nu mi se pare că Eu­ropa îşi dă
seama că aproape în­treaga sa di­plo­ma­ţie (atlan­tică sau
pa­ci­fică) de­rivă as­tăzi din Cham­ber­lain2, Da­la­dier3,
1
Michel Foucault (1926–1984), filosof şi istoric structura‑
list francez. Scrieri: Histoire de la folie à l’âge classique – Folie et
déraison (Istoria nebuniei în epoca clasică, nebunie şi nesăbuinţă),
1961; Les mots et les choses – une archéologie des sciences humaines
(Cuvintele şi lucrurile, o arheologie a ştiinţelor umane), 1966;
Surveiller et punir (A supraveghea şi a pedepsi), 1975; Histoire de
la sexualité (Istoria sexualităţii), 3 vol., 1976–1984.
2
Arthur Neville Chamberlain (1869–1940), prim‑ministru
britanic (1937–1940).
3
Édouard Daladier (1884–1970), om politic francez,
prim‑mi­­nistru al Franţei (1938–1940).
278 ION D. SÎRBU

Pétain1. Pac­tul Rib­ben­trop – Mo­lo­tov2 şi ac­tul cri­mi­nal

de la Mün­chen3 ră­mân ar­he­ti­puri, mo­del pen­tru în­treaga
di­plo­ma­ţie a lu­mii zise li­bere. Ac­tul de la Hel­sinki4,
pri­vit de aici, mi se pare o uri­aşă cu­ce­rire a to­ta­li­ta­ris­
mu­lui mon­dial, toc­mai fi­indcă el con­stă în gra­ţi­oasa
obli­gare a di­plo­ma­ţiei oc­ci­den­tale de a sta de vorbă cu
şe­fii po­poa­re­lor, ig­no­rând to­tal po­poa­rele sub­ju­gate:
mai mult, ce­rând ca ele, po­poa­rele aces­tea, aşa cum
sunt, to­tal lip­site de drep­turi şi pu­tere, să ca­ute să re­pare
gre­şe­lile stu­pide ale di­plo­ma­ţi­lor care au is­că­lit acolo
ac­t ul de re­c u­n oaş­t ere a statu‑quo‑ului, a ho­t a­re­l or
prezente, strecurând cu teamă şi şme­che­rie, în co­şul
trei, câ­teva amen­da­mente pri­vind drep­tu­rile omu­lui.
Vom avea ne­voie de un nou Hel­sinki care să facă de­o­se­
bi­rea în­tre drep­tul po­poa­re­lor şi drep­tu­rile re­pre­zen­tan­
ţi­lor lor.“
1
Henri‑Philippe Pétain (1856–1951), general francez, şef al
guvernului de la Vichy. După eliberarea Franţei de către Aliaţi, a
fugit în Germania. Judecat în 1945, a fost condamnat la moarte,
pedeapsă comutată la închisoare pe viaţă.
2
La 23 august 1939, a fost semnat la Moscova, în prezenţa lui
Stalin, de către Joachim Ribbentrop şi Veaceslav Molotov, mi‑
niştri de externe ai celor două state, aşa‑numitul Pact Ribbentrop–
Molotov, privind relaţiile de prietenie şi împărţirea sferelor de
interese între Uniunea Sovietică şi Germania.
3
Este vorba de „acordul de la München“, semnat la 30 sep­
tem­brie 1938, de Germania, Franţa, Italia şi Anglia, înţelegere
ce a permis Germaniei naziste să anexeze regiunea Sudetă din
Cehoslovacia.
4
La 1 august 1975, după aproape doi ani de negocieri, toate
sta­tele europene, cu excepţia Albaniei, Statelor Unite şi Canadei,
semnează, la Helsinki, actul pentru Securitate şi Cooperare
Europeană (CSCE).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 279

(Să nu mai vor­bim de fap­tul că ab­so­lut toate „so­ţi­

ile“ po­li­tice de­rivă din ce­lesta cretinitate a nai­vei luptă­
toare pen­tru pace care a fost ma­dam Eleanor Ro­o­se­velt1.)
*
„Sunt prea grec, îmi spune dom­nul Ca­ran­dino2, ca să
pot face pa­sul din Mo­rală în­a­poi în Po­li­tică, prea la­tin
ca să în­drăz­nesc pa­sul din Po­li­tică în­a­poi spre li­te­ra­tură
şi prea creş­tin ca să fac pa­sul îna­inte de la sim­pla gre­şeală
la pă­cat sau hulă.“
Jean Lecanuet (president UDF 3) de­clară se­nin:
„M‑am fă­cut po­li­ti­cian… par peur d’écrire4.“
Îi scriu dom­nu­lui Ca­ran­dino: „Ne‑am fă­cut scri­i­
tori… par peur de nous taire5.“
*
6
Sfân­tul Au­gus­tin îi mul­ţu­mea lui Dum­ne­zeu că nu
îl face răs­pun­ză­tor şi pen­tru vi­sele sale. Noi tre­buie să‑i
mul­ţu­mim fi­indcă ne pe­dep­seşte cum­plit pen­tru vi­sele
1
Eleanor Ann Roosevelt (1884–1962), diplomat, preşedinte
al Comisiei pentru Drepturile Omului (1946–1951), a contribuit
la redactarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948).
2
Nicolae H. Carandino (1905–1996), gazetar, critic de tea‑
tru, memorialist şi traducător, prieten cu Ion D. Sîrbu. În 1975,
cei doi îşi scriu câte zece scrisori‑eseu, destinate publicării într‑un
volum, intitulat Vara 1975, a cărui apariţie a fost mereu amânată.
Manuscrisul, cvasiinedit, se află în Arhiva Familiei Sîrbu (în
păstrarea doamnei Elisabeta Sîrbu).
3
L’Union pour la Démocratie Française, partid politic de
centru‑dreapta, de inspiraţie democrat‑creştină şi laică, înfiinţat
în 1978.
4
…din teama de a scrie (fr.).
5
…din teama de a tăcea (fr.).
6
Sf. Augustin de Hipona, în latină, Sanctus Augustinus
(354–430), Părinte al Bisericii, teolog, filosof. Scrierile sale au
280 ION D. SÎRBU

noas­tre po­li­tice. Omul vi­sează ca un porc, ome­ni­rea vi­

sează ca un ba­laur.
(Nu mai vi­sez de mult fe­mei goale, curve pă­că­toase,
in­sule ale lui Euthanasius: vi­sez că iar mă ur­mă­resc, că iar
mă ares­tează, că iar mă în­chid. Cred că şi Pa­tria, de ar fi să
vi­seze, nu ar mai visa ba­ri­cade, re­vo­lu­ţii, fla­muri de li­ber­
tate şi fră­ţie –, ci jan­darmi şi per­cep­tori care iar vin şi ne
storc cote, iar ne duc la muncă sau de­fi­lare, iar şi iar ne
pun să agi­tăm ste­gu­leţe în um­bra unor por­trete ce nu se
mai ter­mină…)

Co­piii fo­lo­siţi ca pa­ra­vane pen­tru toate la­şi­tă­ţile tale:

so­ţia, casa, ma­şina, so­co­tite ca ali­bi­uri mo­rale ale lip­sei
tale de mo­rală.
An­ti­chi­ta­tea şi Evul Me­diu nu au cu­nos­cut „spe­ci­a­
liş­tii“, adică acea ca­te­go­rie de ce­tă­ţeni aleşi, care, şti­ind
bine ceva, sunt scu­tiţi de idei, va­lori şi ju­de­căţi ge­ne­rale.
Su­pu­ne­rea, să zi­cem, a in­gi­ne­ri­lor, bi­o­lo­gi­lor, eco­no­miş­
ti­lor con­sti­tuie pia­tra un­ghiu­lară a to­ta­li­ta­ris­me­lor de
orice fel. Aceş­tia sunt puşi – fi­ind o masă fără opi­nie,
mo­rală şi vo­inţă pro­prie – să in­ven­teze mo­da­li­tă­ţile de
con­trol ale opi­ni­i­lor, mo­ra­lei şi vo­in­ţei co­lec­tive.
Când se tre­zesc din „con­şti­inţa pro­fe­sională“, con­
stată că sunt pen­sionari, că au con­struit o lume ne‑lume
şi nişte uzine ne­ren­ta­bile în care lu­crează fra­ţii lor ho­mi­
ni­eni, în curs de eunucare şti­in­ţi­fică.
*
Din­tre toate po­poa­rele ro­ma­nice, con­stată Ni­co­lae
Iorga, în limba noas­tră există cele mai multe cu­vinte
constituit o punte de legătură între filosofia antică şi cea medie‑
vală şi au influenţat gândirea europeană.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 281

cores­pun­zând no­ţi­u­nii de frică. De alt­fel, stu­diul lexico­

logiilor com­pa­rate ne arată clar mo­dul în care a re­u­şit
limba să lupte şi să în­vingă în tim­pul unor lungi se­cole
de ocu­pa­ţie, in­flu­enţă, bi­se­rică şi can­ce­la­rie. Mă uit,
minunându‑mă de mo­dul iro­nic şi per­fid prin care am
pre­luat anume cu­vinte sla­vone. Năuc, prost, răz­boi­nic,
de pildă. În sla­vonă, năuc vine din „nauc“, adică şti­inţă,
prost vine de la „prostîi“, care în­seamnă sim­plu, iar „răz­
boi­nic“, la ruşi, în­seamnă ban­dit, tâl­har…
Dar, mai ales, mă uit acum mai atent la cu­vân­tul „silă“.
La noi ex­pre­sia „mi‑e silă“ sau „cu sila“ de­mască ecla­tant
scârba de silă a pu­te­rii.
Din tu­ne­lul re­li­gios al lim­bii sla­vone, am scă­pat cu
bine şi să­nă­toşi. Am scă­pat şi de de­ce­niul lim­bii ruse,
obli­ga­to­rie pen­tru toată lu­mea – dar acum, in­traţi până
în gât în ava­lanşa de ne­o­lo­gisme în toate şi peste tot (chiar
şi în limba po­li­tică a con­du­ce­rii), mă tem că, obo­siţi şi
sas­ti­siţi cum sun­tem, vom în­cepe să ne îne­căm, în­ce­pând
cu pro­fe­so­rii de ro­mână, care, ci­tind cri­tică şi fi­lo­so­fie,
um­blă to­tal nă­u­ciţi de sila şi scârba ter­me­ni­lor ra­di­cali ce
nă­vă­lesc în co­horte ca în­spre o ţară a ni­mă­nui.
*
Stu­di­ind via­ţa nouă a al­bi­ne­lor, Mo­şul sus­ţine, cu ar­gu­
mente con­crete, că flo­rile au pier­dut ju­mă­tate din aromă,
cu­loare şi miez, aşa cum azi mu­zica e au­zită cu to­tul alt­fel
de urechi ca în tre­cut; a vă­zut el al­bine că­zute moarte, tre­
când pe lângă un tran­zis­tor des­chis, un me­ga­fon sau un
cap de pri­mar gă­lă­gios. Nici vi­nul nu mai e vin în lege – el
e con­vins că şi dra­gos­tea, ca plă­cere, a scă­zut cu 75 la sută,
iar pofta de via­ţă, bucuria de a trăi, cu­noaşte nişte pier­deri
uri­aşe la toţi in­di­cii şi pa­ra­me­trii anteproiectaţi.
282 ION D. SÎRBU

„Nu mu­rim, îmi spune el, pie­rim cu de‑amă­run­tul. E

uşor să mori mar­tir pe o cruce sau sub o spân­zu­ră­toare –,
dar să mori în­cet, de ru­şine, timp de un se­col lu­mi­nos, e
cum­plit.“
*
De o vi­i­toare în­vi­ere, ni­meni nu mai vrea să audă.
Spaima care ne ur­mă­reşte nu mai e le­gată de gân­dul că
„din­colo nu e ni­mic“ sau că „s‑ar pu­tea să nu existe o
meta‑via­ţă“ – ci, aşa cum ci­team aseară din Bu­zura, de
cum­plita în­tre­bare: „Dar dacă nu mu­rim?“ Dacă – com­
ple­tez eu – coma asta va dura cât o în­treagă is­to­rie? Ar fi
groaz­nic! Blaga, de prin anii cinci­zeci, îşi ri­dica mâi­nile
şi de­clara:
în­dem­nuri ce­reşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori
să fim, să fim!
Dar eu um­blu lângă ape cân­tă­toare
şi cu faţa‑ngropată în palme – mă apăr:
eu nu! Amin.1
In­ca­şii, az­te­cii, maya – ci­tesc un­deva – nu au pie­rit
doar în­vinşi şi mă­ce­lă­riţi: aceste po­poare au mu­rit de
scârbă. De scârba faţă de cei care ve­neau să‑i mântuie,
să‑i eli­be­reze, să‑i ci­vi­li­zeze.
*
Ome­ni­rea aceasta – ce tris­teţe! – de­rivă mi­tic dintr‑o
fi­inţă, Adam (Adam în­seamnă OM), care nu a avut
1
Finalul poemului Tăgăduiri, publicat în „Gândirea“ (noiem­
brie 1924), inclus în volumul Lauda somnului. Versuri, Colec­
ţia „Gândirea“, Editura „Cartea Românească“, Bucureşti, 1929,
p. 90–91.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 283

mamă. Mil­ton îşi ima­gi­nează un Adam do­rind să plângă

în poa­lele unei Mame, ne­a­vând o mamă.
Poate că această eroare dra­ma­tică a Ge­ne­zei, Dum­ne­
zeu a sim­ţit‑o şi – ca un bun ar­tist care ştie să‑şi în­drepte
ma­nu­scri­sul prin­ceps – a ho­tă­rât tri­mi­te­rea Fi­u­lui Său.
Năs­cut dintr‑o ado­rată Mamă. Al că­rei cult de­pă­şeşte
mult pe cel al Fi­ul­ui ei.
Noi, în puş­că­rie, pe El îl aş­tep­tam. Vi­sam să‑L ve­dem
in­trând în ce­lulă – tuns, bă­tut şi în ze­ghe – şi culcându‑Se
lângă noi, pe ro­go­jină: lăsându‑ne să plân­gem în poa­lele
Lui. Cu la­cri­mile ma­me­lor noas­tre.

*
Nu avem or­gane dolorifice spe­ci­a­li­zate pen­tru forma
de du­rere şi su­fe­rinţă (a nu se con­funda!) pe care o re­pre­
zintă Is­to­ria ca o suc­ce­si­une de ne­no­ro­ciri din ce în ce
mai rele. Tre­buie să su­fe­rim cu or­ga­nele dolorifice care
sunt des­ti­nate doar du­re­ri­lor – dar, de pildă, ares­tă­rile,
an­cheta, puş­că­ria re­pre­zintă du­reri ce sunt de fapt su­fe­
rinţe. (Mai nou, pa­tria şi pa­tri­o­tis­mul mă dor fi­zic, un­
deva în­tre sto­mac şi pan­creas.)
Pre­luăm ce­lu­lele dolorifice ale al­tor or­gane, su­fe­rim
pen­tru mur­dă­ri­rea ape­lor, piei­rea pă­du­ri­lor sau sele­
no‑mor­fozarea pei­sa­ju­lui, cu sim­ţu­rile cu care tre­buia să
în­du­răm sa­bia sau bi­ciul. Iar pro­stia cos­mică a şe­fi­lor
aces­tei lumi o în­du­răm cu ce­lu­lele ce au fost pre­gă­tite
pen­tru ciumă, inun­da­ţie, cu­tre­mur.
Doar pen­tru ocu­pa­ţia stre­ină avem puse la punct
semnalizoare spe­ci­a­li­zate. Şi aces­tea func­ţi­o­nează per­fect
chiar şi atunci când ocu­pa­ţia „stre­ină“ se face cu ro­mâni,
sub steag ro­mâ­nesc, în limba ro­mână.
284 ION D. SÎRBU

*
Ca să sal­veze poporul Său, Is­rael, de pieire, Dum­ne­zeu
a tre­buit să in­ven­teze şi an­ti­se­mi­tis­mul. Evreii – dacă
sunt aşa cum sunt, ca şi ol­te­nii, având imense ca­li­tăţi
(care sunt de­fecte) şi imense de­fecte (care sunt mari ca­li­
tăţi) – o da­to­rează, în parte, duş­ma­ni­lor şi duş­mă­ni­rii
con­ti­nue. (Hi­tler a con­tri­buit mult la cre­a­ţia aces­tui stat
unic care se cheamă noul Is­rael.)
Poate că ace­laşi Dum­ne­zeu, ca să nu ne stin­gem de
urât, me­lan­co­lie şi dis­pe­rare, a in­ven­tat pen­tru noi
imensa ură a sta­tu­lui şi a şe­fi­lor lui îm­po­triva noas­tră, a
ce­lor umi­liţi şi obi­diţi. Această ură ne ajută ca, în ghe­to­
u­rile apart­heid ale sin­gu­la­ri­ză­rii noas­tre so­ci­a­liste, să ne
re­gă­sim de­fi­ni­ţia, ne­gând pe cei care ne neagă.
De‑al meu pro­p riu cânt, mis­tuit mă mân­tui. 1
(Emi­nescu).
*
Peş­tele nu îşi dă seama ce este apa (râul, la­cul, ma­rea)
de­cât atunci când e scos din ea: nici noi nu ştim ce e Pa­
tria de­cât când mu­rim. Sau, când sim­ţim că moare ea.
În clipa mor­ţii voi fi săl­tat de o un­diţă din apă: voi
şti pe loc ce e apa, cine e pes­ca­rul, cum de m‑am prins
în câr­lig.
Ci­tesc cărţi des­pre via­ţa vâ­nă­to­ri­lor de ca­pete din
Ce­le­bes, Bor­neo: to­tul se con­cen­trează în ma­gie: din
punct de ve­dere mi­tic, re­li­gios sau ma­gic sunt te­ri­bil de
evo­lu­aţi, chiar dacă în ceea ce pri­veşte unel­tele şi mo­dul
de via­ţă se gă­sesc aproape în epoca de pia­tră. Vi­aţa lor se
1
În original: „De‑al meu propriu vis, mistuit mă vaiet“ – Odă
(în metru antic).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 285

con­cen­trează în ju­rul a trei cer­ti­tu­dini me­ta­fi­zice: exis­

tenţa unui Spi­rit atot­pu­ter­nic, exis­tenţa su­fle­tu­lui, exis­
tenţa unei vieţi după moarte. Mai mult: toată via­ţa nu e
de­cât o pre­gă­tire pen­tru pro­pria în­mor­mân­tare. Sco­pul
vie­ţii e moar­tea. M‑a emo­ţionat fap­tul că prun­cii sunt
în­mor­mân­taţi într‑o sco­bi­tură de co­pac gros: sco­bi­tura se
va vin­deca, în­chi­zând în tru­pul ei tru­pul co­pi­lu­lui, re­sti­
tuit ast­fel na­tu­rii.
(Limpi e ho­tă­râtă: din pri­mii bani ce‑i câş­ti­găm, ne
cum­pă­răm „loc de veci“ în ci­mi­tir. Toată lu­mea bună îşi
cum­pără; „lo­cul de veci“ e un fel de asi­gu­rare obli­ga­to­rie,
din clipa în care ne vom avea metri noştri patraţi, vom
face dis­crete plim­bări în­spre acolo, vom fi mai li­niş­tiţi,
mai calmi. Mai în rân­dul oa­me­ni­lor bine.)
*
Ci­t it des­p re cas­t rare, eunucare, mai multe cărţi
(Fernández1, Um­berto Eco).
Nu mă in­te­re­sează pro­blema eunucării de tip na­po­li­
tan (în ve­de­rea men­ţi­ne­rii vo­cii de so­pran a co­pi­i­lor),
nici cea de tip is­ma­i­lit sau bi­zan­tin. Me­reu mă gân­desc
că după fi­e­care con­vin­gere ma­ni­he­ist‑dog­ma­tică (şi orice
ase­me­nea con­vin­geri nu sunt de­cât forme de viol psi­ho­
lo­gic şi mo­ral) ur­mează ne­a­pă­rat – dacă ră­mâi în slujba
pu­te­rii – o obli­ga­to­rie cas­trare spi­ri­tu­ală. Am ajuns să
simt eu­nu­cul po­li­tic după pri­vire, ex­pre­sie, cu­vânt: există
„o voce“ a eu­nu­ci­lor (Ra­dio Mos­cova, ori­cât ar fi el de
dră­guţ, are ceva ce nu mai are), există şi idei, şi cărţi, şi
in­sti­tu­ţii fă­cute de eu­nuci. Chiar şi co­pii fă­cuţi de ei.
1
Macedonio Fernández (1874–1952), scriitor şi filosof
argentinian.
286 ION D. SÎRBU

Eu­nu­cul are o imensă ne­voie de dra­goste, chiar atunci

când e paz­ni­cul mo­ral al ha­re­mu­lui po­li­tic şi cul­tu­ral.
Într‑o mână ţine un cnut, cu care men­ţine li­nia şi sta­bi­li­
ta­tea, cu cea­laltă mână re­col­tează dra­gos­tea pe care, cu
multă avi­di­tate, o trans­formă în oxi­gen şi jus­ti­fi­care.
*
Un evreu me­reu ere­tic. Pri­e­te­nul meu Som­mer îmi
spune:
„În Ve­chiul Tes­ta­ment, evreii gre­şesc şi Dum­ne­zeu îi
iartă me­reu: mai nou, Dum­ne­zeu gre­şeşte şi noi tre­buie
să‑L tot ier­tăm, şi să o luăm me­reu de la în­ce­put!“
Un­deva are drep­tate: doar că, în­tre 1945 şi 1960,
nouă, ro­mâ­ni­lor, ni s‑a pă­rut că în­treaga „co­mu­ni­tate“ a
con­struit in cor­pore ceea ce noi nu­meam pe acea vreme
„epoca fas­cis­mu­lui pur evre­iesc“. Fi­indcă, în timp ce căr­
tu­ra­rii noştri erau daţi afară de peste tot (mulţi din ei
duşi la Ca­nal sau la Si­ghet), în­treaga presă sta­li­nistă, fi­lo­
so­fia ocu­pan­ţi­lor, agi­ta­ţia şi pro­pa­ganda noii re­li­gii, tea­
trul, fil­mul, ca­drele din cul­tură, cre­ie­rele din securi­tate
fu­se­seră um­plute până la re­fuz de fiii nea­mu­lui prin ex­
ce­lenţă vic­timă a fas­cis­mu­lui. Răz­bu­nare? Tâm­pe­nie?
Ma­fie‑Herzl‑ţionistă? Nu ştiu. Ştiu că a exis­tat o ofen­sivă
ide­o­lo­gică, pa­ra­lelă cu sovromurile. Dar mult mai du­re­
roasă. Acum, uitându‑mă în ochii trişti ai pri­e­te­nu­lui
meu, aş dori să ştiu care a fost mo­men­tul când această
pu­ter­nică şi in­ter­na­ţională forţă, care este evrei­mea de
stânga, şi‑a re­tras ac­ţi­u­nile in­ves­tite, de peste o sută de
ani, în Marx şi ma­ni­fes­tul său. Acum sun­tem ală­turi, doar
că el are asi­gu­rat un pa­şa­port spre Is­rael, pe când eu nu
am nici mă­car pe cel din ci­mi­tir. Dar mă bucur că în faţa
veş­ni­ciei sun­tem ală­turi şi fraţi, fi­indcă nu m‑am sim­ţit
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 287

de­loc bine în anii când şi eu, şi tata, şi toţi das­că­lii mei ne

con­si­de­ram nişte pal­es­ti­ni­eni apa­trizi.
*
Fi­e­care om e cen­trul unui Cerc care e des­ti­nul său.
Orice fur­nică (zi­cea Mama) ce duce un pai la mu­şu­ro­
iul său, orice sca­ra­beu (adaug eu) ce ros­to­go­leşte o
gogoloaşă de bă­le­gar au drep­tul să creadă că lu­mea a fost
fă­cută în aşa fel, în­cât pa­iul şi gogoloşul să poată ajunge
unde tre­buie.
Sunt cen­trul unui Cerc a că­rui su­pra­faţă e car­tea mea.
Am drep­tul să pre­tind – sca­ra­beu fi­ind în um­bra unor
fa­ra­oni şi pi­ra­mide – că Dum­ne­zeu tre­buie să mă ajute
ca să‑mi ros­to­go­lesc ros­tul până la ca­păt. Alt­fel, dacă nu
îmi ter­min car­tea, dacă îmi ra­tez până şi ac­tul ce îmi jus­
ti­fică şi cer­ti­fică ra­ta­rea, atunci mă trans­form în hi­enă şi,
îna­inte de moarte, caut hoi­tul tim­pu­lui meu spre a‑l sfâ­
şia şi a‑l dis­truge. Ca apoi să pot urla, spre ce­rul în­ste­lat,
sen­ti­men­tul ab­surd şi tra­gic al unei farse, dis­pe­ra­rea de a
fi cre­zut şi spe­rat, dis­pre­ţul faţă de Zeii iro­nici ai cer­cu­lui
meu ce nu a fost de­cât un sim­plu punct şi clipă din tra­
iec­to­ria unei muşte sau a unui vi­erme stu­pid.
*
Îl în­tă­rât pe Som­mer (care şi‑a ce­rut ple­ca­rea de­fi­ni­
tivă în Is­rael), spunându‑i: „Da, Is­ra­e­lul e un mare Stat,
o uri­aşă pu­tere – pă­cat doar că Sta­tele Unite nu sunt
de­cât un sim­plu Hin­ter­land al său.“
Sare în sus: „Află, îmi strigă, că, deşi con­tri­bu­ţia nea­
mu­lui meu la Re­vo­lu­ţia bol­şe­vică a fost enormă, iar la
cea ame­ri­cană mi­nimă, is­to­ria ne‑a ofe­rit cul­tura ame­ri­
cană drept re­com­pensă pen­tru toate su­fe­rin­ţele şi ră­tă­ci­
rile din di­a­sporă.“
288 ION D. SÎRBU

– Cum de a re­u­şit re­vo­lu­ţia ame­ri­cană, îl în­treb: e

sin­gura re­vo­lu­ţie re­u­şită.
– Fi­indcă ea nu a fost fă­cută de re­vo­lu­ţionari de pro­fe­
sie, ci de ce­tă­ţeni se­ri­oşi şi cum­se­cade. Când bă­tă­lia pen­tru
in­de­pen­denţă s‑a ter­mi­nat, toată lu­mea a ple­cat acasă şi
şi‑a vă­zut de treabă. Pe când în alte re­vo­lu­ţii, au­to­rii lo­vi­
tu­rii de stat ră­mân să re­or­ga­ni­zeze dă­râ­mă­tu­rile: exact cu
ace­leaşi mij­loace şi me­tode cu care tot ei le‑au pro­vo­cat.
*
Di­vina mea pri­e­tenă, Po­eta1 (în faţa ci­mi­ti­ru­lui ma­
rin), mă în­treabă: „Tu, care nu eşti de­cât un foarte ca­pri­
cios con­su­ma­tor de po­e­zie, spune‑mi care este, după a
ta pă­rere, li­mita de her­me­tism, ob­scur şi di­fi­cil, pe care
o ad­miţi?“
M‑am gân­dit. Seara târ­ziu, i‑am spus:
„Mie îmi plac nu­cile. Dar îmi plac cel mai mult nu­
cile pe care le pot sparge sin­gur, în palme. Ca să merg
după un cio­can, ca să ape­lez la un cleşte spe­ci­al­ist, mi se
pare o recurgere la un aju­tor ar­ti­fi­cios şi fals… La fel,
nu‑mi place nici să văd mie­zuri de nucă, de­co­jite de alt­
ci­neva, stând gră­madă în far­fu­rie. E ade­vă­rat, în co­pi­lă­rie
ştiam că aceste mie­zuri – pre­gă­tite de Mama pen­tru co­
zo­naci – erau câş­ti­gate prin muncă stre­ină… Mi­ra­co­lul,
la nuci, nu e atunci când le spargi coaja şi le scoţi mie­zul
(la nu­cile proas­pete, coaja mie­zu­lui e încă amară), ci clipa
în care, că­zând din pom, nuca se des­parte de în­ve­li­şul ei
ne­gru, ca cer­neala…“
*
Per­lele de râu si­be­ri­ene. Vă­zut la ci­nema un splen­did
do­cu­men­tar. E vorba de o lungă tra­di­ţie a pes­cui­rii aces­tor
1
Eta Boeriu. Vezi supra, nota 1, p. 121.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 289

perle. Doar unele ape si­be­ri­ene, spre iz­voare, fur­ni­zau

acele mici perle cu care se bro­dau man­ti­ile im­pe­ri­ale (sau
ti­a­rele po­peşti) ca şi di­a­de­mele bi­zan­tine ale kneaghi­
nelor mus­cale.
Bă­trâ­nul pes­car (ul­ti­mul) sus­ţine că per­lele sunt vii şi
ră­mân vii. După ce o scoţi din apă şi din scoică, ea tre­buie
ţi­nută în gură câ­teva ore; mon­tată în şi­rag, ea e ca­pa­bilă
să ia di­fe­rite nu­anţe de cu­lori. Une­ori, când e pur­tată de
o fe­meie rea (sau de un ti­ran crud), perla se în­ne­greşte.
Atunci, ea tre­buie pusă într‑o cu­tie cu­rată şi atâr­nată de
gâ­tul unui co­pil ne­vi­no­vat, unde, după un timp, perla îşi
re­vine la cea mai fru­moasă cu­loare a sa. Pri­mă­ve­rile, per­
lele aces­tea se în­căl­zesc, au pu­ţină fe­bră. Nu se re­co­mandă
a se purta în tim­pul că­lă­to­ri­i­lor pe apă, trag la fund, pro­
voacă na­uf­ ra­gii şi înecuri. Ele nu mor de­cât în mor­minte
sau în mu­zee.
*
Moda ba­loa­ne­lor vo­lante a re­ve­nit, îmi spune in­gi­ne­
rul Win­ter. Deşi e pa­ra­do­xal şi oa­re­cum sim­bo­lic, bân­
tuie în Oc­c i­d ent moda aceasta a ba­loa­n e­lor mici,
ro­tunde, ca­pa­bile să se ri­dice de la pă­mânt, cu o na­celă
şi doar cu doi oa­meni în ea. (După na­u­fra­giul Zep­pe­li­
nu­lui1, se pare că soarta di­ri­ja­bi­le­lor uri­aşe a fost pe­ce­
tlu­ită pen­tru tot­dea­una.)
Mă gân­desc la sem­ni­fi­ca­ţia me­ta­fo­rică a aces­tui fel de
înăl­ţare de la pă­mânt: fap­tul că unii spe­ci­a­lişti (şi ma­jo­ri­
ta­tea căr­tu­ra­ri­lor cu har) îşi pot con­strui un ba­lon pro­
priu şi o na­celă, cu care să se în­alţe tot mai sus (şi mai
1
Este vorba despre prăbuşirea celui mai mare dirijabil, LZ
129 Hindenburg, la 6 mai 1937, la Lakehurst, New Jersey (SUA),
soldat cu moartea a 36 de persoane.
290 ION D. SÎRBU

de­parte), în­spre ce­rul vi­sat sau stu­diat, mi se pare cât se

poate de fru­mos. Duc cu ei saci de ni­sip, când pierd din
înăl­ţime, dau dru­mul, unul câte unul, aces­tor saci de
ba­last te­lu­ric…
Ca să re­vină pe pă­mânt, tre­buie să se dez­um­fle: sa­cii
de ni­sip nu se pot re­face sus, nu­mai jos, la ni­ve­lul pă­
mân­tu­lui, pe care pi­lo­ţii aces­tor înăl­ţări îl nu­mesc
„punc­tul zero“.
*
Lec­ţia pri­mi­ti­vi­lor afri­cani. Ci­tesc cu în­cân­tare în­sem­
nă­rile unui pas­tor pro­tes­tant (P. Lieven Bergmans, edition
A.B.B. 48, Butembo)1 des­pre „les Wanande“, un trib con­
go­lez din munţi. Au­to­rul con­si­deră că men­ta­li­ta­tea afri­
cană (nu‑l ci­tează pe Lévy‑Bruhl2) se ba­zează pe du­bla­rea
ra­ţi­u­nii su­fi­ci­ente re­ale (to­tal ne­im­por­tante, dar exis­tente
to­tuşi: A este A fi­indcă nu este B), cu o altă lo­gică, se­cretă,
pe care o nu­meşte me­ta­fi­zică şi care se ba­zează pe ne­cu­
nos­cut, pe ceea ce se as­cunde după… Pas­to­rul le ex­plică o
mi­nune a lui Chris­tos, ei cred, în­ţe­leg – dar pleacă acasă
con­vinşi că pas­to­rul le‑a as­cuns esen­ţi­a­lul.
Am re­ţi­nut – şi aş dori să me­di­tez asu­pra aces­tui fe­
no­men – că în­treaga Africă (sus­ţine au­to­rul) crede în
po­si­bi­li­ta­tea Ră­u­lui, prin efec­tul „ochi­u­lui rău“, al deo­chiu­
lui, pe care cei din tri­bul stu­diat de el îl nu­mesc Muloyi.
1
P. Lieven Bergmans (1919–2009), misionar belgian în Congo.
Trimiterea are în vedere Les Wanande, un studiu în patru volume:
I. L’Histoire des baswaga, 1970; II. Croyances et pratiques tradition‑
nelles, 1971; III. Une peuplade aux pieds des monts de la lune, 1973;
IV. Histoire des bashu,1974), Editions ABB Butembo.
2
Lucien Lévy‑Bruhl (1857–1939), filosof şi sociolog francez,
preocupat de psihologia şi mentalităţile oamenilor din aşa‑numi‑
tele societăţi primitive .
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 291

Unii oa­meni sunt, al­ţii de­vin Muloyi – şi, după ce au

ajuns Muloyi, nu mai au alt scop de­cât acela de a ne­no­
roci pe ori­cine în­tâl­nesc.
Tran­scriu câ­teva din pro­pri­e­tă­ţile aces­tui duh rău:
– „Le muloyi est un homme mauvais agissant par
méchanceté;
– le muloyi a un cœur plein de ha­ine;
– le muloyi n’aime pas ce­lui qui possède;
– le muloyi ne veut pas que quelqu’un s’enrichisse;
– le muloyi ensorcelle pour détruire;
– même si on lui donne quelque chose de bon, ne
sait rendre que ce qui est mauvais;
– le muloyi ne fait jamais de plaisanteries (fan­tas­tic!);
– le muloyi n’a pas de pitié;
– le muloyi ensorcelle sa femme, ses enfants, son
père, sa mère;
– le muloyi ne se corrige jamais;
– le muloyi ne peut calomnier qu’un autre;
– le muloyi aime parler lui‑même (pour empêcher
qu’un autre ne l’accuse de ses méfaits);
– il fait semblant aimer les autres;
– le muloyi aime avoir toujours raison;“1
etc.
1
Muloyi este un om rău care acţionează din răutate; – muloyi
are o inimă plină de ură; – lui muloyi nu‑i place omul avut; – mu‑
loyi nu vrea ca un ins să se îmbogăţească; – muloyi face far­mece
pentru a distruge; – chiar dacă îi oferi ceva bun, nu ştie să răspun‑
dă decât cu ceva rău; – muloyi nu face niciodată glume; – muloyi
nu are milă; – muloyi îşi vrăjeşte soţia, copiii, tatăl, mama; – mu‑
loyi nu se îndreaptă niciodată; – muloyi îşi calomniază doar seme‑
nul; – lui muloyi îi place să vorbească numai el (pentru a‑l împiedica
pe altul să‑l acuze de faptele lui rele); – se preface că‑i iubeşte pe
alţii; – unui muloyi îi place întotdeauna să aibă dreptate (fr.).
292 ION D. SÎRBU

M‑a în­cân­tat şi ui­mit fap­tul că în mij­lo­cul sa­tu­lui

aces­tor foarte „de­mo­craţi“ Wananzi există o clă­dire pu­
blică, nu­mită de au­tor „maison des palabres“, în care
băr­ba­ţii tri­bu­lui (doar fe­me­ile mun­cesc) se adună zil­nic
şi, bând un fel de bere a lor, vor­besc cu to­ţii, tare, şi de­o­
dată, fără ca să as­culte unii de al­ţii. La ob­ser­va­ţia pas­to­
ru­lui că nu e bine aşa, că ar tre­bui să vor­bească pe rând,
au re­fu­zat ca­te­go­ric, fi­ind pă­ţiţi: „Dacă unul apucă să
vor­bească şi cei­lalţi să tacă şi să‑l as­culte, atunci acela,
si­gur, va avea pre­ten­ţii să de­vină şef, să le în­chidă casa,
interzicându‑le în­tru­ni­rile…“
Când şe­ful tri­bu­lui moare, se spune doar atât: „Il est
gravement malade. Cette nouvelle se répand sur tout le
territoire du défunt; chacun le répète, mais personne
n’est assez naïf pour le prendre au pied de la lettre; tout le
monde sait que le chef est mort; mais pour ne pas
encourir des sanctions sévères, chacun fait semblant de
cro­ire à sa ma­la­die grave.“1 (Op. cit., vol. II, p. 16.)
*
Ră­mân cre­din­cios ob­se­si­i­lor mele le­gate de per­soana mis­
tică a lui Isus Chris­tos. Der fremde Gott2 a lui Harnack3.
1
El este grav bolnav. Această veste se întinde pe întreg teri‑
toriul defunctului; fiecare o repetă, dar nimeni nu este atât de
naiv ca să o creadă cuvânt cu cuvânt; toată lumea ştie că şeful a
murit; dar, pentru ca să nu‑şi atragă pedepse grele, se face a cre‑
de în boala lui gravă (fr.).
2
Vezi supra, nota 1, p. 172 (germ.).
3
Adolf von Harnack (1851–1930), teolog de origine ger­
mană, istoric al bisericii. Opera principală: Lehrbuch der Dogmen­
geschichte (Istoria Dogmei), şapte volume, publicată între anii 1886
şi 1890.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 293

Re­ci­tind – cu o imensă bucurie in­te­ri­oară – pri­mul

ca­pi­tol din Eo­nul dog­ma­tic, dintr‑odată, prin re­flex şi
ecou, îmi de­vine clară pro­pria mea dogmă christologică,
pe care am avut‑o cândva, în anii de calvarie, dar pe care
am pier­dut‑o sau am ri­si­pit‑o după aceea. Şi anume, că
Isus a fost Dum­ne­zeu (a fă­cut mi­nuni, a um­blat pe ape,
l‑a în­viat pe La­zăr) – iar Chris­tos a fost Omul: fi­indcă S‑a
jert­fit, fi­indcă a în­du­rat crucificându‑Se. Fi­indcă a mu­
rit în­tre doi tâl­hari, pen­tru nişte tâl­hari, pe cruce. Fi­
indcă I S‑a fă­cut frică, acolo…
De­o­cam­dată, să­tul de orice fel de via­ţă, în­vi­e­rea Lui
în sine nu mă in­te­re­sează. Ri­di­ca­rea la Cer, da! Dar în­vi­
e­rea în­seamnă o re­ve­nire mi­ra­cu­loasă la con­di­ţia dum­
ne­ze­iască – după ce Chris­tos a de­fi­nit, fi­zic şi me­ta­fi­zic,
tot ce poate fi mai dum­ne­ze­iesc în omul‑OM.
*
Bi­se­rica pu­tere lu­mească şi in­sti­tu­ţie so­ci­ală şi Bi­se­rica
fi­inţă sa­cră şi în­tru­pare a lui Chris­tos s‑au des­păr­ţit nu
nu­mai theologic, dar chiar şi în con­şti­inţa oa­me­ni­lor. Ce
pă­cat! Ar fi fost ab­so­lut ne­ce­sar ca – pen­tru epoca asta şti­
in­ţi­fică şi mi­li­tară – mă­car Mo­rala creş­tină să fi ră­mas, cât
de cât, pre­zentă şi func­ţională în pra­xis‑ul fa­cul­tă­ţi­lor şi
la­bo­ra­toa­re­lor în care se cer­ce­tează ma­te­ria şi via­ţa: ma­te­
ria, spre a fi fo­lo­sită, şi via­ţa, spre a fi schim­bată.
Frica de Dum­ne­zeu pen­tru fi­zi­ci­e­nii ato­mişti, frica
de pă­cat şi sa­cri­le­giu a in­gi­ne­ri­lor biogeneticieni, frica de
Ju­de­cata de Apoi, a po­li­ti­ci­e­ni­lor, eco­no­miş­ti­lor, mi­li­ta­
ri­lor, ce con­duc această lume, ne‑ar fi aju­tat mult as­tăzi,
când nu­mai frica de sfâr­şit, de moarte, de ekpýrósis (sfâr­
şi­tul lu­mii prin ar­dere to­tală) mai func­ţi­o­nează în in­con­
şti­en­tul tul­bure şi ne­pu­tin­cios al ome­ni­rii noas­tre atee.
294 ION D. SÎRBU

*
Ci­tit cu groază şi cu­tre­mur O is­to­rie a Im­pe­ri­u­lui
Bizan­­tin1 (de Ste­lian Bre­zeanu). O cro­no­lo­gie, în fugă,
fără co­men­ta­rii, a eve­ni­men­te­lor cu­prinse în­tre anii 395
şi 1478 – deci, de la nă­vă­li­rea bar­ba­ri­lor în Ita­lia, epoca
glo­riei şi a sfâr­şi­tu­lui aces­tui mare im­pe­riu. Cea mai mis­
tică epocă a creş­ti­nis­mu­lui ră­să­ri­tean (asi­a­tic), co­in­ci­zând
cu for­mele cele mai săl­ba­tece de ti­ra­nie şi fast ale lup­tei
pen­tru pu­tere. Is­to­ria cri­me­lor de pa­lat, a lo­vi­tu­ri­lor mi­
li­tare, a in­tri­gi­lor eunucale: ma­sa­cre, otră­viri, scoa­te­rea
ochi­lor, uci­de­rea prun­ci­lor duş­ma­nu­lui etc.
Gă­sesc într‑o mai ve­che fişă a mea: „Bi­zan­ti­nism, adică
umi­li­rea, tâ­râ­rea pe burtă în faţa stă­pâ­ni­lor. Du­pli­ci­ta­
tea to­tală în faţa pu­te­rii.“ (Vezi opera cu două feţe a lui
Procopius din Caesarea.)2
La note, au­to­rul spune (p. 206): „…So­ci­e­ta­tea bi­zan­­
tină este ori­en­tală prin cul­tul pen­tru au­to­ri­tate, prin
gus­tul pen­tru fast şi prin alte forme de via­ţă pri­vată.“
Tur­cii ocu­panţi au pre­luat „de­fec­tele“ aces­tei îm­pă­
ră­ţii ro­mane – iar noi, ro­ma­nii de ră­să­rit, am pre­luat de
la turci zes­trea bi­zan­tină de… bi­zan­ti­nism.
*
Volens‑nolens, sunt con­tem­po­ran şi con‑frate cu o li­otă
de li­chele, pra­ma­tii, ti­că­loşi, ajunşi acum la vâr­sta şi lu­ci­di­
ta­tea pen­siei şi a bă­trâ­ne­ţii. Stau la cozi, în­jură: ca bu­nici –
nu au ce să le po­ves­tească ne­po­ţi­lor, ca pă­rinţi – se uită cu
1
Volum apărut la Editura Albatros, Bucureşti, 1981.
2
Procopius din Caesarea, Istoria secretă, ediţie critică, tradu‑
cere şi introducere de H. Mihăescu, Bucureşti, Editura Acade­
miei, 1972.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 295

grijă şi groază la ca­ri­era în sus a co­pi­i­lor. Şi‑au com­pus o

edi­ţie re­vă­zută, co­rec­tată şi pu­ri­fi­cată a pro­priei vieţi: ei
au „cre­zut sin­cer“, au mun­cit cin­stit, tră­gând din greu
până le‑au să­rit ochii. N‑au nicio vină că „s‑a tă­iat ma­io­
neza“. De vină sunt cei mari, cei de sus, de vină sunt
mai ales ru­şii, fi­indcă nu tre­bu­iau să ne lase con­duşi de
sta­li­nişti ne­po­că­iţi…
Dar ni­meni nu spune cine şi prin ce a gre­şit. Se­cre­tul
de stat, fi­ind egal cu frica de pu­tere, func­ţi­o­nează încă în
sub­con­şti­en­tul aces­tor ve­te­rani, de­zer­tori din pro­priul
lor sens. Mi se pare de­os­ e­bit de încura­ja­toare ne­voia asta
de a‑ţi com­pune, la bă­trâ­neţe, o ima­gine mo­rală a pro­
priei vieţi. De alt­fel, nu mă miră acest lu­cru: cu tim­pul,
„lunga du­rată“ di­zolvă di­fe­ren­ţele de ca­li­tate din­tre li­
chele şi cin­stiţi, proşti şi deş­tepţi, că­lăi şi vic­time. Am
ajuns şi eu să mă uit cu sim­pa­tie şi milă spre fos­tul şi
cru­dul meu co­man­dant de la­găr din Sal­cia, ve­cin de bloc
cu mine. Mi‑e milă de el, fi­indcă mi‑este milă de mine,
de mine şi de ţara mea.
În păr­cu­le­ţul english, un ase­me­nea bă­trân, fost vaj­nic
co­lo­nel, îmi spune: „Ce să fac cu amin­ti­rile mele? Nu ţin
nici de foame şi nici de frig!“
*
Nu­mai ha­o­tica mea ne­in­for­mare mă îm­pi­e­decă să ştiu
mai multe şi mai adânc des­pre această ti­pică şi re­ve­la­
toare omo­ni­mie: urât. Există, cu si­gu­ranţă, o le­gă­tură se­
man­tică, ve­che şi as­cunsă, în­tre ver­bul „a urî“ (con­tra­riul
la „a iubi“) şi „urâ­tul“, con­tra­riul fru­mo­su­lui.
Dar mai există un sub­stan­tiv de­ri­vat din cele de mai
sus: urâ­tul – în sens de plic­tis exis­ten­ţial, de gol, de sa­tu­
ra­ţie de lu­mea din jur. Fran­ce­zii spun: L’être est hanté par
296 ION D. SÎRBU

le néant1 – doar că urâ­tul nos­tru ţă­ră­nesc este mai mult

de­cât nean­tul exis­ten­ţi­a­list, sartrean. „Mi‑e urât!“ (re­fle­
xiv), „mi s‑a urât“, „se­rile, mă cu­prinde urâ­tul“ sau „mi s‑a
urât de via­ţă“ – sunt sin­tagme în care plic­ti­sul e le­gat de
ideea de moarte: scârba de în­tu­ne­rec, re­fu­zul de a ac­cepta
ce ai, ac­cep­ta­rea to­tuşi a stă­rii de sin­gu­ră­tate, gol, sfâr­şit şi
în za­dar – sunt forme în care ideea de neant se com­plică
mult, de­ve­nind o li­nie de unire în­tre mi­ze­ria so­ci­ală şi dis­
pe­ra­rea me­ta­fi­zică a ce­ru­lui go­lit de sens şi zei.
(Gă­sesc un­deva o ve­che în­sem­nare: „Toată is­to­ria ul­
ti­mu­lui se­col, la ruşi, s‑ar pu­tea ex­plica prin con­fu­zia
cre­ată de omo­ni­mia (doar fo­ne­tică) din­tre pravda (ade­
văr) şi pravo (drept). Co­manda mi­li­tară la ruşi era şi este:
«na prava», «na leva» – la dreapta, la stânga. În tim­pul
re­vo­lu­ţiei, unii co­mi­sari co­man­dau aşa: «na pravda!» şi
«na Neva!»“…)
*
Răs­fo­iesc co­lec­ţii în­tregi din re­vista „Histoire“: gă­sesc
ex­ce­lente „stu­dii“ de sin­teză pen­tru ne­spe­ci­a­liş­tii de înaltă
ca­li­fi­care.
Cu­rios, îmi zic, asi­a­ti­cii (re­gii, ge­ne­ra­lii, cro­ni­ca­rii)
nu îşi re­cu­nosc nici­o­dată în­frân­ge­rile.
Evreii, în Ve­chiul Tes­ta­ment, in­a­u­gu­rează obi­ec­ti­vi­ta­
tea is­to­rică (ei fi­ind şi in­ven­ta­to­rii ri­tu­a­lu­lui de „au­to­cri­
tică“), scri­ind şi des­pre ero­rile co­mise, bă­tă­li­ile pier­dute,
ce­tă­ţile sfă­râ­mate şi ma­sa­crele co­mise sau su­por­tate.
Nu cumva, în via­ţa noas­tră, eli­mi­na­rea „asi­a­tică“ a
spi­ri­tu­lui obi­ec­tiv apare odată cu in­ter­zi­ce­rea lec­tu­ri­lor
bi­blice? Fi­indcă, nu în­tâm­plă­tor, chiar şi evreii – nea­mul
cu care în­cepe orice re­vo­lu­ţie – sunt în­lă­tu­raţi din clipa
1
Fiinţa este bântuită de neant (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 297

în care apar pri­mele în­frân­geri (ce tre­bu­iesc tre­cute sub

tă­cere). În orice caz, pu­tem fi si­guri: ig­no­ra­rea ob­sti­nată
şi până în pân­zele albe a gre­şe­li­lor şi în­frân­ge­ri­lor (vezi,
mai nou, co­mu­ni­ca­tele irako‑ira­ni­ene) este de ori­gine
asi­a­tică. Chiar şi la ruşi. Gre­cii – de la care de­rivă spi­ri­tul
obi­ec­tiv al de­mo­cra­ţiei eu­ro­pene – exa­ge­rau chiar în a
re­lata păr­ţile ne­ga­tive ale unor în­tâm­plări sau re­a­li­tăţi:
ro­ma­nii con­si­de­rau se­na­tul şi se­na­to­rii ca fi­ind or­gane
obli­gate să ia act şi să spună în gura mare to­tul des­pre rău
şi ne­no­ro­ciri: iar evreii – de la care de­rivă mo­rala noas­tră
creş­tină –, de‑a lun­gul întregei lor is­to­rii, nu fac de­cât să
se târ­gu­iască cu de­loc blân­dul lor Dum­ne­zeu (cu de­loc
blân­zii lor pro­feţi), spre a fi ier­taţi pen­tru gre­şe­lile fă­cute.
Fi­indcă orice ro­bie este pe­deapsa pen­tru în­căl­ca­rea unor
po­runci bine şti­ute, de toată lu­mea cu­nos­cute.
*
Tempus murum ad litteris.1 La asta am ajuns. Le scriu
pri­e­te­ni­lor mei (din ce în ce mai abs­tracţi) cum că re­a­li­
zez trei forme de sin­gu­ră­tate:
1. sin­gu­ră­ta­tea de bi­bli­o­tecă şi ma­şina de scris;
2. sin­gu­ră­ta­tea în doi, cu blânda şi mu­ce­nica mea
so­ţie;
3. ul­tima sin­gu­ră­tate, cea a an­ti­ca­me­rei, cea prin care
simt mic­şo­ra­rea cer­cu­lui, pier­de­rea pă­du­ri­lor şi a
oa­me­ni­lor, în­chi­de­rea în tă­cere, frig şi ne­pu­tinţă,
bă­taia în uşă…
Dar, mă în­treb: nu­mai in­di­vi­zii în­cearcă aceste
forme de mu­rire? Oare, nu există po­poare în­tregi care se
în­sin­gu­rează în tă­cere, spre un fel de moarte vie?
1
Timp potrivit pentru literatură (lat.).
298 ION D. SÎRBU

Scriu în jur­nal: „Ca o vi­e­tate de co­dru ră­nită, ne re­

tra­gem în tim­pul mut şi surd al peş­te­ri­lor an­is­to­rice.“
(„Accidia“, la pri­mii creş­tini, în­semna sta­rea de le­tar­
gie, de abu­lie. Vine de la accido, care în­seamnă „a tăia un
co­pac“. După ce se taie un co­pac, el mai tră­ieşte încă –
prin ră­dă­cini, pe sub pă­mânt – multă vreme: această via­
ţă de după tă­iere e „accidia“, adică sta­rea de mu­rire
după moarte.)
*
Îmi spune Me­fisto, pro­fe­tul: „Eşti un cas­ca­dor al spe­
ran­ţei, un fu­nam­bul al gân­di­rii, un cow­boy al jus­ti­ţiei de
unul sin­gur… Ţara a îm­bră­cat că­maşa mor­ţii: ne‑au vrut
muţi, acum se miră că sun­tem şi surzi: ne‑au vrut su­puşi,
acum sunt re­vol­taţi că ne e tot­una, nu mai avem nici idei
şi nici ini­ţi­at­ ive: ne‑au vrut cre­din­cioşi şi fa­na­tici, iată‑ne
ateii con­vinşi chiar şi ai aces­tei ul­time re­li­gii an­ti­re­li­gi­
oase. To­tul se răz­bună di­a­lec­tic, to­tul e bu­me­rang, prima
mea lo­zincă (motto, în 1947, la co­me­dia mea Că­ţe­lul1:
«Orice vis se răz­bună! Sta­lin») este şi ul­tima mea con­clu­
zie. Su­fle­tul oa­me­ni­lor nu poate fi ma­ne­vrat de nişte ma­
ni­vele ale unui apa­rat fără de su­flet.
Din ziua în care a apă­rut sin­tagma asta pleonas­tică,
«co­mu­nist de ome­nie» (o pa­ra­digmă ab­surdă în sine), a
tre­buit să în­ţe­le­gem că sub­stan­ti­vele pot fi ucise de ad­
jec­ti­vele care le îm­po­do­besc.“
1
Manuscrisul „s‑a pierdut definitiv în 1957“. Ion D. Sîrbu
o rescrie la începutul anului 1964, şi îi dă, provizoriu, titlul
Adevărul, Doamna şi… Căţelul, apoi, Sâmbăta păcălelilor. În
1973, o transcrie, redenumind‑o Sâmbăta amăgirilor şi o inclu‑
de în volumul Bieţii comedianţi, comedii‑eseu, Craiova, Editura
Scrisul Românesc, 1985, p. 11–74.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 299

Îi re­plic sco­las­tic: „Versatur ibi quaestio: unde sit

malum.“1
*
Ca das­căl bă­trân, mă simt obli­gat să fac di­fe­renţa în­tre:
– a creşte („l‑am cres­cut cu grijă şi dra­goste“);
– a in­strui („l‑am în­vă­ţat tot ce am ştiut“);
– a educa („l‑am ini­ţiat în im­pe­ra­ti­vele mo­rale, so­ci­
ale, po­li­tice, re­li­gi­oase etc.“);
– a dresa (a obliga un ani­mal să exe­cute miş­cări şi
acte stre­ine de na­tura sa).
The drill ar fi „şmo­trul“ din ca­zărmi, pe­ri­oada săl­ba­
tecă a pri­me­lor luni de ar­mată (şi a pri­me­lor de­ce­nii de
nouă orân­du­ire). Dar acest drill – o formă de dre­saj apli­cat
la oa­meni – tinde să în­lo­cu­iască, peste tot, toate ce­le­lalte
forme de bună‑creş­tere, in­stru­ire, edu­ca­ţie etc… Le
bourrage du crâne et le lavage du cerveau.2 Afec­tul (în în­flo­
rire) şi in­te­li­genţa (în de­ve­lo­pare) sunt su­fo­cate de me­mo­
rie şi me­mo­ri­zare, fapt care mi se pare mor­tal şi ire­cu­pe­ra­bil
pen­tru orice psi­hic în creş­tere sau dez­vol­tare.
A me­mo­riza în­seamnă a nu gândi. E plin ora­şul nos­
tru de sa­vanţi în negândire şi de şti­u­tori în ne­şti­inţă. Mă
tem ca nu cumva, tot încercându‑se să fim dre­saţi, vom
ajunge la o tre­zire a fi­a­rei din noi. A fi­a­rei sau a por­cu­lui
care doarme.
*
Me­reu mă în­torc la acest tra­gic şi fa­tal ter­men so­ci­o­
lo­gic: longue durée3 (Mi­chel Fou­ca­ult, Fer­nand Braudel).
Am ie­şit din is­to­ria eve­ni­men­ţi­ală şi am in­trat într‑un
1
Problema se află acolo: de unde vine răul (lat.).
2
Îndoctrinarea şi spălarea creierului (fr.).
3
Lunga durată (fr.).
300 ION D. SÎRBU

lung tu­nel amorf. Is­to­ria a în­sem­nat schim­bări, re­vo­lu­

ţia a în­sem­nat schim­bare. Nu avem parte acum nici de
una, nici de alta.
În schimb, ne plân­gem că ni se ter­mină anu­mite ma­
te­rii prime – dar nu vrem să re­cu­noaş­tem tra­gica en­tro­pie
a Spa­ţi­u­lui şi a Tim­pu­lui care al­că­tu­iesc ma­te­ria‑ma­trice
a tu­tu­ror ma­te­ri­i­lor prime.
Cu cât te­le­scoa­pele noas­tre bat mai de­parte, cu atât
spa­ţiul Ter­rei noas­tre de­vine tot mai mic, apropiindu‑se
de zero. Şi, cu cât Tim­pul nu mai ţine seama de oa­meni
şi so­ci­e­tate, el de­vine o sim­plă di­men­si­une cos­mică,
foarte re­la­tivă şi in­sig­ni­fi­antă (faţă de vâr­sta ga­la­xi­i­lor
sau a ste­le­lor).
Co­pi­lă­ria mea a fost su­b­lim‑in­fi­ni­tul timp al fe­ri­ci­rii
din is­to­ria mea. Bă­trâ­ne­ţea de acum e tim­pul mort în care
co­piez din Apo­ca­lipsă: „Tim­pul nu va mai fi!“ (după Ioan).
*
Am în­cer­cat, cu dra­goste şi eu­ro­peană em­pa­tie, să‑l
în­ţe­leg şi să‑l pă­trund pe acest alin­tat căr­tu­rar al ro­man­
tis­mu­lui ger­man: Karl Marx.
Deşi am scris un ro­man în­treg în care îi iau apă­ra­rea,
nu mi se mai pare azi to­tal ne­vi­no­vat. De câ­teva săp­tă­
mâni (în plină toamnă so­ci­al­istă, în plin marş spre co­
mu­nis­mul bi­ru­i­tor), nu apu­căm să prin­dem o coadă,
mă­car la nişte car­tofi. Şi, atunci, nu pot să nu‑l evoc: el
a nu­mit ţă­ră­ni­mea – sa­cul de car­tofi al is­to­riei.
Mai grav mi se pare fap­tul că a pre­co­ni­zat (Le­nin şi
Sta­lin aplicându‑i prac­tic ideea), tâ­năr fi­ind, drep­tul for­
ţei (în a sa Cri­tică a ide­o­lo­giei ger­mane), spu­nând:
„Arma cri­ti­cei nu poate în­lo­cui cri­tica ar­me­lor“ (prin
arme).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 301

Îi plă­ceau plim­bă­rile în lan­dou, ală­turi de aris­to­crata

sa so­ţie, prin cele mai de elită sta­ţi­uni bal­ne­are. Pe ba­nii
nai­vu­lui En­gels care, con­sec­vent, trăia ma­ri­tal cu o mun­
ci­toare. Aş fi vrut să‑l văd tuns, re­crut în ar­mata lui Wil­
helm I: ar fi ajuns un Wojzek sau un Švejk. (La noi, doar
un oa­re­care „Iţik Ştrul, de­zer­tor“.)
*
În bună dis­po­zi­ţie postalcoolică, bă­trâ­nul pro­fe­sor
Me­fisto îmi ţine o lec­ţie de di­ri­gen­ţie:
„Omul nu mai este ceea ce face – omul este ceea ce a
re­fu­zat să facă în via­ţă… Tin­dem spre in­di­vi­dul fără se­
crete, fără amin­tiri, fără bi­o­gra­fie, fără di­fe­renţă spe­ci­
fică. So­ci­et­ a­tea se îm­parte în două părţi: în cei care mai
au ac­ces la câte un mic se­cret de stat – şi cei care tră­iesc
ai­doma muş­te­lor. Vi­i­toa­rea luptă de clasă se va da în­tre
muşte şi ro­ti­ţele apa­ra­tu­lui (dar în ca­drul Ma­re­lui Apa­
rat, sub con­tro­lul Înal­tu­lui Apa­rat, cu apro­ba­rea de sus a
Su­b­li­mu­lui Apa­rat), Pe­trila va mişca, Bucureş­tiul va tre­
sări, Mos­cova va ră­mâne pe gân­duri.
Această idioată dogmă a tinereţelor noas­tre eu­ro­pene
prin care se sti­pu­lează că orice în­tre­bare are şi un răs­puns
(că orice criză are o so­lu­ţie şi orice rău un sfâr­şit) ne‑a
otră­vit zi­lele. Vom sfârşi acest se­col re­pe­tând, ca idi­o­ţii
din spi­ta­lele de ne­buni, ma­rile noas­tre în­tre­bări ce vor
în­cepe cu «de ce» şi «pen­tru ce» – şi vom muri fără să pu­
tem schiţa nici mă­car o ca­ri­ca­tură de răs­puns.
Şi to­tuşi, în­cheie Me­fisto, pri­vit de sus şi de de­parte,
acest stu­pid se­col nu a fost de­cât o sim­plă ex­pe­ri­enţă prac­
tică, prin care Fi­lo­so­fia a de­mon­strat, pe viu, că ea e stă­
pâna şti­in­ţe­lor, cre­din­ţe­lor, spe­ran­ţe­lor, că orice în­cer­care
de a o dri­bla sau în­lă­tura se sol­dează fie cu un uriaş eşec,
fie cu o mică, dar efi­cace apo­ca­lipsă.“
302 ION D. SÎRBU

*
Dis­cut cu un spe­ci­a­list în pro­bleme de edu­ca­ţie şi cul­
tură. El vor­beşte – eu as­cult:
„Mu­zica uşoară, aşa cum am re­uş­it să o for­măm
acum, poate să preia o mare parte din sar­ci­nile po­e­ziei şi
mai ales ale fi­lo­so­fiei şi mo­ra­lei. Fi­indcă:
– trans­mite la ni­ve­lul zgo­mo­tu­lui şi al stră­zii;
– se în­scrie în re­flex şi nu în cor­tex;
– se lip­seşte de di­a­log (în­tre cei care o emit şi cei care
o as­cultă sau dan­sează după);
– re­a­li­zează îm­pe­re­che­rea la în­tâm­plare (fără se­lec­ţie
cri­tică, ob­ser­vare sau cân­tă­rire re­ci­procă);
– po­e­zia tex­ti­e­ri­lor de­vine ade­vă­rul sim­plu, ros­tit
sau ţi­pat de Sus, de la un Mi­cro­fon;
– al­co­o­lul, lu­mina ro­şie, ţi­gara şi mi­ro­sul de sex cre­
ează me­diul am­bi­ent, de negândire, ne­pă­sare,
ne­cu­vânt;
– în pa­uze, obo­siţi, ti­ne­rii disco nu mai au ni­mic să‑şi
spună: sunt cas­traţi de in­te­li­genţă, ex­ci­taţi se­xual,
dar im­po­tenţi ca ini­ţi­a­tivă şi spi­rit.“
Are per­fectă drep­tate. Ul­ti­mul mare suc­ces ru­sesc mi
se pare a fi această te­ri­bilă Alla Pugaciova. „Arlechino,
Arlechino“ – atât am în­ţe­les şi îmi ajunge.
*
Aflu că la ro­mani „iocus“ în­semna glumă. Jo­cul era
ludus. Se spu­nea: Ioculatores sunt histriones. (Cei care
glu­mesc sunt ac­tori.)
La se­ni­o­rii Evu­lui Me­diu, pen­tru dis­trac­ţie şi spec­
ta­col, func­ţionau: mi­mul, me­nes­tre­lul, jongleurul şi
bufo­nul. (În noul ev me­diu, aces­tora le co­res­pund: cum­
na­tul, is­to­ri­cul, sta­tis­ti­ci­a­nul şi po­e­tul.)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 303

Bu­fo­nul la greci se chema homolochoi, mai aflu că

„iro­nie“ vine de la eiron (cel ce se dis­pre­ţu­ieşte sin­gur)
şi, mi se re­a­min­teşte, că li­cheaua, im­pos­to­rul, se chema
alazon. (În urmă cu câ­ţiva ani, vi­sam să scriu un „mic
tra­tat de alazonie alu­tană“.)
La noi, iocus, ca joc sau glumă, e te­ri­bil de im­por­
tant: din el de­rivă Batjocul, bat­jocura, nu te juca cu fo­
cul, îi fac jo­cul ca să‑l de­joc etc…
Dar jo­cul pur al co­pi­i­lor – în peş­te­rile ne­o­li­ti­cu­lui,
în scla­va­gism – nu era oare sin­gu­rul spec­ta­col la care pă­
rin­ţii râ­deau?
*
Mo­no­lo­guri pa­ra­lele:
Mo­şul: Ceea ce poate că nu ştim este fap­tul că
Dum­ne­zeu su­feră ală­turi de noi – şi de va
fi să pie­rim, şi El va muri odată cu noi.
Me­fisto: Faţă de tra­ge­dia în care a ajuns Lu­mea şi
Vi­aţa de pe ea, ar fi un act de su­premă in­
di­fe­renţă din par­tea Cre­a­to­ru­lui ca acum,
în cea­sul ul­tim, să nu in­ter­vină, arătându‑şi
pute­rea şi în­ţe­lep­ciu­nea.
Du­hul Ta­tă­lui meu: De multe ori, în mină, m‑am
gân­dit că se poate ca bu­nul Dum­ne­zeu –
din mo­tive doar de El şti­ute – să iu­bească
mai mult şo­bo­la­nii de­cât pe noi. Dacă un
şo­bo­lan ar ajunge să gân­dească, nu se poate
să nu ajungă la con­vin­ge­rea că Dum­ne­zeu
a creat mina ca el să fie li­ber şi fe­ri­cit, iar pe
oa­meni ca să fie ro­bii ce sapă gale­ri­ile şi le
asi­gură hrana.
Du­hul Ma­mei mele: Nu ajunge să te rogi: tre­buie ca
tu în­suţi să te trans­formi într‑o ru­gă­ciune.
304 ION D. SÎRBU

*
Cul­mea pa­ra­no­iei. Hi­tler, în 1944: „Dacă în trei luni
nu îmi pu­neţi vic­to­ria de­fi­ni­tivă la pi­cioare, în­seamnă
că nu m‑aţi me­ri­tat.“
Sunt obli­gat – de me­mo­rie şi is­to­rie (am trăit sub
şapte dic­ta­turi suc­ce­sive) – să con­si­der pa­ra­noia mai
mult de­cât o oa­re­care boală psi­hică: cred că ea este pe­
deapsa pen­tru pă­ca­tul tru­fiei şi a pu­te­rii fără li­mite. Toţi
po­se­da­ţii sunt nişte pa­ra­no­ici – şi orice Şe­fie ne­con­tro­
lată este sau poate de­veni o sursă de ne­bu­nie.
Apla­u­zele, de pildă, l‑au în­ne­bu­nit pe „ac­to­rul“
Nero, apla­u­zele pot de­forma ca­bo­ti­nis­mul ori­că­rui om
ur­cat pe o scenă, apla­u­zele pot să ucidă cio­rile şi să stâr­
pească şoa­re­cii (Mao) – dar apla­u­zele po­li­tice pot naşte şi
ma­rii ti­rani. Cu­vân­tul de sus, ros­tit peste ca­pe­tele aple­
cate ce apla­udă, poate naşte ori­când şi la ori­cine o stare
de pa­ra­noia.
(Blaga: „Ce­lula ner­voasă a po­e­ţi­lor şi ti­ra­ni­lor nu re­
zistă la lin­gu­şiri şi la­ude.“)

*
Ich fürchte mich nicht vor dem
Tod, aber vor dem Sterben.1
MARTIN BUBER

„Răb­da­rea în­de­lungă, îmi spune Mo­şul, de cele mai

multe ori, se de­gra­dează ase­meni ura­ni­u­lui ce ajunge
plumb.“ Dar există şi ca­zuri în is­to­rie (ro­bia ba­bi­lo­ni­
ană, ca­ta­com­bele pri­mi­lor creş­tini, ile­ga­li­ta­tea de sub­sol
a so­ci­a­liş­ti­lor ro­man­tici), când răb­da­rea foarte lungă se
1
Nu mă tem de moarte, ci de a muri (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 305

trans­formă într‑un fel de spe­ranţă pură, în sine: nu în

ceva, sau în ci­neva, sau cumva – ci spe­ranţa sim­plă că
acest ni­mic ha­o­tic va avea cândva un sfâr­şit.
Ci­tesc un­deva că ve­chii mo­guli (cu­ce­ri­to­rii In­diei)
con­dam­nau pe cei con­si­de­raţi de ei le­neşi, laşi sau in­di­
fe­renţi să me­argă să sape for­ţat la „kurgane“, mor­min­
tele co­lec­tive ale ero­i­lor.
Poate că pa­si­u­nea pen­tru lec­turi is­to­rice, pe care o simt
ca o mo­limă răs­pân­dită prin­tre foş­tii căr­tu­rari ai fos­te­lor
clase so­ci­ale, nu este de­cât in­stinc­tiva ne­voie de a ne trans­
forma – um­blând la kurganele is­to­riei – lunga răb­dare
într‑o formă de spe­ranţă care să poată în­lo­cui daimonul
dis­pa­ri­ţiei fără urmă, prin mu­rire şi nu prin Moarte.
*
Nous vivons dans la peur, et c’est
ainsi que nous ne vivons pas! 1
BUDDHA

Me­mo­ria şterge cu şmir­ghel orele, zi­lele, anii în care

am trăit în teamă, cu frică, spre groază.
Spre de­o­se­bire de ga­zelă – care, la nu­mai trei mi­nute
după ce a scă­pat de ghea­rele cum­plite ale unui ghe­pard,
este în stare să pască li­niş­tită, fi­indcă a ui­tat com­plet frica
prin care a tre­cut – noi, oa­me­nii, po­se­dăm un sis­tem
on­to­lo­gic în care frica lu­crează, prin ra­di­a­ţii, timp de
mai mulţi ani, chiar şi după ce ca­uza ei a dis­pă­rut şi din
me­mo­rie şi din is­to­rie.
Or, nu pot simţi, trăi, iubi, mânca etc., cât timp simt
ghea­rele fricei. Li­ber­ta­tea mea nu este de­cât ab­senţa
fricei, ig­no­ra­rea sau ui­ta­rea ei. Dar, ori­cât o şterg sau o
1
Trăim în teamă şi deci nu trăim! (fr.).
306 ION D. SÎRBU

ard din me­mo­rie, frica îmi re­vine în vise; me­reu şi me­

reu mă în­torc la cli­pele în care – odată cu pri­mi­rea oche­
la­ri­lor negri şi lu­a­rea cu­re­lei de la pan­ta­loni – am re­a­li­zat
că pier­de­rea li­ber­tă­ţii poate fi mai groaz­nică de­cât ju­
pui­rea de viu sau ghi­lo­ti­na­rea pu­blică.
*
Evo­luăm spre o nouă spe­cie de ho­mi­ni­eni? Este po­si­bil
ca o so­ci­e­tate, or­ga­ni­zată mi­li­tar, dis­pu­nând de toate in­
dus­tri­ile şi în­treaga mass‑me­dia, să poată, de‑a lun­gul a
nu­mai două‑trei ge­ne­ra­ţii, să schimbe struc­tu­rile di­na­
mice, de esenţă, ale na­tu­rii umane? Alte in­stincte, alte
afecte, alte ca­te­go­rii de gân­dire, alte vise şi spe­ranţe?…
Altă bază, năs­cută şi în­tre­ţi­nută de altă su­pra­struc­tură?
Re­fuz să cred. Trăim o epocă în care ni se am­pu­tează
în­tre­gul: dar, pe din­lă­un­tru, con­ti­nuă să existe, să ne doară
amin­ti­rea sau ideea în­tre­gu­lui ini­ţial.
Ci­vi­li­za­ţia noas­tră e o formă de or­bire în etape. Alt
spa­ţiu, alt timp, alte mo­duri de ori­en­tare, va­lo­ri­fi­care,
gân­dire. Îna­in­tăm, bâj­bâ­ind spre pro­priul nos­tru tre­cut.
Or­bul Bor­ges crede că lipsa de li­ber­tate – pen­tru un om
sau un po­por – este un fel de or­bire a întregei sale fi­inţe.
Dar… tot el o spune, nu­mai or­bii ştiu cu ade­vă­rat ce este
lu­mina şi cum ea nu poate fi în­lo­cu­ită cu ni­mic.
*
Omul bi­zan­tin, crede Mo­şul, din mo­tive de cru­zime a
stă­pâ­ni­ri­lor şi bar­ba­ri­lor nă­vă­li­tori, ca şi po­poa­rele bi­zan­
ti­ni­zate, are acest de­fect sau această ca­li­tate, de a pu­tea trăi
şi fără de spe­ranţă.
Un „mai rău“, în­lo­cu­ind un rău, lasă şi ur­maşi: tot ce e
rău de­vine obi­cei, lege sau prin­ci­piu (de pace sau răz­boi).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 307

Un ba­zi­leu ucide în­treaga fa­mi­lie a an­te­ce­so­ru­lui său, îşi

pro­mo­vează pro­pria fa­mi­lie şi în­cepe să je­fu­iască. Din
toate păr­ţile nă­vă­lesc bar­bari săl­ba­teci şi flă­mânzi, sunt
ne­cru­ţă­tori şi mulţi. Nu se mai ter­mină. Şi asta du­rează
o mie de ani.
Spe­ranţa e o ere­zie evre­iască, prost tra­dusă în creş­ti­
nism. Vi­aţa de din­colo a tre­buit să fie in­ven­tată, fi­indcă
cea de aici de mult nu mai avea niciun sens. Adam nu avea
mamă, nu avea în poa­lele cui plânge. A fost in­ven­tată
Ma­ria, Ma­ica Pre­cista, cea care pri­meşte tru­pul co­bo­rât
de pe cruce al Fi­u­lui ei, pri­mul de­ţi­nut po­li­tic din is­to­rie.
*
Nu acuz ideea de Re­vo­lu­ţie: dar con­stat că nu­mai ide­
ile re­vo­lu­ţi­i­lor în­frânte au su­pra­vie­ţuit. (Dózsa1, Re­vo­lu­
ţia Fran­ceză, Ho­rea, 1848 etc.) Re­vo­lu­ţi­ile în­vin­gă­toare
se trans­formă în re­gim, şi acest re­gim de­vine mai con­ser­
va­tor şi mai re­ac­ţionar de­cât a fost mo­nar­hia răs­tur­nată.
Ceea ce con­si­der eu a fi eroa­rea fun­da­men­tală a re­gi­
mu­lui in­sta­lat la noi con­stă în to­tala ig­no­rare a poporu­
lui, a va­lo­ri­lor fun­da­men­tale (ade­văr, jus­ti­ţie, li­ber­tate,
so­li­da­ri­tate) şi, mai ales, ha­o­tica ad­mi­nis­trare a pu­te­rii.
Nu am stu­diat şi nu ştim ce efecte, bune sau rele, are un
fo­to­liu asu­pra unei na­turi me­di­o­cre sau con­fuze, agra­
mate sau cu doc­to­rat – îi acor­dăm to­tuşi pu­teri de­ci­
zionale uri­aşe. Pu­te­rea e un drog, o be­ţie, un fil­tru ma­gic?
Sau iro­nia ri­di­că­rii în slavă a unui Pă­cală ce nici a flu­iera
co­rect nu e în stare.
1
Gheorghe Doja (cca 1470–1514), mic nobil secui din Tran­
silvania, conducătorul răscoalei ţărăneşti din anul 1514, care‑i
poartă numele, împotriva latifundiarilor maghiari.
308 ION D. SÎRBU

Pe vre­mea sta­li­nis­mu­lui bu­bu­i­tor, con­si­de­ram ca fi­ind

ca­rac­te­ris­tice ur­mă­toa­rele stări ale pu­te­rii in­sta­late: sta­rea
de somnambulie în cru­zime şi ab­surd; sta­rea de dog­ma­
tism ma­ni­heic; sta­rea de in­to­le­ranţă şi ură ba­zată pe di­fe­
riţi idoli răi (im­pe­ri­a­lism, na­ţiona­lism, fas­cism etc.).
„Dar, pen­tru soarta poporu­lui nos­tru, acum, îmi
spune Som­mer, are o mai mare im­por­tanţă de­cât re­vo­lu­
ţia teh­nico‑şti­in­ţi­fică fap­tul că Sul­tana Validé a în­vă­ţat să
se is­că­lească, mai mult, să dea cu pum­nul în masă, mai
mult, să se în­crunte şi să fie ca­te­go­rică la ple­na­rele oa­me­
ni­lor de şti­inţă şi cul­tură. Pu­te­rea vine cu scu­tul atot­cu­
noaş­te­rii şi cu su­liţa sus­pi­ci­u­nii de­fen­sive.“
*
Chiar şi cel mai mic şef, în sfera sa de ac­ti­vi­tate, de­vine
cha­ris­ma­tic, pa­ter­na­list, pa­tro­nal şi, până la urmă, ti­ran
(preot, rege şi pro­fet). Poate mişca mun­ţii, în­toarce apele,
ră­suci, cu un sin­gur cu­vânt al său, toate con­şti­in­ţele. Dar,
la­tini fi­ind, într‑o baltă sla­vonă, ne doare în cot de vi­i­tor.
Ştim că mâine nu e de­cât un azi câr­pit sau cio­pâr­ţit.
Re­be­li­u­nile noas­tre nu au fă­cut mai ni­mic rău. Zi­a­
riş­ti­lor şi is­to­ri­ci­lor (prin de­for­ma­ţie oc­ci­den­tală) le
place is­to­ria fă­cută cu sânge, ba­ri­cade şi spân­zu­ră­tori. Ei
ig­noră de­o­cam­dată că uri­a­şele ma­ree de in­di­fe­renţă, pa­
si­vi­tate, le­tar­gie (prin lene, chiul, min­ciuni şi mică ho­ţie)
au fost cele care au dus la descura­ja­rea im­pe­ri­i­lor ocu­
pante. Sta­rea re­tro­gradă a eco­no­miei din URSS nu este
re­zul­ta­tul pre­si­u­ni­lor ca­pi­ta­liste (aces­tea au fă­cut tot
po­si­bi­lul să ajute şi să mo­der­ni­zeze in­dus­tria, teh­nica şi
ar­ma­tele ad­verse), ci mai de­grabă con­se­cinţa ace­lui oblo­­
mo­vism po­li­tic care, ca formă de apă­rare şi atac, în­cepe cu:
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 309

„Nu are rost, nu se poate în­drepta ni­mic, să ne descurcăm

sin­guri, merge şi aşa etc.“
Să­ră­cia e ur­ma­rea su­pu­ne­rii şi scla­va­ju­lui. Ea e ca
ceaţa. Nu poate fi nici bă­tută şi nici com­bă­tută. Pu­te­rea
e ne­pu­tin­cioasă, fi­indcă e atot­pu­ter­nică.
*
Un tâ­năr das­căl îmi spune: „Ele­vii şi stu­den­ţii sunt
con­si­de­raţi ca nişte sti­cle goale în care con­du­ce­rea toarnă
ce vrea ea, cât vrea El. Dă­scă­li­mea mi­li­ta­ri­zată ar fi pâl­nia
prin care se ope­rează um­ple­rea sti­cle­lor goale. Me­mo­ria a
fost de­cla­rată func­ţie psi­ho­lo­gică fun­da­men­tală (ima­gi­
na­ţia, in­te­li­genţa, cu­ri­o­zi­ta­tea fi­ind com­bă­tute şi anu­
late), to­ci­la­rii ro­boţi au de­ve­nit mo­dele de frun­taşi la
în­vă­ţă­tură, pro­fe­so­rii au co­bo­rât de mult sub ni­ve­lul cel
mai pe­ni­bil al me­di­o­cri­tă­ţii laşe şi per­verse. Ma­te­ma­tica
şi Fi­zica sunt fo­lo­site ca un fel de la­tină idiotizantă a unui
nou ev me­diu sco­las­tic, in­to­le­rant şi dog­ma­tic.
Dintr‑o clasă de 100 de elevi, doar 5 au real ta­lent
ma­te­ma­tic, alţi 10 sau 15 ze­loşi îi ur­mează, to­cind par­ti­
cu­lar şi pe brânci – iar re­stul îi imită, mi­mând în­ţe­le­
gerea, în­vă­ţând pe din­a­fară sute de pro­bleme inu­tile,
trăind cu spaima de exa­mene, teste, trepte, ad­mi­teri.
Li­te­ra­tura se face în aşa fel, în­cât niciun elev să nu
mai do­rească să re­ci­tească ceea ce i‑a fost pre­dat sil­nic de
la ca­te­dră. Ex­pe­ri­enţa so­ci­ală şi mo­rală a cla­sei se re­duce
la cu­noaş­te­rea di­rectă a func­ţi­o­nă­rii mi­tei, re­la­ţi­i­lor şi
co­rup­ţiei ce pla­nează peste «lupta în clasă». La 16 ani,
există elevi care ha­bar nu au care e di­fe­renţa în­tre in­stinct
şi in­te­li­genţă, în schimb ştiu pre­cis cât costă o notă de
tre­cere si­gură la treaptă sau ad­mi­tere.“
310 ION D. SÎRBU

*
Pofta de ajun­gere la pu­tere, pofta de fo­lo­sire a pu­te­rii,
pofta de a ră­mâne, cu orice preţ, la pu­tere. (Nu există
po­si­bi­li­tate de re­în­toar­cere sau răz­gân­dire: doar de că­
dere de sus, prin ru­pe­rea gâ­tu­lui.)
Nu am în­tâl­nit, de‑a lun­gul întregei mele vieţi (nici
chiar prin­tre pen­siona­rii de acum, foşti ac­ti­vişti, se­cre­
tari, co­lo­nei al­baştri, pe vre­muri), unul care să în­cerce,
mă­car în gând, un sen­ti­ment de că­inţă pen­tru gre­şe­lile
co­mise. Nici mila de po­por şi nici dra­gos­tea de se­men
nu apar. Apare însă în­ju­ră­tura îm­po­triva ce­lor care as­
tăzi con­ti­nuă exact ceea ce au în­ce­put ei.
Un în­ce­put de amne­zie li­rică se pro­fi­lează la ori­zont:
„Ehe, pe vre­mea noas­tră aşa ceva nu era po­si­bil.“ Epoca
cio­că­na­ri­lor Dej şi a con­si­li­e­ri­lor so­vi­e­tici le apare mul­
tor în­vinşi ai vic­to­riei ca fi­ind au­re­o­lată de pâine, carne,
or­dine şi dis­ci­plină. Dacă mâine vor sosi nişte tancuri
pri­e­tene, eli­be­ra­toare, pri­mii care îi vor primi cu flori
vor fi aceşti to­va­răşi de drum, din de­ce­ni­ile doi şi trei.
*
Markion1: „Dum­ne­zeu nu a fă­cut lu­mea – el vine de
un­deva din afara lu­mii ca un sal­va­tor cu­prins de milă.“
Theos allótrios? 2 Der fremde Gott?3
1
Markion sau Marcion din Sinope (cca 85–160), teolog grec,
unul dintre cei mai importanţi eretici ai creştinismului timpuriu.
După Markion, există doi Dumnezei: un „Dumnezeu inferior“,
imperfect, al Vechiului Testament, care se mânie şi se răzbună (con‑
form „legii talionului“), şi un „Dumnezeu superior“, al Noului
Testament, perfect, Tatăl lui Iisus Hristos, un Dumnezeu al iubirii,
milei şi iertării.
2
Zeul schimbător (gr.).
3
Vezi supra, nota 1, p. 172 (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 311

Ci­tind o is­to­rie a ere­zi­i­lor Evu­lui Me­diu creş­tin1

(Gh[eorghe] Vlă­du­ţescu), con­stat cu ui­mire (dar şi cu
bucurie) că aprob şi ader, pe rând, afec­tiv şi men­tal, la
fi­e­care din ere­zi­ile ui­tate. Las’ că le con­si­der, din punct
de ve­dere fi­lo­so­fic, mai lo­gice şi mai uma­niste de­cât
co­dul de dogme ce s‑a im­pus în bi­se­ri­cile ofi­ci­ale. Creş­
ti­nis­mul meu e pri­mi­tiv, pă­gân şi ere­tic – dar li­be­ra­tor şi
an­ti­dog­ma­tic (an­ti­sta­tal).
To­tuşi, gân­dul că nu sun­tem cre­a­turi, că lu­mea asta
nu este opera unui Pan­to­cra­tor, că El, nu­mai din milă,
în­tâm­plă­tor, vine în aju­to­rul nos­tru, mă um­ple de frică
şi de dez­nă­dejde…
Fi­indcă… fi­indcă un Dum­ne­zeu care nu ne este Tată,
tot din milă, ar tre­bui să ne lase să pie­rim noi, oa­me­nii, –
sal­vând ast­fel lu­mea, ani­ma­lele, co­pa­cii, văz­du­hul.
*
Sun­tem un po­por scep­tic: mi­nu­nile la noi rar ţin mai
mult de trei zile, în schimb, săr­bă­to­ri­rile pro­stiei du­rează
câte un se­col.
Au loc di­so­ci­eri pa­ra­do­xale în gân­di­rea oa­me­ni­lor. De
pildă, eroul meu Mar­cus Win­ter afirmă: „Răz­bo­iul aduce
o schim­b are, re­vo­l u­ţ i­i le nu aduc de­c ât schim­b ări.“
(Schim­bă­rile ne­fi­ind de­cât sim­ple va­ri­a­ţi­uni pe ace­eaşi
temă a pu­te­rii.) Evo­luăm în cerc, din zece în zece ani, ne
în­toar­cem exact la lo­zin­cile cu care am ple­cat la drum.
Pe parcurs, pro­fi­tând de im­po­tenţa spi­ri­tu­lui mo­ral sau
mo­ra­li­za­tor, cla­sele şi cas­tele so­ci­ale se re­fac, mo­rala ba­nu­­
lui şi ma­fia co­rup­ţiei se lăr­geşte, apar să­ra­cii şi bo­ga­ţii,
1
Este vorba de Ereziile evului mediu creştin, Bucureşti, Edi­
tura Enciclopedică, 1974.
312 ION D. SÎRBU

cei slabi şi cei pu­ter­nici: „Cei slabi, care nu pot schimba

ni­mic şi pe ni­meni – şi cei pu­ter­nici, pe care ni­meni şi
ni­mic nu‑i poate schimba.“ Toate aces­tea, sub ploaia
mu­so­nică a de­cre­te­lor şi re­for­me­lor ce anunţă, me­reu şi
me­reu, noi re­forme, noi schim­bări, noi re­vo­lu­ţii în ceea
ce pri­veşte noul.
Nu­mai Spi­ri­tul cu­noaşte taina mer­su­lui în sus şi îna­
inte: nu­mai Spi­ri­tul neagă le­gile en­tro­piei, nu­mai el se îm­
bo­gă­ţeşte cu cât e chel­tuit mai mult şi mai ge­ne­ros: ma­te­ria
se mişcă în cerc, se chel­tu­ieşte în sine şi re­pede, chiar şi
atunci când ma­te­ri­a­liş­tii săi po­se­sori au o bu­solă ide­o­lo­
gică, o stea po­lară şi chiar un Cârmaciu om­ni­sci­ent.
*
An­tro­po­mor­fis­mul de­sig­nu­lui de tip vechi. Napocos:
„Când vor ajunge in­gi­ne­rii noştri să în­ţe­leagă, de pildă,
că ber­be­cele ro­man spăr­gea zi­dul duş­man fi­indcă avea
forma ca­pu­lui de ber­bece (eu în­sumi fi­ind con­vins că
dacă ar fi fost o sim­plă bilă nu fă­cea ace­eaşi treabă), când,
ace­iaşi in­gi­neri vor com­para, es­te­tic şi mo­ral, o lo­co­
mo­tivă cu aburi (bă­trână, umană, caldă, pri­e­te­noasă,
mo­destă şi ren­ta­bilă) cu o ra­chetă plurifocosată – atunci,
poate, ci­vi­li­za­ţia noas­tră se va um­ple de frică. Forma
unel­te­lor noas­tre nu are voie să treacă din­colo de li­mi­tele
na­tu­rii vii: ro­bo­tul care sea­mănă cu un om e în­gro­zi­tor,
dar nu apo­ca­lip­tic: dar un ro­bot ananthropos, ca­pa­bil să
fa­brice alţi ro­boţi, mi se pare un coş­mar S.F. din care
până şi dia­vo­lu­lui îi vine să fugă în­gro­zit.“
Si­rena de la mină („duda“), din co­pi­lă­ria mea, suna ca
un ani­mal blând, ni­ţel spe­riat: si­re­nele de alarmă an­ti­a­e­ri­
ană nu mai aveau ni­mic uman în ele: apar­ţi­neau mor­ţii.
Ca şi şu­ie­ra­tul la de­co­lare al tur­bo­re­ac­toa­re­lor.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 313

*
Bă­trâ­nul pen­sionar cu care fac coadă la varză (şi de
obi­cei dis­cut fot­bal, frig, foame), din se­nin, îmi co­mu­
nică o con­clu­zie a sa, de tac­tică ide­o­lo­gică:
„La în­ce­put s‑a zis: «Cine nu e cu noi, e îm­po­triva
noas­tră!» Apoi a apă­rut co­rec­tura Kádár1 a sta­li­nis­mu­lui:
«Cine nu e îm­po­triva noas­tră, este cu noi!» Acum, tare
mă tem, îmi zice bă­trâ­nul pro­fe­sor, că sun­tem în curs de
a re­a­liza: «Cine nu e cu noi şi nici îm­po­triva noas­tră, fi­
ind cu noi, deci îm­po­triva noas­tră – aceia sun­tem noi,
care nu mai sun­tem nici­cum!»“
Are drep­tate. În se­co­lul vi­i­tor, după cel de‑al XV‑lea
Con­gres, se va spune cu si­gu­ranţă aşa: „Cine a fost îm­
po­triva noas­tră, a fost cu noi!“
*
În ve­chiul sat ru­sesc, pra­vo­slav­nic, era obi­ce­iul să i se
ceară pre­ot­u­lui o hâr­tie pe care el să scrie cum că Ivan,
mor­tul, a fost în via­ţă un bun creş­tin, mi­los, bi­se­ri­cos –
chiar dacă acesta fu­sese un po­se­dat al ră­ul­ui. Exista pri­mi­
tiva cre­dinţă că fi­ec­ are din noi avem în cer un do­sar (de
ca­dre – am zice acum), acesta e foarte im­por­tant – dar, din
fe­ri­cire, există po­si­bi­li­tăţi să se scoată din el anu­mite foi cu
pă­cate, înlocuindu‑se cu alte foi pline de re­co­man­dări po­
zi­tive. (O formă mult mai sub­tilă de „in­dul­genţă“.)
1
Kádár János, născut Czermanik János (1912–1989), pre‑
mier al Ungariei (1956–1958, 1961–1965) şi prim‑secretar al
Partidului Comunist Ungar (1956–1988). Intrat în conflict cu
staliniştii, în 1950 a fost exclus din Partidul Comunist şi întemni‑
ţat (1951–1953). A făcut parte din guvernul lui Imre Nagy, iar
după ce Uniunea Sovietică a invadat Ungaria a format un nou
guvern şi a înăbuşit revolta populară.
314 ION D. SÎRBU

Con­si­der că do­sa­rul meu po­li­tic (sau cel pe­nal, sau

cel pro­fe­sional, sau cel de scri­i­tor) con­sti­tuie tot ce poate
fi mai mis­tic şi mai me­ta­fi­zic în via­ţa mea, atât de mes­
chină şi de ma­te­ri­a­list‑is­to­rică. Nu ştiu unde este, cine‑l
scrie, ce se scrie acolo, cu ce cer­neală. Nu ştiu cine mă
ju­decă, ha­bar nu am ce soartă îmi mai pre­gă­tesc aceste
do­sare ale ne­e­sen­ţi­a­lu­lui din mine.
Într‑un even­tual vi­i­tor apo­ca­lips, tre­buie să‑mi în­
chi­pui că în­ge­rii drep­tă­ţii care vor sosi, în pri­mul rând
vor cere să vadă, apoi să dea foc în pi­eţe, de‑a valma,
tu­tu­ror do­sa­re­lor noas­tre. Acolo, în ziua din urmă a lu­
mii, do­sa­rul meu va arde ală­turi de do­sa­rul an­che­ta­to­ri­
lor şi tur­nă­to­ri­lor mei.
*
Nu­mă­rul ce­lor care iau cu­vân­tul la şe­dinţe (ex­cep­tând
func­ţiona­rii din apa­rat) şi vor­besc din pro­prie „con­vin­
gere“ sau pro­prie ini­ţi­a­tivă di­plo­ma­tică nu atinge nici
unu la sută din popu­la­ţie. Mi se pare că nu­mă­rul aces­
tora e sen­si­bil egal cu cel al ce­tă­ţe­ni­lor care, la alte şe­
dinţe, eroic, se ri­dică şi cri­tică di­rect şi cu­ra­jos ac­tu­ala
situa­ţie din ţară.
Imensa ma­jo­ri­tate a ceea ce nu­mim po­por (în care s‑a
di­zol­vat şi con­to­pit aproape to­tal orice dis­tanţă din­tre sat
şi oraş, mun­ci­tor şi in­te­lec­tual, mem­bru sau ne­mem­bru
de par­tid) s‑a trans­for­mat într‑o masă ine­rtă, sur­do­mută,
având to­tuşi o for­mi­da­bilă uni­tate şi o sub‑con­şti­inţă
ba­zată pe in­stinc­tul de con­ser­vare a Fi­in­ţei (şi nu a vie­ţii
sau ethniei), dar care, cu dis­pe­rare, speră că „ceva,
cândva, cumva, va pune ca­păt la tot ce e fals şi min­ci­nos
în ceea ce este!“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 315

Ni­meni nu mai crede şi nu mai aş­teaptă o altă lume

sau o altă or­dine: se vor­beşte peste tot de o re­pa­rare din
mers a aces­tei ma­şini (fără frână, fără mar­şa­rier, cu şo­fer
ne­schim­ba­bil), prin care s‑a de­cla­rat munca drept sin­gu­rul
scop al omu­lui, de­ve­nit ma­te­rie primă, ief­tină şi gra­tu­ită.
*
A tre­buit să în­văţ a face di­fe­renţa în­tre du­rere şi su­fe­
rinţă. Du­re­rea apar­ţine vie­ţii in­di­vi­du­ale – su­fe­rinţa
apar­ţine is­to­riei. Mai mult: eu cred că su­fe­rinţa este ma­te­
ria primă a is­to­riei, fi­indcă, tot mai des, ci­tesc că „ru­şii îşi
te­za­u­ri­zează su­fe­rin­ţele“ (ca şi cre­dinţa, şi re­li­gi­o­zi­ta­tea
lor) şi că is­to­ria lor nu ar fi alt­ceva de­cât „o ecumenizare
a su­fe­rin­ţei“.
Foa­mea şi fri­gul apar­ţin de ca­pi­to­lul „du­reri“: ro­bia,
dis­pe­ra­rea, ru­şi­nea, ne­pu­tinţa, le­tar­gia, accidia etc… sunt
ca­pi­tole ale is­to­riei, ca ecumenizare a su­fe­rin­ţei.
Când îmi simt apropiindu‑se in­farc­tul, îmi trece şi
foa­mea şi nici fri­gul nu‑l mai simt. Nu noi sun­tem bol­
navi, Is­to­ria e bol­navă; noi sun­tem doar ce­lu­lele încă vii
şi du­re­roase ale unei su­b­lime Fi­inţe bi­ciu­ite, cru­ci­fi­cate,
în­gro­pate de vii.
*
Nu mai sunt nici pro­fe­sor, nici ga­ze­tar – acum, la sfâr­
şi­tul vie­ţii, îmi dau seama că nu am nicio spe­ci­al­i­tate. Mă
pri­cep, cum zice Limpi, „la toate câte ni­mic.“ În ti­ne­reţe,
spe­ram să ating „soa­rele cu pi­cioa­rele – şi luna cu mâna“.
Sunt un sim­plu bra­co­nier în gră­dina bu­nu­lui Dum­ne­zeu
şi în­cerc, fără arme, curse în laţ, să prind cu­vinte şi idei,
nu cu in­ten­ţia de a le ucide sau în­chide, ci cu bucuria de a
simţi că ele există, zboară, tră­iesc, in­di­fe­rent de do­sa­rele
noas­tre sau de tra­ta­ti­vele de la Ge­neva sau Hel­sinki.
316 ION D. SÎRBU

Nu am au­to­ri­za­ţie de vâ­nă­tor, nici nu am ne­voie.

Vâ­nez pe as­cuns, noap­tea, în­cer­când să uit că eu în­sumi
nu sunt de­cât un sim­plu verb ce se vi­sează idee: şi că
sunt prada si­gură a Ma­re­lui Vâ­nă­tor…
Dar nu este ex­clus ca de mulţi ani să exist în palma
Lui, sub atenta sa pri­vire, ca un gân­dac în­tors pe spate,
ca un sca­tiu prins în laţ: ca un în­ger sau drac ce şi‑a pier­
dut me­mo­ria şi ari­pile şi acum nu mai cu­noaşte dru­mul
în­a­poi, tră­ieşte din pro­pria milă, aşteptându‑şi rân­dul
la ghi­lo­tină.
*
Evreii neagă is­to­ria: „Este un timp pier­dut“, spun ei.
(Ci­tesc, în Elie Wi­e­sel1, ur­mă­toa­rea te­ri­bilă de­cla­ra­ţie:
„Dacă is­to­ria s‑a pu­tut lipsi de noi, şi noi ne vom pu­tea
lipsi de is­to­rie!“)
Ol­te­nii mei din Isarlâk – chiar sub masa la care fac
uz şi abuz de vi­teji, vo­ie­vozi, ţară şi veac – îmi ser­vesc
zeci de dis­crete, dar evi­dente do­vezi că un boi­cot ta­cit al
is­to­riei există şi func­ţi­o­nează efi­cace şi con­ti­nuu.
Fi­lo­so­fia noas­tră – ar zice Napocos, dacă ar mai fi în
via­ţă – „este prin ex­ce­lenţă an­ti­is­to­rică, re­li­gia noas­tră e
an­ti­dog­ma­tică, po­li­tica noas­tră e fun­ciar antiideologică“.
Oc­ci­den­tul, edu­cat is­to­ric de zia­re – şi zi­a­rele se hră­
nesc doar din eve­ni­mente, con­flicte, an­ta­go­nisme pe
faţă – nu poate în­ţe­lege o tac­tică de lungă du­rată ce se
ba­zează pe re­tra­ge­rea din tim­pul is­to­ric.
1
Elie (Eliezer) Wiesel (n. 1928, Sighetu Marmaţiei), scriitor,
eseist, ziarist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor
omului, supravieţuitor al holocaustului. Premiul Nobel pentru
pace (1986), membru al Academiei Americane de Artă şi Lite­
ratură (1996), membru de onoare al Academiei Române (2001).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 317

Dacă la evreii vechi, is­to­ria era într‑ade­văr un timp

pier­dut, la po­poa­rele mici de as­tăzi, is­to­ria este un lux ne­
per­mis, o ri­sipă inu­tilă şi ris­cantă de ener­gie şi soartă. E
ora la care, re­traşi în co­chi­lie, vi­săm re­clă­di­rea Ierusalimului
nos­tru, dar până atunci aş­tep­tăm să ve­dem, izbindu‑se
cap în cap, cele două mari pu­teri: ele ne‑au fu­rat mica is­
to­rie – acum e rân­dul lor să‑şi facă ma­rea lor is­to­rie.
(Dar nu o fac: fi­ec­ are ar dori ca un mic po­por, do­
ri­tor de li­ber­tate şi in­de­pen­denţă, să­tul şi de ca­pi­ta­lism
şi de co­mu­nism, să le facă jo­cul, ridicându‑se la luptă:
ce este Ni­ca­ra­gua, Cuba, Cam­bo­dgia: Un­ga­ria, Ce­ho­
slo­va­cia, Po­lo­nia?… Am fă­cut o grevă în la­găr, ea a
eşuat – după aceea am fost obli­gaţi să ne mân­căm ar­
pa­ca­şul în ge­nunchi. Dar, cul­mea, ne‑am dat seama că
şi paz­ni­cii noştri, şi mi­nis­te­rul din Ca­pi­tală, chiar şi ru­
şii din Krem­lin, tot în ge­nunchi îşi con­su­mau ar­pa­ca­şul
post­re­vo­lu­ţionar.)
*
Am ars toate pun­ţile spre în­a­poi, îna­inte nu ve­dem
mai ni­mic. Am trân­tit o mul­ţime de uşi, ne­lă­sând loc de
„bună‑ziua“ nici la cei mai vechi pri­et­eni ai poporu­lui şi
is­to­riei noas­tre. În­chi­dem gea­mu­rile, astu­păm hor­nul. Ne
pu­nem vată în urechi, oche­lari de cal, ne coa­sem şi gura şi
vaiul‑vaiului fun­du­lui nos­tru. Ne faraonim, înţigă­nin­
du‑ne, şi ne albanizăm cu fer­voare şi vi­teză fan­tas­tică.
Ne adre­săm poporu­lui ca unei na­ţi­uni, bazându‑ne pe
o so­ci­e­tate care, de fapt, e nu­mai un Stat. Dar şi în acest
Stat, par­ti­dul e stat în stat, ar­mata şi mi­li­ţia sunt stat în stat,
bi­ro­cra­ţia şi no­men­cla­tura sunt stat în stat. Deci, e cât
se poate de nor­mal ca Sta­tul, aşa cum este, să fi de­ve­nit
duş­ma­nul nu­mă­rul unu al Sta­tu­lui, aşa cum ar fi tre­buit
(şi ar fi pu­tut) să fie.
318 ION D. SÎRBU

Cei care ar tre­bui să‑l ser­vească cel mai bine sunt şi cei
care îl sub­mi­nează, minţindu‑l, furându‑l, trădân­du‑l.
Necunoscându‑l cum este, con­ti­nu­ând să tră­iască vi­
sând, vor­bind şi ţi­pând cu ade­vă­rat doar în somn.
*
Nu ni se po­tri­veşte niciun mo­del ex­tern de ci­vi­li­za­ţie:
nici cel so­vi­e­tic, nici cel ame­ri­can: nici cel ni­pon sau
german. Ar fi tre­buit să fim lă­saţi să creş­tem or­ga­nic, din­
lă­un­trul nos­tru. Cred că schema de bază, ar­he­ti­pal‑se­mi­
nală, a fi­in­ţei noas­tre se gă­sea un­deva în du­hul ve­chi­u­lui
sat va­lah: care sat, mu­rind cu zile, ne‑a lă­sat de iz­be­lişte,
la mij­loc de drum, în­tre pre­is­to­rie şi elec­tro­nică. Nu
avem un pat­tern1, creş­tem şi des­creş­tem aiu­rea, după legi
ha­o­tice, ste­jari în ghi­vece, lupi în se­mi­nare mar­xiste, in­
gi­neri că­u­tând pe­trol şi oţel şi ne­gă­sind de­cât ci­mi­tire de
folc­lor şi limbă.
„Ne tre­buie, zic co­mu­niş­tii, de­ve­niţi iar ile­ga­lişti, ne
tre­buie un om de tip nou (vai, ce vechi e vi­sul acesta!)
care să fie, într‑o sin­gură per­soană, şi cin­stit, şi deş­tept,
şi foarte pri­ce­put.“
Ne tre­buie un Dum­ne­zeu, în trei per­soane, ad­mit şi
re­cu­nosc: dar care să nu ne mai fie in­di­cat „de sus“ sau „din
Krem­lin“: şi care să nu vină mâ­nios, că­lare pe un tanc,
într‑o mână cu un pis­tol şi în cea­laltă mână cu o bro­şură
obli­ga­to­rie.
*
În ca­drul unor symposioane („Ra­muri“, 15 noiembrie
1985)2, am avut re­ve­la­ţia şi spaima con­sta­tând că avem
1
Tipar, model (engl.).
2
Este vorba de „Colocviile de critică ale revistei «Ramuri»“,
Craiova, 14–16 noiembrie 1985.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 319

un nu­măr dis­pro­por­ţionat de mare de po­eţi şi cri­tici, faţă

de câţi pro­za­tori şi dra­ma­turgi ti­neri can­di­dau la veş­
ni­cie. De fi­lo­sofi, să nici nu vor­bim – spe­cia asta de rara
avis, acum, a dis­pă­rut com­plet. Eu cred to­tuşi că, prin
com­pen­sa­ţie, ne­voia as­cunsă după re­li­gie şi fi­lo­so­fare al­
că­tu­ieşte ca­uza aces­tei fan­tas­tice pro­li­fe­rări de ver­si­fi­ca­
tori, cri­tici, ese­işti li­te­rari. Le‑am şi spus acest lu­cru:
„Ier­taţi‑mă, ca un bă­trân şi ra­tat pro­fe­sor de fi­lo­so­
fie, am acum, la acest symposion de po­e­zie, im­pre­sia că
asist la un fan­tas­tic bal mas­cat, în care, sub di­fe­rite tra­
ves­ti­uri li­rice sau cri­tice, limba li­te­rară îşi sa­tis­face de
fapt, prin şi­re­te­nie şi ca­mu­flaj, ne­voia de fi­lo­so­fie şi de
cre­dinţă. De lu­ci­di­tate şi spe­ranţă. Când ade­vă­rul nu
poate fi ros­tit, el se tra­ves­teşte – şi, iată‑ne la o dyonissie
săl­ba­tecă, bo­gată, ame­ţi­toare, de măşti ale lui, sub formă
de ver­suri, din care nici 10 la sută nu sunt po­e­zie‑artă, ci
doar exer­ci­ţii de limbă, sim­pla gim­nas­tică de seară, din
tu­nel, prin care ne men­ţi­nem con­di­ţia fi­zică, în ve­de­rea
mun­ci­lor ce ne aş­teaptă după ce se va ter­mina tu­ne­lul
sau noap­tea.“
*
Augustaliile la ro­mani erau săr­bă­tori în care pre­o­
ţii‑augustali aveau sar­cina să‑l pro­slă­vească pe îm­pă­rat.
Îm­pă­ra­tul, în această epocă, era obli­gat să ofere, cu
oca­zia augustaliilor, pâine şi jocuri poporu­lui. Panem
et circenses.
Prin pro­gres şi ci­vi­li­za­ţie, am ajuns ca as­tăzi, poporul,
lip­sit de pâine, să ofere circenses îm­pă­ra­tu­lui său, transfor­
mându‑şi co­piii şi ar­tele sale (arena şi tea­trul) în imense
ser­bări augustalii care de­vin din ce în ce mai mari şi mai
scumpe. Pă­rând a se veş­nici, ca stil şi me­todă (de via­ţă
320 ION D. SÎRBU

prin moarte), într‑un fel de Ale­luia ve­cină cu ia­dul şi cu

spi­ta­lele de ne­buni.
*
De 40 de ani caut – în lu­mea mare a strâm­ti­mii
mele – să în­tâl­nesc un ade­vă­rat po­se­dat: nu am gă­sit.
Există in­sti­tu­ţii po­se­date, scri­eri po­se­date, un lim­baj
al po­se­da­ţi­lor. Cei mai mari ga­ze­tari ai posedaţiunii (bar­
ba­rism in­ven­tat ad‑hoc) nu cred o iotă, mă­car, din ce
scriu. Nici nu apuci să‑i con­tra­zici şi trec – cu arme şi
ba­gaje, me­mo­rie şi is­to­rie – de par­tea ta.
„Ni­meni, îmi spune unul din ei, nu îţi mai cere să crezi:
ci să te faci că crezi. Ni­meni nu îţi mai ve­ri­fică adâncurile
as­cunse ale con­şti­in­ţei (ai drep­tul la mai multe con­şti­inţe
pa­ra­lele, cu o sin­gură con­di­ţie: să nu con­funzi bor­ca­
nele), ve­ri­fi­cate sunt doar vor­bele pe care le spui la ser­
viciu şi în pu­blic. Dacă mă îm­băt şi în­cep să scuip şi să
în­jur – toată lu­mea mă în­ţe­lege şi mă iartă, cu con­di­ţia
ca a doua zi să in­tru în rând şi să scriu ce tre­buie, cum
tre­buie, când tre­buie!“
*
Mai nou, fi­zi­ci­e­nii în­cearcă să con­stru­iască sis­teme
me­ta­fi­zice. Un oa­re­care Pe­ter Rus­sell1 (?) e pre­zen­tat la
BBC în ca­drul emi­si­u­nii „World’s religions“.
Ener­gia naşte ma­te­ria (spune acest Pe­ter), ma­te­ria naşte
via­ţa, via­ţa naşte con­şti­inţa. Pă­mân­tul e viu – cu to­ţii, frun­
zele, oa­me­nii, vi­e­tă­ţile, am fi ce­lu­lele or­ga­nis­mu­lui acesta
1
Peter Russell (n. 1946), matematician, fizician (Cambridge
Uni­versity) şi expert în calculatoare, specializat în psihologie
experimentală.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 321

uriaş. 1010 atomi sunt într‑o ce­lulă, 1010 ce­lule într‑un

trup, 1010 (zece mi­li­arde) ne­ur­oni ar fi în fi­e­care cre­ier.
Nu peste mult vom fi zece mi­li­arde de oa­meni pe glob –
atunci abia vor fi îm­pli­nite con­di­ţi­ile pen­tru un nou şi
uriaş salt cos­mic. Fi­e­care om are o con­şti­inţă, un eu in­di­
vi­dual, dar apar­ţine prin acest eu de un alt eu, uni­ver­sal.
Prin moarte, ceea ce e uni­ver­sal în eul nos­tru in­di­vi­dual
se re­sti­tuie sau se ada­ugă uni­tă­ţii, aşa cum stro­pul de
rouă se în­toarce în ocean…
Ştiam, sim­ţeam aceste ade­vă­ruri. Şi Mama le prac­tica,
în fe­lul ei, ma­gic, ţă­ră­nesc. Dar re­fuz să cred că ome­ni­rea
va găsi de la sine lea­cul îm­po­triva mor­ţii sale glo­bale.
Când oxi­ge­nul a atins 21% în at­mo­sferă, ci­neva a zis:
stop, ajunge, atât îmi tre­buie ca să poată apă­rea ani­ma­
lele! Ceea ce ar da să în­ţe­le­gem că ace­laşi ci­neva, în mo­
men­tul când po­lu­ar­ ea va atinge un anu­mit ni­vel le­tal, să
strige: stop, ajunge, atât îmi tre­buie ca să de­clar sta­rea de
ma­ximă alarmă!
Tot răul e spre bine (Leib­niz), ome­ni­rea e în criză,
fi­indcă e gra­vidă. Se va naşte ceva nou. Ce?

*
Doamne, cât de mult dis­cu­tam, pe vre­muri, des­pre
acel prin­ci­piu al lui Hei­sen­berg1, con­form că­ruia ma­te­
ria cer­ce­tată se con­for­mează pre­mi­se­lor te­o­re­tice avan­
sate de cer­ce­tă­tor. Cu­ren­tul elec­tric sau raza de lu­mină
pot apă­rea fie ca o scurgere de cor­p us­c ule, fie ca o
miş­care on­du­la­to­rie (două te­o­rii ce se bat cap în cap,
1
Werner Karl Heisenberg (1901–1976), fizician german, unul
dintre fondatorii fizicii cuantice.
322 ION D. SÎRBU

Hu­y­gens‑Wil­li­ams), după cum „crede“ şi „vede“ cer­ce­

tă­to­rul. Există ma­te­rii li­mită care se com­portă ca spori
(via­ţă) sau ca cris­tale (ma­te­rie). De­pinde de cer­ce­tă­tor.
Un om ne­vi­no­vat, ur­mă­rit de un agent (com­ple­xul
Ja­vert) care îl crede că el este un hoţ, va ajunge să se com­
porte ca un hoţ. (I se va face frică.) Un an­che­ta­tor, care
are or­din să‑mi facă un do­sar de spion sau tră­dă­tor, va
ajunge să vadă efec­tiv în mine un spion sau tră­dă­tor, fi­
indcă eu, şti­ind ce ur­mă­reşte el, fără să vreau, mă voi
com­porta ca şi când… Ca şi când. Als Ob1 (Vaihinger).
Un dic­ta­tor ti­ran se uită din tri­bună spre o masă
imensă de su­puşi – aceş­tia se com­portă ca nişte oa­meni
fe­ri­ciţi, plini de dra­goste şi en­tu­zi­asm.
(Nu pot să nu vâr în această ecu­a­ţie o ne­cu­nos­cută,
iro­nică şi ti­că­loasă. D. Adică, Dia­vo­lul.)

*
Bles­te­ma­tele ghi­li­mele. Ce în­seamnă pu­ne­rea unui cu­
vânt cum­se­cade în­tre ghi­li­mele? Cu­vân­tul res­pec­tiv de­
vine con­tra­riul său iro­nic, băşcăliat şi băş­că­lios. Li­ber­ta­tea,
de pildă, pusă în­tre ghi­li­mele în­seamnă „aşa‑zisa li­ber­
tate“. La fel, pro­gres, cin­ste, bu­nă­stare, gân­di­tor, pa­triot,
poet etc., puse în­tre ghi­li­mele, în­cep a de­veni sus­pecte,
în­do­iel­nice, rău mi­ro­si­toare.
Există şi ghi­li­mele trans­cen­den­tale, ne­vă­zute: anu­
mite con­cepte, va­lori sau idei, prin uz şi abuz, pri­mesc de
sus nişte ghi­li­mele jus­ti­ţi­are: ros­tite de acum în pu­blic,
1
Trimitere la Philosophie des Als Ob (Filosofia lui «ca şi cum»)
de Hans Vaihinger, publicată în 1911, după mai bine de treizeci
de ani de la scrierea ei.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 323

poporul simte şi per­cepe de în­dată ghi­li­me­lele în care

sunt am­ba­late. Nu le mai ia în se­rios.
Mă tem de ziua în care cu­vân­tul „pa­trie“ sau „re­pu­
blică“ nu va mai pu­tea fi scris de­cât în­ca­drat în­tre ghi­li­
me­lele ri­di­co­lu­lui. Aşa cum, în con­şti­inţa poporu­lui, a
ajuns să fie scris fru­mo­sul idol şi ideal „de­mo­cra­ţie“.

*
Pa­ra­doxe effrayant: le can­cer c’est
l’immortalité.1
DO­MI­NI­QUE SIMONNET2

Ce­lu­lele can­ce­roase au for­mi­da­bila pu­tere de a se re­

naşte la in­fi­nit. Nu cu­nosc moar­tea şi nu su­feră de nicio
boală. Nu au duş­mani, sunt cele mai să­nă­toase ce­lule
cu­nos­cute până acum.
Can­ce­rul e un sim­bol al Ră­u­lui, cred eu, fi­ind şi un
semn de taină. „Niciun bol­nav de can­cer nu moare într‑un
ac­ci­dent de ma­şină sau de avion“ – ci­tesc în „L’Express“
(31 mai 1980). Ca să pi­ară el, can­ce­rul, în­tâi tre­buie să
pie­rim noi. Chiar şi după moar­tea noas­tră, tu­moa­rea ma­
lignă mai tră­ieşte „în sine“ câtva timp. Apoi se mută. Nu
se ştie cum şi în cine.
Mă în­torc cu gân­dul la can­ce­rul lu­mii noas­tre – ştiu
că e pu­ter­nic şi ne­mu­ri­tor, ştiu că e ire­ver­si­bil şi incura­
bil – şi mă în­treb dacă nu e ca­zul să ne pu­nem ca­pul sub
pa­tra­fir, în­cer­când o slujbă de exor­ci­zare a Ter­rei noas­tre
îndemonite.
1
Paradox înspăimântător: cancerul înseamnă nemurire (fr.).
2
Scriitor şi jurnalist francez contemporan (din 2006, redac‑
tor‑şef al hebdomadarului „L’Express“).
324 ION D. SÎRBU

*
Like cap­tor and cap­tive, chained
together.1 2
HARRY BLOOM
Mâine are loc la Ge­neva o nouă în­tâl­nire is­to­rică în­
tre cei doi mari.3 A nu ştiu câta în­tâl­nire. Is­to­rică.
Un tur­nir fe­u­dal a două mari pu­teri care nu pot da
în­dă­răt, nu pot nici să se în­ţe­leagă, nu au nici ace­laşi
lim­baj, fi­e­care în fe­lul său simţindu‑se che­mat (şi obli­
gat) să mântuie lu­mea de răul ce­lui­lalt.
Nu­mai un mi­ra­col ne va mai pu­tea scoate din această
comă hip­no­tică: fie o uri­aşă ca­tas­trofă na­tu­rală, fie o uri­
aşă in­ven­ţie sau un „ac­ci­dent“ ato­mic por­nit din „lu­mea
a treia“. Dum­ne­zeu ar tre­bui să ne vină în aju­tor, a so­sit
tim­pul ca El să îi con­voace pe cei doi mari, dându‑le un
ul­ti­ma­tum ce­resc, obligându‑i să ac­cepte sem­nul ega­li­tă­
ţii în­tre ei şi au­to­de­ter­mi­na­rea po­poa­re­lor vic­time. Un
ple­bis­cit uni­ver­sal în care miza să fie: ma­te­ria sau spi­ri­
tul? Sa­crul sau pro­fa­nul? Pa­cea sau re­vo­lu­ţia?
*
Ci­tesc cu mare aten­ţie un stu­diu fran­ţu­zesc des­pre „sin­
u­ci­de­rile“ cu ma­şina. După pă­re­rea au­to­ru­lui, ar exista
trei ca­uze:
1
Înlănţuiţi unul de altul, ca vânătorul şi vânatul (engl.).
2
Harry Saul Bloom (1913–1981), romancier şi jurnalist
en­glez, născut în Africa de Sud, luptător antiapartheid. După
publicarea romanului Transvaal Episode (1956), interzis de gu‑
vernul sud‑african, a plecat în exil în Anglia, unde a și murit.
3
În data de 19 noiembrie 1985, la Geneva, a avut loc prima
întâlnire la vârf Est–Vest, după iunie 1979, în cadrul căreia Ronald
Reagan, preşedintele SUA, şi Mihail Gorbaciov, preşedintele Pre­zi­
diului Sovietului Suprem al U.R.S.S, au discutat numai în pre­zenţa
traducătorilor lor, timp de cinci ore, despre relaţiile bilaterale.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 325

– Sin­u­ci­deri din dra­goste (din dra­goste pen­tru ma­

şină – să­tui fi­ind de ne­vastă, ser­vi­ciu, po­li­tică);
– Li­nia dreaptă, mo­no­tonă şi si­gură, îţi dă is­pita
mor­ţii;
– Ma­jo­ri­ta­tea sin­u­ci­ga­şi­lor sunt nişte răz­bu­nă­tori
in­con­şti­enţi.
Îmi pun în­tre­ba­rea: nu există oare şi sin­u­ci­deri în ca­
drul apa­ra­tu­lui? Nu cumva li­nia dreaptă, mo­no­tonă şi
si­gură, te face ca la un mo­ment dat să‑ţi vină să o câr­
meşti pe dreapta, izbindu‑te mor­tal exact în plo­pul care
te aş­teaptă de când te‑ai năs­cut?
*
Trei mi­turi false do­mină post­faţa noas­tră re­vo­lu­
ţionară:
1. Ob­se­sia că re­vo­lu­ţia tre­buie să fie con­ti­nuă, în
vorbe şi discursuri – deşi ea, de fapt, este de mult ajunsă
în faza de apă­rare a cu­ce­ri­ri­lor fier‑be­ton con­so­li­date;
2. Că şe­dinţa, cu în­tre­gul său ri­tual pre­re­vo­lu­ţionar
(ana­lize, mă­suri, sar­cini etc.), este forma su­pe­ri­oară de
muncă (cre­a­toare, mo­bi­li­za­toare, ren­ta­bilă);
3. Că edu­ca­ţia po­li­tico‑ide­o­lo­gică (re­dusă la ci­ti­rea
şi ci­ta­rea ad infinitum a uni­cu­lui ul­tim gân­di­tor) poate
să re­zolve ma­gic atât lip­su­rile, ră­mâ­ne­rea în urmă, cât şi
criza care se tot adân­ceşte.
Mă în­torc la şo­fe­rul Bru­tus (din ro­ma­nul meu)1
care îmi zi­cea: „Re­vo­lu­ţia ame­ri­cană a re­u­şit, fi­indcă
1
Este vorba de Adio, Europa! (La condition roumaine), titlu
selec­tat dintr‑o listă de 20, între care: Urâciunea pustiirii, Piro­
nul Yalta, Confesiuni în lanț, Pe-o gură de iad, Cazul profesorului
Desiderius Candid, Lunga Durată ş.a. Romanul va apărea postum,
Bucureşti, Editura Cartea Românească (vol. I, 1992; vol. II, 1993).
326 ION D. SÎRBU

după re­vo­lu­ţie – adică după răz­bo­iul con­tra en­gle­zi­lor

im­pe­ri­a­lişti – toţi re­vo­lu­ţiona­rii au ple­cat acasă, vă­
zându‑şi fi­e­care de treaba lui. Ru­şii, însă, au per­ma­
nen­ti­zat pla­centa, fă­când‑o vie şi veş­nică: mai mult,
obli­gând fă­tul (so­ci­e­ta­tea so­vi­e­tică) să mun­cească şi să
creadă în veş­ni­cia aces­tei pla­cente, ce ar fi tre­buit să dis­
pară din 1922.“
*
Fără cărţi de spe­ci­a­li­tate, după ce am ui­tat mai tot ce
am ci­tit şi în­vă­ţat în anii mei de uni­ver­si­tate (Si­biu –
Cluj, 1940–19551), în­cerc acum, cu mij­loace superpri­
mitive, ca un pre­so­cra­tic Ro­bin­son, să „gân­desc“, stând
ne­pu­tin­cios pe ul­tima bornă a dru­mu­lui (a vie­ţii), cu
pi­cioa­rele în râul Vavilonului.
Ştiu că sunt o sim­plă mai­muţă bal­ca­nică a lui Cio­ran
(pe care, nu din vina mea, îl cu­nosc foarte pu­ţin). Fi­lo­so­
fia a mu­rit (a ră­mas doar fi­lo­so­fa­rea) din clipa în care a
de­ve­nit o spe­ci­a­li­tate di­fi­cilă, ac­ce­si­bilă, ca limbă şi exer­
ci­ţiu men­tal, doar unor vir­tu­oşi ai spi­ri­tu­lui spe­cu­la­tiv.
Des­păr­ţi­rea de şti­inţe, theologie, psi­ho­lo­gie, preacurvi­
rea po­li­tică i‑au fost fa­tale.
Acum, cu min­tea mea cea proastă, cred că tre­buie să
caut, sub ce­nuşa vea­cu­lui, cio­bu­rile oglin­zii sparte şi ri­
si­pite, pen­tru ca, în ca­drul ne­voii mele, de­ve­nite me­rit şi
re­com­pensă, să îmi re­fac mă­car o fă­râmă din lu­ci­di­ta­
tea pier­dută: do­resc să‑mi văd, în oglinda sfâr­şi­tu­lui,
chi­pul meu schi­mo­no­sit de frică, sin­gu­ră­tate şi ano­nimă
moarte.
1
Posibil, greşeală de dactilografiere, dacă avem în vedere anii
studenţiei, 1940–1945, sau 1949, anul excluderii sale din învă‑
ţământul universitar.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 327

*
Limpi mă mân­gâie: „Deus sive Na­tura1 ne apără to­
tuşi: şterge din sen­si­bi­li­ta­tea noas­tră ceea ce doare, ceea
ce ucide, ceea ce nu se lasă ui­tat. Ve­dem zil­nic, pe străzi,
la bi­rou, în ve­cini, lu­cruri groaz­nice: dar ele nu ne mai
ating, nu ne mai dor. În ti­ne­reţe, tre­ceam prin jun­glă ca
acea tâ­năra ne­gresă a lui G.B. Shaw, care era atât de
pură şi ne­vi­no­vată, în­cât fi­a­rele, şer­pii, scor­pi­o­nii şi ţân­
ţa­rii se fe­reau din ca­lea ei. Acum, la bă­trâ­neţe, avem pe
frunţi aura ve­te­ra­ni­lor în­torşi din lungi răz­boaie: am vă­
zut şi am trăit atâ­tea crime şi atâ­tea gro­ză­vii, în­cât acum
pu­tem privi ne­pă­să­tori, fără să sim­ţim ni­mic, chiar şi
la cel mai ori­bil ac­ci­dent de ma­şină sau in­cen­diu de
fa­milie, car­tier, ţară… Ieri, un vul­can în Co­lum­bia a în­
gro­pat sub no­roi un în­treg oraş ce dor­mea. 25.000 de
morţi! Ei, şi? E groaz­nic, zi­cem noi, să fii în­gro­pat sub
no­roi, dar e şi mai groaz­nic să fii ne­voit să tră­ieşti în­gro­
pat sub no­roi…“
*
Ci­tesc în re­vista „Histoire“ mai multe stu­dii de is­to­ria
medicinei. Pe vre­mea lui Ham­mu­rabi2 – aflu acum –
exista deja o gân­dire şti­in­ţi­fică me­di­cală, Pas­teur ar fi
un im­pos­tor‑fără‑voie, noua ciumă ar pu­tea de­veni
SIDA etc…
În epoca dan­te­lată a rokoko‑ului, se pare că efor­tul spre
pe­rucă, pu­dră, su­li­ma­nuri etc. era de­ter­mi­nat şi de ne­voia
1
Dumnezeu sau natura (lat.).
2
Hammurabi (cca 1792–1750 î.Hr.), rege babilonian, sub a
cărui domnie Babilonul a devinit cea mai importantă putere a
Orientului Mijlociu, iar civilizaţia sa atinge apogeul.
328 ION D. SÎRBU

de a as­cunde ra­va­gi­ile si­fi­li­su­lui, adus din Ame­rica. Peste

50% din sol­daţi şi no­bili su­fe­reau de această boală „na­
po­li­tană“, „fran­ceză“ (la noi, în Ar­deal, chemându‑se
„freanţ“). Nu­mă­rul po­e­ţi­lor morţi de si­fi­lis (boală con­
si­de­rată ru­şi­noasă) ega­lează, poate şi de­pă­şeşte, pe cel al
po­e­ţi­lor morţi de ro­man­tica tu­ber­cu­loză. Sub pe­ruci,
dan­tele şi pu­dră, se as­cun­dea de fapt urât mi­ro­si­toa­rea
plagă si­fi­li­tică. Iar mu­zica di­vină a aces­tei epoci – Hän­
del, Bach, Mo­zart –, nu mai vor­bim de ma­rii com­po­zi­
tori ita­li­eni, ră­suna ca o ru­gă­ciune dis­pe­rată, ce­re­ască, în
mij­lo­cul aces­tei lumi bân­tu­ite atunci de un rău ce pă­rea
şi incura­bil şi mor­tal.
*
„Acting“ în­seamnă a juca tea­tru. Dar caut (şi nu gă­
sesc nici în ma­rele dic­ţionar en­glez‑ro­mân) ex­pre­sia
acting out care îmi apare de­se­ori în anu­mite stu­dii de
psi­ho­lo­gie sau so­ci­o­lo­gie. Dar mă gân­desc la ex­pre­sia
acting in, care nu ştiu să existe şi care ar tre­bui, noi cei
de aici, să o in­ven­tăm. Acting in, adică ac­to­ria pe din­
lă­un­tru, jo­cul as­cuns cu grijă, in­hi­ba­rea vo­ită a lui
acting out.
Nu gă­sesc în dic­ţionar nici acest cu­vânt te­ri­bil de su­
ges­tiv şi pre­ţios: suchness: acestitate, astfelitate? (Suchness
mi se pare a fi opu­sul lui otherness, şi ar fi cea mai rece,
po­zi­ti­vistă şi prag­ma­tică ex­pri­mare a ceea ce este aşa
cum este, ne­pu­tând şi nici vo­ind a fi alt­fel. Cu­vân­tul
acesta amar se în­ghite de trei ori pe zi, cu mult al­cool şi
grea amă­gire.)
Din dic­ţiona­rul mic, pen­tru şco­lari, lip­seşte ver­bul
require = a pre­tinde, a re­clama.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 329

*
Nu sunt de acord cu ceea ce zici –
dar mă voi bate până‑n pân­zele
albe ca tu să‑ţi poţi spune pă­re­rea.
VOL­TA­IRE

Trăim într‑o epocă de uri­aşă, fan­tas­tică ex­plo­zie, ex­

pan­si­une şi în­stă­pâ­nire a PROSTIEI, ca va­loare. Pro­stia
in­te­li­gentă, şti­in­ţi­fică, descurcă­reaţă, şme­cheră: pro­stia
su­bl­imă, cezarică, di­vină: pro­stia ca fun­da­ment, ca aco­
pe­riş, pro­stia ca stil şi Weltanschauung1.
Pro­stia ca mo­no­log: ea nu cu­noaşte şi nici nu re­cu­
noaşte în­tre­ru­pe­rea, în­tre­ba­rea, con­tra­zi­ce­rea. Chiar
dacă te as­cultă, te as­cultă nu­mai ca să îşi audă pro­pri­ile
pă­reri, cu­vinte, con­vin­geri.
Limpi zice că um­blu pe străzi şi une­ori vor­besc, ges­
ti­cu­lez, ar­gu­men­tez. „Se poate, îi spun: îl con­tra­zic! “
*
„La ce lu­crezi?“ – mă în­treabă pri­e­te­nii‑duş­mani sau
duş­ma­nii care îmi sunt pri­et­eni. „La o rienologie! “, le
răs­pund eu, zâm­bind am­bi­guu.
Ni­meni nu mă în­treabă ce este această rienologie2.
(Nu am avut eu, în anii ’60, un bă­trân amic, care îşi zi­
cea „Me­fisto“? Pa­ri­ase că ni­meni nu va fi cu­rios să afle ce
în­seamnă acest nume. Aici, în Isarlâkul exi­lu­lui meu,
Fa­ust este, în cel mai bun caz, un ti­tlu de ope­retă fran­ţu­
zească, fără arii şi cor in­te­re­sant.)
1
Termen consacrat de filosofia germană, utilizat ca sinonim
pentru „viziune asupra lumii“, „părere despre lume şi viaţă“,
„convingere metafizică“ sau „concepţie metafizică“.
2
Cuvânt inventat de Ion D. Sîrbu, cu sensul de „nimicologie“
(de la fr. rien = nimic).
330 ION D. SÎRBU

Dar, în mo­men­tele în care um­brele de­vin grele, când

ninge afară şi ziua se în­tu­necă spre o noapte şi o iarnă
fără de sfâr­şit, în­cep să cred că „rienologia“ mea nu e o
glumă tran­sil­vană: e un di­a­gnos­tic, o for­mulă clară a des­
ti­nu­lui ge­ne­ra­ţiei mele.
No­ro­cul meu că nu m‑am spe­ci­a­li­zat: în ju­rul meu
fo­iesc nimicologii cu ti­tluri şi de­co­ra­ţii… În­tre atâ­ţia
co­lo­nei şi do­cenţi – îmi stă bine să ră­mân un sim­plu ser­
gent, ter­men re­dus, de­zer­tor re­ci­di­vist şi din is­to­rie, şi
din po­li­tică.
*
Tim­pul nu va mai fi!
APOCALIPSA, după Ioan

Dacă din lan­ţul is­to­riei se va re­uşi să se rupă me­mo­ria

unui sin­gur se­col, tim­pul is­to­ric, dar şi ade­vă­rul său vor
dis­pă­rea cu to­tul, neputându‑se a se mai re­face cândva.
Deja, după 1917, la fi­e­care zece ani şter­gem ta­bla şi
scriem alt­fel. Ru­şii nu mai ştiu ade­vă­rul des­pre pro­pria
lor re­vo­lu­ţie – la noi, ge­ne­ra­ţi­ile ti­nere ha­bar nu au cum
a avut loc ac­tul de la 23 au­gust, un­gu­rii au trei ver­si­uni,
ce se bat cap în cap, des­pre re­vo­lu­ţia lor din 1956 etc.
Eu în­sumi, ca să pot trăi fără coş­ma­ruri, fac efor­turi
grele să uit cât mai multe (şi pe cât mai mulţi) din pro­
pria mea via­ţă. Cere oare pre­zen­tul ca să fie ars tre­cu­tul?
Nu ştiu, se spune că tre­cu­tul nos­tru e vi­i­to­rul nos­tru – cu
toate că fo­cul, la care ne în­căl­zim azi, îl în­tre­ţi­nem ar­
zând pe el cin­ci­na­lele ui­tate ale aces­tui se­col. („Cel mai
bar­bar se­col din ul­ti­mele de­ce­nii“ – spune Olim­pia.)
*
„Stau faţă în faţă, spune Mo­şul, două im­pe­rii: unul
clă­dit pe se­cret, vi­gi­lenţă, spionaj – şi un alt im­pe­riu, tot
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 331

imens, al­că­tuit din trăn­că­ni­tori li­be­rali, gân­di­tori în

roza‑vân­tu­ri­lor şi o presă «lin­gură în toate cior­bele», ori­
când gata să sa­cri­fice se­cre­tul unei stra­te­gii de un se­col
pen­tru sen­za­ţiona­lis­mul ga­ze­tă­resc al unei ştiri‑bombă
de o zi.“
Din is­to­rie ştim că în în­frun­ta­rea din­tre bar­ba­ria
mi­li­ta­ri­zată şi cul­tura li­be­rală, de­mo­crată, a în­vins tot­
dea­una bar­ba­ria: ro­ma­nii i‑au în­vins pe greci, go­ţii pe
ro­mani, tur­cii pe bi­zan­tini, spa­ni­o­lii pe in­caşi etc…
Ci­tesc în ziar: „Trei mo­tive ne obligă să gră­bim in­
ter­na­ţiona­li­za­rea lu­mii: 1. Po­lu­a­rea; 2. Spa­ţiul cos­mic;
3. Bo­gă­ţi­ile sub­o­cea­nice, ant­arc­tice etc.“ Ar­ti­co­lul nu a
apă­rut în „Pravda“, ci în „New York He­rald Tri­bune“.
(Am des­co­pe­rit azi două noi cu­vinte augustale: „glo­
so­la­lie“ şi „aleluismul“.)
*
Ştiu că me­ta­fi­zica – mo­rala, on­to­lo­gia, theodiceea cea
mai umilă şi plină de ui­mire – se naşte, mai nou, la cer­
ce­tă­to­rii în­ţe­lepţi şi cin­stiţi din la­bo­ra­toa­rele de bi­o­lo­gie
sau fi­zică. Fi­e­care pas spre ne­cu­nos­cut ri­dică la pu­te­rea a
10‑a mis­te­rul ce creşte în faţă.
Dar şi pro­stia, uci­gaşă şi sin­u­ci­gaşă, de­rivă tot din
aceste na­ive la­bo­ra­toare în care zgâ­riem cu un­ghia in­fi­
ni­tul, ab­so­lu­tul, sub­stanţa, Taina.
Două fe­no­mene – des­pre care ci­tesc acum – mă um­
plu de ui­mire me­ta­fi­zică şi de groază. Fe­no­me­nul zis
„clo­nare“: de mult caut o me­ta­foră prin care să‑mi ex­plic
pro­li­fe­ra­rea te­ri­bilă a pro­stiei, cru­zi­mii şi su­fi­ci­en­ţei sau
de­vo­ţi­u­nii ig­no­rante. Prin clo­nare. Dintr‑o sin­gură ce­
lulă se poate re­face un în­treg or­ga­nism. Cu toate ge­nele
ei ere­di­tare. Al doi­lea fe­no­men care mă înfioară ar fi
332 ION D. SÎRBU

aşa‑zisa fo­to­gra­fie ho­lo­gramă: dacă o ase­me­nea fo­to­gra­

fie, re­pre­zen­tând chi­pul cuiva, este fă­râ­mată în bu­căţi
mici de tot, fi­ec­ are ciob sau fă­râmă va reda nu par­tea din
fo­to­gra­fia ini­ţi­ală, ci ima­gi­nea in­te­grală, adică chi­pul ce­
lui fo­to­gra­fiat ho­lo­gra­fic. În­tre­gul, aşa­dar, e pre­zent în
fi­e­care parte, fi­e­care parte fi­ind un în­treg ce nu se pierde
şi nici nu se di­vide.
Cre­ie­rul func­ţi­o­nează ho­lo­gra­fic, fi­e­care ne­u­ron şti­
ind to­tul des­pre tot: eu în­sumi nu sunt de­cât un ciob ce
re­flectă în­tre­gul, am fost de mai multe ori spart în bu­
căţi, fi­e­care parte însă a păs­trat ima­gi­nea ce­lui pe care îl
re­pre­zint: poate că şi con­şti­inţa lu­mii, atât de di­vi­zată
azi, a păs­trat ne­a­tins chi­pul pat­tern1‑ului ini­ţial.

*
Sus­ţi­nem pe so­cial‑de­mo­craţi, aşa
cum fu­nia sus­ţine pe spân­zu­rat.
LENIN

Pen­tru mine, Willy Brandt2 este o sim­plă me­ta­foră pen­

tru ilus­tra­rea nai­vi­tă­ţii, in­con­şti­en­ţei şi la­şi­tă­ţii oc­ci­den­
tale. Sen­tinţa lui Le­nin eu aş pa­ra­fraza‑o ast­fel: „Sus­ţi­nem
Cul­tura, aşa cum…“ Fi­indcă, de câ­ţiva ani, la noi (nu la
ru­şii si­be­ri­eni) apar tot mai nu­me­roase semne ale unei
po­li­tici lu­cid şi ra­ţional culturicide.
La Si­naia, în 1956, bând eu votcă ru­sească îm­pre­ună
cu in­te­li­gen­tul şi te­ri­bil de pro­fe­tul Os­kar Lem­naru3 (un
1
Vezi supra, nota 1, p. 318 (engl.).
2
Willy Brandt născut Herbert Frham (1913–1992), om de
stat german, cancelar al Germaniei (12 octombrie 1969 – 7 mai
1974). În 1971, i se acordă Premiul Nobel pentru pace.
3
Pseudonim al lui Oskar Holtzman (1907–1968), prozator,
publicist, traducător.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 333

evreu be­ţiv e un mi­ra­col în sine), acesta, pri­vind peste cei

o sută de „cre­a­tori“ ce se fâl­fâ­iau prin somp­tu­o­sul hall al
Pelişorului re­gal, of­tând, mi‑a spus: „Încă e bine! Încă e
bine până când ăş­tia mai cred că au ne­voie de noi!“
Mă tem că ora în care ăş­tia se pot lipsi foarte bine de
noi a so­sit. Se poate trăi fără cul­tură, presă, uma­nism.
Fără re­viste, li­te­ra­tură, arte, spec­ta­cole. Fără re­li­gie, fără
ide­o­lo­gie, fără po­li­tică chiar. Fără niciun dum­ne­zeu, în
afară de…
*
Dis­tin­sul meu an­che­ta­tor, că­pi­ta­nul Enoiu1, îmi ex­
plica „şti­in­ţi­fic“: „Crima, cât timp se în­ca­drează în po­li­
tic, nu e nici o ne­le­giu­ire şi nici un pă­cat. E doar una din
me­to­dele prin care su­pu­nem şi gu­ver­năm.“
Re­vo­lu­ţia a fost un eve­ni­ment so­cial şi is­to­ric, acum
ea a de­ve­nit cli­mat şi at­mo­sferă – nu peste mult o vom
de­clara ca fi­ind sin­o­nimă cu is­to­ria şi veş­ni­cia. Sta­rea şi
me­toda de a fi a lu­mii: forma unică în care i se mai per­
mite dăi­nui­rea.
(Stau dez­bră­cat, pe în­tu­ne­rec, li­pit de patratul apa­ra­
tu­lui Rön­tgen. Doc­to­rul mi‑a fost co­leg de că­min, în
Cluj. Îmi spune: „Dragă, de­o­cam­dată nu văd ni­mic re­vo­
lu­ţionar în tru­pul tău. Nu ai nici ul­cer, nici can­cer, nici
mă­car em­fi­zem: un pic de os­te­o­po­roză, fi­ca­tul uşor mă­
rit, sto­ma­cul de­pla­sat pu­ţin spre inimă…“)
Mar­xis­mul, mai nou, a în­ce­tat să fie un sis­tem, e doar
o me­todă. Prin care în­ca­drăm în po­li­tic orice sto­mac ce
în­cearcă să ia lo­cul ini­mii.
1
Căpitanul Gheorghe Enoiu era, potrivit mărturiei lui Ion
D. Sîrbu, „şeful anchetei, secţia scriitori şi intelectuali dificili“. A
fost ofiţer activ din 1950 până în 1989, când revoluţia l‑a „tri‑
mis“ în rezervă, cu gradul de colonel.
334 ION D. SÎRBU

*
„ Avem de­po­zite imense – îmi spune con­si­li­e­rul sulta­
nal Tutilă I – pline cu ade­vă­ruri de care nu mai avem
ne­voie. Stra­turi peste stra­turi de ade­vă­ruri în­ve­chite, re­
bu­tate, de­şe­uri. Cred că pri­mele ade­vă­ruri (ale pri­mu­lui
de­ce­niu), su­fo­cate sub pre­si­une, au şi în­ce­put să se pie­
tri­fice. În pră­vă­lia ce se vede păs­trăm doar ade­vă­ruri ne­
vi­no­vate, sep­tice, in­o­fen­sive, dră­gă­laşe. Dar şi pe aces­tea
le vin­dem cum se vând, «din­colo», pis­toa­lele: cu au­to­ri­
za­ţie de la mi­li­ţie, pri­mă­rie şi ca­dre. Nu­mai cine po­sedă
o au­to­ri­za­ţie de‑a noas­tră poate să aibă ac­ces – pen­tru
un timp li­mi­tat – la anu­mite ade­vă­ruri de vi­trină. Dar
nici pe aces­tea nu le poate co­mu­nica de­cât având o altă
au­to­ri­za­ţie su­premă, spe­ci­ală, greu de ob­ţi­nut.
Există şi ade­vă­ruri care au eva­dat, s‑au ca­mu­flat, care
au re­u­şit să‑şi schimbe nu­mele şi adresa. Pe aces­tea le
ur­mă­rim fără milă, în aces­tea avem voie să tra­gem fără
so­ma­ţie.“
(P.S. Harry Bloom, scri­ind des­pre Apart­heid, afirmă:
„Adresa ne­gri­lor nu e un loc unde lo­cu­iesc, ci un loc unde
pot fi ori­când gă­siţi.“)
*
To­tul e re­la­tiv. Un pri­e­ten care a op­tat pen­tru Is­rael,
fi­indcă nu mai pu­tea su­porta min­ciuna în care, zi­cea el,
e obli­gat să se bă­lă­că­rească în Bucureşti (unde a fost re­
dac­tor‑şef la „Scân­teia“), îmi scrie acum că re­gretă mult
că a ple­cat „de acasă“. Zice: „Aici mi se cere să mor pen­
tru Pa­tria asta ve­che, dar nouă – din­colo, la voi, nu ni se
ce­rea de­cât să min­ţim în nu­mele şi pen­tru re­nu­mele pa­
triei ace­leia…“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 335

Ce este Pa­tria? „Lo­cul unde ne fa­cem ar­mata şi ne

plă­tim im­po­zi­tele“, o spune Ar­thur, cos­mo­po­li­tul meu
din Sâm­băta amă­gi­ri­lor1: „Pa­tria este lo­cul unde simt ne­
voia să mă în­torc acasă, de ori­unde aş fi“, o spune Winter,
citându‑l pe Go­ethe. Eu zic: „Pa­tria e lo­cul unde pot
scrie în limba lo­cu­lui şi pot pu­blica în limba Eu­ro­pei,
dar pen­tru eu­ro­pe­nii lo­cu­lui.“
Limpi sim­pli­fică to­tul: „Pen­tru mine, îmi spune ea,
Pa­tria e lo­cul meu de veci!“
*
Ru­şii, poporul cel mai în­dră­gos­tit de uma­ni­tate – dar
care de­testă omul, ca in­di­vid. Eu îi iu­besc pe ruşi, fi­indcă
simt că sunt un po­por ales: încă nu ştiu prea bine pen­tru
ce, dar de­vine tot mai clar că soarta ţă­rii mele – bună
sau rea – de­pinde în mare parte de soarta so­ci­a­lis­mu­lui
la ei. (Like cap­tor and cap­tive? Chained together?)
Ceea ce mă spe­rie la ei este for­mi­da­bila pră­pas­tie din­
tre ide­a­lu­rile lor şi cei care le de­ser­vesc prac­tic, în is­to­rie.
Un for­mi­da­bil po­por, ple­cat să „mântuie lu­mea“, într‑o
aproape cos­mică în­că­tu­şare se­cu­lară – e al­că­tuit din ge­
ne­rali şi sol­daţi care, ca ali­aţi şi pri­e­teni, sunt în stare, pe
drum, să te îm­puşte pe la spate pen­tru o ţi­gară sau fi­
indcă nu ai voce justă.
Şi to­tuşi, Alioşa Ka­ra­ma­zov există, nu a dis­pă­rut. El
con­ti­nuă să se lupte cu fra­ţii săi… în Af­ga­nis­tan.
*
Tris­te­ţea pro­fundă a di­vi­nei mele co­pi­lă­rii: gân­dul
că Tata nu are să poată nici­o­dată să‑mi cum­pere…
o bi­ci­cletă.
1
Vezi supra, nota 1, p. 298.
336 ION D. SÎRBU

Tris­te­ţea tinereţelor mele: că nu voi scăpa nici­o­dată

de ca­zarmă, uni­formă, front şi fron­turi.
Tris­te­ţea ma­tu­ri­tă­ţii mele: că puş­că­ria e obli­ga­to­rie,
ni­meni nu poate să o evite, pen­tru se­co­lul în care m‑am
năs­cut, ea fi­ind ca şi scar­la­tina la co­pii.
Tris­te­ţea bătrâneţelor mele: că lu­mea e ab­surdă şi fără
de so­lu­ţie, că nici cei mai în­vă­ţaţi co­legi ai mei nu pot
ve­dea prin ceaţa vi­i­to­ru­lui, că îna­in­tăm cu spa­tele că­tre
ziua de mâine, că moar­tea mă va sur­prinde – ca o să­geată
mută, ve­nită pe la spate – şi că voi muri fără să ştiu ce
rost am avut şi cine am fost, aşa cum am fost, în acest
stu­pid colţ de lume şi is­to­rie.
*
Au­re­lian – în 271 d.Ch. – nu a fă­cut de­cât un fel de
Yalta a ace­lor vremi. Şi‑a re­tras ar­ma­tele, ad­mi­nis­tra­ţia,
ci­vi­li­za­ţia – lă­sând poporul de jos, cel le­gat de pă­mânt,
să se descurce, cum va pu­tea, în faţa bar­ba­ri­lor nă­vă­li­
tori. Cor­tina de fier era o cor­tină de apă – Du­nă­rea – iar
Mo­e­sia de­ve­nise ţara li­beră spre care fu­geau aris­to­cra­ţii,
căr­tu­ra­rii, ofi­ţe­rii…
Yalta asta a du­rat 1000 de ani, în care, to­tal an­al­fa­beţi,
am trăit, am subvieţuit, sla­vo­ni­zând fără să ne sla­vo­ni­
zăm, gre­ci­zând fără să ne gre­ci­zăm, turcindu‑ne fără să
ne tur­cim…
Din Athanorul acesta mi­le­nar, ca o Ileană Co­sân­zeană,
s‑a năs­cut… limba ro­mână: fru­moasă, la­tină, uni­tară.
*
Cele mai fru­moase şi mai fan­tas­tic echi­pate bu­că­tă­rii
sunt cele ame­ri­cane: în ele, 80% din po­se­sori îşi hră­
nesc, în fugă, fa­mi­li­ile lor, gătindu‑le cele mai im­pro­vi­
zate şi mai sim­ple mân­că­ruri din lume;
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 337

ca şi bă­ile lor, pline de lo­ţi­uni, som­ni­fere, afro­di­zi­ace,

şam­poane etc., în care nişte in­di­vizi prac­tici se îm­bă­iază
sau fac dra­goste, în fugă, plă­ce­rea so­ci­ală a lu­xu­lui fi­ind
mult mai mare de­cât plă­ce­rea fi­zică a pielei;
ca şi bi­bli­o­te­cile şi uni­ver­si­tă­ţile lor, for­mi­da­bil echi­
pate, or­ga­ni­zate, in­for­mate, ca­pa­bile să al­că­tu­iască cel
mai uriaş apa­rat de în­vă­ţare şi cul­tură ce a exis­tat vreo­dată
pe Terra noas­tră;
pen­tru ca, în con­clu­zie, să mă uit la bă­trâ­nul Re­a­gan1,
să‑l as­cult vor­bind şi să‑mi dau seama că este, din toate
punc­tele de ve­dere (ca for­ma­ţie, in­for­ma­ţie, ni­vel fi­lo­so­fic,
po­li­tic etc.), ab­so­lut la ace­laşi ni­vel ca şi ad­ver­sa­rul2 său.
Dar care, mai nou, e tâ­năr, e şi­ret, ştie is­to­rie, e cam­pion
la şah şi dri­bling şi apar­ţine unui po­por eu­ro­pean, bi­
zan­tin în formă şi asi­a­tic în con­ţi­nut.
*
Am de­cla­rat (era ca­zul!) la un symposion al po­e­ţi­lor
din pro­vin­cie:
1
Ronald Wilson Reagan (1911–2004), al 40‑lea preşedinte
al Statelor Unite ale Americii (1981–1989). Prin politica intran‑
sigentă promovată în relaţiile cu Uniunea Sovietică, a contribuit
la prăbuşirea comunismului în Răsăritul Europei şi la afirmarea
Statelor Unite ca mare putere.
2
Este vorba de Mihail Sergheevici Gorbaciov (n. 1931), pre­
şe­dinte al Uniunii Sovietice (1990–1991), secretar general al
P.C.U.S. (1985–1991), preşedintele Sovietului Suprem (1988–
1990). Reformele sale, glasnost şi perestroika, au dus la încheierea
Războiului Rece, la încetarea monopolului politic al P.C.U.S. şi
la destrămarea U.R.S.S. Pe 25 decembrie 1991, a demisionat din
funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice, care a încetat să existe în
aceeaşi zi. În 1990, i‑a fost decernat Premiul Nobel pentru pace.
338 ION D. SÎRBU

„Nu mai am me­mo­rie – am doar câ­teva amin­tiri pe

care le con­serv cu grijă şi la a că­ror în­fru­mu­se­ţare lu­crez
ne­o­bo­sit.“
S‑a râs.
Ade­vă­rul e că am o foarte bună me­mo­rie şi că nu ştiu,
nu mai ştiu, cum aş pu­tea să scap de ea. Sim­pla în­tâl­nire
cu un „mar­tor“ din tre­cut (toţi mar­to­rii mei au fost mar­
tori ai acu­ză­rii) este ca o des­chi­dere a cu­tiei Pan­do­rei.
„Nu e bine, îmi zice Limpi, să umbli cu po­lo­ni­cul în
fun­dul ca­za­nu­lui ars.“ Po­poa­rele în­ro­bite su­pra­vie­ţu­iesc
în mă­sura în care nu uită, eu nu re­u­şesc să subexist de­cât
în mă­sura în care re­u­şesc să îmi uit bi­o­gra­fia. Am ajuns la
akmé, vâr­sta de­pli­nei con­şti­inţe is­to­rice, sto­ice.
În nu­mele aces­tui efort de a uita, va tre­bui să mă
apuc să îmi scriu me­mo­ri­ile.
*
Am schi­ţat un stu­diu, în care în­cer­cam să sur­prind fe­
no­me­nul de di­so­lu­ţie al lim­bii noas­tre. Ea (limba) s‑a di­
vi­zat în trei limbi se­pa­rate: 1. Limba sa­tu­lui, ţă­ră­nească,
în curs de dis­pa­ri­ţie în urma dis­pa­ri­ţiei pro­pri­e­tă­ţii şi fa­
mi­liei ru­rale; 2. Limba cultă, în curs de fre­ne­tică ne­o­lo­gi­
zare, dar şi de se­pa­rare pe spe­ci­a­li­tăţi de pro­fe­sie, cul­tură,
grup so­cial; 3. Limba po­li­tică (care, de­o­cam­dată, e doar
un sim­plu lim­baj), vor­bită de cei care iau cu­vân­tul la şe­
dinţe, în care se scriu ar­ti­co­lele de fond şi se co­mu­nică de
sus punc­tele de ve­dere ale stă­pâ­ni­rii.
Noi, spre de­os­ e­bire de un­guri, nemţi şi ruşi (limbi
ve­cine pe care le cu­nosc), nu am fă­cut, în se­co­lul tre­cut,
acel efort fi­lo­lo­gic (al lui Arumne Pum­nul) de a tra­duce,
în limba poporu­lui, ne­o­lo­gis­mele de care aveam ne­voie.
Noi le‑am îm­pru­mu­tat: ne gră­beam, ştiam şi fran­ţu­zeşte
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 339

şi la­ti­neşte, cu­vin­tele îm­pru­mu­tate se li­peau cu dra­goste

de limba noas­tră ve­che. Dar azi, nici mă­car pro­fe­so­rii de
limbă ro­mână nu mai ştiu să tra­ducă (sau să ex­plice eti­
mo­lo­gic) ava­lanşa de ne­o­lo­gisme ce curge ca o lavă spre
limba noas­tră cultă. Un ţă­ran neamţ sau un­gur (cu nu­
mai pa­tru clase pri­mare) des­ci­frează în­ţe­le­sul unui ar­ti­col
de cul­tură: un ro­mân, chiar stu­dent, dacă nu e au­to­di­
dact sau dintr‑o fa­mi­lie de in­te­lec­tu­ali, nu în­ţe­lege nici
ju­mă­tate. La­tină şi fran­ceză nu se mai stu­di­ază se­rios, iar
limba se um­ple cu ne­o­lo­gisme de ti­pul „la­bo­ra­tor de pre­
pa­rate cu­li­nare“ sau „mij­loc de trac­ţi­une ani­mală“.
*
Tot un pen­sionar amă­rât (spe­riat că va fi eva­cuat la ţară)
îmi spune: „So­ci­a­lis­mul – ca şi creş­ti­nis­mul pri­mi­tiv – cu­
noaşte, la noi, trei faze:
– faza apos­to­lică (în care unii, pu­ţini, pre­dică şi
cei­lalţi as­cultă, tac şi se con­ving);
– faza mâ­năs­ti­rească (în care, cu to­ţii, ac­cep­tăm
un re­gim se­ver de cla­us­trare, ora et labora1, cu
sta­reţi, ie­ro­mo­nahi, icoane şi sfinţi);
– faza as­ce­tică (în care, ca şi schiv­ni­cii de pe vre­
muri, trăim ca pă­să­rile ce­ru­lui, din mai ni­mic,
to­tal se­pa­raţi de şe­fii graşi ai gra­sei noas­tre bi­se­
rici «apos­to­lice şi au­to­ce­fale»).
Şi acum, cum e şi nor­mal, faza asta as­ce­tică va fi de­
cla­rată un mo­del eco­no­mic ideal: sâr­bii, bul­ga­rii, un­gu­rii
(şi chiar ru­şii) ne calcă în urmă – în timp ce noi, frun­taşi
în mi­ze­rie şi foa­mete, pri­vim spre Biafra şi Ethiopia ca
spre nişte culmi pe care va tre­bui să le atin­gem şi să le
1
Roagă‑te şi lucrează (lat.).
340 ION D. SÎRBU

de­pă­şim, con­form co­e­fi­ci­en­tu­lui nos­tru de creş­tere ra­

pidă, prin cen­tra­lism pla­ni­fi­cat.
Cât mă pri­veşte pe mine – îmi spune amă­râ­tul meu
co­leg de pen­sie şi dis­pe­rare – eu mă pre­gă­tesc pen­tru
faza sche­le­tică în care, sper, în sfâr­şit, că voi avea după
ne­vo­ile şi ca­pa­ci­ta­tea mea.“
*
1
Am un pri­e­ten tâ­năr , viţă ve­che de bo­ier va­lah, ştie
foarte bine ţi­gă­neşte. Mă in­te­re­sează sen­ti­men­tul re­li­
gios la ţi­gani. Aflu că ţi­ga­nii tra­di­ţiona­lişti (au şi ei par­
ve­ni­ţii lor) evită să in­tre în bi­se­rică. (Ţi­gan, am ci­tit eu
un­deva, vine de la Tynganos, care, în gre­ceşte, în­seamnă
unberührbar, de ne­a­tins, spur­cat.) Se măr­gi­nesc să cer­
şească pe trepte, la in­trare. Con­si­deră Ce­rul ca al­tar – nu
se roagă, mai de­grabă se plâng lui Dum­ne­zeu de ne­ca­zu­
rile lor, re­pe­tând: „O del sî baro!“ (Dum­ne­zeu e mare!),
ca un fel de ex­pre­sie cu­rentă, re­zu­ma­tivă. (Pro­ba­bil, de
sor­ginte is­la­mică.) „Doamne, în­jură fe­me­ile, nu mă mai
bate, nu mă mai ur­gisi şi tu, îmi ajunge!“
În le­gă­tură cu re­fu­zul lor de a munci, îmi po­ves­teşte:
„Există un mit apo­crif, vechi, foarte ţi­gă­nesc. Se spune
că Adam, îna­inte de a fi fă­cută Eva, a trăit pe as­cuns
(Dum­ne­zeu era foarte ocu­pat cu con­strui­rea unei lumi
noi) cu o ţi­gancă. As­cunşi prin­tre tu­fele pa­ra­di­su­lui.
Bles­te­mul cu «să‑ţi câş­tigi pâi­nea cu su­doa­rea frun­ţii»
1
Este vorba despre profesorul Lucian Cherata (n. 1954), pe
atunci inginer, specializat în problematica ţiganilor. Scrieri: Isto­
ria ţiganilor, 1992; Ţiganii. Istorie, specific, integrare socială, 1999;
Gramatica limbii rromani, 2001; Dicţionar al limbii rromani,
2003; Filosofie, istorie și tradiții indiene in cultura rromilor, 2010;
Limba rromani, 2012 ș.a.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 341

se re­feră la co­piii fă­cuţi le­gal cu Eva şi nu la co­piii na­tu­

rali fă­cuţi cu ţi­ganca.“
*
Toc­mai fi­indcă limba noas­tră cultă nu poate fi fo­lo­sită
co­rect – dacă nu ştii un pic de la­tină şi mă­car o limbă ro­
ma­nică oc­ci­den­tală (fran­ceză, ita­li­ană, spa­ni­olă) – cred
că în­vă­ţă­mân­tul nos­tru li­ceal nu se poate dis­pensa de
„humanioare“. Las’ că sunt con­vins că în pe­ri­oada de dez­
vol­tare a min­ţii, un co­pil sau un tâ­năr (12–20 de ani) are
ab­so­lută ne­voie de o des­chi­dere spre larg şi adânc, mi­nimă.
Fos­tul pro­fe­sor de fostă fi­lo­so­fie îmi spune: „Să lă­
săm ar­gu­men­tele lo­gice, pe­da­go­gice, mo­rale, cul­tu­rale:
dar tre­buie să ne gân­dim că, după 1990, noi vom fi o
ţară foarte să­racă şi în­a­po­iată. O pre­gă­tire sto­ică a ti­ne­re­
tu­lui va fi ab­so­lut ne­ce­sară, niciun fel de po­li­tică nu va
pu­tea să se lip­sească de ba­zele sto­ice şi scep­tice ale ori­
că­rei mo­rale vi­i­toare. Li­ceul va tre­bui să pre­gă­tească in­
te­lec­tu­ali care să poată face faţă, fi­lo­so­fic, mi­ze­riei şi
ră­mâ­ne­ri­lor în urmă, în­vă­ţă­mân­tul teh­nic ne­fi­ind ca­pa­
bil de­cât de a ne în­văţa să fo­lo­sim de­şe­u­rile şi re­bu­tu­rile.
Şcoala va tre­bui să for­meze in­te­lec­tu­ali in nuce ca­pa­bili
să dis­cute şi să ana­li­zeze te­o­re­tic con­di­ţia noas­tră nouă,
în lume, is­to­rie şi cos­mos.“
*
Umsturz der Werte.1 În tinereţele mele co­mu­niste,
eram obli­gat să con­si­der că:
dreapta: în­seamnă or­dine, ie­rar­hie, mi­li­ta­rism,
con­for­mism;
stânga: cre­deam eu, în­seamnă li­ber­tate, ega­li­tate,
so­li­­da­ri­tate cu cei ex­ploa­taţi şi mi­zeri.
1
Vezi supra, nota 1, p. 223 (germ.).
342 ION D. SÎRBU

Cred că lu­cru­rile s‑au cam in­ver­sat. Mai mult: pe vre­

mea dic­ta­tu­ri­lor de dreapta, în­vă­ţă­mân­tul, presa, cul­tura,
re­li­gia erau aproape li­bere. La noi, cel pu­ţin. Sun­tem ne­
vo­iţi a con­si­dera, acum, to­ta­li­ta­ris­mul ca fi­ind forma cea
mai com­pletă a unei dic­ta­turi de stânga – iar to­ta­li­ta­ris­
mul mo­nar­hic şi satrapial ca fi­ind ca­ri­ca­tura tra­gică, ri­di­
colă, chiar şi a to­ta­li­ta­ris­mu­lui de tip sta­li­nist, ultraortodox.
Cri­mele po­li­tice, în schimb, nu cu­nosc di­fe­renţa în­tre
stânga şi dreapta. Ji­lava e mar­toră. În anii ’45, se spu­nea:
„Orice pă­tlă­gea verde, după ce se coace… se în­ro­şeşte.“
*
Îi spun tâ­nă­ru­lui Ha­drian (un ac­ti­vist of great expec­
tations1, deşi e bine‑cres­cut şi une­ori sur­prin­ză­tor de in­te­
li­gent): „Iu­bite co­lega, s‑ar pu­tea ca is­to­ria, con­ce­pută ca
un flu­viu al me­mo­riei co­lec­tive, să‑şi mai scape, în cli­pele
sale de ză­pă­ceală, câte o pa­gină în vânt: şi atunci, această
ui­tată pa­gină, deja trăită, să ne apară ca o re­ve­la­ţie, vi­zi­
une, nouă so­lu­ţie… De pildă, se pare că în pre­zent trăim,
re­tră­ind un ca­pi­tol din epoca fa­na­ri­otă…“
„Dom­nule pro­fe­sor, îmi răs­punde el, ier­taţi‑mă, dar
eu cred că Is­to­ria a mu­rit. Nici nu mai există. Ea este to­
tuşi o fic­ţi­une utilă, schim­bă­toare – ca zero (0) sau in­fi­
nit (∞) – o fo­lo­sim ex­clu­siv ca pre­text pen­tru agi­ta­ţie şi
pro­pa­gandă. După moar­tea ce­lor care au trăit Ma­rea
Schim­bare (23 au­gust), nu vor mai exista de­cât cei care
ştiu că schim­bă­rile is­to­rice în­seamnă sta­rea pe loc a flu­vi­
u­lui ce curge în cerc. În limba se­co­lu­lui vi­i­tor, ca şi tur­cii
vechi, vom po­vesti to­tul la tim­pul pre­zent, fi­indcă passé
historique2‑ul, în­cet‑în­cet, va de­veni inu­til şi su­pă­ră­tor.“
1
De mare perspectivă (engl.).
2
Trecutul istoric (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 343

*
Re­vin la Paul Za­ri­fo­pol, Va­loa­rea Râ­su­lui (1930), şi îl
ci­tez din nou: „Râ­sul are de‑a face nu­mai cu pro­stia ener­
gică şi ac­tivă. În anu­mite mo­mente din is­to­ria unei co­
lec­ti­vi­tăţi, pro­stia poate mo­no­po­liza se­ri­o­zi­ta­tea – iar
râ­sul de­mască această de­ghi­zare.“
Asta a fost! As­tăzi, sunt ne­voit să în­cerc scheme ceva
mai com­pli­cate:

Eroare Greşeală Catastrofă Dezastru

↓ ↓ ↓ ↓
penibil ridicol grotesc jalnic

Dacă există azi o lec­tură prin­tre rân­duri, o lec­tură pe

din­lă­un­tru, din­colo şi ală­turi de rân­duri – cred că există
şi un râs prin­tre rân­duri, un râs pe din­lă­un­tru. Care nu
e râs, e alt­ceva, încă nu are nume, dar în cu­rând va avea.
(Ludicrous?)1
*
Trăim într‑o epocă în care kitsch‑ul – această parakalie
so­ci­ală – de­vine, dintr‑o sim­plă boală es­te­tică, o mo­limă
ge­ne­ra­li­zată.
Ci­tesc (ui­mit şi spe­riat) Gert Ric­hter, Wir brauchen
den Kitsch, ur­mă­toa­rele: „O uto­pie poate fi su­b­limă la
lec­tură, ea de­vine însă un gro­tesc şi tra­gic kitsch so­cial în
clipa în care in­tră pe gura ora­to­ri­lor şi de­ma­go­gi­lor.“
(Hm!? Dar când in­tră pe mâna re­vo­lu­ţiona­ri­lor de pro­
fe­sie?) Şi Ric­hter con­ti­nuă: „Kitsch‑ul are o di­men­si­une
uto­pică, este pro­iec­ţia unei lumi do­rite, vi­sate, a unei
1
Ridicol? (engl.).
344 ION D. SÎRBU

lumi fără pro­bleme, fără urâ­ţe­nie, fără foame, fără

nedrep­tate!“ Vai, dar, în pra­xis, kitsch‑ul este exact pro­
blema, urâ­ţe­nia, foa­me­tea, ne­drep­ta­tea etc.
Cred că Blaga a fost cel care a in­tro­dus ter­me­nul de
Kitsch în ter­mi­no­lo­gia noas­tră fi­lo­so­fică, în­ţe­le­gând prin
el (în Artă şi va­loare) arta‑su­ro­gat, un fel de artă de­pla­
sată. Poet fi­ind şi mare iu­bi­tor de pic­tură, Blaga ne ex­
plica: „Kitsch ar fi, de pildă, un ta­blou ce redă ai­doma pe
pânză ceea ce este sau poate fi su­b­lim în na­tură. Cerbi
sub lună, le­bede pe lac, ţi­gancă alăp­tând etc.“
În­drăz­nesc a pro­pune drept Kitsch so­cial ma­trice,
por­tre­tul po­li­tic, su­ro­gat ide­o­lo­gic şi re­li­gios. Din acest
por­tret, de­rivă ne­o­bo­sit lozincăria, ser­bă­rile, po­e­zia şi
dan­sul te­ma­tic: pa­voa­ză­rile, mi­tin­gul, augustaliile, scep­
trul şi imnele. Efor­tul is­to­ric al unui ridiculus mus1 de a
în­lo­cui Is­to­ria, Mi­to­lo­gia şi Pantheonul.

*
„Nu sun­tem des­tul de creş­tini, îi scriu pri­e­te­nu­lui meu
Ed­mund2, spre a ne în­dră­gosti de su­fe­rinţă şi jertfă; nici
des­tul de sto­ici spre a ne trans­forma ne­pu­tinţa şi răb­da­
rea în în­ţe­lep­ciune şi rost; nici des­tul de eu­ro­peni spre a
ne în­vinge in­di­vi­du­a­lis­mul fun­ciar ţă­ră­nesc, spre a ne
aduna şi a ne sfă­tui «ce e de fă­cut?»; nici des­tul de nă­păs­
tu­iţi ca să sim­ţim cu­ţi­tul la os şi să nu ne mai pese de
frică sau de ziua de mâine. Urme trai­nice de pă­gâ­nism
1
Şoarece ridicol (lat.).
2
Este vorba de Edmund Pollák, înalt funcţionar pe lângă
Conferinţa Rectorilor Vest‑Germani (un fel de minister federal al
învăţământului superior), poziţie din care a mijlocit obţinerea
unor burse pentru mulţi intelectuali români.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 345

(şi în­de­lung scla­va­gism) ne fac să iu­bim, chiar şi acum,

plă­ce­rile mă­runte, via­ţa în sine, les­ni­cioasa fe­ri­cire, fi­ri­
mi­tu­rile de lu­mină în în­tu­ne­rec.“

Wir bleiben unserem Grundsatz treu,

Schwul, per­vers und Arbeitsscheu!1
(Lo­zincă anar­histă stu­den­ţească, din 1968.)

*
Sunt co­ple­şit de „Car­tea lui Iov“. Mi se pare a fi cea
mai cu­tre­mu­ră­toare, ab­surdă, su­b­limă şi crudă lec­ţie
des­pre con­di­ţia umană in sich2. (I‑am spus lui Eve­rac:
„Piesa ta Car­tea lui Io­viţă este mai mult de­cât un act de
in­cul­tură sau un pă­cat po­li­tic: este o apo­sta­zie!“ A în­ver­
zit – de atunci mă oco­leşte.)
Răs­fo­iesc Encyclopedia Judaica, vol. X, p. 123:
„He Who speaks to man in the Book of Jov, is neither
a just God nor an unjust God, but God.“3 (Su­b­li­ni­e­rea
îmi apar­ţine.)
„The asertion of punishment of the wicked and
reward of the rightems is without fundation… Justice
is not wowed into the stuff of the universe nor is God
occupied with its administration.“4
1
Rămânem fideli principiului nostru,/ Homosexuali, per‑
verşi şi fără chef de muncă! (germ.).
2
În sine (germ.).
3
Cel care vorbeşte oamenilor în Cartea lui Iov nu este un
Dumnezeu drept sau un Dumnezeu nedrept, ci Dumnezeu (engl.).
4
Afirmaţia despre pedepsirea celor răi şi răsplătirea celor drepţi
este nefondată… Dreptatea nu este cuprinsă în materia universu‑
lui şi nici Dumnezeu nu se ocupă cu administrarea ei (engl.).
346 ION D. SÎRBU

…E groaz­nic. E groaz­nic… mai ales dacă jus­ti­ţia pă­

mân­tească nu are ni­mic co­mun cu ideea de Dum­ne­zeu.

*
Ne­drep­tă­ţile ce mi s‑au fă­cut, nu cer
ni­mă­nui să le re­grete: căci eu le uit.
Ne­drep­tă­ţile pe care le‑am fă­cut, nu
cer ni­mă­nui să le uite: căci le re­gret.
TACHE IONESCU1

Gă­sesc că ate­is­mul fu­ri­bund al ac­ti­viş­ti­lor de as­tăzi este

mult mai „jus­ti­fi­cat“ prac­tic de­cât era la în­ce­pu­tu­rile re­
vo­lu­ţiei. Atunci, re­li­gia era „opium pen­tru po­por“, as­tăzi,
din con­tră, sub forma sa nouă (po­li­tica), re­li­gia a ajuns
„opium pen­tru con­du­că­to­rii po­poa­re­lor“; Bi­se­rica – o in­
sti­tu­ţie ce tre­buia să fie ur­gent în­lo­cu­ită (a dis­truge fi­ind
mult mai uşor de­cât a pune ceva în loc), cle­rul fi­ind un
cor­pus de pro­pa­gandă cu mare priză în po­por…
As­tăzi, lu­cru­rile s‑au agra­vat: o eroare, ur­mată de o
gre­şeală, a adus ca­tas­trofa: de­zas­trul e în curs. Nu ajunge
re­gre­tul, au­to­cri­tica, pe­re­stroika şi glas­nost‑ul: s‑a co­mis
pe plan is­to­ric un uriaş pă­cat mo­ral (Yalta, de pildă), s‑au
co­mis, pe pla­nul a ju­mă­tate de glob, o imen­si­tate de
crime, tră­dări, apo­sta­zii: dacă am fi creş­tini ade­vă­raţi, ar
tre­bui să în­cer­căm cum­pli­tul sen­ti­ment al Că­in­ţei de sus
în jos, de la că­lăi spre vic­time.
Dar aşa ceva e im­po­si­bil, ab­surd, pe­ri­cu­los. De­o­
cam­dată.
1
Take Ionescu, scris și Tache Ionescu (1858–1922), diplo­
mat, om politic, prim ministru al României (1921–1922). În
1908, înfiinţează Partidul Conservator Democrat.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 347

(Nu îi văd, de pildă, pe Al[exandru] Mi­ro­dan1 şi

Andrei Bă­leanu2 ve­nind la mine, care is­pă­şesc şi azi o
pe­deapsă dată de in­stanţa lor de ju­de­cată. Ve­nind la
Cra­iova, în ghe­toul ur­gi­si­rii mele, şi plân­gând în la­crimi,
zicându‑mi: „Mî vinovnî 3, iartă‑ne, te‑am vân­dut pen­
tru cei 6.000 lei pe care ni i‑ai dat îm­pru­mut.“ …Nici
nu e ne­voie! Nu ştiau ce fac – nu vor cu­noaşte nici­o­dată
bucuria „di­a­lec­tică“ de a‑ţi în­tinde şi cea­laltă faţă is­to­
riei, ce te păl­mu­ieşte.)4
*
E. M. Cio­ran: nu am re­u­şit să apuc de­cât două cărţi
ale lui: Précis de décomposition şi Histoire et uto­pie.
Este – judecându‑l în com­pa­ra­ţie cu Blaga – un ex­ce­
lent cio­pli­tor de pie­tre. Dar nu va ri­dica nici­o­dată o Ca­te­
drală. Nici mă­car o casă a sa. Nu ştiu de ce sea­mănă – după
a mea pă­rere – cu acei bă­trâni pen­sionari care îşi con­
sumă ul­ti­mii 30 de ani de li­beră şi lu­cidă via­ţă, pregătin­
du‑şi, cu mi­nu­ţie şi fa­na­tism, cripta şi tes­ta­men­tul. Deşi
nu au ur­maşi.
Fi­lo­so­fia de­vine fi­lo­so­fare în sine în clipa în care scri­
i­tura de­vine li­te­ra­tură, iar me­ta­fo­rele, sim­ple gă­sel­niţe
1
Alexandru Mirodan (1927–2010), pseudonimul lui Alexan­
dru Zissu Saltman, dramaturg, martor în primul proces intentat
lui Ion D. Sîrbu, încheiat cu condamnarea la un an închisoare
corecţională a inculpatului. În 1976, Alexandru Mirodan a emi‑
grat în Israel. Piesele sale, Ziariştii (1956) şi Şeful sectorului su‑
flete (1963) sunt considerate „mostre“ ale realismului socialist în
literatura română.
2
Andrei Băleanu (n. 1931, Bucureşti), eseist, critic literar, sta‑
bilit în Germania, în deceniul nouă.
3
Noi suntem vinovaţi (rusă).
4
Paragraf cenzurat, în prima ediţie (ms., vol. 1, f. 160).
348 ION D. SÎRBU

sti­lis­tice. Cio­ran e un mare poet al lim­bii (şi al gân­di­rii

prin limbă), şi‑a fă­cut o spe­ci­a­li­tate şi o ma­ni­eră de a
trăi, su­pra­vie­ţu­ind tu­tu­ror is­pi­te­lor şi che­mă­ri­lor sale
spre dis­pa­ri­ţie sau sin­u­ci­dere.
Cine‑l mai crede? Toată lu­mea îl gustă. Pe cine mai
con­vinge? Lu­mea îl ştie un mare jongleur, fu­nam­bul,
bu­fon al mor­ţii. Un ico­no­clast al fi­lo­so­fiei, care, din cio­
bu­rile a ceea ce a spart cu bună şti­inţă, îşi con­stru­ieşte,
în in­con­şti­ent, icoana pro­pri­u­lui des­tin, uto­pia pro­priei
mân­tu­iri.
*
Re­clama şi pro­pa­ganda sunt în­ru­dite. Unii con­si­deră
pro­pa­ganda ca fi­ind o formă ra­ţional‑afec­tivă prin care se
pune în miş­care o idee, o va­loare, un crez – iar re­clama, o
sim­plă vi­trină psi­ho­lo­gică prin care se atrage pu­bli­cul
cum­pă­ră­tor de bu­nuri.
Dintr‑o fi­lo­so­fie a se­co­lu­lui tre­cut (ma­te­ri­a­lis­mul is­
to­ric) a de­ri­vat o ide­o­lo­gie re­vo­lu­ţionară, care, la di­fe­rite
etape ale ei, a fost ne­vo­ită să ela­bo­reze di­fe­rite pro­grame
re­vo­lu­ţionare de luptă, con­stru­ire, pace etc. Pro­pa­ganda
e mij­lo­cul de agi­ta­ţie şi in­for­mare a ma­se­lor în le­gă­tură
cu res­pec­ti­vul pro­gram, iar re­clama po­li­tică ar fi popu­
lari­za­rea sen­zo­ri­ală a esen­ţi­a­lu­lui con­ţi­nut în munca de
pro­pa­gandă. (Cla­sici, opere, por­trete, re­a­li­zări etc.)
Da. Dar re­clama, azi, în­cet‑în­cet, a de­ve­nit o in­tensă
pro­pa­gandă pen­tru bu­nuri care există încă (de pildă, peş­
tele ocea­nic, mama cu pa­tru co­pii, frun­ta­şul în pro­duc­
ţie), pe când pro­pa­ganda de azi nu mai e de­cât o sim­plă
şi pe­ni­bilă re­clamă pen­tru va­lori ce nu există, ce au dis­
pă­rut pen­tru tot­dea­una (pro­gres, bu­nă­stare, li­ber­tate,
dem­ni­tate etc.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 349

*
Dacă mă uit mai atent la per­so­na­jul „Ion“ al lui
Rebreanu, tre­buie să re­cu­nosc că, în fond, el este, la ni­ve­
lul ve­chi­u­lui sat, li­cheaua să­racă ce vrea să par­vină cu
orice preţ. Pahonţu din Go­rila este şi el un ari­vist – dar
ur­ban şi po­li­tic. Se în­ru­deşte cu Dinu Pă­tu­rică, Stă­nică
Ra­ţiu, Gore Pirgu, Gaittany etc. Toată li­te­ra­tura noas­tră
e plină de li­chele (Ca­ra­giale e con­si­de­rat ge­nial, fi­indcă a
re­u­şit să facă sim­pa­tice aceste mici li­chele ale mi­ti­cis­mu­
lui nos­tru), mai mult, dacă mă gân­desc la Sa­do­veanu,
Că­li­nescu, Ar­ghezi, Ca­mil Pe­trescu (în ul­ti­mii lor ani de
exis­tenţă), pre­cum şi la nu­mă­rul ulu­i­tor de po­eţi pa­tri­o­
tici, de ser­vi­ciu şi con­junc­tură, în­cep să cred că Blaga
avea drep­tate spu­nând: „Ro­mâ­nul s‑a năs­cut poet, dar,
din pă­cate, ce­lula ner­voasă a ma­jo­ri­tă­ţii po­e­ţi­lor prea ro­
mâni nu re­zistă la is­pi­ti­rile po­li­tice sau ma­te­ri­ale.“
(Am lan­sat un nou cu­vânt: dacă „ver­sa­ti­li­ta­tea“ în­
seamnă ne­sta­tor­ni­cie, lipsă de fer­mi­tate – vers‑abi­li­ta­tea,
scris îm­pre­ună, în­seamnă o gravă ca­renţă, o boală de ca­
rac­ter a po­e­ziei şi a pro­fi­to­ri­lor de pe urma ei.)
*
În Ru­sia Ve­che – spune Ju­lien Green în jur­na­lul1 său –
exista o sectă re­li­gi­oasă în care se prac­tica, ri­tual, cas­tra­
rea. În mo­men­tul ope­ra­ţiei res­pec­tive, flă­căul striga:
„Ră­mas‑bun ste­le­lor, ră­mas‑bun lacuri­lor, ră­mas‑bun
1
O antologie din Jurnalul lui Julien Green, traducere şi pre‑
faţă de Modest Morariu, a apărut în 1982, la Editura Univers, în
colecţia „Corespondenţe, memorii, jurnale“. Volumul, identifi‑
cat de noi în biblioteca lui Ion D. Sîrbu, are pe pagina de gardă
semnătura sa şi data procurării: „Ian. 1983“. Numeroase pasaje
sunt subliniate şi adnotate.
350 ION D. SÎRBU

pă­du­ri­lor!“ (Nu striga „ră­mas‑bun fe­te­lor, mu­ie­ri­lor!“,

toc­mai fi­indcă sco­pul cas­tră­rii era mân­tui­rea de is­pita ce
o re­pre­zintă fe­meia.)
Te­ri­bil. Şi sim­bo­lic. Fără eros, nu mai există via­ţă,
lume: „…dacă dra­goste nu e, ni­mic nu e!…“ o spune şi
ma­rele moromete, Preda.
Nu pot să nu mă gân­desc la cas­tra­rea fi­lo­so­fică şi
re­li­gi­oasă, adică la ri­tu­a­lu­rile in­tră­rii în mâ­năs­tire sau
în par­tid. „Adio li­ber­tate, ră­mas‑bun cu­vin­te­lor, noapte
bună, ade­văr!“
Orice con­vin­gere de­fi­ni­tivă e con­se­cinţa unui viol
exis­ten­ţial: şi orice ade­rare, fără în­toar­cere, la o sin­gură
idee în­seamnă cas­tra­rea exact a or­ga­nu­lui prin care di­fe­
ren­ţiem şi trăim ide­ile.
*
Fi­lo­so­fia a mu­rit de trei ori, şi nu a în­viat de­cât o sin­
gură dată: în tim­pul ro­man­tis­mu­lui ger­man. A mu­rit
când a de­ve­nit ancilla theologiae1 (mai târ­ziu ancilla
scientiae2), când a de­ve­nit un lim­baj şi un sis­tem de gân­
dire in­ac­ce­si­bil unor minţi nei­ni­ţi­ate (de ti­pul Hus­serl,
Hei­deg­ger, Der­rida), şi a mu­rit mai ales atunci când a
de­cla­rat: „Fi­lo­so­fii până acum au în­cer­cat să ex­plice lu­
mea, de acum ei vor tre­bui să o schimbe!“
Tot mai mulţi co­legi (No­ica, Lii­ceanu, Pleşu – plus
o se­rie de ti­neri ese­işti şi cri­tici) în­cearcă, cu aju­to­rul
li­te­ra­tu­rii, având pa­şa­port po­e­tic, să de­pă­şească pie­di­
cile şi cursele abs­trac­ţi­u­ni­lor fi­lo­so­fice de spe­ci­a­li­tate.
Eu în­sumi, în mod in­stinc­tiv, mi‑am în­ce­put se­ria de
1
Slujitoarea teologiei (lat.).
2
Slujitoarea ştiinţei (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 351

con­fe­rinţe, ca şi se­ria de piese sim­ple, cu ideea „tea­trul, ca

formă de fi­lo­so­fare“. Zi­ceam: să ple­căm de la di­a­lo­gul
viu, des­pre pro­bleme vii, prin cu­vinte vii, pen­tru oa­me­nii
încă vii… Dar, mă tem, ceea ce este ga­ze­tă­ria pen­tru un
poet sau pro­za­tor (o pe­ri­cu­loasă is­pită sau ră­tă­cire) poate
de­veni şi li­te­ra­tura pen­tru un fi­lo­sof: is­pi­teşte şi îm­bată.
Dacă… „Dieu peut se passer de tout le monde“1
(Coran, su­rata XXIX, 5), nu cred că ome­ni­rea se mai
poate lipsi de fi­lo­so­fia ca an­ti­li­te­ra­tură şi supragazetărie.
*
Ori­cât în­cerc să evit înăl­ţi­mile (pră­păs­ti­oase) ale me­
ta­fi­zi­cii sau esoteriilor, me­reu şi me­reu, simt înrădă­
cinându‑se în min­tea – dar mai ales în munca mea cu
ver­bul – con­vin­ge­rea că Limba este o en­ti­tate trans­cen­
den­tală, un câmp de ener­gie spi­ri­tu­ală ce există în afară de
mine şi dea­su­pra mea. Eu pri­mesc o in­vi­ta­ţie tai­nică, vin
şi mă scald în acest câmp, pri­mesc un fel de bi­ne­cu­vân­
tare, in­tru chiar în Gra­ţia aces­tei ze­iţe („ea este şefa mea
de ca­dre, am scris eu nu de mult, de ju­de­cata ei mă tem“)
şi de­vin ast­fel o in­ves­ti­ţie mo­rală şi me­ta­fi­zică. Limba mă
ajută să scriu, eu în­cep fraza, ea o ro­tun­jeşte şi o sfâr­şeşte:
eu în­cep piesa sau ro­ma­nul, ea, pe drum, ho­tă­răşte des­ti­
nul ero­i­lor, bolta ideii sau co­ti­tura în com­po­zi­ţie şi stil.
Cine tră­dează, de pildă, ade­vă­ru­rile poporu­lui aces­
tei limbi, pierde gra­ţia ei, Limba îşi re­trage in­ves­ti­ţia…
şi pe­dep­seşte cum­plit. Pen­tru mine, Pă­u­nescu, Be­niuc,
Eve­rac, An­dri­ţoiu etc. sunt ca­zuri de mari ta­lente ini­ţi­
ale, că­rora, din ca­uza unor gre­şeli de or­to­gra­fie mo­rală,
limba‑mumă le‑a re­tras în­cre­de­rea şi ca­pi­ta­lul. Aceşti
1
Dumnezeu se poate lipsi de lumea întreagă (fr.).
352 ION D. SÎRBU

scri­i­tori sunt de câtva timp sim­ple mo­nede de hâr­tie,

fără aco­pe­rire în aur.
(„Nu mai poţi scrie, zi­cea Fla­u­bert, când nu mai ai
nicio stimă pen­tru tine în­suţi!“ Iar eu adaug: „Când
pierzi stima Lim­bii în care scrii!“
*
Écrire, c’est tuer la mort.1
COCTEAU

În tinereţele mele zvă­pă­iate, tra­gic ri­si­pite (me­reu mă

du­reau din­ţii, pri­meam or­dine de în­cor­po­rare, ple­cam,
de­zer­tam, iar ple­cam, mu­ream, în­viam etc.), în tim­pul
„li­ber“ ci­team gră­bit, hă­me­sit, cu frica să nu mi se ia car­
tea sau să nu sune alarma. „Scri­sul“ îl sim­ţeam doar ca o
vagă du­rere sub inimă, ca un fel de tă­râm pro­mis, dar
me­reu amâ­nat sau in­ter­zis.
În­tre 1950–1955, am „ex­pe­ri­men­tat“: scriam rar,
smu­cit, sa­vant, nu aveam nici bu­solă şi nici ori­zont – iar
va­sul pe care plu­team era o sim­plă plută a Medusei.
Am scris doi ani ca un po­se­dat (1955–1957), zil­nic,
în po­duri, piv­niţe, câr­ciumi, la bi­rou. (To­tul s‑a pier­
dut, s‑a dat la to­pit după ares­ta­rea mea.)
În puş­că­rie şi mină, timp de şapte ani, am tot po­ves­
tit şi ce scri­se­sem cândva şi ceea ce con­ti­nuam să clo­cesc
în cre­ie­rul meu fier­binte – dar având deja sen­ti­men­tul
că am co­bo­rât sub ecu­a­to­rul ra­tă­rii si­gure.
Acum, de vreo zece ani (mai pre­cis din 2 au­gust 1977,
ziua în care am fost „re­ţi­nut“ şi tra­tat ca un hoţ de cai)2,
1
A scrie înseamnă să triumfi asupra morţii (fr.).
2
Reţinut şi anchetat de securitate, în legătură cu greva mine‑
rilor din Valea Jiului: „În doi August, am fost « reţinut » şi ţinut în
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 353

când nu scriu simt ne­voia pi­lu­lei de ci­a­nură sau a ro­bi­

ne­tu­lui de gaz. În tim­pul li­ber, ci­tesc, tră­iesc, gân­desc.
Dar scri­sul meu de acum nu este de­cât acel me­di­e­val
ars bene moriendi1.
*
Doamne, ce imensă bi­bli­o­gra­fie po­sedă nu­mai Franţa
sin­gură. Ci­tesc (suaviter in modo)2 nu­mere vechi, de un
an sau doi, din re­vista „Histoire“. La sfâr­şi­tul fi­ec­ ă­rui nu­
măr este in­di­cată o „su­mară bi­bli­o­gra­fie“ des­pre fi­e­care
ca­pi­tol. Ame­ţesc.
Există o is­to­rie a fricei, a ploş­ni­ţe­lor, a priş­ni­ţe­lor, a
di­fe­ri­te­lor forme de clo­set. O is­to­rie a far­du­ri­lor, a bor­
de­lu­ri­lor, a co­pi­i­lor pă­ră­siţi. Am ci­tit stu­dii des­pre pie­
trele pre­ţi­oase, pie­trele că­zute din cer, pie­trele la ri­nichi.
Des­pre râ­gâ­ială, pârţ, pişu (în Re­naş­tere şi Rokoko);
des­pre co­mer­ţul cu sclavi, cu ran­guri mi­li­tare şi cle­ri­cale,
cu fete şi ca­târi. Des­pre bo­gă­ţia lui Ma­za­rin şi ci­nis­mul
lui Ri­che­lieu, des­pre ge­no­ci­dul con­tra­re­vo­lu­ţiona­ri­lor
chouans. Des­pre Vic­tor Hugo la Guernesay şi Na­po­leon
pe in­sula Elba sau Sfânta Elena.
O cul­tură ca a Fran­ţei (nu­mai cu Is­to­ria ei în sine) îi
este su­fi­ci­entă şi chiar prea multă. Nici­o­dată, po­poa­rele
mici nu vor pu­tea in­te­resa o mare cul­tură. Ra­ţi­u­nea
sufi­ci­entă a aces­tora e în­chisă, or­go­lioasă, su­pra­sa­tu­rată.
Doar dacă re­u­şim de aici, din vic­ti­mo­lo­gia noas­tră, să îi
condiţii de 1957, timp de opt ore; am urlat, m‑am revoltat, nu
ştiam de ce?“ Amănunte în Clara Mareş, Zidul de sticlă. Ion D.
Sîrbu în arhivele Securităţii, ed. cit., p. 180–194.
1
Vezi supra, nota 1, p. 250 (lat.).
2
În mod agreabil (lat.).
354 ION D. SÎRBU

în­ju­răm şi să‑i scui­păm su­fi­ci­ent de zgo­mo­tos ca să audă

şi ve­ci­nii lor (aşa cum o fac une­ori ru­şii), am avea oa­re­
cari şanse să fim bă­gaţi în seamă. Alt­fel, chiar şi cu un
Sha­kes­peare în Bal­cani, nu vom re­uşi de­cât să‑i fa­cem să
caşte sau să zâm­bească po­li­ti­cos şi iro­nic.

*
Green, în jur­na­lul său, ob­servă că în plim­bă­rile sale,
pe bu­le­var­dul Clichy (1932), vede o lume care nu ştie
cum să se dis­treze. Ci­nic, ex­clamă: „Ce fe­ri­cire ar fi pen­
tru ea [această lume, n.m.] dacă s‑ar re­sta­ura scla­via!“
Stu­pid. Stu­pid şi cri­mi­nal. Pă­rin­ţii mei, oa­meni
foarte să­raci, lo­cu­ind într‑o mi­zeră co­lo­nie mi­ni­eră,
par­ti­ci­pau anual la pa­tru ba­luri mari, la câ­teva nunţi, la
dese pe­tre­ceri de fa­mi­lie. Tata îşi avea zi­lele sale de sin­
dicat, câr­ciumă, „vandră“. Mama, în fi­e­care seară, după
ce ne culca, pleca, nu în vi­zită, ci „în po­veşti“. Se culca
la unu noap­tea. Du­mi­neca eram cu to­ţii la bi­se­rică
(tata cânta în cor), după‑masă, la obli­ga­to­ria plim­bare
în parc. Fan­fara cânta fru­mos, lu­mea tre­buia să vadă
cum sun­tem îm­bră­caţi. Exis­tau po­pice, fot­bal, cher­
meze. Joia şi du­mi­neca, câte un film mut. Ie­şiri la iarbă
verde de 1 Mai, Sân­zi­ene şi Sânta Ma­ria Mică. Mama,
ca­to­lică ru­rală, bă­tea re­gu­lat, pe jos, lun­gile ei pe­le­
rinaje: la Lu­peni, Ha­ţeg, Radna. Ve­nea obo­sită, dar fe­ri­
cită. Plină de lu­mină. În con­ce­di­ile sale, Tata pleca „la
coasă“, la mo­mâr­lani. Stă­tea două săp­tă­mâni la Bă­niţa,
Baru‑Mare sau Me­ri­şor. Se ci­tea enorm în co­lo­nie, se
cânta seara. Nu­mai pe uliţa noas­tră erau două trom­pete
şi un cla­ri­net.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 355

Acum, cu re­sta­u­ra­rea scla­va­gis­mu­lui de tip nou,

până şi în Ca­pi­tală, Cluj, Cra­iova, lu­mea e ne­vo­ită să se
culce odată cu găi­nile. Sin­gura dis­trac­ţie ar fi în­ju­ra­rea
te­le­vi­zo­ru­lui şi as­cul­ta­rea pe în­tu­ne­rec a ra­di­o­u­lui1 tu­tu­
ror amă­gi­ri­lor.
*
În anul care vine (1986), voi re­citi toate tri­lo­gi­ile lui
Blaga, voi con­ti­nua „lec­tura de bă­trâ­neţe“ a ma­ri­lor fi­lo­
sofi: acum ştiu că „Dum­ne­zeu se uită la oa­meni prin
ochii co­pi­i­lor şi la lume prin ochii fi­lo­so­fi­lor“, va tre­bui
deci să ac­cept con­tem­pla­ţia, cu frică şi umi­linţă, a in­fi­
ni­tu­lui şi a sfâr­şi­tu­lui. Poate că aceste lec­turi îmi vor da
cer­ti­tu­di­nea pe care Mama mea o ob­ţi­nea mormăindu‑şi
ro­za­riul ei de an­al­fa­betă, iar Tata ci­tind şi re­ci­tind con­
trac­tele de muncă, opera vie­ţii sale de sin­di­ca­list.
Sunt oa­meni care în­ce­tează brusc să creadă în Dum­
ne­zeu, al­ţii, ca mine, care în­ce­tează, pu­ţin câte pu­ţin, să
mai creadă în ome­nire; iar ome­ni­rea, volens‑nolens, ajunge
să‑şi dea seama că aşa cum este nu are niciun Dum­ne­
zeu, deci, adio ma­te­rie, ener­gie, şti­inţă. Adio, spe­ranţă
sau mân­tu­ire.
Dru­mul cel mai scurt – zic eu, acum la cei 66 ani ai
mei – nu este li­nia dreaptă, dru­mul cel mai scurt, sin­
gu­rul drum, e cel care, oco­lind, ca­ută al tre­i­lea punct:
fix, veş­nic.
(Am în­ce­put azi‑noapte Jas­pers: Initiation à la
méthode philosophique, o se­rie de con­fe­rinţe ţi­nute la ra­
di­oul ba­va­re­zi­lor, în 1963.)
1
Radio Europa Liberă, post de radio înfiinţat în 1949, cu se‑
diul la München, finanţat de Congresul Statelor Unite, ale cărui
emisiuni erau destinate Europei de Est şi Orientului Mijlociu.
356 ION D. SÎRBU

*
Nu ştiu cine a spus: „L’humour c’est la politesse du
désespoir!“1 Aş în­lo­cui cu plă­cere cu­vân­tul politesse2 cu
maladresse3, dată fi­ind lu­mea bar­bară în care glu­mim.
Într‑un ca­iet foarte vechi (eram deja, în 1952‑53, la
ca­pă­tul răb­dă­rii şi dis­pe­ră­rii mele – situa­ţia de atunci a
ră­mas ne­schim­bată) gă­sesc ur­mă­toa­rea în­sem­nare (cred
că îl ci­team pe Ca­mus)4:
„Si­sif e un do­bi­toc tra­gic: sin­gura noas­tră spe­ranţă nu
poate să vină de la el, fi­indcă el nu se va re­volta vreo­dată,
re­fu­zând bles­te­mul şi zeii – ci din cu to­tul altă parte: fie
de la mun­tele care se va toci, fie de la stânca ce va fi spă­
lată de ploi şi vân­turi, fie de la co­piii săi ce se vor să­tura
de a‑şi ve­dea ta­tăl chi­nuit de o pe­deapsă crudă şi mo­no­
tonă. Şi to­tal «ne­ren­ta­bilă».“
Într‑o zi – zi­ceam eu în anii Gherla – ci­neva îi va în­
lo­cui stânca cu o cruce, Si­sif va des­co­peri că are o Mamă
în­du­re­rată, că există sus, pe deal, po­si­bi­li­ta­tea de a muri.
Si­sif – ca şi Blaga – re­fuză, pe bună drep­tate, orice
gând al unei even­tu­ale în­vi­eri.

*
În somn, în ru­gă­ciuni, în cli­pele mele de spaimă şi în
lu­nile de stu­pidă an­goasă, sân­gele meu cu­rat se în­toarce
în­a­poi în pă­rinţi.
1
Umorul este o curtoazie a disperării (fr.).
2
Curtoazie (fr.).
3
Gafă (fr.).
4
Trimitere la Le Mythe de Sisyphe, eseu al lui Albert Camus,
publicat în 1942.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 357

Este la modă acum să‑ţi de­teşti pă­rin­ţii, să‑ţi pri­veşti

cu scârbă co­pi­lă­ria. Eu am fost foarte iu­bit de pă­rinţi şi
iu­bi­rea aceasta a lor mă în­tre­ţine şi acum, tru­peşte, su­
fle­teşte, spi­ri­tual.
Tata mi‑a dat şira spi­nă­rii, Mama, da­rul de a po­vesti
şi glumi. Amân­doi, dra­gos­tea de lume, soare, oa­meni.
Sora mea le‑a moş­te­nit can­dela de ome­nie şi dra­goste –
tre­buie să merg la Pe­trila, la mor­mân­tul lor, când vreau
să mă rog.
Dar nu sin­gur: ci cu sora mea. Sin­gur, mi‑e frică, prea
mult i‑am chi­nuit, prea de­se­ori i‑am ucis fără să vreau.
*
Aş fi, îmi spune Limpi, un scri­i­tor ce de­bu­tează me­reu
(fără suc­ces, doar cu suc­cese), un so­ci­a­list fără ide­o­lo­gie,
un creş­tin fără con­fe­si­une, un fi­lo­sof fără sis­tem şi me­
mo­rie, un se­mi­ce­tă­ţean to­le­rat, un tran­sil­van re­fu­zat la
Cluj, dar ne­a­si­mi­lat în Ol­te­nia, un ro­mân austro‑un­gar,
un fi­lo­rus an­ti­sta­li­nist, un co­mu­nist con­tem­po­ran cu flu­
tu­rii şi cu Io­sif din Arimatheia, un es­te­ti­cian est‑ethic, un
li­be­ral în­dră­gos­tit de lan­ţuri, un sin­di­ca­list de unul sin­
gur, un fost Don Juan, ac­tu­al­mente în­dră­gos­tit de pro­
pria babă, un pro­le­tar plin de lum­pen‑di­plome, un mi­ner
fără lampă, un minisocrate ce nu a vă­zut At­hena şi nici
car­telă de cu­cută nu are, un Dan­ton pri­mind zil­nic pi­
cioare în fund de la Ro­bes­pi­erre‑ul blo­cu­lui, un bă­trân
ră­mas în min­tea co­pi­il­or, un evreu dat afară din co­mu­ni­
tate, un şiit‑sun­nit, în­cer­când să ră­mână un creş­tin‑copt
într‑o Ar­me­nie tot mai tur­cească, un neamţ in­ca­pa­bil să
re­pare o si­gu­ranţă, un biet ser­gent într‑o ar­mată ce se re­
trage de 40 de ani, un zoon antipolitikon, o mai­muţă a
bu­nu­lui Dum­ne­zeu, un că­cat în ploaie, un…
358 ION D. SÎRBU

*
To­va­ră­şul Ein­stein, con­sta­tând, prin 1947, că are un
mic can­cer, în­cepe să se mire: „Je m’étonne que ce méca­
nisme [sic!] incroyablement com­plexe, puisse fonctionner
un seul in­stant“1. Apoi, peste un an, ada­ugă: „Combien
lamentablement pri­mi­tive est toute notre science“2 – iar
în 1952, de­vine şi mai ca­te­go­ric: „Quand je fais des calculs
et que je vois un mi­nus­cule in­secte se poser sur mon
papier, j’ai envie de m’écrier: Al­lah est grand, et avec toute
notre science, nous sommes des misérables microbes!“3
Ieri, la ra­dio, în un­gu­reşte, un sa­vant ne ex­plica şti­in­
ţi­fic că 99% dintr‑un atom e un gol, un ni­mic. Pro­to­nii,
elec­tro­nii etc. al­că­tu­iesc doar a mi­li­o­ni­mea parte din
atom, aşa în­cât şi noi, oa­me­nii, al­că­tu­iţi din mi­li­arde de
mo­le­cule, sun­tem fă­cuţi la bază din cele 99% de go­luri
ato­mice: nu ştim ce e via­ţa, nu ştim ce e con­şti­inţa, gân­
di­rea, nu ştim ni­mic: fi­e­care pas îna­inte e un pas spre
sfâr­şi­tul in­co­gnos­ci­bil, mis­te­rios, al go­lu­lui din care sun­
tem năs­cuţi.
*
Lo­gica nu e o fi­zică a gân­di­rii, este
o ethică a aces­teia.
HUSSERL

Re­du­ce­rea la ab­surd, şi în lo­gică, şi în ma­te­ma­tici, con­

sti­tuie o me­todă. De lu­cru, ana­liză, cer­ce­tare. Aven­tură.
1
Mă mir ca acest mecanism [sic!], incredibil de complex, să
poată funcţiona măcar un minut! (fr.).
2
Ce jalnic de primitivă este toată ştiinţa noastră! (fr.).
3
Când fac calcule şi văd cum o insectă minusculă se aşază pe
hârtia mea, îmi vine să strig: Allah e mare, iar noi, cu toată şti­
inţa noastră, suntem nişte stârpituri jalnice! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 359

În psi­ho­lo­gie, so­ci­o­lo­gie, pe­da­go­gie, a re­duce ceva,

sau mai ales pe ci­neva la ab­surd în­seamnă a‑l scoate din
nor­mal şi a‑l trece în pa­to­lo­gic.
În mo­rală, po­li­tică, ide­o­lo­gie, re­du­ce­rea la ab­surd nu
în­seamnă de­cât re­du­ce­rea la tă­cere, dis­ci­plină, dogmă a
tu­tu­ror su­biec­ţi­lor no­e­ma­tici, de­ve­niţi obi­ecte so­ci­ale,
can­ti­tăţi nu­mă­rate, ega­li­zate.
În artă, re­du­ce­rea la ab­surd, după min­tea mea de
acum, ar fi în­că­pă­ţâ­na­rea de a crede că re­a­lis­mul e po­si­bil
şi că ac­tul de cre­a­ţie ar fi re­flec­ta­rea ar­tis­tică a re­a­li­tă­ţii.
*
Ni­mic nu se schimbă, în afară de afir­ma­ţia „to­tul se
schimbă!“, care poate de­veni, când e ne­voie, con­tra­riul său.
Nu există ade­văr, dar această afir­ma­ţie în­seamnă:
iată sin­gu­rul ade­văr, „nu există ade­văr!“.
To­tul e o min­ciună, în afară de stri­gă­tul acesta: „To­
tul e o min­ciună!“
„Nu există Dum­ne­zeu!“ în­seamnă: nu există ni­mi­
cul. Deci, există ceva care poate fi egal (sau sin­o­nim) cu
ni­mi­cul.
Nu există lo­gică – de­cât în ab­so­lut.
(În lu­mea mea şuie şi pi­e­zişă, cel mai lo­gic si­lo­gism
ar fi ur­mă­to­rul:
1. So­crate este mu­ri­tor.
2. Sul­ta­nul nu e So­crate.
Ergo: 3. Sul­ta­nul este ne­mu­ri­tor.)
*
La re­co­man­da­rea me­di­cu­lui meu in­te­rior, ci­tesc Husserl,
Logische Untersuchungen, spre a‑mi dez­morţi ce­lu­lele
obo­site de prea multă is­to­rie, po­li­tică und Literatur dazu1.
1
Şi literatură, în plus (germ.).
360 ION D. SÎRBU

Gă­sesc o splen­didă apo­rie (po­li­tică şi li­te­rară), re­com­

pensă pen­tru aceste zile şi ore în care, sub mii de forme,
am în­cer­cat (şi în­cerc me­reu) să spun acel ade­văr sim­plu
ce mă doare şi mă omoară.
„Jede Wahrheit ist eine ide­ale Einheit zu einer Möglich­
keit nach menschlicher und begrenzter Mannig­faltigkeit
richtiger Aussagen derselben Form und Ma­te­rie.“1
Deci: cu cât un ade­văr e mai esen­ţial, cu atât for­mele
de a‑l rosti sunt mai ne­nu­mă­rate şi va­ri­ate.
Iată mie­zul unei as­cunse jus­ti­fi­cări ale aces­tor chi­nu­
ite ca­iete: ace­eaşi formă şi ma­te­rie (in­tu­ită, nici­o­dată şti­
ută), dar ex­pri­mată, me­reu şi me­reu, sub ne­nu­mă­rate
forme şi sen­suri.
*
Pute­rea este tot­dea­una… pu­ter­nică.
ANTONIO BUERO VALLEJO2

Re­zis­tenţa cea mai in­te­li­gentă faţă de Pu­te­rea‑pu­ter­

nică (atot­pu­ter­nică) nu mai poate fi ac­tivă şi nici pa­sivă…
Doar re­fle­xivă. Re­zis­tenţa ac­tivă ar fi răs­coa­lele, gre­vele,
de­mon­stra­ţi­ile în pi­eţe (cu morţi şi ră­niţi); cea pa­sivă ar
con­sta în tea­trul indiferentist, de­ta­şa­rea de răs­pun­deri,
lă­sa­rea pu­te­rii (ca des­fă­şu­ra­rea unei pro­stii so­ci­ale) să se
înece în pro­pri­ile erori, abu­zuri, ano­ma­lii.
Re­zis­tenţa re­fle­xivă, ca ul­timă formă de opo­zi­ţie, ar
con­sta în me­di­ta­ţie şi ru­gă­ciune, atât a eli­te­lor in­te­lec­
tu­ale, cât mai ales a ce­lor umi­liţi şi obi­diţi: ie­şi­rea din
1
Fiecare adevăr este o unitate ideală pentru posibilitatea
unei diversităţi umane şi limitate a unor enunţuri corecte ale
aceleiaşi forme şi materii (germ.).
2
Antonio Buero Vallejo (1916–2000), dramaturg spaniol.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 361

tim­pul şi ca­u­za­li­ta­tea is­to­riei, ac­cep­ta­rea şi pro­vo­ca­rea

pro­vi­den­ţei, che­ma­rea ce­ru­lui, obli­ga­rea ce­ru­lui să in­tre
în ac­ţi­une, si­li­rea ma­te­riei să simtă izo­la­rea spi­ri­tu­lui, lă­
sa­rea Pu­te­rii de a de­veni pro­pria sa incura­bilă slă­bi­ciune.
Dar…, dar: la ca­pă­tul ori­că­rei re­fle­xi­uni, când se des­
chide ce­rul, de sus nu au­zim de­cât o sin­gură voce tu­nă­
toare: „Mer­geţi în pi­eţe şi în­vă­ţaţi să mu­riţi; nu­mai cine
ştie să moară me­rită să tră­iască!“
*
Când in­tru în peş­tera in­som­ni­i­lor mele, când nu as­
cult mu­zică „grea“ sau nu ci­tesc cărţi foarte uşoare (ro­
mane po­li­ţiste sau de spionaj, aceste basme de groază şi
cru­zime ale omu­lui mo­dern), de obi­cei am la în­de­mână
câ­teva cărţi fa­vo­rite pe care le răs­fo­iesc la în­tâm­plare:
Bi­blia, Blaga, Kafka, Bor­ges, Da­vid Pro­dan…
Mai nou – având vo­lu­mul pos­tum de po­e­zii ale di­vi­
nei mele pri­e­tene, Eta Bo­e­riu, La ca­pă­tul meu de în­se­rare1,
îl parcurg în­cet, ci­tind cu cre­io­nul în mână, în fi­e­care
noapte, două‑trei po­eme: des­pre dra­goste, des­pre moarte.
Mai ales des­pre moarte. Car­tea aceasta îmi ţine acum loc
de Ecle­zi­ast, e aproape un ma­nual de bună co­bo­râre în…
sau spre…
Mă uit în­de­lung la pe­re­tele alb din faţa mea: acolo
ză­resc icoana ca­to­lică a Ma­mei mele, aceea pe care am
ză­rit‑o şi când am des­chis ochii în casa noas­tră din
Petrila: mă chinuie gân­dul că voi muri într‑o cursă de
şoa­reci şi to­tuşi mă în­ve­se­lesc gândindu‑mă că din­colo,
Eta, care mă iu­bea, mă aş­teaptă: îi aran­jează în rând
1
Volum îngrijit de Nicolae I. Boeriu, prefaţă de Ştefan Aug.
Doinaş, Cluj‑Napoca, Editura Dacia, 1985.
362 ION D. SÎRBU

pe cei care mă aş­teaptă, pe Blaga, Co­truş, Stanca, Ser­giu

Al‑Ge­orge, Ma­xim, Li­viu Rusu, îi pune să agite ste­gu­leţe
şi să strige în cor: „Bine ai ve­nit, bu­fo­nule Gary!“
*
Îmi scrie de Cră­ciun 1984, din Ca­li­for­nia, bu­nul meu
or­tac de de­ten­ţie, fost preot greco‑ca­to­lic, Si­mion Cure1.
Are o pa­ro­hie acolo, e de două ori ope­rat de can­cer. El ar
fi per­so­na­jul mis­tic, „care te pu­tea scăpa de ploş­niţe“, din
ro­ma­nul meu în­tre­rupt, ne­ter­mi­nat2. Într‑ade­văr, lu­
crând de unul sin­gur, în ca­drul unei co­o­pe­ra­tive, avea o
„in­ven­ţie“ pro­prie: în 1968, el mi‑a cu­ră­ţit casa de ploş­
ni­ţele ce m‑au chi­nuit în pri­mii mei ani la Cra­iova.
„Aici – îmi scrie fra­tele Si­mion – în Los‑Diabolos sive
Los An­ge­les, lo­cu­iesc un nu­măr con­si­de­ra­bil de ro­mâni,
dar, în ciuda nu­mă­ru­lui lor mare, sunt ca şi in­e­xis­tenţi.
Ni­mic nu‑i poate uni, n‑au niciun ideal, în afară de cel al
do­la­ru­lui care, în foarte multe ca­zuri, i‑a dez­u­ma­ni­zat.
Ceea ce omoară ome­ni­rea pe aici e sin­gu­ră­ta­tea. Oa­me­nii
tră­iesc în fur­ni­care, cu mi­li­oa­nele, dar sin­guri: dra­gos­tea
fa­mi­li­ală, de pă­rinţi, de co­pii, e nulă. Toţi se în­chină Ba­
la­u­ru­lui – do­la­rul – care i‑a trans­for­mat fie în brute, fie în
ro­boţi. Şi ni­mă­nui nu‑i pasă de ni­meni şi de ni­mic…“
*
As­cult Con­cer­tul în Mi mi­nor, pen­tru fa­got, or­ches­tră
de coarde şi cla­ve­cin, de An­to­nio Vi­valdi. Şi ia­răşi mă cu­
prind apele blânde ale ru­gă­ciu­nii: umi­linţa se­nină şi re­
sem­nată în faţa mor­ţii ce se apro­pie. Dar spusă ome­neşte,
1
Simion Cure, fost deţinut politic. Ion D. Sîrbu îl cunos­
cuse în lagărele de muncă din Delta Dunării (la tăiat de stuf ).
2
Lupul şi Catedrala. Vezi supra, nota 1, p. 171.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 363

că­tre o di­vi­ni­tate care poate că e mută şi oarbă, dar surdă

nu are voie să fie.
In­vi­diez mult pe cei care pot privi ste­lele, pe cei care
se pot afunda în mis­te­rele cal­cu­lu­lui ma­te­ma­tic sau pot,
sub mi­cro­scop, pândi zvâc­ne­tul de via­ţă al ce­lor mai ele­
men­tare ce­lule. Dar te­ri­bil de mult re­gret că nu ştiu mu­
zică, ar­pe­gii, ar­mo­nie, con­tra­punct. Să nu aud nu­mai, ci
să şi pot ve­dea cum se îm­bină mi­nu­nea aces­tor ar­hi­tec­
turi or­ga­nice, curgânde…
Deşi – îmi aduc aminte – cu ce groază am pri­vit un
tâ­năr di­ri­jor („ge­nial“, dar ra­tat în um­bra lui Ka­ra­jan, un
oa­re­care W. Ber­gel) care ci­tea mut şi me­mora sim­fo­nii
în­tregi. Une­ori arunca o sin­gură pri­vire pe o pa­gină şi
tre­cea, scâr­bit sau plic­ti­sit, mai de­parte…
Într‑o vi­zi­une S.F., a unei lumi vi­i­toare, nu este ex­
clus să ve­dem mu­zica la te­le­vi­zoare şi să au­zim pic­tura de
pe benzi – asta, de­si­gur, într‑o epocă în care scri­sul şi
ci­ti­tul vor de­veni şi inu­tile şi to­tal de­mo­date.
*
Nă­vă­lesc asu­pra mea o mul­ţime de cărţi pe care ar fi
tre­buit să le ci­tesc (sau să le re­ci­tesc), dar pe care le‑am
pier­dut, ne­gli­jat sau ui­tat. Într‑o sin­gură lună (de grea in­
cer­ti­tu­dine), pe masa mea de noapte s‑au adu­nat: Eo­nul
dog­ma­tic al lui Blaga, Sup­plex Li­bel­lus de Da­vid Pro­dan,
stu­diul lui Ca­mil Pe­trescu des­pre Hus­serl (acesta l‑am ci­tit
ca stu­dent, atunci mi s‑a pă­rut con­fuz şi amatoresc, acum,
dim­po­trivă), Jas­pers, Initiation à la méthode philosophique,
Leo Fro­be­nius, Spen­gler, Proust etc…
Căr­ţile îşi au ora lor, soarta lor: în­tâl­ni­rea cu ele e
ho­tă­râtă în ca­drul unui des­tin in­te­rior în care cred. Când
lu­crez cu mare şi cu­rată in­ten­si­tate în­tru ceva, căr­ţile de
364 ION D. SÎRBU

care am ne­voie în le­gă­tură cu tema ce mă chinuie vin

sin­gure la uşă, cad din raft, le în­tâl­nesc „cu to­tul în­tâm­
plă­tor“, pe stradă, în gări…
Azi‑noapte – 28 de­cem­brie, 1985 – ci­tit Paideuma1
de Leo Fro­be­nius. O re­ve­la­ţie şi o bucurie. Dar şi o amin­
tire. Fro­be­nius, Spen­gler, C. G. Jung sunt au­to­rii care
„l‑au in­ven­tat“ pe Blaga.
Iar eu nu sunt de­cât o de­şartă şi pier­dută spe­ranţă a
aces­tuia. Fiul ră­tă­ci­tor pe care pro­priul frate, din la­şi­tate
şi frică, l‑a jert­fit nu­mai şi nu­mai ca vi­ţe­lul cel gras să
poată ajunge bou.
*
Am în­cer­cat să ci­tesc din fe­ţele oa­me­ni­lor. Fi­e­care faţă
e o pa­gină, spu­nea Ser­giu, fi­ec­ are om e o carte, fi­e­care
gest – o li­teră, un cu­vânt. Chiar şi o frunză, dacă am şti
să o ve­dem şi să o ci­tim în limba ei, ne‑ar po­vesti o is­to­rie
în­treagă. Re­la­ţi­ile Soa­re­lui (lu­mi­nii) cu Pă­mân­tul şi făp­
tu­rile aces­tuia sunt ai­doma re­la­ţiei ce există în­tre su­fle­tul
as­cuns al oa­me­ni­lor şi faţa lor.
Am stat la o coadă, în ho­lul unei gări: am că­lă­to­rit în
va­gon co­mun: am aş­tep­tat în sala de re­par­ti­zări a po­li­cli­
ni­cii, la ie­şi­rea dintr‑o fa­brică, în pi­aţa nouă. Ni­mic!
Toate fe­ţele sunt coli albe, nu spun ni­mic, nu as­cund
ni­mic. (Doar co­piii până la zece ani fac ex­cep­ţie de la
această pus­ti­e­tate.) A pie­rit su­fle­tul? Au pa­ra­li­zat muş­
chii fe­ţei? Sau eu am or­bit, ui­tând ast­fel să mai ci­tesc faţa
se­me­ni­lor mei.
Mă uit în oglindă: şi eu sunt o coală albă – ceea ce ar
fi să fie scris pe faţa mea s‑a şters, a mu­rit îne­cat în mâl,
ne­pu­tinţă şi dis­pe­rare.
1
Volum apărut la Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, tra‑
ducere de Ion Roman, prefaţă de Ion Frunzetti.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 365

*
Scri­sul este un sa­cri­fi­ciu printr‑un fel de no­bilă au­to­
mu­ti­lare. Ca şi ci­ti­tul mut. Apar­ţi­nând unei fa­mi­lii în
care toţi stră­mo­şii mei au fost an­al­fa­beţi, sân­gele meu, de
io­bag şi sclav, se pre­lun­geşte, prin Mama (se­mi­an­al­fa­betă)
şi Tata (un om de lume, ci­tea rar, scria şi mai rar), că­tre o
lungă şi ere­di­tară obiş­nu­inţă şi do­tare pen­tru ex­pre­sia
orală. Aş fi pu­tut ajunge ci­neva, într‑o lume în care scri­
sul şi căr­ţile nu ar fi fost pre­do­mi­nante. Sunt un po­ves­ti­
tor, un vor­bi­tor, mă în­căl­zesc şi mă sfin­ţesc abia când mă
pot uita în ochii colocutorului meu, când pot spune,
rosti, grăi cele ce se nasc în ca­pul meu.
În­vă­ţând să scriu şi să ci­tesc, am ucis, în sin­gu­ră­tate şi
tă­cere, vo­ca­ţia mea de uce­nic şi das­căl pri­mi­tiv, care ştie
să as­culte şi să vor­bească. Scri­sul m‑a mu­tat într‑o altă
cul­tură, altă fi­inţă, nu e de mi­rare că pri­mele mele lu­crări
scrise sunt na­ive şi ar­ti­fi­ci­oase, toc­mai fi­indcă de­rivă din
ere­di­ta­tea mea orală şi nu din cea in­te­lec­tual letristă.
Vi­sez şi acum o sală plină de pri­et­eni, în care – fără
niciun text pre­gă­tit îna­inte – să pot po­vesti, timp de câ­
teva ore, tot ce am pe inimă: li­ber, din­lă­un­tru, fără
niciun scop, fără niciun plan, fără niciun pic de li­te­ra­
tură, mai ales.
*
Pro­fe­so­rul Can­did a in­ven­tat ex­pre­sia: „Sta­tele Hunite
ale Eur­a­siei.“ Re­ci­tesc cu o plă­cere aproape po­că­ită Cartea
cea­iu­lui de Okakura Kakuzo1. Des­co­păr, cu jenă şi ne­
li­nişte, că foarte multe din aşa‑zi­sele mele „re­ve­la­ţii
1
Kakuzo Okakura (1862–1913), scriitor japonez; a pro­mo­
vat arta şi gândirea japoneză şi asiatică în Occident. Cartea citată
a apărut în 1906.
366 ION D. SÎRBU

pro­fe­sionale“, le­gate de ar­mo­nia din lume, sunt de fapt

vechi şi ar­hi­cu­nos­cute pre­cepte ale unei doc­trine ZEN.
Eu­ropa noas­tră me­ca­ni­cist‑ma­te­ri­a­listă (în fond) şi
foarte atee (în formă) este, din toate punc­tele de ve­dere,
in­fe­ri­oară în­ţe­lep­ciu­nii Asiei bă­trâne şi în­cer­cate.
Şi to­tuşi… Cru­zi­mea is­to­riei lor, hăr­ni­cia de fur­ni­car
şi ter­mite, foa­mea după ma­şini şi arme, uşu­rinţa cu care
mor şi mai ales uşu­rinţa cu care omoară, toate aces­tea mă
fac să mă în­torc la So­crate şi Chris­tos cu sen­ti­men­tul că
dra­gos­tea şi cu­noaş­te­rea de sine (in­vers: cu­noaş­te­rea de
sine şi, după ea, dra­gos­tea) sunt două uri­aşe in­ven­ţii eu­
ro­pene, antiasiatice.
(Şi At­tila şi Gingis Han erau mari în­ţe­lepţi, iu­beau
frun­zele şi ani­ma­lele, stră­mo­şii şi Ce­rul cu dra­go­nii săi:
dar, cred eu, uci­deau foarte uşor, fi­indcă nu au cu­nos­
cut mila şi nici umi­linţa. Şi nu au iu­bit dez­in­te­re­sat,
nici­o­dată.)
*
Da, sunt de acord: tim­pul pen­tru Tea­tru nu tre­buie să
fie iden­ti­fi­cat cu tim­pul pen­tru film. O oră ju­mă­tate–
două. În se­co­lul tre­cut, oa­me­nii aveau o lungă răb­dare
cul­tu­rală: pu­teau as­culta 5–6 ore o operă sau o piesă de
tea­tru (în cinci acte).
Dar s‑a în­tâm­plat – în acest crud se­col XX – o cas­trare
a su­fle­tu­lui co­lec­tiv de că­tre trei mari hi­mere ro­man­tice:
1. În­cre­de­rea şi in­te­re­sul pen­tru sen­ti­mente şi pa­si­uni,
iz­vo­râte din dra­goste, ge­lo­zie, amor sau pa­si­une ero­tică.
2. Re­nun­ţa­rea la a mai crede şi spera că ma­rile pro­bleme
po­li­tice şi so­ci­ale ale lu­mii se mai pot re­zolva prin ide­o­
lo­gii, con­vin­geri, par­tide. 3. To­ta­lul scep­ti­cism în le­gă­
tură cu aşa‑zi­sul Pro­gres în şti­inţă şi teh­nică.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 367

Am pier­dut, aşa­dar, clo­ro­fila stă­rii noas­tre de gra­ţie,

ni­mic nu mai poate fi sa­cru – deci, ni­mic nu mă mai
poate in­te­resa mai mult de­cât răs­tim­pul bar­bar al unui
film po­li­ţist, de răz­boi etc. În­tre o so­ci­e­tate de ti­neri
efebi, ur­mă­rind aven­tu­rile hi­lare ale lui Ja­mes Bond, şi
nişte greci na­ivi, as­cul­tând în se­rial un rap­sod ho­me­ric,
di­fe­renţa e uri­aşă… şi mor­tală.
(An­ti­cii nu se amu­zau de­cât rar, în pi­eţe: când dis­cu­
tau po­li­tică. Dis­trac­ţia a fost in­ven­tată de Ce­zari, prin
cir­cul cu fi­are şi gla­di­a­tori: Ja­mes Bond nu este de­cât un
gla­di­a­tor al ma­re­lui circ, năs­cut din stu­pi­ze­nia şi plic­ti­
sul unui Răz­boi Rece care nu se mai ter­mină.)

*
Similia similibus delendam! 1 Uri­a­şul ex­pe­ri­ment
ma­gico‑le­xi­cal al ge­ne­ra­ţiei mele (pier­dute) con­stă şi în
de­ru­la­rea lentă şi co­modă, sub ochii noştri ră­tă­ciţi, a fe­
no­me­nu­lui de uzare şi ru­gi­nire a unor per­so­na­li­tăţi sau
va­lori prin prea multă la­udă, de des­fi­in­ţare şi rahatizare a
unor culmi prin lin­gu­şire, elo­gi­ere, mi­ti­zare ar­ti­fi­ci­ală,
de com­pro­mi­tere a unor uto­pii şi pla­nuri, pro­grame şi
cin­ci­nale, prin ne­sfâr­şite imne parareligioase şi po­eme
an­ti­pa­tri­o­tice, an­ti­po­e­tice.
Duş­ma­nii în­ră­iţi ai ţă­rii mele – fără voia lor, cu aju­to­
rul pro­stiei noas­tre au­to­htone – au des­co­pe­rit o for­mi­da­
bilă me­todă de ocu­pa­ţie şi ocu­pare de­fi­ni­tivă (pe uşa din
dos) a unui po­por, struc­tu­ral in­de­pen­dent şi li­be­ral: fo­lo­
si­rea exa­ge­rată a na­ţiona­lis­mu­lui (ucide şi ani­hi­lează prin
1
Cele asemănătoare trebuie să fie distruse de cele asemănă‑
toare! (lat.).
368 ION D. SÎRBU

ri­di­col până şi ră­dă­ci­nile na­ţiona­lis­mu­lui fun­ciar); abu­

zul de folc­lor (care arde şi ucide folc­lo­rul, în­groapă de
viu şi sa­tul şi ţă­ra­nul); iar ma­te­ri­a­lis­mul, nu­mai şti­in­ţi­fic,
ni­mi­ceşte şi cas­trează până şi ma­te­ria cea moartă de le­gile
ei cu­minţi şi veş­nice.
No­roc că odată cu aceste grave pier­deri a avut loc şi
o pa­ra­lelă de­va­lo­ri­zare şi ani­hi­lare a po­li­ti­cu­lui prin po­
li­tică şi a ide­a­lu­ri­lor prin ide­o­lo­gie.
Ce fac pre­oţ­ ii noştri?

*
În re­li­gie, vi­i­to­rul e în­dă­ră­tul nos­tru.
În artă, tim­pul de faţă e veş­nic.

CARTEA CEAIULUI

Pe trei prin­ci­pii (mo­rale? me­ta­fi­zice?) se ba­zează arta

aran­jă­rii flo­ri­lor la ja­po­nezi: pe un prin­ci­piu ocâr­mu­i­tor
(Ce­rul), un prin­ci­piu as­cul­tă­tor (Pă­mân­tul) şi un prin­
ci­piu îm­pă­ci­ui­tor (Omul). Iar flo­rile au trei faze ale în­
fă­ţi­şă­rii lor: for­ma­lul, semiformalul, ne­for­ma­lul. Adică:
floa­rea în plină po­doabă (ro­chie de bal), floa­rea în gă­
teală uşoară (ro­chie uşoară de amiazi) şi a treia fază, „fer­
me­că­toa­rea dez­bră­care din ia­ta­cul tăi­nuit“.
Deşi folc­lo­rul nos­tru (do­mi­nat de em­blema „frunză
verde“) e plin de foaie şi flori, în ri­tu­a­lul de via­ţă al ţă­ra­
nu­lui, floa­rea (ca dar, bu­chet, po­doabă) e des­tul de rară
şi doar sim­bo­lică. Floa­rea în sân sau în păr, la fe­tele
scoase la horă, unele flori sa­cre (bu­su­io­cul) în mâna veş­
tedă a ba­be­lor, la bi­se­rică şi sub icoane. Pe prid­vor sau în
gea­muri, flo­rile nu apar de­cât în ghi­vece, vii, ne­cu­lese.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 369

Doar la în­mor­mân­tări se aduc flori, ele sunt arun­cate în

groapă sau aşe­zate la că­pă­tâ­iul mor­tu­lui, în si­criu.
Floa­rea nu e semn, sim­bol, lim­baj: e fi­inţă, e rudă, e le­­
gă­tura din­tre Ce­rul ocâr­mu­i­tor şi Pă­mân­tul as­cul­tă­tor.
*
Pen­tru ca un mare miop să‑şi poată găsi oche­la­rii pier­
duţi (sau ră­tă­ciţi) are ne­voie de altă pe­re­che de oche­lari;
noi ne‑am spart şi oche­la­rii de re­zervă, nu mai ve­dem nici
la două zile îna­inte. Ca să ri­di­căm o nouă ge­ne­ra­ţie de
co­mu­nişti sal­va­tori, cin­stiţi, in­te­li­genţi şi pri­ce­puţi (fi­
indcă li­che­lis­mul, su­per­fi­ci­a­li­ta­tea şi pro­stia ar fi cele trei
tare esen­ţi­ale care ne‑au adus la de­zas­trul în care sun­
tem), am avea ne­voie de nişte das­căli (pă­rinţi, pro­fe­sori,
ma­iştri, elite) care să fie, ei în­şişi, mo­dele de cin­ste, in­te­
li­genţă, pri­ce­pere. Şi dez­in­te­re­sare. Şi clar­vi­zi­une.
Nu există. Am epui­zat toate re­zer­vele de ca­rac­ter ale
na­ţi­u­nii, în această ab­surd şi pă­gu­boasă luptă cu Pu­te­rea
po­li­tică în sine.
Sun­tem re­duşi la lupta clan­des­tină, co­ti­di­ană, pen­tru
subvieţuire la li­mită: foame, frig, frică. Nu mai sun­tem
nici oa­meni, nici ce­tă­ţeni, sun­tem doar nişte nu­mere
inu­tile dintr‑un re­cen­să­mânt sta­tis­tic al gu­ri­lor ce tre­bu­
iesc hră­nite şi min­ţite. Ca să tacă. Ca să nu muşte.
*
Mă tem că Drep­tul ro­man (fa­mi­lie, pro­pri­e­tate, re­pu­
blică), Creş­ti­nis­mul (dra­goste, spe­ranţă, mân­tu­ire), De­cla­
ra­ţia [uni­ver­sală a] drep­tu­ri­lor omu­lui (li­ber­tate, ega­li­tate,
so­li­da­ri­tate) – aceste sân­ge­roase va­lori ti­pic eu­ro­pene,
trans­fe­rate în alte zone de ci­vi­li­za­ţie, rasă, cul­tură, dau naş­
tere la forme mon­stru­oase de dic­ta­turi, ură, caste etc.
370 ION D. SÎRBU

În Ame­rica de Sud (Me­xi­cul şi Ve­ne­zu­ela, având

pe­trol, ex­plo­zia lor anar­hică este de­o­cam­dată în­târ­zi­ată
arti­fi­cial), suc­ce­si­u­nea ame­ţi­toare de dic­ta­turi fe­u­dale,
dic­ta­turi mi­li­tare, dic­ta­turi pse­u­do­re­vo­lu­ţionare, mar­
xist‑fas­ciste e aproape o lege. Chiar şi mo­dul mon­
struos‑per­fect în care Ja­po­nia a de­să­vâr­şit re­vo­lu­ţia sa
teh­no­lo­gică mi se pare un ar­gu­ment duş­mă­nos îm­po­
triva Eu­ro­pei şi Ame­ri­cii.
Îna­inte vreme, fal­sele noas­tre idei şi ide­a­luri tre­ceau
mă­rile cu co­lo­ni­za­tori, mi­sionari, ar­mate de ocu­pa­ţie.
Acum trece doar ca­pi­ta­lul, di­plo­ma­ţia de cu­lise… şi ar­
mele. Tot mai multe arme. Bu­ge­tul Fran­ţei e echi­li­brat
prin vân­za­rea – à tout vents, à tout prix1 – a ar­me­lor ei.
Bo­kassa2, Amin Dada3, Mo­butu Sese Seko4, Cas­tro5 şi
1
În toate direcţiile, cu orice preţ (fr.).
2
Jean‑Bédel Bokassa sau Bokassa I (1921–1996), preşedin­tele
Republicii Centrafricane (1966–1977) şi împărat autodeclarat
al Imperiului Centrafrican (1977–1979). Vinovat de masacrarea
a o sută de elevi şi acuzat de canibalism, la 20 septembrie 1979 a
fost înlăturat de la putere de către trupele franceze.
3
Idi Amin numit și Dada Oumee (1924/1925–2003), preşe‑
dinte al Ugandei (1971–1979), a cărui politică s‑a caracterizat
prin încălcarea brutală a drepturilor omului, represiune politi‑
că, persecuţii etnice, execuţii extrajudiciare, nepotism, corupţie
şi proastă administrare a economiei.
4
Mobutu Sese Seko (1930–1997), preşedinte al Zairului
(Congo actual), din 1965 până în 1997. A impus un regim tota‑
litar şi a favorizat corupţia. În 1997, a fost înlăturat de la putere şi
a murit în exil, în Maroc.
5
Fidel Castro (n. 1926), conducător al Cubei din 1959 până
în 2008; premier (1959–1976), preşedinte al Consiliului Statului
şi Consiliului Miniştrilor, prim‑secretar al Partidului Comunist
Cubanez (1965–2008).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 371

Gad­dafi1 sunt fiii nea­mu­lui lor, dar pu­te­rea şi şcoala o au

îm­pru­mu­tată din Eu­ropa. Mă tem de o haitizare a ţă­rii
mele, de o cubanizare a Ame­ri­cii, de o libanizare a lu­mii.
*
Cup­toa­rele, cup­toa­rele… Nu ştiu cum şi de ce, me­
reu am fu­nesta sim­ţire că un­deva au fost in­sta­late şi ard
cu foc con­ti­nuu nişte uri­aşe cup­toare cri­mi­nale (ca la
Aus­chwitz); dar în ele nu mai ard oa­meni – ard va­lori
umane, legi şi prin­ci­pii, esenţe şi sub­stanţe ale con­di­ţiei
umane ele­men­tare.
Azi, în ul­tima zi a anu­lui 1985, ci­tesc în „Se­co­lul 20“
co­res­pon­denţa unui ne­fe­ri­cit evreu – şi simt cât de mult
ni se asea­mănă po­ves­tea. Ieri i‑am spus so­ţiei mele: „Mă
gân­desc să‑mi dau de­mi­sia din Uni­une, de­mi­sia din
ethnie, de­mi­sia din via­ţă!“
De fapt, ne­a­vând nici cel mai mic rol, nicio re­plică
în piesa ce se joacă, stau pe tuşă, bat pa­sul pe loc: de o
via­ţă în­treagă aş­tept clipa în care voi pu­tea, în sfâr­şit, să
în­cep a trăi cu ade­vă­rat.
Dar pro­vi­zo­ra­tul, în afară că du­rează, ucide pe ne­
sim­ţite. Iată‑mă aproape de moarte şi nu am luat cu­vân­
tul la nicio şe­dinţă, nu am ur­cat pe nicio ba­ri­cadă, nu
am re­u­şit să de­masc nicio li­chea sau mă­car un prost.
Ca să pot trăi, am apli­cat acel faire l’idiot devant un
imbécile2. În acest timp, is­to­ria a avut vreme să tri­mită la
ars toate ide­a­lu­rile pen­tru care m‑am năs­cut şi pen­tru
care via­ţa mea ar fi avut un rost.
1
Muammar al‑Gaddafi sau Muammar al‑Qaddafi (1942–
2011), cunoscut şi sub numele de Colonelul Gaddafi, conducăto‑
rul Libiei între 1969 şi 2011.
2
Să faci pe prostul în faţa unui imbecil (fr.).
372 ION D. SÎRBU

*
Dum­ne­zeu este lu­crul în faţa că­ruia
ne re­fu­giem în via­ţă; şi de aceea îl
urâm şi ne te­mem de el şi creăm, acolo,
în întu­ne­rec, o ga­ură nea­gră…
GOLDING1

De cel pu­ţin trei ori mi‑a tre­cut prin mână Îm­pă­ra­tul

muş­te­lor… Azi am ci­tit câ­teva stu­dii des­pre opera lui Wil­
liam Gol­ding şi câ­teva re­zu­mate ale ide­i­lor şi ob­se­si­i­lor
sale fi­lo­so­fice şi mo­rale – ca să îmi dau seama, seara târ­ziu,
cu mare tris­teţe şi dez­nă­dejde, că multe, foarte multe din
ide­ile sale sunt, de fapt, ide­ile în ju­rul că­rora mă‑nvârt,
mă zbat, pe care caut să le ex­prim. Dar ele sunt de mult
scrise, un­deva – poate că toate in­ten­ţi­ile mele te­o­re­tice,
de vi­i­tor, sunt inu­tile, fi­indcă, ab­so­lut si­gur, într‑o altă
parte a lu­mii, un alt au­tor, mai no­ro­cos şi mai li­ber, le‑a
gân­dit şi el, le‑a scris, le‑a şi pu­bli­cat. Ceea ce eu vi­sez
acum să scriu anul vi­it­or este ceva ce s‑a scris ime­diat
după răz­boi, s‑a şi ci­tit, a şi fost de­pă­şit, cri­ti­cat, ui­tat.
„Ga­ura nea­gră“ a al­co­o­li­ci­lor, de pildă, nu e de­cât lo­cul
gol ce nu îl poate su­plini pe Dum­ne­zeul de­fi­ni­tiv pier­dut.
*
M‑am ri­di­cat, re­vol­tat şi mo­ra­li­za­tor, îm­po­triva a ceea
ce zi­ceam eu „tea­trul me­zo­zoic“, ce se joacă peste tot în
Ce­ta­tea (şi ţara) mea: în şcoli, la şe­dinţe, în fa­brici, pe
stradă, ogoare… Chiar şi în fa­mi­lie, chiar şi în­tre cei mai
apro­pi­aţi pri­e­teni.
1
Sir William Gerald Golding (1911–1993), romancier brita‑
nic. Împăratul muştelor (The Lord of the Flies) a apărut în 1954. În
1933, i s‑a decernat Premiul Nobel pentru literatură.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 373

Ur­mă­ream în tre­nul de di­mi­neaţă pe cei care mer­

geau la Bucureşti în au­di­enţe mi­nis­te­ri­ale: îşi po­tri­veau
ţi­nuta, îşi re­pe­tau ro­lul, se în‑tră­iau în scena în care vor
tre­bui să dea re­plica.
Ade­vă­rul este că pe vre­mea când eram sin­cer, di­rect,
spon­tan şi des­chis, nu fă­ceam de­cât să sparg gea­muri, să
trân­tesc uşi, să scuip în sus – toate în defavorul tra­gic al
soartei mele. Am şi plă­tit scump pen­tru aceste vi­te­jii de
ca­rac­ter mi­ne­resc. Mai nou, am în­vă­ţat lec­ţia; aici, la
Cra­iova, s‑a fost in­sta­lat în mine un fel de su­fleur‑cen­zor.
Pen­tru cea mai mo­destă în­tâl­nire sau au­di­enţă ofi­ci­ală,
ima­gi­nez dra­ma­tur­gic zece situa­ţii po­si­bile, pre­gă­tesc de
îna­inte re­pli­cile cheie, even­tu­a­lele poante sau glume („il
faut toujours faire rire vos juges“1, îmi spu­nea fos­tul meu
pro­fe­sor de fran­ceză, An­dré Aurand: a mu­rit la To­u­lo­use,
alt­fel, ie­şind din puş­că­rie, i‑aş fi spus: „Am fă­cut ju­de­că­
to­rii mei să râdă, au mă­rit pe­deapsa mea de la un an, la
şapte ani, plus do­mi­ci­liu for­ţat, după…“) – şi, iată, re­u­
şesc a nu mai da cu ca­pul de zid şi cu oiş­tea‑n gard. Totuşi,
acest „tea­tru me­zo­zoic“ mi se pare o ri­di­colă mon­stru­o­zi­
tate sine qua non…
(Pri­mul atlas al lu­mii, al fla­man­du­lui Ortelius2,
1570, purta ti­tlul: Theatrum Orbis Terrarum. Prima di­
sec­ţie pu­blică a unui ca­da­vru, Pa­dova 1341, s‑a che­mat
Theatrul ana­to­mic.)
1
Întotdeauna trebuie să‑i faceţi să râdă pe judecătorii voş‑
tri (fr.).
2
Abraham Ortelius (1527–1598), cartograf şi geograf, cu‑
noscut drept creatorul primului atlas modern, Theatrum Orbis
Terrarum, tipărit la Anvers în 1570, a cărui realizare s‑a bazat pe
documente care nu mai există sau sunt extrem de rare.
374 ION D. SÎRBU

Vi­aţa so­ci­ală e un spec­ta­col con­ti­nuu (per­sona în­

seamnă „mască“) – nu se poate fără tea­tru. Par­ti­dele po­
li­tice şi dic­ta­to­rii nici nu mai do­resc su­puşi care cred în
ei – ci su­puşi care ştiu bine ro­lul de su­puşi, se pre­fac
per­fect că ei cred şi că sunt con­vinşi.
Doar na­tura mai e sin­ceră. Şi moar­tea.
(„De­o­cam­dată, zice Limpi, nu se ştie ce noi sur­prize
ne re­zervă pro­gre­sul şi mer­sul îna­inte şi în sus!“)

*
Ne e foarte greu să re­trăim sen­ti­men­
tul mi­tic al li­ber­tă­ţii de a minţi; ma­
rii fi­lo­sofi greci tră­iau încă in­te­gral
în acest drept la min­ciună.

NIETZSCHE, 1873

Ac­ti­viş­tii noştri de par­tid vor­besc, co­mu­nică, tră­iesc,

fo­lo­sind mij­loa­cele an­tice ale mi­tu­lui: mi­tul pu­te­rii su­
ve­rane şi ire­ver­si­bile, mi­tul atot­şti­in­ţei şi a toate pri­ce­
pe­rii ce­lor ini­ţi­aţi printr‑o şcoală (spe­ci­ală şi se­cretă) şi
mi­tul pro­gre­su­lui con­ti­nuu, me­reu îna­inte şi în sus –
iată nu­mai trei din mi­tu­rile obli­ga­to­rii cu care sun­tem
hră­niţi până la dis­tro­fie şi finich.
Aceste mi­turi (ca şi por­tre­tul to­tem şi tabu) le apar
poporu­lui de jos ca sim­ple fan­tasme, go­go­riţe, min­ciuni
sfrun­tate.
Po­po­rul acesta ar avea şi el câ­teva mi­turi de re­zervă
în in­con­şti­en­tul său: mi­tul pa­ra­di­su­lui pier­dut, mi­tul
in­e­vi­ta­bi­lei apo­ca­lipse, mi­tul veş­ni­cei în­toar­ceri. Dar,
aceste „tra­ume“ sunt in­ter­zise, fi­ind con­si­de­rate re­tro­
grade, mis­tice, re­van­şarde.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 375

Faţă în faţă, într‑o duş­mă­nie de moarte şi ciumă, stau

două forţe mi­to­lo­gi­zante: ade­vă­rul – ca şi ţi­ga­nii sau câi­nii
va­ga­bonzi – scurmă în lada de gu­noi a pre­zen­tu­lui sau
cer­şeşte, mi­mând or­bi­rea, la poarta de mar­mură a fos­tu­
lui, a ruinurilor no­u­lui nos­tru Tea­tru Na­ţional, la poarta
de fier a Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­lo­gie şi Is­to­rie, la poarta nea­gră
a în­chi­so­rii ju­de­ţene.
(Am fă­cut rost de un stoc de bar­bi­tu­rice: pen­tru orice
even­tu­a­li­tate.)
*
În tinereţele mele buiace (mi se pare acum că um­
blam, tot tim­pul şi peste tot, beat de mine în­sumi) cre­
deam că sunt unic. Că ni­meni nu este şi nu poate fi ca
mine. Că sunt ne­mu­ri­tor, moar­tea nu se poate în­tâm­pla
de­cât al­tora. Apoi, am avut no­ro­cul să în­tâl­nesc 1–2–4–
10 pri­e­teni care mă de­pă­şeau în toate, plus în cer­ti­tu­di­
nea lor de ne­mu­rire. Şi ei erau şi se cre­deau unici. Pe
urmă – anii scurgându‑se ne­cru­ţă­tor prin clep­si­dră –
am în­ce­put să văd şi să mă con­ving că tot mai mulţi oa­
meni – mai mult –, că ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor (în esenţă,
prin re­duc­ţie is­to­rică) sea­mănă, ca soartă, sens, exis­
tenţă, cu mine…
Acum, la 65 de ani ai mei, ştiu că nu lu­mea îmi sea­
mănă, ci eu se­măn cu ea.
Poate că aşa sunt şi po­poa­rele: cele ti­nere se cred
unice, in­vin­ci­bile, me­si­a­nice: cele mai ma­ture des­co­peră
ca­li­tă­ţile ve­ci­ni­lor de con­ti­nent şi lume, in­a­u­gu­rând de­
mo­cra­ţia ethniilor: cele bă­trâne, ca şi chi­ne­zii, de pildă,
ajung să în­ţe­leagă cum că nu lu­mea e fă­cută pen­tru ei, ci
ei sunt sim­ple fur­nici (nor, spumă, fir de ni­sip) ale aces­
tei lumi care ne ig­noră, deşi ni se su­pune.
376 ION D. SÎRBU

(P.S. În clipa în care tran­scriu aceste rân­duri, pri­mesc

un te­le­fon prin care un pri­e­ten mă anunţă că a mu­rit, la
Păl­ti­niş, Con­stan­tin No­ica.1 Mă cu­tre­mur: parcă aş sta
la o coadă, ghi­şeul unde se dă ceva e încă de­parte, mai
am mult de aş­tep­tat: dar iată, No­ica a luat ce avea de
luat, a eli­be­rat lo­cul şi de­o­dată mă simt foarte aproape
de vâr­ful co­zii, văd ghi­şeul, chiar dacă nici acum nu
vreau să ştiu cum arată marfa pen­tru care aş­tep­tăm de
atâta vreme în acest rând lung şi tă­cut.)
*
– Va­rul, ca să ajungă var, tre­buie mai în­tâi zdro­bit,
apoi ars, apoi stins – şi abia după aceea poate lega două
că­ră­mizi, arse şi ele.
– Nu­mai bra­zii pi­tici se pre­tează la a fi tunşi când
de­pă­şesc înăl­ţi­mea gar­du­lui apro­bat de pri­mă­rie.
– Dacă cu­lo­rile sunt etape de su­fe­rinţă ale Lu­mi­nii,
atunci cu­vin­tele (ver­bele) sunt etape de su­fe­rinţă ale
Ade­vă­ru­lui.
– În epoca noas­tră, ade­vă­ra­tele grele şi mari
discursuri le‑a ţi­nut poporul: când a tă­cut.
– În cuşca hin­ghe­ru­lui (le spun con­fra­ţi­lor mei un­
guri), nu­mai câi­nii proşti se muşcă în­tre ei.
– Po­li­tica, atunci când neagă cul­tura, se pierde: cul­
tura, atunci când neagă po­li­ti­cul, se mântuie.
– Mi‑e frică să ră­mân sin­gur, în­tre pa­tru ochi, cu un
rus in­te­li­gent (eu şi Tovstonogov2), fi­indcă mi‑e ru­şine să
ci­tesc în ochii lui frica de a fi ră­mas sin­gur cu un strein.
(Deşi mă iu­beşte, deşi îl ad­mir şi îl în­ţe­leg.)
1
Constantin Noica (n. 1909) a murit la 4 decembrie 1987.
2
G. Alexandrovici Tovstonogov (1915–1989), regizor rus de
teatru.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 377

*
Nu mai ştiu cine e de dreapta şi cine mai e de stânga:
cine e ma­te­ri­al­ist şi cine e ide­a­list: cine e ateu con­vins şi
cine e cre­din­cios fără voie.
Nu mai pot di­fe­ren­ţia un om cin­stit (dar in­ef­i­cace şi
ne­pu­tin­cios) de o li­chea pa­ten­tată, dar ac­tivă şi ser­vi­a­bilă.
Con­fund, în toate do­me­ni­ile, tre­bu­rile de stat cu cele de
par­tid – şi am­bele cu soarta şi is­to­ria ţă­rii mele, azi.
Nu mai e ne­voie să con­tra­zic pe ni­meni, ni­meni nu
mai afirmă, fi­indcă ni­meni nu se mai poate afirma, toată
lu­mea re­petă, exe­cută şi mâ­râie. Di­fe­renţa în­tre cei cu care
mă în­tâl­nesc pe scara pu­te­rii, nu e di­fe­renţa în­tre unii care
cred şi al­ţii care se în­do­iesc sau sunt de pă­re­rea con­tra­rie –
ci di­fe­renţa în­tre unii care mâ­râie, fără să se re­volte, şi al­ţii
care se re­voltă, dar, de­o­cam­dată, nu în­drăz­nesc să mâ­râie.
Con­fund po­li­tica teh­no­lo­giei cu teh­no­lo­gia po­li­ti­
cei, vi­sez ac­ti­vişti de­ve­niţi pa­sivi şi re­fle­xivi – iar cul­mea
cea mai culme mi se pare un Bă­ră­gan în care un tă­tar,
ne­tă­iat îm­pre­jur, ri­dică un Kurgan din mo­lo­zu­rile ilu­zi­
i­lor noas­tre de­fi­ni­tiv pier­dute.
*
Tant d’arrivisme, pour si peu d’arrivage.1
SALVADOR DALÍ
des­pre Ara­gon şi Elsa2.
– Evrei­mea nu e nu­mai o na­ţi­une, o rasă, o re­li­gie: ci un
fel de a fi tra­gic ce apar­ţine tu­tu­ror po­poa­re­lor ne­fe­ri­cite.
1
Atât arivism, pentru o destinaţie atât de neînsemnată (fr.).
2
Elsa Triolet, născută Kagan (1896–1970), scriitoare de ori‑
gine rusă, soţia lui Louis Aragon şi sora Liliei Brik, soţia şi muza
poetului rus Vladimir Maiakovski.
378 ION D. SÎRBU

– A fi evreu e sin­o­nim cu su­fe­rinţa şi în­gâm­fa­rea, cu

umi­linţa şi in­fa­tu­a­rea; cu ge­ni­a­li­ta­tea şi eşe­cul, cu şansa şi
ghi­ni­o­nul. Lu­aţi in­di­vi­dual, sunt cu to­tul ex­cep­ţionali: vă­
zuţi la­o­laltă, în fa­mi­lii sau co­lec­tiv, de­vin me­di­ocri şi răi.
– D. D. Roşca, la bă­trâ­neţe, dar încă des­tul de aci­du­
lat, mi‑a spus: „Cio­ran nu are drep­tate: noi, ro­mâ­nii,
sun­tem un po­por sandwich: sa­lam de Si­biu (sau Blaj) în­
tre ţi­ga­nii şi evreii care ne în­ca­drează ethnic. Din ca­uza
ţi­ga­ni­lor nu avem, nu pu­tem avea, com­plexe de in­fe­ri­o­
ri­tate, din ca­uza evre­i­lor nu pu­tem avea, nu avem voie să
avem com­plexe de su­pe­ri­o­ri­tate. Dar sun­tem la mij­loc şi
al­că­tuim esenţa echilibratorie în­tre tot fe­lul de ex­treme.“
(Dar, dar… Ce se va în­tâm­pla cu sandwich‑ul va­lah,
dacă evreii pleacă toţi, iar ţi­ga­nii se vor în­mulţi peste mă­
sură? Vom trece la com­ple­xul de su­pe­ri­o­ri­tate to­tal? La
pa­ra­noia ethnică, ni­meni nu e ca noi, ni­meni nu se com­
pară cu noi?)
– Mai de­vreme sau mai târ­ziu, o spune Gide, cu to­ţii
vom de­veni pu­ţin evrei: ceea ce în­seamnă că vom în­cepe şi
noi să du­cem tra­ta­tive de pace cu Ce­rul, cu bu­nul Dum­
ne­zeu. (Care nu e de­loc bun.) Ca să ne pu­tem aranja
afa­ce­rile cu Is­to­ria asta, în care di­a­spora, ghe­to­u­rile, po­
gro­mu­rile s‑au ge­ne­ra­li­zat. Lu­mea de din­colo, de­o­cam­
dată, nu ne in­te­re­sează.
– Nu evreii sunt ră­tă­ci­tori: „ră­tă­ci­rea“ e o va­loare ti­pic
evre­iască. Ceea ce este „fa­li­men­tul“ în co­merţ, „emi­gra­rea
gre­şită“ în via­ţa unei fa­mi­lii, ar fi şi „ră­tă­ci­rea“ în fi­lo­so­fie,
ide­o­lo­gie, po­li­tică. Gre­şeala faţă de oa­meni, state, po­
poare ră­mâne o sim­plă eroare de adap­tare şi com­por­ta­
ment: nu­mai gre­şeala faţă de co­mu­ni­tate şi Dum­ne­zeu
este con­si­de­rată ca fi­ind un pă­cat ce tre­buie plă­tit şi is­pă­
şit. Gân­di­rea este un atri­but ac­tiv al fi­rii lor ne­li­niş­tite:
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 379

răz­gân­di­rea, o vir­tute pe care nu o au de­cât po­poa­rele

bă­trâne, pă­ţite, tre­cute şi prin ciur şi prin dâr­mon.
– Tra­gi­cul lor: în ziua în care au cu­ce­rit to­tul (de pildă,
ca 70% din­tre aca­de­mi­ci­e­nii so­vi­e­tici să fie de ori­gine
evre­iască), au şi pier­dut to­tul: când to­tul a fost pier­dut,
s‑au gă­sit proas­peţi, gata să în­ceapă. Au por­nit de la Spi­rit
şi au cu­ce­rit Ma­te­ria: au pier­dut Ma­te­ria, se vor salva uşor
prin Spi­rit. Sunt apos­to­lii şi mu­ce­ni­cii ma­te­ri­a­lis­mu­lui
re­vo­lu­ţionar ateu, toc­mai fi­indcă sunt ma­te­rie primă
pen­tru toţi Christoşii tu­tu­ror re­li­gi­i­lor şi antireligiilor.
Dar ştiu să re­nunţe cu un ceas mai de­vreme la ne­bu­nia
lu­mii, pen­tru ca un ceas mai de­vreme să poată în­ne­buni
lu­mea cu un nou vis, cu o nouă uto­pie sau an­ti­u­to­pie.
– Un evreu este orice Ion D. Sîrbu, care a su­fe­rit fi­
indcă, de fapt, nu era nici Ion şi nici Sîrbu. Dar su­pra­
vie­ţu­ieşte ca Ion şi Sîrbu – deşi ştie şi se teme că într‑o
zi – nu este ex­clus – va fi ne­voit să se le­pede şi să fugă şi
de Ionism şi de Sîrbie. Fi­indcă e ame­nin­ţat, fi­indcă s‑a
plic­ti­sit, fi­indcă, în altă parte, John sau Ivan e mai co­
mod şi mai ren­ta­bil. Abia după ce de­vine Sarbov sau
McSarby în­cepe să i se facă dor după ghe­toul stră­mo­şesc
din Făl­ti­ceni, Du­deşti sau Pe­tro­şani.
– Ţă­ra­nii şi mun­ci­to­rii ro­mâni nu sunt an­ti­se­miţi. Fi­
indcă nu cu­nosc de­cât evrei să­raci, care tru­desc din greu
ca să‑şi în­tre­ţină o fa­mi­lie nu­me­roasă. An­ti­se­mi­tis­mul în­
cepe în Uni­ver­si­tăţi şi con­ti­nuă în re­dac­ţii, bănci, co­mer­
ţul ex­te­rior. Pe vre­mea când ei, in cor­pore, de­ve­ni­seră
peste noapte ali­aţi fa­na­tici ai pro­le­ta­ri­a­tu­lui nos­tru bol­şe­
vic (in­ex­ is­tent), eu am avut ce­res­cul ră­gaz şi umor ca să le
ci­tesc căr­ţile sfinte: Ve­chiul Tes­ta­ment, Tora, Cabbala. Ca
om de cul­tură, nu pot să nu mă în­chin în faţa for­mi­da­
bi­lei lor tra­di­ţii, deşi, ca homo politicus, nu pot să nu am
380 ION D. SÎRBU

cele mai pe­ni­bile re­zerve faţă de stân­gis­mul lor for­ţat şi

stu­pid. (Mă simt a trăi în um­bra lui Hi­ram, zi­da­rul ar­hi­
tect al Tem­plu­lui, acum ştiu că „Meş­te­rul Ma­nole“ e un
mit le­gat de So­lo­mon, Tem­plu, Sfânta Sfin­te­lor. Nu sunt
ma­son, nu am vo­ca­ţie pen­tru ni­mic ce e se­cret şi eli­tist.
Deşi, une­ori, re­gret sin­cer că am pier­dut oca­zia unei alte
ini­ţi­eri de­cât sfânta puş­că­rie. Be­ţi­vii pa­la­vra­gii – şi eu am
fost un ase­me­nea be­ţiv – nu au ac­ces la ma­rile mis­tere.)
– Am mai spus‑o: lu­aţi in­di­vi­dual, sunt ge­ni­ali: în co­
lec­tiv, se anu­lează în­tre ei, par co­muni şi chiar me­di­ocri.
Dar, chiar şi cel mai me­di­o­cru evreu din noul Is­rael se
plimbă pe ma­lul Ior­da­nu­lui cu sen­ti­men­tul că de plim­
ba­rea (şi ide­ile) lui de­pinde soarta lu­mii. Şi nici nu exa­
ge­rează, nici nu gre­şeşte când gân­deşte ast­fel.
– Deşi am avut în via­ţa mea, nu o dată, oca­zia de a fi
si­lit să mă con­si­der „un biet ro­mân pal­es­ti­nian“ (fără ca­
te­dră, fără drep­tul de is­că­li­tură, fără ac­ces la Stat şi la po­
li­tică, fără ţară chiar), nu am în­ce­tat să‑i ad­mir şi să‑i
în­ţe­leg. Să nu‑i in­vi­diez de­loc. Plă­teau în aur nişte pos­turi
de hâr­tie, in­ves­teau în pre­zen­tul unei foarte mici şi mes­
chine is­to­rii un tre­cut uriaş dintr‑o Is­to­rie ce se con­fundă
cu în­săşi con­di­ţia umană. Cain, Noe, Jov, Iuda, Chris­tos
sunt ar­he­ti­puri ce nu pot fi anu­late de Marx, Freud,
Troţki1 sau Ana Pa­uk­ er2.
1
Lev Troţki (1879–1940), lider comunist rus. În calitate de
comi­sar de război (1918–1924), a format şi a condus Armata
Roşie în timpul Războiului Civil Rus. După moartea lui Lenin,
al cărui favorit a fost, Stalin îl înlătură de la putere. Silit să ­plece
din Rusia (1929), o vreme trăieşte în Turcia, apoi în Franţa, iar
în 1936 se stabileşte în Mexic, ca azilant politic, unde va fi ucis
(20 august 1940) de către un comunist spaniol.
2
Ana Pauker, născută Hannah Rabinsohn (1893–1960), vice‑
prim‑ministru şi ministru de externe al României (30 decembrie
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 381

– „Ro­mâ­nia li­te­rară mo­dernă e opera co­lec­tivă a Bla­

ju­lui ca­to­lic, a bon­ju­ris­mu­lui ex‑fa­na­riot şi a ra­bi­nu­lui
din Bu­huşi“ – îmi spune pri­e­te­nul meu de Capşa,
Schi­leru1.
– După în­gro­zi­toa­rea spaimă „vin le­giona­rii!“, a ur­
mat spaima şi mai te­ri­bilă: „Vin nem­ţii!“. Acum plu­
teşte în aer alarma ori­când po­si­bilă: „Vin ara­bii!“ – şi nu
este de­loc ex­clus şi un ţi­păt ca acesta: „Vin ru­şii!“…
Stau la o coadă la pâine cu pri­e­te­nul meu Som­mer şi mă
laud: „De mine, ni­mă­nui, nici­o­dată nu i‑a fost frică
cuiva!“ La care el, scep­tic şi amă­rât, îmi răs­punde:
„Toată via­ţa m‑am te­mut de teama din mine: de aceea
fă­ceam pe in­tran­si­gen­tul!“
– „Pre­fer, îmi spune Olim­pia, un ştab care se târ­gu­
ieşte, unuia care îţi taie ca­pul îna­inte de a te în­treba cine
eşti şi ce mai vrei.“
– Nu s‑au stins în Eu­ropa cup­toa­rele cri­mi­nale, nu
s‑au ter­mi­nat nici la­gă­rele de ex­ter­mi­nare, în aceste si­nis­
tre locuri de pier­za­nie ard acum ide­ile, ide­a­lu­rile, va­lo­rile
cu­prinse în De­cla­ra­ţia [uni­ver­sală a] drep­tu­ri­lor omu­lui.
Ci­neva în ce­ruri tre­buie să facă – după lista cri­mi­na­li­lor
de răz­boi – o listă a cri­mi­na­li­lor de după răz­boi. La acest
„tri­bu­nal de la Nürnberg II“, din ce­ruri, sunt mân­dru că
pot fi che­mat ca mar­tor, ală­turi de pri­e­te­nii mei ur­gi­siţi,
Gol­dstein, Kraus, Vértes, Stei­ner, Malko Herscovici sau
Iudith Molnár.
1947 – 9 iulie 1952. Acuzată de „cosmopolitism“, „deviere de
dreapta“, legături cu legionarii, cu agenţi străini şi sionişti, este
exclusă din partid şi arestată. În aprilie 1953, la o lună de la
moartea lui Stalin, a fost eliberată.
1
Este vorba despre Eugen Schileru (1916–1968), eseist şi
traducător.
382 ION D. SÎRBU

– Îi spun bu­nu­lui meu fost şef şi pri­et­en, Ho­ria

Deleanu1 (fost mare sta­li­nist şi jdanovist): „De ce te duci
să plângi la Zi­dul Plân­ge­rii din Ie­ru­sa­lim? Vino cu mine
să plân­gem îm­pre­ună la Zi­dul Ber­li­nu­lui, la zi­dul Yalta, la
zi­dul Hel­sinki. Iată că is­to­ria a re­u­şit să ne ames­tece la­cri­
mile: pu­tem plânge ală­turi, zi­du­rile cresc şi se în­mul­ţesc,
iar noi pie­rim îm­pre­ună, ci­tind în taină Ecle­zi­as­tul.“
– În anul 1947, când Iudith îmi aran­jase să plec pe li­
nie evre­iască la Vi­ena, am asis­tat la Ora­dea, la mai multe
sin­u­ci­deri de evrei ce scă­pa­seră din ho­lo­ca­ust: a‑ţi lua
via­ţa, după ce ai scă­pat cu via­ţă din ghea­rele ce­lei mai
cum­plite morţi, mi se pare o formă ul­timă şi pa­ro­xis­tică
a dis­pe­ră­rii (Ste­fan Zweig). An­ga­ja­rea unor co­legi în po­
li­tică, ca într‑un fel de sub­sti­tut al dis­pe­ră­rii şi sin­u­ci­de­
rii, mi s‑a pă­rut la fel de ab­surdă şi tra­gică. M‑au de­ru­tat
doar acei pu­ţini ac­ti­vişti iu­dei, că­rora în­ce­puse să le placă
jo­cul cu pu­te­rea şi re­vo­lu­ţia, care ui­ta­seră cu to­tul că
Răz­bo­iul Rece nu face de­cât să con­ti­nue şi să de­pă­şească
în sub­ti­li­tate cri­mele răz­bo­iu­lui cald.2
*
Olim­pia îmi ex­plică: „Orice ro­mân care se is­că­leşte mai
mult de două ori pe zi e în pe­ri­col să‑şi pi­ardă ca­pul.“
Pu­te­rea – ca vrajă, slavă, otravă – in­tră prin fo­to­liu,
prin is­că­li­tură, prin cra­vaşă, pis­tol sau pulan, dar mai ales
prin apla­u­zele la şe­dinţe, tri­bună, pi­eţe. Lin­gu­şi­to­rii sunt
cre­aţi de pu­tere, fi­indcă ei cre­ează pu­te­rea pu­ter­ni­ci­lor,
1
Horia Deleanu (1919–1998), teatrolog şi dramaturg, coleg
cu Ion D. Sîrbu în redacţia revistei „Teatrul“. Primele sale vo­
lume se circumscriu realismului socialist.
2
Această tabletă (ms., f. 185–188) nu a fost inclusă în pri‑
mele două ediţii.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 383

un ştab de­vine inu­man din clipa în care i se dă po­si­bi­

li­ta­tea de a‑şi trece sub­al­ter­nii în rân­dul obi­ec­te­lor
ne­în­su­fle­ţite.
Îna­inte de pre­lu­ar­ ea pu­te­rii de că­tre cei mai buni din­
tre cei mai buni, ar fi tre­buit să fie pusă la punct atât o
cratologie (şti­inţă a pu­te­rii), cât şi o crato‑te­ra­pe­u­tică.
Plus o mo­rală se­veră, a ce­lor din frun­tea bu­ca­te­lor, având
şi pâi­nea şi cu­ţi­tul la dis­po­zi­ţie. Even­tual, chiar o pro­fi­la­
xie an­ti­pa­ra­zi­tară (D.D.D.: de­pa­ra­zi­tare, de­ra­ti­zare, dez­
in­fec­tare) în­drep­tată îm­po­triva în­gâm­fă­rii, fan­fa­ro­na­dei
sau aristo‑cre­ti­nis­mu­lui.
Ce­lula ner­voasă a „ţă­ra­ni­lor“ noştri (din fi­lo­so­fie, li­
tere, cul­tură, ar­mată) nu re­zistă la pu­tere. Ex­plo­dează
re­pede şi face urât. Som­nul ra­ţi­u­nii naşte monştri –
som­nul bu­nu­lui‑simţ naşte că­lăi.
*
Stau de vorbă cu pen­siona­rii mei din „En­glish Park“‑ul
Cra­io­vei. Cu to­ţii că­dem de acord că în vi­i­to­rul se­col (pe
care nu‑l va apuca nici­u­nul din noi) va tre­bui să se in­tro­
ducă, ab­so­lut în toate me­se­ri­ile mici şi mari („de la
opincă până la to­va­ră­şul Dincă1“), un fel de ju­ră­mânt, ca
al lui Hi­po­crate: „Să nu mint, să nu lin­gu­şesc, să nu mă
con­si­der in­fa­i­li­bil!“ Ju­ră­mân­tul să fie de­pus în pu­blic, pe
steag, pe cruce sau con­şti­inţă, de că­tre toate ca­drele, in­
clu­siv in­gi­ne­rii, eco­no­miş­tii, me­di­cii, po­pii, po­e­ţii, ga­ze­
ta­rii, dra­ma­tur­gii, ac­to­rii şi re­gi­zo­rii de tot fe­lul.
În­căl­ca­rea ju­ră­mân­tu­lui să fie pe­dep­sită cu bă­taia la
cur în pi­aţa ora­şu­lui şi tri­mi­te­rea pă­că­to­su­lui în zo­o­teh­nie:
1
Ion Dincă (1928–2007), viceprim‑ministru (1980–1989),
supranumit „Te leagă“.
384 ION D. SÎRBU

iar a ce­lor care gre­şesc fi­ind la ţară, prin obli­ga­ţia de a vi­

ziona, timp de o lună, în­con­ti­nuu, emi­si­u­nea lui Adrian
Pă­u­nescu: „an­tena îmi apar­ţine“.
(I‑am pro­pus Olim­piei mele să ne sin­uc­ i­dem, dis­cret
şi cu­minte, îm­pre­ună. M‑a re­fu­zat ca­te­go­ric. „Cât timp
mă mai pot ruga, cât timp mai pot în­jura…“)
*
„Dic­ta­to­rul ab­so­lut – o spune Carpentier1 – este po­si­
bil doar în ţă­rile în care: 1. există o lungă tra­di­ţie a scla­va­
gis­mu­lui di­rect sau in­di­rect; 2. în care există o pa­si­vi­tate
poporană, fun­ci­ară, faţă de is­to­rie, po­li­tică, ide­o­lo­gie; 3.
şi în care poporul de jos as­cunde în inimă o imensă can­ti­
tate de sen­ti­ment re­li­gios, ne­e­pui­zat, di­fuz, dar ra­di­ant.“
Şi to­tuşi, sub dic­ta­turi există şi un pa­ra­do­xal avan­taj.
Mai ales într‑o so­ci­e­tate abia ie­şită din ţă­ră­nie şi agă­ţată
de ob­se­sia de a fi „func­ţionar de stat“, cu orice preţ.
Adică, bur­sier, le­fe­giu, pen­sionar. (Fază ce ar tre­bui să se
con­ti­nue cu ini­ţi­a­tiva par­ti­cu­lară, co­merţ, in­dus­trie, în­
tre­prin­dere, pe care, la noi, o ocu­pa­seră mai ales mi­no­ri­
tă­ţile evo­lu­ate.) Acest avan­taj pa­ra­do­xal con­stă în şansa
unei uşu­rări ge­ne­rale, în sen­ti­men­tul că ni­meni nu mai e
răs­pun­ză­tor pen­tru ni­mic, că leafa merge, tim­pul trece,
noi cu drag mun­cim.
„Acum o săp­tă­mână, îmi spune ve­te­ri­na­rul care face
na­vetă la Malu Mare2, am în­gro­pat 80 de vi­ţei morţi de
foame. S‑a că­u­tat cine e vi­no­va­tul: ni­meni nu era, toată
lu­mea avea hâr­ti­ile în re­gulă.
1
Alejo Carpentier (1904–1980), romancier, eseist şi drama‑
turg latino‑american.
2
Localitate situată în sudul Craiovei, unde exista un centru
de cercetare în domeniul zootehniei.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 385

I‑am în­gro­pat într‑o groapă co­mună: nu­mai eu (care

mă sim­ţeam te­ri­bil de vi­no­vat) şi câ­ţiva ţă­rani bă­trâni
am plâns de milă: cei­lalţi, mai ti­neri bri­ga­di­eri şi şefi de
fermă, au fost to­tal in­di­fe­renţi, ca nişte hi­dro­car­buri fără
inimă şi fa­mi­lie.“
Cine e de vină? Ce e de fă­cut? Ce pă­rere are to­va­ră­
şul Prim, to­va­ră­şul Su­per‑Prim, to­va­ră­şul Dum­ne­zeu
Po­pescu1?
*
– Aş dori să su­făr, îmi spune mais­trul Pas­caly2, pen­tru
du­pli­ci­ta­tea mo­rală ce s‑a ge­ne­ra­li­zat: dar ni­meni nu mai
e vi­no­vat de ni­mic;
– aş avea obli­ga­ţia să con­test le­gile şi de­cre­tele ce curg
peste ca­pul nos­tru: vin de sus, au­to­rul lor e in­tan­gi­bil ca
şi soarta, ca şi Dum­ne­zeu;
– ar tre­bui să cri­tic cu voce tare re­la­ti­vi­ta­tea fu­tu­ro­
lo­gică a pla­nu­ri­lor de in­ves­ti­ţii: dar cine mă as­cultă, cui
îi mai pasă de pă­re­rea mea, cine mai poate schimba o
iotă mă­car din ce s‑a ho­tă­rât în ca­pul blin­dat al lui
Ju­pi­ter‑tonans;
– ar fi tim­pul să în­ce­pem a striga îm­po­triva mega­
lo‑ex­ploa­tă­rii poporu­lui de că­tre Sta­tul său: dar cine e
Sta­tul? Nu noi, care am fost nu­miţi pro­du­că­to­rii, pro­
pri­e­ta­rii şi be­ne­fi­ci­a­rii tu­tu­ror ne­no­ro­ci­ri­lor, da­to­ri­i­lor,
gre­şe­li­lor lui?;
– ce ar fi să spu­nem un­deva sus de tot şi în gura mare:
a re­a­pă­rut in­e­ga­li­ta­tea de avere şi de pu­tere: dar ver­
bele „a fi“ şi „a avea“ au fost de mult na­ţiona­li­zate, noi le
1
Dumitru Popescu (n. 1928), înalt demnitar comunist, jur‑
nalist, prozator, poet şi memorialist, supranumit „Dumnezeu“.
2
Personaj din romanul Lupul şi Catedrala.
386 ION D. SÎRBU

fo­lo­sim doar în ca­drul pla­ni­fi­cat al unor cote «şti­in­ţi­

fice», fi­xate de pri­mar şi pri­mă­rie.“
*
Re­ci­tesc, cu du­re­roasă ui­mire, pe Carlo Levi1: Cris­tos
s‑a oprit la Eboli. Este ci­tat Giustino Fortunato (1848–
1932), mi­li­tant în pro­bleme ţă­ră­neşti.
„– Ce ai mân­cat?
– Nica (adică: ni­mic).
– Ce nă­dăj­du­ieşti?
– Nica.
– Ce se poate face?
– Nica.“
Ală­turi de „Nica“ (ni­mic – „cu ges­tul ne­ga­ţiei, pri­vi­
rea ri­di­cată spre cer“), în această tra­gică Lucania (Ita­lia
de Sud)… „Ce­lă­lalt cu­vânt ce re­vine me­reu în dis­cu­ţii
este crai [de­ri­vat din – n.m.] cras‑ul la­tin: mâine. Tot ceea
ce se aş­teaptă, tot ce tre­buie să vină, tot ce tre­buie să fie
fă­cut sau schim­bat este crai. Dar crai în­seamnă [de fapt
un mâine egal cu – n.m.] nici­o­dată“ [pa­gina 242: su­b­li­ni­
e­rea au­to­ru­lui]. La pa­gina 273, Levi re­vine asu­pra ter­me­
nu­lui: „În uni­for­mi­ta­tea tim­pu­lui, nu e loc nici pen­tru
amin­tiri, nici pen­tru nă­dejdi: tre­cu­tul şi vi­i­to­rul sunt ca
două lacuri moarte. Tot vi­i­to­rul, până la sfâr­şi­tul tim­
pu­ri­lor, tin­dea să de­vină, şi pen­tru mine, acel vag crai
1
Carlo Levi (1902–1975), medic, pictor şi scriitor italian. Pu­
blicat în 1945, romanul citat, Cristo si è fermato a Eboli, are ca‑
racter autobiografic şi „descrie zona înapoiată a Sudului“. Ediţia
din care au fost extrase citatele a apărut în 1963, la EPL, colec‑
ţia BPT, traducere de Mia Constantinescu‑Iaşi, prefaţă de
Romul Munteanu.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 387

ţă­ră­nesc, ur­zit din răb­dare za­dar­nică, în afara is­to­riei [su­

b­li­ni­e­rea mea] şi a tim­pu­lui. Cât de în­şe­lă­tor e câ­te­o­dată
lim­ba­jul cu con­tra­dic­ţi­ile sale in­te­ri­oare! În aceste re­gi­
uni ră­mase în afara tim­pu­lui, di­a­lec­tul are mă­suri tem­
po­rale mai bo­gate de­cât orice altă limbă; crai, de aici, de
la acest ne­miş­cat şi veş­nic crai, îşi are pro­priul său nume
fi­e­care zi a vi­i­to­ru­lui. Crai în­seamnă mâine şi în­tot­deauna;
dar ziua de poi­mâine este pescrai, iar ziua care ur­mează
după asta este pescrille […], pescrufla, […] se pro­nunţă
toate mai de­grabă ca un po­mel­nic, şi în­suşi su­ne­tul lor
este gro­tesc; sunt ca o do­vadă a inu­ti­li­tă­ţii de a dori să
faci dis­tinc­ţie în eter­nele ne­guri ale tim­pu­lui.“
(Splen­did. To­tuşi, Crai‑ova cred că de­rivă din sla­vo­
nul Crai, care în­seamnă şi sfâr­şit, şi rege. Poate Cra­iova nu
în­seamnă de­cât sfâr­şi­tul ori­că­rui mâine… la­tin.)
*
Di­a­be­tul, can­ce­rul, ar­tero‑scle­ro­zele, ul­ce­rul – sus­ţine
doc­to­rul Curt Ric­hter1, 1957 – sunt con­se­cinţa stressului,
adică: 1. un şoc bru­tal, ne­aş­tep­tat, ne­me­ri­tat; 2. a ne­pu­
tin­ţei de a‑i face faţă; 3. a co­ro­la­ru­lui psiho‑mo­tric,
psiho‑so­ma­tic (l’organe cible, or­ga­nul ţintă, ales spre a fi
atins. Blaga face can­cer la… şira spi­nă­rii!).
Doi câini – de pildă – puşi într‑o plasă de sârmă, (din
care simt ei că nu pot să scape nici­cum) sunt elec­tro­cu­
taţi, dar nu mor­tal. Puşi apoi în cuşti în care doar fă­când
doi paşi spre a scăpa de elec­tro­cu­tare – cei care au fost
elec­tro­cu­taţi, deci au „un com­plex de ne­pu­tinţă“, nu fac
pa­sul în­a­poi şi în­dură: în timp ce alţi câini, aduşi de pe
1
Curt Paul Richter (1894–1988), biolog american şi doctor
în filosofie.
388 ION D. SÎRBU

stradă, gă­sesc ime­diat lo­cul „af­gan“ unde scapă de cu­

ren­tul elec­tric.
Oare, nu e ca­zul să‑mi ex­plic pa­si­vi­ta­tea ma­so­chistă a
poporu­lui meu prin acest „com­plex de ne­pu­tinţă“, con­
se­cinţă a ce­lor şapte va­luri de stressuri ale în­ro­bi­rii?
„Ni­mic nu ne mai poate salva, aud me­reu, nu se mai
poate face ni­mic, e inu­tilă orice spe­ranţă!“ – acum, ar zice
Mo­şul, ar fi rân­dul lui Dum­ne­zeu să taie cu­ren­tul care
ne chinuie.
(Se poate ob­ţine o foarte ra­pidă elec­tro­cu­tare în pro­
pria baie, fo­lo­sind apa ca trans­for­ma­tor al cu­ren­tu­lui de
220 V. Mai sim­plu, îmi spune in­gi­ne­rul S., este să arunci
cu o sârmă peste li­nia de cu­rent elec­tric. Te car­bo­ni­zezi
in­stan­ta­neu. La înaltă ten­si­une.)
*
Ge­ne­ra­lul Amin Dada, şe­ful ab­so­lut al Ugan­dei (şi‑a
in­a­u­gu­rat pro­priul bust, sărutându‑şi ima­gi­nea), de­clară
pen­tru „Pa­ris Match“: „Je veux que mon peuple soit libre.
Dans les pays communistes il y a un espion pour trois
personnes. C’est comme les filles d’Uganda, je leur ai
dit, d’être fières, pas timides. Ce n’est pas agréable de
mettre une fille dans son lit si elle est ti­mide.“1
Mo­butu Sese Seko (Zair):
– când urcă cu va­sul său pe flu­viu (1 700 km), toată
popu­la­ţia, pe mar­gini, tre­buie să apla­ude şi să strige:
kitoko!, adică „fru­mo­sule!“;
1
Vreau ca poporul meu să fie liber. În ţările comuniste există
un spion la trei persoane. Tot aşa şi eu cu fetişcanele din Uganda,
le‑am spus să fie mândre, nu timide. Nu e plăcut să duci în aşter‑
nut o fată, dacă ea este timidă (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 389

– fe­me­ile, când îl văd, cântă: „Papa est venu et la

faim s’en est allée“1;
– re­ve­ni­rea prin de­cret la hrana şi fri­zura „stră­mo­
şească“;
– ra­di­oul îi cântă, şi zi şi noapte, doar oma­giul lui;
– i se po­ves­teşte, în şcoli, via­ţa, cum a ucis un le­o­
pard în co­pi­lă­rie, cum îi dis­truge el pe mer­ce­na­rii albi
sau negri;
– [în] fi­e­care seară, în cu­lori, la TV, el, Mo­butu,
apare dea­su­pra no­ri­lor, în slavă;
– (co­piii şi i‑a tri­mis la stu­dii în El­ve­ţia);
– Salongo, o oră pe zi, tot Zai­rul face muncă vo­lun­
tară şi cântă în ace­laşi timp.
Un alt şef de stat afri­can (i‑am ui­tat nu­mele, a 35‑a
sa so­ţie este o ro­mâncă din Grant) vâ­nează bi­voli în­so­
ţit de toţi mi­niş­trii săi.2 Unul din aceş­tia a ra­tat un foc:
a fost pe­dep­sit să vină pe jos în­a­poi, în Ca­pi­tală (700
mile)… Şe­ful are he­li­co­pter, un Bo­eing… Poartă o
blană de ti­gru ve­ri­ta­bilă, mi­niş­trii nu au drep­tul de­cât
la blăni… din plas­tic. Re­în­tors lu­mi­nat din China lui
Mao, con­si­deră cân­te­cul şi dan­sul co­lec­tiv ca un mij­loc
ideal de agi­ta­ţie.
Parturient montes, laudatur… ridiculus mus.3
1
A venit tata şi foamea ne‑a trecut (fr.).
2
Este vorba de Jean‑Bédel Bokassa. Vezi supra, nota 2, p. 370.
În 1975, s‑a căsătorit cu românca Gabriela Drâmba, de care se va
despărţi în 1977.
3
Se străduiesc munţii, să fie lăudat… un şoarece ridicol (lat.).
Expresia originală: Parturient montes, nascetur ridiculus mus (Gem
munţii şi se va naşte un şoarece ridicol) (lat.). (Horatius, Ars poetica,
versul 139.) (Mult zgomot pentru nimic.)
390 ION D. SÎRBU

*
Vă­zut ieri un film so­vi­e­tic: „Vot naş dom!“ (Iată casa
noas­tră!) Ci­tez câ­teva re­plici din tex­tul sce­na­ri­u­lui:
– „ne­no­ro­ci­rea noas­tră e pla­nul: pla­nul de sus în jos“;
– „min­ciuna co­boară rostogolindu‑se ca o ava­lanşă“;
– „ne as­cun­dem im­pos­tura după ca­li­ta­tea de mem­
bru de par­tid“;
– „min­ciuna nu e ren­ta­bilă nici mă­car eco­no­mic“;
(ti­tra­rea în ro­mâ­neşte tra­duce ast­fel: „une­ori, min­
ciuna poate fi ne­ren­ta­bilă“;)
– „ea, min­ciuna, se vinde, e ade­vă­rat, ief­tin: dar se
răs­cum­pără în va­lută‑forte“.
Ac­ţi­u­nea fil­mu­lui se pe­trece în Le­nin­grad, într‑o
uri­aşă fa­brică si­de­rur­gică (30.000 mun­ci­tori).
Ciu­dat! Să‑ţi tre­bu­iască peste o ju­mă­tate de se­col ca
să des­co­peri ne­ren­ta­bi­li­ta­tea eco­no­mică a… minciunei.
Pâi­nea noas­tră cea de toate zi­lele.
*
Ci­tit: „Orice con­vin­gere dog­ma­tică de­fi­ni­tivă este
con­se­cinţa unui viol me­ta­fi­zic, după o be­ţie uto­pică“
(ROGER GARAUDY) 1.
Ci­tit: „Gra­vi­ta­tea este scu­tul proş­ti­lor“
(MONTESQUIEU).
2
Ci­tit, Custine : Me­mo­rii des­pre Ru­sia (1839), lec­tură
în­fi­o­ră­toare, apo­ca­lip­tică: „Opression déguisée en amour
1
Roger Garaudy, cunoscut şi sub numele de Ragaa Garaudy,
filosof francez, militant comunist, convertit la islam (1982).
2
Astolphe Louis Leonor, marchiz de Custine (1790–1857),
cunoscut ca autor al volumului La Russie en 1839, publicat, în
1843, sub titlul Lettres de Russie, în care anticipează revoluţia
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 391

de l’ordre: mais un ordre qui coûte trop cher pour que je

l’admire… Cette fa­na­tisme, désobéissance, expié d’avance
chez elle par une soumission avilissante, l’espoir d’exercer
la tyrannie chez les autres…“1
Au­zit: „Nu ştii gluma cu peş­tele de aur care strigă
(stă­pâ­nii fi­ind ple­caţi în va­canţă): «Tre­buie să existe un
Dum­ne­zeu care să vină să‑mi schimbe apa!»“
Vă­zut: O fe­tiţă de nu­mai trei ani, care la ru­gă­min­tea
noas­tră, a ce­lor mari, „ia fă tu un pic «co­pi­lă­rie fe­ri­cit㻓,
ea ne re­cită, imi­tând per­fect pe fe­tiţa de la te­le­vi­zor, care
strigă: „To­va­răşe Elena etc. …“ Noi, ca proş­tii, ne tă­vă­
lim de râs, fe­tiţa e se­ri­oasă, ei îi place mult acest rol şi
această po­e­zie…
*
Un chi­nez bă­trân (în Regards sur le monde actuel de
Paul Va­léry) re­zumă ast­fel is­to­ria Eu­ro­pei:
„Po­li­tica voas­tră e fă­cută dintr‑o suc­ce­si­une con­ti­
nuă de re­grete şi is­pă­şiri: aces­tea con­duc la re­vo­lu­ţii ge­
ne­rale – iar după aceea la pă­re­rea de rău pen­tru aceste
re­vo­lu­ţii: dar şi aceste răsgândiri nu sunt de­cât tot nişte
re­vo­lu­ţii…“
„Nu în­ţe­le­gem sen­sul lu­mii (Bud­dha), aşa cum un
vi­erme căl­cat de roa­tele ca­ru­lui re­gal nu ştie ni­mic des­
pre gân­du­rile re­ge­lui.“
s­ovietelor şi distrugerea Europei de către regimul bolşevic din
Răsărit. Memorii despre Rusia este titlul dat de Ion D. Sîrbu vo‑
lumului mai sus‑citat, pe baza conţinutului.
1
Asuprirea deghizată în iubirea de ordine: însă o ordine care
costă prea mult ca să o pot admira… Acest fanatism, această ne‑
supunere dinainte ispăşită printr‑o supunere înjositoare, speran‑
ţa de a exercita tirania asupra altora… (fr.).
392 ION D. SÎRBU

(Re­plică: sun­tem nişte oa­meni căl­caţi de roa­tele că­ru­

ţei vi­er­me­lui im­pe­rial: su­fe­rim toc­mai fi­indcă ştim per­
fect ce nu este şi ce ar tre­bui să fie în gân­du­rile aces­tuia.)
*
In amatae matris me­mo­riam.1 Se îm­pli­nesc azi
(13 nov. 1985) zece ani de când am în­mor­mân­tat‑o pe
di­vina mea Mumă. Avea peste 90 de ani.
În ab­senţa mea şi a so­rei mele, după po­mana de cu­
vi­inţă, casa Ma­mei ră­mâ­nând goală, „ve­ci­nii“ (pen­tru
care Mama a fost o ade­vă­rată Cruce Ro­şie) au spart la­că­
tele şi au je­fuit toată ograda. Au că­rat to­tul. Cu securile
au spart şo­pro­nul, co­te­ţul, prid­vo­rul… Au go­lit că­mara
de căr­buni, şo­pro­nul cu lemne, fos­tul ate­lier al ta­tă­lui
meu. (Ca în Zorba Gre­cul, la moar­tea Bubulinei.)
Am mers cu sora mea să ve­dem de­zas­trul. Am plâns
un pic – apoi am îm­păr­ţit toată zes­trea ei din casă: oale,
ha­ine, al­bi­turi etc.
La ace­iaşi „ve­cini“.

1
În amintirea mamei iubite (lat.).
 IARNA TREI: 1985–1986

Motto:
Ce qu’il y a de terrible quand on
cherche la verité, c’est qu’on la trouve.1
RÉMY DE GOURMONT

1
Ceea ce e uimitor, când căutăm adevărul, e faptul că îl
găsim (fr.).
 Ce si­nis­tră epocă trăim! Avem po­eţi ce scriu o an­ti­po­e­
zie, ro­man­ci­eri ce scriu an­ti­ro­man, dra­ma­turgi ce scriu
an­ti­tea­tru, mu­zi­canţi ce des­co­peră anti‑ ar­mo­nia (zgo­
mo­tul) şi plas­ti­ci­eni ce ca­ută ha­o­sul şi in­fer­nul în in­form
şi neculoare: toţi fi­lo­so­fii ma­te­riei pre­zic sfâr­şi­tul ma­te­
riei, fi­lo­so­fii vie­ţii vor­besc de dis­pa­ri­ţia vie­ţii, mo­ra­liş­tii
strigă: „Dum­ne­zeu e mort!“ – iar po­li­ti­ci­en ­ ii fac tot ce e
po­si­bil ca să com­pro­mită po­li­tica, ide­o­lo­gi­ile, spe­ran­ţele
so­ci­ale toate.
„Pro­gre­sul teh­nic“ ar fi fla­u­tul fer­me­cat al ce­lui ce ne
duce, ca pe nişte co­pii hip­no­ti­zaţi, spre un înec, dar nu
într‑un flu­viu mă­reţ, ci într‑un şanţ plin de mur­dă­rii,
de­şe­uri şi tot fe­lul de libertinaje. „Spe­ci­a­li­za­rea“ sa­van­ţi­
lor, ser­vi­li­ta­tea fi­lo­so­fi­lor şi ci­nis­mul miop al po­li­tru­ci­lor
(con­se­cinţe ale pre­mi­se­lor lu­mii noas­tre post­re­vo­lu­
ţionare) con­sti­tuie şi ca­uza pen­tru lipsa de idei şi ide­a­
luri ge­ne­rale şi pen­tru ne­pu­tinţa faţă de en­tro­pia vie­ţii şi
a ma­te­riei, ca spi­rit şi esenţă a lu­mii.
*
„Stăm prost cu ma­şina de se­lec­tat va­lori, îmi şop­teşte
pro­fe­so­rul Me­fisto, cu care asist la un con­cert de co­ruri
tri­um­fale, stăm prost mai ales cu în­si­lo­za­rea pu­ţi­nu­lui
pe care îl mai avem. Ab­sol­ven­ţii noştri ştiu atât de multe
396 ION D. SÎRBU

că nu ştiu mai ni­mic des­pre Mult şi ni­mic des­pre Ni­mic.

Me­reu în­ce­pem, rar con­ti­nuăm, ni­mic nu du­cem până la
ca­păt: doar de­li­rul şi smin­teala cu­nosc o ca­ri­eră con­ti­nuă
şi as­cen­dentă. Eroa­rea, gre­şeala, ca­tas­trofa şi de­zas­trul –
iată eta­pele obli­ga­to­rii ale ori­că­rei uto­pii trans­for­mate cu
forţa în re­li­gie şi mit in­fa­i­li­bil.
Trăim acum mo­men­tul de tre­cere de la de­zas­tru la
ca­tas­trofă. Mot­toul ori­că­rui în­ce­put de tra­ge­die nouă se
in­a­u­gu­rează cu lo­zinca‑sin­drom: „Ne re­or­ga­ni­zăm pe
alte prin­ci­pii, de astă dată cu ade­vă­rat re­vo­lu­ţionare!“
*
M‑am în­tors de la Berislav (Ni­pru) în ia­nu­a­rie, 1942.
Blaga, con­form obi­ce­iu­lui său, mă in­vită la el, îmi pune
în faţă o far­fu­rie cu mere şi fur­securi, se culcă pe di­van şi
în­chide ochii: îmi spune: „Gary, acum să‑mi po­ves­teşti
tot ce ai vă­zut acolo!“
Îi po­ves­tesc. Des­pre sa­tele fără gar­duri şi fără niciun
sin­gur câine: des­pre băr­ba­ţii spe­ri­aţi şi fe­me­ile cu­ra­joase
şi pline de su­flet: des­pre să­ră­cie şi re­sem­nare, des­pre o
în­vă­ţă­toare din Razdelnaya care a vrut să‑mi cum­pere
cu­tia „Elida“, fi­indcă mi­ro­sea fru­mos şi fi­indcă avea pe
faţă ima­gi­nea unei fe­mei cos­me­tice, fru­moase: des­pre
no­roaie şi foa­mete, su­fe­rinţă şi vo­ca­ţie pen­tru su­fe­rinţă.
„Ru­sia, îi spun eu cu inima mea de stânga, e un imens
la­bo­ra­tor so­cial, je­fuit şi spart acum de nişte ar­mate bar­
bar ci­vi­li­zate.“
Îi po­ves­tesc apoi de co­lo­sala ino­va­ţie a in­fan­te­riei so­
vi­e­ti­ci­lor: în loc de tran­şe­ele cla­sice, groapa in­di­vi­du­ală.
„Mi s‑a pă­rut ciu­dat, am ob­ser­vat eu, apa­ri­ţia aces­tei
gropi in­di­vi­du­ale, la un po­por mare şi nu­me­ros, având
un pro­nun­ţat ca­rac­ter co­lec­ti­vist.“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 397

Blaga s‑a gân­dit şi mi‑a spus: „Groapa aceea nu e o

formă de via­ţă, ci o formă de moarte. Moar­tea de unul
sin­gur, în timp de răz­boi, e un lux exis­ten­ţial…“ D. D.
Roşca, că­ruia Blaga i‑a trans­mis esen­ţi­a­lul din „me­ta­
fi­zica“ noas­tră dis­cu­ţie, m‑a oprit pe co­ri­dor şi mi‑a
spus râ­zând: „Ser­gen­tule, poate că groapa aceea e o so­
lu­ţie prac­tică îm­po­triva fricei co­lec­tive?! Poate că în
spa­tele aces­tor gropi există un co­mi­sar care trage cu
puşca, pe la spate, în orice sol­dat care ar dori să fugă sau
să se pre­dea.“
*
Ora pi­o­ni­e­ri­lor: ana­liza mun­cii. Ele­vii buni îşi iau an­
ga­ja­men­tul „pi­o­ni­e­resc“ să‑i ajute pe cei slabi. „Noi, cei
buni, du­cem muncă de lă­mu­rire cu cei slabi…“, zice şe­
ful cla­sei. Cei slabi, văd eu, fac efor­turi să nu ples­nească
de râs, de voie bună.
Se „ana­li­zează“ do­cu­men­tele nu ştiu că­rui Con­gres.
(Unde eşti, co­pi­lă­rie?) Un elev ne arată un avion din car­
ton. „Nu­mai aşa pu­tem avea sen­ti­men­tul da­to­riei îm­pli­
nite!“ (Dacă îl fa­cem să şi zboare!?) O fru­moasă elevă ne
pre­zintă gra­fi­cul‑orar al sar­ci­ni­lor, pe ac­ţi­uni şi an­ga­ja­
mente. (Iată ră­dă­ci­nile bi­ro­cra­ţiei vi­i­toare!)
De ce uzăm cu­vin­tele mari la vâr­stă mică?
Ca să nu ne mai spună ni­mic când vom fi mari?
Quan­tum‑ul de co­pi­lă­rie ne­tră­ită se răz­bună, dacă ea nu
e trăită la tim­pul său.
Olim­pia îmi spune: „Co­piii vor­besc şi se com­portă
ca cei mari – fi­indcă cei mari se com­portă şi vor­besc ca
nişte co­pii idi­oţi, ari­e­raţi, dintr‑un or­fe­li­nat în care
plouă şi ninge.“
398 ION D. SÎRBU

*
Talleyrand:
„…dar soarta lui Na­po­leon, după Tilsit, era atât de to­
tal în­tre­ţe­sută cu soarta Fran­ţei, în­cât a‑l do­borî în­semna a
ne ucide. Am pre­fe­rat ca el să fie în­vins din afară; ast­fel, el
a pier­dut, şi nu Franţa!“ (Discurs după 1815, Vi­ena.)
Thac­ke­ray:
„A vorbi prea mult des­pre tre­cut în­seamnă frică de
pre­zent: a vorbi prea mult de vi­i­tor în­seamnă, în pre­
zent, frică de tre­cut.“
Eu (în ca­ie­tul‑pro­gram al T[eatrului] N[ațional din]
Ti­mi­şoara, la piesa Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu1, 1977) am
scris:
„Să nu ne che­măm stră­mo­şii ca să ne jus­ti­fice: să îi
che­măm doar ca să ne ju­dece!“
*
Blaga, amintindu‑şi de anii săi de di­plo­ma­ţie, îmi spu­­
nea: „Ru­şii sunt mari di­plo­maţi, ex­ce­lenţi spi­oni, ne­în­
tre­cuţi pro­pa­gan­dişti!“
Eu, care mă duc la toate fil­mele ru­seşti şi ci­tesc toate
ro­ma­nele lor, pot să adaug as­tăzi:
Poate! Fi­indcă sunt ge­ni­ali cir­cari, dan­sa­tori pe sârmă,
tra­pez etc. Ei sunt sin­gu­rii care de­ţin se­cre­tul îm­blân­zi­rii
to­tale a ur­şi­lor. De alt­fel, eu cred că, la ei, a dresa, a in­
strui, a educa sunt oa­re­cum sin­o­nime. Poţi fi „kulturnîi“
(om bine‑cres­cut), fără să fii „gramatnîi“ (om cu şcoală,
1
Scrisă în 1976, piesa va fi inclusă în volumele: Teatru, ed. cit.,
p. 5–80, şi Arca Bunei Speranţe, seria Teatru comentat, ed. cit.,
p. 97–189. Premiera pe scena teatrului timişorean a avut loc la
14 mai 1977.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 399

in­struit şi edu­cat). Şi sunt ex­ce­lenţi spi­oni fi­indcă sus­pi­

ci­u­nea şi se­cre­tul fac parte din ce­lula lor vi­tală, din ere­
di­ta­tea lor. Is­to­ria su­fle­tu­lui şi soartei lor se în­scrie în­tre
„o zi din via­ţa lui Ivan cel Groaz­nic“ şi „o zi din via­ţa lui
Ivan Denisovici“.
*
În spi­ta­lul de ti­fos exan­te­ma­tic din Mariopol (1943),
doc­to­rul neamţ ne dă sti­cle să de­pu­nem în ele „proba de
fe­cale“. Lângă pa­tul meu, un Ma­rin Po­pescu (si­mu­lant,
bi­ne­în­ţe­les!) nu în­ţe­lege. I se ex­plică ţă­ră­neşte: „Bagi în
sti­cla asta că­ca­tul tău: dar fără să mur­dă­reşti sti­cla.“
Gata! Peste două zile, zece doc­tori nemţi mu­reau de
râs. Ol­tea­nul meu a re­u­şit să pla­seze pe gura sti­clei „ceva“,
atât şi cum tre­buie. Artă. Per­for­manţă. Fe­cala stă­tea sub­
ţire, ver­ti­cală, omul îşi aran­jase sfinc­te­rul după gura sti­
clei şi lun­gi­mea in­te­ri­o­ru­lui aces­teia.
Ţin minte (deşi aveam 40 de grade), doc­to­rul‑şef (tip
de ci­vil, 60 de ani, Zwicker1, ab­so­lut ne­fas­cist) arăta sti­cla
Mărinului, de­cla­rând, râ­zând, asis­ten­ţi­lor săi: „Es ist ein
Wunder. Es ist ein Kunstwerk. Wie soll sein Kopf sein,
wenn er seinen Arsch so vollkommen angepasst ist!“2
(Leider, of­tez eu acum, nur seinen Arsch.)3
*
Mă scol din somn noap­tea şi no­tez un fel de re­plică
pen­tru o vi­i­toare piesă (ce nu se va scrie nici­o­dată):
1
Pince‑nez (ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui
arc) (germ.).
2
Este o minune. Este o operă de artă. Cum trebuie să‑i fie
capul, dacă dosul i se potriveşte aşa de bine! (germ.).
3
Din păcate…, numai după fundul său (germ.).
400 ION D. SÎRBU

„Să nu te miri dacă într‑o bună zi se va des­co­peri că

în­tre Pro­stie şi, de pildă, can­cer sau si­fi­lis, sau ho­leră
există o le­gă­tură ca­u­zală di­rectă. Pro­stia (ca şi mi­cro­bii,
ca şi ira­di­a­ţi­ile) se ia, se trans­mite, poate de­veni o cro­
nică epi­de­mie. Ea se adună, for­mează un câmp de forţă
al ei, pu­tând să pro­voace mo­lime, cu­tre­mure, inun­da­ţii.
Aduce după sine frică, foame şi frig.
În spi­rit, to­tul se poate pierde, fi­indcă ni­mic nu se
mai trans­formă, în schimb, pro­stia ca pro­stie, min­ciuna
ca min­ciună, tâm­pe­nia ca tâm­pe­nie şi cru­zi­mea ca cru­
zime se adună pre­cum no­rii, se con­glo­me­rează ca şi pie­
trele, ea pu­tând să de­vină cen­trul gra­vi­ta­ţional pro­priu,
schim­bând le­gile na­tu­rii, în­tor­când pe dos echi­li­brul
eco­lo­gic şi cel mo­ral.
Pro­stia schimbă mai ales Is­to­ria, com­pro­mi­ţând‑o,
fă­când‑o de râs, de ne­su­por­tat.
*
– În Is­to­rie (no­tez eu, în mo­dul cel mai stu­pid, după
ce am ter­mi­nat de ci­tit su­perba Com­ment on écrit l’histoire
de Paul Veyne1), tre­cu­tu­lui îi apar­ţin doar eve­ni­men­tele,
vi­i­to­ru­lui – uto­pi­ile şi spe­ran­ţele, iar pre­zen­tul este re­a­li­
ta­tea aces­tei pâini de toate zi­lele care e ame­nin­ţată ca din
eve­ni­ment co­ti­dian să de­vină uto­pie şi spe­ranţă doar;
– nu avem voie să tă­iem fota de artă a stră­bu­ni­cei
noas­tre nu­mai spre a‑i face ce­lui mai iu­bit fiu o cra­vată
cum nu are ni­meni în lu­mea asta;
1
Paul Veyne (n. 1930), arheolog şi istoric francez, specialist
în istoria Romei. Volumul citat, titlu complet, Comment on écrit
l’histoire: essai d’épistémologie (1970), tradus în limba română de
Maria Carpov, a apărut la Editura Meridiane, colecţia „Biblioteca
de artă“, Bucureşti, 1999.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 401

– nu am voie să sa­cri­fic un va­gon de per­ga­mente is­

to­rice vechi nu­mai spre a am­bala în ele un gram de tă­
mâie augustală;
– is­to­ria e ase­me­nea unui pei­saj pe care unii, foarte
pu­ţini, au fa­vo­rul de a‑l pu­tea privi de sus (din he­li­co­
pter, de pildă) şi ast­fel ei nu văd de­cât vâr­fu­rile ca­se­lor,
mun­ţi­lor… sta­tis­ti­ci­lor. Dar, nu­mai pri­vite de jos în sus,
aceste „vâr­furi“ par înalte. (Vezi, „Co­loana in­fi­nită“: de
sus, ea e mai ni­mic; pri­vită de jos, e to­tul.)
*
„So­ci­a­lis­mul nu mai e po­si­bil de­cât par coordination
planétaire“1, ci­tesc în „L’Express“. Şi tran­scriu o de­fi­ni­
ţie ab­surdă a so­ci­a­lis­mu­lui: „Orice evo­lu­ţie, re­formă sau
re­vo­lu­ţie, având ca scop să facă eco­no­mia să lu­creze mai
mult pen­tru Om – iar omul să lu­creze mai pu­ţin pen­tru
eco­no­mie: deci, cât mai mulţi pro­fi­tori sub cât mai pu­
ţini con­tro­lori…“
Ur­mă­resc apoi fe­no­me­nul „so­ci­a­lis­mu­lui“ la po­poa­
rele afri­cane şi zic:
– orice stat care sa­cri­fică dez­vol­ta­rea in­te­ri­oară unei
vo­inţe de pu­tere şi pres­ti­giu spre ex­te­rior re­pre­zintă un
re­cul al so­ci­a­lis­mu­lui ca in­ten­ţie ini­ţi­ală (vezi ca­zul
Egip­tu­lui, In­diei, Urss‑ului, deci al unor state foarte di­
fe­rite ca struc­tură şi sis­tem);
– a re­a­liza un fond co­mun de re­surse ale glo­bu­lui,
cât timp există State‑Na­ţi­uni – e o uto­pie;
– în afară de na­ţi­uni, au re­năs­cut şi ethniile. Ethni­ci­
tatea, de cele mai multe ori, nu e de­cât un ban­di­tism ar­
mat, în mic. Un fa­na­tic ur­mat de ti­neri ha­o­tici, dar
1
Prin coordonare planetară (fr.).
402 ION D. SÎRBU

po­se­dând per­fecte pis­toale. Toţi aceşti po­se­daţi se con­si­

deră so­ci­a­lişti, toţi dic­ta­to­rii afri­cani, hiperfeudali, se
de­clară re­vo­lu­ţionari, so­ci­a­lişti, pro­gre­sişti;
– nu am vă­zut eroi ai re­vo­lu­ţi­i­lor sau eli­be­ră­ri­lor care
să se li­niş­tească după ce au pre­luat pu­te­rea: sub pre­tex­tul
„con­so­li­dă­rii“ aces­tei pu­teri, ime­diat după vic­to­rie, au
sub­ju­gat sta­tul (de­cla­rat a fi so­ci­a­list) ide­i­lor lor fixe, pof­
tei lor de pu­tere, vi­se­lor lor pa­ra­no­ice de po­li­tică ex­ternă,
de ex­pan­si­une mi­li­tară chiar…
Omul este o fi­ară po­li­tică: le bon sauvage1 de­vine cu
ade­vă­rat sauvage de în­dată ce are un pis­tol, un steag şi
un Fü­hrer.
*
Re­gi­mul de su­pra­ve­ghere în China, în tim­pul re­vo­lu­
ţiei cul­tu­rale. (A se citi Da­vid Karpil, în „Le Monde“,
11 aug[ust] 1985, re­pro­dus după „Literaturnaia ga­zeta“.)
„Pen­tru mine, China este o imensă ca­zarmă ce tră­
ieşte într‑o ten­si­une şi o frică per­ma­nente. Mo­dul de
via­ţă ma­o­ist se ba­zează pe su­pra­ve­ghe­rea to­tală a ce­tă­ţe­
ni­lor. Mai multe case for­mează o ce­lulă ai că­rei membri
sunt obli­gaţi să dea seamă, unii la al­ţii, des­pre toate ac­
tele şi gân­du­rile lor. […] În fi­e­care săp­tă­mână, şe­ful fa­
mi­liei res­pec­tive ra­por­tează Co­mi­te­tu­lui Re­vo­lu­ţionar
din car­tier des­pre situa­ţia ide­o­lo­gică în fa­mi­lia sa – ceea
ce, de fapt, nu este de­cât un sis­tem de de­la­ţi­une ge­ne­ra­li­
zat. Prac­tic, toată lu­mea este su­pusă aces­tui sis­tem, chiar
1
Bunul sălbatic (fr.). Trimitere la teoria „bunului sălbatic“,
pos­tu­lată de filosofii iluminişti ai secolului al XIX‑lea, potrivit că‑
reia omul ar fi esenţialmente bun prin natura sa, însă civilizaţia şi
normele impuse îl pervertesc. Adevărata puritate trebuie căutată
doar în natură şi la triburile ce trăiesc în comuniune cu natura.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 403

şi şco­la­rii, care, la sfâr­şi­tul săp­tă­mâ­nii, scriu di­fe­rite di­

ser­ta­ţii – des­pre lupta de clasă în fa­mi­li­ile lor, la ca­ma­ra­
zii lor. Omul nu are drep­tul la o via­ţă per­so­nală, fi­e­care
act sau gest al vie­ţii sale este obi­ec­tul unei su­pra­ve­gheri
ri­gu­roase. Tot ce face acasă la el, unde merge, ce vor­beşte,
ce pri­meşte, ce mă­nâncă, ce ci­teşte, ce as­cultă la ra­dio
este ime­diat în­re­gis­trat şi adus la cu­noş­tinţa Co­mi­te­tu­
lui Re­vo­lu­ţionar din car­tier.“
*
Po­târ­ni­chile în cres­că­to­rie. Ea nu pri­meşte mas­cu­lul.
Îl bate, îl dis­truge. E scos, i se aduce al­tul. Şi pe acesta îl
bate. Atunci e scoasă ea şi dusă în casa unui mas­cul. Acum
el o bate. Zdra­văn. Până o li­niş­teşte. Dar, după ie­şi­rea
pui­lor, ea de­vine stă­până şi se răz­bună cum­plit. Iar el
rabdă, rabdă, rabdă.
În­tre­bare: Dar, cu­pluri fe­ri­cite de la în­ce­put, nu
există?
Răs­puns: E greu, aproape ex­clus. În cres­că­to­rii, nu ne
pu­tem aş­tepta la se­lec­ţia prin dra­goste. Asta e lu­
xul na­tu­rii, al vie­ţii în li­ber­tate.
În­tre­bare: Nu există dra­goste nici mă­car din în­tâm­
plare?
Răs­puns: Până‑n pre­zent, nu am vă­zut niciun caz. Nu­
mă­rul par­te­ne­ri­lor ucişi în bă­taie e foarte cres­cut.
Există, de­si­gur, cu­pluri li­niş­tite. Calme, in­di­fe­ren­
te. Dar aces­tea nu se acu­plează, nu se în­mul­ţesc.
(„Science et Vie“, nr. 8, 1980.)
*
Co­lo­ne­lul Osmanescu îmi face con­fi­denţe pri­vind emi­
gră­rile, pa­şa­por­tul, că­lă­to­ri­ile în Oc­ci­dent:
404 ION D. SÎRBU

– Din­tre „uma­nişti“, nu dăm dru­mul de­cât la ho­

mo­se­xu­ali, spor­tivi, evrei.
– De ce?
– Fi­indcă au ceva co­mun. Ceva care îi obligă la
dis­cre­ţie.
– Ce fel de dis­cre­ţie?
– Nu pot să spun. E se­cret. De stat.

*
Li­ber­ta­tea va fi mai de­grabă dis­
trusă de cei care abu­zează de ea,
de­cât de cei care luptă îm­po­triva ei.
GALSWORTHY1: Forsyte Saga

Nu pot să uit şo­cul pe­ni­bil şi du­re­ros al unei emi­si­uni

TV vă­zută în Franţa, dec[embrie] 1981. Droit à la pa­role2
sau cam aşa ceva se chema această con­vor­bire (prima
emi­si­une li­te­rară vă­zută de mine, în tim­pul scurtei mele
vi­zite în Oc­ci­dent3). Un „mo­de­ra­tor“, foarte in­te­li­gent şi
de bun‑simţ (mi se pare că se chema Polak), în­cer­când să
con­ducă o bandă de ga­ze­tari (se dis­cuta des­pre des­fi­in­ţa­
rea unei re­viste sa­ti­rico‑por­no­gra­fice). Aceşti in­vi­taţi,
1
John Galsworthy (1867–1933), romancier şi dramaturg
britanic. Romanul Forsyte Saga (1922) este capodopera sa.
2
Dreptul la cuvânt (fr.).
3
În 22 octombrie 1981, Ion D. Sîrbu pleacă în Occident, cu
viză pe 30 de zile, pe baza unei invitaţii trimise de Daniel Székely,
nepotul său din Chamonix. Ajuns la Köln, prin Ion Negoiţescu şi
Edmund Pollák obţine o bursă DAAD; viza i se prelungeşte până
la 22 ianuarie 1982, timp în care călătoreşte prin Germania,
Franţa, Danemarca, Elveţia, vizitând principalele oraşe. După
trei luni, în noaptea de 28/29 ianuarie 1982, se întoarce în ţară.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 405

sub ochii întregei Franţe, s‑au îm­bă­tat ca nişte porci (o

sti­clă de votcă cir­cula pe sub masă), apoi au vor­bit în­gă­
lat, scuipându‑se şi înjurându‑se. Un ce­le­bru cân­tă­reţ
ră­gu­şit, cu nume po­lo­nez, su­fla într‑un pre­zer­va­tiv, un
alt ga­ze­tar ca­ri­ca­tu­rist de­sena por­că­rii lu­brice.
M‑am sim­ţit în­gro­zi­tor: toată via­ţa mea am păs­trat un
anume res­pect şi ad­mi­ra­ţie pen­tru cul­tura Fran­ţei – acum
o ve­deam şi în cu­rul gol, şi mân­când ra­hat cu po­lo­ni­cul
pro­priei li­ber­tăţi. Mă gân­deam la Po­lo­nia, unde avu­sese
loc proas­păta in­sta­lare la pu­tere a ge­ne­ra­lu­lui Jaruzelski1,
şi îmi adu­ceam aminte de de­cla­ra­ţia pe care o fă­cu­sem cu
cu­raj la ul­tima mea în­tâl­nire cu con­du­ce­rea Con­si­li­u­lui
Cul­tu­rii: „Prin po­li­ti­za­rea ex­ce­sivă a tea­tru­lui, vom ajunge
au­to­mat la o ex­ce­sivă tea­tra­li­zare a po­li­ti­cei.“ Nu­mai noi,
cei care su­fe­rim şi lup­tăm, pu­tem fi se­ri­oşi (şi oc­ci­den­tali),
atunci când ni se acordă acel râv­nit droit à la pa­role.
*
O „dis­cu­ţie“ fi­lo­so­fică cu pro­fe­so­rul uni­ver­si­tar Kallós
(sau Ga­loş) din Clu­jul nos­tal­gi­i­lor mele.
Des­pre con­şti­inţă. (După câte ştiu eu, în Eisler,
Überweg, sau Lalande, există câ­teva sute de de­fi­ni­ţii ale
aces­tui esen­ţial ter­men.)
Reporter: Se ştie, există două con­cep­ţii des­pre con­şti­inţă:
cea care… şi cea care… (Su­biec­tiv – obi­ec­tiv, in­di­­vi­
dual – so­cial.)
1
Wojciech Jaruzelski (n. 1923), general de armată polonez,
În 1981, a fost ales prim‑secretar al Partidului Muncitoresc Unit
Polonez şi prim‑ministru, funcţie deţinută până în 1985, când de‑
misionează şi devine preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii
Populare Polone (1985–1989). În perioada 1989–1990, preşe‑
dinte al Poloniei.
406 ION D. SÎRBU

Prof. Kallós: De fapt, aceste două forme se re­duc la una sin­

gură: la con­şti­inţa so­ci­ală. Mai pre­cis la cea so­ci­a­listă.
Aşa cum în mod mag­ni­fic a de­fi­nit, la cel de‑al XI‑lea
Con­gres…
Pe­ni­bil şi jal­nic. În­tre cele două răz­boaie exis­tau circa
30 de fi­lo­sofi de me­se­rie, din­tre aceş­tia, fi­e­care cu­noş­tea
cel pu­ţin 3.000 de re­fe­rinţe la ideea de con­şti­inţă. As­tăzi
avem peste 3.000 de doc­tori do­cenţi, care nu cu­nosc
nici mă­car mar­xis­mul cel mai ele­men­tar.
Sunt în­drep­tă­ţit, aşa­dar, să no­tez în acest ca­iet:
„Pe vre­muri, puş­că­ri­ile erau pline de in­te­lec­tu­ali: şi
aceş­tia erau pă­ziţi de gea­laţi se­mi­an­al­fa­beţi. Acum sunt
în­chise doar ide­ile: dar ele sunt pă­zite de doc­to­rii în Fi­
lo­so­fie şi Li­tere.“
*
Re­ci­tesc, cu o mare plă­cere, pe Can­te­mir – His­to­ria
incrementorum atque… (în tra­du­ce­rea vred­ni­cu­lui Io­sif
Hodoşiu1, 1876) şi tran­scriu pen­tru even­tu­a­lii mei
ne­poţi:
– „Pe cine pune Dum­ne­zeu pe fugă, acela se teme şi
de un evreu“ (pro­verb tur­cesc me­di­e­val).
– „Dum­ne­zeu a creat 70.000 de lumi, suc­ce­sive.
Aceasta de acum e ul­tima“ (Co­ran).
– Alai‑ulu în­seamnă, în tur­ceşte, de­fi­la­rea în faţa
sul­ta­nu­lui.
1
Iosif Hodoşiu (Hodoş) (1829–1880), istoric şi om politic,
membru fondator al Societăţii Academice Române (1867). Tra­du­
ce­rea lui Hodoşiu, intitulată Istoria Imperiului Otomanu. Crescerea
şi scăderea lui cu note foarte instructive, Bucureşti: Ediţiunea
Societăţii Academice Române, a fost tipărită în două ediţii, 1875
şi 1876.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 407

– Ului‑ala ar fi ui­mi­rea poporu­lui, vă­zând mă­re­ţia

sul­ta­nu­lui său.
– Ca­zan, în limba turcă (şi în cea tă­tară), în­seamnă o
fa­mi­lie de 10–15 per­soane ce mă­nâncă din ace­laşi
ca­zan. Când se fă­cea mo­bi­li­za­rea de că­tre mâr­zaci,
se striga: „Fi­e­care ca­zan va tri­mite atâ­ţia lup­tă­tori!“
(De mai mulţi ani se vân­tură la noi ideea or­ga­ni­ză­rii
unor can­tine de car­tier. Adică „ca­zane“ so­ci­a­liste.)
– Kiesil meyen El opilmeki ghiereki, pro­verb tur­cesc
vechi, în­sem­nând: „Mâna pe care nu o pu­tem tăia,
tre­buie să o să­ru­tăm.“
– Ceauş în­seamnă cu­rier, aghio­tant, face le­gă­tura în­
tre di­fe­rite uni­tăţi mi­li­tare.
– Ceauş‑bashi este un ceauş bă­trân, ajuns paz­ni­cul
în­chi­so­ri­lor sultanale. Ca­pătă, în afară de ar­mele
obiş­nu­ite, „o mă­ciucă scurtă in capetu cu un nodu,
nu­mită Topu“ (vol. I, p. 19, din Is­to­ria Im­pe­ri­u­lui
Oto­man).
– Ie­ni­cer vine de la Jang‑ceri, adică sol­dat de tip nou.
Iată ie­rar­hi­ile apli­cate şi la con­dam­nă­rile la moarte:
1. Coarda (su­gru­mare), re­zer­vată vi­zi­ri­lor, pa­şi­lor,
dom­ni­to­ri­lor ma­zi­liţi, prinşi cu di­fe­rite „hi­cle­nii“;
2. Îne­c a­rea (cu barca gă­u ­r ită sau cu un dop de
za­hăr);
3. Spân­zu­ră­toa­rea sau Furca;
4. De­ca­pi­ta­rea;
5. Tra­sul în ţeapă.
„Scri­i­to­rii“ (şti­u­to­rii de carte) erau şi ei de mai multe
fe­luri:
1. Ba­zar‑Efendi, scri­i­tori de ce­reri în iar­ma­roc, în ace­
laşi timp in­for­ma­tori ai po­li­ţiei;
408 ION D. SÎRBU

2. Teşcheregi‑Efendi, scri­i­tori de de­nun­ţuri, ofi­ţeri

cu paza, spi­oni de car­tier;
3. Di­van‑Efendi, scri­i­tor de curte, di­plo­mat mă­
runt, sfo­rar, şe­ful in­tri­gi­lor de pa­lat şi ha­rem.
În vo­lu­mul I, p. 340, Can­te­mir în­şiră bat­jocurile cu
care îşi îm­po­do­beau tur­cii pe ve­ci­nii lor:
Evreii = Cifud (câini);
Per­sa­nii = Kissil Bassi (ca­pete ro­şii);
Ar­me­nii = Pochti (mân­că­tori de că­cat);
Ge­or­gi­e­nii = Bitlergii (mân­că­tori de pă­duchi);
Sci­ţii (ucrainienii) = Liush‑leidgi (mâncă hoit);
In­di­e­nii = Dilengi (cer­şe­tori);
Ara­bii = Akilsis (ne­buni);
Po­poa­rele su­puse, gre­cii în spe­cial = Boinus sin Koiun
(boi fără coarne);
Po­lo­ne­zii = Fodul Ghiaur (ghiaur fu­dul);
Bul­ga­rii = Haidud (tâl­hari);
Ţă­ra­nii = Ha­ra­ba­gii (că­ru­ţaşi);
Mol­do­ve­nii = Bog­dan‑Nadan (boi de‑ai lui Bog­dan);
Mun­te­nii = Cinghiane (Cenki în­s eamnă harfă,
Cenghi în­seamnă mu­zi­cant, vi­o­lo­nist. Cred că
de aici vine cu­vân­tul un­gu­resc „cseng“ = a suna
plă­cut. Dar mai cred că Cinghiane în­seamnă şi
şi­ret, di­plo­mat, cel care te duce cu vorba);
Ru­şii = Jenkius (min­ci­noşi, per­verşi);
Ţi­ga­nii = Fa­ra­oni;
Yurta = cor­tul stră­mo­şesc – dar şi Pa­tria.
Köprülü Ah­med Paşa1, cel mai ce­le­bru vi­zir al tur­ci­
lor, îna­inte de a muri, le‑a spus aşa co­pi­i­lor săi: „Să ştiţi
că se poate muri şi în pat!“
1
Vezi supra, nota 1, p. 229.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 409

*
Des­pre re­la­ti­vi­ta­tea de­duc­ţi­i­lor şti­in­ţi­fice. Ci­tesc în
„Science et Vie“, ian[uarie] 1977:
„Un sa­vant face un pu­rice să sară la or­di­nul său. «Sari!»,
îi spune sa­van­tul, şi el sare. Îi rupe un pi­cior. «Sari!», îi or­
donă, şi pu­ri­cele sare. Îi rupe al tre­i­lea pi­cior – şi pu­ri­cele
con­ti­nuă să sară. Ajunge la al pa­tru­lea pi­cior, ul­ti­mul, îl
rupe, şi, de­o­dată, pu­ri­cele re­fuză să mai sară.
«Ceea ce do­ve­deşte – de­clară sa­van­tul ex­pe­ri­men­ta­
tor – că dacă unui pu­rice i se rup toate pi­cioa­rele, acesta
nu mai aude!»“
(Nu se dă pâine, azi: coadă. Nu se dă nici a doua zi:
coadă mare. Nu se dă nici a treia zi: mur­mure şi mâ­râ­
ieli. Con­clu­zia şti­in­ţi­fică a Pri­mă­riei: „Dacă nu dai trei
zile pâine poporu­lui, acesta îşi pierde ni­ve­lul po­li­tic şi
re­vine la vo­cea sa fe­u­dală.“)
*
I. Pri­vind cu ochii des­chişi spre moarte, ci­tesc foarte
atent, deşi cu mari re­zerve cri­tice, pe Leon De­nis1, Après
la mort, un fel de eseu des­pre spi­rit şi spi­rite. După moarte.
(Mă rog…)
Per­so­nal, nu cred în po­si­bi­li­ta­tea des­co­pe­ri­rii spi­ri­
tu­lui prin oa­me­nii de şti­inţă, în la­bo­ra­toare, ex­pe­ri­men­
tând asu­pra ma­te­riei. După a mea sim­plă şi sim­plistă
pă­rere, re­li­gia în­seamnă cre­dinţă şi cre­dinţa e un har.
Nu se trans­mite pe cale ra­ţională, poate fi cel mult ex­
ploa­tat pe această cale. Mă gă­sesc în „câm­pul“ de gra­ţie
al di­vi­ni­tă­ţii, tre­buie să mă port în aşa fel (şi să mă rog în
1
Léon Denis (1846–1927), reprezentant al spiritismului
francez.
410 ION D. SÎRBU

aşa fel), în­cât să evit a mai că­dea iar din gra­ţia asta. Care,
la mine, în mod prac­tic, în­seamnă:
– să iert şi să uit pe toţi duş­ma­nii mei;
– să lu­crez nu­mai la co­menzi ale con­şti­in­ţei mele cu­
rate, de bun ce­tă­ţean al lu­mii, de veş­nic pro­le­tar al
cul­tu­rii, de sclav al is­to­riei;
– să‑L caut, prin fap­t ele mele, prin ră­n ile mele,
pe Chris­tos, fi­indcă atunci ştiu că şi El mă ca­ută pe
mine;
– să nu ader dog­ma­tic la nicio con­fe­si­une, dar să res­
pect tra­di­ţia şi sa­crul (cât a mai ră­mas) ale Bi­se­ri­cii
în care am fost bo­te­zat;
– să mă pre­gă­tesc – iu­bind co­piii, co­pa­cii, ce­rul şi
pă­mân­tul – pen­tru o moarte sim­plă, dis­cretă, tai­
nică, dar mân­tu­i­toare;
– să las în urma mea un nume cu­rat şi o dâră de lu­
mină, al­că­tu­ită nu din ope­rele mele li­te­rare, ci din
exem­plul de umi­linţă şi re­sem­nare cu care mi‑am
fă­cut da­to­ria.

II. Dar, gân­dind cri­tic în le­gă­tură cu cele de mai sus,

tre­buie să re­cu­nosc că:
– po­pii şi in­sti­tu­ţi­ile lor de stat au com­pro­mis re­li­gi­ile;
– cul­tul, de multe ori, aco­peră şi anu­lează Sa­crul;
– căr­ţile „sfinte“ nu mai re­ve­lează, ci le­gi­fe­rează, nu
mai arată, ci in­dică, nu mai mi­nu­nează, ci exem­pli­
fică „is­to­ric“;
– nu­mai frica de moarte, groaza de is­to­rie şi dis­pe­ra­
rea ma­te­ri­ală mai adună oa­me­nii în um­bra unui
al­tar, în care Ochiul Lui Dum­ne­zeu nu e sim­bol,
nici semn, ci doar amin­ti­rea a ceea ce a fost pe vre­
mea stră­bu­ni­lor noştri simpli, blânzi, an­al­fa­beţi;
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 411

– şti­inţa (şi, mai nou, în căr­ţile de şti­inţă în­tâl­nesc

mai multă theologie şi trans­cen­dent de­cât în pre­di­
cile po­pi­lor noştri), şti­inţa ne do­ve­deşte zil­nic Uni­
ta­tea in­te­li­gentă şi meta‑fi­zică a Uni­ver­su­lui; orice
nouă des­co­pe­rire, acum, e un mic pas spre ma­rele
mis­ter, demonstrându‑ne in­fi­ni­tul din ceea ce cu­
noaş­tem, mi­ra­co­lul „în sine“ al ce­lor mai sim­ple
fapte şi făp­turi ce ne în­con­joară;
– omul, ca făp­tură, s‑a do­ve­dit a fi o fi­ară: este şi
prost, şi surd, şi orb – to­tal ne­demn pen­tru o lume
atât de fru­moasă, pe care a pri­mit‑o în dar, şi pe
care o mur­dă­reşte şi o ucide în nu­mele pro­gre­su­lui
şi al şti­in­ţei.
III. Pen­tru vi­er­mele care sunt, lip­sit to­tal de orice cul­
tură theologică, de mâ­năs­tire sau bi­bli­o­tecă, Dra­gos­tea, ca
scop şi mij­loc de mân­tu­ire de unul sin­gur, în­seamnă:
1. Milă:
– de mine în­sumi şi de în­tu­ne­re­cul tu­ne­lu­lui prin
care trec, şi eu şi nea­mul meu, fără de spe­ranţe;
– milă de co­piii ne­vi­no­vaţi, de idei şi va­lori, de
gâze şi de ani­male, de pă­duri şi ape;
– milă de sol­daţi, elevi, sclavi, de că­lăi: milă
după ţă­rani şi sat, după lu­mina şi li­ber­ta­tea
pier­dută;
– milă faţă de pu­ter­ni­cii lu­mii: „Doamne, iartă‑i,
căci, deşi ştiu foarte bine ce fac, nu se mai pot
opri!“;
– imensă milă faţă de poporul şi ţara mea, nu
am avut no­roc, ne tre­buia acest se­col, pe care îl
pier­dem ab­so­lut stu­pid şi inu­til, ca să de­ve­nim
412 ION D. SÎRBU

un po­por cu ade­vă­rat eu­ro­pean, ma­tur, lu­cid

şi res­pon­sa­bil.
2. Vi­no­vă­ţie pen­tru:
– ră­tă­ci­rile mele (în­gâm­fare, pro­stie, su­fi­ci­enţă,
plă­cere, in­to­le­ranţă, al­cool, preacurvie etc.),
aces­tea fi­ind, în mic, şi ră­tă­ci­rile lu­mii pe care
o com­bă­team;
– nu mi‑am plă­tit ni­mic din da­to­ri­ile de su­flet
faţă de Mama, Tata, Sora, So­ţia mea;
– urăsc şi azi, în anume clipe de me­mo­rie sau
bi­lanţ, pe „pri­e­te­nii“ care m‑au tră­dat, ui­tând
că da­to­rez lui Tata şi lui Blaga pu­te­rea ce am
avut‑o de a re­zista şan­ta­je­lor şi chi­nu­ri­lor prin
care ei vo­iau să mă si­lească să is­că­lesc mi­cul
meu con­tract cu dia­vo­lul;
– imen­sul re­gret pen­tru anii pier­duţi în vânt,
vorbe, de­şer­tă­ciuni;
– cli­pele în care am per­mis dia­vo­lu­lui va­ni­tă­ţii
să‑mi in­tre în casă şi să‑mi răs­fo­iască presa, co­
res­pon­denţa, ma­nu­scri­sele.
3. Ad­mi­ra­ţie:
– să mă simt co­ple­şit de fru­mo­sul şi fru­mu­se­ţea
Lu­mii, ca per­fec­ţi­une şi taină;
– să mă umi­lească în­ţe­lep­ciu­nea şi sfin­ţe­nia îna­
in­ta­şi­lor noştri în­tru Spi­rit, Cre­a­ţie, Jertfă;
– să con­si­der căr­ţile ca o pă­dure blândă, în mij­
lo­cul ei tră­iesc ca o bi­ată săl­bă­ti­ciune iz­go­nită
din Ce­tate;
– să mă uit cu­tre­mu­rat în ochii co­pi­i­lor, în stro­
pul de rouă, în frunza că­zută sau la mie­lul de
jertfă ca la nişte semne de sus pe care abia le
des­ci­frez;
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 413

– să‑mi fie zdro­bi­tor exem­plu drep­ta­tea so­ci­ală a

Ta­tă­lui meu, Ade­vă­rul şi Va­loa­rea fi­lo­so­fică a
lui Blaga, bu­nă­ta­tea şi bu­nul‑simţ al Ma­mei
mele – „iată că vre­mea a ve­nit, ei sunt cei care
au iz­bân­dit!“ (fără sa­bie, bici, bani);
– să cad în ge­nunchi în faţa su­fe­rin­ţe­lor lu­mii şi
să mă um­plu de ad­mi­ra­ţie pen­tru toţi cei care,
cu fapta sau cu gân­dul, luptă ca să pu­tem ieşi
din cursa de şo­bo­lani în care am că­zut (după
Mün­chen, Yalta, Hel­sinki etc.)1;
– să mă în­chin în faţa Cu­vân­tu­lui, limba e mi­
ra­co­lul vie­ţii, da­rul târ­ziu al bătrâneţelor mele
în­tu­ne­cate şi pus­tii;
– să mul­ţu­mesc Ce­ru­lui pen­tru cli­pele în care
în­tre­văd prin ceaţă că ade­vă­rata fi­lo­so­fie a is­to­
riei se scrie în ca­bi­ne­tele trans­cen­den­tale,
acolo în­geri şi de­moni de înaltă ca­li­fi­care de­se­
nează harta des­ti­nu­lui ome­ni­rii (eu în­sumi fi­
ind un sim­plu sca­ra­beu, se va avea grijă să‑mi
pot ros­to­goli gogoloşul meu de bă­le­gar).
*
Doi sfinţi bă­trâni, în ce­ruri:
„Je commence à comprendre l’idée d’éternité, mais
celle de l’infini me dépasse toujours!“2 (PUNCH)
1
Este vorba despre: Acordul de la München (vezi supra,
­ ota 3, p. 278); Conferinţa de la Yalta (4–11 februarie 1945), în
n
cadrul căreia Roosevelt, Churchill şi Stalin au căzut de acord asu‑
pra reorganizării Europei, după război; semnarea Actului final al
Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (vezi supra,
nota 4, p. 278).
2
Încep să înţeleg ideea de veşnicie, dar cea de infinit tot mă
depăşeşte! (fr.).
414 ION D. SÎRBU

Doi aca­de­mi­ci­eni, plini de de­co­ra­ţii (va­ri­antă re­pu­

bli­cană):
„Am în­ce­put să în­ţe­leg ideea de echi­tate, dar cea de
ega­li­tate mă de­pă­şeşte to­tal!“
Doi mi­neri, ie­şind din şut greu:
„Am în­ce­put să în­ţe­leg ideea de în­tre­cere – dar cea
de so­ci­a­lism n‑o pot pri­cepe nici­cum!“
*
Oa­me­nii simpli, la noi, când sunt în­col­ţiţi de mi­li­ţie
sau securi­tate, ca o formă ar­ha­ică de apă­rare, spun,
jurându‑se: „Nu am fă­cut ni­mic!“
Nu spun: „Nu am fă­cut ni­mic rău!“ sau „nu am fă­cut
ni­mic îm­po­triva le­gi­lor!“ – ci, sim­plu de tot: „Nu am fă­
cut ni­mic!“ (Asta, pro­ba­bil, ca ur­mare a unor vremi în
care ab­so­lut orice ai fi fă­cut pu­tea de­veni un cap de vi­no­
vă­ţie şi acu­zare.)
Eu în­sumi, în­tre­bat de ce am stat şapte ani în puş­că­
rie, răs­pund ţă­ră­neşte: „Nu ştiu, nu am fă­cut ni­mic!“
Pa­si­vi­ta­tea, ne‑fa­ce­rea, ne‑an­ga­ja­rea în ni­mic, iată o
formă foarte bal­ca­nică de ne­vi­no­vă­ţie. Un avo­cat al dia­
vo­lu­lui sau al bu­nu­lui Dum­ne­zeu, de ar fi să ne apere în
faţa is­to­riei sau a veş­ni­ciei, va tre­bui să spună, în ple­
doa­ria sa de fi­nal: „Acest po­por e ne­vi­no­vat, fi­indcă nu
a fă­cut ni­mic! “
(Chiar ni­mic?)
*
Pro­stia in­di­vi­du­ală şi pro­stia de stat vor tre­bui să fie
în mod „şti­in­ţi­fic“ se­pa­rate şi ca­ta­lo­gate.
Pro­stia in­di­vi­du­ală este un mi­nus ere­di­tar, un dat
psiho‑neurotic. Se în­scrie în­tre „cel greu de cap“ şi cre­
ti­nul oli­go­fren, tre­când prin toate nu­an­ţele de idi­o­ţie şi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 415

tâm­pe­nie pe care so­ci­e­ta­tea le se­si­zează şi le cla­si­fică

spon­tan şi ne­cru­ţă­tor. (Îl văd în faţa ochi­lor pe bă­trâ­
nul D. D. Roşca; prin anii grei, era un fel de das­căl de
pe­da­go­gie, nu ştiu unde. Cu obidă îmi spu­nea: „E ab­
surd, ăş­tia îmi dau pe mână nişte pui de cioară şi îmi cer
să fac din ei, re­pede şi fără nicio se­lec­ţie, nişte vul­turi de
mare înăl­ţime!“)
Pro­stia so­ci­ală ar fi pro­stia is­to­rică a fur­ni­ca­ru­lui care
a luat‑o razna, a stu­pu­lui în­tors cu ca­pul în jos, a ter­mi­
te­lor de­ve­nite con­şti­ente de ro­lul lor salvamund. Se de­
cu­plează in­te­li­gen­ţele ac­tive, se su­grumă cri­tica de jos, se
încura­jează se­lec­ţia non‑va­lo­ri­lor.
Asta la în­ce­put. Mai târ­ziu, turma se al­că­tu­ieşte, mă­
ga­rul îşi ia doc­to­ra­tul şi de­vine gân­di­tor, câi­nii îşi iau
li­cenţa în drept, pri­mesc pis­toale şi drep­tul de a se con­
si­dera lupi: lupi geto‑da­cici. Limba de­vine lim­baj şi lim­
ba­jul, lă­tră­tură. Apla­u­zele şi ura­lele în­lo­cu­iesc opi­nia
pu­blică şi li­be­rul ar­bi­tru.
Pro­stia so­ci­ală e o boală po­li­tică pe care po­poa­rele
mici o pri­mesc obli­ga­to­riu de la ma­rile po­poare, după
eli­be­rare, răz­boi sau re­vo­lu­ţie, prin co­res­pon­denţă.
*
După lec­tura Tro­pice triste de Cla­ude Lévi‑Stra­uss1:
– Vi­aţa nu este de­cât o amin­tire: mai mult, o re­a­
min­tire.
– Po­pu­la­ţia din Ha­iti şi Do­mingo, la apa­ri­ţia eu­ro­
pe­ni­lor, a mu­rit de va­ri­olă sau de puşcă: dar şi de scârbă.
De scârba de a mai fi oa­meni.
1
Claude Lévi‑Strauss (1908–2009), părintele antropologiei
moderne, membru al Academiei Franceze (1973). Volumul citat,
tradus în limba română de Eugen Schileru şi Irina Pîslaru‑Lukacsik,
a apărut la Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
416 ION D. SÎRBU

– Eu­ro­pe­nii (1512), ca­to­lici sau, mai târ­ziu, pro­tes­

tanţi, i‑au con­si­de­rat pe abo­ri­geni drept… ani­male. Se
năs­cuse ast­fel so­ci­o­lo­gia em­pi­rico‑prag­ma­tică. Şi prima
mo­rală… eli­be­ra­toare.
– În schimb, pri­mi­ti­vii – fi­lo­sofi ai na­tu­rii şi ai tim­
pu­lui lor – i‑au con­si­de­rat pe albi ca fi­ind nişte… zei.
Ve­niţi să‑i pe­dep­sească şi să‑i dis­trugă. Nu s‑au apă­rat,
nu s‑au lup­tat. Au pre­fe­rat moar­tea în loc de a trăi ală­
turi de aceste ară­tări su­pra­o­me­neşti. Nu aveau de ales:
ori de­ve­neau oa­meni‑sclavi, ori ră­mâ­neau (şi mu­reau)
ca „ani­male“ li­bere.
*
1
Dis­cut cu mă­ga­rul Gary des­pre pro­gres. Zice:
„Nu orice schim­bare e şi trans­for­mare; nu orice trans­
for­mare e şi dez­vol­tare; nu orice dez­vol­tare în­seamnă şi
pro­gres; nu orice pro­gres este şi ci­vi­li­za­ţie; nu orice ci­vi­
li­za­ţie este umană; nu tot ce este uman este şi uma­nist;
nu tot ce e uma­nist este şi drept; nu orice drep­tate e uni­
ver­sală şi veş­nică (ni­mic din ce e uni­ver­sal azi nu va fi
de­loc «veş­nic» mâine); nu tot ce e veş­nic este şi va­loare;
nu tot ce e va­loare e ab­so­lut; nu tot ce e ab­so­lut e şi sub­
stanţă (sau esenţă); ni­mic din ce‑i ome­nesc nu e di­vin,
nu­mai di­vi­nul din noi poate fi nu­mit pro­gres.
Ome­ni­rea a gre­şit dru­mul: în loc să o ia spre ru­gul
aprins, pre­feră acum să adune gă­teje pen­tru vi­i­toa­rele ru­
guri pe care vor arde mo­rala, re­li­gi­ile, cul­tura, adică tot
ce am re­a­li­zat de când am in­ven­tat fo­cul şi am în­ce­put
ba­lul acesta care se cheamă pro­gres şi ci­vi­li­za­ţie.“
1
Personaj din romanul Dansul Ursului, roman pentru copii
şi bunici, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 417

*
În ne­gura con­fuză a me­di­ta­ţi­i­lor mele, se con­tu­rează
tot mai des si­lu­eta vagă, dar is­pi­ti­toare, a unei mo­rale le­
gate de obli­ga­ţi­ile, frica şi re­cu­noş­tinţa mea faţă de
această sti­hie a du­hu­lui meu, pe care eu o nu­mesc „Mă­
ria Sa, Limba Ro­mână“.
Nu mai e vorba, cred eu, de un mij­loc de ex­pre­sie „ar­
tis­tică“: ci de o formă de re­ve­la­ţie şi mân­tu­ire.
De re­ve­la­ţie: fi­indcă prin Cu­vânt îmi so­sesc (nu ştiu
de unde şi cum) idei şi ade­vă­ruri care mă de­pă­şesc şi mă
sur­prind. Limba (nu­mai când sunt cu­rat, sin­cer şi bun)
are o priză di­rectă cu ce­rul in­te­li­gi­bil al esen­ţe­lor pure:
fără să fiu de­loc poet, simt to­tuşi (une­ori) că prin mine se
scurge spre Cu­vânt, prin cu­vânt, o formă de ener­gie şi
taină ne­cu­nos­cute.
De mân­tu­ire: fi­indcă, din ca­uza te­ri­bi­lei mele sin­gu­
ră­tăţi, unica mea formă de re­li­gie, de le­gă­tură cu trans­
cen­den­tul (cel ima­nent, cel me­ta­fi­zic) o re­a­li­zez vor­bind
mut, scri­ind me­reu şi pre­tu­tin­deni. Cânt la o vioară
mută. Îm­blân­zesc ver­bul, îl alint, îi dau de lu­cru, îl iu­
besc: apoi, îl rog să‑mi aducă aproape o taină, o mi­nune,
o bucurie rară.
*
Slugă la dâr­loagă. Gă­sesc într‑un ca­len­dar vechi,
în 19 dec[embrie] 1977, o în­sem­nare des­pre Adrian
Păunescu (pe atunci un in­ter­mi­na­bil, un agra­mat şi ne­
ru­şi­nat pre­zen­ta­tor de pro­grame fas­cisto‑sta­li­niste):
„Acest dro­ma­der al ires­pon­sa­bi­lei tă­mâ­ieri a bă­tut
toate re­cor­du­rile – ca­li­ta­tive şi can­ti­ta­tive – de pro­stie
pe cap de vită fu­ra­jată!“
418 ION D. SÎRBU

As­tăzi, după mis­te­ri­oasa sa ma­zi­lire „de pa­lat“1, ca­zul

său – ca şi ca­zul tu­tu­ror ace­lor „idi­oţi utili“ care în­de­pli­
nesc şi în pre­zent ro­lul de lo­go­feţi cu li­nia şi cai­ma­cami
ai de­cre­te­lor – mi se pare un sim­plu sin­drom pe­ni­bil de
comă mo­rală a in­te­li­ghen­ţiei noas­tre mis­tice, dar, mai
nou, cezarice. Tea­tru în tea­trul ma­re­lui Tea­tru, care e
mica is­to­rie a mi­nus­cu­lu­lui nos­tru gi­gant în­tre gi­ganţi.
O ţi­ga­ni­adă. O commedia dell anti‑arte. Un sim­plu dans
ri­tual în ju­rul unui to­tem ce se vrea şi ge­niu şi zeu.
Scrie Can­did: „Mai gravă de­cât ri­sipa ira­ţională a
ma­te­ri­i­lor ener­ge­tice, a ma­te­ri­i­lor prime, ar fi con­ti­nu­a­
rea cri­mei post­be­lice a ri­si­pi­rii şi dis­tru­ge­rii în­tre­gu­lui
nos­tru stoc de ca­rac­tere de care mai dis­pu­neam, ca re­
zerve pen­tru vi­i­tor. În cu­rând, va tre­bui să ne mul­ţu­
mim cu ca­rac­tere‑fo­silă sau, mai rău, cu su­pli­ni­tori de
ca­rac­tere con­fec­ţionate, ad‑hoc, din ma­te­ri­ale plas­tice,
ief­tine şi uşor de în­lo­cuit.“
*
„De la dic­ta­tor până la rege nu e de­cât un sin­gur
pas: un pas în­a­poi.“
(SUETONIU)

„Ido­la­tri­za­rea este egală cu idolo‑lă­tra­rea.“

(VINEA)

„Se­co­lul XIX ştia cum tre­buie să fie o so­ci­e­tate – se­

co­lul XX ştie doar cum nu tre­buie să fie ea.“
(GORKI)
1
În iunie 1985, Adrian Păunescu a fost destituit de la condu­
cerea revistei „Flacăra“.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 419

„Is­to­ria e o sim­plă anec­dotă prost po­ves­tită.“

(G. B. SHAW)

*
Aud me­reu: „Sunt con­vins – deşi nu cred!“
Asta îmi aduce aminte de o glumă evre­iască din anii
’50. Cu Iţic, că­ruia la o şe­dinţă i se cere să fie şi el o dată
sin­cer, să‑şi spună răs­pi­cat pă­re­rea sa, în care crede.
Iţic în­cepe aşa: „Eu am să vă spun pă­re­rea mea sin­
ceră, dar ţin să vă aver­ti­zez de îna­inte că per­so­nal nu sunt
de acord cu această pă­rere a mea!“
*
Ade­vă­rul ar fi o ma­te­rie primă ca ori­care alta. (Dacă o
ju­de­căm la ni­ve­lul cir­cu­la­ţiei sale în so­ci­e­tate, is­to­rie, po­
li­tică.) Une­ori acest ade­văr – al poporu­lui, des­pre po­por
şi prin po­por – se dă pe car­telă, în rate mici, ames­te­cate
cu alte su­ro­gate sau su­pli­ni­tori. (Ca şi în li­bră­rii, unde,
mai nou, nu ţi se mai vinde o carte bună de­cât dacă
cum­peri şi alte două bro­şuri ne­van­da­bile.) Există ade­vă­
ruri de aur (va­lută forte), ade­vă­ruri de hâr­tie (de uz lo­cal)
şi chiar ade­vă­ruri de­mo­ne­ti­zate, fără nicio va­loare.
Pri­meşti de la cei apro­pi­aţi exact atât ade­văr cât le
oferi, gra­tuit, cu inimă cu­rată. Te în­torci dintr‑o că­lă­to­
rie cu exact atât ade­văr cu cât ai ple­cat, în sen­sul că câş­
ti­gul obi­ec­tiv (ca şi în dra­goste) este egal cu in­ves­ti­ţia
su­biec­tivă. Din pă­cate, când scrii „ade­vă­ruri“, abia la
sfâr­şit îţi dai seama că cele mai im­por­tante şi ar­ză­toare
au ră­mas ne­ex­pri­mate, ui­tate sau evi­tate.
Cel mai cu­rat ade­văr e as­cuns în mu­zică şi po­e­zie:
cel mai dur, mai bar­bar şi mai pe­ri­cu­los, în şti­inţă şi
ide­o­lo­gii.
420 ION D. SÎRBU

(Eu nu sunt de­cât o bi­ată că­milă ce trece prin de­şert,

făcându‑şi în mod onest da­to­ria – dar care, din pă­cate,
nu va afla nici­o­dată ce a că­rat în sa­ma­rele sale.)
*
Dacă bol­şe­vi­cii ruşi (după a mea pă­rere, nu există de­o­
cam­dată nici po­por so­vi­e­tic în­che­gat şi nici pa­trie so­vi­e­
tică uni­tară: există doar un uriaş im­pe­riu co­lo­nial ru­sesc,
ru­si­fi­cat, bo­te­zat, din de­li­ca­teţe le­ni­nistă – sau ţa­ristă
perifidie – Urss) – deci, dacă bol­şe­vi­cii ruşi, într‑o bună
zi, din mo­tive de tac­tică şi stra­te­gie po­li­tică in­ter­na­ţională
şi in­ter­na­ţiona­listă, ar ho­tărî pri­mi­rea în Par­tid a aces­tui
„co­mu­nist“, etern ile­ga­list, Isus Chris­tos („vic­timă a in­tri­
gi­lor men­şe­vi­ci­lor şi a troţ­kiş­ti­lor ţionişti“) – imen­sele re­
zerve de pra­vo­sla­vie şi su­fe­rinţă creş­tină, te­za­u­ri­zate de
poporul rus (mult mai creş­tin ca struc­tură şi des­tin de­cât
au fost spa­ni­ol­ii, de pildă), s‑ar des­că­tuşa dintr‑odată. An­
tro­po­lo­gia mar­xistă şi vo­lun­ta­ris­mul le­ni­nist ar găsi o mo­
rală gata fă­cută şi ve­ri­fi­cată. S‑ar pu­tea spune: creş­ti­nis­mul
nu a pu­tut fi dus la de­să­vâr­şire, fi­indcă lip­seau con­di­ţi­ile
unui stat al mun­ci­to­ri­lor şi al ţă­ra­ni­lor (al ce­lor umi­liţi şi
obi­diţi) – iar co­mu­nis­mul nu a re­u­şit să‑şi con­stru­iască
sta­tul şi omul ideal, fi­indcă nu a avut la în­de­mână o mo­
rală sim­plă, bună, agi­ta­to­rică şi disciplinantă. Pro­blema
fe­ri­ci­rii ar fi re­zol­vată, să­ră­cia şi in­e­ga­li­tă­ţile ar găsi un di­a­
gnos­tic prin umi­linţă, dra­goste şi iu­bi­rea aproa­pe­lui. În
lo­cul au­to­cri­ti­cei, am in­tro­duce spo­ve­da­nia faţă de Cer,
iar în lo­cul cri­ti­cei, afu­ri­se­nia, ca vot de blam, şi tri­mi­te­rea
în pus­tiu, ca dare afară din par­tid. În orice caz, me­si­an ­ is­
mul ex­pan­si­o­nist spre lume şi‑ar găsi o altă me­todă şi alt
scop de­cât spiona­jul, pis­to­lul, de­co­lo­ni­za­rea sau cos­ti­si­
toa­rele eli­be­rări an­ti­im­pe­ri­a­liste.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 421

Zi­du­rile Ca­pi­ta­lis­mu­lui s‑ar pră­buşi sin­gure în faţa

unui cor de ca­zaci sau mu­jici des­culţi, cân­tând şi plân­gând
Gospodi pomilui1 şi pur­tând, în lo­cul tancuri­lor, icoana
pre­cistă a Ma­riei din Ka­zan2.
Şi Credo‑ul şi Ta­tăl nos­tru pot fi uşor tran­scrise. Mai
greu va fi cu în­tin­de­rea ce­lui de al doi­lea obraz şi cu pri­
mi­rea fi­i­lor ră­tă­ci­tori.
*
Timp – anatimp – moarte. În­treaga li­te­ra­tură S.F. e ob­
se­­dată aproape apo­ca­lip­tic de ideea de Timp şi Spa­ţiu.
Tim­pul ca spa­ţiu, spa­ţiul ca timp. (Noe al meu, în Arca…,
spune: „Ti­ne­ri­lor le place jo­cul cu spa­ţiul, bă­trâ­ni­lor, jo­cul
cu tim­pul.“) Se vor­beşte chiar de „in­ven­ta­to­rii unui timp
nou“, am în­tâl­nit de­o­se­bi­rea în­tre tim­pul fi­zic (uman),
ma­te­ma­tic (in­fi­nit), bi­blic (dum­ne­ze­iesc). Se poate ieşi
din spa­ţiu, de ce să nu se poată ieşi şi din timp?
În­ge­rul din apo­ca­lipsă strigă: „Tim­pul nu va mai
fi!“ – dar îl cre­dem exact ca şi pe Marx care, în 1848, a
stri­gat şi el: „Sta­tul nu va mai fi!“ (Dacă „ţara“ e un de­
ri­vat is­to­ric al Spa­ţi­u­lui, „sta­tul“ nu poate fi de­cât un alt
de­ri­vat, al Tim­pu­lui.)
Dar bă­trâ­ne­ţea (care nu e o vâr­stă – ci con­şti­inţa vâr­
ste­lor tre­cute sau pier­dute) mă obligă, în cli­pele de greu
bi­lanţ, să fo­lo­sesc, ca de­ri­vate ale tim­pu­lui sa­cru şi ale
ce­lui pro­fan, con­cepte vi­ca­ri­ante ca: timp stu­pid, su­
rogat de timp, pseudotimp, out‑time, mi­nus timp, timp
al plă­ce­ri­lor tre­că­toare, tim­pul tre­cut al plă­ce­ri­lor
1
Doamne miluieşte (rusă).
2
În 1597, în oraşul Kazan a apărut, în mod miraculos, o
icoană a Maicii Domnului, devenită faimoasă datorită miracole‑
lor obţinute prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria.
422 ION D. SÎRBU

viitoare, timp pur­ga­to­riu, tim­pul ca mos­tră a in­fer­nu­

lui, tim­pul Lui etc.
*
Ce chin şi ce umi­linţă poate de­veni va­ni­ta­tea şta­bi­lor
noştri de a fo­losi „la în­tâl­ni­rile cu lu­cră­to­rii din artă şi
li­te­ra­tură“ zor­zoa­nele unor ne­o­lo­gisme proas­păt aca­pa­
rate, dar ne­în­su­şite lo­gic.
La o sin­gură şe­dinţă, şe­ful cul­tu­rii şi pro­pa­gan­dei lo­
cale a fo­lo­sit ur­mă­to­rii ter­meni:
1. „Or­ga­nism lu­cra­tiv“ (în sen­sul de or­ga­nism care
să lu­creze cu râvnă).
2. „Fi­e­care ac­tor are drep­tul şi tre­buie să de­vină «un
ca­păt de afiş».“
3. „Li­ber­ta­tea este im­pe­ra­ti­vul de a în­ţe­lege că fără
dis­ci­plină nu există nicio li­ber­tate.“
4. „Ne­voie de câ­teva aten­ţi­uni fi­nale…“
5. „E ne­voie de efort şi muncă for­tu­ită, alt­fel…“
6. „În pro­ble­mele de cri­tică, to­va­răşi, tre­buie să fim
vi­gi­lenţi şi cir­cum­cişi!“ (în loc de, cred eu, cir­cum­specţi).

*
Vul­nera, vincula, exilium… 1
OVIDIU

Marx vor­bea de ali­e­na­rea so­ci­e­tă­ţii.

De peste zece ani, nu merg la ni­meni în vi­zită, ni­
meni nu vine să mă vi­zi­teze. N‑am fost la nicio nuntă,
bo­tez, ani­ver­sare – dar nici eu nu mi‑am ser­bat nicio
zi din via­ţa mea. După o ju­mă­tate de oră, de alt­fel, mă
1
Răni, lanţuri, exil… (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 423

plic­ti­sesc cu cel mai drag ve­cin, după două ore, nu mai

am ce vorbi cu pri­e­te­nul ini­mii mele. Merg la sora mea,
tot la două luni; în prima seară, îi spun mai to­tul (şi îi
spun exact ce îi spu­neam şi acum 15–20 de ani), a doua
zi mâ­râi şi ci­tesc, a treia zi ac­cept să o în­so­ţesc la mor­
min­tele pă­rin­ţi­lor noştri din Pe­trila, dar re­fuz să in­tru la
unica şi ul­tima mea mă­tuşă. Nu mai ştiu ce este o ca­fe­
nea, o bârfă bună, o ceartă defulantă. Chiar şi ci­ti­rea
ve­chi­lor scri­sori îmi dă sen­ti­men­tul plim­bă­rii pe în­tu­
ne­rec într‑un ci­mi­tir vechi.
Când mă al­co­ol­i­zez de unul sin­gur, caut tu­ne­lul, în­
tu­ne­re­cul, ia­dul şi ui­ta­rea de mine şi de lume.

*
S‑a ter­mi­nat de­fi­ni­tiv cu is­to­ria eve­ni­men­ţi­ală?
După al Doi­lea Răz­boi Mon­dial, mai pre­cis după
Yalta şi Hi­ros­hima (la Yalta s‑a lan­sat o bombă care nu a
ex­plo­dat, dar care, lent, ra­di­ază con­ti­nuu şi ucide în rate
şi etape), nu s‑a mai în­tâm­plat ni­mic im­por­tant. Sun­tem
în ia­nu­a­rie 1986 (când tran­scriu acest ca­iet) şi ieri, gă­sind
eu un ziar din 1954, i‑am ci­tit Olim­piei şti­rile de pe pa­
gina a pa­tra, cea cu „eve­ni­men­tele in­ter­na­ţionale“: con­fe­
rinţe de pace, ex­pe­ri­enţe ato­mice, dez­ar­mare, lo­vi­turi de
stat mi­li­tare, fla­ge­lul şo­ma­ju­lui, dro­guri, în­tâl­ni­rea de la
Ge­neva a unor… Exact ca şi când aş fi ci­tit zi­ar­ ul de ieri.
Din Tim­pul ab­so­lut, is­to­ria nu ar fi de­cât tim­pul
spe­ci­fic al so­ci­e­tă­ţii umane în mers: dar de 40 de ani pă­
rem in­traţi în tim­pul or­ga­nic al fur­ni­ci­lor, vi­er­mi­lor, fe­
ri­gi­lor şi madreporelor.
(Napocos, în 1950: „Din pă­cate, nu­mai răz­boa­iele
aduc schim­bare – re­vo­lu­ţi­ile nu aduc de­cât schim­bări.“)
424 ION D. SÎRBU

*
Mă simt so­li­dar cu şoi­mul vâ­nă­to­ru­lui; am ca­pul aco­
pe­rit cu un capuşon, când crede că a so­sit mo­men­tul, Stă­
pâ­nul meu ab­so­lut îmi scoate în­ve­li­toa­rea ce mă or­beşte şi
îmi dă dru­mul după vâ­nat. Vâ­nez, vâ­nez (alt­ceva nici nu
ştiu să fac), aduc prada ne­vi­no­vată la pi­cioa­rele vâ­nă­to­ru­
lui şi, cu­minte, mă re­a­şez pe bra­ţul său în­mă­nu­şat…
Ce ar fi, Doamne Dum­ne­ze­ule, dacă într‑o bună zi
aş re­fuza să mai vâ­nez, nu m‑aş mai în­toarce la gluga ro­
biei, re­de­ve­nind un şoim oa­re­care, li­ber şi săl­ba­tec?
Dar ce ar fi dacă, îna­inte de a mă salva, aş scoate cu
clon­ţul şi ghea­rele ochiul ce­lui care, dresându‑mă, m‑a
obiş­nuit cu în­tu­ne­re­cul şi cu fi­ca­tul vic­ti­me­lor mele?
*
Văd me­reu în faţa ochi­lor pe Adrian Pă­u­nescu (8 oct.
1978) care, cu cu­rul său mare şi greu în­tors spre al­ta­rul
bi­se­ri­cii din Vi­dra, de­clara ri­tos: „Nu avem în­co­tro:
tre­buie să‑l con­vin­gem şi pe bă­trâ­nul nos­tru Dum­ne­zeu
că nu există, că a mu­rit în 1848…“ Mă simt cu­tre­mu­rat,
în această bi­se­rică şi Blaga şi Pro­dan sim­ţeau ne­voia să in­
tre în ge­nunchi. Pro­stia şi tu­peul re­to­ric, de­ma­go­gic, se
pot apro­pia de apo­sta­zie. Ar tre­bui să stri­găm: „Iartă‑l,
Doamne, că nu ştie ce zice!“ – dar aici, în ca­zul acesta spe­
cial, nu Dum­ne­zeu Înal­tul şi Atoateînţelegătorul e Cel
mur­dă­rit: ci Iancu şi cu toţi mo­ţii lui, în­treagă acea ge­ne­
ra­ţie de mar­tiri simpli care s‑au în­chi­nat şi s‑au ru­gat în
această umilă bi­se­rică, îna­inte de a merge să în­frunte, cu
coa­sele lor, puş­tile şi tu­nu­rile hon­ve­zi­lor lui Hatvanyi.
(Cu pre­ju­de­că­ţile mele ma­gico‑no­e­tice, le­gate de fi­inţa
şi pu­te­rea Lim­bii, eu cred că acolo şi atunci, în acea bi­se­
rică, limba ro­mână i‑a re­tras gi­rul me­ta­fi­zic. A pă­că­tuit,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 425

nu a gre­şit: va is­păşi, nu va plăti. Va con­ti­nua să scrie ver­

suri cu ne­mi­lu­ita – dar po­e­zie ade­vă­rată, …Nevermore.)
*
Căci tu‑mi vei picura de sus iu­bi­rea
iar eu voi creşte‑ncet până la tine.
Şi‑o sin­gură co­loană‑mpietrită
iubindu‑ne din trun­chiul tău vom face
şi tru­pul meu de sveltă sta­lac­tită.
ETA BOERIU

Cât de ri­di­col şi agre­siv a pu­tut fi ba­var­da­jul meu pus­

tiu, cât de su­per­fi­ci­ale şi na­ive tre­buie să‑i fi pă­rut scri­so­
rile mele (în care în­cer­cam s‑o des­ci­frez „as­tro­lo­gic“),
tri­mise aces­tei tot mai vii şi ob­se­dante doamne a în­tu­ne­
re­cu­lui lu­mi­nos, Eta Bo­e­riu. Dis­cre­ţia cu care şi‑a as­cuns
iu­bi­rile şi frica ei îm­pă­cată cu moar­tea, că­lă­to­ri­ile aces­tei
me­reu zâm­bi­toare şi blânde prin­ci­pese a Cu­vân­tu­lui
aveau loc spre lim­ba­jul pe­las­gic al mă­rii, spre lu­mea aceea
mo­luscă, plină de stele şi li­ane car­ni­vore.
În ul­tima noas­tră va­canţă, i‑am adus din larg o uri­aşă
me­duză trans­pa­rentă. Mu­coasă, lu­ne­coasă. S‑a ui­tat la ea
şi de­o­dată ochii ei s‑au în­tu­ne­cat. S‑a în­gro­zit. Întor­cân­
du‑se cu scârbă, mi‑a spus: „Nu tre­buia, Gary, nu era ne­
voie să o şi văd! “
*
Într‑o re­vistă „Films“, parcurg un plic­ti­cos ar­ti­col des­
pre Érotisme brésilien în fil­mele pre­zen­tate la Fes­ti­va­lul din
Ami­ens. Ci­tez: „…le ci­nema nuovo étouffé par le pouvoir
des généraux, quelques cinéastes ont choisi à prendre la
pa­role à tra­vers un genre populaire, le pornochanchada.“1
1
…cinema nuovo sufocat de puterea generalilor, câţiva cine‑
aşti au ales să vorbească prin intermediul unui gen popular, acel
pornochanchada (fr.).
426 ION D. SÎRBU

Ştiu că sunt un ari­e­rat plin de pre­ju­de­căţi mo­rale: to­

tuşi, o eli­be­rare de sub o dic­ta­tură mi­li­tară, in­a­u­gu­rată
prin aceste pornochanchada, mi se pare ceva fals şi sca­bros.
Ieri‑seara am luat să ci­tesc, să re­ci­tesc, pe Freud (într‑o
an­to­lo­gie), pe acest Freud de care mi‑era atâta scârbă pe
vre­mea când eram un tâ­năr vi­ril, fără com­plexe. (Com­
ple­xele mele toate erau le­gate de… lupta de clasă. Până
şi cele ero­tice.) Să văd cum per­cep acum, aproape de
moarte, aceste mi­turi ale re­fu­lă­rii li­bi­do­u­lui, di­na­mica
su­fle­tească în care tri­co­to­mia trup, su­flet, spi­rit e în­lo­cu­
ită de Sine, Eu, Su­pra‑Eu. Cu toate că simt şi re­cu­nosc
ex­tra­or­di­nara sa in­tu­i­ţie, sen­ti­men­tul de ru­şine şi mi­ze­
rie nu mă pă­ră­seşte. Ade­vă­rul este că, stu­dent fi­ind, eu
am stu­diat mai în­tâi pe C. G. Jung, apoi pe Adler1 şi la
urmă, su­per­fi­cial, pe Freud. Îi dau drep­tate când simt la
ci­nema, când se arată o scenă mai ero­tică sau mai pi­
cantă, cum urlă dez­lăn­ţuit, în ju­rul meu, re­fu­la­tul nos­tru
„ti­ne­ret ta­u­rin“, lip­sit de po­si­bi­li­ta­tea de a‑şi trăi nor­mal
via­ţa ero­tică: am şi vise oedipiene, tru­pul meu se pare
con­ti­nuă să îl ci­tească şi să‑l ur­meze. Dar ra­ţi­u­nea şi spi­
ri­tul meu îl re­fuză, nu atât pen­tru că mă dez­go­leşte şi
mă umi­leşte, ci fi­indcă simt, pe lângă ri­goa­rea şti­in­ţi­
fică, strecurându‑se în freu­dism o formă per­versă de
stri­că­ciune şi mur­dă­rie de­gra­dantă.
*
Buna mea pri­e­tenă, lectoriţa de fran­ceză, Irène Brunet2,
reîntorcându‑se din va­canţă (Pa­ris), îmi aduce câ­teva
1
Alfred Adler (1870–1937), psihiatru austriac, student şi
cola­­borator al lui Sigmund Freud. Adler a elaborat teoria com‑
plexului de inferioritate prin care a explicat anumite cazuri de
psihopatologie.
2
Lector la Universitatea din Craiova, în acea perioadă.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 427

zia­re, cum­pă­rate la ple­care în Ae­ro­por­tul Orly. Toate

din 7 ia­nua­­rie 1986. Mă bucur… dar, după ce parcurg
„Le Monde“, „Le Matin“, „Fran­kfur­ter Al­lge­me­ine“,
„Die Welt“, „Ti­mes“, „Observer“ etc., re­a­li­zez că, trăind
în afară de lume, ne­fi­ind obiş­nuit să ci­tesc nor­mal o
presă nor­mală, toate or­ga­nele mele de cu­ri­o­zi­tate, in­
for­ma­ţie, con­tra­dic­ţie şi opi­nie sunt atro­fi­ate de­fi­ni­tiv
şi ire­me­di­a­bil.
Ci­tesc aceste imense şi nu­me­roase foi ca şi când aş
privi o vi­trină plină de lu­cruri care nu mă in­te­re­sează şi pe
care nici nu le‑aş pu­tea cum­păra.
Cred că m‑am îm­bol­nă­vit de un fel de di­a­bet po­li­tic,
am faţă de po­li­tică un sen­ti­ment de scârbă, idi­o­sin­cra­zie,
frică. Sunt să­tul şi nu mai cred şi nu mai pot spera. Con­ti­
nui să afirm doar, pur uto­pic, cum că se­co­lul acesta, prin
oro­rile şi stu­pi­ze­nia sa, va pre­găti ar­gu­men­tele prin care
lu­mea va li­chida de­fi­ni­tiv ide­o­lo­gi­ile, par­ti­dele, po­li­tica,
în sens de luptă, pro­gram, ideal. Înlocuindu‑le cu…
Nu ştiu cu ce. Am fă­cut pa­sul din po­li­tică în­spre Mo­
rală. Acesta e ul­ti­mul meu pas. În­a­poi.
*
Des­co­păr cu­vân­tul „idiofonie“ (când to­tul ră­sună în
tine, pe din­lă­un­tru), tot cu aju­to­rul po­e­me­lor pos­tume
ale Etei.
Cred că du­re­rile noas­tre – sta­lac­tite într‑o peş­teră as­
cunsă şi în­tu­ne­cată – în­chid în ele su­ne­tul din­lă­un­tru. Va
tre­bui să vină „ci­neva“ care, acor­dând aceste mute su­nete,
să re­a­li­zeze o orgă ce­re­ască, ne­mai­au­zită. Poate că, în afară
de ase­me­nea „spe­o­lo­gice“ in­stru­mente idiofone, să po­se­
dăm şi o mem­brană‑tim­pan noofonă, prin care, pe din­lă­
un­tru, in­con­şti­ent, la anu­mite mo­mente sau eve­ni­mente
428 ION D. SÎRBU

bi­ne­cu­vân­tate, du­re­rile noas­tre ome­neşti (mult prea

ome­neşti) să pri­mească acom­pa­ni­a­men­tul unei or­ches­
tre din sfera spi­ri­tu­lui sau a ide­i­lor pure.
Ecoul ce mă cu­tre­mura, când îl au­zeam în peş­te­rile
din co­pi­lă­ria mea, acum ştiu, nu era un sim­plu fe­no­
men acus­tic: era o me­ta­foră pe care as­tăzi îmi place să o
cred noofonă.
*
Des­pre Nero şi Se­neca, ci­tit mai multe cărţi: Pe­ter Hacks,
Kos­zto­lá­nyi Desző, Eu­gen Ci­zek.1
Ne­bu­nia şi de­li­rul lui Nero nu mă mai miră: cu­nosc
de aproape fe­no­me­nul, am trăit sub şapte dic­ta­turi. Dar
mă in­trigă po­zi­ţia laşă şi ires­pon­sa­bilă a lui Se­neca. Îmi
pot ima­gina ori­când, într‑o dramă oa­re­care, pe Nero, ci­
nic şi lu­cid, explicându‑i lui Se­neca, li­cheaua in­te­lec­tu­ală,
că el, fi­lo­so­ful, omul de li­tere, mo­ra­lis­tul, a fost cel care
i‑a „dez­vă­luit“ ta­len­tul, care l‑a lin­gu­şit zi şi noapte, an­ga­
jând apla­u­da­tori plă­tiţi la pri­mul său con­cert po­e­tic: deci
el, Se­neca, e ca­uza primă şi în­tâ­iul vi­no­vat pen­tru sa­cra,
cezarica sa ne­bu­nie, pen­tru toate cri­mele re­zul­tate din ea.
Glücklich ist,
Wer sein Denken ändern muss vor seinem Tode2, zice
Se­neca îna­inte de a‑şi tăia ve­nele în baie.
1
Peter Hacks (1928– 2003), dramaturg, poet, prozator şi
ese­ist german; Kosztolányi Dezső (1885–1936), poet, roman‑
cier, critic, eseist maghiar, traducător din marea literatură a lumii
(Shakespeare, Wilde, Rilke, Goethe, Baudelaire, Verlaine); Oscar
Walter Cisek (1897–1966), scriitor român de etnie germană, diplo‑
mat şi critic de artă.
2
Fericit e cel ce trebuie să‑şi schimbe modul de a gândi în
faţa morţii (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 429

Eu în­sumi mă gân­desc la a‑mi tăia ve­nele, aş­tept doar

ca or­di­nul de sin­uc­ i­dere să îmi so­sească pe cale ie­rar­hică:
îna­inte de a muri, voi de­clara of­tând: „Fe­rice mie, mor
fără să‑l fi apla­u­dat!“ Mă în­ca­drez ast­fel în te­ri­bi­lul pro­
verb, care zice: You can take a horse to the water, but you
can’t make it drink.1
Adaug, de dra­gul înţelepciunilor popu­lare, alte trei
pro­verbe:
1. Arab: „Dacă nu‑ţi ucizi soa­cra în ziua cer­tei, peste
trei zile te duce ne­vastă‑ta să‑i vă­ru­ieşti casa şi
să‑i cu­reţi hor­nul.“
2. Tur­cesc: „Cine ţipă di­mi­neaţa, nu are voie să se gu­
dure seara; iar cine linge di­mi­neaţa, seara tre­
buie să în­ghită ori­şice.“
3. So­vi­e­tic: „Re­vo­lu­ţiona­rii au în­ce­put ca nişte sol­
daţi, gata ori­când să moară ca nişte eroi; azi, ei
sunt nişte eroi gata ori­când să as­culte şi să se su­
pună ca nişte sol­daţi.“

*
Ci­tit Mir­cea Eli­ade: Histoire des croyances et des ideés
religieuses, vol. I şi II. Gă­sesc ur­mă­toa­rele stu­pide şi
foarte su­biec­tive ase­mă­nări, fă­cute noap­tea, ime­diat
după lec­tură:
„Câte stele pe cer, atâta bi­bli­o­gra­fie!“: eu, din trei in­
for­ma­ţii (gă­site sau vâ­nate), mă simt obli­gat să trag o con­
clu­zie: el, din 30.000 de ci­tate, mă lasă li­ber să nu mai
ştiu şi să nu mai cred în ni­mic. Acest imens Tot ucide.
Există un vi­ciu al in­for­ma­ţiei, un de­lir al bi­bli­o­gra­fiei.
1
Poţi duce un cal la apă, dar nu‑l poţi face s‑o bea (engl.).
430 ION D. SÎRBU

După un ci­tat ca acesta: „Cei din Khalos vor­besc cu co­

pa­cii“, eu ră­mân în ex­taz, gân­desc pă­duri, ro­mane cu
„nuntă‑n cer“. El trece, acum s‑a mu­tat la bo­şi­mani, în
Aus­tra­lia, ca apoi să re­vină la cul­tul pie­tre­lor linse de
arabi şi celţi.
Mă stri­veşte, mă umi­leşte. Mă des­fi­in­ţează. Ucide în
mine pri­mi­ti­vul (şi sa­crul) meu sen­ti­ment re­li­gios, prin
prea multă re­li­gie, prin in­fi­nite in­for­ma­ţii (nu­mai in­for­
ma­ţii) des­pre re­li­gie.
Când va muri, El, Eli­ade, cum îl va striga pe EL? Sub
ce nume, în care limbă? Eu, ca să nu cad în de­şer­tă­ciu­nea
de jun­glă a is­to­riei re­li­gi­i­lor, când va fi să mor, voi şopti
doar atât: „Mamă, vin!“
*
Într‑un ca­iet mur­dar gă­sesc no­tele te­le­gra­fice pe care,
după re­ve­li­o­nul din 1972, încă ame­ţit de vin, le‑am aş­ter­
nut în fugă:
– Ci­vi­li­za­ţia ucide Cul­tura prin lipsă de ci­vi­li­za­ţie.
– Fi­lo­so­fi­ile de­vin ide­o­lo­gii – iar ide­o­lo­gi­ile de­vin
idi­o­pa­tii.
– Ide­o­lo­gia ucide şti­inţa, su­fo­când‑o de prea multă
dra­goste.
– Şti­inţa ucide fi­lo­so­fia, trans­for­mând‑o în po­li­tică.
– Po­li­tica e su­pusă, mai apoi ucisă de Eco­no­mie.
– Eco­no­mia e anu­lată de pla­ni­fi­ca­rea cen­trală, şti­
inţi­fică.
– Pla­ni­fi­ca­rea de­vine o re­li­gie şa­ma­nist‑sta­tis­tică.
– Cu­vân­ta­rea ia lo­cul Cu­vân­tu­lui, fi­indcă vorba ţine
loc de faptă.
– Re­zul­ta­tele con­crete sunt ura­lele şi apla­u­zele de­li­
rante ale de­le­ga­ţi­lor buni de le­gat.
(He­gel râde, Marx plânge, Le­nin zice: „Ce e de fă­cut?“)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 431

*
Pro­fe­ţi­ile, în pus­tiu, ale în­ţe­lep­tu­lui meu pri­e­ten,
Som­mer:
– Peste 10–20 de ani, ero­ice bri­găzi de ute­cişti re­e­du­
caţi, cân­tând, vor fi fe­ri­ciţi să par­ti­cipe vo­lun­tar la ac­ţi­u­
nea de sal­vare a Re­pu­bli­cii dragi, ur­mând lo­zinca: „Să
re­dăm (cu orice jertfă) agri­cul­tu­rii te­re­nu­rile ocu­pate
cre­tin de in­dus­trii inu­tile şi ne­ren­ta­bile.“
În şcoli se va vorbi des­pre „epoca bar­ba­re­lor des­pă­du­
riri“, ar­mata va lu­cra la reîndunărirea Du­nă­rii, a Del­tei,
clasa mun­ci­toare va urma la se­ral cursuri ra­pide de le­gu­
mi­cul­tură şi zo­o­teh­nie. Ru­şii ne vor obliga să în­vă­ţăm
la­tină şi greacă, ac­ti­viş­tii vor de­veni popi şi cân­tă­reţi
într‑o strană a re­li­giei sal­vă­rii…
– Eşti un pro­fet, dom­nule Som­mer.
– Orice om care spune ade­vă­rul des­pre ziua de azi
are şansa ca peste 1–2 de­ce­nii să fie con­si­de­rat un pro­fet
lu­mi­nat.
*
Au­zită într‑un de­ca­nat uma­nist:
„Pro­stia se ia ca o boală ve­ne­rică: dar ea nu mai e ru­
şi­noasă. E… uni­ver­si­tară.“
*
In­te­li­genta mea pri­e­tenă fran­ţu­zoaică, Irène, îmi arată
un ar­ti­col din „Ro­mâ­nia li­te­rară“ (o sa­vantă cro­nică plas­
tică) şi îmi zice: „Eu, care nu ştiu ro­mâ­neşte, în­ţe­leg 90 la
sută din ce se spune în acest ar­ti­col. Fi­indcă el e scris
într‑un fel de di­a­lect al fran­ce­zei pre­ţi­oase din se­co­lul
tre­cut. («C’est du Ana­tole France.»)1 În schimb, acest
1
Seamănă cu [scrierile lui] Anatole France (fr.).
432 ION D. SÎRBU

arti­col, fără un dic­ţionar de ne­o­lo­gisme, este 60 la sută

in­in­te­li­gi­bil chiar şi pen­tru stu­den­tele de la Li­tere. «Pour
les économistes, je te garantis, c’est du pur chinois!»“1
Limba nu ne mai leagă, limba (ţă­ră­nească, cultă, po­
li­tică) ne di­fe­ren­ţi­ază, ne izo­lează, ne des­parte.
Tăind dum­brava lin­gvis­tică a sa­tu­lui, am in­trat în
jun­gla ter­mi­no­lo­gică.
*
A lu­mii Mi­reasă…

Asist la dis­cu­ţia a doi ex­ce­lenţi ma­te­ma­ti­ci­eni (pa­

sionaţi de folc­lor şi fi­lo­so­fie) des­pre Mi­o­riţa. Iată câ­teva
ob­ser­va­ţii:
– Această „ba­ladă“ (de fapt, un corind ar­haic), în ul­
ti­mii zece ani, s‑a cân­tat mai mult de­cât în ul­ti­mii 300
de ani. Fapt simp­to­ma­tic şi alar­mant.
– Bu­nul meu pro­fe­sor Ghibu, ca un brav pa­triot ce
era, con­si­dera ca­zul (şi nu tema) cio­ba­nu­lui din Mi­o­riţa
un sim­bol jal­nic şi trist al pa­si­vi­tă­ţii şi la­şi­tă­ţii noas­tre în
faţa re­le­lor, a duş­ma­ni­lor‑fraţi care ne fură şi ne ucid.
– Chiar şi Blaga, mai târ­ziu, sas­ti­sit de abu­zul de „mi­
o­ri­tic“, în­clina să creadă că e vorba de un mit pă­gân de
sa­cri­fi­ciu: acesta a de­ve­nit un fel de pro­hod des­pre in­e­vi­
ta­bila mu­rire: ca sat, ob­şte, ethnie, po­por.
– Dum­ne­zeu lip­seşte din ba­ladă. Deci, ca men­ta­li­
tate şi sursă, ea apar­ţine fon­du­lui nos­tru pă­gân.
– Nu există niciun fel de ju­de­care sau ju­de­cată, nicio
spe­r anţă, nici mă­c ar po­s i­b i­l i­t a­t ea unei în­v i­e ri sau
răz­bu­nări.
1
Pentru economişti, îţi garantez, e de neînţeles! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 433

– Oaia e sa­cră: ea ştie tot, dar nu poate schimba ni­

mic din ce e soartă.
– Mama e Is­to­ria: nici mă­car ei nu i se poate spune
ade­vă­rul ade­vă­rat, ea tre­buie min­ţită fru­mos, alt­fel nici
că se poate.
– Fi­o­rul din sala Tea­tru­lui Na­ţional (cântă Tu­dor
Ghe­or­ghe) nu e nici po­e­tic, nici tea­tral sau mu­zi­cal: e ma­
gic, pri­mi­tiv, pre­is­to­ric.
– Un mit in­com­plet, ne­ter­mi­nat, dar ceea ce lip­seşte
este exact Taina lui.
*
10 ia­nu­a­rie 1986:
„Doamne, în­vaţă‑ne să ne nu­mă­răm bine zi­lele vie­ţii
noas­tre!“
(„Doamne, în­vaţă‑l să‑şi nu­mere bine zi­lele Pu­te­rii
sale!“)
*
Repülni nem…
Halgatni szabad. 1
NAGY GÁSPÁR2

Ci­tesc multă presă ma­ghiară. Tre­buie să mă în­chin în

faţa se­ri­o­zi­tă­ţii, te­mei­ni­ciei şi dra­gos­tei cu care se scrie o
presă so­ci­a­listă, con­tro­lată, şi, în parte, pro­ba­bil cen­zu­rată.
Ca ro­mân, aş fi foarte fe­ri­cit şi mân­dru să pot co­la­
bora la o ase­me­nea presă. Din pă­cate, cea a noas­tră – mă
re­fer la presa po­li­tică – nu o ci­teşte ni­meni, fi­indcă e
1
Să zbori, nu…/ Să asculţi e voie (magh.).
2
Nagy Gáspár (1949–2007), poet, prozator şi editor ma‑
ghiar. O parte importantă a creaţiei sale poetice este consacrată
revoluţiei din 1956.
434 ION D. SÎRBU

scrisă de „ni­meni“. La un­guri, nu poţi face de­o­se­bi­rea

în­tre un ar­ti­col de ser­vi­ciu şi al­tul de inimă: se con­fundă.
La noi, în ace­laşi ziar, scriem, cu două cer­ne­luri, cu două
con­şti­inţe, două com­po­zi­ţii ca­no­nice, din­tre care nici
bu­nul Dum­ne­zeu nu mai ştie care e cin­stită şi care e o
sim­plă ti­că­lo­şie de cir­cum­stanţă. Can­ti­ta­tea de cri­tică
vie, la obi­ect, e do­mi­nantă la co­le­gii mei un­guri. Nicio
la­udă. Niciun an­ga­ja­ment. Nicio te­le­gramă, imn sau
por­tret. Nu se spune tot ade­vă­rul, dar nici nu se minte
cu ne­ru­şi­nare. Ade­vă­rul e acolo, în­tre cel care scrie, mâ­
nios, dar stă­pâ­nit, şi cel care ci­teşte ca să se ră­co­rească, să
vadă îna­inte şi să poată spera.
Co­le­gii mei, scri­i­to­rii un­guri, se bucură de li­ber­tăţi de
temă, ori­zont şi ex­pre­sie la care noi nici nu pu­tem visa.
Scri­sul lor, to­tuşi, la tot pa­sul, cere, pre­tinde… li­ber­tate.
Spun în gura mare chiar şi ade­vă­ru­rile cele mai mici. Nu
le e frică, con­damnă con­ti­nuu, şi în toate ga­mele, în­fri­
că­rile din tre­cut. Nu ad­mit nicio scuză sau ier­tare pen­
tru oro­rile pe­ri­oa­dei sta­li­niste:
„Ahol a bünt nem bütetik meg nyilvánosan, ott a bünnel,
vagy igy, vagy ugy, de mindig visza lehet élni.“
(Csoóri Sán­dor1: Egy félfordulat hátrafelé, p. 39.)

Tra­duc li­ber: „Acolo unde crima nu e pe­dep­sită pu­blic,

de crimă, sub o formă sau alta, se poate abuza ori­când.“
Te­mele ma­trice ale pre­sei ma­ghiare: po­lu­a­rea de orice
fel, ne­ren­ta­bi­li­ta­tea, pro­stia, ili­ci­tul, cretinitatea bi­ro­cra­
tică, pa­pa­ga­lis­mul de­ma­go­gic, mandarinismul şe­fi­lor,
să­ră­cia so­ci­a­listă etc.
1
Sándor Csoóri (n. 1930), poet, eseist, romancier şi scenarist
de film maghiar, laureat al Premiului Herder (1981).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 435

Nu­mai presa ora­şu­lui Debreczen de­pă­şeşte toată

presa Ca­pi­ta­lei noas­tre. Din toate punc­tele de ve­dere.
La un symposion de po­e­zie şi cri­tică, am pro­fi­tat de
pre­zenţa la Cra­iova a unor con­deie tran­sil­vane spre a le
spune: „Trans­mi­teţi, vă rog, şe­fi­lor pre­sei noas­tre din
Cluj, me­sa­jul meu şo­vin: nu pot să ac­cept, ca ro­mân ar­de­
lean, ca un­gu­rii să fie mai li­beri de­cât sun­tem noi!“
După care de­cla­ra­ţie glu­meaţă, am sim­ţit, lângă mine,
le­şi­nând de frică, doi sau trei po­eţi pa­tri­oţi de cea mai
burebistă ori­gine.
(Am râs două nopţi la rând, ci­tind sa­ti­rele fan­tas­tice
ale lui Mol­dova Gy­örgy1. Două vo­lume.)
*
Ci­tesc în „Lire“, dec[embrie] 1985, in­ter­viul cu ti­tlul
„tră­dă­tor al lim­bii ma­terne“, dat de E.M. Cio­ran în
Grecia, cu oca­zia unei în­tâl­niri aca­de­mice.
Nu i‑am ci­tit de­cât două din căr­ţile sale: cu în­cân­tare
pen­tru limbă şi jon­gle­rie, cu teamă de a nu mă con­ta­
mina de această laşă, sa­vantă, per­versă şi con­şti­ent‑pro­fe­
si­o­nistă lipsă de ca­rac­ter. (Acum, îl ju­dec din Gherla şi
Ji­lava.) E bine că a ple­cat: Franţa a câş­ti­gat un „mo­ra­list“,
dă­râ­mă­tor a tot ce e sfânt, noi am scă­pat de una din acele
le­pre is­to­rice dis­puse să tră­deze, să scuipe şi să se le­pede
de to­tul pen­tru un blid… de ar­pa­caş. Nu‑l văd tre­când
demn peste cele trei în­cer­cări: răz­bo­iul pier­dut, puş­că­ria
lungă şi şi mai lun­gul exil în ano­ni­mat al tu­tu­ror căr­tu­ra­
ri­lor cin­stiţi (ne­nu­mă­raţi) din nea­mul şi chiar sa­tul său.
Ar fi tre­cut la bol­şe­vici din pură paradoxie, s‑ar fi an­ga­jat
1
György Moldova, pseudonim al lui George Reif (n. 1934),
scriitor maghiar, apreciat pentru scrierile sale satirice.
436 ION D. SÎRBU

tur­nă­tor de ce­lulă din dis­preţ faţă de mo­rală, s‑ar fi tă­iat

îm­pre­jur toc­mai fi­indcă era fiu de popă şi legionari­
zant‑ţionist. Acum mă amuză, când ghi­cesc în acest pro­fet
al sin­u­ci­de­rii un mare fri­cos şi un com­ple­xat fiu ră­tă­ci­tor:
are grijă să nu ră­cească, să nu‑l calce cumva o ma­şină.
Nu şi‑a pă­ră­sit limba: aceasta l‑a pă­ră­sit, când l‑a mi­
ro­sit la ca­rac­ter. A scuipa peste ţara şi limba ta în­seamnă
a scuipa în sus spre ce­rul tău: mai de­vreme sau mai târ­
ziu, scui­pa­tul se în­toarce spre faţa ta: din înăl­ţime.1
*
Fără să do­resc a vâsli con­tra cu­ren­tu­lui is­to­riei, cu toată
sin­ce­ri­ta­tea in­tu­i­ţi­i­lor mele oarbe, cred că se­co­lul vi­i­tor
va în­semna sfâr­şi­tul eco­no­mic şi po­li­tic al mul­tor mi­turi
care azi ne sunt aşa‑zise fa­ruri că­lă­u­zi­toare. Deja, de
pildă, ci­tesc des­pre „ru­ra­li­za­rea ora­şe­lor“, în timp ce noi
con­ti­nuăm să ur­ba­ni­zăm cu săl­bă­ti­cie până şi sa­tele şi
că­tu­nele ră­mase până acum ne­a­tinse. Va avea loc o fugă
din in­dus­tri­ile mari spre în­tre­prin­de­rile mici şi in­de­
pen­dente, din in­dus­tria pă­gu­boasă spre agri­cul­tura in­
ten­sivă – şi o cât se poate de lo­gică fugă din „vi­i­tor“ spre
va­lo­rile ve­ri­fi­cate ale tre­cu­tu­lui.
Dar – ur­mă­rind ra­pida ero­zi­une a unor va­lori – con­
stat zi de zi, cu ochii mei că, de pildă: dis­tanţa în­tre omul
cin­stit şi puş­lama, în­tre cel sin­cer şi li­chea, dar mai ales
dis­tanţa în­tre cel in­te­li­gent şi pri­ce­put şi pros­tul to­tal agea­
miu (această mul­ti­mi­le­nară dis­tanţă de va­loare şi va­lo­
ri­fi­care) e în curs de ra­pidă şi alar­mantă dis­pa­ri­ţie. „Şi
asta – îmi spune Me­fisto – din ca­uză că avem trei ca­te­go­rii
1
Tabletă neinclusă în primele două ediţii (ms., vol. 1,
f. 226–227).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 437

so­ci­ale ce au de­ro­gare is­to­rică, re­vo­lu­ţionară, de la a se

pri­cepe, de la a fi cin­stiţi şi de la a fi in­te­li­genţi. Aceş­tia
sunt: ac­ti­viş­tii care se pri­cep la toate, bi­ro­cra­ţii care ho­
tă­răsc to­tul şi garda pre­to­ri­ană care «pă­zeşte, pă­zind pe
cei care se pă­zesc».“
Este ca şi când un fel de dal­to­nism axi­o­lo­gic ne face
să con­fun­dăm cu­loa­rea ro­şie cu cea verde, bi­nele cu răul,
fru­mo­sul cu urâ­tul.
Dra­cii de tip nou au aripi albe şi um­blă cu coar­nele
in­tro­ver­tite. Coada lor nu mai con­tează, ea de mult e
vâ­râtă peste tot, ne‑am şi obiş­nuit să o con­si­de­răm pri­e­
te­nul ca­sei.
*
On connaît la poire en la goûtant.1
MAO ZEDONG

Lui Ma­rin So­rescu, aces­tui tâ­năr şi genializant con­frate

al meu, aş fi vrut nu o dată să‑i spun:
„Noi sun­tem ge­ne­ra­ţia care a fost obli­gată să treacă
peste sârma ghim­pată, peste te­re­nul mi­nat, prin ţara ni­
mă­nui, care au fost pri­mele două de­ce­nii după «eli­be­
rare»: am tre­cut, foarte mulţi din­tre noi au că­zut, unii au
ră­mas in­firmi pen­tru toată via­ţa…
Dar, cu tru­pu­rile şi bi­o­gra­fi­ile noas­tre tra­gice şi ano­
nime, noi am des­chis o breşă de lu­mină şi li­ber­tate spre
vi­it­ or, pe care voi, acum, tre­ceţi ca pe un tro­tuar as­fal­tat.
Prin ex­pe­ri­enţa şi jertfa noas­tră ce con­ti­nuă şi azi, voi
ştiţi acum, mă­car din au­zite, unde sunt mi­nele, ce este
o sârmă ghim­pată, cum se pot ele evita. Am îm­blân­zit,
cât s‑a pu­tut, paz­ni­cii, cu enormă ri­sipă de su­fe­rinţă şi
1
Cunoşti para gustând‑o (fr.).
438 ION D. SÎRBU

umi­liri, i‑am con­vins să‑şi as­cundă cra­vaşa şi să‑şi fo­lo­

sească zâm­be­tul în lo­cul pis­to­lu­lui. Re­gre­tăm că nu am
apu­cat să vă în­vă­ţăm cum să scă­paţi de frică şi de cre­tina
şme­che­rie de ba­zar şi iar­ma­roc. Nu mai avem timp să vă
ex­pli­căm nici ce este Eu­ropa, ca mo­rală, con­şti­inţă şi
va­loare: voi că­lă­to­riţi, noi ne gră­bim fi­e­care spre ba­raca
veş­ni­ciei sale…“
Aces­tea le‑am voit a le spune: dar au tre­cut peste zece
ani, Ma­rin So­rescu, ma­rele nos­tru eu­ro­pean, deşi trece pe
sub gea­mul meu de două ori pe săp­tă­mână (lo­cu­inţa sa
„de ţară“ e în bloc cu mine), până în pre­zent nu a în­drăz­
nit să urce spre izo­la­to­rul meu: mi­ros a sârmă ghim­pată, a
te­ren mi­nat. Pe uşa mea scrie: „le­pros pe­ri­cu­los“, nu ştiu.
Da­to­ria mea este să‑l aş­tept: da­to­ria lui este să mă evite.
În­tre noi doi se în­groaşă ceaţa le­van­tină a ui­tă­rii cal­cu­late.
*
„Mai scâr­bos de­cât un om care bate un câine nu e de­cât
alt om care, ca şi un câine, după ce a fost bă­tut, se culcă
re­cu­nos­că­tor la pi­cioa­rele că­lă­u­lui său“ (GRAMSCI)1.

*
Des­pre lu­ci­di­tate. Până la 30–35 ani, deşi te­o­re­tic eram
co­ple­şit de vas­ti­ta­tea şi fer­ti­li­ta­tea „pro­ble­mei me­ta­fo­
rei“ – prac­tic, în ca­drul psi­ho­lo­giei şi mo­ra­lei mele in­te­lec­
tu­ale (de fi­e­care zi), cul­ti­vam ceea ce, pe atunci, nu­meam
„lu­ci­di­tate“: o stare min­tală şi vo­li­tivă prin care îmi apă­
ram con­şti­inţa ame­nin­ţată. Lu­ci­di­ta­tea (des­pre care am şi
1
Antonio Gramsci (1891–1937), intelectual şi om politic ita­
lian, fondator al Partidului Comunist Italian (1921), al cărui pre‑
şedinte a devenit în 1924.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 439

scris câ­teva ar­ti­cole mo­deste şi mă­runte) ar fi fost, pe acea

vreme, ca­pa­ci­ta­tea ra­ţională a eu­lui meu de a:
1. de a cu­prinde sta­rea de fapt şi faptă a re­al­ i­tă­ţii, aşa
cum este de fapt, în esenţa ei, nu aşa cum pare a
fi sau cum am dori noi să fie;
2. de a mă de­taşa (Entfernung)1 prin în­ţe­le­gere, ana­
liză, ob­ser­va­ţie, spre zona de ne­u­tra­li­tate şi obi­ec­
ti­vi­tate cri­tică;
3. de a mă de­păşi, eliberându‑mă de „ido­lii“ lec­tu­
ri­lor, pre­ju­de­că­ţi­lor şco­lii sau cla­sei so­ci­ale de
care apar­ţin prin naş­tere şi des­tin;
4. de a rosti (de­fini, clar şi cu cu­raj) ori­unde, ori­şi­
când, mai ales faţă de cei care con­duc sau co­mu­
nică în sus, cu Pu­te­rea, ade­vă­rul cel mai ime­diat
şi mai du­re­ros;
5. de a în­cerca să re­a­li­zez di­a­lec­tic o an­ti­teză a spi­ri­
tu­lui meu, o formă de a spune „nu!“ is­pi­te­lor de
ca­ri­eră sau securi­tate, ferindu‑mă ast­fel atât de
bul­boa­nele adap­tă­rii cu orice preţ, dar şi de vi­dul
de erori co­lec­tive, uzate de prac­tica şi abu­zu­rile
is­to­riei. (Vezi stu­diul vag‑naiv Des­pre o di­a­lec­tică
a lu­ci­di­tă­ţii, pu­bli­cat în rev[ista] „Pre­o­cu­pări
uni­ver­si­tare“, Buc[ureşti], 1942 sau ’43)2;
6. de a fi atent să su­pun orice su­biect unei grile ana­li­
tice (ca să‑mi dau seama de pe ce po­zi­ţie vor­beşte,
cât e de li­ber, de dez­in­te­re­sat, de co­rect in­for­mat),
dar şi de a ana­liza ide­ile toate, prin re­duc­ţie is­to­
rică, în­cer­când să le văd prin prisma mo­ra­lei sau a
Fi­lo­so­fiei is­to­riei (ca fi­lo­so­fie a Cul­tu­rii); etc…
1
Depărtare (distanţă) (germ.).
2
Corect, în nr. 2, februarie 1944, p. 178–184.
440 ION D. SÎRBU

*
Con­di­ţia in­te­lec­tu­a­lu­lui. Într‑un stu­diu, scris în 1945,
în­cer­cam, prin mij­loace sim­ple, ese­is­tice, să aplic cele câ­
teva puncte de re­per, pri­vind sta­rea de lu­ci­di­tate a con­şti­
in­ţei, stă­ri­lor con­fuze şi dra­ma­tice ce au ur­mat ani­lor
cum­pliţi de răz­boi şi după 23 au­gust. Dacă bine îmi
aduc aminte, sta­bi­leam atunci pa­tru sau cinci con­di­ţii
sine qua non ale con­di­ţiei in­te­lec­tu­a­lu­lui (real sau vi­sat):
1. a fi in­te­lec­tual (nu are ni­mic co­mun cu a avea o
di­plomă, o pro­fe­si­une sau o spe­ci­a­li­tate) în­seamnă, în
pri­mul rând, ca­pa­ci­ta­tea unui in­di­vid de a fi lu­cid în ceea
ce pri­veşte esen­ţi­a­lul a ceea ce se în­tâm­plă în ju­rul său;
2. de a fi li­ber în gân­du­rile, ide­ile, va­lo­rile, ac­tele sale.
Adică ca­pa­bil de a opta dez­in­te­re­sat, fără mâ­nie sau pre­
ju­de­cată, pen­tru so­lu­ţia cea mai bună, nu pen­tru el, ci
pen­tru poporul din care face parte, şi nu în pre­zen­tul
ime­diat, ci pri­vind, cât se poate, îna­inte, spre un vi­it­ or ce
se poate de­duce lo­gic, so­ci­o­lo­gic, mo­ral, po­li­tic din pre­
mi­sele ce le are în faţă;
3. de a fi şi a ră­mâne, ne­a­bă­tut, un sol­dat cu­ra­jos al va­
lo­ri­lor‑scop (Ade­vă­rul, Bi­nele, Fru­mo­sul), pen­tru ca ele
să nu fie ucise sau mi­şe­leşte în­lo­cu­ite de va­lo­rile‑mij­loc:
eco­no­mi­cul, po­li­ti­cul, uti­lul ime­diat şi ief­tin;
4. de a nu pierde dra­gos­tea faţă de poporul de jos, faţă de
re­a­lele sale va­lori şi ne­voi, în ca­drul unui so­ci­a­lism‑mo­ral,
fe­rit de par­tide sau po­li­tică de arenă;
5. de a con­si­dera is­to­ria pa­triei tale fără com­plexe (de
su­pe­ri­o­ri­tate sau in­fe­ri­o­ri­tate), fără ură sau răz­bu­nări, în
ca­drul unei lu­cide de­ta­şări atât faţă de na­ţiona­lism, cât şi
faţă de cos­mo­po­li­tis­mul mâ­nios sau dog­ma­tic.
(„Un ti­ran, ca Hi­tler sau Sta­lin, nu poate fi con­si­de­
rat in­te­lec­tual“, scriam eu în sus‑amin­ti­tul „stu­diu“: fapt
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 441

pen­tru care Ne­go­iţ­ escu a re­fu­zat să‑mi pu­blice, de frică,

eseul meu în re­vista proas­păt năs­cută a Cer­cu­lui Li­te­rar
de la Si­biu, 1945.)1
*
Ci­ti­sem mai multe stu­dii des­pre He­gel – te­ri­bil ce m‑a
cu­ce­rit ideea asta de a aplica di­a­lec­tica sa la o ri­di­care dea­
su­pra, prin lu­ci­di­tate. (Care lu­ci­di­tate o con­ce­peam ca pe
o stare, şi nu un dat sau un im­pe­ra­tiv: o stare prin care îmi
asi­gu­ram an­ti­teza mea paş­nică, in­te­li­gentă, su­biec­tivă.)
Eram, în acei ani, to­tal îm­bi­bat de com­ple­xul de co­lo­nie,
un fel de mâ­nie sau în­gâm­fare pro­le­tară prin care îmi
per­mi­team a‑i con­si­dera pe co­le­gii mei ca fi­ind: ego­işti,
zgâr­ciţi, laşi (la ne­voie), îm­bui­baţi, stri­caţi mo­ral etc.,
nu­mai şi nu­mai fi­indcă nu s‑au năs­cut şi nu au cres­cut
într‑o co­lo­nie mi­ni­eră, lângă o mină, cu un steag sin­di­cal
în frunte. În­vă­ţam ca un po­se­dat, tre­buia să do­ve­desc că
sunt egal cu toţi aceşti „pui de domni“, cres­cuţi în bi­bli­
o­teci, având pă­rinţi în­stă­riţi, căr­tu­rari, po­li­gloţi etc. Sin­
gura mea su­pe­ri­o­ri­tate, în pri­mii ani de uni­ver­si­tate (ca
li­cean nu am ci­tit nici mă­car o sin­gură re­vistă li­te­rară), a
con­stat în ex­ce­lenta mea con­di­ţie de atlet (aler­gă­tor, fot­
ba­list, avi­a­tor, îno­tă­tor, că­lă­reţ) şi în de­prin­de­rea (de in­
ter­nat şi ca­zarmă) de a mă bate şi de a şti să pri­mesc o
bă­taie. Am de­tes­tat le­giona­rii de la 16 ani ai mei, fi­indcă
aveau că­măşi, pis­toale şi erau ira­ţional an­ti­se­miţi şi proşti.
(Cei deş­tepţi din­tre ei se arhanghelizau într‑un fel de
trăi­rism mis­tic şi or­to­dox, ab­so­lut lip­siţi de orice im­pact
cu re­a­li­tă­ţile şi du­re­rile so­ci­ale ime­di­ate.) Cred că prin ru­
di­men­tele aces­tei ob­se­sii, le­gate de lu­ci­di­tate (forma
mea de li­ber­tate de atunci, şi de azi), am re­u­şit să mă ri­dic
1
Paragraf cenzurat în ediţia princeps (ms., vol. 1, f. 230).
442 ION D. SÎRBU

dea­su­pra com­ple­xe­lor mele de pro­le­tar, sol­dat, in­te­lec­tual

de stânga, că­zând, bi­ne­în­ţe­les, într‑o altă is­pită di­a­lec­tică:
cea a con­tra­dic­ţiei cu orice preţ, în orice pro­blemă. M‑au
bă­tut le­giona­rii (cum­plit), m‑au zdro­bit şi co­mu­niş­tii
din ge­ne­ra­ţia spon­ta­nee a ani­lor de tran­zi­ţie: scri­ind azi
des­pre aceste ri­di­cole amă­nunte pri­vind „se­co­lul“ meu,
nu mai ştiu ce şi cât a mai ră­mas în mine din „lu­ci­di­ta­
tea“ vi­tează şi pă­gu­boasă a tinereţelor mele…
De circa 22 de ani, exi­lat în Cra­iova, tră­iesc melcoid
într‑o tot mai ac­cen­tu­ată în­sin­gu­rare. Al­co­o­lul a fost li­
an­tul meu cu lu­mea, când beam pu­team să iu­besc oa­me­
nii, să co­mu­nic, să fiu ve­sel, in­te­li­gent, stu­pid, ge­ne­ros.
Om ca toţi oa­me­nii. M‑au pă­ră­sit, pe rând, tu­tu­nul (fu­
mam câte pa­tru pa­chete pe zi), votca (vi­nul şi be­rea nu
mă sa­tis­fă­ceau), „pohta“ după fe­mei. În­ce­pu­sem să fo­lo­
sesc tot mai des cu­vân­tul „ri­di­col“ sau „bu­fon“, referin­
du‑mă la ti­pul for­mei mele de cul­tură, in­te­li­genţă şi
des­tin. Am trăit în ti­ne­reţe nu­mai în in­ter­nate, ca­zărmi,
că­mine şi puş­că­rii. Apoi a ur­mat la­gă­rul, mina, Cra­iova
(ca do­mi­ci­liu for­ţat). Dum­ne­zeu a fost bun şi mi­los cu
mine, mi‑a adus la pi­cioare o so­ţie di­vină (pe care nu o
me­rit), o casă li­niş­tită, plină de cărţi în „sâr­bească“ dez­
or­dine (având eu oroare de no­ţi­u­nea de „or­dine“), şi o
sin­gu­ră­tate re­li­gi­oasă, me­lan­co­lică şi con­tem­pla­tivă, în
care doar vân­tul de de­parte îmi mai aduce, din când în
când, sem­nul de dra­goste din par­tea unor pri­e­te­nii vechi
şi des­tră­mate. „Che­mări de dis­pa­ri­ţie mă sorb“, e nor­
mal: mă gân­desc tot mai in­tens şi mai prac­tic la ideea de
sin­u­ci­dere, în fi­e­care zi, cel pu­ţin de trei ori, îmi în­moi
pi­cio­rul rece în apa şi mai rece a Sty­xu­lui. Ştiu că aceste
în­sem­nări ale mele nu vor pu­tea fi ci­tite de­cât, even­tual,
după moar­tea mea – dacă nu cumva, pă­gu­bos cum sunt,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 443

ele să fie arse sau date la to­pit sub ochii mei, aşa cum în
1958, „din ca­uza că nu sunt cu­minte şi în­ţe­le­gă­tor“,
toate scri­e­rile mele, li­te­rare, fi­lo­so­fice, au fost dis­truse
din or­di­nul im­be­cil al unui oa­re­care Dră­ghici1. Cine
mai ştie azi cine a fost acest Dră­ghici, că­lăul blând al in­
fer­nu­lui nos­tru…?
*
Lu­mea e să­tulă de idei, ci­tesc în Ber­nard‑Henry Lévy:
Le Tes­ta­ment du Dieu2: e să­tulă de idei, de ide­a­luri şi de
ge­nii. Chiar şi de is­to­rie. (Me­mo­ria tre­buie să de­vină re­
fu­zul re‑amin­ti­rii: o sim­plă pre­misă pen­tru milă, ier­tare
şi ve­ghe în do­liu.) Toată is­to­ria ve­che vor­beşte de mie­zul
zi­lei: or, acum, lu­mea e pusă faţă în faţă cu ade­vă­ru­rile
mie­zu­lui nop­ţii sale…
Cred că Iu­deii şi Creş­ti­nii al­că­tu­iesc o sin­gură re­li­gie,
des­păr­ţiţi fi­ind doar de Is­to­rie. O re‑unire ar fi po­si­bilă
doar dacă evreii ar re­nunţa la ob­se­sia lor de a fi, urbi et
orbi3, un po­por ales – iar Creş­ti­nii, la rându‑le, ar re­nunţa
la Dra­goste şi Mân­tu­ire (ca mo­no­pol), uitându‑şi gran­
doa­rea cezarică, eta­ti­zată, a îm­pă­ră­ţi­i­lor pe care le‑au
creat, con­dus… şi dis­trus, rând pe rând…
Oare?
*
„ Am că­zut din Gra­ţie, zice Olim­pia: Dum­ne­zeu s‑a
le­pă­dat de noi.“ Sa­crul se re­strânge, se în­chir­ceşte, piere: şi
ca timp, şi ca loc, şi ca act sau obi­ect. Icoa­nele au de­ve­nit
1
Alexandru Drăghici (1913–1993), general-colonel, ministru
de interne şi al Securităţii Statului (28 mai 1952 – 27 iulie 1965),
viceprim-ministru (18 martie 1961 – 27 iulie 1965; 9 decembrie
1967 – 26 aprilie 1968). În 1968, a fost scos din toate funcţi‑
ile de partid şi de stat, degradat şi trecut în rezervă ca soldat.
2
Lucrarea citată a apărut în 1979.
3
Vezi supra, nota 1, p. 243 (lat.).
444 ION D. SÎRBU

„obi­ecte de artă na­ivă“, bi­se­rica e „un mu­zeu de pic­tură

bi­zan­tină“, ru­gă­ciu­nea nu e de­cât o altă formă (pri­mi­
tivă) de po­e­zie sau psih­a­na­liză. Pă­du­rea îşi în­toarce faţa
de la noi, vi­tele in­dus­tri­a­li­zate in­tră în aba­toare ma­te­ma­
tice, blestemându‑ne. Co­piii îşi pierd co­pi­lă­ria, fe­cioa­
rele nu mai au de mult nim­bul acela de pu­ri­tate şi taină
ca pe vre­mea când ci­team Te­o­do­reanu (Ol­guţa, Mo­
nica). Fa­mi­lia nu mai mă­nâncă la masă îm­pre­ună, ea se
hră­neşte (se nu­treşte) cum poate, când poate: toate ges­
tu­rile ri­tu­ale – cru­cea, să­ru­tul, bună ziua – s‑au go­lit de
sens şi afect, nu mai au aco­pe­rire nici mă­car Du­mi­neca
în curtea Mi­tro­po­liei.
„Pă­ca­tul ori­gi­nar“ e atât de ac­tual, în­cât nu mai e nici
mit şi nici dogmă: ci e alfa şi omega ori­că­rei is­to­rii po­si­bile
azi, a ori­că­rei mo­rale în care am vrea să ne în­toar­cem exact
acolo de unde am ple­cat de­fi­ni­tiv şi pen­tru tot­dea­una.
Pa­pu­a­şii din Gui­neea ucid şo­pâr­lele pen­tru că sunt
con­vinşi că ele au ros fu­nia cu care ei au co­bo­rât din cer
şi, acum, dez­il­u­zionaţi, ar vrea să se în­toarcă acasă, dar
nu mai au de ce să se agaţe.
Unde e şo­pârla fu­niei mele?
Ce i‑aş spune, dacă într‑o bună zi ar veni plân­gând
la mine, rugându‑mă: „Apucă‑te şi fă în­ap ­ oi fu­nia cu
care am co­bo­rât; nu eu, ci tu ai fost acela care ţi‑ai vân­
dut fu­nia de sus…“
*
Griji de pen­sionar. „La Bucureşti, îmi spune un con­
frate de ge­ne­ra­ţie, tre­buie să te în­scrii din timp pen­tru
ci­mi­tir sau la rând, pen­tru cre­ma­to­riu…“
Chiar şi în Cra­iova tre­buie să‑ţi cum­peri lo­cul de veci
(pen­tru şapte ani) din timp: din şapte în şapte ani, taxa
de ve­cie se re­în­no­ieşte. Există o pla­ni­fi­care „şti­in­ţi­fică“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 445

şi pen­tru si­crie: dacă ni­me­reşti să mori când s‑a ter­mi­

nat cota pen­tru mu­ni­ci­piu, atunci tre­buie să alergi la
Caracal, Turnu‑Se­ve­rin sau Pi­a­tra‑Olt. Ben­zina sau mo­
to­rina pen­tru ca­mi­o­nul fu­ne­rar tre­buie să o ai gata,
într‑o ca­nis­tră. Pen­tru po­meni, dacă ai le­gă­turi la Ar­hi­
e­pis­co­pie, poţi cum­păra câ­teva ki­lo­grame de fă­ină pen­
tru co­la­cii de po­mană.
Discursu­rile fu­ne­bre ale pre­o­ţi­lor sunt ti­pi­zate, ele se
ci­tesc sau se re­cită (to­tul se re­cită, până şi de­cla­ra­ţi­ile de
de­vo­ta­ment şi dra­goste) fără niciun fel de im­pro­vi­za­ţie.
Nu se ad­mit alte discursuri, de­cât pe texte scrise şi apro­
bate de au­to­ri­tă­ţile „mis­tice“…
As­cult toate aceste ve­sele no­ut­ ăţi – şi mă cu­prinde o
grijă: nu am bani la CEC, nu am loc de veci, nu sunt
în­scris la fon­dul de în­mor­mân­tare, nu am ca­nis­tră, nici
nu am unde să o ţin. Nu sunt nici or­to­dox şi nici ca­to­
lic, la în­mor­mân­tă­rile co­le­gi­lor mei, mi‑a fost ru­şine de
gra­dul de vul­ga­ri­tate la care a de­că­zut ac­tul cel mai va­
lah al re­li­giei noas­tre: în­hu­ma­rea. (Ma­hala, ţi­gă­nie,
fuşărai po­pesc…)
Aş dori să fiu dus la Pe­trila, lângă pă­rin­ţii mei. Dar
cine mai aprobă azi un ca­mion dintr‑un ju­deţ în al­tul?
Aş dori să‑mi cânte fan­fara mi­ne­ri­lor: dar mai există
această fan­fară? Mai am eu drep­tul la ea?
*
Au tre­cut cinci ani de la moar­tea tra­gică a dis­tin­su­lui
pro­fe­sor M., pre­şe­din­tele Aso­ci­a­ţiei Fi­lo­lo­gi­lor din Cra­
iova. Pri­e­ten şi ve­cin de bi­rou al so­ţiei mele. (Cum de
am ui­tat? Fi­indcă îmi no­ta­sem în ca­iet acest eve­ni­ment:
acum ştiu, tot ce no­tăm, ui­tăm, scri­sul e o formă de des­
căr­care a me­mo­riei noas­tre, prin­tre al­tele.)
446 ION D. SÎRBU

Pro­fe­so­rul a avut o criză de ciu­dată ne­bu­nie, fa­mi­lia l‑a

in­ter­nat la Spi­ta­lul de ne­u­ro­psi­hi­a­trie, al doc­to­ru­lui Sandu
Olaru, din Po­dari. (Sandu Olaru, fost co­leg al meu la Fi­
lo­so­fie, a ră­mas şi în Cra­iova un mare pri­e­ten şi bi­ne­fă­
că­tor al soartei mele.)
De Cră­ciun – când spi­ta­lul era go­lit de doc­tori şi
paz­nici – ca să le facă o bucurie co­le­gi­lor săi de „sa­lon“,
pro­fe­so­rul nos­tru a con­fec­ţionat din hâr­tie de am­ba­
laj… de­co­ra­ţii. Fic­tive. Şi a în­ce­put să le îm­partă.
Nu i‑au ajuns de­co­ra­ţi­ile. Fu­ri­o­şii săi co­legi de de­
menţă, cu­prinşi de o su­bită re­voltă, l‑au ucis în bă­taie.
Mo­rala? Nicio mo­rală, zice Olim­pia. (Care îl plânge,
care îl iu­bea şi îl res­pecta de o via­ţă.) Tre­buia să mer­gem
la în­mor­mân­tare, îmi zice, dar am aflat prea târ­ziu: acest
tra­du­că­tor al lui Re­nan1 a mu­rit ca un erou.
*
Ci­tit, una după alta, mai multe cărţi des­pre In­dia. Din
pe­ri­oada co­lo­ni­a­listă. Cel mai mult m‑a con­vins (fi­indcă
m‑a în­tors pe dos) ro­ma­nul A Passage to In­dia de E.M.
For­ster2 (1936). Cred că e vorba în fond de ur­mă­toa­rea
con­sta­tare: orice con­tact, fă­cut cu forţa, în­tre un po­por şi
al­tul, orice ocu­pa­ţie stre­ină fal­si­fică struc­tu­ral atât pe
ocu­panţi (en­glezi), cât şi pe cei ocu­paţi (abo­ri­ge­nii In­
diei: hin­duşi şi mu­sul­mani). Ocu­pan­ţii – deşi vin dintr‑o
tra­di­ţie creş­tină, li­be­rală, de­mo­cra­tică – de­vin, aici, stu­
pizi, dog­ma­tici, cruzi şi in­to­le­ranţi – iar cei ocu­paţi, care
sunt în con­tact cu ei (fi­indcă 90% din popu­la­ţia In­diei,
1
Joseph‑Ernest Renan (1823–1892), filosof francez, istoric
şi cercetător al religiei.
2
Edward Morgan Forster (1879–1970), scriitor britanic.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 447

ca şi pă­să­rile ce­ru­lui, ig­nora to­tal pre­zenţa unor stre­ini

în ţara lor, trăind în alt spa­ţiu, alt timp, în afară de eve­
ni­ment şi is­to­rie), de­vin falşi, com­ple­xaţi, ipo­criţi.
„De­fec­tul fun­da­men­tal al Ori­en­tu­lui, o spune Forster,
este bă­nu­iala, sus­pi­ci­u­nea. De­fec­tul fun­da­men­tal al Oc­
ci­den­tu­lui ar fi ipo­cri­zia…“
În ţara mea, la poporul meu, aici şi acum, fi­ind noi
la ho­tar în­tre Oc­ci­dent şi Ori­ent (ocu­panţi şi ocu­paţi),
în fi­e­care in­di­vid, luat în parte (şi la bani mă­r unţi),
des­co­peri, psi­ho­lo­gic şi mo­ral, în per­ma­nentă criză de
coexis­tenţă, pe de o parte com­ple­xul de bă­nu­ială al ce­
lor ocu­paţi, pe de altă parte şi com­ple­xul de ipo­cri­zie cu
care fa­cem faţă aces­tei situa­ţii.
Am fi, cum bine se spune mai nou, un fel de
auto‑ocu­paţi.
*
Mit der Dummheit kämpfen
Götter selbst vergebens.1
SCHILLER

Aud me­reu, în spa­tele meu, în su­fle­tul meu, imensa

mor­mă­ială a poporu­lui: „Avem ne­voie, în pri­mul rând,
de o ge­ne­ra­ţie de con­du­că­tori care să fie in­te­li­genţi, pri­
cepuţi şi cin­stiţi. Pro­stia, ne­pri­ce­pe­rea şi amo­ra­li­ta­tea‑imo­
rală ar fi de­fec­tele care otră­vesc şi ucid cu de‑amă­run­tul
so­ci­e­ta­tea şi na­ţi­u­nea noas­tră.“
În urmă cu 35 de ani, de­cla­ra­sem răz­boi­nic, într‑o
so­lemnă şe­dinţă uni­ver­si­tară, în Cluj: „Cred că tre­buie să
con­si­de­răm pro­stia ca fi­ind cel mai pe­ri­cu­los duş­man de
clasă, Ade­vă­rul ca fi­ind cel mai bun şi mai vechi mem­bru
1
Cu prostia, până şi zeii se războiesc zadarnic (germ.).
448 ION D. SÎRBU

de par­tid şi Com­pe­tenţa ca fi­ind ali­a­tul cel mai pre­ţios

al cla­sei mun­ci­toare!“
Nu are rost să mă mai gân­desc la câte am pă­ti­mit eu,
cel care am is­că­lit aceste idei. Ceea ce tre­buie să no­tez –
ca un fel de con­clu­zie la o ex­pe­ri­enţă de o via­ţă – este
fap­tul că la ora asta a amur­gu­lui vi­o­let, cel mai mult mă
tem de această Pro­stie ge­ne­ra­li­zată (cu la­uri şi di­plome,
cu fan­fare şi ala­iuri), de­ve­nită normă de via­ţă, normă de
drept, normă de moarte. Ade­vă­rul şi com­pe­tenţa pot fi,
even­tual, re­în­vi­ate ca va­lori: dar în­frân­ge­rea şi de­mas­ca­
rea Pro­stiei – duş­mana de moarte a ra­ţi­u­nii, in­te­li­gen­ţei
şi bu­nu­lui‑simţ – mi se pare o uto­pie.
Nu foa­mea şi fri­gul ne vor ucide: şi nici frica sau la­şi­
ta­tea. Ci Pro­stia, cân­tând din flu­ie­rul stră­mo­şesc, ducân­
du‑ne la râpă ca pe nişte şo­bo­lani hip­no­ti­zaţi de vraja ei.
*
Ziua de 1 Mai, în co­pi­lă­ria mea, era una din cele mai
fru­moase săr­bă­tori. Un scurt discurs sin­di­cal, două re­ci­tări
(eu, me­reu pre­zent cu Îm­pă­rat şi pro­le­tar, pe care de atunci
nu o mai pot nici mă­car re­citi) şi fan­fara noas­tră, in­to­nând
im­nul mi­ne­ri­lor (În fund de munţi…) şi In­ter­na­ţionala.
După care, toată lu­mea ie­şea la iarbă verde, unde se che­fuia
cu­minte până spre seară. (La Sur­duc, lo­cul unde se în­tâl­
neau cei de pe am­bele Jiuri, Pe­tri­le­nii şi Lupenarii.)
Cred că in­ten­ţionata con­fu­zie ce se face as­tăzi în­tre o
săr­bă­toare şi o săr­bă­to­rire stă la baza ace­lui sen­ti­ment de
plic­tis şi le­ha­mite care com­pro­mite până şi cele mai sfinte
zile de pa­tri­o­tică ani­ver­sare. Într‑o săr­bă­toare, Zeul ră­mâne
ab­sent, el este doar cel care ne gi­rează bucuria şi ve­se­li­rea
noas­tră ome­nească: de în­dată ce tre­cem la săr­bă­to­riri (tot
mai dese, mai lungi şi mai mor­ti­fi­ante), Zeul este cel
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 449

care vrea să se bucure şi să se în­ve­se­lească, poporul de jos

de­ve­nind o sim­plă fi­gu­ra­ţie în acest tea­tru gi­gan­tic ce
se vrea tot mai re­li­gios şi mai sa­cru.
Cât este pi­aţa de mare, la pi­cioa­rele imen­su­lui por­tret
se vede un co­vor na­ţional, în care fi­e­care co­pil al nos­tru
nu este de­cât un sim­plu punct dintr‑un uriaş gobelin:
aceste mii de tru­puri scriu lo­zinci, fac por­trete, pic­tează
is­to­rie na­ţională şi re­vo­lu­ţionară: nu­mai El şi bu­nul
Dum­ne­zeu din ce­ruri se pot bucura de o ase­me­nea he­ca­
tombă de tru­puri, timp, jertfe aduse. De­fi­lă­rile fas­ciste au
de­ve­nit li­li­pu­tane în ra­port cu faraonia aces­tor hore ale
pro­stiei în­tru de­şert şi mi­ze­rie.
*
În acel Le Tes­ta­ment du Dieu (Ber­nard‑Henry Lévy)
gă­sesc în­sem­nări aiu­rea, cio­buri dintr‑un vi­tra­liu spart:
„Orice ideal naşte un dic­ta­tor, orice dic­ta­tor naşte
te­roare, orice te­roare naşte nos­tal­gia după un nou ideal
ş.a.m.d.
Nu e loc în lu­mea asta pen­tru idei.
Sin­gu­ra­te­cul e forma ul­timă, cea mai ele­vată, a re­
zis­ten­ţei.
Ajung doi inşi – un prost şi o li­chea – ca Pu­te­rea să
fie ser­vită.“
*
Fierbe ceva în imensa Ru­sie… Gor­ba­ciov a în­ce­put
(mă­tură nouă!) o cam­pa­nie forte de cu­ră­ţire a mo­ra­vu­ri­
lor ca­dre­lor de con­du­cere: nu vrea să le schimbe, vrea
doar să le cu­reţe. E vorba de un fel de mini‑re­vo­lu­ţie‑mo­
rală‑co­mu­nistă, de sus în jos, prin discursuri, ucaze şi de­
crete. Vor fi în­lă­tu­raţi, zice‑se: afa­ce­riş­tii, de­ma­go­gii,
se­mi­doc­ţii, es­cro­cii, par­ve­ni­ţii, man­da­ri­nii etc. …
450 ION D. SÎRBU

Foarte fru­mos, foarte bine. Dar se ri­dică în­tre­ba­rea:

cine ve­ri­fică acum pu­ri­ta­tea mo­rală şi ide­o­lo­gică a mem­
bri­lor din co­mi­si­ile care mă­tură şi cu­răţă fără milă par­tea
de jos a apa­ra­tu­lui? Cine va stă­vili pro­ce­sul de „por­tre­ti­
zare“ a no­u­lui stă­pân? (Fi­indcă, chiar dacă se vor in­ter­
zice por­tre­tele, un cult al şe­fu­lui ico­no­claş­ti­lor tot se va
naşte. Dacă nu în Ru­sia, si­gur în mass‑me­dia oc­ci­den­
tale.) Cine va pu­tea ve­ri­fica dacă no­ile ca­dre „ti­nere“ nu
sunt cumva mai flă­mânde şi mai ci­nic‑plu­to­crate de­cât
ge­ne­ra­ţia să­tulă de pu­tere şi avere care pleacă?
Tre­buia să se în­ceapă cu ziua în­tâi a Ge­ne­zei. „La în­ce­
put a fost Frica: şi din frică s‑a năs­cut Crima, şi din Crimă,
Min­ciuna – după care toate s‑au fă­cut…“ Tre­buia, aşa­dar,
să se în­ceapă cu o cam­pa­nie de „des‑fricare“ a poporu­lui
de rând. Fi­indcă nu­mai poporul poate con­trola pu­te­rea,
nu­mai acest sur­do­mut ui­tat poate şi are şi drep­tul să de­fi­
nească chiar şi con­cep­tul de „mă­tură nouă“.
Fi­indcă ea nu e de­loc nouă. După cum se va ve­dea.
*
Au dis­pă­rut, aproape to­tal, în­tre­bă­rile fun­da­men­tale:
De ce? În­co­tro? De unde? Până când? etc.
Avem atâ­tea răs­pun­suri pre­fa­bri­cate, în­cât ne‑am şi
dez­o­biş­nuit să mai pu­nem în­tre­bări. Ca­ta­lep­sia dog­ma­
tică a luat lo­cul ata­ra­xiei fi­lo­so­fice. Ro­lul fi­lo­so­fiei este de
a jus­ti­fica po­li­tica – iar ro­lul po­li­ti­cii la pu­tere este acela
de a face să tacă toate în­tre­bă­rile.
De aici, în cas­cadă, o se­rie în­treagă de sub­sti­tu­iri
lo­gice:
Ro­lul cu­vin­te­lor: să jus­ti­fice ci­frele.
Ro­lul ci­fre­lor: să facă să tacă cu­vin­tele.
Ro­lul lo­zin­ci­lor: să jus­ti­fice Por­tre­tul.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 451

Ro­lul Por­tre­tu­lui: să se sub­sti­tuie lo­zin­ci­lor re­ale.

Ro­lul mun­cii: să cre­eze oa­meni noi.
Ro­lul oa­me­ni­lor: să uite care e ro­lul mun­cii.
Ro­lul vie­ţii: să ser­vească ma­te­ria.
Ro­lul ma­te­riei: să ne jus­ti­fice via­ţa.
Ro­lul meu: să nu am niciun rol.
Ro­lul său: să aibă toate ro­lu­rile, să îm­partă până şi
ro­lu­rile din fi­gu­ra­ţie, să scrie piesa şi să o şi
pună în scenă, el fi­ind şi uni­cul spec­ta­tor al
aces­tei tragi‑co­me­dii cu dan­ţuri şi cân­ti­cele.
*
Cu câ­ţiva ani în urmă, am au­zit, la coadă de varză,
ur­mă­to­rul banc şop­tit: „Un zi­a­rist pleacă în că­u­tare de
mun­ci­tori fe­ri­ciţi. În Ger­ma­nia, mun­ci­to­rii ma­ni­fes­
tează pen­tru că vor şi Vi­ne­rea li­beră. În Ame­rica, greve:
mun­ci­to­rii vor 13 sa­la­rii. În An­glia, scan­dal: mun­ci­to­rii
nu mai vor să mun­cească… Doar în Ro­mâ­nia, ve­se­lie
mare, hore, chi­ote. Lu­mea e fe­ri­cită. De ce? Strigă cei din
horă: «Se dau oase, se dau oase!»“
În zi­lele tre­cute, la o altă coadă, aud un banc ase­mă­
nă­tor, dar mult mai evo­luat: „La gea­mul lelii Vic­to­ria,
seara târ­ziu, bate un de­get de co­pil. Ce vrei, Ghe­or­ghiţă?
în­treabă le­lea Vic­to­ria. Mama m‑a tri­mis să vă în­treb
dacă aţi ter­mi­nat de fiert supa dum­nea­voas­tră! Am ter­
mi­nat‑o, Ghe­or­ghiţă. Atunci, mama vă roagă să îi îm­
pru­mu­taţi osul. Că se apucă şi ea de fiert supa noas­tră.“
Si­nis­tru. Idiot. To­tuşi, per­fect va­la­bil. Ceea ce mă în­
fioară pe mine, au­zind aceste vox populi, con­stă în spaima
ce o în­cerc şti­ind câte ceva des­pre râs şi la­crimă. Mai gravă
de­cât mi­ze­ria în sine mi se pare a fi con­şti­inţa mi­ze­riei –
or, aceste sim­ple glume do­ve­desc că am tre­cut de mult
452 ION D. SÎRBU

din­colo şi de fap­tul real (mi­ze­ria), şi de con­şti­inţa lu­cidă a

ei: am tre­cut din­colo chiar şi de râs, ne gă­sim în faza ul­
timă a dis­pe­ră­rii: ne râ­dem, ne gân­dim, nu ne mai plân­
gem. Re­fle­xi­vul aces­tor verbe ac­tive ne scoate din re­a­li­tate
şi ne mută în­ap ­ oi, în Evul Me­diu al în­tu­ne­re­cu­lui şi al
re­sem­nă­rii fără de leac şi sfâr­şit.
(Limpi pleacă gră­bită: se vor da ouă! La ma­ga­zi­nul
„Di­a­dema“.)
*
„Să‑i dăm Ce­za­ru­lui ce este al Ce­za­ru­lui!“ Asta a pu­
tut fi va­la­bilă pe vre­mea când încă era po­si­bilă di­fe­renţa
în­tre Ce­zar şi Dum­ne­zeu; adică, în epo­cile în care până
şi Ce­za­rii se te­meau de pu­te­rea lui Dum­ne­zeu.
As­tăzi, dacă am da Ce­za­ru­lui tot ce crede el că este al
lui şi i se cu­vine doar lui, nu ne‑ar mai ră­mâne ni­mic de
dat lui Dum­ne­zeu. De pildă: mă duc la bi­se­rică şi plă­tesc
pen­tru lu­mâ­nări, aca­tiste, dau de po­mană la să­raci. („Dai
de po­mană la mi­logi, fi­indcă să­raci sun­tem noi!“, zice
Olim­pia.) Dar aces­tea sunt exact da­ru­rile pe care ar tre­
bui să le dau Ce­za­ru­lui… Mă duc mai apoi la un mi­ting:
unde dau cre­dinţă, ideal, vi­i­tor şi ne­mu­rire ce­lui care ne
vor­beşte de sus. Dar ceea ce îi dau eu acolo este exact ce
ar tre­bui să îi dau lui Dum­ne­zeu.
Un Chris­tos pă­ţit, de ar veni să pre­dice în Valachia
noas­tră, ar zice cu pru­denţă, acum: „Să dăm Ce­za­ru­lui
ce este al Ce­za­ru­lui, şi lui Dum­ne­zeu doar ce ne mai
ră­mâne!“
Po­po­rul ar în­ţe­lege. Ce­za­rii ar fi de acord, doar că ar
cen­zura cu­vân­tul „Dum­ne­zeu“.
(Ci­tesc mulţi au­tori sud‑ame­ri­cani: ceea ce ca­rac­te­
ri­zează toţi dic­ta­to­rii re­vo­lu­ţionari este fap­tul că ime­diat
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 453

după pre­lu­a­rea pu­te­rii simt o sete şi o foame ne­mă­su­

rate după dra­gos­tea poporu­lui, co­pi­i­lor, stră­mo­şi­lor, a
lu­mii în­tregi…)
*
Je sens mon profond soir vague­
ment s’étoiler.1
MALRAUX

În scri­so­rile ce le tri­mit mai ti­ne­ri­lor mei pri­e­teni fac

me­reu di­fe­renţa în­tre „bă­trâ­neţe“ şi „îm­bă­trâ­nire“. Con­
si­der „îm­bă­trâ­ni­rea“ un fe­no­men de gra­dare sau de­gra­
dare fi­zică şi psi­hică ce are loc, în mod na­tu­ral, în etape
evo­lu­tive, lente: ea poate duce spre în­ţe­lep­ciune, gra­ţie,
lu­mină sau li­ber­tate – sau spre în jos, prin scle­roză, ma­
nie, în­tu­ne­care. To­tul de­pinde de gena ere­di­tară sau de
steaua pro­vi­den­ţei tale. Nu ştiu.
„Bă­trâ­ne­ţea“ este un ac­ci­dent, se poate în­tâm­pla într‑o
sin­gură oră: un ac­ci­dent de soartă sau un ac­ci­dent de cu­
noaş­tere: pleci în oraş ca un domn lu­mi­nos, în curs de
lentă şi fer­tilă îm­bă­trâ­nire: ţi se în­tâm­plă ceva, un ac­ci­
dent fi­zic sau me­ta­fi­zic, şi te în­torci acasă ca un moş­neag
do­bo­rât, ucis în esenţă, dorindu‑ţi moar­tea.
La Ji­lava, Marţi ve­nea aşa‑zi­sul „gre­fier“ de la tri­bu­
nale. Nu in­tra, striga vul­gar la uşiţa pe care ni se ser­veau
mân­că­ru­rile. „Po­pescu Mi­hai“, au­zeam noi: „Pre­zent!“,
răs­pun­dea Po­pescu Mi­hai, un băr­bat fru­mos, care de ani
de zile îşi as­cun­dea cu dis­cre­ţie dra­gos­tea faţă de fe­meia
de acasă. „Ce este?“, în­treba acesta. „Is­că­leşte aici: te‑a
lă­sat curva.“
1
Simt, în chip nedesluşit, cum se înstelează amurgul profund
al vieţii mele (fr.).
454 ION D. SÎRBU

Po­pescu is­că­lea. Tre­mu­rând. După ce îşi re­lua lo­cul

în pat, toată ca­mera pu­tea să con­state că nu­mai în câ­teva
clipe a de­ve­nit un biet moş­neag.
(Mama îmi po­ves­tea: „Ta­tăl tău, când a aflat la cât ai
fost con­dam­nat, a îm­bă­trâ­nit într‑o sin­gură oră. A şi
mu­rit re­pede, fi­indcă voia să moară!“)
*
Un în­sem­nat ştab lo­cal, în tren, îmi face ur­mă­toa­rea
măr­tu­ri­sire „sin­ceră“:
„Ne fa­cem da­to­ria faţă de ur­maşi. Nu mu­rim în răz­
boaie (ca pă­rin­ţii noştri), nici nu ne sa­cri­fi­căm în răs­
coale sau con­tra­re­vo­lu­ţii (ca ve­ci­nii noştri): Nu! Dar ne
tru­dim, fă­când toate pro­sti­ile, co­mi­ţând toate ero­rile (şi
oro­rile), îm­pin­gând până la li­mită toate uto­pi­ile po­si­
bile, ast­fel că ur­ma­şi­lor noştri nu le mai ră­mâne de­cât să
evite ex­pe­ri­enţa noas­tră. Dacă vor re­uşi – şi nu se poate să
nu re­uş­ ească, to­tul va fi clar din toate punc­tele de ve­
dere – atunci abia şi via­ţa noas­tră va primi un sens şi o
va­loare. Nu crezi?“
Nu cred. Nu cred că un ghid care nu te‑a dus de­cât
spre în­fun­dă­turi şi gropi poate fi con­si­de­rat, într‑o bună
zi, o bu­solă care, prin ne­ga­ţie, îţi arată dru­mul spre esen­
ţial şi va­lo­ros.
Som­mer îmi spu­nea me­reu, prin anii tre­cuţi: „Nouă,
evre­i­lor, ne place ră­tă­ci­rea: cu­noaş­tem dru­mul prin pus­
tiu. Dar voi, tare mă tem, con­fun­daţi ră­tă­ci­rea cu su­fe­
rinţa – şi, tot sclavi fi­ind, în loc să vă răz­gân­diţi (aşa cum
fac evreii deş­tepţi), voi, imitându‑i pe ru­şii proşti, v‑aţi
şi în­dră­gos­tit de su­fe­rinţa voas­tră. Pe voi, nu­mai un
Dum­ne­zeu mâ­nios şi cu ini­ţi­a­tive vă mai poate în­toarce
din drum.“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 455

*
Co­le­gul meu, pro­fe­so­rul I[on] [C[alotă]1 (ul­ti­mul la­ti­nist
se­rios din ur­bea noas­tră: în de­ce­niul vi­i­tor cred că vom
fi ne­vo­iţi să im­por­tăm la­ti­niş­tii ne­ce­sari din Un­ga­ria,
Po­lo­nia, Ucraina…), îmi ex­plică, nu fără oa­re­care pe­
dan­te­rie dăs­că­lească ve­che, cum că ex­pre­sia „cu sula în
coaste“, ca ori­gine, este… sla­vonă. Aceş­tia au „cu su­liţa
în coaste“ – „su­liţa“ fi­ind un cu­vânt pur sla­von, o ex­pre­
sie, pro­ba­bil, postchristică. La­ti­nii aveau cu­vân­tul subula,
care în­semna „sula“ ciz­ma­ru­lui. De pildă, în ex­pre­sia:
Subula leonem excipere, adică „să aş­tep­tăm leul cu sula“,
deci to­tal ne­pre­gă­tiţi.
Dar am trăit pe viu această sulă în coaste. Sula ma­re­
lui ciz­mar. La un or­din al nu ştiu cui, an­che­ta­to­ri­lor li s‑a
spus: „Dacă nu vor să de­clare, le pu­neţi sula în coaste.“
Efec­tiv, tu­tu­ror an­che­ta­to­ri­lor li s‑au dis­tri­buit sule, sule
de ciz­mar, cu care, în bat­jocură, ne şi ame­nin­ţau. Bi­ro­
cra­ţia pu­te­rii e cum­plită: în 1959, Ghe­or­ghe Ghe­or­
ghiu‑Dej, la o şe­dinţă, ar fi spus: „Ăş­tia nu îşi me­rită nici
ae­rul pe care îl re­spiră.“ După care ni s‑a tă­iat… ae­rul.
*
Les annales humaines se com­posent
de beaucoup des fables mêlées à
quelques vérités.2
Ade­vă­ru­rile care um­blă pe străzi, care se pot ve­dea în
fa­brici sau pe ogoare au mă­ri­mea şi mon­stru­o­zi­ta­tea di­
no­za­u­ri­lor. Ade­vă­ru­rile ce trans­par în presă sau li­te­ra­tură,
la ra­dio sau te­le­vi­zor sunt câ­teva bi­ete şo­pârle ce au scă­
pat de vi­gi­lenţa cen­zo­ri­lor.
1
Vezi supra, nota 1, p. 237.
2
Analele omeneşti sunt alcătuite din multe născociri ames‑
tecate cu câteva adevăruri (fr.).
456 ION D. SÎRBU

În­treb un „mare“ ga­ze­tar din Bucureşti: „De unde

crezi că vine cu­vân­tul acesta «şo­pârlă», aşa cum se fo­lo­
seşte în lu­mea mass‑me­diei?“
„Nu ştiu, îmi răs­punde. Bă­nu­iesc că e vorba de o me­
ta­foră cu to­tul în­tâm­plă­toare: sună fo­ne­tic în mod su­ges­
tiv, ima­gi­nea şo­pâr­lei în iarbă, bine ca­mu­flată, e cât se
poate de sim­bo­lică. Dar lu­crul cel mai im­por­tant, cred
eu, con­stă în fap­tul că unei şo­pârle, dacă îi rupi coada,
aceasta îi creşte în­a­poi.“
Tot el îmi dă de­fi­ni­ţia su­ges­tivă a cen­zo­ru­lui: „Este
ca şi câi­nele gră­di­na­ru­lui: care nici nu mă­nâncă varza pe
care o pă­zeşte, nici nu îi lasă pe al­ţii s‑o mă­nânce!“
*
Poate fi vi­i­to­rul un pre­zent co­rec­tat?
Poate fi fe­ri­ci­rea lipsa ne­fe­ri­ci­rii ime­di­ate?
Poate fi bu­nă­sta­rea lipsa de foame, frig, frică?
Poate fi de­mo­cra­ţia in­di­fe­renţa co­lec­tivă faţă de in­e­
ga­li­tate şi pu­tere?
Poate fi li­ber­ta­tea ab­senţa fricei de a spune ade­vă­rul?
Poate fi un câine pe lanţ un sim­plu lanţ pe un câine?
De­şer­tă­ciu­nea de­şer­tă­ciu­ni­lor. De 40 de ani re­pe­tăm
ace­leaşi idi­o­ţii fără de sfâr­şit. Vi­i­to­rul, fe­ri­ci­rea, bu­nă­sta­
rea, li­ber­ta­tea, de­mo­cra­ţia (chiar şi câi­nele pe lanţ) nu sunt
de­cât nişte mu­mii şti­in­ţi­fic îm­băl­să­mate, ex­puse într‑un
ca­vou is­to­ric dintr‑o pi­aţă ro­şie, în faţa că­rora noi de­fi­lăm
în tă­cere, prefăcându‑ne că lă­cră­măm şi cre­dem. De­cât să
mă gân­desc la aceste ca­da­vre ale se­co­lu­lui XX, mai bine să
tran­scriu, în cu­rat, un plu­ral en­gle­zesc care mă în­cântă:
Our disgusting yesterdays.1 (EMERSON)
1
Zilele noastre dezgustătoare trecute (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 457

Noi, ro­mâ­nii, nu avem plu­ra­lul la sub­stan­ti­vele: ieri,

azi, mâine. Toate po­poa­rele oc­ci­den­tale le au: şi le şi
ştiu fo­losi.
*
De câte ori am oca­zia – pur te­o­re­tică – de a privi
spre tra­ge­dia ri­di­colă a poporu­lui meu, din­spre în­tu­ne­
re­cul imens al Afri­cii, din furnicăria cum­plită a să­ră­ciei
din Asia sau din­spre suc­ce­si­u­nile dic­ta­to­ri­ale sud‑ame­
ri­cane – cu în­treaga mea fi­inţă is­to­rică şi so­cial‑po­li­
tică mă simt mu­tat în dis­pe­ra­rea fără de so­lu­ţie şi în
re­la­tivi­ta­tea fără de ho­tar. Ce con­tează punc­tul pe
hartă, care sun­tem noi, în faţa imen­si­tă­ţii su­fe­rin­ţei,
foa­me­tei, în­tu­ne­re­cu­lui din în­treaga lume? De în­dată ce
pă­ră­sesc con­di­ţia de eu­ro­pean, de­vin un sim­plu pro­le­
tar al lu­mii a treia, o bi­ată gân­ga­nie afro‑asi­a­tică pen­tru
care con­di­ţia de io­bag, de tip col­hoz­nic, apare ca un vis
sau o uto­pie.
Mă tre­zesc din această ge­ne­roasă pa­ra­laxă abia în
clipa în care îl ză­resc la colţ pe sec­to­ris­tul nos­tru: fru­
mos, să­tul, pu­ter­nic. El – şi câi­nele‑lup care îl pă­zeşte –
re­pre­zintă summa so­lu­ţi­i­lor eu­ro­pene (ca­pi­ta­liste sau
so­ci­a­li­zante) pen­tru toate su­fe­rin­ţele Africei, Asiei,
Americilor.
*
Di­plo­ma­ţia? Ar fi răz­bo­iul (rece) con­dus cu alte mij­
loace. Oare? După cel de‑al Doi­lea Răz­boi Mon­dial,
prac­tic, s‑a ter­mi­nat cu di­plo­ma­ţia de tip vechi. (Care
avea la spate po­si­bi­li­ta­tea de a ame­ninţa şi chiar de a
recurge la arme: pe când di­plo­ma­ţia postatomică nu are
de­cât oca­zia ca, din când în când, să ame­ninţe cu pa­cea
458 ION D. SÎRBU

sau cu di­fe­rite mici şi ale­a­to­rii con­flicte de şan­taj sau

descura­jare.) Eu cred că ve­chea di­plo­ma­ţie a su­com­bat
în etape: la Mün­chen, cu Hi­tler şi Cham­ber­lain, la Ber­
lin, cu Rib­ben­trop şi Mo­lo­tov… şi la Yalta, cu Sta­lin,
Chur­chill şi Ro­o­se­velt. (Hel­sinki, 1975, nu e de­cât o
sim­plă co­ri­genţă trans­for­mată în re­pe­ten­ţie fără drept
de apel.)
Dacă me­nu­e­tul di­plo­ma­ţiei – ri­di­col şi to­tal in­e­fi­
cace – con­ti­nuă to­tuşi să func­ţi­o­neze e nu­mai fi­indcă,
în­tre cei doi uri­aşi, o mul­ţime de po­poare mici şi mij­lo­cii
au ne­voie de un ri­tual de ca­mu­flare a ne­pu­tin­ţei, la­şi­tă­ţii
şi chiar a ve­na­li­tă­ţi­lor de tot fe­lul. Ura faţă de ca­pi­ta­lul
ame­ri­can şi frica de ma­rele Urs con­sti­tuie di­na­mica as­
cunsă, sursa de ener­gii pri­mare pe care se ba­zează toate
ba­lu­rile şi car­na­va­lu­rile di­plo­ma­tice.
(Ieri, doamna Edith Cresson1 a so­sit la Mos­cova şi a
is­că­lit acolo, re­pede‑re­pede, un tra­tat co­mer­cial prin care
Franţa va fur­niza, pe bani pe­şin, teh­no­lo­gi­ile su­pe­ri­oare
pe care ame­ri­ca­nii re­fuză a le da. Nem­ţii se simt pă­că­liţi,
ita­li­e­nii bat la uşa din dos, ja­po­ne­zii aş­teaptă la colţ. Di­
plo­ma­ţii fo­iesc în lume, spun „pace, pace“ – dar vând
arme şi vor do­lari.)
*
Re­ţin cu­vân­tul „eu­nuc“, după lec­tura lui Gib­bon2,
Isto­ria de­cli­nu­lui şi a pră­bu­şi­rii Im­pe­ri­u­lui Ro­man. După
1
Ministrul Industriilor şi Comerţului Exterior al Franţei, în
acel moment.
2
Edward Gibbon (1737–1794), istoric britanic. Lucrarea ci‑
tată (3 vol.), antologie, traducere şi prefaţă de Dan Hurmuzescu,
a apărut în colecţia BPT, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 459

Spen­gler şi Can­te­mir, face bine orice lec­tură des­pre

orice fel de Untergang 1.
Aflu că nu tur­cii au in­ven­tat cu­vân­tul şi re­a­li­ta­tea zisă
„eu­nuc“. Ci bi­zan­ti­nii. Eu­nu­cii re­pre­zen­tau, la curtea
bazileilor din Byzanţ, pe acei ser­vi­tori de pa­lat care, ca şi
„in­te­lec­tu­a­lii“ de as­tăzi, tră­geau sfo­rile po­li­tice, ţe­seau
in­trigi, or­ga­ni­zau „şti­in­ţi­fic“ ma­zi­li­rea sau înăl­ţa­rea
îm­pă­ra­ţi­lor.
Foarte ciu­dat: sco­pi­rea duce nu nu­mai la schim­ba­rea
vo­cii sau că­de­rea băr­bii, ci şi la o formă de in­te­li­genţă rea,
de­o­se­bit de utilă în lupta pen­tru pu­tere. Nu cumva cei
care prac­tică pos­turi şi mo­ra­vuri de eu­nuc pa­la­tin, cu vre­
mea în­ce­tează de a mai fi băr­baţi‑băr­baţi!?
(As­cen­si­u­nea fe­me­i­lor în po­li­tică mă face să cred că
„eunucarea“ mi­niş­tri­lor şi con­si­li­e­ri­lor de tot fe­lul con­
ti­nuă. Cea mai băr­bată per­soană po­li­tică azi este, fără
în­do­ială, doamna That­cher2. Dar, ce va fi în ziua în care
fe­me­ile politizante vor în­cepe a avea mus­taţă, bărbi… şi
alte cele?)
*
Mă tot pre­gă­tesc pen­tru o gravă şi am­plă re­în­tâl­nire
cu po­e­zia noas­tră popu­lară; exact pre­cum mă în­demn
nop­ţile la o re­ci­tire a tri­lo­gi­i­lor bla­gi­ene.
În­tre timp, mă îm­pi­e­dec, um­blând cu ca­pul în no­rii
sla­vei lui, de ade­vă­raţi lu­ce­feri (me­ta­fore re­ve­la­to­rii),
ră­tă­ciţi în pra­ful că­ră­ri­lor mele, me­reu ur­bane, nu­mai
ur­bane.
1
Declin (germ.). Trimitere la Der Untergang des Abendlandes
(Declinul Occidentului), cea mai cunoscută operă a filosofului
german Oswald Spengler.
2
Margaret Thatcher (1925–2013), om politic şi prim‑mi‑
nistru britanic (1979–1990).
460 ION D. SÎRBU

În zi­lele tre­cute, am re­ţi­nut:

Stă mân­dra la să­ru­tat

Ca spi­cul la se­ce­rat.

As­tăzi dau peste:

În te­me­iul co­dru­lui
Cale nu‑i, că­rare nu‑i
Că de‑a fost vreo­dată cale
Ea s‑a pre­fă­cut în vale
De‑i că­rare unde va1 (?)
Nu mi‑o ştie ni­me­nea.

Tata fo­lo­sea ex­pre­sia: „Mai va până atunci!“

*
În ul­tima mea scri­soare, tri­misă lui Ser­giu Al‑Ge­orge
(17 sept[embrie] 1981), îi măr­tu­ri­seam:
„Re­cu­nosc, nu am fost con­şti­ent nici de ros­tul meu
şi nici de ceea ce ză­cea as­cuns în mine. Cris­ta­li­za­rea mea
a fost pe­ni­bilă, lungă şi cum­plită. Cred că fi­lo­so­fia – mai
ales fi­lo­so­fia pro­fe­so­rală, de bi­bli­o­tecă sau se­mi­nar uni­
ver­si­tar – m‑a ta­rat în mod de­o­se­bit. (În­ma­ga­zi­nam fără
să di­fe­ren­ţiez, fără să di­ger, fără să‑mi caut pro­pria mea
bu­solă sau stea po­lară.) Apoi, la aceste stocuri de ha­o­tice
cu­noş­tinţe, s‑au adă­u­gat com­ple­xele mele pro­le­tare,
lupta de clasă, lupta în clasă, lupta sub clasă (com­plex
pe care nu l‑am pu­tut stârpi de tot nici până azi, din
con­tră, me­reu anunţ: «Va tre­bui să în­ce­pem lupta de
1
„unde va“, scris intenţionat în această formă de autor, tri‑
mitere la expresia populară „mai va“ (niciodată).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 461

clasă de la în­ce­put!»), plus scri­i­to­rii na­tu­ra­lişti şi re­a­lişti

ai Ar­dea­lu­lui meu (Agâr­bi­ceanu, Rebreanu, Pa­vel Dan).
Abia acum – îi scriam lui Ser­giu acum cinci ani – de
când îmi scriu proza mea netransilvană, am re­uş­ it să‑i
pun bel­ciug în nas aces­tei mai­muţe nem­ţeşti care este
Fi­lo­so­fia. Pe care o ţin sub masa mea de scris (sau o duc
la lungi plim­bări prin parc, le­gată cu un lăn­ţug ce se
cheamă «lu­ci­di­tate cri­tică») şi îi arunc, din când în când,
câte o alună, câte o nucă, câte o idee de ros sau de joacă…
Nu mă pot des­părţi de ea, nici să mă le­păd sau să mă ab­
zic. M‑a aju­tat să ră­mân om în mo­men­tele în care nici a
mă ruga nu mai pu­team…“
*
„Wissen sie, wer der erste Sozialist war?
Columbus.
Als er lossegelte, wusste er nicht wohin er ging – als er
ankam, wusste er nicht wo er war – und als er zurückkam,
wusste er nicht wo er gewesen war. Und alles mit
geliehenem Geld.“
Tra­duc: „Ştiţi dum­nea­voas­tră cine a fost pri­mul so­ci­
a­list? Co­lumb. Când a ple­cat, ha­bar nu avea în­co­tro se
duce, când a so­sit, ha­bar nu a avut unde este – iar când
s‑a în­tors, ha­bar nu avea pe unde a um­blat. Şi toate aces­
tea cu bani îm­pru­mu­taţi.“
Gluma asta apare în „Die Welt“, sub ti­tlul: Po­
litik‑Witz des Tages (Ban­cul po­li­tic al zi­lei). Ea nu e nici
au­zită şi nici in­ven­tată. Ci (asta mi se pare bu­me­ran­gul
umo­ru­lui po­li­tic la nemţi) ea este trans­misă de CSU –
Pressedienst „IN“.
Asta zic şi eu or­ga­ni­zare.
462 ION D. SÎRBU

*
Pri­mul ame­ri­can în­tâl­nit. O sin­gură dată am avut oca­
zia să că­lă­to­resc, în avion, ală­turi de un ame­ri­can ve­ri­ta­
bil. De la Ber­lin la Ham­burg, în 1981.
Am in­trat re­pede în vorbă, era sim­pa­tic şi co­mu­ni­ca­
tiv. El bea gin to­nic, eu, suc de ro­şii. Mi‑a măr­tu­ri­sit de
în­dată (vor­bind o en­gleză şco­lă­rească, pen­tru idi­oţi, aşa
cum vor­besc eu limba asta) că el se ocupă de afa­ceri cu
lână. Pe loc (fi­indcă i‑am spus că eu nu mă pri­cep de­loc
la lână), mi‑a scos, din ser­vi­eta sa splen­didă, câ­teva re­
pro­du­ceri‑co­lor a cum arată, mă­rit la mi­cro­scop, fi­rul de
lână. Am în­ţe­les că im­por­tant nu e fi­rul în sine, ci anu­
miţi câr­cei care se des­prind din el. Lâna proastă (cum e
ţur­cana noas­tră) are un sin­gur câr­cel: cea bună (ţi­gaia)
are doi câr­cei – iar lâna aus­tra­li­ană sau ge­or­gi­ană are trei
câr­cei. Fan­tas­tic! El asta face: cum­pără lână aus­tra­li­ană,
lână ge­or­gi­ană, lână din Bal­cani, le ames­tecă, apoi le
vinde în An­glia sau Bel­gia, de unde cum­pără stofe de
lână pură pe care le vinde apoi prin Sta­tele Unite sau
Hong Kong.
Ca să fiu dră­guţ şi foarte po­li­ti­cos cu el, fi­indcă mi‑a
spus că este ori­gi­nar din Bos­ton, mi‑am ex­pri­mat ad­mi­
ra­ţia (pur te­o­re­tică) pen­tru ve­chi­mea aces­tui oraş. L‑a
lă­sat rece. Apoi, glu­mind, i‑am vor­bit des­pre „aris­to­cra­
ţia ame­ri­cană“, des­pre des­cen­den­ţii ce­lor care au co­bo­
rât de pe pri­mul vas cu co­lo­nişti, „Rosemary“. Şi asta l‑a
lă­sat to­tal in­di­fe­rent – nu ştia, nici nu‑l in­te­resa. Apoi, ca
să su­pra­li­ci­tez, fi­ind şi eu un om um­blat în lume, i‑am
spus: „La Bos­ton apare cea mai ve­che şi ce­le­bră re­vistă
li­te­rară, «The Atlan­tic Monthly» sau aşa ceva. Mi se pare
că şi Mark Twain a pu­bli­cat în ea!“ Ştiam des­pre această
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 463

re­vistă, deşi nu vă­zu­sem niciun nu­măr din ea, ha­bar nu

aveam cum arată.
„Babbit“ al meu se uita acum la mine ca la o in­sectă
rară. Ob­ser­vând încurcă­tura mea, mă bătu co­le­gial pe
umeri şi‑mi ex­plică râ­zând, dar po­li­ti­cos:
– My dear fellow1, în fa­mi­lia noas­tră, să ştii, li­te­ra­tura
ca şi ar­tele toate sunt spe­ci­a­li­ta­tea so­ţiei mele. Ea are
timp de pier­dut pen­tru ase­me­nea fleacuri.
Iar după un timp, vă­zând că par mâh­nit şi des­cum­pă­
nit, cu milă, su­b­li­niez, cu milă, a ţi­nut să mă mân­gâie:
– Cu­nosc Ro­mâ­nia, crede‑mă: am în­cer­cat să cum­
păr din lâna voas­tră. Oile sunt bune, dar co­mer­ci­an­ţii
voştri sunt to­tal ne­pri­ce­puţi.
*
Nu mi se mai pare chiar atât de stu­pidă această băş­că­li­
oasă de­fi­ni­ţie a fe­ri­ci­rii: „Sen­ti­men­tul pe care‑l în­cerci
când re­u­şeşti, în sfâr­şit, să‑ţi scoţi pan­to­ful care te strânge.“
Um­blăm, în acest mi­li­ta­ri­zat se­col, nu în pan­tofi ce
ne strâng, ci în bo­canci, cizme, „ghete spa­ni­ole“ (ca pe
vre­mea In­chi­zi­ţiei).
Are şi Spi­ri­tul ghe­tele sale, care îl strâng, şi pe care nu
are voie să şi le scoată când şi unde vrea. Are şi li­te­ra­tura
ase­me­nea ghete chi­nu­i­toare: chiar şi dic­ta­to­rii – cred
eu – au mo­mente în care simt ne­voia să‑şi scoată cizma
is­to­rică şi să‑şi pună pi­cioa­rele în apă rece. Gor­ba­ciov
în­cearcă să‑i scape pe ruşi de gheata care e cizmă şi care
îi strânge de 70 de ani, dar nu poate: ru­şii s‑au obiş­nuit,
nu mai vor să în­cerce o altă gheată, poate că ea va fi
mult mai du­re­roasă de­cât cea care îi strânge acum şi
1
Amice (engl.).
464 ION D. SÎRBU

care, to­tuşi, e gheata lor dragă, pen­tru ea au lup­tat şi au

în­du­rat atâta…
Îmi aduc aminte de un vechi cân­tec sol­dă­ţesc din
Ha­ţeg:
O‑lio, Doamne, răguta,
Când des­calţă opinca…
Şi în­calţă papucu, măi!
Şi ia dru­mul dea­lu­lui…
Dar‑ar Dum­ne­zeu un foc, măi!
Să ardă Sighiu tot
Să ră­mână nu­mai pa­rii
Să se‑nţepe ginărarii,
Ginărarii şi măiorii
Care‑or că­tă­nit fe­cio­rii…
*
1
Alain Peyrefitte : Le Mal français – o carte pe care o ci­
tesc cu adâncă şi mi­ti­cească în­cân­tare. O lu­cidă şi crudă
ana­liză cri­tică a Fran­ţei şi a fran­ce­zi­lor: a spi­ri­tu­lui ca­to­
lic şi a ce­lui pro­tes­tant.
De­si­gur – evit cu­vân­tul „bi­ne­în­ţe­les“, ieri, la te­le­vi­zor,
am nu­mă­rat peste 50 de bineînţelesuri stu­pide – mă gân­
desc me­reu, în tim­pul lec­tu­rii, la un fel de mal roumain,
scris la rece şi în com­pa­ra­ţie cu po­poa­rele din jur.
(La bi­se­rică, ieri, analizându‑mi le mal Sîrbu, mi‑am
zis: „Nici nu ai ajuns să în­cepi a fi un bun ca­to­lic, după
ce cu mare gre­u­tate i‑ai pă­ră­sit pe bi­zan­ti­nii tăi or­to­
docşi şi, iată, ai şi în­ce­put să gân­deşti ca un în­răit pro­
tes­tant, bi­got şi cri­tic.“)
1
Alain Peyrefitte (1925–1999), scriitor, om politic şi diplo‑
mat francez. Lucrarea citată a fost publicată în 1976.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 465

E o ade­vă­rată mân­gâ­iere să aflu că nici fran­ce­zii „nu

ter­mină ni­mic!“
E ci­tată o oa­re­care Marquise de Créquy:
„En France, les plus belles églises n’ont jamais qu’une
tour, et les plus beaux châteaux n’ont jamais qu’une aile,
ce qui montre assez le caractère de notre nation qui sait
tout entreprendre, ne rien achever, et plutôt détruire
avec ardeur qu’édifier avec persévérance.“1

*
Mon Dieu, donnez‑moi la séré­nité
d’accepter ce que je ne puis changer,
le courage de changer ce que je
peux et la sagesse d’en connaître
la différence…2

SFÂNTUL FRANCISC DIN ASSISI3

Na­po­leon III, care nu avea ge­niul ce­lui din­tâi, în

afară de fap­tul că a fă­cut pen­tru Franţa mult mai mult
de­cât se crede şi se re­cu­noaşte, a spus şi câ­teva vorbe
care pot să ne pună pe gân­duri. De pildă:
1
În Franţa, cele mai frumoase biserici au întotdeauna doar
un turn, iar cele mai frumoase castele nu au decât o aripă, ceea ce
arată destul de bine caracterul naţiunii noastre care ştie să între‑
prindă totul, să nu isprăvească nimic şi mai degrabă să distrugă
cu ardoare decât să construiască perseverent (fr.).
2
Doamne, dă‑mi seninătatea să accept ce nu pot schimba,
curajul să schimb ce pot şi înţelepciunea să cunosc deosebirea
dintre ele… (fr.).
3
Francisc din Assisi, născut Francesco di Petro di Bernardone
(1182–1226), teolog şi poet italian, întemeietorul Ordi­nu­lui
franciscanilor, canonizat în 1228.
466 ION D. SÎRBU

„On peut gouverner de loin, mais on n’administre bien

que de près.“ („Se poate gu­verna de de­parte, dar nu se
poate ad­mi­nis­tra bine de­cât de aproape.“)
Nu cumva la noi există, din ca­uza con­cen­tră­rii pu­te­rii
într‑o sin­gură mână, o con­fu­zie gravă în­tre a gu­verna şi a
ad­mi­nis­tra? Nu cumva la noi se ad­mi­nis­trează de de­
parte – şi atunci ce­lor de aproape nu le mai ră­mâne de­cât
să în­cerce să „gu­ver­neze“ fi­e­care cât şi cum poate? Nu
cumva, sus de tot, se face con­ta­bi­li­ta­tea a ceea ce cre­dem
că mai avem, iar aproape de tot se gu­ver­nează re­a­li­tă­ţile,
con­form ci­fre­lor pri­mite de la ad­mi­nis­tra­to­rul su­prem?
Ve­chea di­fe­renţă în­tre potestas şi auctoritas tre­buie
re­de­fi­nită.
*
Po­ves­tea cu acel Hans, cân­tă­re­ţul din flaut, care a scă­
pat un oraş în­treg nă­pă­dit de şo­bo­lani.
„Şo­bo­la­nii Fran­ţei sunt proş­tii ei!“ – o spune Peyrefitte
în car­tea sa. Dar cine va pu­tea vreo­dată să cu­reţe o casă,
un oraş, o ţară de proş­tii săi, ajunşi şo­bo­lani? Ar tre­bui să
in­tro­du­cem în şcoli un fel de în­vă­ţare spe­ci­ală a fla­u­tu­lui
ma­gic, nu­mai aşa am pu­tea avea no­ro­cul să se nască un
Hans care să ne scape de proşti. Dar, cine mai poate as­tăzi
să aibă cu­ra­jul de a în­cerca o de­fi­ni­ţie a ce în­seamnă şi ce
nu­mim atât de sim­plu „Pro­stie“ sau „Proşti“?! Pu­te­rea
mo­di­fică ima­gi­nea în oglindă, is­to­ria (fă­cută, nu năs­cută)
fal­si­fică va­lo­rile, şcoala încurcă cri­te­ri­ile de di­fe­ren­ţi­ere,
sa­tul şi ora­şul în­ţe­leg to­tal di­fe­rit con­cep­tele în ca­uză.
Chiar eu şi Olim­pia sun­tem în to­tal dez­a­cord în ceea
ce pri­veşte în­tre­ba­rea: Ce este pro­stia, cine ar fi pros­tul
în sine?
„La ora asta, în acest mare oraş plin de şme­cheri şi
dăştepţi, tu eşti pros­tul cel mai mare – îmi strigă ea din­spre
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 467

bu­că­tă­rie: fi­indcă, în loc să ca­uţi să în­vii pur­ceaua moartă

după al X‑lea Con­gres, tu umbli, dând târ­coale co­te­ţu­
lui ei, ars de mult în ca­drul pro­gra­mu­lui de re­va­lo­ri­fi­
care şi re­fo­lo­sire a de­şe­u­ri­lor din eco­no­mie.“
*
Într‑un ar­ti­col din zi­a­rul lo­cal, „Îna­inte“, este „de­mas­
cat“ un oa­re­care Mi­tran Du­mi­tru care a fu­rat o sti­clă de
co­niac de la „au­to­ser­vi­rea“ din Ali­men­tară.
Co­men­tăm, în fa­mi­lie, eve­ni­men­tul. „Acum ai să
vezi – îmi spune ve­ci­nul meu, care e un bă­trân ju­de­că­
tor, ie­şit la pen­sie – va în­cepe o horă a lan­ţu­lui slă­bi­ciu­
ni­lor. Mi­tran e mem­bru vechi de par­tid, se va apăra: are
oa­me­nii lui, va mi­tui pe procuror. Nici ges­tiona­rii de la
«Halimentară» nu sunt uşi de bi­se­rică: pen­tru ca să se
apere de do­ve­zile ho­ţu­lui, prins în fla­grant de­lict, vor
«că­dea» cu grele plo­coane la ci­neva mai de sus… Acesta
va în­toarce ca­zul – şi atunci vor în­cepe să curgă plo­coa­
nele şi in­ter­ven­ţi­ile spre Bucureşti, apel, ca­sa­ţie etc…
Pro­ce­sul se va stinge – dar, în­tre timp, se vor co­mite
atâ­tea în­căl­cări ale mo­ra­lei şi jus­ti­ţiei so­ci­a­liste, în­cât sti­
cla de co­niac fu­rată de pro­fe­so­rul Mi­tran va ajunge un
sim­plu ridiculus mus1.“
*
2
Karl Pop­per con­stată – nu fără oa­re­care sa­tis­fac­ţie fi­
lo­so­fică – fap­tul că bol­na­vii lui Freud au vise freu­di­ene,
1
Şoarece ridicol (lat.).
2
Karl Raimund Popper (1902–1994), filosof britanic de
origine austriacă, adversar al totalitarismului şi susţinător al ideii
de societate deschisă (Open society). Principala sa lucrare, Die Logik
der Forschung (Logica cercetării), 1934, a apărut şi în româneşte,
468 ION D. SÎRBU

în timp ce bol­na­vii lui Adler au vise ti­pic adleriene… E ca

şi când bol­na­vul, din la­şi­tate, ac­to­rie sau in­stinct de adap­
tare, ca­ută să fie cât mai agre­a­bil faţă de psih­an ­ a­lis­tul său.
Me­reu re­vin la un co­ro­lar al unui prin­ci­piu emis de
Hei­sen­berg1, prin care îmi ex­plic (acum, după 25 de ani
de la ares­ta­rea mea) de ce un an­che­ta­tor care ca­ută o
„or­ga­ni­za­ţie“ gă­seşte ori­unde „o or­ga­ni­za­ţie sub­ver­sivă“,
de ce un acu­zat de furt, sa­bo­taj sau spionaj se com­
portă – mai ales când e to­tal ne­vi­no­vat – ca un hoţ, sa­
bo­tor sau spion ade­vă­rat…;
ca să ajung ast­fel la a afirma că şi po­poa­rele su­puse cu
forţa, ca şi bol­na­vii lui Freud, „…cherchent à être (par
peur) agréables à leurs dictateurs. Ils font leur rêve! “2
*
Prin anii 1945‑46, la Si­biu, am scris mai multe ar­ti­
cole des­pre în­vă­ţă­mân­tul li­ceal.
Îmi aduc aminte doar de un ti­tlu: De la li­ceul ca­zarmă
la li­ceul haos.
Iată, au tre­cut de atunci peste 40 de ani, ţin con­fe­rinţe
li­te­rare prin şcoli, stau de vorbă cu das­că­lii, şi ofi­cial, dar
mai ales în par­ti­cu­lar.
Aflu ast­fel că ac­tu­a­lul li­ceu a ri­di­cat la cub atri­bu­tele
sale de „ca­zarmă“ – fără să uite de­loc de ideea de „haos“.
Trăim re­a­li­ta­tea ha­o­su­lui în li­ceul ca­zarmă.
(„Mi­li­ta­ri­za­rea dis­ci­pli­nei – militantizarea dis­ci­pli­
ne­lor; «fără mur­mur şi fără şo­vă­ire», chiar şi la lec­ţi­ile
traducere de Mircea Flonta, Alexandru Surdu şi Erwin Tivig, stu‑
diu introductiv, Mircea Flonta, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1981.
1
Vezi supra, nota 1, p. 321.
2
...caută (din teamă) să placă dictatorilor lor. Visează şi ei! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 469

des­pre li­ber­ta­tea ca ne­ce­si­tate în­ţe­leasă: trans­for­ma­rea

edu­ca­ţiei în in­struc­ţie şi a in­struc­ţiei în dre­saj, to­tul în
ca­drul unui ma­nej şti­in­ţi­fico‑fan­tas­tic“ – îmi spune pe
co­ri­dor unul din cei mai se­veri pro­fe­sori de ma­te­ri­a­lism
is­to­ric, fost in­spec­tor şco­lar.)
*
Din Car­tea tă­ce­rii, Jehing:
„Gre­şe­lile oa­me­ni­lor aduc pe­depse ce­leste şi in­vers.
Tur­bu­ra­rea Ce­ru­lui duce la tur­bu­ra­rea oa­me­ni­lor. O ati­
tu­dine res­pec­tu­oasă aduce ploaia la epo­cile vo­ite, o bună
ad­mi­nis­tra­ţie – se­ni­nă­ta­tea ce­ru­lui; Pru­denţa – căl­dura bi­
ne­fă­că­toare; în­ţe­lep­ciu­nea Su­ve­ra­nu­lui – vân­tul la tim­pul
po­tri­vit, după cum aro­ganţa pro­duce ploaie to­ren­ţi­ală, iar
lipsa de con­si­de­ra­ţie – se­ceta. La in­do­lenţă – vine căl­dura
cea mare, iar la pro­stie – fur­tuna “ (su­b­li­ni­e­rea mea).
Acest sen­ti­ment al uni­tă­ţii cos­mice, în­tre om şi na­
tură, so­ci­et­ate şi climă, mo­rală şi vre­mu­iri, îl au, in­con­
şti­ent or­ga­nic, şi ţă­ra­nii noştri, chiar dacă con­sta­tă­rile lor
nu au un ca­rac­ter de lege sau normă.
De câte ori nu am au­zit: „Ăsta e atât de prost că i se
ofi­lesc muş­ca­tele în fe­reas­tră!“ Sau: „Minte de‑ngheaţă
apele, vor­beşte de cheamă grin­di­nele.“
*
Îi spun co­le­gu­lui meu un­gur, Cs.F., care e foarte în­
cân­tat de „fe­no­me­nul ma­ghiar“ în ceea ce pri­veşte so­ci­
a­lis­mul pi­e­ţei li­bere şi al ini­ţi­a­ti­ve­lor par­ti­cu­lare (cen­tral
pla­ni­fi­cate, to­tuşi):
„Dra­gul meu, la noi se văd clar gă­u­rile: la voi se vede
doar câr­pi­tura!“ (În un­gu­reşte iese mai su­ges­tiv: …a folt
es a foltozás – ar fi pe­te­cul şi pe­ti­ci­rea.)
470 ION D. SÎRBU

Cred că ne tre­buie un nou Marx sau Le­nin. Doar că

în ac­tu­a­lele con­di­ţii de creş­tere, re­a­li­zare şi pu­bli­care a
ope­re­lor (sau ma­ni­fes­te­lor), nu văd cum – chiar dacă un
Marx şi un Le­nin ar exista şi ar lu­cra un­deva clan­des­
tin – şi‑ar mai pu­tea im­pune şi răs­pândi punc­tul lor de
ve­dere, che­ma­rea lor la luptă.
Mă uit spre ruşi: aş­tept un mi­ra­col. Nu cred în chi­
nezi – sunt prea bă­trâni, prea mulţi, prea asi­a­tici. Dar
Ru­şii, cu imensa lor pu­tere eco­no­mică şi po­li­tică, ar pu­
tea lansa o re­formă mo­rală (ur­mând ca re­forma eco­no­
mică să ur­meze în faza doua). Dar, tare mă tem că vor
în­cepe exact in­vers.
Eu zic aşa: să în­ce­pem cu ră­dă­ci­nile. Să ve­dem cum
stăm cu inima noas­tră bol­navă şi nu cu bă­tă­tu­rile care
ne dor.
(Fi­indcă ci­tesc şi gân­desc mult, în con­for­mi­tate cu
pre­lo­gica mi­to­lo­giei – re­vo­lu­ţia co­mu­nistă pe care o tră­
iesc mi se pare de­se­ori cea mai per­fectă şi mai re­a­listă
me­ta­foră is­to­rică a că­de­rii în pă­cat şi a iz­go­ni­rii noas­tre
în­spre muncă şi agri­cul­tură…)
*
Mă în­torc bucuros (chiar dacă mă simt umi­lit şi vi­
no­vat) spre ide­ile – jus­ti­fi­ca­tive şi de pro­gram – pe care
Blaga le ex­pune în a sa Con­şti­inţă fi­lo­so­fică, curs ţi­nut
în anul 1946/47.
Con­stat că Blaga face o ca­te­go­rică di­fe­ren­ţi­ere în­tre
Fi­lo­so­fie şi con­şti­inţă fi­lo­so­fică. „Con­şti­inţa fi­lo­so­fică o
so­co­tim doar ca un joc se­cund, ca un apen­dice foarte
treaz al fi­lo­so­fiei…“
Mă obligă să fac anu­mite le­gă­turi în­tre ob­se­sia mea
le­gată de lu­ci­di­tate şi con­şti­inţa fi­lo­so­fică – am­bele fi­ind
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 471

nişte sim­ple jocuri se­cunde ale fi­lo­so­fiei. Doar că, lu­ci­di­

ta­tea mea, fi­ind în în­tre­gime în­toarsă că­tre is­to­rie, pro­
priul des­tin şi dramă, de­vine au­to­mat un sub­al­tern al
con­şti­in­ţei fi­lo­so­fice: un fel de uce­nic vră­ji­tor care nu se
joacă cu bor­ca­nele Ma­es­tru­lui, ci cu în­sem­nă­rile aces­
tuia des­pre con­ţi­nu­tul bor­ca­ne­lor.
Iată eta­pele bla­gi­ene ale Con­şti­in­ţei fi­lo­so­fice:
– Scu­tu­rare,
– lu­mi­nare,
– dez­me­ti­cire,
– tre­zire
şi în­treg acest dra­ma­tic parcurs du­când spre Me­ta­fi­zică.
În ca­zul lu­ci­di­tă­ţii mele (care e o stare şi o me­todă),
eta­pele ar fi ur­mă­toa­rele:
– în­do­iala (fi­indcă văd),
– su­fe­rinţa (fi­indcă sunt ne­pu­tin­cios),
– amor­ţeală (din ca­uza mu­ri­rii),
– vi­zi­une an­al­ge­zică (on­tică)
şi în­treg acest pro­ces in­tu­i­tivo‑ra­ţional du­când tot la
Me­ta­fi­zică, dar sub forma ei de Mo­rală, prin im­plo­ra­rea
şi „încura­ja­rea“ Ma­re­lui Ano­nim atât prin cu­noaş­te­rile
mele lu­ci­fe­rice (scor­mo­ni­toare de ade­vă­ruri ne­spuse),
cât şi prin cea pa­ra­di­zi­acă (lim­pida aşe­zare în lu­mină şi
rost, în ca­drul unei lumi nor­male şi aşa cum este).
Caut la Blaga cu­vân­tul „Li­ber­tate“: nu‑l gă­sesc. (De
aici, to­tala sa in­di­fe­renţă faţă de so­ci­o­lo­gie, psi­ho­lo­gie,
po­li­tică.) Şi nu pot să nu în­chei această va­ni­toasă pa­gină
(în care am în­drăz­nit să‑l com­par cu me­di­o­cri­ta­tea mea)
fără să nu tran­scriu bucuria des­co­pe­ri­rii mele de ieri:
„Lu­ci­di­ta­tea este li­ber­ta­tea ce­lor lip­siţi de li­ber­tate!“
472 ION D. SÎRBU

*
Ci­tind Ci­ber­ne­tica de Nor­bert Wi­e­ner1. Ră­mân pla­
cat la stu­diul in­tro­duc­tiv, care, în sine, mi se pare un fel
de microîncercare de fi­lo­so­fia cul­tu­rii. În­ghit cu stoi­cism
sin­tagme ca: ma­şina care în­vaţă, ma­şina care ne în­vaţă,
ma­şi­nile care în­vaţă în­tre ele…
Ani­ma­lele sunt nişte „ma­şini vii“ – nu in­vers.
Nu pot să nu tran­scriu (pen­tru su­fle­tul meu de veş­
nic co­ri­gent la ma­te­ma­tici şi fi­zică) câ­teva con­clu­zii care
mă spe­rie şi mă înfioară:
„Am spus că această nouă etapă de dez­vol­tare a teh­ni­
cii oferă po­si­bi­li­tăţi ne­li­mi­tate spre bine, ca şi spre rău.
[…] Ea oferă ra­sei umane o co­lec­ţie nouă şi foarte efi­ci­
entă de sclavi me­ca­nici pen­tru efec­tu­a­rea mun­cii sale.
Această muncă me­ca­nică are multe din pro­pri­et­ ă­ţile eco­
no­mice ale mun­cii scla­vi­lor [deşi, spre de­o­se­bire de
munca aces­tora – n.m.], ea nu im­plică efec­tele de­mo­ra­li­
zante ale cru­zi­mii ome­neşti. To­tuşi, orice muncă ce ac­
ceptă con­di­ţi­ile concuren­ţei cu munca scla­va­gistă ac­ceptă
şi con­di­ţi­ile mun­cii scla­va­giste, de­ve­nind im­pli­cit muncă
scla­va­gistă…“ (op. cit., p. 54).
Nu sunt nici poet, nici preot şi nici pro­fet. To­tuşi,
ideea că to­tul a ple­cat de la în­lo­cui­rea mâi­ni­lor omu­lui
cu unealta, care pro­du­cea mai re­pede, mai mult, mai
ief­tin şi mai bine… – mă duce cu gân­dul că în­lo­cui­rile
1
Norbert Wiener (1894–1964), matematician american,
con­siderat întemeietorul ciberneticii. Lucrarea citată, titlu com‑
plet, Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi conducerii la fiinţe şi ma‑
şini (Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal
and the Machine, 1948), traducere de Al. Giuculescu, a apărut la
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 473

vor con­ti­nua. Şi sun­tem foarte aproape de cre­iere‑ro­bot,

de inimi şi con­şti­inţe‑ro­bot; chiar şi de omul‑ro­bot –
apla­u­da­tor şi de­fi­la­tor – care pare a fi gata şi dat, ex­pe­ri­
men­tal, în pro­duc­ţie.
As­tăzi, mâi­nile omu­lui apasă pe bu­toane, pe ma­nete,
pe manşe. Sau şo­mează. Şi atunci de­vine pumn ce ame­
ninţă. În­tot­deauna când ne‑am gân­dit la mâini, am ui­
tat de su­flet. Şi in­vers.
Cred că drama ci­vi­li­za­ţiei noas­tre pleacă de la mâi­nile
şi su­fle­tele noas­tre, de­ve­nite fie ro­boţi prea pu­ter­nici, fie
inu­tile unelte de­pă­şite de pro­gres şi is­to­rie.
*
Un sen­ti­ment de re­la­ti­vi­tate şi mi­cime se năş­tea în noi,
prin anii ’47–’50, când con­sta­tam că în­tre di­fe­ri­tele
„Ca­te­dre“ ale Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie nu există nicio le­gă­
tură. Gă­seam atunci că – ală­turi de pro­bleme co­mune,
dez­bă­tute în „lim­baje de spe­ci­a­li­tate“ di­fe­rite (psi­ho­lo­
gie, so­ci­o­lo­gie, ethică, es­te­tică, fi­lo­so­fie ge­ne­rală, fi­lo­so­
fia cul­tu­rii, me­ta­fi­zica etc.) – exis­tau şi do­me­nii vir­gine,
pete albe, ne­cu­prinse în nici­una din aceste spe­ci­a­li­tăţi.
(De unde şi gân­dul: „Carte mă­ias­tră…, tu nu răs­punzi
la nicio în­tre­bare.“)
Una din aceste pro­bleme, im­puse aten­ţiei ge­ne­ra­ţiei
noas­tre de con­se­cin­ţele po­li­tice ale eve­ni­men­te­lor de
după răz­boi, era aceea a pu­te­rii. Pri­mi­tiv de­fi­nită de ma­
te­ri­a­lis­mul is­to­ric (ca re­zul­tat al evo­lu­ţiei şi re­vo­lu­ţiei
eco­no­mico‑so­ci­ale), pen­tru mine, atunci, în acei ani de
cum­pănă şi haos, con­cep­tul de pu­tere de­ve­nise o ade­vă­
rată ob­se­sie.
(Ade­văr este că de‑atunci acest con­cept pur po­li­tic,
azi, a de­ve­nit un con­cept me­ta­fi­zic, le­gat de iad şi rai,
474 ION D. SÎRBU

bine–rău, mân­tu­ire sau moarte. Pu­te­rea, ală­turi de Avere,

de­fi­neşte stâl­pii ide­a­lu­ri­lor com­pro­mise ale se­co­lu­lui
acesta care a clă­dit prin forţă pen­tru forţă…)
Pu­te­rea este un co­e­fi­ci­ent com­plex (psi­ho­lo­gic, so­cial,
po­li­tic, ad­mi­nis­tra­tiv, po­li­ţi­e­nesc) ce se ada­ugă in­di­vi­du­
lui uman, scos de­o­dată din ega­li­ta­tea amorfă a fur­ni­ca­ru­
lui. Are mai multe pre­ro­ga­tive sau atri­bute:
– obli­ga­ţia de a face sin­teze;
– da­to­ria de a lua de­ci­zii;
– îm­pu­ter­ni­ci­rea de a con­trola;
– pu­te­rea de a pe­depsi.
De unde ne vine această pu­tere, care e cu atât mai in­
di­vi­du­ală, cu cât e mai so­ci­ală? Şi ce con­se­cinţe, mo­rale
sau me­ta­fi­zice, are exer­ci­ta­rea ei asu­pra sis­te­mu­lui nos­tru
ner­vos, asu­pra ca­rac­te­ru­lui, asu­pra lip­sei de ca­rac­ter,
asu­pra des­ti­nu­lui unui om sau al unui po­por?
Ci­tesc, după 40 de ani de la…: „Pu­te­rea este o pe­
deapsă pen­tru un grav pă­cat ori­gi­nar.“ Fru­mos. Dar cine
e pe­dep­si­tul? Şi cine a co­mis pă­ca­tul? Iov? Sau dia­vo­lul
în ali­anţă cu bu­nul Dum­ne­zeu?
*
Oroa­rea mea de „spe­ci­a­li­zare“ (chiar şi în tă­râ­mul sa­cru
al Cu­vân­tu­lui), cu­ri­o­zi­ta­tea ha­o­tică, mul­ti­la­te­ral‑dez­or­
do­nată, dis­po­ni­bi­li­ta­tea de a mă lăsa dus în is­pită de
orice idee ce bate la uşă (sau pe care o ză­resc pă­ră­sită în
şanţ sau în co­şul cu hâr­tii al is­to­riei), des­chi­de­rea faţă de
ne­cu­nos­cut pre­cum şi cul­ti­va­rea a tot ce tri­mite spre me­
ta­foră şi sim­bol în lume, gân­dire, vis – toate aceste foarte
grave de­fecte de ca­rac­ter şi fire spi­ri­tu­ală mă vor trans­
forma în­cet‑în­cet într‑un fel de tu­rist se­den­tar, ră­tă­ci­tor
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 475

to­tuşi, învârtindu‑mă în ju­rul pro­priei mele ig­no­ranţe,

în că­ut­ a­rea sen­su­lui şi a ros­tu­lui pe care – acum tre­buie
s‑o spu­nem – nu le‑am avut nici­o­dată clare în faţa ochi­
lor sau a con­şti­in­ţei.
Aş­tept. Aş­tept ca din­spre haos să mi se arate că­ra­rea,
după prea mul­tul parcurs ne­e­sen­ţial, pu­ţi­nul drum pe
care vreau să‑l parcurg, şti­ind în­co­tro merg şi cu ce ru­gă­
ciune pe buze.
Aseară, jucându‑mă iro­nic cu ad­ver­bul „ex­ha­us­tiv“ –
am in­ven­tat va­ri­anta „inhaostiv“, ac­cen­tul lo­gic că­zând
pe cu­vân­tul „haos“ – adică pe mine, aşa cum sunt, şi nu
aşa cum par a fi.
*
1
Azi, 26.I.1986 , fi­ind o du­mi­nică a imnelor de la­udă
şi slavă, în­cerc să‑i ex­plic nai­vei mele con­soarte, Olim­
pia, cum şi de unde ni se trage „tra­di­ţia“ aceasta a la­u­dei
ti­ra­nu­lui prea­pu­ter­nic.
Re­li­gi­ile, iu­da­ică, creş­tină, ma­ho­me­dană, se în­tâl­nesc
un­deva în această la­udă a ce­lui că­ruia îi da­to­răm to­tul: şi
ce‑avem, şi ce nu avem. Dar, în creş­ti­nism, de pildă,
omul sim­plu, după ce cântă „Slavă, slavă în­tru Cel de
Sus“, se şi roagă: şi în ru­gă­ciune el cere ceva, un aju­tor, o
mân­gâ­iere, o mân­tu­ire. Pre­o­tul, în tim­pul sluj­bei, aduce
jertfe de prea­mă­riri, toc­mai ca ru­gă­ciu­nile noas­tre să fie
pri­mite şi as­cul­tate. Iar „ale­şii“ – mis­ti­cii sau ma­rii
theologi –, pe lângă ru­gă­ciu­nile de ob­şte, cu­nosc, prin
post şi ru­gă­ciune, un di­fi­cil şi lu­mi­nos drum spre me­di­
ta­ţie, con­tem­pla­ţie, trăire în­tru El.
Dar mi se pare ab­surd, de­ment şi idiot – la ni­ve­lul
unui în­treg po­por – la­ude şi imne că­tre un Dum­ne­zeu
1
26 ianuarie, ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu.
476 ION D. SÎRBU

care nu ac­ceptă niciun fel de ru­gă­ciune, re­cla­ma­ţie, lă­

cră­ma­ţie. El stă şi plu­teşte în slava ge­ni­a­li­tă­ţii sale mon­
di­ale şi pri­meşte cân­tă­rile şi po­e­zi­ile noas­tre ne­sfâr­şite. E
fe­ri­cit şi bo­gat: e bun, mare şi vi­teaz, po­se­sor ex­clu­siv al
tu­tu­ror su­per­la­ti­ve­lor: noi tre­buie să fim fe­ri­ciţi, să­tui şi
bo­gaţi, privindu‑l doar şi admirându‑l fără să obo­sim,
fără să crâc­nim.
Re­li­gia a ajuns opium şi pen­tru stă­pâ­nii po­poa­re­lor.

*
Îmi spune ve­ci­nul meu, in­gi­ne­rul C. – un au­ten­tic şi
con­sec­vent ci­ti­tor şi bi­bli­o­fil – că ora­şul acesta al nos­tru
(Isarlâkul din coş­ma­ru­rile mele) e plin de bi­bli­o­teci par­
ti­cu­lare fru­moase, bine puse la punct şi aduse la zi. Dar –
fe­no­men foarte ciu­dat – tot mai pu­ţini sunt aceia care le
fo­lo­sesc, ci­tind cât de cât. E ca şi când foa­mea de cu­noaş­
tere (de cul­tură) a ră­mas, ca in­stinct şi vo­inţă, dar ener­gia
ne­ce­sară spre a o sa­tis­face a dis­pă­rut. Nu­mai în ro­ma­nele
sa­ti­rice en­gle­zeşti sau ita­li­ene (ţări su­pra­sa­tu­rate de cul­
tură) gă­seşti acest tip de oblomovi care se pre­gă­tesc toată
via­ţa ca să se apuce de ci­tit, dar nu apucă să parcurgă nici
o sin­gură carte: sau vor să scrie, adună mal­dăre de to­puri
de hâr­tie, îşi as­cut cre­ioa­nele, îşi um­plu tocurile re­zer­
voare, dar de scris nu re­u­şesc, se îm­pot­mo­lesc în faţa pri­
mei pa­gini albe.
Şi noi, de o via­ţă, ne tot pre­gă­tim pen­tru… a în­cepe
odată să trăim nor­mal. Avem to­tul gata, plus o poftă
enormă de a fi fe­ri­ciţi şi li­beri. Dar…, dar… ră­mâ­nem la
in­ten­ţie, amâ­năm, că­u­tăm mii de scuze ca să…
Ca şi şoa­re­cii mei ex­pe­ri­men­tali, în ziua în care mi se
vor des­chide uşile cuş­tii mele şti­in­ţi­fice, voi re­fuza să aleg
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 477

li­ber­ta­tea, mă voi agăţa de gra­tii şi voi striga: „În za­dar, e

prea târ­ziu, prea târ­ziu!“
*
Lă­saţi mor­ţii să‑şi în­groape Mor­tul!
Nu ştiu cum func­ţi­o­nează re­li­gios „ma­şina de ru­gă­
ciuni“ a bu­diş­ti­lor ti­be­tani. Mama – în ul­ti­mii zece ani ai
vie­ţii ei – nu se des­păr­ţea de­loc de ne­grul ei ro­za­riu: ştia
două sau trei ru­gă­ciuni, le mol­făia în­truna, gândindu‑se
în­tre timp la noi, la Tata, la ploaia de afară. (Ade­vă­rata
cre­dinţă mi se pare a fi a ce­lor an­al­fa­beţi şi „slabi cu du­
hul“. Fi­indcă e sim­plă şi to­tală. Fără pro­bleme.)
Su­fi­ţii au o me­todă de a re­peta cele 99 nume ale lui
Al­lah până când pierd sim­ţul re­a­lu­lui, îşi uită nu­mele, se
to­pesc şi pier în­tru mă­ri­rea şi slava ce­lui lă­ud ­ at.
S‑a abă­tut asu­pra poporu­lui meu un fel de pa­ra­no­
ică in­va­zie de ad­jec­tive şi ad­verbe la su­per­la­tiv, în­şi­rate
fără nicio pu­doare sau simţ al re­a­lu­lui. Spi­ri­tul la­tin,
eu­ro­p ean, nu se poate lipsi de mă­s ură şi bun‑simţ,
limba şi ca­te­go­ri­ile sale in­time se simt for­ţate şi chi­nu­
ite prin această be­ţie de­men­ţi­ală de la­ude şi imne la
adresa Ze­u­lui unic.
Ne‑am mu­tat în alt veac, în altă re­li­gie? Sau trăim o
fe­bră şi un de­lir ha­lu­ci­na­to­riu, de ti­fos, le­pră sau ciumă?
Vom mai fi vii, vom mai fi noi în­şine, după ce vor amuţi
aceste fan­fare şi co­ruri ce ne asur­zesc şi ne ru­şi­nează de
moarte în pre­zent?
Nu ştiu. As­cult şi în­cerc să nu ame­ţesc. Nu pot nici
râde şi nici plânge. Lu­ci­di­ta­tea cri­tică a aces­tor ca­iete
este sin­gu­rul re­me­diu îm­po­triva aces­tei bar­ba­rii care ne
în­tu­necă, ne umi­leşte şi ne ia min­ţile.
478 ION D. SÎRBU

*
Vivre, c’est voir mourir ceux qu’on
aime, en attendant son tour.1
Fe­no­me­nul E.S.P. (Ex­tra Sensory Perception): am
zeci şi zeci de ex­pe­ri­enţe per­so­nale în acest do­me­niu pa­
ra­psi­ho­lo­gic.
Mă gân­desc la sora mea şi ea mă sună la te­le­fon, în­jur
pe ci­neva şi nu­mai după cinci mi­nute îl în­tâl­nesc la col­
ţul stră­zii (deşi nu lo­cu­ieşte în Cra­iova), caut in­tens un
ci­tat, îmi cade o carte din raft şi se des­chide exact la ci­ta­
tul de care aveam ne­voie etc.
Nu ne ter­mi­năm la pi­el­ea noas­tră, sun­tem doar mie­
zul unui câmp mis­te­rios, mul­ti­la­te­ral, mi­ra­cu­los func­
ţional. Cre­ie­rul nos­tru (şi nu nu­mai el) este în mare
parte un te­ren vir­gin şi ne­cu­nos­cut, vi­sele, pre­sim­ţi­rile,
in­spi­ra­ţia, vi­zi­u­nile al­că­tu­iesc un cod de taine încă
nedeslegat (abia apro­xi­mat): co­piii, ru­gă­ciu­nea, ar­tele
ră­mân mis­tere din care noi nu cu­noaş­tem şi nu în­ţe­le­
gem de­cât apa­renţa, coaja, efec­tul şi nu esenţa. Şi cu cât
le pă­trun­dem mai mult, cu atât ne­cu­nos­cu­tul lor se
protenţează şi se as­cunde.
Mâine, joi, 30 ia­nu­a­rie 1986, plec cu Olim­pia la pa­
ras­ta­sul bu­nu­lui meu pro­fe­sor Li­viu Rusu2. Cu oca­zia
asta, mă voi uita mai atent la bi­bli­o­teca lui, la raf­tu­rile cu
ma­nu­scrise şi fişe. Non omnis moriar3, nu‑i aşa? Eta, în
ul­tima noas­tră vară, îmi spu­nea că după moarte ne vom
adă­uga, pre­cum un strop, ocea­nu­lui din care ne‑am
1
A trăi înseamnă a‑i vedea cum mor cei pe care îi iubeşti, aş‑
teptând să vină şi rândul tău (fr.).
2
Profesorul Liviu Rusu a decedat la 17 decembrie 1985.
3
Nu voi muri în întregime (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 479

smuls prin naş­tere. Dacă via­ţa mea e plină de ase­me­nea

sim­ple co­in­ci­denţe (care sunt ade­vă­rate mi­ra­cole ale le­
gi­lor pro­ba­bi­li­tă­ţii), atunci e po­si­bil ca după moarte să
am o mică, an­ti­şti­in­ţi­fică, sur­priză. De­oa­rece – până
acum – nici­u­nul din pri­e­te­nii mei nu s‑a în­tors de acolo,
în­seamnă că to­tul e… to­tul e…
*
Des­pre Lu­mină se vor­beşte foarte mult: în re­li­gie, artă,
me­ta­fi­zică, mo­rală, as­tro­no­mie, elec­tro­teh­nică etc. Dar
des­pre Um­bră mult mai pu­ţin. Um­bra Pă­mân­tu­lui e o
pată de în­tu­ne­rec pe Lună, um­bra mea e altă pată de în­
tu­ne­cime pe Pă­mânt. Des­pre „omul care şi‑a pier­dut um­
bra“ am ci­tit – des­pre „cea de a doua um­bră“ am scris, dar
încă nu am ză­rit‑o. (Am în­tre­ză­rit‑o doar, la anu­mite ore
triste sau îndemonite ale is­to­riei.)
Sta­rea de um­bră, fe­no­me­nul de in­trare în um­bră (nu
a spi­o­ni­lor, nici a ma­so­ni­lor), dis­pa­ri­ţia cuiva în pro­pria
um­bră – şi toate aceste mari tre­ceri în psi­ho­lo­gie, po­li­
tică, mo­rală, me­ta­fi­zică? Nu este bă­trâ­ne­ţea o vâr­stă a
um­bre­lor? Nu e oare sin­gu­ră­ta­tea o stare de um­bră a Fi­
in­ţei? Nu poate fi con­si­de­rată o ocu­pa­ţie stre­ină ca un fel
de în­tu­ne­care printr‑o pu­tere ce se in­ter­pune în­tre tine şi
soa­rele li­ber­tă­ţii tale? Nu ar me­rita „ate­is­mul ofi­cial“ să
fie con­si­de­rat ca o formă de um­brire a fe­ţei lui Dum­ne­
zeu? Există mult mai mulţi eroi ai um­brei de­cât ai
luminei – ce oare sunt toţi fi­lo­so­fii, po­e­ţii, ţă­ra­nii şi căr­
tu­ra­rii care se zbat în în­tu­ne­re­cul con­di­ţiei lor?
(Vor­bind des­pre „um­bra prid­vo­r u­lui ro­mâ­nesc“,
fi­lo­so­ful mar­xist Joja1 con­stată că blocurile noi au multe
1
Athanase Joja (1904–1972), filosof şi logician.
480 ION D. SÎRBU

ca­li­tăţi, „dar nu dis­pun de o în­ţe­leaptă şi to­nică re­par­

tizare a luminei şi um­brei, aşa cum avea ve­chea casă
ţă­ră­nească“.)
*
Cum am pu­tut îm­bă­trâni, fără să fi ci­tit Tao‑te‑King
de Lao Tse1? Ştiam de car­tea asta, am ci­tit nu ştiu câte
stu­dii des­pre China ve­che, Zen, bu­dism, ta­o­ism chiar.
Lui Blaga îi spu­neam Tao, fi­indcă el – în afară de fap­tul
că era o „că­rare în sine“ – cita mult mai des din Lao Tse
de­cât din Bi­blie.
Există în această în­ţe­lep­ciune (din care îmi scapă ju­
mă­tate, nu am ca­te­go­rii min­tale for­mate ca să poată în­
ţe­lege acest fel ne­ga­tiv de gân­dire, dar nu în­ţe­le­ge­rea e
to­tul…) o tai­nică ple­doa­rie pen­tru GOL, in­ac­ţi­une,
ano­ni­mat, tă­cere… Eu­ropa ne ju­decă, pe noi, ro­mâ­nii,
pen­tru lipsa noas­tră de ac­ţi­une şi zgo­mot, dar, ju­de­când
eur­a­si­a­tic (am stat 1 000 de ani sub ocu­pa­ţia Asiei, nu a
Eu­ro­pei), mi se pare că tă­ce­rea, in­ac­ţi­u­nea, ano­ni­mi­za­rea
co­lec­tivă pot fi la fel de efi­cace, în lupta noas­tră po­li­tică
şi mo­rală, ca şi ie­şi­rea în stradă sau ur­ca­rea pe ba­ri­cade.
„Răb­da­rea“ nu este de­loc o in­ven­ţie ro­mâ­nească, ea e
o moş­te­nire şi o în­de­lungă ex­pe­ri­enţă asi­a­tică. Ceaţa –
îmi spu­neau mo­ţii din Apu­seni, prin anii 1950 – poate fi
mai pu­ter­nică de­cât ful­ge­rul: nu lo­veşte, nu arde, dar e
peste tot, nu se ter­mină, duce la dis­pe­rare şi ne­bu­nie pe
cei care ne ocupă cu arme, vorbe, idei…
1
Lao Tse scris şi Lao Zi ori Lao‑tzu (570–490 î.Hr.), primul
filosof al daoismului chinez. Tao‑te‑King (Tao Te King sau Dao
De Jing), Cartea Căii şi a Virtuţii, este una dintre scrierile de
referinţă ale filosofiei chineze, textul clasic al taoismului sau
daoismului.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 481

*
Dum­ne­z eu e din­coace – şi nu
din­colo – de mine!
Poate că zi­lele lu­mii aces­teia, ca fi­rele de ni­sip dintr‑o
clep­si­dră, sunt gata şi îşi aş­teaptă rân­dul la scurgere din­
colo, încă de la în­ce­pu­tul lu­mii. Dacă s‑ar căsca un gol
ab­so­lut în spa­ţiul nos­tru te­res­tru, s‑ar dă­râma to­tal ideea
ma­te­ri­a­listă a spa­ţi­u­lui şi ma­te­riei con­ti­nue şi in­fi­nite.
Dacă, din scurge­rea po­tic­nită a Tim­pu­lui Is­to­ric (care nu
e de­cât o mi­noră şi ome­nească par­ti­culă a Tim­pu­lui Ab­
so­lut) s‑ar re­uşi să se scoată to­tal mă­car un se­col (în­cer­
cări se fac, şi nu în­cer­cări oa­re­cari), lan­ţul s‑ar rupe, s‑ar
anula. Se fac peste tot foarte se­ri­oase efor­turi de în­lo­cu­ire
ar­ti­fi­ci­ală a ine­le­lor din lan­ţul me­mo­riei: re­zul­ta­tul va fi
că, într‑o bună zi, nu vom mai şti ade­vă­rul des­pre se­co­
lul XIX sau XX, vom avea imense pete de în­tu­ne­rec şi
con­fu­zie pri­vind tim­pul tre­cu­tu­lui nos­tru. Chiar şi al
ce­lui trăit în pu­ţi­nii ani ai unei vieţi.
Se spune me­reu: vi­i­to­rul nos­tru este tre­cu­tul nos­tru –
fo­lo­sind stu­pid sau ui­tând cre­tin tre­cu­tul, ne fal­si­fi­căm şi
ne uci­dem vi­it­ o­rul. Co­piii noştri nu mai în­vaţă de­cât is­
to­ria de la 23 au­gust în­coace. Vor avea, în con­se­cinţă,
parte de un vi­i­tor de două‑trei de­ce­nii, „în spe­cial de 20
de ani, epoca lu­mină, în care…“
Tim­pul se lasă ui­tat – dar nu uită… şi nu iartă!
*
Am în faţă o fo­to­gra­fie mică, din 1943, de la Păl­ti­niş.
În cos­tume de baie, eu şi Stefania Dorn, şvă­boaica că­reia
i‑am scris, în decursul vie­ţii (în trei etape di­fe­rite), peste
200 de scri­sori. De dra­goste. Fără să o fi iu­bit cu ade­vă­
rat (când m‑a ce­rut de soţ, în 1945, am fu­git mân­când
482 ION D. SÎRBU

pă­mân­tul). Mai am vreo zece sau do­uă­zeci ase­me­nea vic­

time prin poştă. Am im­pre­sia că această pa­timă epis­to­lară
a mea era un fel de sub­sti­tut, fi­ind sin­o­nimă cu se­duc­ţia
ero­tică: de în­dată ce vre­una din vic­ti­mele mele „îmi ceda“
fi­zic, în­ce­tam să‑i mai scriu, nu mă mai in­te­resa.
Poate că – trăind într‑o epocă în care nu pu­team
„să‑mi fac mâna“, scri­ind zil­nic la un ziar – recurgeam la
ge­nul epis­to­lar să îmi des­carc sur­plu­sul de cu­vânt şi ima­
gi­na­ţie, go­nind de lângă mine mon­strul sin­gu­ră­tă­ţii sau
al mor­ţii. (Răz­bo­iul, pen­tru mine, nu a fost o me­ta­foră:
trei ani de li­nia I, co­man­dant de tun an­ti­car, în­seamnă
mar­şuri, lupte, tran­şee, spi­tale etc.) Nu‑mi dau seama!
În orice caz, fap­tul că, de pildă, într‑o sin­gură zi
scriam pa­tru sau cinci scri­sori „fru­moase“, iar seara le ex­
pe­diam la pa­tru adrese alese ab­so­lut la în­tâm­plare, poate
să pară o formă de fals şi es­cro­che­rie sen­ti­men­tală. Fi­
indcă bi­e­tele fete mă cre­deau, pu­neau ală­turi scri­so­rile
pri­mite, care se bă­teau cap în cap, nelegându‑se.
Mai nou, scriu că­tre pri­e­te­nii tinereţelor mele.1 Sunt
foarte sin­gur şi pi­e­ziş, în Cra­iova mă simt ca Ro­bin­son
pe in­sula sa.
Şi tot mai des scriu scri­sori de dra­goste că­tre bu­nul
Dum­ne­zeu.
Sper să le pri­mească. Sper să mă creadă. Sper să mă
ierte.
*
Dacă aş fi tâ­năr, azi (îi spun di­mi­neaţa bu­nei mele
Sfânta Vi­neri, Olim­pia) aş re‑în­văţa ru­seşte, m‑aş re‑în­scrie
1
Eta Boeriu, Ştefan Aug. Doinaş, Delia Cotruş, Viorica Guy
Marica, Ion Negoiţescu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman,
Horia Stanca, Deliu Petroiu, Eugen Todoran ş.a.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 483

în par­ti­dul co­mu­nist, aş face to­tul (oare?) ca să ajung

într‑un post în care să am pu­te­rea de a face şi bine.
Acesta, îmi răs­punde Limpi, e vi­sul idiot al mul­tor
ac­ti­vişti cin­stiţi şi in­te­li­genţi. De­o­cam­dată „apa­ra­tul“ e
in­fi­nit mai pu­ter­nic de­cât toţi mem­brii săi lu­aţi câte unul
sau adu­naţi la­o­laltă. Ori­cine in­tră azi, lasă la uşă cin­stea şi
in­te­li­genţa sa, ca­li­tăţi de care nu are ne­voie „apa­ra­tul“,
care a ajuns să urască şi să eli­mine orice cap ce gân­deşte
sin­gur şi orice ca­rac­ter ce se ba­zează pe o ră­mă­şiţă de
con­şti­inţă mo­rală.
Se simte în aer ne­voia unei uri­aşe „re­vo­lu­ţii“ mo­rale:
dar dacă în­ce­pem prin a com­bate efec­tele (be­ţia, ho­ţia,
se­mi­doc­ţia, de­ma­go­gia, ne­po­tis­mul etc.) şi nu ne în­tre­
băm asu­pra ca­u­ze­lor esen­ţi­ale şi ini­ţi­ale ce au dus la pro­li­
fe­ra­rea aces­tor le­pre şi râie, to­tul se va re­duce la o sim­plă şi
zgo­mo­toasă schim­bare de echipă: în lo­cul unor ba­ba­lâci
con­ser­va­tori şi mo­no­toni, se va in­stala o ge­ne­ra­ţie de ti­
neri zgo­mo­toşi, va­ni­toşi, alt­fel, in­to­le­ranţi. (Mână forte!)
Dintr‑o mâ­năs­tire si­be­ri­ană sau o ui­tată fa­cul­tate de
fi­lo­so­fie din Ca­u­caz va tre­bui să se ri­dice un pro­fet de tip
Tol­stoi sau prinţ Mîş­kin, care să în­trebe doar atât: „Cine
şi con­form că­ror cri­te­rii va se­lecta o nouă şi tâ­nără con­
du­cere de par­tid care să pro­mo­veze in­te­li­genţa, pri­ce­pe­
rea, cin­stea? Fi­indcă la sursa tu­tu­ror ne­fe­ri­ci­ri­lor noas­tre
stă eroa­rea fun­da­men­tală de a fi dat Pu­te­rea de­plină –
pro­mo­vând pro­stia, in­com­pe­tenţa, co­rup­ţia – ca­dre­lor şi
in­sti­tu­ţi­i­lor, de­cla­rate in­fa­i­li­bile şi ire­ver­si­bile…“
Acest pro­fet va fi ucis cu pie­tre mult îna­inte să ajungă
să urce la o tri­bună ofi­ci­ală.
*
Una caldă, una rece. Ci­tesc re­vista ma­ghiară „Kritika“
(1981/11), în care se re­zumă dis­cu­ţi­ile din „Voprosîi
484 ION D. SÎRBU

literaturîi“1, din sept[embrie] ’81, des­pre Proza, ro­ma­nul,

ca forme de fi­lo­so­fare. (În urmă cu 15 ani, am ţi­nut mai mul­
te con­fe­rinţe cu ti­tlul: „Tea­trul, ca formă de fi­lo­so­fare“.)
Aflu acum că „eroul – adică omul so­vi­e­tic – nu preia
nu­mai va­lo­rile re­a­li­tă­ţi­lor noas­tre so­vi­e­tice, ci el preia
pro­ble­mele întregei lumi, el fi­ind unica con­şti­inţă ade­vă­
rată a aces­tei lumi “.
Fan­tas­tic! Te apro­pii cu dra­goste de omul rus, de su­
fle­tul ru­sesc, de me­si­a­nis­mul încă ob­scur al aces­tui mare
şi ne­fe­ri­cit po­por, crezi că a în­vă­ţat ma­rea lec­ţie şi s‑a vin­
de­cat de dog­ma­tism şi ex­pan­si­une, şi pri­meşti un pumn
în frunte din par­tea unui apa­rat­cik so­vi­e­tic, care nu vede
nici acum ne­ca­zu­rile pro­pri­u­lui po­por, în schimb se con­
si­deră un fel de Übermensch2, sal­va­tor al ome­ni­rii în­tregi.
Nu ştiu dacă acest imens re­zer­vor de ener­gii, re­fu­late
în in­te­rior, mai poate fi oprit: nu ştiu dacă lân­ce­dele, îm­
bui­ba­tele şi la­şele de­mo­cra­ţii i se vor pu­tea opune: e
apo­ca­lip­tică ideea unei lumi cu­ce­rite de bar­bari – dar şi
mai cum­plită ar fi re­a­li­ta­tea unei lumi ocu­pate de
auto‑bar­ba­rie.
*
Dar, în ace­laşi nu­măr al re­vis­tei so­vi­e­tice, dau peste
un ar­ti­col, is­că­lit de Ana­toli Bociarov, care se ocupă de
„Mankurtism“ (ex­pre­sie îm­pru­mu­tată din ro­ma­nul lui
Ait­ma­tov3), înţelegându‑se, prin aceasta, omul‑unealtă –
1
Revistă înfiinţată în 1957, după Congresul al XX‑lea al
P.C.U.S., care a marcat începutul perioadei dezgheţului în viaţa
culturală a U.R.S.S.
2
Supraom (germ.).
3
Este vorba despre O zi mai lungă decât veacul de Cinghiz
Aitmatov, traducere de Ion Covaci şi Denisa Fejes, prefaţă de
Tatiana Nicolescu, Bucureşti, Editura Univers, 1983.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 485

ro­bot, fără vo­inţă, fără me­mo­rie, su­pus şi as­cul­tă­tor

(pu­tând fi di­ri­jat, de de­parte, prin ra­dio).
Pen­tru com­ba­te­rea aces­tui „Mankurtism“, au­to­rul
pro­pune o îm­pă­care a mo­ra­lei creş­tine cu cea co­mu­nistă.
„În ul­tima vreme, spune Bociarov, în orice operă se­ri­oasă
ne în­tâl­nim cu pri­e­te­neasca în­ţe­le­gere re­ci­procă în­tre
mo­rala co­mu­nistă şi cea creş­tină.“
Doamne!… Nu am pro­pus eu în 1949, la ve­ri­fi­ca­rea
mea de par­tid şi ca­dre, ca Isus Chris­tos să fie pri­mit în
par­tid!? Toată lu­mea a râs atunci de mine, cre­deau că
sunt ne­bun, si­fi­li­tic, idiot! Iată, au tre­cut atâ­tea de­ce­nii
triste şi rui­nă­toare şi azi, al­ţii, mai ti­neri şi mai deş­tepţi
de­cât mine, nu văd o sal­vare a mo­ra­lei co­mu­niste de­cât
prin con­to­pi­rea aces­teia cu tra­di­ţionala, ve­chea şi în­cer­
cata mo­rală creş­tină.
(Dar e po­si­bilă o mo­rală creş­tină fără cre­dinţă? Fără
ideea de mân­tu­ire, fără frica de Dum­ne­zeu?)
„Să nu furi, să nu minţi, să nu ucizi!“ – iată doar trei
legi care ar fi su­fi­ci­ente ca ae­rul pe care îl re­spi­răm să
de­vină re­spi­ra­bil.
„Să nu ne fu­răm, să nu ne min­ţim, să nu ne mai
uci­dem!“
*
În parc, ur­lând, ne­bu­nul ora­şu­lui. Un aer de sfâ­şi­ere,
de dis­pe­rare şi sfâr­şit de lume.
Poate că un­deva, în urmă cu mulţi ani, într‑un ca­bi­net
mis­tic, s‑a ho­tă­rât piei­rea nea­mu­lui ro­mâ­nesc. Prin me­
tode şti­in­ţi­fice, cu pu­teri lo­cale, pe chel­tu­iala şi răs­pun­
de­rea noas­tră. Bul­ga­ria pu­blică hărţi cu Bul­ga­ria‑Magna,
Un­gu­rii se şi con­si­deră stă­pâni pe Ar­deal, la Chi­şi­nău se
vor­beşte tot mai tare de uni­rea tu­tu­ror mol­do­ve­ni­lor.
486 ION D. SÎRBU

Ca hi­ti­ţii, canaaneenii, moabiţii. Ţă­ră­nime, care să ne

jus­ti­fice, nu mai avem, mun­ci­to­ri­mea noas­tră e pro­lixă
şi de­ru­tată, căr­tu­ra­rii ade­vă­raţi mor ano­nim în gu­rile de
şarpe în care s‑au as­cuns. Toate in­sti­tu­ţi­ile noas­tre sunt
„cu­tre­mu­rate şi sub inun­da­ţie“ (bi­se­rica, în­vă­ţă­mân­tul,
presa, şti­in­ţele şi ar­tele), to­tul e în „re­or­ga­ni­zare con­ti­
nuă“, limba abia mai re­spiră, iar Cu­vân­tul a ajuns „fată
la toate“.
Nu mai e vorba de a salva un cin­ci­nal, sunt în pe­ri­col
de moarte pă­mân­tul, poporul, limba. Su­fle­tul.
Pă­rem a fi că­zuţi sub grea pe­deapsă, îna­inte de a pieri,
tre­buie să su­por­tăm – ru­şi­naţi şi ne­pu­tin­cioşi – o ne­sfâr­
şită li­ta­nie, de un gro­tesc pa­ra­noic to­tal. Sun­tem cei mai,
din culme în culme, lu­mină, aur, vic­to­rie, ero­ism etc. …
„Să mori de râs“ – zice ne­bu­nul din parc, şi‑l văd zgu­
duit de plâns. Simt pe umeri mâna lungă a re­vo­lu­ţiei şi
văd cu ochii mei ac­tul de de­ces al nea­mu­lui meu, sem­nat
şi pa­ra­fat chiar de zeii şi dum­ne­zeii noştri în uni­formă.

*
Aud şi ci­tesc des­pre „post­mo­der­nism“ – un fel de re­în­
toar­cere (fără re­grete sau po­că­inţă) la fi­gu­ra­tiv (în pic­
tură), ar­mo­nie (în mu­zică) şi po­ves­tire („novelar es
narrar“ zi­cea Cer­van­tes) în ro­man.
Bravo! Se joacă enorm Ce­hov, Strin­dberg, se fac ex­
po­zi­ţii cu pic­tori aca­de­mişti vi­e­nezi, se cântă mult
pre­cla­si­cii.
Mie mi se pare că trei ar fi ele­men­tele com­pro­mise
(no­cive chiar) în pe­ri­oada aşa‑zi­su­lui „mo­der­nism“ din
epoca post‑ne­o­re­al­istă. La fel de sin­cer şi to­tal pre­cum a
fost „an­ga­ja­rea“ stân­gistă a in­te­li­ghen­ţiei ma­ri­lor ca­pi­tale
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 487

ale Eu­ro­pei noas­tre, in­ca­pa­bilă să de­pă­şească şo­cul ide­o­

lo­gic al ce­lui de‑al Doi­lea Răz­boi Mon­dial:
1. Apa­ri­ţia (re­ală sau pre­su­pusă) a, să zi­cem, „ce­ti­to­
ru­lui pro­fe­si­o­nist“, ini­ţiat în forme şi com­po­zi­ţii (să­tul
de forme şi com­po­zi­ţii vechi), opus ce­ti­to­ru­lui na­tu­ral,
nor­mal, in­stinc­tiv, care ci­teşte să se bucure, să simtă, să se
amuze in­te­li­gent.
2. De­cla­ra­rea plic­ti­se­lii şi plic­ti­si­rii (nu a plic­ti­su­lui,
pen­tru care în limba noas­tră avem un cu­vânt ex­cep­ţio­
nal: urâ­tul) ca ma­te­rie şi me­todă con­sti­tu­entă şi obli­ga­
to­rie în toate do­me­ni­ile ar­tei, li­te­ra­tu­rii şi fi­lo­so­fiei.
Ob­scu­rul şi di­fi­ci­lul, rupte de me­ta­fi­zică sau mis­ter, de­
ve­nind ali­aţi de nă­dejde şi to­va­răşi de drum ai mul­tor
im­pos­tori ai abs­trac­tu­lui în sine.
3. Des­păr­ţi­rea întregei li­te­ra­turi (arte şi fi­lo­so­fie chiar)
în trei ca­te­go­rii per­fect ie­rar­hi­zate şi se­pa­rate (cu fu­neste
con­se­cinţe pen­tru ma­rele pu­blic ci­ti­tor, care în se­co­lele
tre­cute era uni­tar, chiar dacă era ie­rar­hic in­eg­ al):
a. Li­te­ra­tură (artă şi fi­lo­so­fie) mo­dernă, scrisă de spe­
ci­a­lişti pen­tru spe­ci­a­lişti, im­po­si­bil de di­ge­rat şi în­ţe­les
de că­tre o minte na­ivă, sen­ti­men­tală sau nei­ni­ţi­ată.
b. Li­te­ra­tură (artă şi fi­lo­so­fie) cla­sică, con­ţi­nând în­
treaga li­te­ra­tură nor­mală, li­zi­bilă şi in­te­li­gi­bilă – dar izo­
lată în tre­cut, dis­preţ şi ui­tare.
c. Li­te­ra­tura de con­sum, po­li­ţistă, de spionaj, sexy
etc. – care a luat lo­cul ro­ma­ne­lor roz sau fo­i­le­ton (dar şi
lo­cul lui Du­mas, Vic­tor Hugo, Tol­stoi etc.), de­ve­nind o
in­dus­trie for­ma­tivă şi chiar in­for­ma­tivă (cu ac­ces pre­fe­
ren­ţial în film şi TV).
Re­vin la pro­pria mea de­cla­ra­ţie de prin­ci­piu: scri­ind
pen­tru ro­mâni şi în ro­mâ­neşte, azi, do­resc ca tex­tele
mele să poată fi ci­tite şi de Tata (sora, ne­poata) – dar
488 ION D. SÎRBU

şi de că­tre Blaga, Agâr­bi­ceanu, Că­li­nescu etc. … şi

Mir­cea Ne­del­ciu.
*
Une­ori se opreşte lu­mina, al­te­ori apa sau ga­zul me­tan.
To­tul de­pinde de o Cen­trală care poate să ofere sau să
re­tragă, să per­mită sau să in­ter­zică.
Nu aces­tea mă dor: ci acea de­cu­plare (pen­tru câ­teva
de­ce­nii, pen­tru un demisecol, poate şi mai mult) a tu­tu­
ror in­te­li­gen­ţe­lor li­bere şi cre­a­toare. Nicio ini­ţi­a­tivă
(idee, cri­tică sau stri­găt de jus­ti­fi­cată alarmă) nu se poate
pro­pune de că­tre un in­gi­ner, eco­no­mist, agro­nom, ju­
rist sau me­dic: nu are rost, e pier­dere de vreme, îţi baţi
sin­gur cuie în cap, fără să re­a­li­zezi ni­mic. Orice schim­
bare vine de sus, sub formă de or­dine, de­crete, legi; pu­
te­rea po­run­ceşte, în­spre ea nu ajunge nici mă­car of­ta­tul
ipo­crit al mi­niş­tri­lor.
Re­zul­ta­tele se văd.
Ceea ce mi se pare tra­gic nu sunt nu­mai aceste de­ce­
nii, în care nu am avut voie să gân­dim (de­cât în par­ti­cu­
lar sau pe as­cuns), ci con­se­cin­ţele, pen­tru ge­ne­ra­ţi­ile ce
vor urma (dacă vor urma), ale aces­tui mod pa­siv – nici
ac­tiv şi nici re­fle­xiv – de trăire şi sim­ţire.
Un or­gan so­cial ne­fo­lo­sit se atro­fi­ază şi el: au­to­ma­
tis­mele de vor­bire, muncă, exis­tenţă iau peste tot lo­cul
in­te­li­gen­ţei cri­tice cre­a­toare.
Ma­şina ide­o­lo­gică ne obligă să de­ve­nim sclavi‑ro­bo­
ti­zaţi: „apa­ra­tul“ bi­ro­cra­tic, de stat şi de par­tid, ne trans­
formă în sclavi proşti şi laşi.
*
„Co­mi­sia de Con­trol a De­mo­gra­fiei“: fi­indcă avem şi
o ase­me­nea Co­mi­sie. Care nu face ni­mic, bi­ne­în­ţe­les.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 489

Vi­ce­pre­şe­din­tele ei îmi şop­teşte la ure­che cum că, după

unele date se­crete, dar foarte si­gure, ţi­ga­nii noştri se în­
mul­ţesc în pro­gre­sie ge­o­me­trică, lum­pen‑mar­gi­na­lii se
în­mul­ţesc nor­mal (2–3 co­pii, cres­cuţi în con­di­ţii de
şantierism, va­ga­bon­daj, be­ţii, di­vor­ţuri etc.), iar oa­me­nii
„nor­mali“ ră­mân sub ni­ve­lul de men­ţi­nere, pre­fe­rând să
aibă un sin­gur co­pil sau nici­u­nul. În anul 2020 – sau
poate şi mai de­vreme – nu­mă­rul ţi­ga­ni­lor va trece peste
50% din popu­la­ţie…
Nu e vorba, aşa­dar, de o sim­plă na­ta­li­tate scă­zută a
oa­me­ni­lor încă „nor­mali“: ci de un foarte alar­mant fapt
(ştiut, dar as­cuns de ofi­ci­a­li­tăţi), le­gat de o gravă scă­dere
a ca­li­tă­ţii bio‑psi­hice a noii rase ce se im­pune. (Din mo­
tive eco­no­mico‑so­ci­ale, de struc­tură, ce sunt ire­me­di­a­
bile în ac­tu­a­lele con­di­ţii şi forme de stat.)
Sa­tul era pen­tru noi sursa in­e­pui­za­bilă de creş­tere de­
mo­gra­fică: ţă­ra­nul fă­cea la co­pii „câţi dă­dea bu­nul Dum­
ne­zeu“, ne­vasta lui îi creş­tea, unul sau doi ră­mâ­neau în
ogradă ori sat, cei­lalţi îşi că­u­tau ros­tul peste deal, peste
apă, la oraşe, în in­dus­trii, unde pu­teau.
Sa­tul a mu­rit – a se­cat şi iz­vo­rul de­mo­gra­fic „nor­mal“.
Şa­tra sau bor­de­iul favelelor sunt în plină vi­goare, fiii
săi sunt „li­beri“, nu re­cu­nosc con­trac­tul so­cial, nu vor nici
bu­le­tin şi nici şcoală, ei sunt cei mulţi, flă­mânzi şi goi.
Al lor e vi­i­to­rul… co­pi­i­lor noştri.
*
Cât de mis­tic‑di­a­lec­tică este gân­di­rea ori­en­tală?
Ci­tesc în Lao Tse: „Toţi oa­me­nii, sub Cer, cu­nosc
Fru­mo­sul ca fru­mos: iată obâr­şia urâ­tu­lui. Toţi oa­me­nii
cu­nosc Bi­nele ca bine: iată obâr­şia ră­u­lui. Ast­fel, fi­e­care
lu­cru şi opu­sul său se nasc în­ge­mă­naţi…“
490 ION D. SÎRBU

Gă­sesc într‑o carte ve­che ur­mă­toa­rea in­for­ma­ţie: la

ve­chii evrei, în ebra­ica ve­che, cu­vân­tul:
Oemeth = ade­văr,
meth = min­ciună,
ceea ce în­seamnă că ră­dă­cina era meth (min­ciună), din
care de­riva con­tra­riul său, Oemeth (ade­vă­rul).
Nu avem voie să tra­gem con­clu­zii pri­pite: min­ciuna e
la fel de va­la­bilă şi de efi­cace ca şi ade­vă­rul. Trăim într‑o
lume în care – sub ochii noştri, pe pi­e­lea noas­tră – s‑a
năs­cut un sis­tem so­cial, în care min­ciuna (tot­dea­una
justă) face parte din pro­to­co­lul şi ri­tu­a­lul obli­ga­tor al
vie­ţii pu­blice.
Ne tre­zim din fals şi ilu­zii, în rate, după mă­runte etape
de lu­ci­di­tate şi re­voltă. Re­pa­răm în fugă („unele ca­dre
au fal­si­fi­cat date pri­vind pro­duc­ţia“), ca apoi să tre­cem
la alte min­ciuni care tre­bu­iesc să ţină loc de ade­văr, dar,
în ace­laşi timp, să şi ca­mu­fleze ca­u­zele re­ale ale ero­ri­lor
deja re­cu­nos­cute.
*
In­ter­zis, per­mis, obli­ga­to­riu: mi se pare că No­ica fă­cea
această tricotomică des­păr­ţire. Ma­la­parte spu­nea: „În
fas­cism, tot ce e per­mis este şi obli­ga­to­riu!“
La noi, tot ce e obli­ga­to­riu şi sil­nic tre­buie să apară
ca per­mis, be­ne­vol, exe­cu­tat din en­tu­zi­asm şi cu plă­cere
vo­lun­tară.
La bi­bli­o­tecă, tot ce nu e ac­ce­si­bil (de­cât prin ce­reri
sau fa­voare spe­ci­ală) se gă­seşte în­ma­ga­zi­nat (şi în curs de
lentă de­gra­dare) la aşa‑zi­sul „fond do­cu­men­tar“. În
timp ce nu­mă­rul căr­ţi­lor ad­mise şi per­mise pu­bli­cu­lui
larg de­vine tot mai să­rac, atât ca­li­ta­tiv, cât şi can­ti­ta­tiv
(avem peste 10.000 de vo­lume de raft şi vi­trină pe care
ni­meni nu do­reşte să le răs­fo­iască mă­car), în în­tu­ne­re­cul
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 491

sub­so­lu­lui nu­mă­rul căr­ţi­lor in­ter­zise ma­re­lui pu­blic

creşte me­reu, pu­tre­zind şi mân­cate de ro­ză­toare.
În se­co­lul vi­i­tor, la ve­dere şi în­de­mână, nu vor mai
sta de­cât ope­rele ul­ti­mu­lui ge­nial dic­ta­tor îm­pre­ună cu
co­men­ta­ri­ile anexe ale aces­tora – iar „fon­dul do­cu­men­
tar“, dacă nu va fi fost dis­pă­rut to­tal, va fi cer­ce­tat doar
de câ­ţiva din acei ba­co­vi­eni „ne­buni, ră­tă­ci­tori, flă­
mânzi/ ges­ti­cu­lând pe bu­le­varde“.
*
Îmi pun me­reu în­tre­bări („întrebândele răs­pun­suri“),
fi­indcă simt ne­voia să gă­sesc, dacă nu o cale, o me­todă,
o so­lu­ţie – mă­car câ­teva mă­runte cio­buri de cer­ti­tu­dine
şi lu­ci­di­tate.
Fi­indcă simt, şi fi­indcă in­vo­lun­tar ex­pe­ri­men­tez, am
ajuns să cred în această te­o­rie a „câm­pu­ri­lor“. Fi­e­care om,
gâză, fir de ni­sip face parte in­te­grantă dintr‑un în­treg,
func­ţi­o­năm atât în ca­drul unei per­ma­nente re­în­toar­ceri, a
unei ge­neze con­ti­nue, dar şi în ca­drul unui sis­tem în care
co­mu­ni­căm, fi­indcă sun­tem or­gane în ma­rele sis­tem de
uni­tate şi con­ti­nu­i­tate a lu­mii. Nu o dată am pri­mit semne
de evi­dentă te­le­pa­tie, de mult ştiu că aşa‑zi­sele „sim­ple co­
in­ci­denţe“ nu sunt nici sim­ple şi nici co­in­ci­denţe, iar te­o­
ria pro­ba­bi­li­tă­ţii, după mine, nu e de­cât un mo­dest ca­pi­tol
din pro­vi­denţă şi con­ti­nuă naş­tere, re­naş­tere.
O idee ce îţi um­blă prin cap e o sim­plă ex­ci­ta­ţie in­te­
lec­tu­ală; o idee ex­pri­mată ver­bal e o etapă ceva mai evo­
lu­ată (fi­indcă a prins trup şi se poate co­mu­nica), dar
nu­mai o idee for­mu­lată în scris, cu aju­to­rul ca­te­go­ri­i­lor
scri­su­lui (care sunt al­tele de­cât cele ale ora­li­tă­ţii ce­lei mai
evo­lu­ate), de­vine o sin­teză in­tu­i­tiv cre­a­toare. Şi du­ra­bilă.
Ma­gică chiar.
492 ION D. SÎRBU

În tim­pul for­mu­lă­rii în scris, in­te­li­genţa orală face loc

al­tei forme de ex­pre­sie: scri­sul vine cu lu­mina sa pro­prie,
de multe ori avându‑şi a sa pro­prie con­clu­zie as­cunsă, ce
îmi apare ca o sur­priză, ne­aş­tep­tată des­co­pe­rire, în timp
ce mi­gă­lesc o frază, res­pec­tând le­gile sin­ta­xei, lim­bii clare
şi des­chise. Pes­cu­iesc în apa tul­bure a min­ţii mele şi, în
timp ce mă doare sal­cia şi toamna, apare, prins de câr­lig,
peş­tele de aur din vi­sele co­pi­lă­riei.
*
Există o foame re­to­rică, o pa­timă a ora­to­riei, o du­cere
în is­pită prin tri­bune, ca­te­dre, mi­cro­fon. Limba îşi are
per­fi­di­ile ei, ar­mele as­cunse prin care nu lo­veşte di­rect,
dar com­pro­mite şi dez­um­flă.
„La lada de zes­tre a Bu­ni­cei, nu avem voie să um­
blăm de­cât foarte rar, cu par­ci­mo­nie, şi nu­mai la mare
ne­voie sau la mare săr­bă­toare“ – ci­tam eu, din me­mo­rie,
pe Lu­cian Blaga. Aveam ne­voie de acest ci­tat ca să apăr,
cât pot, is­to­ria, folc­lo­rul şi sa­tul ar­haic de uzul şi abu­zul
nă­vă­li­to­ri­lor bar­bari.
Dar cum ne pu­tem apăra de nu­mă­rul tot mai mare
de ora­tori de oca­zie? Eu în­sumi am cu­nos­cut plă­ce­rea
de a vorbi „li­ber“, în faţa unui pu­blic hip­no­ti­zat de ar­
ti­fi­ci­ile mele cul­tu­rale. „Ra­ta­rea lui Goga, îmi spu­nea
ace­laşi Lu­cian Blaga, a în­ce­put în ziua în care a des­co­
pe­rit că este un mare ora­tor: au ur­mat po­li­tica, tri­bu­
nele, vu­ie­tul apla­u­ze­lor… şi că­de­rea apoi în şan­ţul
is­to­riei ne­ier­tă­toare.“
A pro­fita de „da­rul vor­bi­rii“ este, pro­ba­bil, un pă­cat
îm­po­triva tă­ce­rii ca formă de în­ţe­lep­ciune şi mân­tu­ire.
Tri­buna costă via­ţa, apla­u­zele se is­pă­şesc din greu. Sub o
formă sau alta, mai de­vreme sau mai târ­ziu.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 493

*
„L’enfer c’est l’ennui dans une solitude perpétuelle.“1
Cine a spus asta? Am ui­tat. Ştiu atât: să fac de­o­se­bi­rea
prac­tică în­tre două fe­luri de plic­tis:
plic­ti­sul po­li­tic (de la şe­dinţe, te­le­vi­zor, ar­tele şi ac­
tele con­ven­ţionale) şi
plic­ti­sul exis­ten­ţial („urâ­tul“ va­lah), un gol exis­
ten­ţial ce apare în cli­pele de an­goasă şi neant.
Pri­mul plic­tis e o crimă po­li­tică, cel de al doi­lea
poate de­veni o sursă de qu­ie­tu­dine şi lu­mină.
La fel, con­cep­tul de sin­gu­ră­tate: există o sin­gu­ră­tate
so­ci­ală care e de con­dam­nat, fi­ind una din ca­u­zele ali­e­
nă­rii şi ato­mi­ză­rii so­ci­e­tă­ţii noas­tre – şi o altă sin­gu­ră­
tate, catabatică, egonomă (prin vâr­stă, me­di­ta­ţie, lec­turi
şi me­lan­co­lie), ce poate fi de­o­se­bit de utilă în ca­drul
unei vieţi adi­a­cente la artă, po­e­zie, fi­lo­so­fie, re­li­gie.
„Sin­gu­ră­ta­tea în doi“, a mea şi a Olim­piei, în aceşti
ul­timi ani ai amur­gu­lui nos­tru, nu este de­cât bucuria de
a pu­tea as­culta îm­pre­ună pro­priul nos­tru re­quiem.
*
Nu sunt nici un scri­i­tor, nici un ce­ti­tor mo­dern. Ci­tesc
mult, dar cu in­stinc­tele şi ca­te­go­ri­ile pe care, din co­pi­lă­
rie, mi le‑am for­mat şi pe care le‑am as­cul­tat tot­dea­una.
Nu m‑am lă­sat fu­rat de mode sau sno­bism: l‑am ci­tit pe
Proust abia la vâr­sta la care, într‑ade­văr, fără efort sau
ca­ta­lige cri­tice, am sim­ţit că‑l în­ţe­leg şi îmi face plă­cere
să‑l gust. (Ca o mare li­niş­tită pe care aş pu­tea‑o trece
îno­tând fără frică.)
Din ma­rii cla­sici ai pro­zei şi tea­tru­lui, am avut două
lec­turi: una de ti­ne­reţe (când i‑am cu­nos­cut) şi alta,
1
Infernul este plictiseala într‑o singurătate veşnică (fr.).
494 ION D. SÎRBU

acum, la bă­trâ­neţe (când cred că îi şi în­ţe­leg). În­tre aceste

lec­turi, în ca­zul meu, în ca­zul mul­tora din ge­ne­ra­ţia
mea, se in­ter­pune cum­plita vâr­stă şi ex­pe­ri­enţă, atât de
ti­pic ră­să­ri­teană, a puş­că­riei şi mar­gi­na­li­ză­rii. Un ase­me­
nea stress şi distress mo­ral şi me­ta­fi­zic nu pu­tea să nu îmi
schimbe ca­te­go­ri­ile de va­loare şi va­lo­ri­fi­care. Po­se­da­ţii1,
ci­tită es­te­tic la 25 de ani, era o in­te­re­santă şi pro­fundă
sin­teză a su­fle­tu­lui ru­sesc; ci­tită azi, ea îmi apare ca o bi­
blică‑pro­fe­ţie, cân­tare a anticântărilor, o apo­ca­lipsă a ni­
hi­lis­mu­lui şi cru­zi­mii con­di­ţiei umane în sine. Că­lăii din
car­tea asta (abia acum l‑am re­mar­cat pe Şigaliov) mi se
par ar­he­ti­puri ale lu­mii în care am trăit (fără să ştiu), în
care tră­iesc şi în care, din pă­cate, voi şi în­chide ochii…
*
În­cerc să ci­tesc vo­lu­mi­no­sul Ti­ron B.2, ul­ti­mul op al
ma­re­lui D.R. Po­pescu. Un mare ta­lent, că­zut vic­timă lui
Jo­yce, Proust, Fa­ul­kner şi Dos­to­ievski, di­ge­raţi în fugă, la
su­pra­faţă, pur for­mal. Ca să pot să în­ţe­leg ceva din această
stu­foasă şi de­ru­tantă „fru­moasă scri­i­tură“, mă ajut cu o
cro­nică sa­vantă des­pre acest ro­man în care, nici după 100
de pa­gini, nu ştiu des­pre ce e vorba. Aflu – ceea ce eu nu
am pu­tut ob­serva de­loc – că e vorba de o mul­ţime de mi­
turi: Oe­dip, An­ti­gona, Ghil­ga­meş, Par­si­fal, Mi­o­riţa etc.
(După „be­ţia de cu­vinte“, avem acum „be­ţia de mi­turi“.)
D.R. pare a fi co­mis cândva o „crimă fra­tri­cidă“,
pare ur­mă­rit – în toate ro­ma­nele sale plu­teşte sta­fia unui
mort, care în­vie me­reu şi care nu îl lasă în pace.
1
Este vorba despre romanul Demonii de F. M. Dostoievski.
2
Titlu complet, Viaţa şi opera lui Tiron B., I, Iepurele şchiop,
Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 495

O frază mi­tică îmi place, o şi su­b­li­niez:

„O li­ber­tate se cu­ce­reşte prin uci­de­rea unui mon­stru!“
Per­fect ade­vă­rat, su­b­lim chiar.
Dar mon­strul lui D.R. nu e mon­strul la care mă
gân­desc eu: ci FRICA (F) din el, frica ce îl ma­ce­rează şi
îl şi ucide.
Dacă acest mare ta­lent, D.R., ar fi avut no­ro­cul să
facă nu­mai trei ani de puş­că­rie in­te­lec­tu­ală – ar fi scă­pat
de „Mon­strul“ său şi ar fi ajuns poate cel mai mare ro­
man­cier al nos­tru. Dar, ascunzându‑se me­reu în jun­gla
fan­tas­tică a cu­vin­te­lor, curge ca o ne­stă­pâ­nită lavă, scrie,
scrie, uită şi scrie, ne­gân­dind că tot ceea ce el lasă con­fuz
şi ne­re­zol­vat, ce­ti­to­rul, ori­cât de cult sau pro­fe­si­o­nist ar
fi, îl con­si­deră ca fi­ind un im­po­zit ne­drept la răb­da­rea sa
atât de în­cer­cată şi so­li­ci­tată.
Nici­u­nul din pri­e­te­nii mei cri­tici nu a re­u­şit să‑l ci­
tească. Cu mi­ti­cească iro­nie, mi se trans­mite: „Toţi cei
care l‑au ci­tit au şi scris des­pre el!“
*
Îmi ex­prim, cu ti­mi­di­tate, pă­re­rile des­pre „proza de
stil şi de text în sine“ a ge­ne­ra­ţiei de pro­za­tori ti­neri.
(Foarte ta­len­taţi.) „Cu câ­teva bi­ne­cu­vân­tate ex­cep­ţii,
îmi spune cri­ti­cul de spe­ci­a­li­tate, Cor­nel Reg­man, toţi
aceşti foarte ra­fi­naţi sti­lişti se epui­zează în formă şi ex­pe­
ri­ment for­mal.“
După pă­re­rea mea, de das­căl în­ve­chit, un pro­za­tor ar
tre­bui să aibă trei surse uri­aşe de re­îm­pros­pă­tare şi in­
for­mare: 1. Vi­aţa (is­to­ria, re­a­li­ta­tea, pro­fe­si­u­nea, lu­mea,
dra­gos­tea, trăite di­rect, cu tra­gică im­pli­care); 2. Bi­bli­o­
teca (con­stând din lec­turi fer­tile care să îl men­ţină la ni­
ve­lul eu­ro­pean, la ni­vel uni­ver­sal, în ca­drul con­di­ţiei sale
496 ION D. SÎRBU

de cul­tură şi ci­vi­li­za­ţie); 3. Că­lă­to­ri­ile (mici şi mari, fără

de care nu pu­tem azi să fim la înăl­ţi­mea scri­i­to­ri­lor din
se­co­lele cu poş­ta­lion şi co­ra­bie cu pânze. Alec­sandri şi
Ion Ghica au fă­cut mai multe dru­muri la Pa­ris de­cât
toţi scri­i­to­rii ro­mâni din se­co­lul XX, la­o­laltă).
Or, ti­ne­rii noştri pro­za­tori, în afară de să­ră­cie şi al­
cool, sunt scu­tiţi de orice altă ex­pe­ri­enţă de via­ţă: se că­să­
to­resc de ti­neri, nu fac puş­că­rie, nu că­lă­to­resc nici până
în sa­tul ve­cin. Şi fi­indcă scriu mult, nu le ră­mâne timp să
ci­tească cla­si­cii. În­cep să fi­lo­so­feze cu No­ica, Cio­ran,
Hei­deg­ger, ci­tesc sud‑ame­ri­cani şi în­vaţă din ro­ma­nele
ul­ti­mu­lui val fran­cez (Robbe‑Gril­let, Sarraute, Françoise
Sagan) şi din po­e­zia lui Perse, Mal­larmé, Doi­naş.
Le lip­seşte ex­pe­ri­men­tul tra­gic al vie­ţii: asistă doar la
cir­cul ri­di­col al şco­lii, stră­zii, vie­ţii li­te­rare epi­der­mice.
Dar cred că mă în­şel: mulţi din ei scriu mai bine la
30 de ani ai lor de­cât scriu eu care mă apropiu de 70.

*
Pro­verb chi­ne­zesc co­men­tat:
„Pă­rin­ţii îi în­vaţă pe co­pii să vor­bească, co­piii îi în­
vaţă pe pă­rinţi să tacă.“
– Şcoala îi în­vaţă pe co­pii să ci­tească şi să scrie, via­ţa
îi în­vaţă ce să nu ci­tească şi ce să nu scrie.
– Li­ber­ta­tea te cheamă la tri­bună, dându‑ţi drep­tul
la cu­vânt. Frica te face să vor­beşti, ne­spu­nând ni­mic.
– Ci­ti­tul li­ber îţi des­chide min­tea şi ochii: te­le­vi­
zo­rul – care e fă­cut pen­tru minte şi ochi – te tâm­peşte
şi te or­beşte.
– Vi­aţa ne în­vaţă ce tre­buie să fa­cem: abia îna­inte de
moarte ne dăm seama de ce nu ar fi tre­buit să fa­cem.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 497

– Azi, pă­rin­ţii îi în­vaţă pe co­pii ce să nu spună: ce

vor mai face aceşti co­pii când vor ajunge pă­rinţi?
*
Homo lu­dens. L‑am ci­tit cândva pe Huizinga1, dar
l‑am pier­dut şi l‑am ui­tat. Se pare că homo sapiens, după
el, era al­că­tuit din doi fac­tori egali ca im­por­tanţă: homo
faber şi homo lu­dens.
Con­cep­tul de „joc“ e te­ri­bil de im­por­tant în struc­tura
cul­tu­ral‑spi­ri­tu­ală a poporu­lui nos­tru. În Artă, Is­to­rie,
Po­li­tică etc., en­gle­zii au ter­me­nii the play (jo­cul co­pi­i­lor)
şi the game (spor­tiv, im­pli­când o miză, un risc). Pen­tru
noi, „jo­cul“ e doar cel gra­tuit, al co­pi­il­or, şi „jo­cul“ ca
dans, al ti­ne­ri­lor la horă, în­sem­nând ie­şire în via­ţă, în­ce­
pu­tul dra­gos­tei, pre­misa nun­ţi­lor vi­i­toare. Jo­cul de cărţi
sau cele de no­roc sunt im­por­tate, vin sau de la oraş (prin
ar­mată, servitorime) sau din strei­nă­tate.
Dar „jo­cul“ în tea­tru, „a‑i face cuiva jo­cul“, în po­li­
tică, „nu te juca cu fo­cul“ în mo­rală, acordă ter­me­nu­lui o
gre­u­tate semnificantă, largă şi de­o­se­bit de spe­ci­fică. Dacă
adaug la asta pro­pria‑mi ob­ser­va­ţie, cum că „bat­jocură“
vine de la „batjoc“, care, în unele sate din nor­dul Ar­dea­
lu­lui, în­seamnă doba cu care se bate rit­mul la în­vâr­tită şi
bă­tută – atunci di­men­si­u­nea iro­niei noas­tre exis­ten­ţi­
ale – prin gra­tu­i­ta­tea şi ris­cul aces­tui joc al vie­ţii şi pe­tre­
ce­rii pri­meşte un ca­rac­ter de des­tin şi vo­ca­ţie ar­he­ti­pală.
„Vreau să‑l joc cum flu­ier eu!“ – este o lo­cu­ţi­une po­
li­tică (de­ri­vată din mi­tul lui Pă­cală) care, din fe­ri­cire, e
1
Johan Huizinga (1872–1945), istoric şi eseist olandez. Ion
D. Sîrbu se referă la Homo ludens. Încercarare de determinare a
elementului ludic al culturii, scriere publicată în 1938.
498 ION D. SÎRBU

re­ver­si­bilă. Flu­ie­rul lui Pă­cală e amo­vi­bil, trece de la teză

la an­ti­teză cu uşu­rinţa cu care, în jo­cul co­pi­i­lor, ho­ţii
de­vin var­dişti şi in­vers.
*
Îl re­ci­tesc cu groază şi plă­cere pe Si­mon Leys1, Ombres
chinoises. Car­tea e o splen­didă, spi­ri­tu­ală de­mas­care a
apa­ren­ţe­lor. Au­to­rul e chi­nez, ca ori­gine, ştie în ce mă­
sură chi­ne­zii (şi ru­şii, uce­ni­cii lor în potemkinade) sunt
ar­tişti în­năs­cuţi în arta mis­ti­fi­că­rii şi vitrinologiei po­li­
tice ce­lei mai avan­sate.
Mao, în pro­pria sa apă­rare, îl ci­tează pe cla­si­cul Lu
Hsün2, pe care îl con­si­deră un mo­del de în­ţe­lep­ciune:
„John Stu­art Mill a spus că dic­ta­tu­rile fac ca oa­me­nii să
de­vină ci­nici: el nu se în­doia însă că ar pu­tea să existe re­
pu­blici care să‑i facă muţi!“
Fan­tas­tic ci­nism. Mao şi dic­ta­tura sa au mu­rit.
China se tre­zeşte. Sur­do­mu­ţii dic­ta­tu­rii în­cep să simtă
plă­ce­rea de a vorbi. Din ce în ce mai tare. (Şi de a se îm­
bo­găţi, şi de a fura, şi de a fi li­ber­tini şi stri­caţi. Li­ber­ta­
tea e soră cu li­ber­ti­na­jul. Era la ro­mani – este as­tăzi la
chi­nezi, va fi şi la mos­co­viţi.)
*
Simt ne­voia să tran­scriu, sine ira et stu­dio3, mă­car
un frag­ment din ju­ră­mân­tul de de­vo­ţi­une, din tim­pul
1
Pseudonim al lui Pierre Rickmans (n. 1935), eseist, critic li­
terar şi sinolog, născut în Belgia, stabilit din 1970 în Australia, la
Sidney. A scris mai multe cărţi despre Revoluţia culturală chi­
neză. Volumul citat a apărut în 1976.
2
Lu Hsün sau Lu Xun, pseudonimul lui Zhou Shuren
(1881–1936), iniţiatorul curentului literar modern baihua.
3
Fără ură şi părtinire (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 499

re­vo­lu­ţiei cul­tu­rale, fă­cut „to­va­ră­şei“ Chi­ang Ch’ing,

so­ţia ero­ină a ne­o­bo­si­tu­lui Cârmaciu, Mao Zedong:
„– Cu toată inima, vom ac­ţiona în con­for­mi­tate cu
di­rec­ti­vele pre­şe­din­te­lui Mao,
– Dedicându‑ne via­ţa noas­tră în­treagă, în ser­vi­ciul
mun­ci­to­ri­lor, ţă­ra­ni­lor, sol­da­ţi­lor…
– Scumpă to­va­răşă Chi­ang Ch’ing, sun­teţi un fru­mos
exem­plu din care noi, cu to­ţii, vrem să ne in­spi­răm,
– Aţi de­ve­nit maître în stu­diul viu şi în apli­ca­rea vie
a in­vin­ci­bi­le­lor în­vă­ţă­turi ale ma­re­lui Mao Zedong,
– Fără de frică (impavide) «vous chargez l’avant‑garde
du front des Arts et des Lettres»“1… etc.
(Ombres chinoises de Si­mon Leys,
pa­gi­nile 149–150.)
După dis­pa­ri­ţia ma­re­lui cârmaciu, această fostă ac­
triţă şi curte­zană a fost con­dam­nată la moarte: pe­deapsa
i s‑a co­mu­tat în do­mi­ci­liu for­ţat pe via­ţă.
După Re­gii bles­te­maţi, la sfâr­şi­tul aces­tui mă­reţ se­col,
se va pu­tea scrie un op sen­za­ţional, „So­ţi­ile bles­te­mate“:
exem­ple am avut, avem şi con­ti­nuă a se forma. În am­
bele la­găre.
*
Lu­mina ve­nind din Ră­să­ri­tul În­de­păr­tat, nu strică să
mai tran­scriu câ­teva rân­duri din aceste um­bre chi­ne­zeşti:
„Dans la Chine antique, les mandarins étaient
designés par une périphrase expressive: «ceux‑qui‑mang
ent‑de‑la‑viande».
Pour les mandarins modernes: «ceux‑qui‑roulent‑en‑
voiture».“2
1
Aţi atacat avangarda frontului artelor şi literelor (fr.).
2
În China antică, mandarinii erau desemnaţi printr‑o peri‑
frază expresivă: « cei‑care‑sunt‑mâncători‑de‑carne ». Pentru
mandarinii moderni: « cei‑care‑merg‑cu‑maşina » (fr.).
500 ION D. SÎRBU

Pen­tru „man­da­ri­nii“ noştri de as­tăzi, ne‑ar tre­bui o pe­

r­ i­frază şi o ide­o­gramă ceva mai com­pli­cate: „Cei‑ca­
re‑nu‑stau‑la‑coadă – nici‑la‑carne‑nici‑la‑ben­zină.“
*
„ Ade­vă­rata elo­cinţă îşi bate joc de elo­cinţă“ – o spu­
nea Ta­ci­tus. Ci­tind des­pre „re­to­rica ide­ală“, la ro­mani,
în epoca lor de ma­ximă glo­rie, aflu că „orice re­to­rică
tinde spre um­flare, exa­ge­rare, formă fără fond.“ „Pe­tro­
nius, în prima pa­gină a ro­ma­nu­lui său, per­si­flează zum­
ze­tul de fraze um­flate care um­ple cla­sele din epoca sa.
[Ta­ci­tus con­stată că toate aceste min­ciuni re­to­rice nu au
ce că­uta în Fo­rum, n.m.] […] Iuvenalis ze­fle­mi­seşte pe
aceşti aşa‑zişi ora­tori «care nu‑s ca­pa­bili de niciun sen­ti­
ment», aceşti ig­no­ranţi, «aceşti mă­gari care ne în­deasă
cre­ie­rul cu te­ri­bi­lul lor Hanibal şi cu discursu­rile pe
care‑l pun să le ros­tească la fi­e­care şase zile», aceşti ne­no­
ro­ciţi ma­eştri ce mor su­fo­caţi «de supa pe care au în­căl­
zit‑o de o sută de ori…»“
(Ci­tate după Jé­rôme Car­co­pino1,Vi­aţa co­ti­di­ană
în Roma la apo­geul im­pe­ri­u­lui, pag.158.)

În ceea ce pri­veşte re­to­rica şi elo­cinţa, cred că sun­

tem şi noi, as­tăzi, la un fel de apo­geu la­tin: dar în Roma
erau circa 3.000 de re­tori – pe când la noi există unul
sin­gur, care vor­beşte cât toţi re­to­rii im­pe­ri­u­lui său.
1
Jérôme Carcopino (1881–1970), istoric, specializat în isto‑
ria Romei antice şi înalt funcţionar civil francez. Membru al
Academiei Franceze (1955). Lucrarea citată, în româneşte de
Cicerone Theodorescu, prefaţă şi note de Dumitru Tudor, a apă‑
rut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 501

*
Orice re­li­gie de stat se pus­ti­eşte şi se stinge, go­lită de
taină şi sfin­ţe­nie. Or­to­do­xia noas­tră – aşa cum o văd eu
as­tăzi – îmi apare ca o fru­moasă carte, având co­perte lu­
crate în aur şi ne­ste­mate, dar din care li­te­rele s‑au şters
aproape toate. Or­to­do­xia a fost re­li­gie de stat la bi­zan­
tini, la ruşi, în sta­tele bal­ca­nice post‑oto­mane. Şi azi,
când e ne­gată şi con­dam­nată la moarte, ea con­ti­nuă să
fie re­li­gie to­le­rată şi fi­nan­ţată de stat, cu sco­pul ca ea să
pi­ară în­cet, de la sine, pre limba, tă­ce­rea şi la­şi­ta­tea ei…
Dacă creş­ti­nis­mul a în­vins la Roma, a fost nu­mai fi­
indcă atât Olim­pul, cât şi Capitoliul erau de mult moarte,
com­pro­mise de Ce­za­rii re­pu­bli­ci­lor: se fă­cuse loc pen­
tru o nouă cre­dinţă, mai abs­tractă, dar şi mai poporană,
având şi o mo­rală, şi o me­ta­fi­zică.
Sec­tele de azi se în­mul­ţesc, nu fi­indcă ele aduc mai
multă mân­tu­ire, ci nu­mai fi­indcă ele sunt co­mu­ni­tăţi de
dra­goste şi spe­ranţă, în timp ce bi­se­rica ofi­ci­ală s‑a um­
plut de for­ma­lism, plic­tis şi pru­denţă func­ţi­o­nă­rească.
Dacă s‑ar da li­ber­tate re­li­gi­oasă to­tală (pre­di­ca­to­ri­lor,
şco­li­lor, pu­bli­ca­ţi­i­lor), re­li­gia ar pu­tea de­veni autoges­tio­
nată. Şi au­to­ce­fală. Dar aşa cum este, ea nu mai există ca
Fi­inţă, ca in­sti­tu­ţie sa­cră, ci sea­mănă cu o gară în care se
aş­teaptă ve­ni­rea unui tren al sal­vă­rii, în timp ce toţi an­
ga­ja­ţii şi re­an­ga­ja­ţii lu­crează, sub pri­vi­rea se­veră a in­
spec­to­ri­lor cu ate­is­mul, la de­mon­ta­rea li­niei şi la tă­ie­rea
fi­re­lor ce ne leagă de Cer şi tra­di­ţie.
*
Ci­tesc cu foame şi în­că­pă­ţâ­nare „Recherches“, „Scien­ce
et Vie“, „Histoire“ etc. şi tot mai mult mă con­ving
că şti­inţa răs­punde doar la în­tre­bă­rile de­ri­vate din
„cum?“ Cele­lalte în­tre­bări, din fa­mi­lia Sein‑ului (şi nu
502 ION D. SÎRBU

al Seiendes‑uri­lor), „cine sun­tem?“, „de ce mai sun­tem?“,

„de unde ve­nim?“, „ce e din­colo de…?“ – surse odi­ni­
oară ale unor spe­cu­la­ţii fi­lo­so­fice, me­di­ta­ţii re­li­gi­oase
sau re­ve­la­ţii mi­to­lo­gice – acum îmi par elu­date, ig­no­rate
sau amâ­nate sine die. (Eu­ropa, ma­tri­cea fun­da­men­tală a
tu­tu­ror fi­lo­so­fi­i­lor mo­derne, nu a in­ven­tat, de cin­zeci
de ani în­coace, de­cât trei con­cepte ab­so­lut ne­ga­tive:
plic­ti­sul, ab­sur­dul, nean­tul.)
Avem în noi trei mi­li­arde de ne­ur­oni (Ilya Prigorin)1,
fi­e­care din aceş­tia dis­pu­nând de ne­nu­mă­rate synapse,
fi­e­care synapsă func­ţi­o­nând cu zece „te­le­foane“ la în­de­
mână. Dar nu fo­lo­sim ziua de­cât ma­xi­mum 10% din
aceşti ne­ur­oni, noap­tea, vi­sând, circa 15%… Tot re­stul
pare o imensă re­zervă (de con­şti­inţă, cu­noaş­tere, re­ve­la­
ţie) a unei imense ar­mate ce se bate doar cu pa­tru­lele sale
de re­cu­noaş­tere, din ari­er­gardă.
Iar în lume, ciu­dat, în timp ce toate sur­sele de ener­gie
evo­lu­ează de la o stare no­bilă şi con­cen­trată spre forme
de ener­gie di­fuze şi de­gra­date – ener­gia spi­ri­tu­ală cu­
noaşte un drum in­vers: cu cât spi­ri­tul (cre­dinţa, ra­ţi­u­
nea, in­tu­i­ţia, con­tem­pla­ţia etc.) se chel­tu­ieşte mai mult,
cu atât el se în­mul­ţeşte, se adună, se fer­ti­li­zează. En­tro­pia
(„moar­tea ter­mică“), acest fa­tal prin­ci­piu cos­mic din lu­
mea ma­te­riei, e ne­gată de spi­rit.
De aceea Spi­ri­tul, pri­vind ago­nia ma­te­riei, are drep­
tul să‑i cânte pro­ho­dul: „Moar­tea ta prin tine, ma­te­rie!“
*
„Un po­por – spu­nea Ni­et­zsche – nu este de­cât oco­lul
pe care îl face Na­tura spre a ajunge la 6–7 oa­meni mari!“
1
Ilya Prigorin (1917–2003), chimist şi fizician belgian de ori­
gine rusă, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1977).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 503

Se poate. Aşa cum – dacă ar fi să‑l ci­tez pe Bor­ges –

toate ge­ni­ile, tu­tu­ror tim­pu­ri­lor şi nea­mu­ri­lor, nu au fă­
cut de­cât să scrie o sin­gură carte.
Nu în­drăz­nesc să calc, cu su­fle­tul îm­pă­cat, pe această
pe­ri­cu­loasă că­rare. Lu­mea e al­că­tu­ită, pe lângă aceste
elite ex­cep­ţionale, dintr‑o masă imensă de me­di­ocri şi
sub­me­di­ocri. Eu în­sumi – privindu‑mă în oglindă, lu­
cid şi cri­tic – nu sunt de­cât o sim­plă me­di­o­cri­tate, lu­mi­
nată de soartă, cărţi şi câ­ţiva das­căli mo­del. Nu aş dori
să ajung pro­fe­sor sau elev într‑o la­ma­se­rie de ge­nii, nici
să mă las vreo­dată cu­prins de ideea su­pe­ri­o­ri­tă­ţii unei
idei sau a unei părţi din lume sau ome­nire. Cât am fost
pro­fe­sor se­cun­dar, de la ca­te­dră, am ţi­nut lec­ţi­ile mele la
ni­ve­lul ce­lor de nota 7–8, deci cu me­di­o­crii cla­sei,
izolându‑i de proş­tii pe­ri­cu­loşi sau incura­bili, dar şi de
pre­mi­anţi, de cele mai multe ori su­pe­ri­ori şi în­gâm­faţi.
Până vom ajunge să re­a­li­zăm cei 6–7 oa­meni mari
(sau cele 22 de ge­nii la care vi­sează No­ica), tre­buie să ne
în­gri­jo­reze de­gra­da­rea, pro­sti­rea şi de­că­de­rea ma­sei ce­lor
utili‑me­di­ocri, care duc lu­mea îna­inte şi care ar fi pu­tut
fi sal­vaţi şi săl­taţi… Nicio mo­rală – în afară de cea a lui
Ni­et­zsche – nu se adre­sează doar eli­te­lor, ci mul­ţi­mi­lor.
Curba lui Gauss1 e sfântă, ea tre­buie re‑in­clusă nu nu­mai
în pe­da­go­gie şi di­vi­zi­u­nea mun­cii, dar şi în po­li­tică şi,
mai ales, în se­lec­ţia so­ci­ală a ca­dre­lor de con­du­cere.
Fi­indcă proş­tii, peste tot în lume, sunt în ofen­sivă.
Dis­pun de şti­inţă, arme şi ide­o­lo­gii. Me­di­o­cri­ta­tea pen­
du­lează în­tre frică şi adap­tare cu orice preţ, iar ge­ni­ile şi
eli­tele se do­ve­desc a fi ser­vi­to­rii cei mai per­fizi şi mai laşi
ai pu­te­rii.
1
Carl Friedrich Gauss (1777–1855), matematician, astro‑
nom şi fizician german.
504 ION D. SÎRBU

*
Toată via­ţa l‑am în­ju­rat – din mo­tive foarte su­biec­
tive – pe acest ge­nial con­do­tier şi fiu ră­tă­ci­tor al fi­lo­so­fiei,
Jean‑Paul Sar­tre. Pie­sele lui, prin anii ’50, mi‑au plă­cut:
în­tre 1968 şi 1971, m‑am şi zbă­tut să îi joc, la Tea­trul
Na­ţional din Cra­iova, Les Mains sales. Dar am fost re­fu­
zat, sus de tot, exact de cei care erau an­ga­jaţi pe ace­eaşi
li­nie cu el. („Sun­tem con­dam­naţi la li­ber­tate“ – mi se pă­
rea a fi cel mai ne­ru­şi­nat so­fism al Eu­ro­pei post­be­lice.)
Dar acum, în aceste clar‑ob­scure zile ale amur­gu­lui
meu, nu pot să nu îl ci­tez cu un mare semn de du­re­roasă
mi­rare: „În­tre­ba­rea nu este ce fac, ci ce voi face cu ce au
fă­cut ei din mine!“ (De­si­gur, prin „ei“ nu în­ţe­le­gem ace­
laşi lu­cru!)
Dar gân­dul că tre­când eu, de‑a lun­gul vie­ţii mele,
prin 7 (şapte) dic­ta­turi con­se­cu­tive, am ajuns să fiu
acum un fel de se­mi­fa­bri­cat, de auto‑kitsch sau hi­brid
stas, mă ne­li­niş­teşte pro­fund. O ce­tate ase­di­ată con­ti­
nuu – nu de‑a lun­gul unei sin­gure nopţi, ci de‑a lun­gul
Nop­ţii aces­tui se­col stu­pid – nu se poate să nu fi de­ter­
mi­nat, în struc­tu­rile şi esenţa mea, schim­bări şi al­te­rări
foarte grave şi pro­funde. Poate că gân­desc – de mult, şi
fără să‑mi dau seama – ca un sclav re­sem­nat, deşi tot ce
fac nu este de­cât o vo­ci­fe­rare mută îm­po­triva ce­lor ce
vor să mă în­ro­bească.
*
Un cio­ban, în tren spre Pe­tro­şani, mi‑a ex­pli­cat că oaia,
dacă o spe­rii, se sterpeşte. Vă­zuse omul o emi­si­une şti­in­
ţi­fică la TV, în care nişte zo­o­teh­ni­ci­eni scu­fun­dau oile
într‑un li­chid dez­in­fec­tant. Poate că oile scapă ast­fel de
pa­ra­ziţi, îmi spu­nea cio­ba­nul meu, dar spe­ri­e­tura, după
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 505

o ase­me­nea baie cu forţa, le face să nu mai dea lapte.

Dacă oaia vede lup, se spe­rie şi după aceea trei zile îmi dă
doar ju­mă­tate din lap­tele ei: dar dacă i se face o in­jec­ţie,
se spe­rie şi mai tare, poate să se sterpească de tot…
– Bine, bine, îi spun eu, dar atunci, voi, cio­ba­nii, cum
pro­ce­daţi ca să le vin­de­caţi de boli?
– Cu dra­goste, îmi răs­punse omul meu: o ung cu ali­
fie, dar în aşa fel ca oaia să creadă că o mân­gâi. Îi vor­besc,
o alint ca pe un co­pil – şi îi dau pas­tile îm­po­triva găl­be­zei.
Frica e duş­ma­nul de moarte al pro­duc­ţiei de lapte.
(Cu­nosc in­te­lec­tu­ali, po­eţi şi fi­lo­sofi, care „s‑au
sterpit!“ la sim­pla ară­tare a unui lup de hâr­tie.)
*
Wer­ner Hei­sen­berg1 îi obi­ecta lui Ein­stein că este foarte
di­fi­cil să cu­noaş­tem tra­iec­to­ria re­ală a unei par­ti­cule, căci,
din clipa în care o pu­nem în con­di­ţia de a pu­tea fi ob­ser­
vată şi ur­mă­rită, ea poate foarte bine să de­vi­eze…
Apli­cat la ani­ma­lele din la­bo­ra­toare, acest efect de
al­te­rare su­biec­tivă s‑a do­ve­dit de­o­se­bit de ade­vă­rat. Din
im­pul­sul in­stinc­tual al fricei (de du­rere, de moarte), ie­
pu­rii, co­baii, câi­nii îşi schimbă me­ta­bo­lis­mul: glan­dele
lor se­cretă alt­fel, na­tura se apără cum poate de cru­zi­mea
ex­pe­ri­men­ta­to­ri­lor.
Poate că şi în via­ţa so­ci­ală – dacă un ur­mă­rit se com­
portă con­form ideii care e în ca­pul ur­mă­ri­to­ru­lui – nu
este ex­clus ca şe­fii noştri să fie şi ei abă­tuţi de la tra­iec­to­
ria lor re­ală, toc­mai fi­indcă stau per­ma­nent sub ob­ser­
va­ţie, într‑un fel de la­bo­ra­tor, ur­mă­riţi fi­ind de mi­li­oane
de ochi.
1
Vezi supra, nota 1, p. 321.
506 ION D. SÎRBU

Frica tre­buie scoasă din psi­ho­lo­gie – ea ar me­rita un

loc cen­tral în fi­lo­so­fia cul­tu­rii şi chiar ca prolegomenă
pen­tru orice me­ta­fi­zică sau mo­rală vi­i­toare.
*
Cu teamă, răs­fo­iesc stu­diul te­ri­bil de sis­te­ma­tic şi in­
for­mat al lui Lo­uis Dumont1: Homo Hierarchicus.
Spe­ram să gă­sesc în el un răs­puns la du­re­rile mele
est‑eu­ro­pene. M‑am în­şe­lat, car­tea se ocupă ex­clu­siv de
sis­te­mul tra­di­ţional al cas­te­lor… din In­dia.
Dar am re­ţi­nut un amă­nunt care poate să vină în
aju­to­rul com­ple­xu­lui meu de le­pros incura­bil: şi anume,
ideea că: „Struc­tura de castă are la bază di­fe­ren­ţi­e­rea în­
tre pur şi im­pur. “
Cei puri sunt les intouchables2: brah­ma­nii. Dar – îmi
per­mit să mă în­treb – nu cumva în ie­rar­hi­ile noas­tre de
stat, pe uşa din dos (din­spre Asia), s‑a strecurat, sub tra­
vesti re­vo­lu­ţionar, dogma di­fe­ren­ţei în­tre cei puri şi im­
puri, ideea că o anume ca­te­go­rie de oa­meni tre­buie
con­si­de­rată a fi al­că­tu­ită „din cei mai buni din­tre cei
mai buni“ şi, ca atare, mem­brii ei să nu poată fi atinşi de
ni­meni din cei de jos?
(În puş­că­rie, ser­gen­ţii, după ce ne „atin­geau“, aveau
or­din să se dez­in­fec­teze. La ro­mâni, cu­vân­tul „spur­cat“ e
de ori­gine ma­gic‑re­li­gi­oasă: acest cu­vânt func­ţi­o­nează şi
as­tăzi, clan­des­tin şi cu mască şti­in­ţi­fică, faţă de idei, oa­
meni, obi­ce­iuri…)
1
Louis Dumont (1911–1998), antropolog şi sociolog fran‑
cez, specialist în cultura şi societatea indiană. Volumul citat, titlu
complet, Homo Hierarchicus: Essai sur le système des castes, a fost
pu­blicat în 1966.
2
Cei de neatins (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 507

*
Nu este chiar de ne­gli­jat di­fe­renţa pe care Cos­ta­che
Ne­gruzzi o face în­tre:
– li­te­ra­tura de în­ţe­lep­ciune [şi]
– li­te­ra­tura de de­lec­tare (nu dis­trac­ţie),
mai ales că o mare parte din li­te­ra­tura ce o scriem azi
evită în­ţe­lep­ciu­nea spre a pu­tea fi cât mai mo­dern plic­
ti­si­toare po­si­bil.
În­tre cele două răz­boaie, ro­ma­nul şi tea­trul nos­tru au
con­fun­dat aceste două va­lori: Rebreanu, Te­o­do­reanu,
Ce­zar Pe­trescu, Agâr­bi­ceanu etc. au scris ro­mane de de­
lec­tare, dar şi de oa­re­care în­ţe­lep­ciune.
Cred că as­tăzi, eu, ca lec­tor ce re­fuză să ci­tească prea
asi­duu cri­ti­cii li­te­rari (prea sunt mulţi, prea sunt te­ri­bili),
poate că din frica de a nu‑mi pierde pri­mi­ti­vis­mul meu
de lec­tor, năs­cut şi nu fă­cut, în­drăz­nesc, din punc­tul
meu de ve­dere, să schi­ţez ur­mă­toa­rea cla­si­fi­care:

ro­mane şi nu­vele de Artă

Proză ro­mane şi nu­vele de text şi stil
ro­mane şi nu­vele de amu­za­ment

her­me­tică, ini­ţi­a­tică
Po­e­zie de tris­teţe is­to­rică
de fa­bulă, cu sau fără mo­rală

de li­te­ra­tură şi fi­lo­so­fare
Tea­tru de cri­tică şi sa­tiră ac­tu­ală
de bu­le­vard so­ci­a­list
508 ION D. SÎRBU

Ştiu de ce a dis­pă­rut por­tre­tul, ca gen pic­tu­ral, din

ex­po­zi­ţii. Acum a so­sit mo­men­tul să mă în­treb: de ce se
scrie atât de greu şi de pro­lix orice is­to­rie a li­te­ra­tu­rii mo­
derne şi con­tem­po­rane?
*
Se în­tâm­plă ca une­ori să fa­cem pro­pa­gandă pen­tru
măr­furi şi pro­duse, şi re­clamă pen­tru idei şi va­lori.
Dar chiar şi aşa, în­cre­de­rea oarbă şi hi­per­tro­fi­ată în
pu­te­rea agi­ta­to­rică a unor cam­pa­nii (de pildă acum, flu­
viul re­văr­sat de re­clame pen­tru fa­mi­lia cu mi­ni­mum pa­
tru co­pii) este de­o­se­bit de re­la­tivă şi foarte în­do­iel­nică
în re­zul­tate.
Dacă spui o dată ceva, poţi fi cre­zut: ajungi să te re­
peţi, în­cepi să plic­ti­seşti: dacă te în­că­pă­ţâ­nezi în această
ba­tere la cap, scâr­beşti şi de­vii sus­pect – ca nu­mai după o
lună de ase­me­nea fără‑de‑mă­sură‑şi‑ru­şine ple­doa­rii pen­­
tru, opi­nia pu­blică, in cor­pore, să de­vină ad­versă, duş­
mă­noasă, chiar şi a ce­lor mai oneste ini­ţi­a­tive.
(Am ţi­nut, îna­inte de a fi dat afară din Arlus1 de
Bacon­sky şi Drimba2, prin 1947‑48, la un club mun­ci­
to­resc, o con­fe­rinţă des­pre Go­gol. Consemnându‑se suc­
ce­sul meu, pe loc am fost tri­mis să ţin ace­eaşi con­fe­rinţă în
alte zece clu­buri. Am în­cer­cat, nu am re­u­şit: m‑am po­
me­nit vor­bind îm­po­triva lui Go­gol şi pro Dos­to­ievski.
Dar, de atunci, Go­gol, un au­tor pe care l‑am iu­bit, a
de­ve­nit un au­tor ma­le­fic: sim­pla sa amin­tire îmi pro­
voacă un fel de idiosincrazică iri­tare a pielei şi o în­toar­
cere pe dos a sto­ma­cu­lui meu.)
1
Vezi supra, nota 1, p. 192.
2
Este vorba de Ovidiu Drimba (n. 1919), istoric literar, filosof
al culturii şi traducător, profesor universitar, membru al Cercului
Literar de la Sibiu şi asistent al lui Lucian Blaga.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 509

*
Tri­co­to­mii rit­mice:
Ca­rac­te­rul ni­ve­la­tor al me­di­o­cri­tă­ţii vic­to­ri­oase.
Ca­rac­te­rul tă­vă­lug al sub­me­di­o­cri­tă­ţii.
Ca­rac­te­rul ca­tas­tro­fic al pro­stiei.

Ca­rac­te­rul uci­gă­tor al in­com­pe­ten­ţei.

Ca­rac­te­rul uci­gă­tor, în rate, al in­com­pe­ten­ţei
bine in­ten­ţionate.
Ca­rac­te­rul uci­gă­tor, cu an­es­te­zic, al in­com­pe­ten­
ţei fals şti­in­ţi­fice.

Ca­rac­te­rul in­fec­tant al co­rup­ţiei.

Ca­rac­te­rul in­fec­tant, dar bine mi­ro­si­tor, al co­rup­
ţiei cu acte în re­gulă.
Ca­rac­te­rul mor­tal, in­fec­tant, al co­rup­ţiei das­că­li­
lor, edu­ca­to­ri­lor, mo­de­le­lor so­ci­ale.
*
Avem foarte fru­moase şi ta­len­tate cân­tă­reţe de mu­zică
uşoară. Nu le as­cult, nu mă in­te­re­sează. Dar une­ori, fără
să vreau, de­vin atent la tex­tele aces­tor cân­tece: de‑a drep­
tul oligofrenice, de o ab­surdă şi cre­tină să­ră­cie men­tală,
mult sub ni­ve­lul can­di­zi­lor noştri po­eţi din ge­ne­raţia
Câr­lova, Co­nachi, Vă­că­rescu. O aud pe An­gela Similea
(o fată foarte in­te­li­gentă în via­ţa par­ti­cu­lară) cân­tând cu
largi ges­turi:

Ori­cine‑ai fi, iu­beşte tu o dată,

De dra­goste nu ne pu­tem feri!

sau cam aşa ceva. Nu spun că tan­go­u­rile din ti­ne­re­ţea

mea erau mai pro­funde, în orice caz, tex­ti­e­rii de atunci
510 ION D. SÎRBU

aveau oa­re­care bun‑simţ po­e­tic. Cei de as­tăzi co­mit fă­ră­

de­legi mo­rale, ţin lec­ţii de di­ri­gen­ţie, în­deamnă şi educă
ti­ne­re­tul pen­tru fa­mi­lie, muncă, dra­goste cu­rată… Din
zgo­mo­tul de in­fern roşu, al unei săli de „disco“ (în care
niciun di­a­log nu mai e po­si­bil), la aceste si­ro­puri pen­tru
de­bili min­tali – nu văd cum se va pro­duce su­dura ma­gică
în­tre vers, me­lo­die şi pofta de dans sau bâ­ţâ­ială.
După un ase­me­nea text, orice Bulă are drep­tul să de­
vină el în­suşi „poet“ ori să dis­pre­ţu­iască de sus orice po­e­
zie cân­tată sau ur­lată nu­mai. Iar dra­gos­tea în­tre doi
ti­neri? Nu ştiu. În­tre­bat, un co­leg al meu, „ce se în­tâm­
plă cu cu­ren­tul elec­tric pe fir?“, a răs­puns foarte in­spi­rat:
„se descurcă!“ (To love – sau – to make love? 1, aceasta‑i
în­tre­ba­rea.)
*
Blaga era îm­po­triva re­ci­tă­rii, spu­nea că po­e­zia nu are
ne­voie de ca­ta­lige sau cârje, ea tre­buie spusă, ros­tită,
şop­tită, alb, li­near, fără nicio in­ten­ţie de in­ter­pre­tare ac­
to­ri­cească sau su­b­li­ni­ere pro­fe­so­rală…
Cred că de la el mi‑a ră­mas con­vin­ge­rea că tot ceea ce
se pre­tează la re­ci­tare şi tea­trală in­ter­pre­tare nu este po­e­
zie ade­vă­rată, ci un fel de mo­no­log des­prins dintr‑o
dramă ro­man­tică în ver­suri, ne­scrisă până la ca­păt din
mo­tive de jenă sau pu­doare.
Ac­to­rii îşi aleg po­e­ţii care se pre­tează la in­ter­pre­tare:
doar doi sau trei din ma­rii noştri ac­tori ştiu să ros­tească,
ne­su­pă­ră­tor, ma­rea şi ade­vă­rata po­e­zie. Unii o cântă, al­
ţii o bu­buie, cei mai mulţi exa­ge­rează, mi­mând fi­zic tă­
ce­rile, ca­denţa, emo­ţia… Fa­bula e ge­nul pro­zo­dic cel
mai po­tri­vit pen­tru re­ci­tări: fa­bula, oda şi acest sub‑pro­
dus in­dus­trial care ar fi po­e­zia pa­tri­o­tică.
1
A iubi – sau – a face dragoste? (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 511

În plin răz­boi, cu Ar­dea­lul luat, Blaga afirma cu se­

ni­nă­tate: „Po­e­zia pa­tri­o­tică nu e un ca­pi­tol al es­te­ti­cei,
ci al in­dus­triei de răz­boi.“ Îm­pre­ună cu la­u­dele şi
imnele, po­e­zia pa­tri­o­tică de as­tăzi a ră­mas tot un ca­pi­tol
al unei in­dus­trii pă­gu­boase (ce nu poate ex­porta ni­mic,
lu­crând în pa­gubă, ne­com­pe­ti­tiv), dar care nu mai de­
pinde de un mi­nis­ter anume, ci di­rect de bi­roul pa­tri­ar­
hal al unui pontifex maximus.
*
„Ma­şina asta a noas­tră – îmi vor­beşte în do­dii nea
Va­sile – nu are nici frână, nici fa­ruri şi nici mar­şa­rier.
Şo­fe­rul e ne­bun – dar nu poate fi schim­bat şi nici oprit
din mer­sul său îna­inte şi în sus. Ca să nu‑l su­pă­răm, tre­
buie, tot tim­pul dru­mu­lui, să‑i dăm drep­tate, să‑l lă­u­
dăm şi să‑i cân­tăm în strună. Alt­fel, e în stare ori­când să
trans­forme acest aúto‑bus în aúto‑ges­ti­une. Sin­gura spe­
ranţă ar fi ca într‑o bună zi să se ter­mine ben­zina (dar noi
am fi cam 23 de mi­li­oane de ca­nis­tre) sau să ur­meze o
pantă grea, grea de tot, pe care să nu o mai poată urca.
Fi­indcă pre­fe­răm, ori­când, un mo­tor is­to­vit şi ter­mi­nat
unui mo­tor care ne duce spre râpă sau ex­plo­dează sub
noi. Atunci abia…“
Atunci abia va veni alt şo­fer, şi apoi al­tul – şi abia după
câ­teva ge­ne­ra­ţii vom ajunge să ne dăm seama că şi ma­şina
e ne­bună, din naş­tere ea e con­ce­pută fără frâne, fără fa­
ruri, fără mar­şa­rier. Şo­fe­rul nu e de­cât co­ro­la­rul său
obli­ga­to­riu.
*
Sfă­tu­iesc orice tâ­năr, care mă con­vinge că este in­te­li­
gent şi cin­stit, să in­tre în Par­tid. Vi­i­to­rul nos­tru – cel pu­
ţin pen­tru încă 2–3 de­ce­nii – va de­pinde de acest Par­tid,
iar soarta Par­ti­du­lui acesta (care nu mai e nici so­ci­a­list,
512 ION D. SÎRBU

nici co­mu­nist, e pur şi sim­plu un par­tid unic, forţă or­to­

dox con­du­că­toare), în vi­i­tor, va de­pinde de in­te­li­genţa şi
cin­stea mem­bri­lor săi.
Nu ştiu dacă aceste două vir­tuţi – in­te­li­genţa şi cin­
stea – (o vir­tute spi­ri­tu­ală şi alta mo­rală) pot func­ţiona
efec­tiv şi efi­cace, în ca­drul unui sis­tem în­chis, pro­to­co­
lar, prin ex­ce­lenţă dog­ma­tic şi ie­rar­hic, ce­rând o dis­ci­
plină mai mult de­cât mi­li­tară.
Pe vre­mea mea, în anii 1947–1957, un tâ­năr in­te­
li­gent şi cin­stit nu re­zista ne­vro­tic nici mă­car la un ni­vel
in­fe­rior de ce­lule şi şe­dinţe. Sis­te­mul sta­li­nist (care nu a
în­ce­tat nici as­tăzi), de sus­pec­tare şi ur­mă­rire, de sim­pli­
fi­care şi cal­cu­lată idi­o­ti­zare a ori­că­rui cre­ier sau con­şti­
inţe ce nu co­res­pun­dea por­tre­tu­lui ro­bot, de o jal­nică
in­fe­ri­o­ri­tate, im­pus de ruşi şi de „cre­ti­nele di­fe­ren­ţi­ale“
ale lor, fă­cea ca orice om cin­stit şi cât de cât deş­tept să se
de­clare re­pede ne­pu­tin­cios şi să se re­tragă pru­dent pe po­
zi­ţii ne­u­tre sau de ba­tere a pa­su­lui pe loc, în aş­tep­ta­rea
unor vre­muri mai bune. Fi­indcă foarte pu­ţine in­te­li­genţe
re­u­şeau să se ca­mu­fleze, mi­mând vo­inţă şi vi­gi­lenţă re­vo­
lu­ţionară, prin su­mi­si­une şi slu­găr­ni­cie îm­pinsă une­ori
până la umi­linţă sau crimă.
Dar vre­mu­rile s‑au schim­bat. O uri­aşă masă de proşti,
es­croci şi to­lo­maci vor fi puşi în cu­rând în dis­cu­ţia pu­
blică a poporu­lui: Par­ti­dul tre­buie să facă un salt, per­mi­
ţând o se­lec­ţie de va­loare a ca­dre­lor, te­o­ria va tre­bui să
pri­vească în faţă prac­tica şi re­a­li­ta­tea, ora ade­vă­ru­lui va
tre­bui să în­lo­cu­iască tri­um­fa­lis­mul fa­ra­o­nic, aleluiatic.
Alt­fel, eli­tele re­ale, de cre­ier, com­pe­tenţă şi con­şti­inţă, vor
con­ti­nua să fugă, să se fo­fi­leze şi să‑l mintă ca şi până
acum. Dar mai scump şi mai cu fu­neste con­se­cinţe in­
terne şi in­ter­na­ţionale.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 513

*
Ci­tind ieri un lung stu­diu des­pre bo­lile co­ro­na­ri­ene,
aflu că bol­na­vii de an­gina pectoris o duc, în me­die, circa
cinci ani, in­di­fe­rent dacă se ope­rează sau se tra­tează me­di­
ca­men­tos. In­farc­tul e la pândă, un cheag de sânge ce nu
poate trece de pra­gul roşu, strâm­tat (nu am scris eu des­
pre moarte şi morţi o piesă cu ti­tlul Pra­gul Al­bas­tru?)1 –
şi… gata, într‑o clipă ne po­me­nim pe ma­lu­rile Sty­xu­lui,
fă­când coadă, cu di­fe­riţi ne­cu­nos­cuţi, la lun­trea tă­cu­tu­
lui Charon.
Tre­buie să mă în­torc cu faţa, cu în­treaga mea fi­inţă,
spre acest ter­men ul­ti­ma­tiv. Mi­cul meu di­a­bet, in­ci­pi­
enta car­di­o­pa­tie is­che­mică, pu­se­u­rile de ten­si­une, ec­
zema mis­tică la pi­cior – toate sunt ma­ne­vre com­plexe în
ve­de­rea unui ul­tim atac‑sur­priză. Ştiu că, în faţa veş­ni­
ciei, nu sunt de­cât o bi­ată mo­lie ig­no­rantă şi pus­tie (abia
acum în­cep să aflu cam unde am gre­şit şi cam cum ar fi
tre­buit să tră­iesc), ştiu că nu voi pu­tea să‑mi ter­min
„opera“ mi­nimă pro­pusă, am fost şi am ră­mas o bi­ată
even­tu­a­li­tate în pa­ran­teză, un ne­demn su­pli­ni­tor al ca­te­
drei mele, atlet al mi­ze­riei şi erou al ra­tă­rii pe ju­mă­tate.
Ca în vis, au­to­mat, în­cep să adun pi­lu­lele de bar­bi­
tu­rice. Ase­meni unui hâr­ciog, mă pre­gă­tesc pen­tru o
iarnă foarte lungă, în care voi avea ne­voie de un somn
fără de sfâr­şit. Iarba, de frica vie­ţu­i­toa­re­lor ier­bi­vore (zice
Blaga – No­ica), s‑a înăl­ţat, s‑a tot înăl­ţat, de­ve­nind
co­pac. Eu, din nefrică, co­bor, mă tot co­bor, în în­tâm­pi­
na­rea ace­lei îm­bră­ţi­şări ul­time, prin care (de­şer­tă­ciu­nea
1
Pragul Albastru, dramă în trei părţi, scrisă în 1974, al cărei
prim titlu a fost Cuminţenia pământului, publicată în Arca Bunei
Speranţe, seria Teatru comentat, ed. cit., p. 479–571.
514 ION D. SÎRBU

de­şer­tă­ciu­ni­lor) voi de­veni Um­bră şi Vis, ceea ce mi se

pare a fi exact ce îmi do­resc acum.
*
Unul din cei cinci pro­vo­ca­tori din car­ti­e­rul meu mă
in­ter­pe­lează, de astă dată, sine ira, cumva din milă.
„Ce fa­ceţi, la ce vă mai fo­lo­sesc lim­bile stre­ine pe care le
cu­noaş­teţi?“
De obi­cei, pen­tru in­for­ma­to­rii oca­zionali sau pro­vo­
ca­to­rii ama­tori, am pre­gă­tite, din timp, răs­pun­suri pa­
tent, prin care scap şi de ur­mări şi de ur­mă­riri. Dar, de
astă dată, sim­ţind com­pa­si­une şi milă în vo­cea şi pri­vi­
rea pri­e­te­nu­lui meu, Li­cheaua, i‑am răs­puns spon­tan, în
afară de tex­tul din psiho‑drama în care tră­iesc şi joc:
„Dom­nul meu, toate cele cinci limbi stre­ine în care
ci­tesc şi gân­desc, când simt ne­voia (adică fran­ceza, ger­
mana, en­gleza, ma­ghiara şi ita­li­ana), al­că­tu­iesc o sin­gură
limbă pen­tru mine: limba eu­ro­peană, prin care îmi
men­ţin proas­păt şi viu spi­ri­tul şi cul­tura mea eu­ro­peană.
Limba rusă – în care nu ci­tesc, dar pe care o vor­besc şi o
în­ţe­leg – o am re­zer­vată pen­tru di­a­lo­gu­rile mele po­li­tice
cu pu­ter­ni­cii lu­mii, cu ac­tu­a­li­ta­tea şi cu uto­pi­ile vi­i­to­ru­
lui meu lu­mi­nos.
Iar Limba Ro­mână, în afară de fap­tul că e limba mea
de ser­vi­ciu, unealta mea de pro­duc­ţie şi cre­a­ţie, o con­si­
der casa Fi­in­ţei mele: Die Sprache ist das Haus des Seins1
(Hei­deg­ger), prin ea, gân­di­rea mea, an­ga­jată în is­to­rie,
de­vine de­ga­jată de is­to­rie, prin ea îmi des­co­păr esenţa şi
ră­dă­ci­nile, limba ro­mână este şi sche­le­tul, şi su­fle­tul Fi­
in­ţei mele na­ţionale şi uni­ver­sale.“
1
Limba este casa fiinţei (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 515

Pa­ra­noia cezarică? De­loc. Re­plică con­ven­ţională în

ca­drul unui ba­nal pro­gram D.D.D.: adică, de­pa­ra­zi­tare,
dez­in­fec­tare, de­ra­ti­zare.
*
Acest fru­mos cal­mant al du­re­ri­lor: Spe­ranţa. Care în­
seamnă amâ­nare, poate mâine, poate la anul, cu si­gu­
ranţă până în 1990, nu se poate să nu…
Ca şi Bu­zura, ră­mân un naiv sec­tant al spe­ran­ţei:
con­si­der că în­cre­de­rea mea în pu­te­rea au­to­nomă a Va­lo­
ri­lor m‑a în­dem­nat să sper în­truna: nă­dej­dea că to­tul se
re­zolvă prin răb­dare m‑a ţi­nut în via­ţă într‑un fel de pro­
vi­zo­rat nu nu­mai du­ra­bil, dar chiar pe­ni­bil şi umi­li­tor.
Cred că dis­pe­ra­rea (pe care o în­cerc – acum că a în­ce­
put nu­mă­ră­toa­rea in­versă) este, din va­rii puncte de ve­
dere, mult mai fer­tilă şi mai efi­cace: tot ce am scris – chiar
şi Arca Bu­nei Spe­ranţe – la tim­pul res­pec­tiv, fu­se­seră acte
de dez­nă­dejde şi re­voltă.
Spe­ranţa pre­su­pune în­cre­dere în is­to­rie, va­lori şi evo­
lu­ţie: în fre­a­tica cir­cu­la­ţie a ade­vă­ru­lui (care nu poate să
iasă la lu­mină) şi a bi­ne­lui (care e obli­gat să ac­cepte du­e­
lul cu răul, fra­tele său gea­măn); dis­pe­ra­rea ar fi ţi­pă­tul
meu de „nu mai pot!“ sau de „ajunge!“. Dar ce re­zolvă un
ţi­păt? În­tre dis­pe­ra­rea unui om şi cea a poporu­lui său
poate să treacă şi o sută de ani. Tim­pul su­biec­tiv al lu­ci­
di­tă­ţii in­di­vi­du­ale nu este ace­laşi cu tim­pul lu­ci­di­tă­ţii
isto­rice: eu mi‑am dat seama cam ce hram poartă sta­li­nis­
mul după pri­mele şe­dinţe – Eu­ro­pei, in­te­li­gente şi culte,
i‑au tre­buit 30 de ani.
Să rabd! Să scriu des­pre răb­da­rea mea: cine ştie dacă
răb­da­rea (care lasă răul să se des­fă­şoare în voie) nu este
forma cea mai per­fidă şi pe­ri­cu­loasă a dis­pe­ră­rii ul­time?
516 ION D. SÎRBU

*
„Să ne adu­cem aminte de Xe­no­pol1 – cu a sa te­o­rie
des­pre se­rii şi suc­ce­si­uni în Is­to­rie – îmi spune mais­trul
zu­grav Pas­caly. Toate glo­ri­ile au fost, de fapt, uri­aşe «că­
deri», ur­mate de pră­bu­şiri: că­de­rea unui erou, ur­mată
de pră­bu­şi­rea ope­rei sale im­pe­ri­ale. Aşa s‑a în­tâm­plat cu
Ale­xan­dru Ma­ce­don, cu Ca­e­sar, cu Na­po­leon. De ce să
nu fa­cem bi­lan­ţul de­ce­ni­i­lor glo­ri­oase pe care le‑am
trăit noi doi? Anii ’50 au în­sem­nat rup­tura URSS‑ului
de Tito2. Anii ’60 au adus rup­tura, încă ne­vin­de­cată, de
China lui Mao. Anii ’70 au de­ter­mi­nat rup­tura par­ti­de­
lor co­mu­niste eu­ro­pene şi apa­ri­ţia aces­tor par­tide hi­
bride nu­mite «euro‑co­mu­nism». Anii ’80, în care am
in­trat, nu se poate să nu aducă rup­tura co­mu­nis­mu­lui
de sine în­suşi, chiar în Urss. Ga­la­xi­ile, care se nasc după
un Big‑Bang, au ten­dinţa să se în­de­păr­teze cu vi­teza lu­
mi­nii de cen­trul ex­plo­ziei pri­mare: aşa şi cu sta­tele năs­
cute după o re­vo­lu­ţie im­pe­ri­ală: în cu­rând va apă­rea, în
lo­cul ideii in­ter­na­ţiona­lis­mu­lui, mica du­rere na­ţională
po­lo­neză, ro­mână, ma­ghiară, ger­mană, uzbekă, tă­tară
etc. … Lim­bile au ho­tă­rât soarta tur­nu­lui Ba­bel, nu?“
*
„Li­ber­ta­tea – spune J.‑F. Re­vel 3, în car­tea sa La Tentation
totalitaire – într‑o so­ci­e­tate nu este de­cât sim­pla fo­lo­sire
de că­tre orice ce­tă­ţean a pro­priei in­te­li­genţe; iar de­mo­
cra­ţia ar fi apli­ca­rea aces­tei in­te­li­genţe de că­tre toţi şi fi­
e­care în con­du­ce­rea so­ci­e­tă­ţii.“
1
Alexandru D. Xenopol (1847–1924), istoric, sociolog, filo‑
sof şi scriitor, profesor la universităţile din Iaşi şi Paris (Sorbona),
membru al Societăţii „Junimii“.
2
Vezi supra, nota1, p. 122.
3
Vezi supra, nota 1, p. 157.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 517

Mă fe­resc cât pot de ten­ta­ţia de a fo­losi – hic et nunc1 –

acest mare cu­vânt „li­ber­tate“. Ştiu că el este sine qua non
atât în do­me­niul spi­ri­tu­lui, cât şi în via­ţa ori­că­rei so­ci­e­
tăţi. Dar via­ţa de toate zi­lele m‑a obli­gat să o di­vid în
trei: li­ber­ta­tea mică (strict ne­ce­sară ca să ră­mân om), li­
ber­ta­tea me­die (mi­ni­mum ne­ce­sar pen­tru a face un pas
îna­inte, în pro­fe­sie, fa­mi­lie, oraş) şi ma­rea li­ber­tate, cea a
so­ci­e­tă­ţii şi sta­tu­lui, în care un in­di­vid se poate des­fă­şura
fără nicio pie­decă, to­tal, „după ne­vo­ile şi ca­pa­ci­ta­tea sa“.
Toate în­cer­că­rile aces­tor eli­be­rări par­ţi­ale au eşuat:
fi­indcă orice in­di­vid cu mică li­ber­tate tinde spre li­ber­ta­
tea me­die, dar pri­meşte ener­gia şi ma­te­ria primă, pen­tru
acest pas în sus, de la cen­trala marei li­ber­tăţi, cea a so­ci­
e­tă­ţii şi sta­tu­lui. Iar aceasta face tot po­si­bi­lul să mă­soare
cu mi­li­gra­mul orice con­ce­sie acor­dată.
Li­ber­ta­tea în­scrisă în Con­sti­tu­ţie tre­buie ur­lată pe
stradă şi pre­dată în şcoli, bi­se­rici, sin­di­cate. Arsă în con­
şti­inţa ce­lor ti­neri. Alt­fel, pe ne­sim­ţite, vom avea parte
de mi­cul scla­vaj, scla­va­jul me­diu şi ma­rele scla­va­gism.
*
Aflu că Puş­kin are o „epis­tolă că­tre Cen­zor“:
„Vieux persécuteur2, paz­nic al în­chi­so­rii Mu­ze­lor,
Cei care «sont d’humeur»3 să cri­tice sta­tul
Ştiu cum să scape de foar­fe­cele tale,
Iar ma­nu­scri­sele lor cir­culă în lu­mea în­treagă…“

Ma­rele Ano­nim, apărându‑se, ofe­rind di­fe­ren­ţi­a­lele

sale di­vine, ope­rează cu o „cen­zură trans­cen­dentă“, toc­mai
1
Aici şi acum (lat.).
2
Bătrân prigonitor (fr.).
3
Au chef (fr.).
518 ION D. SÎRBU

pen­tru a‑şi păzi mis­te­rele şi a ne obliga, prin cu­noaş­tere

(lu­ci­fe­rică, pa­ra­di­zi­acă), să tin­dem con­ti­nuu spre re­ve­la­
ţii prin me­ta­fore.
Trăind în um­bra unui „mare ano­nim“, dar având di­
fe­rite nume tre­că­toare, am cu­nos­cut o cen­zură ima­nentă,
crudă, te­nace, di­rectă şi per­ma­nentă. Am şi în sub­con­şti­
en­tul meu un cen­zor care, ra­mo­lit şi plic­ti­sit, acum, la
bă­trâ­neţe, mă lasă în pace. Nici nu‑mi pot în­chi­pui via­ţa
fără cen­zură, dacă prin ab­surd nişte mar­ţi­eni ar veni să
mă eli­be­reze, aş sări să îmi apăr cen­zo­rii: tot lup­tând cu
ei, am ajuns să‑i în­ţe­leg, tot ocolindu‑i sau driblându‑i,
i‑am in­clus în de­fi­ni­ţia pro­priei mele li­ber­tăţi.
(Asta îmi aduce aminte de acel ne­no­ro­cit, pe care cei
din ca­mera su­pra­ag­ lo­me­rată, 85, din Gherla, l‑au pus să
doarmă lângă ti­netă. Apoi l‑au ui­tat. Peste trei luni, am
ri­di­cat pro­blema ro­ta­ţiei: să treacă şi al­ţii la lo­cul de lângă
ti­netă. Atunci l‑am au­zit, pe acel ţă­ran ne­no­ro­cit, stri­
gând: „Nu mă mişc de aici nici mort: acesta e lo­cul meu,
e ti­neta mea, nu aveţi niciun drept să mă mu­taţi unde
vreţi voi…“)
*
Car­tea lui Jean Delumeau1, La Peur en Oc­ci­dent, se
opreşte, din pă­cate, la Re­vo­lu­ţia Fran­ceză. Ta­tăl meu,
gân­di­tor naiv în fe­lul său, îmi spu­nea aşa: „Lu­mea e
bân­tu­ită de două mari rele: de foame şi frică. Unii în­cep
în­drep­ta­rea lu­mii prin eli­mi­na­rea foa­me­tei, al­ţii prin
eli­mi­na­rea fricei. Dar, din ne­no­ro­cire, ele sunt su­rori si­
a­meze, tre­buie să ne gân­dim să le go­nim de­o­dată, îm­
pre­ună şi în ace­eaşi zi.“
1
Vezi supra, nota 2, p. 189.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 519

Dacă aş fi trăit un­deva aproape de Ra­y­mond Aron1 (a

că­rui Introduction à la philosophie de l’histoire nu am apu­
cat de­cât să o răs­fo­iesc) şi de acest foarte in­for­mat Jean
Delumeau, le‑aş fi pro­pus schiţa unei fi­lo­so­fii a is­to­riei
ba­zată nu pe lupta de clasă, ci pe lupta cu Frica.
(Olim­pia re­zumă în­treg se­co­lul nos­tru va­lah prin:
„Tre­ce­rea de la frica de Dum­ne­zeu la frica de mi­li­ţian.“)
*
Iro­nia so­ci­ală a ma­ri­lor con­tra­dic­ţii is­to­rice a în­ce­put
cu dic­to­nul la­tin: Si vis pacem, para bellum.2
Pri­vesc, prin So­fia, uri­aşa de­mon­stra­ţie mi­li­tară din
Pi­aţa Ro­şie. Aud me­reu cu­vân­tul „mir“ şi văd pi­o­ni­eri
dând dru­mul unor albi po­rum­bei‑picasso, ce zboară
peste tancurile şi ra­che­tele ce de­fi­lează într‑o or­dine de‑a
drep­tul în­fi­o­ră­toare.
(Chur­chill spu­nea: „Urss‑ul este o enigmă, în­con­ju­
rată de se­cret, ce as­cunde în mie­zul ei un mare mis­ter.“)
Poate. Eu cred to­tuşi că li­mi­tele de sim­plă con­di­ţio­
nare is­to­rică (fază, epocă, eve­ni­ment) au fost de mult de­
pă­şite: atât Sta­tele Unite, cât şi Uni­u­nea So­vi­e­tică, prin
cum­plita şi de­men­ţi­ala lor în­ar­mare, au scă­pat de mult
de sub in­flu­enţa le­gi­lor is­to­rice obiş­nu­ite (teză, an­ti­teză,
sin­teză), in­trând în sfera es­cha­to­lo­gică a pro­vi­den­ţei sau
apo­ca­lip­sei de­o­cam­dată tem­pe­rate.
Când mă gân­desc că lu­mea asta e con­dusă de mi­li­
tari şi eco­no­mişti, sunt ne­voit să recurg la ru­gă­ciune:
1
Raymond‑Claude‑Ferdinand Aron (1905–1983), sociolog,
filosof, istoric şi politolog francez. Prin scrierile sale, a com­bătut
ideologiile totalitare şi a susţinut un umanism raţionalist.
2
Dacă vrei pace, pregăteşte‑te de război (lat.).
520 ION D. SÎRBU

doar bu­nul Dum­ne­zeu mai ştie di­a­lec­tică şi mo­rală –

nu­mai El ar mai avea pu­te­rea de a ne salva in ex­tre­mis.
*
Fi­ind Bu­fon, ca vo­ca­ţie şi des­tin, din când în când simt
ne­voia să le po­ves­tesc ce­lor ti­neri. Aceş­tia râd, dar râd de
mine şi nu de pă­ţa­ni­ile mele.
Că­lă­to­ream într‑un per­so­nal aproape gol spre Si­me­
ria. Mer­gând de‑a lun­gul cu­loa­ru­lui pus­tiu, în că­u­ta­rea
unui com­par­ti­ment mai cald, de­o­dată, ză­resc o fi­gură de
doamnă ce mă face să tre­sar. O re­cu­nosc. Des­chid uşa şi
o strig: „Marta!“ Ea se uită în­gro­zită la mine, mă re­cu­
noaşte, îşi aco­peră faţa cu mâi­nile ei zbâr­cite şi pline de
pete he­pa­tice, şi‑mi strigă cu ură: „Cară‑te, Gary: cară‑te,
nu vreau să mă vezi aşa! “… Această Marta M. fu­sese una
din fru­mu­se­ţile Si­bi­u­lui stu­den­ţiei mele: stu­dentă stră­lu­
cită la en­gleză şi fran­ceză, apar­ţi­nea unei vechi fa­mi­lii
din Clo­po­tiva.
În sfâr­şit… Al­tă­dată, tre­ceam dis­trat şi me­lan­co­lic pe
bu­le­var­dul Băl­cescu. În drep­tul bi­se­ri­cii ita­li­ene, la câ­ţiva
paşi de mine, ză­resc o fată de o rară fru­mu­seţe. Ca stră­lu­
mi­nat, îmi des­chid bra­ţele şi strig: „Bom­bo­nica!“ Fata,
sur­prinsă, se lasă îm­bră­ţi­şată şi chiar să­ru­tată pe frunte.
(Aveam în jur de 52–53 de ani.) Apoi, cu ho­tă­râre, îmi
pune în piept o mână de ze­iţă, ia dis­tanţă şi, zâmbindu‑mi
iro­nic, dar şi cu milă, îmi spune: „Da, dom­nule, nu­mai
că eu sunt fiica Bom­bo­ni­căi du­mi­tale!“
*
În Ame­rica este la modă un psi­h o­l og‑frenolog,
L. Herm­ann. Acesta a re­uş­ it să îm­partă scoarţa ce­re­brală
în pa­tru sfer­turi de cerc: fi­e­care seg­ment co­res­punde
unui anu­mit tip de cre­a­ţie şi ac­ti­vi­tate umană. La dreapta,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 521

sus, ar fi ti­pul lo­gic, ana­li­tic, şti­in­ţi­fic: jos, cel or­ga­ni­za­

to­ric, so­cial, co­mu­ni­ca­tiv. La stânga, sus, ar fi ti­pul ca­pa­
bil de sin­teze, psi­ho­lo­gie, arte, iar jos, ti­pul de gân­di­tor,
cu ima­gi­na­ţie şi afecte, do­tat pen­tru re­li­gie, mu­zică, mâ­
năs­tire. Aceste di­fe­renţe se pot ve­dea şi la o encefalogramă
co­lor, dar se pot de­pista şi prin 120 de în­tre­bări, puse în
ca­drul unui test pu­blic. Uti­li­ta­tea aces­tei sim­ple fişe sare
în ochi: e bine să ne fo­lo­sim ar­mo­nic toate sec­toa­rele.
Cer­tu­rile, con­flic­tele (mici şi mari) se nasc prin fap­tul că
un tip de stânga‑sus (de pildă, ma­te­ma­ti­cian, me­dic,
sta­tis­ti­cian) nu poate în­ţe­lege ti­pul de dreapta‑jos, adică
pe ar­tis­tul sau so­ci­o­lo­gul mo­ral sau re­li­gios. Şe­fii buni
sunt cei care fo­lo­sesc egal şi în ace­laşi timp toate pa­tru
sec­toa­rele cre­ie­ru­lui lor.
Ce ar fi – îmi zic – dacă fi­lo­so­fi­ile la pu­tere, sau pu­
te­rea în­săşi, ar fi ast­fel îm­păr­ţite în pa­tru: aş afla că, în
timp ce eu toată via­ţa am fo­lo­sit doar sec­to­rul stânga‑jos,
stă­pâ­ni­rile toate erau în­gră­mă­dite în dreapta‑jos. (Din
punct de ve­dere al cre­ie­ru­lui, spune fiica cer­ce­tă­to­ru­lui
Herm­ann, „toţi oa­me­nii de stânga sunt de dreapta“.)
*
Există câ­teva do­me­nii pe care le simt şi le in­tu­iesc şi
care, pen­tru spi­ri­tul em­pi­ric şi prag­ma­tic al an­glo‑sa­xo­
ni­lor (chiar şi pen­tru ra­ţiona­liş­tii fran­cezi), ră­mân te­re­
nuri ro­man­tice de re­ve­rie, teamă sau ima­gi­na­ţie pură.
Con­si­der Vi­sul ca un te­ren încă vir­gin: ca şi aşa‑zi­sele
fe­no­mene E.S.P. Cred că există în cal­cu­lul ma­te­ma­tic o
ma­gie in­te­ri­oară, ştiu că elec­tro­nii şi pro­to­nii dis­pun de
un mi­nim de sur­priză şi po­si­bi­li­tate de aba­tere li­beră. Ce­
lula vie e in­te­li­gentă, pare pro­gra­mată (dar există un ter­
men mai theologic de­cât acest mis­ter nu­mit „pro­gra­mare
522 ION D. SÎRBU

ere­di­tară prin gene“?), se apără şi atacă te­ri­bil de tac­tic şi

stra­te­gic. Cred în co­e­fi­ci­en­tul de so­li­da­ri­tate al „câm­pu­
lui so­cial“, în ra­di­a­ţia ma­le­fică a pu­te­rii. Cred că pro­stia
poate fi o boală, ca ciuma sau ho­lera, dar şi un rău faţă de
care poţi de­veni imun. Simt că Ră­u­ta­tea nu e nu­mai un
con­trar al Bi­ne­lui, ci şi un sem­nal al lip­su­ri­lor exis­tente
în bi­nele pre­zent, ştiu că ea, ră­u­ta­tea ca daimon, este un
prin­ci­piu ac­tiv, ge­ne­ra­tor de su­fe­rinţă, po­că­inţă şi artă.
Nu mai cred că Lu­mea a fost cre­ată spre a fi dată oa­me­
ni­lor în stă­pâ­nire (nici nu o me­rită!), ştiu acum că po­li­
tica nu e bună con­du­că­toare nici de dra­goste şi nici de
cul­tură. Nu există ci­vi­li­za­ţii şi cul­turi su­pe­ri­oare, există
doar di­fe­rite forme prin care ci­vi­li­zăm cul­tura, sau in­
vers. Toate re­li­gi­ile (ca şi toate Ar­tele) con­verg spre Unul,
toate sis­te­mele fi­lo­so­fice muşcă doar din fa­leza ma­re­lui
con­ti­nent ne­cu­nos­cut.
Du­bito ergo doleo: doleo ergo sum.1
Mă mişc în­tre zero‑ul ab­so­lut al Ra­ţi­u­nii şi in­fi­ni­tul
ori­en­tal al Nirvanei.
*
Iar noi lo­cu­lui ne ţi­nem,
Cum am fost aşa ră­mâ­nem.
EMINESCU

Gu­rile rele din Oc­ci­dent acuză dic­ta­tu­rile to­ta­li­tare

co­mu­niste pen­tru trei mari de­fecte: in­com­pe­tenţă, in­
con­sec­venţă, in­co­e­renţă. Dar nu îşi dau seama că toc­
mai aceste go­luri şi lip­suri din or­to­do­xia apa­ra­tu­lui
ne‑au per­mis mul­tora, aici, să ob­ţi­nem un ki­lo­gram de
carne la ne­gru, să pu­bli­căm cărţi aproape li­bere, să ne
1
Mă îndoiesc, deci sufăr: sufăr, deci exist (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 523

în­căl­ţăm cu pan­tofi „re­fu­zaţi la ex­port“ şi să ne strecurăm

do­sa­rul, plin de ere­tice pă­cate, de‑a lun­gul unei vieţi în
care nu am exis­tat, am su­pra­vie­ţuit doar.
Sunt în­tru to­tul de acord cu acest prim mar­tir al
Ade­vă­ru­lui, tra­gi­cul Pa­nait Is­trati, care a stri­gat în gura
mare: nu avem ta­lent pen­tru dic­ta­turi. Nem­ţii şi ru­şii au:
dog­ma­tis­mul şi mi­li­tă­ria le plac, fi­indcă li se po­tri­vesc:
Hi­tler şi Sta­lin au şi azi ade­renţi fa­na­tici acasă la ei. Noi
ne‑am con­su­mat ne­voia is­to­rică după Li­ber­tate, Drept
şi De­mo­cra­ţie, la li­mita cri­tică, strânşi în­tre dic­ta­tu­rile
de stânga şi de dreapta, în­tre po­poare foarte ta­len­tate
pen­tru acest mod de par­ti­ci­pare la pu­tere. Bul­ga­rii şi
un­gu­rii, fra­ţii noştri, ve­cini şi pri­e­teni, s‑au do­ve­dit te­ri­
bil de ze­loşi în acest sens: iar ger­ma­nii ră­să­ri­teni, pru­sa­cii
de odi­ni­oară, mi se par as­tăzi, din punct de ve­dere ide­o­
lo­gic, mai or­to­docşi de­cât car­di­na­lii din Krem­lin.
Noi, con­form unei lungi tra­di­ţii în ro­bie şi ex­ploa­tare,
con­si­de­răm orice stă­pâ­nire ca fi­ind un in­a­mic. Cri­ti­căm,
bâr­fim, ne pre­fa­cem că cre­dem, ne pre­fa­cem că mun­cim
etc. Apla­ud ­ ăm exa­ge­rat şi cân­tăm tare şi fals. Vom da Is­
to­riei şi Eu­ro­pei dic­ta­tura cea mai ri­di­colă şi mai pa­ra­no­
ică. Blân­de­ţea şi răb­da­rea va­lahă vor de­mon­stra până la ce
li­mite poate ajunge pro­stia cezarică atunci când e în­ca­
drată de sa­vanţi „de re­nume mon­dial“ şi cu o gardă pre­to­
ri­ană care se do­ve­deşte a fi nu nu­mai foarte ta­len­tată, dar
chiar unică în fe­lul ei de a uita pe cine ser­veşte: re­vo­lu­ţia,
poporul, re­a­li­ză­rile, so­ci­a­lis­mul – sau nu­mai cele două
por­trete care ne îm­po­do­besc mor­mân­tul.
*
Re­vin la foarte utila şi în­ţe­leapta tri­co­to­mie psi­ho­lo­
gică freu­di­ană, Sine, Eu, Su­pra‑Eu (in­stincte, con­şti­inţă
524 ION D. SÎRBU

de zi, legi so­ci­ale şi mo­rale) şi mă în­treb dacă nu cumva,

în so­ci­e­ta­tea noas­tră de tip cu to­tul nou, aceste en­ti­tăţi
tre­bu­iesc schim­bate, eli­mi­nate sau to­pite îm­pre­ună. În
lo­cul ca­za­nu­lui di­na­mic, în care pre­sează in­stinc­tele, să
pu­nem ego­is­mul de clasă şi pro­fe­sie, în lo­cul Su­pra‑Eu­
lui, le­gile şi de­cre­tele cin­ci­na­lu­lui ac­tual – iar Eul să nu fie
de­cât o sin­teză şme­che­rească ce mă ajută să îm­pac ca­pra cu
varza, ferindu‑mă de lup şi trăind de pe o zi pe alta, de la
o coadă la alta. Aş pu­tea foarte uşor – dacă m‑aş re­feri la
lo­zin­cile noas­tre pa­tri­o­tice – să de­clar Tre­cu­tul, Pre­zen­tul,
Vi­i­to­rul ca trei trepte prin care trec, prefăcându‑mă că
exist. Tre­cu­tul ar fi summa a ceea ce cred eu că a fost
odată ca nici­o­dată, Vi­i­to­rul ar fi summa pro­mi­si­u­ni­lor şi
ide­a­lu­rile me­reu amâ­nate (şi care nu va fi nici­o­dată) –
iar Pre­zen­tul este Eul acesta mi­ze­ra­bil că­ruia îi e frig şi
foame şi care tre­mură de frică în­tre tre­cut şi vi­i­tor. Fi­
indcă, să nu ui­tăm, ma­rea lec­ţie pe care am în­vă­ţat‑o
este ur­mă­toa­rea: „Se poate şi mai rău.“
(Com­ple­xele li­bi­do­u­lui au de­ve­nit com­plexe agro‑in­
dus­tri­ale, fa­cem fi­xări ero­tice faţă de şefi, vi­săm ziua că
am în­ce­put să stri­găm „vrem pâine şi drep­tate!“ – iar în
vi­sele de noapte tre­cem gra­niţa, dăm foc ma­ni­fes­tu­lui
co­mu­nist sau pur şi sim­plu in­trăm în pă­mânt şi ne cul­
căm obo­siţi lângă oa­sele albe ale mar­ti­ri­lor care au mu­rit
pen­tru li­ber­ta­tea şi in­de­pen­denţa noas­tră).
*
Există o fază po­li­tică în re­zis­tenţa faţă de o ne­no­ro­
cire is­to­rică: atunci când încă există spe­ranţa că ea ar
pu­tea să se ter­mine (ciuma, foa­me­tea, ocu­pa­ţia, te­roa­
rea, fe­ri­ci­rea TV). Ea e ur­mată de o fază me­ta­fi­zică ce se
in­a­u­gu­rează din clipa în care poporul, în în­tre­gi­mea lui
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 525

(chiar şi no­men­cla­tura mică şi me­die), pierde orice nă­

dejde, când orice schim­bare de­vine im­po­si­bilă, când ire­
ver­si­bi­li­ta­tea se trans­formă în Des­tin, iar răul is­to­ric
de­vine un rău trans­cen­den­tal, în sine.
După care ur­mează o fază ma­gico‑re­li­gi­oasă. În­ce­
pem să cre­dem că Dum­ne­zeu a pier­dut pa­riul său cu
Dia­vo­lul, fi­indcă şi acolo sus a avut loc o pă­că­lire cu fu­
neste con­se­cinţe cos­mice.
Va urma acum un fel de mi­le­niu în­tors pe dos, o mie
de ani în care, la în­ce­put, dia­vo­lul, dez­le­gat de toate
com­ p le­ x ele Că­ d e­
r ii sale, îşi va face de cap,
răzbunându‑se – mai apoi, plic­ti­sit de pu­tere şi de mi­ze­
ria su­pu­şi­lor, va în­cepe să gân­dească la un fel de in­fern cu
faţă umană, la un Nep1 prin re­forme şi chiar la o Re­naş­
tere şi la un nou Ilu­mi­nism.
Olim­pia îmi spune că ba­bele de la ţară zic: „Ma­ică,
noi nu mer­gem la bi­se­rică pen­tru a ne ruga să ne ajute: nu
poate, e şi El cu mâi­nile le­gate. Ci mer­gem ca să‑L aju­tăm
cu ru­gă­ciu­nile noas­tre ca să scape din ro­bia ce­lui Rău…“
*
Le vrai adversaire fait passer en toi
un courage immense.2
KAFKA

În cele trei luni în care am cir­cu­lat prin Apus3 (su­fe­

rind de nişte in­som­nii ne­vro­tice groaz­nice, ne­a­vând nici
po­si­bi­li­ta­tea de a‑mi procura o re­ţetă pen­tru bar­bi­tu­rice),
1
Aluzie la Noua Politică Economică (NEP), introdusă în
1921 de către Lenin în Uniunea Sovietică, care permitea o liber‑
tate limitată a pieţei, în contextul economiei socialiste. La finele
deceniului trei, a fost înlocuită cu planul cincinal.
2
Adevăratul adversar îţi transmite un curaj imens (fr.).
3
Vezi supra, nota 3, p. 404.
526 ION D. SÎRBU

am sim­ţit tot tim­pul că îmi lip­seşte ceva esen­ţial în per­

ma­nenţă. Nu mai eram de­loc in­te­li­gent, în­ce­ta­sem să
func­ţi­o­nez cri­tic, verva mea spi­ri­tu­ală pă­rea a fi se­cat to­
tal. La în­toar­cere abia, mi‑am dat oa­re­cum seama că, în
con­for­mi­tate cu „sta­rea mea de ru­mâ­nie“ con­ti­nuă, de‑a
lun­gul a cinci de­ce­nii de mar­gi­na­li­zare şi ur­gi­sire, mi s‑a
for­mat un fel de re­flex con­di­ţionat, la ni­ve­lul func­ţi­u­ni­lor
mele spi­ri­tu­ale: nu pot gândi de­cât în lan­ţuri, prin lan­ţuri,
con­tra lan­ţu­ri­lor. Nu pot dansa de­cât ca ur­sul ro­mâ­nesc,
pe tip­sie fier­binte. Nu pot fi in­te­li­gent de­cât prin di­a­lec­
tic con­trast cu ma­reea mâz­goasă a pro­stiei au­to­htone în
con­ti­nuă ex­pan­si­une. Sunt şi ră­mân un fiu al mi­ze­riei şi
opri­mă­rii. Deşi am de­ve­nit co­mu­nist ile­ga­list în 1940 –
din 1945 nu func­ţi­on ­ ez de­cât înt‑un fel de vagă, dar
con­sec­ventă pos­tură de căr­tu­rar jig­nit în fi­inţa sa. Toate
aceste ca­te­go­rii de sens şi bază îmi fu­se­seră anu­late în
Apus, de­ve­ni­sem acolo o jal­nică me­mo­rie ră­să­ri­teană de
care ni­meni nu avea ne­voie şi din care exis­tau cu su­tele
de mii pe toate bu­le­var­dele şi în toate ora­şele.
Pa­ra­do­xal, a tre­buit să re­cu­nosc că nu pot trăi şi func­
ţiona in­te­li­gent şi sen­si­bil fără duş­ma­nii mei de moarte,
sin­gu­rii care dau un sens şi un con­ţi­nut cre­a­tor vie­ţii şi
chiar mor­ţii mele.
*
Emi­nescu în­cer­când, la ru­gă­min­tea ac­to­ru­lui Pas­caly, să
tra­ducă o carte nem­ţească de es­te­tică tea­trală1 – şi tre­bu­ind
să se re­cu­noască bă­tut, fi­indcă „ne lip­sesc ter­me­nii de
1
După angajarea, în toamna anului 1868, ca sufleur şi copist
la Teatrul Naţional, de către Pascaly, Eminescu se angajează să
traducă Arta reprezentării dramatice de H. Th. Rötscher, pe care
însă nu a finalizat‑o. Mai multe sute de pagini ale traducerii au
rămas în manuscris.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 527

spe­ci­a­li­tate!“. Tot el, chinuindu‑se să trans­pună în limba

noas­tră Cri­tica ra­ţi­u­nii pure – o în­cer­care ce îmi dă ame­
ţeli, de parcă aş privi la nişte cio­bani în­cer­când tri­plul
salt la tra­pez… Chiar şi limba lui Ră­du­lescu‑Mo­tru mi
se pare for­ţată, gronţuroasă, plină de ce­ţuri. Abia în­tre
cele două răz­boaie se for­mează o limbă fi­lo­so­fică ele­
gantă, elas­tică, ge­ne­roasă. Na­tu­rală şi fer­tilă – deşi plină
de ne­o­lo­gisme îm­pru­mu­tate di­rect din lim­bile mume,
fără niciun efort de a în­cerca tra­du­ce­rea lor.
Opera lui Blaga, din punct de ve­dere al lim­bii fi­lo­so­
fice (deşi a fost alăp­tată de Po­e­zie şi Dramă), mi se pare
o mi­nune de îm­pli­nire, nu mă mir că azi în­treaga noas­
tră ese­is­tică cri­tică se in­spiră din ea. (Din Blaga – şi din
Lo­vi­nescu, Că­li­nescu, No­ica.)
Cât de tâ­nără e limba şi cul­tura noas­tră „ma­joră“!? Aş
zice că ea, ime­diat după în­ţăr­care, a fost dusă di­rect în răz­
boi, apoi în pri­zo­ni­e­rat – ca să îşi dea su­fle­tul azi în ar­ti­co­
lele de fond şi în zi­ar­ ele de pe­rete uzi­nale ale epo­cii de aur.
*
Răs­fo­iesc cu tris­teţe vo­lu­mul lui Ar­thur Ko­es­tler1, Les
Somnambules. (Am spe­rat să scriu o piesă des­pre Ke­pler2 –
Jo­han­nes ne­în­ţe­le­sul 3, în care să o re­a­bi­li­tez pe Mama lui,
1
Arthur Koestler (1905–1983), romancier, eseist şi ziarist
bri­tanic de origine maghiară. Lucrarea citată, titlu complet, Les
Som­nambules. Essai sur l’histoire des conceptions de l’Univers, este
varianta franceză a lucrării The Sleepwalkers: A History of Man’s
Changing Vision of the Universe, apărută în 1959.
2
Johannes Kepler (1571–1630), matematician, astronom şi
astrolog german. În 1620, şi‑a apărat mama care fusese acuzată
de vrăjitorie.
3
Proiect din anul 1973, reluat în ultima parte a vieţii, dar
nefinalizat.
528 ION D. SÎRBU

Kat­he­rine, acu­zată de vră­ji­to­rie de că­tre pro­tes­tanţi.) În

această carte, au­to­rul în­cearcă, şi re­u­şeşte să‑mi do­ve­dească
fap­tul că ma­rile re­ve­la­ţii (des­co­pe­riri, in­ven­ţii), atât în şti­
inţa cea mai se­veră – as­tro­no­mia ma­te­ma­tică – cât şi în
mis­tica re­li­gi­oasă, se da­to­rează unor in­tu­i­ţii ge­ni­ale ce ne
vin clan­des­tin, în clipe în care cer­ce­tăm şi că­u­tăm cu to­tul
alt­ceva. Se pare că toţi ple­căm să des­co­pe­rim dru­mul spre
In­dii şi ni­me­rim în Ame­rica ne­cu­nos­cută.
Există în orice cer­ce­tare lungă şi ob­sti­nată, în orice cal­
cul ab­surd şi inu­til, o ra­ţi­une as­cunsă a tai­nei şi o şi­re­te­nie
a cal­cu­le­lor: unele uri­aşe ade­vă­ruri (ca, de pildă, le­gile lui
Ke­pler) apar ca în vis, ames­te­cate cu ba­na­li­tăţi şi ră­tă­ciri:
au­to­rul în­suşi nu îşi dă seama de va­loa­rea lor, tre­buie să
vină o se­rie în­treagă de ur­maşi (în frunte cu New­ton) ca,
fă­când or­dine în ha­o­sul Ke­pler, să poată scoate la lu­mină,
din ze­cile de mii de sti­cle co­lo­rate, cele trei di­a­mante‑legi
care stau şi azi la baza tu­tu­ror zbo­ru­ri­lor cos­mice.
*
Bă­trâ­nul meu Iu­suf, în­ţe­lep­tul turc din piesa Iarna Lu­
pu­lui Ce­nu­şiu, ci­tând din Lege, spune la un mo­ment dat:
„…La în­ce­put a fost Ade­vă­rul. Apoi a ve­nit dreapta
tăl­mă­cire a Ade­vă­ru­lui. Apoi a dis­pă­rut Ade­vă­rul şi au
ră­mas tăl­mă­ci­to­rii. Apoi au dis­pă­rut şi tăl­mă­ci­to­rii şi au
ră­mas doar vor­bele, vor­bele…“
De la scri­e­rea şi tran­scri­er­ ea aces­tei re­plici au tre­
cut aproape zece ani. Dau acum peste un frag­ment din
Tao‑te‑King care, cu o mie de ani îna­in­tea is­la­mis­mu­lui,
spu­nea:
„Când ome­ni­rea a pier­dut cu­noaş­te­rea, nu a mai ră­
mas de­cât vir­tu­tea; pier­zând vir­tu­tea, i‑a ră­mas bu­nă­ta­
tea; pier­zând bu­nă­ta­tea, a gă­sit drep­ta­tea; pier­zând
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 529

drep­ta­tea, a sta­bi­lit ce­re­mo­ni­ile. Dar ele nu sunt de­cât

um­bra vir­tu­ţii şi iz­vor de dez­or­dine…“
Gândindu‑mă la această con­ti­nuă de­şer­tă­ciune a tre­
ce­rii şi stri­că­rii ade­vă­ru­ri­lor, acum aş pu­tea spune:
„…La în­ce­put a fost vi­sul, apoi uto­pia, apoi ma­ni­fes­
tul şi ide­o­lo­gia. Toate aces­tea au dis­pă­rut. Şi sunt pe cale
de dis­pa­ri­ţie şi tăl­mă­ci­to­rii. Au ră­mas doar vor­bele ca ce­re­
mo­nii şi ce­re­mo­ni­ile ca sim­ple vorbe goale.“
Epoca de aur, de bronz, epoca de fier; cu­noaş­tere,
mo­rală, ce­re­mo­nii; fi­lo­so­fie, ide­o­lo­gie, pro­gram, de­zas­
tru; Chris­tos, He­gel, Marx şi Bulă.
Cine vor­bea de „no­dul ca­tas­tro­fic“ în Is­to­rie?

*
L‑am în­tre­bat pe pri­e­te­nul meu Som­mer (fost mare ştab
pe vre­mea sta­li­nis­mu­lui) „ce ar fi de fă­cut acum? “ Îi spun
că în tinereţele mele, toată ge­ne­ra­ţia mea avea, fi­ec­ are, câte
un „pro­gram“ de sal­vare a vi­i­to­ru­lui; mai târ­ziu, în puş­că­
rie (un ade­vă­rat Turn Ba­bel), fi­e­care din gân­di­to­rii pro­feţi
de acolo avea un cod de re­forme pen­tru sal­va­rea pu­blică –
dar acum, de vreo 10–15 ani, toată lu­mea mâ­râie, bâr­
feşte, în­jură, ştie ce nu e bine, dar nu am au­zit pe ni­meni
for­mu­lând cea mai vagă so­lu­ţie de în­drep­tare.
Som­mer al meu s‑a gân­dit, s‑a gân­dit. Min­tea lui
ana­li­tică tre­cea din ca­uză în ca­uză, spre ca­uza‑ca­u­ze­lor.
Ofta şi tă­cea.
Ca să‑l ajut, i‑am spus: „Ce ai face dacă, de pildă, ai fi
ales, prin ab­surd, timp de o zi, pri­mar li­ber al Cra­io­vei?“
Mi‑a răs­puns:
– Aş înălţa, în faţa Tea­tru­lui Na­ţional, o uri­aşă lo­zincă
ro­şie pe care să scrie: „Să nu mai min­ţim, să nu ne mai
530 ION D. SÎRBU

min­ţim!“ Apoi sub ea, aş face un foc mare în care aş arde

pu­blic toate căr­ţile şi por­tre­tele pro­fe­ţi­lor min­ci­noşi!
– Dar, i‑am răs­puns, la fel ai în­ce­put şi în 1945: cu o
lo­zincă ro­şie şi un foc, în care au fost arse măr­tu­ri­ile „tre­
cu­tu­lui ru­şi­nos“. Ce de­o­se­bire e?
– Una sin­gură: acum toată lu­mea ştie, pe pi­e­lea ei,
care e de­o­se­bi­rea în­tre ade­văr şi min­ciună.
(Un ini­ţiat func­ţionar lo­cal îmi spune: există mii de
ce­reri pen­tru în­drep­ta­rea unor ne­drep­tăţi co­mise: dar ele,
90%, apar­ţin unor foşti ştabi, foşti se­cre­tari, foşti ac­ti­
vişti, care cer să li se re­vi­zu­iască par­ti­nic situa­ţia: nu există
nicio ce­rere a unor ţă­rani, mun­ci­tori, puş­că­ri­aşi sau de­
por­taţi: aceş­tia aş­teaptă mi­nu­nea, adică co­bo­râ­rea în­ge­ru­
lui şi tul­bu­ra­rea ape­lor Vitezdei. Abia după aceea, vor
crede de cu­vi­inţă să‑şi ceară şi ei re­vi­zui­rea vie­ţii lor pier­
dute şi sa­cri­fi­cate.)
*
Mă fe­resc să mă pro­nunţ, în aceste ca­iete de noapte,
des­pre do­me­nii în care sunt ceva mai acasă: mina, tea­
trul, fi­lo­so­fia, pra­xis‑ul mar­xist‑le­ni­nist. Frica mea, de a
nu fi nici spe­ci­a­list şi nici ama­tor, mă îm­pi­e­decă să vor­
besc des­pre acele pro­bleme pe care le vi­sez fil­trate şi îm­
bi­bate în su­ga­tiva po­li­tică a scri­e­ri­lor mele li­te­rare. Deci:
fi­lo­so­fie, doar atât cât per­mite li­te­ra­tura: şi ide­o­lo­gie,
doar cât per­mite mo­rala – aş zice, dacă nu aş şti că există
în mine o moară, o sită şi o droj­die ce fac pâine fără şti­
rea mea, une­ori chiar îm­po­triva vo­in­ţei mele.
Nu sunt stă­pâ­nul gân­du­ri­lor şi scri­su­lui meu: sunt
sim­plu ser­gent (cu ter­men re­dus) care exe­cut nişte or­
dine ce îmi vin de la su­pe­ri­o­rii mei.
Cine sunt „su­pe­ri­o­rii mei“? Nici das­că­lii, nici cla­si­cii,
nici con­tem­po­ra­nii: ci sti­hia ace­lei fă­râme de ade­văr şi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 531

veş­ni­cie prin care, om­bi­li­cal, până la moarte, ră­mân le­gat

de Fi­inţa ne­vă­zută a poporu­lui, lim­bii şi ţă­rii mele: pa­tri­
o­tis­mul meu fi­ind egal cu li­ber­ta­tea de a nu avea voie să
mor sau să mă sin­u­cid, minţindu‑mă.
*
Nu am niciun fel de or­dine în mica mea bi­bli­o­tecă,
în­tre hâr­ti­ile mele, în munca mea de zi cu zi. Nu pot avea
or­dine nici în ce gân­desc şi scriu. Cu­vân­tul „or­dine“ mă
ori­pi­lează. Am fost un an uce­nic, pa­tru ani (cursul su­pe­
rior de li­ceu) am stat în in­ter­nat: trei ani de răz­boi, pe
front. M‑am for­mat în in­ter­nate, ca­zărmi. (De puş­că­rie,
să ui­tăm acum!) Peste tot, or­dine şi dis­ci­plină: surveiller
et punir1. Hi­tler urla: „Vreau o nouă or­dine eu­ro­peană!“
Sta­lin şi ale sale di­fe­ren­ţi­ale cre­tine nu au mai ur­lat, dar
au re­a­li­zat această nouă or­dine.
Con­si­der dez­or­di­nea mea (în care mă ori­en­tez per­
fect, gă­sesc tot ce caut) ca fi­ind „fă­cută de Zei“. Şi o opun
unei even­tu­ale or­dini (scheme, plan, cla­si­fi­cări) pe care
aş pu­tea‑o even­tual re­a­liza. Ide­ile şi scri­e­rile se adună
sin­gure şi se în­şi­ruie când bate un clo­pot sau sună o
goarnă. (Dar nu mai bate de mult niciun clo­pot, goar­
nele toate sunt mo­bi­li­zate, ni­meni nu are ne­voie de ce e în
bi­e­tul meu cap.)
Ca­ie­tul acesta ar fi o în­tru­chi­pare (în – trup – chip –
are) fi­zică a dez­or­di­nii lec­tu­ri­lor, cu­ri­o­zi­tă­ţii şi sin­te­ze­lor
mele ar­ti­za­nale. Am în­cer­cat să ci­tesc, sis­te­ma­tic, so­ci­o­
lo­gie, fi­lo­so­fie, ide­o­lo­gie: ni­mic nu se li­peşte şi nu se po­
tri­veşte cu ceea ce tră­iesc şi văd eu. Răul şi mu­ri­rea nu
în­cap într‑o spe­ci­a­li­tate de ca­te­dră, ele sunt boa­bele de
muş­tar arun­cate din cer şi ri­si­pite pe în­treg pă­mân­tul.
1
A supraveghea şi a pedepsi (fr.).
532 ION D. SÎRBU

Aş re­greta să nu se ob­serve cândva că dez­or­di­nea mea

e o me­todă, to­tuşi!
*
Sunt con­şti­ent că aceste mo­deste bu­căţi de sti­cle co­lo­
rate, pe care le tran­scriu în aceste ca­iete ale ro­bu­lui
Deziderius Can­did, nu au nicio va­loare li­te­rară sau fi­lo­
so­fică. Sunt un fel de „hy­bris“ ga­ze­tă­resc în­tre fo­i­le­ton de
du­mi­nică şi notă mar­gi­nală. Am în faţă un munte de ni­
sip scos din Arieş, ca un moţ bă­trân şi dis­pe­rat, spăl şi
cern, cern şi spăl, poate mă aleg cândva cu câ­ţiva solzi de
aur cu­rat. Îmi face bine această li­ta­nie‑calvarie, nu fac
de­cât să trec în cu­rat ceea ce „mizguie“ ce­ţos şi otră­vit în
min­tea mea de va­ga­bond ri­si­pi­tor. În­cet‑în­cet, cine ştie,
ca într‑o oglindă afu­mată, într‑o zi îmi voi pu­tea con­
tem­pla chi­pul meu su­perb, de ra­tat, şi me­di­o­cru, şi ama­
tor, şi veş­nic uce­nic. Ce nu a gă­sit nici că­ra­rea şi nu a ză­rit
nici coama în­ză­pe­zită a mun­te­lui vi­sat. Şi nici cu­ra­jul de
a ter­mina nu l‑a avut.
În schimb, în tim­pul aces­tor te­ri­bile ierni ale bătrâ­
ne­ţelor mele urâte, am ter­mi­nat trei vo­lume de proze: La
condition roumaine1 (2 vo­lume, 900 pag.), Lu­pul şi Ca­te­
drala (460 pag. şi Dan­sul Ur­su­lui (320 pag.).
Dum­ne­zeu cu mila!
*
Noap­tea de Cră­ciun.
Sunt atât de sin­gur, atât de de­parte de oa­meni şi izo­
lat de lume, în­cât nu ar fi de­loc ex­clus ca tot ce vi­sez şi
gân­desc să fie atât de fals, în­cât să fie ade­vă­rul‑ade­vă­rat.

1
Unul din titlurile romanului Adio, Europa! (La condition
roumaine). Vezi supra, nota 1, p. 325.
 JURNALUL
UNUI JURNALIST
FĂRĂ JURNAL
i i . g losse
sau:

SPRE ULTIMA IARNĂ

– ro­m an po­l i­t i c –

CRA­IOVA, 1986–1988
 A PATRA IARNĂ, 1986–1987

Motto:
Rien n’est désagréable que
d’être pendu obscurément.1
VOLTAIRE, STRINDBERG

1
Nimic nu este mai neplăcut decât să fii spânzurat fără să se
ştie (fr.).
 Nu în­ţe­leg aceste ci­clice va­luri de crimă şi ab­sur­di­tate
ce se abat asu­pra so­ci­e­tă­ţi­lor umane: cru­zi­mile din cir­
cul ro­man, in­chi­zi­ţia, răz­boa­iele re­li­gi­oase, la­gă­rele de
ex­ter­mi­nare ale lui Hi­tler şi Sta­lin: mai nou, re­vo­lu­ţia
cul­tu­rală chi­neză, ge­no­ci­dul cam­bo­dgian, ma­sa­crele din
Li­ban, aten­ta­tele te­ro­riste de pre­tu­tin­deni.
Con­stat – nu fără oa­re­care ru­şine căr­tu­ră­rească – cum
că ma­jo­ri­ta­tea aces­tor stu­pide crime în masă îşi au sursa
prin­ceps în câ­ţiva „gân­di­tori“ şi po­li­to­logi de sor­ginte
quasi‑fi­lo­so­fică. Po­po­rul, în mo­men­tele sale de ne­bu­nie
(sau de în­ne­bu­nire), arde, ucide şi dă­râmă: dar nu poporul
„or­ga­ni­zează“, şti­in­ţi­fic sau theologic, aceste ho­lo­ca­us­turi
pen­tru care, nu­mai după zece‑do­uă­zeci de ani, nu gă­sim
nicio scuză sau ex­pli­ca­ţie. (Dar pe care le re­pe­tăm to­tuşi,
do­ve­dind, me­reu şi me­reu, că din Is­to­rie, în afară de is­to­
rici, ni­meni nu vrea şi nu poate să în­veţe ni­mic.)
Se pare (tre­buie să ad­mi­tem) că în fi­e­care om există un
că­lău care doarme, în fi­ec­ are par­tid (ce se vrea unic şi scris
cu ma­jus­culă) există – co­e­xis­tând ală­turi de lo­zinca de
pace, drep­tate şi pro­gres – un în­treg ar­se­nal de cnu­turi şi
pis­toale ero­ice şi că în orice formă de so­ci­e­tate (pri­mi­tivă
sau evo­lu­ată) există un quantum de crime şi mon­stru­o­
zi­tăţi ce tre­bu­iesc trăite, con­su­mate şi plă­tite.
538 ION D. SÎRBU

Im­pac­tul cel mai ne­no­ro­cit şi mai tra­gic: al ori­că­rei

clase ex­ploa­tate spre drep­tate so­ci­ală şi li­ber­tate, al ori­că­
rei re­li­gii spre re­cu­noaş­tere şi pro­ze­li­tism, al ori­că­rui po­
por pri­mi­tiv spre ci­vi­li­za­ţie şi in­de­pen­denţă, nu se poate
re­a­liza de­cât prin dic­ta­turi, mi­tra­li­ere şi crime.
Până şi cu­vân­tul „dra­goste“ e mân­jit de sânge – iar
cu­vin­tele „drep­tate“ şi „li­ber­tate“ sunt în­ar­mate până
la dinţi.
*
Vă­zut, în zi­lele tre­cute, un film ame­ri­can des­pre „re­a­
li­ta­tea“ far­fu­ri­i­lor zbu­ră­toare: Han­gar 18.
Ideea că am pu­tea fi o sim­plă seră ex­pe­ri­men­tală a
unei ci­vi­li­za­ţii in­fi­nit su­pe­ri­oare (trăind pe alte di­men­si­
uni de spa­ţiu şi timp) care ne vi­zi­tează re­gu­lat, in­ter­ve­
nind atât în evo­lu­ţia spe­ciei umane, cât şi în „is­to­ria“
so­ci­e­tă­ţi­lor de pe Terra, îmi dă un sen­ti­ment de ame­ţeală
dis­pe­rată şi de spe­ranţă stu­pidă.
În evo­lu­ţia Omu­lui (după Dar­win ce­tire) ar exista
câ­teva inele lipsă din lan­ţul cu­nos­cut: în an­tro­po­lo­gie,
con­cep­tul de evo­lu­ţie nu poate func­ţiona fără aju­to­rul
ideii de mu­ta­ţie. De pildă, tre­ce­rea de la mai­muţă la
omul peş­te­ri­lor, de la vâ­nă­toa­rea pri­mi­tivă la agri­cul­tură,
de la ma­gia tri­bală la re­li­gii, co­mu­ni­tăţi, stat. Se pare că şi
sal­tu­rile în şti­inţă (ci­ber­ne­tică, ener­gie ato­mică, mi­cro­
pro­ce­soare etc.) nu ar fi de­cât re­zul­ta­tul unor „cal­cu­laţi
sti­muli“, so­siţi de sus, nu de la bu­nul Dum­ne­zeu, nici din
par­tea Lo­gos‑ului spermatikos, ci din par­tea pa­tro­ni­lor zo­
o­teh­ni­ci­eni ne­vă­zuţi, care, cultivându‑şi sera sau gră­
dina, vor să ne sal­veze sau vor să ne dis­trugă.
Nici una şi nici alta: gân­desc pri­mi­tiv, ma­ni­he­ist.
Dacă ei există şi ne ma­ni­pu­lează „şti­in­ţi­fic“, tre­buie să
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 539

mă con­si­der egal cu orice mi­crob dintr‑o cul­tură de

labo­ra­tor, cu orice co­bai sau câine, su­puşi unor ex­pe­ri­
enţe de care ha­bar nu au. Re­vin la me­ta­fora chi­neză: „Se­
mă­năm cu vi­er­mele căl­cat de ro­ţile ca­ru­lui re­gal: ce
poate şti vi­er­mele ce este în ca­pul re­ge­lui?“

*
Îmi dau seama, tot mai des şi mai du­re­ros, că re­zul­ta­
tele ex­pe­ri­en­ţei aces­tor ca­iete de „ar­pe­gii şi sol­fe­gii“
(le‑aş fi do­rit de „ada­gii şi soliloqui“), în afară de exer­ci­
ţiul con­ti­nuu de gân­dire, sin­teze şi au­to­a­na­lize la care
mă obligă, ca texte în sine nu pre­zintă nicio va­loare obi­
ec­tivă, de co­mu­ni­care. Nu sunt nici li­te­ra­tură (deşi am
ci­tit că ar exista şi o „li­te­ra­tură re­fle­xivă“) şi nici fi­lo­so­
fie. Nici cri­tică şi nici me­di­ta­ţie sau jur­nal in­te­rior. Nici
so­ci­o­lo­gie şi nici mă­car po­li­tică ga­ze­tă­rească.
Dacă con­ti­nui a mai scrie (sco­ţând din imaculatoarele
de zi acele su­ges­tii sau idei ce mă în­deamnă să le ro­tun­
jesc şi să le fi­xez în „in­sec­ta­rul“ meu), se da­to­rează gân­
du­lui – jal­nic, dar şi re­con­for­tant – că nici­o­dată, într‑un
vi­i­tor pre­vi­zi­bil, aceste ne­vi­no­vate măr­gele pe aţă nu vor
pu­tea ve­dea lu­mina ti­pa­ru­lui.
Dacă vor avea şansa de a că­dea sub ochiul avi­zat al
unui ce­ti­tor din vi­it­ o­rul mi­le­niu, sper ca acesta să fie su­
fi­ci­ent de în­ţe­lept şi de in­for­mat spre a mă în­ţe­lege şi
ierta. Iar în caz că fi­lo­so­fa­rea li­te­rară, ca formă de gim­nas­
tică spi­ri­tu­ală, va fi fost dis­pă­rut, atunci aceste or­fane
pa­gini, de pri­vire şi ui­tare, ale unui se­mi­ce­tă­ţean sin­gu­
ra­tec şi ne­fe­ri­cit, se vor re­sti­tui nean­tu­lui amorf din care
au fost smulse şi, pen­tru răs­tim­pul unei seri, aşe­zate sub
lampă şi exa­mi­nate cu lupa.
540 ION D. SÎRBU

*
Îmi amin­tesc, în anii „ob­se­dan­tu­lui de­ce­niu“, prin po­
to­pul de şe­dinţe din acele cum­plite vre­muri, s‑au im­pus
două sti­luri de vor­bire po­li­tică: cel evre­iesc (so­fist, in­te­ro­
ga­tiv) şi cel ru­sesc, dărăbănos ba­sa­ra­bean. Cel evre­iesc s‑a
stins şi s‑a pier­dut, cel ru­sesc îmi re­vine în gând ori de
câte ori ur­mă­resc, la So­fia, emi­si­u­nea de vi­neri, din
Mos­cova, a şti­ri­lor cu­rente („Vremia“).
Ra­bi­nul nos­tru Ro­sen1 – când vor­beşte la ra­dio, de
pildă – pe un­deva, îmi răs­co­leşte me­mo­ria în le­gă­tură cu
ac­ti­viş­tii din ti­ne­re­ţea mea. Dar, citindu‑i, într‑o sin­gură
noapte, car­tea sa În lu­mina To­rei (ex­ce­lent tra­dusă în ro­
mâ­neşte), am ră­mas în­cân­tat. O carte ma­jes­tu­oasă, plină
de un fel de sin­gu­ră­tate is­to­rică, dar şi de o formă de
re­sem­nare şi me­lan­co­lie, prin în­ţe­lep­ciune şi mân­drie,
unică în fe­lul ei. Ca „mo­rală“, iu­da­is­mul mi se pare a fi
mai re­a­list, mai fi­lo­so­fic şi mai uman de­cât creş­ti­nis­mul
ini­ţial. (Care fă­cuse din as­ceză un ideal şi din „sfânt“ un
mo­del.) Nu­mai Dum­ne­zeu e sfânt, nu­mai El ştie tot şi nu
gre­şeşte. Exa­ge­rează une­ori, la mâ­nie sau în cle­menţă.
Dar, pe un­deva, mă in­trigă unele te­ri­bile ob­se­sii me­
si­a­nice (de sal­vare a lu­mii) care, mie, acum, mi se par a
fi lu­ate di­rect din Karl Marx.
Să fi fost ade­zi­u­nea in­te­lec­tu­a­li­lor evrei din Eu­ropa
la mar­xism o com­pen­sare a go­lu­lui creat prin ate­is­mul
ur­ban, prin asi­mi­lare şi frica de duş­mani? Ca­pi­ta­lism şi
1
Moses Rosen (1912–1994), şef‑rabinul Cultului Mozaic din
România (1948–1994) şi preşedinte al Federaţiei Comuni­tă­ţilor
Evreieşti din România (1964–1994). Deputat în Marea Adunare
Naţională (1957–1989), membru de Onoare al Academiei
Române (1992). În lumina Torei a fost publicată în 1971.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 541

co­mu­nism, două cre­a­ţii si­mul­tane şi ge­mene ale ace­lo­

raşi ge­nii, ră­maşi de mi­le­nii re­vo­lu­ţionari în formă şi tra­
di­ţiona­lişti în con­ţi­nut?
Nu ştiu. Unui evreu me­di­o­cru îi stă bine când vor­beşte
de so­ci­a­lism: e sin­cer, poate fi cre­zut. Dar evreii foarte in­
te­li­genţi (unii chiar aproape de ge­ni­a­li­tate), cu­prinşi de
de­li­rul dog­ma­tic al unei sin­gure ob­se­sii salvamunde, mi
se par nişte ra­bini ră­tă­ciţi în că­u­ta­rea To­rei pier­dute.
De aceea ci­tesc, în ra­bi­nul Ro­sen, cu un semn de în­tre­
bare grea, fraze ca: „Me­sia va fi vi­i­toa­rea lume a Drep­tă­ţii!“
Sau: „În­tre noi şi vi­i­to­rul lu­mi­nos [sic!] se în­tind o mul­
ţime de punţi de hâr­tie. Pun­ţile sunt scri­e­rile noas­tre…“
O grea me­lan­co­lie şi o as­cunsă me­so­po­ta­mi­ană si­gu­
ranţă şi com­ba­ti­vi­tate se des­prind din această carte,
apar­ţi­nând re­li­giei‑mume, apar­ţi­nând, pro­ba­bil, şi po­li­
ti­cei mon­di­ale strămume.
*
Nu am voie să cred în (chiar dacă scriu des­pre) sta­rea
le­tală, de le­tar­gie or­ga­nică, de pieire a nea­mu­lui ro­mâ­nesc.
Orice atac îm­po­triva Cul­tu­rii – in­di­fe­rent cum şi de
unde vine – de‑acum, tre­buie con­si­de­rat un atac îm­po­
triva gra­ni­ţe­lor ţă­rii. Nu stră­mo­şii, vo­ie­vo­zii, tre­cu­tul
is­to­ric ne dau forţa şi drep­tul de a su­pra­vie­ţui. (Toate
po­poa­rele dis­pă­rute au avut, la rându‑le, aşa ceva.) Noi
sun­tem azi ceea ce sun­tem, fi­indcă am avut un pă­mânt al
nos­tru (pe care l‑am pier­dut), un po­por al nos­tru (de­ve­
nit o sim­plă „popu­la­ţie“) şi o Limbă. (Care, şi ea, e în curs
de criză, prin trifalcare, asal­tată fi­ind şi de sus, şi de jos.)
Dar am avut un Emi­nescu, Brân­cuşi, Blaga, Ar­ghezi,
Că­li­nescu, Lo­vi­nescu, Iorga, Io­nesco, Eli­ade… etc. Ei ne
apără acum ho­ta­rele spi­ri­tu­ale, ul­ti­mele noas­tre ho­tare.
542 ION D. SÎRBU

Ei ne apără şi de duş­mani, punându‑şi opera în­tre ne­pu­

tinţa noas­tră de acum şi acei bar­bari par­ti­zani ai piei­rii
noas­tre, pe ba­nii noştri, cu for­ţele noas­tre, du­când, de
câ­teva de­ce­nii cum­plite, un răz­boi cal­cu­lat şi ne­cru­ţă­tor
îm­po­triva tu­tu­ror va­lo­ri­lor şi in­sti­tu­ţi­i­lor noas­tre de spi­
rit, va­loare şi cul­tură. Pre­gă­tind ast­fel, în deja foarte vi­zi­
bile etape, în mod con­şti­ent, au­to­mat sau pur şi sim­plu
cri­mi­nal, cine ştie ce ul­timă şi fa­tală „eli­be­rare fră­ţească“.
Sunt sol­dat, stau în tran­şee, co­man­dan­ţii mei au mu­
rit sau au de­zer­tat, eu stau şi pri­vesc din­colo de sâr­mele
ghim­pate, din­colo de ceaţa după care se as­cunde duş­ma­
nul meu de moarte. Pe aici se mai poate trece, peste mine
însă, nu!
*
Dau peste un plic ră­tă­cit, unul din cele peste o sută de
plicuri con­ţi­nând fi­şele (1945–1955) pri­vind „pro­blema
me­ta­fo­rei“, ob­se­sia fi­lo­so­fică a tinereţelor mele ma­ture.
Mă plimb acum prin­tre idei, ti­tluri şi au­tori, ca prin­tre
nişte ro­man­tice ruinuri, pline de fo­sile şi cio­buri ar­he­o­
lo­gice. Am două vo­lume de proză1 (date la to­pit din or­
di­nul dom­nu­lui că­pi­tan Enoiu2, şe­ful an­che­tei), pier­dute
de­fi­ni­tiv, am ma­nu­scri­sele: De la ar­he­ti­pu­rile lui C.G.
Jung la ca­te­go­ri­ile abi­sale ale lui Lu­cian Blaga (teza mea de
li­cenţă), Des­pre func­ţi­u­nea epis­te­mo­lo­gică a Me­ta­fo­rei (teza
mea de doc­to­rat), pre­cum şi ese­u­rile des­pre lu­ci­di­tate,
in­te­lec­tu­ali, mi­neri şi ţă­rani.
1
Este vorba despre Povestiri petrilene şi Caz disciplinar, nu‑
vele. Rescrise din memorie în mare parte, cele două volume vor
fi publicate, primul, la Editura Junimea, Iaşi, 1973, şi cel de‑al
doilea, cu titlul Şoarecele B şi alte povestiri, ed. cit.
2
Vezi supra, nota 3, p. 333.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 543

Nu‑mi amin­tesc, nu‑mi vine să cred că cel care a al­că­

tuit aceste fişe este iden­tic cu cel care le ci­teşte acum, după
35 de ani. Ci­team au­tori ca Vico, Vaihinger, Cassirer: văd
nu­mele lui Dil­they, Ni­co­lai Har­tmann, Kla­ges, Spen­gler,
Keyserling, Hus­serl: on­to­lo­gie, lo­gică, te­o­ria cu­noaş­
terii, axi­o­lo­gie, es­te­tică, mor­fo­lo­gia cul­tu­rii: Ernst Mach,
Fro­be­nius, Lévy‑Bruhl, Ric­kert, Con­dil­lac, Ber­gson…
Nu ve­deam de­cât me­ta­fore peste tot: în men­ta­li­ta­tea
pri­mi­tivă, in­fan­tilă, ţă­ră­nească; în ma­te­ma­tici, fi­zică, ma­
gie şi al­chi­mie; în lim­ba­jul co­ti­dian, în orice lim­baj; în
mit, re­li­gii, po­li­tică… În­tre­ză­ri­sem imen­si­ta­tea pă­du­rii
Mato Grosso, dar nicio că­rare, niciun ghid la ori­zont.
Acum mă simt mu­tat într‑o sin­gură me­ta­foră, ca
într‑o co­chi­lie a unui melc mort de mult. Me­ta­fora pe
care o tră­iesc (şi pe care mă în­că­pă­ţâ­nez să o şi stu­diez pe
cont pro­priu şi sin­gur) nu ar fi de­cât uto­pia min­ci­noasă a
se­co­lu­lui meu uto­pic şi min­ci­nos. Ca me­ta­foră, ea nu este
nici plas­ti­ci­zantă, nici re­ve­la­toare: în schimb, e pu­ter­nică,
crudă, mor­tală. Menschliches, Alzumenschliches.1 Als Ob:
ca şi când.2 Ca şi când aş fi om, ca şi când aş fi li­ber şi lu­
cid, ca şi când aş fi fe­ri­cit, ca şi când aş avea un rost şi o
cale de mân­tu­ire. Ca şi când ar exista un Dum­ne­zeu, ca şi
când Dia­vo­lul nu ar fi un mit sau o sim­plă ob­se­sie, ci me­
ta­fora ce mă în­so­ţeşte şi în parc şi la pri­mă­rie.
*
Adorm foarte, foarte greu. Vi­sez multe, une­ori ade­vă­
rate se­ri­ale. Foarte rar ţin minte con­ţi­nu­tul aces­tor vise
1
Omenesc, prea omenesc (germ.). Aluzie la scrierea lui
Nietzsche, cu titlul omonim, subintitulată Ein Buch für Freie
Geister (O carte pentru spirite libere), publicată în 1878.
2
Trimitere la Philosophie des Als Ob (Filosofia lui Ca şi Cum)
de Ernst Cassirer.
544 ION D. SÎRBU

care, ziua, mi se par lip­site şi de sens şi de sem­ni­fi­ca­ţie.

(Apar­ţin al­tei lo­gici: sau, nu ar fi ex­clus, ca eu să nu pre­iau
din ele de­cât zdrenţe sau cio­buri.) Doar vi­sele cu puş­că­ria
şi cele cu pă­rin­ţii mei le re­ţin une­ori aproape în în­tre­gime.
Ju­de­când după cele peste 200 de vise (pe care în somn le
nu­măr şi le com­par) în care, iar şi iar, sunt ares­tat, bă­tut şi
tri­mis în­a­poi în la­găr sau ce­lu­lar (une­ori mă pre­zint sin­
gur şi cer să îmi ter­min pe­deapsa), mă în­treb dacă tra­uma
cum­plită a ce­lor trei con­dam­nări suc­ce­sive, pe care le‑am
în­du­rat in cres­cendo (un an, apoi trei ani ad­mi­nis­tra­tivi1,
apoi şapte ani muncă sil­nică, ur­maţi de do­mi­ci­liu obli­ga­
tor, la Mina Pe­trila şi Cra­iova), nu au engramat în in­con­
şti­en­tul meu un com­plex de frus­trare şi claustrofilie.
Dar cele mai te­ri­bile vise de bă­trâ­neţe mi se par ace­
lea în care con­ti­nui lec­tu­rile de seară: mai mult, în care
re­zolv pro­bleme li­te­rare, po­li­tice sau fi­lo­so­fice pe care
ziua nu le‑am dus până la ca­păt. Ieri‑noapte (stu­pid: nu
mai ştiu nici ta­bla în­mul­ţi­rii), am re­u­şit să re­fac le­gile
că­de­rii li­bere şi ale pen­du­lu­lui şi i le ex­pli­cam lui Pa­ler, a
că­rui carte2 des­pre Ga­li­leo o ci­ti­sem nu de mult.
*
Ci­tesc cu gal­benă in­vi­die, dar şi cu în­cân­tare, re­vista
ma­ghiară „Alföld“, oct[ombrie] 1985, din De­bre­ţin.
Şi îmi re­pet lo­zinca sin­gu­ru­lui şo­vi­nism ad­mi­si­bil (şi
1
Prin ordinul 10.022 din 2 august 1958, semnat de gene‑
ral‑maior Vasile Nicolschi, colonel Vasile Negrea, secretari generali
ai Ministerului de Interne, şi general‑maior Petre Bucşan, procu‑
ror general, lui Ion D. Sîrbu i se prelungea pedeapsa cu doi ani de
muncă forţată, pe care urma să‑i execute în colonia Culmea.
2
Octavian Paler, Apărarea lui Galilei. Dialog despre prudenţă
şi iubire, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 545

obli­ga­tor): „Nu pu­tem ac­cepta şi nici nu e just ca fra­ţii

noştri un­guri să fie mai li­beri de­cât sun­tem noi!“
Un frag­ment de ro­man, Evan­ghe­lia după Luca, de
Kurucz Gy­ula1, are ca temă securi­ta­tea şi tur­nă­to­rii ei.
Ac­ţi­u­nea se pe­trece la ţară, într‑un sat, după o slujbă bi­
se­ri­cească (pre­o­tul e tur­nă­to­rul pro­pri­i­lor cre­din­cioşi);
ur­mează un jur­nal cum­plit al unui in­te­lec­tual lu­cid
(Kassák La­jos)2 din epoca sta­li­nis­mu­lui ani­lor 1955‑56;
mai multe ar­ti­cole îl elo­gi­ază pe Pe­tru Groza, ma­rele
pri­et­ en al poporu­lui şi lim­bii ma­ghiare; ur­mează o listă
de­mas­ca­toare a lo­zin­ci­lor şi ucazelor pri­vind pre­da­rea
co­te­lor în era Rákosi3.
(Prin­tre rân­duri simt, to­tuşi, că ne dis­pre­ţu­iesc pro­
fund. Poate că, la ora asta, me­ri­tăm acest dis­preţ. Ei nu
ad­mit Ar­dea­lul de­cât ca un­gu­resc şi nu vor­besc de ro­
mâni de­cât ca de nişte bar­bari nă­vă­li­tori.)
Me­mo­ria nu mă înşală: în Ar­deal, ro­mâ­nii au fost
aceia care s‑au opus – fi­zic şi ide­o­lo­gic – atât fas­cis­mu­lui,
cât şi co­mu­nis­mu­lui de tip ru­sesc. Un­gu­rii au tre­cut cu
gră­mada, Clu­jul, în anii 1947–1956, era un oraş în care
noi ne su­fo­cam şi ei erau fe­ri­ciţi. Nu aveam voie să pu­
blic, aveam voie doar să tra­duc din ma­ghiară, dar fără să
is­că­lesc. Pe o poartă a ora­şu­lui dis­pă­reau căr­tu­ra­rii noştri
(spre Ca­nal, spre Aiud, spre sin­u­ci­dere), pe alte trei porţi
nă­vă­leau foş­tii szálasişti cu do­sare de par­tid cu­ră­ţele, ca
să fie fă­cuţi uni­ver­si­tari. Blaga, Li­viu Rusu, D. D. Roşca,
1
Kurucz Gyula (n. 1944), romancier şi editor maghiar. Volu­
mul citat, apărut în 1986, are caracter autobiografic.
2
Kassák Lajos (1887–1967), scriitor maghiar, poet, eseist, pic­
tor, editor, teoretician şi iniţiator al avangardei maghiare.
3
Rákosi Mátyás (1892–1971), om politic maghiar, secretar
general al Partidului Comunist Ungar (1945–1956).
546 ION D. SÎRBU

Naum, Bez­dechi, Ma­rica mu­reau de foame – în schimb

Gaál Gá­bor, Csehi Gy­ula, Gaál Ernő etc. tri­um­fau zgo­
mo­tos. Eram in­spec­tat, la lec­ţi­ile mele de li­te­ra­tură ro­
mână, de o co­mi­sie de in­spec­tori din­tre care nici­u­nul nu
ştia ro­mâ­neşte, iar din dis­cu­ţia cu ei re­ie­şea că eu sunt cel
care vor­beşte ma­ghiara cea mai co­rectă şi mai cultă.
Agâr­bi­ceanu (pe ai că­rui umeri plân­geam când nu mai
pu­team de ne­fe­ri­cire) era izo­lat şi pă­zit: Nagy Is­tván şi
As­zta­los, proletculţi bar­bari, se pre­dau în şcoli. Sütő
András de­buta şi avea suc­cese cu di­fe­rite por­că­rii sta­li­niste.
În Va­lea Ji­u­lui, toţi sta­ha­no­viş­tii erau un­guri (Hajdu
Gyula, Kopetin Géza etc.), toţi cei pa­tru mi­niştri ri­di­
caţi din­tre mi­neri erau tot un­guri: Muzsik Mi­hály (văr
de­păr­tat cu un unchi al meu, Adam), fra­ţii Şu­ler, fra­ţii
Ko­vács. Până în 1968, prin dis­po­zi­ţie de la C.C., toţi
se­cre­ta­rii de par­tid din Va­lea Ji­u­lui tre­bu­iau, obli­ga­to­
riu, să fie un­guri: deşi pro­cen­tul de mi­neri un­guri nu
de­pă­şeşte, nici azi, 10% din popu­la­ţie. Nu pot să uit că
cele trei atacuri or­ga­ni­zate de par­tid îm­po­triva „re­ac­ţi­u­
nii“ (ata­cul Că­mi­nu­lui stu­den­ţesc „Avram Iancu“, ma­ni­
fes­ta­ţia de 1 Mai 1947 şi spar­ge­rea săl­ba­tecă a ti­po­gra­fiei
zi­a­ru­lui „Pa­tria“) s‑au fă­cut de că­tre mun­ci­tori care vor­
beau nu­mai un­gu­reşte…
Şi, to­tuşi, azi, fi­indcă sunt în pri­mul rând eu­ro­pean şi
doar după aceea un bun ro­mân (în pri­mul rând, om de
ome­nie şi abia după aceea ce­tă­ţean al unui stat), mă
doare şi îmi este ru­şine de po­li­tica şo­vină a moromeţilor
din Bucureşti. An­te­nele ro­mâ­ni­lor din Ar­deal se în­torc
spre te­le­vi­zi­u­nea bu­da­pes­tană, ini­mile lor îşi văd is­to­ria
io­bă­giei tre­cu­tu­lui ştearsă de ucazele pros­teşti şi săl­ba­tece
ale unor pe­ce­negi bar­bari, puşi de ruşi să ne sfâ­şie prin
di­vide et impera.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 547

*
Stau de vorbă cu un bă­trân chi­rurg. Şi îmi măr­tu­
riseşte:
„Abia acum, la bă­trâ­neţe, am în­ce­put să me­di­tez şi să
mă mi­nu­nez în faţa aces­tui fe­no­men post‑ope­ra­tor care
se cheamă «vin­de­ca­rea ră­nii». De alt­fel, orice fel de vin­
de­care mi se pare acum un mi­ra­col: mă re­fer la mo­bi­li­za­
rea in­te­li­gentă cu care tru­pul exe­cută ma­ne­vrele sale de
alarmă, mo­bi­li­zare a le­u­co­ci­te­lor, re­li­pire a oa­se­lor, muş­
chi­lor, pielei, un mi­lion de ope­ra­ţii fan­tas­tice ce se fac
or­ga­ni­zat, cu pri­o­ri­tăţi an­te­cal­cu­late, cu recurgere la re­
zerve şi sa­cri­fi­cii mi­nime. Şi toate aces­tea, fără ca să se
facă apel la con­şti­inţa in­di­vi­du­lui în ca­uză. Me­di­ca­men­
ta­ţia şi ex­pli­ca­ţi­ile noas­tre toate sunt de su­pra­faţă. Un fel
de sce­na­riu «şti­in­ţi­fic» pe care îl pla­căm peste vi­vant.
Nu există două răni iden­tice: şi, to­tuşi, în mo­dul cel
mai in­te­li­gent, ce­lu­lele alar­mate, în etape ri­gu­ros ra­
ţionale, îşi mo­di­fică func­ţiona­li­ta­tea, pri­mesc aju­toare,
re­al­i­zează o «vin­de­care» ce are loc pe o sută de di­men­si­
uni fi­zice, chi­mice, fi­zi­o­lo­gice etc.“
Ne în­tre­băm amân­doi: nu cumva or­ga­nis­mul acesta,
care e so­ci­et­ a­tea umană, are şi el po­si­bi­li­ta­tea de a‑şi vin­
deca sin­gur ră­nile adânci, fără aju­to­rul in­te­li­gen­ţei umane
care e ab­sentă? „Da, de­si­gur, îmi spune chi­rur­gul, cu o
con­di­ţie: să mai fim o so­ci­et­ ate‑or­ga­nism: dar, dacă, de la
în­ce­pu­turi, au fost des­fi­in­ţate şi anu­late con­di­ţi­o­nă­rile
noas­tre or­ga­nice, na­tu­rale, cum pu­tem cere ce­lu­le­lor aces­
tei ar­ti­fi­ci­ale so­ci­e­tăţi să func­ţi­o­neze nor­mal şi na­tu­ral?“
Nu cumva, în lu­mea va­lo­ri­lor‑scop, o fi­inţă in­de­
pen­dentă, tin­zând spre li­ber­tate, se poate re­face chiar şi
după o lo­bo­to­mie, am­pu­tare sau spă­lare a cre­ie­ru­lui?
548 ION D. SÎRBU

Nu cumva eu, ce­lulă in­te­li­gentă şi au­to­ges­tionară,

nu sunt de­cât un sim­plu le­u­co­cit în luptă cu un mi­crob
strein, în ca­drul unei răni in­fec­tate sau a unei sep­ti­ce­
mii avan­sate?
Nu cumva Cel de pe cruce, arătându‑ne ră­nile Sale,
nu o fă­cea ca să ne atragă aten­ţia şi mila faţă de su­fe­rinţa
Lui, ci ne su­gera spe­ranţa că până şi ră­nile mor­tale se pot
vin­deca, cândva, un­deva?

*
Re­ci­tesc, cu to­tul în­tâm­plă­tor, Is­to­ria ro­mâ­ni­lor sub
Mi­hai Vodă Vi­tea­zul de Ni­co­lae Băl­cescu. De astă dată o
gă­sesc lu­mi­noasă şi eu­ro­peană.
„…din ex­ce­sul ră­ul­ ui iese bi­nele“, spune Băl­cescu – şi
prin această sim­plă frază [sic!] îmi dau seama că nu există
ni­mic nou în is­to­rie.
Iată cheia de boltă a în­tre­bă­ri­lor noas­tre: răul de as­
tăzi e tre­că­tor sau e de foarte lungă du­rată? Fi­indcă acum,
după pa­tru de­ce­nii de cru­zime şi abu­zuri ab­surde şi pros­
teşti, îmi dau seama că acest rău poate să îmi trans­forme
na­tura mea umană, poate să in­ver­seze va­lo­rile, să fal­si­fice
ra­por­tul na­tu­ral din­tre in­di­vid şi so­ci­e­tate, din­tre om şi
con­şti­inţa sa, din­tre Lume şi Cre­a­to­rul ei…
Răul nu e con­tra­riul bi­ne­lui: îm­pre­ună sunt apa­ren­ţele
unui în­treg pe care nu‑l pu­tem cu­prinde şi nici în­ţe­lege.
Sun­tem ne­vo­iţi să le gân­dim di­a­lec­tic şi să le com­ba­tem
prin cre­dinţă şi dra­goste.
Doar frica de moarte (şi groaza de pieire is­to­rică) îmi
dă cer­ti­tu­di­nea că bi­nele şi răul, în­tu­ne­re­cul şi lu­mina
sunt com­ple­men­tare, me­ta­fore me­ta­fi­zice ale unei esenţe
ce este din­colo de bine şi din­coace de rău.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 549

*
Prin anii 1956‑57, ma­rele co­me­di­o­graf Ba­ranga1 (un
spi­rit ci­nic, având toate de­fec­tele şi ca­li­tă­ţile par­ve­ni­tis­
mu­lui li­te­rar sta­li­nist), într‑un mo­ment de mare lu­ci­di­
tate au­toi­ro­nică, mi‑a spus:
„Există, dom­nule co­leg, trei ge­ne­ra­ţii suc­ce­sive de
con­şti­inţe: 1. O ge­ne­ra­ţie ce tre­buie să ac­cepte să fie
eunucată; 2. O altă ge­ne­ra­ţie care, de frică sau din opor­
tu­nism, se eunuchează sin­gură; 3. Şi o ge­ne­ra­ţie ce se
naşte eunucată, gata pen­tru orice sa­cri­fi­ciu or­do­nat.“
Avea per­fectă drep­tate. Am sim­ţit (în con­flic­tele mele
de presă, în tim­pul an­che­tei sub pre­si­u­nea ma­re­lui şan­
taj de după puş­că­rie) cu­ţi­tul re­vo­lu­ţionar ce voia să mă
„eli­be­reze“ de lu­ci­di­tate, li­ber­tate şi mân­drie. Am avut
însă no­roc: fi­ind prima ge­ne­ra­ţie, pri­mul căr­tu­rar dintr‑o
fa­mi­lie ne­sfâr­şită de sclavi şi io­bagi an­al­fa­beţi, după ce am
re­u­şit să „par­vin“ a muşca din mă­rul ce se cheamă cul­tură
şi con­şti­inţă, mi‑a fost im­po­si­bil să mă las cas­trat de
esenţă şi fi­inţă.
Am scă­pat neeunucat – dar ce fo­los?… Eu­ropa se
eunuchează sin­gură, în Asia, Ame­rica de Sud şi de Mij­loc,
în în­treaga lume a 3‑a, se nasc de pe acum ge­ne­ra­ţii în­
tregi de oa­meni, ma­te­rie primă pen­tru dog­ma­tism, pis­
tol şi dic­ta­turi.
(Opera lui Ba­ranga a pie­rit odată cu el: i‑a ră­mas doar
zâm­be­tul ci­nic, mo­del pen­tru toţi cei ce do­resc să afle
cum ajungi să cas­trezi castrându‑te, să fii, con­co­mi­tent,
cel iro­ni­zat şi cel care se iro­ni­zează, Mitspieler2 şi Zuschauer3
al dra­mei pe care ai scris‑o şi o tră­ieşti.)
1
Aurel Baranga (1913–1979), pseudonimul lui Aurel
Leibovici, poet şi dramaturg.
2
Actorul (germ.).
3
Spectatorul (germ.).
550 ION D. SÎRBU

*
Volens‑nolens, soarta ţă­rii mele (ca şi a tu­tu­ror sa­te­li­
ţi­lor de după crima Yalta) este de­fi­ni­tiv şi strâns le­gată
de soarta Uni­u­nii So­vi­e­tice. Iar soarta aces­teia e sin­o­
nimă cu soarta lu­mii şi a is­to­riei con­tem­po­rane.
După pa­tru­zeci de ani de con­stru­ire a so­ci­a­lis­mu­lui
de tip so­vi­e­tic (în care am în­vă­ţat per­fect cum se pune
mâna pe pu­tere, cum se păs­trează ea, dar nu şi cum o
pu­nem in­te­li­gent la lu­cru şi cre­a­ţie), noi nu am fă­cut, de
fapt, de­cât să li­chi­dăm cu eli­tele şi va­lo­rile noas­tre eu­ro­
pene, dezbrăcându‑ne de sub­ţi­rile noas­tre veş­minte de
li­be­ra­lism şi de­mo­cra­ţie, pen­tru ca să ajun­gem, re­pede şi
pe chel­tu­iala noas­tră, la ni­ve­lul con­ti­nen­tal de su­fe­rinţă,
ne­ren­ta­bi­li­tate, să­ră­cie şi criză a das­că­li­lor noştri în­tru
so­ci­a­lism şi lume nouă.
Sta­lin, Vî­şinski1, Jda­nov2 ni se pă­reau, în pri­mul de­
ce­niu, ca fi­ind nişte asi­a­tici săl­ba­teci şi pri­mi­tivi: iată că
acum, după fi­e­care mare în­mor­mân­tare la ei, spe­răm să
vină ci­neva care, în sfâr­şit, va în­cepe să pro­pună câ­teva
re­forme de esenţă, ra­di­cale şi mân­tu­i­toare.
1
Andrei Ianuarevici Vîşinski (1883–1954), om politic şi di‑
plomat sovietic, ministru de externe (1949–1953). Numit în
1935 prim‑procuror al U.R.S.S., organizează, la comanda lui
Stalin, în timpul „Marii Terori“ (1936–1938), procesele de epu‑
rare a membrilor „vechii garzi leniniste“. În 1945 a impus prin
forţă regimul comunist în România, numindu‑l prim‑ministru
pe dr. Petru Groza.
2
Andrei Aleksandrovici Jdanov (1896–1948), colaborator
apropiat al lui Stalin, iniţiatorul unei politici extremiste antioc‑
cidentale, denumite jdanovism (1946), care a impus controlul
guvernamental strict în artă şi literatură. A înfiinţat biroul de pro‑
pagandă Cominform (1947).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 551

A ve­nit Gor­ba­ciov; e tâ­năr, foarte in­te­li­gent, pro­ba­bil

foarte lu­cid, bine in­ten­ţionat şi, pare‑se, un bun tac­ti­cian.
Nu cred că va pu­tea face mare lu­cru: nu ajunge să dai jos
por­tre­tele, nici să strigi, în şe­dinţe şi presa cen­trală, „să nu
mai min­ţim!“. Tre­buie re­fă­cut, în­a­poi, un drum al ade­vă­
ru­lui şi drep­tă­ţii: să ajun­gem până la a ex­plica şi ju­deca pe
cei care au tras în mun­ci­tori şi ma­ri­nari în 1917 şi au ucis
15 mi­li­oane de ţă­rani în nu­mele re­vo­lu­ţiei.1
*
L’histoire avance à coup de gaffes2, le spun eu unor ti­
neri scri­i­tori care se uită la mine ca la o sta­fie.
„Iu­biţi co­legi, iată, am cu­ra­jul să re­cu­nosc că via­ţa
mea se poate re­duce la două‑trei gafe fa­tale. Prin anii
1947 sau ’48, în Cluj, am co­mis prima mea gafă po­li­tică:
am ce­rut, în pu­blic, drep­turi egale cu co­le­gii mei ma­
ghiari. Am zbu­rat din Uni­ver­si­tate, din presă, a tre­buit să
fug şi din oraş… La Bucureşti, în 1956, lu­crând la re­
vista «Tea­trul», am co­mis cea de a doua (şi cea mai gravă)
gafă a vie­ţii mele. Am ce­rut drep­turi egale cu co­le­gii mei
evrei. Am zbu­rat din li­te­ra­tură, li­ber­tate, presă, tea­tru,
ci­ne­ma­to­gra­fie.
Ajuns, după mulţi ani, în Cra­iova (cu do­mi­ci­liu obli­
ga­to­riu), am re­u­şit să su­pra­vie­ţu­iesc (subexistând) toc­
mai fi­indcă, ars fi­ind şi cu ciorbă şi cu iaurt, nici prin
gând nu mi‑a tre­cut să mă ri­dic în vreo mare şe­dinţă şi
să cer, chiar şi în şoaptă, drep­turi egale cu co­le­gii mei
1
Potrivit documentelor, numărul total al victimelor pe întreg
teritoriul sovietic, în perioada 1917–1975, este de 60.695.000:
14.590.000 (1917–1923), 36.105.000 (1924–1947), 10.000.000
(1948–1975).
2
Istoria înaintează prin erori (fr.).
552 ION D. SÎRBU

ol­teni. Adică, cu Mih­nea Ghe­or­ghiu, Dinu Să­raru,

Adrian Pă­u­nescu, D.R. Po­pescu, Ma­rin So­rescu, Ro­mu­
lus Co­jo­caru, Ila­rie Hi­no­veanu etc. Mă simt foarte bine
în situa­ţia în care sunt. Nu fac parte din­tre cei care sunt
pre­fe­raţi, pro­mo­vaţi, pro­pul­saţi, sunt în schimb sus­pec­
tat, su­por­tat, to­le­rat în li­mi­tele unei vieţi ono­ra­bile de
le­pros po­li­tic. Am li­ber­ta­tea de a scrie des­pre le­pră şi le­
pre, o am pe Olim­pia, mi se asi­gură toate con­di­ţi­ile de a
pu­tea să mor îna­inte de a muri.“

*
Nu am ci­tit L’Être et le Néant. Am fă­cut mari efor­
turi să în­ţe­leg în adân­cime Les Chemins de la liberté – nu
am re­u­şit.1 În anii aceia (1947–1954), noi tră­iam sub
spaima ares­tă­ri­lor şi de­por­tă­ri­lor ori­când po­si­bile, era
nor­mal ca un atlet al li­ber­tă­ţii con­şti­in­ţei, care, ne­si­lit
de ni­meni, de­vine un sclav be­ne­vol al to­ta­li­ta­ris­mu­lui
cu orice preţ, să ni se pară a fi o mon­stru­o­zi­tate pe care
nu­mai o cul­tură şi o Eu­ropă per­versă şi mu­ri­bundă o
pot crea.
Am ci­tit, în ul­tima vreme, mai multe bi­o­gra­fii ale
aces­tui bu­fon exis­ten­ţi­a­list (în că­u­tare de ex­tre­misme) şi
mi s‑a pă­rut că Sar­tre ră­mâne exem­plul cel mai su­perb
(şi mai mon­struos) a ce de­vine un mare ta­lent şi o
imensă cul­tură fi­lo­so­fică atunci când in­tră în arenă, lup­
tând pen­tru un vis sau o uto­pie.
1
L’Être et le Néant. Essai d’ontologie phenomenologique (Fiinţa
şi neantul, 1943) şi Les Chemins de la liberté (Drumurile libertă‑
ţii): vol. I, L’Âge de raison (Vârsta raţiunii, 1945); vol. II, Le Sursis
(Amânarea, 1945); vol. III, La Mort dans l’âme (Cu moartea în
suflet, 1949), scrieri ale lui Jean‑Paul Sartre.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 553

So­ţia1 lui (ca şi te­ri­bila Elsa a lui Ara­gon)2 mi se par

nişte vic­time ale cru­zi­mii fe­mi­nine în gân­dire şi po­li­tică.
Si­mone de Beau­voir ajun­sese până la a‑l îm­pi­e­deca pe
Sar­tre să se în­tâl­nească cu anu­miţi co­legi li­be­rali, nu­mai
spre a‑l feri „de orice fel de in­fec­ţie mic‑bur­gheză“.
Nu­mai ma­rii bur­ghezi sunt ca­pa­bili de atâta mi­cime.
*
Îi spun foarte în­vă­ţa­tu­lui cri­tic şi is­to­ric li­te­rar:
„Prea sun­tem cunc­ta­tori şi prudentissimi: prea am
tre­cut uşor peste aşa‑zi­sul ob­se­dant de­ce­niu. Ter­me­nul
acesta eu­fe­mis­tic a fost in­ven­tat de ci­neva care nu a pă­ti­
mit şi nici nu a fost sa­cri­fi­cat în acei ani. Este cât se poate
de trist şi descura­jant fap­tul că des­pre un ase­me­nea de­
ce­niu, de în­tu­ne­rec şi moarte, scriu tot cei cu ac­ces la
tri­bune şi mi­cro­fon…
Ar tre­bui – i‑am spus – scrisă o foarte do­cu­men­tată
is­to­rie a nonliteraturii: cu bi­o­gra­fii pre­cise şi de­ta­li­ate, cu
drep­turi de au­tor în­ca­sate, cu vile şi că­lă­to­rii: cu case de
odihnă, case de oas­peţi, case de cre­a­ţie: cu multe ci­tate
din acele opere pe care nu noi, ci is­to­ria le‑a arun­cat la
coş. Cu cri­tici şi au­to­cri­tici ros­tite, cu mas­cări şi de­mas­
cări, de­nun­ţuri şi tur­nă­to­rii be­ne­vole etc.
Nu avem voie să ui­tăm ni­mic din ce s‑a pu­tut face şi
spune în acei ani: o dată pen­tru tot­dea­una, tre­buie să
de­ve­nim con­şti­enţi că sursa tu­tu­ror re­le­lor ro­mâ­neşti
de as­tăzi con­stă în imensa noas­tră gre­şeală de a nu fi
1
Simone de Beauvoir (1908–1986), scriitoare, figură repre‑
zentativă a feminismului în Franţa. Notorietatea i‑a fost sporită
de Le Deuxième sexe (Al doilea sex, 1949), lucrare considerată o
biblie a feminismului.
2
Vezi supra, nota 2 p. 377.
554 ION D. SÎRBU

pro­ce­dat, pu­blic, la o de­sta­li­ni­zare zgo­mo­toasă, to­tală şi

fără milă, atunci când a în­ce­put dez­ghe­ţul acela scurt.
Nu mă in­te­re­sează dis­pa­ri­ţia din opi­nia pu­blică a
Eu­ro­pei a unor scri­i­tori ca Fa­deev, Ehrenburg, Gladkov;1
Ara­gon, Éluard, Sar­tre;2 dar te­ri­bil mă arde, încă, ge­ne­
ra­ţia Witner, Rol­ler, Jar, Pe­tru Du­mi­triu, Nagy Is­tván,
Bacon­sky, Croh­măl­ni­ceanu, Sütő An­dras, Be­niuc, Ba­nuş
etc.3 (Epoca în care Ba­ranga, cu ci­nism, îmi spu­nea: „În
Cul­tură, dom­nule, noi nu ad­mi­tem de­cât ro­mâni proşti
sau foarte proşti, cu con­di­ţia să fie cât mai mari li­chele!“)
Ad­mit spă­la­rea mâi­ni­lor, răs‑gân­di­rea, po­că­inţa: asist
cu bucurie la schim­ba­rea la faţă, la schim­ba­rea fe­ţei, la
feţe‑feţe chiar, ale nu­me­ro­şi­lor po­li­truci arun­caţi la mar­
gine. Dar nu pot să uit că am trăit cea mai fru­moasă vâr­
stă a băr­bă­ţiei mele sub im­pe­riul uci­gă­tor şi bar­bar a trei
lo­zinci care, din pă­cate, func­ţi­o­nează şi as­tăzi: „Lu­mina
vine de la Ră­să­rit!“, „Arta este re­flec­ta­rea ar­tis­tică a re­a­li­
tă­ţii!“, „Cine nu e cu noi este îm­po­triva noas­tră!“
Cum a fost po­si­bil ca mi­tul lor să du­reze până în 1968?
*
Sunt ne­voit să ad­mit că dia­vo­lul există şi că el este cel
cu care stau cel mai des de vorbă. În cu­rând, am să‑l şi
1
Alexandr Alexandrovici Fadeev (1901–1956); Ilya Grigo­
rievici Ehrenburg (1891–1967); Fiodor Vasilievici Gladkov
(1883–1958), scriitori ruşi, reprezentanţi ai proletcultismului şi
ai realismului socialist în literatura sovietică.
2
Intelectuali francezi, susţinători ai comunismului ca socie‑
tate şi admiratori ai Uniunii Sovietice; Paul Éluard a fost şi mem‑
bru al Partidului Comunist Francez.
3
Unii dintre reprezentanţi notorii ai proletcultismului în lite­
ratura română.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 555

văd, nu ar fi ex­clus să de­ve­nim ne­des­păr­ţiţi pri­e­teni. „To­

va­ră­şul dracu“ este al­ter ego‑ul meu di­al­ec­tic, lui îi adre­
sez în­tre­bă­rile la care nu am răs­puns şi în­do­ie­lile ce mi se
par fără de spe­ranţă sau no­roc. Dra­cul meu pă­zi­tor este
un biet în­ger tri­mis la munca de jos pen­tru grave aba­teri
de la mo­rala re­vo­lu­ţionară. Nu are nicio pu­tere spe­ci­ală:
ver­bele „a fi“, „a pu­tea“ şi „a avea“ i‑au fost lu­ate, acum,
ca şi mine, nu este, nu poate şi nu are ni­mic. Are un dis­
preţ su­ve­ran faţă de mai ma­rii săi care fac po­li­tică, is­to­
rie, cul­tură: speră ca prin mine să ajungă să‑şi pi­ardă
coar­nele, să‑şi uite coada. Aşa cum şi eu, prin el, sper să
uit cât de in­fi­nit e In­fer­nul şi cât de lung e dru­mul prin
iad, spre Iad. Eu îl în­văţ să se roage, promiţându‑i că
într‑o zi am să‑i fac cu­noş­tinţă cu un ar­han­ghel de la ca­
dre: el mă în­vaţă Is­to­rie şi Po­li­tică, theologie şi mar­xism,
promiţându‑mi că, dacă voi fi cu­minte şi as­cul­tă­tor,
într‑o fru­moasă seară are să‑mi dez­vă­luie taina Ră­u­lui ca
Bine, şi a Bi­ne­lui ca Rău, în noi şi în lume.
De­o­cam­dată, îl ţin sub masă: are voie să se joace doar
cu me­mo­ria mea.
*
Ieri, 21 fe­bru­a­rie 1986, în în­treg ora­şul s‑a sim­ţit un
pu­ter­nic cu­tre­mur de pă­mânt. Nici ra­di­oul şi nici te­le­
vi­zi­u­nea, la ştiri, nu au su­flat o vorbă des­pre acest eve­ni­
ment na­tu­ral.
Imensa au­to­ri­tate a Par­ti­du­lui a ajuns să‑şi ex­tindă ca­
te­go­ri­ile sale ma­ni­he­ice, to­ta­li­tare, chiar şi asu­pra fe­no­
me­ne­lor na­tu­rale, a ac­ci­den­te­lor, a cri­me­lor de tot fe­lul.
Un cu­tre­mur, o inun­da­ţie, o se­cetă lungă sunt con­si­de­
rate a fi sim­ple gre­şeli po­li­tice pe care le co­mite Na­tura, din
lipsă de ni­vel po­li­tic şi din ca­uza ig­no­ră­rii pre­ţi­oa­se­lor
noas­tre pla­ni­fi­cări şi eva­lu­ări de sus.
556 ION D. SÎRBU

Pro­vin­cia, ca şi când ar fi vi­no­vată, face tot po­si­bi­lul

să di­mi­nu­eze pa­gu­bele sur­ve­nite spre a ate­nua ast­fel mâ­
nia sul­ta­nu­lui – iar con­du­ce­rea su­pe­ri­oară, pusă în faţa
unor ca­la­mi­tăţi na­tu­rale, le as­cunde faţă de po­por,
considerându‑le nişte ma­ni­fes­tări ce ar pu­tea să strice
ima­gi­nea de su­b­lim şi per­fec­ţi­une la care lu­crează, pe
brânci, în­treaga ar­mată a mass‑me­dia. Sun­tem în pe­tre­
cere, trăim o nuntă fără de sfâr­şit – nu dăm voie nici
mă­car Na­tu­rii să ne strice che­ful sau să ne spargă nunta.
Ace­laşi lu­cru şi faţă de ac­ci­den­tele în mină, de­ra­ieri
de tre­nuri sau crime şi ja­furi. Po­po­rul e aşe­zat pe un
scaun buridanesc, cu o ure­che aude toate şti­rile rele ce
bân­tuie prin ţară – cu altă ure­che pri­meşte ploaia mu­so­
nică a re­a­li­ză­ri­lor, suc­ce­se­lor, mi­li­ar­de­lor peste plan. Ce
se în­tâm­plă în ca­pul său, aceasta e o pro­blemă ce se va
ve­dea de‑abia în ziua ade­vă­ru­lui de apoi. Sau în ziua în
care acest po­por Na­tură‑vie se va trans­forma, într‑o sin­
gură clipă, în cu­tre­mur şi inun­da­ţie.
*
Ci­tesc în „Ro­mâ­nia li­beră“ o in­te­re­santă notă mân­
gâie­toare.
Do­sa­rul po­li­tic al lui Char­lie Cha­plin – ur­mă­rit con­
ti­nuu, din 1922 şi până la un an după moar­tea sa – con­
ţine 1.900 de file pline de ine­p­ţii, gro­ză­vii, ru­şi­noase
in­for­ma­ţii şi de­nun­ţuri.
Se poate. A avut to­tuşi o mare li­ber­tate de cre­a­ţie, sub
na­sul întregei înalte şi spe­ri­ate bur­ghe­zii din lume, a
creat un va­ga­bond de o rară ome­nie şi no­bleţe, sa­ti­ri­zând
fără ră­u­tate şi mo­ra­li­zând fără niciun fel de parti‑pris po­
litic. Nu a fă­cut puş­că­rie, nu cred că a fost „in­vi­tat“ să
de­vină tur­nă­tor, nu cred că a fost bă­tut de acest mon­struos
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 557

FBI. (Orice in­sti­tu­ţie al­că­tu­ită din „duri“, având li­ber­

tăţi spe­ci­ale de a fo­losi mij­loa­cele dure, fără să răs­pundă
în faţa le­gi­lor sau a poporu­lui, de­vine au­to­mat, chiar şi
în rai, o in­sti­tu­ţie a Ră­u­lui cri­mi­nal şi a Pro­stiei, de­ve­
nită ra­ţi­une de stat.)
Do­sa­rul lui C[harlie] Cha­plin este acum ac­ce­si­bil bi­
o­gra­fi­lor săi. Bravo!… Dar do­sa­rul vic­ti­me­lor şi mar­ti­ri­
lor din în­chi­so­rile noas­tre (cred că do­sa­rul meu po­li­tic şi
pe­nal con­ţine mai multe file de­cât în­treaga mea operă
li­te­rară)1 nu va fi cu­nos­cut de ni­meni, nici­o­dată.
Cin­stit ar fi aşa: fi­e­care om, îna­inte de a muri, să poată,
mă­car în ul­ti­mul ceas al vie­ţii sale ne­no­ro­cite, să ci­tească
ce scrie (şi cine scrie) acolo, în acel do­sar al des­ti­nu­lui său.
Ar pu­tea ast­fel să‑şi cu­noască „pri­e­te­nii“ ca­sei şi pe duş­ma­
nii ca­ri­e­rei sale. Ar muri mai uşor, ar muri cu plă­cere.
Poate că acest drac, cu care în­cep să mă obiş­nu­iesc,
sau în­ge­rul mor­ţii ce mă va con­duce spre Styx, va avea
bu­nă­vo­inţa să îmi arate acest do­sar – in­ven­ţie bes­ti­ală a
lu­mi­na­tu­lui se­col XX.
*
Pri­vesc, ca dintr‑o co­modă ga­le­rie la Tea­tru (sau
dintr‑un stal al pri­vi­le­gi­a­ţi­lor în Circus Maximus), te­ri­bila
1
Dosarul de urmărire informativă (DUI), al lui Ion D. Sîrbu,
aflat la CNSAS, are şapte volume (peste 1.680 file) şi se refe‑
ră numai la perioada de după eliberarea din detenţie (6 februarie
1963). Penultima „piesă“ din dosar, datată 21 septembrie 1989,
este un „Raport informativ“, semnat de locotenentul Andreiaş
Ion, de la „Inspectoratul Dolj al M.I., Securitate serv[iciul] I“, care
a însoţit cortegiul funerar şi a asistat la ceremonialul înmormân‑
tării Scriitorului în Cimitirul Sineasca (19 septembrie 1989).
Amă­nunte în Clara Mareş, lucr. cit., p. 505.
558 ION D. SÎRBU

lec­ţie pe care Spi­ri­tul o ser­veşte Ma­te­riei, în acest sfâr­şit

de se­col şi în­ce­put de apo­ca­lips. Îl văd pe He­gel la ta­blă,
cu o nuia în mână, admonestându‑l şi corectându‑l pe
acest uce­nic re­vo­lu­ţionar care a fost Karl Marx.
Ca fost dis­ci­pol şi sol­dat în­tru fi­lo­so­fie şi li­tere, mi se
oferă, de pe ma­rea scenă a la­gă­ru­lui so­ci­a­list, uri­aşa sa­tis­
fac­ţie de a fi avut drep­tate, de a fi ştiut şi pre­vă­zut ce va
de­veni o lume care a în­ce­put prin crime, de­la­ţi­uni, dog­
matisme in­chi­zi­to­ri­ale.
Asta, pe de o parte: pe de altă parte, pa­tri­o­tis­mul meu
in­ter­na­ţiona­list a de­ve­nit o cro­nică du­rere fi­zică: mă
doare în­tre sto­mac şi pan­creas de câte ori sunt obli­gat să
con­stat că ba­lul acesta schi­zo­fre­nic con­ti­nuă şi e fără de
leac. Mai mult, cu cât ob­serv mai atent acest bâlci al de­
li­ru­lui şi al ne­mă­su­rii în toate, tot mai mult mă con­ving
că, în spa­tele ac­to­ri­lor aces­tei piese ate­lane, există un re­
gi­zor in­te­li­gent şi un stat‑ma­jor care ur­mă­resc cu bi­no­
clul pre­gă­ti­rea de ar­ti­le­rie fă­cută de proş­tii şi de es­cro­cii
nea­mu­lui meu. Când se va ter­mina cu in­fan­te­ria in­stinc­
tu­lui nos­tru de con­ser­vare (cu sa­tul, folc­lo­rul, na­ţiona­
lis­mul, me­mo­ria şi mân­dria noas­tră), atunci tancurile
pri­e­tene, eli­be­ra­toare, vor trece la cu­ră­ţi­rea te­re­nu­lui şi
la nu­mă­ra­rea mor­ţi­lor şi pri­zo­ni­e­ri­lor.
Mă în­torc cu faţa spre Va­lea Ji­u­lui: am ră­mas un pro­
le­tar so­ci­a­list de tip mittel‑eu­ro­pean: şi strig, ca în piesa
mea din 19501: „Unde eşti, clasă mun­ci­toare? Unde sunt
1
Este vorba de Sovromcărbune, al cărui manuscris a fost „de‑
finitv pierdut“. Rescrisă în 1956, devine Mâine începem, iar în
1966, după o nouă rescriere, Frunze care ard, dramă în 5 tablouri,
dedicată memoriei „bunului meu tată“, publicată în volumul
Teatru, Craiova, Scrisul Românesc, 1976, p. 81–156, şi în Arca
Bunei Speranţe, seria Teatru comentat, ed. cit., p. 233–320.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 559

stea­gu­rile tale, pum­nii tăi, sfânta ta do­rinţă de drep­tate

şi li­ber­tate?“…
Tă­cere.
Mina Pe­trila nu şi‑a mai fă­cut pla­nul de trei ani.
*
Ul­ti­mul meu pri­e­ten din acest oraş, pro­fe­so­rul Me­fisto,
pen­sionar jer­pe­lit şi jal­nic, nu poate să se des­prindă de
ve­chile sale ilu­zii salvamunde. „So­ci­a­lis­mul – îmi re­petă
el – ar pu­tea fi re­dus, în ul­timă in­stanţă, la o sin­gură pre­
ten­ţie: re­a­li­za­rea ega­li­tă­ţii de şanse. Acum, după atâ­tea de­
ce­nii de în­vă­ţă­mânt «so­ci­a­list», ar tre­bui ca ab­so­lut toţi
co­piii ţă­rii, in­di­fe­rent că sunt de la oraş sau dintr‑un că­
tun, fii de mun­ci­tori sau de ge­ne­rali şi mi­niştri, să fie egali
atât la start, cât şi la so­si­rea în ca­ri­eră. Or, spre ma­rea mea
tris­teţe, tre­buie să con­stat că, în timp ce în pri­mele două
de­ce­nii nu am vă­zut niciun fiu de ştab, co­lo­nel sau ac­ti­
vist, că­zut la treaptă sau ne­in­trat la fa­cul­tate – acum, în
ul­ti­mele două de­ce­nii, nu mai văd niciun co­pil de mun­ci­
tor, ţă­ran sau mic func­ţionar re­uş­ind să ţină pa­sul cu cei
care au pile grele sau bani mulţi (pen­tru lec­ţii par­ti­cu­lare).
Un Eminescu sau Ţi­ţe­ica, un Iorga sau Blaga, năs­cuţi la
ţară ori într‑o fa­mi­lie de simpli sa­la­ri­aţi, este, în mod obli­
ga­to­riu, un ra­tat in nuce: pe por­ţile li­ce­e­lor noas­tre scrie în
chaldeeană: Mene, mene, techel, ufarsin, ceea ce, tra­dus în
limba noas­tră, ar în­semna: «Nu­mă­rat, nu­mă­rat, cân­tă­rit
şi îm­păr­ţit». Asta în ceea ce pri­veşte locurile la treaptă, la
ad­mi­tere, la re­par­ti­zări. Pro­fe­so­rii sunt in­stru­men­tele
cum­pă­rate ale noii bur­ghe­zii, pro­grama ana­li­tică ur­mă­
reşte ro­bo­ti­za­rea in­te­li­gen­ţe­lor în for­mare, di­plo­mele
sunt sim­ple hâr­tii, nu ele con­tează, ci pi­lele, ru­dele, re­la­
ţi­ile. Lupta cea mare se con­ti­nuă cu lupta cea mică, cea
care nu este alt­ceva de­cât se­lec­ţia de clasă şi de castă…“
560 ION D. SÎRBU

*
Am pri­e­teni nu­mai prin­tre uni­ver­si­ta­rii care pre­dau
ma­te­ma­tici şi fi­zică. (Fi­indcă sunt pa­sionaţi după dis­cu­
ţii de fi­lo­so­fie.) Cei de la Fi­lo­lo­gie – deşi ştiu că am fost
ca­dru uni­ver­si­tar la Cluj – mă oco­lesc, din pru­denţă sau
din frică. (Un de­can1 – „trăis­tar“, care a dat exa­mene cu
mine cândva, a spus unde tre­buie: „Mi­roase a puş­că­rie.“
Acest ipo­chi­men jal­nic a atins cota ide­ală de ig­no­ranţă şi
ste­ri­li­tate. Nu a scris nicio carte, niciun stu­diu – a fost
prins şi de­mas­cat, fi­indcă a pla­giat pe Ne­di­o­glu2, din
ma­nu­a­lele li­ce­ale de odi­ni­oară.)
Bazându‑mă pe pro­pria‑mi ex­pe­ri­enţă de das­căl, con­
si­der că doar 10 la sută, ma­xi­mum, din in­te­li­gen­ţele su­
pe­rior do­tate, au ta­lent real pen­tru ma­te­ma­tici: încă vreo
15–20 la sută din elevi, cu mare efort de muncă şi con­
cen­trare, pot să ţină pa­sul în acest ga­lop ma­te­ma­tic spre
nişte culmi de spe­ci­a­li­zare ce nu fo­lo­sesc la ni­mic, nici
mă­car în in­gi­ne­rie sau eco­no­mie.
Re­stul ele­vi­lor din clasă scapă un inel, alt inel, nu în­
ţe­leg, ră­mân în urmă, se lasă cu­prinşi de pa­nica exa­me­
ne­lor şi de com­ple­xul de in­fe­ri­o­ri­tate al cre­ie­re­lor do­tate
cu alte ta­lente şi alte da­ruri.
După crima fă­cută prin în­lo­cui­rea şti­in­ţe­lor uma­niste
cu po­li­tica, mai nou, is­te­ria ma­te­ma­tică de­ge­ne­rează şi
ne­no­ro­ceşte peste 50% din co­piii noştri. Ne mi­răm că
sun­tem pe lo­cul unu al ră­mâ­ne­ri­lor în urmă toc­mai în
teh­no­lo­gie, in­dus­trie şi pla­ni­fi­care şti­in­ţi­fică.
1
Este vorba despre profesorul Ion Trăistaru, şeful Catedrei de
limbă şi literatură, decan al Facultăţii de Filologie a Universităţii
din Craiova, în perioada 1985–1989.
2
Gheorghe Nedioglu (1883–1963), profesor de limba ro‑
mână şi latină, autor de manuale şcolare.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 561

*
Această fra­gilă Uni­une Eu­ro­peană se arată a fi o uto­
pie im­po­si­bil de re­a­li­zat. Paşi mă­runţi se fac – dar până
să avem Sta­tele Unite ale Eu­ro­pei, cei doi mari se vor
plic­tisi şi vor în­cerca să se în­ţe­leagă (sau să se în­ca­iere)
peste ca­pul fără de cap al unor „ali­aţi“ care, fi­e­care în
parte, vor să pro­fite şme­che­reşte atât de um­brela an­ti­a­
to­mică ame­ri­cană, cât şi de mi­ze­ria teh­no­lo­gică a ru­şi­lor
şi est‑eu­ro­pe­ni­lor.
Car­ter1 a pier­dut un pre­ţios de­ce­niu cu al său Camp
Da­vid, care nu mai fo­lo­seşte ni­mă­nui. Nici mă­car Is­ra­e­lu­
lui sau Egip­tu­lui. Flota a 6‑a de­fi­lează ri­di­col în faţa lui
Gad­dafi2, dar ezită să‑l atace. Ame­rica – vi­no­vata nu­mă­rul
unu a pac­te­lor de ti­pul Yalta, prin care a fost îm­păr­ţită lu­
mea – se fe­li­cită acum pen­tru cu­ra­joasa ei „eli­be­rare“ a
in­su­lei Gra­nada. Ri­di­col! Iar presa ame­ri­cană – to­tal im­po­
tentă faţă de dra­mele din Po­lo­nia, Cam­bo­dgia, Af­ga­nis­tan
etc. – săr­bă­to­reşte cu surle şi trâm­biţe eli­be­ra­rea ero­u­lui
ca­u­zei evre­ieşti în URSS, ma­te­ma­ti­ci­a­nul Sharanski3.
1
Jimmy Carter, născut James Earl (n. 1924), al 39‑lea pre­
şedinte al SUA (1977–1981), candidat din partea democraţi­lor.
S‑a implicat în negocierile de pace dintre Israel şi Egipt, con­
cretizate în semnarea la 17 septembrie 1978, la Camp David, de
către şeful statului egiptean, Muhammad Anwar Sadat, şi pri‑
mul‑ministru israelian, Menachem Begin, a două documente în
vederea încheierii unui tratat de pace între cele două state.
2
Vezi supra, nota 1, p. 371.
3
Anatoli Borisovici Sharanski, cunoscut sub numele de Natan
Sharanski (n. 1948), matematician, scriitor şi politician israe‑
lian, născut în Ucraina. Arestat de KGB, în martie 1977, va fi con‑
damnat la 13 ani închisoare. În 1986, a fost eliberat, după 9 ani
de gulag.
562 ION D. SÎRBU

Nici­o­dată în Is­to­rie nu au stat ală­turi atâta li­te­ra­tură

şi lu­ci­di­tate po­li­tică cu o atât de mor­ti­fi­antă ne­pu­tinţă
de a ieşi din de­fen­siva cea mai pe­ni­bilă.
Va tre­bui să înăl­ţăm ru­gă­ciuni (noi, vic­ti­mele) ca
Eu­ropa să cu­noască o eli­be­rare de ti­pul Ce­ho­slo­va­cia
1968: nu­mai ast­fel ţă­rile ce o al­că­tu­iesc se vor trezi din
ale­luia he­do­nistă a aces­tui pro­vi­zo­rat care, după ce a fost
cri­mi­nal, mai nou de­vine scâr­bos şi per­vers.
*
Am ci­tit – nu fără trudă şi di­fi­cul­tăţi le­xi­cale – eseul
Mi­nima moralia1. Mi se pare imo­ral să scrii des­pre mo­
rală, fo­lo­sind o limbă la care nu au ac­ces de­cât ma­xi­
mum o mie de căr­tu­rari bă­trâni şi po­li­gloţi… Mi‑a
plă­cut ideea „că­tre o etică a lu­mi­nii calde“, dacă nu aş
simţi aici is­pita me­ta­fo­rei şi bul­boana li­te­ra­tu­ri­ză­rii în
sine. Dacă mi s‑ar îm­plini vi­sul de a fi in­vi­tat un­deva
să ţin o sin­gură lec­ţie de Mo­rală, aş ceti, rar, De­ca­lo­gul,
Pre­dica de pe munte, Ecle­zi­as­tul… Nu l‑am pu­tut ceti pe
Max Scheler şi nici pe Ni­co­lai Har­tmann (mă re­fer la
Etica lor), fi­indcă fi­lo­so­fau ame­ţi­tor de înalt des­pre nişte
ade­vă­ruri ce ar fi tre­buit să fie spuse – mai ales în Ger­ma­
nia lui Hi­tler – sim­plu, ca să poată fi în­ţe­lese de oa­meni
simpli, tot sim­plu.
Dar am ră­mas pe gân­duri, aflând – după An­to­nie cel
Mare – că „Răul se com­bate, iar Bi­nele se aş­teaptă!“…
Noi am tre­cut de faza asta protobizantină: noi lă­săm Răul
să se um­fle, să se tot um­fle, nu­mai dacă va crăpa cândva,
vom pu­tea să ne gân­dim şi la cam ce ar pu­tea fi Bi­nele
pe care, tot aşteptându‑l, l‑am şi ui­tat.
1
Andrei Pleşu, Minima moralia. Elemente pentru o limită a
intervalului, Bucureşti, Cartea Românească, 1988.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 563

*
Ci­tesc cu mare bucurie (şi pen­tru prima oară) car­tea,
acum apă­rută şi în ro­mâ­neşte, a lui Ni­co­lae Iorga: Lo­cul
ro­mâ­ni­lor în is­to­ria uni­ver­sală 1.
(Înot într‑un flu­viu ne­cu­nos­cut şi pe­ri­cu­los, nu văd
ma­lu­rile şi to­tuşi nu mă tem de înec, nu mă tem de în­
tu­ne­rec, nu mă tem de fal­şii gră­ni­ceri.)
Doamne, îmi zic, câtă ri­sipă de oa­meni mari am fă­
cut, în acest ca­ra­ghios se­col XX, din ca­uza an­ti­no­miei „a
fi“ sau „a nu fi“!? Ne‑am plă­tit da­to­ri­ile de răz­boi în aur,
grâne, pe­trol şi pă­duri – dar şi prin câ­teva sute de mii de
ca­rac­tere, ta­lente, poate şi ge­nii vir­tu­ale, pe care le‑am
sa­cri­fi­cat pen­tru acest ridiculus mus2 în care trăim în­tru
ne­tră­ire. Avem re­gi­mente în­tregi de teh­ni­ci­eni, doc­tori,
semidoctori, in­gi­neri şi in­gi­ne­raşi, eco­no­mişti, egono­
mişti, iconomişti etc. Dar foarte pu­ţine, din ce în ce mai
pu­ţine, ca­rac­tere – adică per­so­na­li­tăţi li­bere, ca­pa­bile să
tră­iască şi să moară pen­tru ade­vă­rul şi bi­nele în care cred
atât din punct de ve­dere mo­ral, cât şi din punct de ve­
dere şti­in­ţi­fic sau po­li­tic.
În Clu­jul meu tră­iau: Blaga, D. D. Roşca, Li­viu Rusu,
Ghibu, Sperantia, N[icolae] Măr­gi­neanu, Bez­dechi,
Naum, Sil­viu Dra­go­mir, Lu­paş, Ha­ţi­e­ganu, Borza şi
mulţi al­ţii. La toţi aceşti das­căli, noi ne ui­tam în sus, cu
res­pect, mân­drie şi ad­mi­ra­ţie. Au mu­rit dis­cret, în mare
ano­ni­mat.
Unde e lista ce­lor care i‑au ur­mat?
1
Volum îngrijit de Radu Constantinescu, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
2
Vezi supra, nota 1, p. 344 (lat.).
564 ION D. SÎRBU

*
De foarte mulţi ani, atunci când nu mai pot, fără o
cât de mică spe­ranţă în vreo schim­bare, nu mă mai uit
spre Atlan­tic, ci spre Urali.
Am ur­mă­rit cu su­fle­tul la gură discursul de pa­tru ore
al tâ­nă­ru­lui of great expectation1 – Gor­ba­ciov. Sim­ţeam că
nu sunt sin­gu­rul: sute de mi­li­oane de „su­flete aproape
moarte“ (de robi, şerbi, io­bagi, de lum­pen‑pro­le­tari ai
Ma­te­riei şi lum­pen‑pro­le­tari ai Spi­ri­tu­lui) aş­tep­tau de la
tri­buna sa ro­şie câ­teva pro­mi­si­uni de re­forme de prin­ci­
piu, de struc­tură, de esenţă. O nouă re­de­fi­nire a ra­por­tu­
lui în­tre in­di­vid şi stat, mem­bru de par­tid şi ne­mem­bru,
drep­tul ce­tă­ţea­nu­lui la cu­vânt, cre­dinţă, opi­nie etc. Oa­
me­nii de li­tere, arte, fi­lo­so­fie, re­li­gie aş­tep­tau să li se des­
chidă un geam, o uşă, o por­tiţă spre li­ber­tate.
…Ni­mic. Abi­li­tate, pru­denţă, tac­tică şi stra­te­gie.
Multe locuri co­mune. Dis­ci­plină, so­bri­e­tate, com­pe­
tenţă, cin­ste. Tre­buie să fa­cem or­dine în ad­mi­nis­tra­ţie,
să com­ba­tem bi­ro­cra­ţia, nepotismele, abu­zul de pu­tere.
Ni­mic des­pre ţă­rani, des­pre po­li­tica ex­ternă, des­pre cul­
tură… Să încura­jăm „de sus, pla­ni­fi­cat“, ini­ţi­a­ti­vele…
În fond, nicio de­o­se­bire for­mală în­tre acest discurs
şi cele care plouă la noi. Chiar dacă aceste flori ale unei
pro­mise pri­mă­veri as­cund o tac­tică şi stra­te­gie spre li­
ber­tate şi ade­văr, rit­mul în care se îna­in­tează pre­su­pune
cel pu­ţin un se­col de po­li­tică a pa­şi­lor foarte mă­runţi.
De­o­cam­dată, poporul de jos, po­poa­rele în­jo­site tre­buie
să în­ţe­leagă încă o dată că acesta e so­ci­a­lis­mul şi că al­tul
nu poate fi. Vi­i­to­rul nu e un pre­zent câr­pit sau re­pa­
rat – ci un pre­zent în care ve­chiul apa­rat va lu­cra mai
1
De mare perspectivă (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 565

dis­ci­pli­nat şi mai ren­ta­bil. Re­sem­na­rea con­ti­nuă să su­

pli­nească spe­ranţa.
*
Ame­ri­ca­nii – ci­nici, mi­opi, in­con­sec­venţi – sus­ţin,
mo­ral şi fi­nan­ciar, mai mulţi dic­ta­tori de o bes­ti­a­li­tate şi
ve­na­li­tate to­tală: Du­va­lier1, Amin Dada2, Mar­cos3 şi
Imelda etc. So­vi­e­ti­cii – lu­cizi, clar­vă­ză­tori, con­sec­venţi –
sus­ţin, tot fi­nan­ciar şi po­li­tic, alţi dic­ta­tori la fel de ve­nali
şi cruzi: în Cuba, Ethiopia, An­gola etc. Nici unii şi nici
al­ţii nu se gân­desc la po­poa­rele pe care aceşti dic­ta­tori le
chinuie şi le ex­ploa­tează.
Spe­ranţa, în aceste co­lo­nii ale an­ta­go­nis­mu­lui ide­o­
lo­gic, ră­mâne po­si­bi­li­ta­tea (care nu există în Eu­ropa ci­
vi­li­zată) a unor re­volte, re­vo­lu­ţii, răz­boaie ci­vile, lo­vi­turi
de pa­lat… Cu cât curge mai mult sânge ne­vi­no­vat, cu
atât se în­tă­reşte statu‑quo‑ul aces­tei bes­ti­ale păci (în­tre
două fi­are). Ru­şii pân­desc des­tră­ma­rea ali­a­ţi­lor, le­şi­nul
Eu­ro­pei, criza fi­nan­ci­ară în USA: Ame­ri­ca­nii aş­teaptă
re­ce­si­u­nea eco­no­mică, pau­pe­ri­za­rea, dis­pe­ra­rea scla­vi­lor
din imen­sul im­pe­riu roşu. E vorba de o miză se­cu­lară,
1
François Duvalier, supranumit „Papa Doc“ (1907–1971),
conducător al statului Haiti, din 1957 şi până la moartea sa.
Protejat de trupele sale private, Tontons Macoutes („Oamenii
groazei“), înfiinţate în 1959, a impus un regim dictatorial, mar‑
cat de corupţie şi teroare.
2
Vezi supra, nota 3, p. 370.
3
Ferdinand Emmanuel Edralin Marcos (1917–1989), pre‑
şedinte al statului Filipine (1965–1986. Înlăturat de la putere
printr‑o revoluţie populară, va fi exilat în Hawaii. Împreună cu
soţia sa, Imelda, Marcos a delapidat, în cei 20 de ani cât a con‑
dus Filipinele, miliarde de dolari, pe care i‑a transferat în Statele
Unite şi Elveţia.
566 ION D. SÎRBU

ni­meni nu poate pre­ve­dea ce aduce ziua sau de­ce­niul vi­

i­tor. Dea­su­pra Ame­ri­cii pla­nează um­brele ame­nin­ţă­toare
ale şo­ma­ju­lui, dro­gu­ri­lor, al­co­o­lu­lui, sec­te­lor re­li­gi­oase,
în­treaga dramă a unui ti­ne­ret lip­sit de ori­zont şi spe­
ranţă; dea­su­pra la­gă­ru­lui so­ci­a­list apasă dog­ma­tis­mul
ste­ril al unui apa­rat sterp şi ana­cro­nic, al unui stil de via­ţă
re­pre­siv şi li­mi­tat, al unei mi­ze­rii mul­ti­la­te­ral dez­vol­tate
şi al unor de­cep­ţii şi în­frân­geri din ce în ce mai evi­dente
şi mai du­re­roase; in­de­pen­denţi şi ul­tra­dog­ma­tici, noi,
ro­mâ­nii, ştim ce în­seamnă să re­spiri azot, să‑i spui în­tu­
ne­re­cu­lui lu­mină şi să tră­ieşti cân­tând şi apla­u­dând în
frig, foame şi frică, ase­me­nea bo­şi­ma­ni­lor, de pe o zi pe
alta, de la un con­gres la al­tul.
Am re­a­li­zat to­tuşi un pa­ra­dis al proş­ti­lor, li­che­le­lor,
ne­pri­ce­pu­ţi­lor: vom da is­to­riei por­tre­tul ce­lui mai bun
soţ, cum­nat şi tată din lume: li­tur­ghi­ile noas­tre ba­bi­lo­ni­
ene vor ră­mâne un mo­del pen­tru ori­cine va dori să stu­di­
eze efec­tele pu­te­rii po­li­tice asu­pra unor ce­lule ner­voase
ig­nare şi ultramonarhice.
În­tre timp, ni se ter­mină pă­mân­tu­rile, pă­du­rile, apele:
se îm­pu­ţi­nează şi su­fle­tele – iar ca­rac­tere abia dacă mai
există, bine as­cunse, unul sau două pe ju­deţ.
*
„Să nu dis­pe­răm, to­tuşi, îmi şop­teşte Olim­pia. Nu­mă­­
rul co­pi­i­lor ca­pa­bili şi in­te­li­genţi, al oa­me­ni­lor‑oa­meni,
e în con­ti­nuă creş­tere. Să­ră­cia e o şcoală, în­tu­ne­re­cul, o
bi­bli­o­tecă, scla­via poate de­veni o aca­de­mie a li­ber­tă­ţii şi
de­mo­cra­ţiei ade­vă­rate.“ „Din jale se în­tru­pează elec­tri­ci­
ta­tea“ – a spus‑o, fără să glu­mească, ma­rele poet pa­triot
al aces­tei urbe is­to­rice. Din jale se va în­trupa şi mân­tui­
rea. Limba îşi face gim­nas­tica pe în­tu­ne­rec, pă­mân­tul
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 567

strigă după ţă­rani, uzi­nele cer în gura mare in­te­li­genţe

cu răs­pun­dere, cu­raj şi com­pe­tenţă.
Se scriu o mul­ţime de cărţi foarte bune, se as­cultă ra­
dio ca nici­o­dată, se ci­teşte enorm. Există un in­stinct de
con­ser­vare care a de­ve­nit te­ri­bil de elas­tic, deş­tept şi şi­ret.
Nu avem te­le­vi­zi­une, pro­gra­mul Bucureş­ti­u­lui, din sim­
plu ziar de pe­rete uzi­nal, a de­ve­nit, mai nou, un sim­plu
ziar de pe­rete fa­mi­lial. Nu‑i ni­mic, oa­me­nii în­vaţă limba
ve­ci­ni­lor, are loc o fre­a­tică şi ne­aş­tep­tată naş­tere a unei
con­şti­inţe su­pra­na­ţionale, a unui în­ce­put de so­li­da­ri­tate
est‑eu­ro­peană. Pier gân­di­to­rii, ga­ze­ta­rii, di­ri­gin­ţii de
opi­nie şi ati­tu­dine: nu‑i ni­mic, apar fi­lo­so­fii de bu­le­
vard, na­vetă, coadă ori sală de aş­tep­tare. Su­fle­tul co­lec­
tiv răz­bate la lu­mină de sub les­pe­zile va­lo­ri­lor dă­râ­mate:
bul­do­ze­rul nu gân­deşte, dar me­ca­ni­cul său vede, ştie şi,
mai ales, în­ţe­lege şi re­cu­noaşte.
De­ve­nim o nouă na­ţie? Nu ştim. Ştim ce nu vrem, ştim
pe cine nu vrem, ştim care e nu­mele te­roa­rei şi ciu­mei.
Tu­peul tri­um­fa­list al pu­te­rii ofi­ci­ale e în ra­pidă scă­
dere. „Um­blă bi­e­ţii ac­ti­vişti – îmi spune un ve­cin – de
parcă ar fi fost sco­piţi de‑a‑npicioarelea…“
Spu­nem Var­şo­via, Praga, Bu­da­pesta, So­fia, Bel­grad
cu ace­eaşi uşu­rinţă şi in­ti­mi­tate cu care se zice Plo­ieşti,
Bra­şov, Pe­tro­şani. La Turnu‑Se­ve­rin, în pi­aţa unde îşi fac
sâr­bii mica lor vân­zare de gra­niţă, un dic­ţionar sârbo‑ro­
mân se vinde cu 300 de lei. Şi se ca­ută. În Ar­deal… În
Ar­deal, nu m‑aş mira dacă acei ur­maşi ai lui Iancu şi ai
Me­mo­ran­diş­ti­lor (cu an­te­nele lor în­toarse spre Bu­da­
pesta), care acum zece ani încă îşi amin­teau de gro­ză­vi­ile
ocu­pa­ţiei ma­ghiare, sub pre­si­u­nea pro­ble­me­lor şi ame­
nin­ţă­ri­lor su­pra­na­ţionale, să ajungă, într‑o fru­moasă zi,
să strige: „Tră­iască pri­e­te­nia ro­mâno‑ma­ghiară!“
568 ION D. SÎRBU

*
Cir­culă prin cli­nici şi în­tre pen­sionari di­fe­rite „stu­
dii“ des­pre exis­tenţa su­fle­tu­lui după moarte: Life after
life1. E vorba de an­chete în­tre­prinse prin­tre cei în comă
lungă, chiar şi prin­tre cei „de­ce­daţi cli­nic“ şi re­ve­niţi la
via­ţă, după câ­teva ore sau zile, printr‑o mi­nune. Se vor­
beşte de o des­prin­dere spre lu­mină şi fe­ri­cire a su­fle­tu­
lui care, se­pa­rat de trup, îşi vede tru­pul mort, pe
me­dici, ru­dele, au­zind chiar şi ce vor­besc aceş­tia. Apoi,
mai toţi aceşti re­ve­niţi îşi ex­primă imen­sul re­gret de a fi
fost re­a­duşi la via­ţă şi de a nu fi fost lă­saţi „acolo“, unde
erau fe­ri­ciţi, unde se re­în­tâl­neau cu pă­rin­ţii lor morţi
de mult etc…
Nu­mai vi­sele, te­ri­bi­lele noas­tre vise, îmi oferă oa­re­
care ar­gu­mente şi pen­tru o altă di­men­si­une a exis­ten­ţei
de­cât via­ţa asta, în car­casa asta ma­te­ri­ală. Poate să existe
o altă naş­tere, o altă tre­zire, cu­vin­tele trup, su­flet fi­ind
to­tal stre­ine de na­tura aces­tei de­ve­niri pline de taină. Am
vi­sat o noapte în­treagă cu Eli­ade (pe care nu l‑am vă­zut
nici­o­dată în via­ţă), am stat o noapte de vorbă cu el, ţin
minte efor­tul ce îl fă­ceam în vis de a‑mi aminti co­rect
opera sa. Ca ma­te­rie, eu mă voi re­sti­tui unui în­treg: ca
su­flet, o să‑mi ră­mână nu­mele şi dâra de licurici prin­tre
cei apro­pi­aţi de mine. Dar ce se va în­tâm­pla cu ac­ti­vi­ta­
tea din în­tu­ne­rec a min­ţii şi spi­ri­tu­lui meu? Cu ghe­mul
de lu­ci­di­tate ce l‑am strâns ca un hâr­ciog?
Oale şi ul­cele.
„Căci dacă este de­şer­tă­ciune – spune Ecle­zi­as­tul – în
mul­ţi­mea vi­su­ri­lor, nu mai pu­ţin este şi în mul­ţi­mea
vor­be­lor…“
1
Viaţa după viaţă (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 569

*
Sin­gu­ră­ta­tea in­te­lec­tu­ală în care tră­iesc mă obligă
să‑mi pun în­tre­bări la care, tot sin­gur, să în­cerc a răs­
punde. Cât pot, până pot, răs­pund. Răs­pund în scris –
fi­indcă tot mai des şi mai in­tens se în­scrie, în in­tu­i­ţia
mea mi­oapă şi nă­tângă, cer­ti­tu­di­nea că aceste mo­deste
răs­pun­suri se fo­lo­sesc de mine ca de o oa­re­care cale de ie­
şire la lu­mină şi co­mu­ni­care cu lu­mea. Limba în care
scriu, ea este aceea care, atunci când sunt în priză, ni­me­
reşte unele răs­pun­suri pe care nici gân­di­rea nu le‑a gân­
dit (îna­inte) şi nici me­mo­ria sau ima­gi­na­ţia nu le‑a avut
puse de­o­parte în ma­ga­zie.
Iar limba asta, fer­tilă şi fer­ti­li­zantă, mi se pare a func­
ţiona într‑un câmp ac­tiv al spi­ri­tu­lui: într‑un câmp care e
şi lo­gic, şi pre­lo­gic, şi me­ta­fo­ric, şi me­ta­fi­zic. Nu ştiu pre­
cis, şi nici nu caut să ştiu. Îmi ajunge să con­stat că atunci
când sunt într‑ade­văr li­ber, când într‑ade­văr caut ade­vă­
rul – dacă sunt iu­bit şi sti­mat de limba în care re­spir şi
su­făr – atunci, din milă sau dra­goste, din lar­gul mis­ter al
aces­tui meta‑câmp, îmi so­sesc o seamă de cu­vinte, de­fi­
ni­ţii, sin­teze cre­a­toare.
Mă gân­desc la prun­cii care în­vaţă să vor­bească: ei se
scaldă în limbă şi lume; eu mă pre­gă­tesc să urc mun­tele
alb, îmi pre­gă­tesc cu grijă ra­niţa; „acolo“, de‑abia, voi afla
ce rost au avut mi­ra­rea, în­tre­bă­rile, în­do­iala mea.
*
Ur­cam, îm­pre­ună cu Blaga şi Li­viu Rusu, Dea­lul
Felea­cu­lui, în drum spre ca­sele noas­tre. Asta s‑a în­tâm­
plat prin anul 1947, eram proas­păt con­fe­ren­ţiar la fos­tul
Con­ser­va­tor de Artă Dra­ma­tică din Cluj. Mă plân­geam
das­că­li­lor mei de pu­ţi­nul in­te­res pe care îl arată vi­i­to­rii
570 ION D. SÎRBU

ac­tori (ţin minte câ­teva nume: Sil­via Ghelan, Do­rina

Ghibu, Ma­rioara Comşa, Do­mi­nic Stanca, Vic­tor Mol­
do­veanu) faţă de pro­ble­mele de psi­ho­lo­gia şi fi­lo­so­fia
ac­tu­lui ar­tis­tic care este in­ter­pre­ta­rea. „Nu mă pot mul­
ţumi să le în­şir po­veşti din Is­to­ria Tea­tru­lui Uni­ver­sal,
pe care şi eu le în­văţ din Jo­seph Gre­gor. Vreau să în­ţe­
leagă com­ple­xi­ta­tea ma­gi­cu­lui tri­unghi ce se sin­te­ti­zează
pe scenă: în­tre un text, un pu­blic, ta­len­tul de mim, pan­
to­mim şi pur­tă­tor al cu­vân­tu­lui viu, în di­a­log viu, care
ar fi ac­to­rul…“
Blaga zâm­bea. Li­viu Rusu, la fel. M‑am în­fu­riat: am
ce­rut să‑mi ex­plice de ce mă con­si­deră ri­di­col.
Blaga, oprindu‑se la ca­pă­tul stră­zii Vă­că­rescu, con­ti­
nu­ând să zâm­bească, mă li­nişti, bătându‑mă pro­tec­tor
pe umeri.
„Poţi fi un foarte bun agri­cul­tor, fără să ştii prea multe
des­pre să­mânţă, pă­mânt, în­col­ţire. Poţi să fii un ex­ce­lent
pic­tor, fără să ştii din ce e fă­cută lu­mina, ce este în fond
cu­loa­rea, unde se în­tâl­nesc li­ni­ile de fugă ale pers­pec­ti­vei
şi de ce. Ca să te li­niş­teşti în ceea ce pri­veşte «cul­tura»
ac­to­ri­lor tăi, îţi voi po­vesti o în­tâm­plare…
Prin anii 1920, cel mai ves­tit şi ce­le­bru spe­ci­a­list în
of­tal­mo­lo­gie, de la tâ­năra Fa­cul­tate de Me­di­cină din
Cluj, era re­gre­ta­tul pro­fe­sor Mi­hail. De la el ştiu această
în­tâm­plare. Aflase într‑o bună zi că un­deva, într‑un sat
de munte din ju­de­ţul Nă­săud, un fie­rar an­al­fa­bet, cu
unelte pri­mi­tive, de el în­suşi fă­cute, re­u­şea să ope­reze pe
bă­trâ­nii ce su­feră de «orbanţ», adică de al­beaţa de pe
ochi. Această ope­ra­ţie de­li­cată, în cli­ni­cile uni­ver­si­tare,
era o ra­ri­tate ex­pe­ri­men­tală, con­si­de­rată a fi ris­cantă şi
chiar im­po­si­bilă. Pro­fe­so­rul Mi­hail, în to­tal in­cog­nito, a
mers în sa­tul res­pec­tiv şi a asis­tat la mai multe ase­me­nea
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 571

ope­ra­ţii fă­cute în fie­ră­rie, folosindu‑se ca dez­in­fec­tant

apa în care se că­lesc pot­coa­vele… În sfâr­şit, după multe
în­dem­nuri şi ru­gă­minţi, fie­ra­rul acela a ac­cep­tat să vină
la Cluj şi să facă o ope­ra­ţie de­mon­stra­tivă în faţa cor­pu­
lui me­di­cal şi a stu­den­ţi­lor din ul­ti­mii ani. Ma­rele am­fi­
tea­tru era plin, baba bol­navă de al­beaţă era acolo,
fie­ra­rul, în ha­lat, ur­mând să lu­creze ca acasă la el. Dar,
pro­fe­so­rul, îna­inte de a în­cepe ope­ra­ţia (de care el nu se
mai în­doia), a ţi­nut, în faţa unei ima­gini ana­to­mice a
ochi­u­lui, să ex­plice de ce, până acum, doc­to­rii se te­meau
să taie aici şi aici, fi­indcă se pu­tea în­tâm­pla asta şi asta.
Scle­ro­tica, cor­neea, iri­sul et caetera… Terminându‑şi ex­
pu­ne­rea, pro­fe­so­rul spuse: «Şi cu toate aceste pie­dici şi
riscuri, iată că acest fie­rar cu­ra­jos a re­u­şit să…»
Dar, când să în­ceapă de­mon­stra­ţia, fie­ra­rul, tre­mu­
rând, îşi dez­brăcă ha­la­tul şi zise: «Ier­taţi‑mă, dom­nule pro­
fe­sor, dar acum, că ştiu cum arată ochiul şi ce pe­ri­cole se
as­cund după el, nu mă mai pot atinge de cu­ţi­tele mele…»“
Mi‑am adus aminte de această ve­che şi ui­tată po­veste
azi‑noapte, în timp ce ci­team nu ştiu ce her­me­ne­ut­ică
ana­liză a aces­tui te­ri­bil de pro­fund şi po­se­dat te­o­re­ti­cian
al tex­tu­lui li­te­rar, care este Adrian Ma­rino. Şi mi‑am zis:
dacă voi ajunge să în­ţe­leg tot ce spune şi să cred tot ce
afirmă, ar în­semna ca în via­ţa mea să nu mai în­drăz­nesc
a scrie nici mă­car o scri­soare că­tre un amic. Aş în­cepe să
tre­mur şi, ca fie­ra­rul din po­ves­tea lui Blaga, aş zice:
„Acum, că ştiu ce la­bi­rint este tex­tul, mi‑e frică să mai fac
cel mai mic pas spre el…“
*
A exis­tat, mai de mult, o emi­si­une la TV, „Cine ştie,
câş­tigă!“, des­tul de in­te­re­santă. Acum, ea s‑a re­luat sub
572 ION D. SÎRBU

ti­tlul „Ti­ne­re­ţea noas­tră, ti­ne­re­ţea epo­cii Lui“: e falsă, stu­

pidă, aleluiatică. Schimb bu­to­nul, ni­me­resc la So­fia peste
un film ame­ri­can. Un alb şi un ne­gru, eva­daţi dintr‑o în­
chi­soare, aleargă prin smârcuri şi mlaş­tini, ur­mă­riţi de
au­to­ri­tăţi, vo­lun­tari şi câini: cei doi fu­gari sunt le­gaţi
unul de ce­lă­lalt printr‑un lanţ cu că­tuşe. Ne­grul (Sid­ney
Poitier) e sim­plu, lu­cid, cin­stit: al­bul e ego­ist, mes­chin şi
laş – deşi sunt le­gaţi unul de ce­lă­lalt, ura de rasă din­tre
cei doi răz­bate, fi­ind mai pu­ter­nică de­cât frica de câi­nii şi
şe­ri­fii care îi vâ­nează…
Like cap­tor and cap­tive, chained together1, ar zice po­e­
tul – dar gân­dul meu pri­veşte spre struc­tu­rile ne­vă­zute
ale ce­lor ce se de­testă şi se urăsc în ţara mea: sunt le­gaţi
îm­pre­ună şi ţă­ra­nul de ve­chi­lul său, şi mun­ci­to­rul de bă­
gă­to­rii săi de seamă, şi scri­i­to­rul de cen­zo­rii care îl su­focă
şi‑l ani­hi­lează. Eva­dăm spre puş­că­rie, câi­nii de lup ne ur­
mă­resc, noi ne con­su­măm via­ţa, că­zuţi în mlaş­tină, con­
ti­nu­ând să ne urâm şi să ne de­tes­tăm re­ci­proc.
*
Am ur­mă­rit la te­le­vi­zor discursul pe care l‑a ros­tit
slă­vi­tul nos­tru Şef de Stat în Olim­pul Con­gre­su­lui de la
Mos­cova. Un discurs clar, ho­tă­rât, pu­ter­nic: tot ce a ros­
tit acolo e per­fect şi lo­gic. Pri­vit din­spre Mos­cova, Şe­ful
nos­tru îmi apare ca fi­ind cel mai or­to­dox şi mai con­sec­
vent mar­xist‑sta­li­nist din în­tre­gul la­găr. Sala ru­sească a
fost rece, a apla­u­dat for­mal, dar a apla­u­dat – iar la sfâr­
şit, mi s‑a pă­rut că ma­rele mo­gul zapodnic, Gor­ba­ciov,
ar fi dat semne de vă­dită mul­ţu­mire. („Bravo, şi‑o fi
spus el, în sfâr­şit aţi ajuns acolo unde eram noi în 1953.
1
Vezi supra, nota 1, p. 324 (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 573

Fi­indcă voi, în 1953, gân­deaţi cam cum în­cer­căm noi să

gân­dim acum.“)
Pu­ri­ta­tea doc­tri­nală a Bucureş­ti­u­lui e in­con­tes­ta­bilă:
doar că re­lele („lip­su­rile ine­rente, dar tre­că­toare“) de­rivă
din fap­tul că acest co­dex de dogme şi pro­gram (pe care şi
ul­ti­mul vă­car din ţară îl ştie pe din­a­fară, atât de des şi
iden­tic s‑a tot re­pe­tat) e to­tal strein atât faţă de re­al­i­ta­tea
so­ci­ală în sine, cât şi faţă de poporul care va fi fi­ind el
„pro­pri­e­tar, pro­du­că­tor şi be­ne­fi­ciar“ – dar nu­mai al oa­le­
lor sparte şi al gre­şe­li­lor de pla­ni­fi­care şi in­ves­ti­ţii co­mise.
Pe un ger de mi­nus 12 grade, so­ţia mea a stat, de la
ora şase până la nouă, la coada de lapte. Nu a apu­cat să
ia. Acum va în­cerca din nou, poate, poate… Deşi, con­
form sta­tis­ti­ci­lor, pro­duc­ţia de lapte, faţă de anul Con­gre­
su­lui IX, a cres­cut cu 180% (în 1965, se gă­sea lapte cât
vo­iai, fără niciun fel de coadă).
Ci­frele iu­besc pu­te­rea, îm­bată pe con­du­că­tori: dar de­
testă poporul şi ne­no­ro­cesc pi­aţa.
*
Re­vin la o te­ri­bilă vorbă a lui Bis­marck1: „Po­poa­rele
ar fi în­ne­bu­nite de spaimă, dacă ar afla cu cât de pu­ţină
în­ţe­lep­ciune (mit wie wenig Verstand) sunt con­duse.“
Eram pe front, la Odessa, ser­gent ar­ti­le­rist. Din ob­
ser­va­to­rul meu, fu­se­sem uluit de pier­de­rile grele (şi to­tal
inu­tile) pe care le su­fe­reau ba­ta­lioa­nele de in­fan­te­rie ale
di­vi­ziei noas­tre (18 In­fan­te­rie), din ca­uza unor or­dine de
de­pla­sare şi am­pla­sare to­tal stu­pide şi ira­ţionale. Mai târ­
ziu, soarta a vrut să ajung un fel de in­ter­pret de ger­mană
1
Otto von Bismarck (1815–1898), om politic german, pri‑
mul cancelar al Imperiului German (1871–1880).
574 ION D. SÎRBU

şi rusă (în­vă­ţa­sem 200 de cu­vinte ru­seşti) pe lângă co­man­

dan­tul di­vi­ziei, un fiu de bo­ier cra­io­vean, blând, fri­cos şi
ig­no­rant. După nu­mai o săp­tă­mână, mi‑am dat seama că
acest ge­ne­ral de sa­lon nu cu­noş­tea harta, ha­bar nu mai avea
de li­ni­ile de te­ren, de cote etc… Eram stu­dent la fi­lo­so­fie,
dar ter­mi­na­sem un bun li­ceu la sec­ţia ma­te­ma­tică şi eram
şi ab­sol­vent al unei şcoli de ofi­ţeri de re­zervă din Cra­iova.
Ştiam to­po­gra­fie, ve­deam pe o hartă de 1/100.000 ca pe
un plan di­rec­tor de 1/20.000. Co­man­dan­tul di­vi­ziei mele
dicta or­dine aiu­rea, obli­gând să se fi­xeze pe te­ren, în con­
tra­pantă, la ve­dere, ba­ta­lioane, ba­te­rii, ob­ser­va­toare…,
sub bă­taia bran­du­ri­lor in­a­mi­cu­lui.
Era asis­tat de doi că­pi­tani ac­tivi, stat‑majorişti. Aceş­
tia ve­deau gre­şe­lile co­man­dan­tu­lui, dar nu în­drăz­neau să
îi atragă aten­ţia. În­tre timp, în li­nie, se mu­rea cu gră­
mada, gra­tuit, ab­surd.
Nu m‑am pu­tut stă­pâni şi le‑am ra­por­tat ce­lor doi
„cuci“ pă­re­rea mea. M‑au bă­tut cu cra­vaşa, spunându‑mi:
„În ar­mată, dis­ci­plina e mai sfântă de­cât via­ţa.“
*
– Vi­săm o ca­pră – îmi spu­nea nea Va­sile – care să dea
lapte cât o vacă, dar să con­sume cât un ie­pure.
– Vi­săm un şo­fer ideal, care să cir­cule pe o ma­şină
ve­che, să nu aibă de­fec­ţi­uni şi să facă şi mari eco­no­mii
la ben­zină.
– Vi­săm un mi­ner, care să fie yo­ghin‑ve­ge­ta­rian, dar
să pro­ducă du­blu pen­tru un sa­la­riu re­dus la ju­mă­tate.
– Vi­săm un ti­ne­ret stu­dios, care să fie ca­pa­bil de uri­aşe
ino­va­ţii şi in­ven­ţii, deşi şi‑a fă­cut toată prac­tica ui­tându‑se
de de­parte la nişte ma­şini şi mun­ci­tori sau cu­le­gând po­
rumb şi sfe­clă de za­hăr.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 575

– Vi­săm o ţară mi­nune, „ca soa­rele sfânt de pe cer“,

în care strei­nii să vină să în­veţe eco­no­mie şi pla­ni­fi­care,
furându‑ne se­cre­tul fa­bri­că­rii fe­ri­ci­rii, admirându‑ne ca­
li­ta­tea as­fal­tu­ri­lor, a chi­bri­tu­ri­lor şi a mij­loa­ce­lor noas­tre
de trans­port în co­mun.
– Vi­săm un vi­i­tor în care mar­ti­rii şi apos­to­lii tre­cu­tu­
lui nos­tru de lupte şi jertfe să vină să facă coadă la mu­
zeul acela, în care sunt ex­puse cele o mie de por­trete ale
li­ber­tă­ţii, in­de­pen­den­ţei şi dem­ni­tă­ţii noas­tre.
– Vi­săm, mai ales, ca, într‑o bună zi, fap­tele să ajungă
din urmă vi­sele din sta­tis­tica şi fu­tu­ro­lo­gia ci­fre­lor şi po­
e­me­lor noas­tre pa­tri­o­tice, re­vo­lu­ţionare.
*
Pro­pu­nem con­tro­lul de că­tre par­tid al mem­bri­lor de
par­tid, eli­mi­na­rea bi­ro­cra­ţiei, dar fără să ne atin­gem de
bi­ro­craţi, eli­mi­na­rea pri­vi­le­gi­i­lor, dar fără să îi su­pă­răm
pe cei pri­vi­le­gi­aţi, pro­pu­nem, me­reu şi me­reu, o se­rie
în­treagă de mă­suri şi in­di­ca­ţii ra­di­cale, dar fără să ne
atin­gem nici mă­car cu o floare de stâl­pii şi fun­da­men­tele
po­li­tice ale pu­te­rii şi sta­tu­lui, con­ti­nuăm a con­stata că la
fi­e­care Con­gres se arată ace­leaşi gre­şeli şi ră­mâ­neri în
urmă, şi, to­tuşi, fi­ind in­ca­pa­bili de a stârpi ca­uza esen­ţi­
ală a aces­tui rău, mai mult de­cât fa­tal şi en­de­mic, con­ti­
nuăm să con­si­de­răm pu­te­rea ca fi­ind veş­nică, ire­ver­si­bilă
şi in­fa­i­li­bilă (orice gând că poporul, şti­in­ţele şi presa ar
tre­bui să con­tro­leze această pu­tere fi­ind a pri­ori eli­mi­nat
pen­tru tot­dea­una), con­ti­nu­ând a spera că cin­stea de vi­
trină a şe­fi­lor ar pu­tea com­bate is­pi­tele pe care le oferă
pu­te­rea şi ran­gul so­cial…
Toate aceste paradoxii ide­o­lo­gice, mo­rale şi ad­mi­
nis­tra­tive (ale ce­lui de‑al 27‑lea Con­gres al PCUS‑ului)
576 ION D. SÎRBU

se re­duc, în ul­timă in­stanţă, la ri­di­col‑tra­gica di­lemă de

a nu vroi să ştim ce e mai im­por­tant: oul sau gă­ina!?
(Ca­uza sau efec­tul: sco­pul sau mij­loa­cele, re­a­li­ta­tea sau
apa­ra­tul etc.)
*
Ieri‑seară, într‑o so­ci­e­tate dis­tinsă de se­ri­oşi uni­ver­si­
tari, am avut, cu un fi­zi­cian1 de largă cul­tură, o ve­he­mentă
şi co­lo­rată dis­cu­ţie: des­pre uti­li­ta­tea sau fu­ti­li­ta­tea cer­ce­
tă­ri­lor ste­lare, des­pre in­va­zia de ne­o­lo­gisme în toate do­
me­ni­ile, des­pre li­chele şi proşti, ci­vi­li­za­ţie şi cul­tură,
Oc­ci­dent, Ori­ent etc… Ceartă fru­moasă, ve­selă, foarte
la­tină, foarte me­ri­dională şi to­tuşi aca­de­mică şi chiar
uni­ver­si­tară.
La ie­şire, în­gân­du­rat, par­te­ne­rul meu de di­a­log, Liviu,
îmi spune: „Nu ai ob­ser­vat? La dis­cu­ţia noas­tră au asis­tat
vreo cinci ti­neri, cu ex­ce­lente di­plome, având cu to­ţii în
jur de 30 de ani. Şi nici­un ­ ul nu a scos un sin­gur cu­vânt,
nu a avut de ex­pri­mat vreo pă­rere, de pus o în­tre­bare sau
de ros­tit mă­car vreo în­ju­ră­tură sau un sic­tir. Au tă­cut,
ne‑au pri­vit, au as­cul­tat: nu din res­pect pen­tru bă­trâ­ne­ţea
ta (67 ani) sau gra­dul meu uni­ver­si­tar (55 ani). Au ră­mas
pa­sivi, pen­tru că apar­ţin unei ge­ne­ra­ţii cas­trate de cu­
vânt, în­do­ială, in­te­res. Ni­mic nu‑i pa­si­o­nează, ni­mic nu‑i
ex­cită, tră­iesc ca muş­tele, după ce ter­mină fa­cul­ta­tea uită
să şi ci­tească, uită să şi vor­bească in­te­li­gent. În seara asta,
tu ai fost cel mai tâ­năr din­tre noi toţi, fi­indcă ai gra­dul cel
mai ri­di­cat de li­ber­tate sal­vată. Eu te‑am se­con­dat, nu fi­
indcă sunt şe­ful Ca­te­drei de fi­zică, ci fi­indcă mai am un
pi­cior spri­ji­nit pe li­te­ra­tură, fi­lo­so­fie, mu­zică…“
1
Este vorba de Oliviu Gherman, fizician, politician şi diplo‑
mat, în acei ani, profesor la Universitatea din Craiova.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 577

Am ră­mas pe gân­duri. Avea drep­tate. Apoi, şti­ind‑o

pe fiica sa elevă în clasa a II‑a pri­mară, i‑am spus: „Dragă
pri­e­tene, ter­me­nul acesta de «mul­ţime vidă» (∅) mi se
pare mai mult de­cât o sin­tagmă ma­te­ma­tică: mi se pare a
fi un bles­tem pro­fe­tic, de apo­ca­lips.“
*
Azi‑noapte, m‑am dis­trat exo­tic cu un vo­lum, în care
această zână a po­e­ziei fran­ceze, Anna Brân­co­veanu de
Noail­les, îşi po­ves­teşte „po­e­tic“ via­ţa ei.1 Vi­aţa ei te­ri­bilă,
fas­tu­oasă, prin­ci­ară. Plină de ge­nii, de oa­meni ce­lebri, de
ri­tu­a­luri di­plo­ma­tice. To­tul mi se pare a fi scris cu li­tere
mari, trans­pare din în­treaga ei operă, din pli­nul vie­ţii
aces­tei stră­lu­ci­toare ac­triţe a glo­riei, un efort fan­tas­tic
spre stră­lu­cire prin po­e­zie, li­tere, sa­lon. (Po­e­zia ei mi se
pare mi­noră, afo­ris­mele ei sunt „că­u­tate“, ar­ti­fi­ci­oase.) Şi
to­tuşi, toate spi­ri­tele uri­aşe ale Fran­ţei ve­neau să i se
închine. Eine leere Persönlichkeit2, mă în­treb? Nu ştiu.
Scri­so­rile pe care le pri­mea de la Proust sunt atât de lin­
gu­şi­toare, de bi­zan­tine, în­cât ro­şesc citindu‑le. Nu cumva
în­treg acest ri­tual de ad­mi­ra­ţie şi ode nu era de­cât un
tea­tru iro­nic, o formă de a des­fi­inţa, ri­di­când în slavă?
În orice caz, la ora asta, a to­ta­lei noas­tre „că­deri“ din
gra­ţia şi dra­gos­tea so­rei noas­tre mai mari, Franţa, tre­buie
să re­cu­noaş­tem că aceste bi­zan­tine prin­ţese ro­mâne din
Pa­ris (Brân­co­veni, Vă­că­reşti, Bi­beşti, Ghica etc.) au fă­
cut, pen­tru fosta Ro­mâ­nie Mare, mai multe ser­vi­cii
1
Este vorba despre Cartea vieţii mele / Marcel Proust, Scrisori
către Anna Brâncoveanu, traducere, argument şi cronologie de
Virgil Bulat, Bucureşti, Editura Univers, 1986.
2
O personalitate goală (germ.).
578 ION D. SÎRBU

diplo­ma­tice de­cât a re­u­şit bi­ata, vi­teaza noas­tră ar­mată

ro­mână, de ţă­rani şi în­vă­ţă­tori.
*
Di­ho­nia va­lahă! La Cluj, scri­it­ o­rii ro­mâni (cei un­guri,
cin­ste lor, sunt fier‑be­ton uniţi) sunt di­vi­zaţi pe cla­nuri,
găşti, bi­se­ri­cuţe de ură, dis­preţ, in­te­rese mici şi mes­chine.
Cei de la „Tri­buna“ nu vor­besc cu cei de la „Steaua“.
Uni­ver­si­ta­rii s‑au des­păr­ţit de Aso­ci­a­ţie, Tea­trul e cer­tat
cu Edi­tura şi am­bele cu Ca­pi­tala.
La Cra­iova, e des­tul să ies o sin­gură zi în urbe, în­tâl­
nind doar doi sau trei co­legi de la Tea­tru, re­vistă, Uni­
ver­si­tate, ca să am sen­za­ţia că am in­trat într‑o bros­că­rie
de lu­cră­turi şi pa­timi fără sfâr­şit şi fără leac. Sfo­ră­rii,
bârfe, lu­cră­turi.
Sun­tem un po­por de ţă­rani, chiar şi după ce am pier­
dut ograda şi sa­tul, în loc să în­ce­pem a ne sin­di­ca­liza cât
de cât, evo­luăm, con­ti­nuăm să evo­luăm, mâ­naţi de ego­is­
mul mes­chin de curte şi casă, de in­di­vi­du­a­lis­mul crân­cen
ţă­ră­nesc. „Să moară şi ca­pra ve­ci­nu­lui!“ – iată o vorbă ro­
mâ­nească (ac­tu­ală şi prin­tre fra­ţii noştri din Roma,
Mün­chen, Pa­ris sau New York) care ar me­rita un stu­diu
de psi­ho­lo­gie ethnică.
*
Mă înfioară şi mă în­gro­zeşte sin­gu­ră­ta­tea cos­mică a
ce­lor două mari pu­teri. În­tre ele, cer­tu­rile şi cle­ve­teala
Eu­ro­pei hunite par un ci­ri­pit de vră­bii sau o în­că­ie­rare de
câini (de rasă) pe mai­dan.
Pa­cea aceasta – a de­ve­nit clar acum pen­tru orice
minte să­nă­toasă – nu este de­cât un răz­boi dus cu alte
mij­loace. Nu e nici rece, nu e nici cald; această în­cleş­tare
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 579

to­tală (eco­no­mică, po­li­tică, in­for­ma­ţională, psi­ho­lo­gică,

re­li­gi­oasă etc.) este un lung răz­boi de uzură şi moarte.
Fi­e­care din cei doi co­coşi pân­deşte clipa în care duş­ma­
nul va obosi sau va ex­ploda pe din­lă­un­tru. În­tre timp,
cum e şi fi­resc, se uită com­plet prin­ci­pi­ile pen­tru care a
în­ce­put ma­rea în­că­ie­rare, exact aşa cum, după cel de‑al
Doi­lea Răz­boi Mon­dial, au­to­rii is­că­li­tu­ri­lor de la Yalta
au ui­tat că răz­bo­iul a în­ce­put pen­tru ora­şul Danzig. În­
vin­gă­to­rii au ce­dat în­treaga Po­lo­nie, plus încă 100 de
mi­li­oane de su­flete, va­lu­lui de fas­cism roşu, care, în nu­
mele unei noi or­dini, al Lebensraum1‑ului său, ce­rea şi
ob­ţi­nea un Drang nach Westen2, care muta Asia sub zi­
du­rile Ber­li­nu­lui.
Peste ne­no­ro­ci­tul nos­tru des­tin, cei doi vul­turi ple­
şuvi (la fel de bar­bari, nu la fel de ci­vi­li­zaţi) se pri­vesc în
ochi cu ură, dis­pe­rare, moarte. Nici­u­nul nu are voie să
ce­deze, să obo­sească, să cli­pească mă­car.
*
Sunt to­tal ig­no­rant în ma­te­rie de elec­tro­nică, nu am
fost ca­pa­bil nici mă­car în tinereţele mele foarte „ma­te­
ma­tice“ să în­ţe­leg care e de­o­se­bi­rea în­tre un am­per, watt,
volt. Pen­tru mine, un mag­net e un mi­ra­col sim­bo­lic, iar
cu­ren­tul elec­tric, gra­vi­ta­ţia (ca şi cir­cu­la­ţia sân­ge­lui) sunt
di­fe­ri­tele as­pecte ale mis­te­ru­lui so­lar.
Mă apropiu de apa­ra­tul de ra­dio cu un sen­ti­ment
pri­mi­tiv de ma­gie şi re­li­gi­o­zi­tate. Mă gân­desc, nu pot să
nu mă gân­desc, că ete­rul acesta, plin de „emi­si­uni“
ome­neşti, tre­buie să fie fan­tas­tic de plin şi de alt fel de
1
Spaţiul vital (germ.).
2
Expansiune spre Vest (germ.).
580 ION D. SÎRBU

emi­si­uni, melosuri sau me­saje care cir­culă în cos­mos şi

în eter, din­colo (sau din­coace) de zona co­mu­ni­că­ri­lor
elec­tro­nice.
Dar îmi place să stau de vorbă cu pro­fe­sori de Fi­zică
şi‑i as­cult – cu oa­re­care cri­tică be­ne­vo­lenţă –, îi as­cult cum
băsmuiesc entuziasmându‑se pen­tru mis­te­rele ato­mu­lui,
re­ve­la­ţia Big Bang, paradoxiile cuan­tice ale luminei, des­
pre cele 11 di­men­si­uni ini­ţi­ale ale spa­ţi­u­lui, in­e­xis­tenţa
tim­pu­lui, taina an­ti­ma­te­riei etc. „Ei – îmi zic – stau în
faţa lu­mii şi uni­ver­su­lui in­fi­nit la fel de ui­miţi şi de ig­
no­ranţi ca şi mine în faţa apa­ra­tu­lui de ra­dio…“ (Am
asis­tat, în ti­ne­reţe, la Cluj, fi­ind pri­e­ten cu doc­to­rii Dan
Ar­thur1 şi Laczi Stei­ner, la câ­teva si­nis­tre tra­ta­mente cu
şocuri elec­trice sau cu in­su­lină. „Nu ştim exact ce se pe­
trece în cre­ier, îmi spu­neau pri­e­te­nii mei, dar ob­ţi­nem
în­sem­nate ame­li­o­rări prin aceste şocuri…“ Eu în­sumi
iz­besc cu pum­nul în te­le­vi­zo­rul meu vechi – ru­sesc – şi
ima­gi­nea pier­dută re­vine. Oare, lu­mea asta schi­zo­fre­nică
nu are ne­voie şi ea de un „pumn ce­resc“ prin care să‑şi
re­vină la ima­gi­nea nor­mală?)
*
„Mă bate gân­dul – îmi spune pro­fe­so­rul Me­fisto – să
fac de­o­se­bire în­tre fe­lul în care func­ţi­o­nează Frica la
ani­male şi la oa­meni: pen­tru că la oa­meni, în afară de
frica‑frică, cea ani­ma­lică, le­gată de pe­ri­col şi in­stinct de
con­ser­vare, mai există şi o frică po­li­tică şi una me­ta­fi­
zică. (Mai nou, la noi, nu ţi se pare că frica de ares­tare,
1
Dan Arthur (1929–1969), medic psihiatru la Sanatoriul
Savârşin, apoi la Gătaia‑Timiş, binefăcătorul multora dintre foş‑
tii deţinuţi politici.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 581

per­che­zi­ţie şi an­chetă se con­fundă cu an­goa­sele me­ta­fi­

zice le­gate de moarte şi neant?) Ani­ma­lele uită com­plet
frica prin care au tre­cut: la nu­mai zece mi­nute după ce
ga­zela a scă­pat de ghea­rele le­oai­cei ce a go­nit‑o, ea poate
să pască li­niş­tită, ca şi când nu s‑a în­tâm­plat ni­mic. Pe
când omul? Cu­nosc in­di­vizi săr­mani – «atomi mar­caţi» –
se cheamă ei în scrip­tele tai­nice ale Stă­pâ­ni­rii – care au
tras o zdra­vănă spaimă (bă­taie), prin anii 1950, şi nici
acum, după trei de­ce­nii şi mai bine, încă nu şi‑au re­ve­nit
to­tal. Nu­mai puş­că­ria in­te­li­gentă te poate scăpa de­fi­ni­tiv
de frică. Fi­indcă, la om, sen­ti­men­tul acesta e te­ri­bil de
com­plex şi de bo­gat în ur­mări. Nu frica în sine e gravă, ci
personanţa sa în con­şti­inţă, în ce­lula spi­ri­tu­ală a eu­lui
as­cuns, a Fi­in­ţei. La frica ce­lui ur­mă­rit, se ada­ugă şi frica
ur­mă­ri­to­ri­lor: un te­le­fon pus sub con­trol, o ca­meră în
care a fost pla­sat un mi­cro­fon mi­nus­cul în­seamnă o le­gă­
tură di­rectă şi ope­ra­tivă în­tre cel care sus­pec­tează (fi­indcă
îi este frică) şi cel care e sus­pec­tat (fi­indcă se teme de mi­
cro­fon). Frica de în­tu­ne­rec, de moarte sau de neant se
con­fundă, în sis­te­mul nos­tru ner­vos, cu frica de bă­taie,
foame, re­clu­zi­une lungă. Şi această frică, îmi spune pro­
fe­so­rul Me­fisto, nu are ni­mic co­mun cu spaima unui
şoa­rece go­nit de o pi­sică.“
– Să spe­răm, îi şop­tesc eu, dar e bine să vor­bim mai
în­cet. O pi­sică, ală­turi, trage cu ure­chea la con­vor­bi­rea
noas­tră.
*
Dacă ci­neva mi‑ar pune în­tre­ba­rea: ce rost au aceste
în­sem­nări ale mele (mă re­fer la aceste ca­iete de noapte),
nu m‑aş re­feri, în răs­pun­sul meu, nici la ne­voia de a
gândi‑scri­ind, fără să mă cen­zu­rez (dar şi fără vreo spe­
ranţă că aceste mă­runte cio­buri, ale vi­tra­li­u­lui spart, s‑ar
582 ION D. SÎRBU

pu­tea uni vreo­dată într‑un vo­lum ti­pă­rit) şi nici la va­ni­

ta­tea sin­gu­ră­tă­ţii mele ce se în­că­pă­ţâ­nează să vor­bească,
chiar dacă tot ce‑şi spune e pleavă şi vânt – ci, mai de­
grabă, aş spune ur­mă­toa­rele:
„O lungă ex­pe­ri­enţă de via­ţă, in­te­ri­oară şi ex­te­ri­oară,
m‑a în­vă­ţat cum că tot ce nu se spune doare, şi tot ce nu se
scrie nu poate fi ui­tat! “
Aceste ca­iete nu sunt exer­ci­ţii de me­mo­rie, ci exer­ci­
ţii de ui­tare: printr‑un fel de gim­nas­tică pe în­tu­ne­rec a
Cu­vân­tu­lui, a cu­vin­te­lor ce vor să re­spire li­ber­tate, vor
să‑şi men­ţină con­di­ţia lo­gică şi sim­bo­lică, spe­ri­ate fi­ind
de lun­gi­mea nop­ţii, de lun­gi­mea tu­ne­lu­lui, de lun­gi­mea
dis­pe­ră­ri­lor mele.
Răs­fo­iesc ca­ie­tul de acum doi sau trei ani – şi to­tul,
dar ab­so­lut to­tul, mi se pare nou şi strein. Deşi multe din
no­tele aces­tea au fost scrise în urma unor lungi tra­ume,
griji, su­fe­rinţe – o dată fi­xate în scris, pe „zi­a­rul de pe­rete
al ce­lu­lei mele“, ele au şi bi­ne­voit să in­tre în co­nul de
în­tu­ne­rec al ui­tă­rii, al dis­tan­ţă­rii.
Pe mine, ele m‑au ui­tat: dar poate că pe al­ţii îi ca­ută
ca să‑i ne­li­niş­tească, reamintindu‑şi.
*
„Este ca şi când – îi po­ves­team di­vi­nei mele pri­e­tene,
Eta, cu pu­ţin îna­inte de ma­rea ei tre­cere –, ca şi când am
fi în­ce­put să îno­tăm, aca­de­mic şi olim­pic, într‑un ba­zin
de azur, plin de o apă cu­rată ca la­crima. Noi – mă re­fer la
ge­ne­ra­ţia noas­tră – am tot îno­tat, antrenându‑ne se­rios
pen­tru nişte vi­i­toare concursuri eu­ro­pene, mon­di­ale.
Nici nu am ob­ser­vat că apa din ba­zin a tot scă­zut, de­ve­
nind din ce în ce mai mâ­loasă şi mai mur­dară. Noi eram
îno­tă­tori, ergo, con­ti­nuam să îno­tăm. Într‑o zi, apa s‑a
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 583

ter­mi­nat cu to­tul, noi am ră­mas goi, în no­roi. Ne‑am

descurcat: am con­ti­nuat a ne face că îno­tăm. Apoi no­ro­
iul s‑a us­cat, noi, de­ve­niţi atleţi ai mi­ze­riei şi răb­dă­rii,
con­ti­nuam să îno­tăm în gând şi în vis.
Nu ar fi în­gro­zi­tor că apa s‑a ter­mi­nat de mult şi ce
fa­cem noi nu­mai înot nu se cheamă a fi; în­gro­zi­tor este
că ne pre­fa­cem, ca şi când ba­zi­nul ar fi plin, şi noi – ti­
neri, me­reu ti­neri – sun­tem gata, ex­ce­lent pre­gă­tiţi, pen­
tru suta de metri înot li­ber. Vor­bim des­pre start, des­pre
sti­luri, des­pre ar­bitri şi re­cor­duri, fără a în­drăzni a ne
spune că, de fapt, nici­o­dată nu am fost atleţi, tot­dea­una
am fost doar nişte bi­ete tâ­râ­toare de mâl: ba­zin de azur
ca la­crima nu există de­cât în basme, filme, în ha­lu­ci­na­
ţi­ile ne­bu­ni­lor sau în aura ce­lor mu­ri­bunzi.“
*
După dis­cu­ţia avută cu Ma­rele Poet1, am ră­mas la
con­clu­zia că ma­rea Po­e­zie (în care cu­vân­tul e şi me­todă
şi scop) ar pu­tea fi se­pa­rată de ve­chea idee de Li­te­ra­tură
(în care cu­vân­tul era doar mij­loc pen­tru a ex­prima anu­
mite în­tâm­plări, gân­duri, esenţe sau spaime). Dar parcă
in­vi­diez această ce­lestă, dar in­fan­tilă (şi une­ori psi­he­de­
lică) fe­ri­cire prin care po­e­ţii, unii po­eţi, par a fi scu­tiţi
de ide­ile ge­ne­rale, de du­re­rile le­gate de is­to­rie, po­li­tică,
de­zas­trul so­cial…
„Con­si­der că la această spe­ci­ală oră ul­timă a Li­te­re­
lor noas­tre, îi spun Ma­re­lui Poet, po­e­zia şi cri­tica li­te­
rară con­sumă din ra­ţia de stat a li­ber­tă­ţii de ex­pre­sie o
can­ti­tate foarte mare de li­ber­tate, asumându‑şi un mi­ni­
mum de risc sau pe­ri­col…“
1
Trimitere la Ştefan Aug. Doinaş.
584 ION D. SÎRBU

Şi am con­ti­nuat: „Dacă am ajuns, în ca­drul aşa‑zi­sei

noas­tre Est‑Ethici, să vor­bim des­pre «summa di­fi­cul­
tă­ţi­lor în­vinse» (în pro­ce­sul de cre­a­ţie şi co­mu­ni­care),
e ca­zul, cred, acum, să vor­bim şi de o «summa riscuri­lor
asu­mate» de tex­tul ca li­te­ra­tură şi tex­tul ca parte in­te­
grantă din con­şti­inţa spi­ri­tu­ală a poporu­lui care ne‑a
îm­pru­mu­tat limba şi în nu­mele că­ruia scriem şi pu­bli­
căm. Fi­indcă, la ora asta, a lui «a fi sau a nu fi» al lim­bii
ro­mâne, Ade­vă­rul şi Li­ber­ta­tea nu mai sunt con­cepte în
sine: ci du­reri vii ce aş­teaptă în­spăi­mân­tate în în­tu­ne­rec,
fie o moarte in­tem­pes­tivă, fie o vin­de­care lungă, di­fi­cilă
sau du­re­roasă.“
*
În­cerc să tra­duc din Cio­ran (Sylogisme de l’amertume,
Gal­li­mard, p. 168):
„Când ajung să‑mi dau seama că in­di­vi­zii nu sunt
de­cât nişte su­ru­gii care scuipă pe via­ţă, şi că via­ţa, ea în­
săşi, nu va­lo­rează prea mult în ra­port cu ma­te­ria, îmi
vine să mă în­drept spre prima câr­ciumă cu gân­dul să nu
mai ies nici­o­dată din ea. Dar, chiar de aş goli acolo o mie
de sti­cle, ele nu ar pu­tea să‑mi dea gus­tul Uto­piei, al
aces­tei cre­dinţe că încă ar fi po­si­bil ceva.“
Răs­pun­sul la această vagă spe­ranţă mi se pare a fi
foarte clar ex­pri­mat cu două pa­gini mai îna­inte:
„Je crois au sa­lut de l’humanité, à l’avenir de la
cyanure…“1 (su­b­li­ni­e­rea îmi apar­ţine). Ideea asta cu ci­
a­nura cred că a îm­pru­mu­tat‑o Cio­ran de la Mal­raux2.
1
Cred în mântuirea omenirii, în viitorul cianurii… (fr.).
2
Trimitere la romanul Condiţia umană (La Condition hu‑
maine, 1933), una dintre cărţile preferate ale lui Ion D. Sîrbu.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 585

(Doamne, cât am do­rit noi, în tim­pul an­che­te­lor, bă­tă­i­

lor, foa­me­tei, drep­tul la această sal­va­toare pi­lulă!)
Dar, scri­ind în Cra­iova, nu pot să nu vi­sez că, într‑o
fru­moasă zi a aces­tui „fru­mos“ se­col, am să‑l în­tâl­nesc
pe acest cio­ban din Ră­şi­nari, Cio­ran, ajuns să‑şi facă o
pro­fe­si­une din sin­u­ci­de­rea (pe care per­so­nal o re­fuză) şi
dis­pe­ra­rea ce nu îl îm­pi­e­decă să scrie carte după carte.
Dacă l‑aş în­tâlni, după ce mi‑ar trece pa­ra­li­zia com­ple­
xu­lui meu de bal­ca­nic ce şi‑a pier­dut toate oile, cu tact şi
scuze, amintindu‑i de pi­lula aceea, i‑aş po­vesti ur­mă­toa­
rea în­tâm­plare ade­vă­rată: Ge­ne­ra­lul de Ga­ulle şi‑a fă­cut
ul­tima sa vi­zită, de pre­şe­dinte al Re­pu­bli­cii Fran­ceze, în
Ro­mâ­nia. Asta, cu pu­ţin îna­inte de eve­ni­men­tele din
1968, care, se ştie, au dus la re­tra­ge­rea sa de­fi­ni­tivă din
via­ţa po­li­tică. Cu oca­zia aces­tei vi­zite so­lemne, a fost
pre­vă­zută în pro­gram şi o vi­zită (cu discurs de pe bal­co­
nul re­gi­u­nii de par­tid) în Cra­iova. Au­to­ri­tă­ţile de aici,
pregătindu‑se fe­bril, au vă­ruit fa­ţa­dele, au tur­nat tro­tu­
are noi, au ilu­mi­nat strada Uni­rii. S‑a aflat că în Cra­iova
ar mai fi în via­ţă doi ge­ne­rali ro­mâni care au fost co­legi
de pro­mo­ţie, la Sa­int‑Cyr, cu de Ga­ulle. Au fost că­u­taţi,
des­co­pe­riţi, cer­ce­taţi. Aceste două um­bre fu­se­seră date
afară din ar­mată în 1948, fă­cu­seră şi lungă puş­că­rie, tră­
iau acum în ma­hala, din nişte pen­sii foarte fi­rave. Ofi­ci­a­
li­tă­ţile, en­tu­zi­as­mate, le ofe­reau acum lo­cu­inţă, uni­forme,
pen­sii re­vi­zu­ite et caetera, cu sim­pla con­di­ţie ca ei să
apară în bal­co­nul vi­zi­tei, bucurându‑l pe de Ga­ulle, dar
nepovestindu‑i ni­mic din bi­o­gra­fie. Ge­ne­ra­lii, pă­ţiţi şi
în­că­pă­ţâ­naţi, au re­fu­zat ab­so­lut to­tul. Ofi­ci­a­li­tă­ţile in­
sis­tau: „Aveţi oca­zia să ce­reţi, de ce nu pro­fi­taţi, ne­no­ro­
ci­ţi­lor?“ Atunci unul din cei doi ge­ne­rali a spus: „Ştim
po­li­tică şi is­to­rie, de la dom­nul ge­ne­ral de Ga­ulle nu
586 ION D. SÎRBU

avem ce cere, nu do­rim să fa­cem fi­gu­ra­ţie în tea­trul pe

care el îl ac­ceptă: dar dacă to­tuşi do­riţi să ne fa­ceţi, cu
această oca­zie fran­ţu­zească, un fa­vor, atunci vă ru­găm să
in­ter­ve­niţi pe lângă mi­nis­trul Cul­tu­rii Fran­ţei, dom­nul
An­dré Mal­raux, să facă bine şi să ne procure câte o pi­
lulă de ci­a­nură fi­e­că­ruia din­tre noi. Pen­tru orice even­tu­
a­li­tate. Is­to­ria e lungă şi tot mai ti­că­loasă…“
*
În Ger­ma­nia, la so­si­rea lui Hi­tler exis­tau, ac­tiv şi pro­
li­fic, cel pu­ţin 30 de mari pro­fe­sori de Fi­lo­so­fie. Dar
această fi­lo­so­fie a lor – de ca­te­dră, fi­ind strictă şi în­chisă
spe­ci­a­li­tate – nu a pu­tut avea nici cea mai mică in­flu­enţă
asu­pra poporu­lui (cum a avut fi­lo­so­fia în Hellada, pe
vre­mea lui So­crate, Pla­ton, Aris­to­tel, stoi­ci­lor). Nu a pu­
tut nici mă­car îm­pi­e­deca, ne­cum opri, as­cen­si­u­nea la
pu­tere a aces­tui Fü­hrer, la râpă du­că­tor. Fi­lo­so­fia lor nu
avea priză la mase, nu era pre­gă­tită pen­tru po­li­tică, nu
dis­pu­nea de nicio pu­tere în faţa Pu­te­rii dic­ta­to­ri­ale.
Re­li­gia şi Şti­in­ţele au avan­ta­jul de a pu­tea fi şi popu­
la­ri­zate şi trans­puse în prac­tică. Fi­lo­so­fia (în afară de
Ethică, even­tual) a pier­dut această vir­tute: cred că nu
gre­şesc dacă afirm că po­li­tica a fost, în ul­ti­mele se­cole,
sin­gura în­cer­care prin care fi­lo­so­fiei i s‑a dat o uti­li­zare
so­ci­ală, prac­tică. „Ma­ni­fes­tul co­mu­nist“ (în care nu mai
cred azi nici mă­car şe­fii sta­te­lor co­mu­niste) şi lu­cră­rile
lui En­gels, Fe­uer­bach, Le­nin şi chiar Sta­lin au avut in­
flu­enţa pe care au avut‑o gra­ţie sim­pli­ci­tă­ţii şi co­mu­ni­
ca­bi­li­tă­ţii lor, la un anu­mit ni­vel al pă­tu­ri­lor so­ci­ale
popu­lare, în criză.
Isus a vor­b it la ni­ve­l ul an­a l­f a­b e­ţ i­l or, Lao Tse şi
Ma­homed, la fel.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 587

Fără fi­lo­so­fie, nu e po­si­bilă nici mă­car în­ţe­le­ge­rea du­

re­ri­lor şi a su­fe­rin­ţei: dar pen­tru asta, ea tre­buie ne­a­pă­rat
să mai co­boare din no­rii spe­cu­la­ţiei pure. Evo­lu­ţia ei spre
lim­ba­jul ci­frat şi în­chis al ma­te­ma­ti­ci­e­ni­lor e fer­tilă pen­
tru cei care sunt nu­mai ma­te­ma­ti­ci­eni şi nu­mai fi­lo­sofi
puri: pen­tru cei care vor să aprindă o lampă tre­buie ne­a­
pă­rat să pună la punct un nou lim­baj: sin­teză în­tre limba
Bi­bliei, de pildă, a Ma­ni­fes­tu­lui şi a Zarathustrei.
*
Această cum­plită şi to­tală in­di­fe­renţă a ste­le­lor faţă de
soarta noas­tră! Imen­si­ta­tea ame­ţi­toare a in­fi­ni­tu­lui aces­
tor mi­li­arde de ga­la­xii şi de con­glo­me­rate de ga­la­xii,
toate în di­la­tare, îndepărtându‑se mis­te­rios spre mar­gi­
nile care nu există: sori, pla­nete, qua­sari: ieri, am au­zit că
a fost fo­to­gra­fi­ată o stea ce nu a exis­tat nici­o­dată, am ci­tit
un­deva că un soare ne­gru, ce se în­chide în­spre pro­pria sa
gra­vi­tate, poate ex­ploda în părţi din care nu a fost al­că­
tuit. Ex­plo­zii, vân­turi şi fur­tuni so­lare, lu­mină, în­tu­ne­
rec: tă­ce­rea me­ca­nică a ma­te­ri­a­li­tă­ţii in­fi­nite şi to­tale.
(Oare?) În faţa aces­tor in­fi­nite in­fi­ni­tăţi, ima­gi­nea unui
Dum­ne­zeu care îmi sea­mănă la chip şi care, ca un tată,
are în grijă nu­mă­ra­rea pă­ca­te­lor şi vir­tu­ţi­lor mele, mi se
pare o ne­cu­vi­inţă in­fan­tilă faţă de ceea ce este acest Uni­
vers. Emi­nescu, acum un se­col, ex­prima ge­nial ceea ce
bâl­bâi eu în aceste rân­duri spe­ri­ate şi con­fuze.
Dar, la ora asta, şi Is­to­ria (care e Tim­pul oa­me­ni­lor
şi al ome­ni­rii) se com­portă ca şi când ar fi un bul­do­zer
căruia nu‑i pasă de noi; mai mult, o mul­ţime de po­
poare – odi­ni­oară cam­pi­oane ale lu­ci­di­tă­ţii şi so­li­da­ri­
tă­ţii mon­di­ale – îmi par a fi dro­gate şi ame­ţite de un fel
588 ION D. SÎRBU

de he­do­nism tur­bat al pre­zen­tu­lui, al lui carpe diem1 cu

orice preţ, comportându‑se, în po­li­tica lor faţă de noi,
cei din Lu­mea a IV‑a, ca nişte du­hov­nici plini de sfa­turi
bune, dar strânşi la pungă, la cu­raj şi la în­ţe­lep­ciune.
La in­di­fe­renţa cos­mo­su­lui şi la cea a Is­to­riei se ada­
ugă cruda şi ci­nica ră­ceală şi in­di­fe­renţă a şe­fi­lor noştri
de stat: care îşi con­si­deră su­pu­şii ca fi­ind ci­fre sau ma­
terii prime.
Kla­ges spu­nea, de pildă, că Fi­inţa Ter­rei noas­tre ne‑a
pă­ră­sit prin anii 1880; de atunci, Terra, cu tot ce e pe ea, e
o sim­plă ma­te­rie, in­trată în fa­tală şi ul­timă de­gra­dare en­
tro­pică. Trăim oare sfâr­şi­tul aces­tei epru­bete al­bas­tre? Sun­
tem un ex­pe­ri­ment ra­tat, con­dam­nat la pieire? De cine?
De ce? A mu­rit cu ade­vă­rat Dum­ne­zeu? Sau a ple­cat nu­
mai? Dacă a mu­rit, sunt con­vins că a mu­rit de scârbă.
*
A vor­bit la Ra­dio Eu­ropa Li­beră cea mai odi­oasă li­chea
a ani­lor Arlus2 şi ai pro­let­cul­tis­mu­lui: fos­tul mare‑in­chi­
zi­tor al Tea­tru­lui, re­dac­tor la pa­gina a II‑a a „Scân­teii“,
to­va­ră­şul An­drei Bă­leanu3. „E‑hei!… de­clară el acum,
el, de când în­cerca să‑şi dea doc­to­ra­tul în mar­xism la
Mos­cova, în 1954, şi‑a dat seama că…“ Asta nu l‑a îm­
pi­e­de­cat ca în plin dez­gheţ an­ti­sta­li­nist, în 1956‑57,
timp de şase luni, să or­ga­ni­zeze o cam­pa­nie în presă îm­
po­triva mea, nu­mai şi nu­mai fi­indcă am în­drăz­nit să cri­tic
un pic piesa foarte sta­li­nistă a tâ­nă­ru­lui său pri­et­ en, co­leg
la „Scân­teia“, ge­ni­a­lul Al[exandru] Mi­ro­dan. Cam­pa­nie
ter­mi­nată cu ares­ta­rea mea şi con­dam­na­rea, în trei trepte
1
Bucură‑te de ziua de azi! (lat.).
2
Vezi supra, nota 1, p. 192.
3
Vezi supra, nota 2, p. 347.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 589

de groază şi an­chete, la şapte ani muncă sil­nică şi con­fis­

ca­rea ave­rii. Iar după exe­cu­ta­rea pe­dep­sei, ace­laşi ca­bi­
net, Ră­utu‑Bă­leanu‑Mi­ro­dan aran­jează cu Dră­ghici1 să
plec în do­mi­ci­liu for­ţat la Mina Pe­trila (mai târ­ziu la
Cra­iova). După câte ştiu, aş fi sin­gu­rul de­ţi­nut ale că­rui
cărţi şi ma­nu­scrise au fost „date la to­pit“, sin­gu­rul care
nu a pri­mit în­a­poi bu­le­ti­nul de Bucureşti (unde am lo­
cuit când am fost ares­tat), sin­gu­rul care a pri­mit drep­tul
de a pu­blica doar în 1967, dar fără să am voie să fac
filme, să fiu ju­cat în Ca­pi­tală, Cluj, Iaşi, in­ter­zis de a fi
ju­cat cu o co­me­die, in­ter­zis de a ieşi din ţară…
Dom­nul An­drei Bă­leanu – că­lăul şi gro­pa­rul meu –
a ce­rut azil po­li­tic în R.F.G. Şi a ob­ţi­nut. Va primi acolo
şi o ca­te­dră uni­ver­si­tară (de mar­xism, an­ti­mar­xism, nu
are im­por­tanţă) – în timp ce eu, ci­tind Bi­blia şi stu­di­ind
Kabbala, voi con­ti­nua să‑mi exe­cut con­dam­na­rea mea
sil­nică, pe via­ţă, în ca­drul sta­tu­tu­lui de le­pros pe care el
şi ma­fia lui mi l‑au fi­xat o dată pen­tru tot­dea­una.
Mene, mene, techel, ufarsin.2
1
Vezi supra, nota 1, p. 443.
2
Numărat, numărat, cântărit şi împărţit, Daniel 5: 25 (ebr.).
Cuvinte scrise de o mână trimisă de Dumnezeu pe un perete al
palatului regelui Belşaţar, al Babilonului, după ce L‑a mâniat pe
„Stăpânul cerului“. Tâlcul lor, i‑a fost dezlegat de către robul iu‑
deu Daniel: „26. …mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului
tău şi i‑a pus capăt. 27. Techel: l‑a cântărit în cântar şi l‑a găsit
uşor. 28. Peres: a împărţit regatul tău şi l‑a dat Mezilor şi
Perşilor“. Pentru Ion D. Sîrbu, înţelesul inscripţiei nu este
identic celui dezvăluit de Daniel, ci, mai curând, unul autoi‑
ronic. Niciodată, cei vinovaţi de multele şi dureroasele sale su‑
ferinţe nu vor fi pedepsiţi. El însuşi i‑a iertat pe toţi, după
propria‑i mărturie.
590 ION D. SÎRBU

*
Avem în ţară o în­treagă miş­care de ti­neri care ci­tesc, se
pa­si­o­nează şi scriu li­te­ra­tură SF. (Science‑fiction). Şe­ful
lor or­ga­ni­za­to­ric, in­te­li­gen­tul ma­te­ma­ti­cian Mi­ro­nov1,
mă anunţă că nu­vela mea Şoa­re­cele B (scrisă în 1955,
pier­dută şi re­scrisă în 1964) fi­gu­rează într‑o an­to­lo­gie a
aces­tui gen li­te­rar.
Dis­cu­tăm des­pre… era com­pu­te­re­lor, a mi­cro­pro­ce­
soa­re­lor, a in­for­ma­ti­cei… (De doi ani nu am mai vă­zut
nicio re­vistă stre­ină, nicio carte, niciun film mai nou.)
Tâ­nă­rul meu pri­e­ten se în­căl­zeşte. Îmi ci­tează nu ştiu ce
mare fi­lo­sof ame­ri­can care ar fi spus: „Omul nu este de­cât
o ve­rigă in­ter­me­di­ară în­tre na­tură şi ro­bot. El, ca spe­cie,
poate să dis­pară, vi­i­toa­rea evo­lu­ţie e deja asi­gu­rată de
ma­şi­nile care gân­desc, ac­ţi­o­nează in­te­li­gent… şi se şi
pro­duc sin­gure, fără aju­to­rul omu­lui…“
(Mă tem, ascultându‑l: nu cumva alt fi­lo­sof, asi­a­tic de
astă dată, să vină şi să afirme: „Omul li­ber de as­tăzi nu este
de­cât o ve­rigă în­tre scla­vii de ieri şi ro­bo­ţii de mâine.“)
Mă înfior. Îi spun: „Ti­nere, mai am circa 4–5 ani de
trăit, voi muri con­vins şti­in­ţi­fic cum că Lo­go­sul (Cu­vân­
tul) e o en­ti­tate egală, poate chiar su­pe­ri­oară, ca sub­stanţă
şi mis­ter, ce­lu­lei or­ga­nice sau ato­mu­lui… La ora asta,
crede‑mă, nu aş­tept din par­tea ge­ni­a­li­lor in­ven­ta­tori de
tip ni­pono‑ger­man să in­ven­teze un ro­bot care să gân­
dească în lo­cul meu, ci doar un mic de­tec­tor al pro­stiei,
ne­cin­stei, in­com­pe­ten­ţei. După cum vezi, mă fe­resc de a
pro­nunţa cu­vinte mari ca Li­ber­tate, Ade­văr, Drep­tate:
eu atâta vreau, la sfâr­şi­tul aces­tui se­col stu­pid şi cri­mi­nal:
vreau să scap de lanţ şi la­căt – şi asta în timp ce voi, în
1
Alexandru Mironov (n. 1942), scriitor, jurnalist şi om politic.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 591

ca­drul unei in­te­li­gente tac­tici de ig­no­ra­tio elenchi1, vi­saţi

ro­boţi, zbo­ruri ste­lare, videocosmologie…“
(Iro­nie va­lahă: ci­tesc o po­veste a unui oa­re­care Po­
pescu, în an­to­lo­gia SF. Ea în­cepe aşa: „Pe cos­mo­dro­mul
Slo­bo­zia nu se dă­duse alarma…“ Mă cu­prinde râ­sul: şi
au­to­rul a râs, scri­ind această sa­tiră in­gi­ne­rească. Îmi măr­
tu­ri­seşte: „Am scris‑o după ce timp de opt ore nu am re­
u­şit să vor­besc la te­le­fon cu mama mea din Slo­bo­zia.“)
*
Pen­tru poporul de jos, cu­vân­tul „li­ber­tate“ este un
ne­o­lo­gism adus şi in­tro­dus la noi de lim­ba­jul po­li­tic al
paş­op­tiş­ti­lor şi al par­ti­de­lor ce au ur­mat după ei.
Ţă­ra­nii vechi cu­noş­teau cu­vân­tul sla­von „slo­bo­ze­
nie“ – dar acesta era le­gat de ro­bie, şer­bie, io­bă­gie. În
răs­coa­lele lor, ţă­ra­nii stri­gau: „Vrem pă­mânt, vrem drep­
tate!“ Şi mi­ne­rii mei din Pe­trila, în tim­pul gre­ve­lor lor,
ce­reau: „Vrem pâine, vrem drep­tate, jos cu ho­ţii de la
Werk!“ Când i‑am spus Ta­tă­lui meu ce mare e cu­vân­tul
acesta, „Li­ber­tate“, a of­tat şi mi‑a zis: „Floa­rea asta rară
nu înfloare la noi: sun­tem şi prea sus (faţă de ni­ve­lul mă­
rii) şi prea jos (sub pă­mânt) faţă de ea! Noi ne sa­lu­tăm cu
«No­roc bun!», ca şi un­gu­rii şi nem­ţii. Nu­mai co­mu­niş­tii
un­guri se sa­lută cu pum­nul ri­di­cat, zi­când „Szabadság“
(li­ber­tate). Noi nu prea avem no­roc şi când îl avem e no­
roc‑rău, iar un­gu­rii nu prea au Szabadság. Asta e via­ţa, eu
zic să ră­mâ­nem la pâine, drep­tate şi sin­di­cat!“
Dar există un de­ri­vat al cu­vân­tu­lui „Li­ber­tate“, care
are o mare şi grea‑gre­u­tate şi o foarte ve­che fo­lo­sinţă: şi
1
Ignorarea tezei, concluzie irelevantă, eroare prin prezumție
(lat. și gr.). În traducere liberă, ignorarea contra‑argumentelor.
592 ION D. SÎRBU

anume, va­ri­anta „eli­be­rare“. Da. Să te eli­be­rezi din ar­

mată (să scapi din ar­mată), să fii eli­be­rat din pri­zo­ni­e­rat
sau din puş­că­rie. Se spune „îna­inte de eli­be­rare“, „după
eli­be­rare“, aces­tea fi­ind date de des­tin din bi­o­gra­fia ori­
că­rui om care a tre­cut prin ar­mată, la­găr, puş­că­rie.
În­colo, avem for­mele „a vorbi li­ber“ (ora­to­rii care
nu‑şi ci­tesc discursul), „oră li­beră“, în şcoli, „în tim­pul
li­ber“ etc. Li­ber, ca ad­jec­tiv sau ad­verb, e foarte vechi în
limba noas­tră, dar, ca no­ţi­une po­li­tică, „li­ber­ta­tea“ (ală­
turi de Drep­tate şi So­li­da­ri­tate) este abia in statu nascendi:
tre­buie să fim re­cu­nos­că­tori faţă de cru­zii noştri ti­rani
care, pe pi­e­lea şi jertfa noas­tră, ne‑au în­vă­ţat că li­ber­ta­
tea nu e un cu­vânt in­ven­tat de fi­lo­sofi, util în mo­rală
sau on­to­lo­gie, li­ber­ta­tea e con­di­ţia sine qua non a ori­
că­rei de­mo­cra­ţii, iar de­mo­cra­ţia, aşa im­per­fectă şi ca­
pri­ci­oasă cum este, ră­mâne sin­gu­rul sis­tem so­cial prin
care ni se asi­gură, cât de cât, oxi­ge­nul ce în­tre­ţine con­
di­ţia umană în noi.
*
Răb­da­rea fără de mar­gini a poporu­lui: în toate scri­e­
rile mele, nu am fă­cut alt­ceva de­cât să în­cerc să ex­plic
ca­u­zele, tac­tica şi stra­te­gia in­con­şti­entă, de luptă me­di­e­
vală, a aces­tei vir­tuţi care, as­tăzi, a de­ve­nit un mare de­
fect. Dar poate că mă în­şel?
Pre­lunga noas­tră ex­pe­ri­enţă is­to­rică, ro­bia şi io­bă­gia
fără de leac, ocu­pa­ţi­ile ţă­rii de că­tre pu­teri mult prea
mari, lipsa unei aris­to­cra­ţii, bur­ghe­zii, bi­se­rici lup­tă­toare
ne‑au obiş­nuit să ve­dem în Rău ceva ce nu poate fi în­vins
di­rect, ci doar prin Mai‑Răul pe care sin­gur şi‑l pro­voacă
sau şi‑l con­stru­ieşte.
Fi­e­care ţă­ran sau mun­ci­tor, din clipa în care e eli­mi­nat
to­tal de la tre­bu­rile pu­blice, ştie şi prac­tică, se­mi­con­şti­ent,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 593

un fel de răz­bu­nă­tor boi­cot al pu­te­rii pre­zente, toc­mai fi­

indcă tot ce se face, se face pe pi­e­lea şi chel­tu­iala lui, şi tot­
dea­una îm­po­triva ni­ve­lu­lui său de trai mo­ral sau ma­te­rial.
Ast­fel că ni­mic nu merge: nu merg tre­nu­rile, son­dele,
te­le­vi­zo­rul, no­ile termo‑ şi hi­dro­cen­trale, ca­na­lul etc. Nu
mai merge nici po­li­tica ex­ternă, nici pro­pa­ganda in­ternă,
nici mă­car re­la­ţi­ile cu par­ti­dele fră­ţeşti din la­gă­rul varşovit.
Dar acest „nu merge“, în mic, în­seamnă, în mare, o
fan­tas­tică vic­to­rie ne­ga­tivă: „Cu noi nu le merge ăs­tora!“
Fără să aibă ac­ces la presă, tri­bună, te­le­vi­zor sau în­vă­ţă­
mânt, opi­nia pu­blică, poporul de jos, a do­ve­dit éclatant1
că nu merge so­ci­a­lis­mul, că dic­ta­tura e in­com­pe­tentă,
că s‑a tă­iat ma­io­neza re­vo­lu­ţiei.
Sun­tem sin­gura ţară (cred!) în care nici mă­car di­rec­
to­rii cei mari sau mi­niş­trii, şefi de uri­aşe de­par­ta­mente,
nu mai cred în această formă de so­ci­a­lism. Şe­ful cel mare
şi ca­ma­rila sa stau în faţa ma­te­riei, eco­no­miei, in­dus­triei:
eli­mi­naţi spe­ci­a­liş­tii, teh­no­cra­ţii şi oa­me­nii de bună‑cre­
dinţă, acum ca­bi­ne­tul unu şi doi tre­buie să re­zolve până
şi pro­blema în­re­gis­tră­rii ma­şi­ni­lor de scris, a câi­ni­lor şi
a pa­che­te­lor de ali­mente pri­mite la vamă.
*
Nu am în­co­tro, nu avem în­co­tro: ne în­toar­cem cu
faţa spre ruşi şi în­ce­pem şi noi să spe­răm în această ul­
timă mare uto­pie care ar fi tâ­nă­rul Gor­ba­ciov („Pe­tru
cel Mare“ II).
O cam­pa­nie pru­dentă în câm­pul mo­ra­lei so­ci­ale
parcă a în­ce­put. Îm­po­triva al­co­o­lu­lui, fur­tu­ri­lor, ne­po­
tis­mu­lui, bi­ro­cra­ţiei. Aş­tep­tăm şi ofi­ci­a­li­za­rea lo­zin­ci­lor:
1
Strălucit (fr.).
594 ION D. SÎRBU

„Să nu ne mai min­ţim!“ şi „Nu poate fi un bun co­mu­nist

cel care nu se pri­cepe, nu e mo­dest şi nu pune mâna!“ În
filme, simt o undă de nouă sa­tiră, dar foarte de mar­gine,
foarte de­parte de ca­drele înalte. De la aceste şo­pârle, din
li­te­ra­tură, tea­tru şi filme, până la Co­mi­te­tul Cen­tral sau
la KGB e un drum foarte lung, foarte bine pă­zit.
Nu cred că această pla­centă re­vo­lu­ţionară, al­că­tu­ită
din bi­ro­craţi, ofi­ţeri, ac­ti­vişti (mulţi din ei fii şi ne­poţi ai
unor foşti apa­rat­nici din no­men­cla­tură), va ac­cepta un
cu­rent de opi­nie care s‑o în­lă­ture din co­mo­dele ei fo­
to­lii. Ado­răm re­for­mele, şi‑or fi zi­când ei, dar cu con­di­
ţia să nu se schimbe ni­mic din sta­tu­tul nos­tru de „cei
mai buni, din­tre cei mai buni!“.
To­tuşi, la chi­nezi are loc o lentă, dar in­te­li­gentă con­
tradictatură, sâr­bii, un­gu­rii, po­lo­ne­zii fierb în oala lor
seacă, ru­şii pro­nunţă tot mai tare cu­vin­tele Glas­nost şi
Pe­re­stroika.
Noi stăm pe tuşă şi aş­tep­tăm. Într‑o slavă şi otravă ce
pare a ig­nora şi is­to­ria, şi moar­tea. Aş­tep­tăm ca un în­ger
cu sa­bie de foc să co­boare din cer şi să îi pună în ramă pe
El şi pe Ea, arătându‑i întregei lumi: „Iată, va striga în­ge­rul
în cea­sul al doi­spre­ze­ce­lea, iată ima­gi­nea vie a sta­li­nis­mu­
lui cel mai ab­surd şi mai ci­nic: ei doi sunt con­tri­bu­ţia
şti­in­ţi­fică a poporu­lui Ro­mâ­niei la ma­rele ex­pe­ri­ment
care se cheamă co­mu­nism şi dic­ta­tură: iată cum arată
dru­mul cel mai scurt şi mai si­gur în­tre bu­nă­stare şi mi­
ze­rie, de­mo­cra­ţie şi dic­ta­tură satrapială, creş­ti­nism şi
To­te­mism cal­muco‑afri­can…“
*
Pen­tru Mama, toate re­lele fa­mi­liei erau con­cen­trate
în cu­vân­tul „Soţalist“, pe care ea, care vor­bea stâl­cit şi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 595

ro­mâ­neşte şi un­gu­reşte, îl de­du­cea lo­gic din cu­vân­tul,

drag ei, „soţ“. Soţaliste erau, aşa­dar, toate ne­ca­zu­rile şi
în­gri­jo­ră­rile le­gate de ac­ti­vi­ta­tea sin­di­cală a Ta­tă­lui meu:
şe­din­ţele, gre­vele, plă­ti­rea oa­le­lor sparte, cer­tu­rile cu
„dom­nii de la Werk“: dar şi che­fu­rile şi es­ca­pa­dele so­ţu­
lui in­trau în acest larg con­cept de „soţalist“.
Ţă­rancă ceho‑ger­mană din Ba­nat, fostă ser­vi­toare
la Bel­grad, Mama era struc­tu­ral şi re­li­gios con­vinsă că
Dum­ne­zeu a fă­cut lu­mea în aşa fel ca să fie, ori­când şi
peste tot, oa­meni săr­mani şi domni în­gâm­faţi. „Chiar
de va fi să ve­niţi voi la pu­tere, ne zi­cea ea, ci­neva de jos
va tre­bui să mă­ture stră­zile, să pli­vească gră­dina, să vă
spele iz­me­nele şi să scoată căr­bu­nii din mină!“ (Când, în
toamna lui 1963, fi­ind ne­voit să îm­brac hai­nele de şut
ale Ta­tă­lui meu, care mu­rise abia de trei ani, şi să in­tru ca
sim­plu va­go­ne­tar în mina stră­mo­şi­lor mei, ea, pregătin­
du‑mă ca şi pe Tata, atât a vrut să‑mi spună: „Vezi, ai fost
mare pro­fe­sor, zi­a­rist, fi­lo­sof, tot aici te‑ai în­tors. Mi­ner
te‑ai năs­cut, mina e soarta ta. Din Va­lea asta nu poate
pleca ni­meni…“)
În­tre 1967–1971, to­tuşi, am avut po­si­bi­li­ta­tea să o
aduc pe Mama la câ­teva din pre­mi­e­rele mele cra­io­vene.
La Frunze care ard, A doua faţă a me­da­liei, În­toar­ce­rea
ta­tă­lui ri­si­pi­tor…
Le ve­dea, as­culta, pri­ce­pea în fe­lul ei. Toată via­ţa i‑au
plă­cut fil­mele, ope­reta, ba­lu­rile fru­moase, prin­ci­are.
Într‑o zi, în­tre­bând‑o ce pă­rere are ea des­pre pie­sele mele,
a ră­buf­nit cu ciudă şi re­voltă: „Nu mi‑au plă­cut de­loc!
Sunt să­tulă de mină, ac­ci­dente, pro­duc­ţie. Mă mir că tu
nu te‑ai să­tu­rat de ele. Doamne, când ai să scrii şi tu o
piesă cu ro­chii fru­moase?! “
596 ION D. SÎRBU

Am po­ves­tit, la o masă ofe­rită de di­rec­to­rul Mi­nei Lu­

peni, această re­plică a Ma­mei mele. Toată lu­mea a râs –
eram un grup de căr­tu­rari ve­niţi să‑l săr­bă­to­rească pe…
Go­ethe. Pro­fe­so­rul Ion Zam­fi­rescu, bă­trân şi avi­zat spe­
ci­a­list în es­te­tică tea­trală, a de­cla­rat:
– Pen­tru re­plica asta cu ro­chi­ile fru­moase, eu i‑aş
acorda Ma­mei du­mi­tale doc­to­ra­tul în es­te­tică!
I‑am mul­ţu­mit, dar am do­rit să‑i pre­ci­zez:
– Aş fi un mare prost să con­si­der pie­sele mele cu mi­
neri ca fi­ind scrise spre a fi ju­cate în Va­lea Ji­u­lui, pen­tru
mi­ne­rii de aici. Eu le‑am scris pen­tru Bucureşti, pen­tru
zi­a­riş­tii, ac­ti­viş­tii, mi­niş­trii care ho­tă­răsc, acolo, de­parte
şi sus, soarta ce­lor de aici.
*
Mă­tuşa mea cea mai iu­bită, Au­re­lia, sora mai mare a
Ta­tă­lui meu, era că­să­to­rită cu un mi­ner un­gur din Apu­
seni (Verespatak = Ro­şia Mon­tană), pe nume Szé­kely
Dezső. Acesta era un hâ­tru glu­meţ şi tot­dea­una ve­sel,
uşor be­ţiv (a cres­cut pa­tru fe­ciori ca bra­zii), mare po­ves­
ti­tor şi un cal­cu­lat le­neş. („Le­nea în mină, ne spu­nea, e
să­nă­tate: îmi cruţ cât pot plă­mâ­nii şi inima, vreau să le
mă­nânc ăs­tora pen­sia cel pu­ţin 20 de ani.“ A şi re­u­şit,
pensionându‑se în 1935, a trăit ca pen­sionar până prin
1955: şi a mu­rit de bă­trâ­neţe şi nu de si­li­coză.)
Acest unchi al meu nu voia să se în­scrie la so­ci­a­lişti.
Ştia bine ro­mâ­neşte, dar în fa­mi­lia Szé­kely se ci­tea enorm
şi se vor­bea nu­mai un­gu­reşte. M‑a iu­bit mult acest
unchi, îmi dau şi acum la­cri­mile când îi evoc bu­nă­ta­tea
şi no­ble­ţea sa pro­le­tară, iro­nică, de­loc re­sem­nată.
El mi‑a ex­pli­cat, glu­mind ca tot­dea­una, că „so­ci­a­
lista“, pe un­gu­reşte, în­seamnă: „szó, csal, lista sau lusta“.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 597

Adică: „lista cu­vin­te­lor ce înşală“ sau „le­ne­şii care înşală

prin cu­vinte“… Tra­du­ce­rile erau exa­ge­rate, bat­jo­co­ri­tor
for­ţate, ex­trem de su­ges­tive, to­tuşi.
Do­vadă că nici până acum nu le‑am ui­tat. Do­vadă
că azi, szó = cu­vânt, csal = înşală, lista sau lusta = listă sau
le­neş – mă pun se­rios pe gân­duri.
Vox populi, vox historiae?1
*
„Pen­tru un pro­le­tar, îmi spu­nea Tata, na­ţiona­lis­mul e
o tâm­pe­nie de be­ţie: pen­tru un mun­ci­tor, na­ţiona­lis­mul
e un lux de care se poate lipsi.“ (Tata nu­mea „pro­le­tari“
mun­ci­to­rii zi­li­eri ne­sin­di­ca­li­zaţi – iar „lum­pen‑pro­le­
ta­rii“ erau, pen­tru el, şo­me­rii, ar­ga­ţii, be­ţi­vii şi va­ga­bon­
zii, adică cei fără de no­roc.)
Îmi aduc aminte de un frate al Ma­mei, Alois Glaser,
care s‑a în­tors şchiop din răz­boi. Era că­ru­ţaş la câr­ciu­ma­
rul evreu, bea de unul sin­gur şi gân­dea. Ta­tă­lui meu îi
plă­cea mult de Loiza, mai ales că acesta sus­ţi­nea că el, fi­
ind un fost austro‑un­gar, nu mai are acum niciun fel de
na­ţi­une. A fost ceh, nu mai este, a fost neamţ, nu mai
este, a fost şi un­gur, nu mai este.
„Dom­nii, zi­cea un­chiul Loiza, au drep­tul să treacă de
la un rege la al­tul, dintr‑un par­tid în al­tul: ar tre­bui ca şi
noi să pu­tem trece dintr‑o limbă în alta, dintr‑o na­ţiona­
li­tate în alta. Uite, eu m‑am să­tu­rat şi de ro­mâni, îmi dau
de­mi­sia, mă mut… Caut altă ţară, altă na­ţiona­li­tate…“
A mu­rit, foarte să­rac, un­deva în Burgenland 2‑ul Aus­
­triei. Vor­bea cu­rent, ca şi Mama, vreo cinci limbi aus­
tro‑un­gare.
1
Vocea poporului, vocea istoriei? (lat.).
2
Unul din cele zece landuri federale ale Austriei, situat în es‑
tul țării, de‑a lungul frontierei cu Ungaria.
598 ION D. SÎRBU

Plân­gând pe ume­rii Ma­mei că iar am fost dat afară, de

la re­vista „Tea­trul“, cu cal­mul ei de ţă­rancă pă­ţită mi‑a spus
aşa: „Dacă nu te lasă să scrii în limba ro­mână, dă‑ţi de­mi­sia
de la ro­mâni şi treci în altă limbă. Nu scrie ni­că­ieri că tre­
buie să mu­rim în limba în care ne‑am năs­cut…“
*
Nu pot să gân­desc li­te­ra­tura nu­mai din nori sau he­li­
co­pter. Ele­vii şi stu­den­ţii nu au timp să ci­tească: clasa
mun­ci­toare, mare con­su­ma­toare de cărţi cla­sice, de aven­
turi, a ră­mas tot la Vic­tor Hugo, Du­mas, Bal­zac, Tol­stoi,
Dic­kens, ma­xi­mum Dos­to­ievski. Se ci­teşte şi Fa­ul­kner,
Márquez, Llosa – dar e pre­fe­rată proza cu ac­ţi­une, per­so­
naje, epocă şi idei in­te­li­gi­bile şi ne­plic­ti­coase.
Ul­ti­mii scri­i­tori ro­mâni ci­tiţi cu sete şi spi­rit cri­tic au
fost Ma­rin Preda şi Eu­gen Barbu, din pe­ri­oada ro­ma­ne­
lor de ti­pul In­cog­nito sau Cel mai iu­bit din­tre pă­mân­teni.
Mai nou, ob­serv o anu­mită în­toar­cere spre două ro­mane
ale „ce­le­bru­lui“ Po­pescu‑Dum­ne­zeu1, care (în Pum­nul
şi palma şi Mu­zeul de ceară) ne apare ca un mare răz­gân­
dit, un ştab să­tul de fo­to­lii şi scâr­bit de pu­tere.
Din pă­cate, po­e­zia nouă, proza nouă (mai ales cea a
ti­ne­ri­lor pro­za­tori), ne­mai­vor­bind de cri­tică, des­ti­nată
ex­clu­siv unui cerc în­chis de spe­ci­a­lişti, nici­una din aceste
forme de li­te­ra­tură mo­dernă nu are niciun fel de priză la
ma­rele pu­blic ce­ti­tor, care vrea şi aş­teaptă li­te­ra­tură de
ade­văr, de cri­tică de­mas­care a ia­du­lui ri­di­col şi ru­şi­nos în
care ne scu­fun­dăm. Prin dis­pa­ri­ţia tra­du­ce­ri­lor din ma­
rea li­te­ra­tură uni­ver­sală, prin opri­rea ti­pă­ri­rii de ro­mane
po­li­ţiste sau sen­za­ţionale, omul de rând (chiar in­gi­ne­rii
1
Dumitru Popescu. Vezi supra, nota 1, p. 385.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 599

şi doc­to­rii) nu au efec­tiv ce citi. Din strei­nă­tate, de circa

doi ani, nu am pri­mit nicio carte şi nicio sin­gură re­vistă
li­te­rară. Ra­di­oul a ră­mas sin­gura le­gă­tură cu lu­mea.
Scriu ro­mane, având ur­mă­toa­rea lege mo­rală, ce îmi
în­lo­cu­ieşte es­te­tica sau sti­lul: să scriu în aşa fel, în­cât
tex­tul ce l‑am ter­mi­nat să‑l pot da şi Ta­tă­lui meu şi lui
Blaga spre lec­tură, şi amân­doi să fie – fi­e­care în fe­lul
său – mul­ţu­miţi. Nu râv­nesc spre re­cu­noaş­te­rea de că­tre
cri­tica fină, do­resc să fiu ci­tit de cât mai mulţi oa­meni
de bună‑cre­dinţă din po­por. Lo­zinca ce o am de aproape
zece ani pe du­la­pul meu cu dic­ţionare sună aşa: „Nu
vreau să scriu cum nu s‑a mai scris: vreau să scriu des­pre
ce nu s‑a mai scris!“
*
Şi ia­răşi, în­fi­o­rat, mă re­în­torc la cele ce îmi po­ves­tea
acest fur­tu­nos pre­şe­dinte de li­te­ra­tură S.F. din ţara
noas­tră:
„Cul­tura prin ci­tit e în curs de dis­pa­ri­ţie. În Ame­rica
şi Ja­po­nia, nu­mă­rul ce­lor care mai ci­tesc li­te­ra­tură a scă­
zut sub 5%. Te­le­vi­zo­rul va în­lo­cui to­tul: şi ro­ma­nul, şi
tea­trul, şi po­e­zia. Deja, ci­ti­tul şti­in­ţi­fic se face prin com­
pu­tere, aces­tea fi­ind ca­pa­bile să aleagă, din 100 de vo­
lume de spe­ci­a­li­tate, exact pa­gi­nile de care am ne­voie. El
scrie şi mă co­rec­tează, el sin­te­ti­zează, re­ţine şi re­me­mo­
rează, îmi dă su­ges­tii şi idei – şi chiar in­ven­tează.“
I‑am spus: „Mai am, să zi­cem, 4–5 ani de trăit. Ră­
mân cre­din­cios aces­tei forme de cul­tură care se face prin
cu­vânt ros­tit sau scris. Car­tea o con­si­der şi scop şi mij­loc
al con­di­ţiei mele şi uman‑ge­ne­rale şi pro­fe­sional‑cre­a­
toare. Văd în te­le­vi­zor şi în aceste com­pu­tere, ce gân­desc
şi scriu în lo­cul meu (nu am ni­mic cu cele care cal­cu­lează,
600 ION D. SÎRBU

con­ta­bi­li­zează sau pro­iec­tează), nişte bar­bari nă­vă­li­tori,

duş­mani ai spi­ri­tu­lui meu. Voi con­si­dera, ca un su­prem
act de pro­gres fu­tu­ro­lo­gic, ziua în care mă voi de­cide, în
sfâr­şit, să‑mi arunc pe geam acest te­le­vi­zor ma­ni­heic (că­
ruia mi­ne­rii mei din Pe­trila îi spun «tembelizor»).“
*
Ma­rile şi pu­ter­ni­cele po­poare, cu ci­vi­li­za­ţie şi cul­tură
avan­sată, nu ex­portă cărţi, mo­rală, şti­inţă în ţă­rile sub­
dez­vol­tate: ci arme, din ce în ce mai multe şi mai so­fis­
ticate arme. Is­to­ria, prin an­ta­go­nis­mele ei, cre­ate de
ide­o­lo­gii, re­li­gii şi eco­no­mii di­fe­rite, a pă­şit peste un
prag al con­tro­lu­lui şi au­to­con­tro­lu­lui ra­ţional, uma­nist.
Nu se mai pot opri nici in­dus­tri­ile de ar­ma­ment, nici
ex­por­tu­rile, nici răz­boa­iele „ex­pe­ri­men­tale“. „Când
două puşti stau în­tinse faţă în faţă, se spu­nea pe vre­mea
lui Na­po­leon, pri­mul glonte pleacă de la sine.“
(Nu pot să nu con­stat că, mai nou, au loc o mul­ţime
de mici răz­boaie – ce în­cep foarte uşor şi se ter­mină te­ri­
bil de greu – care nu sunt de­cât sim­ple con­flicte ar­ti­fi­ci­
ale, răz­boaie de po­li­gon sau de câmp ex­pe­ri­men­tal, în
care nişte ne­no­ro­cite po­poare, pri­mind arme de la cei
doi mari, se bat până la to­tală ani­hi­lare. Afa­ce­rile curg,
şan­ta­jele ope­rează, ar­mele sunt tes­tate pe viu şi prac­tic.
Aceste răz­boaie – în­tre Iran şi Irak, în­tre af­ga­nii care cred
în Al­lah şi af­ga­nii care au cre­zut în Marx şi Krem­lin, în­
tre ni­ca­ra­gu­a­nii pro­gre­sişti şi con­tra­şii lor etc. – îmi su­
ge­rează ideea unui se­col în care se va trece la răz­boa­iele
prin man­da­tari sau de­le­gaţi. Ar­mele tre­bu­iesc fo­lo­site,
mu­ni­ţi­ile con­su­mate, han­ga­rele vechi go­lite de tancuri
şi avioane de­pă­şite teh­nic: sân­gele tre­buie să curgă, di­
plo­ma­ţii tre­buie să cir­cule, con­fe­rin­ţele de pace să se
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 601

întru­nească. Li­ba­nul mi se pare a fi ima­gi­nea‑me­ta­foră a

ha­o­su­lui po­li­tic şi ide­o­lo­gic din lu­mea noas­tră, în care
se fa­brică zil­nic peste două mi­li­arde de car­tuşe.)
Şi ia­răşi mă simt obli­gat să con­si­der Is­to­ria ca o boală
urâtă a Tim­pu­lui ab­so­lut, să con­si­der Omul şi spe­cia
umană ca un ex­pe­ri­ment mo­ral ra­tat şi de­fi­ni­tiv com­
pro­mis. Nici nu mai avem ne­voie de Dum­ne­zeu ca să ne
pe­dep­sească: am scos sin­guri sa­bia, vom avea grijă să
pie­rim de această sa­bie, prin mâna noas­tră.

*
Al­lah este Dum­ne­zeu – iar Moise,
Chris­tos şi Ma­ho­med sunt pro­fe­ţii săi.
CORAN

Ori­en­tul În­de­păr­tat – brah­ma­nis­mul, bu­dis­mul, şin­

to­is­mul etc. – nu a cu­nos­cut pro­ze­li­tis­mul. Nici chiar ve­
chii evrei nu do­reau să‑şi răs­pân­dească re­li­gia lor – din
con­tră, li se pă­rea că această re­li­gie este un con­tract fă­cut
doar cu nea­mul lor, de că­tre un Dum­ne­zeu care i‑a nu­
mit „po­por ales“.
To­tuşi, cele două mari re­li­gii de­ri­vate din iu­da­ism,
creş­ti­nis­mul şi ma­ho­me­da­nis­mul, au văr­sat (şi varsă
încă) ne­sfâr­şite flu­vii de sânge, pen­tru a apăra sau a im­
pune o re­li­gie ori alta, o va­ri­antă or­to­doxă sau una pro­tes­
tantă a ace­le­iaşi re­li­gii. Acel paulin im­pe­ra­tiv: Compelle
in­trare! („obligă‑i să in­tre!“) a mar­cat o mie de ani de răz­
boaie re­li­gi­oase. Iar or­di­nul din Co­ran, Su­rata IX, ver­set
29, care zice: „Fa­ceţi răz­boi ce­lor care nu cred în Dum­ne­
zeu. […] Făceţi‑le răz­boi până vor ajunge să vă plă­tească
tri­but cu mâi­nile lor“, a dez­lăn­ţuit toate „jiha­durile“
sfinte, care con­ti­nuă, cum­plit, şi as­tăzi.
602 ION D. SÎRBU

Po­li­tica in­to­le­ran­ţei şi a lui compelle in­trare a cu­ce­rit

şi re­vo­lu­ţi­ile atee şi de­mo­cra­ţi­ile ca­pi­ta­liste. În­tot­deauna
se im­pune me­toda ce­lui mai fa­na­tic şi mai bru­tal. Trăim
într‑o lume din ce în ce mai atee, dar sun­tem până în
gât in­traţi într‑un răz­boi re­li­gios care ştim cum a în­ce­
put, dar ha­bar nu avem cum se va sfârşi.
*
Dacă com­par, la ni­ve­lul naiv al cu­noş­tin­ţe­lor mele,
con­ţi­nu­tul dog­ma­tic al re­li­gi­i­lor creş­tine şi mu­sul­mane,
nu pot să nu fiu iz­bit de sim­pli­ta­tea şi ra­ţiona­li­ta­tea
poporană a ce­lei mu­sul­mane. Pen­tru po­poa­rele lu­mii a
treia, creş­ti­nis­mul e com­pli­cat, ab­surd („un Dum­ne­zeu
atot­pu­ter­nic, care îşi lasă Fiul să fie răs­tig­nit, doar ca să
Îl poată în­via a treia zi, zic ja­po­ne­zii, de pildă, nouă ni se
pare te­ri­bil de di­fi­cil de cre­zut sau de în­ţe­les“), fi­ind şi
foarte greu de ur­mat – în schimb, is­la­mis­mul pare ac­ce­
si­bil, na­tu­ral, foarte de­mo­crat, foarte mo­ral şi prac­tic
so­cial. Ajunge, la în­ce­put, să res­pecţi cinci re­guli sim­ple:
1. Să te în­chini de 5 ori pe zi; 2. Cu faţa spre Mecca;
3. Să res­pecţi pos­tul Ramadanului; 4. Să‑ţi achiţi da­to­
ri­ile faţă de să­raci şi gea­mie; 5. Să faci, o dată în via­ţă, un
pe­le­ri­naj la Mecca.
Dar ci­tesc mis­tici arabi şi îmi dau seama că acest Co­ran
are foarte multe şi foarte sub­tile în­ve­li­şuri. Există o theo­
logie spe­cu­la­tivă mu­sul­mană, care îmi apare la fel de au­
ten­tică şi de pro­fundă ca şi cea a lui Meister Ec­khart1,
Ja­kob Böhme2, Sfân­tul Ioan al Cru­cii, Fran­cisc din
1
Meister Eckhart (1260–1327/1328), filosof mistic german.
2
Jakob Böhme (1575–1624), filosof mistic german, consi‑
derat părintele teozofiei. Concepţia sa filosofică a expus‑o în lu‑
crarea Aurora (1612).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 603

Assisi1 etc. Am ci­tat un­deva acest tra­gic şi pa­ra­do­xal si­

lo­gism al lui Ibn Saud, sec. IX:

Cine mă ca­ută, mă gă­seşte

Cine mă gă­seşte, mă iu­beşte
Cine mă iu­beşte, îl iu­besc.
Pe cine eu iu­besc… îl dis­trug.

Caut acum o co­lec­ţie de în­ţe­lep­ciuni (pa­ra­bole sun­

nite). Nu gă­sesc. După 400 de ani de ocu­pa­ţie tur­cească,
nu ne‑a ră­mas aici, de la ei, nicio sin­gură carte.
*
Re­vin la acea primă şi su­b­limă lo­zincă pe care – fi­ind
obli­gat, în 1949, să pa­voa­zez Se­mi­na­rul de Es­te­tică,
unde lu­cram – am scris‑o pe o pânză ro­şie şi am afi­şat‑o
în vă­zul întregei Fa­cul­tăţi de Li­tere şi Fi­lo­so­fie. Lo­zinca
suna aşa:
„Pa­tria mă poate obliga să mor pen­tru ea: nu poate
să mă for­ţeze să mint!“ Tre­buia să fie is­că­lită Mon­tes­qu­
ieu, eu, şme­cher, am scris de­de­subt: Maksim Gorki.
La Spi­ta­lul de ne­u­ro­psi­hi­a­trie din Cluj (tot prin
anii 1950), am dic­tat şi ar­bo­rat în ho­lul de la in­trare o
altă lo­zincă, in­ven­tată de mine: „Orice vis se răz­bună!,
Sta­lin“ (sic!). Era mot­toul co­me­diei mele sa­ti­rice Că­
ţe­lul, scrisă în 1947, de­ve­nită, după tran­scri­e­rea din me­
mo­rie, în 1964, Sâm­băta amă­gi­ri­lor.
Alal­tă­ieri, vor­bind la Tea­tru, în faţa unui pu­blic for­
mat doar din pre­oţi şi fa­mi­li­ile lor (Mi­tro­po­lia îmi cum­
pă­rase un spec­ta­col cu piesa Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu), am
re­pe­tat o mai ve­che idee a mea, spu­nând că mă con­si­der,
1
Vezi supra, nota 3, p. 465.
604 ION D. SÎRBU

aici în Cra­iova, în mij­lo­cul unui tri­unghi care con­stă, în

ca­zul meu, din trei grele lo­zinci po­li­tice ce re­zumă esenţa
is­to­riei noas­tre: 1. „Ne­meşi să nu mai fie, şi nici io­bagi!“
(Ho­rea, 1794); 2. „Pa­tria este no­ro­dul şi nu tagma vor­bi­
to­ri­lor! “ (Tu­dor Vla­di­mi­rescu, 1821) şi 3. „Nu vă în­de­
păr­taţi de po­por că ră­tă­ciţi!“ (N[icolae] Băl­cescu, 1848).
Sper, am în­che­iat eu glu­mind, ca acest tri­unghi po­li­
tic să nu fie un „tri­unghi al Ber­mu­de­lor“.
Ni­meni nu a râs, ni­meni din sală nu a se­si­zat sub­tex­
tul vor­be­lor mele. „A so­sit mo­men­tul, îmi spune Mo­şul,
să re­cu­noaş­tem că poporul a co­bo­rât sub con­di­ţia în care
in­te­li­genţa şi cu­vân­tul mai func­ţi­o­nează nor­mal. Spi­ri­tul
e un ma­mut sur­prins de o su­bită gla­ci­a­ţi­une.“

*
O pri­mă­vară gră­bită, ex­plo­zivă, de‑a drep­tul mi­ra­cu­
loasă. Ca o nă­vă­lire a în­ge­ri­lor ui­taţi. Po­mii, ca nişte mi­
rese, în plină floare.
Am amin­tit în aceste ca­iete de acel ac­ci­dent de sub
gea­mul meu. O sal­cie plân­gă­toare (pe care o iu­beam în
mod de­os­ e­bit), într‑o noapte din no­iem­brie tre­cut, după
o nin­soare grea şi umedă, s‑a frânt. Cu câ­teva zile îna­inte,
pri­vind păr­cu­le­ţul din curtea in­te­ri­oară a blo­cu­lui nos­
tru, am con­sta­tat că toţi co­pa­cii îşi le­pă­da­seră frun­zele, în
afară de sal­cia mea: avea pe crengi în­treg frun­za­rul ei, în­
găl­be­nit, mai mult, cu frun­zele aproape ma­ro­nii spre ne­
gru. Dar ne­că­zute. În clipa în care s‑a frânt co­roana, toate
aceste ofi­lite frunze au în­ver­zit su­bit! Am co­bo­rât să le pi­
păi (am tri­mis şi De­liei Co­truş câ­teva frunze), aveam im­
pre­sia că mă gă­sesc în faţa unei mi­nuni: mar­tor al unei
te­ri­bile me­ta­fore din Ma­rea Tre­cere.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 605

Cio­tul sal­ciei a fost re­te­zat cu fe­răs­trăul. „Spe­ci­a­liş­tii“

din curte, acum trei săp­tă­mâni, mă asi­gu­rau: „Ăsta e
mort, e us­cat de­fi­ni­tiv!“… Dar, de trei zile, din us­că­ciu­
nea aces­tui „ca­da­vru“ au ţâş­nit vreo 20 de mu­guri. Cresc,
lăs­tă­resc, ca­ută soa­rele. Pri­vesc pe geam, mă bucur şi‑mi
vine să cânt: „Chris­tos a în­viat!“
*
La gongorismele pa­tri­o­tis­mu­lui de slavă şi glo­rie, în ul­
tima vreme, aud tot mai des (din gura unor ac­ti­vişti de la
Înalta Poartă, sau a unor tai­nici mi­siţi ai con­tra­in­for­ma­
ţiei) un ton de grijă, alarmă, spaimă chiar: „…To­va­răşi,
se um­blă la ho­ta­rele noas­tre!“
Îmi vine să în­treb: din ce ca­uză? Nu cumva Sta­
tul‑Par­tid sau To­va­ră­şul Stat, în mod cal­cu­lat, ne spe­rie
cu acest um­blat al ve­ci­ni­lor noştri la ho­tare? Am pier­dut
câ­teva de­ce­nii, construindu‑ne un tre­cut nou‑nouţ, scris
şi tran­scris, for­mu­lat şi re­for­mu­lat de mai multe ori. S‑a
con­su­mat o imensă ener­gie in­ternă pen­tru ma­ni­pu­la­rea
po­li­tică a întregei noas­tre is­to­rii. Nu e de mi­rare că
acum, de­o­dată, ne spe­rie vi­i­to­rul: Cu­ius re­gio, eius re­li­
gio1 a fost ur­mată, în mod lo­gic şi „le­gic“ de cu­ius Pa­
tria, eius His­to­ria! 2.
Nu este ex­clus ca to­tul să nu fie de­cât o tac­tică şi o
stra­te­gie a Pu­te­rii des­ti­nată să în­drepte în altă parte mâ­
ni­ile şi spai­mele unui po­por în­că­pă­ţâ­nat şi răz­bu­nă­tor.
Prin dis­tru­ge­rea sau fal­si­fi­ca­rea tu­tu­ror pă­tu­ri­lor so­ci­ale,
prin sub­mi­na­rea lentă şi cal­cu­lată a in­sti­tu­ţi­i­lor: presă,
ra­dio, în­vă­ţă­mânt, cer­ce­tare, co­merţ, in­for­mare, re­la­ţii
in­ter­na­ţionale etc…
1
Religia este a celui care domină (lat.).
2
A cui este patria este și istoria (lat.).
606 ION D. SÎRBU

Pe­si­miş­tii ur­bei şop­tesc: „Un­deva, pe o hartă mis­te­

ri­oasă, într‑un ca­bi­net su­per‑cominform, s‑au şi tra­sat
hăr­ţile con­form că­rora se va opera îm­păr­ţi­rea ţă­rii!“
Nu cred! Vreau să mor în ţara mea.
Eu îmi me­rit ţara!
*
O ob­se­sie de pe vre­mea când ci­team ruşi grei şi‑l vi­zi­
tam se­rile pe popa Agâr­bi­ceanu… Dacă un mare rus
m‑ar fi în­tre­bat – îna­inte de acest Con­gres al 27‑lea – cu
ce re­forme aş în­cepe, dacă aş fi, doar o zi, în lo­cul lui
Gor­ba­ciov, eu cred că aş pu­tea, ca un blând şi ino­cent
idiot ce sunt, să‑i pro­pun aşa:
„Ar tre­bui pri­mit în Par­tid acest ne­vi­no­vat şi să­rac
fiu de dul­gher, care a fost şi este Isus Chris­tos… Re­vo­lu­
ţionar a fost, evreu a fost, an­ti­se­mit nu a fost: ca agi­ta­
tor şi pro­pa­gan­dist în mase S‑a do­ve­dit a fi ex­cep­ţional.
Poate fi con­si­de­rat un protocomunist, poate de­veni for­
mula co­mu­nistă a mi­le­ni­u­lui vi­i­tor. Ac­cep­ta­rea de că­tre
Par­tid a Mo­ra­lei Sale (de­o­cam­dată, doar a Mo­ra­lei), ar
face ca toată „lu­mea a III‑a“ să fie câş­ti­gată, fără bani şi
fără arme. Oc­ci­den­ta­lii atei ar că­dea în fund de spaimă şi
ui­mire. Ar­mata Ro­şie ar de­veni peste noapte o ar­mată,
nu eli­be­ra­toare, ci mân­tu­i­toare…“
Dar… există un dar. Chris­tos ar pu­tea să re­fuze cin­
stea asta, zi­când: „Cine a scos sa­bia, nu poate fi ace­laşi
cu cel care în­cearcă să o vâre în­a­poi în teacă.“
*
M‑am obiş­nuit cu sti­lul de jun­glă şi peş­teră al ma­re­
lui N. Iorga. Aflu, citindu‑l, că ideea unei Da­cii Mari a
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 607

ob­se­dat mulţi pa­ra­no­ici stre­ini. Un Rákoczi, Po­tem­kin1,

nu ştiu ce rege‑va­cant po­lo­nez (şi mulţi al­ţii, îna­inte),
chiar şi ma­rele Na­po­leon, au vi­sat o Da­cia Magna, su­
pusă sau ane­xată co­roa­nei sta­tu­lui pro­tec­tor.
„Vi­aţa mea – măr­tu­ri­seşte Brân­cuşi – a fost o suc­ce­
si­une de mi­ra­cole.“
Şi is­to­ria noas­tră este o suc­ce­si­une de mi­ra­cole. Ci­
tind, am im­pre­sia că în fi­e­care se­col am fost to­tal ni­mi­ciţi,
pen­tru un timp. Apoi, ca de sub po­top sau „ekpyrosis“
(ar­dere apo­ca­lip­tică), pre­cum iarba de sub pă­mânt, am
re­u­şit să ie­şim la su­pra­faţă, la via­ţă, tot mai nu­me­roşi şi
mai cu poftă de lu­mină şi Eu­ropa.
Cred că sun­tem cre­aţi de Limba noas­tră – şi nu in­
vers. Limba ne‑a in­ven­tat, ne‑a sal­vat, înviindu‑ne din
morţi de câ­teva ori.
Limba este şi ul­tima tran­şee în care se mai re­zistă îm­
po­triva ul­ti­mei co­tro­piri asi­a­tice. Trei duş­mani o muşcă
di­rect: latronizarea ţă­ra­ni­lor (cas­traţi de ogradă, ogor,
vite şi ori­zont), nă­vala bar­bară a ne­o­lo­gis­me­lor şi limba
de lemn a zi­a­re­lor, şe­din­ţe­lor, lim­ba­jul ar­ti­fi­cial al to­va­
ră­şu­lui Stat.
Va mai răzbi? Nu ştiu: fără ţă­ran, fără li­te­ra­tură, fără
sa­tul‑va­tră, e greu: po­e­ţii şi cri­ti­cii li­te­rari, ora­to­rii şi is­
to­ri­cii de mi­cro­fon sunt caii tro­ieni in­tro­duşi în Troia
ase­di­ată.
(Un das­căl bă­trân, un­gur de ori­gine, îmi atrage aten­
ţia asu­pra unui fe­no­men gra­ma­ti­cal bi­zar: „Acum 20 de
ani – îmi zice el – se spu­nea aşa: «Ăş­tia au scum­pit ro­şi­
ile!» Acum 10 ani se spu­nea deja: «Au scum­pit ro­şi­ile!»
1
Grigori Aleksandrovici Potemkin (1739–1791), ofiţer în
ar­mata rusă, guvernator‑general al Noii Rusii (sudul Ucrainei).
608 ION D. SÎRBU

(Nu se ştie cine.) Iar mai nou se spune sim­plu şi to­tal

im­per­so­nal: «S‑au scum­pit ro­şi­ile!»“ Adică ro­şi­ile, ele, au
pro­vo­cat pro­pria lor scum­pire. De la „ăş­tia ne dau carne“
s‑a ajuns la „se dă carne“. Această tre­cere tre­buie stu­di­ată.
Limba e ter­mo­me­trul pru­den­ţei sau la­şi­tă­ţii popu­lare.)
*
Franţa: ce mare şi adâncă de­cep­ţie! Pen­tru noi, Ea
este, în pri­mul rând, limba şi li­te­ra­tura ei: Re­vo­lu­ţia,
De­cla­ra­ţia drep­tu­ri­lor omu­lui, spi­ri­tul le­gi­lor, con­trac­
tul so­cial. Far­me­cul unei cul­turi la­tine ba­zată pe în­do­
ială, ra­ţi­une şi spi­rit.
Ci­tind des­pre pe­ni­bi­lele tri­bu­la­ţii mi­li­tare şi di­plo­
ma­tice ale lui Na­po­leon faţă de Ru­sia ţa­ristă, Aus­tria şi
Im­pe­riul Oto­man, re­a­li­zez că nici azi fran­ce­zii nu pot
ieşi din ig­no­ranţa ge­ne­rată de ego­tis­mul pro­priei lor ra­ţi­
uni su­fi­ci­ente. Nici pe ve­ci­nii lor nu‑i cu­nosc şi nu îi re­
cu­nosc: pe noi, cu toată dra­gos­tea ce o avem faţă de
cul­tura şi is­to­ria lor, con­ti­nuă să ne con­funde cu bul­ga­rii
sau cu un­gu­rii.
La Pa­ris, în ia­nu­a­rie 1982, îmi spu­nea un amă­rât
trans­fug ro­mân, vor­bind des­pre eve­ni­men­tele din Po­lo­
nia: „Am fost tot­dea­una, pen­tru ei, carne pen­tru tun:
acum, răz­boa­iele în­ce­tând, am de­ve­nit carne pen­tru presa
lor! Un co­leg al meu, re­por­ter la «Le Monde», întorcân­
du‑se din Po­lo­nia, unde Jaruzelski re­u­şise lo­vi­tura sa de
stat, fu în­tre­bat de re­dac­to­rul‑şef: «Combien de morts?»1
Acesta a răs­puns: «Huit». «Aah – a ex­cla­mat de­cep­ţiona­
tul boss al pre­sei – il me faudrait au moins huit cents!» 2“
1
Câţi morţi? (fr.).
2
Aah, mi‑ar trebui cel puţin opt sute! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 609

La re­sta­u­ran­tul „Jiul“, un ata­şat de presă şi un con­si­

lier de la Am­ba­sada Fran­ceză au ofe­rit o cină di­plo­ma­tică
re­pre­zen­tan­ţi­lor Tea­tru­lui Na­ţional, care a or­ga­ni­zat câ­
teva spec­ta­cole cu o ac­triţă, mo­no­lo­gând un text într‑un
te­le­fon. În tot tim­pul ci­nei aces­teia pe­ni­bile (pri­mul nos­
tru con­tact cu Am­ba­sada Fran­ceză), ata­şa­tul cul­tu­ral a
vor­bit ex­clu­siv cu con­si­li­e­rul de ală­turi. Am în­cer­cat de
câ­teva ori să‑i atrag aten­ţia asu­pra fap­tu­lui că la această
masă erau circa 15 ro­mâni şti­u­tori de fran­ceză, fe­ri­ciţi să
poată vorbi cu doi de­le­gaţi ai dulcei Franţe. Di­vina mea
pri­e­tenă, lectoriţa1 de fran­ceză, fă­cea feţe‑feţe, mâr­lă­nia
func­ţiona­ri­lor ei era de‑a drep­tul scan­da­loasă şi jig­ni­
toare. (Vor­beau des­pre fil­mele su­e­deze – la care noi nu
avem niciun ac­ces.) La urmă, to­tuşi, am ri­di­cat pa­ha­rul
şi mulţumindu‑le pen­tru pre­zenţă, am ter­mi­nat amenin­
ţân­du‑i cu stri­gă­tul lui Dan­ton: Ro­bes­pi­erre, tu me suivras!
Ai să‑mi ur­mezi, Ro­bes­pi­erre!: abia în clipa aceasta cei
doi ci­ne­fili au de­ve­nit atenţi, ob­ser­vând că exis­tăm şi că
nu sun­tem to­tal bar­bari.
În­drăz­nesc să afirm că nici nem­ţii, spa­ni­o­lii sau ita­li­
e­nii nu s‑ar fi com­por­tat ast­fel.
*
Nu i‑am au­zit nici­o­dată pe pă­rin­ţii mei alintându‑se
sau spunându‑şi vorbe de dra­goste. Şi to­tuşi – acum îmi
dau seama – ei s‑au iu­bit enorm. Erau, într‑ade­văr, un
sin­gur trup şi un sin­gur su­flet.
Mi‑aduc aminte, eram tâ­năr uni­ver­si­tar (1947–1949),
în va­canţă, tre­buia să mer­gem toată fa­mi­lia în vi­zită, un­
deva. Con­form obi­ce­iu­lui (având o sin­gură „odaie“, în
1
Irenè Brunet. Vezi supra, nota 2, p. 426.
610 ION D. SÎRBU

casa noas­tră din co­lo­nia Pe­trila), în­tâi se pre­gă­teau băr­

ba­ţii, apoi fe­me­ile… Eu şi cu Tata, gă­tiţi „ca nişte grofi“,
am ie­şit în uliţă şi am luat‑o în­cet spre bi­se­rică. De­o­dată,
ob­serv că Tata nu e atent de­loc la ce îi po­ves­team. Se că­
uta în bu­zu­nare, mor­mă­ind: „Acte am, bani am, ba­tiste
am, oche­la­rii sunt…“ Ceva to­tuşi îi lip­sea, era ne­li­niş­tit,
dis­trat. Apoi, de­o­dată, tre­sări ilu­mi­nat. Se în­toarse din
drum (eu îl ur­mam mi­rat şi ne­du­me­rit), se duse până
sub gea­mul ca­sei noas­tre şi, acolo, cu tea­trală ciudă băr­
bă­tească, strigă:
– Ce te gă­teşti ca o mi­reasă!? Nu vezi că nu pot pleca?
Hai odată, tu, mu­iere, nu‑mi place să te aş­tept…
Asta a fost. Nu era în­treg fără Mama.
După moar­tea lui, Mama nu a în­ce­tat să‑l po­me­
nească: „Me­reu îl vi­sez, ne spu­nea, vi­sez că vine şi îmi
cântă fru­mos sub geam.“
*
Ci­tesc apud Blan­di­ana (care şi ea îşi scrie exer­ci­ţi­ile ei
de lu­ci­di­tate) cum că se pot de­o­sebi, prin ana­liză chi­
mică, la­cri­mile sin­cere de cele false.
Sunt foarte în­cân­tat. Acum aş­tept să aud că se poate
face ana­liza spec­trală a cu­vin­te­lor, afla gre­u­ta­tea spe­ci­fică
a zâm­be­te­lor, di­fe­ren­ţia prin ultraroşii proş­tii‑ge­ni­ali de
proş­tii nu­mai li­chele. Cin­stea fun­ci­ară a unui om se va
pu­tea sta­bili prin sim­plă tre­cere pe sub o poartă elec­tro­
nică: ea va fi pro­iec­tată pe un ecran, aşa cum ar­mele as­
cunse în ba­gaje le apar va­me­şi­lor ce ne con­tro­lează prin
ae­ro­por­turi… Dra­gos­tea sin­ceră va al­băs­tri hâr­tia de tur­
ne­sol, în timp ce dra­gos­tea din in­te­res va în­roşi doar res­
pec­tiva hâr­tie. Sa­van­ţii care ştiu şi carte – tre­cuţi printr‑o
baie spe­ci­ală – vor in­dica pe un ecran toate ti­tlu­rile de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 611

cărţi ci­tite, ci­tate, con­sul­tate sau nu­mai îm­pru­mu­tate;

sa­van­ţii falşi vor dis­pă­rea în res­pec­tiva baie, în lo­cul lor
va ieşi la su­pra­faţă doar spuma otră­vită a ran­gu­lui de aca­
de­mi­cian, pro­fe­sor uni­ver­si­tar ori sa­vant de re­nume
mon­dial… Po­pii care cred în Dum­ne­zeu vor pu­tea fi ur­
mă­riţi prin ra­dar, po­pii im­pos­tori vor primi o au­re­olă
ro­şie, po­pii agenţi ai mi­li­ţiei vor avea două um­bre tri­co­
lore şi vor mi­rosi con­ti­nuu a sa­lam de Si­biu… Dra­ma­
tur­gii vor fi obli­gaţi să‑şi de­pună un tes­ti­cul la pri­mă­rie,
acesta va fi ana­li­zat la ul­tra­mi­cro­scop şi strâns cu uşa,
ast­fel că ma­şina de scris va striga „ura, ura!“…
Pe ma­lul la­cu­lui, în­tre săl­cii, va exista o groapă în mâl,
în care vor pu­tea fi as­cunse la­cri­mile ce­lor care su­feră,
rabdă şi nu mai speră ni­mic bun de la şti­inţa cea mai îna­
in­tată din lume.
*
„Omul – spune Bu­zura (citându‑l, pro­ba­bil, pe Hei­
sen­berg1) – a de­ve­nit pro­pria sa Pro­vi­denţă, pro­priul său
Ca­ta­clism, pro­pria sa Mân­tu­ire…“
Să spe­răm. Cred că to­tuşi o anume di­vi­zi­une es­cha­
to­lo­gică are loc: unii oa­meni se eri­jează şi chiar de­vin
Pro­vi­denţă, al­ţii sunt cei care pre­gă­tesc şi de­clan­şează
şti­in­ţi­fic Ca­ta­clis­mul, şi, foarte pu­ţini, ar fi cei care au
mai ră­mas, cu fapta şi cu spi­ri­tul, în ser­vi­ciul unei
even­tu­ale mân­tu­iri… Ma­rea masă a ome­ni­rii e turmă.
(„Quan­tum‑ul de in­te­li­genţă al so­ci­e­tă­ţii umane a ră­mas
ace­laşi de pe vre­mea pri­mi­lor pre­oţi şi pro­feţi, deşi nu­
mă­rul oa­me­ni­lor a cres­cut enorm.“)
Cred că pen­tru noi ar fi mai co­rect să ne măr­gi­nim la
sin­tagma „pro­pri­e­tar, pro­du­că­tor, be­ne­fi­ciar“. Da. Avem
1
Vezi supra, nota 1, p. 321.
612 ION D. SÎRBU

drep­tul să ne con­si­de­răm a fi pro­du­că­to­rii, pro­pri­e­ta­rii şi

be­ne­fi­ci­a­rii tu­tu­ror fe­ri­ci­ri­lor noas­tre. În sen­sul acesta,
Pro­vi­denţa de­vine egală cu Po­li­tica (Na­po­leon: Le des­tin
c’est la politique! 1), Ca­ta­clis­mul se con­fundă cu bu­nă­sta­
rea de tip nou – iar Mân­tui­rea nu mai poate fi de­cât
muncă şi iar muncă spre a ieşi din ra­ha­tul acesta în care
ne‑a vâ­rât pro­vi­denţa re­vo­lu­ţionară.
*
Te­ri­bila bo­gă­ţie fi­lo­so­fică a lim­bii ger­mane. Di­fe­
renţa, de pildă, în­tre Realität şi Wirklichkeit2. Cu­noaş­
tem – mai bine zis, luăm act de re­a­li­ta­tea lu­mii, dar
Wirklichkeit‑ul aces­teia ră­mâne mai de­parte as­cunsă. (În
fran­ţu­zeşte, réalité e şi una şi alta.)
Ră­mân gân­di­tor în faţa a două con­cepte ase­mă­nă­
toare: Befangenheit şi Gefangenheit. Stân­j e­n eală şi
cap­ti­vi­tate.
Ca in­di­vid so­cial, în această lume în care tră­iesc şi
une­ori exist (Dasein, Existenz), eu mă con­si­der „befangen
weil ich gefangen bin“3. S‑a năs­cut din acest dans (în
lan­ţuri şi în fun­dul gro­tei) o formă de li­ber­tate sui‑ge­ne­ris.
Sun­tem în via­ţă, cu to­ţii ştim ce e piei­rea şi ce e moar­
tea, trăim, evo­lu­ând lu­cid spre una, prin alta. În această
con­di­ţie li­mită (în um­bra eşa­fo­du­lui mul­ti­la­te­ral), când
nu mai există nicio spe­ranţă la ori­zont, ne per­mi­tem
lu­xul de a ne zor­năi lan­ţu­rile şi de a ni se face milă de
că­lăii‑paz­nici ai aces­tei în­chi­sori care se cheamă Lume
şi Is­to­rie.
1
Destinul este politica (fr.).
2
Adevăr (germ.).
3
Stânjenit pentru că sunt captiv (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 613

*
Car­tea lui Jov mi se pare a fi cea mai cu­tre­mu­ră­toare
pa­ra­bolă des­pre con­di­ţia umană. Nici Si­sif, nici Chris­
tos (pe munte sau pe cruce), nici Iona în chit sau Fa­ust,
is­că­lind con­trac­tul cu Me­fisto – nu re­zumă acest di­a­log,
cu Cre­a­to­rul, des­pre ab­sur­di­ta­tea Ră­u­lui ce nu se mai
ter­mină (şi care pare să îi placă şi bu­nu­lui Dum­ne­zeu).
La cele trei stări nor­male ale omu­lui – sta­rea de ve­ghe,
sta­rea de somn şi sta­rea de vis – scriindu‑mi „la condition
roumaine“, m‑am sim­ţit obli­gat să adaug, de la mine, sta­
rea de re­clu­zi­une. Care, zi­ceam, este şi ve­ghe, şi somn, şi
vis… Dar acum, ci­tind ziua pe Jas­pers şi ci­tind noap­tea
Car­tea lui Jov, mă simt obli­gat să enunţ o nouă stare (cea
mai ve­che şi mai tra­gică din lume): sta­rea de Jovie.
Adică sta­rea în care, din ca­uza unui ab­surd pa­riu is­to­
ric, eu tre­buie să pierd ab­so­lut to­tul: casa, ave­rea, co­piii,
vi­tele, până şi pri­e­te­nii. Dar nu am voie să‑mi pierd cre­
dinţa, nu am voie să mă re­volt. Tre­buie să zic: „Dom­nul
a dat, dom­nii le‑au luat!“
Sunt prea la­tin, prea ca­to­lic şi pro­tes­tant, ca să pot
trece, re­sem­nat, în această stare de Jovie a vea­cu­lui. Ră­
mân mai de­parte în puş­că­rie, îmi exe­cut con­dam­na­rea
pe via­ţă. Dar în puş­că­rie e mai bine de­cât la Mi­nis­ter sau
în ce­rul Op­ti­ma­ţi­lor din no­men­cla­tură: aici am li­ber­ta­
tea să mă re­volt şi să sper: să gân­desc şi să bles­tem: să vi­
sez şi să mă în­do­iesc până şi de exis­tenţa dia­vo­lu­lui ce
râde de mine în col­ţul ca­me­rei.
Ru­gă­ciu­nile mele sunt pline de umi­li­tate şi spe­ranţă:
mă rog unui Dum­ne­zeu in­ca­pa­bil de a face un pa­riu cu
Nefârtatele, in­ca­pa­bil de a fi „din­colo de orice rău sau
bine“. El e… din­coace.
614 ION D. SÎRBU

*
Ob­se­sia „fi­u­lui“ meu Can­did: „Orice pu­tere este de
dreapta – la stânga nu ră­mân de­cât vă­du­vele, săr­ma­nii…
şi căr­tu­ra­rii de ti­pul tău.“
Cred că are drep­tate. Omul, fiu în egală mă­sură al Na­
tu­rii şi al Is­to­riei (fiu vi­treg al Cre­a­to­ru­lui său), din clipa
în care îşi asumă o pu­tere mai mare de­cât se­me­nii din
gru­pul său, în­cepe să co­mande, să dic­teze, să de­cidă sin­
gur. De soarta al­tora, de pâi­nea al­tora, în func­ţie de func­
ţia lui, pe care o vrea ne­a­pă­rat veş­nică şi, dacă se poate,
ne­mu­ri­toare şi mon­dial acla­mată.
Un po­por (sau o ethnie) care se vede săl­tat de Is­to­rie
la o pu­tere mai mare de­cât o au ve­ci­nii săi, pri­e­teni sau
duş­mani, se con­si­deră obli­gat să sal­veze ne­a­pă­rat lu­mea,
să im­pună o nouă or­dine mon­di­ală, să‑şi tri­mită sol­da­ţii
şi lo­zin­cile peste ţări şi mări.
Pu­te­rea e taina al­chi­mică prin care fas­cis­mul şi co­mu­
nis­mul ajung să se­mene în­tre ele: tot ea este aceea care a
fă­cut ca Bi­se­rica să ajungă sa­bie şi rug (pen­tru ere­tici).
(Con­tra­riul pu­te­rii nu e nici slă­bi­ciu­nea, nici să­ră­cia
sau mo­des­tia umilă şi ne­pu­tin­cioasă: ci poporul, această
mare ne­cu­nos­cută, mare vic­timă, mare pă­că­lită din co­
me­dia care se cheamă pro­gres şi pace.)
*
Omul nu poate fi de­fi­nit: nu se re­petă, nu evo­lu­ează,
ca­ută, se ca­ută… Un om care stă pe loc, fi­ind me­reu
iden­tic cu sine în­suşi, e obi­ect, sclav, nu­măr sau ro­bot.
(Sta­tis­ti­cile – cu în­treg prag­ma­tis­mul lor – îmi apar to­
tuşi o jig­nire a fi­e­că­rei uni­tăţi lu­ate în parte şi se­pa­rat.)
Is­to­ria ca o de­ve­nire spre li­ber­tate a Ideii, is­to­ria ca luptă
con­ti­nuă pen­tru drep­ta­tea ce­lor umi­liţi şi obi­diţi, is­to­ria
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 615

ca o con­frun­tare di­a­lec­tică a va­lo­ri­lor de ci­vi­li­za­ţie cu cele

de cul­tură – toate mi se par a fi summa ero­ri­lor şi oro­ri­lor
co­mise de oa­meni în lupta lor de­mo­nică pen­tru a se găsi
pe ei în­şişi, aşa cum sunt, aşa cum ar vrea să fie, aşa cum
nu pot să fie, dar, mai ales, aşa cum nu vor fi nici­o­dată.
S‑a co­bo­rât de la Zoon logon eckhon (ani­mal care vor­
beşte şi gân­deşte) la Zoon politikon (ani­mal care dă legi
ce­tă­ţii), apoi a so­sit homo faber, homo laborans, homo
aeconomicus şi, cum era nor­mal, homo homini lu­pus.
Nu­mai homo homini homo în­târ­zie pe cruce.
Chiar şi un lup, văzându‑mi mă­ciuca sau scep­trul,
are voie să râdă fi­lo­so­fic. Iar câi­nii de la lada de gu­noi pot
să of­teze ne­ga­ti­vist: „Asta nu mai e via­ţă de câine: asta e
via­ţă de om!“
*
În­tre­gul in­te­res pe care îl are cul­tura oc­ci­den­tală pen­
tru fi­lo­so­fi­ile ori­en­tale (care re­co­mandă ani­hi­la­rea, sub­
or­do­na­rea, to­pi­rea în na­tură, cos­mos, ideal sau ab­so­lut)
nu e ca­u­zat de­cât de in­con­şti­enta spaimă şi vi­no­vă­ţie ce
ne cu­prinde, vă­zând cam ce se alege de Na­tură, la noi,
după ce am „cu­nos­cut‑o“ şi am şi vrut să o schim­băm
pen­tru bi­nele nos­tru (de azi!).
Am un mare res­pect te­o­re­tic pen­tru doc­tri­nele Yoga
şi Zen. Ci­tesc cu mare bucurie texte vechi, apar­ţi­nând
unor cul­turi foarte stre­ine mie. (Am vă­zut tă­ie­tori de
lemne din Oaş în­ge­nun­chind şi ce­rând ier­tare co­pa­cu­lui
pe care ur­mau să‑l taie.)
Nu pot to­tuşi să nu îmi aduc aminte de fru­mo­sul
meu co­leg, Dan C[onstantinescu]1, un ta­len­tat poet (ex­
ce­lent tra­du­că­tor al lui Rilke). Acesta, po­se­dat în ti­ne­reţe
1
Vezi supra, nota 1, p. 97.
616 ION D. SÎRBU

de un în­ce­put de schi­zo­fre­nie, s‑a de­dat unei prac­tici

bu­diste to­tale: ve­ge­ta­ri­a­nism, me­di­ta­ţie, yoga…
Stă­tea în ca­mera sa Bi­e­der­me­ier, în po­zi­ţia flo­rii de
lo­tus.
– Ce faci?, l‑am în­tre­bat eu.
– Nu vezi? Me­di­tez.
– De ce ţi‑ai pus o pe­rină sub fund?
– Fi­indcă par­che­tul e rece!
Va­lahi fi­ind, pu­tem să pre­di­căm nir­vana şi nean­tul,
ab­sur­dul şi sin­uc­ i­de­rea, dar ne fe­rim cât pu­tem de ră­
ceală şi de pri­vi­rea mi­li­ţi­a­nu­lui de la colţ.
*
Este foarte di­fi­cil şi ris­cant să în­cer­căm o ana­liză şi să
tra­gem o con­clu­zie des­pre ceea ce s‑ar pu­tea numi forma
mentis1 la ro­mâni. O psi­ho­lo­gie a poporu­lui ro­mân s‑a
scris, prin 19072, de acest foarte lu­cid şi cri­tic sa­vant care
era Dră­ghi­cescu. Ră­du­lescu‑Mo­tru, Iorga, Lo­vi­nescu,
Cio­ră­nescu au în­cer­cat şi ei: pe plan fi­lo­so­fic, lui Blaga îi
da­to­răm câ­teva pre­ţi­oase co­or­do­nate. (Olim­pia, vă­zând
efor­tu­rile mele de a avea idei ge­ne­rale des­pre lu­mea de
afară, fără să mă mişc din ca­meră şi fără a frec­venta lume:
„Nu poţi cu­noaşte ocea­nul, stu­di­ind în bu­că­tă­rie doi he­
ringi să­raţi şi con­ge­laţi.“ Cam aşa ceva a spus şi H. Stahl
des­pre Fi­lo­so­fia sti­lu­lui a lui Blaga, dacă nu mă în­şel.)
Ade­vă­rul este că acum, după 40 de ani de re­vo­lu­ţie şi
in­vo­lu­ţie, toate co­or­do­na­tele s‑au răs­tur­nat. În­tre cele
două răz­boaie, pu­team afirma că sun­tem un po­por blând,
1
Formă a minţii (lat.).
2
D. Drăghicescu, Din psichologia poporului român
(Introducere), București, Librăria Leon Alcalay, 1907.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 617

to­le­rant, răb­dă­tor, os­pi­ta­lier în toate: nu am dat sfinţi,

nu am or­ga­ni­zat po­gro­muri, nu am avut răz­boaie re­li­gi­
oase sau ci­vile. Ne place bârfa, via­ţa uşoară, plă­ce­rile
mă­runte, sun­tem po­eţi, ga­ze­tari, în­zes­traţi cu spi­rit iro­
nic, ze­fle­mist şi băş­că­lios. Caprovarza şi lupocapria sunt
cele două ex­treme ale adap­tă­rii noas­tre şme­chere, pru­
dente şi ho­ţeşti. Bi­se­rica noas­tră e lu­mească, as­ceza ne e
stre­ină, po­li­tica mare e de tip bi­zan­tin, dar e in­te­li­gentă
şi prac­tică, cea de ca­fe­nea şi pi­aţă e la­tină, fi­indcă e le­
van­tină şi tea­trală. Etc.
Dar toate aceste tră­să­turi de ca­rac­ter (sau de lipsă de
ca­rac­ter) mai sunt va­la­bile as­tăzi? E ade­vă­rat, sun­tem mai
uniţi ca ori­când, dar uniţi sub no­rii unei spaime, cu moar­
tea în coaste, aş­tep­tând o mi­nune sal­va­toare. Nu sun­tem
răb­dă­tori, răb­da­rea noas­tră a de­ve­nit cru­zime răz­bu­nă­
toare, ma­so­chistă. Nu mai sun­tem nici blânzi, am dat un
pro­cent alar­mant de că­lăi, li­chele şi sa­trapi, într‑un timp
is­to­ric re­la­tiv scurt. Nici to­le­ranţi nu mai sun­tem, cir­culă
mai nou nişte lo­zinci de protogenialitate, in­to­le­ranţă, şo­
vi­nism, an­ti­se­mi­tism, na­ţiona­lism ri­di­col şi fan­fa­ron.
Ne apă­răm, ni se spune. De cine? Eu cred că ne apă­
răm de noi în­şine. De pro­pria noas­tră pro­stie, la­şi­tate şi
cru­zime.
*
Orice afun­dare în vreo carte de fi­lo­so­fie, as­tăzi, acum,
mi se pare un lux ce­resc, un chef bo­ie­resc, la care nici nu
sunt in­vi­tat şi nici nu am drep­tul de a par­ti­cipa. Am
pier­dut şansa şi tim­pul prin care – de ar fi fost să fie – aş
fi pu­tut de­veni, prin lungă şi se­veră trudă, un cer­ce­tă­tor
avi­zat, poate chiar un ese­ist ori­gi­nal, într‑una din gră­di­
nile no­bi­le­lor is­pite ale cu­noaş­te­rii, va­lo­ri­lor, ul­ti­me­lor
esenţe sau idei.
618 ION D. SÎRBU

M‑am tre­zit te­ri­bil de greu din an­es­te­zia de după am­

pu­tare. Na­tura, ca în­tre­bare şi taină, o re­zolv pri­vind‑o
co­pi­lă­reşte sau pri­mi­tiv‑ma­gic; cu Dum­ne­zeu şi trans­
cen­den­tul m‑am aran­jat prin umile me­di­ta­ţii şi ru­gă­
ciuni, fă­cute nu di­rect, ci prin mij­lo­ci­rea unor sti­hii ca
Mama, Blaga, Ser­giu, Ovi­diu, Eta, Li­viu Rusu…
Stau ca un bă­trân sol­dat în tran­şe­ele aces­tui stu­pid şi
ab­surd veac, în faţa unui crud şi per­fid in­a­mic ce nu cu­
noaşte nici le­gile du­e­lu­lui, nici pe cele ale răz­bo­iu­lui
cin­stit, nici mă­car ele­men­ta­rele re­guli pri­vind mor­ţii
sau ră­ni­ţii. Nu vrea să audă nici de pace şi nici de di­a­log.
Acest duş­man se cheamă „Răz­bo­iul Rece“. Nu mai e de
mult „o di­plo­ma­ţie dusă cu alte mij­loace“, nici mă­car „o
su­papă de des­căr­care şi jertfă de­mo­gra­fică“: acest rece
răz­boi (prin min­ciună, uto­pii şi crime) a ajuns Des­tin,
un fel de „a fi pen­tru a nu mai fi“ al întregei ome­niri.
Nu voi de­zerta, nici nu mă voi au­to­mu­tila pen­tru a
scăpa spre spi­tale şi ma­nu­tanţe. Nici nu voi ri­dica mâi­
nile, predându‑mă: mi‑e scârbă de co­le­gii mei care, pri­zo­
ni­eri fi­ind, tre­mură acum de frica gro­pii co­mune. Eu
lupt: şi aş­tept glon­ţul în frunte. Am de fă­cut din­colo un
lung ra­port des­pre ne­fe­ri­cire, voi de­pune la pi­cioa­rele Ce­
lui răs­tig­nit ul­tima ver­si­une a ace­lui me­mo­riu ce se in­ti­tu­
lează, de mai multe veacuri, Sup­plex Li­bel­lus Va­la­cho­rum.
Nu vreau să aud cu­vân­tul „rai“: vreau fa­vo­rul de a nu
fi; even­tual, voi ac­cepta să fiu o sim­plă frunză, fir de
iarbă, gâză sau vi­erme.
*
Mă mint şi mă în­şel: nu mai pu­tem în­frunta ar­mele
per­fide ale Is­to­riei, prin vi­te­jie, şi­re­te­nie, mă­runte „tră­
dări utile, fă­cute în timp util“. Nu mai sun­tem de mult
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 619

sol­daţi – fără să ne dăm seama, noi, fiii po­poa­re­lor mici,

am ajuns simpli os­ta­teci la che­re­mul ma­ri­lor pu­teri nu­
cle­are, im­pe­ri­a­liste, so­ci­a­liste, me­si­a­nice…
Nu mai avem drep­tul la acte mă­reţe, nici la stri­găte
tari. Nici foc nu ne pu­tem da, n‑avem ben­zină, n‑avem
chi­bri­turi prompte. Prin obli­ga­ţie şi con­di­ţi­o­nări lo­cale,
sun­tem ne­vo­iţi – ca să ne sal­văm mă­car su­fle­tul – să fa­
cem pa­sul în­a­poi din po­li­tică în Mo­rală. Dar nu pu­tem
nici afişa ta­blele le­gii: să nu minţi, să nu furi, să nu ucizi,
să nu‑ţi faci chip cio­plit etc… au de­ve­nit prin­ci­pii sub­
ver­sive şi an­ti­sta­tale. Iar „iu­beşte‑ţi aproa­pele“ (care e
sau ştab, sau procuror, sau tur­nă­tor), o im­po­si­bi­li­tate şi
fi­zică şi me­ta­fi­zică.
Tre­buie – cred eu – să în­cer­căm a răs­pândi – în­ce­pând
cu noi în­şine – ideea ce­lor trei etape lu­cide ale în­sin­gu­ră­
rii şi îm­pă­că­rii: Re­gre­tul (pen­tru cum­pli­tele şi inu­ti­lele
gre­şeli co­mise), Că­inţa (pen­tru ne­nu­mă­ra­tele crime, fără
rost şi lege) şi Ru­şi­nea (pen­tru mi­ze­ria în care am ajuns şi
umi­li­rea de care avem parte, sub ochii lu­mii în­tregi).
Dar, din pă­cate, aceste sen­ti­mente nu mai pot apă­
rea la cei pe care se­co­lul i‑a eu­nu­cat de orice con­şti­inţă
sau dra­goste.
Nu­mai vic­ti­mele ştiu să mai plângă. Nu­mai mor­ţii
sunt vii.
*
Pri­vind pe geam su­b­lima be­ţie de pri­mă­vară a co­pa­ci­
lor, as­cul­tând în fi­e­care seară mu­zică pre­cla­sică, um­blând
cu min­tea în vi­i­tor şi cu me­mo­ria în­dă­răt, pe câm­pu­rile
bă­tă­li­i­lor pier­dute, nu pot să nu re­cu­nosc că sin­gura
re­plică ce îmi re­vine, ca o ob­se­sie sau bi­ne­cu­vân­tare,
este o afir­ma­ţie a Arei, din ac­tul III al dra­mei mele Arca
Bu­nei Spe­ranţe:
620 ION D. SÎRBU

„Lu­mea e plină de semne, se­minţe, oglinzi…“

În­cerc să des­ci­frez me­ta­fo­rele de care mă îm­pi­e­dec
peste tot, gră­iesc her­me­ne­u­tic, în fi­e­care parte în­cerc să
văd în­tre­gul as­cuns. Şi asta, şi când ci­tesc, şi când mă
plimb sau vi­sez. Văd, fi­indcă cred şi sper că văd, că sub
ce­nuşa ar­de­ri­lor noas­tre, un lo­gos spermatikos a aşe­zat,
sub ţă­rână, se­min­ţele va­lo­ri­lor şi spe­ran­ţe­lor vi­i­toare. Îmi
dau seama că sunt o sim­plă ima­gine tre­că­toare, re­flec­tată
într‑o oglindă abu­rită şi plină de pete – dar, chiar şi ast­
fel, îmi plimb ni­mic­ni­cia prin­tre zeci şi sute de oglinzi
ex­te­ri­oare ce pot să‑mi în­mul­ţească fi­inţa (şi ima­gi­nea,
şi chi­pul) la ne­sfâr­şit.
Sem­nul e o să­mânţă a oglin­zii!
Sem­nele sunt sem­nale, se­min­ţele sunt en­te­le­hii,
oglinda e taina.
Când voi muri, să se facă sem­nul cru­cii, să se fi­arbă
co­livă din grâu şi să se aco­pere oglin­zile toate.
*
Există o co­bo­râre a re­per­to­ri­i­lor tea­trale spre ni­ve­lul
pu­bli­cu­lui ce­lui mai vul­gar şi mai por­nit pe hăhăială
şi sic­tir. Cu­nosc pic­tori buni care s‑au pro­fi­lat pe ta­blo­
uri kitsch, pom­pi­e­reşti: aces­tea se mai vând, nu pun „pro­
bleme“ ce­lor din paza cul­tu­rii. Tex­ti­e­rii de mu­zică uşoară
sunt o sursă in­e­pui­za­bilă (de o for­mi­da­bilă pro­li­fi­ci­tate)
de ver­suri ce fri­zează per­fecta cretinitate, dacă nu chiar
schi­zo­fre­nia he­be­fre­nică. Nu în­drăz­nesc să mă gân­desc
la ma­re­ele de no­roi ale po­e­zi­i­lor zise pa­tri­o­tice, sau la
imnele şi odele săr­bă­to­ri­ri­lor fără de sfâr­şit. Nici la pro­
ce­sul de con­ti­nuă fal­si­fi­care şi mur­dă­rire la care e su­pus
în­tre­gul nos­tru folc­lor, în­treaga moş­te­nire a sa­tu­lui dis­
pă­rut de­fi­ni­tiv.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 621

Toate aceste că­deri şi po­lu­ări „cul­tu­rale“ (la care se

ada­ugă apor­tul jal­nic al aces­tui „ziar de pe­rete uzi­nal“,
care este Te­le­vi­zi­u­nea Ro­mână: des­pre care cir­culă în târg
o altă de­fi­ni­ţie şi mai cum­plită: „Te­le­vi­zi­u­nea Bucureşti
nu este de­cât un post pi­rat, având mi­si­u­nea să bru­ieze
emi­si­u­nile TV ale So­fiei şi Bel­gra­du­lui, în fi­e­care seară
în­tre orele 20 şi 22“), deci, toate aceste de­gra­dări şi mur­
dă­riri culturicide mă în­drep­tă­ţesc să mâ­râi mo­ral şi fi­lo­
so­fic, vor­bind de un Untergang1 al va­lo­ri­lor şi moş­te­ni­rii
noas­tre, pla­ni­fi­cate şti­in­ţi­fic de un stat‑ma­jor cen­tral
care ştie ce vrea şi ştie mai ales care sunt ner­vii spi­ri­tu­ali
ce tre­buie dis­truşi, ex­traşi sau rui­naţi.
Un zeu al hy­bris‑ului s‑a în­stă­pâ­nit peste tot: kitsch‑ul
e în ofen­sivă. Se dă­râmă, rând pe rând, pa­li­sa­dele apă­
ră­rii: pier con­tro­lo­rii de ca­li­tate, con­ser­va­to­rii de va­lori,
mo­nu­mente şi do­cu­mente, nu mai există mo­dele şi
exem­ple pu­blice, chiar dacă există, ele sunt izo­late şi fe­
rite de ma­rele pu­blic.
Trec pe co­ri­doa­rele aşa‑zi­sei uni­ver­si­tăţi, pe sub por­
tre­tele căr­tu­ra­ri­lor din se­co­lul tre­cut. Trec ru­şi­nat, cu
ca­pul în jos. Aud stu­den­ţii, aşa‑zi­şii stu­denţi, dis­cu­tând:
„Sanchi: Pier­sic e un ga­giu mişto!“
*
Există un sen­ti­ment tra­gic al vie­ţii. Există – în re­li­gie,
artă, gân­dire – şi un sen­ti­ment tra­gic al mor­ţii. Dar, în
Niemandsland 2‑ul din­tre aceste li­mite (via­ţă – moarte)
există un fan­tas­tic sen­ti­ment tra­gic, nu în via­ţă, ci în su­
pra­vie­ţu­ire, nu în moarte, ci în mu­ri­rea co­ti­di­ană.
1
Declinul (germ.).
2
Ţara nimănui (germ.).
622 ION D. SÎRBU

Nu­mesc – acum, spre sfâr­şi­tul aces­tor exer­ci­ţii de lu­ci­

di­tate – sen­ti­men­tul tra­gic al mu­ri­rii prin pieire lentă, sen­
ti­men­tul tra­gic al Is­to­riei, ca sub­is­to­rie. Esenţa ei con­stă în
ri­di­col: adică în acea con­şti­inţă ră­nită în care ab­sur­dul,
ri­zi­bi­lul şi de­mo­nica pa­ra­lo­gică a Ră­u­lui or­ga­ni­zează stu­
pid şi ca­ra­ghios atât des­ti­nele par­ti­cu­lare, cât mai ales
soarta mi­ci­lor şi ma­ri­lor po­poare, ţări, îm­pă­ră­ţii.
Ame­ri­ca­nii des­co­peră dic­ta­tu­rile de dreapta, ru­şii în­
cep să spună tot mai tare că „min­ciuna, co­rup­ţia şi ne­
potis­mul im­pos­to­ri­lor nu sunt ren­ta­bile, nici mă­car
eco­no­mic“. Sunt re­a­bi­li­tate vic­ti­mele pro­ce­se­lor po­li­tice.
Kádár1 îl iartă pe Imre Nagy2, redegiştii nu mai sunt
boruşi, ci pru­saci. Vi­teaza Franţa nu în­drăz­neşte să ros­
tească cu­vân­tul Af­ga­nis­tan, sau Li­bia, …iar noi, noi epi­
go­nii, fi­xăm prin de­cret pre­zi­den­ţial pre­ţul unui cal
(17.000 lei) şi al unui mă­gar (8.000 lei), în ve­de­rea unor
„lu­cra­tive ate­laje cu trac­ţi­une ani­mală“.
Doar co­piii mici, co­pa­cii şi no­rii sunt, de­o­cam­dată,
scu­tiţi de acest po­top de ri­di­col cu care is­că­lim în con­
dica de pre­zenţă la sfâr­şi­tul tra­gi­cu­lui se­col XX.

*
Cer de la Bi­bli­o­teca „Aman“, din fon­dul do­cu­men­tar,
câ­teva cărţi pe care să le pot răs­foi, re­citi, în nop­ţile când
nu dorm şi când nu vreau să mă mai gân­desc la ale mele.
1
Vezi supra, nota 1, p. 313.
2
Nagy Imre (1896–1958), om politic maghiar, comunist cu
orien­tare reformatoare, prim‑ministru al Ungariei (1953–1955,
funcţie deţinută şi în timpul Revoluţiei Maghiare (octom­brie
1956), când a încercat să obţină independenţa Ungariei. Arestat,
după invazia sovietică, va fi judecat şi executat.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 623

Am ce­rut Windelband1 sau Zel­ler2, fi­indcă vreau să re­ca­pi­

tu­lez fi­lo­so­fia greacă: am ce­rut Sperantia3, En­ci­clo­pe­dia şi
fi­lo­so­fia drep­tu­lui, fi­indcă do­resc să‑mi îm­pros­pă­tez con­
cep­tul de „normă de drept“: am ce­rut Va­léry, Regards sur le
monde actuel şi Mon Fa­ust (pe care nu l‑am ci­tit): am ce­rut,
fi­indcă aşa mi s‑a nă­ză­rit, Re­vo­lu­ţia lui Dinu Ni­co­dim4, pe
care l‑am sa­vu­rat la sfâr­şi­tul răz­bo­iu­lui.
La Bi­bli­o­tecă are loc cel de al şap­te­lea val de epu­rări.
Doi bă­ieţi, li­cen­ţi­aţi în drept, su­pra­ve­ghează to­tul: să fac
o ce­rere, să o mo­ti­vez cu ar­gu­mente; dacă ob­ţin apro­ba­
rea de a con­sulta aceste opuri, voi pu­tea veni la Bi­bli­o­
tecă şi aici, având în spate fie o func­ţionară, fie unul din
bă­ie­ţii din pază, voi pu­tea să con­sult, pe rând, aceste cărţi
din fon­dul do­cu­men­tar, care e in­ter­zis ma­re­lui pu­blic.
Ră­mân uluit şi in­ter­zis: nu e o glumă şi nici bă­taie
de joc: aces­tea sunt ul­ti­mele dis­po­zi­ţii: func­ţionara
1
Wilhelm Windelband (1848–1915), filosof german, re‑
prezentant al neo‑kantianismului, unul dintre fondatorii Şcolii
de la Baden.
2
Eduard Gottlob Zelller (1814–1908), teolog, istoric al filo‑
sofiei şi filosof german.
3
Eugeniu Sperantia (1888–1972), eseist, poet, memorialist,
profesor de filosofia dreptului şi sociologie la Universitatea din
Cluj. Lucrarea citată, titlu orect, Lecţiuni de enciclopedie juridică
cu o introducere istorică în filosofia dreptului, a apărut la Tipografia
„Cartea Românească“, Cluj, 1936.
4
Dinu Nicodim, pseudonimul lui Dinu C. Ioanid (1886–
1948), prozator. Revoluţia (I–II, 1943), cel mai cunoscut roman
al său, considerat de Ion Negoiţescu „una dintre cele mai temerare
«construcţii» epice din literatura noastră“, este un fel de cronică a
Revoluţiei Franceze din 1789. Ultimele capitole (XII–XIV), cu‑
prind ecourile acesteia în Ţara Românească.
624 ION D. SÎRBU

crede că nu voi ob­ţine apro­ba­rea sau voi fi pur­tat atâta,

de la Ana la Ca­iafa (şi Anele, şi Ca­ia­fele s‑au în­mul­ţit
fan­tas­tic), în­cât, până la urmă, voi re­nunţa sin­gur şi ne­
si­lit de ni­meni.
După sta­rea de ur­genţă, a ur­mat sta­rea de alarmă.
Acum tre­cem de la sta­rea de ase­diu la sta­rea de răz­boi.
Dar cine ne ame­ninţă, cum se nu­meşte duş­ma­nul de sub
zi­du­rile ce­tă­ţii?
Nu ştim: e se­cret de stat, to­va­răşe.
*
Acum, că au apă­rut toate ope­rele sale, în nu­me­roase şi
în­gri­jite co­lec­ţii şi edi­ţii, acum, că po­e­zia şi tea­trul său se
pre­dau în li­cee şi uni­ver­si­tăţi (iar fi­lo­so­fia sa în­cepe să fie
tra­dusă în ma­rile limbi ale lu­mii), acum, când des­pre
opera sa s‑au scris peste 50 de vo­lume de sin­teze cri­tice
(şi ne­nu­mă­rate teze de li­cenţă şi doc­to­rat avându‑l ca
temă şi teză), acum am voie să spun că l‑am vă­zut, în
1954, în faţa bi­se­ri­cii re­for­mate (unde e acum Sfân­tul
Ghe­or­ghe al fra­ţi­lor Kolozsvári), că l‑am vă­zut acolo,
re­ze­mat de un cas­tan şi plân­gând:
„Voi fi ui­tat, opera mea va pieri, chiar şi voi, cei mai
buni stu­denţi ai mei, vă veţi le­păda de mine…“
A mu­rit cu un imens gol în ju­rul său. Noi, ma­jo­ri­ta­
tea, în de­ten­ţie, fiica, în­strei­nată, Clu­jul de­ve­nit agre­siv
şi ti­mo­rat ca un la­găr de ră­u­fă­că­tori.
Dar, iată, s‑a ară­tat forţa în sine a Va­lo­rii: opera sa a
în­viat în în­tre­gime, după ce în în­tre­gime fu­sese în­gro­
pată sub ce­nuşă.
(„Ce­nuşa în­ge­ri­lor arşi în ce­ruri…“ – ne spu­nea El –
nu e o me­ta­foră plas­ti­ci­zantă, ci una re­ve­la­to­rie.)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 625

*
Am scris nu­vela sa­ti­rică Şoa­re­cele B, prin 1955, în plin
aşa‑zis dez­gheţ. Era să apară în 1957, în vo­lum, dar acest
vo­lum, îm­pre­ună cu toate ma­nu­scri­sele, fi­şele şi ca­ie­tele
mele de acasă, din or­di­nul di­rect al „ma­re­lui meu pri­e­ten
de o via­ţă“, mi­nis­trul Dră­ghici1, a fost dat la to­pit…
L‑am re­scris, din me­mo­rie, prin 1964. După un an,
l‑am dus la „Vi­aţa Ro­mâ­nească“. Nu ştiam că nu am
drep­tul de a is­căli şi pu­blica. (Acest drept, pe care co­le­gii
mei l‑au ob­ţi­nut ime­diat după de­cret2, eu, fi­ind con­si­de­
rat în con­ti­nu­are în do­mi­ci­liu obli­ga­tor în Cra­iova, l‑am
pri­mit abia prin 1967, vara, când, în curtea Tea­tru­lui, în
faţa di­rec­to­ru­lui Dincă3, dom­nul co­lo­nel Lă­ză­rescu4 m‑a
anun­ţat: „De azi pu­teţi să is­că­liţi, să pu­bli­caţi: nu aveţi
drep­tul la in­trare în în­vă­ţă­mânt, la muncă în vreo re­dac­ţie
etc.“ Deci, prin 1965, eu, naiv şi op­ti­mist, mă duc cu Şoa­
re­cele B la re­vista „Vi­aţa Ro­mâ­nească“. Re­dac­to­rii mă pri­
mesc, mă ci­tesc: Re­mus Luca – dră­guţ, ar­de­lean ipo­crit şi
sta­li­nist – îmi spune: „Frate Ioane, noi nu fa­cem ex­pe­ri­
enţe cu şoa­reci. Uite ce îţi pro­pun eu. Nu­vela e bună, e
pă­cat să o ra­tezi. Mută tu ac­ţi­u­nea un­deva în Ger­ma­nia.
Tot eşti tu un pic de neamţ, n‑are să‑ţi fie greu…“ Am
tran­scris nu­vela, mu­tând to­tul într‑o uni­ver­si­tate din
Ger­ma­nia. Ci­tită, de astă dată de alţi re­dac­tori, cu re­gret,
mi s‑a co­mu­ni­cat ur­mă­toa­rea ho­tă­râre: „Pă­cat! Chiar
1
Vezi supra, nota 1, p. 443.
2
Decretul Lege nr. 5/1963, pe baza căruia au fost eliberaţi o
parte dintre deţinuţii politici, inclusiv Ion D. Sîrbu.
3
Alexandru („Puiu“) Dincă, director al Teatrului Naţional din
Craiova: 1962–1963; 1969–1973 (cu delegaţie) şi 1974–1988.
4
Este vorba de Florea Lăzărescu, ofiţer de securitate la In­spec­­
toratul Judeţean Dolj al Ministerului de Interne, Serviciul III.
626 ION D. SÎRBU

acum vine în vi­zită Willy Brandt, nem­ţii sunt hi­per­sen­

si­bili la sa­tiră, ce ar fi să muţi dum­neata ac­ţi­u­nea în Sta­
tele Unite!? Acolo, având ei peste o mie de Uni­ver­si­tăţi,
fac şi ex­pe­ri­enţe cu şoa­re­cii şi cu oa­me­nii…“ În­că­pă­ţâ­nat,
am mu­tat toată po­ves­tea într‑o uni­ver­si­tate ame­ri­cană.
Din nou ghi­nion: de astă dată re­fu­zul îmi este co­mu­ni­cat
de ar­de­lea­nul Vla­icu Bârna1: „Frate Ioane, n‑ai no­roc,
vine în vi­zită Ni­xon…“
Ioa­ni­chie Ol­teanu2, făcându‑i‑se milă de mine (şi ne­
cu­nos­când prima ver­si­une a nu­ve­lei), îmi pro­pune pri­e­
te­neşte: „De ce te în­că­pă­ţâ­nezi şi umbli prin strei­nă­tăţi?
Mut‑o la Cluj, doar acolo ai au­diat cursu­rile de psi­ho­lo­
gie ge­stal­tistă cu Be­niuc3 şi Al. Roşca4…“
M‑am în­fu­riat şi am in­ven­tat un oraş fic­tiv: Genopolis.
Şi, în acest oraş – opus Isarlâkului în care tră­iesc – au
loc acum toate ava­ta­ru­rile tra­gic‑ri­di­cole ale me­mo­riei şi
ima­gi­na­ţiei prin care îmi scriu ro­ma­nele, prin care îmi
vi­sez dra­mele vi­i­toare.
*
Nu sunt ceea ce Reg­man nu­meşte „un pă­şu­nist“; nu
am trăit la ţară; cu arta, dan­sul, por­tul şi mu­zica popu­
lară am ajuns în con­tact abia în anii stu­den­ţiei…
1
Vlaicu Bârna (1913–1999), poet, traducător, prozator şi
gazetar.
2
Ioanichie Olteanu (1923–1997), poet, traducător şi gaze‑
tar, membru al Cercului Literar de la Sibiu.
3
Este vorba de poetul şi eseistul Mihai Beniuc (1907–1988),
licenţiat în psihologie, filosofie şi sociologie, specializat în psiho‑
logia animalelor, la Hamburg, devenit, conferenţiar şi apoi profe‑
sor la Facultatea de Psihologie din Cluj.
4
Alexandru Roşca (1906–1996), psiholog, unul dintre fon‑
datorii şcolii clujene de psihologie, membru titular al Academiei
Române.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 627

Dar, dacă nu pot as­culta be­hă­i­tu­rile şi agramatia

mu­zi­cii zise uşoare, unele cân­tă­reţe de mu­zică popu­lară
(din Bi­hor, Si­biu, Gorj, Ca­raş, Nă­săud etc.) mă fac să
mă înfior. Îmi simt sân­gele va­lah – se tre­zeşte în mine…
ma­tri­cea sti­lis­tică.
Dacă toată ţara ar pieri, de pildă, cu toţi oa­me­nii,
căr­ţile şi sa­tele sale, şi ar ră­mâne doar o sin­gură bandă
vi­deo cu So­fia Vicoveanca, s‑ar pu­tea re­con­sti­tui tot ce e
fru­mu­seţe, mân­drie şi poftă de via­ţă ale unui în­treg po­
por în­gro­pat sub mo­lo­zuri, ce­nuşă şi ui­tare.
Nu cu­nosc Mol­dova de Sus, sunt strein de gra­iul ei, şi
to­tuşi – poate mai mult de­cât Ma­ria Tă­nase în­săşi – fata
asta re­zumă în ţi­nuta, fru­mu­se­ţea şi ar­mo­nia cân­te­cu­lui
ei în­tre­gul nos­tru pei­saj in­te­rior, răs­pun­sul ar­tis­tic, pur,
la pro­vo­ca­rea vul­gară a tim­pu­lui, is­to­riei, vre­mu­ri­lor.
(So­fia mi‑l re­zumă per­fect şi pe Ni­co­lae Iorga, pe care‑l
ci­tesc cu greu, dar cu enorm fo­los.)
*
Ni­meni – nici chiar cei apro­pi­aţi de vâr­ful pi­ra­mi­dei –
nu mai are si­gu­ranţa zi­lei de mâine. Ni s‑a fă­cut frică de
orice schim­bare, fi­indcă ea nu poate fi de­cât în­spre mai
rău. Noi aş­tep­tăm Schim­ba­rea, care tre­buie să por­
nească din cer, fi­indcă un răz­boi nu mai e po­si­bil şi, mai
nou, dic­ta­tu­rile du­rează enorm, dic­ta­to­rii mor în pat, de
bă­trâ­neţe, sta­tele to­ta­li­tare nu pot fi în­vinse de­cât din­lă­
un­tru, de că­tre pro­pri­ile ne­voi, gre­şeli, tâm­pe­nii.
Grija zil­nică pen­tru hrană şi li­nişte, frica zil­nică pen­
tru li­ber­ta­tea mea şi a mun­cii mele, an­goasa con­ti­nuă – şi
în somn, şi în vise – nu în le­gă­tură cu moar­tea mea (ştiu
să mor, am avut oca­zia să în­văţ), ci cu moar­tea ţă­rii şi a
poporu­lui meu, mă ur­mă­resc ca o um­bră rea şi du­re­roasă.
628 ION D. SÎRBU

Mai nou, a scăpa de şcoală e o uşu­rare, a in­tra în pen­sie,

o eli­be­rare, a muri e sin­gura sal­vare certă. Ne­poata mea,
de şase ani, ne de­clară, ţi­pând: „Nu vreau să cresc mare,
vreau să ră­mân co­pil!“
Toate ma­rile pro­bleme pur ome­neşti – mă tem – în­
cep acolo unde se ter­mină mes­chi­nul şi fal­sul nos­tru
mar­xism. Munca ar fi sin­gu­rul scop al vie­ţii, pro­duc­ţia
multă şi ief­tină, pen­tru ex­port, e sin­gu­rul scop al mun­
cii. (Ri­di­col: jal­nic: pro­fund an­ti­re­vo­lu­ţionar!)
Frica de ziua de mâine de­vine frică ge­ne­ra­li­zată: văd
peste tot ur­mă­ri­tori şi spi­oni, deşi tră­iesc ca un ere­mit în
pus­tie. Dar ci­tesc frica asta atât în discursu­rile Fa­ra­o­nu­lui,
cât şi în ochii bă­ie­ţi­lor din garda pre­to­ri­ană. Mi‑e frică de
frica lor, mi‑e frică de frica ce o in­spir, mi‑e frică acum că
scriu, ne­gru pe alb, că mi‑e frică de cu­vân­tul acesta FRICĂ.
*
Iată de ce Pla­ton a ca­rac­te­ri­zat ti­ra­nul ca fi­ind cel mai
ne­fe­ri­cit din­tre oa­meni, care, plin de ură, simte ură în
ju­rul său, îşi dis­pre­ţu­ieşte com­pli­cii şi tot­o­dată se teme
de ei şi nu to­le­rează pe ni­meni în ju­rul său, în afară de
câ­ţiva ti­că­loşi sau le­pă­dă­turi…
La 4 sept[embrie] 1870, En­gels îi scria lui Karl Marx:

„Prin aceasta se în­ţe­lege do­mi­na­ţia unor oa­meni

care in­spiră teamă; în re­a­li­tate este in­vers, adică do­mi­
na­ţia unor oa­meni care sunt ei în­şişi în­spăi­mân­taţi.
Te­roa­rea con­stă, în cea mai mare parte, din ac­tele de
cru­zime inu­tilă [s.m.] la care se de­dau o se­rie de oa­meni,
ei în­şişi spe­ri­aţi, cu sco­pul de a se au­to­li­nişti.“

(Opere, vol. 33, Edi­tura po­li­tică, Bucureşti,

1975, pag. 50.)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 629

În lu­cra­rea lui I. Ste­in­berg1, Vi­o­lenţa şi te­roa­rea în re­

vo­lu­ţie (1931, p. 108), se spune: „În ciuda as­pri­mii sale,
în ciuda for­me­lor sale apa­rent te­me­rare, te­roa­rea ră­mâne în
esenţă o oglindă a ne­li­niş­tii şi a fri­cii te­ro­riş­ti­lor, care, până
la urmă, se tem şi de frun­zele ce se mişcă în co­paci… Oro­
rile te­ro­riste se co­mit nu­mai în stare de per­ma­nentă pa­
nică. De aceea, într‑un anu­mit sens, dic­ta­tura te­roa­rei
este şi dic­ta­tura pa­ni­cii. Te­roa­rea de­vine ast­fel, în mod
in­e­vi­ta­bil, o in­sti­tu­ţie de edu­care pen­tru ti­că­loşi.“
Ci­ta­tele de mai sus le‑am ex­tras din stu­diul in­tro­duc­
tiv la car­tea Re­ţeaua mor­ţii (Der SS‑Staat), de scri­i­to­rul
aus­triac Eu­gen Kogon2. Rar mi‑a fost dat să ci­tesc, în
limba ro­mână, o pa­gină de de­mas­care a re­gi­mu­ri­lor dic­
ta­to­rial‑te­ro­riste ca în acest vo­lum, care nu­meşte re­gi­mu­
rile dic­ta­to­ri­ale ca fi­ind Magna Latrocinia3, şi, în care,
pornindu‑se de la ca­zul Ger­ma­niei lui Hi­tler, se de­mon­
strează că orice con­du­cere ba­zată pe un Fü­hrer îşi trans­
formă co­la­bo­ra­to­rii în gang­steri şi li­chele, pro­mo­vează
proş­tii am­bi­ţi­oşi şi ajunge să îm­pingă crima până la li­
mite pe care nici In­fer­nul nu le‑ar fi pu­tut ima­gina. Po­
po­rul? „Nişte ro­boţi sau ma­ri­o­nete po­li­tice, nişte sclavi
sau ie­ni­ceri ide­o­lo­gici.“
1
Isaac Nachman Steinberg (1888–1957), scriitor şi om po‑
litic, lider al mişcării evreieşti în Rusia sovietică şi în exil, stabilit
în Statele Unite.
2
Eugen Kogon (1903–1987), jurnalist, sociolog şi politolog
german. Scrisă pe baza documentelor din raportul întocmit de
autorităţile aliate, Der SS‑Staat a fost publicată în 1945. În româ‑
neşte, va apărea sub titlul Reţeaua morţii. Sistemul lagărelor de con‑
centrare naziste, traducere de Emeric Deutsch, Maria Domilescu,
Ileana Sgarbură, Bucureşti, Editura Politică, 1987.
3
Marile hoţii (tâlhării) (lat.).
630 ION D. SÎRBU

*
Prea ne­fe­ri­ci­tul Blaga! Me­ta­fo­rele sale me­ta­fi­zice, che­
ile de boltă ale Ca­te­dra­lei sale (con­si­de­rată azi doar un
sim­plu mo­nu­ment de limbă, po­e­zie, sin­gu­ră­tate), s‑au
trans­for­mat în iro­nii is­to­rice, în sin­tagme ale tristeţei şi
pier­za­niei noas­tre, în lume şi is­to­rie.
„Ma­rele Ano­nim“, s‑a ară­tat, nu e de­loc mare şi de­loc
ano­nim, aşa cum a cre­zut el. „Cen­zura Trans­cen­den­tală“
a de­ve­nit o cen­zură foarte ima­nentă: „di­fe­ren­ţi­a­lele di­
vine“ s‑au trans­for­mat în sim­ple di­fe­ren­ţi­ale cre­tine, iar
„cu­noaş­te­rea lu­ci­fe­rică“ e dată dra­cu­lui, se face pe în­tu­
ne­rec, cu mare eco­no­mie de ener­gie elec­trică.
„Trans­cen­den­tul care co­boară“ – o di­men­si­une
splen­didă a su­fle­tu­lui bi­zan­tin, tra­dusă la noi în or­ga­nică
aş­tep­tare a sla­vei de sus – nu mai co­boară, vine cu he­li­co­
pte­rul. Toate mis­te­rele din ori­zon­tul de din­colo tre­bu­iesc
că­u­tate acum la doi paşi de casa noas­tră, în ochii falşi şi
tră­dă­tori ai pri­e­te­nu­lui, în tai­nele căr­ţi­lor ce se as­cund
după căr­ţile din raft, în joaca ce­lor mici, în ci­mi­ti­rul vor­
be­lor mari.
Re­vo­lu­ţia a de­ve­nit o sim­plă de­ve­lo­pare (şi nu re­ve­
lare) a con­di­ţiei şi soartei noas­tre de azi, de mâine, de
tot­dea­una, de acum în­colo. Mis­te­rele sunt se­crete de
stat, şi dog­mele, legi.
Doi fraţi proşti şi cruzi con­ti­nuă să‑şi ucidă fra­tele mai
mic. Fi­indcă aşa le este scris. Iar „Meş­te­rul Ma­nole“, după
ce a re­u­şit să‑şi trans­forme so­ţia, „pe Ana“, în ministereasă
aca­de­mi­ci­ană, acum exe­cută dă­râ­ma­rea nu nu­mai a bi­se­
ri­cii sale, dar şi a ce­lor­lalte bi­se­rici ce ar pu­tea să‑i amin­
tească de tră­da­rea şi pro­stia lui le­gen­dară.1
1
Text cenzurat în ediţia princeps (ms., vol. 1, f. 73).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 631

*
Criza in­ter­vine atunci când elita nu
mai poate să gu­ver­neze aşa cum e obiş­
nu­ită – iar su­pu­şii nu mai su­portă să
fie con­duşi aşa cum au fost până acum.
LENIN

Cu to­tala mea ig­no­ranţă în do­me­niul ma­te­ma­ti­cii şi

al fi­zi­cii (plăcându‑mi să mă laud că sunt fe­ri­cit, fi­indcă
am re­u­şit, în sfâr­şit, să uit ta­bla în­mul­ţi­rii), ci­tesc to­
tuşi – aju­tat de oche­lari şi trans­la­to­rul meu me­ta­fi­zic –
ar­ti­co­lele de şti­inţă.
Cer­ce­tă­to­rii fran­cezi de la IRCAM, ocupându‑se de
acus­tică şi mu­zică, îşi pun pro­blema: „Care este dru­mul
pe care tre­buie să îl ur­meze un sis­tem fi­zic pen­tru a trece
de la o stare ini­ţi­ală sta­bilă, la o stare fi­nală ha­o­tică şi dez­
or­do­nată? “ (Su­b­li­ni­e­rea îmi apar­ţine, ca şi ex­cla­ma­ţia:
„Fe­ri­ciţi idi­oţi! Să ne în­trebe pe noi!“)
Ei aplică ceea ce nu­mesc „sce­na­riul lui Feigenbaum1“
(tra­dus: co­pa­cul la­şi­tă­ţii sau al la­şi­lor), care pleacă de
la for­mula:
Xn +1 = l(X n)

Dintr‑un cla­ri­net, fără ca omul să su­fle în el, s‑au

ob­ţi­nut su­nete ne­o­biş­nu­ite: oc­tave in­fe­ri­oare, apoi
de‑a drep­tul ha­o­tice. Sa­van­ţii ja­po­nezi cer­ce­tează şi
ei. Re­zul­ta­tul pe care l‑au ob­ţi­nut des­chide pers­pec­tive
fas­ci­nante. El arată că, în afară de func­ţiona­rea acus­tică
1
Mitchell J. Feigenbaum (n. 1944), fizician american, pio‑
nier al teoriei haosului, membru al Academiei Americane de Arte
şi Ştiinţe (1987) şi al Academiei Naţionale de Ştiinţe (1988).
632 ION D. SÎRBU

cla­sică, „les conduits guidés sont capables de bifurquer

et d’émettre un bruit chaotique…“1
Cer­ce­tă­to­rii se în­treabă dacă, de pildă, şi vioara poate
fi pusă în stare de a emite su­nete ha­o­tice.
Sunt si­gur că poate. Nu nu­mai vioara!
Cred că „sce­na­riul lui Feigenbaum“ se aplică de
mult omu­lui şi ome­ni­rii. Su­ne­tele cos­mice, pe care le
scoa­tem din cla­ri­ne­tul nos­tru mut, nu mai sunt de
mult mu­zi­cale: sunt ţi­pete, zgo­mote, sunt ex­pre­sii ale
ha­o­su­lui la care am re­uş­ it să ajun­gem, din oc­tavă în oc­
tavă, co­bo­rând spre tra­gi­cul fi­nal, ex­pri­mat ma­te­ma­tic
în for­mula:
f (x) = X 3 – X
*
A mu­rit, dis­cret şi aproape ano­nim, Paul Ricœur.2
(Abia acum am pus mâna pe vo­lu­mul său Me­ta­fora vie .)
Toată via­ţa a os­ci­lat în­tre anar­hie şi uto­pie, uto­pia fi­ind
pen­tru el l’imagination so­ci­ale3…
*
Pro­por­ţia în­tre că­lăi şi vic­time, de‑a lun­gul is­to­riei,
pare a se men­ţine con­stantă. Ca şi în­tre ex­ploa­taţi şi ex­
ploa­ta­tori, deş­tepţi şi proşti, cin­stiţi şi im­pos­tori.
Dar – după a mea pă­rere – în­tre că­lăi şi vic­time, mai
nou, tre­buie in­se­rat un nu­măr foarte mare de vi­no­vaţi,
1
Tuburile dirijate sunt apte să se bifurce şi să emită un zgo‑
mot haotic (fr.).
2
Paul Ricœur (n. 1913) nu a murit în 1987, ci la 20 mai 2005.
Metafora vie, traducere de Irina Mavrodin, a apărut la Editura
Univers, Bucureşti, 1984.
3
Imaginaţia socială (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 633

care nu sunt nici că­lăi şi nici vic­time, şi de „vi­no­vaţi fără

vină“, care pot să ajungă, fi­e­care în parte, să fie ori vic­
time, ori că­lăi, fie, con­co­mi­tent, şi una şi alta, adică
vic­time ale că­lă­i­lor din ei.
Vic­timă este orice in­di­vid so­cial care nu are po­si­bi­
li­ta­tea să op­teze, nici să se apere, nici să fie răz­bu­nat. Că­
lău ar fi orice func­ţionar al pu­te­rii (ne­a­les li­ber de po­por)
care exe­cută or­beşte or­di­nele de sus, fără să îi pese de
răul sau pă­ca­tul pe care îl co­mite, ne­fi­ind răs­pun­ză­tor
de cri­mele co­mise, ne­în­cer­când vreo­dată cea mai mică
re­muş­care sau că­inţă.
Vi­no­va­ţii fără vină sun­tem noi toţi, cei care tă­cem.
In­clu­siv pie­trele, in­clu­siv co­pa­cii şi apele.
Iar ne­vi­no­va­ţii din vina noas­tră sunt co­piii, co­pa­cii,
vi­tele, apele şi pă­mân­tul: ma­ri­na­rii, ţă­ra­nii, mun­ci­to­rii,
mi­ne­rii…
(În se­co­lele XV–XVIII, im­por­tam că­lăi, plătindu‑i
cu aur greu, din Un­ga­ria, Bo­e­mia, Balcania. La ora asta,
avem atât de mulţi şi de ta­len­taţi, în­cât, cu­rând, va tre­bui
să ne gân­dim la o re­ci­clare pro­fe­sională a lor. Să‑i fa­cem
cen­zori: re­dac­tori în edi­turi: va­meşi la gra­niţă: gră­ni­ceri
la Du­năre: res­pon­sa­bili de bloc, stradă, car­tier.)
*
Ci­tesc des­pre un poet şi fi­lo­sof arab su­fit, Ibn Arabi1.
Acesta zice: „Nu există di­mi­neaţă şi seară de­cât pen­tru
cei bo­gaţi: să­ra­cul e me­reu în lu­mina lui Al­lah!…“
(Mă tem că pen­tru po­poa­rele sub­dez­vol­tate, dor­nice
de o re­vo­lu­ţie so­ci­ală, dar ab­so­lut re­frac­tare faţă de ma­
1
Ibn Arabi (1165–1240), poet şi filosof mistic sufit, născut
în Spania, a influenţat profund dezvoltarea islamului din timpul
său şi a crezut în unitatea tuturor religiilor.
634 ION D. SÎRBU

te­ri­a­lism şi ate­ism, nu există o cale mai sim­plă şi mai si­

gură – la în­ce­pu­turi – de­cât Is­la­mis­mul. Tre­buie ne­a­pă­rat
să fac rost de o an­to­lo­gie de ase­me­nea pro­verbe şi pa­ra­
bole ale în­ţe­lep­ciu­nii sun­nite, şi­ite, in­di­fe­rent. Ce pă­cat
că toate aceste mi­nuni ale cul­tu­rii is­la­mice ne so­sesc
acum nu cu o sa­bie vi­tează în mână, ci cu un tanc şi un
ka­laş­ni­kov ul­ti­mul ţi­păt.)
Ace­laşi Ibn Arabi po­ves­teşte: „Un om a mers la casa
Dra­gos­tei sale şi a bă­tut la uşă. O voce l‑a în­tre­bat:
«Cine este?» «Eu» – a răs­puns omul nos­tru. Dar uşa a
ră­mas în­chisă… Peste mai mulţi ani, ace­laşi om, de­ve­
nind mai în­ţe­lept, a bă­tut din nou la uşa Dra­gos­tei sale.
«Cine bate?» a în­tre­bat ci­neva. «Tu!», a răs­puns omul –
şi de astă dată uşa îi fu larg des­chisă…“
Ase­mă­nări evi­dente cu mis­tica noas­tră creş­tină.
Sfânta Te­resa de Ávila spu­nea: „Chris­tos a spus: «Nu
în­cerca să Mă în­chizi în tine – ci lasă‑te în­chis în Mine.»“
*
Doamne, cât de fru­mos se poate scrie des­pre Fru­mos!;
cât de ar­tis­tic se poate scrie des­pre Artă şi cât de po­e­tic
se poate scrie des­pre Po­e­zie!
Simt cum se alintă Limba noas­tră cultă şi li­te­rară: are
loc – exact unde nu ar tre­bui să aibă – o înăl­ţare la cer şi
în no­uri a gus­tu­lui, sti­lu­lui, op­ţi­u­ni­lor te­ma­tice.
Nu în­drăz­nesc a ju­deca această seră, în care, ţi­nând pas
cu Apu­sul, imi­tând în­târ­zi­aţi me­reu Apu­sul, ne fa­cem ca
şi când nu ne‑ar fi frică de ni­mic, ca şi când ni­mic nu ne
doare, ca şi când – cel pu­ţin în sfera va­lo­ri­lor cul­tu­rii – nu
a avut loc niciun fel de cu­tre­mur şi nicio inun­da­ţie.
To­tul îmi apare ca un bal es­te­tic, un fel de car­na­val al
be­ţi­i­lor su­bl­ ime, o formă de psihedelie a unor sur­do­muţi,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 635

or­biţi de lu­mina ce ne vine de la Pa­ris. Mo­der­nism, tex­

tu­a­lism, her­me­ne­u­tică: Bar­thes şi Hei­deg­ger, Ni­et­zsche
şi Va­léry.
Fi­lo­so­fia şi Mo­rala dâr­dâie afară în fri­gul po­li­tic
al unei ierni fără sfâr­şit. Re­li­gia hi­ber­nează într‑un
quie­tism me­di­e­val, in­con­şti­ent şi laş. Ar­tele mor în
stare foetală, ca schiţe sau ghips. Po­li­tica pen­tru Po­por
se stinge de in­a­ni­ţie într‑o gară plină de na­ve­tişti tre­
cuţi de mult peste dis­pe­rare şi re­voltă. Doamne, fe­reş­
te‑mă pe mine, pă­că­to­sul, de uci­gă­toa­rea is­pită a sti­lu­lui
în sine!
*
De ani de zile, de zeci de ani, parcă de o via­ţă în­
treagă, tră­iesc melcoid într‑o sin­gu­ră­tate eremită, vie­
ţu­ind doar prin fi­lo­so­fie, pen­tru li­te­ra­tură. După o
ti­ne­reţe în care am dis­cu­tat enorm (fi­ind în­con­ju­rat de
amici iu­bi­tori de con­ver­sa­ţie, idei şi co­mu­ni­care), după
o ma­tu­ri­tate pe­tre­cută în puş­că­rie şi în mină (unde am
fost das­căl lu­mi­nă­tor) – iată‑mă sin­gur (cu Olim­pia,
care e co­e­fi­ci­en­tul meu de sin­gu­ră­tate), ba­ri­ca­dat în­tre
căr­ţile, ob­se­si­ile, scri­e­rile mele, cu sen­ti­men­tul că asist,
din tur­nul de pază al ce­tă­ţii, la ase­diul aces­teia de că­tre
nişte bar­bari ne­vă­zuţi, dar şi de că­tre o bar­ba­rie ce urlă
şi ame­ninţă cum­plit.
Îmi simt ca­te­go­ri­ile min­tale alterându‑se. Deformân­
du‑se. Mutându‑se. În­cep să se­măn cu lu­mea pe care o
con­tra­zic şi o neg, con­stat că în piv­ni­ţele dis­pe­ră­ri­lor
mele apar re­zerve ne­cu­nos­cute de în­ţe­le­gere, apro­bare şi
chiar dra­goste, exact faţă de lu­mea pe care am res­pins‑o,
ne­gat‑o, de­tes­tat‑o. (Nu‑mi spu­nea Mo­şul?: „Ul­tima şi
cea mai te­ri­bilă fază a unei bă­tăi de moarte se arată
636 ION D. SÎRBU

atunci când cel fă­cut puz­de­rie ţine să să­rute cizma ce îi

sfâr­tecă mă­run­ta­iele.“)
Ieri, la Con­gre­sul par­ti­du­lui din R.D.G., am vă­zut
(prin So­fia) chi­pul ra­dios, plin de mân­drie şi si­gu­ranţă
(având toate în­sem­nele vic­to­riei to­tale în pri­vire, vorbă şi
gest) al tâ­nă­ru­lui de mari spe­ranţe, Mi­hail Gor­ba­ciov.
Niciun por­tret, ni­că­ieri. Gândindu‑mă la faţa obo­sită a
lui Re­a­gan, la pa­si­vis­mul de­fen­siv al poporu­lui pe care‑l
con­duce, am sim­ţit iar că stau la mij­loc şi că iar mă în­do­
iesc cum­plit. (În pri­mul rând de mine în­sumi.)
Un de­mon al ca­zu­is­ti­cei ra­ţiona­liste îmi şop­teşte:
„Da. Se poate în­tâm­pla şi o mi­nune. Dacă So­vi­e­ti­cii re­
nunţă la re­vo­lu­ţia mon­di­ală, dacă ru­şii re­nunţă la ex­pan­
si­u­nea lor co­lo­ni­ală, dacă pra­vo­slav­ni­cii din ei re­nunţă la
me­si­a­nism, dacă tă­ta­rul as­cuns sub ru­başcă re­nunţă la
cnut şi pis­tol – atunci, poate că Eu­ropa va pu­tea în­cepe,
de la egal la egal, un di­a­log cu acest uriaş al tu­tu­ror
uto­pi­i­lor…“
*
De la Di­nicu Go­lescu în­coace, se pare că o tră­să­tură
ca­rac­te­ris­tică a in­stinc­tu­lui nos­tru po­li­tic (de po­por veş­
nic ocu­pat de im­pe­rii mult prea pu­ter­nice) a con­stat în
op­ţi­u­nea sau şi­re­te­nia noas­tră – pru­dentă şi mă­su­rată –
pen­tru „schim­ba­rea în ca­drul pu­te­rii date“ şi nu în
schim­ba­rea to­tală a pu­te­rii.
Şi Ho­rea şi Iancu ce­reau ca Îm­pă­ra­tul să îi ajute să
scape de io­bă­gie, Tu­dor voia să îi go­nească pe greci, dar
fără să su­pere Sul­ta­nul, paş­op­tiş­tii, ei în­şişi, vi­zau Dom­
ni­to­rul din Bucureşti şi nu Stă­pâ­nul din Is­tan­bul etc…
Iar as­tăzi vi­săm că, cine ştie cum, Glas­nost‑ul şi Pe­re­
stroika, năs­cute exact în Krem­li­nul care…
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 637

Nu ştiu dacă acest vis al Eu­ro­pei‑Yalta în „so­ci­a­lis­mul

cu faţa umană“, în Charta ’77, uto­pi­ile pri­vind sis­te­mul
ac­tual, tre­cut prin re­pa­ra­ţii ca­pi­tale, şi a no­men­cla­tu­rii
cu­ră­ţite, fără zgu­du­iri prea mari şi pe­ri­cu­loase, printr‑o
se­lec­ţie de cri­te­rii de pri­ce­pere, in­te­li­genţă, cin­ste – mai
este po­si­bil în sta­diul cum­plit avan­sat de de­gra­dare, prin
cult şi in­cult al per­soa­nei (care nu e per­so­na­li­tate) Por­
tre­tu­lui ul­ti­mu­lui fa­na­tic al sta­li­nis­mu­lui mul­ti­la­te­ral?
Am ajuns să ce­rem Ţa­ru­lui tu­tu­ror or­to­doc­şi­lor să
vină să ne eli­be­reze de prea or­to­do­xul nos­tru ti­ran.
Nu este ex­clus ca într‑o zi să aflăm cu stu­poare (şi va
fi târ­ziu, prea târ­ziu!) că Athanorul din care a ie­şit acest
uce­nic vră­ji­tor, la râpă du­că­tor, a fost gân­dit şi con­dus
din um­bră de nişte de­moni în arta ocu­pa­ţiei in­di­recte,
care se che­mau Vî­şinski 1, Drozdenko2, An­dro­pov3,
Gromîko4 şi al­ţii…
*
În ve­chea so­ci­o­lo­gie, în tra­ta­tele de Drept In­ter­na­
ţional, răz­bo­iul pă­rea a fi con­si­de­rat un rău ne­ce­sar, un
sin­drom en­de­mic de au­to­dis­tru­gere şi autosângerare de­
mo­gra­fică (şi po­li­tică), se­mă­nând, ca fe­no­men ci­clic şi
1
Vezi supra, nota 1, p. 550.
2
Vasili Ivanovici Drozdenko (1924–1982), ambasador extra‑
ordinar şi plenipotenţiar al U.R.S.S. în România (martie 1971 –
30 noiembrie 1982).
3
Iuri Vladimirovici Andropov (1914–1984), om politic so‑
vietic; a fost şef al KGB (1967–1982) şi secretar general al Co­
mi­tetului Central al P.C.U.S., după moartea lui Leonid Brejinev
(10 noiembrie 1982), funcţie din care a demisionat după 15 luni,
datorită stării precare de sănătate.
4
Vezi supra, nota 1, p. 101.
638 ION D. SÎRBU

in­e­vi­ta­bil, cu ciuma, cri­zele de fa­na­tism, nă­vă­li­rile bar­

bare, răz­boa­iele re­li­gi­oase etc.
Ca­ta­lep­sia ce a ur­mat după in­ven­ta­rea bom­be­lor ato­
mice a fă­cut im­po­si­bil, timp de 40 de ani, un răz­boi nu­
clear. În tre­cut, în Eu­ropa, de pildă, cam fi­e­care ge­ne­ra­ţie,
adică la in­ter­val de 20–30 de ani, şi‑a avut până acum
cota sa de răz­boi mai mult sau mai pu­ţin „mon­dial“.
Acum, pare‑se, toc­mai în această parte de lume, scu­
tită de ma­rele răz­boi, a apă­rut po­ja­rul cro­nic al te­ro­ris­
mu­lui. Năs­cut din dog­ma­tism şi cru­zime, din lipsă de
ori­en­tare şi ori­zont, din dis­pro­por­ţia din­tre în­căr­că­tura
din puşcă şi cea din cap sau inimă, din lipsă de ori­en­tare
şi ori­zont a unui în­treg ti­ne­ret bar­bar, dar mar­xist, dez­
gus­tat de ci­vi­li­za­ţie, vorbe şi po­li­tică mes­chină – iată‑ne,
în pre­zent, în faţa unor co­ti­di­ene ex­plo­zii ce au loc peste
tot, se­mă­nând spaimă şi de­rută, frică şi, mai ales, to­tală
ne­pu­tinţă. (Con­se­cinţă bru­tală a me­nu­e­tu­lui ste­ril al di­
plo­ma­ţiei, ca formă de ona­nie şi cas­trare a po­poa­re­lor
care şi‑au pier­dut spe­ranţa, răb­da­rea, so­lu­ţia, care nu mai
cred nici în ci­vi­li­za­ţie şi nici în cul­tură, nici în Ame­ri­cani
şi nici în So­vi­e­tici…)
Ştiam că Is­to­ria ne re­zervă mari sur­prize, dar nu mă
aş­tep­tam ca, de pildă, să văd uri­aşa pu­tere eco­no­mică şi
mi­li­tară a Sta­te­lor Unite tre­mu­rând acum de con­tra­lo­vi­
tu­rile pă­du­che­lui Gad­dafi1.
Îmi zice Mo­şul: „Trei mi­nuni is­to­rice ar pu­tea să aibă
loc pen­tru a în­lo­cui ca­ta­lep­sia mi­li­tară şi po­li­tică a lu­mii:
1. Să se ex­tindă ex­pe­ri­enţa răz­boa­ie­lor de ti­pul Af­ga­nis­
tan… 2. Să se nască o armă‑mi­nune care să anu­leze toate
ar­mele ac­tu­ale, dând po­si­bi­li­ta­tea po­poa­re­lor ce­lor mai
1
Vezi supra, nota 1, p. 371.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 639

mici să se bată cu co­lo­şii… Şi 3. Să se nască o nouă re­li­

gie‑uto­pie care să răs­toarne şi ca­pi­ta­lis­mul şi co­mu­nis­
mul, şi care să unească pe toţi eli­be­ra­ţii îm­po­triva tu­tu­ror
eli­be­ra­to­ri­lor…“
Există şi o iro­nie ce­re­ască. Există. Şi ea e te­ri­bilă!
*
La Tignes, 115 fi­zi­ci­eni (din­tre care doi având Pre­
miul No­bel) s‑au re­u­nit ca să dis­cute îm­pre­ună pro­
blema asta a „ne­u­trino“‑uri­lor. Ele se nasc în soare, în
cen­trale nu­cle­are, sunt foarte nu­me­roase, nu au sar­cină
elec­trică, trec prin noi. Dacă li se va des­co­peri o cât de
in­fimă masă, aceasta va în­semna că „Big‑Bang“‑ul ini­ţial
se mai poate re­peta – deci, pot avea loc ci­clice ge­neze de
noi uni­ver­suri, în în­tre­gime, şi chiar din ni­mic.
Ci­tesc des­pre ho­lo­grame: cre­ie­rul nos­tru poate că
vede şi în­re­gis­trează, con­form aces­tei mi­nuni, în trei di­
men­si­uni, in­fi­nit re­pro­duc­ti­bile. (În­ţe­leg ce în­ţe­lege
Noica prin Lo­gica lui Her­mes, în care par­tea poate să
cu­prindă şi în­tre­gul, şi To­tul.) …Aflu amă­nunte des­pre
fe­no­me­nul Kirlian – în­ru­dit cu ho­lo­grama –, So­lo­mon
Mar­cus mă con­vinge ma­te­ma­tic că esenţa e o ima­gine
în­fă­şu­rată, gân­di­rea e ace­eaşi ima­gine, des­fă­şu­rată…
Mi­ra­co­lul in­va­dează Fi­zica şi Bi­o­lo­gia. Plan­tele au me­
mo­rie şi in­te­li­genţă (simt, iu­besc şi ţin minte), ani­ma­lele
văd lu­mea alt­fel, nu există Ma­te­rie, există nu­mai ener­gie,
iar aceasta e un mis­ter in­fi­nit şi trans­cen­den­tal. Ga­la­xi­ile
se di­lată, fug, cen­trul Pă­mân­tu­lui co­res­pon­dează di­rect cu
Soa­rele, Is­to­ria nu e de­cât o sim­plă, tre­că­toare râie a Tim­
pu­lui Ab­so­lut, care nici el nu e timp, ci alt­ceva…
„Doamne – strigă Noe al meu pe pun­tea Ar­cei sale –
spune‑mi: to­tul, chiar to­tul e de­şer­tă­ciune? Um­bră şi vis?“
640 ION D. SÎRBU

*
Există (din pă­cate) trei mo­da­li­tăţi de a fi pre­zenţi în
Is­to­rie. Unii pun me­reu pro­bleme (de pildă, noi, „lu­mea
a III‑a şi a IV‑a“, spi­ri­tele spe­ri­ate ale in­te­li­ghen­ţiei lu­cide
de pre­tu­tin­deni etc.), al­ţii pro­pun so­lu­ţii (ru­şii, ame­ri­ca­
nii, ja­po­ne­zii, Uru­gu­a­yul) – şi o a treia ca­te­go­rie, con­
stând din cei care ori s‑au să­tu­rat de tot şi de toate, ori
încă nu s‑au ri­di­cat la ni­ve­lul în­tre­bă­ri­lor sau al re­vol­tei.
Po­poa­rele – şi in­di­vi­zii – care pun pro­bleme sunt ele
în­sele o pro­blemă, deci sunt a pri­ori con­dam­nate la ne­fe­
ri­cire, mar­gi­na­li­zare, ui­tare. Ma­rile pu­teri, care pro­pun
so­lu­ţii, se în­fruntă din ce în ce mai cris­pate: nu îşi dau
seama că au ajuns să se­mene în­tre ele atât prin me­tode,
cât şi prin sco­pu­rile pro­puse. (Teza se îm­bră­ţi­şează cu an­
ti­teza: din „dra­gos­tea“ asta di­a­lec­tică se va naşte bas­tar­dul
care va re­pre­zenta omul nou al mi­le­ni­u­lui ce se anunţă.)
Iar po­poa­rele in­di­fe­rente – să le zi­cem „de pur­ga­to­
riu“ – tră­iesc într‑o formă de he­do­nism bu­iac şi pru­dent,
pro­vi­zo­riu şi plin de spaime (Su­e­dia, Aus­tria, El­ve­ţia,
Da­ne­marca, Hong Kong‑ul etc.), sub lo­zinca Carpe
diem, post mor­tem nulla voluptas1… – iar bi­e­tele po­poare
care se tre­zesc din som­nul ne­o­li­tic în­vaţă mai în­tâi să sa­
lute cu pum­nul şi să mâ­nu­iască pis­to­lul mi­tra­li­eră.
Nu­mai noi – cei care am de­ve­nit pro­blema‑pro­ble­
me­lor, po­poa­rele len‑stal‑inate (Le­nin, Sta­lin) cu forţa,
după Te­he­ran, Yalta, Pot­sdam –, nu­mai noi am obo­sit
tot în­cer­când, de 40 de ani, în acest si­loz de du­reri şi
drep­turi ne­re­zol­vate, să îm­pi­e­de­căm pu­tre­zi­rea se­min­ţe­
lor de să­mânţă, du­când tra­ta­tive cu şo­bo­la­nii care nu se
pot opri din in­va­zie şi „pohta ce‑au pohtit“.
1
Bucură‑te de ziua de azi, după moarte nu există nicio plă‑
cere (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 641

*
„Can­ce­rul nu este de­cât lupta fără scru­pule a unor ce­
lule de a ajunge ne­mu­ri­toare.“ Ce su­b­limă şi tot­o­dată si­
nis­tră de­fi­ni­ţie!? Şi Do­mi­ni­que Stehelin con­ti­nuă: „…
pen­tru a‑şi do­bândi au­to­no­mia, adică imor­ta­li­ta­tea, cu
alte cu­vinte la capacité de se multiplier indéfiniment“1.
Mai de­parte: se poate ajunge la ce­lule ce se hră­nesc şi
cresc din sine, fără să aibă ne­voie de ce­lu­lele din jur: mai
mult, o ase­me­nea ce­lulă autocrină (?) se poate în­mulţi sin­
gură şi fără li­mite. „Avem în la­bo­ra­toa­rele noas­tre – spune
Stehelin – o mul­ţime de tu­mori care o duc ex­ce­lent, se
în­mul­ţesc şi cresc, deşi au fost ex­trase din or­ga­nisme care
au mu­rit de foarte mulţi ani…“
În­treagă această lume de retroviruşi mi se pare un sim­
bol şi o pa­ra­bolă, vie şi per­fectă, a Ră­u­lui din lume. Răul
există în ger­meni, el se poate muta, cu­noaşte mu­ta­ţii, este
te­ri­bil de să­nă­tos, pu­ter­nic, se hră­neşte din sine în­suşi, tin­
zând spre un fel de au­to­no­mie, ne­mu­rire şi in­di­fe­renţă.
(„Sun­tem atât de porci, îmi spune Olim­pia, în­cât
până şi dra­ci­lor le e scârbă de noi: în cu­rând vor pleca,
că­u­tând o lume în care is­pi­ti­rea şi în­dem­nul la pă­cat să
fie di­fi­cil, să ceară in­te­li­genţă şi artă. La noi, vorba lui
Dră­ghi­cescu: «Nici nu apuci să con­tra­zici pe ci­neva, că a
şi tre­cut de par­tea ta».“)
*
Franţa a pier­dut, într‑o sin­gură săp­tă­mână, trei „uri­
aşe“ per­so­na­li­tăţi ti­pic fran­ceze. Pe so­ţia hipervigilentă a
lui Sar­tre, Si­mone de Beau­voir, de ori­gine no­bilă, de­
venită, în urma scri­e­ri­lor ei şi a aşa‑zi­sei sale „că­să­to­rii“,
1
Capacitatea de a se înmulţi la nesfârşit (fr.).
642 ION D. SÎRBU

o profetă a fe­meii re­vo­lu­ţionare: Al doi­lea sex lansa un

ma­ni­fest pen­tru eli­be­ra­rea fe­meii din ro­bia se­xu­lui ei
(nu din ro­bia mun­cii egale cu băr­ba­tul) şi din scla­via în
fa­mi­lie – ca ser­vantă, po­doabă şi ovar – în slujba băr­ba­
tu­lui ti­ran. Nu a avut co­pii: îl pă­zea pe chio­rul ei ge­niu
sta­li­nisto‑ma­oi­st să nu in­tre în con­tact cu vreun gân­di­
tor care ar pu­tea „să‑l in­fec­teze.“ Lo­zinca: „Cine e îm­po­
triva co­mu­niş­ti­lor, e un câine tur­bat!“ apă­rea ală­turi de
se­ri­a­lul ei le­gat de mémoires d’une fille bien rangée1. O
carte, zic eu acum, de bur­gheză îm­pu­ţită, laş opor­tu­
nistă şi idiot inu­tilă.
Al doi­lea mare de­ce­dat este acest con­tra­dic­to­riu Jean
Ge­net2, pe care, citindu‑l ti­pă­rit la „Gal­li­mard“ (Les
Paravents şi încă o piesă tot foarte lungă), nu l‑am în­ţe­les
de­loc. Dar i‑am ci­tit ul­ti­mul său in­ter­viu, acum câ­ţiva
ani, când acest fost hoţ, va­ga­bond şi ho­mo­se­xual (pro­
te­jat de Coc­teau şi Sar­tre) de­clara: „…am fost fe­ri­cit în
puş­că­rie în­tre de­lin­cven­ţii mi­nori [cred!]: şi, din toată
Athena, mi‑au plă­cut ci­ne­ma­to­gra­fele de mar­gine: mi­ro­
seau fan­tas­tic a sol­daţi tran­spi­raţi la pi­cioare…“
Al tre­i­lea e Dassault3, un mi­li­ar­dar evreu, cre­a­to­rul
avioa­ne­lor de luptă fran­ceze.
1
Amintirile unei fete cuminţi (fr.), trimitere la volumul cu
acelaşi titlu, pe care Simone de Beauvoir îl publicase în 1958.
2
Vezi supra, nota 1, p. 178.
3
Marcel Dassault născut Marcel Bloch (1892–1986), proiec‑
tant de avioane şi industriaş francez, fondator al societăţii „Marcel
Dassault‑Bréguet‑Aviation“ (1930), în cadrul căreia s‑a proiec‑
tat şi realizat primul avion supersonic european Myster, iar în
1956 a început construcţia avioanelor de război „Mirage“, achzi‑
ţionarte de ţări de pe întregul mapamond.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 643

*
Şi ia­răşi îmi amin­tesc de acel vis al fi­ul­ui meu, Can­did,
în care, întâlnindu‑l pe ma­gis­trul său, Napocos, acesta
îi spune:
„Eu­ropa e pier­dută, fi­indcă e ire­me­di­a­bil dez­u­nită. E
in­ca­pa­bilă de po­li­tică ex­ternă (deşi are 320 de mi­li­oane
de lo­cu­i­tori cu înalt ni­vel de via­ţă), fi­ind laşă, ob­se­dată de
in­te­rese, ma­ce­rată de ve­chile ob­se­sii de concurenţă eco­
no­mică, de pres­ti­giu, de na­ţional‑de­mo­cra­ţie in­tro­ver­tită.
O sin­gură sal­vare ar mai exista – îi spune Napocos – o
bi­ne­me­ri­tată ocu­pa­ţie eli­be­ra­toare, cu tot di­chi­sul ei
asiro‑si­be­rian. Nu­mai 4–5 ani (fi­indcă după aceea se
obiş­nu­ieşte şi în­cepe să se zben­guie în lan­ţuri). Nu­mai
ast­fel ar re­uşi să de­vină con­şti­entă de mă­re­ţia is­to­riei, cul­
tu­rii şi ci­vi­li­za­ţiei ei. Nu­mai ast­fel va re­uşi să se unească,
aşa cum noi, acum, îm­pre­ună cu po­lo­ne­zii, un­gu­rii, ce­
hii, bul­ga­rii şi sâr­bii for­măm o sin­gură na­ţi­une ide­o­lo­gică,
post‑re­vo­lu­ţionară. Bi­se­ri­cile li se vor um­ple, ti­ne­re­tul
va dori să mun­cească in­te­li­gent şi mo­ral, ca­pe­tele lor
alese vor în­cepe să vadă pe­ri­co­lul piei­rii lor, nu nu­mai să
o gân­dească şi să scrie cărţi stând la căl­dură, pri­vind de­
ta­şaţi spre Var­şo­via şi Bucureşti.“
„Spi­ri­tul de la Mün­chen“1 (când a fost jert­fită Ce­ho­
slo­va­cia) ar fi ceea ce eu nu­mesc caprovarza di­plo­ma­ţiei
idioate, fă­cută de dra­gul lu­pu­lui cel blând. Şi „spi­ri­tul de
la Vi­chy“ nu ar fi de­cât o lupocaprie stu­pidă şi laşă a unei
Franţe (ale că­rei ul­time ba­te­rii de vi­te­jie s‑au ter­mi­nat la
Ver­dun) care, din mare pu­tere şi ca­pi­tală a lu­ci­di­tă­ţii
lumii, a ajuns un sim­plu cur spe­riat în­tre Atlan­tici şi
1
Vezi supra, nota 2, p. 278.
644 ION D. SÎRBU

Varşoviţi. Nu poţi ră­mâne şi cu aia în rai, şi cu su­fle­tul în

li­ber­tate şi cul­tură. Frica de urs e mo­lip­si­toare şi mor­tală.
Ru­şii au toate mo­ti­vele să o dis­pre­ţu­iască: vic­to­ria
lor e si­gură, ste­gu­le­ţele cu care vor fi în­tâm­pi­naţi la in­
tra­rea sub Ar­cul de Tri­umf sunt gata, bine as­cunse după
car­ne­tul de par­tid, scui­pat acum, dar păs­trat pen­tru
orice even­tu­a­li­tate.
*
Ieri – la „France In­ter“ – s‑a anun­ţat moar­tea, la Chi­
cago, a lui Mir­cea Eli­ade.1
Îl con­si­der egal (şi ase­mă­nă­tor) cu Blaga în ceea ce
pri­veşte ori­zon­tul, cu­prin­de­rea şi mă­re­ţia me­ta­fi­zică a
ope­rei sale. Nu ştiu dacă vre­u­nul din ei a ade­rat – în stră­
fun­dul său – la vreo con­fe­si­une re­li­gi­oasă (toate re­li­gi­ile
mari sunt sim­ple con­fe­si­uni ale unei sin­gure re­li­gii, în
curs de re­ve­lare): ştiu că amân­doi şi‑au sa­cri­fi­cat via­ţa (şi
opera) căutându‑l pe Dum­ne­zeu, găsindu‑l peste tot şi
ni­că­ieri, în toate, teoretizându‑i re­ve­la­ţi­ile, mis­te­rele, ri­
tu­rile, sim­bo­lu­rile, dar mai ales mi­tu­rile pre­zen­ţei sale
(ab­sente) în con­ti­nua ge­neză, în veş­nica re­în­toar­cere, în
is­to­ria ca fi­inţă. Amân­doi au gă­sit în tra­di­ţia şi folc­lo­rul
nos­tru fi­loane ar­ha­ice, de re­ve­la­ţie şi cul­tură, amân­doi
au lu­crat la acel pod ar­cuit ce leagă spi­ri­tul oc­ci­den­tal de
me­ta­fi­zica şi taina Ori­en­tu­lui.
Deşi l‑am ci­tit pe Ca­il­lois2, îna­in­tea vo­lu­me­lor (unu şi
doi, nu­mai) din Histoire des croyances…, nu cu­nosc două
1
Mircea Eliade (n. 1907) a murit la 22 aprilie 1986.
2
Roger Caillois (1913–1978), sociolog, scriitor, eseist şi cri‑
tic literar francez, teoretician al fantasticului în literatură şi ex‑
plorator al sacrului, membru al Academiei Franceze (1972).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 645

con­cepte, azi, mai fer­tile, pen­tru via­ţa şi truda mea, de­

cât opo­zi­ţia on­to­lo­gică din­tre Sa­cru şi Pro­fan.
Mă în­tre­bam, în urmă cu câ­ţiva ani, amă­git fi­ind de
apa­renta sa im­par­ţi­a­li­tate cu care, fără ose­bire, trata ab­so­
lut toate cre­din­ţele re­li­gi­oase, de la şa­ma­nism, al­chi­mie,
vudu, până la ma­rii sfinţi şi ini­ţi­aţi: „În ce crede acest Mir­
cea Eli­ade care ştie mai tot şi ceva în plus? Care e Dum­ne­
zeul pe care îl va striga în clipa mor­ţii sale? În ce limbă?“
Theocentrismul ope­rei sale, via­ţa sa de ex­plo­ra­tor al
ur­me­lor şi fo­si­le­lor de sa­cru, ce se mai as­cund în lu­mea
noas­tră pro­fană şi pro­fa­nată, m‑au lu­mi­nat: Eli­ade (ca şi
Blaga) va fi pri­mit de ideea de Dum­ne­zeu: în limba ro­
mână, cu pâine şi sare.
*
Acum îmi dau seama în ce pe­ri­cu­loasă (dar su­b­limă)
jun­glă am in­trat din clipa în care, în­cân­tat de Blaga,
Jung, Vico, Croce, mi‑am ales ca teză de doc­to­rat Func­
ţia epis­te­mo­lo­gică a Me­ta­fo­rei. Nu vo­iam să caut doar ro­
lul cen­tral pe care Me­ta­fora (dru­mul oco­lit spre esenţă,
fic­ţi­u­nea utilă în cu­noaş­tere, ima­gi­nea vi­ca­ri­antă a Ade­
vă­ru­lui) îl are în Artă, Re­li­gie, Me­ta­fi­zică: vo­iam să de­
mon­strez că în toate men­ta­li­tă­ţile pre­lo­gice (in­fan­tilă,
pri­mi­tivă, folc­lo­rică, mi­to­lo­gică), ca şi în cele superlogice
(şti­inţă, mo­rală, ma­te­ma­tici, ma­gie, mis­tică sau esoterie),
me­ta­fora are un rol de­o­se­bit de im­por­tant. Vo­iam să
de­mon­strez că – ple­când de la Hans Vaihinger, Ernst
Mach, Cas­si­rer, Jung – că ab­so­lut în­tre­gul nos­tru lim­baj
al zi­lei, al co­ti­di­a­nu­lui, că toate con­cep­tele abs­tracte ale
ce­lor mai „po­zi­tive“ şti­inţe exacte sunt, la ori­gini, sim­ple
me­ta­fore utile sau re­ve­la­to­rii: că „zero“ şi „in­fi­nit“ în cal­
cu­lul ma­te­ma­tic, de pildă, sau „ener­gia“, „gra­vi­ta­tea“,
646 ION D. SÎRBU

„ato­mul“ în fi­zică, „me­ta­bo­lis­mul“, „asi­mi­la­ţia clo­ro­fi­li­

ană“ în bi­o­lo­gie, toate sunt în fond sim­ple me­ta­fore au­xi­
li­are, de­ve­nite fapte şi re­a­li­tăţi, prin fo­lo­sire şi ex­ploa­tare
epis­te­mo­lo­gică.
(Chiar şi lim­ba­jul po­li­tic ultramaterialist, zi­ceam eu
prin acei ani ai sta­li­nis­mu­lui nă­vă­li­tor, e su­pra­a­glo­me­rat
de me­ta­fore pro­fane şi po­e­tice: „lupta de clasă se as­cute“,
„gro­pa­rul ca­pi­ta­lis­mu­lui“, „bas­ti­o­nul pă­cii“, „ste­ga­rul
re­vo­lu­ţiei“ etc.)
Ajun­se­sem până acolo cu me­di­ta­ţi­ile mele (pe care le
con­ti­nuam în câr­ciumi, al­co­vuri, ate­li­ere, gări), în­cât în­
cer­cam să ex­plic re­lele din ju­rul meu, con­ce­pând în me­
ta­foră şi o is­pită mo­rală pe­ri­cu­loasă. Nu­mai în re­li­gie,
artă şi şti­inţă fo­lo­si­rea din­lă­un­tru a me­ta­fo­rei poate fi
be­ne­fică şi fruc­tu­oasă: în psi­ho­lo­gie, mo­rală, po­li­tică, ea
se poate trans­forma în ne­bu­nie, ob­se­sie sau ră­tă­cire. Că­
de­rea în me­ta­foră a unui in­di­vid în­seamnă psi­hoză dog­
ma­tică: că­de­rea în me­ta­foră a unei orân­du­iri duce la
fa­na­tism şi in­to­le­ranţă, că­de­rea în me­ta­foră a unei cre­
dinţe re­li­gi­oase naşte cru­zi­mea şi ura.
Lu­mea e bol­navă, zi­ceam: ha­lu­ci­nează. Ca şi un bun
şi lu­cid psih­a­na­list, noi tre­buie să des­ci­frăm me­ta­fo­
rele‑curse, în care a că­zut pri­zo­ni­eră, şi să o sal­văm, ex­pli­
când aces­tei lumi me­ca­nis­mul de func­ţionare „nor­mală“
a cre­din­ţe­lor, con­vin­ge­ri­lor, lo­zin­ci­lor etc… Ma­te­ria se
apără, ea ră­mâne, în si­nea sa, in­di­fe­rentă şi in­de­pen­
dentă faţă de ce gân­desc des­pre ea fi­lo­so­fii, fi­zi­ci­e­nii,
astroinginerii. Dar na­tura vie este deja mai sen­si­bilă şi
mai dez­ar­mată: me­ta­fora ede­nică a unui om creat ca să
fie stă­pâ­nul ab­so­lut al întregei gră­dini a avut con­se­cinţe
de­zas­tru­oase în epoca în care, după ce am cre­zut că ştim
tot şi cu­noaş­tem des­tul des­pre Na­tură, am în­ce­put să o
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 647

schim­băm, pe ici, pe din­colo, ca să ajun­gem la acest de­

zas­tru eco­lo­gic de azi.
Iar omul, ca su­flet şi spi­rit la­bil şi naiv, e de­o­se­bit de
ex­pus vân­tu­ri­lor me­ta­fo­rice: e flă­mând după sim­bo­luri
şi mi­turi, cade uşor în cap­cana unei sin­gure for­mule,
de­vine vic­timă a pro­priei sale me­tode de sal­vare (so­ci­ală,
mo­rală, re­li­gi­oasă).
Li­te­ra­tura şi tea­trul, ru­gă­ciu­nea şi lec­tura va­ri­ată, bi­
bli­o­teca, pri­e­te­nii şi că­lă­to­ri­ile – ar fi cele mai prac­tice
me­tode ce ne fe­resc de îm­bol­nă­viri ob­se­sionale sau me­si­
a­nice. Ca­lea de mij­loc a poporu­lui con­stă în gar­dul viu
pe care bu­nul‑simţ îl în­tre­ţine func­ţional în­tre re­a­li­tate şi
vis, în­tre „ce“ şi „cum“ şi va­ri­anta amă­gi­toare (une­ori ex­
trem de utilă sau mân­tu­i­toare) a unui als ob ce poate să
ne ducă în is­pită, nenorocindu‑ne.
*
Aflu la ra­dio că ma­rele re­gi­zor ita­lian Ber­to­lucci face
un film des­pre via­ţa ul­ti­mu­lui îm­pă­rat chi­nez, Pu‑Yi.
(Care e încă în via­ţă, având o pen­sie de gră­di­nar, tră­
indu‑şi ul­ti­mele zile ale sale fi­ind un sim­plu ce­tă­ţean,
lo­cu­ind o că­mă­ruţă, stând la coadă şi mă­tu­rând prin
par­cul im­pe­rial.)
Nu­mit îm­pă­rat la 9 ani, a tre­buit să su­porte re­genţa
se­veră, dar co­ruptă, a Ma­mei sale, cul­tura cla­sică chi­
neză, ani de stu­dii în An­glia, edu­ca­ţie eu­ro­peană, ger­
mano‑sa­xonă. După re­volta bo­xe­ri­lor, se re­fu­gi­ază în
Man­ciu­ria. Cade pri­zo­nier la ja­po­nezi: aceş­tia fac din el,
reeducându‑l, un îm­pă­rat ma­ri­o­netă în slujba lor. Ja­po­
ne­zii sunt în­frânţi, în ul­ti­mele zile ale răz­bo­iu­lui, Pu‑Yi
cade pri­zo­nier (era deja pri­zo­nier, deşi Îm­pă­rat)… la so­
vi­e­tici. Sta­lin nu‑l ucide, îl vâră într‑un la­găr se­ver de
648 ION D. SÎRBU

re­e­du­care prin muncă şi te­roare. Re­zistă. După mulţi ani,

este pre­dat lui Mao. Ju­de­cat pen­tru co­la­bo­ra­ţi­o­nism cu
ja­po­ne­zii, este con­dam­nat şi tri­mis într‑un la­găr cum­plit,
unde, din nou re­e­du­cat, mun­ceşte cot la cot cu de­ţi­nu­ţii
cei­lalţi. Nu ştiu pre­cis când a scă­pat din la­găr: dar, la un
mo­ment dat, bă­trân, acest jal­nic ul­tim îm­pă­rat al trimi­le­
narei Chine ob­ţine un mic post de mă­tu­ră­tor prin par­cul
de lângă pa­la­tul im­pe­rial (pa­la­tul său) din Pe­king. Este
su­râ­ză­tor şi fe­ri­cit: mul­ţu­mit şi stoic. În­treg la minte.
Acum se apro­pie de 90 de ani: via­ţa aces­tui biet îm­pă­
rat mi se pare tot ce poate fi mai sim­bo­lic pen­tru „de­şer­
tă­ciu­nea de­şer­tă­ciu­ni­lor“ is­to­riei, vie­ţii, pleava şi vân­tul
care sunt pu­te­rea, mă­ri­rile, tre­că­toa­rele re­e­du­cări…
*
Hux­ley, Ko­es­tler, Io­nesco – spre a cita doar câ­ţiva din­
tre ma­rii scri­i­tori pe care îi ad­mir cu un plus de dra­goste
„spe­ci­ală“ (la noi, Blaga şi Eli­ade) – au fost cu to­ţii is­pi­tiţi
foarte se­rios de stu­di­ile şi ex­pe­ri­men­tele le­gate de ma­gie,
al­chi­mie, E.S.P., pa­ra­psi­ho­lo­gie, me­ta­psi­hică etc. …
Eu în­sumi – fi­ind eroul mă­runt al unor „mi­ra­cole“
de des­tin, co­in­ci­denţă, no­roc, vrajă etc. – am ză­bo­vit cu
pa­si­une, cât am pu­tut, la lec­tura unor tra­tate de is­to­ria
ma­giei, Kabbala, de­mo­no­lo­gie, is­to­ria su­per­sti­ţi­i­lor, me­
ta­fi­zica spi­ri­te­lor ce­lor morţi, vi­sele mari etc.
În fond – dacă ră­mâ­neam cer­ce­tă­tor în Fi­lo­so­fia Cul­
tu­rii – cred că, volens‑nolens, aş fi ajuns la aceste uri­aşe,
te­ri­bil de vechi şi to­tuşi proas­pete semne de în­tre­bare ce
decurg din al­chi­mie, ma­gie, eso­te­rism etc. Ma­te­ria
moartă, cea vie, logosfera şi no­o­sfera sunt do­me­nii în care
pro­fa­nul se în­ve­ci­nează (şi se ames­tecă ac­tiv) cu do­me­ni­
ile, tot mai as­cunse, ale sa­cru­lui şi trans­cen­den­tu­lui.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 649

„Iau un inel de aur, îmi de­mon­stra Ser­giu Al‑Ge­orge,

îl atârn de o aţă de bum­bac sau lână na­tu­rală: îl ţin ne­miş­
cat. Dacă vâr sub el, la nu­mai zece cen­ti­metri, un obi­ect
al că­rui pro­pri­e­tar «ma­gic» (de multă vreme) este un
băr­bat, ine­lul în­cepe să os­ci­leze li­near. Dacă, sub el, e
vâ­rât un obi­ect apar­ţi­nând unei fete sau fe­mei, ine­lul se
va mişca în cerc. Şi asta chiar când e vorba de o pro­pri­e­
tate abs­tractă sau pur spi­ri­tu­ală: un de­sen, o po­e­zie, o
amu­letă etc…“
Aour, spune Eliphas Lévi1, în­semna şi la su­me­ri­eni
Aur – şi era sin­on­ im cu Spi­rit sau De­mon.
*
O mică, sim­bo­lică, tra­ge­die cas­nică. S‑a stri­cat ro­bi­ne­
tul de apă caldă de la chi­u­veta din baie. Zece zile, apa a
tot curs – rece, caldă – ziua şi noap­tea. In­sta­la­to­rul blo­
cu­lui nos­tru este dom­nul Io­nică: are ma­şină, apar­ta­ment
pro­pri­e­tate, că­lă­to­reşte în strei­nă­tate, se îm­bracă de la
shop. Rar mai dă pe la ate­li­e­rul din sub­sol. Îmi spune:
„Nu mi‑e greu să câş­tig cât vreau: mi‑e greu să mă
opresc a câş­tiga prea mult!“
Lip­sea un sim­plu ven­til la ro­bi­ne­tul meu de­fect. Nu
există în co­merţ. Am cum­pă­rat, cu 400 lei, în­tre­gul ro­bi­
net. Ca să poată lu­cra „in­sta­la­to­rul“ nos­tru, nu Io­nică, ci
un pri­e­ten vo­lun­tar, so­ţul unei co­lege a Olim­piei, oprim
apa pe în­treg blo­cul de 156 apar­ta­mente. Spar­gem pe­re­
tele, scoa­tem ve­chiul ro­bi­net. Când să mon­tăm noua mi­
nune, ob­ser­văm că, în­tre timp, „sis­te­mul“ ei e schim­bat:
1
Eliphas Lévi, pseudonimul lui Alphonse Louis Constant
(1810–1875), autor francez, ale cărui principale de scrieri au ca
temă ocultismul şi paranormalul.
650 ION D. SÎRBU

nu se mai po­tri­veşte. Cu greu blo­căm, cum pu­tem, scurge­

rea apei: nu mai avem chi­u­vetă uti­li­za­bilă în baie. În
curte, ră­sună un imens scan­dal din ca­uză că am oprit apa.
Nervi. Să în­cer­căm să „procurăm“ un ro­bi­net de stil
vechi. Unde se de­mo­lează case vechi: sau de la ţi­gani.
Poate în Ca­ra­cal, um­blă vorba că în Ca­ra­cal există un
şme­cher, pe nume Vasilichi, el poate să‑ţi facă rost de
orice. Pe bani buni.
*
Tran­scriu trei ci­tate din car­tea ce am ci­tit‑o azi‑noapte:
Ernst Jün­ger, Eumeswil.
„Acolo unde to­tul se mişcă şi încă în ace­eaşi di­rec­ţie,
fie că pu­ho­iul o ia în­spre dreapta, în­spre stânga, în sus
sau în jos, cel care stă ne­clin­tit [su­b­li­ni­e­rea mea] de­ran­
jează. Exis­tenţa lui e sim­ţită ca un re­proş, şi toţi cei care
se iz­besc de el, îl fac pe el vi­no­vat de şo­cul su­fe­rit…“
Idem: „Un ti­ran care nu res­pectă mă­sura se li­chi­
dează sin­gur.“
Ibi­dem: „Par­me­nide moş­te­nise ti­ra­nia de la pă­rin­tele
său, ca pe o boală. După spu­sele lui Thales, tot ceea ce
în­tâl­nise mai rar în dru­me­ţi­ile sale era un ti­ran că­runt.“
*
În­gro­zi­tor şi in­fer­nal îmi apare şi acum ho­lo­ca­us­tul
la care au fost su­puşi evreii în tim­pul ocu­pa­ţiei hi­tle­
riste. Se mu­rea peste tot – dar ei erau ur­mă­riţi, trans­por­
taţi şi ucişi fără nicio ju­de­cată, în afara ori­că­rei şanse de
scă­pare. Pe front, în puş­că­rii sau pri­zo­ni­e­rat exista o jus­
ti­fi­care (eram sol­daţi sau re­ac­ţionari, ad­ver­sari) şi o spe­
ranţă: se ter­mină răz­bo­iul, vine o am­nis­tie, o gra­ţi­ere…
Chiar şi în la­gă­rele sta­li­niste (care au cam ser­vit de
mo­del uce­ni­cu­lui Hi­tler), nu la­gă­rul în sine era lu­crul cel
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 651

mai în­gro­zi­tor: ci fap­tul că toţi cei adu­naţi acolo erau oa­

meni ne­vi­no­vaţi, adu­naţi şi con­dam­naţi pe baza unei cri­
mi­nale ti­că­lo­şii sau ob­se­sii a unui ti­ran te­mă­tor ce şi‑a
trans­for­mat me­toda de eli­mi­nare a ad­ver­sa­ri­lor săi, re­ali
sau ima­gi­nari, într‑o me­todă şti­in­ţi­fică de su­pu­nere şi te­
roare a unor imense te­ri­to­rii şi po­poare, cu­ce­rite prin
cre­io­nul roşu la Te­he­ran, Yalta, Pot­sdam, Mos­cova.
Ab­sur­dul pri­mu­lui con­tact al meu cu de­ten­ţia:
„Ban­di­tule, scoate‑ţi şi­re­tu­rile, cu­reaua, cea­sul, pro­teza
din gură: vino să te tun­dem: scoate‑ţi pan­ta­lo­nii să pri­
meşti 25 de lo­vi­turi la cur…“
– De ce? am în­tre­bat eu, to­tal des­fi­in­ţat, dar supu­
nându‑mă.
– Fi­indcă în­trebi! zise ser­gen­tul, şi în­cepu să mă bată.
*
A avut loc, un­deva în Ucraina, o ex­plo­zie sau un in­
cen­diu la o uzină ter­mo­nu­cle­ară.1 Alarmă, spaimă, re­gi­
u­nea din jur, se pare, a fost eva­cu­atăț.
Nu‑i con­si­der pe ruşi nişte ge­nii teh­nice. Ştiu to­tuşi
că ar­mele şi ma­şi­nile pe care le fac sunt trai­nice şi efi­cace.
Un pis­tol au­to­mat nem­ţesc, că­zut în no­roi, era greu de
cu­ră­ţit: unul ru­sesc, ba­la­laica lor cu tam­bur, o sco­team
de sub mâl, o spă­lam la fân­tână şi mer­gea. Am un as­pi­ra­
tor „Ceaika“, cum­pă­rat de la Plov­div, func­ţi­o­nează per­
fect de 16 ani.
Dar… Di­mi­neaţa îmi tre­buie 10–15 chi­bri­turi până
re­u­şesc să aprind ara­ga­zul, cle­iul de pe tim­bre nu li­peşte,
1
În noaptea de 26 aprilie 1986, la ora 1: 23, un reactor al
centralei atomoelectrice, situată la 14,5 km de oraşul Cernobîl, a
explodat, accidentul fiind considerat cel mai grav din istoria
energiei nucleare.
652 ION D. SÎRBU

pi­xu­rile ro­mâ­neşti se usucă şi nu scriu, fi­ec­ are al tre­i­lea

apa­rat TV e un re­but. Toate ţe­vile din baia ne­po­ţi­lor
(apar­­ta­ment pro­pri­e­tate, nou‑nouţ), le câr­pim în­truna:
ma­şina cu care merg la gară e o ru­şine a se­co­lu­lui, va­go­
nul nou, de clasa I, cu care că­lă­to­resc la Pe­tro­şani, se
crapă, se bălăngăne, uşile nu i se pot în­chide, fe­res­trele
nu se pot des­chide.
Nu vreau să jig­nesc pro­iec­tan­ţii şi in­gi­ne­rii noştri (cu
to­ţii îşi au scu­zele lor per­fect va­la­bile), dar nu am nicio
în­cre­dere în ei: mai mult, la noi orice pro­dus sau ma­şină
sunt bune doar în pri­mul an, după aceea se strică, se al­te­
rează, se fal­si­fică ca­li­ta­tiv, tot­dea­una în jos, foarte rar în
sus. Cred că nu avem pre­gă­ti­rea ne­ce­sară spre a ni se da
pe mână con­strui­rea unei uzine ato­mice, si­gure. Edu­ca­
ţia mo­rală a lu­cru­lui bine fă­cut, a con­şti­in­ţei co­rec­ti­tu­di­
nii până în cele mai mici amă­nunte, ne lip­seşte. Din zece
mun­ci­tori, unul, si­gur, e fuşăr. Şi ajunge ca ţeava mon­
tată de el să se fi­su­reze când ne e lu­mea mai dragă.
Cea mai ru­şi­noasă re­plică pe care am au­zit‑o: un ja­po­
nez, după ce a lu­crat într‑o uzină ro­mâ­nească timp de un
an, la ple­care e în­tre­bat ce cu­vânt ro­mâ­nesc a în­vă­ţat el
de‑a lun­gul aces­tui sta­giu într‑o fa­brică elec­tro­nică: „Merge
şi aşa!“, a răs­puns, zâm­bind asi­a­tic, res­pec­ti­vul ni­pon.

*
Orice or­ga­ni­za­ţie de tip mi­li­tar are ne­voie de un pu­
ter­nic in­stinct de con­ser­vare a pu­te­rii sale – nu în lupta
cu duş­ma­nul ide­o­lo­gic, ci în lupta cu duş­ma­nul in­tern,
cu duş­ma­nii de aproape.
În ca­zul or­ga­ni­za­ţi­i­lor re­vo­lu­ţionare (anar­histe, is­la­
mice, bol­şe­vice), păs­tra­rea pu­te­rii de­vine scop în sine,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 653

mult timp după ce a dis­pă­rut şi ul­ti­mul duş­man, in­tern

sau ex­tern, ima­gi­nat sau real.
So­ci­a­lis­mul a fost şi ră­mâne un pro­iect în de­ve­nire.
Noi con­struim un so­ci­a­lism al pă­cii, cu mij­loace şi me­
tode răz­boi­nice, un so­ci­a­lism al li­ber­tă­ţii şi al des­tin­de­rii,
cu me­tode şi in­sti­tu­ţii care au ră­mas ace­leaşi de pe vre­
mea răz­bo­iu­lui ci­vil. Doar că, în timp ce pe acea vreme
so­ci­e­ta­tea ide­ală pă­rea foarte apro­pi­ată şi po­si­bilă – as­tăzi
ea se în­de­păr­tează tot mai mult, de­ve­nind un vis, un
basm, o uto­pie po­e­tică în care nu mai cred nici co­piii.
Zice fos­tul ile­ga­list, Ilie Albu: „Ar tre­bui, în faza în
care am ajuns, să con­si­de­răm ca fi­ind mem­bru de par­tid
orice om năs­cut în ţara noas­tră. Fi­indcă cu to­ţii re­spi­răm
ace­laşi aer, ace­eaşi ide­o­lo­gie, ado­răm ace­laşi stă­pân şi
cre­dem în ace­laşi ideal. Toţi sun­tem năs­cuţi membri de
par­tid – şi ast­fel ar dis­pă­rea clasa aris­to­cra­tică a ac­ti­viş­
ti­lor de pro­fe­sie, aran­ja­ment, con­junc­tură. Ei tot nu fac
ni­mic, de­cât să ţină şe­dinţe inu­tile, să dea or­dine aiu­rea
şi să ra­por­teze în sus min­ciuni şi fal­suri. Ar tre­bui des­
fi­in­ţată şi po­li­ţia de ca­dre, do­sa­rele, frica de mi­li­ţian.
So­ci­a­lis­mul să îşi pro­pună ca scop Omul: să‑l scape de frig,
foame, frică. Să dea şanse co­pi­i­lor, tu­tu­ror co­pi­i­lor din
Re­pu­blică, să aibă parte de «ega­li­ta­tea de şanse», în şcoală,
pro­mo­vare, cre­a­ţie.“
Cu aceste ide­al­ uri am în­ce­put, zic eu: orice vis se răz­
bună. De­ve­nind uto­pie prin te­roare sau pro­stie. Mai
bine să stri­găm: „Jos cu ti­ra­nia şi cu ti­că­lo­şii!“ – am fi
mai câş­ti­gaţi. Nu crezi?
*
Nu pot să neg im­p ac­tul du­re­ros ce l‑am în­c er­c at
în scurta mea în­tâl­nire cu „bur­ghe­zia“ Oc­ci­den­tu­lui.
654 ION D. SÎRBU

Dis­pro­por­ţia în­tre mă­re­ţia şi bo­gă­ţia bi­bli­o­te­ci­lor şi li­

bră­ri­i­lor lor şi mes­chi­nă­ria (ci­nică, ig­no­rantă, ego­istă şi
dis­tantă) cu care iau cu­noş­tinţă de du­re­rile şi su­fe­rin­
ţele noas­tre. Sunt ob­se­daţi de bani, plă­ceri, lux şi suc­
cese, nu sunt de­loc dis­puşi să facă cel mai mic sa­cri­fi­ciu
sau con­ce­sie pen­tru sal­va­rea re­stu­lui lu­mii, de te­roare,
foa­mete, ti­ra­nie. Ca in­te­lec­tual, mă sim­ţeam un­deva în
Niemandsland1 ‑ul din­tre două lumi, una pe care nu o
ac­cep­tam şi alta pe care nu o pu­team în­ţe­lege.
(Dar să fiu sin­cer cu mine în­sumi: am parcurs, în­tre
1940 şi 1943, toată Ucraina şi stepa cal­mucă, cu ca­lul,
tre­când prin sate, oraşe, că­tune: peste tot, oa­meni simpli
sau „in­gi­neri“, mai ales so­ţi­ile şi ma­mele îmi po­ves­teau
nopţi în­tregi des­pre co­mi­sari, ca­dre, puş­că­rie, la­găr, co­
lec­tivă, col­hoz, normă, tur­nă­tori etc… Îi as­cul­tam, îi şi
în­ţe­le­geam şi, to­tuşi, to­tul mi se pă­rea ceva exo­tic, bi­zar,
ceva ce nu s‑ar pu­tea nici­o­dată în­tâm­pla la noi, nici mă­
car în re­gi­u­nile cele mai ră­mase în urmă.)
Există o bar­ba­rie ba­zată pe te­roare, min­ciună, cretino­
craţie a cul­tu­lui theocentric al şe­fu­lui care s‑a au­to­nu­mit
şi To­tem is­to­ric, şi Tabu po­li­tic… Dar există o şi mai
gravă – fi­indcă e mai sub­tilă şi mai as­cunsă – bar­ba­rie
rokoko, a in­te­lec­tu­a­li­lor hip­no­ti­zaţi de to­ta­li­ta­rism, fin­
lan­dizaţi a pri­ori, maoizaţi în adân­cul con­şti­in­ţei lor laşe
şi oa­re­cum per­vers tră­dă­toare. În Ber­lin, tre­buia să merg
la Tea­trul „Schil­ler“ (ul­ti­mul ţi­păt al ar­hi­tec­tu­rii), să văd
o lungă Penthesilee. Un dis­tins şi vârst­nic pro­fe­sor de
tea­tro­lo­gie (cu înalte ti­tluri doc­to­rale) s‑a ofe­rit să mă
în­so­ţească. L‑am că­u­tat acasă la el: stă­tea somp­tuos, bi­
bli­o­tecă imensă, ha­lat ja­po­nez, so­ţie tâ­nără, Dior sau
1
Vezi supra, nota 2, p. 621 (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 655

Bunte. Eram îm­bră­cat în cos­tu­mul meu gri, so­bru, pro­fe­

so­ral. Când m‑a vă­zut, a zis: „Aşa nu pot apă­rea cu dum­
neata: mă vor ve­dea stu­den­ţii şi mă vor hui­dui. Iată nişte
ha­ine mai vechi: ne vom tra­vesti ole­acă.“ Ne‑am tra­ves­tit.
Ară­tam ca nişte ha­mali be­ţivi. Cu o ma­şină BMW, ul­tra­e­
le­gantă, am ajuns în cen­trul ora­şu­lui, la Tea­trul „Schil­ler“.
Stu­den­ţii săi l‑au pri­mit gră­madă, salutându‑l cu multă
sim­pa­tie. Dintr‑un bu­zu­nar, de la spate, a apă­rut o sti­clă
de whisky. S‑a băut: sim­plu, mun­ci­to­reşte… an­ti­bur­ghez.
Era şi lume „bună“ în sală: doamne în ro­chii de seară,
domni în ne­gru, cu papillon. Dar pre­do­mi­nau go­la­nii tra­
ves­tiţi, bă­ieţi lă­ţoşi, fete şlam­pete, cu as­pect de curve sau
ţi­gănci. L‑am în­tre­bat, pe gazda mea: „Cum e po­si­bil tea­
trul ăsta idiot? Min­ciuna asta?“ Mi‑a spus: „E o ne­bu­nie,
va trece, tre­buie să avem răb­dare. De­o­cam­dată, ca să nu
fiu flu­ie­rat mâine la curs, tre­buie să mă îm­brac ast­fel, să
beau ca un bir­jar, să nu fiu băr­bi­er­ it…“
*
Bă­trâ­ne­ţea poate de­veni pa­ro­dia sau ca­ri­ca­tura vie­ţii.
Cu­nosc mulţi bă­trâni: din fe­ri­cire, foarte pu­ţini din ei
îmi apar se­nili sau za­ha­ri­siţi‑gaga.
L‑am ui­tat pe Spen­gler; acum mă în­treb, prin ce pot
re­cu­noaşte for­mele (de cul­tură, artă, via­ţă) care au îm­bă­
trâ­nit, de­ve­nind pro­pria lor ima­gine gro­tescă? Prin ce
îmi dau seama că o va­loare, la care con­ti­nui să mă în­chin,
nu este, nu mai este de mult, ceea ce a fost în ti­ne­re­ţea şi
ma­tu­ri­ta­tea sa? De pildă: Bi­nele, Drep­ta­tea, Li­ber­ta­tea!?
Nu cumva ava­lanşa asta enormă de kitsch‑uri, în
toate sec­toa­rele vie­ţii – chiar şi nă­vala unor stu­dii‑kitsch
des­pre re­a­bi­li­ta­rea fe­no­me­nu­lui kitsch – nu ar fi de­cât
656 ION D. SÎRBU

simp­to­mele unor fa­tale Untergang1‑uri, a unui amurg

în­tru îm­bă­trâ­nire sau pieire, prin pro­prie ca­ri­ca­tură şi
de­gra­dare?
So­ci­a­lis­mul re­a­li­zat în Su­e­dia, El­ve­ţia, Da­ne­marca, cu
toate fan­tas­ti­cele sale ge­ne­ro­zi­tăţi so­ci­ale, pare îm­bă­trâ­
nit, pus­tiu, plic­ti­sit: so­ci­a­lis­mul fran­ce­zi­lor sau al spa­ni­o­
li­lor ezită, chiar de la în­ce­pu­turi, în­tre ri­di­col, con­ce­sie şi
hy­bris: so­ci­a­lis­mul nos­tru, în schimb, fi­ind al­că­tuit din
vise, ci­fre şi vorbe mari, cu­noaşte o ti­ne­reţe fără bă­trâ­neţe
şi o via­ţă de… îna­inte de naş­tere.
*
Per­pe­tuum mo­bile, nu­vela mea scrisă în anii ’50. Mă
în­tre­bam în ea des­pre soarta „fi­u­lui“ meu, Lu­cian, pus
faţă în faţă cu ci­nica su­pe­ri­o­ri­tate a fi­u­lui şta­bu­lui
Tutilă… Nu­mai în so­ci­e­tă­ţile li­bere (sau cât de cât de­
mo­cra­tice), co­piii re­uş­ esc să fie alt­fel – une­ori chiar con­
tra­riul – pă­rin­ţi­lor care i‑au cres­cut: la noi, după câte văd
şi aflu, „aş­chi­ile“ nu nu­mai că nu sar din­colo de co­pac,
dar vor de­păşi, în multe pri­vinţe, „pohta“ de pu­tere, lux,
fa­vo­ruri spe­ci­ale, po­ten­ţând la culme ci­nica în­cre­dere în
ca­rac­te­rul ire­ver­si­bil şi in­fa­i­li­bil al po­zi­ţiei pă­rin­ţi­lor lor,
dis­pre­ţul faţă de po­por, cul­tură, to­va­ră­şii de drum etc…
Nu mai vor să facă po­li­tică, e prea plic­ti­si­tor, vor pos­turi
si­gure şi co­mode care să le în­les­nească via­ţa uşoară cu
care s‑au obiş­nuit în vi­lele no­men­cla­tu­rii.
În Al­ba­nia – aud la ra­dio – toată lu­mea spera că după
moar­tea lui En­ver Hodja2 va urma si­gur o pe­ri­oadă mai
1
Vezi supra, nota 1, p. 459 (germ.).
2
Enver Hodja (1908–1985), conducătorul Albaniei după al
Doilea Război Mondial până la moartea sa.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 657

des­chisă, mai li­be­rală. Or, din con­tră, Ali cel nou a mă­rit
nor­mele, a scum­pit pre­ţu­rile, a în­tă­rit scla­via. Nu ştiu ce
va aduce acest mult aş­tep­tat Me­sia al ru­şi­lor, Gor­ba­ciov.
Ce naşte din pi­sică… Şoa­reci B mă­nâncă. De la Ghibu
ştiu, o gre­şeală de de­prin­dere din şcoala pri­mară are ne­
voie, spre a fi co­rec­tată în li­ceu, de trei ori mai mulţi ani
de­cât a avut ne­voie în­vă­ţă­toa­rea proastă ca să‑i strice pe
ele­vii săi. Am în­vă­ţat să min­ţim, con­si­de­răm min­ciuna
ca fă­când parte din con­sti­tu­ţia ae­ru­lui. Cât timp va fi
ne­ce­sar ca să în­vă­ţăm să spu­nem ade­vă­rul, nu­mai ade­vă­
rul? De un se­col? De un mi­le­niu?
*
De două zile în Turnu‑Se­ve­rin. As­cult mu­zică la ra­dio,
fi­ind aici, în zona de pă­trun­dere a Bel­gra­du­lui, pot prinde
la cinci pos­turi doar mu­zică popu­lară sâr­bească.
Îmi place. Nu sunt strein de acest me­los plin de vi­
tali­tate şi bucurie sim­plă. Sea­mănă pu­ţin şi cu mu­zica
bă­nă­ţe­ni­lor, dar şi cu mu­zica „ţi­gă­nească“ a un­gu­ri­lor,
adu­cându‑mi aminte de che­fu­rile bo­ie­reşti – „Úri múri“ –
ale ta­tă­lui meu.
Dar, stând pe ma­lul stâng al Du­nă­rii bă­trâne şi gân­
dind în ca­te­go­rii sti­lis­tice, nu pot să nu con­stat acum
(acum, că nu m‑am atins de al­cool de nu mai ştiu când)
că ma­jo­ri­ta­tea aces­tor cân­tece, de jale, de dra­goste, de ve­
se­lie, ale sâr­bi­lor, sunt cân­tece de pa­har. Cer vin, simţi în
ele clo­co­tind acea dul­ceaţă abu­rită şi me­lan­co­lică pe care
ţi‑o dă che­ful ne­a­juns încă la be­ţie sau că­dere. Răz­bate în
ele şi hai­du­cia, şi pă­du­rea – dar şi fe­meia căr­noasă, şi
pofta de via­ţă şi de băr­bă­ţia ce îşi face de cap, fie ce‑o fi.
Cân­te­cele noas­tre – doine sau ro­manţe – nu pre­su­
pun ne­ap ­ ă­rat chef sau vin: noi, când bem, cân­tăm abia
658 ION D. SÎRBU

la urmă: în­tâi ne des­chi­dem ini­mile, apoi dis­cu­tăm po­

li­tică, ne vitejim, spă­lând câ­teva rufe mur­dare în fa­mi­
lie. La ţară, dan­săm. La oraş, ne cer­tăm, ne pu­păm, ne
în­ju­răm. Mai nou, dis­cu­tăm foarte rar şi foarte cir­cum­
specţi. Poate fi­indcă la noi cân­te­cul e in­de­pen­dent de
vin şi ra­chiu: fi­ind un pro­dus al sin­gu­ră­tă­ţii cio­bă­neşti,
al do­ru­lui, al dedepartelui.
*
Fa­na­tis­mele ex­tre­miste, re­li­gi­oase sau po­li­tice – mă asi­
gură un înalt şi în­vă­ţat pre­lat or­to­dox – nu mai pot fi
com­bă­tute nici prin sim­plă edu­ca­ţie mo­rală şi nici prin
adân­ci­rea ini­ţi­e­rii re­li­gi­oase. (Car­bu­ran­tul cri­mi­nal al ori­
că­rei „con­vin­geri“ anar­histe sau ra­di­cal is­la­mice con­stă
toc­mai dintr‑o fo­lo­sire, cu sem­nul mi­nus, a unor ener­gii
mo­rale sau re­li­gi­oase.) Nici ar­gu­men­tele so­ci­ale sau po­li­
tice nu au efect, fi­indcă toate aceste fa­na­tisme se con­si­deră
„re­vo­lu­ţionare“, „so­ci­a­liste“, „co­mu­niste“ etc., deci având,
ca em­blemă mă­car, o jus­ti­fi­care po­li­tică sau so­ci­ală.
„Unica so­lu­ţie pe care o în­tre­văd – îmi spune acest
înalt pre­lat theolog – ar con­sta în pre­da­rea largă în şcoli a
Is­to­riei: a Is­to­riei ca o cri­mi­no­lo­gie con­ti­nuă şi ab­surdă:
a Is­to­riei, con­si­de­rată ca fi­ind summa tu­tu­ror cri­me­lor
stu­pide şi inu­tile, co­mise în nu­mele unor con­vin­geri de­
fi­ni­tive. Cru­ci­a­dele, răz­boa­iele bar­ba­ri­lor, răz­boa­iele con­
fe­sionale, fas­cis­mele de tot fe­lul, me­si­a­nis­mele etc. De
mici co­pii, vi­i­to­rii sol­daţi tre­buie vac­ci­naţi cu în­do­ială,
scârbă faţă de orice crimă. Îm­po­triva ori­că­rei cre­dinţe
sau con­vin­geri care cere, în in­te­ri­o­rul ţă­rii, armă, bombă,
di­na­mită.“
Isus, com­bă­tând cri­mele fă­cute în nu­mele Cru­cii
Sale: pe Ma­ho­med afu­ri­sind pe cei care se omoară în­tre
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 659

ei: pe Le­nin, con­fis­când cra­vaşa şi pis­toa­lele securiş­ti­

lor…, am zis eu.
*
Se­co­lul vi­i­tor va fi re­li­gios: fi­indcă
nu va fi de­loc! 1
MALRAUX

Ciu­dată teama – la unii, groaza – de ra­di­aţ­ ia nu­cle­

ară. De două zile, pe toate pos­tu­rile noas­tre de ra­dio, se
anunţă, se­ver şi la­co­nic, mă­su­rile ce tre­bu­iesc lu­ate de
popu­la­ţie ca să se evite ra­di­a­ţia: să evi­tăm ver­de­ţu­rile
proas­pete, să nu bem lapte, să fo­lo­sim doar apa de la mari
adân­cimi etc.
Acolo, în Ucraina, la Cer­no­bîl, a ex­plo­dat un re­ac­tor
ato­mic. Arde şi acum. Toate ţă­rile din jur sunt în alarmă
mă­rită: Su­e­dia, Da­ne­marca (ele au con­sta­tat ra­di­a­ţia îna­
inte de a se da co­mu­ni­ca­tul de că­tre cei în ca­uză), Po­lo­
nia, Ce­ho­slo­va­cia, R. D. Ger­mană, noi, Tur­cia, Gre­cia…
şi chiar Ita­lia de Sud.
Un pe­ri­col ne­vă­zut care vine din cer: poate fi peste tot
şi în toate, în tot ce con­su­măm şi atin­gem. Efec­tul nu e
ime­diat: un om ra­diat poate să moară de can­cer peste şase
luni, peste un an sau cinci ani.
Mă uit în ochii spe­ri­aţi ai pă­rin­ţi­lor, la re­fu­zul co­pi­i­
lor ce nu vor să stea în casă, eu în­sumi îmi beau pa­ha­rul
cu apă gândindu‑mă la…
Un „mic“ ac­ci­dent – şi ce pa­nică. Dar, oare, cum se
simt cei din Kiev, care sunt atât de aproape de lo­cul unde
ra­di­a­ţia con­ti­nuă încă?
1
Corect: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“, citat
celebru şi controversat al lui Malraux, intenţionat distorsionat
de Ion D. Sîrbu, pentru a defini viitorul incert al omenirii, dato‑
rită pericolului atomic.
660 ION D. SÎRBU

Un sem­nal de alarmă? Un sim­bol apo­ca­lip­tic? Sau

acel ames­tec în is­to­ria lu­mii pe care îl aş­tep­tăm noi, cei
umi­liţi şi în­ro­biţi, de atâta vreme? Nu ştim mai ni­mic
des­pre Ura­niu – în schimb ştim multe des­pre Moar­tea
lu­mii, des­pre Apo­ca­lips.
*
La sfâr­şi­tul aces­tor ca­iete „de me­di­o­cri­tate şi de­şer­tă­
ciune“ (fi­indcă nu se poate face bună li­te­ra­tură nu­mai cu
bune in­ten­ţii), mă cu­prinde dis­pe­ra­rea şi ne­pu­tinţa. De­
şer­tă­ciu­nea ori­că­rei fi­lo­so­fii. Im­po­tenţa ra­ţi­u­nii şi bu­nu­
lui‑simţ de a avea cea mai mică in­flu­enţă asu­pra soartei
Is­to­riei, a lu­mii, de a pu­tea schimba mă­car o iotă din con­
di­ţia mea de sclav al pu­te­rii şi sur­do­mut al va­lo­ri­lor ce mai
există (mă­car te­o­re­tic, ca idei, ca ob­se­sii sau nos­tal­gii, în
amin­ti­rea ace­lora care, în tinereţele lor, au apu­cat o lume
mai li­beră, mai des­chisă spre va­lori, idei, ide­al­uri…).
În se­co­lul XVIII, fi­lo­so­fii con­du­ceau şi mo­de­lau opi­
nia pu­blică. Se­co­lul XIX a pus ba­zele te­o­re­tice ale ci­vi­li­
za­ţiei teh­nice, so­ci­ale şi po­li­tice în care, prac­tic, trăim
noi as­tăzi.
Azi se scriu un mi­lion de cărţi des­pre anar­hie, dic­ta­
turi, to­ta­li­ta­rism. Se ci­tesc ele? Sau le ci­tesc doar cei care
nu au nicio pu­tere de a schimba ceva.
Omul cu pis­to­lul sau cu bomba nu mai ci­teşte. Nici
şe­fii ma­ri­lor state nu mai fi­lo­so­fează: sunt eco­no­mişti,
mi­li­tari, even­tual ju­rişti; po­li­tica se face pe re­plică, pe in­
ten­ţie sau pro­vo­care. An­ta­go­nis­mul în­tre teză şi an­ti­teză
nu mai e o pro­blemă de lo­gică, ci una de tea­tru, pro­pa­
gandă sau praf în ochii ale­gă­to­ri­lor. Cine se mai gân­deşte
la con­trac­tul so­cial, la drep­tul de au­to­de­ter­mi­nare al mi­ci­
lor po­poare în­ghi­ţite după răz­boi. Vorbe, vorbe, vorbe…
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 661

Fi­lo­so­fia, bi­ata de ea, a ajuns o sim­plă li­te­ra­tură pen­

tru câ­ţiva ne­buni: o li­te­ra­tură oni­rică, tex­tu­a­listă, mo­
dernă, abs­tractă. Cla­si­cii au de­ve­nit nişte monştri
plic­ti­coşi. Tot ce se predă de la ca­te­dre, la noi e plic­ti­seală
şi pa­pa­gal, la cei de din­colo e artă, lux şi o formă de ona­
nie, în care Marx se con­fundă cu Chris­tos, şi Ni­et­zsche
cu bi­e­tul Troţki1.
*
Sta­rea asta de le­tar­gie, accidia, de apa­tie an­or­ga­nică,
de in­di­fe­renţă şi pa­si­vi­tate faţă de tot şi de toate…
O boală? Un simp­tom de sfâr­şit de veac? De sfâr­şit de
po­por şi ţară? Sau un re­zul­tat cal­cu­lat al unui di­a­bo­lic
pro­gram „şti­in­ţi­fic“ de edu­care, re­e­du­care, au­to­e­du­care
a na­ţi­u­nii, în lungi etape spre di­so­lu­ţie şi ane­an­ti­zare.
Şar­pele Boa, îna­inte de a în­cepe să‑şi în­ghită vic­tima, o
hip­no­ti­zează, apoi o su­focă, apoi o unge şi o lun­geşte ca
să poată în­că­pea pe gât. În­ghi­ţi­rea unei ga­zele poate dura
şi o zi în­treagă, de­pinde de ga­zelă şi de şarpe.
Nu ştiu. Se tră­ieşte melcoid, în fa­mi­lii re­strânse. Ine­
r­ţie, griji, lip­suri: frica de ziua de mâine, to­tala ne­pă­sare
faţă de ce ar mai pu­tea să aducă poimâinele sau vi­i­to­rul.
Tre­cu­tul e po­veste, se în­vaţă în şcoli, se trăn­că­neşte la in­
fi­nit prin toate or­ga­nele vul­gare ale mass‑me­dia. Vi­i­to­
rul? Vi­i­to­rul a fost un vis, o spe­ranţă, nu mai este nici
atât: este un pe­rete înalt, fără geam sau poartă, spre care,
în spi­rală, urcă vo­ios bra­vii noştri co­pii şi das­că­lii lor,
cân­tând şi apla­ud ­ ând. Dacă aş­tep­tăm ceva de la acest vi­
i­tor, este doar re­ve­ni­rea la acel punct zero, care în­seamnă
tre­cu­tul, în clipa în care a în­ce­tat să mai func­ţi­o­neze mer­
sul îna­inte şi în sus.
1
Vezi supra, nota 1, p. 380.
662 ION D. SÎRBU

To­tuşi, ieri, la bi­se­rică m‑am sim­ţit ca acasă. Ni­mic

so­lemn, ni­mic în­fri­co­şă­tor, deşi era o zi a po­me­ni­rii mor­
ţi­lor. Mese pline de co­live, sti­cle cu vin, lu­mâ­nări. Un
co­vor imens de da­ruri şi po­meni. „Se tre­cea pe sub masă“,
un obi­cei al că­rui sens îmi scapă. Babe, co­pii care se joacă,
fete ve­sele. Al­ta­rul pare ab­sent, El e acolo, dar or­to­do­xia
noas­tră plină de păgânisme ne per­mite această li­nişte şi
bucurie în tinda jert­fei şi a celtărâmului.
Am să­ru­tat icoana şi am aprins zece lu­mâ­nări: pen­
tru pă­rinţi, das­căli, pri­e­teni: pen­tru cei care au ple­cat şi
au mu­rit, şi pen­tru cei care au mu­rit, dar au ră­mas.
*
Umo­rul pă­gu­bos‑va­lah al doam­nei mele. Cerându‑i,
mai zi­lele tre­cute, ceva mai con­sis­tent pen­tru cina mea,
ea mi‑a ară­tat fri­gi­de­rul nos­tru alb, cu­rat… şi gol. Mâ­
ni­indu‑mă (di­a­be­tul te ţine me­reu flă­mând), am stri­gat:
„Vreau mă­car pa­ri­zer, eu aduc bani în casa asta.“ So­ţia
mea, calmă, fără nicio vorbă, mi‑a pus în far­fu­ria goală
o hâr­tie de o sută, zicându‑mi: „Asta aduci, asta să
mă­nânci!“
Acum, în curtea bă­trâ­nească a pă­rin­ţi­lor ei, ne sim­
ţim bine: nu ne mai adu­cem aminte de me­sele de odi­ni­
oară: nu are rost. Epoca de aur a pro­le­ta­ri­a­tu­lui ex­ploa­tat
(so­crul meu, Si­mion, dintr‑un sin­gur sa­la­riu de ca­zan­
giu la Ate­li­e­rele C.F.R., ţi­nea o casă, creş­tea 4 fete, toate
date la şcoală), epoca pi­e­ţe­lor, vu­ind de zgo­mot şi pline
de tot ce vrei, chiar şi epoca săr­bă­to­ri­lor ca săr­bă­tori, şi
nu săr­bă­to­riri, a tre­cut de­fi­ni­tiv, pen­tru tot­dea­una. A
mu­rit sa­tul, a mu­rit şi pi­aţa.
Olim­pia şi sora sa stau sub nuc, as­cultă mu­zică sâr­
bească şi se amuză (râ­zând cu la­crimi) ci­tind cu voce tare
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 663

re­ţe­tele din Car­tea de bu­cate a ce­le­brei, odi­ni­oară, Sanda

Ma­rin1. Gu­lii cu ciu­perci, ie­pure în sos de vin, vi­ţel cu
bame şi cos­tiţă cu gar­ni­turi de roş­cove şi cas­tane.
Azi ple­căm: la Cra­iova, ne aş­teaptă fri­gi­de­rul. Alb, cu­
rat şi gol. Gol ca un an­ga­ja­ment so­lemn. Gol ca un cân­
tec de ziua re­col­tei.
*
Se poate trăi fără nicio spe­ranţă? Se poate! Noi în­cer­
căm. Pen­tru ca­te­go­ri­ile noas­tre greco‑la­tino‑creş­tine (dum
spiro, spero)2, re­nun­ţa­rea la orice spe­ranţă de ge­ne­ra­ţie
în­seamnă în­vă­ţa­rea fără pro­fe­sor a re­spi­ra­ţiei prin bran­
hii, re­nun­ţa­rea la oxi­gen (li­ber­tate), gân­dul că acest tu­nel
prin care tre­cem nu stră­bate un munte, ci ne în­vârte în
cerc, în spi­rale ce co­boară, co­boară me­reu. Mai rău nu se
poate, zice pe­si­mis­tul ceh: ba, se poate, îi răs­punde op­ti­
mis­tul din 1968. Se poate. Nicio de­o­se­bire la ori­zont în­
tre ce sim­ţeam în 1953 şi ce trăim şi sim­ţim as­tăzi. Is­to­ria
s‑a scurs prin ciu­rul dic­ta­to­ri­lor: nici nu a fost Is­to­rie, ci
un sim­plu ex­pe­ri­ment al ace­lei longue durée3, des­pre ale
că­rui efecte doar ur­ma­şii noştri, din mi­le­niul vi­i­tor, îşi
vor da seama. Dacă vor mai fi ca­pa­bili de ana­lize şi sin­
teze, de pre­mise şi con­clu­zii.
Nu mă in­te­re­sează me­troul, cen­trul ci­vic sau ma­gis­
trala al­bas­tră. Vi­aţa mea e ter­mi­nată, ide­a­lul meu so­ci­a­
list naiv, al ega­li­tă­ţii de şanse, nu îl poate re­a­liza de­cât
1
Sanda Marin, pseudonim al Ceciliei Maria Simionescu
(1900–1961), autoare a celei mai cunoscute cărţi de bucate ro‑
mâneşti, publicată în 1936 la Editura Cartea Românească, cu o
prefaţă de Păstorel Teodoreanu.
2
Cât timp trăiesc, sper (lat.).
3
Vezi supra, nota 3, p. 299 (fr.).
664 ION D. SÎRBU

de­mo­cra­ţia per­fectă a Mor­ţii: fi­indcă în faţa ei, în faţa

ciu­mei, le­prei, ra­di­a­ţi­i­lor, sun­tem egali chiar şi cu cei şi
mai egali.
Spe­ran­ţele de lungă bă­taie, pen­tru mine, sunt de­şer­
tă­ciuni: pleavă şi vânt. Um­bră şi vis. Nu dau în­tre­gul se­
col XXI pen­tru o vorbă ca asta, ros­tită în Krem­li­nul roşu:
„To­va­răşi, min­ciuna nu e ren­ta­bilă nici mă­car în po­li­
tică: ne­cum în eco­no­mie sau teh­no­lo­gii.“
*
Ne­vă­zute par­ti­cule de Iod 131, de Stron­ţiu sau Ba­riu
ne pică din cer. „Ce­nuşa în­ge­ri­lor proşti…“ Să ne spă­lăm
ca­pul de câte ori ve­nim de afară, să nu mân­căm ver­de­
ţuri, fructe, să ne fe­rim de lap­tele proas­păt.
Şi toate aces­tea din ca­uză că peste cri­mi­nala in­con­şti­
enţă a unor fi­zi­ci­eni (care ma­ne­vrează forţe pe care nu le
stă­pâ­nesc şi pe care nici nu le cu­nosc în esenţă) se su­pra­
pune va­ni­ta­tea cin­ci­nală a unei in­dus­tri­a­li­zări în ga­lop,
pla­ni­fi­cată de eco­no­mişti scâr­ţari sau bi­ro­craţi în­cu­iaţi
care cer eco­no­mii, ener­gie ief­tină, fără nicio sumă în de­
viz pen­tru pro­tec­ţia omu­lui şi a me­di­u­lui.
Iată o lec­ţie ve­nită din cer. Eu cred că pa­gu­bele mo­
rale, psi­ho­lo­gice şi me­ta­fi­zice ale ex­plo­ziei re­ac­to­ru­lui fi­lo­
so­fic, în care a fiert ide­o­lo­gia asta pă­gu­boasă, falsă şi la
râpă du­că­toare, sunt, ca şi con­se­cinţă, mult mai grave
de­cât ac­ci­den­tul de la Cer­no­bîl. Acolo, re­ac­to­rul cră­pat
va fi îm­bră­cat în plumb şi be­ton, lu­cru­rile vor re­veni la
nor­mal. Vor muri dis­cret, în etape, câ­teva sute de mii de
ce­tă­ţeni ano­nimi, de co­pii ne­vi­no­vaţi. Dar re­ac­to­rul fi­lo­
so­fico‑ide­o­lo­gic al Re­vo­lu­ţiei in­ter­na­ţionale nu poate fi
izo­lat şi nici oprit să ra­di­eze. Pro­stia, min­ciuna şi ti­că­lo­
şia curg peste ca­pul nos­tru: nu avem lapte de evi­tat, nici
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 665

apă ca să ne spă­lăm pe cap după fi­e­care discurs. Acest

re­ac­tor fi­su­rat curge, curge, până şi Eu­ropa, şi Americile,
Asia şi Africa sunt în pe­ri­col de ra­di­ere şi de moarte.
*
Tran­scriu o pa­gină, 146, din La Corde raide, de Ar­
thur Ko­es­tler.
„Arta este con­tem­pla­tivă: ea e de ase­me­nea ne­cru­ţă­
toare. Tre­buie scris ceea ce este ade­vă­rat sau mai bine să
tă­cem. Eu, eu cred că Eu­ropa este con­dam­nată, că un
ca­pi­tol al Is­to­riei a ajuns la ca­păt. Acesta ar fi ade­vă­rul
meu con­tem­pla­tiv. Dacă con­si­der lu­mea sub o formă de­
ta­şată, sub sem­nul eter­ni­tă­ţii, asta mă je­nează. Dar se în­
tâm­plă ca, în ace­laşi timp, să cred în da­to­ria ethică de a
lupta îm­po­triva ră­u­lui, chiar dacă lupta e fără de nicio
spe­ranţă. Şi ast­fel, pe acest plan, ade­vă­rul meu con­tem­
pla­tiv de­vine o pro­pa­gandă de­fe­tistă şi are, în con­se­cinţă,
o in­flu­enţă imo­rală. Nu se poate ieşi din di­lema din­tre
con­tem­pla­ţie şi ac­ţi­une. Au exis­tat în Is­to­rie pe­ri­oade
idi­lice, când cele două ex­treme mer­geau mână‑n mână.
În vre­mile ce le trăim, ele sunt in­com­pa­ti­bile. Şi nu sunt
un caz izo­lat. Arta eu­ro­peană moare [su­b­li­ni­e­rea mea]
fi­indcă nu poate trăi fără ade­văr – dar ade­vă­rul ăsta al său
a de­ve­nit ar­se­nic…
[…]; et que la résistence ac­tive au mal est une nécessité
mo­rale, même si elle est logiquement ab­surde.“1
*
În ti­ne­reţe – şi mai târ­ziu prin puş­că­rii – vi­sam că stau
de vorbă cu ma­rii dic­ta­tori ai Is­to­riei (şi ai soartei mele).
1
[…]; şi că rezistenţa activă în faţa răului este o necesitate
morală, chiar dacă este absurdă din punct de vedere logic (fr.).
666 ION D. SÎRBU

Am avut, ast­fel, oca­zia să le spun pă­re­rea mea, des­pre dic­ta­

tura lor, lui Hi­tler, An­to­nescu, Sta­lin, Dej, Hruş­ciov1…
Mai nou, fi­ind aproape de moar­tea mea (şi a Is­to­riei, cine
ştie!?), vi­sez stu­pid că eu sunt cel ce le vor­beşte mul­ţi­mi­lor,
care mă apla­udă, mi­mând de­li­rul şi dra­gos­tea.
Groaz­nic coş­mar. Să‑mi dau seama în tim­pul vi­su­lui
că nu mă pot opri din a tot vorbi fără a spune ni­mic. Să
văd în faţa mea – ca la Baia Mare, în Ma­ra­mu­reş – o
imensă pi­aţă în­ţe­sată de lume: dar nu se vede niciun om,
niciun cap de om. La pi­cioa­rele mele, până hăt‑de­parte,
se‑ntinde o mare de por­trete. Iden­tice. Un mi­lion de por­
trete. Dea­su­pra ca­pu­lui meu e un uriaş por­tret al meu,
mare cât o pi­aţă. Eu vor­besc, de sub por­tre­tul meu, mi­li­
oa­ne­lor de por­trete ale mele. Nu­mai eu vor­besc, mo­no­
lo­ghez într‑o oglindă schi­zo­fre­nică. Nu ştiu ce le spun, se
aud urale sau ge­mete, por­tre­tele, mii, se agită în vân­tul
vor­be­lor mele. Mă cu­prinde un sen­ti­ment imens de sin­
gu­ră­tate şi de­şer­tă­ciune, aş dori să mă opresc, ar tre­bui să
mă opresc – nu pot! Tre­buie să vor­besc, să urlu, să ges­ti­
cu­lez şi să‑i ame­ninţ. Să bag frica în cei de sub por­trete.
Fi­indcă mi‑e frică de pro­pria‑mi ima­gine…
*
În a doua îm­pă­ră­ţie a di­nas­tiei Ming, exista un că­
lău‑ar­tist, unic în pri­ce­pe­rea sa de a tăia un cap printr‑o
lo­vi­tură mar­ţi­ală, per­fectă şi fru­moasă. Acest că­lău nu­
trea şi el un vis al său: să ajungă să re­teze un cap care să
nu cadă: atât de per­fectă să fie tă­ie­tura, în­cât ca­pul să
1
Nikita Sergheevici Hruşciov (1894–1971), lider sovietic.
După moartea lui Stalin (1953), a devenit, după o dispută crân‑
cenă, prim‑secretar al P.C.U.S., funcție deținută până în 1964,
an în care a fost obligat să se retragă din politică.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 667

ră­mână pe gât – aşa cum unii sca­ma­tori pot să smulgă o

faţă de masă, fără ca va­sele de pe ea să cadă…
Avea 77 de ani, tă­iase în ziua aceea 11 ca­pete. El stă­
tea cu sa­bia la spate şi con­dam­na­tul, ras în cap, urca
trep­tele eşa­fo­du­lui. Pe la spate îl şu­iera, ca­pul că­dea jos,
în coş, to­tul era de o per­fec­ţi­une ve­cină cu arta şi cu plă­
ce­rea. În sfâr­şit, urcă cel de al 12‑lea con­dam­nat. Se
con­cen­tră. Şi re­uşi! Ca­pul tă­iat nu căzu. Mai mult: con­
dam­na­tul con­ti­nua să urce pe trepte ca şi când… De
fapt, nici nu sim­ţise tă­ie­tura. Ajuns sus, se în­toarse că­tre
că­lău şi‑i spuse:
– Ma­es­tre, tu, care eşti cel mai mare ar­tist în me­se­ria
ta, de ce îmi pre­lun­geşti chi­nu­rile aş­tep­tă­rii? Pu­teai să
mă tai când ur­cam trep­tele, nici nu aş fi sim­ţit…
În­cân­tat, ma­es­trul‑că­lău îşi simţi inima plină de
bucurie. Cu mă­ri­ni­mie îi spuse ce­lui ce îi vor­bea:
– Rogu‑te, sa­lută!
Această po­veste cir­cula, prin anii 1933‑34, prin­tre cei
care încă nu afla­seră (sau nu vo­iau să afle) că Hi­tler le tă­
iase de mult ca­pul. Poate că şi eu um­blu cu ca­pul drept,
re­fu­zând a sa­luta, toc­mai fi­indcă mi‑e frică să nu‑l văd
rostogolindu‑se la pi­cioa­rele ma­re­lui că­lău Wang‑Lu.
*
Sun­tem scu­fun­daţi în plină re­li­gie de tip nou. Nici
Moise, nici Marx, nici Freud nu au su­por­tat di­al­o­gul şi
în­do­iala. Au avut parte de uce­nici su­puşi şi de­vo­taţi. Mar­
xis­mul e un sis­tem în­chis: „Cred în tot ce pot do­vedi – şi
pot do­vedi tot în ceea ce cred. Cine nu e cu mine, e îm­po­
triva noas­tră! Spi­ri­tul so­fist al sco­las­ti­cei şi Tal­mu­du­lui
mă scu­tesc de orice în­do­ială…“
Şi to­tuşi nu­mă­rul „ere­ti­ci­lor“ creşte în­truna.
668 ION D. SÎRBU

Nu se mai pot aprinde ru­guri, nici tăia ca­pete. Chiar

şi epoca ma­ri­lor pro­cese a apus. Fi­e­care con­şti­inţă e izo­
lată în ce­lula sa, săr­bă­to­ri­rile ne­bu­niei se ţin lanţ. Vor­bim
mult şi tare – ca să nu se audă plân­sul co­pi­i­lor şi ghio­ră­i­
tul ma­ţe­lor noas­tre flă­mânde.
Trăim în plină re­li­gie – dar zeu‑dum­ne­zeul nos­tru nu
ne poate nici mân­tui, nici mă­car salva printr‑o mi­nune.
Pre­o­ţii îl că­del­ni­ţează, co­ru­rile îi cântă slava şi mă­ri­rea.
Dar ma­te­ria e atee, nu ştie carte, e to­tal in­sen­si­bilă la
vorbe şi în­dem­nuri. Ma­te­ria cere spi­rit şi li­ber­tate, ca să
pro­ducă şi să fie ren­ta­bilă. Dar, în re­li­gia noas­tră de tip
nou, Spi­ri­tul a fost cru­ci­fi­cat din prima zi. Şi nu cred că
El va pu­tea în­via vreo­dată.
*
Dom­nul Puntila (al lui Brecht) avea două na­turi: tre­
cea de la cru­zime la dra­goste ori de câte ori se îm­băta…
Nu cu­nosc po­ves­tea lui Jekill şi Hyde – aşa cum am ui­tat
„ca­zul procuro­ru­lui Hal­ler“, des­pre care în­vă­ţa­sem la lec­
ţi­ile de psi­ho­lo­gie ale lui Ni­co­lae Măr­gi­neanu1.
Dar îm­pre­ju­rul meu, ab­so­lut toţi cei pe care îi cu­
nosc tră­iesc, lu­crează, cre­ează sau func­ţi­o­nează, având
nu două, ci exact atâ­tea na­turi câte cere via­ţa asta falsă şi
ti­că­loasă. Se poate vorbi, cred, de un be­ha­vi­o­rism mul­
ti­la­te­ral şi com­plex. Con­sec­venţa de ca­rac­ter, ti­pul
omu­lui in­te­gru („ce‑i în guşă, şi‑n că­puşă“), apar­ţine
unei epoci li­te­rare şi li­be­rale ro­man­tice, de­fi­ni­tiv în­che­
iate. Bi­zan­ti­nis­mul, com­bi­nat cu ci­nis­mul tă­tar şi ma­
chi­a­ve­lis­mul prac­tic al pu­ter­ni­ci­lor de peste tot, obligă
1
Nicolae Mărgineanu (1905–1980), psiholog, şeful Cate­
drei de psihologie a Universităţii din Cluj (1935–1948).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 669

până şi ţă­ra­nii şi aca­rii la feţe‑feţe, ca să poată face faţă

tu­tu­ror situa­ţi­i­lor din care tre­buie să iese cu faţa cu­rată,
ac­cep­tând orice mur­dă­rie.
Eu în­sumi îmi re­zum tac­tica ie­şi­ri­lor mele în lume şi
urbe prin: Faire l’imbécile devant les idiots!1
Nu se poate alt­fel!
*
În­treaga dramă a cul­tu­rii şi is­to­riei noas­tre eu­ro­pene
cred că îşi are sursa un­deva într‑o eroare fun­da­men­tală a
spi­ri­tu­lui iudeo‑creş­tin ce a stat la baza tu­tu­ror sis­te­me­
lor noas­tre de Mo­rală. Chiar şi la baza mo­ra­lei‑amo­rale a
Re­vo­lu­ţiei, în care se con­si­dera a fi bun tot ce ajută ca
unii să ajungă la pu­tere to­tală, să o păs­treze şi să o con­si­
dere veş­nică şi in­fa­i­li­bilă: de la acel paulin compelle in­
trare! (obligă‑i să in­tre!) până la cea mai atroce şi ci­nică
sen­tinţă a lui Ma­chi­av­ elli: „În po­li­tică, sco­pul scuză mij­
loa­cele!“ Sta­lin avea pe masă pe acest foarte cin­stit, pen­
tru vre­mea lui, fi­lo­sof prac­tic, Ma­chi­a­velli – iar azi, orice
dic­ta­tor afri­can ştie că are voie să scape de ba­las­tul pre­ju­
de­că­ţi­lor mo­rale.
Veni‑va oare tim­pul când vom pu­tea să com­ba­tem
abu­zu­rile, cri­mele, oro­rile tre­cu­tu­lui? Sco­pul – azi îl în­
vă­ţăm pe pi­el­ ea noas­tră – nu e nu­mai summa mij­loa­ce­lor
fo­lo­site. Avem o so­ci­e­tate ce a re­zul­tat din exact me­to­
dele ce s‑au apli­cat ca ea să se nască, să crească şi să se în­
veş­ni­cească. Azi în­ce­pem să ne dăm seama – fi­indcă în
vă­zul lu­mii se face di­sec­ţia ma­re­lui ca­da­vru viu – că nu
poţi lu­mina ca­pete, tăind ca­pe­tele lu­mi­nate; nici eli­bera
con­şti­inţe, în­chi­zând şi izo­lând toate con­şti­in­ţele li­bere:
1
A face pe prostul în faţa idioților (fr.).
670 ION D. SÎRBU

min­ciuna poate în­lo­cui ade­vă­ruri, ea nu poate fi Ade­vă­

rul. Sta­tis­tica e va­la­bilă pe hâr­tie, ea poate fi ci­tită şi ur­
lată la mi­cro­fon, dar re­a­li­ta­tea ră­mâne in­di­fe­rentă, vrea
fapte şi nu vorbe.
*
Ieri, în pa­uza de la Con­cert (am as­cul­tat un Rah­ma­
ninov, Con­cer­tul III, cu un in­ter­pret rus de‑a drep­tul de­
mo­nic: „M‑a um­plut de frică“, am zis în timp ce îl
apla­u­dam fre­ne­tic), cum spun, ieri, am au­zit ur­mă­toa­rea
anec­dotă „ra­di­ată“:
„Aglo­me­ra­ţie uri­aşă la poarta ra­iu­lui. Sfân­tul Pe­tru e
dis­pe­rat. Mul­ţi­mea de afară sparge poarta şi in­tră gră­
madă. E che­mat Dum­ne­zeu în­suşi. Acesta vine, face li­
nişte şi în­treabă mul­ţi­mea de su­flete:
– Voi cine sun­teţi?
– Noi sun­tem cei doi care au mu­rit în ac­ci­den­tul ter­
mo­nu­clear de la Cer­no­bîl.
Dum­ne­zeu se ia de cap:
– Vai, vai, dacă voi doi sun­teţi atâ­ţia, câţi vor fi cei ce
vor muri în ac­ci­den­tul de la Cer­na­vodă?“
(Tot la „pro­stie“ mă gân­desc. Pro­stia ca mag­net, ca
gra­vi­tate, ca vânt so­lar. Acum dis­pun de o me­ta­foră nouă:
pro­stia ca ra­di­a­ţie. Se sparge un­deva un Athanor al pu­te­rii
şi, iată, pe ne­vă­zute o lume în­treagă e inun­dată şi in­fec­
tată de pro­stia ter­mo­nu­cle­ară. Ne­vin­de­ca­bilă. Mor­tală.)
*
Aceşti „idi­oţi ma­ni­aci ai cu­vân­tu­lui“, ple­tora de pro­
le­ta­riat şi plebe spi­ri­tu­ală – scri­i­to­rii! Ma­jo­ri­ta­tea din ei
s‑au „spe­ci­a­li­zat“ în te­re­nuri ne­u­tre şi si­gure, în­cât acum
scriu de parcă ar fi mar­ţi­eni, co­bo­râţi cu hâr­zo­bul di­rect
din se­co­lul XIX în cul­mea cea mai culme.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 671

A privi din­lă­un­trul scri­su­lui ne­pe­ri­cu­los spre Is­to­rie

şi Re­a­li­tate – acum când moare veş­ni­cia şi s‑a pro­nun­ţat
un­deva sen­tinţa noas­tră de pieire lentă şi si­gură – mi se
pare a fi un mare avan­taj, ma­te­rial şi prac­tic. Dar şi un
act de tră­dare şi la­şi­tate. „Sal­văm ce pu­tem salva, îmi
spun unii: sal­văm limba, ideea de li­te­ra­tură, de po­e­zie,
vi­sul unei eu­ro­pe­ni­tăţi ge­nu­ine. Ne sal­văm pe noi în­şine.
La ora asta, orice jertfă e inu­tilă, pros­tească, bu­me­rang.
Com­pro­mite şi dis­truge exact ce vrea să sal­veze…“
Dar, dar…
Nu pot să pri­vesc Is­to­ria de­cât aşa cum am pri­vit‑o pe
vre­mea când eram după gra­tii. Con­ti­nui să cred că – cel
pu­ţin în această ne­no­ro­cită parte a lu­mii, – cu­vân­tul tre­
buie fo­lo­sit ca un mij­loc de ros­tire a Ade­vă­ru­lui şi a ade­vă­
ru­ri­lor, şi nu ca un scop în sine de jocuri şi spe­cu­la­ţii epice
sau pro­zo­dice. Ră­mân un sol­dat cre­din­cios al ide­i­lor ge­
ne­rale ce chinuie şi ob­se­dează poporul meu, fără ca acesta
să le poată spune sau urla – şi doar un to­va­răş de drum al
idi­o­ţi­lor utili ai li­te­ra­tu­rii in­o­dore, in­co­lore, in­o­fen­sive.
*
„Fas­cis­mul este o sin­teză în­tre sânge şi kitsch“ – o
spune Karl Kraus1, în Die Fakel.
Eu cred că faza asta a fal­su­lui în toate, care e kitsch‑ul,
tre­buie de­pă­şită. Fi­indcă ea, de fapt, a fost de mult de­
pă­şită: de is­to­rie, re­a­li­tate, uto­pie.
Nu con­fund ade­vă­rul cu re­a­li­ta­tea: ade­vă­rul este re­a­
li­ta­tea ju­de­cată şi ca va­loare şi ca esenţă. Nu con­fund
1
Karl Kraus (1874–1936), ziarist, poet, eseist, dramaturg aus­
triac. La 1 aprilie 1899, fondează propriul său ziar, „Die Fackel“
(„Torţa“), în care îşi va publica aproape întreaga operă.
672 ION D. SÎRBU

nici Is­to­ria cu uto­pia ei: is­to­ria îmi apare a fi ade­vă­rul

aces­tui coş­mar uto­pic pe care îl trăim. Nu voi con­funda,
deci, nici kitsch‑ul ge­ne­ra­li­zat (re­a­li­ta­tea şi ade­vă­ru­rile
trăite şi re­a­li­zate sub forma ri­di­colă şi trom­pe­tistă a min­
ciu­ni­lor stu­pide, de ni­meni cre­zute şi to­tal ne­ren­ta­bile)
cu pro­stia, ca ener­gie în marş şi forţă dic­ta­to­ri­ală în toate
şi peste toţi. Pro­stia ar fi faza im­pe­ri­al­istă a kitsch‑ului; e
faza care po­li­ti­zează eco­no­mi­cul, economizează in­te­li­
gen­ţele, mi­li­ta­ri­zează fi­lo­so­fia şi ar­tele, au­to­ma­ti­zând
gân­di­rea, limba, sim­ţi­rile.
Kitsch‑ul poate fi com­bă­tut, evi­tat, de­pă­şit. Prin lu­ci­
di­tate, bun‑simţ, dis­tan­ţare. Şi cul­tură. Pro­stia însă e in­
vin­ci­bilă – toc­mai fi­indcă e imună faţă de in­te­li­genţă,
bun‑simţ, dis­tan­ţare şi cul­tură. Deci – ca şi fas­cis­mul –
kitsch‑ul poate fi com­bă­tut, dar Pro­stia tre­buie în­vinsă.
Unconditional surrender.1
*
Ast­fel, pi­că­tură cu pi­că­tură, se con­ti­nuă ob­se­sia mea
din ti­ne­reţe, pri­vind „di­a­lec­tica lu­ci­di­tă­ţii“. (Scriu
într‑un bu­toi le­van­tin, îi spun Olim­piei, re­ţete de via­ţă
şi de moarte, pen­tru ser­vi­to­rii, bu­că­ta­rii şi or­do­nan­ţele
din vi­i­to­rul lu­mi­nos.)
Ieri, mi‑a să­rit în con­dei ideea aces­tei „ri­di­cări“ dea­
su­pra soartei noas­tre ne­schim­ba­bile, con­tem­plând‑o – în
anu­mite ore bi­ne­cu­vân­tate – de sus, ca pe un pei­saj de­
pă­şit, ca pe o hartă sau o par­ti­tură mu­zi­cală, ca pe o ţară
vă­zută din Zep­pe­lin… Iar azi, gă­sesc în Ser­giu Al‑George
(Ar­haic şi uni­ver­sal 2, p. 135) ter­me­nul atât de sim­plu şi
1
Capitulare necondiţionată (engl.).
2
Arhaic şi universal. India în conştiinţa culturală românească,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1981.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 673

clar, „în­ţe­le­gere“: opus atât in­tu­i­ţiei ber­gso­ni­ene, ca şi

ori­că­rei discursi­vi­tăţi lo­gice care ex­plică, di­se­când şi
în­şi­ru­ind.
Lu­ci­di­ta­tea ar fi o de­ta­şare în sus, prin în­ţe­le­gere, cu­­
prin­dere şi dra­goste a soartei, vă­zută ca o hartă sau un
strein al­bum cu amin­tiri. Soarta mea, nu e a mea – în
orice act de lu­ci­di­tate in­ter­vine per­soana a treia, aceea
care gân­deşte prin mine, care ju­decă prin mine lu­mea şi
is­to­ria. Eu sunt un sim­plu apa­rat de ra­dio – prind şi
trans­mit. De­vin sta­ţie de emi­sie abia când tac, gân­desc
şi con­tem­plu. Când în­ţe­leg chiar şi ceea ce nu poate fi
nici ex­pli­cat şi nici de­mon­strat.
*
Cu­vân­tul „li­ber­tate“, în bi­ata limbă ro­mână, din pă­
cate, pe zi ce trece, de­vine un ne­o­lo­gism tot mai strein şi
mai con­fuz, fo­lo­sit doar din mo­tive de­ma­go­gice, de pro­
pa­gandă. Prac­tic, tot­dea­una noi am trăit clipe de li­ber­
tate doar când ne pu­team eli­bera cumva (de stă­pâni,
ar­mată, cote, ro­bote, puş­că­rii etc.).
„Eli­be­ră­rile“ mele, în ca­drul exer­ci­ţi­i­lor de lu­ci­di­tate,
pre­su­pun:
– de­ta­şa­rea de tim­pul is­to­ric şi spa­ţiul ge­o­gra­fic în
care m‑am năs­cut şi am cres­cut;
– eli­mi­na­rea di­fe­ri­ţi­lor „idoli“ (s‑au în­mul­ţit su­pă­ră­tor)
ce stau la baza ju­de­că­ţi­lor şi pre­ju­de­că­ţi­lor mele;
– ui­ta­rea cal­cu­lată a mai tot ce am ci­tit, în­vă­ţat, au­zit,
imi­tat sau mai­mu­ţă­rit;
– de­ve­lo­pa­rea din fon­dul meu ar­haic, al ţă­ra­nu­lui‑sclav,
să­rac şi nă­că­jit, care – ca şi „cel din Ha­man­gia“ – îşi
gân­deşte soarta şi ro­bia, fără mâ­nie spre cer şi fără
ură în lă­turi.
674 ION D. SÎRBU

Mă pierd. Aceste exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate – îmi dau

seama – nu tind nici spre eseu şi nici spre o vi­i­toare, even­
tu­ală, carte: ele au ca scop doar pre­gă­ti­rea mea lu­cidă pen­tru
moarte. Bucuria fi­e­că­rui rând este bucuria fi­e­că­rei zile
trăite cu un toc în mână şi cu pri­vi­rea spre co­piii, co­pa­cii şi
ce­rul pe care îl mai pot zări din­colo de gea­mul zarcăi mele.
*
Azi‑noapte, în somn, am au­zit o voce care îmi dicta,
din afară, de un­deva:
„Veş­ni­cia este un cerc cu o rază in­fi­nită – iar Uni­ver­
sul e o sferă al­că­tu­ită din mi­li­arde şi mi­li­arde de cercuri
veş­nice şi in­fi­nite… Ceea ce tu crezi că este Is­to­ria, să ştii
că nu e de­cât o eroare, o spăr­tură, o ştir­bi­tură a unui sin­
gur cerc oa­re­care; iar po­li­tica şi ide­o­lo­gi­ile nu sunt de­cât
Răul ce în­tre­ţine în via­ţă această eroare. Asta va dura
până în ziua în care CERCUL, printr‑un sin­gur efort de
gân­dire şi răs‑gân­dire, va eli­mina Omul, Vi­aţa, Is­to­ria –
adică în­tre­gul timp al aces­tei mici erori de cre­aţ­i­une şi
ge­neză, care a fost Terra, ome­ni­rea şi is­to­ria…“
Şi coş­ma­rul meu s‑a în­che­iat cu un ţi­păt:
„Ai un câine tur­bat la uşă, alungă‑l, ucide‑l, până nu
va fi prea târ­ziu!“
*
Dacă aţi in­ter­zis o idee, în­seamnă
că aţi tur­nat o cană de pe­trol peste
casa pe care o pro­te­jaţi; n‑aveţi nicio
grijă, la tim­pul po­tri­vit, va lua foc!
DOSTOIEVSKI

Vi­neri, 19 sept[embrie], 1986, prin So­fia, am ur­mă­rit

pro­gra­mul mos­co­vit de ştiri „Vremia“. Vi­zită de lu­cru a
„tâ­nă­ru­lui“ Gor­ba­ciov, un­deva într‑un oră­şel col­hoz­nic
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 675

din imensa stepă ru­sească. Nicio fan­fară, niciun por­tret.

În­cer­care cris­pată, aproape dis­pe­rată, de a con­versa „na­
tu­ral“ cu poporul: pe stradă, amestecându‑se în mul­
ţime. Glas­nost, pe­re­stroika. Îmi pare evi­dent că acest mare
naiv (sau ge­niu) ştie că to­tul tre­buie luat de la în­ce­put. Ştiu
des­tul ru­seşte, ca să în­ţe­leg că le spune: „Asta e de­mo­cra­
ţia, voi sun­teţi de­mo­cra­ţia, nu tre­buie să vă fie frică
etc…“ Mă uit la fe­ţele ţă­ra­ni­lor: par ui­miţi, îl aprobă,
dar ră­mân muţi: nu au idei, nu au cu­raj, to­tul li se pare
un alt­fel de tea­tru pe care vor tre­bui să‑l în­veţe, să li se dea
timp. Dis­cu­ţii in­ter­mi­na­bile, „la ra­ion“, des­pre agri­cul­
tură, via­ţa în col­ho­zuri. „Ne tre­buie o pe­re­stroika psi­ho­
lo­gică“, zice un uns cu toate un­so­rile, bă­trân bi­ro­crat,
se­cre­tar de par­tid. „Exact, zice Mi­hail, dar una de fond
şi nu una de formă!…“ Doamne, simt, de­o­dată, in­fir­
mi­ta­tea fi­lo­so­fică a aces­tui co­pil te­ri­bil, pro­ba­bil ex­ce­lent
pre­gă­tit pen­tru agri­cul­tură, eco­no­mie, po­li­tică. Dar nu
ştie fi­lo­so­fie – nu ştie unde sunt coar­nele ta­u­ru­lui ne­gru
pe care vrea re­pede să‑l do­boare. Vor­beşte prea mult,
vor­beşte prea bine… des­pre ne­voia de di­a­log cu poporul.
Timp de o oră, ope­ra­to­rii îl ur­mă­resc nu­mai pe el. Mă
tem că o altă formă de ve­de­tism şi lin­gu­şire a in­trat pe
uşa din dos a mo­des­tiei şi a lup­tei îm­po­triva ori­că­rui cult
al per­soa­nei. Le­nin, care ştia fi­lo­so­fie, s‑ar fi re­tras un­
deva şi ar fi scris: „Ce e de fă­cut, când tot ce am fă­cut e
gre­şit!?“ Poate că şi Gor­ba­ciov scrie ceva ase­mă­nă­tor, nu
ştiu. De­o­cam­dată, în­deamnă la sin­ce­ri­tate şi ini­ţi­a­tivă a
pa­tra ge­ne­ra­ţie de mu­jici ro­bo­ti­zaţi, plini de frică, tâm­
piţi de mi­ze­rie şi de re­sem­nare.
Im­pe­riul roşu, ul­ti­mul uriaş im­pe­riu din Is­to­rie, riscă
să pro­nunţe cu­vin­tele ce duc spre ideea de li­ber­tate: ce se
va în­tâm­pla atunci când po­poa­rele, su­puse cu tu­nul şi cu
676 ION D. SÎRBU

naganul, vor în­cepe să îşi aducă aminte de in­de­pen­

denţa lor şi vor ieşi în stradă să strige: „Tră­iască li­ber­ta­
tea, jos cu co­lo­ni­al­iş­tii ruşi, jos cu Re­vo­lu­ţia pe care noi
nu am do­rit‑o!?“
*
Ade­vă­rata in­fa­i­li­bi­li­tate – me­ta­fi­zică şi metaistorică –
nu a for­mu­lat‑o pa­pa­li­ta­tea, ci par­ti­dul bol­şe­vic.
Ci­tez din cu­tre­mu­ră­to­rul ro­man Le Zero et l’infini
de Ar­thur Ko­es­tler1, pe care îl ci­tesc ca un om ce am tre­
cut prin an­chete, şan­taje, te­roare:
„Le Parti n’a jamais tort, dit Roubachof. Toi et moi
nous pouvons nous tromper. Mais pas le Parti. Le Parti,
ca­ma­rade, est quelque chose de plus grand que toi et
moi, et que mille autres comme toi et moi. Le Parti, c’est
l’incarnation de l’idée révolutionnaire dans l’histoire.
L’histoire ne connaît ni scrupules, ni hésitations. Ine­rte
et infaillible, elle coule vers son but. A chaque courbe de
son cours elle dépose la boue qu’elle charrie et les
cadavres des noyés. L’histoire connaît son chemin. Elle
ne commet pas d’erreurs. Quiconque n’a pas une foi
absolue dans l’histoire, n’est pas à sa place dans les rangs
du Parti.“2
1
Publicat pentru prima dată în Anglia (1940), cu titlul
Darkness at Noon, romanul devine, după al Doilea Război
Mondial, un best‑seller absolut în Europa de Vest şi în special
în Franţa, fiind considerat una dintre cele mai influente cărţi
antisovietice, în care este demascat totalitarismul comunist. Ver­
siunea în limba română, traducere de Sanda Mironescu şi Radu
Săndulescu, a fost publicată sub titlul Întuneric la amiază,
Bucureşti, Editura Albatros, 1991.
2
Partidul are întotdeauna dreptate, spune Roubachof. Tu şi eu
ne putem înşela. Dar Partidul, nu. Partidul, tovarăşe, e ceva mai
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 677

Acum 30 de ani, nu cre­deam în această dogmă ab­

surdă. Dar acum, ame­ri­ca­nii şi eu­ro­pe­nii oc­ci­den­tali mă
obligă să re­cu­nosc că bol­şe­vi­cii au avut drep­tate. Par­ti­
dul se con­fundă cu mer­sul is­to­riei – şi şe­ful pre­zent al
aces­tui par­tid este ab­so­lu­tul veş­nic al sen­su­lui‑sen­su­lui
întregei is­to­rii uni­ver­sale…
*
De ce de­ri­văm din mai­muţă? Ca să evo­luăm acum spre
go­rilă, prin go­rile. Dacă ar fi să‑mi aleg pat­tern1‑ul po­e­tic
şi mo­ral, cel mai co­res­pun­ză­tor cu nos­tal­gi­ile mele, aş
recurge la plante: iarbă, tufă, co­pac. Frunză, floare, fruct,
să­mânţă. Acum – să zi­cem – aş fi în faza în care fruc­tul,
în­ce­pând să pu­tre­zească, în­cepe să‑şi tri­mită şi să‑şi pla­
seze în lume se­min­ţele sale: even­tu­a­li­ta­tea, no­ro­cul sau
cal­cu­lul pro­ba­bi­li­tă­ţi­lor va ho­tărî care din mi­ile de se­
minţe, ri­si­pite à tout vent 2, vor in­tra în pă­mânt şi vor
re­uşi să ro­dească, cândva, un­deva, cumva.
Sau aş alege me­ta­mor­foza flu­tu­ri­lor. Acum sunt
pupă: dorm şi vi­sez. Sunt vi­erme: mă tâ­răsc şi as­pir. Sunt
flu­ture: zbor, de­pun câ­teva cărţi… şi dis­par.
Sau scoică de râu, un­deva în Si­be­ria. Ră­nit în car­nea
mea, îmi îm­brac du­re­rea în formă de perlă roz­albă. Pes­cuit
important decât tine şi decât mine, şi decât alte mii ca mine şi ca
tine. Partidul este încarnarea ideii revoluţionare în istorie. Istoria
nu cunoaşte nici scrupule, nici ezitări. Inertă şi infailibilă, curge
spre ţinta‑i. La fiecare cot al cursului său, ea îşi depune noroiul pe
care‑l cară laolaltă cu cadavrele celor înecaţi. Istoria îşi cunoaşte
drumul. Ea nu face greşeli. Cel care nu are o credinţă absolută în
istorie, nu‑şi are locul în rândurile Partidului (fr.).
1
Vezi supra, nota 1, p. 318 (engl.).
2
În toate direcţiile (fr.).
678 ION D. SÎRBU

de un mu­jic mon­gol, eu voi muri – dar perla va îm­po­

dobi capa ţa­ri­nei sau etola Ma­re­lui In­chi­zi­tor.
*
Lupta aceasta tri­se­cu­lară a Ru­siei în că­u­ta­rea de sine,
în­tre sla­vo­fili (tra­di­ţiona­lişti) şi zapodnici (pro­gre­sişti,
eu­ro­pe­nişti).
Ci­tesc cu de­o­se­bită plă­cere din Ceaadaev, Apo­lo­gie
d’un fou1:
„[…] este do­bi­to­cia unei vieţi lip­site de ex­pe­ri­enţă şi
fără nicio pre­ve­dere […]. Ex­pe­ri­enţa tim­pu­ri­lor este
nulă pen­tru noi: epo­cile şi ge­ne­ra­ţi­ile s‑au scurs fără fruct
pen­tru noi. S‑ar zice, văzându‑ne, că le­gea ge­ne­rală a
uma­ni­tă­ţii a fost re­vo­cată în ca­zul nos­tru. So­li­tari în
lume, noi nu am dat ni­mic lu­mii, noi nu am în­vă­ţat ni­
mic lu­mea […]. Nicio gân­dire utilă nu a ger­mi­nat pe
so­lul ste­ril al pa­triei noas­tre, niciun mare ade­văr nu s‑a
lan­sat din mij­lo­cul nos­tru…“
Şi tot el: „Este un lu­cru fru­mos dra­gos­tea de pa­trie,
dar există ceva mai bun de­cât ea: dra­gos­tea de ade­văr
[…]. Nu pe că­ra­rea pa­tri­o­tis­mu­lui, ci pe cea a ade­vă­ru­
lui se urcă la cer…“
Atât Ceaadaev1, cât şi Soloviov2 (La Russie et l’église
universelle) ple­dează pen­tru ca­to­li­cism şi îm­po­triva ace­lui
1
Piotr Iakovlevici Ceaadaev (1794–1856), filosof şi scriitor
rus, unul dintre întemeietorii gândirii filosofice ruse moderne. În
Apologie d’un fou (Apologia unui nebun), scrisă în limba franceză
în 1836‑37, Ceaadaev explică „occidentalismul“ său.
2
Vladimir Sergheevici Soloviov (1853–1900), filosof, teolog
şi poet rus, precursor al simbolismului. Lucrarea citată a fost pu‑
blicată în 1889, la Paris.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 679

„bi­zan­ti­nism mi­li­ta­ri­zat“ (cum zice Be­linski1) care a fost

Bi­se­rica Or­to­doxă Rusă. (Su­pusă ţa­ru­lui, sta­tu­lui, aris­
to­cra­ţiei etc.)
Dar aceşti gân­di­tori des­chişi s‑au iz­bit de con­ser­va­
to­ris­mul me­si­a­nic al cla­se­lor stă­pâ­ni­toare şi al ma­se­lor
largi, încă pri­mi­tive şi bar­bare. (Ado­ra­rea de că­tre ţă­rani
a ser­vi­ci­u­lui mi­li­tar şi do­rul după cam­pa­nii cât mai în­
de­păr­tate de ţară şi po­por.)
Ru­sia a în­ce­put prin a fi mai în­tâi o re­a­li­tate mi­li­tară
(Pe­tru cel Mare), apoi una po­li­tică, în jo­cul di­plo­ma­tic
al ma­ri­lor pu­teri eu­ro­pene. Abia în se­co­lul XIX, spre
sfâr­şit, în­cepe să se schi­ţeze în ea un pro­gram spi­ri­tual:
Ru­sia vrea să ia lo­cul Bi­zan­ţu­lui, de­ve­nind a III‑a Romă,
eli­be­rând po­poa­rele creş­tine de sub ju­gul oto­man,
unind, sub stea­gul ei pra­vo­slav­nic, toate po­poa­rele slave,
toate po­poa­rele creş­tine etc.
Dar ca ide­a­ţie, fi­lo­so­fie, mo­rală, ea nu fă­cea de­cât să
am­pli­fice, dra­ma­tic şi une­ori mon­struos, câ­teva idei eu­
ro­pene de­pă­şite: vol­tai­ri­a­nis­mul, he­ge­li­a­nis­mul sta­tal,
ide­a­lis­mul ger­man, po­zi­ti­vis­mul fran­cez. Orice idee li­be­
rală, trans­por­tată în Ru­sia, de­vine dogmă şi po­se­dare fa­
na­tică la mem­brii aces­tei bi­zare intelighenţe ruse, de
oa­meni inu­tili, su­flete moarte sau idi­oţi rogojinizaţi. Mi
se pare că sin­gura con­tri­bu­ţie ori­gi­nală (tem­pe­ra­men­
tală, de ca­rac­ter) a Ru­siei la ide­o­lo­gi­ile eu­ro­pene a fost
miş­ca­rea anar­histă. Fi­indcă Ma­rea Re­vo­lu­ţie din Oc­tom­
brie nu este de­cât ma­ni­fes­tul co­mu­nist mar­xist, ci­tit de
nişte co­mi­sari bi­goţi, ce nu ve­deau Omul din ca­uza ome­
ni­rii pe care vo­iau s‑o sal­veze, în­ro­bind‑o.
1
Vissarion Grigorievici Belinski (1811–1848), critic literar
şi editor rus, fondator al programului estetic al realismului în li‑
teratura rusă („Şcoala naturală“)­­.
680 ION D. SÎRBU

*
(Nu curge ga­zul, se stinge lu­mina, se în­chide apa toată
ziua.)
Ci­tesc cu umi­li­tate şi lu­mină jur­na­lul lui Lev Tolstoi.1
Trec peste se­ve­rele şi prea su­biec­ti­vele sale ju­de­căţi cri­tice
faţă de ge­nii ca: Sha­kes­peare, Go­ethe, Dante etc. Era ob­
se­dat ru­seşte de mo­rală şi mân­tu­ire: era rus, te­ri­bil de rus,
foarte creş­tin, te­ri­bil de creş­tin, pă­ti­maş şi dog­ma­tic, de­
tes­tând Bi­se­rica ofi­ci­ală, to­tuşi. Ob­se­dat de ideea că
„Arta“, ca mij­loc (şi nu scop), poate lu­mina, salva şi îm­
bu­nă­tăţi oa­me­nii.
În fi­e­care seară stă­tea de vorbă (dând un fel de ra­port
au­to­cri­tic) cu Dum­ne­zeul său. Era plin de ură nea­gră,
îm­po­triva a tot ce nu era dra­goste, su­fe­rinţă şi ier­tare în
su­fle­tul său. Mi se pare a fi fost cea mai bă­tă­uşă in­te­
ligenţă a epo­cii, purta răz­boi to­tal cu Bi­se­rica, Ţa­rul,
Armata, li­che­lele, bru­tele, pri­mi­ti­vii nea­mu­lui său.
„Sin­gura sal­vare si­gură de toate amă­ră­ciu­nile: con­şti­
inţa pro­priei mi­si­uni, grija dacă am fă­cut lu­crul pen­tru
care am fost tri­mis.“ (16 feb[ruarie] 1897)
*
În via­ţa noas­tră ru­pes­tră, în care nu se în­tâm­plă ab­so­
lut ni­mic în afară de moarte, vi­sele re­pre­zintă nişte eve­
ni­mente (aven­turi, că­lă­to­rii, im­po­si­bile în­tâl­niri etc.) pe
care – în mă­sura în care re­u­şim să le sal­văm din neant sau
ui­tare – în­cer­căm să ni le po­ves­tim, să le ana­li­zăm, tra­
ducându‑le dintr‑o limbă stre­ină, ne­cu­nos­cută.
1
Lev Tolstoi, Jurnal, traducere de Janina Ianoşi, prefaţă, tabel
cronologic, note şi comentarii de Ion Ianoşi, Bucureşti, Editura
Univers, 1975 (I), 1976 (II).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 681

Un lu­cru mă ne­du­mi­reşte: nu am vi­sat nici­od ­ ată că

în­văţ, că ci­tesc sau că scriu. Ni­mic le­gat de bi­bli­ot­ecă,
scri­eri, cărţi – deşi, cred eu, aceste pre­o­cu­pări au avut un
loc im­por­tant în via­ţa mea. Pre­do­mină co­pi­lă­ria, puş­că­
ria, ero­sul, ca ob­se­sii şi tra­ume: vi­sul că iar sunt ur­mă­rit,
ares­tat, con­dam­nat, dus în­a­poi în… Pierd ba­ga­jele toate,
ră­tă­cesc dru­mul, nu pot fugi: ape large peste care trec
înot, gări în care mă as­cund, mult că­cat, pă­rin­ţii care se
fac că nu mă cu­nosc, sora mea plân­gând la poartă…
Dar de ce ni­mic le­gat de fun­ci­ara ob­se­sie a vie­ţii
mele, car­tea? Vi­sez une­ori că sunt scos la ta­blă şi re­tră­iesc
groaza de a nu pu­tea re­zolva pro­blema de ma­te­ma­tică –
al­te­ori, uit com­plet ro­lul când in­tru în scenă (am ju­cat
pe „Lică“, în De­zer­to­rul de Sor­bul, fi­ind elev în clasa a
VIII‑a de li­ceu).
Deşi de la 10 ani am de­ve­nit un ce­ti­tor pa­sionat, deşi
am su­fe­rit enorm din ca­uza pier­de­rii to­tale a fru­moa­sei
mele bi­bli­o­teci din Cluj, de vi­sat nu am vi­sat nici­o­dată
în le­gă­tură cu du­re­rile mele de căr­tu­rar. Poate că aven­
tura mea din lu­mea căr­ţi­lor, fi­ind şi ea doar un vis, nu are
ce că­uta în vi­sele din somn. Nu ştiu!
*
Ră­mân un con­stant şi pa­sionat ce­ti­tor de „jur­nale“ ale
unor mari scri­it­ori. Gide m‑a in­tri­gat (deşi m‑a in­struit
mult), Ju­les Re­nard m‑a amu­zat, Titu Ma­io­rescu şi Iorga
mi‑au com­ple­tat go­lu­rile albe de pa­tri­o­tism cul­tu­ral. Ul­
ti­mul jur­nal – de acum doi sau trei ani – care m‑a cu­ce­rit
şi din care am cu­les multă li­nişte şi că­rare, a fost cel al
lui Ju­lien Green.1
1
Julien Green, Jurnal, Antologie, traducere şi prefaţă de
Modest Morariu, Bucureşti, Editura Univers, 1982.
682 ION D. SÎRBU

Acum – ce mi­nune – des­co­păr jur­na­lul lui Tol­stoi şi

sunt de‑a drep­tul co­ple­şit de ce­re­asca sim­pli­tate a cre­din­
ţe­lor sale. Ob­se­sia unei di­vi­ni­tăţi pure, în afară şi chiar
po­triv­nică re­li­gi­i­lor, a fru­mo­su­lui în toate, a bi­ne­lui peste
tot, a unui Bine de­ta­şat de artă sau in­sti­tu­ţii so­ci­ale;
a dra­gos­tei, ca ma­te­rie primă spi­ri­tu­ală, mân­tu­i­toare
şi su­b­limă.
Tol­stoi – „acest so­ci­a­list al theocraţiei, acest mo­ra­list
al dra­gos­tei cos­mice, acest po­se­dat al li­ber­tă­ţii şi ne­fe­
ri­cit prin fe­ri­ci­rea de a fi fă­cut tot ce se poate face ca
să‑şi atingă pro­pria per­fec­ţi­une“. Mi se pare că acest
jur­nal – ca şi via­ţa lui, de alt­fel – de­vine una din cele
mai per­fecte şi umane teh­nici de pre­gă­tire pen­tru
moarte: fără popă, bi­se­rică, re­li­gie, doar prin cu­ră­ţie,
me­di­ta­ţie şi con­ti­nuu di­a­log cri­tic cu Ce­rul. Umi­li­tate,
bu­nă­tate, ier­tare.
„Sunt te­mei­nic con­vins că lu­mea – şi ste­lele, şi mo­şi­
ile, şi ca­sele – o con­duc nişte oa­meni to­tal de­menţi. Cei
nedemenţi se ab­ţin sau nu pot par­ti­cipa…“
În vo­lu­mul II, p. 116, ci­tesc: „Mer­geam cu tram­va­iul
cu cai pe Im­pe­ri­ală, pri­veam ca­sele, fir­mele, pră­vă­li­ile,
bir­ja­rii, tre­că­to­rii şi dru­me­ţii, şi dintr‑odată, mi‑a de­ve­
nit foarte lim­pede că toată această lume, cu via­ţa mea în
ea, este doar una din ne­nu­mă­ra­tele po­si­bi­li­tăţi ale al­tor
lumi şi al­tor vieţi, iar pen­tru mine este doar unul din ne­
nu­mă­ra­tele sta­dii prin care mie mi se pare că trec prin
lume, trec în timp…“
Mă um­ple de fior: nu atât pen­tru cu­tre­mu­ră­toa­rea
in­tu­i­ţie con­ţi­nută în această fu­gară în­sem­nare, cât mi­ra­
co­lul de co­in­ci­denţă în care am luat cu­noş­tinţă de ea,
su­bl­ i­ni­ind‑o. La ra­dio, se vor­bea de opera lui Bor­ges, pe
masa in­som­ni­i­lor mele mă aş­tep­tau două cărţi: Olga
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 683

Caba1, Nu­vele fan­tas­tice, şi Karl Gjellerup2, Că­lă­tori în

eter­ni­tate. (Der Pilger Kamanita a aces­tuia a fost o re­ve­
la­ţie în tine­reţele mele: am în­cer­cat s‑o re­ci­tesc, nu am
mai pu­tut.)
Toate aceste cărţi se în­ru­desc de‑aproape cu ci­ta­tul de
mai sus: „Mer­geam cu tram­va­iul cu cai pe im­pe­ri­ală…“
*
Re­a­li­ta­tea îşi face de cap, pare is­te­rică, de­mentă, a ie­şit
cu to­tul din frâ­iele şi frâ­nele ra­ţi­u­nii sau bu­nu­lui‑simţ.
În fil­mul ita­lian, vă­zut aseară, des­pre „via­ţa lui Gior­
dano Bruno“, o con­clu­zie a tra­gi­cu­lui erou mi se pare
ac­tu­ală, te­ri­bil şi du­re­ros de ac­tu­ală:
„Ma­rea mea con­sta­tare – o spune eroul în faza ul­
timă a pro­ce­su­lui său de In­chi­zi­ţie – ma­rea mea con­sta­
tare: că pe ni­meni care este la pu­tere nu‑l poţi con­vinge că
nu are drep­tate.“
Pu­te­rea – iată no­dul gor­dian ce nu poate fi tă­iat, iată
sa­bia de care vom pieri: pu­te­rea des­co­pe­ri­ri­lor şti­in­ţi­fice
uci­gă­toare, pu­te­rea mass‑me­dia min­ci­noase, dar, mai
ales, pu­te­rea po­li­tică, to­tală şi to­ta­li­tară.
Pu­te­rea po­li­tică este surdă şi oarbă faţă de po­por, ţară
şi vi­i­tor, nu fi­indcă nu vrea să vadă şi să audă, ci fi­indcă
1
Olga Caba (1913–1995), poetă şi prozatoare, stabilită la
Sebeş. Făcea parte din cercul celor foarte apropiaţi de Ion D.
Sîrbu. Cei doi au corespondat în perioada 1986–1989.
2
Karl Adolph Gjellerup (1857–1919), poet şi romancier
danez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1917), îm‑
preună cu Henrik Pontoppidan, compatriotul său. Călători în
eternitate a apărut la Editura Univers, Bucureşti, 1986. Der Pilger
Kamanita (Pelerinul Kamanita) prezintă, pe fundalul unei poveşti
de dragoste, întâmplări legate de viaţa şi învăţăturile lui Buddha.
684 ION D. SÎRBU

le­gile săl­ba­tece ale in­stinc­tu­lui de con­ser­vare îl obligă să

mintă şi să se mintă: ca să se apere de ade­văr şi de lupta de
clasă (care a dis­pă­rut din scrip­tele ofi­ci­ale). Krato‑kraţia,
dom­nia pu­ter­ni­ci­lor, tră­ieşte re­spi­rând prin mito‑filie,
cu­vân­tul pu­te­rii nu se poate lipsi de cra­vaşă şi pis­tol; şi de
câi­nii de lup, ca pază, vi­gi­lenţă şi sim­bol.
*
Fran­ce­zii – cu noul lor ro­man, cu te­o­ri­ile pri­vind tex­
tu­a­lis­mul, scri­i­tura şi an­ti­li­te­ra­tura – au omo­lo­gat de
fapt plic­ti­sul ca ma­te­rie, scop şi stil în proza mo­dernă.
Apar cu gră­mada, şi la noi, scri­i­tori foarte ta­len­taţi şi
culţi, care scriu ca să scrie, cro­şe­tează, pa­ti­nează ar­tis­tic,
ex­pe­ri­men­tează. Nu pot să‑mi dau seama cât de câş­ti­
gaţi sunt aceşti au­tori în si­nele lor: ei ada­ugă la în­tu­ne­
re­cul şi urâ­tul lu­mii încă o in­sulă de con­fu­zie şi haos,
po­ten­ţând stag­na­rea şi imo­bi­lis­mul su­fle­te­lor moarte,
prin texte în care nu există nicio idee clară, niciun per­
so­naj, nicio po­veste.
Uto­pia, plic­ti­sul şi frica le‑am con­si­de­rat a fi ca­ri­a­ti­
dele ci­vi­li­za­ţiei noas­tre „mo­derne“. Cei care scriu cărţi
plic­ti­coase, scriu de fapt cărţi po­li­tice, de pro­pa­gandă
a vie­ţii noi, de clă­dire a omu­lui nou, într‑o so­ci­e­tate de
ro­boţi şi li­chele ig­nare. Opera lor con­tri­buie – la noi, şi
nu în Franţa, unde există li­te­ra­tură pen­tru toate gus­
turile şi ni­ve­lele – la mi­nus‑cu­noaş­tere şi mi­nus‑plă­
cere es­te­tică.
Nu neg că une­ori – din dis­pe­rare sau foame după
ac­ţi­une, sus­pans şi dis­trac­ţie – ci­tesc cu mare plă­cere, ca
şi în ado­les­cenţă, bune şi rele ro­mane po­li­ţiste. În­tre li­
te­ra­tura ca amu­za­ment – şi li­te­ra­tura ca distorsie şi chi­
nu­ire, prin plic­tis şi haos, se în­scrie ade­vă­rata li­te­ra­tură,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 685

care amuză fără să chi­nu­iască, dar şi chi­nu­ieşte fără să te

plic­ti­sească sau să te în­tu­nece.

*
Cu­vân­tul „schi­zo­fre­nie“ a fost in­ven­tat, pare‑mi‑se,
de Bleuler1. Spi­ta­lul de ne­u­ro­psi­hi­a­trie, în via­ţa mea (ca
ex­pe­ri­enţă, su­fe­rinţă şi sta­giu) ocupă un loc aproape
egal cu şco­lile, puş­că­ri­ile, ca­zăr­mile şi „do­mi­ci­li­ile“ prin
care am tre­cut.
Ţin minte – de pe vre­mea când, la Cluj, tra­du­ceam,
chiu­lind prin in­ter­nare la Stei­ner şi Dan Ar­thur, ca­zu­rile
cli­nice din tra­ta­tul lui Bumke2 – ca­pi­to­lul des­pre psi­ho­
zele de­li­rante (sau paranoide).
Ar exista trei faze:
– etapa de in­cu­ba­ţie (ne­si­gu­ranţă ipo­hon­drică);
– etapa de stare (de per­se­cu­ţie, de ex­pli­ca­ţii de­li­rante);
– etapa de dez­vol­tare megalomanică, ce se ca­rac­te­ri­
zează (acum ci­tez din Psi­hi­a­trie, de conf. Sîrbu, p. 227)3:
„…printr‑o ac­ti­vi­tate ab­sor­bantă şi ste­rilă, prin ra­ţiona­
ment com­plet fals, printr‑o ne­în­cre­dere mor­bidă, un
ego­ism fe­roce, un or­go­liu ne­mă­su­rat.“
Acest „na­nism gigantissim“ al pa­ra­no­iei nu mi se pare
azi doar un ca­pi­tol al psi­hi­a­triei. Am aproape de mine co­
legi ce se cred ge­nii, văd în toată lu­mea nu­mai pla­gi­a­tori
ai ope­rei lor, fac ic­ter când aud că al­ţii au avut un suc­ces
sau că au luat vreun pre­miu.
1
Eugen Bleuler (1858–1940), psihiatru elveţian cunoscut
pen­tru studiile sale asupra schizofreniei.
2
Vezi supra, nota 1, p. 176.
3
Aurelia Sîrbu, Psihiatrie clinică, Cluj‑Napoca, Editura
Dacia, 1979.
686 ION D. SÎRBU

Eu în­sumi, din ca­uza Por­tre­tu­lui, mă simt din ce în

ce mai grav bol­nav de… ma­nia per­se­cu­ţiei.
*
Îi scriu lui Puiu Bo­e­riu: di­vina Eta are acum o ne­poată
(care se nu­meşte… Eta Bo­e­riu) şi des­pre care, la nu­mai
un an al ei, aud mi­nuni şi le­gende. Îi scriu şi îi spun că eu
cred în efec­tul ma­gic ori sa­cru al câm­pu­lui de să­nă­tate
pa­ra­di­zi­acă pe care îl re­pre­zintă prun­cii şi co­piii (până la
7 ani). Mama îmi spu­nea că „Dum­ne­zeu vede lu­mea
prin ochii co­pi­i­lor“, Tata (care era tot­dea­una cu bu­zu­
na­rele pline de bom­boane, pe care le îm­păr­ţea în uliţă)
cre­dea sin­cer că „lu­mea asta, fără co­pii, nu are niciun
Dum­ne­zeu“. Ser­giu Al‑Ge­orge – în anii noştri de me­di­
ta­ţie şi ru­gă­ciune1 – con­si­dera că timp de circa 200 000
de ani, din ne­o­li­tic până as­tăzi (şi as­tăzi, în co­li­bele să­ra­
ci­lor sau pri­mi­ti­vi­lor), co­pi­lul şi joaca lui ar fi con­sti­tuit
sin­gura dis­trac­ţie, cultă şi es­te­tică, gra­tu­ită şi re­ve­la­to­rie,
edu­ca­tivă şi ca­thar­tică, în în­tu­ne­re­cul peş­te­ri­lor din care
am ie­şit cu to­ţii. Cred că zâm­be­tul, jo­cul, ca­li­ne­ria co­pi­
i­lor nu a evo­luat: ea e dată din naş­tere – spre a ne îm­
blânzi şi mân­gâia pe noi, săl­ba­te­cii co­ple­şiţi de frică,
foame, cru­zimi de tot fe­lul.
Mă uit la joaca unei le­oaice cu puii ei: dra­goste, tan­
dreţe, fe­ri­cire. Şi ima­gi­na­ţie. Şi artă.
*
„Cum poate un om al sin­te­ze­lor – îmi spune, glu­
mind, Doi­na­şul – să de­pindă de câ­teva mi­zere ana­lize?“
1
Trimitere la anii „petrecuţi“ în coloniile de muncă (Stoeneşti,
Salcia, Strâmba, Grindu, Periprava).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 687

Da – însă aceste ana­lize sunt me­di­cale. Di­a­be­tul e o

boală mult mai as­cunsă şi mai per­fidă de­cât can­ce­rul. În
tru­pul meu există un psi­hic (nu pot pro­nunţa cu­vân­tul
„su­flet“), în psi­hic func­ţi­o­nează un tri­unghi, afect‑in­te­
li­genţă‑vo­inţă, din care, ca far şi bu­solă, ar lu­mina o
aşa‑zisă con­şti­inţă. Pe lângă în­treg acest edi­fi­ciu de li­ber­
tate şi va­loare, în sân­gele meu so­lar se as­cunde un anume
pro­cen­taj de za­hăr, care, dacă va creşte, va lu­cra, con­form
unui al­go­ritm pro­priu, la moar­tea mea. Prin ar­trită, or­
bire, blo­care a ri­ni­chi­lor, in­farct etc.
(Ieri, am re­fu­zat să mă duc la o şe­dinţă „spe­ci­ală“ de
mar­ţi­ală ono­mas­tică. Am zis: „Po­e­zia pa­tri­o­tică îmi pro­
voacă o gravă creş­tere a za­hă­ru­lui în sânge şi a ten­si­u­nii
ar­te­ri­ale….“ Nu am min­ţit. Voi muri trăs­nit de un obuz
in­vo­lun­tar de po­e­zie to­te­mică sau de ga­zul as­fi­xi­ant al
dan­su­lui te­ma­tic.)
*
Am fă­cut, în tinereţele mele am­bi­ţi­oase şi snoabe, se­ri­
oase efor­turi in­te­lec­tu­ale (lec­turi, al­bume, dis­cu­ţii, con­
fe­rinţe, ate­li­ere etc.) pen­tru a pu­tea în­ţe­lege şi gusta, nu
ne­a­pă­rat cu plă­cere, arta abs­tractă în pic­tură şi sculp­tură.
Te­o­re­tic, am re­u­şit, cu toate că, sin­cer fi­ind cu mine în­
sumi, sen­si­bi­li­ta­tea mea ar­tis­tică s‑a oprit la im­pre­si­o­nis­
mul şi la ex­pre­si­o­nis­mul în­ce­pu­tu­lui de se­col XX.
Acum – în loc de me­di­ta­ţie şi ru­gă­ciune – as­cult cu o
plă­cere ce­re­ască mu­zică pre­cla­sică, ba­rocă, ro­man­tică.
(Azi‑noapte aproape am plâns as­cul­tând Ano­tim­pu­rile
lui Vi­valdi.)
Dar une­ori, cu în­că­pă­ţâ­nare şi con­cen­trare, îmi im­
pun să gust şi să tră­iesc (chiar dacă nu am cul­tura şi în­ţe­
le­ge­rea ne­ce­sară) aşa‑zisa mu­zică mo­dernă: a‑me­lo­dică,
dizarmonică, con­struc­ti­vistă etc. Su­făr. Ca un câine
688 ION D. SÎRBU

bătut, su­făr. Mă dor ner­vii, îmi vine să urlu, să zgâ­rii pe­

re­ţii, să mă arunc pe geam. Mu­zica asta mă trans­pune
neurotic în sta­rea de te­roare, moarte, apo­ca­lips. Poate că
acesta e sco­pul ei: re­a­lis­mul şi me­sa­jul ei mo­dern.
Tot­dea­una, îna­inte de a în­cepe con­cer­tul or­ches­trei
sim­fo­nice, deci, îna­inte de so­si­rea la pu­pi­tru a di­ri­jo­ru­lui,
cu ochii în­chişi, îmi place să as­cult sim­fo­nia de dez­or­dine
şi haos pe care o cre­ează in­stru­men­tiş­tii prin stru­ni­rea şi
acor­da­rea fi­e­că­rui in­stru­ment în parte. Este ca îna­inte de
ge­neză, ca îna­inte de a scrie prima pa­gină, ca îna­inte de a
schiţa cu căr­bu­nele si­lu­e­tele pic­tu­rii vi­i­toare.
Dar ace­laşi haos şi chin, dez­or­dine şi su­fe­rinţă, cu
par­ti­turi şi di­ri­jor, mi se par şi ab­surde, şi ri­di­cole.
*
Îmi re­pet, ca să nu uit nici când dorm: orice pu­tere este
de dreapta, orice pu­tere tinde spre ti­ra­nie şi ab­surd ab­so­
lut, orice pu­tere de­vine, din sim­plu mij­loc pen­tru re­a­li­za­
rea unor pla­nuri şi re­forme so­ci­ale, un scop în sine,
pre­o­cu­pat de pro­pria în­veş­ni­cire, sub­ju­gând toate mij­loa­
cele pen­tru slava şi mă­ri­rea sa.
Mai nou, mă în­du­io­şează această sete şi foame a ti­ra­
ni­lor noştri (mici şi mari) după dra­goste. Vor să fie iu­biţi,
foarte iu­biţi, cei mai iu­biţi. Ştiu de la bă­trâ­nul Tol­stoi (şi
din Bi­blie) ce „ma­te­rie primă“, mo­rală şi me­ta­fi­zică, e
dra­gos­tea: nu mă mir că, ajunşi în vâr­ful pi­ra­mi­dei, ge­ni­
ile şi zeii de tip nou vor să audă de­cla­ra­ţi­ile de dra­goste,
ad­mi­ra­ţie şi slavă ale fur­ni­ci­lor‑mi­li­oane ce hră­nesc şi în­
alţă pi­ra­mida prin tă­cere, foame, frică.
Şi se naşte ast­fel un cerc vi­cios: „Cu cât creşte te­roa­
rea, creşte şi ne­voia de dra­goste a ti­ra­ni­lor: cu cât creşte
această ne­voie, creşte şi nu­mă­rul lin­gu­şi­to­ri­lor, po­e­ţi­lor,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 689

eu­nu­ci­lor ofi­ci­ali; cu cât creşte nu­mă­rul şi obrăz­ni­cia aces­

tora, creşte şi ura, şi dis­pe­ra­rea poporu­lui: ţi­ne­rea în frâu a
aces­tuia ne­ce­sită creş­te­rea te­roa­rei: care te­roare de­clan­şează
o şi mai uri­aşă foame după de­cla­ra­ţii de dra­goste…“
Şi aşa mai de­parte, in saecula saeculorum.
*
Stau pe în­tu­ne­rec – în­tu­ne­re­cul aces­tui ev‑me­diu, pe
care abia îl în­ce­pem şi în care nu ai voie să te rogi, nici să
înalţi ca­te­drale – şi mă gân­desc. Se pare că din­tre cele
două forţe care ho­tă­rau şi di­ri­jau via­ţa noas­tră, Des­ti­nul
şi Ha­zar­dul, din mo­tive pe care nu le cu­nosc, Des­ti­nul a
în­ce­tat să mai func­ţi­o­neze. A mu­rit, într‑ade­văr, Dum­
ne­zeu? Şi‑a luat mâna de pe noi sau, scâr­bit de ome­nire şi
is­to­rie, şi‑a mu­tat aten­ţia şi bu­nă­ta­tea în altă parte?
În răz­boi, în puş­că­rie, în mină – şi eu, şi or­ta­cii mei –
sim­ţeam fi­zic (des­tul de des) mâna ocro­ti­toare sau se­
ver‑pe­dep­si­toare a Soartei. Acum, parcă am func­ţiona
fără pi­lot, pe au­to­mat, nici Li­te­rele, nici ţara, nici lu­mea
în­treagă nu par a fi în grija cuiva. Pro­ba­bi­li­ta­tea, ca­u­za­li­
ta­tea, fi­na­li­tă­ţile ime­di­ate – iată ca­te­go­ri­ile ra­ţionale şi
lo­gice (to­tal an­ti­ra­ţionale şi ana‑lo­gice) ce ne ho­tă­răsc
mer­sul îna­inte şi în sus, când mer­gem, de fapt, doar în
jos şi spre mult în­a­poi.
*
Ur­mă­resc foarte atent toate şti­rile care ne par­vin din
Ru­sia şi China. Are loc, în aceste greu în­cer­cate ţări
ex­pe­ri­men­tale, un efort in­stinc­tiv (deşi vine de sus, nu­
mai de sus) de ie­şire din chin­gile, lan­ţu­rile, că­tu­şele dis­
ci­pli­nei, su­pu­ne­rii şi tă­ce­rii. Glas­nost nu în­seamnă,
cum cre­deam, sin­ce­ri­tate, glă­su­ire fără frică, ci trans­pa­
renţă, des­chi­dere…
690 ION D. SÎRBU

Ră­mân scep­tic. Nu cred că o mască, ce s‑a li­pit de

obraz şi de cre­ier de‑a lun­gul unei dic­ta­turi şi te­rori de o
ju­mă­tate de se­col (trăit sub pre­si­u­nea unor şe­dinţe, con­
dam­nări, în­vă­ţă­mânt, presă, ca­dre de vi­gi­lenţă şi pe­dep­
sire), se poate des­prinde, uşor şi fără du­reri sau ac­ci­dente,
în­tre două con­grese de par­tid. Schim­bă­rile de cli­mat şi
con­di­ţie au ajuns schim­bări de men­ta­li­tate, struc­tură,
ca­te­go­rii de gân­dire şi com­por­ta­ment. Omul so­vi­e­tic
există, el este de tip nou, apar­ţi­nând unei alte spe­cii:
chiar şi co­piii noştri tind, mai nou, prin pa­si­vi­tate şi dez­
in­di­vi­du­a­li­za­rea sis­te­mu­lui de în­vă­ţă­mânt, spre matca
asi­a­tică a su­pu­ne­rii, fricei, lip­sei to­tale de cu­raj şi so­li­da­
ri­tate. A dis­pă­rut con­şti­inţa li­beră şi lu­cidă, e în curs de
dis­pa­ri­ţie şi Eul in­di­vi­dual, omul ca per­soană mo­rală,
ci­vilă, po­li­tică.
Îmi de­clară ne­poata mea, pro­fe­soară de fran­ceză „la
ţară“: „Nu am va­loare, nu am pre­ten­ţii, nu am stu­dii:
sunt o sim­plă fur­nică, vreau să tră­iesc de pe o zi pe alta,
de la un sa­la­riu la al­tul, strig ori­când, dacă tre­buie: adio,
Eu­ropa, adio, li­ber­tate, adio, pro­gres şi ci­vi­li­za­ţie!“
*
Am pier­dut (pier­dut?) două nopţi de in­som­nie, ci­
tind în di­a­go­nală „Au­to­bi­o­gra­fia“1 aces­tei ma­es­tre a ro­
ma­nu­lui po­li­ţist care a fost Agatha Chris­tie. Fără înalte
stu­dii, fără spe­ci­a­li­tate, fără lec­turi asi­dui sau frec­ven­
tare de cercuri li­te­rare, din ca­pri­ciu sau ne­voie de bani,
în­cepe să scrie. Şi scrie, şi scrie, ajun­gând, cu vre­mea,
1
Este vorba de volumul O autobiografie, în româneşte de Adina
M. Arsenescu, postfaţă de Dan Grigorescu, Bucureşti, Editura
Univers, 1986.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 691

pro­pria ei per­fec­ţi­une. Nicio în­do­ială, niciun fior re­li­gios

sau po­li­tic: această te­ri­bil de ci­tită doamnă trece ele­gant
peste două răz­boaie mon­di­ale, peste un Im­pe­riu ce se
pră­bu­şeşte, cu de­ga­ja­rea su­pe­ri­oară a unei lady ce se
plimbă prin car­ti­er­ ul să­ra­ci­lor. Vi­aţa ei, în sine, e o ca­po­
do­peră. De bun‑simţ, fe­ri­cire, ar­mo­nie. Ştia să că­lă­to­
rească, să vadă, să se dă­ru­iască cu pa­si­une unor pre­o­cu­pări
(de pildă, ar­he­o­lo­gia Ori­en­tu­lui Mij­lo­ciu, spe­ci­a­li­ta­tea
Bri­tish Museum a so­ţu­lui ei iu­bit) to­tal stre­ine de li­te­ra­
tură, crimă, jus­ti­ţie sau… Her­cule Poirot.
Re­gina An­gliei o in­vită la masă, ajunge mi­lionară, are
parte de o bă­trâ­neţe de re­gină. Niciun rând în me­mo­ri­ile
ei des­pre lec­turi, scri­i­tori, criza mo­rală a lu­mii în care a
trăit şi a scris enorm.
Un ta­lent pur ce se ros­to­go­leşte spre glo­rie. (Dom­
ni­şoara Marple fi­ind, şi în fa­mi­lia mea, ape­la­ti­vul de
alint cu care o ono­rez câ­te­o­dată pe clar‑vi­zionara mea
Xan­tipă, Olim­pia.)
*
Cu mare dez­a­mă­gire şi tris­teţe aflu că les bons sauvages1,
ne­grii afri­cani şi ara­bii, au avut o is­to­rie pre‑is­la­mică,
pre‑eu­ro­peană, plină de răz­boaie, ma­sa­cre, ocu­pa­ţii, cru­
zimi şi im­pe­rii. Ci­tesc, aşa­dar, Scurtă is­to­rie a Afri­cii ne­
gre de Lo­uis C. D. Joos.2
Ci­tez: „Mai multe în­tre­prin­deri se ocu­pau cu asa­
na­rea câm­pi­i­lor mlăş­ti­noase de la ră­să­rit de Bassora
(aproape de Bag­dad, n.a.) şi fo­lo­seau acolo zeci de mii de
sclavi. Un per­san, pro­fet şi agi­ta­tor, Ali Ibn Mo­ha­med, a
1
Bunii sălbatici (fr.). Vezi şi supra, nota 1, p. 402.
2
Volum apărut la Editura Politică, Bucureşti, 1966, prefaţă
de Valentin Urum.
692 ION D. SÎRBU

re­u­şit să or­ga­ni­zeze re­volta, fă­gă­du­ind ne­fe­ri­ci­ţi­lor li­

ber­tate, bo­gă­ţie şi… sclavi “ (p. 90).
Alt ci­tat: „Amda Syon [fiul Sionului, îm­pă­rat ethio­
pian, n.m.] […] înă­buşi […] o re­be­li­une in­ternă şi pe­
depsi pe lo­cu­i­to­rii re­gi­u­nii re­vol­tate într‑un fel aparte:
din acel mo­ment, re­be­lii au fost gu­ver­naţi de mai­muţe.
Un «şef de mai­muţe» era ade­vă­ra­tul gu­ver­na­tor, dar mai­
mu­ţele aveau toate drep­tu­rile, iar «su­pu­şii» lor tre­bu­iau
să le su­porte fără a le lovi sau ucide“ (p. 72).
Ni­mic nu e nou sub soare. Şi pe noi „fiii Sionului“
ne‑au pe­dep­sit, nu­mind go­ri­lele ca şefi: tre­buie să‑i su­
por­tăm, fără a‑i lovi sau ucide.
(Notă: din car­tea asta aflu că „Gor“, într‑o limbă
afri­cană, nu ştiu care, în­seamnă „Om“.)
*
Pe o foaie vo­lantă, gă­sesc no­tate câ­teva idei pen­tru
aşa‑zise „po­veşti ab­surde“:
1. A fost odată ca nici­o­dată un ac­ti­vist foarte in­te­li­
gent, re­vo­lu­ţionar şi cult. Într‑o zi, după o noapte grea,
lu­ând o ho­tă­râre re­vo­lu­ţionară, zise: „Mer­gem toată fa­mi­
lia şi ne an­ga­jăm mi­neri la Pe­trila: au ră­mas în urmă cu
pla­nul, e de da­to­ria noas­tră să…“
2. Făt‑Fru­mos cel prost ajunge la îm­pă­ra­tul Roşverde
cu sco­pul să îi pe­ţească fata unică. Se an­ga­jează grăj­dar –
iar ca­lul său, pe post de mâr­ţoagă. Trece un an, trec doi,
Făt‑Fru­mos uită de ce a ve­nit la curte, mâr­ţoaga uită şi
ea să mai mă­nânce jar, ră­mân amân­doi la graj­duri, re­
sem­naţi şi fe­ri­ciţi…
3. Pă­cală, per­so­na­jul po­se­sor al ace­lui flu­ier fer­me­
cat, ajunge îm­pă­rat. Toată îm­pă­ră­ţia dan­sează după flu­
ie­rul său: şi oa­me­nii, şi şep­te­lul, până şi ci­frele sta­tis­tice.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 693

Dar el nu e mul­ţu­mit, voia să ajungă la ONU, să cânte

acolo: şi a ajuns. Şi a cân­tat. Dar nici asta nu l‑a mul­ţu­
mit, voia să ajungă în cer, să‑i vadă pe stră­moşi şi chiar
pe Dum­ne­zeu (care îi dă­ru­ise flu­ie­rul fer­me­cat), dan­
sând, chi­uind, ţo­pă­ind. Şi a ajuns!
*
Bi­zan­ţul, până la 1453, a avut pe pu­ţin o sută de îm­
pă­raţi. Ci­tesc acum – cu plă­cere, dar şi în­gro­zit – Alexiada
de Ana Comnena1, is­to­rica foarte su­biec­tivă a vie­ţii şi
fap­te­lor Ta­tă­lui ei. (La fi­e­care pa­gină, când îi amin­teşte
nu­mele, ţine să ada­uge: „Care îmi era tată!“) Crime, tră­
dări, ali­anţe, ja­furi, ne­sfâr­şite răz­boaie.
Ca de fi­e­care dată când ci­tesc is­to­rie, în­cerc o milă
pro­fundă, spe­ci­ală, faţă de acei ne­nu­mă­raţi oş­teni, că­zuţi
în bă­tă­li­ile mă­runte sau mari. Mii, zeci de mii, sute de mii
de ti­neri, ma­sa­craţi în luptă, ucişi în tim­pul unui ase­diu
sau din ca­uza unui marş lung, dintr‑o cam­pa­nie pe care
is­to­ria mare nici nu o re­ţine.
Dacă mu­ream eu, ser­gen­tul T.R. Sârbu De­zi­de­riu2,
Ba­te­ria 18 an­ti­car, Re­gi­men­tul 35 Ar­ti­le­rie Si­biu, la
Odessa, Cri­meea, Sta­lin­grad, Iaşi? Cine mai po­me­
neşte azi de jert­fele ro­mâ­ni­lor (800.000 de morţi în
lupta îm­po­triva „hi­drei bol­şe­vice“, 300.000 de alţi morţi
1
Ana Comnena (1083–1153), fiica lui Alexios I Comnen
(1048–1118), împărat bizantin (1081–1118). Volumul citat,
traducere de Mariana Marinescu, prefaţă, tabel cronologic şi note
de Nicolae‑Şerban Tanaşoca, a apărut la Editura Minerva, BPT,
Bucureşti, 1977.
2
Am reprodus, întocmai, din manuscris, numele autorului,
pe care l‑am întâlnit scris cu „â“ şi pe cărţile cumpărate în perioa‑
da studenţiei, dar şi după, aflate în biblioteca sa.
694 ION D. SÎRBU

în luptă îm­po­triva „hi­drei fas­ciste“) din acest ul­tim răz­

boi mon­dial?
Are drep­tate, în Pro­vin­cia omu­lui, Elias Ca­netti1:
„Din fi­e­care groapă co­mună, la în­vi­ere, va ieşi un
sin­gur om.“
*
Ieri, 28 ia­nu­a­rie 1987, cu emo­ţie şi cu­tre­mu­rare, am
as­cul­tat (la TV So­fia, trans­mi­sie di­rectă) discursul „epo­
cal“ al tâ­nă­ru­lui Gor­ba­ciov, ţi­nut la ple­nara Co­mi­te­tu­lui
său cen­tral. Sub şo­cul pri­mei sur­prize, am zis: „Dacă aş fi
lo­cu­it­ or al Ru­siei, pe loc aş cere să fiu pri­mit în Par­tid!“
Dar pe urmă, gân­d ind şi răs­g ân­d ind, ana­li­z ând
mai de aproape tra­gi­cul său ţi­păt după de­mo­cra­ţie, sin­
ce­ri­tate, se­lec­ţie a va­lo­ri­lor, ale­geri li­bere etc… mi‑am
adus aminte că Imre Nagy2, Go­mulka3, Dubček 4,
1
Elias Canetti (1905–1994), romancier şi dramaturg britanic
de origine bulgară. Provincia omului. Însemnări 1942–1972, în ro‑
mâneşte de Alexandru Al. Şahighian, a apărut în colecţia „Cores­
pondenţe, memorii, jurnale“, la Editura Univers, Bucureşti, 1985.
2
Vezi supra, nota 1, p. 622.
3
Wladyslaw Gomulka (1905–1982), om politic polonez, li‑
derul comunist al Poloniei, între anii 1945–1948 şi 1956–1970.
Acuzat de deviere naţionalistă de către Stalin, în 1951, a fost ares‑
tat. Eliberat şi reabilitat, este ales, în 1956, Secretar general al
Partidului Muncitoresc Unit Polonez, funcţie deţinută până 1970,
când va fi demis, după conflictul sângeros de la şantierele navale
Gdansk, soldat cu împuşcarea mai multor zeci de muncitori.
4
Alexander Dubček (1921–1992), om politic ceh. În 1968,
a preluat conducerea Partidului Comunist şi a introdus reforme
liberale pentru o scurtă perioadă, cunoscută drept Primăvara de
la Praga, căreia i s‑a pus capăt la 21 august 1968, odată cu inva‑
darea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică. În 1970, a fost
exclus din Partidul Comunist.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 695

Wałęsa1, fi­e­care în fe­lul său, fi­e­care în mij­lo­cul unui re­

gim so­ci­a­list, con­dus de un par­tid unic, au vor­bit la fel.
Au fost zdro­biţi exact de cei care acum, din Krem­lin, con­
stată o stag­nare mo­rală, po­li­tică şi chiar eco­no­mică (de
aproape 40 de ani) în ţara cea mai îna­in­tată din lume. Mi
se pare – dacă re­fuz a‑l bă­nui că joacă tea­tru, sau că dri­
blează lu­mea printr‑o nouă di­plo­ma­ţie – Gor­ba­ciov
poate fi un fel de Chris­tos, mân­tu­i­tor al ma­te­ri­a­lis­mu­lui
ateu şi al so­ci­al­ is­mu­lui în drum spre co­mu­nism. Un erou
tra­gic sau o vic­timă si­gură a ca­ni­ba­lis­mu­lui din pro­priul
apa­rat. Mă tem că răul e prea adânc, im­pe­riul prea imens
şi ne­drept, scla­va­gis­mul prea or­ga­nic (şi vechi ru­sesc),
apa­ra­tul, no­men­cla­tura şi mi­li­ta­rii prea pu­ter­nici şi în­
gâm­faţi, ca el să nu fie, până la urmă, răs­tig­nit. Omul de
tip nou (care există), în apă­ra­rea mes­chi­nei sale vieţi de
fur­nică cu drept la chiul, lene şi votcă, va striga cel mai
tare: „Îl vrem în­ap ­ oi pe Sta­lin!“
Apele nu se pot des­părţi de us­cat, îna­inte să se facă lu­
mină şi îna­inte să des­partă Ce­rul lu­mina de în­tu­ne­rec.
*
Frica, foa­mea şi pro­stia – aş zice – ar fi sti­hi­ile ma­le­
fice ale lu­mii în care trăim. Vi­o­lenţa şi neosclavagismul
sunt doar me­to­dele fo­lo­site pen­tru in­sti­tu­ţiona­li­za­rea şi
per­ma­nen­ti­za­rea uto­pi­i­lor.
Au fost schim­baţi toţi di­rec­to­rii de li­cee din oraş. Mi
s‑a po­ves­tit cum cel mai prost şi mai în­cu­iat di­rec­tor al
1
Lech Wałęsa (1943), electrician la Şan­tierele Navale din
Gdańsk, om politic polonez, lider al mişcării sindicale poloneze,
fondator al sindicatului Solidarność („Solidaritatea“) şi preşe‑
dinte al Poloniei (1990–1995). În 1983, i s‑a decernat Premiul
Nobel pentru pace.
696 ION D. SÎRBU

unui uriaş li­ceu in­dus­trial (tri­mis în în­vă­ţă­mânt doar ca

să se scape de el – ca ac­ti­vist era con­si­de­rat to­tal idiot şi
in­ca­pa­bil), fi­ind de 15 ani di­rec­tor, când a au­zit că a fost
des­ti­tuit şi că va fi „ro­tat“ (îm­pre­ună cu alţi di­rec­tori pe
care el îi dis­pre­ţuia pro­fund), a în­ce­put să urle plin de
par­ti­nică re­voltă: „Eu am mo­bi­lat acest ca­bi­net, eu am
ca­pi­to­nat aceste uşi, şcoala asta este a mea, e opera mea,
eu nu plec de­cât mort din această di­rec­ţi­une…“
Cam 30 la sută din popu­la­ţia ţă­rii apar­ţine unei clase
so­ci­ale foarte bine aran­jată: cu di­plome lu­ate pe dai­boj,
cu co­pii şi ne­poţi aran­jaţi, cu rude, re­la­ţii, vile, pa­şa­
poarte la dis­po­zi­ţie: to­tul ba­zat pe ideea că nu pot fi
schim­baţi şi că pu­te­rea lor e veş­nică. Chiar „ro­taţi“, cla­
nul ră­mâne la pu­tere, tot ştab.
Nu am vă­zut, până acum, niciun fost ştab la munca
de jos. Şi NICIUN COPIL al lor, că­zut la treaptă, ad­
mi­tere sau re­par­ti­zare.
Îmi ex­plică fos­tul mare ştab din agri­cul­tura ju­de­ţu­
lui1 – acum co­leg de pen­sie (şi „En­glish Park“) cu mine:
„Când un trac­to­rist se ri­dică într‑o şe­dinţă de ana­liză
şi vor­beşte într‑un anume fel, toată lu­mea ştie că o face fi­
indcă vrea să ajungă bri­ga­dier. Când în şe­dinţa bri­ga­di­e­
ri­lor se ri­dică unul şi vor­beşte într‑un anume fel, se ştie
că o face aşa ca să fie tri­mis la o şcoală de ac­ti­vişti. Dru­
mul până sus – cu ex­cep­ţia des­ti­ne­lor alese de zei şi de
is­to­rie – se face prin suc­ce­sive lu­ări de cu­vânt în ca­drul
1
Este vorba de Gheorghe Dindere (1921–2008). Un „răz‑
gândit“ care îşi spune păsurile în interviul Vorbele fără fapte sunt
nişte iluzii, acordat lui Dorin Tudoran, la finele deceniului opt al
secolului trecut, publicat în volumul Adaptarea la realitate,
Cluj‑Napoca, Editura Dacia, 1982, p. 222–226.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 697

unui pro­to­col ri­gid şi se­ver. Nu se poate alt­fel. La această

evo­lu­ţie on­to­lo­gică (care re­petă fi­lo­ge­neza par­ti­du­lui) nu
re­zistă orice sis­tem ner­vos, ci nu­mai un anu­mit sis­tem
ner­vos, care nu e nici al ce­lor in­te­li­genţi, nici al ce­lor cu
ima­gi­na­ţie şi dra­goste, ci al ce­lor cu o anume vo­inţă spe­
ci­ală, ce de­vine au­to­ma­tism şi in­stinct…“
Ame­ri­ca­nii se plâng mai nou de me­di­o­cri­ta­tea in­te­li­
gen­ţei pre­şe­din­ţi­lor lor. Nu cumva, ca să treci prin toate
trep­tele, spre a ajunge se­na­tor, gu­ver­na­tor, mi­nis­tru sau
con­gres­man, tre­buie să te ri­dici la di­fe­rite şe­dinţe şi „să
vor­beşti într‑un anume fel“? Într‑un fel, pe care uni­ver­
si­ta­rii, in­te­li­gen­ţele rare sau eli­tele mo­rale nu‑l su­portă
şi nici nu‑l pot în­ghiţi!?
*
Ca o um­bră nea­gră, mon­stru al nop­ţi­lor mele de in­
som­nie şi griji (Weltschmerz ist Weltscham)1, gân­dul că ru­
gi­nesc, că mă scu­fund, că am fost una cu pă­mân­tul, mă
ur­mă­reşte ca un bles­tem.
Ştiu că tră­iesc sub apă, re­spir prin bran­hii, gân­desc
doar cu ruinurile cre­ie­ru­lui meu cel mic. Căr­ţile mari ale
se­co­lu­lui nu pot ajunge de­cât foarte greu la mine, căr­ţile
im­por­tante ale de­ce­ni­u­lui sau ale co­le­gi­lor mei dis­par
din li­bră­rii îna­inte ca eu să aud de apa­ri­ţia lor. Tră­iesc în
spa­ţiul de în­chi­soare şi moarte al ca­me­rei mele, nici nu
mai do­resc să că­lă­to­resc, să‑mi văd pri­e­te­nii. Din pa­săre
de curte, anul tre­cut, anul acesta, am de­ve­nit hâr­ciog sau
vi­erme. Pri­vesc peste gard, cu frică şi ră­u­tate, lu­mea la
care nu am avut nici­o­dată ac­ces. Am ui­tat să con­ver­sez, să
râd, să vor­besc. Mo­no­lo­ghez ca un idiot, pe din­lă­un­tru
1
Melancolia este ruşine existențială (germ.).
698 ION D. SÎRBU

sau tare, când trec pe ale­ile pus­tii ale par­cu­lui. Tot ce a

fost lu­mină şi in­te­li­genţă în fi­inţa mea, pare acum o boc­
cea jal­nică de ob­se­sii mes­chine pe care le car, într‑o roabă,
ca un rob, spre neant sau moarte. Vai mie, în­vin­sul!
*
Être un homme n’est rien; être
homme est quelque chose; être
l’homme, voilà ce qui m’attire! 1
AMIEL

Cu ex­cep­ţia ca­pi­ta­lei noas­tre, în­treaga lume este „re­vo­

lu­ţionar“ cu­tre­mu­rată de ul­ti­mul discurs al tâ­nă­ru­lui (şi
de­loc nai­vu­lui) Gor­ba­ciov… Eu în­sumi mă bucur.
După o via­ţă în­treagă pe­tre­cută în piv­ni­ţele is­to­riei (ne­
fi­ind de acord cu li­nia, me­to­dele şi ca­drele con­strui­rii
aces­tei noi orân­du­iri scla­va­giste), acum, din ca­pi­tala de
unde ne ve­nea şi li­nia, şi pis­to­lul, şi lu­mina, şi cnu­tul, şi
re­ţeta, şi ga­loa­nele în­tu­ne­re­cu­lui, aud, de­o­dată, nişte va­
iete şi plân­geri care îmi dau drep­tate şi îmi jus­ti­fică (faţă
de cine?) su­fe­rin­ţele, izo­la­rea, mar­gi­na­li­za­rea la care am
fost su­pus. Şi sunt încă.
Dar mă simt ne­drept. Tre­buie să uit de mine, de ca­
zul meu, şi să spun: dar, oare, în 1945, ce a spus Tata, ce
a spus în­treaga Vale a Ji­u­lui ace­lei bes­ti­ale Ana Pa­u­ker2?
Ce au spus toţi căr­tu­ra­rii care ştiau ce este fas­cis­mul, fi­
ind ulu­iţi de ase­mă­na­rea aces­tuia cu bar­ba­ria de atunci a
eli­be­ra­to­ri­lor? Ce au tot dis­cu­tat, în­tre 1947 şi 1964,
su­tele de mii de de­ţi­nuţi po­li­tici în toate la­gă­rele lor de
umi­lire, în­fo­me­tare şi moarte?
1
A fi un om nu înseamnă nimic; a fi om înseamnă ceva; a fi
omul, iată ce mă atrage! (fr.).
2
Vezi supra, nota 2, p. 380.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 699

Ca şi în Ferma ani­ma­le­lor (de G. Or­well), sunt în

situa­ţia bi­e­tu­lui cal, ajuns la ca­pă­tul pu­te­ri­lor, care vede
că por­cii ies de la şe­dinţă… în două pi­cioare.
Nici scla­vii nu‑l vor în­ţe­lege, nici pis­toa­lele şi cnu­tul,
nici ca­drele „agurid‑stre­pe­zite“ (zice Olim­pia), de mij­loc
şi de sus. Ade­renţa mea na­ivă şi ide­a­listă faţă de acest
prim şi ul­tim eu­ro­pean, Gor­ba­ciov, este de na­tură dra­
ma­tur­gică: de la ga­le­rie asist la ac­tul I, pa­te­tic şi eroic, al
unei in­e­vi­ta­bile tra­ge­dii.
*
Azi‑noapte, în tim­pul lec­tu­ri­lor trans­pa­rente, de in­
som­nie şi bi­lanţ, de­o­dată, fără nicio le­gă­tură cu ce ci­
team, mi‑a de­ve­nit clar şi evi­dent mo­ti­vul pen­tru care,
mai ales de când am ie­şit din puş­că­rie, as­cun­deam în in­
con­şti­en­tul meu o mor­bidă şi ta­cită re­zervă (şi chiar dis­
preţ) îm­po­triva ori­că­rei fi­lo­so­fii de ca­te­dră. Nu îm­po­triva
fi­lo­so­fă­rii, nici a căr­ţi­lor de în­ţe­lep­ciune: ele mă aju­tau să
scap din ghea­rele sis­te­mu­lui sau ale sis­te­me­lor.
Ade­vă­rul – pe care tre­buie să‑l ros­tesc – e ur­mă­to­rul:
fi­lo­so­fia (pe care, în ti­ne­reţe, am frec­ven­tat‑o cu foame şi
pa­si­une de ne­o­fit crud şi pur) s‑a do­ve­dit a fi to­tal ne­pu­
tin­cioasă în faţa is­to­riei, a pu­te­rii, a ră­u­lui. Mai mult – a
dat un nu­măr con­si­de­ra­bil de „idi­oţi utili“, puşi în slujba
dic­ta­tu­ri­lor de tot fe­lul. Nu a con­tri­buit cu mai ni­mic la
apă­ra­rea poporu­lui de jos, a va­lo­ri­lor mo­rale, spi­ri­tu­ale şi
so­ci­ale, din con­tră, a ser­vit jus­ti­fi­cări şi a lu­crat, cu toată
teh­nica sa de gân­dire şi ex­pre­sie, la sis­te­ma­ti­za­rea te­o­re­
tică a în­tre­gu­lui apa­rat de re­pre­si­une. În mo­men­tele
mele cele mai de­gra­dante şi umi­li­toare – când eram bă­
tut la cur, go­nit şi muş­cat de câi­nii de lup, tră­dat de pri­
e­teni şi bat­jo­co­rit de că­lăi – am sim­ţit doc­to­ra­tul în
fi­lo­so­fie al lui Marx, lec­tu­rile din He­gel ale lui Le­nin,
700 ION D. SÎRBU

bro­şura lui Sta­lin şi teza de doc­to­rat a ace­lui Torquemada

al Fa­cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie din Cluj, Pa­vel Apos­tol1, care se
in­ti­tula: Spre un nou uma­nism so­ci­a­list.
Blaga a fost un mar­tir – dar spa­ţiul său mi­o­ri­tic, fără
voia lui, este as­tăzi o mâr­ţoagă în­că­le­cată de toţi pro­to­
cro­niş­tii‑kitsch ai tu­tu­ror săr­bă­to­ri­lor sultanale.
Cum am pu­tut su­pra­vie­ţui, fără popi şi fără fi­lo­sofi?
Sim­plu: şti­ind, din fi­lo­so­fie, că ade­vă­rul, drep­ta­tea şi li­
ber­ta­tea vor în­vinge.
*
Apare un tâ­năr in­te­li­gent în ca­mera robinsoniei mele,
se uită în­cre­ză­tor în ochii mei, iar eu tre­buie să con­stat –
cel care am fost un bun pro­fe­sor pe vre­muri – că mă bâl­
bâi, că nu ştiu cu ce să în­cep, că am pier­dut cumva, pen­tru
tot­dea­una, ha­rul de das­căl, me­toda şi cla­ri­ta­tea de a ex­
pune cel mai ba­nal şi mai sim­plu gând sau in­for­ma­ţie.
Nu cred că sunt sin­gu­rul. Poate că în me­ca­nis­mul larg
de co­mu­ni­care şi în­ţe­le­gere a Lim­bii a avut loc un scurt­
cir­cuit, s‑au ars nişte lămpi, câ­teva fire de le­gă­tură s‑au
dez­li­pit: ge­ne­ra­ţi­ile chiar, des­fă­cute în in­di­vizi izo­laţi şi
în­sin­gu­raţi, nu mai cresc şi nu mai evo­lu­ează de­cât într‑o
lume mută, fără mo­dele, das­căli sau crize de cu­noaş­tere.
Nu am pier­dut dra­gos­tea faţă de oa­meni (cu toată
scârba ce o simt une­ori pen­tru un anu­mit mo­del de ome­
nire), dar, se pare, ea nu mai func­ţi­o­nează în afară. Anii
mei de izo­lare şi sin­gu­ră­tate îşi spun cu­vân­tul, amuţin­
du‑mă, idiotizându‑mă, înstreinându‑mă.
1
Pavel Apostol (1919–1983), filosof marxist, profesor la
Facultatea de Filosofie din Cluj, şeful Secţiei de filosofie a Filialei
Cluj a Institutului de Istorie a Filosofiei.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 701

Toată via­ţa am vi­sat să urc şi eu o dată, o sin­gură dată,

pe o tri­bună a soartei mele spre a‑mi rosti cre­zul şi lo­zinca
mea de bază. Mă tem că acum, dacă aş fi in­vi­tat, aş urca,
aş des­chide gura, nu aş rosti niciun cu­vânt: aş geme, aş
plânge… şi aş co­borî pe­ni­bil şi ru­şi­nat de moarte.
*
Ci­tind tot mai atent (şi mai su­biec­tiv) în acest „jur­
nal“ al gi­gan­tu­lui Lev Tol­stoi (cred că Omul din el a fost
mai mare chiar şi de­cât Scri­i­to­rul), re­a­li­zez cum Moar­tea
îi cu­prinde, în­cet‑în­cet, fi­inţa, zi de zi, clipă de clipă.
Vi­aţa în­cepe prin ig­no­ra­rea mor­ţii, apoi con­ti­nuă cu
lupta îm­po­triva ei, şi, spre bă­trâ­neţe, are loc ac­cep­ta­rea,
îm­blân­zi­rea şi chiar iu­bi­rea şi aş­tep­ta­rea aces­teia.
„M‑am po­me­nit în via­ţă, viu! Tot aşa – nu este de­
loc ex­clus – mă voi po­meni în moarte, nu viu, ci cu
to­tul alt­fel.“
Cum? Nu avem nicio cer­ti­tu­dine – doar câ­teva mi­
turi, cre­dinţe, spe­ri­ate nă­dejdi. În­colo, ab­so­lut ni­mic
sigur. (Chiar şi Chris­tos S‑a în­fri­co­şat pe cruce, îndo­
ind­u‑Se, crezându‑Se pă­ră­sit: Lama sabachtani!1)
Şi to­tuşi, nu în­tâm­plă­tor, bă­trâ­nul Tol­stoi ob­servă
atent, aproape şti­in­ţi­fic, anu­mite vise ale sale. Vi­sezi, de
pildă, po­ves­teşte el, că fra­tele tău te cheamă la vâ­nă­toare.
Tu pleci, dar în loc de puşcă iei cu tine un flaut. În­cerci
să tragi – din flaut nu se poate. Fra­tele îţi îm­pru­mută
puşca să tragi şi… PAC: te tre­zeşti din somn, fi­indcă
vân­tul a do­bo­rât pa­ra­va­nul de lângă geam.
1
Citat complet: Eli, Eli, lama sabahtani? („Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“, Matei, 27: 46), cu‑
vinte rostite de Iisus în timp ce se afla pe cruce (ebr.).
702 ION D. SÎRBU

Va­să­zică tot vi­sul a fost o pre­gă­tire îna­inte a poc­ni­tu­

rii. Sau, în­treg vi­sul s‑a în­tâm­plat de­o­dată şi în clipa poc­
ni­tu­rii. Sau, poc­ni­tura a avut loc din ca­uza vi­su­lui, ca
un fel de adaos de re­cu­zită. Sau, poc­ni­tura din vis nu e
de­cât du­blura poc­ni­tu­rii din re­a­li­tate.
Sau, …toată via­ţa noas­tră nu e de­cât un com­pli­cat şi
stu­pid vis (de ce cu flaut la vâ­nă­toare?) prin care, în mod
fa­tal, ne în­drep­tăm spre îna­inte pre­gă­tita du­blă îm­puş­
că­tură: cea din trup şi cea din spi­rit.
„[…] din via­ţă ne tre­zim în moarte, zice Tol­stoi.
Nu­mai atunci aflăm şi ne con­vin­gem de ceea ce a dor­
mit şi de ceea ce s‑a tre­zit în moarte“ (p. 326).
*
Am ter­mi­nat şi vo­lu­mul II din Alexiada aces­tei du­
ioase, pă­ti­maşe, dar foarte în­vă­ţate, Ana Comnena. Răz­
boaie, crime, unel­tiri. Bar­bari nă­vă­li­tori de peste tot.
Mai ales din… Apus.
În­cep să mă con­ving că Oc­ci­den­tul a con­tri­buit ma­
siv la că­de­rea Con­stan­ti­no­po­lu­lui. Timp de peste 200
de ani, de la prima aşa‑zisă Cru­ci­adă, atacurile lui nu au
în­ce­tat. S‑a bucurat când – în sfâr­şit – Ce­ta­tea Ce­tă­ţi­lor
a că­zut în mâna Tur­ci­lor şi nu a Ve­ne­ţi­e­ni­lor sau Ge­no­
ve­zi­lor, ri­vali şi concurenţi. Tot aşa s‑ar fi bucurat dacă
Vi­ena ar fi fost cu­ce­rită după acel lung ase­diu.1
Eu­ropa de Ră­să­rit a fost tot­dea­una pă­ră­sită şi tră­dată
de Oc­ci­dent în mo­men­tele ei cele mai tra­gice. Nu pot
acum să nu fac o le­gă­tură în­tre anul 271, când Au­re­lian
şi‑a re­tras tru­pele din Da­cia (lăsându‑ne, pen­tru 1.000 de
1
Este vorba de al doilea asediu al Vienei (15 iulie – 12 sep­
tem­brie 1683), încheiată cu bătălia de la Kahlenberg, turcii fiind
înfrânţi de trupele comandate de Jan Sobieski, regele Poloniei.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 703

ani, în stă­pâ­ni­rea bar­ba­ri­lor), şi co­mi­si­ile ali­ate de con­

trol, en­gleze şi ame­ri­cane, care, după Yalta, ne‑au pă­ră­sit
cu to­tul, lăsându‑ne să ne descurcăm sin­guri. S‑a pro­
pus de­bar­ca­rea Ali­a­ţi­lor în Bal­cani: de ce a fost pre­fe­rată
Nor­man­dia, când, de fapt, aici se ho­tăra soarta răz­bo­iu­
lui şi soarta po­li­tică a lu­mii de după răz­boi!?
Fi­indcă, de astă dată, nu pu­tem să ne mai re­tra­gem
în co­chi­lia noas­tră de melci şi urşi. Hu­nii nu mai sunt
no­mazi, ei nu mai au de gând să plece. Se in­sta­lează în
case, con­şti­inţe, şcoli: te­le­vi­zo­rul, zi­a­rele, căr­ţile lu­crează
asu­pra ce­lu­le­lor noas­tre ere­di­tare. Frica, grija, pru­denţa
asi­a­tică cir­culă deja în sânge şi in­stincte. Şi au tre­cut
abia 45 de ani.
*
Nu am fă­cut nicio des­co­pe­rire în via­ţa mea, nicio idee
sau schemă ori­gi­nală nu îmi poartă nu­mele: am spus câ­
teva vorbe spi­ri­tu­ale şi am scris câ­teva cărţi, me­di­o­cre şi
pline de locuri co­mune.
(Re­ci­tind acum, la rece, trei luni după ter­mi­na­rea lui,
ro­ma­nul meu ul­tim, Lu­pul şi Ca­te­drala1 – cu ex­cep­ţia
unor pa­gini calde şi fre­mă­tate, re­stul mi se pare pro­lix,
hi­brid, ne­con­vin­gă­tor.)
Dar, atât în aven­tu­rile mele amo­roase din ti­ne­reţe, în
lunga ex­pe­ri­enţă al­co­o­lică şi chiar lângă ma­şina mea de
scris, mi‑a de­ve­nit oa­re­cum clar că fi­inţa mea e al­că­tu­ită
din două per­soane se­pa­rate şi con­tra­dic­to­rii. Aş zice: un
Ion D. Sîrbu (ce­tă­ţean ob­scur, scri­i­tor ne­u­tru, das­căl,
trăind din nişte la­uri ba­nali şi ri­di­col‑în­ve­chiţi) şi EU,
o con­şti­inţă chi­nu­ită, în criză per­ma­nentă, o rană, o în­
tre­bare, un ţi­păt re­ţi­nut, o mare po­ten­ţi­a­li­tate ra­tată
tim­pu­riu şi în­gro­pată de mult sub mâl şi ce­nuşă.
1
Vezi supra, nota 1, p. 171.
704 ION D. SÎRBU

Tot tim­pul, aceş­tia doi tră­iesc şi că­lă­to­resc (spre ace­

eaşi moarte) se­pa­rat: doar când re­u­şesc să mă rog cu­rat,
să scriu cu ade­vă­rat cu­rat, să iu­besc cu­rat, atunci ei doi
se sa­lută sau se îm­bră­ţi­şează fră­ţeşte.
*
Les mots ont besoin d’un berger.1
BACHELARD

Această idi­lică ima­gine, a cu­vin­te­lor ce pasc pe un plai

al veş­ni­ciei, în­tre cer şi pă­mânt, mi se pare şi fer­me­că­
toare, dar şi iro­nică. Cu­vin­tele‑oi (sau mi­oare), cu­
vinte‑miel, cu­vinte‑ber­bec: cu­vinte sterpe, cu­vinte de
jertfă, cu­vinte de să­mânţă… În ju­rul tur­mei sunt câi­
nii – se­veri, su­pe­ri­ori, dis­ci­pli­naţi. În frunte e mă­ga­rul,
tot­dea­una mă­ga­rul – iar în co­dru ar fi fi­a­rele car­ni­vore.
Oile sunt mulse şi tunse. Sunt tă­iate, fripte în ţăpuşe sau
ţăst, puse la vânt sau fum, pen­tru pas­tramă.
Cio­ba­nul e îm­bră­cat în în­tre­gime cu lâna sau blana
oi­lor, mă­nâncă şi îşi în­tre­ţine fa­mi­lia din câş­ti­gu­rile tur­
mei. Găl­beaza, râia, ciuma sunt bo­lile en­de­mice care
ucid, de­ci­mând sau dis­tru­gând to­tal turma. Trans­hu­
manţă. Anabazis, catabazis. Iarnă lungă, foa­mete. Lupi.
Păs­to­rul poate fi mân­tu­i­to­rul sau nu­mai mâ­nu­i­to­rul
cu­vin­te­lor‑oi. Dar poate fi şi că­lăul ex­ploa­ta­tor al aces­tora.
Nu­mai Dum­ne­zeu sau Sfân­tul Pe­tru pot fi con­si­de­raţi
ca fi­ind buni păs­tori ai cu­vin­te­lor. Sau Chris­tos – care fi­ind
în­tru­pa­rea Cu­vân­tu­lui – este Ca­lea, Ade­vă­rul şi Vi­aţa.
*
Ci­tesc – în „Le Nouvel Observateur“ – des­pre un scri­
itor de limbă fran­ceză, Boucquey, te­ri­bi­list, fan­tas­tic.
(A spe­riat fa­mi­lia re­gală bel­gi­ană.)
1
Cuvintele au nevoie de un păstor (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 705

Aflu că a fost sta­li­nist, ma­oi­st, troţ­kist. Acum, nu se

ştie ce este, în orice caz, pa­no­plia tre­cu­tu­lui său con­stă în
se­ria de con­vin­geri dog­ma­tice pe care le‑a avut de‑a lun­
gul zgo­mo­toa­sei sale exis­tenţe. (Şi Sar­tre a fost sta­li­nist,
ma­o­ist, anar­hist de ti­pul Baader‑Meinhoff.) Se poartă în
Franţa schim­ba­rea la faţă: ceea ce noi nu­mim li­che­lism
sau curlingism, în Franţa – care tân­jeşte după o dic­ta­tură
to­ta­li­tară prin căr­tu­ra­rii, uni­ver­si­ta­rii şi fi­lo­so­fii ei – aces­
tea fac parte din re­cu­zita obli­ga­to­rie, la modă, a ori­că­rei
au­to­bi­o­gra­fii ce se res­pectă.
În lu­mea noas­tră ve­che şi re­tro­gradă (dar arsă şi cu
Sta­lin, şi cu Mao) mai există pre­ju­de­cata că, în ma­te­rie de
con­vin­geri şi po­li­tică, e ab­so­lut ne­ce­sar şi un mi­ni­mum
de ca­rac­ter, con­sec­venţă şi oa­re­care pu­doare. Fi­indcă nu e
tot­una să schimbi idei, in­for­ma­ţii sau puncte de ve­dere,
cu a schimba ide­o­lo­gia, to­te­mul, Weltanschauung‑ul. Mai
ales dacă ai avut mo­derna oca­zie de a co­mite prin ve­chea
„an­ga­jare“ câ­teva fru­moase crime, tră­dări sau scui­pare în
pu­blic a aproa­pe­lui.
Noi nu­mim li­chele pe cei care îşi schimbă blana din
ca­uza nă­ra­vu­lui. „Nu­mai cu­rul se schimbă, zi­cea Ta­tăl
meu în 1945, lim­bile ră­mân ace­leaşi!“ Toţi aceşti „utili
idi­oţi“, de con­junc­tură şi ca­ri­eră cu orice preţ, pro­fi­tori,
în Oc­ci­dent, ai li­be­ra­lis­mu­lui ha­o­tic şi ai de­mo­cra­ţiei ne­
a­me­nin­ţate de ni­mic, nu sunt de­cât vi­i­to­rii ser­vanţi şi
pa­la­dini ai ti­ra­nu­lui sub­în­ţe­les.
(Am mare res­pect pen­tru pro­fe­si­u­nea de „curvă“ – şi
îmi cer ier­tare mie în­sumi că fo­lo­sesc acest cu­vânt pen­tru
a de­fini aceşti es­croci de tip nou, care con­fundă fe­sul cu
in­te­re­sul şi gân­di­rea cu răz­gân­di­rea con­ti­nuă, fără de
nicio ru­şine. Îmi place stri­gă­tura popu­lară pe care am
au­zit‑o în gara Li­ve­zeni: „Curva‑i curvă până moare/ Şi
marxistu’ până‑l doare!“)
706 ION D. SÎRBU

*
De fapt, acest ca­iet a în­ce­put din ne­voia de a pu­tea scrie
şi în orele în care, ne­pu­tând bate la ma­şină (la care îmi
scriu pro­zele mele de bă­trâ­neţe) – din ca­uza zgo­mo­tu­lui,
ne­ad­mis în bloc după‑masa şi se­rile – sim­ţeam ne­voia să
no­tez gân­du­rile mele, toc­mai fi­indcă am ob­ser­vat că scri­
sul îm­pi­e­decă flu­xul ha­o­tic al me­di­ta­ţiei in­te­ri­oare, obligă
la lo­gică şi mo­rală, în­tre minte şi scris exis­tând o tai­nică
le­gă­tură, aju­tor re­ci­proc, sin­teză cre­a­toare.
Am mai do­rit ca anu­mite cio­buri sau fi­ri­mi­turi din
acel în­treg, la care nu am ac­ces de­cât în foarte rare şi de­
li­cate clipe, să nu se pi­ardă, mai mult, tre­cute pe o pa­
gină scurtă, ele să se în­tru­peze în sens şi rost.
Dar, tot mai des, nop­ţile mai ales, mă is­pi­teşte gân­dul
de a pă­răsi me­toda asta a lip­sei to­tale de scop şi me­todă,
în­cer­când să in­sist, con­tu­rând câ­teva scheme, sis­te­ma­
ti­zând şi apro­fun­dând anu­mite ob­se­sii sau cer­ti­tu­dini.
Fi­indcă aş pu­tea – dacă aş avea cu­ra­jul să‑mi în­ving pu­
doa­rea şi teama („e frig şi e târ­ziu, se­ni­ori!“) – să de­fi­nesc,
umil şi mo­dest, câ­teva din sta­fi­ile ce bân­tuie prin­tre rui­
nele cas­te­lu­lui au­to­bi­o­gra­fiei mele. Dar – de ce să nu
mi‑o măr­tu­ri­sesc – am prins scârbă de ideea de or­dine,
sis­tem, me­tode, pre­mise, con­clu­zii, ana­lize, sin­teze…
Is­to­ria a com­pro­mis lo­gica şi şti­inţa, nu are rost să mă
com­pro­mit şi eu, în cea­sul al 11‑lea.
Ră­mân, pe mai de­parte, cre­din­cios aces­tui mod ga­ze­
tă­resc de a ob­serva lu­mea, mân­când se­minţe, scui­pân­du‑le
doar spre mine. Nu am ple­cat de la o hartă, cu o bu­solă,
într‑o barcă: scri­ind, scri­ind, în toţi aceşti ani de so­li­tară
şi dez­nă­dăj­du­ită bă­trâ­neţe, am ajuns acum să în­tre­ză­resc
un fel de hartă, să‑mi simt inima ca o bu­solă – şi, în pân­
zele băr­cii mele, o briză rece şi se­veră ce bate din­spre
Styx, dar îmi um­flă pân­zele şi me­lan­co­lia. La ce­le­bra
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 707

defi­ni­ţie a Ro­sei Lu­xem­burg1, „Li­ber­ta­tea este li­ber­ta­tea

ce­lor care gân­desc alt­fel!“, eu aş adă­uga acum: „Li­ber­ta­
tea este li­ber­ta­tea ce­lor care gân­desc în lo­cul ce­lor care
nu mai pot gândi.“
*
După o lună, în care ne­pu­tând scrie ni­mic (am ci­tit
nu­mai is­to­rii şi bar­ba­rii de tot fe­lul), acum re­ci­tesc Le
Nom de la rose 2 şi îmi dau seama că ome­ni­rea, într‑ade­
văr, stă sub sem­nul lui Cain. În per­ma­nenţă, un frate îl
ucide pe ce­lă­lalt – iar Dum­ne­zeu, in­di­fe­rent, le­neş sau
ne­pu­tin­cios, din­colo de bine şi de rău, se uită la noi, se
miră şi zice: „Nu sun­teţi de­loc ren­ta­bili din punct de
ve­dere mo­ral, l‑aţi vrut pe Baraba, de el să aveţi parte!“
Câtă ase­mă­nare în­tre re­li­gia me­di­e­vală şi po­li­tica de
azi, în­tre or­di­nele că­lu­gă­reşti şi ac­ti­viş­tii de par­tid şi
dogmă. Cât va fi lu­mea‑lume, îmi zic, lupta în­tre cei să­raci
şi cei îm­bo­gă­ţiţi se va da me­reu şi me­reu, omul fi­ind o
fi­ară care crede şi poate fi­lo­sofa – dar care, ori­când, cu
ar­gu­mente „şti­in­ţi­fice“ sau theologice, poate ucide, pâr­
joli, dă­râma.
În Urss, as­tăzi, mă în­treb, nu se dă cumva un foarte
surd răz­boi în­tre „că­lu­gă­rii îm­bui­baţi“ şi cei care, în nu­
mele ade­vă­ra­tu­lui Marx sau Le­nin (a Sfân­tu­lui Fran­cisc
din As­sisi sau Bo­na­ven­tura), pro­clamă acum re­în­toar­ce­
rea la să­ră­cie, sim­pli­tate, apos­to­lat?
1
Rosa Luxemburg (1871–1919), om politic comunist german
de origine poloneză care a activat în mişcarea socialistă internaţi‑
onală. A fost asasinată.
2
Numele trandafirului, roman al lui Umberto Eco, citit de
Ion D. Sîrbu în versiune franceză, ca de altfel foarte multe alte
scrieri publicate în Occident, pe care i le împrumuta Irenè Brunet,
lector la Catedra de limbă franceză, Universitatea din Craiova.
708 ION D. SÎRBU

Ave­rea se con­fundă cu Pu­te­rea. Acum cinci ani – în

ro­ma­nul meu, Adio, Eu­ropa! („la condition roumaine“) –
mi‑am per­mis o nouă de­fi­nire a ter­me­ni­lor:
– Să­rac este orice om care nu poate schimba ni­mic şi
pe ni­meni!
– Bo­gat este orice om pe care ni­meni şi ni­mic nu îl
poate schimba.
*
Tră­iesc ca un ana­ho­ret. As­cult mu­zică aproape re­li­gi­
oasă, scriu scri­sori prin care re­vărs, asu­pra cu­noş­tin­ţe­lor
mele, o dra­goste de care nu ele, ci eu am ne­voie. Ci­tesc
enorm, la în­tâm­plare, lă­sând Ce­rul să îmi tri­mită lista
ti­tlu­ri­lor alese de el.
Seara as­cult ra­dio şi în­cerc să ţin aprins fo­cul în va­tră.
Îmi fo­lo­sesc bă­trâ­ne­ţea şi li­ber­ta­tea la toţi in­di­cii şi pa­ra­
me­trii spi­ri­tu­lui şi ini­mii. Con­si­der – cu toate mi­ze­ri­ile şi
ru­şi­nea afe­rente „epo­cii de aur“ – anii aceş­tia ca apar­ţi­nând
unei vâr­ste de gra­ţie, lu­mină. Şi nouă, fer­tilă co­pi­lă­rie.
Ca apoi, noap­tea, să am cele mai sca­broase vise. Nici­
o­dată în via­ţă nu am fost un porc în re­la­ţi­ile mele cu fe­me­
ile, am păs­trat mă­sura, ferindu‑mă (prin fire şi ca­rac­ter)
de ex­cese, mur­dă­rii sau per­ver­si­tăţi.
Şi to­tuşi… Noap­tea vi­sez cu… mi‑e ru­şine să spun, ur­
mă­resc să mă culc cu ea, mă şi culc, în po­zi­ţii im­po­si­bile,
sub ochii lu­mii… Groaz­nic. Am oroare de psih­a­na­liză,
cu­vân­tul „Li­bido“ l‑am pro­nun­ţat tot­dea­una cu scârbă.
Şi to­tuşi… Symbole und Wandlungen der Li­bido1 în­tre
două ru­gă­ciuni cu­rate şi două lec­turi ino­cente!?
1
Simboluri mutaţii şi ale libidoului (germ.), trimitere la
Wandlungen und Symbole der Libido (1912), scriere a lui C. G. Jung,
pe care o citise în anii studenției.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 709

In­con­şti­en­tul mi se pare a fi o hazna plină de ima­gi­

na­ţie, per­ver­si­tate şi… ta­lent. Va tre­bui – ca şi Sfân­tul
Au­gus­tin – să‑i mul­ţu­mesc bu­nu­lui Dum­ne­zeu că nu
pune la so­co­teală pă­ca­tele de moarte co­mise în vise, în
tim­pul som­nu­lui.
*
Ci­tind zi­a­rul, as­cul­tând discursu­rile, ne­a­vând – din o
mie şi una de mo­tive – nicio în­cre­dere într‑o re­formă ce
vine de sus (ar fi ne­voie de ne­nu­mă­rate re­forme, în toate
sec­toa­rele vie­ţii noas­tre so­ci­ale, şi toate por­nite, ca
dintr‑un cu­tre­mur, de jos), nu pot să nu mă gân­desc la
ba­ro­nul Mün­chha­u­sen care, trăgându‑se de păr, voia să
se scoată sin­gur din… Ca să în­veţi să înoţi, tre­buie mai
în­tâi să în­veţi să plu­teşti dea­su­pra apei; be­ţiv fi­ind, ca să
scapi de al­cool ai ne­voie de vo­inţă, iar ca să ai vo­inţă tre­
buie să re­nunţi la al­cool. Şi to­tuşi, există oa­meni care au
în­vă­ţat să înoate şi be­ţivi care s‑au mân­tuit de al­cool.
Trăgându‑ne de păr, am pu­tea ieşi din ra­hat, dacă ni
s‑ar per­mite să ne fo­lo­sim pro­priul cap şi dacă s‑ar da
dez­le­gare să nu­mim ra­ha­tul ca fi­ind ra­hat şi nu fe­ri­cire
sau lu­mină de aur. Dar, de­o­cam­dată, ba­ro­nul, scu­fun­
dându‑se tot mai adânc, e tuns chi­lug, cântă şi apla­udă,
iar Ma­te­ria, con­form le­gi­tă­ţi­lor sale di­a­lec­tice, ne îneacă
cu ci­fre şi re­a­li­zări sta­tis­tice.
Lo­zinca zi­lei, de­o­cam­dată, ră­mâne ur­mă­toa­rea: „Să
nu fa­cem va­luri!“
*
Pute­rea: o curvă că­lă­rind o fi­ară.
CAMUS

În tre­cut, în epo­cile de ex­ploa­tare cla­sică, des­frâul –

ca vi­ciu, idee, rău – era le­gat de bo­gă­ţie, stri­că­ciune şi sex.
710 ION D. SÎRBU

Is­to­ria şi po­li­tica aces­tui mă­reţ se­col al nos­tru ne‑au de­

mon­strat că există şi alte forme de des­frâu de­cât cele de
mai sus: mult mai pe­ri­cu­loase şi mai imo­rale. De pildă:
des­frâul cu­vân­tu­lui, des­frâul dog­ma­tic, des­frâul pro­stiei.
Des­frâul su­fe­rin­ţei (ru­şii mi se par un po­por în­ro­bit de
acest des­frâu ma­so­chist), des­frâu al cre­din­ţei, des­frâul
şti­in­ţei etc…
Tot ce e prea mare, prea mult şi prea pu­ter­nic (în
timp şi în spa­ţiu) de­vine des­frâu: te­le­vi­zo­rul, po­e­zia pa­tri­
o­tică, ocea­nul de por­trete, abu­zul de ti­tluri şi de­co­ra­ţii,
toate pot de­veni un des­frâu cu fu­neste con­se­cinţe. Pro­
stia, or­go­liul, in­cul­tura, atunci când îşi pierd ul­tima fă­
râmă de cri­tică sau au­to­cri­tică, ajung au­to­mat la acel
des­frâu al pu­te­rii care, ca des­po­tism, ti­ra­nie şi ab­surd,
con­sti­tuie Răul mor­tal al ori­că­rei so­ci­e­tăţi.
Des­frâul e an­ti­ca­mera apo­ca­lip­sei, fi­ind ca­da­vrul îm­
pu­ţit al tu­tu­ror va­lo­ri­lor mo­rale, po­li­tice şi ma­te­ri­ale. E
dan­sul to­te­mic al Mor­ţii, e curva ce um­blă că­lare şi prin
ce­tate şi prin con­şti­inţa fi­e­că­rui mem­bru al me­reu ro­ti­tei
şi me­reu ace­le­iaşi no­men­cla­turi.
*
Fi­lo­so­fia – ca me­todă, cu­noaş­tere, mo­rală sau în­ţe­lep­
ciune – a în­ce­tat să mai func­ţi­on ­ eze. Ea a func­ţionat des­
tul de efi­cace pe vre­mea când nu avea pre­ten­ţia să schimbe
lu­mea: acum, că a re­u­şit să în­toarcă pe dos lu­mea, ea a
de­ve­nit şi im­por­tantă, şi inu­tilă, şi to­tal dis­cre­di­tată. O
sim­plă ju­că­rie pen­tru min­ţile lu­mi­nate de în­tu­ne­re­cul se­
co­lu­lui, o că­rare că­tre în sus, pe care nu ne mai în­scriem ca
să ur­căm spre ză­pe­zile as­cunse, ci o ad­mi­răm în mu­zee, în
timp ce ma­şina ne aş­teaptă afară, pă­zită de un mi­li­ţian.
ULTIMA IARNĂ…

Motto:
Nici­o­dată nu au exis­tat sclavi
mai buni şi stă­pâni mai răi.
TACIT
 Mă în­tâl­nesc cu Procuro­rul, un fost elev al meu din
Cluj. E deş­tept, dăştept, prea deş­tept. Ra­di­ază pu­tere,
au­to­ri­tate, sa­tu­rată va­ni­tate. Îmi ţine o te­o­rie – acum el
este pro­fe­so­rul – explicându‑mi:
– Creşte alar­mant nu­mă­rul de­lin­cven­ţi­lor. Al­că­tuim
do­sare în fugă, îi ju­de­căm pe bandă ru­lantă. În­chi­so­rile
gem, nu îi mai în­cap. Am în fi­e­care seară sen­ti­men­tul că
eu sunt cel pe­dep­sit şi că EL, INFRACTORUL, este cel
care e stă­pân şi care îşi râde în pumni.
– Şi atunci, în­treb eu, ce e de fă­cut?
– Am pro­pus: există o sin­gură pe­deapsă care ar re­
zolva to­tul. Nu în­chi­soa­rea şi nici exe­cu­ţia. În în­chi­soare
le place, de exe­cu­ţie nu se mai tem. Din con­tră. So­lu­ţia
pe­nală, efi­cace şi ra­di­cală, ar fi de­cla­ra­rea in­frac­to­ru­lui ca
sclav şi tri­mi­te­rea lui, ca sclav, la munci de sclavi: în
mine, sa­line, ogoare, ar­mată etc…
– Şi chiar în case par­ti­cu­lare! Nu?
– De­si­gur: un pro­fe­sor care ajunge sclav (fi­indcă a
luat mită la treaptă sau ad­mi­tere) ar pu­tea să fie fo­lo­sit ca
pre­cep­tor pe lângă co­piii unor to­va­răşi foarte ocu­paţi…
– Dar, re­plic eu, nu în­seamnă asta o re­în­toar­cere în
scla­va­gism?
714 ION D. SÎRBU

– Poate. Dar, să ştiţi, pă­re­rea mea este că scla­va­gis­mul

nu a fost rău din ca­uza scla­vi­lor, ci din ca­uza stă­pâ­ni­lor
aces­tora. Or, în so­ci­e­ta­tea noas­tră, Sta­tul So­ci­a­list, co­
lec­ti­vele de muncă etc. … con­sti­tuie nişte stă­pâni de cea
mai bună ca­li­tate.
– Cum s‑ar pu­tea de­o­sebi, de pildă, un sclav, tri­mis
în mină, de un mi­ner li­ber, pro­pri­e­tar şi be­ne­fi­ciar?
– Sim­plu! Uni­forma, sa­lo­peta, un ecu­son spe­cial.
Asta nu e greu!
*
„Ra­ţi­u­nea este o curvă“, a stri­gat Lu­ther1 la tim­pul
său… Ci­tesc una după alta – în ci­clul ro­ma­ne­lor, mo­
no­gra­fi­i­lor, is­to­ri­i­lor le­gate de crime, te­roare, groază –
car­tea lui Joa­chim Fest2, Stă­pâ­nii ce­lui de al III‑lea Re­ich,
şi ex­ce­lenta mo­no­gra­fie a lui Max Gallo 3, Ita­lia lui
Musso­lini. Nu pot adormi, mă în­gro­zesc.
Ne­ga­rea bru­tală a ra­ţi­u­nii, ceaţa exis­ten­ţi­a­listă, be­ţia
in­stinc­tu­ală, de­cla­ra­rea pe faţă a drep­tu­lui for­ţei, crima
ca re­li­gie şi ide­ol­o­gie, rasa ca mit şi ideal – toate aceste
demenţe, calcate peste su­fle­tul com­ple­xat al unui mare
po­por în­vins, au scos în prim‑plan o se­rie de nu­li­tăţi
1
Vezi supra, nota 1, p. 265.
2
Joachim Fest Clemens (1926–2006), istoric german, jurna‑
list şi editor, cunoscut pentru scrierile sale despre Germania na­
zistă. Stăpânii celui de al III‑lea Reich, traducere de P. Năvodaru
şi Gh. Doru, prefaţă de Cristian Popişteanu, a apărut la Editura
Politică, Bucureşti, 1969.
3
Max Gallo (n. 1932), scriitor, istoric şi om politic francez,
de origine italiană, membru al Academiei Franceze (2007). Italia
lui Mussolini, traducere din limba franceză de Anca Balaci şi Paul
B. Marian, prefaţă de Gh. Nicolae Cazan, a apărut la Editura Poli­
tică, Bucureşti, 1969.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 715

paten­t ate, cre­t ini omo­l o­g aţi (Go­e b­b els 1, Göring 2,
Him­mler3 etc.), care i‑au aju­tat pe dic­ta­to­rii lor, la fel de
idi­oţi, să în­ceapă răz­bo­iul, te­roa­rea, ajun­gând la pră­bu­
şi­rea cu­nos­cută.
Mă simt de‑a drep­tul jig­nit în Fi­inţa mea (de stânga),
fi­indcă ase­mă­nă­rile cu sta­li­nis­mul sunt de‑a drep­tul stri­
gă­toare la cer. (Mă tem că dacă Hi­tler nu ar fi exis­tat,
Sta­lin sin­gur ar fi pu­tut fi con­si­de­rat cla­si­cul în­te­me­ie­tor
al fas­cis­mu­lui în sine.) Fi­indcă aceste ase­mă­nări nu sunt
nici în­tâm­plă­toare şi nici apro­xi­ma­tive. Ac­ti­vis­tul, do­sa­
rul, ori­gi­nea, de­nun­ţul, şe­dinţa, lo­zinca, pro­pa­ganda,
omul nou, sa­van­tul, cen­zura, la­gă­rul etc…
Dacă aş fi mem­bru de par­tid (în URSS, de pildă)
şi mi s‑ar cere pă­re­rea, aş zice: „Ceea ce mă jig­neşte şi
mă re­voltă în struc­tu­rile de până acum ale par­ti­du­lui
1
Paul Joseph Goebbels (1897–1945), ministrul Propagandei
Publice (1933–1945), creatorul mitului Führerului în jurul lui
Hitler. Numit cancelar, potrivit dorinţei lui Hitler, Goebbels i‑a
rămas fidel până la sfârşit, sinucigându‑se împreună cu întreaga
familie, la o zi după moartea Führerului.
2
Hermann Göring (1893–1946), cel mai loial susţinător al lui
Hitler. În 1933, a înfiinţat Gestapo (poliţia politică a Ger­ma­niei
naziste), apoi a devenit şeful forţelor aeriene germane (Luftwaffe)
şi ministrul economiei. Condamnat la moarte în procesul de la
Nürnberg (1946), s‑a sinucis, luând otravă.
3
Heinrich Himmler (1900–1945), al doilea om ca impor‑
tanţă în timpul celui de‑Al Treilea Reich, comandantul trupelor
SS, şeful tuturor forţelor poliţieneşti din Reich. A înfiinţat pri‑
mul lagăr de concentrare, la Dachau (1934), şi a organizat, după
1941, lagărele morţii în Europa de Est. În ultimele luni ale răz‑
boiului, a încercat să predea Germania Aliaţilor. Arestat din or‑
dinul lui Hitler, va evada, dar a fost capturat de trupele britanice.
S‑a sinucis prin otrăvire.
716 ION D. SÎRBU

co­mu­nist sunt toate acele me­tode, struc­turi şi ide­a­luri

care îl fac să se­mene te­ri­bil de mult cu fas­cis­mul. O re­
formă de adân­cime a par­ti­du­lui tre­buie să de­ter­mine ca
ide­o­lo­gia, struc­tu­rile, dar mai ales me­to­dele şi or­ga­nele
sale, să de­vină nu nu­mai di­fe­rite, dar chiar ad­verse ori­că­
rui fas­cism. Pu­te­rea ab­so­lută a dic­ta­to­ru­lui, po­li­ţia se­
cretă, gran­do­ma­nia şo­vină, im­pe­ri­a­lis­mul i‑a fă­cut să
în­ne­bu­nească atât pe Hi­tler, cât şi pe Mus­so­lini. Deşi
amân­doi au fost, la în­ce­put, de stânga, so­ci­a­lişti, re­pre­
zen­tanţi ai cla­sei mun­ci­toare. Par­ti­dul tre­buie să re­facă
le­gă­tura cu poporul de jos, cu re­a­li­tă­ţile re­ale, şi nu în­
chi­pu­ite, cu ca­drele de spe­ci­a­li­tate, mass‑me­dia cu­rate şi
cin­stite, cu cul­tura eu­ro­peană etc.“
Discursu­rile şi mi­tin­gu­rile, or­ga­ni­zate mi­li­tă­reşte,
por­tre­tele şi go­ri­lele în ci­vil, co­piii şi ti­ne­re­tul, con­si­de­
raţi o sim­plă ma­te­rie primă po­li­tică, duc au­to­mat la fas­
cism, prin fas­cism.
Trăim un Sta­lin­grad con­ti­nuu: cân­tând şi dan­sând.
Incura­bil de naiv şi dis­pe­rat că­u­tă­tor de spe­ranţe,
mai nou, mă uit cu ad­mi­ra­ţie şi lu­ci­di­tate spre… Par­ti­
dul Co­mu­nist Ita­lian, care, gra­ţie no­bi­lu­lui Ber­lin­guer1,
a re­uş­ it să iasă din mo­cirla sta­li­nistă, curăţindu‑se (prin
Gramsci)2 de ra­ci­lele urâte ale epo­cii de­pen­dente de
Mos­cova şi Kom­in­tern3.
1
Enrico Berlinguer (1922–1984), om politic italian, se‑
cretar general al Partidului Comunist Italian, din 1972 până la
moartea sa.
2
Vezi supra, nota 1, p. 438.
3
Cominternul (Internaţionala Comunistă sau Internaţio­
nala a III‑a), organizaţie transnaţională creată de Lenin în 1919,
la Moscova. Din 1926, a fost condusă de Stalin, care a desfiin‑
ţat‑o în 1943.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 717

*
Prima lec­tură a ro­ma­nu­lui1 lui Eco (o edi­ţie de bu­zu­
nar fran­ceză), m‑a tul­bu­rat şi de­ru­tat. Tot ce a fost cul­
tură, se­di­men­tată în mine, în le­gă­tură cu re­li­gia, po­li­tica,
la­bi­rin­tul ide­i­lor şi Car­tea (ca re­ve­la­ţie şi mis­ter), a fost
pus în miş­care. Am răs­puns ex­ci­ta­ţi­i­lor şi in­ci­ta­ţi­i­lor ro­
ma­nu­lui prin o mul­ţime de ana­lo­gii, me­ta­fore, mi­turi,
tre­zite şi ac­tu­a­li­zate de lec­tură.
Dar acum, la o a doua ci­tire, în ro­mâ­neşte de astă dată,
ro­ma­nul acesta bi­zar şi ori­gi­nal mi se pare fă­cut şi nu năs­
cut. Un com­pu­ter care ştie se­man­tică, is­to­rie me­di­e­vală,
theologie şi bi­bli­o­lo­gie (dar şi cri­mi­na­lis­tică mo­dernă),
cu­nos­când per­fect şi ge­nul li­te­rar la modă, şi gus­tul li­te­rar
al epo­cii, com­pune, ab­so­lut teh­nic, în mo­dul cel mai pu­
ţin in­spi­rat sau exal­tat, la rece, un mo­del de ro­man care
co­res­punde ce­lor mai pre­cise şi mai ve­ri­fi­cate re­ţete.
Plă­ce­rea mea la lec­tură e în le­gă­tură cu soarta mea de
ere­tic, şi faţă de îm­pă­rat, şi faţă de pa­pa­li­tate. So­ţiei mele
îi place la­bi­rin­tul bi­bli­o­te­cii, sora mea a ur­mă­rit cri­mele,
ne­poata mea a ră­mas ui­mită de dra­gos­tea din­tre tâ­nă­rul
că­lu­găr şi ţă­ranca din sat…
Iată prima operă li­te­rară scrisă de un com­pu­ter uman
atoa­teş­ti­u­tor. Aş­tept acum pro­vin­cia, aş­tept cu ne­răb­
dare ro­ma­nul pe care îl va scrie pri­et­e­nul meu, Adrian
Ma­rino.
*
De­si­gur, îmi spun, un prost ri­di­cat la pu­tere se simte
obli­gat să co­boare la ni­ve­lul său sis­te­mul fi­lo­so­fic al că­rui
făt este, reducându‑l şi transformându‑l într‑o sim­plă
ide­o­lo­gie. Prac­tică, re­vo­lu­ţionară, la min­tea co­co­şu­lui.
1
Este vorba de Le Nom de la rose (Numele trandafirului).
718 ION D. SÎRBU

Ide­o­lo­gia, de­fal­cată de ne­ce­si­tăţi şi in­sti­tu­ţii, se trans­

formă într‑un pro­gram, pro­gra­mul acesta cere o pro­pa­
gandă, şi, fi­indcă obi­ec­ti­vele ori­că­rei pro­pa­gande sunt
ca­duce şi re­la­tive, şe­ful su­prem o trans­formă într‑o
sim­plă re­clamă, nu a unei idei sau a unor ide­a­luri, ci în
re­clama pro­pri­u­lui chip, ca por­tret, sim­bol şi mit. Pe
vre­mea când stu­diam ge­neza me­ta­fo­rei şi sen­sul cul­tu­rii,
îmi aduc aminte, am în­tâl­nit un ra­ţiona­ment ase­mă­nă­
tor: Dum­ne­zeu este ca un tată de­vine Dum­ne­zeu‑ta­tăl,
ca, la urmă, majusculându‑se, să fie în­lo­cuit cu Ta­tăl.
Îi ex­plic Olim­piei: „Dacă mi s‑ar da or­din să fac re­
clamă, să zi­cem pen­tru să­pun, eu m‑aş sălta în pro­pa­
ganda pen­tru cu­ră­ţe­nie în ge­ne­ral, cu­ră­ţe­nia aş în­ca­dra‑o
într‑o ide­o­lo­gie mo­rală a cu­ră­ţiei, ide­o­lo­gia asta aş
topi‑o, mai sus, într‑un sis­tem de mo­rală a Bi­ne­lui, în­
cer­când ca şi Bi­nele acesta să‑l pla­sez – ca va­loare, nu­men
sau sub­stanţă – într‑un sis­tem fi­lo­so­fic sau me­ta­fi­zic. Şi
aş ajunge la ideea de Cre­a­tor şi cre­aţ­ i­une, pomenindu‑mă
că îmi pic­tez ta­va­nul ca­pe­lei mele cu ima­gi­nea bu­nu­lui
Dum­ne­zeu care îşi în­tinde mâna spre Adam, omul.
Într‑un anume fel sunt, aşa­dar, tot un fel de prost
ri­di­cat la pu­tere, parcurg ace­laşi drum ca şi un ac­ti­vist
oa­re­care, de dreapta sau de stânga: doar că îl parcurg în
sens in­vers.“
Olim­pia râde şi mă mân­gâie: „Ai avan­ta­jul, îmi
spune, că mori cu­rat: să­pu­nul tău te ajută să te mân­tui.
Pe când bi­e­tul ac­ti­vist, după ce cade din gra­ţia por­tre­tu­
lui pe care l‑a slu­jit, se simte ca Adam în ziua în care a
pri­mit acel şut me­ta­fi­zic prin care i s‑au des­chis dru­mu­
rile spre agri­cul­tură, pro­gres şi… coada pen­tru pâi­nea
cea de toate zi­lele.“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 719

*
În ma­te­rie de cru­zime, is­to­ria are o ima­gi­na­ţie ce de­
pă­şeşte mult pe cea a ce­lor mai ta­len­taţi tor­ţionari sau
că­lăi; în ma­te­rie de pro­stie, po­li­tica to­ta­li­tară poate atinge
ni­vele everestiene; în ceea ce pri­veşte du­pli­ci­ta­tea şi co­
rup­ţia, tagma pre­o­ţi­lor noştri a ajuns la forme şi mon­
stru­o­zi­tăţi ce în­trec orice ima­gi­na­ţie.
Cu paşi mă­runţi, foarte ti­mid şi umil, mă apropiu
când de o bi­se­rică, când de o con­fe­si­une, în­cer­când, fără
tru­fie, un punct de spri­jin în afară de con­şti­inţa mea. Nu
re­u­şesc! In­sti­tu­ţia lu­mească a Bi­se­ri­cii noas­tre mi se pare
atât de com­pro­misă şi de pă­că­toasă, în­cât îmi tre­buie, ca
să mă pot ruga li­ber şi cu­rat, o doză de ui­tare şi ier­tare pe
care nu o po­sed. Nu simt ne­voia niciunei theologii te­o­re­
tice, nu fac de­o­se­bire în­tre ar­gu­men­tele iu­da­ice, is­la­mice
sau creş­tine: con­si­der sco­las­tica o ju­că­rie lo­gică a min­ţii,
re­gret că nu am ac­ces la ex­pe­ri­men­tul sa­cru al mis­ti­ci­lor.
Pen­tru mine, dogma cre­din­ţei este toc­mai această sim­
plă, pri­mi­tivă şi in­cultă în­cre­dere în mi­ra­co­lul cos­mic al
lu­mii, vie­ţii şi omu­lui ca făp­tură şi spi­rit. Re­u­şesc să fiu
creş­tin doar în cli­pele în care în­tâl­nesc şi îmi apropiu un
spa­ţiu, un timp sau un obi­ect sa­cru. Un preot de azi, care
îmi spune că are „har de sus“, mi se pare fals, es­croc, lip­
sit de mo­des­tie: un opor­tu­nist al ce­ru­lui, o mai­muţă par­
ve­nită ce pro­fită ma­te­rial de tra­di­ţia şi jertfa su­fle­te­lor
sim­ple din po­por.
Şi to­tuşi… când mă rog, mă în­torc cu su­fle­tul spre
Roma.
*
Ide­o­lo­gia este „moar­tea ta prin tine…“ a ori­că­rei po­li­
tici în­chise şi dog­ma­tice. Bi­ro­cra­ţii pro­fi­tori sunt gro­pa­rii
720 ION D. SÎRBU

re­vo­lu­ţi­i­lor re­u­şite – iar dic­ta­to­rii sunt cei care le com­

pro­mit, le ani­hi­lează şi le mur­dă­resc.
Re­vin la car­tea lui Max Gallo des­pre Mus­so­lini, pe
care am ci­tit‑o ca pe un ro­man gro­tesc şi fan­tas­tic. Mă
ulu­ieşte – mu­ta­tis mu­tan­dis – iden­ti­ta­tea de ca­ri­eră şi
des­tin în­tre via­ţa lui Mus­so­lini şi cea a lui Hi­tler, în­tre
soarta fas­cis­mu­lui şi cea a na­ţional‑so­ci­a­lis­mu­lui. De
fapt, Mus­so­lini mi se pare a fi ca­ri­ca­tura ar­he­ti­pală a ori­
că­rei dic­ta­turi per­so­nale: aven­tură, va­ni­tate, se­mi­doc­ţie,
discursuri pom­poase, pa­rade, tea­tru, im­pe­ri­a­lism al or­
go­li­u­lui etc…
Ceea ce mă spe­rie (am toate mo­ti­vele) este faza în
care dic­ta­to­rul vede şi con­stată că toate pla­nu­rile sale au
eşuat şi că de peste tot so­sesc ştiri în le­gă­tură cu di­fe­rite
dez­as­tre şi ca­tas­trofe mi­li­tare, eco­no­mice, po­li­tice. În
acest sta­diu, dic­ta­to­rul în­cepe să‑şi de­teste şi să‑şi urască
pro­priul po­por, care, îşi zice el, nu l‑a în­ţe­les, nu l‑a me­
ri­tat. Care, zi­cea Mus­so­lini, nu e de­cât o adu­nă­tură de
le­neşi, es­croci şi laşi in­ca­pa­bili.
*
Am scris un­deva, în vreo piesă a mea, cred că am no­tat
ideea asta şi în aceste ca­iete de gim­nas­tică pe în­tu­ne­rec:
„O eroare ne­o­prită la vreme se trans­formă în gre­şeală: o
gre­şeală ne­o­prită se trans­formă în ca­tas­trofă şi o ca­tas­
trofă ne­o­prită se trans­formă obli­ga­to­riu în de­zas­tru…“
Din clipa în care poporul (ţă­ra­nii, mun­ci­to­rii, in­te­
lec­tu­a­lii, spe­ci­a­liş­tii etc.) nu are po­si­bi­li­ta­tea să stă­vi­
lească o eroare (de pildă, „ale­ge­rea“ unui suc­ce­sor în
pos­tul su­prem) sau să curme o gre­şeală (de dic­ta­tură
per­so­nală, to­tală, ultracentralizată) – ca­tas­trofa şi de­
zas­trul care ur­mează în mod lo­gic şi ne­ce­sar (şi de care e
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 721

con­şti­ent până şi ul­ti­mul acar sau vă­car) pri­mesc, ca fa­

ta­li­tate şi sim­bol, în­sem­nele ne­no­ro­ci­ri­lor de ti­pul inun­
da­ţie sau cu­tre­mur.
Din is­to­rie şi po­li­tică, răul se mută în su­fle­tele scla­vi­
lor şi, de‑acolo, în soartă şi na­tură. Omul de­ve­nind to­tal
ne­pu­tin­cios, e rân­dul ape­lor, us­ca­tu­lui, ce­ru­lui să se re­
volte şi să îşi arate mâ­nia.
Dar, îmi pun acum – în această cum­plită, nea­gră şi
grea iarnă a anu­lui 1987 – ur­mă­toa­rea în­tre­bare: „Ce se
în­tâm­plă dacă nici ca­tas­trofa şi nici de­zas­trul nu sunt
oprite? Ce ur­mează acum, după de­zas­trul de azi şi ca­tas­
trofa de ieri?“
Ciuma, zic eu: ciuma le­tar­gică, ciuma mo­rală, ciuma
sfâr­şi­tu­lui de neam şi ţară. Pe harta is­to­rică a Eu­ro­pei în­
scriem cea mai urâtă, gro­tescă şi ru­şi­noasă pa­gină de la­şi­
tate, ru­şine şi ires­pon­sa­bi­li­tate. Trăim, în timp de pace,
ca­tas­trofa de la Sta­lin­grad, de­zas­trul bom­bar­da­men­te­lor,
se­che­lele unei ocu­pa­ţii bar­bare: pro­stia ires­pon­sa­bilă şi
or­go­liul po­li­tic ne­mă­su­rat, având pu­teri ne­li­mi­tate, fac
mai mult de­cât o ciumă sau o ho­leră me­di­e­vală.
*
De la bi­bli­o­teca pu­blică „Aman“ îm­pru­mut Prin­ci­pele
lui Ma­chi­a­velli. Car­tea e ci­tită şi răs­ci­tită.
(De alt­fel, uitându‑mă peste raf­tu­rile des­chise ale
sec­ţiei de is­to­rie, po­li­tică, ide­o­lo­gie, pot foarte uşor să
de­duc op­ţi­u­nile lecturale ale pu­bli­cu­lui larg: se ci­teşte
foarte multă is­to­rie, me­mo­rii, mo­no­gra­fii, nu se ci­teşte
mai de­loc din „imen­sul te­zaur“: se pre­feră car­tea stre­ină
ce­lei au­to­htone, căr­ţile des­pre tre­cut ce­lor des­pre pre­
zent: la sec­ţia de li­te­ra­tură, cla­si­cii li­te­ra­tu­rii uni­ver­sale
(câţi sunt, bi­bli­o­teca e într‑o stare jal­nică de sub­nu­tri­ţie
722 ION D. SÎRBU

bu­ge­tară) îi văd în zdrenţe, vo­lu­mele sunt ci­tite şi răs­ci­

tite: pro­za­to­rii ro­mâni cei mai mari şi mai pro­li­fici (cu
ex­cep­ţia lui Preda) sunt to­tal ne­ci­tiţi. Pu­bli­cul re­fuză di­
fi­ci­lul şi sti­lul ab­scons.)
Tre­buia să ci­tesc Prin­ci­pele ime­diat după răz­boi,
poate că aş fi de­ve­nit mai în­ţe­lept. Pen­tru epoca şi ţara în
care a fost scrisă, ea mi se pare o carte bună, cin­stită, lu­
cidă şi foarte pa­tri­o­tică. Dar, dacă mă gân­desc că această
cla­sică prolegomenă de amo­ra­li­tate po­li­tică a fost car­tea
de că­pă­tâi a lui Mus­so­lini, Hi­tler, Sta­lin etc., mi se face
rău: is­to­ria cum­plită a se­co­lu­lui XX, plin de dic­ta­tori
„prin­ci­pi­ali“, ne‑a în­vă­ţat mă­car atât: că sco­pul nu scuză
mij­loa­cele, din con­tră, orice scop e summa mij­loa­ce­lor
fo­lo­site ca să se ajungă la el, mo­rala nu este o con­ce­sie pe
care şe­fii de stat o fac faţă de po­por, mo­rala este esenţa
nor­mei de drept, iar norma de drept ar fi co­loana ver­te­
brală pe care se ba­zează orice so­ci­e­tate nor­mală.
În sfâr­şit… Aflu foarte uşor că nu­mai în Cra­iova‑cen­
tru există peste 50 de ce­ti­tori ai lui Ma­chi­a­velli: din aceş­
tia, cu si­gu­ranţă, cel pu­ţin trei ar pu­tea fi in nuce vi­i­tori
sa­trapi, ti­rani sau prin­cipi ai re­pu­bli­cii noas­tre dragi.
*
Omul este sin­gura cre­a­tură care poate dis­pune, la un
mo­ment dat, de mai multă forţă de­cât i‑a dat na­
tura‑mumă.
Mă uit cu un fel de scârbă şi teamă la hal­te­ro­fili. Forţa
lor mi se pare o jig­nire a con­di­ţiei noas­tre de tres­tii plă­
pânde. Tan­chiş­tii, pi­lo­ţii, cos­mo­na­u­ţii – toţi aceşti eroi
ai teh­ni­cei „în slujba omu­lui şi a şti­in­ţei“ – mi se par
nişte sub­al­terni slabi şi ires­pon­sa­bili ai maşinei pe care o
în­ca­lecă (spre a cu­ceri, câş­tiga sau ucide).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 723

Ce­lula ner­voasă a omu­lui, după mai multe mi­li­oane

de ani de slă­bi­ciune şi frică, in­fe­ri­o­ri­tate şi pe­ri­col, iată că,
de­o­dată, în nu­mai 5 000 de ani, a ajuns în po­se­sia unor
pu­teri cu to­tul ne­o­biş­nu­ite:
1. pu­te­rea de stă­pân peste sclavi sau sub­al­terni;
2. pu­te­rea peste po­por şi chiar po­poare;
3. pu­te­rea de a fi stă­pân peste cu­vânt, gân­dire, cre­
dinţă, idei, va­lori, cul­tură şi pro­pa­gandă etc…
Nicio ce­lulă nor­mală nu re­zistă la o ase­me­nea su­pra­
so­li­ci­tare. Pa­ra­noia se in­sta­lează şi or­go­liul, după un lung
bal al său, ex­plo­dează ca o stea ce se pră­bu­şeşte în pro­pria
sa gra­vi­tate.
*
Mi­cul fa­vor, mica ciu­peală, mi­cul bac­şiş – iată re­ţeta
co­lo­ni­a­listă prin care se poate al­că­tui acel alai de im­be­cili
şi li­chele de care are ne­voie orice ti­ran, des­pot sau dic­ta­tor
ca să poată stă­pâni peste ma­sele largi ale ce­lor care mur­
mură, şo­văie şi în­jură. Ne­pu­tin­cioşi.
Uni­for­mele şi de­co­ra­ţi­ile; ti­tlu­rile şi func­ţi­ile; şo­fe­rul,
vila, ma­şina; te­le­fo­nul, se­cre­tara, is­că­li­tura; pre­zi­diul, tri­
bu­nele, mi­cro­fo­nul; co­piii, ru­dele, cum­na­ţii; casa de
odihnă, casa de oas­peţi, casa de ne­buni; spi­tale spe­ci­ale,
doc­tori spe­ci­ali, me­di­ca­mente spe­ci­ale… Etc.
Să­ră­cia vie­ţii şi a ca­sei mele sunt ele o do­vadă de cin­
ste? Nu ştiu. So­ţia mea aleargă prin oraş după o re­la­ţie
prin care vom ob­ţine ouă, eu aş­tept un îm­pru­mut de la
Bucureşti, pe care mi‑l aprobă acolo un pri­et­en apro­piat,
am fă­cut rost de 5 kg de mere „re­fu­zate la ex­port“ (deci,
ex­ce­lente) printr‑un ve­cin ce are o rudă la ae­ro­port; aş mi­
tui pe re­dac­to­rii ce ezită să mă pu­blice, dar nu am bani,
caut o pilă grea pen­tru un even­tual pa­şa­port, la cinema
724 ION D. SÎRBU

nu stau la coadă să cum­păr bi­let şi trec prin spate, ce­rând

bi­let „din locurile re­zer­vate pen­tru pro­to­col“ etc.
Pe Mi­tro­po­li­tul ca­sei îl cul­tiv tot pen­tru o re­la­ţie. Cu
ce­rul. Cu trans­cen­den­tul.
*
Mundum amabam, et amabam
amare… Amorem amabam… et
quaerebam, quid amarem.1

Li­cean fi­ind, am în­cer­cat să ci­tesc car­tea că­pi­ta­nu­lui

Ze­lea‑Co­dreanu2, Pen­tru le­gionari: nu am re­uş­ it, mi‑a
fost im­po­si­bil să trec peste un anume in­stinct de con­ser­
vare a li­ber­tă­ţii şi ra­ţi­u­nii mele de uce­nic în ale uma­nis­
mu­lui eu­ro­pean. Nu am pu­tut citi nici Mein Kampf, din
mân­drie şi de­ta­şare cri­tică la­tină.
Dar, con­stat, azi, că nici pe Marx şi nici pe Le­nin sau
Sta­lin nu i‑am în­ghi­ţit cu prea mare plă­cere. I‑am stu­
diat – dar în silă şi greu, lup­tând îm­po­triva unui su­biec­
tiv im­puls de re­fuz şi ne­gare.
As­tăzi (căr­ti­cica lui Mao, ne­ci­tită în în­tre­gime, aş­
teaptă iro­nic în raf­tul cu Bi­blia, Co­ra­nul, Ca­pi­ta­lul, Ce e
de fă­cut? etc.), cum zic, as­tăzi, îmi dau seama că tex­tele
care cer sânge, fa­na­tism, vic­time, mi­ros prin­tre rân­duri a
1
Iubeam lumea şi îmi plăcea să iubesc… Iubeam iubirea…
şi întrebam ce să iubesc (lat.).
2
Corneliu Zelea‑Codreanu (1899–1938), om politic de ex‑
tremă dreaptă şi unul dintre principalii ideologi ai curentului na‑
ţionalist extremist din România interbelică. A fondat Liga
Apărării Naţional‑Creştine (1923), transformată succesiv în
Legiunea Arhanghelului Mihail (1927), Garda de Fier (1930) şi
Partidul Totul pentru Ţară (1935). A fost asasinat împreună cu
alţi legionari, din ordinul regelui Carol II.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 725

sânge, răz­boaie şi he­ca­tombe. Sunt prea blând şi mi­los ca

să pot face pa­sul în­a­poi din idee în­spre pis­tol şi cra­vaşă,
prea li­te­rat ca să pot ad­mite să văd Cu­vân­tul ser­vind ca
ma­te­rie primă pen­tru răz­boaie, re­vo­lu­ţii, cru­ci­ade sau
jihaduri. A tre­buit să îm­bă­trâ­nesc, să în­cep să mor, ca să
mă pot ho­tărî să scot Bi­blia din raf­tul sân­ge­ros, aşe­zân­
du‑mi‑o la că­pă­tâi, în semn de dra­goste, umi­linţă, ier­tare
şi, even­tual,… mân­tu­ire.
*
Iată por­tre­tul in­tim al unui mare Îm­pă­rat al Bi­zan­ţu­
lui, aşa cum îl de­scrie ce­le­brul Procopius din Caesarea (în
a sa Is­to­rie se­cretă1, p. 81–83):
„Deci îm­pă­ra­tul acesta era vi­clean, pre­fă­cut, su­cit, în­
tu­ne­cat la mâ­nie, fă­ţar­nic, ne­stă­pâ­nit, tot­dea­una gata
să‑şi as­cundă gân­du­rile […]; min­ţea fără în­ce­tare, nu la
în­tâm­plare, ci şi atunci când scria sau fă­cea ju­ră­min­tele
cele mai gro­zave cu pri­vire la cele în­tâm­plate, şi toate
aces­tea în faţa su­pu­şi­lor săi. […] Şo­vă­iel­nic cu pri­e­te­nii,
as­pru cu duş­ma­nii, pă­ti­maş, în­flă­că­rat de uci­deri şi poftă
după averi […]. Pe lângă toate aces­tea era foarte des­chis
bâr­fi­ri­lor şi gră­bit la pe­depse, căci nu cer­ceta nici­o­dată
când ju­deca, ci as­culta cu­vân­tul bâr­fi­to­ri­lor şi ho­tăra în
grabă pe­deapsa. […] Era gata ori­când să ri­si­pească avu­
ţi­ile do­bân­dite şi le iro­sea în chel­tu­ială ne­cu­ge­tată sau le
dă­ruia fără pri­cină bar­ba­ri­lor. […] De aceea, a iz­go­nit
re­pede avu­ţia de pe pă­mân­tul ro­ma­ni­lor şi le‑a lă­sat tu­
tu­ror nu­mai să­ră­cia.“
Nu cred că lin­gu­şi­rea a fost in­ven­tată în Bal­cani, de
bi­zan­tini şi ur­ma­şii lor, tur­cii; lin­gu­şi­rea apare au­to­mat
1
Vezi supra, nota 2, p. 294.
726 ION D. SÎRBU

acolo unde pu­te­rea nu e con­tro­lată nici de Dum­ne­zeu,

nici de po­por şi nici mă­car de ele­men­ta­rul bun‑simţ al
ti­ra­nu­lui în ca­uză…
*
Ci­tesc, cu spaimă şi în­fi­o­rare, des­pre stele, ga­la­xii, in­
fi­ni­tele de­păr­tări cos­mice. Şi îmi dau seama că nu­mai
con­şti­inţa, cu care în­cerc să ştiu, să în­ţe­leg, să pă­trund
sen­sul aces­tei lumi, este sin­gura ca­li­tate ce mă saltă peste
ma­te­rie, justificându‑mi exis­tenţa.
Pri­e­te­nul meu, pro­fe­so­rul de fi­zică1, îmi vor­beşte de
cele 11 di­men­si­uni po­si­bile ale cos­mo­su­lui. Fru­moasă
me­ta­foră – în­seamnă că după ce scap din ro­bia spa­ţi­u­lui
şi tim­pu­lui dat, mai pot avea sur­priza unor pa­ra­laxe su­
pe­ri­oare, to­tal di­fe­rite de ceea ce ne oferă şi ne per­mit
sim­ţu­rile şi ra­ţi­u­nea noas­tră, în via­ţă.
Vi­sul, ha­lu­ci­na­ţi­ile, coma; dro­gul, psihedelia, de­men­­
ţele; mis­tica, ma­gia, yoga: spi­ri­tis­mul, me­ta­psi­hica, mes­
me­rianismele… Nu cumva toate aceste te­me­rare aven­turi
spre li­mite şi te­ne­bre nu sunt de­cât sim­ple eco­uri (sau fo­
sile) ale unui alt mod de a fi, ale unei trans‑humanii po­si­
bile din­colo de spa­ţiul şi tim­pul în care trăim ca nişte
robi con­dam­naţi cu to­ţii la moarte?
(Moar­tea: ca tre­cere şi pe­tre­cere; ca răs­plată şi is­pă­şire;
ca re­sti­tu­tio in in­te­grum2; ca in­trare în altă „co­lec­tivă“: ca
re­naş­tere, în­toar­cere acasă din exil, eli­be­rare ab­so­lută; ca
o gară în care schimbi tre­nul… Ca bă­trân sol­dat, ce am
lup­tat fără mur­mur şi fără şo­vă­ire, moar­tea în­seamnă
de­pu­ne­rea ar­mei, ri­di­ca­rea mâi­ni­lor şi a unui steag alb:
unconditional surrender 3.)
1
Oliviu Gherman. Vezi supra, nota 1, p. 576.
2
Restabilirea totală a situaţiei iniţiale (lat.).
3
Vezi supra, nota 1, p. 672 (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 727

*
De două săp­tă­mâni zac, do­bo­rât de o vi­roză, ră­ceală,
gripă, nu ştiu. Anul tre­cut, într‑o pe­ri­oadă si­mi­lară, am
ci­tit o mul­ţime de cărţi des­pre bar­bari, nă­vă­liri, ma­sa­cre
asi­a­tice: Gingis Han, Tamerlan, Atilla etc. Anul acesta
„mă mân­gâi“, ci­tind tot ce gă­sesc des­pre Hi­tler, Mus­so­
lini et comp.: ieri am ter­mi­nat un vo­lum des­pre Ca­na­
ris1, scris de un ceh, [ Ja­ros­lav] Kokoška.
Im­pre­sia de dez­nă­dejde şi re­voltă (ne­pu­tin­cioasă) ce
mă cu­prinde după ase­me­nea lec­turi e ca­u­zată, în parte, şi
de cer­ti­tu­di­nea că toţi aceşti ce­zari şi mag­naţi ai cri­mei
şi is­to­riei erau de fapt nişte me­di­o­cri­tăţi to­tale: se­mi­
docţi, in­culţi, fan­fa­roni, par­ve­niţi. Chiar şi Go­eb­bels sau
Ciano2, con­tele gi­nere.
Tre­buie să ci­tesc tra­tate se­ri­oase des­pre ideea de
Putere, nu se poate să nu existe lu­crări care să ana­li­zeze
fe­no­me­nul acesta de în­ro­bire a pu­ter­ni­ci­lor de că­tre
pro­pria lor pu­tere. Fi­indcă, acum, la sfâr­şi­tul aces­tui ne­
no­ro­cit se­col XX, a de­ve­nit evi­dent, chiar şi pen­tru cele
mai în­chise dic­ta­turi, că orice pu­tere ab­so­lută, în con­di­
ţi­ile de su­pra­ve­ghere şi po­li­ţie pe care le asi­gură teh­nica
mo­dernă, duce au­to­mat şi obli­ga­to­riu spre crimă şi scla­
vie. Mi se pare de‑a drep­tul di­a­bo­lică această to­tală in­di­
fe­renţă pe care o au ma­rii dic­ta­tori faţă de jert­fele de
1
Este vorba de Amiralul Canaris, traducere de Teodora
Alexandru‑Dobriţoiu, prefaţă şi note explicative de Nicolae
Minei, Bucureşti, Editura Militară, 1970.
2
Galeazzo Ciano, conte de Cortellazzo (1903–1944), om
politic italian, ministru al afacerilor externe (1936–1943), func‑
ţie pe care o deţine până în 1943, când va fi demis, arestat, jude‑
cat şi executat.
728 ION D. SÎRBU

vieţi ome­neşti. Mus­so­lini, in­va­dând Franţa (le coup de

poignard 1, zi­cea bu­nul nos­tru pro­fe­sor şi men­tor Henri
Jac­qu­ier2), cere ge­ne­ra­li­lor săi: „Am ne­voie de cel pu­ţin
10.000 de morţi.“ Hi­tler, afir­mând cu mân­drie, în
1941, că toate cu­ce­ri­rile sale de până atunci „nu au cos­
tat de­cât ba­ga­tela de 300.000 de că­zuţi“.
(Orice dic­ta­tor de­vine un că­lău in­con­şti­ent – e con­
vins că El, doar El, me­rită toate aceste jertfe. Dia­vo­lul
era con­ce­put în Evul Me­diu ca fi­ind ma­gi­cian, fi­lo­sof;
se­co­lul nos­tru nu îl mai poate ve­dea de­cât ca un cla­sic,
care ne în­vaţă ce este o re­vo­lu­ţie şi cum se in­a­u­gu­rează o
dic­ta­tură to­tală şi to­ta­li­ta­ristă, în nu­mele fe­ri­ci­rii şi al
vi­i­to­ru­lui lu­mi­nos…)
*
Bi­ată Franţa! Nem­ţii au pier­dut şi cel de‑al Doi­lea
Răz­boi Mon­dial, fran­ce­zii l‑au câş­ti­gat şi pe acesta. Dar
cu ce preţ?
Ci­tesc, râ­zând cu la­crimi (dar şi foarte in­tri­gat),
această me­di­o­cră şi pro­lixă carte (ce imită pe Ryan: Ziua
1
Lovitura de pumnal (fr.).
2
Henri Jacquier, lector de limba franceză la Universitatea
„Regele Ferdinand I“ din Cluj – Sibiu, venit în cadrul „Misiunii
Universitare Franceze“, apropiat al cerchiştilor. La Sibiu, în locu‑
inţa sa din strada Avram Iancu, se ţineau şedinţele Cercului
Literar, la care asista şi Blaga. În 1948, amăgit de Emil Petrovici,
rectorul Universităţii, şi de Alexandru Roşca, decanul Facultăţii
de Psihologie, cu şefia a două catedre, de franceză şi de filologie
romanică, refuză un post la Beirut şi îşi pierde paşaportul de ser‑
viciu. Va deveni persona non grata pentru autorităţile ţării sale,
iar pentru cele ale ţării de adopţiune, până la moarte, un occi‑
dental cam suspect.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 729

cea mai lungă) a lui Jac­ques Robichon, Ziua „Z“ în Africa,

în care, spre mi­ra­rea mea, au­to­rul de­scrie cu amă­nunte
vi­te­jia ga­lică a ar­ma­tei fran­ceze care a apă­rat Africa de
Nord (Oran, Al­ger, Ca­sa­blanca etc.) îm­po­triva in­va­ziei
tru­pe­lor… an­glo‑ame­ri­cane. Im­be­ci­li­ta­tea po­li­tică a gu­
ver­nu­lui de la Vi­chy nu e în­tre­cută de­cât de ob­tu­zi­ta­tea
stra­te­gică a unor ge­ne­rali. Ho­tă­râ­rea de a lupta (la or­di­
nul lui Pétain1) a unor ge­ne­rali, ca Jouin sau Darlan, mi
se pare o tra­gic‑su­b­limă do­vadă că mi­li­ta­rii – chiar şi
fran­cezi – gân­desc prin că­ta­rea puş­tii şi pri­cep po­li­tică
exact atât cât pri­cepe o şe­nilă din ros­tul tan­cu­lui pe care
îl de­ser­veşte.
Fran­ce­zii, bă­tuţi măr (ru­şi­nos de re­pede) în Flandra,
1940 – acum, în Africa, se simt tre­ziţi din som­nul la­şi­tă­
ţii şi se bat cum­plit, uci­gând cu ne­mi­lu­ita. În cer, pe apă,
sub apă, pe coaste. Trag fără milă în en­gle­zii şi ame­ri­ca­
nii care vin să‑i scape de ocu­pa­ţia ger­mană.
În această pri­vinţă, nu pot să nu mă în­chin în faţa
stoi­cis­mu­lui calm şi re­sem­nat al bi­e­tei noas­tre Ar­mate
Ro­mâne. Am tot po­ves­tit – şi voi po­vesti până la moarte –
acea zi din sep­tem­brie 1944, când, din bal­co­nul ho­te­lu­
lui „Bu­le­vard“, în Si­biu, ge­ne­ra­lul co­man­dant al di­vi­ziei
mele (18 In­fan­te­rie), proas­păt fă­cu­tul ge­ne­ral Austriacu
(eu fi­ind, ca in­ter­pret, ală­turi de un ge­ne­ral rus, din
Armata a II‑a Ucrai­neană), a ţi­nut, ră­mă­şi­ţe­lor din pă­ti­
mita mea di­vi­zie (Odessa, Kerci, Sta­lin­grad, Iaşi…), ur­
mă­to­rul for­mi­da­bil discurs:
„Ca­ma­razi! Până acum am avut or­din să lup­tăm îm­
po­triva hi­drei co­mu­niste. Acum avem or­din să lup­tăm
îm­po­triva hi­drei fas­ciste. Aşa că, stânga‑mprejur, îna­
inte marş!…“
1
Vezi supra, nota 1, p. 278.
730 ION D. SÎRBU

Pe acea vreme, fu­se­sem foarte re­vol­tat că în toată

masa aceea de ve­te­rani nu s‑a gă­sit mă­car unul care să se
re­volte, stri­gând: „Îmi ajunge, m‑am să­tu­rat!“
Azi, văd lu­cru­rile cu to­tul alt­fel. Ade­vă­rul este că
sun­tem sin­gu­rii din în­treaga Eu­ropa care ne‑am bă­tut
zdra­văn cu două hi­dre: am fă­cut două răz­boaie mon­di­
ale, unul după al­tul, pierzându‑le pe amân­două. Dar
până şi ul­ti­mul ţine‑cal din ar­mată ştia foarte bine cum
stăm cu „ali­a­ţii“ noştri, cine ne sunt duş­mani cu ade­vă­
rat, şi cam pen­tru ce tre­buie to­tuşi să ne ba­tem.
Dis­pre­ţul ra­sial al nem­ţi­lor, dis­pre­ţul ide­o­lo­gic al ru­
şi­lor – şi prin­tre aceste re­cife şi ca­ta­racte, noi na­vi­gam şi
mu­ream vi­te­jeşte, şoptindu‑ne: Ba­sa­ra­bia, Ar­dea­lul…
*
Ne­vro­zele fac tre­ce­rea în­tre bo­lile tru­pu­lui şi cele ale
su­fle­tu­lui. Psi­ho­zele, is­te­ria, ma­ni­ile fac tre­ce­rea în­tre
bo­lile su­fle­tu­lui şi cele ale… spi­ri­tu­lui.
Pu­tem oare vorbi de boli ale spi­ri­tu­lui? Acele boli
care se con­sumă ca boli şi epi­de­mii, fără ca tru­pul, ca
func­ţiona­li­tate psiho‑fi­zică, şi su­fle­tul, ca di­na­mică
afec­tiv‑vo­li­tiv‑in­te­li­gentă, să fie atinse de vreo de­gra­dare
sau in­fir­mi­tate.
Bo­lile spi­ri­tu­lui apar, deci, la oa­meni şi gru­puri de
oa­meni în apa­renţă să­nă­toşi. Ele nu sunt de­cât sim­ple
de­ri­vate ale unei su­fe­rinţe as­cunse şi cen­tra­li­zate un­
deva. Spi­ri­tul co­lec­tiv e lo­vit sau stâl­cit: con­şti­inţa so­ci­
ală in­tră în fe­bră sau de­lir, ha­lu­ci­nează. În­cepe te­roa­rea,
an­cheta, puş­că­ria. Ae­rul se um­ple de frică şi tră­dare.
Din Frică şi din tră­da­rea asta cen­trală, se re­ver­be­rează
spre mar­gini, ca un ecou sau o ma­ree, un rău care nu e
du­rere, e su­fe­rinţă. Acesta e în­so­ţit de foarte va­ri­ate
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 731

semne de ali­e­nare, ni­hi­lism, gol, urât, sado‑ma­so­chism,

bu­fo­ne­rie tra­gică etc.
*
Am vă­zut la rând mai multe filme chi­ne­zeşti, apar­ţi­
nând va­lu­lui de după Mao, şi mi‑am dat seama de cât de
uri­aşă re­zervă de spe­ci­fic şi artă dis­pune cul­tura mul­ti­
mi­le­na­rei China. Fil­mul de ieri, Lup­tă­to­rii din va­lea în­
sân­ge­rată, nu este de­cât o în­că­ie­rare con­ti­nuă în­tre
di­fe­rite gru­puri: nişte răs­cu­laţi con­tra gu­ver­nu­lui îm­pă­
ra­tu­lui Quing şi paz­ni­cii aces­tuia. (Epoca sfâr­şi­tu­lui de
veac XIX.) Pei­saje răs­co­li­toare, Flu­viul Gal­ben în­tre
munţi ver­ti­cali, jonci cu pânze, pini de stânci, creste ce­
ţoase de munţi, pa­gode vechi sub ploaie.
Ma­eş­trii „ar­te­lor mar­ţi­ale“ se în­fruntă. Pe lângă ase­
me­nea du­e­luri de artă, bo­xul, de pildă, îmi apare ca bâl­
bâ­iala unei broaşte ţes­toase. Sa­bia, bâta, fu­nia, vă­lul,
ha­le­barda, în mâna aces­tor agili lup­tă­tori, de­vin arme
uci­gă­toare. Lup­tă­to­rii au miş­cări iuţi, cad, zboară în aer,
lo­vesc mai ales cu pi­cioa­rele la ni­ve­lul ţes­tei ad­ver­sa­ru­
lui. Ulu­i­tor, fan­tas­tic! Pu­bli­cul nos­tru „balcan‑rocky“ e
te­ra­sat. Să­lile sunt lu­ate cu asalt. Doar când – con­form
es­te­ti­cei mi­to­lo­gice a lup­tei ero­i­lor – ma­eş­trii re­u­şesc
să zboare în sus, atin­gând coa­mele co­pa­ci­lor sau ale
cre­ne­lu­ri­lor unor zi­duri de peste 20 de metri înăl­ţime,
pu­bli­cul nos­tru re­a­list of­tează re­vol­tat: „Aşa ceva nu
se există!“…
În­cerc să‑mi ima­gi­nez cam ce efect ar avea aceste
„arte mar­ţi­ale“, dacă ele ar fi vi­zionate, de pildă, la Mos­
cova. Cred că după un ase­me­nea film bă­tăuş, mulţi nu
mai pot adormi în Ru­sia im­pe­ri­a­listă.
732 ION D. SÎRBU

*
Re­ci­tesc pe Gib­bon, nu atât pen­tru a ur­mări cum au
sub­mi­nat ce­lu­lele de par­tid creş­tine imensa pu­tere a Im­
pe­ri­u­lui Ro­man, cât mai ales ca să în­ţe­leg mai bine, din­
lă­un­trul lu­mii de azi, cum des­tră­ma­rea va­lo­ri­lor mo­rale
şi re­li­gi­oase cheamă bar­ba­rii, fac to­tul ca por­ţile ce­tă­ţi­lor
să se des­chidă de la sine în faţa sfâr­şi­tu­lui şi a mor­ţii prin
bar­bari şi bar­ba­rie.
Ci­tesc cu mare plă­cere şi Vi­sul lui Sci­pio: Is­to­ria Ro­
mei ca po­veste fi­lo­so­fică, a la­ti­nis­tu­lui Ser­giu Pa­vel Dan1.
(Să fie fiul pro­za­to­ru­lui Pa­vel Dan, au­to­rul ci­clu­lui
Urcan bă­trâ­nul?)
Iată simp­to­mele pră­bu­şi­rii în sine şi de la sine: în­tâi
piere în­cre­de­rea în pro­pri­ile va­lori; apoi se in­sta­lează un
vag sen­ti­ment de culpă; apare frica, aceasta se ex­tinde, ur­
mată în­dea­proape de o ti­că­lo­şie mul­ti­la­te­ral dez­vol­tată;
după care ur­mează scep­ti­cis­mul, ci­nis­mul, aquoibonnis­
mul, de­fe­tis­mul ge­ne­ral.
Ste­in­hardt îmi ci­tează un oa­re­care R. Thom care
vor­beşte de „no­dul ca­tas­tro­fic“: mo­men­tul în­câl­ci­rii
şi per­tur­bă­rii ra­por­tu­ri­lor sta­bile în­tre li­ni­ile de forţă.
„Pen­tru is­to­rie, «ca­tas­trofa» se iveşte atunci când în con­
şti­inţa ce­tă­ţe­ni­lor, în psi­his­mul lor […] se pro­duce
fa­lia ur­mă­tor că­reia ei nu mai dau cre­zare pro­priei lor
ca­uze.“2
Cred că noi am tre­cut de circa cinci ani de acest „nod
ca­tas­tro­fic“, ne‑am rupt de ţărm, plu­tim în de­rivă pe o
plută a Medusei.
1
Vezi supra, nota 1, p. 155.
2
Vezi N. Steinhardt, Escale în timp şi spaţiu sau Dincoace şi din‑
colo de texte, Bucureşti, Cartea Românească, 1987, p. 328.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 733

*
Cinci cu­tre­mure în 1986 – şi din­tre aces­tea, cel din
au­gust şi cel din de­cem­brie au fost aproape de li­mita
atotprăbuşirii.
Nu sunt un fri­cos – cu oca­zia cu­tre­mu­ru­lui din
1977, m‑am pur­tat ca un „vi­teaz“. (După prima zdrun­
ci­nă­tură, în pa­nică, lu­mea din blo­cul nos­tru de 156 de
apar­ta­mente, în pi­jama, s‑a adu­nat în păr­cu­le­ţul din
mij­lo­cul „U“‑ului clă­di­rii. So­ţia mea tre­mura de frig, ca
şi ce­le­lalte cu­coane. Erau circa 7 co­lo­nei grei acolo, eu,
ser­gen­tul veş­nic, ca în Schil­ler, ele­gant, am ur­cat la etaj –
sub ochii hol­baţi ai lo­ca­ta­ri­lor blo­cu­lui – şi i‑am adus,
din du­lap, blana de iarnă.)
Deci, nu aş fi un fri­cos din naş­tere – şi to­tuşi, de astă
dată, tru­pul mi s‑a um­plut de frică. Nu spi­ri­tul, nici su­
fle­tul, ci tru­pul, pe cont pro­priu şi îm­po­triva con­şti­in­ţei şi
in­te­lec­tu­lui meu; acest trup, de atunci, con­ti­nuă să aibă
re­ca­pi­tu­lări de frică stu­pidă care mă fac să ro­şesc şi să mă
simt prost. Stau în pat, ci­tesc Co­res­pon­denţa lui Fla­u­bert1
(ce su­b­limă lec­ţie de muncă şi cin­ste!) şi de­od­ ată, prin şira
spi­nă­rii simt, simt aie­vea că to­tul se mişcă. Iar, iar!? Mă uit
la lus­tră cu inima în gât: nu se cla­tină – şi to­tuşi sen­za­ţia ca
de cu­tre­mur de pă­mânt e vie şi pre­zentă. (Une­ori îmi simt
şi inima bă­tând atât de tare, în­cât am im­pre­sia că în­treg
tru­pul, pa­tul, ca­mera zvâc­nesc în rit­mul ei bu­bu­i­tor…)
Dum­ne­ze­ule, iartă‑mă dacă pă­că­tu­iesc prin ego­ism
şi în­gâm­fare, dar de fi­e­care dată când sim­ţeam to­tul
1
Gustave Flaubert, Corespondenţă. Selecţia şi traducerea tex‑
telor de Liliana Alexandrescu‑Pavlovici. Ediţie critică. Note de isto­
rie literară, comentarii, bibliografie selectivă de Irina Mavrodin,
Bucureşti, Editura Univers, 1985.
734 ION D. SÎRBU

clătinându‑se, moar­tea aproape de tot, în­cer­cam pa­ra­lel

şi un chiot de răz­bu­nare şi vic­to­rie: există, iată, există
pu­teri uri­aşe care re­duc la zero în­tre­gul nos­tru Ba­bel
ma­te­ri­a­list şi şti­in­ţi­fic: încă o zvâc­ni­tură şi pie­rim sub
dă­râ­mă­turi. Într‑ade­văr, de­şer­tă­ciune sunt toate…
*
Im­be­cila şi in­con­şti­enta presă şi opi­nie pu­blică oc­ci­
den­tală. Cu mare tam‑tam se anunţă, în toate zi­ar­ ele şi
pe toate pos­tu­rile de ra­dio, că va fi re­a­bi­li­tat Bo­ris Pas­ter­
nak1. Şi că i se va pu­blica vo­lu­mul in­ter­zis, Doc­tor Jivago.
Dar ac­tul acesta, de re­a­bi­li­tare post‑mor­tem, ca act mo­
ral şi vic­to­rie a li­ber­tă­ţii de cre­a­ţie, nu poate fi con­si­de­rat
în niciun caz egal cu ac­tul in­ter­zi­ce­rii unei cărţi şi uci­de­
rea la zi­dul in­fa­miei po­li­tice a unui con­dei şi a unei con­
şti­inţe. E ca şi când – după ce am fost bă­tut, mur­dă­rit şi
răs­tig­nit – o altă ge­ne­ra­ţie, din mo­tive de modă şi opor­
tu­nism, vine şi îmi pune flori pe mor­mânt.
Sa­ha­rov a fost ad­mis să se re­în­toarcă la Mos­cova. Ura!
Se scrie mult mai mult des­pre această fi­rească re­în­toar­
cere de­cât des­pre to­tal ne­fi­reasca lui exi­lare la Gorki. S‑a
dat dru­mul la 130 de de­ţi­nuţi po­li­tici. (Ri­di­col: 130, nu
13 mi­li­oane!) Şi presa se bucură, jui­sează im­be­ci­lii din
bur­tă­ver­zi­mea he­do­nistă a Oc­ci­den­tu­lui, ui­tând com­
plet că în la­gă­rele lu­mii so­vi­e­tice au mu­rit un mi­lion de
Saharovi şi peste 20 de mi­li­oane de de­ţi­nuţi po­li­tici,
care nu au fost şi nu vor fi re­a­bi­li­taţi nici­o­dată. Presa
con­si­deră că în URSS a în­ce­put o eră nouă.
1
Boris Leonidovici Pasternak (1890–1960), poet şi prozator
rus. Romanul Doctor Jivago a fost publicat în 1987 în Uniunea
Sovietică, la 30 de ani de la editarea în Occident.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 735

Poate că a în­ce­put. De sus, cu ţâ­râ­ita. În rit­mul

acesta, în 300 de ani, s‑ar pu­tea să ajun­gem să stri­găm,
fără să fim ares­taţi pe loc: „Jos cu tur­nă­to­rii! Jos cu ti­că­lo­
şii de la ca­dre! Jos cu apla­u­da­to­rii de pro­fe­sie!“
(Olim­pia, vă­zând că iar mă apropiu de ga­ura nea­gră a
ideii de sin­u­ci­dere, mă încura­jează în fe­lul ei: „Tot e
bine, nea­mule! Nu mai tre­buie să chel­tu­ieşti pe cu­cută,
fu­nie sau bar­bi­tu­rice. Sta­tul nos­tru so­ci­a­list, post­re­vo­lu­
ţionar, îţi asi­gură o moarte si­gură şi gra­tu­ită. Du‑te tu în
gara Pe­tro­şani şi, ca un vi­teaz ile­ga­list de par­tid ce ai fost
în anii răz­bo­iu­lui, strigă tu acolo lo­zinca de bază: «Pro­le­
tari din Va­lea Ji­u­lui, uniţi‑vă!» Vei dis­pare ca şi ri­di­cat de
în­geri la cer. Ro­chia de do­liu o am gata, bo­ci­toare gă­sim
în Ol­te­nia, tu să te descurci.“)
*
Re­a­li­zez, cu cre­tină ui­mire, că aproape la toate fil­mele
de mare suc­ces (pen­tru care ob­ţin greu un bi­let de in­
trare) plă­ce­rea şi în­cân­ta­rea pu­bli­cu­lui sunt le­gate de
luptă, cru­zime, bă­tăi şi moarte. Pu­bli­cul nos­tru – de tea­
tru şi de film – este to­tal de­gra­dat ca gust, cul­tură, es­te­
tică. Am vă­zut ex­ce­lente filme so­vi­et­ice, cu teme de
dra­goste, fa­mi­lie, sin­gu­ră­tate, su­flet: sala era goală, pu­
bli­cul rece, plic­ti­sit, ci­nic. În schimb, pum­nul, pis­to­lul,
bă­taia, răz­bo­iul, vi­te­ji­ile de tot fe­lul, aces­tea sunt te­mele
care în­cântă, plac, en­tu­zi­as­mează. („Plac, îmi ex­plică
Olim­pia, fi­indcă nu plic­ti­sesc: plic­ti­sul nu e nu­mai duş­
ma­nul de moarte al po­li­ti­cei – este şi le­pra care se în­tinde
peste în­treaga noas­tră bravă miş­care tea­trală şi ci­ne­ma­to­
gra­fie au­to­htonă.“)
În ve­chile tra­ge­dii se evo­lua spre moar­tea ero­i­lor, dar
era vorba de des­tin, de con­di­ţia umană, de bles­teme şi
736 ION D. SÎRBU

is­pă­şiri. În fil­mele ce le văd, se ucide la gră­madă, şi pu­bli­

cul aclamă eroii, ne­a­vând nici cea mai mică milă pen­tru
vic­time. Este ade­vă­rat că pu­bli­cul ştie că e vorba de o fic­
ţi­une, de un joc, asta to­tuşi nu‑l îm­pi­e­decă să se lase tâ­rât
spre cru­zime, crima de­ve­nind un fel de chiot de bucurie,
ca al scla­vi­lor ad­mişi la lup­tele gla­di­a­to­ri­lor din circ.
Să fiu sin­cer: şi ani­ma­lu­lui din mine îi plac con­frun­
tă­rile pe via­ţă şi pe moarte. Dar fos­tul sol­dat, fos­tul de­ţi­
nut, fos­tul sclav su­feră şi pen­tru cei care sunt ucişi stu­pid
şi ano­nim. Eu nu am dat în via­ţa mea nicio palmă, am
pri­mit, în schimb, ne­sfâr­şite bă­tăi, unele de‑a drep­tul
uci­gă­toare. Îmi plac vi­te­jii, în­vin­gă­to­rii, bu­nii du­el­gii şi
bra­vii pis­to­lari – dar un ochi al meu, acolo, în sala plină
de go­lani şi ro­man­tice brute, plânge pen­tru acei ne­no­
ro­ciţi în­vinşi, vic­time fără nume ale ce­lor pu­ter­nici şi a
pri­ori vic­to­ri­oşi.
*
Din spi­rit de frondă şi pa­ra­dox, ieri, într‑o dis­cu­ţie cu
un tâ­năr de tip nou, un mare ad­mi­ra­tor al ame­ri­ca­ni­lor,
am afir­mat ur­mă­toa­rele:
„Ju­de­când de sus şi de de­parte, tre­buie să re­cu­nosc că
acest mag­ni­fic şef al nos­tru, erou în­tre eroi, a re­a­li­zat for­
mula cea mai pură şi mai or­to­doxă de so­ci­a­lism real.
Nouă ni se pare o ca­ri­ca­tură, o mon­stru­o­zi­tate – nu avem
drep­tate: so­ci­a­lis­mul nos­tru, aşa şi atât cât este, nu e de­cât
con­clu­zia a două pre­mise: se­lec­ţia de ca­dre (de un anume
tip) şi apli­ca­rea unor me­tode so­ci­ale de con­vin­gere şi re­
pre­si­une. Cu ca­drele, aşa cum au fost ele se­lec­ţionate în
pri­mul de­ce­niu, cu me­to­dele de lu­cru ale con­du­ce­rii (şe­
dinţe, do­sare, frică, vi­gi­lenţă, la­găre etc.), nu se pu­tea
ajunge de­cât la această ca­li­tate de stat şi so­ci­e­tate. La
acest ni­vel ma­te­rial şi mo­ral. De ce să ne as­cun­dem acum
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 737

după de­get? Un­gu­rii sunt exact în situa­ţia noas­tră, doar

că ei îşi am­ba­lează so­ci­a­lis­mul lor real în gulyás ob­ţi­nut
prin munca vo­lun­tară a par­ti­cu­la­ri­lor; R.D.G.‑iş­tii sunt
aju­taţi de R.F.G., iar sâr­bii mai au un om­bi­lic în va­luta
forte, prin mun­ci­to­rii lor care lu­crează în strei­nă­tate
pen­tru do­lari.
Noi, ni­mic. Acesta e so­ci­a­lis­mul, este lo­gic, le­gic şi
şti­in­ţi­fic, el nu poate fi nici schim­bat, nici re­pa­rat din
mers. Poate fi doar glo­ri­fi­cat prin cân­tece şi po­e­zie, prin
sta­tis­tici şi discursuri. Fi­indcă este un mi­ra­col, re­cu­
noaşte. Şi un re­cord.“
*
Mi‑a tre­cut prin faţa ochi­lor, am şi scris des­pre această
la longue durée1, prin care Bra­u­del (Une leçon d’histoire) 2
vede, ca şi bu­nul Dum­ne­zeu, is­to­ria. De sus, în mare, în
mult. Doar că eu, cu­prins de spaima piei­rii, in­tu­iam în
dis­pa­ri­ţia is­to­riei eve­ni­men­ţi­ale (şi in­tra­rea noas­tră în
lunga du­rată a ago­niei postYalta) nu un punct de ve­dere
te­o­re­tic, prin care mă pot uita la is­to­rie (aşa cum se uită
di­ri­jo­rul la o pa­gină de par­ti­tură: Franţa ghif­tu­ită stă sub
um­brelă, la soare, în, de­o­cam­dată, to­tală si­gu­ranţă, pe
când ţara mea face schimb de ex­pe­ri­enţă cu Ethiopia şi
Al­ba­nia), ci un tip de ne­no­ro­cire, prin care Asia dis­pune
de tot ră­ga­zul spre a‑şi im­pune pro­gra­mul său de lungă
du­rată în ceea ce pri­veşte frica, ro­bia şi moar­tea, fără să
fie de­ran­jată în ope­ra­ţia asta, pe viu, nici de duş­mani,
nici de presă, mo­rală sau re­li­gie.
1
Vezi supra, nota 3, p. 299 (fr.).
2
Lucrare prezentată în cadrul simpozionului de la Château­
vallon, 1985, apărută la Arthaud, Paris, 1986.
738 ION D. SÎRBU

Lunga du­rată e pri­mul mi­le­niu: doar că în fos­tul

prim mi­le­niu nă­vă­leau bar­ba­rii – pe când acum ei se
in­sta­lează şi îşi in­sta­lează, şti­in­ţi­fic şi po­li­tic, bar­ba­ria.
E o di­fe­renţă!
*
Prin foarte com­pli­cate ma­ne­vre şi re­la­ţii, am re­u­şit să
cum­păr o clep­si­dră‑bi­be­lou, fa­bri­cată de o co­o­pe­ra­tivă
meş­te­şu­gă­rească din Si­biu. Îmi place clep­si­dra – în Arca,
eroii mei me­di­tează, pri­vind ni­si­pul mă­runt ce se scurge
egal şi ne­cru­ţă­tor.
Câ­teva zile, clep­si­dra mea a func­ţionat nor­mal, adică
nem­ţeşte, ca un cea­sor­nic. Apoi s‑a în­fun­dat, tre­buia
să‑i dau un pumn ca să por­nească iar. Mi‑am dat seama
că tim­pul de scurgere dintr‑o parte în alta nu era ma­te­
ma­tic egal: de­ca­la­jul de o ju­mă­tate de oră în­semna că sau
ni­si­pul sau strunga se com­portă in­eg­ al şi ca­pri­cios. Am
luat un ceas şi am ve­ri­fi­cat: în bu­că­tă­rie, clep­si­dra, ca să
se go­lească sus, are ne­voie de trei ore: pe masa mea de
lu­cru, de trei ore şi trei sfer­turi.
De o săp­tă­mână, clep­si­dra mea va­lahă a în­ce­tat să
mai func­ţi­o­neze: ni­si­pul s‑a „co­co­lo­şit“ (zice Limpi),
doarme, vi­sează, nu ştiu. Cur­ge­rea a în­ce­tat cu to­tul.
Boi­cot? Grevă? Plic­tis? Urât? Moarte?
Vom ve­dea. Poate că odată cu ve­ni­rea pri­mă­ve­rii,
cine ştie…
*
Aflu, tot prin in­ter­me­diul lui Fer­nand Bra­u­del, că în
anu­mite spa­ţii geo‑is­to­rice are loc şi o iden­ti­fi­care mi­
cro­bi­ană. Mi­cro­bii de ciumă, ho­leră, ti­fos etc. cir­culă pe
ace­leaşi li­nii ca şi co­mer­ţul, re­li­gi­ile, ar­ma­tele, scri­sul.
Mai mult: există un fel de po­li­mor­fism ge­ne­tic, adică o
în­zes­trare ere­di­tară de imu­ni­tate faţă de anu­miţi mi­crobi.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 739

Ho­ta­rele imu­no­lo­gice nu res­pectă ho­ta­rele is­to­rice, bi­o­

lo­gice, ethnopolitice. Va veni o zi – afirmă prof. M.D.
Grmek – când di­fe­ren­ţele în­tre di­fe­ri­tele „po­poare“ sau
„ţări“ se vor face pe baza unor hărţi mi­cro­bi­ene.
Nu mă gân­desc la po­li­mor­fis­mul nos­tru ge­ne­tic: îmi
ajunge po­li­mor­fis­mul nos­tru ide­o­lo­gic şi mo­ral. În­cep
să mă con­ving că lunga noas­tră som­no­lenţă or­ga­nică, în
în­tu­ne­rec, pru­denţă şi ro­bie, ne‑a în­zes­trat cu o ne­o­biş­
nu­ită imu­ni­tate faţă de is­pi­tele dog­ma­tice sau ide­o­lo­gice.
(În anii de după 1945, în Franţa, de pildă, erau pe pu­ţin
15 mi­li­oane de co­mu­nişti con­vinşi, la noi abia dacă erau
o mie, şi, din­tre aceş­tia, opt sute apar­ţi­neau mi­no­ri­tă­ţi­
lor ne­ur­as­te­nice sau me­si­a­nice.) Cred că tre­cem ca raţa
prin apă, prin re­li­gii, ide­o­lo­gii, ide­a­luri. Ne fo­lo­sim
con­şti­inţa nu pen­tru con­vin­geri, în­vin­geri – ci pen­tru a
minţi şi a trişa pe min­ci­noşi şi tri­şori.
*
Am fost, cum spune Go­ethe, Himmel [hoch] jauchzend 1,
auzindu‑l ieri la ra­dio pe acest Bo­vin, se­cre­tar cu presa şi
glas­nost‑ul, în­dem­nând de sus pe zi­a­riş­tii so­vi­e­tici la mai
mult cu­raj, la mai multă li­ber­tate în ar­ti­co­lele lor de po­
li­tică in­ternă şi ex­ternă.
„Fiţi mai ori­gi­nali, pă­ră­siţi şa­bloa­nele, pru­denţa, lo­
cul co­mun: chiar şi în ju­de­ca­rea ac­te­lor gu­ver­na­men­tale
tre­buie să fiţi mai cri­tici, să aveţi alte pă­reri de­cât cele
ofi­ci­ale, să emi­teţi ju­de­căţi se­vere, sin­cere, cu­ra­joase etc.“
Am trăit şi această mi­nune pa­ra­do­xală: şe­ful cen­zu­rii
rugându‑şi sub­al­ter­nii să nu mai ţină seamă de cen­zură,
să nu se mai au­to­cen­zu­reze. („Ca şi pri­ma­rul din Băileşti,
1
Chiuind la cer (germ.).
740 ION D. SÎRBU

îmi spune Mo­şul – care zice acum: «Noi sun­tem îm­po­

triva pro­pri­e­tă­ţii in­di­vi­du­ale, de aceea obli­găm fi­e­care
gos­po­dă­rie să aibă în ogradă mă­car două vaci, 10 oi, 50
de gă­ini şi 5 stupi, ca să poată să con­tri­buie ast­fel la fon­
dul de stat.»“)
Cu­nosc Ru­sia şi su­fle­tul ru­sesc so­vi­e­ti­zat. Este o ţară,
în care fi­e­care om e un ac­tor şi fi­e­care ca­ri­eră o par­ti­tură
tea­trală. Acum se joacă o altă piesă, dar pe ace­eaşi scenă,
cu ace­laşi re­gi­zor. Să fim atenţi la su­fleor, el ne lasă acum
să im­pro­vi­zăm, dar nu se ştie dacă mâine nu ne va acuza
tot el pen­tru grave aba­teri de la tex­tul de bază, scris pen­
tru tot­dea­una de Le­nin şi Sta­lin.
*
Cla­u­se­witz1 (Vom Kriege), acest mare „fi­lo­sof“ al răz­
bo­iu­lui, este con­si­de­rat a fi te­o­re­ti­ci­a­nul de bază al stra­
te­giei, tac­ti­cei etc. A fost foarte stu­diat în toate aca­de­mi­ile
mi­li­tare, cred că a avut o con­tri­bu­ţie ma­joră la tâm­pi­rea
mi­li­ta­ri­lor şi pier­de­rea răz­boa­ie­lor; deşi, ci­tit as­tăzi, el
poate fi amu­zant, se­mă­nând pe un­deva cu ba­ro­nul
Mün­chha­u­sen, con­tem­po­ra­nul său.
Re­ţin acum o afir­ma­ţie ce mă înfioară: „Răz­boa­iele,
de cele mai multe ori, sunt pier­dute de cei care le în­cep!“
Cum de nu au ţi­nut nem­ţii seama de acest ade­văr
cum­plit? Au în­ce­put şi Pri­mul şi al Doi­lea Răz­boi Mon­
dial, le‑au pier­dut pe amân­două. („Cine scoate sa­bia, de
sa­bie va pieri?“)
1
Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz (1780–1831), gene‑
ral, istoric şi strateg militar, prusac. În Vom Kriege (Despre război,
1832–1837), una dintre lucrările clasice de strategie militară,
Clausewitz „analizează reuşitele geniilor militare prin izolarea
factorilor care decid succesul în război“.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 741

Acum e ca­zul să mă în­treb: oare această lege mo­rală,

ce dă drep­tate şi acordă vic­to­rie ce­lui care e ata­cat şi nu
ce­lui care atacă, nu se aplică şi în ca­zul aşa‑zi­sei lupte de
clasă? Nu cumva orice re­vo­lu­ţie so­ci­ală, la sfâr­şit, ajunge
să‑şi dea seama că a schim­bat un rege blând şi lă­că­tuş cu
un îm­pă­rat la râpă‑du­că­tor? Şi o bur­ghe­zie mes­chină şi
li­mi­tată cu una ra­pace şi cri­mi­nală?
*
Unele lu­cruri, la noi, tre­bu­iesc spuse tare de tot. Stri­
gate în pi­eţe, la ca­te­dră, pe toate cu­loa­rele uni­ver­si­tă­ţi­lor.
Noi nu ne pu­tem ase­măna sau com­para cu so­ci­e­tă­ţile de
con­sum, unde li­te­ra­tura are o altă im­por­tanţă şi de­fi­ni­ţie,
unde se poate scrie pen­tru elite, ex­pe­ri­men­tal. Fără să se
ţină cont de pu­bli­cul me­diu, care, acolo, îşi are li­te­ra­tura
sa pre­fe­rată, din bel­şug. Dar la noi? Acum şi aici, eu con­si­
der că a scrie azi, la noi, o li­te­ra­tură di­fi­cilă, clar‑ob­scură,
ob­scur‑con­fuză, tex­tu­a­list‑epi­go­nică, este un tri­plu pă­cat:
1. pen­tru că, în loc să aducă lu­mină, că­rare şi bucu­
rie, lu­ci­di­tate şi tra­gică li­ber­tate, această li­te­ra­tură
„de spe­ci­a­lişti“, plic­ti­coasă şi falsă, po­ten­ţează
în­tu­ne­re­cul şi nean­tul, se ada­ugă la ne­gura ce
ame­ninţă cu moar­tea poporul lim­bii şi limba
poporu­lui;
2. căci o ase­me­nea li­te­ra­tură, de stil în sine, pres­ti­
giu şi finesse, se trans­formă într‑un alibi de la­şi­
tate so­ci­ală şi po­li­tică (ne fa­cem că spu­nem li­beri
tot ce ne place, ca să nu se vadă că ne e frică, sti­lul
fi­ind ga­ura de şarpe în care ne as­cun­dem);
3. fi­indcă ase­me­nea scri­i­tori nu‑şi con­stru­iesc o
operă, un ca­pi­tol de is­to­rie li­te­rară, ca o punte
că­tre su­fle­tul poporu­lui (ca pu­blic flă­mând după
742 ION D. SÎRBU

lu­mină şi ade­văr), ci, în mod jos­nic şi laş, ei îşi

con­stru­iesc doar o ca­ri­eră: co­modă, ne­pe­ri­cu­
loasă, caprovarză.
Cu­nosc mari scri­i­tori, con­ver­tiţi la ca­ri­eră în mie­zul
vie­ţii lor: cu­nosc şi ti­nere ta­lente, um­blând, de pe acum,
după vi­şin. În ceea ce mă pri­veşte, după ce am de­cla­rat,
nu o dată, că pot, ori­când, beat mort fi­ind şi spân­zu­rat de
o lampă, cu mâna stângă, să scriu un text oni­ric sau băl­
mă­jit tex­tu­a­list, re­vin acum la an­ga­ja­men­tul meu din
1950: nu scriu şi nu con­si­der a fi li­te­ra­tură a lim­bii ro­
mâne de­cât acele scri­eri pe care le pot arăta, fără să ro­
şesc, lui Blaga, dar pot să le dau spre lec­tură şi Ta­tă­lui
meu. O po­e­zie pe care nu o pă­trund de­cât her­me­ne­u­ţii
săi, as­tăzi şi la noi, este un lux de care nu limba, ci po­e­
tul pro­fită: şi un ro­man care nu e ci­tit de­cât de cri­ti­cii de
spe­ci­a­li­tate este un făt‑nefăt, dintr‑o zare de omăt. Fă­
nuş Ne­agu, care e in­cult ca un cio­mag, scrie un tea­tru
(Scoica de lemn) des­pre care eu şi pro­fe­so­rul Ion Zam­fi­
rescu, amân­doi das­căli bă­trâni de es­te­tică şi li­te­ra­tură,
când a că­zut cor­tina fi­nală, am spus: „Dacă era în limba
turcă, tot atâta am fi în­ţe­les!“
*
Ci­tesc multă is­to­rie: fiindu‑mi in­ter­zise că­lă­to­ri­ile în
spa­ţiu, că­lă­to­resc în timp, în­a­poi… şi îna­inte. Dar ci­tesc
is­to­rie şi ca să îmi ali­men­tez ast­fel foa­mea după su­fe­
rinţă. Su­fe­rinţa asta, la mine, a de­ve­nit o du­rere fi­zică. Şi
o du­rere fi­zică…
Ci­tesc zi­a­rul lo­cal1 şi fac ten­si­une, mă uit la te­le­vi­zor
şi simt că mă apropiu de con­ges­tie ce­re­brală, as­cult un
1
„Înainte“ (cotidian), organ al Comitetului Judeţean P.C.R.
Dolj, a cărui apariţie a încetat după 22 decembrie 1989.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 743

re­ci­tal de po­e­zie to­te­mică şi simt, în­tre sto­mac şi pan­

creas, un şarpe verde ce mă muşcă de di­a­bet şi an­ghină.
Su­fe­rinţa is­to­riei mari – a cri­me­lor, bar­ba­ri­i­lor, răz­
boa­ie­lor şi ru­gu­ri­lor din tre­cut – mă ajută să mă mut din
pre­zen­tul meu, foarte va­lah şi foarte mă­runt, în lunga
du­rată a is­to­riei mi­le­nare a Eu­ro­pei, Asiei, Lu­mii.
Is­to­ria este o formă de li­te­ra­tură cri­mi­no­lo­gică, tot
mai mult mă con­ving că zo­dia pre­zen­tu­lui se apro­pie,
ca semn şi stil, nu de vi­i­tor, ci de tre­cut: şi nu de se­co­
lele XIX sau XVIII, ci de mi­le­niul unu, dacă nu chiar de
peş­teri sau Nean­der­thal.
(Azi, în fri­gul cum­plit de la bi­bli­o­teca uni­ver­si­tă­ţii –
în care eram sin­gu­rul ce­ti­tor – am stri­gat că­tre bi­e­tele
bi­bli­o­te­care în­fo­fo­lite ca la Cer­cul Po­lar: „A so­sit tim­pul
să în­cer­căm a in­venta fo­cul! “)
*
Din­tre toate puş­că­ri­ile mele, Cra­iova mi se pare as­tăzi
a fi cea mai cum­plită şi cea mai ab­surdă. Fi­indcă e pe via­
ţă. Am drep­tul la pa­chet şi vor­bi­tor, la plim­bare, dar ni­
meni nu îmi tri­mite pa­chet, ni­meni nu mă cere la
vor­bi­tor, chiar şi la plim­bare merg tot­dea­una sin­gur, sin­
gur, sin­gur. De aproape 15 ani (până în 1972 mai aveam
câ­ţiva co­legi de bârfă şi câr­ciumă), nu mi‑a mai in­trat
niciun pri­e­ten în casă; nici nu am pri­e­teni în acest oraş
(„cel mai mare sat uni­ver­si­tar din ţară“ – fa­ima uni­ver­si­
tă­ţii sale reducându‑se la fa­ima echi­pei de fot­bal), am
doar câ­teva cu­noş­tinţe pru­dente şi mai mulţi ve­cini sau
co­legi, res­pec­tu­oşi, dar ti­mo­raţi. Ni­meni nu mi‑a ce­rut o
pă­rere; e în­gro­zi­tor să fii das­căl, un das­căl bă­trân, cât de
cât în­vă­ţat, într‑un oraş în care, con­form unui ta­cit con­
sens se­mi­o­fi­cial, tre­buie să um­blu cu lu­mi­nile stinse şi să
744 ION D. SÎRBU

tră­iesc to­tal izo­lat, ca un Ro­bin­son pe o in­sulă a um­bre­lor

şi amne­ziei. O am pe Sfânta Vi­neri, ce­lesta mea so­ţie, ea e
de­le­gată de limba ro­mână să‑mi ţină de urât şi să mă pă­
zească de sin­uc­ i­dere, sau, mai rău, de ur­let sau ne­bu­nire.
Am scris zece cărţi în acest oraş, mai am în pre­gă­
tire vreo trei sau pa­tru: pie­sele, ca şi ro­ma­nele mele –
chiar şi cele pu­bli­cate – sunt, ca şi mine, sus­pec­tate,
su­por­tate, to­le­rate.
Aş­tep­tăm îm­pre­ună o am­nis­tie sau o gra­ţi­ere.
Eva­da­rea e im­po­si­bilă.

*
Je suis vraiment ico­no­claste par Nature,
mais absolument ico­no­dule pour ce qui
con­cerne le monde bysantin.1

H[ÉLÈNE] HRWEILER

„Acest pe­ri­cu­los ter­men, de­mo­cra­ţie!?“ În dis­cu­ţia rec­

to­r u­l ui Uni­v er­s i­t ă­ţ ii din Pa­r is, doamna Hélène
Ahrweiler, spe­ci­a­listă în bi­zan­ti­no­lo­gie (ea în­săşi gre­
coaică de ori­gine), mi s‑a pă­rut de­o­se­bit de sem­ni­fi­ca­tiv,
pen­tru lu­mea în care trăim, nu nu­mai pen­tru lupta, in­
e­vi­ta­bilă (sus­ţine ea), în orice po­li­tică sau re­li­gie, în­tre
ico­no­claşti şi ico­no­duli, dar mai ales pen­tru această sim­
bo­lică di­fe­renţă în­tre cele două ac­cep­ţii is­to­rice ale cu­
vân­tu­lui de­mo­cra­ţie
Ter­me­nul de­mo­cra­ţie, in­ven­tat de greci, „signifiait la
prise de pa­role et de la responsabilité par le de­mos à
l’intérieur de la cité alors que ce même terme démocratie
1
Sunt cu adevărat iconoclastă prin natură, dar absolut ico‑
nodulă în privinţa lumii bizantine (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 745

signifiait à Bysance, pen­dant toute l’époque bysantine,

l’anarchie et la prise de pouvoir par le peuple“.1
(Am ci­tit un­deva des­pre sta­tul şi bi­se­rica rusă, din se­
co­lele XVIII şi XIX, că ar fi: „bi­zan­ti­nism mi­li­ta­ri­zat.“)
În con­se­cinţă, con­form de­fi­ni­ţi­i­lor de mai sus, în
orice stat de­ri­vat din Roma a III‑a, de­mo­cra­ţia cu­vân­tu­
lui li­ber al de­mos‑ului va fi com­bă­tută cu toată pu­te­rea
atât de pu­tere şi ba­zi­leu, cât şi de stat (re­pu­blică) şi de
bi­se­rică (par­tid).
*
L‑am vi­sat pe pri­e­te­nul meu Som­mer: ne plim­bam
prin Ie­ru­sa­lim, el îmi arăta bi­se­ri­cile creş­tine, agi­ile mu­
sul­mane, Zi­dul Plân­ge­rii… Şi‑mi ex­plica în­gri­jo­rat:
„Iu­da­is­mul (ca re­li­gie, mo­rală, me­ta­fi­zică) a năs­cut
trei uri­aşe secte schis­ma­tice ce de­rivă (în de­rivă) din el:
creş­ti­nis­mul, is­la­mis­mul, co­mu­nis­mul. Creş­ti­nis­mul şi‑a
fă­cut norma de fa­na­tism, or­bire şi sânge văr­sat, acum e o
in­sti­tu­ţie la pen­sie, a de­ve­nit blândă, vrea pace şi în­tre
oa­meni bună‑nvoire, Is­la­mis­mul a in­trat în faza răz­boa­
ie­lor re­li­gi­oase, îi vor tre­bui două‑trei sute de ani şi o
sută de mi­li­oane de vic­time ne­vi­no­vate ca să ajungă la
to­le­ranţă, ci­vi­li­za­ţie şi uma­nism. Iar co­mu­nis­mul e abia
în faza bi­zan­tină a ico­no­clas­mu­lui. Se apro­pie ma­rea
schismă, cru­ci­a­dele, frica de «turci» – adică frica de asi­a­
ti­cii prea or­to­docşi şi de ame­ri­ca­nii prea li­be­rali.
Is­ra­e­lul, îmi măr­tu­ri­seşte fos­tul ra­bin Som­mer, este
ase­meni ace­lui tată care are nu unul, ci trei fii ri­si­pi­
tori şi răi: şi nici­u­nul din aceşti fii nu are de gând să se
1
[…] semnifica luarea de cuvânt şi dobândirea răspunderii
de către popor (demos) în interiorul cetăţii, în timp ce acelaşi ter‑
men, democraţie, semnifica, în Bizanţ, în timpul întregii epoci
bizantine, anarhia şi luarea puterii de către popor (fr.).
746 ION D. SÎRBU

întoarcă po­căit acasă. Nu sea­mănă, deşi sea­mănă în­tre

ei, nu sunt egali şi to­tuşi sunt egali în ceva: în ceea ce
pri­veşte an­ti­se­mi­tis­mul fun­ciar şi… vi­ţe­lul cel gras la
care râv­nesc uto­pic.“
*
„Vi­aţa ca un vis, moar­tea ca un somn.“ Ci­tesc, în­fi­o­
rat, Phi­lippe Ariès1, L’Homme devant la mort (Seuil,
1977) şi gă­sesc – acum, că am ter­mi­nat şi am pre­dat ro­
ma­nul meu Lu­pul şi Ca­te­drala, în care ero­ina, Ana, sim­
bo­li­zând Pa­tria, e mută – ur­mă­toa­rea in­for­ma­ţie te­ri­bilă:
„Le jour de Feralia, jour des morts, les romains sacri­
fiaient, selon Ovid, à Ta­cita, la déesse muette, un poisson
à la bouche cousue, allusion au silence qui règne chez les
Mânes, locus ille silentiis aptus (ce lieu voué au silence).“2
(După Ovi­diu, Faste, II, p. 533.)
Ex­pre­sia, obiş­nu­ită la noi, „tace ca un peşte“ poate fi
ori­când iden­tică mi­to­lo­gic cu: „Tace cu un peşte în gură.“
Ţă­ra­nii, sol­da­ţii sau puş­că­ri­a­şii vor­beau de morţi, că­rora,
ca să nu de­vină stri­goi, li se co­sea gura. Şi am au­zit pe
unul bles­te­mând: „Te omor şi îţi cos gura!“ (Ca să nu
poţi să te aperi la Ju­de­cata de Apoi.)
*
Pen­tru An­ton Du­mi­triu – acest ul­tim mo­hi­can al ve­
chii şcoli ro­mâ­neşti de Fi­lo­so­fie – am un mare res­pect.
1
Philippe Ariès (1914–1984), istoric francez, specialist în
pe­rioada medievală, preocupat de studiul mentalităţilor colec­
tive. Lucrarea citată a apărut în 1972.
2
În ziua Feraliei, zi a morţilor, romanii sacrificau, după spu‑
sele lui Ovidiu, în cinstea Tacitei, zeiţa morţii, un peşte cu gura
cusută, aluzie la tăcerea care domneşte între sufletele morţilor,
acel loc potrivit pentru linişte (acel loc sortit tăcerii) (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 747

I‑am ci­tit mai multe cărţi. (Aletheia, acum re­ci­tesc Cul­

turi ele­ate şi cul­turi he­ra­cle­i­tice.)1 Dar nu mai ţin minte
pen­tru care mo­tive, pe un­deva, mă sim­ţeam je­nat de
anu­mite aser­ţi­uni fi­nale şi sen­ti­men­tale din stu­di­ile şi
in­ter­vi­u­rile sale. Zi­ceam: „Pro­to­cro­nis­mul este si­gur o
boală de co­pi­lă­rie a cul­tur­ni­ci­lor, se vede că, une­ori, el
poate de­veni şi o boală de bă­trâ­neţe a unor dis­tinşi oa­
meni de cul­tură…“
După a mea pă­rere, nu e acum mo­men­tul ca, sub
ochii ve­ci­ni­lor şi ai întregei Eu­rope, să în­ce­pem a ne lă­
uda şi a ne nu­măra vir­tu­ţile pe care, chi­pu­rile, am fi sin­
gu­rii care le avem, ba de la daci, ba de la ro­mani. Într‑un
in­ter­viu2 luat de dna Drag­nea – pu­bli­cat în „Ra­muri“,
3/1987 – oc­to­ge­na­rul is­to­ric al lo­gi­cei exaltă două din
vir­tu­ţile noas­tre na­ţionale, de sor­ginte la­tină: ra­ţiona­lis­
mul şi cu­min­ţe­nia.
Pen­tru mine, cu­vân­tul cu­min­ţe­nie (de la: cum mente),
toc­mai fi­indcă am fost un co­pil cu­minte, dintr‑o fa­mi­lie
cu­minte, că­să­to­rit acum cu o va­ri­antă a „cu­min­ţe­niei
pă­mân­tu­lui“, din mo­tive de ac­tu­a­li­tate se­man­tică, a fi
cu­minte, azi, în ac­tu­a­lele con­di­ţii, nu mai este de­loc o
ca­li­tate, ci un de­fect de cea mai sus­pectă ca­li­tate.
În puş­că­rie, am aflat că toţi cei de acolo „nu au fost cu­
minţi“. Că ar fi tre­buit să fiu „cu­minte“, să stau în banca
mea şi să nu flu­ier în bi­se­rică, nici să mă „asta“ îm­po­triva
vân­tu­lui. În loc să fiu „cu­minte“, m‑am agi­tat, am fă­cut
pe deş­tep­tul. Ta­tăl meu nu a fost nici el „cu­minte“, a
1
Aletheia, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984; Culturi eleate şi
culturi heracleitice, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987.
2
Gabriela Dragnea, Aceasta‑i problema: regăsirea omului în pro‑
pria lui natură. Convorbire cu Anton Dumitriu, „Ramuri“, 3/1987.
748 ION D. SÎRBU

ră­mas sin­di­ca­list, a re­fu­zat să in­tre în par­ti­dul doam­nei

Ana Pa­u­ker1. De alt­fel, în­treaga noas­tră ge­ne­ra­ţie „nu a
fost cu­minte“ şi s‑a ori­en­tat gre­şit. În­tre­bând „or­ga­nele“
de ce am pri­mit do­mi­ci­liu obli­ga­tor chiar la Cra­iova, mi
s‑a răs­puns: „Acolo, vrei nu vrei, va tre­bui să fii cu­
minte!…“ În­tre­bând la Te­le­vi­zi­une, de ce nu se re­iau,
nici mă­car de ziua mi­ne­ri­lor, pie­sele mele cu mi­neri, mi
s‑a spus zâm­bind: „Mi­ne­rii du­mi­tale, din Va­lea Ji­u­lui,
nu au fost cu­minţi!“
Nu neg ve­chea cu­min­ţe­nie, ca vir­tute sto­ică, ca o
formă pa­sivă de lu­ci­di­tate, ra­ţională şi mo­rală – dar îmi
ard obra­jii de ru­şine aflând că la­şi­ta­tea, re­sem­na­rea şi
le­tar­gia so­ci­ală sunt ca­li­fi­cate azi, de un bă­trân fi­lo­sof,
ca fi­ind co­ro­lare ale cu­min­ţe­niei la­tine.
*
Ce pays qui fut le nôtre et qui n’est
plus à personne. 2
E.M. CIORAN

Ca şi in­di­e­nii din se­co­lul tre­cut, mă simt tre­cut pe

ne­sim­ţite, cu în­treg nea­mul meu de robi şi io­bagi, într‑o
re­zer­va­ţie po­li­tică, în care avem cre­ate toate con­di­ţi­ile să
ne stin­gem dis­cret şi ne­demn, mân­caţi de râie, pă­duchi
şi ploş­niţe, pă­ziţi de râie, pă­duchi şi ploş­niţe.
Soarta (sau „no­ro­cul“), în care cre­deam şi pe care o
aş­tep­tam să in­ter­vină, s‑a de­fec­tat grav: nu mai func­ţi­o­
nează. Ma­neta schim­bă­rii, frâna de oprire sau mar­şa­ri­e­
rul sunt blo­cate. Dum­ne­zeu a ple­cat, luându‑şi mâna de
1
Vezi supra, nota 2, p. 380.
2
Această ţară care a fost a noastră şi care nu mai este a nimă‑
nui (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 749

pe noi, chiar şi dia­vo­lii de pază sunt de cea mai proastă

ca­li­tate, plic­ti­siţi până‑n gât şi să­tui de pu­tere şi dis­preţ.
După o iarnă to­tală (şi sim­bo­lică în toate), pri­mă­
vara în­târ­zie să apară. Ce­rul e mâ­nios, soa­rele e rece,
co­pa­cii re­fuză să mai în­frun­zească. Pen­tru cine? O ţară
care moare e mai mult de­cât un po­por ce se stinge sau o
cul­tură ce apune. O ţară moare de scârbă şi urât, bles­te­
mând ne­pu­tin­cioasă cele trei pum­nale în spate: Yalta,
Bu­da­pesta‑Praga şi Hel­sinki.
Ivan Ilici (Tol­stoi) striga: „Cu to­ţii vom muri!“ Un­
gu­rii la chef strigă: „Nu vom muri nici­o­dată!“ (Dar mor
şi ei, şi po­lo­ne­zii, şi ce­hii, chiar şi sâr­bii.) Noi, cu frică,
şop­tim în pa­ha­rul din care bem din ce în ce mai des sin­
guri: „Am mu­rit de mult: am mu­rit din ziua în care am
stri­gat prima oară «tră­iască eli­be­ra­to­rii!»“
*
Doc­to­rul Bubu îmi spune: „La ţară bân­tuie pă­du­chii
şi râia la co­pii: dacă apare ti­fo­sul exan­te­ma­tic, vom pieri
ca muş­tele.“
Oni­si­for Ghibu, în 1943, la Si­biu, după un exa­men
de di­dac­tică (lec­ţie ţi­nută la Li­ceul „Ghe­or­ghe La­zăr“),
m‑a dus în faţa unei clase de co­pii de la pri­mară, rugân­
du‑mă să‑i in­dic, dacă pot, nu­mai din pri­vire (in­tu­i­ţie
psi­ho­lo­gică), pe acei co­pii care sunt sau par ne­fe­ri­ciţi
din ca­uza fa­mi­liei, acasă. Am ni­me­rit trei, am luat nota
zece cu fe­li­ci­tări… În 1975, la o şcoală din Cra­iova, am
pa­riat cu di­ri­ginta cla­sei a IX‑a că pot să‑i in­dic, nu­mai
privindu‑i în ochi, pe cei trei sau pa­tru co­pii de ştabi
mari. Şi i‑am ni­me­rit… „Acum, îmi spune Olim­pia,
fără nicio in­tu­iţ­ie sau psi­ho­lo­gie, pe or­beşte, poţi arăta
cu de­ge­tul pe cei 5–6 co­pii, dintr‑o clasă de 40 de elevi,
750 ION D. SÎRBU

care sunt hră­niţi nor­mal: re­stul sunt cu to­ţii sub­nu­triţi,

şi ei, şi pă­rin­ţii, şi chiar o parte din pro­fe­sori…“
(Ci­tesc des­pre sfâr­şi­tul lu­mii, des­pre Ju­de­cata de
Apoi, des­pre via­ţa de din­colo. Nu mă pot con­cen­tra. Mă
tot gân­desc la ma­ca­brul ca­lam­bur au­zit la po­li­cli­nică,
după care: „Avem o apo­ca­lipsă după Ioan şi o epocă‑lipsă
după Ni­co­lae.“ Si­nis­tru!)
*
„In­fer­nul nu e de­cât o lungă aş­tep­tare“, ci­tesc în ace­
laşi Phi­lippe Ariès. Evul Me­diu tim­pu­riu (ca şi An­ti­chi­
ta­tea) a ezi­tat mult îna­inte de a opta pen­tru in­fer­nul de
tip dan­tesc – re­fu­zând in­fer­nul de tip iu­daic sau elen,
cel al um­bre­lor jal­nice. (Şeol, la evrei – Ha­des, la eleni.)
În­tre o ju­de­care a lu­mii în­tregi şi o con­dam­nare glo­
bală a ei (ceea ce de multe ori mi se pare a se în­tâm­pla
chiar acum, în acest se­col de­mo­niac‑anar­hic), adică o
apo­ca­lipsă a mâ­niei şi pe­dep­sei di­vine – ca la­tin, fost
stu­dent la Drep­tul Ro­man, pre­fer spe­ranţa unei ju­de­căţi
(fiat justitia, îna­inte de pereat mundus)1, a unei ju­de­căţi
(suum quisque…)2, a fi­e­că­rui su­flet în parte, de că­tre un
în­ger jus­ti­ţiar, sub ochiul măr­tu­rie al stră­mo­şi­lor (şi al
lui Isus Chris­tos, pri­mul de­ţi­nut po­li­tic).
În sen­sul acesta tre­buie să ne gân­dim şi să ne scriem
au­to­bi­o­gra­fia: ca pri­mul act – sin­cer şi cu­rat – din do­sa­rul
nos­tru pe­nal, post‑mor­tem. Nu zi­a­rele, căr­ţile, sta­tis­
tica sau şe­fii de ca­te­dre vor pu­tea re­face pro­ce­sul se­co­
lu­lui XX, ci summa bi­o­gra­fi­i­lor mă­runte, ano­nime – şi
1
Vezi supra, nota 1, p. 169 (lat.).
2
Expresia originală: Suum quisque noscat ingeniumum
(Fiecare să‑şi cunoască firea) (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 751

cu atât mai tra­gice. (Mă su­pără, la Ru­şii de as­tăzi, grija

doar pen­tru re­a­bi­li­ta­rea şta­bi­lor: un ştab că­zut vic­timă a
sis­te­mu­lui şi le­gi­lor, pe care el în­suşi le‑a adus la pu­tere,
nu e de­cât o vic­timă vi­no­vată: vic­ti­mele ne­vi­no­vate sunt
mi­li­oa­nele care nu erau nici mă­car membri de par­tid. Pe
aceş­tia, cine îi va re­a­bi­lita?)
Cum să trec „din­colo“ fără au­to­bi­o­gra­fie, mar­tori,
re­fe­rinţe, do­vezi?
*
Anima mundi – su­fle­tul kan­tian al lu­mii – nu poate
fi o anima bruta. Bru­ta­li­ta­tea, sub forma ei de agre­si­vi­
tate şi crimă, de crimă in sich1, nu apare de­cât la om.
Se vor­beşte de amo­ra­lis­mul teh­ni­cei mo­derne: care
cu­ce­reşte, fo­lo­seşte, mur­dă­reşte, epui­zează şi dis­truge.
Con­form fi­rii şi na­tu­rii ce­lor care au in­ven­tat‑o şi o aplică
or­beşte. Se vor­beşte şi de amo­ra­lis­mul is­to­riei: ea nu mai
este Weltgericht 2 (ca pe vre­mea lui He­gel), adică o formă
de jus­ti­ţie a Spi­ri­tu­lui lu­mii, ci, din con­tră, o formă prin
care acel bellum omnium con­tra omnes 3 se in­sta­u­rează în
ab­so­lut toate zo­nele şi la­gă­rele mi­li­tare ale lu­mii.
În­tre o teh­nică amo­rală (a că­rei as­cen­si­une, ca şi cea
a lui Arthuro Ui, nu poate fi oprită) şi o is­to­rie, în care
până şi di­plo­ma­ţii bap­tişti sau mi­li­ta­rii ie­ho­vişti au de­
ve­nit de o ră­u­tate şi un ci­nism ve­cine cu „ejovismul‑Be­
ria“ – cum să ce­rem bi­e­tu­lui ce­tă­ţean (su­fo­cat di­rect de
amo­ra­lis­mul sis­te­mu­lui în care tră­ieşte şi din care nu
poate scăpa) să fie mo­ral, să creadă în eco­lo­gie şi în bine,
să se teamă de pă­cat şi dam­nare?
1
Vezi supra, nota 2, p. 345. (germ.).
2
Judecată universală (germ.).
3
Războiul tuturor contra tuturor (lat.).
752 ION D. SÎRBU

*
În tim­pul som­nu­lui, am vi­sat că mă ui­tam cumva, de
sus, la mine, cu milă, fi­indcă mă chi­nu­iam, ne­pu­tând să
adorm. Apoi, tot în vis, am con­sta­tat cu sa­tis­fac­ţie că am
re­u­şit să adorm. Mă ve­deam dor­mind – dar ve­deam şi vi­sul
pe care‑l aveam în tim­pul vi­su­lui şi îl co­men­tam fi­indcă
îmi plă­cea. Apoi a în­ce­tat vi­sul, apoi m‑am tre­zit din som­
nul‑din‑somn, abia după aceea m‑am tre­zit de tot, bui­
mac, în­cer­când să‑mi no­tez această suc­ce­si­une de tea­tru
în tea­tru sau de di­al­og de oglinzi re­flec­tate în alte oglinzi.
Fi­indcă am ci­tit mult şi multe des­pre morţi şi moarte,
des­pre le gi­sant et le priant1, în tim­pul lec­tu­rii am ră­mas
(me­ta­fo­ric) sur­prins de ur­mă­toa­rea formă de mor­mânt
din Evul Me­diu târ­ziu. Pe les­pe­dea de mar­moră şi bronz
este re­pre­zen­tat no­bi­lul sau pre­la­tul res­pec­tiv, în cos­tum
de ca­va­ler (cu sa­bie şi zale), în­tins, cu ochii în­chişi sau pe
aproape de clipa mor­ţii. La pi­cioare, ace­laşi per­so­naj, în
ha­ine de casă sau de mo­nah să­rac, e ară­tat viu, rugându‑se
pen­tru su­fle­tul ce­lui mort sau mu­ri­bund. Care nu e al­tul
de­cât tot el, eul lu­mesc fi­ind în­gro­pat de eul spi­ri­tual.
Mor­tul pare a fi sin­gur în pompa sa lu­mească, le priant
este în­ca­drat de în­geri şi sfinţi bi­ne­vo­i­tori.
Co­ple­şi­tor. Naiv şi su­b­lim în ace­laşi timp.
*
Res­pec­tul meu faţă de Limbă se apro­pie de o formă
ma­gic‑re­li­gi­oasă. Chiar şi faţă de lim­bile stre­ine, în care
ci­tesc (şi pe care, cândva, le‑am în­vă­ţat şi stu­diat cu ar­
doare), mă com­port ca şi când ar fi nişte ze­i­tăţi ale ca­
sei. Săp­tă­mâna tre­cută, într‑o sin­gură noapte (adorm cu
1
Cel care zace culcat şi cel care se roagă (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 753

bar­bi­tu­rice în jur de ora unu sau două), am ter­mi­nat The

Win­ner of World War III de Henry Myers. (E vorba de
gân­da­cii de bu­că­tă­rie – o sa­tiră îm­po­triva ex­pan­si­u­nii
in­ter­na­ţiona­liste, o carte, cred eu, an­ti­se­mită, scrisă de
un evreu, şi an­ti­co­mu­nistă, scrisă de un bun mar­xist);
ieri‑noapte, m‑am în­tors la dra­gos­tea mea din ti­ne­reţe,
limba ger­mană. Am ci­tit un sfert din ro­ma­nul lui Graham
Gre­ene, Die Stunde der Komödianten1 (tra­dus, mi se pare,
şi în ro­mâ­neşte). Scris prin anii ’60.
Cu multă mă­ies­trie – dar la li­mită în­tre se­ri­o­zi­tate şi
sen­za­ţional exo­tic – e pre­zen­tată o ca­pi­tală sub te­roa­rea
lui Papa Doc şi a pa­zei sale „Tonton‑Macoute“. În Haiti,
Port‑au‑Prince.
În com­pa­ra­ţie cu Ca­pi­tala ţă­rii mele, to­tul acolo mi
se pare o sim­plă ope­retă, un tango gro­tesc. În­cep să sper
şi să mă con­ving că, nu peste mult, mo­de­lele de ti­rani şi
dic­ta­tori din Sud‑Ame­rica vor fi de­pă­şite de mo­de­lul pe
care îl vom oferi noi lu­mii. Aş­tept să fie in­a­u­gu­rat Pa­la­
tul Re­pu­bli­cii şi bu­le­var­dul Vic­to­ria Asu­pra So­ci­a­lis­mu­
lui: atunci abia va pu­tea ve­dea lu­mea până la ce li­mite
de gran­do­ma­nie şi cezarie se poate ri­dica fi­te­cine, dacă i
se acordă pu­teri de­pline şi o ar­mată de tontoni care îl
pă­zesc până şi de ră­su­fla­rea cu­rată a co­pi­i­lor pe care îi
să­rută în tim­pul vi­zi­te­lor de lu­cru.
*
Chiar şi duş­ma­nii ide­o­lo­gi­i­lor ne ju­decă nu­mai din
punct de ve­dere ide­o­lo­gic. Se miră că nu lup­tăm, că nu
1
Este vorba de romanul The Comedians (Comedianţii, 1966),
a cărui acţiune se desfăşoară în ţările din „lumea a treia“, în anii
dinaintea schimbărilor politice. Ediţia în limba română, tradu­
cere de Petre Solomon, a apărut la EPLU, Bucureşti, 1969.
754 ION D. SÎRBU

de­mon­străm, că nu ur­căm pe ba­ri­cade. Nici foc în pi­eţe

nu ne dăm, nici sin­uc­ i­gaşi nu do­rim să fim. Trăim, vie­
ţuim, subexistăm.
Sunt oa­re­cum in­tri­gat de ne­nu­mă­ra­tele sub­în­ţe­le­suri
şi re­pro­şuri ce se aduc pa­si­vi­tă­ţii şi le­tar­giei re­sem­nate în
care se com­place poporul ro­mân. Ha­bar nu au că aici –
cu mij­loace in­stinc­tive, oarbe şi ira­ţionale, dar mi­le­nar
în­cer­cate mij­loace (tac­tice şi stra­te­gice) – are loc un răz­
boi surd, moc­nit, tă­cut: în­tre ţă­ran şi co­lec­tivă, în­tre
teh­no­log şi con­du­cere (care i‑a pus pum­nul în gură),
în­tre in­te­lec­tu­ali şi ac­ti­vişti, în­tre in­te­lec­tu­a­lii care au
pier­dut toate drep­tu­rile in­te­lec­tu­ale şi ac­ti­viş­tii care s‑au
în­stă­pâ­nit în toate sec­toa­rele in­te­lec­tu­ale. E vorba de un
răz­boi tă­cut, fără văr­sare de sânge, o pândă eco­no­mică,
un lin­şaj dis­cret al lo­zin­ci­lor şi stea­gu­ri­lor cu care a în­ce­
put această mare şi sfântă min­ciună. Sea­mănă acest răz­
boi alb cu non­vi­o­lenţa lui Gandhi, fi­ind to­tuşi alt­ceva,
fi­indcă nici ocu­pan­ţii noştri nu sunt ofi­ţeri bri­ta­nici
creş­tini şi gen­tle­meni.
În 1950, la Baia de Arieş1 (fi­ind un proas­păt „epu­
rat“, so­sit la munca de jos, din Cluj), eram şi eu foarte
in­tri­gat „că mo­ţii nu se mişcă“. Un se­nior al ace­lor munţi
mi‑a ex­pli­cat: „Ceaţa şi ne­gura sunt o armă te­ri­bilă: ele
nu pot fi nici ucise şi nici con­vinse sau re­e­du­cate.“
Aşa a în­ce­put fre­a­ti­cul nos­tru răz­boi. De 30–40–50
de ani. De un se­col sau două. Un răz­boi­nic obo­seşte,
un gre­vist se dez­um­flă: un ano­nim sol­dat al ne­gu­rii şi
1
Dat afară din învăţământul universitar, la 15 decembrie
1949, după trei luni de şomaj, începând de la 1 aprilie 1950 și
până în septembrie același an, a fost profesor la Liceul Mixt Baia
de Arieş.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 755

ne­ga­ţiei, ju­când bine tea­trul său de sclav sus­pus şi tâm­

pit, poate duce la exas­pe­rare până şi pe Gingis Han.

*
În fi­e­care de­ce­niu, o dată, îmi re­vine în me­mo­rie acea
fan­tas­tică, în­gro­zi­toare po­veste ru­sească gă­sită în Dos­to­
ievski (parcă în Jur­na­lul aces­tuia, co­men­tat de Gide), po­
veste pe care, ca pro­fe­ţie şi apo­ca­lips, o co­men­tam, prin
anii ’46–’50, cu Blaga şi al­ţii…
Un­deva în imensa stepă, pe lângă Tula sau Tambov,
într‑un sat, un flă­cău fru­mos şi pu­ter­nic, în Pos­tul Paş­te­
lui, grozăvindu‑se, se lă­udă în faţa or­ta­ci­lor săi că el este
în stare să fure, în noap­tea În­vi­e­rii, sfânta îm­păr­tă­şa­nie
din bi­se­rică, să o ducă în ci­mi­tir şi acolo, sub cru­cea cea
mare, să tragă cu puşca în ea. Şi – deşi acest Ivan era un
bun creş­tin, cre­zând în Dum­ne­zeu, în sfânta îm­păr­tă­şa­
nie, în pă­cat şi în iad – el, tre­mu­rând de groază, fură din
al­tar sfânta îm­păr­tă­şa­nie, o duce în ci­mi­tir şi acolo, ri­di­
când puşca…
„Cât va fi Ru­sia Ru­sie, con­chi­dea Dos­to­ievski, acest
Ivan va sta cu puşca ri­di­cată, cu de­ge­tul pe tră­gaci. Unii
vor zice că a tras… şi s‑a vin­de­cat de cre­dinţă. Al­ţii, că, la
timp, i s‑a ară­tat Ma­ica Fe­cioară, oprindu‑l să tragă…“
Până şi as­tăzi…
*
Dintr‑un fel de ma­so­chism, es­te­tic şi po­li­tic, mă în­că­
pă­ţâ­nez să văd toate fil­mele co­re­ene ce ru­lează în oraş.
În ele se plânge mult, sunt sfâ­şi­e­toare, în fi­nal plânge şi
ero­ina (care a fost de­co­rată de El), plânge şi sa­tul şi în­
treaga clasă mun­ci­toare din Asia. Plâng şi eu, dar alt­fel.
Pre­simt că acest ni­vel de bar­ba­rie, can­doare par­ti­nică,
756 ION D. SÎRBU

kitsch po­li­tic şi es­te­tic, re­pre­zintă un stil şi un ni­vel spre

care tinde şi cul­tura ofi­ci­ală a ţă­rii mele, in­clu­siv veş­nic
tâ­năra noas­tră ci­ne­ma­to­gra­fie. (Tea­trul TV a atins deja
acest jal­nic ni­vel.)
În fil­mul de ieri (am plâns preţ de două ba­tiste), un
co­man­dant co­lo­nel um­blă să re­a­bi­li­teze me­mo­ria unui
erou. Şi el e un erou, are „me­da­lia de aur“ (ti­tlul fil­mu­
lui), şi cel care îşi scrie me­mo­ri­ile e un erou, şi re­dac­to­
rul‑şef e un fost erou.
Eu plân­geam – fal­si­ta­tea şi stu­pi­ze­nia fil­mu­lui ating
ni­ve­lul su­b­li­mu­lui – în schimb, sala, plină de elevi chiu­
lan­gii şi ti­ne­ret go­lan, râde de se strică. Când ero­ina, în
la­crimi, i se adre­sează co­lo­ne­lu­lui, „to­va­răşe erou!“, sala
iz­buc­neşte în ho­hote, se scu­tură pe­re­ţii de acest râs bat­
jo­co­ri­tor, iro­nic şi la­tin.
Eu con­ti­nui să plâng. Am ci­tit pro­gra­mul te­ma­tic al
Con­si­li­u­lui Cul­tu­rii pri­vind con­ţi­nu­tul ope­re­lor ce se
aş­teaptă a fi scrise în vi­i­to­rul cin­ci­nal. Eroi au fost, eroi
sunt încă…
*
Am ter­mi­nat car­tea ge­ne­ra­lu­lui rus Monkévitz1: La
Décomposition de l’armée russe (Payot, 1919) şi îmi dau
seama că am mai ci­tit‑o cândva, de mult, poate ime­diat
după răz­boi. Au­to­rul este un fost şef de stat‑ma­jor al
Arma­tei a IV‑a ce opera pe fron­tul din Mol­dova, în flan­
cul stâng al ar­ma­tei ro­mâne, co­man­date de ge­ne­ra­lul
1
Nicolas de Monkévitz, general, comandant al Diviziei 71 şi
şef de Stat‑Major al Armatei a 4‑a Ruse, în timpul Primului
Război Mondial. Volumul citat, cuprinzând memoriile sale, tra‑
ducere și prefață de Serge Persky, apărut la Payot & Cie, Paris,
1919, l‑am identificat în biblioteca lui Ion D. Sîrbu.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 757

Ave­rescu1. (Are nu­mai cu­vinte de la­udă la adresa sol­da­

tu­lui ro­mân, a ofi­ţe­ri­lor, a con­du­ce­rii şi re­ge­lui.)
Se des­com­pu­neau două sau trei cor­puri de ar­mată
ru­seşti, peste un mi­lion de ţă­rani‑sol­daţi erau cu­prinşi
de amokul Kerenski2. „Gata, jos cu răz­bo­iul, jos cu ofi­
ţe­rii, mer­gem acasă, îm­păr­ţim pă­mân­tu­rile…“, aces­tea
erau lo­zin­cile aces­tor mu­jici să­tui de front şi de ţar.
Mă în­treb: cum a fost po­si­bil ca niciun sin­gur sol­dat
sau ofi­ţer ro­mân să nu treacă de par­tea re­vo­lu­ţiei? Cu­
noaş­te­rea de că­tre noi în­dea­proape a su­fle­tu­lui ru­sesc?
Su­pu­şe­nia tra­di­ţională, con­ser­va­toare? Ca­lea de mij­loc,
frica şi pru­denţa faţă de ex­treme, sau in­stinc­tiva grijă
pen­tru soarta Ţă­rii şi a ţa­ri­nei?
Ile­ga­lişti, în 1944, nu ştiu dacă eram o mie în toată
ţara? La Uni­ver­si­ta­tea din Si­biu, ştiu si­gur, eram şase co­
mu­nişti prin­tre stu­denţi şi doi sau trei asis­tenţi. În Va­lea
Ji­u­lui, nu am cu­nos­cut niciun co­mu­nist ile­ga­list, în
Pe­trila erau nu­miţi „bol­şe­vici“ sol­da­ţii re­în­torşi din pri­
zo­ni­e­ra­tul ru­sesc, mar­tori ai oro­ri­lor şi foa­me­tei din
tim­pul re­vo­lu­ţiei. Un­gu­rii, bul­ga­rii, sâr­bii pot să în­şire
câ­ţiva zeci de co­mu­nişti grei: noi, în afară de câ­ţiva evrei
1
Este vorba de Alexandru Averescu (1859–1938), mareşal,
co­mandant al armatei române în Primul Război Mondial, om
politic.
2
Aleksandr Fiodorovici Kerenski (1881–1970), conducă‑
tor politic rus, prim‑ministru al guvernului provizoriu (iunie
1917). După preluarea puterii de către bolşevici, în octombrie
1917, neputând strânge suficiente forţe pentru a‑şi apăra guver‑
nul, a emigrat în Europa Occidentală (1918). În 1940, s‑a stabi‑
lit în SUA, unde a predat la mai multe universităţi şi a scris cărţi
despre revoluţie.
758 ION D. SÎRBU

in­ter­na­ţiona­lişti, mai niciun ro­mân. Cris­tescu?1 Fo­riş?2

Pă­trăş­canu?3 Au fost ucişi la timp, ca să nu de­vină mi­
turi sau le­gende.
*
„Ni­mic nu se naşte, ni­mic nu se re­zolvă – to­tul se
amână!“ – cam aşa ar suna prin­ci­piul lui La­voi­sier4, apli­
cat se­co­lu­lui acesta, care se în­cheie, stu­pid şi rece. Ru­şii îşi
văd li­niş­tiţi de pro­gra­mul lor: cu răb­dare, şi­re­te­nie, foarte
multă in­te­li­genţă prac­tică (di­plo­ma­tică, mi­li­tară, psi­ho­
lo­gică). Oc­ci­den­tul su­feră de he­do­nism, ce­ci­tate, stu­pi­ze­
nie. Ame­ri­ca­nii nu sunt de­cât o ad­mi­nis­tra­ţie în per­pe­tuă
schim­bare. Pe bună drep­tate, vic­ti­mele Yalta (mai ales
după is­că­li­rea la Hel­sinki, 1975, a statu quo‑ului ho­ta­
re­lor eu­ro­pene, deci re­cu­noaş­te­rea sfe­re­lor de in­flu­enţă
1
Gheorghe Cristescu (1882–1973), supranumit „plăpuma‑
rul“, secretar general al Partidului Comunist din România
(1921–1924).
2
Ştefan Foriş, născut István Fóris (1892–1946), activist şi
jurnalist comunist din România şi Ungaria. Între anii 1940 şi
1944, a fost secretar general al P.C.R. La 9 iunie 1945, a fost
arestat sub învinuirea de trădare şi colaborare cu Siguranţa, în
anii războiului. A fost ucis cu o lovitură de rangă de Gheorghe
Pintilie (Pantiuşa Bodnarenko), decizia asasinării fiind luată de
Gheorghiu‑Dej, Teohari Georgescu şi Ana Pauker.
3
Lucreţiu Pătrăşcanu (1900–1954), jurist, sociolog şi om
politic, profesor universitar; ministru de justiţie (1944–1948).
În 1948, a fost arestat, acuzat de trădare, judecat, condamnat la
moarte şi executat. Reabilitat în 1968.
4
Este vorba de Antoine Lavoisier, chimist francez, considerat
părintele chimiei moderne. Spirit liberal şi reformist, Lavoasier
s‑a implicat în Revoluţia Franceză, dar a fost atacat de extremişti
şi ghilotinat.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 759

de­fi­ni­tive) nu­mesc USA‑ul ca fi­ind un sim­plu hin­ter­land

eco­no­mic şi di­plo­ma­tic al ma­re­lui stat Is­rael.
Ştim acum: niciun dic­ta­tor nu moare alt­fel de­cât de
bă­trâ­neţe: nicio dic­ta­tură, ori­cât ar fi ea de ab­surdă sau
cri­mi­nală, nu se poate răs­turna prin răs­coale sau lo­vi­turi
de pa­lat: ide­ile, chiar şi cele mai cre­tine sau ne­popu­lare
(vezi, de pildă, lo­zin­cile sta­li­nis­mu­lui), du­rează cât vor, se
sting de la sine, din­lă­un­tru, fă­când loc al­tor lo­zinci ceva
mai ci­vi­li­zat for­mu­late.
După 70 de ani de re­vo­lu­ţie con­ti­nuă, se spune Glas­
nost – fi­indcă nu a so­sit nici acum mo­men­tul să spu­nem:
„Să nu minţi, să nu ucizi, să nu‑ţi faci ţie chip cio­plit…“
In­sti­tu­ţi­ile minciunei şi cri­mei sunt ne­a­tinse, există şi
func­ţi­o­nează per­fect.
Câ­teva zeci de mi­li­oane de morţi pu­tre­zesc în ui­tare
şi neînviere. E ade­vă­rat, ru­şii nu îi mai în­jură şi nici nu îi
mai scuipă pe im­pe­ri­a­liş­tii ame­ri­cani: în­cep să‑i cu­
noască. În­tre un ce­tă­ţean rus, uns cu toate un­so­rile, la
care l‑a obli­gat o lungă şi cum­plită teamă şi dog­ma­tism, şi
un ce­tă­ţean ame­ri­can, naiv şi pa­la­vra­giu, des­chis şi to­tal
opac faţă de pro­ble­mele de taină şi se­cret, di­a­lo­gul nu
poate de­veni de­cât un schimb de idei în­tre un deş­tept pă­
ţit şi un naiv cu ca­pul în nori sau în bu­nă­stare. (Ci­tesc în
John le Carré, un as al ro­ma­nu­lui de spionaj de bună ca­
li­tate: „Ceea ce îi încura­jează te­ri­bil pe ofi­ţe­rii G.R.U., nu
este ide­o­lo­gia lor su­pe­ri­oară, ci stu­pi­ze­nia une­ori gro­tescă
a şe­fi­lor de stat şi de­par­ta­mente din ţă­rile ca­pi­ta­liste…“)
*
Pan­ta­gru­e­lica mea poftă de a po­vesti. Ci­tesc acum a
doua carte a lui Ro­ger Ca­il­lois1, Le Fleuve Alphée (prima
1
Vezi supra, nota 2, p. 644.
760 ION D. SÎRBU

carte a fost, mi se pare, Le Sa­cre et le Pro­fane, ba nu,

L’Homme et le Sacré). Mă bucur, aflând de la un fran­cez
că, în co­pi­lă­ria sa, în­tre 1914–1918, la ţară, în­tre bă­trâ­
nii săi bu­nici, an­al­fa­beţi, a în­vă­ţat mai to­tul des­pre lume,
flori, ani­male, stele, Dum­ne­zeu, bine, rău etc. … Pa­ran­
teza asta orală din via­ţa sa, el o com­pară cu acel flu­viu
gre­cesc (le­gen­dar) care tra­versa Ma­rea Io­ni­ană, fără să‑şi
ames­tece apele sale dulci cu să­ră­tura al­băs­tri­mii…
Iată un splen­did elo­giu adus Ver­bu­lui ros­tit, even­tual
chiar an­ta­go­nis­mu­lui cul­tură mi­noră–cul­tură ma­joră.
(Ima­gi­nea Ma­mei mele po­ves­tind, la Cluj, şi vră­jind pri­
e­te­nii mei foarte ci­tiţi, acolo, sub cele 3.000–4.000 de
vo­lume de li­teră scrisă, uni­ver­sală.)
Ora­lul a fă­cut loc scri­su­lui. Acesta duce azi un răz­boi
greu (pe care l‑a şi pier­dut) îm­po­triva ima­gi­nii (miş­cate
sau ne­miş­cate). Creş­ti­nis­mul a fost mai în­tâi Cu­vânt ros­
tit, apoi scris, apoi zu­gră­vit. Co­mu­nis­mul, la fel – doar
că, în el, scri­sul este pe­ri­o­dic anu­lat sau com­pro­mis de
re­tori, zu­gravi, ciz­mari de tot fe­lul.
*
Po­li­tica – orice fel de po­li­tică – din mo­men­tul în care se
in­sta­lează în pu­tere şi la cârma sta­tu­lui, ca şi gang­ste­rii din
Chi­cago, pe vre­mea pro­hi­bi­ţiei, mai în­tâi şi în­tâi, îşi eli­
mină toţi ad­ver­sa­rii (re­ali, po­ten­ţi­ali sau ima­gi­nari), apoi
re­for­mează toate in­sti­tu­ţi­ile după chi­pul şi ase­mă­na­rea sa,
şi, cu aju­to­rul pre­sei an­ga­jate şi a în­vă­ţă­mân­tu­lui, ajunge
să se con­vingă că e ge­ni­ală, unică, in­fa­i­li­bilă şi ire­ver­si­bilă.
În­tre timp, face atâ­tea gre­şeli, în­cât, ca să le poată re­para,
până şi se­na­to­rii ame­ri­cani sunt de pă­rere că e ne­voie de
un plan pe ter­men lung, de efor­turi şi o dic­ta­tură pe care
nu­mai au­to­rul mi­ze­riei le poate asi­gura şi ga­ranta.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 761

După o via­ţă în­treagă, trăită sub atâ­tea dic­ta­turi

(An­to­nescu, Hi­tler, Sta­lin, Dej, Hruş­ciov, Brej­nev, Cea­
u­şescu), am drep­tul, cred, la câ­teva idei ge­ne­rale, care să
ţină loc de tes­ta­ment sau de ce­rere de de­mi­sie: din ethnie,
clasă so­ci­ală, se­col, via­ţă…:
– Toate dic­ta­tu­rile – chiar şi cele mai mă­runte – sunt
im­pe­ri­al­iste în fond: nu se mul­ţu­mesc să con­ducă ar­
mata, in­ter­nele, ex­ter­nele şi fi­nan­ţele – ci vor ne­a­pă­rat să
di­ri­jeze şi în­vă­ţă­mân­tul, şi cul­tura, şi pe co­pii, şi pe stră­
moşi: vor să facă or­dine în is­to­rie, în ce­rul cu Zei, în fi­e­
care con­şti­inţă, bu­zu­nar sau ovar, în parte…
– Pu­te­rea po­li­tică e se­con­dată de o ar­mată po­li­tică, a
că­rei pu­tere e ne­sfâr­şită şi de ni­meni con­tro­lată: me­to­dele
aces­teia schimbă ra­di­cal de­fi­ni­ţia şi struc­tura sco­pu­lui ur­
mă­rit: poporul de­vine o mi­no­ri­tate sus­pectă, cre­ie­rele sale
sunt vâ­nate cu te­na­ci­tate (timp is­to­ric avem des­tul) până
când ele ori se anu­lează prin re­tra­gere şi ano­ni­mi­zare, ori
in­tră în ser­vi­ciu co­man­dat şi ac­ceptă spă­la­rea de con­şti­
inţă şi fa­ce­rea pli­nu­lui dog­ma­tic, laş şi opor­tu­nist.
– Ab­so­lut toate va­lo­rile, bu­nu­rile şi in­sti­tu­ţi­ile pe
care le ob­ţin prin acest viol po­li­tic ge­ne­ra­li­zat (on­to­lo­
gic, mo­ral, me­ta­fi­zic), după o scurtă fază de apa­renţă şi
suc­ces, de­vin ceea ce sunt de fapt: nişte fal­suri, nişte
kitsch‑uri. Avem ast­fel o in­dus­trie kitsch, o agri­cul­tură
kitsch, un ur­ba­nism kitsch, un folc­lor, un ti­ne­ret, un ci­
nema, un tea­tru şi chiar o via­ţă kitsch. Şi co­pii kitsch, ca­
rac­tere kitsch, săr­bă­tori şi ani­ver­sări kitsch. Până şi pre­oţi,
în­vă­ţă­tori şi scri­i­tori kitsch.
*
Am îm­bă­trâ­nit in­tens, dar am re­u­şit să‑mi re­con­stru­
iesc li­ber­ta­tea de con­şti­inţă şi de gân­dire. Cât s‑a pu­tut.
762 ION D. SÎRBU

Simt că tot ce ci­tesc, văd sau ima­gi­nez tri­mite ca semn,

ca me­ta­foră, spre un fel de mi­to­lo­gică ci­tire a lu­mii, a fi­
lo­so­fiei, is­to­riei, li­te­re­lor, ar­tei…
Ieri, du­mi­necă, am râs la TV cu la­crimi la o miniscenă
dintr‑o co­me­die Stan şi Bran. („Unde eşti co­pi­lă­rie…?“)
Cei doi eroi îşi dis­trug re­ci­proc, în urma unei stu­pide
certe, in­stru­men­tele mu­zi­cale, în­cep să se bată, bă­taia se
ge­ne­ra­li­zează, la un mo­ment dat, în­treaga stradă, cu ser­
genţi cu tot, ră­mâne în iz­mene, ni­meni ne­şti­ind cu cine
şi pen­tru ce se bate… Iată, mi‑am zis, o su­ges­tivă me­ta­
foră a lu­mii în care trăim, azi.
Apoi, am ur­mă­rit des­fă­şu­ra­rea a câ­torva fe­tiţe ro­mânce
care le‑au bă­tut şi pe ru­soaice la dan­sul pe bârnă (nu pe
sârmă), da­tul peste cap şi, mai ales, la acel dans gim­nas­
tic, te­ri­bil, ce se face pe o mu­zică stre­ină, în li­mi­tele unui
patrat alb ce nu tre­buie de­pă­şit. Iată, mi‑am zis, la condition
roumaine în toată splen­doa­rea sa de după Yalta.
Apoi, am vă­zut un sca­ma­tor, sco­tea un sti­clete, îl fă­cea
să dis­pară, apoi un ou, apoi mai multe por­to­cale. Tăia o
por­to­cală mare (aleasă de ci­neva din pu­blic), sco­tea din ea
o por­to­cală mai mică, din asta (tă­iată cu cu­ţi­tul) sco­tea…
un ou: băga oul în co­li­vie şi din el apă­rea iar sti­cle­tele.
Me­ta­foră: a ge­ne­zei, a vie­ţii, a esen­ţe­lor lu­mii? A
mor­ţii şi a în­vi­e­rii? Nu ştiu. Ştiu atât: că sem­ni­fi­ca­ţia in­
te­ri­oară, tri­mi­te­rea, re­fle­xul în ima­gi­na­ţia sau me­mo­ria
mea, e mai im­por­tantă şi mai va­lo­roasă de­cât sem­ni­fi­
can­tul în sine.
*
Yalta a de­ve­nit un sim­bol tra­gic. Blaga, din 1955, pu­
nea în le­gă­tură Yalta asta sta­li­nistă cu alte două eve­ni­
mente fu­neste din is­to­ria noas­tră: re­tra­ge­rea din Dacia, la
271, a tru­pe­lor lui Au­re­lian (ur­mată de un în­tu­ne­rec bar­bar
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 763

de peste 1.000 de ani) şi tă­ie­rea ca­pu­lui lui Brân­co­veanu,

1714, ur­mată de in­sta­la­rea, pen­tru 150 de ani, a dom­
ni­i­lor fa­na­ri­ote.
Acum, as­cul­tând şti­rile, aflu des­pre tra­ta­ti­vele de dez­
ar­mare sovieto‑ame­ri­cane, ci­tind re­vis­tele po­li­tice oc­ci­
den­tale, aflu des­pre spaima aces­tei he­do­niste, ego­iste şi
curve Eu­ropa, care, fi­ind struc­tu­ral an­ti­a­me­ri­cană, nu
poate to­tuşi fără ame­ri­cani, acum se teme că, în­cet‑în­cet,
va în­cepe finlandizarea Ger­ma­niei, mai apoi lenta şi os­
mo­tica ocu­pare a întregei Eu­ropa, până la Atlan­tic.
Tot la Blaga mă în­torc: „Le tre­buie aces­tor cre­tini
to­va­răşi de drum cel pu­ţin 50 de ani de ocu­pa­ţie bol­şe­
vică, de tip sta­li­nist. Ca să se vin­dece de stân­gism şi alte
uto­pii (de ca­fe­nea şi fo­to­liu). Ru­şii, prin ocu­pa­ţie, se vor
mai ra­fina şi îm­blânzi: fran­ce­zii, en­gle­zii, ita­li­e­nii, spa­ni­
o­lii (fă­când schimb de ex­pe­ri­enţă cu răb­da­rea noas­tră)
vor în­cepe să‑şi re‑des­co­pere limba, cul­tura, re­li­gia, pier­
duta lor li­ber­tate. De nemţi mă tem: s‑ar pu­tea – se­ri­oşi
şi te­mei­nici cum sunt – ca dog­ma­tis­mul mar­xisto‑le­ni­
nist să le placă, ei de­ve­nind ceea ce au fost evreii în pe­ri­
oada de len‑stal‑are a co­mu­nis­mu­lui în ţă­rile eli­be­rate
de Ar­mata Ro­şie.
Ame­ri­ca­nii, zi­cea Blaga, vor de­veni (având un pre­şe­
dinte ne­gru) un sim­plu ve­cin în­fri­co­şat al agre­si­vei Uni­
uni So­vi­e­tice Me­xi­cane.“
*
„Des­pre avan­ta­jele im­per­fec­ţi­u­nii“ – ar pu­tea fi un
stu­diu socio‑mo­ral de mare ac­tu­a­li­tate. Nu mă re­fer la
im­per­fec­ţi­u­nea unor cris­tale, ce­lule, câm­puri sau forţe.
Nici la pă­ca­tul ori­gi­nar sau du­pli­ci­ta­tea na­tu­rii umane.
Con­stat însă, că, de pildă, trăim din ce se re­fuză la ex­port:
764 ION D. SÎRBU

am avut toată iarna mere (din ca­uza Cernobîlului), avem

în casă un co­vor ol­te­nesc (re­fu­zat de SUA), am pur­tat un
cos­tum‑con­fec­ţie (re­fu­zat de en­glezi), so­rei mele i‑am
cum­pă­rat o pă­tură de lână bul­gă­rească (cu eti­chetă ger­
mană), Limpi cum­pără de­od ­ o­rante re­fu­zate de ruşi etc.
Ca ro­bii egip­teni, la cu­le­sul flo­rii‑soa­re­lui în Baltă, nu
ne pu­team odihni de­cât când se îneca şi se oprea mon­stru­
oasa com­bină so­vi­e­tică, ne odih­neam la de­bar­ca­der doar
când în­târ­zia re­mor­che­rul. Aveam pace la Gherla când se
plic­ti­seau să mai bată paz­ni­cii, pri­mesc acum doar acele
pa­chete de ca­fea ce scapă vi­gi­len­ţei flă­mânde şi aca­pa­ra­
toare a va­me­şi­lor noştri.
Ieri, în oraş, în­tâl­nesc un pro­fe­sor pen­sionar, bu­nic
fe­ri­cit. Îmi po­ves­teşte în­gro­zit, verde la faţă: „Îmi plim­
bam ne­po­ţe­lul – încă nu are un an – în acest că­ru­cior
nou‑nouţ, ul­ti­mul ţi­păt. A în­ce­put să bată vân­tul. I‑am
în­chis cu ple­xi­glas că­ru­cio­rul, ca să‑l fe­resc… Peste o oră,
co­pi­lul era aproape mort. Dacă nu s‑a su­fo­cat, dom­nule,
e nu­mai fi­indcă acest că­ru­cior are un de­fect de fa­bri­ca­
ţie: nu este etanş, pe de­de­subt ră­su­flă. Dacă nu avea
acest de­fect, co­pi­lul ar fi mu­rit. Şi eu la fel…“
*
Acest fe­no­men: Dinu Să­raru. Mai te­ri­bil şi mult mai
com­plex (şi mai pri­mej­dios) de­cât dro­ma­de­rul Pă­u­
nescu. Scri­ind ro­mane des­pre co­lec­ti­vi­zare, şi‑a con­struit
două vile mo­şi­e­reşti – una în Bucureşti, alta pe mo­şia lui
din Vâl­cea – îmi spune un apro­piat amic al său. Fap­tul că
e to­tal in­cult, agra­mat, ig­no­rant‑de­vot, ci­nic, par­ve­nit,
cio­coi de tip nou, nu mă in­co­mo­dează. Face, de pildă,
ur­mă­toa­rea afir­ma­ţie zgo­mo­toasă: „După mine, eroul
prin­ci­pal al Li­te­ra­tu­rii tre­buie să fie ac­ti­vis­tul de par­tid.“
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 765

Pe vre­mea lui Sta­lin, eroul prin­ci­pal era Re­vo­lu­ţia, clasa

mun­ci­toare, poporul so­vi­e­tic. Nici­o­dată ac­ti­vis­tul (care
se schimbă, moare, se poate com­pro­mite, gre­şind etc.),
ci Par­ti­dul in­fa­i­li­bil.
Am vă­zut dra­ma­ti­za­rea aces­tei verze po­li­tice, in­ti­tu­lată
pom­pos Dra­gos­tea şi re­vo­lu­ţia.1 Este ară­tată o în­treagă or­
ga­ni­za­ţie de par­tid ju­de­ţeană ce se fră­mântă, stu­pid şi ab­
surd, în ju­rul unui di­vorţ. Vine în in­spec­ţie de la C.C. un
ştab, acesta se tot în­treabă ham­le­tian dacă e sta­tu­tar să facă
amor cu o fiică de bo­ier, care a avut un tată fost ile­ga­list,
dar, ca bo­ier, fi­ind încă în cer­ce­tare. To­tul este „cu­rat‑mur­
dar“. Res­pec­ti­vul in­spec­tor C.C. re­nunţă la amor, se naşte
ast­fel o re­plică dra­ma­tică, ce‑i face pe ac­ti­vişti să of­teze
eroic: „As­tăzi, a fi mem­bru de par­tid este o dramă!“ (Da –
dar nu fi­indcă nu ai voie să di­vor­ţezi şi nici fi­indcă nu ai
voie să ai amo­ruri ili­cite în tim­pul unor de­pla­sări…)
Vă­zând şi fil­mul re­a­li­zat după această tâm­pe­nie, am
avut sen­ti­men­tul că asist la o ha­lu­ci­na­ţie schi­zo­fre­nică.
Nu îl acuz pe acest Pă­tu­rică – el îşi scrie pro­pria in­cul­
tură – dar mă mir că din­tre cei peste 10.000 de doc­tori
do­cenţi în ide­o­lo­gie nu s‑a gă­sit unul mă­car care să
spună: „Să­raru ăsta scrie de fapt cea mai te­ri­bilă sa­tiră
an­ti­par­ti­nică. Malgré lui.2“
*
Sfân­tul Apos­tol Pa­vel a pus ba­zele dog­ma­tis­mu­lui in­
to­le­rant, de­cla­rând în faţa evre­i­lor şi a gre­ci­lor, în Epis­
tola că­tre Efeseni:
1
Roman al lui Dinu Săraru, apărut la Editura Eminescu,
Bucureşti, 1981, după care s‑a turnat, în 1983, filmul cu titlul
omonim, regia fiind semnată de Gheorghe Vitanidis.
2
Împotriva voinţei sale (fr.).
766 ION D. SÎRBU

„…un sin­gur Dum­ne­zeu, o sin­gură cre­dinţă, un sin­

gur bo­tez.“
Această sentenţă nu s‑a schim­bat de­cât în formă.
Mo­nar­hi­ile ab­so­lute o ex­pri­mau ast­fel:
„Un rege, o pa­trie, o lege!“
Pen­tru ca, după mai multe re­vo­lu­ţii, eli­be­ra­toare din
punct de ve­dere po­li­tic şi so­cial (să zi­cem!), să ve­dem, la
sfâr­şi­tul se­co­lu­lui XX, afi­şată pe toate zi­du­rile, lo­zinca de
bază a ul­ti­mei (şi ce­lei mai cum­plite) dic­ta­turi dog­ma­tice:
„Un Con­du­că­tor, un par­tid, un pro­gram!“
Chiar şi în ca­zul în care Con­du­că­to­rul poate muri,
par­ti­dul se poate schimba în fond şi formă, iar pro­gra­
mele pot să di­fere de la Con­gres la Con­gres – prin­ci­piul
dog­ma­tic de mai sus ră­mâne ne­a­tins. El de­rivă pe un­
deva din Ta­blele Le­gii: „Să nu ai alţi dum­ne­zei afară de
Mine!“ – chiar dacă ceea ce ur­mează, adică „Să nu‑ţi faci
chip cio­plit…“ a fost ui­tat şi chiar ne­gat de agi­ta­ţia vi­zu­
ală le­gată de chi­pul Con­du­că­to­ru­lui.
*
Acro­ba­tele chi­neze. Ca „să‑mi spăl ochii“ (cu ima­gini
co­lor) şi ca să com­pen­sez cumva lipsa că­lă­to­ri­i­lor şi chiar a
de­pla­să­ri­lor mici prin oraş, ju­deţ, ţară, mă duc la toate fil­
mele chi­ne­zeşti. Ieri, am vă­zut un ex­ce­lent do­cu­men­tar
des­pre acro­ba­tele lor (fete, în­tre 15–20 de ani, trăs­ni­tor de
fru­moase!) care, pe o scenă eli­sa­be­tană, au pre­zen­tat
(într‑un de­cor de mare fi­neţe şi su­ges­tie) circa 12 nu­mere
de acro­ba­ţii de vârf. Nu ştiu să fi în­cer­cat vreo­dată – ca
ui­mire, umi­lire, mi­ra­col – sen­ti­men­tul per­fec­ţi­u­nii prin
Su­b­lim şi Mi­ra­col. Ceea ce fă­ceau aceste fete nu era o
formă de atle­tism (care tinde spre per­for­manţă), nici
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 767

gim­nas­tică ar­tis­tică, aşa cum fac cam­pi­oa­nele noas­tre la

bară, bârnă, dans şi să­ri­turi. Ve­deam im­po­si­bi­lul ima­gi­
nat şi în­vins prin nişte miş­cări, în care echi­li­brul, forţa,
aten­ţia şi stă­pâ­ni­rea de sine ating li­mite su­pra­o­me­neşti.
Un dans al um­bre­le­lor, far­fu­rii zbu­ră­toare, pi­ra­mide în
echi­li­bru pre­car: to­tul mă fă­cea să‑mi ţin re­spi­ra­ţia,
convingându‑mă în ace­laşi timp că acest trup al nos­tru
este de o mie de ori mai ca­pa­bil şi mai in­te­li­gent de­cât îi
ce­rem noi să fie.
Ru­şii sunt mari dre­sori şi cir­cari, chi­ne­zoai­cele se
do­ve­desc a fi ne­în­tre­cute acro­bate, echi­li­briste. Tre­buie
să‑mi mo­di­fic de­fi­ni­ţia des­pre Li­ber­tate (ca­pa­ci­ta­tea
omu­­lui de a în­vinge orice di­fi­cul­tate prin vo­inţă şi op­ţi­
une) şi des­pre Artă (summa di­fi­cul­tă­ţi­lor au­to­im­puse şi
si­gur în­vinse). O ase­me­nea chi­ne­zoaică, de 17 ani, în­vâr­
tind şapte beţe de bam­bus, pe fi­e­care având o far­fu­rie ro­
tită în echi­li­bru, ţi­nând în gură trei etaje de far­fu­rii şi
lu­crând si­mul­tan cu am­bele pi­cioare, când se ri­dică îmi
zâm­beşte şi se în­chină: nicio emo­ţie, nici re­spi­ra­ţie tă­iată.
Niciun trac. Nicio frică. Fan­tas­tic! Su­b­lim!
*
Mă ne­du­mi­reşte şi mă miră ni­ţel această te­nace şi ne­
cru­ţă­toare do­rinţă de răz­bu­nare – până în pân­zele albe –
a co­mu­ni­tă­ţi­lor evre­ieşti, por­nite îm­po­triva lui Kurt
Wal­dheim1, pre­şe­din­tele ales al Aus­triei. Pe de o parte, îi
1
Kurt Waldheim (1918–2007), om politic austriac, al pa‑
trulea secretar general al ONU (1972–1981). În 1986, a fost ales
preşedinte al Austriei, funcţie deţinută până în 1992. Când s‑a
aflat că îşi ascunsese apartenenţa la Partidul Naţional‑Socialist,
pe timpul când îşi satisfăcea serviciul militar în armata germană,
a fost izolat pe plan internaţional.
768 ION D. SÎRBU

în­ţe­leg: cri­mi­na­lii şi co­la­bo­ra­to­rii lor tre­buie să plă­tească.

(Vi­sez un al doi­lea Tri­bu­nal de la Nürnberg şi un co­mi­
tet al foş­ti­lor de­ţi­nuţi po­li­tici care să ur­mă­rească şi să nu
ierte pe nici­u­nul din cri­mi­na­lii ge­no­ci­de­lor po­li­tice din
tim­pul Răz­bo­iu­lui Rece. De pildă, la noi.)
Dar parcă re­gret că acest mare şi in­te­li­gent po­por,
evreii, îşi pierd acum vre­mea şi bla­zo­nul cu apă­ra­rea Is­ra­
e­lu­lui şi cu pe­dep­si­rea vi­no­va­ţi­lor pen­tru ho­lo­ca­ust; per­
so­nal (îm­pre­ună cu per­so­na­jele mele, Som­mer şi Al­fons
Lupu) cred că Lu­mea, în criza în care a ajuns, aş­teaptă de
la evrei o sin­teză, o so­lu­ţie sau mă­car o nouă uto­pie sal­
va­toare. Re­li­gia iu­da­ică e mama şi doica dog­ma­tică a
creş­ti­nis­mu­lui şi is­la­mis­mu­lui; ca­pi­ta­lis­mul mo­dern, de
tip ame­ri­can, e, în mare parte, opera in­te­li­gen­ţei lor fi­
nan­ci­are: so­ci­a­lis­mul şi co­mu­nis­mul s‑au năs­cut, ca idee
şi me­todă, tot în câ­teva ca­pete ne­li­niş­tite şi fier­binţi ale
unor evrei ne­fe­ri­ciţi şi izo­laţi de frică şi ură. Teza în­tre
ate­ism şi re­li­gie, ca­pi­ta­lism şi co­mu­nism, dic­ta­turi sau
de­mo­cra­ţii este pusă peste tot: ar fi de da­to­ria aces­tui po­
por năs­că­tor şi de re­li­gii şi de re­vo­lu­ţii să vină acum nu
cu mici so­co­teli de răz­bu­nare cu orice preţ, ci cu o so­lu­ţie
mon­di­ală de îm­pă­care şi sin­te­ti­zare a tu­tu­ror aces­tor
con­tra­dic­ţii pe­ri­cu­loase şi tra­gice.

*
De ce nu mai simt ne­voia de fi­lo­so­fie pură? De ce pre­
fer ese­u­rile fi­lo­so­fice, di­ver­si­ta­tea de pro­bleme şi me­tode,
în lo­cul sis­te­me­lor ger­mane, de ti­pul unei ca­te­drale sau
ca­zărmi uto­pice?
Fi­indcă în situa­ţia li­mită la care a ajuns lu­mea (spi­
ri­tul de gât cu ma­te­ria), fi­indcă ago­nia certă – şi nu
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 769

Untergang 1‑ul spen­gle­rian – în care am in­trat prin teh­

no­lo­gii, arme, ide­o­lo­gii, po­lu­are, agre­si­vi­tate, crime
etc., toate mă obligă să con­si­der, acum, orice fi­lo­so­fie,
orice act de fi­lo­so­fare, ca fi­ind doar una din­tre mi­ile de
feţe ale unei sin­gure
meditatio mortis.2
Ve­chea, cla­sica şi ro­man­tica fi­lo­so­fie pri­vea în sus,
scruta esen­ţele, va­lo­rile, pe Om şi pe Dum­ne­zeu ca pe
nişte idei su­b­lime, ne­mu­ri­toare şi ca­pa­bile, ca ener­gie,
via­ţă, fi­na­li­tate, de un fel de veş­ni­cie. Acum, ce­rul a fost
epu­rat, va­lo­rile‑scop s‑au autoînlocuit prin va­lo­rile‑mij­
loc; esen­ţele s‑au as­cuns în sa­cru (dar unde mai e de gă­sit
acest sa­cru, cea mai dis­pe­rată, ul­timă in­ven­ţie a fi­lo­so­fiei
se­co­lu­lui meu?). Acum, omul ne apare ca o fi­ară uci­gaşă
şi sin­u­ci­gaşă. Teh­no­lo­gi­ile au în­lo­cuit le­gile mo­rale, ide­
o­lo­gi­ile au tri­mis la ghi­lo­tină şi ide­ile, şi cre­din­ţele. Na­
tura piere, su­fle­tele se stâl­cesc, bi­se­ri­cile sunt pus­tii,
cla­si­cii nu mai pot răs­punde la nicio în­tre­bare.
Acum, într‑ade­văr, de­şer­tă­ciune sunt toate: şi via­ţa
aceasta a fost o um­bră şi un vis fru­mos.
*
Pu­te­rea – iată pro­blema cheie a so­ci­e­tă­ţii umane. Pu­
te­rea po­li­tică, pu­te­rea eco­no­mică, pu­te­rea in­dus­tri­ală;
pu­te­rea mi­li­tară, pu­te­rea mass‑me­dia, pu­te­rea edu­ca­
ţională; pu­te­rea dic­ta­to­ru­lui, a şe­fu­lui de bi­rou, a sec­to­
ris­tu­lui sau a pri­e­te­nu­lui ca­sei, in­for­ma­tor vo­lun­tar.
Pu­te­rea ca ie­rar­hie, ca ma­gie, ca re­li­gie, ca sis­tem; pu­te­
rea trans­formă to­tul (şi pe toţi) în unelte ale sale; ţine
1
Vezi supra, nota 1, p. 621 (germ.).
2
Meditaţie asupra morţii (lat.).
770 ION D. SÎRBU

frâ­iele, frâ­nele, via­ţa, su­fle­tul, ma­te­ria la dis­po­zi­ţia sa to­

tală şi pre­tu­tin­deni to­ta­li­tară.
Bi­e­tul om sub vremi, sub soartă – a fost de­pă­şit. Vre­
mu­rile au pa­ra­li­zat (s‑a ter­mi­nat cu is­to­ria prin eve­ni­
mente, schim­bări, ac­ci­dente, răz­boi etc.), soarta în­săşi a
dis­pă­rut sub pă­mânt, topindu‑se în magma in­formă a
pu­te­rii care de­cide des­pre tot ce e în le­gă­tură cu omul,
de la naş­tere până la moarte. Şi după aceea, une­ori.
Fuga de pu­tere a in­di­vi­du­lui e inu­tilă şi ilu­zo­rie. Al­
co­o­lul, sin­gu­ră­ta­tea, miz­an­tro­pia, umo­rul pă­gu­bos sunt
un lux şi nu o so­lu­ţie. Şe­din­ţele, sin­u­ci­de­rea, ci­nis­mul,
docta ig­no­ranţă sau docta ig­no­rare a ig­na­ri­lor nu ne pot
salva de Pu­tere, care poate ori­când trece peste idei, va­
lori, ide­o­lo­gii, ade­văr chiar. (Min­ciuna fi­ind un car­bu­
rant ief­tin şi ne­li­mi­tat.) Ea poate să ne ur­mă­rească şi să
ne gă­sească ori­când şi ori­unde ne‑am as­cunde. Ca şi în
apart­heid, „adresa unui ne­gru nu arată lo­cul unde lo­cu­
ieşte, ci lo­cul unde poate fi gă­sit ori­când“. Vor­bim de
ega­li­tate într‑o lume a ie­rar­hi­i­lor pi­ra­mi­dale de pu­tere,
în care nu­mai şe­fii cei mari de tot au voie să pro­nunţe
cu­vân­tul „ega­li­tate“. Şi nici ei, fi­indcă pu­te­rea îi face
slabi şi îi um­ple de frică.
*
In­tu­iesc, cu spaimă şi mi­rare, la toţi cei care, în­tâm­
plă­tor, îmi po­ves­tesc sau îmi re­la­tează de­ta­lii dis­pa­rate
des­pre sta­rea de ne­vroză, co­rup­ţie, in­com­pe­tenţă şi ab­
surd ce există acolo unde lu­crează, ală­turi de sen­ti­men­tul
vă­dit de dis­pe­rare, re­voltă şi ne­pu­tinţă sau le­ha­mite şi o
formă de bucurie, un fel de „iată unde am ajuns“ care, în
loc să poarte sem­nul mi­nus, să fie alarmă şi de­zas­tru, le
pune în ochi o scli­pire de spe­ranţă şi de mic‑şi­ret‑tri­umf
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 771

al ace­lui dic­ton prea‑va­lah: „Cu cât e mai rău, cu atât e

mai bine!“
De ce mă mir? Pe front, după tre­ce­rea Nis­tru­lui,
întreaga ar­mată ro­mână, in­tu­ind de­zas­trul vi­i­tor, era
cu­prinsă de o vagă, dar ge­ne­rală bucurie a în­frân­ge­rii
viitoare. După răz­boi, în pri­mii zece ani, am trăit, la mo­
dul idiot şi scla­va­gist, o bucurie a epu­ră­ri­lor. (Că­de­rea
Anei Pa­u­ker, deşi nu mă atin­gea de­loc, mi s‑a pă­rut un
mi­ra­col şi un semn ce­resc.) A ur­mat apoi o suc­ce­si­une
„di­a­lec­tică“ de bucurii ale dez­as­tre­lor na­tu­rale: inun­da­ţii,
cu­tre­mure, se­cete etc.
Ca as­tăzi, în nu­mele ace­le­iaşi pa­ra­do­xale şi ne­ga­tive
forme de a nega şi con­tra­zice is­to­ria lor, să simt peste tot,
chiar şi la ştabi şi func­ţionari su­pe­ri­ori, această bucurie a
de­zas­tru­lui şi a ca­tas­tro­fei ge­ne­ra­li­zate.
Po­po­rul e in­clus în is­to­rie, dar, fi­ind o sim­plă mi­no­ri­
tate faţă de pu­tere, se com­portă ca orice sclav: se bucură
de tot ce nu re­u­şeşte, de tot ce atinge şi de­mon­strează in­
ca­pa­ci­ta­tea, ră­u­ta­tea şi ti­ra­nia ce­lor care au în mână şi pâi­
nea, şi cu­ţi­tul, şi drep­tul la car­tela de pâine şi de tă­cere.
*
Ad­mi­ra­ţia mea pen­tru bra­vii noştri co­legi evrei este în
con­ti­nuă creş­tere. Se bat acasă la ei, la noi se răz­gân­desc
şi pleacă: au fost ex­ce­lenţi co­mu­nişti sta­li­nişti, acum sunt
la fel de ex­ce­lenţi an­ti­co­mu­nişti, de­mo­craţi şi li­be­rali.
Bravo lor! De­fi­lează şi pro­tes­tează la Mos­cova (unde
până şi aca­de­mi­ci­e­nii lor cer acum să plece spre ia­dul
ca­pi­ta­list), pro­blema evre­i­lor de pre­tu­tin­deni ocupă trei
sfer­turi din mass‑me­dia in­ter­na­ţionale. Într‑o lume în
care po­poa­rele cele mai brave (ger­ma­nii, fran­ce­zii, an­
glo‑ame­ri­ca­nii etc.) se do­ve­desc a fi laşe, pru­dente şi
cururi‑în‑mai‑multe‑luntri, evreii au ră­mas sin­gu­rii
772 ION D. SÎRBU

care, urbi et orbi1, se bat, se im­pun, cer, pre­tind, ob­ţin,

re­a­li­zează etc…
Un cor al stu­den­ţi­lor evrei (din Iaşi şi Bucureşti) a
cân­tat cân­tece re­li­gi­oase în ebra­ică şi idiş, în USA. Au
fost pri­miţi de pri­ma­rul din New York, la Casa Albă,
peste tot. (Un evreu cân­tând în cor mi se pare o glumă
su­pra­re­a­listă şi chiar o ano­ma­lie: dar ce nu se poate – la
noi – când to­tul se poate!?)
Vi­sez! Oare, dacă noi, cei care i‑am aş­tep­tat pe ame­
ri­cani, care am fost bă­tuţi şi ares­taţi, fi­indcă – fi­ind tâm­
piţi şi fără rude la New York – cre­deam în ame­ri­ca­nii pe
care îi scuipa atunci li­te­ra­tura noas­tră sta­li­nistă (scrisă
mai ales de fiii poporu­lui ales), am face acum un cor şi
am cânta în Sta­tele Unite co­lin­dele năs­cute în Ji­lava,
Gherla, Pi­teşti, Ca­nal, am fi oare pri­miţi la fel?
Nu cred: ne‑ar flu­iera, în pri­mul rând, acei mi­niştri,
po­eţi şi ştabi din anii ’50, care acum, dez­i­lu­zionaţi şi
răz­gân­diţi, se plimbă li­beri şi su­ve­rani pe ma­lu­rile li­bere
ale Po­to­ma­cu­lui.
*
I have become insane with intervals
of horrible sanity.2
E. A. POE

Te­ri­bi­lele mele in­som­nii. Alal­tă­ieri, am ci­tit, din car­

tea lui Vic­tor Pa­pa­cos­tea3, ca­pi­to­lele re­fe­ri­toare la ma­rii
căr­tu­rari aro­mâni. Mă fe­resc să ci­tesc noap­tea vo­lu­mul II,
1
Vezi supra, nota 1, p. 243 (lat.).
2
M‑am îmbolnăvit cu intermitenţe de sănătate oribilă (engl.).
3
Este vorba de Civilizaţia românească şi civilizaţia balcanică.
Studii istorice, studiu introductiv de Nicolae Şerban‑Tanaşoca,
ediţie îngrijită şi note de Cornelia Papacostea‑Danielopolu,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1983.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 773

din Ariès, L’Homme devant la mort, ca să evit coş­ma­

ru­rile. Tre­buie să parcurg Fa­una bu­fonă, a re­gre­ta­tu­lui
Ro­mu­lus Di­anu1, ca şi eseul Mi­tul ma­re­lui vâ­nă­tor al
aces­tui pro­lix, dar foarte in­for­mat şvab din Ti­mi­şoara,
Lillin2. Caut tot ce se poate găsi des­pre urşi, pă­dure,
vâ­nă­toare ma­gică. Azi‑noapte am răs­foit Con­stan­tin
Ne­greanu: Struc­tura pro­ver­be­lor ro­mâ­neşti3 cu re­gre­tul de
a nu găsi o sin­teză des­pre psi­ho­lo­gia şi fi­lo­so­fia mo­rală a
poporu­lui ro­mân de­dusă din pro­ver­bele sale. (Nu am
gă­sit pro­ver­bul cel mai ac­tual şi mai vechi: „Pros­tul nu e
prost des­tul, dacă nu e şi fu­dul!“ Lip­seşte şi din alte dic­
ţionare, deşi An­ton Pann îl ci­tează de mai multe ori.
Îmi pot cu greu ima­gina ar­gu­men­tele cu care cen­zo­rul
căr­ţii a pu­tut să‑l con­vingă pe au­tor să scoată din in­ven­
tar acest pre­ţios şi te­ri­bil de ac­tual pro­verb.) Am pe
masă Din psichologia poporu­lui ro­mân de Dră­ghi­cescu,
aş dori să‑l re­ci­tesc mai atent. Paul Ricœur, Me­ta­fora vie
e în­tre­ruptă la ju­mă­tate. Jas­pers şi Blaga, la fel. Stu­diul
meu des­pre in­va­zia de ne­o­lo­gisme mă aş­teaptă4, cinci
1
Romulus Dianu (1905–1975), prozator, jurnalist, traducă‑
tor. Fauna bufonă. Pseudozoologicon, I–II, Bucureşti, Editura
Albatros, 1972, 1975.
2
Andreas A. Lillin, cunoscut şi sub numele de Andrei A.
Lillin (1915–1985), scriitor de limbă germană din România, re‑
prezentant al realismului socialist.
3
Volum apărut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu­
reşti, 1983.
4
Lucrare nefinalizată. În Caietul „III“ al Jurnalului, intitulat
„Caietele robului Dezideriu. Exerciţii de luciditate“, p. 132,
Ion D. Sîrbu notează: „Vinerea Patimilor, 1986. Am lucrat opt
ore «cu floare şi fruct». (Esseul meu despre «invazia barbară a
neologismelor».)“
774 ION D. SÎRBU

cărţi im­pe­ra­tiv ca­te­go­rice mă aş­teaptă, fu­nia s‑a apro­

piat de par, moar­tea e la uşă.
*
„O re­vo­lu­ţie, ci­tesc în Ma­u­rois1, îi îm­parte pe lo­cu­i­to­
rii ei în trei ca­te­go­rii: în cei care nu pot fi de­cât re­vo­lu­
ţionari, în cei care nu pot fi de­cât îm­po­triva re­vo­lu­ţiei – şi
o a treia ca­te­go­rie, ma­jo­ri­tară, con­fuză şi di­fuză, ale că­
rei sen­ti­mente sunt îm­păr­ţite sau sfâ­şi­ate un­deva la mij­
loc, adică la dis­tanţa pru­dentă sau opor­tună faţă de
ex­tre­mele pe­ri­cu­loase.“
Epoca noas­tră post­re­vo­lu­ţionară – şi în pri­mul rând
mă re­fer la ţă­rile satelite şi nu la ţara „pen­tru unii mumă,
pen­tru al­ţii ciumă“ – se pare că a men­ţi­nut îm­păr­ţi­rea în
trei ca­te­go­rii a lo­cu­i­to­ri­lor. Cu un sim­plu amen­dament:
de ac­cent, de fal­si­tate, şi anume: în cei care trebuie, cu
ris­cul vie­ţii lor, să con­ti­nue a se numi re­vo­lu­ţionari, în
cei care, tot cu ris­cul vie­ţii, să se în­că­pă­ţâ­neze a fi îm­po­
triva aces­tui cu­vânt gol, şi în masa imensă a „mij­lo­ca­şi­
lor“ care – fi­ind te­ri­bil de arşi cu toate cior­bele, su­flând
acum şi în iaurt – a de­ve­nit sin­gura clasă con­şti­entă, re­
vo­lu­ţionară, fi­indcă e pro­fund anti‑re­vo­lu­ţionară, sin­gura
con­şti­inţă co­lec­tivă de sin­teză în­tre o teză şi an­ti­teză,
sin­gura bază popu­lară pen­tru o so­lu­ţie a treia, care va
tre­bui să în­ceapă cu re­forme, prin şi pen­tru ea.
Mă tem de un lu­cru: în toate ţă­rile din ju­rul nos­tru, se
în­cearcă re­pa­ra­rea din mers a ma­şi­nii stri­cate şi ne­ren­ta­
bile: la noi, ni­mic: mer­gem îna­inte, un în­treg po­por aş­
teaptă ca ma­şina să se iz­bească de zi­dul re­a­li­tă­ţii, dându‑şi
du­hul pen­tru tot­dea­una. Va în­drăzni ci­neva să ri­dice
mâna şi să spună atunci: „Fra­ţi­lor, ea e ex­ce­lentă ca idee,
1
Vezi supra, nota 1, p. 271.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 775

ex­ce­lentă ca scop, pă­cat că nu func­ţi­o­nează şi că aduce

proşti şi pa­gube în ogradă: tre­buie să o re­pa­răm, tre­buie
să ne în­toar­cem la cla­sici, tre­buie să spe­răm în vi­it­o­rul
ade­vă­ra­tu­lui so­ci­a­lism, vi­sul de veacuri al ome­ni­rii!“
*
Ser­ta­rul cu ma­nu­scrise ne­pu­bli­cate sau, de­o­cam­dată,
ne­pu­bli­ca­bile este un fu­run­cul du­re­ros şi pe­ni­bil.
Gândindu‑mă la bi­e­tul meu Bil­dun­gsro­man cra­io­
vean, Lu­pul şi Ca­te­drala1, care, ca o că­ră­midă fier­binte,
e pa­sat din mână în mână (în sus, tot mai în sus), toc­
mai fi­indcă ştiu că el nu are nicio şansă de apa­ri­ţie de­cât
după ce eu voi fi mort de mult, îmi face bine să fiu une­
ori mân­gâ­iat şi încura­jat:
„Ima­gi­nează‑ţi, îmi spune Olim­pia, că, fără o co­
mandă so­ci­ală, fără o pla­ni­fi­care de la cen­tru, din fun­dul
Mă­rii Ne­gre a iz­buc­nit un mic vul­can. Magma sa ro­şie şi
caldă s‑a ră­cit şi ast­fel, un­deva, s‑a năs­cut o mică in­sulă,
inu­tilă, pus­tie, dar ro­tundă şi albă… Că vor, că nu vor,
că le place sau nu le place, mai de­vreme sau mai târ­ziu,
to­po­gra­fii lim­bii şi li­te­re­lor ro­mâne vor tre­bui să o
treacă pe hăr­ţile lor. Fi­indcă există!“
„Pe mine, îi răs­pund, Soarta m‑a ui­tat. Poate că acest
te­ri­bil Fa­tum sau Moira s‑a mu­tat în căr­ţile din ser­ta­rul
meu. Nu am co­pii, tre­buie să con­si­der ser­ta­rul ca fi­ind
fa­mi­lia vi­i­to­ru­lui meu. Şi a soartei noas­tre. Nu?“
*
Aceste dis­pa­rate note (sau glosse, sau gnome, sau mi­
cro­e­se­uri) fi­ind sim­ple anexe ale tim­pu­lui în care, lu­crând
1
Vezi supra, nota 1, p. 171.
776 ION D. SÎRBU

ca un con­dam­nat la moarte, mi‑am scris ro­ma­nele Adio,

Eu­ropa! (La condition roumaine), Lu­pul şi Ca­te­drala şi,
acum, Dan­sul Ur­su­lui, au avut, de‑a lun­gul ani­lor 1983–
’87, di­fe­rite ti­tluri de ser­vi­ciu: Ca­ie­tele ro­bu­lui De­zi­de­riu,
Fi­ri­mi­turi de la masa să­ra­cu­lui, Ada­gii şi soliloqui şi, de
circa doi ani, Exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate…
Ieri, plimbându‑mă prin par­cul1 ur­su­lui meu, mi s‑a
pă­rut că toate aceste în­sem­nări, aşa dis­pa­rate şi ha­o­tice
cum sunt (griji, spaime, gân­duri), s‑ar pu­tea trans­forma
într‑o carte. Cu ti­tlul: Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal.
Scriindu‑le, mi‑am edu­cat ra­ţi­u­nea, obli­gând‑o să se
ex­prime clar, scurt şi pre­cis, co­mu­ni­când, ce­lor ce vor
veni după mine, tot ceea ce – în urma unei vieţi anoste şi
a unor lec­turi dez­or­do­nate – mi s‑a ofe­rit ca idee, cu­vânt
sau po­veste. Mi‑am con­ser­vat şi în­tă­rit li­ber­ta­tea in­te­ri­
oară, depistându‑mi ob­se­si­ile, com­bă­tând le­tar­gia, dis­pe­
ra­rea şi foarte de­sele in­vi­ta­ţii la sin­u­ci­dere. Pe un­deva,
dacă ele ar fi ci­tite îm­pre­ună cu proza mea de bă­trâ­neţe,
un anume por­tret al meu, şi al ge­ne­ra­ţiei spi­ri­tu­ale de care
apar­ţin, s‑ar pu­tea des­prinde ca din ceaţă sau peş­teră.
*
Me­lan­co­lia este fe­ri­ci­rea de a fi trist.
PALER

Mă în­tâl­nesc în lunca ţi­gă­niei cu bă­trâ­nul pro­fe­sor

Me­fisto. E foarte trist, băut, amar.
„Poate că Uni­ver­sul in­fi­nit al ma­te­riei, îmi spune, nu
a luat încă la cu­noş­tinţă că, un­deva, pe o planetuţă
1
Parcul „Nicolae Romanescu“, locul unde se petrece o bună
parte din acţiunea romanului Dansul Ursului, roman pentru copii
şi bunici, ed. cit.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 777

albas­tră, în ju­rul unui soare me­di­o­cru şi mi­ti­tel, există

oa­meni, via­ţă, spi­rit. Noi, prin toate mij­loa­cele mo­derne,
zgân­dă­rim şi zgâ­riem această in­fi­nită îm­pă­ră­ţie a Ma­te­
riei, tri­mi­ţând sonde, unde, sa­te­liţi; nu se poate ca într‑o
bună zi această fan­tas­tică Ma­te­rie să nu se ho­tă­rască să ia
o ati­tu­dine: de pildă, să ne ni­mi­cească.
Ma­te­ria, ca şi Dum­ne­zeul Iu­de­i­lor, nu e nici bună şi
nici rea, nu e nici in­te­li­gentă, nici proastă. Ea este aşa
cum este – via­ţa, ci­vi­li­za­ţia şi cul­tura prin ra­ţi­une, in­tu­i­
ţie şi spi­rit îi sunt in­di­fe­rente şi ne­cu­nos­cute.
Ea, Ma­te­ria, are o co­loană a cin­cea pe Terra: al­că­tu­ită
din teh­no­logi, in­gi­neri, mi­li­tari. Are şi pre­o­ţii şi pro­fe­ţii
ei, are chiar şi un con­su­lat per­ma­nent al apo­ca­lip­sei, prin
şti­inţă şi pro­gres con­ti­nuu. Poate că această ni­mi­ci­toare
răz­bu­nare a Ma­te­riei a şi în­ce­put: prin ma­te­ri­a­lism, po­
lu­are, arme, răz­boaie de tot fe­lul. Sun­tem foarte sin­guri
în acest Cos­mos, sun­tem un fel de ţi­gă­nie mo­rală a Ma­
te­riei, pri­mă­ria ne de­testă, aju­tor nu pu­tem cere de ni­că­
ieri, Dum­ne­zeu şi‑a luat mâna de pe noi, nu ne mai
crede, nu îi mai e milă de noi…“
*
Nu mai cred în stil, pen­tru mine sti­lul în­seamnă ati­
tu­dine: faţă de pa­trie, po­por, ome­nire, is­to­rie, spi­rit. Faţă
de Ade­văr şi nu faţă de ade­vă­ruri.
Un om care ştie că are can­cer şi că va muri cu­rând
gân­deşte, vor­beşte şi vi­sează alt­fel de­cât unul care e să­nă­
tos şi crede că mai are mult de trăit.
Nu mă simt bol­nav în si­nea mea: dar am de­ve­nit con­
şti­ent că sunt o bi­ată ce­lulă trează ce face parte dintr‑un
or­ga­nism obo­sit, bol­nav, con­dam­nat: nu la moarte, ci la
pieire. Ochiul mi l‑am for­mat în aşa fel, în­cât vede peste
778 ION D. SÎRBU

tot această in­e­vi­ta­bilă ros­to­go­lire spre neant: în ochii co­

pi­i­lor, ai şe­fi­lor, ai mulţimei în­do­bi­to­cite, – chiar şi în
sem­nele ce­ru­lui, a frun­ze­lor sau ploii. Dacă aş fi mai tâ­
năr – ca să pot su­feri fru­mos şi demn, îna­inte de a fi ucis
de bi­e­ţii jan­darmi ai de­zas­tru­lui nos­tru – aş că­uta că­ra­rea
pe care o cu­nosc şi aş merge să mor (din mân­drie şi res­
pect faţă de pă­rin­ţii şi das­că­lii mei), nu în co­drul‑frate, ci
spre sora‑puş­că­rie, un­deva în be­ciu­rile Ji­la­vei sau ale
Gher­lei, sin­gu­rul loc unde am cu­nos­cut lu­mina ro­man­
tică a so­ci­a­lis­mu­lui într‑ade­văr real.
Dar sunt bă­trân şi bol­nav, aş ex­pia pe drum.
Vi­aţa mea a fost o suc­ce­si­une stu­pidă de jertfe inu­
tile, ne­duse la ca­păt, ra­tate tot­dea­una în fi­nal.

*
Tre­buie să‑l re­ci­tesc pe D. Dră­ghi­cescu: Din psicho­
logia poporu­lui ro­mân. Car­tea, îm­pru­mu­tată de la Bi­bli­
o­teca „Aman“, poartă su­b­li­ni­e­rile mele, fă­cute în urmă
cu zece ani. Mi‑e şi ru­şine, mi se pare o bar­ba­rie miticistă
să faci în­sem­nări şi su­b­li­ni­eri într‑o carte ce nu îţi apar­
ţine. Dar, într‑o lume ca a noas­tră (şi într‑un oraş ig­nar
şi apter) sunt sin­gu­rul şi ul­ti­mul mo­hi­can care ci­teşte
ase­me­nea texte vechi.
Acest tâ­năr şi foarte lu­cid în­vă­ţat se opu­nea, îna­inte
de 1907, patriotardismului să­mă­nă­to­rist (de tip Iorga)
sau eli­tist ra­sial. În­cearcă să ex­plice ca­u­zele ere­di­tare ale
de­fec­te­lor noas­tre, de­pis­tând ur­mă­rile ames­te­cu­lui te­ri­
bil de po­poare şi se­min­ţii din care de­ri­văm. (De ce sun­
tem le­neşi, hoţi, de ce as­cun­dem, de ce min­ţim, de unde
pohta asta de a trăda şi de a trece de par­tea duş­ma­nu­lui
tău de moarte etc.?)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 779

Tran­scriu cu emo­ţie mot­toul aces­tei, bi­ne­în­ţe­les,

ne­ter­mi­nate opere (un sim­bo­lic exem­plu de pa­tri­o­tism
ba­zat pe cri­tică şi se­veră autojudecare):
«Dieu doit avoir quelques secrets des seins sur ce peuple,
que les puissances occidentales ont retrouvé au bord du
Danube, et qu’elles ont adopté, comme fit de Moïse, la
fille de Pharaon.» 1
LE CLER2 – La Moldo‑Valachie

Soarta co­pi­i­lor gă­siţi este să se pi­ardă. Deşi fran­ce­zul

Le Cler ve­dea în noi mi­nu­nea con­ser­vă­rii noas­tre, sem­
nele şi spe­ranţa unui po­por ales de Pro­vi­denţă. In hora
mortis nostrae3 ne dăm seama as­tăzi că pen­tru noi Evul
Me­diu nu s‑a ter­mi­nat: la o sută de ani după ob­ţi­ne­rea
In­de­pen­den­ţei na­ţionale, re­in­trăm în tu­nel, această in­
de­pen­denţă a de­ve­nit un sim­plu cu­vânt, com­pro­mis de
tri­bune, de­ma­gogi şi ti­rani bar­bari.
*
Nu am ui­tat mina. În co­pi­lă­rie, afla­sem de la Ta­tăl
meu că, spre de­os­ e­bire de ţă­rani (care se zbat şi se bat
1
Dumnezeu trebuie să aibă unele scopuri tainice în privinţa
acestui popor, pe care puterile occidentale l‑au regăsit pe malul
Dunării şi pe care l‑au adoptat, aşa cum a făcut, cu Moise, fiica
faraonului (fr.).
2
Gustave Le Cler, membru al misiunii militare franceze, trimi‑
să în Principatele Unite, în anul 1860, de împăratul Napoleon III.
I s‑a încredinţat „organizarea intendenţei Armatei Române şi
punerea în ordine a administraţiei militare“. Conflictul avut cu o
parte dintre ofiţerii români a determinat rechemarea sa în Franţa.
Aici va scrie lucrarea La Moldo‑Valachie. Ce qu’elle a été, ce qu’elle
est, ce qu’elle pourrait être, Paris, 1866.
3
În ceasul morţii noastre (lat.).
780 ION D. SÎRBU

pen­tru ţa­rină şi avere), mi­ne­rii nu au ni­mic în afară de

co­pii, obraz şi or­taci. Zes­trea mea mo­rală – o spu­neam
duş­ma­ni­lor mei – con­stă într‑o im­pe­ra­tivă formă de
mân­drie, cin­ste, cu­raj.
Lu­cru­rile s‑au schim­bat mult la mi­nele noas­tre: în­ce­
pând din pri­mii ani de după 23 au­gust, au ve­nit va­
luri‑va­luri de ţă­rani, sol­daţi, pro­le­tari care au gă­sit aici
o pâine grea, dar si­gură. Şi au adus cu ei o altă men­ta­
li­tate ba­zată, de cele mai multe ori, pe un fel de ci­nică
descurcare cu orice preţ: cât mai pu­ţină muncă, cât mai
pu­ţine riscuri, cât mai bun sa­la­riu. Ast­fel, au apă­rut „Mi­
ne­rii de su­pra­faţă“.
To­tuşi, munca şi pei­sa­jul psi­hic, chiar şi as­tăzi, de­li­
mi­tează, după nu­mai un an de pro­duc­ţie, ca­li­ta­tea mo­
rală a unui an­ga­jat.
Există, după a mea pă­rere, trei ca­te­go­rii de „mi­neri“:
1. Oa­meni cum­se­cade. Oa­meni simpli, oa­meni cu
mulţi co­pii, care ci­tesc sau gân­desc mult şi mai
larg. Nu de­o­se­beşti în­tre ei, care e mem­bru şi
care nu e mem­bru de par­tid.
2. În­vâr­ti­ţii, foarte nu­me­roşi, care pot fi: „bă­gă­tori
de seamă“, „nima‑n drum“, „tras‑îm­pin­şii“,
„luft‑in­spec­to­rii“, „fute‑vânt“, „ie­pu­rii“, „po­
rum­bei ai pă­cii“, „ci­ri­pi­tori“, „ho­loan­gări“,
„fuşări“, „cio­bă­neşti“, „to­va­răşi‑ba­raţi“, „epo­leţi
sub cască“ etc. Toţi aceşti to­va­răşi „de su­pra­faţă“
sunt membri de par­tid.
3. Ştabi sau şefi: care sunt: năs­cuţi, nu fă­cuţi – şi vi­
ce­versa – cu coaie, fără cap, cu cap fără spate,
roata mo­rii, pâi­nea lui Dum­ne­zeu (sau „mă­nâncă
şi el o pâine“), ol­teni, că­zu­ţii din cer etc… Până
în 1968, toţi se­creta­rii de par­tid erau obli­ga­to­riu
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 781

un­guri, din 1965, 90% din di­rec­to­rii de ex­ploa­

tări sau în­tre­prin­deri sunt ol­teni.
Ti­ne­rii, ţă­ra­nii, foş­tii sol­daţi, care au lu­crat în mină,
fug cât pot de sub­te­ran. În cel mai rău caz, în­groaşă rân­
du­rile în­vâr­ti­ţi­lor de tot fe­lul. Au de­ve­nit foarte rare fa­
mi­li­ile de mi­neri care să vrea să îşi facă co­piii tot mi­neri.
Un mi­ner pri­ce­put şi har­nic mun­ceşte pe rupte ca să‑şi
ri­dice co­piii, scăpându‑i de sub­te­ran. Îi fac in­gi­neri –
curg in­gi­ne­rii spre ex­ploa­tări, in­fla­ţia de di­plome inu­tile
(mi­ne­rii îi nu­mesc pe aceşti ti­neri in­gi­neri „şo­meri în
praftică “) creşte me­reu. La Mina Pe­trila (a doua mină ca
mă­rime din Va­lea Ji­u­lui, după Lu­peni), în co­pi­lă­ria
mea, func­ţionau trei in­gi­neri, din­tre care nu­mai unul
co­bora la aba­taje. Azi sunt peste 70 – nu au de lu­cru,
mulţi din ei um­blă aiu­rea prin ga­le­rii, că­u­tând de lu­cru,
al­ţii se re­pro­fi­lează pe di­fe­rite forme de bi­ro­cra­ţie ce nu
au nicio le­gă­tură cu pre­gă­ti­rea din fa­cul­tate. Tra­ge­dia
lor e pe­ni­bilă, jal­nică şi alar­mantă. Mulţi din ei au ce­rut
să lu­creze ca simpli mi­neri, li s‑a re­fu­zat.
Cu mo­des­tele mele mij­loace de in­ves­ti­ga­ţie, am fă­cut
un fel de son­daj: „Cine şi cât ci­teşte în co­lo­nia Mina
Petrila?“ Am con­sta­tat că mi­ne­rii ti­neri ci­tesc pu­ţin (au
li­ceul, dar pro­fe­so­rii de ro­mână, mai nou, fac to­tul ca ele­
vii să urască şi să de­teste li­te­ra­tura); cei în­tre 35–50 ci­tesc
cel mai mult, cei la pen­sie ci­tesc pe alese: po­li­tică, Bi­blie,
is­to­rie. Con­ta­bi­lii şi in­gi­ne­rii nu ci­tesc de­cât li­te­ra­tură dis­
trac­tivă: spionaj, crime, sexy. Şta­bii (di­rec­to­rii, se­cre­ta­rii,
in­gi­ne­rii‑şefi etc.) nu ci­tesc mai ni­mic. Nu au timp, nu au
nervi, sunt cres­cuţi în şe­dinţe, se con­sumă prin şe­dinţe.
*
Am re­ci­tit Moar­tea lui Ivan Ilici de Lev Tol­stoi. În
tim­pul tinereţelor mele uni­ver­si­tare, la re­co­man­da­rea
782 ION D. SÎRBU

nu ştiu că­rui deş­tept amic al meu, în ca­drul unui sa­vant

şi pre­ţios pro­gram de lec­turi proto‑exis­ten­ţi­a­liste, am ci­
tit prima oară acest mic ro­man. Atunci am în­ţe­les ceva,
acum, la bă­trâ­neţe (ci­tesc nop­ţile şi vo­lu­mul II din Ariès,
L’Homme devant la mort), în­ţe­leg cu to­tul alt­ceva. E alt
ro­man, cu altă temă, un alt Tol­stoi. (Nu eram creş­tin,
când l‑am ci­tit prima oară.) Ob­serv cu aten­ţie că boala e
o sim­plă min­ciună, min­ciuna e în­săşi boala, răul; Ivan
Ilici scapă de min­ciună când îşi dă seama că va muri. Şi
moare. Cu faţa spre moarte. Sin­gur. Cu ser­vi­to­rul său.
În ti­ne­reţe, am ur­mă­rit acel Sein zum Tode1; acum,
moar­tea mi se pare o fi­inţă vie care ne ocupă, ne ia în pri­
mire, ne duce un­deva. În­cet, în rate, fără grabă. Du­re­rile
nu mai sunt su­fe­rinţe, de când a în­ce­tat autominţirea,
amă­gi­rea, vi­zi­tele doc­to­ri­lor etc. Te­ri­bil ce mă in­te­re­
sează acum min­ciuna asta în care se tra­ves­teşte moar­tea.
În­dată ce re­u­şim să eli­mi­năm min­ciuna, soarta ne apare
lim­pede. (Groaz­nic!)
*
O ve­ve­riţă în­ne­bu­nită, go­nind în­lă­un­trul unei co­li­vii
ce se în­vârte. Ea aleargă, co­li­via se în­vârte, şi, to­tuşi, to­tul
stă pe loc. Stă­pâ­nul aces­tei ju­că­rii du­re­roase se amuză
pros­teşte. La ce­re­rea mea, opreşte în­vâr­ti­rea şi îi stre­
coară prin­tre gra­tii, bi­e­tei pri­zo­ni­ere, …o nucă.
Mă doare ca­pul, mă doare inima, ve­ve­riţa asta sea­
mănă cu mine, sea­mănă cu ge­ne­ra­ţia mea, cu poporul
meu: sea­mănă cu în­treaga ome­nire care aleargă ne­bună,
ne­bună, ne­bună şi în­ne­bu­nită. Cine ne va opri roata, cine
ne va des­chide uşa că­tre co­paci, pă­dure, li­ber­tate?
1
Existenţa întru moarte (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 783

Şi dacă o va des­chide ci­neva, nu cumva vom pre­fera

acest câmp al mun­cii în care nuca şi aluna ne sunt date
de sus, pe car­telă, fi­e­că­ruia, con­form acor­du­lui glo­bal?
Îi şi spun în gând Ma­mei mele: „Mi‑e frică, mi‑e frică
să nu fie ade­vă­rat că Dum­ne­zeu nu există!“ Mama îmi şop­
teşte: „Frica asta din tine e o do­vadă că El există în tine!“
*
În tim­pul Pu­te­rii – când aceasta are po­si­bi­li­ta­tea,
largă şi în­de­lungă, să se ma­ni­fes­teze to­ta­li­ta­rist‑dic­ta­to­
rial – Is­to­ria res­pec­ti­vu­lui po­por iese, scapă de sub le­gile
de­ter­mi­nis­mu­lui cla­sic. În­ce­tează re­la­ţia mar­xistă în­tre
bază şi su­pra­struc­tură, cea di­a­lec­tică, he­ge­li­ană, în­tre
teză‑an­ti­teză‑sin­teză, cea etern an­ta­go­nistă, din­tre ca­u­
zele eco­no­mice şi so­ci­ale şi con­şti­inţa şi vo­inţa po­poa­re­
lor su­puse Pu­te­rii. Are loc o pa­ra­li­zie a tim­pu­lui is­to­ric,
ca­u­zele se se­pară de efecte, baza merge pe dru­mul ei, în
timp ce su­pra­struc­tura (prin re­tori, das­căli, ga­ze­tari de
cres­că­to­rie), prin mass‑me­dia ma­ni­pu­late, ur­mează o cu
to­tul altă cale de­cât cea lo­gică, ade­vă­rată.
Preacurvia lo­gică a adap­tă­rii cu orice preţ: bivalenţa,
du­pli­ci­ta­tea, li­che­lis­mul (sine qua non) de­vin struc­tură.
Ar fi ca şi când, îm­po­triva le­gi­lor fi­zice şi bi­o­lo­gice, frun­
zele ar în­cepe să se hră­nească pe în­tu­ne­rec, con­su­mând
oxi­gen în loc de bi­o­xid de car­bon. Eve­ni­men­tele în­ce­
tează, nu mai au loc, ne oco­lesc, ră­mân fără fruct. Is­to­ria
a de­ve­nit fie fre­a­tică, fie me­ta­fi­zică, fie ase­meni râ­u­ri­lor
ce co­boară şi con­ti­nuă să se scurgă prin peş­teri, fie ace­lor
pul­beri ale vân­tu­lui so­lar, ce stâr­nesc fur­tuni şi de­ran­ja­
mente un­deva foarte sus, în im­pe­riul mis­te­rios al ex­plo­zi­i­
lor luminei. Aici, pe pă­mânt, la noi, în lo­cul is­to­riei avem
discursu­rile, sta­tis­tica, în lo­cul Ade­vă­ru­lui şi Evo­lu­ţiei
784 ION D. SÎRBU

au loc săr­bă­to­ri­rile şi nunta fără de sfâr­şit a genialissimului:

a pro­stiei pure, cu fu­du­lia în sine.
Spi­ri­tul se pre­gă­teşte să plece, să moară: iar Ma­te­ria,
care nu lasă ni­mic ne­pe­dep­sit, care nu se lasă nici­o­dată
pă­că­lită, îşi în­alţă Tur­nul Ba­bel al con­fu­ziei, urei, să­ră­
ciei: „urâ­ciu­nea pus­tii­rii“, ar zice Pro­fe­tul, dacă nu ar
avea şi el la­căt la gură.
*
Cum au ajuns vi­te­jii ruşi în fun­dă­tura aceasta pa­ra­do­
xală, de bu­me­rang? Mai nou, tre­buie să îşi nege pro­pri­ile
teze de bază:
– tre­buie să lupte, cu imensa lor pu­tere, îm­po­triva
re­le­lor de­ri­vate din imensa lor pu­tere;
– tre­buie să lupte, cu aju­to­rul ide­o­lo­giei lor in­fa­i­li­bile
şi atot­pu­ter­nice, îm­po­triva gre­şe­li­lor şi atot­pu­ter­ni­ciei
ide­o­lo­giei lor to­tal şi peste tot com­pro­misă;
– tre­buie să al­că­tu­iască un pro­gram cen­tral prin care
să re­pare re­lele şi be­le­lele sis­te­mu­lui lor ba­zat în în­tre­gime
pe cen­tra­li­za­rea tu­tu­ror pro­gra­me­lor;
– tre­buie să‑şi men­ţină ca­drele din par­tid şi securi­
tate, ideea de ac­ti­vişti ai re­vo­lu­ţiei con­ti­nue, li­chi­dând cu
aju­to­rul aces­tor ca­dre co­rup­ţia, aris­to­cra­ţia şi con­ser­va­
to­ris­mul cum­plit al no­men­cla­tu­rii;
– tre­buie să‑şi men­ţină im­pe­riul mul­ti­na­ţional, afir­
mând teza le­ni­nistă a li­ber­tă­ţii de au­to­de­ter­mi­nare a fi­
e­că­rei na­ţi­uni ocu­pate, dar com­bă­tând orice ade­văr sau
luptă ce ur­mă­reşte in­de­pen­denţa şi des­prin­de­rea din
îm­bră­ţi­şa­rea Ma­re­lui Frate a fi­e­că­reia din aceste co­lo­nii
ale so­ci­a­lis­mu­lui real;
– tre­buie să re­cu­noască drep­tul la li­ber­tate şi cre­
dinţă, dar com­bă­tând în con­ti­nu­are orice ma­ni­fes­ta­ţie
mun­ci­to­rească, in­te­lec­tu­ală sau re­li­gi­oasă.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 785

Dacă Glas­nost‑ul şi Pe­re­stroika vor eşua, la cu­vânt se

vor în­scrie mi­li­ta­rii: ru­şii nu mai au de pier­dut de­cât pro­
pri­ile lor lan­ţuri: ei tre­buie să iasă cu forţa din pro­pria lor
în­cer­cu­ire eco­no­mică, ide­o­lo­gică, mo­rală.
*
Cât de ne‑unită e Eu­ropa! Cu atât mai uşor uni­fi­ca­
bile vor fi – într‑un vi­i­tor uto­pic al eli­be­ră­rii po­poa­re­lor
satelite – sta­tele vic­time ale tra­ta­te­lor de ti­pul Yalta.
Aven­tura tra­gică a aces­tui se­col XX, pen­tru po­poa­
rele apar­ţi­nând de Pac­tul de la Var­şo­via, le‑a de­ter­mi­nat
pe aces­tea (pe di­fe­rite grade, sti­luri, me­tode) să treacă,
ab­so­lut toate, prin exact ace­leaşi faze de în­ce­put, ca să
cu­noască azi apro­xi­ma­tiv ace­laşi re­zul­tat eco­no­mic, po­
li­tic, mo­ral.
O unire, tot var­şo­vi­ană, a aces­tor po­poare se va pu­tea
face în ca­drul unei con­fe­de­ra­ţii pur po­li­tice – îmi spune
dom­nul Som­mer. Sublata ca­usa1 ar fi pre­misa ma­joră, în
acest par­la­ment al po­poa­re­lor, după ce se va ter­mina şi cu
ul­ti­mele ilu­zii pri­vind po­si­bi­li­ta­tea de a salva ceva din ex­
pe­ri­men­tul so­ci­a­lis­mu­lui şti­in­ţi­fic. (În această pri­vinţă, a
de­mon­stră­rii li­mi­te­lor ab­surde şi cre­tin‑asi­a­tice ale aces­
tui so­ci­a­lism, in­ca­pa­bil de pri­mă­vară sau de faţă umană,
cred că noi, ro­mâ­nii, sun­tem în frunte, aici în Eu­ropa.
Por­tre­tul nos­tru, într‑o epocă în care toate co­mi­te­tele
cen­trale din jur se sfarmă să gă­sească o ie­şire din ca­tas­
trofă şi le­tar­gie, re­pre­zintă ca­ri­ca­tura ab­surdă, de li­mită
ires­pon­sa­bilă, la care poate să ajungă un şef care nu e
con­tro­lat nici de con­si­li­eri şi nici mă­car de frica de pă­cat
sau ri­di­col.) O con­sti­tu­ţie a li­ber­tă­ţii de au­to­de­ter­mi­nare
va tre­bui să ur­meze după re­tra­ge­rea ul­ti­mu­lui sol­dat şi
1
Înlăturarea cauzei (lat.).
786 ION D. SÎRBU

agent ci­vil de pe te­ri­to­riul su­fle­tu­lui aces­tor po­poare. În

rest, fi­e­care po­por, cu şi prin ale­şii săi, nu are de­cât să‑şi
vadă de Glas­nost‑ul şi Pe­re­stroika pro­prii.
*
Nu­mai Tran­sil­va­nia mea – şi cea a das­că­li­lor şi ca­
ma­ra­zi­lor mei de arme, muncă şi puş­că­rie – a apar­ţi­nut
(or­ga­nic, spi­ri­tual, mo­ral) de ceea ce as­tăzi în­cepe a se
con­tura drept Eu­ropa de Mij­loc sau Mittel‑Eu­ropa. Ve­
chiul Re­gat, după ce şi‑a pier­dut, foarte uşor şi re­pede,
smal­ţul său bon­jo­u­rist, a ră­mas tri­bu­tar, in­ge­nios şi in­
te­li­gent, spi­ri­tu­lui bi­zan­tin, fa­na­riot, bal­ca­nic. Nu văd
ni­mic ru­şi­nos sau to­tal‑rău în acest bu­chet de de­fecte,
ur­mare tristă a ocu­pa­ţiei tur­ceşti şi a unei pa­ra­lele, tot
foarte lungi, izo­lări de Eu­ropa ma­ri­lor va­lori, şcoli, cu­
rente. Li­che­lis­mul, de pildă, vine cu o se­ri­oasă doză de
in­te­li­genţă prac­tică, se­mi­doc­ţia apare de­o­dată cu o în­
treagă re­cu­zită de tea­tru, iar suc­ce­si­vele ocu­pa­ţii şi în­ro­
biri ne vin­decă de uto­pii, dogmatisme şi pri­e­te­nii
veş­nice. Noi, ro­mâ­nii, tre­cem, prin ide­o­lo­gii, re­li­gii şi
con­vin­geri ferme, ca raţa prin apă. La noi, ni­meni nu a
cre­zut de­fi­ni­tiv în ni­mic, nici la 23 au­gust şi nici as­tăzi.
Nu apuc să con­tra­zic un mi­nis­tru sau re­dac­tor‑şef, că a
şi tre­cut cu toate ar­mele şi bi­o­gra­fia sa de par­tea mea.
Bal­ca­nii al­că­tu­iesc (poate; nu sunt si­gur de­loc!) sân­gele
proas­păt‑le­neş, min­ci­nos, fan­te­zist şi ho­ţesc al aces­tei
prea cin­stite şi cu­minţi (azi!) Eu­ropa de Mij­loc, plină
acum de me­lan­co­lie şi sin­u­ci­gaşi, plină mai ieri de fas­
cişti, anar­hişti şi re­vo­lu­ţionari în stare lar­vară.
*
Vorba aces­tei zile: „Ţă­ra­nul nu e de­cât un mun­ci­tor
ultralumpenizat, mun­ci­to­rul nu e de­cât un ţă­ran de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 787

seră.“ (As­tea mi le spu­nea bă­trâ­nul ac­tor, în timp ce stă­

team la coadă ca să cum­pă­răm cas­tra­veţi de seră.)
În­tre po­e­zia scrisă în ţară şi cea scrisă (în exil sau sta­
giu pre­lung în strei­nă­tate) – chiar şi de ex­ce­lenţi po­eţi
trans­fugi – este ace­eaşi di­fe­renţă ca în­tre o ro­şie de gră­
dină şi una de seră. Am fost foarte trist şi de­ru­tat în tim­
pul uni­cei mele că­lă­to­rii în Oc­ci­dent1, fi­indcă acolo, nu
ştiu de ce şi cum, nu mai eram in­te­li­gent, nu mai aveam
nici umor şi nici verb cu clo­ro­filă. „Vreau acasă, i‑am
spus lui Ţoiu, în Köln (1980)2, nu pot cri­tica şi în­jura cu
miez şi rost de­cât în slava şi otrava Pa­triei mele dragi.“
Sa­tul, ogo­rul, ţă­ra­nul – iată stâl­pii ethnogenezei
noas­tre. De la ei ar fi tre­buit să în­ce­pem, dar noi am în­
ce­put prin a‑i sfârşi. Mă tem că ge­ne­ra­ţia noas­tră, ajun­
gând la cum­păna vea­cu­lui, nu va pu­tea să‑şi asume nicio
altă glo­rie şi vic­to­rie, de­cât fap­tul că sub ochii noştri a
avut loc moar­tea pe cruce a sa­tu­lui ro­mâ­nesc.
*
Am ac­cep­tat o in­vi­ta­ţie a Li­ce­u­lui din Stre­haia să vin la
o aşa‑zisă „se­si­une de co­mu­ni­cări“, să le vor­besc des­pre
Lu­cian Blaga. S‑a în­tâm­plat ca asta să pice chiar de 9 Mai,
Ziua Vic­to­riei, dar şi ziua de naş­tere a lui Lu­cian Blaga.
To­tul a decurs fru­mos, trei das­căli de inimă şi cul­tură
m‑au pri­mit. Dar nu am pu­tut să nu aflu şi să în­tre­văd
cum­pli­tul de­zas­tru în care se află în­vă­ţă­mân­tul nos­tru.
Das­că­lii ti­neri (de şti­inţe şi teh­nică) îmi par ab­so­lut stre­
ini faţă de şcoală şi elevi: nişte moace de mo­co­fani, cu
ochi de vi­e­zure, plus câ­teva pi­piţe, to­tal gâşte sau păr pe
moaţe… De trei ani, şcoala nu a mai pri­mit niciun ban
1
Vezi supra, nota 3, p. 404.
2
Corect, 1981.
788 ION D. SÎRBU

pen­tru achi­zi­ţii de cărţi sau re­viste. Bi­bli­o­teca aces­tui

vechi li­ceu arată jal­nic, ca un de­po­zit de ce­lu­loză. S‑au
dat la to­pit, în ca­drul unei cam­pa­nii de co­lec­tare de hâr­
tie, ve­chile, foarte pre­ţi­oa­sele co­lec­ţii de re­viste din se­co­
lul tre­cut. În această fostă ca­pi­tală a Ba­ni­lor de Cra­iova şi
Me­he­dinţi, nu so­seşte nicio re­vistă li­te­rară la tu­tun­ge­rii:
doar trei sau pa­tru, prin abo­na­mente la Poştă.
Există elevi care, în ul­ti­mele clase, nu ştiu să scrie, să
ci­tească, elevi care, în cla­sele X–XI, nu cu­nosc ta­bla în­
mul­ţi­rii, dar îşi iau di­ploma de ab­sol­vire. Pro­fe­so­rii uma­
nişti ies la pen­sie, ur­ma­şii lor de­testă şi ora­şul şi ele­vii,
dar mai ales pro­grama ana­li­tică.
Mi se ex­plică: Stre­haia vine de la sla­vo­nul „strah“,
care în­seamnă frică. Nomen est omen.1
Şi to­tuşi, în ve­chea Casă de Cul­tură, Blaga a ră­su­nat
ca un clo­pot.
*
Mo­şul a in­trat în zo­dia pro­fe­ţi­i­lor. Îmi scrie: „De­fas­
ci­za­rea la noi, în 1945, s‑a fă­cut de că­tre foş­tii fas­cişti.
De­sta­li­ni­za­rea din 1955, de că­tre foş­tii sta­li­nişti. Dez­
ghe­ţul au­to­hton, din 1965, a fost pus pe roate de fri­gi­
de­rele vechi. Re­vo­lu­ţia cul­tu­rală din 1971 s‑a por­nit cu
aju­to­rul dez­ghe­ţa­ţi­lor li­be­rali din 1965–1968.
Atunci, îmi spune Mo­şul, să nu te miri dacă eu pre­
văd că nu peste mult timp (dar noi doi nu mai apu­căm
ziua aceea) va veni o co­ti­tură de li­nie şi pro­gram (sem­
nele se în­mul­ţesc), de re­forme ale con­tra‑re­for­me­lor eşu­
ate, când vom auzi pe hoţi stri­gând «prin­deţi ho­ţul!», pe
li­chele, ur­lând de la tri­bune, «să ter­mi­năm cu li­che­lis­
mul!», pe ma­rii şefi de clan sau trib la pu­tere, vo­ci­fe­rând,
1
Numele este soartă, semn prevestitor (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 789

«jos cu ne­po­tis­mul!» – iar pe cel mai prost, ne­pri­ce­put

şi curvă din­tre şta­bii de la ju­deţ sau pri­mă­rie, anun­ţând:
«Tre­buie să du­cem un răz­boi, pe via­ţă şi pe moarte, îm­
po­triva proş­ti­lor, agea­mi­i­lor şi curve­lor po­li­tice, cu
false di­plome!»
Dacă la tri­bună voi urca eu sau tu, vom con­stata că
limba în care le vor­bim «ce­lor de jos» este de mult o limbă
ui­tată, moartă, com­pro­misă şi ne­în­ţe­leasă.“
*
Aud la ra­dio (la „France In­ter“ sau la „Su­isse Interna­
tionale“), într‑o sin­gură oră, un co­men­ta­riu oa­re­care ce
se în­cheie cu un ci­tat din nu ştiu cine: Le monde est
vraiment un village! 1
Mai aud că am vrut (sau nu am vrut) să fa­cem un
nou îm­pru­mut (fi­indcă sun­tem pen­tru îm­pru­mu­turi,
de­oa­rece sun­tem îm­po­triva lor), în nu­mele pă­cii vin­dem
mu­ni­ţii în Ni­ca­ra­gua, ca­mi­oane în Al­ger şi în­gră­şă­minte
în In­dia. Mai aud că, având ra­chete ita­li­ene, ira­ki­e­nii
bom­bar­dează vase ku­we­i­ti­ene, sub pa­vi­lion so­vi­e­tic.
Ruşii şi ame­ri­ca­nii se ali­ază ca să apere Gol­ful Per­san.
Eu­ropa se uneşte, divizându‑se me­reu: can­ce­la­rul ger­
man este pen­tru pre­zenţa ame­ri­ca­ni­lor, de­oa­rece poporul
ger­man este îm­po­triva ame­ri­ca­ni­lor. Franţa e îm­po­triva
in­te­gră­rii sale în NATO, fi­indcă tre­mură de frica Pac­tu­
lui de la Var­şo­via.
Ţaţe, bârfe, in­te­rese, scârbe. Ame­ri­ca­nii îşi spală, în
nu­mele li­ber­tă­ţii şi de­mo­cra­ţiei lor, în faţa lu­mii şi a is­
to­riei, cele mai mur­dare rufe din lume şi is­to­rie. Un
can­di­dat la pre­şe­din­ţie re­nunţă la can­di­da­tură, fi­indcă
presa „li­beră“ (oarbă timp de 15 ani faţă de fi­rea şi na­tura
1
Lumea este în realitate un sat (fr.).
790 ION D. SÎRBU

ori­gi­nală a pre­şe­din­te­lui nos­tru) l‑a dat în stambă ca fi­

ind curvar. Un mi­nis­tru ger­man e acu­zat de ho­mo­se­xu­a­
lism, un fost pre­şe­dinte fran­cez e în­tre­bat ce a fă­cut cu
di­a­man­tele pri­mite ca­dou de la Bo­kassa1.
„Şi noi dor­mim, dom­nule!“
Cred că a avut loc un­deva un foarte grav ac­ci­dent, o
frac­tură sau o pa­ra­li­zie, în apa­ra­tul lo­gic al lu­mii. Mi se
pare că în mo­men­tele de tra­gică în­cleş­tare a pro­ble­me­lor
în­ce­tează să mai func­ţi­o­neze nor­mal pu­te­rea de ju­de­cată
a ca­pe­te­lor care con­duc. Are loc o tâm­pire ge­ne­rală a şe­fi­
lor de state, o or­bire a di­plo­ma­ţi­lor şi o pa­ra­li­zie ra­ţională
a ce­lor care, în sta­tele‑ma­jore ale ar­ma­te­lor, par­ti­de­lor,
pre­sei, bi­se­ri­ci­lor, con­duc şi de­cid soarta po­poa­re­lor.
La ora asta, eco­no­miş­tii sunt de­pă­şiţi to­tal de pro­ble­
mele lor ban­care (îm­pru­mu­turi, in­ves­ti­ţii, concu­ren­ţă va­
lu­tară pe pi­eţe etc.), mi­li­ta­rii au ră­mas mult în urma
ar­me­lor pe care le po­sedă, ide­o­lo­gii par a fi simpli mar­tori
sau vic­time ale fur­tu­nii pe care sin­guri au stâr­nit‑o, di­plo­
ma­ţii – cu mască, fără mască – um­blă lela prin lume,
trans­for­mând is­to­ria pre­zentă în car­na­val al ne­bu­ni­lor.
Cum de nu ob­servă ru­şii că ame­ri­ca­nii le sea­mănă
leit, că, mu­ta­tis mu­tan­dis, în­tre sta­tele hunite ale Ame­ri­
cii şi sta­tele hunite ale Euroasiei există te­ri­bile si­mi­li­tu­
dini de fond, nu de formă? Cum de nu văd oc­ci­den­ta­lii
că Ru­şii îi urăsc fi­indcă îi ad­miră şi îi iu­besc fi­indcă îi
de­testă? Cum nu văd şi nu în­ţe­leg cei din Pa­ris şi
Bruxelles că tot ce se în­tâm­plă acum la Bucureşti îi pri­
veşte di­rect, în cel mai înalt grad? Cum de…
Re­ci­tesc Regards sur le monde actuel de Paul Va­léry, şi
zic: nu mai tre­buie să de­mis­ti­fi­căm is­to­ria, la ora asta, ea
s‑a de­mis­ti­fi­cat sin­gură. Tre­cu­tul nu ne mai poate servi
1
Vezi supra, nota 2, p. 370.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 791

de mo­del, chiar dacă toţi oa­me­nii po­li­tici tră­iesc din câ­

teva „souvenirs imaginaires“1, to­tal in­a­dap­ta­bile situa­ţi­
i­lor de acum.
Eu­ropa ar fi avut tot ce îi era ne­ce­sar ca să con­ducă şi
pe mai de­parte lu­mea: dar is­to­ria sa, tra­di­ţi­ile, ses querelles
de clocher2 au îm­pi­e­de­cat‑o, zice Va­léry.
Just, deşi naiv‑can­did. De atunci, a curs multă ig­no­
ranţă pe Po­to­mac, mult sânge pe Volga, multe dic­ta­turi
pe Du­năre şi foarte multe la­şi­tăţi şi pro­stii pe Sena. Spi­
ri­tul de izo­lare a Fran­ţei face ca Eu­ropa – pat­tern‑ul unic
al de­mo­cra­ţiei in­te­li­gente şi lu­cide – să fie azi mai dez­u­
nită ca ori­când.
*
Lan­ţul ră­tă­ci­ri­lor. Aşteptându‑l pe Me­sia:
– În sfâr­şit, Me­sia a ve­nit!
– Cine este?
– Karl Marx!
– Ade­vă­ra­tul Me­sia a ve­nit!
– Cine este?
– Le­nin.
– Vai, Me­sia a ve­nit de mult, a ve­nit şi a ple­cat!
– Cine a fost?
– Me­sia. Isus Chris­tos.
– Nu mai vine niciun Me­sia!
– Dacă nu mai vine niciun Me­sia, atunci pe cine
aş­tep­tăm?
– Pe el: Antichristul!
Ră­tă­ci­rea în­seamnă aş­tep­tare. Aş­tep­tare în­seamnă
spe­ranţă şi plic­tis. Spe­ranţa şi plic­ti­sul în­seamnă mi­cul
in­fern al fi­e­că­rui om, al fi­e­că­rui po­por. Chris­tos de­vine
1
Amintiri imaginare (fr.).
2
Certurile locale (fr.).
792 ION D. SÎRBU

con­tra­riul său, în­ge­rii se în­ne­gresc şi le cresc coarne, tă­

mâia mi­roase a sulf.
Ne con­struim fi­e­care din noi ia­dul pe care îl me­ri­
tăm. Cu mij­loace pro­prii, din de­şe­uri, fără să recurgem
la îm­pru­mu­turi.
*
În­cerc să‑mi ex­plic de ce, la ni­ve­lul con­du­ce­rii noas­
tre su­pe­ri­oare, nu apar pă­reri sau ati­tu­dini care să fie al­
tele de­cât cele câ­teva lo­zinci‑ob­se­sii tra­sate de au­gus­tul
nos­tru Pontifex Maximus.
Fi­indcă – spre de­o­se­bire de sârbi, un­guri şi po­lo­nezi
(şi chiar ruşi, în ul­tima vreme) – la noi nu mai există
niciun sin­gur cap într‑un post mare care să gân­dească şi să
mai creadă în ceva. Avem peste trei mi­li­oane de membri
de par­tid şi niciun co­mu­nist. În­ţe­leg as­tăzi, prin „co­mu­
nist“, un ce­tă­ţean cu dra­goste şi în­ţe­le­gere pen­tru ne­vo­ile
poporu­lui, care să fie ca­pa­bil să gân­dească cu ca­pul său,
pe răs­pun­de­rea sa, cu orice risc. Şi care să ceară cu­vân­tul,
spu­nând ce are de spus, fără frică sau mâ­nie.
Nu ştiu dacă am avut cândva ase­me­nea eroi: cu fi­rea
noas­tră bi­zan­tină, cu li­che­lis­mul nos­tru fun­ciar – anar­
hic în su­pu­nere şi li­be­ral în ti­că­lo­şie – s‑ar pu­tea ca nici
pi­o­ni­e­rii din prima gardă (Ana Pa­u­ker, Ghe­or­ghiu‑Dej,
The­o­hari Ge­or­gescu1, Chi­şi­nevschi2, Ră­utu3) să nu fi
1
Theohari Georgescu născut Buroch Tescovich (1908–1976).
Între 6 martie 1945 şi 1952, a fost ministru de interne.
2
Iosif Chişinevschi sau Kişinevski născut Jakob Roitman
(1905–1963), prim‑vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi
membru al C.C. al P.C.R. Din 1944 şi până în 1957, ideolog şi
propagandist‑şef al P.C.R.
3
Leonte Răutu, pseudonimul lui Lev Oigenstein (1910–1993),
om politic comunist, şeful Direcţiei de Propagandă şi Cultură a
C.C. al P.M.R., în anii 1956–1965, „dictatorul culturii române“.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 793

avut niciun fel de cer­ti­tu­dini sau con­vin­geri. Doar vo­

inţa oarbă ba­zată pe or­di­nul de sus că – in­di­fe­rent de
mij­loa­cele şi jert­fele ne­ce­sare – Pu­te­rea tre­buie să fie
pre­lu­ată. Pen­tru tot­dea­una.
„Bi­nele este tot ce ajută par­ti­dul să preia pu­te­rea, să
îşi în­lă­ture duş­ma­nii şi să o con­so­li­deze în aşa fel în­cât să
nu existe niciun drum de în­toar­cere, pen­tru ni­meni“,
spu­nea Sta­lin.
Atunci, de ce urlă în­tre­gul con­ti­nent roşu după cin­ste?
*
Obiş­nu­inţa nu mai este a doua noas­tră na­tură: este
na­tura în­săşi a mo­du­lui nos­tru de a subvieţui. Ea con­stă
într‑o suc­ce­si­une gra­dată şi în etape de di­fe­rite mul­ti­la­
te­rale dez­o­biş­nu­iri ce au fost ope­rate, prin dre­saj so­cial,
în re­fle­xele, gân­di­rea şi sim­ţi­rea noas­tră.
Ne‑am dez­o­biş­nuit să ve­dem în ju­rul nos­tru oa­meni
bine‑cres­cuţi, po­li­ti­coşi, la lo­cul lor; co­pii care să vor­
bească fru­mos, vi­trine bo­gate, pi­aţă plină cu de toate;
ne‑am dez­o­biş­nuit să ci­tim zia­re, să ne in­te­re­săm de ce
ne aş­teaptă, cum vom trăi, în ce lume: ne‑am dez­o­biş­
nuit să mai fim oa­meni.
Ne‑am dez­o­biş­nuit de a mai avea o con­şti­inţă ce­tă­ţe­
nească (trăim om­bi­li­cal le­gaţi de stă­pân şi stă­pâ­nire), nu
ne mai con­si­de­răm de mult membri cu drep­turi egale,
în ca­drul unei so­ci­e­tăţi ci­vile li­bere şi ci­vi­li­zate. Ne‑am
dez­ob­ iş­nuit să fim noi, să fim ci­neva şi nu un sim­plu
nu­măr din ceva, ne‑am dez­o­biş­nuit să zi­cem „nu“, să
re­fu­zăm sau să ne re­vol­tăm.
Dre­sa­jul şi‑a atins sco­pul, la toţi pa­ra­me­trii an­te­cal­cu­
laţi. Doar cu o mică eroare: cu ase­me­nea sclavi ro­bo­ti­zaţi
nu se poate re­a­liza nici pla­nul şi nici ajun­ge­rea din urmă
a Eu­ro­pei de care am fost dez­o­biş­nu­iţi. Scla­vii văd în
794 ION D. SÎRBU

pro­stia şi or­bi­rea şe­fi­lor un aliat al răz­bu­nă­rii lor mis­tice:

după fur­tu­noa­sele apla­uze ale stă­pâ­ni­rii, are loc tă­cuta
grevă a con­şti­in­ţe­lor ră­nite şi a gu­ri­lor flă­mânde. „Boii şi
scla­vii, spu­nea Cato cel Bă­trân, tre­buie bine hră­niţi.“
Boii şi scla­vii, ne­fi­ind bine hră­niţi, se com­portă ca boii
şi scla­vii flă­mânzi: pre­gă­tesc moar­tea stă­pâ­nu­lui lor,
prost şi rău.
*
Plus le singe monte en haut, mieux
on lui voit son cul. 1
PROVERB CHINEZ

Kazantzákis: Lettre au Greco. Cu multă răb­dare şi în­

gă­du­inţă la­tină ci­tesc această falsă şi ab­so­lut pa­ra­no­ică au­
to­bi­o­gra­fie a aces­tui mare scri­i­tor (dar şi foarte mare
fan­fa­ron). Este un zeu, se plimbă nu­mai prin­tre se­me­nii
săi, alţi zei. Fi­ind un ge­niu pre­coce stă di­rect de vorbă cu
ma­rii pro­feţi, cu Moise, Chris­tos, Bud­dha. În ju­rul său
nu­mai um­bre uri­aşe, ges­turi uri­aşe, vorbe uri­aşe. Vi­zi­
tează Mun­tele At­hos (şti­ind mai mult şi mai multe des­pre
cre­dinţă şi Dum­ne­zeu de­cât toţi ana­ho­re­ţii de acolo, lu­aţi
la­o­laltă), trece prin cu­tre­mu­ră­toare „re­ve­la­ţii“ pe Mun­tele
Si­nai, unde stă de vorbă nu chiar cu Dum­ne­zeu, dar
foarte aproape. To­tul scris cu pat­hos şi cal­cul obraz­nic al
pathosului. Pour épater les saints.2 Un foarte ta­len­tat şi
sin­cer min­ci­nos, dacă nu chiar un es­croc al pro­pri­u­lui
ade­văr. Un grec? Un grec, dar un grec din Creta, ca­pa­bil
să treacă de la bu­dism di­rect la bol­şe­vism, după o sin­gură
noapte pe­tre­cută în bra­ţele unei fa­na­tice evreice.
1
Cu cât maimuţa se caţără mai sus, cu atât i se vede mai bine
fundul (fr.).
2
Pentru a impresiona sfinţii (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 795

Citindu‑l, cu skepsis şi iro­nie, nu pot acum să nu mă în­

chin în faţa aces­tui Christ al cin­stei po­li­tice: Pa­nait Is­trati.
*
Mila, o anu­mită milă, este soră bună cu ru­şi­nea. Cu o
anu­mită ru­şine. Mila ce o sim­ţeam, în co­pi­lă­rie, faţă de
in­firmi, să­raci, cer­şe­tori (să­ra­cii fi­ind cei care erau mai să­
raci de­cât eram eu), a fost ul­tima milă pură din via­ţa mea.
În­ce­pând cu sta­giul mi­li­tar, con­ti­nu­ând cu cei trei ani de
front în li­nia I‑a, mila cum­plită, mila in­di­fe­rentă, antimila
ce o în­cer­cam în tran­şee, în spi­tale, în tim­pul bom­bar­da­
men­te­lor sau re­tra­ge­rii, nu mai era milă pură: era forma
de ru­şine a con­şti­in­ţei mele, încă na­ive şi ne­co­apte.
În tim­pul şe­din­ţe­lor de de­mas­care (1949), a ri­tu­a­lu­
ri­lor şi messelor sta­li­niste – mai târ­ziu, în tim­pul an­che­
te­lor, a bă­tă­i­lor, a nu­me­ro­şi­lor ani de puş­că­rie, la­găr,
muncă for­ţată – mila mea faţă de că­lăi şi vic­time (în
egală mă­sură) nu mai era de­cât ru­şine pură, ru­şine de
cea mai umană şi inu­mană ca­li­tate.
Această milă‑ca‑ru­şine‑de‑lume (Weltscham) am con­
ti­nuat să o port cu mine şi în mină, şi la tea­tru, şi prin
câr­ciumi. O am şi azi, când mă plimb – ca bă­trân sol­
dat – prin Sta­lin­gra­dul bă­tă­li­i­lor şi vi­su­ri­lor pier­dute.
*
O săp­tă­mână a bu­ne­lor filme de al­tă­dată. Am re­vă­zut
Dul­cea pa­săre a ti­ne­re­ţii, nu m‑a mai emo­ţionat: com­
ple­xul de cas­trare al Su­du­lui (bo­gat şi con­ser­va­tor) faţă
de par­ve­ni­tis­mul vi­ril al Nor­du­lui. Nici Răz­bo­iul sol­da­
tu­lui Mur­phy1: Pe­ter O’Toole mi se pare prea fă­cut, prea
1
Corect, Războiul lui Murphy (Murphy’s War, 1971), regia:
Peter Yates.
796 ION D. SÎRBU

mo­no­ton şi li­near: de­vine erou – când de fapt e nu­mai

vic­timă… Am fost co­ple­şit de o pură bucurie tea­trală,
re­vă­zând ca­po­do­pera en­gleză The Pu­blic Eye (tra­dusă gri­
ju­liu: Ur­mă­reşte‑mă!), cu Mia Far­row în ro­lul ace­lei so­ţii
plim­bă­reţe… Iată un film de stânga, un dis­cret şi con­
vin­gă­tor ma­ni­fest de li­ber­tate şi na­tu­ra­leţe; o sa­tiră an­ti­
bur­gheză, anti‑con­ser­va­toare. Ple­doa­rie pen­tru bucuri­ile
sim­ple, plim­ba­rea ca act de cul­tură, in­cul­tura – ca formă
de can­doare şi pu­ri­tate… În schimb, această măestru fă­
cută me­lo­dramă so­vi­e­tică, Mos­cova nu crede în la­crimi,
mi s‑a pă­rut o bine ti­clu­ită po­veste‑pro­pa­gandă, o fa­bulă
ce în­gră­mă­deşte cu artă (ac­tori ex­ce­lenţi) o gră­madă de
pas­tişe şi mi­turi con­ven­ţionale, false: mi­tul că­mi­nu­lui de
ne­fa­mi­lişti, al frun­ta­şu­lui în pro­duc­ţie, pro­mo­va­rea prin
în­vă­ţă­mân­tul se­ral, dis­pa­ri­ţia men­ta­li­tă­ţii de clasă. Deşi
cla­sele există. (După un son­daj al unei echipe so­vi­et­ice,
îna­inte de re­vo­lu­ţie exis­tau în jur de 10 ca­te­go­rii so­ci­ale
dis­tincte, as­tăzi există 77 de clase so­ci­ale foarte ca­te­go­ric
des­păr­ţite în­tre ele.) Pu­bli­cul lă­cră­mează, fi­indcă şi la noi
40% din fe­mei sunt sin­gure: oca­zia de a în­tâlni şi cu­
noaşte un even­tual par­te­ner, în con­di­ţii ono­ra­bile, e
aproape nulă. Mos­cova nu crede în la­crimi, noi cre­dem
în la­crimi şi nu în Mos­cova asta de ope­retă.
*
Ci­tesc atent Fata de la Suza, ro­man de Ro­mu­lus
Dianu1. Aflu că în tim­pul ro­biei ba­bi­lo­ni­ene s‑a for­mat
con­şti­inţa mi­cu­lui mare po­por evreu. „Acolo, sub stra­tul
sclavizării mi­ci­lor po­poare în­vinse, s‑a năs­cut con­cep­ţia
1
Romulus Dianu, Fata din Suza, Bucureşti, Editura Cartea
Românească, 1982.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 797

unei jus­ti­ţii uni­ver­sale şi a unui monoumanism, care,

într‑o zi, nu se ştie când, vor fi eman­ci­pa­toare pen­tru
toţi umi­li­ţii im­pe­ri­a­lis­mu­lui. Demofagia nu era boala
unei sin­gure epoci, nici a unei sin­gure re­gi­uni ge­og­ ra­
fice, era se­cre­tul men­ţi­ne­rii în ani­ma­li­tate a cu­ge­tu­lui
li­ber şi fe­cund de pre­tu­tin­deni…“ (p. 136).
La Tea­trul Na­ţional [din Cra­iova] se joacă „ofi­cial“,
cu suc­ces ofi­cial, piesa li­che­lei Ti­tus Po­po­vici1, Pu­te­rea şi
ade­vă­rul. O piesă scrisă de un scri­i­tor ştab, des­pre ştabi,
pen­tru ştabi. Trans­for­ma­rea unei tra­ge­dii na­ţionale (de­
por­tă­rile la Ca­na­lul mor­ţii)2 într‑un sim­plu ac­ci­dent de
şe­dinţă. Ade­vă­rul des­pre tra­ge­dia ce­lor peste 100.000 de
de­ţi­nuţi po­li­tici duşi la Ca­nal a fost re­dus la pă­ţa­nia (ares­
ta­rea) unui in­gi­ner care a pre­vă­zut ab­sur­di­ta­tea aces­
tui fa­ra­o­nic pro­iect. Scrisă spre a mi­ni­ma­liza ade­vă­rul
(Dinu Să­raru, des­pre de­por­tă­rile şi ares­tă­rile din pri­mele
1
Titus Popovici (1930–1994), prozator, dramaturg, memo‑
rialist şi scenarist, membru corespondent al Academiei Române,
membru în C.C. al P.C.R. Puterea şi adevărul, scrisă în 1973,
după scenariul filmului cu acelaşi titlu, turnat în 1971, s‑a jucat
pe scena mai multor teatre, între care şi la Craiova (premiera, 15
mai 1987).
2
Este vorba de canalul Dunăre – Marea Neagră, supranumit
„Canalul morţii“, un uriaş şantier între Cernavoda şi Capul
Midia, deschis la sugestia lui Stalin. Planul de construire a fost
aprobat în iulie 1949, printr‑o hotărâre a Consiliului de Miniştri,
iar la 23 martie 1950, a fost emis decretul nr. 75 al Marii Adunări
Naţionale de organizare şi funcţionare a şantierului. Lucrările,
începute în forţă, au fost sistate în vara lui 1953. Pe şantier, s‑au
aflat mii de voluntari şi peste o sută treizeci şi cinci de mii de de‑
ţinuţi politici, „efective“, cum erau denumiţi în documentele
vremii, supuşi unui regim de exterminare, în cele paisprezece la‑
găre de muncă forţată.
798 ION D. SÎRBU

de­ce­nii, a spus: „Ia colo, câ­ţiva na­ivi re­ac­ţionari care au

fost ni­ţel căl­caţi pe bă­tă­turi“), as­tăzi, după ce acel ab­surd
pro­iect a fost re­a­li­zat, pu­te­rea ade­vă­ru­lui lui Ti­tus Po­po­
vici mi se pare o farsă ju­cată în faţa pro­stiei şi in­cul­tu­rii
po­li­tice a Cra­io­vei.
*
Ci­tesc Gollo Mann (fiul lui Tho­mas Mann): De­ut­sche
Geschichte, 1939–1945. Cu su­biec­tivă me­lan­co­lie şi cu
obi­ec­tivă cu­ri­o­zi­tate (audiatur et al­tera pars!)1. Aflu că:
Ţă­rile mici pot fi cu­ce­rite sau ocu­pate, im­pe­ri­ile mari
se pră­bu­şesc sau se des­tramă. Pa­cea în­vin­gă­to­ri­lor nu este
de­cât pre­misa ma­joră pen­tru vi­i­to­rul răz­boi de răz­bu­nare
(Vergeltungskrieg) al ce­lor în­vinşi. Atât în Pri­mul Răz­boi,
cât şi în cel de‑al Doi­lea Răz­boi Mon­dial, ar­mata ger­
mană, in sich2, ca dis­ci­plină, forţă, cu­raj şi ar­ma­ment, a
de­pă­şit toate ar­ma­tele din jur, lu­ate fi­e­care în parte. În
Pri­mul Răz­boi Mon­dial, ca să fie în­vinsă, a tre­buit să se
ali­eze fran­ce­zii, en­gle­zii, ru­şii (şi ro­mâ­nii) – în al Doi­lea
Răz­boi a fost ne­voie de ali­anţa a cinci con­ti­nente.
Au­to­rul îşi pune to­tuşi în­tre­ba­rea: care au pu­tut fi
ca­u­zele aces­tor dez­as­tre? Şi răs­punde:
1. Fap­tul că nem­ţii nu şi‑au as­cuns sco­pul răz­bo­iu­lui
lor, au de­cla­rat sus şi tare pe cine şi cum vor ei să cu­ce­
rească, să dis­trugă şi să ane­xeze. (Mein Kampf a pu­tut fi
ci­tită de lu­mea în­treagă, cu mulţi ani îna­inte de a în­cepe
os­ti­li­tă­ţile.)
2. Au de­ve­nit urâţi până chiar şi de ali­a­ţii lor, din
ca­uza du­ri­tă­ţii şi mi­li­ta­ris­mu­lui lor fun­ciar.
1
Trebuie ascultată şi partea cealaltă (lat.).
2
Vezi supra, nota 2, p. 345 (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 799

3. Au cre­zut, de fi­e­care dată, într‑o vic­to­rie ra­pidă.

4. Şe­fii lor au fost nişte cre­tini: arme per­fecte, ma­şini
per­fecte, sol­daţi per­fecţi – dar to­tul con­dus de câ­ţiva oli­
go­freni schi­zo­fre­nici. Par­ti­dul – NSDAP1 – nu a ur­mă­
rit, în in­te­rior, de­cât de­să­vâr­şi­rea pu­te­rii sale to­tale, peste
toţi şi toate: „În ziua pră­bu­şi­rii Ber­li­nu­lui, par­ti­dul a
atins ma­xima sa pu­tere po­li­tică.“
(Nici nu‑ţi vine să crezi că acest ge­nial te­o­re­ti­cian al
răz­bo­iu­lui, Cla­u­se­witz, a fost ger­man.)
*
Mă simt jig­nit şi în­şe­lat: acest con­dei atât de ta­len­tat
şi ager, unul din cele mai pro­mi­ţă­toare spi­rite în­tâl­nite
de mine ime­diat după răz­boi, Paul Eve­rac (pri­e­te­nul şi
fi­nul meu), se do­ve­deşte a fi acum, la bă­trâ­neţe, o jal­
nică se­că­tură de com­pro­mis şi con­junc­tură.
Ci­tesc fo­i­le­toa­nele (mici ar­ti­cole, schiţe sau ese­uri,
sim­ple ca­zuri sau foi de ob­ser­va­ţie) din vo­lu­mul Fu­ni­gei
peste Alpi2, dau peste o schiţă cu ti­tlul A doua coadă. Au­
to­rul con­si­deră „coada“ o formă de vi­ciu al unor babe sau
ba­ba­lâci care „adună“ carne, ca să aibă mult peste ne­vo­ile
lor nor­male. Po­ves­tea se ter­mină cu două babe, pri­e­tene
de la coada din tim­pul zi­lei, care acum, noap­tea, stau la
coadă la lada de gu­noi, unde, pe as­cuns, aruncă pa­che­tele
de carne care, neîncăpând în fri­gi­de­rul prea plin, s‑au
stri­cat… Eve­rac a scris şi o piesă în care de­mon­stra – la
co­manda pri­mă­riei – că lipsa de bu­nuri de pe pi­aţă se
da­to­rează aces­tui vi­ciu mic‑bur­ghez al unora de a aduna,
stoca, face pro­vi­zii. Iată un mare bur­ghez împuţindu‑se
sub ochii unui în­treg po­por su­fe­rind de foame.
1
Partidul Muncitoresc Naţional‑Socialist German.
2
Volum apărut la Editura Albatros, Bucureşti, 1987.
800 ION D. SÎRBU

Răs­fo­iesc şi ar­ti­co­lele mo­ra­li­za­tor‑po­li­tice ale lui Dinu

Pă­tu­rică1: Ade­vă­ruri de toată ziua (pro­ba­bil, fi­indcă există
şi ade­vă­ruri de zile mari!). Ca in­ten­ţie şi pat­hos, el mi se
pare mult mai obi­ec­tiv şi mai onest de­cât acest fost‑ro­mân
din Arad, care e Pe­tre Con­stan­ti­nescu‑Eve­rac. Să­raru, de
pildă, a vă­zut în El­ve­ţia de câtă cin­ste se bucură acolo va­
cile cu lapte, şi, şme­cher, mare hoţ şi mare di­plo­mat, acest
ro­man­cier al co­lec­ti­vi­ză­rii şi re­vo­lu­ţiei, se în­treabă can­
did: „Cum de am ajuns noi, vechi vi­ti­cul­tori [adică, vi­ti­
cul­tor fi­ind egal cu cres­că­tor de vite, n.m.] să ne ba­tem
joc de va­cile noas­tre?“
Cum, într‑ade­văr?2
*
Îi scriu unui pri­e­ten de de­parte: glu­mind, îl in­for­mez
că în ti­ne­reţe, co­bo­rând eu, foarte tran­sil­va­nul tâ­năr căr­
tu­rar, la Bucureşti (1955), am fost ne­voit să con­stat că
„nea­mul ăsta ro­mâ­nesc e al­că­tuit din ar­de­leni, mi­tici…
şi re­stul popu­la­ţiei…“ Azi, în­cer­când ace­eaşi sin­teză
(mai ales că tot mai des am crize în care „îmi vine să‑mi
dau de­mi­sia din ethnia noas­tră“), mă simt obli­gat a zice:
„Po­po­rul, mai bine zis popu­la­ţia aces­tei ţări, e al­că­tuit
din ro­mâni, moromeţi şi… cio­coi.“ Prin ro­mâni în­ţe­leg
ma­sele largi ale ce­lor care rabdă, mun­cesc şi în­jură. Prin
„moromeţi“ (să mă ierte Preda) cu­prind nu­mă­rul tot
mai mare de şme­cheri, li­chele, şna­pani, burtă‑verde, plu­
to­ni­eri, bă­gă­tori de seamă etc. cu care e îm­pă­nată jun­gla
bi­ro­cra­ţiei noas­tre… Iar prin „cio­coi“ în­ţe­leg (aici, în ca­pi­
tala cio­co­is­mu­lui eroic şi re­vo­lu­ţionar) pe ci­ni­cii fa­na­ri­oţi
1
Este vorba de Dinu Săraru. Volumul citat a apărut la Editura
Eminescu, Bucureşti, 1987.
2
Textul cenzurat în prima ediţie (ms., vol. 2, f. 204–205).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 801

de tip nou, par­ve­ni­ţii prin po­li­tică, gră­mada de în­vâr­tiţi

ca­pa­bili de orice mâr­şă­vie nu­mai ca să‑şi sal­veze nu „vila,
curva şi ma­şina“, ci di­ploma, fo­to­liul şi epo­le­ţii.
Orice ro­mân poate ajunge un moromete, dacă se lasă
morometizat de o so­ţie, pri­e­ten sau de o is­pită. Orice
moromete poate ajunge cio­coi, fi­indcă el poartă în traistă
con­de­iul sau pulanul de cio­coi. Dar niciun moromete
sau cio­coi nu mai poate re­de­veni un ro­mân oa­re­care;
chiar dacă e tri­mis la munca de jos, el ră­mâne un hi­brid
şi un de­şeu ne­re­cu­pe­ra­bil.
*
Ţara în­treagă îşi ţine re­spi­ra­ţia: as­tăzi va sosi, în se­veră
vi­zită ide­o­lo­gică, to­va­ră­şul Gor­ba­ciov. Prin chi­nu­ite şi ar­
ti­fi­ci­ale in­vo­lu­ţii, re­vo­lu­ţii şi sim­ple voluţii în cerc, noi,
sin­gu­rul po­por la­tin din­tre sa­te­li­ţii Yalta, la ora asta, stăm
în faţa aces­tui tâ­năr ţar al im­pe­ri­u­lui roşu, mai ro­şii, mai
dog­ma­tici şi mai in­tran­si­genţi de­cât este el şi Krem­li­nul
său. Am ră­mas con­sec­vent sta­li­nişti (cen­tra­lişti, co­lec­ti­
vişti, or­to­docşi, ti­rani) – fi­indcă şe­ful nos­tru nu poate ră­
mâne un şef su­b­lim, ge­niu atot­şti­u­tor şi sfet­nic al tu­tu­ror
po­poa­re­lor lu­mii, fără acest so­ci­a­lism re­gal, de tip asi­rian,
ba­zat pe frică, foame şi ex­port a tot ce avem şi vom avea.
Se speră că acest rus – foarte abil şi in­te­li­gent – îl va
pune la punct pe în­că­pă­ţâ­na­tul nos­tru suleiman mag­ni­fi­
cul. Se înşală. Sun­tem vaca de muls, sun­tem cea mai utilă
co­lo­nie, sun­tem vi­trina pe care el, au­to­rul Pe­re­stroi­kăi, o
poate arăta poporu­lui său, zi­când: „Iată unde duce sta­li­
nis­mul dog­ma­tic, iată ce vă aş­teaptă dacă mă daţi jos, iată
unde duce cul­tul per­soa­nei şi lipsa de Glas­nost! “; în plus,
tot dan­sând hora geto‑tra­cică, ne‑am po­me­nit că de zece
ani dan­săm, fără să vrem, cel mai co­lo­ni­a­list ca­za­cioc:
802 ION D. SÎRBU

sun­tem fur­ni­zo­rii re­vo­lu­ţionari ai lu­mii a treia (unde

Ru­sia nu mai are pu­tere să in­ves­tească), sun­tem fur­ni­zo­
rii şan­ti­e­re­lor ru­seşti, ai pi­e­ţe­lor lor, am ajuns sin­gura
ţară eu­ro­peană care se uită – gra­ţie ce­lor 20 de ani de
lu­mină şi in­de­pen­denţă – spre URSS cu ad­mi­ra­ţie şi spe­
ranţă. În­tre 1945–1955, deşi după răz­boi, ca ni­vel de
via­ţă ma­te­ri­ală şi spi­ri­tu­ală, eram cu zece trepte peste
bra­vii noştri bi­eţi eli­be­ra­tori: as­tăzi sun­tem cu zece trepte
sub ei, din toate punc­tele de ve­dere, iar peste încă 10 ani
vom ajunge sub ni­ve­lul Kir­ghi­ziei. Deci, din punct de
ve­dere al uri­a­şu­lui in­te­res (şi ex­pe­ri­ment) ru­sesc, noi tre­
buie să ră­mâ­nem aşa cum sun­tem, fi­indcă exem­plul nos­
tru e cel mai con­cret exem­plu de ce în­seamnă re­fu­zul
re­for­me­lor şi re­nun­ţa­rea la dic­ta­tura de trib printr‑un
To­tem care e Tabu. Con­form unui plan in­te­li­gent şi prac­
tic, un­deva, într‑un stat‑ma­jor psi­ho­lo­gic şi socio‑po­li­
tic, s‑a ho­tă­rât să se re­tragă Ar­mata Ro­şie, dar să se
tri­pleze ar­mata po­li­ţiei se­crete. Cu 800 de con­si­li­eri mis­
tici, cu o uri­aşă am­ba­sadă (apa­rent ne­u­tră) a fost lă­sată
Pro­stia şi Fan­fa­ro­nada na­ţional‑co­mu­nistă să aibă pu­teri
de­pline, îm­pinse până la li­mi­tele pa­ra­no­iei şi de­li­ru­lui.
Ex­pe­ri­men­tul Drozdenko1 (am­ba­sa­do­rul in­te­li­gent din
anii re­vo­lu­ţiei noas­tre cul­tu­rale) a re­u­şit din plin. Ceea ce
nu au re­uş­ it, pe vre­mea lui Sta­lin, ze­cile de mii de con­si­
lieri ai ru­si­fi­că­rii for­ţate, a re­u­şit suleimanul nos­tru, pe
chel­tu­iala noas­tră, îm­po­triva noas­tră. La ora asta, a tâm­
pi­rii unui în­treg po­por, aş­tep­tăm ca ru­sul acesta, cal­cu­lat
şi mân­dru, să ne în­veţe să cân­tăm Deş­teaptă‑te, ro­mâne!
Nu ne va în­văţa. Şe­ful nos­tru este, exact aşa cum este,
dru­mul cel mai scurt ce duce la ţi­gă­ni­rea şi bul­ga­ri­za­rea
1
Vezi supra, nota 2, p. 637.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 803

Ro­mâ­niei: con­struim o şo­sea as­fal­tată pen­tru vi­i­to­rii eli­

be­ra­tori care vor veni şi vor fi pri­miţi cu flori: exact de
acele ca­dre şi in­sti­tu­ţii care as­tăzi spu­megă po­e­zie şi in­
de­pen­denţă, demnă şi tri­um­fală.
Dacă la pe­si­mis­mul le­gat de această vi­zită adaug, cu
mare tris­teţe (eu care as­cult ra­dio în cinci limbi), fap­tul că
şi ame­ri­ca­ni­lor le con­vine acest mi­ra­col de mi­ze­rie, ab­sur­
di­tate şi ri­di­col care este Bucureş­tiul de as­tăzi (noi fi­ind
o ex­po­zi­ţie de groază a pro­stiei şi in­com­pe­ten­ţei po­li­tice
şi eco­no­mice), dacă mai spun că a treia mare pu­tere
mon­di­ală, care ar fi co­mu­ni­ta­tea evre­iască mon­di­ală,
avându‑şi pro­pri­ile in­te­rese mis­te­ri­oase, sus­ţine până în
pân­zele albe pe şe­ful nos­tru de stat, atunci să nu mă mir
că în­tre­gul spi­rit şi în­treaga lu­ci­di­tate a aces­tui ne­no­ro­
cit po­por se um­plu de le­tar­gie şi moarte si­gură. „Ayant
tout compris, zice Cio­ran, avec le règne des lâches, nous
n’avons plus rien à défendre.“1
*
Îl ci­tesc, cu mare aten­ţie, pe D. R. Po­pescu. Este con­
si­de­rat de că­tre N. Ma­no­lescu, de pildă, ca fi­ind, ală­turi
de Bă­lă­iţă şi Ţoiu, un re­pre­zen­tant ilus­tru al ro­ma­nu­
lui… io­nic.
În Vi­aţa şi opera lui Ti­ron B., vo­lu­mul I (Ie­pu­rele
şchiop), au­to­rul stă de vorbă cu au­to­rul, care e per­so­na­jul
prin­ci­pal al aces­tui ro­man al­că­tuit din nu­vele… is­to­rice.
(Cred că se exa­ge­rează: li­te­ra­tura a ajuns per­so­na­jul
prin­ci­pal al cul­tu­rii în­tregi, ro­man­ci­e­rul este per­so­na­jul
prin­ci­pal din cele mai multe ro­mane „mo­derne“, şi acest
1
După ce am înţeles totul, odată cu domnia laşilor, nu mai
avem nimic de apărat (fr.).
804 ION D. SÎRBU

per­so­naj nu ne spune ni­mic alt­ceva de­cât cum se scrie –

sau cum nu se poate scrie – un ro­man.)
Ro­ma­nul e cum­plit de di­fi­cil, de lung şi de plic­ti­cos.
Non multa, sed multum.1 La pa­gi­nile 550–551, gă­sesc to­
tuşi ceva care pare du­re­ros şi sin­cer: „Scri­i­to­rul e un par­
ti­zan, îţi spun unii, al­ţii îţi cer să fii drept. Că din­colo de
Ca­li­gula, Hi­tler şi alţi es­tro­pi­aţi, mai mult sau mai pu­ţin
fo­to­ge­nici [su­b­li­ni­e­rea îmi apar­ţine], spiţa noas­tră re­zistă,
în po­fida chiar a es­tro­pi­a­ţi­lor ce o în­jo­sesc până aproape
la anu­lare…“ Şi mai în­colo, pre­şe­din­tele Uni­u­nii Scri­i­
to­ri­lor pare a fi mai ca­te­go­ric: „Acest chel­bos pe care nici
tu nu‑l su­feri şi pe care‑l vei ve­dea de­scris de mine într‑o
nu­velă dintr‑un vo­lum vi­i­tor [A‑ha! ] are o bubă‑n cap şi
va muri re­pede: nu e can­cer, e o bubă mult mai gravă:
pri­veşte‑l cum tran­spiră când gân­deşte! […] tot e tran­spi­
rat, pă­rul îi este veş­nic umed pe cap, ca la cei ce deja morţi
fi­ind au în­ce­put să pu­tre­zească.“
Ce pă­cat că aceste mâ­ni­oase ră­buf­niri ale con­şti­in­
ţei‑alibi sunt în­gro­pate sub un munte de pa­gini di­fi­cile,
plic­ti­coase, oco­lite. Din când în când, is­to­ria re­ală şi tra­
gică a ţă­rii apare ca dintr‑o ladă de gu­noi sau dintr‑un
tren lung ce trece printr‑un tu­nel şi mai lung. Scri­i­to­
rul – deşi ştie multe şi pare foarte in­for­mat – se aco­peră
cu pa­gini, um­blă prin po­rum­bişte, pe după vi­şin, bate
proza‑n piuă, scri­ind scri­i­turi.
Din Frică. Nu­mai din ca­uza fri­cii. Sti­lul, com­po­zi­ţia,
mo­der­nis­mul, tot ce în­tu­necă şi obscurantizează tex­tele
aces­tea stră­lu­ci­toare, ca formă şi limbă, se ba­zează pe o
frică fun­ci­ară ve­che, din ti­ne­reţe lu­ată, de când au ple­cat
ol­te­nii săi la coasă.
1
Nu multe, ci mult (să spui mult în cuvinte puţine) (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 805

*
Nihil spe­rare, nemini fi­dere.1
SENECA

În di­fe­ri­tele etape ale ne­pu­tin­cioa­sei noas­tre lu­ci­di­tăţi

cri­tice (pleonasm: orice lu­ci­di­tate, la noi, nu poate fi de­
cât cri­tică), ca orice idiot cu carte pro­fe­ti­zam în pus­tiu:
„Va veni o zi când vom striga ur­mă­toa­rea ar­ză­toare lo­
zincă: «Să re­sti­tuim agri­cul­tu­rii pă­mân­tu­rile ocu­pate stu­
pid de in­dus­trii to­tal ne­ren­ta­bile»“ (asta prin 1970),
ui­tând că, nu­mai cu zece ani îna­inte, am scris într‑o piesă
a mea: „Îna­inte ţă­ra­nii stri­gau «vrem pă­mânt!» – acum pă­
mân­tul strigă «vreau ţă­rani!».“
Într‑o altă etapă, la o mare şe­dinţă (prin 1975) am
spus: „După săl­ba­teca ur­ba­ni­zare a sa­te­lor, în se­co­lul vi­i­
tor, so­ci­a­lis­mul nos­tru va trece, cu arme şi ba­gaje, la un
vast pro­gram de ru­ra­li­zare a ora­şe­lor.“
Acum, închizându‑mă în scoica sin­gu­ră­tă­ţii şi tă­ce­rii
ul­time (după ce am re­nun­ţat să mai cred în po­si­bi­li­ta­tea
de vin­de­care şi sal­vare a unor bol­nave şi mu­ri­bunde no­
bile no­ţi­uni), acum, când simt apropiindu‑se de inima
mea Doamna nea­gră din so­nete, în­cep să cred că na­tura
asta le­xi­cală, al­că­tu­ită din con­cepte, ide­o­grame, idei şi
episteme, ca frun­zele sur­prinse de o iarnă to­tală, va că­
dea, va pu­trezi, va in­tra în pă­mânt.
Limba va muri. Sau va amuţi. Sau se va as­cunde.
Sau ne va răz­buna!
*
Ieri, 26 mai 1987, la te­le­vi­zor, am as­cul­tat discursul
aces­tui tâ­năr, ener­gic şi lu­mi­nat se­cre­tar ge­ne­ral al Uni­
u­nii So­vi­e­tice, Mi­hail Gor­ba­ciov.
1
Să nu speri nimic, să nu ai încredere în nimeni (lat.).
806 ION D. SÎRBU

M‑am sim­ţit umi­lit şi ru­şi­nat. În 1945–1950, noi,

ro­mâ­nii, eram încă foarte eu­ro­peni, foarte la­tini şi foarte
con­şti­enţi de ni­ve­lul nos­tru ma­te­rial şi spi­ri­tual. Cred că
ne gă­seam cu zece clase de ci­vi­li­za­ţie peste me­dia abru­
ti­zată şi asi­a­tică a bi­e­ţi­lor ruşi eli­be­ra­tori. Or, ce s‑a în­
tâm­plat: ieri, mi s‑a pă­rut că nouă, unor zu­luşi idi­oţi şi
sub­dez­vol­taţi, un lu­mi­nat eu­ro­pean, din Mos­cova, Pi­aţa
Ro­şie, ne ex­plică sim­plu şi clar ce este de­mo­cra­ţia, con­
du­ce­rea co­lec­tivă, sin­ce­ri­ta­tea şi ade­vă­rul.
Du­re­ros nu era gân­dul că toate re­lele şi în­treaga tâm­
pe­nie şi or­bire a so­ci­a­lis­mu­lui nos­tru mo­nar­hic din acea
Pi­aţă Ro­şie ni se trag, nici fap­tul că sala re­pu­bli­cii apla­uda
to­tal idiot, dar per­fect ma­ni­pu­lat: ci gân­dul cum­plit că
acest Mi­hail are drep­tate: spune acum, în 1987, exact ce a
spus Tata în 1945, ce a spus Blaga în 1950, ce am spus eu
în 1956, 1968 şi 1977, ce au spus zeci şi sute de mii de
ro­mâni de‑a lun­gul aces­tor ob­se­dante de­ce­nii…
Nu are im­por­tanţă: ru­şii în­cearcă acum să iasă din
min­ciună – în timp ce noi, zâm­bind su­pe­rior şi ci­nic, ne
scu­fun­dăm ca nişte proşti şi pri­mi­tivi‑incura­bili‑sclavi în
ni­si­pul miş­că­tor al des­po­tis­mu­lui urât şi în­tu­ne­cat al
Afro‑Asiei.
*
Iu­besc tre­cu­tul, urăsc pre­zen­tul şi
mă tem de vi­i­tor.
CEHOV

Ceea ce mi s‑a pă­rut to­tuşi fals şi tea­tral, în fa­bula aces­

tui lu­mi­nos Gor­ba­ciov, a fost fap­tul că el pre­co­ni­zează un
larg di­a­log cu poporul, dar în­cepe acest di­a­log cu re­pre­
zen­tan­ţii în­că­pă­ţâ­naţi şi stu­pizi ai mo­no­lo­gu­lui. A ju­deca
poporul ro­mân după re­ac­ţi­ile echi­pei de sta­ha­no­vişti
apla­u­da­tori mi se pare la fel de ilo­gic şi aiu­rea ca şi apre­ci­
e­rea unei ar­mate stre­ine după stră­lu­ci­rea trom­pe­te­lor sale.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 807

Di­al­og nu este şi nu va fi po­si­bil fără foarte grele şi

pro­funde re­forme po­li­tice. Fi­indcă ade­vă­ra­tul di­a­log nu
poate fi nici li­mi­tat şi nici ţi­nut sub con­trol. De la ca­uze
ime­di­ate, opi­nia pu­blică trece uşor şi re­pede la ca­uza‑ca­
u­ze­lor. Se minte, afirmă stă­pâ­ni­rea. De ce? se vor în­
treba cei mulţi. De frică, va răs­punde me­mo­ria co­lec­tivă.
De cine ne e frică, de ce ne e frică, de când ne e frică? se
va în­treba poporul – şi iată, dintr‑odată, în­tre­gul sis­tem,
cu toată is­to­ria şi me­to­do­lo­gia sa, că­zând sub in­ci­denţa
sem­nu­lui de în­tre­bare. (Lupta de clasă, şe­din­ţele, ares­tă­
rile, do­sa­rele, tur­nă­to­rii etc.)
Mai mult: dacă Ru­sia do­reşte acum un di­a­log cu
poporul, va tre­bui să ac­cepte – mai de­vreme sau mai târ­
ziu – şi un di­a­log cu po­poa­rele sub­ju­gate, ocu­pate, eli­be­
rate, co­lo­ni­zate, satelizate. Aju­tate.
Ade­vă­rul în­seamnă dă­râ­ma­rea ace­lor mi­turi re­vo­lu­
ţionare prin care ma­rele frate, ca un Chris­tos al pro­gre­su­
lui şi luminei dez­in­te­re­sate, ne în­văţa, cu cnu­tul şi pis­to­lul
co­mi­sa­ri­lor săi, cum să fim li­beri şi obli­ga­to­riu fe­ri­ciţi.
Ade­vă­rul în­seamnă me­mo­rie şi bi­lanţ pu­blic. Şi tre­
zire din coş­ma­rul cel de după moarte.
*
Aflu că există com­pu­tere pro­gra­mate să joace şah.
Aces­tea pot să în­vingă până şi pe unii cam­pi­oni mon­di­
ali. Gân­desc ra­pid, având pro­gra­mate circa trei mi­li­oane
de ra­ţiona­mente, răs­pund per­fect, cu cea mai „şti­in­ţi­
fică“ efi­ca­ci­tate…
Şi to­tuşi… Un ob­scur ju­că­tor, dar ex­ce­lent cu­nos­că­tor
al maşinei, a gă­sit so­lu­ţia de „a în­vinge“ forţa for­mi­da­bilă
a in­te­li­gen­ţei com­pu­te­ru­lui. Cum? Fă­când, de la în­ce­
put, o miş­care stu­pidă, to­tal ne­lo­gică. Să zi­cem: sa­cri­fi­ca­
rea re­gi­nei pen­tru un sim­plu pion. O ase­me­nea ab­surdă
808 ION D. SÎRBU

pro­stie nu poate fi în­ţe­leasă de com­pu­ter: el în­cepe să se

bâl­bâie, să se com­porte aiu­rit. Scos din lo­gica sa per­
fectă, el poate fi bă­tut şi de un idiot.
Nu ştiu dacă am re­dat exact această aven­tură a lup­tei
în­tre om şi or­di­na­tor. Ci­tez din „Le Nouvel Observateur“,
24–30 Avril, p. 42: „Faire un sa­cri­fice a pri­ori inu­tile,
c’est illogique, donc l’ordinateur ne le comprends pas et
ne sait y répondre.“1
Mo­rala fa­bu­lei: dacă con­si­der poporul ca fi­ind un
uriaş com­pu­ter, pot să pre­su­pun că o suc­ce­si­une de „miş­
cări“ stu­pide, ab­surde, pros­teşti, fă­cute de Pu­tere (re­vo­lu­
ţie, co­lec­ti­vi­zări, min­ciuni, decretocraţie etc.), re­u­şesc să
des­fi­in­ţeze con­şti­inţa ra­ţională, sim­plă, na­tu­rală şi lo­gică
a mul­ţi­mi­lor: în­cepe ast­fel aiu­reala, în­frân­ge­rea, ha­o­sul.
Me­ciul nu e câş­ti­gat de Pu­tere – e pier­dut de po­por.
Cum poate fi bă­tut un ase­me­nea par­te­ner? Sim­plu de
tot: în timp ce el ne in­vită să ju­căm şah şti­in­ţi­fic, noi să
ju­căm bar­but, ţin­tar, box, orice alt­ceva de­cât vrea el.
Luându‑i îna­inte şi întrecându‑l în stu­pi­di­tate şi ab­surd.
Ceea ce, într‑un anume fel, şi fa­cem!
*
Ja, das Schreckliche auf Erden
Ist der Kampf mit Ungeziefer
Dem Gestank als Waffe dient –
Das Duell mit einer Wanze.2
HEINRICH HEINE: Atta Troll

În „cu­vân­tul îna­inte“ la po­e­mul de mai sus, He­in­rich

He­ine ri­di­cu­li­zează (prin 1842) pa­tri­o­tis­mul stu­pid,
1
Este ilogic să faci un sacrificiu a priori inutil, pe care calcu‑
latorul nu‑l înţelege şi nu ştie să dea răspunsul (fr.).
2
Da, cel mai teribil pe pământ/ Este lupta c‑o gânganie/ Ce‑şi
foloseşte duhoarea ca armă –/ Duelul c‑o ploşniţă (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 809

spu­nând: „…îmi amin­teşte [acest pat­hos ste­ril, n.m.] de

acel ma­ri­nar ame­ri­can, fa­na­tic ad­mi­ra­tor al ge­ne­ra­lu­lui
Jack­son1, care, fără să fie răz­boi sau fur­tună, s‑a arun­cat
de pe cel mai înalt ca­targ în mare, stri­gând: «Mor pen­
tru ge­ne­ra­lul Jack­son!»…“ Po­e­zia pa­tri­o­tardă vine în
aju­to­rul me­di­o­cri­lor şi nu­li­tă­ţi­lor. Ve­chea con­cep­ţie
des­pre Ta­lent fă­cea ca lipsa de ca­rac­ter să fie con­trară
po­e­ziei. Dar iată că după mii şi mii de că­u­tări şi lupte,
pro­stia şi li­che­lis­mul („ihre großen Waffen gefunden“2)
şi‑au des­co­pe­rit arma se­cretă îm­po­triva atot­pu­ter­ni­ciei
şi su­pe­ri­o­ri­tă­ţii Ge­ni­u­lui ade­vă­rat. („Sie fand nämlich
die Antithese vom Ta­lent und Charakter.“)3
Iată o teză de o ac­tu­a­li­tate du­re­roasă. Se­co­lul nos­tru stu­
pid şi fa­na­tic a des­păr­ţit ta­len­tul de ca­rac­ter şi de mo­rală:
„Una vor­bim şi alta fu­măm“ – zi­cea am­fi­bia Arghezi. Po­e­
zia a ajuns – o spune He­ine cu 150 ani îna­inte de noi, – a
fi „Wäscherin der christlich germanischen Nationalität“4.
(Un mare poet pa­tri­o­tic lo­cal mi‑a re­pli­cat: „Ci­neva
tre­buie să spele va­sele mur­dare ale dic­ta­tu­rii: ieri – el,
azi – eu, mâine – tu. Dacă dum­nea­voas­tră vă per­mi­teţi
lu­xul de a fi li­ber şi «ne­mân­jit», asta se da­to­rează în mare
parte fap­tu­lui că eu şi al­ţii ac­cep­tăm să scriem po­e­mele
Mi­no­ta­u­ru­lui.“)
*
„Nu­mai o mi­nune mai poate salva lu­mea asta!“, spun
bă­trâ­nii re­sem­naţi în re­sem­na­rea re­sem­nă­rii…
1
Stonewall Jackson, născut Thomas Jonathan (1824–1863),
ofiţer al armatei americane şi al trupelor confederate.
2
Marile lor arme descoperite (germ.).
3
A descoperit aşadar antiteza dintre talent şi caracter (germ.).
4
Spălătoreasa naţionalităţii germane creştine (germ.).
810 ION D. SÎRBU

Or, acum câ­teva zile, un tâ­năr ger­man, Rust, cu un

avion spor­tiv, de an­tre­na­ment, „gre­şind“ dru­mul (oare?),
a re­u­şit, tre­când prin toate dis­po­zi­ti­vele de alarmă ale gra­
ni­ţei şi ale ca­pi­ta­lei so­vi­e­tice, să ate­ri­zeze, ca un în­ger, pe
da­lele is­to­rice ale Pi­e­ţei Ro­şii, la doi paşi de Krem­lin.
Te­ri­bil, fas­ci­nant, ab­so­lut mi­ra­cu­los. Tâ­nă­rul are doar
19 ani, pare a fi un fel de prinţ Mîş­kin te­u­ton, naiv şi in­
con­şti­ent. A re­a­li­zat to­tuşi, fără voia lui, fără să‑şi dea
seama, fără şti­rea (cred eu) a vre­u­nui co­man­da­ment, idee
sau par­tid, un act de pace şi fru­mu­seţe sim­bo­lică: do­ve­
dind ce­lor foarte pu­ter­nici cât de vul­ne­ra­bili sunt, ce­lor
foarte slabi şi fără de nă­dejde că ori­când e po­si­bilă o sur­
priză ne­pre­vă­zută, o în­tâm­plare, un mi­ra­col…
(Mă în­gro­zeşte gân­dul con­se­cin­ţe­lor aces­tei aven­turi
co­pi­lă­reşti; ce palmă dată tu­tu­ror mi­li­ta­ri­lor din lume, ce
idei pen­tru anar­hiş­tii pur­tă­tori de bombe, ce alarmă în
toate sta­ţi­ile de ra­dar şi ob­ser­va­toa­rele din sa­te­liţi!…)
Un neamţ, cu un avion ame­ri­can, so­sit de la Hel­sinki,
ate­ri­zând zâm­bi­tor lângă Ma­u­so­leul lui Le­nin. Fan­tas­tic!
Mai aş­tept acum ca un chi­nez, cu un avion so­vi­e­tic, ve­
nind din Af­ga­nis­tan, să ate­ri­zeze în curtea Pen­ta­go­nu­lui
din Was­hin­gton.
*
Ci­tesc cu plă­cere bu­nele ro­mane po­li­ţiste. Am în­vă­ţat
multe lu­cruri bune şi fru­moase, multă ome­nie, cin­stită,
de la Poirot şi Mai­gret. Dom­ni­şoara Marple este me­ta­
fora prin care o alint pe deş­teapta şi atot­şti­u­toa­rea mea
so­ţie, Olim­pia.
Pen­tru ner­vii mei de puş­că­riaş, su­fe­rind de in­som­nii
şi sin­gu­ră­tate, une­ori, după o zi de muncă grea şi lec­turi
di­fi­cile, îmi prinde bine o noapte pe­tre­cută lângă un polar
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 811

bun şi spi­ri­tual: în lipsă de că­lă­to­rii, re­viste, filme bune,

te­le­vi­zor va­riat, omul se dis­trează cum poate.
Dar am ni­me­rit, fără să vreau, peste un ro­man po­li­
ţist (SAS) to­tal me­di­o­cru, dar care e îm­pă­nat de scene
sexy. Am o vâr­stă la care tru­pul meu nu mai are pre­ten­ţii
asu­pra spi­ri­tu­lui, car­nea mi se pare eli­be­rată de­fi­ni­tiv de
pofte sau in­stincte se­xu­ale. (Vi­aţa mea, de don juan pro­
le­tar şi pro­vin­cial, mi se pare acum o suc­ce­si­une stu­pidă
de va­ni­tăţi şi per­for­manţe cio­bă­neşti, to­tal lip­site de po­
e­zie şi de ade­văr.)
Mă simt mur­dar şi umi­lit. Să ci­tesc în limba lui
Voltaire scâr­bo­şe­ni­ile unor fete les­bi­ene, care, din per­
ver­si­tate, se culcă com­pli­cat şi cu băr­baţi, mi se pare o
te­ri­bilă jenă şi ru­şine. Ştiu ce rol catharctic poate avea o
ase­me­nea li­te­ra­tură sexy. Am vă­zut car­ti­e­rul li­te­ra­tu­rii
sexy din Co­pen­haga, am vi­zionat şi două‑trei filme de
acest gen: am fă­cut her­pes pe buze, pe faţă şi gât mi‑au
ie­şit nişte pete ca după o grea in­to­xi­ca­ţie. Asta, fi­indcă
mi‑a fost te­ri­bil de ru­şine…
Într‑un vi­i­tor ro­man fu­tu­ro­lo­gic (pe care nu ştiu dacă
voi avea timp să‑l scriu), pe la mij­lo­cul se­co­lu­lui vi­i­tor,
voi de­scrie ast­fel no­ile re­la­ţii din­tre sexe: amo­rul în­cepe
la 15 ani ai par­te­ne­ri­lor, cu forme de per­for­manţă şi per­
ver­si­tate ul­timă: va con­ti­nua cu amo­rul gim­nas­tic şi ri­tual
al ce­lor că­să­to­riţi, şi va ajunge să fie din ce în ce mai pur şi
mai na­tu­ral abia după 60 de ani: de­cla­ra­ţi­ile de dra­goste,
amo­rul su­fle­tesc şi li­ric, de ti­pul Dap­hnis şi Chloe, se va
în­tâm­pla doar la vâr­sta lui şi Baucis.
*
„Sin­gu­ră­ta­tea“, con­ce­pută ca o pre­zenţă a ră­ce­lii cos­
mice, un fel de des­com­pu­nere în mine a unui sen­ti­ment
812 ION D. SÎRBU

so­sit de de­parte, în vi­zită; iar „moar­tea im­per­so­nală“ ca fi­

ind un mod de re­sti­tu­tio in in­te­grum, o re­în­toar­cere acasă,
în ros­tul cos­mic – iată două idei gă­site azi în Băn­cilă1.
Mi se pare te­ri­bilă (ca ex­pe­ri­enţă per­so­nală parcursă
doar până la ju­mă­tate) ideea că moar­tea nu e o treabă per­
so­nală, a fi­e­că­rui om în parte. Nu! Tot ce fa­cem în via­ţă e
per­so­nal – în afară de moarte. Deşi mu­rim fi­e­care sin­gur,
nu eu mor, ci are loc mu­ri­rea. Mu­ri­rea fi­ind un act în
care eu răs­pund doar unei in­vi­ta­ţii: la in­ven­tar, pre­dare,
li­chi­dare… Au­to­rul aces­tui act e ci­neva sau ceva care nu
sunt eu – iar stin­ge­rea, ple­ca­rea sau tre­ce­rea (piei­rea în
neant, dar acest neant pu­tând fi Dum­ne­zeu în­suşi) nu e
de­cât taina prin care esenţa mea, îm­pru­mu­tată cu grea
do­bândă, se re­în­toarce la matcă, în ocea­nul ini­ţial.

*
Am ter­mi­nat de ci­tit Gollo Mann: De­ut­sche Geschichte,
1939–1945.
Am mai ci­tit câ­teva lu­crări is­to­rice des­pre cel de‑al
Tre­i­lea Re­ich. Dar car­tea aceasta (scrisă de un neamţ care
ştie ce este vi­no­vă­ţia şi crima) do­ve­deşte un fapt pe care –
deşi îl prea bă­nui­sem şi eu – nu l‑am pu­tut nici­o­dată ex­
prima cu cla­ri­tate şi pre­ci­zie. Şi anume, fap­tul că po­li­tica
în­cepe ca un me­ca­nism eroic şi bru­tal de pre­lu­are a pu­
te­rii într‑un stat, dar, o dată trans­for­mată în dic­ta­tură
tota­li­tară, ea, po­li­tica, ajunge să lupte în pri­mul rând
împo­triva pro­pri­u­lui po­por peste care s‑a în­stă­pâ­nit.
Îm­po­triva re­ac­ţiona­ri­lor, a căr­tu­ra­ri­lor, a evre­i­lor, a so­
cial‑de­mo­cra­ţi­lor, a pa­ci­fiş­ti­lor, a ca­to­li­ci­lor etc. Şi nu pot
1
Vasile Băncilă (1897–1979), filosof, eseist şi pedagog.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 813

să nu re­pet o con­clu­zie în­fi­o­ră­toare: „Cu o zi îna­inte de

pră­bu­şi­rea sa fi­nală, par­ti­dul na­zist şi‑a atins su­prema sa
pu­tere po­li­tică…“
Po­li­tica este un pe­ri­cu­los hi­brid. Dacă nu e ţi­nută în
frâu (de presă, sin­di­cate, opo­zi­ţie, aca­de­mii şi uni­ver­si­
tăţi), se trans­formă au­to­mat în sa­tra­pie sau des­po­tism:
având pu­te­rea în stat, va vrea pu­te­rea ab­so­lută în toate
do­me­ni­ile, in­di­fe­rent cât costă; ma­ni­he­is­mul spe­riat al
şe­fu­lui su­prem („cine nu e cu mine, e îm­po­triva noas­
tră!“) uită re­pede sco­pu­rile ini­ţi­ale, de‑acum luptă pen­tru
men­ţi­ne­rea pu­te­rii per­so­nale care a de­ve­nit scop în sine. (Se
pră­bu­şeau fron­tu­rile toate şi la Ber­lin con­ti­nua con­frun­
ta­rea, pe via­ţă şi pe moarte, în­tre Him­mler şi Bor­mann1.
Ru­şii tre­ceau Vis­tula, ame­ri­ca­nii de­bar­cau peste tot, iar
Hi­tler spân­zura pe ge­ne­ra­lii săi cei mai buni…)
Dic­ta­to­rii nu mor ucişi de bombe sau pis­tol, mor
stri­viţi de uri­aşa lor pu­tere po­li­tică.
*
Sa­van­tul so­vi­e­tic Lev Lan­dau este ci­tat în „Ro­mâ­nia
li­beră“ (din 4 iu­nie, 1987), într‑un mod ce mi se pare
ab­­so­lut su­pra­re­a­list:

„Ni­meni din­tre noi nu a vă­zut vreo­dată un atom,

nu avem în noi de­cât câ­teva in­tu­i­ţii
care ne ajută să vi­zu­al­i­zăm un fe­no­men la scară ato­mică.
Des­co­pe­ri­rea me­ca­ni­cii cuan­tice
1
Martin Bormann (1900–1945), lider nazist, şeful de cadre
al lui Rudolf Hess (1933–1941); în 1941, este numit şeful cance‑
lariei Partidului Naţional‑Socialist, poziţie din care a controlat
toată legislaţia, numirile şi promovările în partid, precum şi acce‑
sul la Hitler. La puţină vreme după moartea acestuia, a dispărut.
814 ION D. SÎRBU

şi prin­ci­piul in­cer­ti­tu­di­nii
au de­mon­strat nu nu­mai că omul se poate smulge
no­ţi­u­ni­lor pro­fund în­ră­dă­ci­nate,
dar şi că poate chiar des­co­peri
şi ac­cepta fapte pe care el nu ar fi, pe de altă parte,
ca­pa­bil să şi le re­pre­zinte vi­zual…“

(După re­vista „Im­pact“, edi­tată de UNESCO.)

Bă­nu­iesc că acest Lev Lan­dau este un brav aca­de­mi­

cian so­vi­e­tic. Cu mult cu­raj (dar cu în­vo­ire de la pri­mă­ria
Gor­ba­ciov), el afirmă acum că in­tu­i­ţia, prin­ci­piul in­cer­ti­
tu­di­nii, poate să smulgă omul… – con­si­de­ra­ţii splen­dide
în sine, dar în to­tală con­tra­dic­ţie cu sa­cro­sanc­tul ra­ţiona­
lism obi­ec­ti­vist al ma­te­ri­a­lis­mu­lui di­a­lec­tic, cla­sic.
Bravoo! Dar aş dori să‑i cu­nosc eta­pele ca­ri­e­rei aces­tui
Lan­dau, să văd cum a ajuns la UNESCO, ce a spus acum
10–20–30 de ani şi cum se ex­plică mi­nu­nea că, me­reu şi
me­reu, el este în frunte, cu un ceas mai de­vreme.
*
Tran­scriu un frag­ment dintr‑o scri­soare ne­tri­misă:
„Poate că v‑am su­pă­rat prin ul­tima mea scri­soare: re­
pro­şam câi­ne­lui Ra­mon Ocg1 că adună cărţi pe care nu
va mai avea tim­pul să le ci­tească, se tot în­soară cu fe­mei
pe care nu le mai poate uti­liza şi scrie opere pe care nici
nu le‑a în­ce­put… Ră­u­ta­tea aceasta nu e o sim­plă ră­u­tate:
ci o formă de ma­so­chism co­le­gial. Des­ti­nul (For­tuna,
Moira) şi‑a schim­bat sub­stanţa şi nu­mele: se cheamă acum
ra­tare, după ce îna­inte s‑a che­mat fi­lo­so­fie, ide­o­lo­gie,
1
Ion Negoițescu. Vezi supra, n. 1, p. 168.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 815

po­li­tică etc. Su­făr din ca­uza aces­tui trist Dämmerung1,

mu­rim ca nişte câini; acum, la finish, ne dăm seama că
am trăit inu­til, ne‑am jert­fit pros­teşte şi vom muri ca
nişte bi­ete efe­me­ride, în seara unei sin­gure ore din această
is­to­rie a cum­pli­tu­lui veac, a cum­pli­tei Longue durée…2
Am mai trăit o con­dam­nare la moarte: am su­pra­vie­ţuit.
Acum, fără să fiu ju­de­cat, urc în­cet trep­tele unei ghi­lo­
tine ul­ti­mul ţi­păt: pe vre­mea ace­lei prime ghi­lo­tine din
Pa­ris, aveam mă­car su­perba oca­zie de a muri fru­mos, în
vă­zul pu­bli­cu­lui (al fe­me­i­lor ce cro­şe­tau şi co­men­tau),
pu­teai să‑l rogi pe că­lău să‑ţi arate ca­pul ce­lor ce l‑au vrut
tă­iat, dându‑ţi‑se în pre­a­la­bil şi oca­zia de a striga o vorbă
de duh. La moar­tea lui Dan­ton, Ro­bes­pi­erre tre­mura:
fi­indcă i s‑a stri­gat: «Îmi vei urma, Ro­bes­pi­erre!»… Or,
mi­cul meu Robiesperescu, din bloc, în ziua în care eu
voi crăpa, el îşi va serba nunta de aur ală­turi de soaţa lui,
prea dis­tinsa to­va­răşă Mouchard.“
*
Epi­de­mie de sin­u­ci­deri în Un­ga­ria. Aflu (de la Ra­dio
Kos­suth, Bu­da­pesta) că, în me­die, 25 la mie din cei
morţi sunt sin­u­ci­deri. Asta, în lume. În Un­ga­ria (lo­cul 1
pe ma­pa­mond – dacă nu cumva, pe după cu­lise, noi
i‑am în­tre­cut şi în această di­rec­ţie), me­dia este de 40–50
de sin­u­ci­deri la mia de morţi. Iar în ju­de­ţul Csongrád,
pro­cen­tul acesta se ri­dică la… 70 de sin­u­ci­deri.
Ca într‑o ade­vă­rată epi­de­mie, ex­plică co­men­ta­to­rul.
Se spân­zură azi unul pe o stradă, ur­mează, în val, încă
şase‑şapte spân­zu­raţi pe ace­eaşi stradă. Au­to­rul ar­ti­co­lu­lui
1
Vezi supra, nota 1, p. 90 (germ.).
2
Vezi supra, nota 2, p. 299 (fr.).
816 ION D. SÎRBU

ne in­for­mează că ma­jo­ri­ta­tea aces­tor sin­u­ci­gaşi spon­tani

sunt oa­meni avuţi, lip­siţi de griji ma­te­ri­ale. Mai mult:
cel ce se va sin­u­cide nu arată îna­inte niciun semn de de­
pre­si­une; din con­tră, e ve­sel, să­nă­tos, face pla­nuri de vi­
i­tor – ca apoi, din se­nin, fără un mo­tiv apa­rent, fără să se
fi cer­tat cu ci­neva, fără să‑şi ia adio de la cei dragi, omul
iese la aer (după un chef sau în tim­pul unei nunţi, sau
ani­ver­sări fe­ri­cite), se duce în grajd şi se spân­zură.
Şi­reata sau laşa noas­tră vi­ta­li­tate face ca sin­u­ci­de­rile
să fie, de­o­cam­dată, des­tul de rare, la noi. Dar s‑ar pu­tea
să mă în­şel: tră­iesc în mij­lo­cul unui sat, aproape de casa
vră­ji­to­ru­lui tri­bu­lui, aud to­bele dan­sa­to­ri­lor – ha­bar nu
am ce se în­tâm­plă în pă­du­rile şi sa­va­nele mute ce ne
în­con­joară.
Cred că noi re­a­li­zăm ab­sur­dul şi che­ma­rea spre neant
a mor­ţii prin con­şti­inţa ra­tă­rii ire­me­di­a­bile: ne mul­ţu­mim
prin a muri ci­vil, so­cial, pro­fe­sional, mo­ral – pe urmă, ce
con­tează, ne mai pu­tem plimba hoi­tul, pe „dom­nul
porc“, până la pri­mul can­cer sau in­farct. Cel care a pier­
dut to­tul ră­mâne încă des­tul de cu­rios să vadă, cu ochii
lui, cum ard şi ce­le­lalte ogrăzi, cum se năruie lu­mea care
l‑a eli­mi­nat.
În se­co­lul vi­it­or, nu este ex­clus să asis­tăm la sin­u­ci­
de­rea unor po­poare sau na­ţi­uni. Eu­ropa „unită“, de
pildă, ur­mând sfa­tul lui Le­nin, duce tra­ta­tive se­ri­oase să
cum­pere de la ruşi fu­nia cu care, până la urmă, va tre­bui
să‑şi ma­te­ri­a­li­zeze Untergang1‑ul său spen­gle­rian.
*
Dacă ci­teşti atent buna li­te­ra­tură so­vi­e­tică ac­tu­ală
(Axionov, Vampilov, Ras­pu­tin, Lipatov etc.), din­colo de
1
Vezi supra, nota 1, p. 459 (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 817

quantum‑ul li­te­rar de su­fe­rinţă, ade­văr şi dis­pe­rare, to­

tul pare a se re­duce până la urmă într‑o in­di­rectă con­
dică de su­ges­tii şi re­cla­ma­ţii.
Vi­zi­tăm gră­biţi o lume, trăim în re­zu­mat o via­ţă – apoi
ce­rem con­dica şi ne scriem, mai mult sau mai pu­ţin com­
pe­tent şi obi­ec­tiv, foaia noas­tră de su­ges­tii şi re­cla­ma­ţii.
Chiar şi pro­zele noas­tre sa­ti­rice nu se ri­dică peste
aceste plân­geri şi cri­tici pe care – cum îi spu­nea No­ica
lui Eve­rac – „le fac şi ha­ma­lii ce beau în bu­fe­tul gă­rii din
Plo­ieşti“. Con­di­ţia mea de scri­i­tor, de pildă, este în aşa
fel „statu‑ta­rată“, în­cât nu am avut, nu am şi nu voi avea
nici­o­dată cel mai mic ac­ces la ca­bi­ne­tele unde se de­cide
prin pu­tere, con­du­cere, is­to­ria pre­zentă, me­reu nu­mai
pre­zentă. Dar am drep­tul să scriu în di­fe­rite con­dici cam
ce cred eu des­pre cu­ră­ţe­nie, chel­neri, bi­ro­craţi şi gogoşerii.
Dar, din fe­ri­cire, există şi un re­vers al me­da­liei. Di­a­
lec­tic, nici pu­te­rea, con­du­ce­rea, uşile ca­pi­to­nate nu au
ac­ces la axi­o­lo­gie, epis­te­mo­lo­gie, fi­lo­so­fia is­to­riei, mo­rală
etc. Când îşi scriu ei în con­dica lor de su­ges­tii şi re­cla­ma­
ţii, spun ba­na­li­tăţi gro­teşti şi enunţă pro­stii ce sunt mult
sub ni­ve­lul trăn­că­ne­li­lor de la şe­dinţe.
Con­dica în care scriu eu su­ges­ti­ile şi re­cla­ma­ţi­ile du­
hu­lui meu, chiar dacă nu e ci­tită acum de­cât de mine şi de
bu­nul Dum­ne­zeu, ea se ada­ugă şi ră­mâne. Fi­indcă e is­că­
lită de cin­stea şi bi­og­ ra­fia mea. Con­dica lor e me­reu nouă,
se schimbă din ce în ce mai des, nu e is­că­lită nici­o­dată.
Şi e scrisă cu… mâna stângă.
*
De­vin atent: şi acest agra­mat cio­coi, care e Dinu
Săraru, şi pa­ra­noi­cul încăcănat, Eve­rac, mai nou, în ar­
ti­co­lele lor, nu în­tâm­plă­tor, vor­besc des­pre cre­dinţă. Să
818 ION D. SÎRBU

avem un crez, zic ei, să cre­dem în…, nu se poate im­pli­

care şi an­ga­jare fără o cre­dinţă fermă. Car­tea lui Io­viţă e
car­tea unei cre­dinţe, ca şi Dra­gos­tea şi Re­vo­lu­ţia.
Criza e de mai mari pro­por­ţii. O fi­lo­so­fie de co­rectă
te­mei­ni­cie ger­mană, in­spi­rată din He­gel şi Fe­uer­bach,
prin Marx se trans­mite lui Le­nin; acesta o trans­formă
în ide­o­lo­gie re­vo­lu­ţionară, iar Sta­lin, fos­tul se­mi­na­rist
or­to­dox, o re­duce la o doc­trină şi un pro­gram – re­zu­
mând pro­ble­mele te­o­re­tice până la li­mita ca­ri­ca­tu­rii şi
sim­plis­mu­lui.
Noi am pre­luat te­zele me­to­do­lo­gice ale sta­li­nis­mu­lui
(ca sis­tem, me­tode, cli­mat) şi, com­pli­când ni­ţe­luş na­
ţiona­list această mi­ze­rie şi pri­mi­ti­vi­tate fi­lo­so­fică, am
ajuns unde am ajuns. S‑a tă­iat ma­io­neza, so­ci­al­is­mul real
este cel care se vede – iar cel des­pre care vor­bim ar fi un­
deva foarte de­parte, în vi­i­to­rul vag şi în­do­iel­nic. Prac­tica
nu co­res­punde te­o­riei, cal­cu­lele au fost de la în­ce­put gre­
şite (ru­şii ne‑au vân­dut în 1945 un ex­pe­ri­ment so­cial
nici la ei ve­ri­fi­cat sau dus până la ca­păt), noi con­ti­nuăm
să „fi­lo­so­făm“, fal­si­fi­când ci­fre şi va­lori, min­ţind şi, mai
ales, minţindu‑ne. Cu mare abi­li­tate şi si­gur in­stinct (cei
2 000 de ani de ro­bie ne‑au în­vă­ţat câte ceva), poporul a
tre­cut în pa­si­vi­tate şi in­con­şti­ent cal­cu­lată le­tar­gie. Nu
ne pu­tem lupta cu mi­tra­li­e­rele, tancurile şi tur­nă­to­rii sis­
te­mu­lui. Atunci să avem răb­dare, răul din ei va în­cepe să
fie ac­tiv îm­po­triva lor. După câ­teva de­ce­nii de „blân­deţe
şi la­şi­tate“ a poporu­lui ro­mân, pu­te­rea ab­so­lută se vede
sin­gură în faţa Ma­te­riei: iar Ma­te­ria, ca ad­ver­sar po­li­tic
(căr­bu­nele, pe­tro­lul, oţe­lul, grâul şi vi­tele nu au niciun
fel de ni­vel po­li­tic, se com­portă ca nişte duş­mani de clasă
în­ră­iţi şi re­ac­ţionari), este ne­cru­ţă­toare. Ie­rar­hia pu­te­rii
face ca să dis­pară până şi răs­pun­de­rea co­lec­tivă – mai
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 819

nou, cel mai mi­nor di­rec­tor al unei fa­brici de cuie sau

chi­bri­turi ţine mor­ţiş să de­clare că tot ce face, tot ce re­a­
li­zează (şi cum se re­a­li­zează), se da­to­rează unor pre­ţi­oase
in­di­ca­ţii şi su­ges­tii.
Se naşte ast­fel un­ghiul schi­zo­fre­nic so­cial: re­a­li­ta­tea,
urmându‑şi le­gile sale re­ale, o ia în jos şi co­boară spre mi­
ze­rie în vi­teză ac­ce­le­rată: în ace­laşi timp, po­e­zia şi vi­sul
po­li­tic se în­alţă în sus, tot mai sus, spre ce­rul pa­ra­no­iei
to­tale. În mij­lo­cul un­ghi­u­lui acesta, tra­gic şi ri­di­col (un
ade­vă­rat unghi al mor­ţii urâte), se ri­dică Por­tre­tul lui,
por­tre­tul ei. „În ei cre­dem, în afară de ei, nu re­cu­noaş­tem
alte por­trete!“
Iată‑ne în plină theologie: nu e de mi­rare că aceşti
lin­găi ai apo­ca­lip­sei – acum („apo­ca­lips now“), Dinu şi
Paul, vor­besc de cre­dinţă. Avem un zeu, avem o re­li­gie,
avem şi o bi­se­rică de tip nou, avem şi ne­sfâr­şite li­tur­ghii
şi pro­ce­si­uni. Avem al­tare, edu­ca­ţie re­li­gi­oasă în şcoli şi
uni­ver­si­tăţi, avem tot ce ne tre­buie ca să pu­tem vorbi de
cre­dinţă şi crez.
Nu­mai cre­dinţă în sine nu avem. Am de­ve­nit atei
exact acum, când ma­rele ateu, îndumnezeindu‑se, şi‑a
fon­dat pro­pria theologie şi per­so­nala sa bi­se­rică.1
*
Sfânta tre­ime is­to­rică: clasa mun­ci­toare, re­vo­lu­ţia,
par­ti­dul. La ora asta a amur­gu­lui ze­i­lor, ju­de­când după
cele ce se în­tâm­plă în ma­rea Uni­une So­vi­e­tică, se pare că,
din mo­tive de evo­lu­ţie şi in­vo­lu­ţie, din trei­mea ele­men­
te­lor sa­cro­sancte au dis­pă­rut clasa mun­ci­toare („dic­ta­tura
pro­le­ta­ri­a­tu­lui“) şi re­vo­lu­ţia („sal­tul ca­li­ta­tiv în is­to­rie“):
1
Tabletă cenzurată în prima ediţie (ms., vol. 2, f. 219–221).
820 ION D. SÎRBU

a ră­mas însă, cum era şi nor­mal, mai pu­ter­nic de­cât ori­

când, par­ti­dul.
To­tul şi peste tot (în afară de ţara noas­tră), în toate
co­mi­te­tele cen­trale din lume, se în­vârte acum în ju­rul
aces­tei in­so­lu­bile di­leme: tre­buie să re­for­măm ab­so­lut
to­tul…, dar fără să ne atin­gem de ro­lul con­du­că­tor al
par­ti­du­lui. Adică de or­ga­nul ce­lor care azi sunt re­for­ma­
tori, dar ieri au fost con­ser­va­tori şi alal­tă­ieri re­vo­lu­ţionari
fără scru­pule. Să re­for­măm, zic so­fiş­tii ofi­ci­ali, dar re­
forma tre­buie fă­cută sus de tot, de că­tre ca­drele ve­ri­fi­
cate, şi ea tre­buie trans­misă poporu­lui prin ve­chile cu­rele
de trans­mise con­tro­late. Ide­o­lo­gia se cere a fi re­for­mată,
dar fără să se ştir­bească o iotă din mi­tul Le­ni­nis­mu­lui.
(Deşi: mar­xis­mul vechi pre­co­niza o vo­inţă a ma­jo­ri­tă­ţii,
le­ni­nis­mul a fost acela care a ne­gat ale­ge­rile li­bere, im­pu­
nând dic­ta­tura no­men­cla­tu­rii.)
În or­to­do­xia sa na­ivă şi sen­ti­men­tală, şe­ful nos­tru su­
prem mi se pare a fi de­o­se­bit de sin­cer şi de „re­a­list“, în
fe­lul său. So­ci­al­ is­mul real este acesta, cel pe care îl ve­dem
şi în care trăim: el nu poate fi nici al­tul, nici alt­fel şi nici
alt­un­deva. (Iar po­e­zia pa­tri­o­tică, pe care o in­spiră, nu ar
fi de­cât bo­ce­tul unor babe an­al­fa­bete după la­ti­ni­ta­tea şi
eu­ro­pe­nis­mul nos­tru pier­dute.)
*
În sfâr­şit, acest mon­struos mit al epo­cii Makarenko1,
Pavlik Morozov (pi­o­ni­e­rul care, prin 1927, şi‑a de­nun­
ţat, la Ceka2, pe am­bii săi pă­rinţi, ca fi­ind nişte duş­mani
1
Anton Semionovici Makarenko (1888–1939), pedagog şi
scriitor sovietic. A propus şi experimentat un sistem educativ ba‑
zat pe muncă.
2
CEKA (Comisia Extraordinară pentru Întreaga Rusie de
Combatere a Contrarevoluţiei şi a Sabotajului), strămoşul KGB,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 821

ai poporu­lui, şi care a fost fă­cut erou al în­tre­gu­lui ti­ne­ret

so­vi­e­tic, fi­indcă, în urma exe­cu­tă­rii pă­rin­ţi­lor, pro­priul
său unchi l‑a ucis), acest mit din ma­nu­a­lele şco­lare so­vi­
e­tice, cu sta­tuie în sa­tul său na­tal, a fost cri­ti­cat şi des­fi­
in­ţat acum de că­tre re­vista so­vi­e­tică „Ogoniok“.
În re­cru­ta­rea ca­dre­lor de înaltă în­cre­dere, în pe­ri­oada
sta­li­nistă (pe care şi eu am apu­cat‑o din plin) exista prin­
ci­piul acesta din tim­pul răz­bo­iu­lui ci­vil: dacă eşti co­mi­sar
roşu, după ce ocupi un sat din care au fu­git alb­gar­diş­tii,
tre­buie să te com­porţi cu ase­me­nea cru­zime, în­cât, dacă
se în­torc alb­gar­diş­tii, să te spân­zure fără să mai fie ne­voie
de pro­ces şi mar­tori. Ca şi co­ro­lar al aces­tei re­vo­lu­ţionare
mo­rale, fi­e­că­rui tâ­năr in­te­lec­tual sau ca­dru che­mat la ca­
ri­eră po­li­tică i se pro­pu­nea de la în­ce­put co­mi­te­rea unei
obli­ga­to­rii fă­ră­de­legi: tră­dare, de­nunţ, crimă. Mie, în
plină şe­dinţă uni­ver­si­tară, la ni­ve­lul asis­ten­ţi­lor şi con­fe­
ren­ţi­a­ri­lor, Pa­vel Apos­tol, pe atunci ma­rele in­chi­zi­tor al
în­vă­ţă­mân­tu­lui po­li­tic din Cluj, mi‑a ce­rut să scriu în
„Lupta Ar­dea­lu­lui“, or­ga­nul de par­tid lo­cal, un ar­ti­col
tare, prin care să de­masc nu opera, ci omul Blaga: mi s‑a
su­ge­rat să spun că Blaga e un per­vers, face baie gol îm­pre­
ună cu fiica sa nu­bilă. Vă­zând că am ră­mas mut, mi s‑a
mai dat o şansă: nu vrei să‑l de­maşti pe Blaga, nu ai de­cât
să scrii des­pre Li­viu Rusu: şi el are două fiice. Am trân­tit
uşa: dar nu îna­inte de a‑i spune aces­tui jal­nic tor­ţionar
ide­o­lo­gic, Saul Apos­tol, care, vă­zând ezi­ta­rea mea verde şi
nea­gră, au­zind că‑i spun: „Dar e ab­surd, aceşti pro­fe­sori
m‑au iu­bit, m‑au în­vă­ţat carte, mă in­vită în casa şi la masa
lor, cum aş pu­tea eu să…“, el mi‑a re­pli­cat: „Ati­tu­di­nea
înfiinţată la 20 decembrie 1917. Primul conducător al CEKA a fost
Felix Edmundovici Djerjinski (1877–1926).
822 ION D. SÎRBU

du­mi­tale, to­va­răşe Sîrbu, nu este de­loc mar­xistă“ – la

care eu am răs­puns: „Poate că nu este mar­xistă, ati­tu­di­
nea mea este în orice caz mo­rală!“ şi am ie­şit trân­tind
uşa. Blaga mi‑a zis: „De astă dată ai trân­tit uşa ca­ri­e­rei
tale.“ Avea drep­tate: în do­sa­rul meu a apă­rut ur­mă­toa­rea
men­ţi­une apos­to­li­cească: „A afir­mat în plină şe­dinţă că
mar­xis­mul nu e mo­ral!“
Dar, îna­in­tea mea, Ovi­diu Drimba a ac­cep­tat să scrie
îm­po­triva fi­lo­so­fu­lui Sperantia, în a că­rui casă a fost pri­
mit ca pri­e­ten şi co­leg să­rac al fi­u­lui aces­tuia, Do­rin. Şi
a pu­bli­cat acest ru­şi­nos ar­ti­col în zi­a­rul lo­cal – după care
a tre­buit să plece din Cluj. Iar Du­mi­tru Isac, pe care
D. D. Roşca l‑a adus de la Cer­nă­uţi la Cluj, a ac­cep­tat să
scrie îm­po­triva lui… D. D. Roşca (avea şi D.D. o fiică),
dar a tot amâ­nat şi ar­ti­co­lul res­pec­tiv nu ştiu să fi apă­rut.
Tâ­nă­rul Mir­cea Za­ciu, la altă şe­dinţă, tot în ace­eaşi epocă
paukeră, a ac­cep­tat şi a scris trei nu­vele sa­ti­rice îm­po­triva
pro­fe­so­ru­lui care l‑a scos din ano­ni­mat, D. Po­po­vici.
Nu­ve­lele au apă­rut în „Al­ma­na­hul Li­te­rar“. Ti­ne­rii stu­
denţi, Ro­mul Mun­teanu şi Du­mi­tru Micu, au ac­cep­tat
să urle în ma­rea sală „Pâr­van“: „Tre­buie să cu­ră­ţim fa­
cul­ta­tea noas­tră de pu­tre­ga­iul vechi al pro­fe­so­ri­lor ide­a­
lişti şi re­ac­ţionari…“
La Bucureşti, am în­tâl­nit doi fraţi – Eu­gen şi Re­mus
Luca – des­pre care toată lu­mea ştia că şi‑au de­nun­ţat Ta­tăl,
care a fost ches­tor în Târgu‑Mu­reş. Au fă­cut co­modă ca­ri­
eră. Râ­peanu, îm­pre­ună cu alţi ute­cişti eiusdem farinae1,
s‑a pro­pus sin­gur să facă de pază vi­gi­lentă la puş­că­ria
po­li­tică, iar Ţoiu a fost mar­tor al acu­ză­rii în pro­ce­sul
aces­tui blând mu­ce­nic, po­e­tul Voi­cu­lescu.
1
Din acelaşi aluat (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 823

În spa­tele fi­e­că­rui in­te­lec­tual de ca­ri­eră, la noi, mă tem

că se as­cunde un Pavlik Morozov de tristă amin­tire.1
*
Con­stat, cu spaimă şi ne­pu­tinţă, mo­dul în care pu­bli­
cul nos­tru me­diu se pros­teşte, de­cade, se vul­ga­ri­zează în
masă. Simt asta din re­ac­ţi­u­nile sale la ci­nema, la tea­tru, la
ver­ni­saje şi con­fe­rinţe.
Dintr‑un fel de ma­so­chism cri­mi­nal (dar şi dintr‑o
adi­a­centă spe­ranţă că nici bra­vii noştri ame­ri­cani de rând
nu sunt cine ştie cât de sub­tili), am mers să re­văd, după
nu ştiu câte de­ce­nii, această mon­stru­o­zi­tate mo­nu­men­
tală, care ar fi fil­mul Pe ari­pile vân­tu­lui, cel mai per­fect
kitsch al se­co­lu­lui.
Mă fe­li­cit că, foarte tâ­năr fi­ind, nu am pu­tut să ci­tesc
acest best‑seller uni­ver­sal. Am în­cer­cat de mai multe ori,
mi‑a fost im­po­si­bil. Pro­stia in­te­li­gentă şi ta­len­tată a au­
to­a­rei sare în ochi, si­ro­pul con­ven­ţional te îneacă, to­tul
e fals, ri­di­col, du­re­ros de mă­reţ şi vul­gar. Fil­mul (cu uri­
aşi ac­tori) nu e de­cât po­ves­tea unei ti­că­loase fără leac,
li­pită – chi­pu­rile – de des­tin şi is­to­rie. Am su­fe­rit ca un
câine în banca mea, parcă aş fi căl­cat des­culţ pe bu­căţi
de sti­clă spartă… La stânga şi la dreapta mea, to­va­răşi şi
to­va­răşe se­ri­oase de drum şi cul­tură plân­geau, plân­geau.
Sala, în­do­bi­to­cită, pă­rea si­de­rată de emo­ţie. Dacă aş fi
ur­cat pe scenă şi aş fi spus: „Este cea mai ru­şi­noasă crimă
antiliterară, an­ti­ar­tis­tică, an­ti­u­mană“… aş fi fost, cu si­
gu­ranţă, lin­şat pe loc.
Mă tem că acest pu­blic nu mai poate fi re­cu­pe­rat.
Re­gret că nu am vă­zut Ame­rica: nem­ţii îmi spu­neau
că este o ţară şi un po­por kitsch. Dar spu­neau asta fi­ind
gal­beni de in­vi­die.
1
Tabletă cenzurată în ediţia princeps (ms., vol. 2, f. 222–223).
824 ION D. SÎRBU

*
Aud la „France In­ter“: în sfâr­şit, Mi­nis­te­rul În­vă­ţă­
mân­tu­lui a ho­tă­rât ca drep­tu­rile omu­lui să de­vină ma­te­rie
di­dac­tică, să se pre­dea în şcoli în ca­drul lec­ţi­i­lor de is­to­
rie (iu­nie 1987).
Îm­po­triva aces­tor lec­ţii ci­vice s‑au ri­di­cat o mare
parte din­tre elevi şi chiar o bună parte din pro­fe­sori: fi­
indcă e ceva co­mun, ba­nal, foarte plic­ti­cos, e ca şi ca­te­
his­mul. Şi fals. „Toţi ne naş­tem egali şi ră­mâ­nem egali în
faţa le­gi­lor.“ Etc.
În Franţa, drep­tu­rile omu­lui ar fi ceva ase­mă­nă­tor
oxi­ge­nu­lui pen­tru un plă­mân nor­mal, abia când lip­seşte,
aflăm că nu se poate trăi nu­mai cu azot.
Fără o ocu­pa­ţie asi­a­tică de mi­ni­mum zece ani, Eu­ropa
nu va şti nici­od ­ ată ce este li­ber­ta­tea sa, cum e când de­vii
sclav, de­ţi­nut sau sim­plu apla­u­da­tor în­fri­co­şat. Re­gret
acum că Oc­ci­den­tul nu a dat oca­zie par­ti­de­lor co­mu­niste
să preia pu­te­rea: azi am fi avut, la Mi­lano, Sor­bona, Ma­
drid, mii de gorbaciovi – iar drep­tu­rile omu­lui s‑ar fi
cân­tat pe străzi, în sta­di­oane şi ca­te­drale.
*
Tata, în 1945 sau 1946, vine acasă de la mină, e în­
gân­du­rat, of­tează, nu în­ţe­lege:
„Nu am în­ne­bu­nit, nu sunt beat: ăş­tia au pus, în gră­
di­niţa din faţa bi­ro­u­ri­lor de la pon­taj, o com­bină de fo­raj
mi­nier pe care scrie «Györ». Deci, adusă din Un­ga­ria.
Ve­che, dar vop­sită proas­păt cu mi­niu roşu. Com­bină to­
tal inu­tilă; la noi, din ca­uza aşe­ză­rii stra­tu­ri­lor, nici nu
poate fi mon­tată în vreun aba­taj. Dea­su­pra ei scrie cu li­
tere mari: «Aju­to­rul dez­in­te­re­sat al mi­ni­e­ri­lor so­vi­e­tici».
Trei min­ciuni la­o­laltă: nu e al mi­ne­ri­lor so­vi­e­tici, nu e
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 825

aju­tor, nu e de­loc dez­in­te­re­sat. Nu în­ţe­leg cui îi fo­lo­seşte

această tâm­pe­nie? Ab­so­lut toţi cei care ne ui­tăm la com­
bină şi la lo­zincă ştim că e un­gu­rească, e ziar de pe­rete,
pro­ba­bil, la un­guri se află ex­pusă o com­bină de‑a noas­tră
şi, ce este evi­dent şi pen­tru ul­ti­mul va­go­ne­tar, ea nu fo­lo­
seşte la ni­mic. Şi to­tuşi…“
(Peste câ­teva zile, şi‑a ex­pri­mat ace­eaşi ne­du­me­rire
faţă de Hajdu Gy­ula, pri­mul sta­ha­no­vist re­gi­zat. Acesta a
râs şi a zis: „E foarte fo­lo­si­toare, Iohan baci: doi ci­ri­pi­tori
no­tează pe cei care în­jură, râd sau scuipă…“)
Des­pre acest pro­nume „ăş­tia“, de­ve­nit de­o­se­bit de
po­li­tic în anii şi de­ce­ni­ile sovrom, ar tre­bui scrisă o teză
de doc­to­rat de spe­ci­a­li­tate.
*
Des­pre sco­pul real al şe­din­ţe­lor. Îmi aduc aminte, fi­
ind tâ­năr şi proas­păt pro­fe­sor de limba ro­mână, la Li­ceul
de Fete nr. 1 din Cluj1, ies plic­ti­sit de la o şe­dinţă pro­fe­
so­rală (ce în­ce­puse la ora două şi pă­rea a ţine mult), care
avea la or­di­nea de zi un sin­gur punct: „Or­ga­ni­za­rea pre­
gă­ti­rii să­pă­rii gră­di­nii de flori din faţa li­ce­u­lui.“ Am ie­şit
în curte, fe­tele ju­cau vo­lei. Le‑am adu­nat, le‑am ex­pli­cat
des­pre ce e vorba şi, în două ore, or­ga­ni­zat şi ener­gic,
gră­dina în ca­uză fu să­pată, gră­pată, pre­gă­tită pen­tru în­
să­mân­ţare. După ce treaba fu ast­fel ter­mi­nată, in­trai din
nou în can­ce­la­ria unde şe­dinţa con­ti­nua. Di­rec­toa­rea –
doamna to­va­răşă Giur­giu, o fostă mare bur­gheză, de­ve­
nită peste noapte o fa­na­tică sta­li­nistă, fi­ind eu şi sin­gu­rul
băr­bat în­tre circa 30 de pro­fe­soare bă­trâne, mă apos­
trofă se­ver, po­li­tic:
1
Vezi supra, nota 1, p. 85.
826 ION D. SÎRBU

– În timp ce noi ne zba­tem, ta‑ta‑ta‑ta…, to­va­ră­şul

Sîrbu joacă vo­lei cu ele­vele.
– De ce vă zba­teţi? în­tre­bai eu can­did.
– Să­pa­rea gră­di­nii, to­va­răşe: nici mă­car or­di­nea de zi
nu o cu­noşti!?
– Gră­dina e să­pată! de­cla­rai eu ri­tos, cre­zând că re­
plica asta va fi o mică bombă.
Era să fiu dat afară din în­vă­ţă­mânt. Mi s‑a ex­pli­cat sus
de tot: „Sco­pul şe­din­ţe­lor nu e munca, ci şe­dinţa în sine:
care e forma cea mai po­li­tică de re­e­du­care a poporu­lui.“
Mi­tul şe­din­ţei re­u­şite (bine or­ga­ni­zate, cu lu­ări co­
recte la cu­vânt, cu apla­uze şi en­tu­zi­asm mo­bi­li­za­tor)
con­ti­nuă şi azi să func­ţi­o­neze chiar şi la cel mai înalt ni­
vel: sau nu­mai la ni­ve­lul cel mai înalt. Şe­dinţa, lă­mu­ri­rea
po­li­tică, ri­di­ca­rea ni­ve­lu­lui – iată câ­teva for­mule sta­li­
niste în care se crede încă şi la care stă­pâ­ni­rea nu vrea sau
nu poate re­nunţa.
*
As­cult şti­rile des­pre Glas­nost – şi îmi aduc aminte de
Blaga.
Ur­cam Fe­lea­cul, în 1947, era foarte în­gân­du­rat. Tă­
cea. Sus, în drep­tul stră­zii Vă­că­rescu, unde la nu­mă­rul
unu lo­cu­iam eu, s‑a oprit şi, fără nicio in­tro­du­cere, mi‑a
po­ves­tit ur­mă­toa­rea în­tâm­plare din acea zi:
„Gary, eu cred că bol­şe­vi­cii ruşi vor cu­ceri lu­mea…
Azi, ne‑a che­mat la de­ca­nat Ion Breazu. Pe mine, pe Liviu
Rusu, pe D. D. Roşca şi D. Po­po­vici. Nici­u­nul din noi
nu e mem­bru de par­tid. Ne cu­noaş­tem de o via­ţă. A zis
Breazu: «Am pri­mit or­din să ci­tim în co­lec­tiv ar­ti­co­lul de
fond din Scân­teia»… Eram în­tre noi, vechi co­legi şi pri­
e­teni, într‑un ca­bi­net cu uşi ca­pi­to­nate. Aveam ab­so­lut
ace­eaşi pă­rere des­pre acest aşa‑zis «ci­tit în co­lec­tiv»… şi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 827

to­tuşi, to­tuşi, după o oră în care am tă­cut şi of­tat, ci­neva

din­tre noi a zis: «Dacă tot sun­tem aici, hai să ci­tim ar­ti­
co­lul acela de fond. Pen­tru orice even­tu­a­li­tate.» Şi am
ci­tit ar­ti­co­lul.
Nu era de faţă sau pe aproape niciun po­li­truc.
Doar Frica. Frica şi în­ce­pu­tul acela de ne­în­cre­dere în
aproa­pele.“
*
Îmi spune Mo­şul, în gară:
„Am apă­rut, ca na­ţi­une, la ca­pă­tul ră­să­ri­tean al Eu­
ro­pei… Azi, ne dăm seama că am apă­rut, de fapt, la
sfâr­şi­tul apu­sean al aces­tei Eu­rope.“
*
O ide­o­lo­gie, îmi spune un tâ­năr şi in­te­li­gent in­gi­ner,
con­ti­nuă să func­ţi­o­neze chiar şi după ce de mult s‑a stins
ca fi­lo­so­fie, pro­gram sau spe­ranţă de vi­i­tor. Chiar şi după
ce pro­priii ac­ti­vişti nu mai cred efec­tiv în ea. Cele trei
forţe care o sus­ţin (căci, deşi mu­ri­bundă, ea este te­ri­bil de
ac­tivă şi de ne­în­lo­cuit) ar fi: apa­ra­tul bi­ro­cra­tic de par­tid,
pro­pa­ganda in cres­cendo şi… acea ca­te­go­rie de in­te­lec­tu­
ali (de cres­că­to­rie, din pre­fa­bri­cate) care, după ce a dat la
o parte, izo­lând şi chiar ni­mi­cind ve­chii căr­tu­rari şi spe­ci­
a­lişti de tip uma­nist (fi­lo­sofi, pre­oţi, ga­ze­tari, ju­rişti, is­
to­rici etc.), acum, din pos­tu­rile lor directorale, ca in­gi­neri,
doc­tori, pro­fe­sori uni­ver­si­tari, agro­nomi sau eco­no­mişti,
pe lângă oa­re­cari cu­noş­tinţe de spe­ci­a­li­tate (în­vă­ţate pe
te­ren, şi nu la Fa­cul­tate), prin adap­tare prac­tică şi ne­voie,
au ajuns să‑şi con­tu­reze şi să‑şi cre­eze o con­di­ţie in­te­lec­
tu­ală de tip nou, al­că­tu­ită din cap lim­pede, opor­tu­nism
„cin­stit“, spi­rit prac­tic de pi­aţă so­ci­a­listă, prag­ma­tism, re­
flexe tea­tral adaptative şi ci­nism re­la­ti­vist.
828 ION D. SÎRBU

Aceşti in­te­lec­tu­ali (care con­sti­tuie 75% din ca­drele de

con­du­cere, de azi pe mâine, ale Re­pu­bli­cii în toate sec­toa­
rele – în afară de par­tid şi securi­tate) nu au ne­voie de idei
ge­ne­rale, de cla­sici, îi doare în cot de Le­nin sau Po­
pescu‑Dum­ne­zeu1, nu cred şi nici nu li se cere să creadă
în ide­ol­o­gia sau mo­rala co­mu­nistă. Ei se mişcă, prac­tic şi
descurcă­reţ, în pre­zen­tul dat, în ca­drul unor pla­nuri mici
şi prac­tic utile şi re­a­li­za­bile: orice ini­ţi­a­tivă în sus fi­ind
tă­iată, ei sunt cei care as­cultă, se fac că exe­cută, fac ce pot
şi sal­vează ce se poate salva: uzina, locurile de muncă, sa­
la­ri­ile, ca­te­drele etc…
Vi­i­to­rul îi lasă rece: vi­i­to­rul e treaba des­ti­nu­lui, pu­te­
rea cen­trală e o pi­ra­midă gi­gan­tică ce nu poate fi dă­râ­
mată de­cât de un cu­tre­mur is­to­ric. „Să apuc sfâr­şi­tul
lunei, îşi zic aceşti func­ţionari ai câr­pe­lii şi tâ­râş‑gră­pi­
şului, şi apoi vom trăi şi om ve­dea.“
*
„Nu se­mă­năm cu nicio altă na­ţi­une – îmi re­petă popa
Spi­ri­don (care nu mai e popă); iată, de pildă, din li­te­ra­
tura noas­tră lip­seşte com­plet du­e­lul, această formă de
mo­rală şi jus­ti­ţie ca­va­le­rească, me­di­e­vală. Un­gu­rii, po­lo­
ne­zii şi chiar bo­ie­ri­mea rusă pot enu­mera o se­rie în­
treagă de «eroi ai onoa­rei jig­nite» care au mu­rit ucişi în
duel. Puş­kin, de pildă…“ (Are drep­tate, îmi zic, în
Caragiale onoa­rea pă­tată se spală cu palme în pi­aţa in­de­
pen­den­ţei şi cu în­ju­ră­turi de mamă.) „În po­veşti, con­ti­nuă
popa Spi­ri­don, există pro­vo­ca­rea la «luptă dreaptă», – dar
nici mă­car în cro­ni­cile me­di­e­vale nu îmi amin­tesc de
vreun duel‑duel în­tre doi bo­ieri, ofi­ţeri sau di­plo­maţi.
1
Dumitru Popescu. Vezi supra, nota 1, p. 385.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 829

Cred că du­e­lul, ca in­stanţă de onoare, este o ră­mă­şiţă a

co­du­lui fe­u­dal oc­ci­den­tal. (Deşi îl au şi ja­po­ne­zii şi chi­
ne­zii, după câte am aflat.) În lu­mea noas­tră, a nă­vă­li­to­ri­
lor bar­bari, a ocu­pa­ţiei tur­ceşti, mai ales, cel tare, fi­indcă
este tare şi mare, taie ca­pul ce­lui mic şi slab.
De aici, bă­nu­iesc eu, se trage naş­te­rea unei alt­fel de
răz­bu­nări: lu­cră­tura pe la spate: la Înalta Poartă, la dom­
ni­tor, la mi­nis­ter, la ca­dre, la securi­tate etc. La noi, se
zice: «Acum m‑a avut el, dar îl aş­tept la colţ şi îl voi lovi
când îi va fi lu­mea mai dragă.» Sau: «L‑am lu­crat unde
tre­buie în foi de viţă.» Sau: «L‑am vop­sit de nici Du­nă­rea
nu‑l mai poate spăla!»
Onoa­rea e to­tal ab­sentă din această formă de duel
tur­cesc: în ro­bie sau sub stre­ină ocu­pa­ţie, nu ne mai apă­
răm onoa­rea – ci via­ţa noas­tră şi a co­pi­i­lor noştri.“
*
Ur­ma­şul lui Papa Doc (Du­va­lier), ti­ra­nul cri­mi­nal al
in­su­lei Ha­iti, ar fi fost să fie fiul său, Baby Doc. Dar
acesta a fost iz­go­nit de o răs­coală mi­li­tară. Mor­mân­tul de
mar­moră al cum­pli­tu­lui său tată a fost ră­vă­şit, s‑a tur­nat
„ra­hat“ pe ră­mă­şi­ţele pă­mân­teşti ale fos­tu­lui pre­şe­dinte
pe via­ţă. Po­li­ţia sa (te­ri­bila „Tonton Macoutes“), cu ex­
cep­ţia unor ofi­ţeri care au fost spân­zu­raţi în pri­mele zile,
şi‑a schim­bat uni­forma, şi‑a le­pă­dat te­mu­ţii oche­lari de
soare şi a tre­cut de par­tea co­lo­ne­i­lor care au efec­tuat lo­vi­
tura mi­li­tară de pa­lat, sal­vând na­ţi­u­nea ha­i­ti­ană.
Ieri, la ra­dio, aud că ar­mata aces­tui Sal­va­tor (nu i‑am
re­ţi­nut nu­mele) a tras în de­mon­stranţi, uci­gând cinci
din­tre ei. Sal­va­to­rul, in­sta­lat cu în­tre­gul său stat‑ma­jor
în pa­la­tul gu­ver­na­men­tal, pre­tinde acum… să fie ales
pre­şe­dinte pe via­ţă, dându‑i‑se pu­teri de­pline etc.
830 ION D. SÎRBU

Nici Mar­cos1 în Fi­li­pine, nici Pi­no­chet2 în Chile, nici

cel care con­duce acum Co­reea de Sud (de cel din Nord
să nici nu mai amin­tim) nu vor să‑şi ce­deze pu­te­rea. „Un
dic­ta­tor ade­vă­rat, a spus‑o Franco3, moare în pat, după
ce şi‑a nu­mit sin­gur ur­ma­şul.“
*
Dis­cut cu un ne­cu­nos­cut la grota ur­su­lui din Par­cul
Ro­ma­nescu:
– S‑a pro­pus, îmi spune acesta, o lege, în So­vi­e­tul Su­
prem, prin care se in­ter­zice ca în vi­i­tor să se mai vo­teze
legi în una­ni­mi­tate şi fără ca ele să fi fost, în pre­a­la­bil, şi
dis­cu­tate punct cu punct, li­ber şi în con­tra­dic­to­riu.
– Şi, în­treb eu, ce s‑a în­tâm­plat cu acest pro­iect de
lege?
– S‑a vo­tat, îmi spune al meu Mi­tică: s‑a vo­tat în
una­ni­mi­tate.
Există un pa­ra­dox (sau error fundamentalis) în toate
aceste în­dem­nuri de sus spre sin­ce­ri­tate, di­a­log, cu­raj.
Îmi aduc aminte, în Gherla, 1959, în ca­mera 83, a in­
trat la un mo­ment dat un ofi­ţer po­li­tic şi ne‑a spus că de
as­tăzi avem voie să dis­cu­tăm li­ber „de‑ale voas­tre“. Am
în­cre­me­nit, eram 50 de de­ţi­nuţi în acea ca­meră, ne cu­
noş­team, ştiam to­tul unii des­pre al­ţii şi to­tuşi, după ce
s‑a con­su­mat acest în­demn ofi­cial, ni­meni nu a mai scos
niciun cu­vânt. Această ofi­ci­ală dez­le­gare ni se pă­rea (şi era!)
de­o­se­bit de per­fidă şi pe­ri­cu­loasă.
1
Vezi supra, nota 3, p. 565.
2
Augusto Pinochet (1915–2006), şef al guvernului militar
chilian (1974–1990).
3
Francisco Franco (1892–1975), supranumit „El Caudillo“,
general, prim‑ministru al Spaniei (1938–1973) şi şef al statului
până la moartea sa.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 831

În 1961, în Pe­ri­prava, altă mi­nune: am fost anun­ţaţi

că avem voie să ju­căm şah. (Cred că de astă dată, în ca­drul
unei des­tin­deri ge­ne­rale, această con­ce­sie era sin­ceră.)
Şah se juca pe as­cuns, se juca in­tens, aveau loc chiar
concursuri pe ba­răci – dar din clipa în care ni s‑a dat voie,
şa­hul ni s‑a pă­rut un or­din sus­pect şi o obli­ga­ţie rea. Nu
am mai ju­cat – am tre­cut pe ta­ble, moară, bar­but.
*
Bar­thes, spre sfâr­şi­tul vie­ţii sale, ar fi spus: „Dacă mo­
der­nii se înşală? Dacă nu au ta­lent?“
Scri­i­to­rii noştri „mo­derni“ (oni­rici, tex­tu­a­lişti, su­pra­
re­al­işti, her­me­ne­uţi etc.) sunt plini de ta­lent. Dar ta­len­
tul acesta al lor ma­cină cu­vinte, stil, for­mule, re­a­li­zând
nişte jocuri şi ar­ti­fi­cii pe care ce­ti­to­rul de rând, ce­ti­to­rul
obiş­nuit, ne­spe­ci­a­li­zat, le di­geră foarte greu şi fără niciun
câş­tig sau plă­cere. Dacă re­u­şeşti să re­zolvi o şa­radă sau
nişte cu­vinte în­cru­ci­şate, ai bucuria des­co­pe­ri­rii a ceea ce
e as­cuns – dar dacă ci­teşti până la ca­păt, cu greu, pe Ne­
del­ciu, Ago­pian, Ili­escu (Dus‑în­tors) sau Cră­ciun, ră­mâi
cu sen­ti­men­tul că eşti pier­dut, că te‑ai tâm­pit sau ai ră­
mas la­men­ta­bil şi de­pă­şit, în afară.
În­cep să cred des­pre această li­te­ra­tură că face parte şi
se ada­ugă, la noi (în situa­ţia spe­ci­ală prin care tre­cem), la
pro­ce­sul ge­ne­ral de ali­e­nare a spi­ri­tu­lui: ne‑am des­păr­ţit
de fi­lo­so­fia şi mo­rala ac­tu­lui de cre­a­ţie, de cla­ri­tate şi re­
ve­la­ţie, de pu­bli­cul mare, de cu­vân­tul ros­tuit în în­ţe­les,
po­veste, tri­mi­tere; de scri­er­ ea ca act de cu­raj şi con­şti­inţă,
având, la noi, acum, în pri­mul rând, sco­pul de a încuraja
şi lu­mina pe cei care duc greul şi care, nici când vor să
cum­pere o carte fru­moasă, nu au ce cum­păra, fi­indcă,
din pă­cate, doar po­e­ţii de ti­pul Pă­u­nescu scriu pe limba
832 ION D. SÎRBU

lui şi pro­za­to­rii ruralişti mai po­ves­tesc in­te­li­gi­bil des­pre

sate, şan­ti­ere, oa­meni. Cri­tica nu face de­cât să‑i tot
încura­jeze pe aceşti fii ri­si­pi­tori de limbă şi stil, ea în­săşi –
ca o nouă be­ţie sco­las­tică de abs­trac­ţi­uni – în­cearcă să de­
vină artă în sine, un fel de su­ro­gat al ne­voii de fi­lo­so­fare.
Ci­teşti trei cărţi sub­tile, uşor o poţi scrie pe a pa­tra. Nu are
nicio im­por­tanţă că nu te ci­tesc de­cât, even­tual, con­fra­ţii
şi, ra­re­ori, acei ob­se­daţi pro­fe­sori de ro­mână care, do­rind
să fie la înăl­ţi­mea cri­ti­cii mo­derne, le vor­besc ele­vi­lor
într‑o pă­să­rească bar­the­si­ano‑ma­rino ce ar pu­tea să‑i facă
pe Ca­ra­giale şi Ma­io­rescu să se în­toarcă în mor­mânt.
Cen­zura – in­te­li­gentă, cal­cu­lată, ci­nică – scrie pe
aceste ma­nu­scrise: „bun de ti­par – nu pun pro­bleme“. (Ca
să pre­zinţi la cen­zura de as­tăzi, care nu per­mite cu­vinte
ca: grevă, sin­di­cat, cruce, circa 500 de pa­gini de proză, şi
să ob­ţii bu­nul de ti­par, fără niciun cu­vânt cen­zu­rat, este
o per­for­manţă fan­tas­tică. Dar cui îi fo­lo­seşte? Cu­nosc
un ase­me­nea ro­man „io­nic“, de 600 pa­gini, des­pre care
pri­et­ e­nii mei cri­tici din Ca­pi­tală spun: „Toţi cei care au
re­u­şit să‑l ci­tească, au şi scris des­pre el.“)
*
M‑am amu­zat, otră­vit ar­tis­tic, la un kitsch pe­ni­bil, o
co­la­bo­rare ruso‑in­di­ană (în cu­lori, cu pei­saj, exo­tism, at­
mo­sferă), re­a­li­zând o ver­si­une „pro­gre­sistă“ a ce­le­bru­lui
basm Ali Baba şi cei 40 de tâl­hari. (Ştiam – dar am fost
iar plă­cut sur­prins, aflând că în limba rusă „răz­boi­nic“
în­seamnă… ban­dit.) Fil­mul fă­cea din Ali Baba un erou
popu­lar care face drep­tate. Ban­di­ţii (răz­boi­ni­cii) care
adună co­mori (Sezam în­seamnă „bob de muş­tar“; bas­
mul e un mit ini­ţi­a­tic su­fit) sunt şi şe­fii po­li­tici ai ce­tă­ţii.
Ei aruncă în aer ba­ra­jul de apă: Ali Baba, cu ba­nii gă­siţi,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 833

re­face ba­ra­jul la care, prin muncă vo­lun­tară, par­ti­cipă

în­tre­gul po­por mun­ci­tor din ce­tate.
Pe­ni­bil, sala, plină de co­pii şi pă­rinţi, of­tează şi mâ­
râie dez­a­mă­gită. Eu­ropa mar­xistă, re­a­list‑vul­gară, in­va­
dând Ori­en­tul şi re­in­ter­pre­tând 1001 de nopţi prin cele
2002 de în­tu­ne­cimi ale sale.
*
Mi­ra­co­lul ro­mâ­nesc, la această oră a schi­zo­fre­niei noas­
tre (în­ţe­lepte, răb­dă­toare, stu­pide), con­stă în fap­tul că:
1. Nu Ce­za­rul oferă poporu­lui panem et circenses1, ci
poporul, în tim­pul său li­ber, oferă Ce­za­ru­lui un circenses
non‑stop.
2. Nu Ce­za­rul s‑a adap­tat ni­ve­lu­lui şi spe­ci­fi­cu­lui
sufle­tu­lui poporu­lui (aşa cum au fă­cut‑o re­gii nemţi la
vre­mea lor), ci poporul s‑a co­bo­rât – tâmpindu‑se,
imbeci­lizându‑se, ticăloşindu‑se – la ni­ve­lul de gân­dire
şi sim­ţire al Ce­za­ru­lui şi tri­bu­lui său.
3. Po­po­rul a ajuns un sim­plu co­vor la pi­cioa­rele pe­
rechei‑Por­tret (care îşi ser­bează o nuntă de aur ce nu se
mai ter­mină), un imens gobelin ţe­sut din tru­pu­rile co­lo­
rate ale co­pi­i­lor noştri flă­mânzi şi ex­te­nu­aţi, es­pla­nade şi
câm­puri, de­co­rate în stil na­ţional, cu imense for­ma­ţii de
dan­sa­tori şi co­rişti ce al­că­tu­iesc o com­po­zi­ţie vie, ce cântă
şi dan­sează fre­ne­tic.
4. Nu mai avem zei şi stră­moşi, sat cu ţă­rani, hore şi
săr­bă­tori – în schimb, te­le­vi­zo­rul nos­tru e ar­hi­plin de
iele şi zâne ce dan­sează, şi de gran­di­oase gru­puri de cos­
tume din re­cu­zita na­ţi­u­nii, din re­cu­zita tra­gică a Tea­tru­
lui Na­ţi­u­nii.
1
Pâine şi jocuri (lat.), Iuvenal, Satire, X (81).
834 ION D. SÎRBU

*
Îi vor­besc unui das­căl „de cres­că­to­rie“: „Din şcoala
voas­tră a dis­pă­rut com­plet obli­ga­ţia pro­fe­so­ru­lui de a fi
pe­da­gog. El e un sim­plu mi­cro­fon‑me­ga­fon al ma­nu­a­lu­
lui, ma­ga­zi­o­ner al no­te­lor şi jan­dar­mul (de multe ori
ve­nal) al di­fe­ri­te­lor exa­mene, trepte, ad­mi­teri…
Nu se mai ştie la voi ce este me­to­dica şi di­dac­tica. Nu
se mai lu­crează cu me­dia cla­sei, nu se mai re­cu­noaşte că
există, din naş­tere, proşti, deş­tepţi şi me­di­ocri. Nu se mai
ţine cont de­cât de me­mo­rie şi vo­inţă (plus situa­ţia so­
cial‑re­la­ţională a pă­rin­ţi­lor).
Exa­me­nele sunt tra­ume ne­u­ro­psi­hice, pen­tru unii:
pen­tru al­ţii, o chel­tu­ială grea, pen­tru «aleşi», o sim­plă ba­
tere dis­cretă în uşa ca­pi­to­nată a res­pec­ti­vei di­rec­ţi­uni sau
de­ca­nat. Dar, pen­tru foarte mulţi pă­rinţi, fără bani şi fără
«spate», şcoala e o ne­vroză con­ti­nuă, o spaimă fără leac.
Nu se mai ştie cine e deş­tept şi cine e prost, cine e ta­len­tat
sau cine e sim­plu agea­miu: cine poate an­ga­jează, cu o
sută de lei ora, pro­fe­sori par­ti­cu­lari pen­tru co­piii lor: co­
piii de ţă­rani şi mun­ci­tori nu mai au nicio şansă de a
ajunge la o fa­cul­tate pe căi nor­male. Nu mai există niciun
fiu de ţă­ran în fa­cul­tă­ţile de limbă ro­mână din Bucureşti,
Cra­iova, Iaşi. Cei do­taţi pen­tru dis­ci­pli­nele uma­niste sau
pen­tru şti­in­ţele le­gate de is­to­rie, limbi, fi­lo­so­fie nu au
nicio şansă de a face un li­ceu care să îi ajute. În se­co­lul
vi­i­tor, vom im­porta la­ti­nişti din Un­ga­ria şi Po­lo­nia…“
*
Acum, în Ru­sia, s‑ar pu­tea să aibă loc o ade­vă­rată
miş­care co­per­ni­cană; până acum, se cre­dea că Par­ti­dul e
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 835

cen­trul uni­ver­su­lui şi că to­tul se în­vârte în ju­rul lui; acum

se trece de la această ptolemeică vi­zi­une la cea coper­ni­
cană: iată că Par­ti­dul în­suşi se în­vârte în ju­rul soa­re­lui
care se cheamă, mai nou, Ade­văr, Drep­tate, Cin­ste.
Am spus: „S‑ar pu­tea.“ Fi­indcă, ciu­dat, toţi ru­şii din
exil urlă îm­po­triva no­u­lui sce­na­riu Gor­ba­ciov: ieri, un
fost spion GRU (sec­ţia cea mai te­ri­bilă a spiona­ju­lui mi­
li­tar şi po­li­tic), Suvorov, fu­git şi as­cuns în Oc­ci­dent, de­
clara unei re­viste: „Oc­ci­den­tul se lasă uşor pă­că­lit, abia
aş­teaptă să fie pă­că­lit, se agaţă de orice mică des­tin­dere
ca să de­pună ar­mele şi să re­spire uşu­rat. Dar tre­buie să
se ştie că, la şco­lile noas­tre se­crete, ni se spu­nea aşa: «Nu
ne te­mem nici de bo­gă­ţia şi nici de pu­te­rea ar­mată a
Oc­ci­den­tu­lui ca­pi­ta­list: ci de ideea de de­mo­cra­ţie, care,
dacă ar re­uşi să se in­fil­treze în sis­te­mul nos­tru, ar pu­tea
să ne des­trame şi să ne dis­trugă. Noi vom fo­losi, la ne­
voie, cu­vân­tul de­mo­cra­ţie, ca să de­ru­tăm pe idi­o­ţii care
ne cred, avem drep­tul să schim­băm, tot la ne­voie, trei
sfer­turi din lo­zin­cile de bază, dacă re­u­şim ast­fel să ador­
mim vi­gi­lenţa po­li­tică a ca­pi­ta­liş­ti­lor: dar nu vom per­
mite nici­o­dată ca de­mo­cra­ţia li­be­rală şi polipartinică să
pă­trundă la noi…»“
Mă tem că mi­nu­nea Gor­ba­ciov, dacă e sin­ceră şi nu
o sim­plă tac­tică gân­dită pen­tru a câş­tiga timp şi aju­
toare, nu va dura mult. Tă­ta­rii cer o re­pu­blică au­to­
nomă, ţă­rile bal­tice în­cep să‑şi nu­mere eroii, Po­lo­nia
cere ex­pli­ca­ţii pen­tru punc­tele albe (Katyn1 etc.) ale
1
În pădurea Katyn, situată la 19 km de Smolensk, au fost asa‑
sinaţi, la 4 martie 1940, din ordinul lui Stalin, mii de ofiţeri şi in‑
telectuali polonezi (după unele date, 21 768), luaţi prizonieri de
sovietici. În aprilie 1943, nemţii descoperă gropile comune, în
836 ION D. SÎRBU

rela­ţi­i­lor po­lono‑ruse etc. Blaga ne spu­nea că un sis­tem

to­ta­li­tar e ca şi sti­cla in­ca­sa­bilă (cea de par­briz, de pildă):
dacă re­u­şeşti să‑i fă­râmi un sin­gur atom, to­tul se face
praf şi pul­bere.
Se pot oare con­trola de sus li­mi­tele me­mo­riei po­poa­
re­lor? Se pot pune sta­vile sin­ce­ri­tă­ţii? Re­sen­ti­men­te­lor?
Mor­ţi­lor? În­tre­gul sis­tem so­vi­e­tic e ba­zat pe 70 de ani
de te­roare şi min­ciună – chiar dacă s‑au fă­cut şi câ­teva
mi­nuni. Po­po­rul îşi apără in­stinc­tiv acel mi­nim mo­dus
vi­vendi, la care a ajuns atât de greu şi prin atât de lungi
sa­cri­fi­cii. El a cres­cut şi s‑a for­mat prin ve­chiul stil: îşi
ştie ro­lul pe din­af­ ară, nu are pre­ten­ţii, do­reşte să fie lă­sat
în pace: nu are niciun chef să în­ceapă acum un alt se­col
în care – rând pe rând – să des­facă zi­du­rile vechei uto­pii,
şi, păs­trând că­ră­mi­zile, să în­ceapă a clădi, tot în lip­suri şi
mi­ze­rie dis­ci­pli­nată, un alt zid!?
Ieri, într‑un mare ziar ru­sesc, a apă­rut ar­ti­co­lul unui
cer­ce­tă­tor so­vi­e­tic care sus­ţine că Sta­lin a avut cam 12
mi­li­oane de de­ţi­nuţi, în per­ma­nenţă (cei morţi fi­ind în­
lo­cu­iţi de al­ţii), iar nu­mă­rul to­tal al mor­ţi­lor din La­găre
şi în­chi­sori este în­tre 15 şi 20 de mi­li­oane, în nu­mă­rul
acesta ne­in­trând ru­dele ce­lor ares­taţi şi nici ţă­ra­nii ucişi
di­rect în sat sau pe holde.
care au fost înhumaţi. Concluziile anchetei, întreprinse de Crucea
Roşie, la cererea guvernului polonez, aflat în exil, sunt clare: cri‑
mele au fost făcute de sovietici. Aceştia nu recunosc şi dau vina
pe nemţi. Londra şi Washingtonul, deşi cunosc adevărul, preferă
să tacă. În 1990, Gorbaciov admite public săvârşirea de către
svietici a masacrului şi deschide arhivele. Elţîn a permis accesul
la dosarele Katyn, Putin a închis arhivele. Astăzi, nimeni nu se
mai îndoieşte cine este făptaşul şi cine a ordonat crimele.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 837

*
Trăim în puş­că­rie – orice mi s‑ar spune, din­tre toate
me­ta­fo­rele po­li­tice, puş­că­ria mi se pare a fi cea mai re­ve­
la­to­rie ima­gine, în mic, a ceea ce este so­ci­e­ta­tea noas­tră
în mare.
Dacă în puş­că­rie ci­neva uită sau ig­noră că pro­
blema‑pro­ble­me­lor con­stă în această re­a­li­tate, că sun­tem
în­chişi şi că nu ştim când şi cum vom pu­tea ieşi din
această con­dam­nare fără ju­de­cată – atunci şi mie, ca scri­
i­tor, tema‑te­me­lor mi se pare a fi exact această con­dam­
nare la muncă sil­nică pe via­ţă, la con­fis­ca­rea ave­rii, la
pier­de­rea drep­tu­ri­lor fi­reşti de om şi ce­tă­ţean.
„Nu pot scrie des­pre bă­tă­turi, când pe mine mă
doare inima“ – i‑am spus Na­ta­liei Stancu1, re­fu­zând să
scriu „ceva cul­tu­ral“ la „Scân­teia.“
Poate că am gre­şit. Poate că nu­mai în ali­anţă cu răul
mai pot să fac un pic de bine, frate tre­buie să mă fac cu
dra­cul ca să trec pun­tea, ur­lând cu lu­pii, ră­mân în via­ţă,
biet câine pe lanţ. Nu cred. Ob­serv că acei ti­neri in­te­li­
genţi, pe care i‑am sfă­tuit să in­tre în po­li­tică, au in­trat,
dar nu au schim­bat ni­mic: ei au fost cei schim­baţi.
Nu‑i ni­mic, m‑am obiş­nuit. Îmi place puş­că­ria mea
li­beră şi in­de­pen­dentă. Sunt aproape fe­ri­cit: am drep­
tul la pa­chet şi vor­bi­tor, mă pot plimba sin­gur în fi­e­care
zi, mi s‑a ri­di­cat in­ter­dic­ţia de a citi şi scrie. (Tră­iesc
pa­ra­do­xal, ca acei ne­buni care se mint şi care se bucură
că sunt lă­saţi în pace. Dacă mă cred Hen­ric al IV‑lea,
de Pi­ran­dello, nu am niciun chef, acum în ac­tul trei,
să cu­nosc ade­vă­rul des­pre vi­sul min­ciu­nii mele de o
via­ţă. Nu?)
1
Teatrolog, redactor cu probleme culturale la „Scânteia“.
838 ION D. SÎRBU

Sfâr­şi­tul mi‑e foarte aproape – inima‑mi spune că în

cu­rând, deşi sunt din ce în ce mai surd, voi auzi clar bă­
taia în uşă, dis­creta bă­taie în uşă a Ei.
Îmi voi face sar­sa­naua şi mă voi muta din Gherla (de
care sunt să­tul) în Deltă, unde mă aş­teaptă ne­sfâr­şi­tele
stu­fă­ri­şuri ale fru­moa­sei şi mân­tu­i­toa­rei mele ro­bii.
*
Un în­treg nu­măr spe­cial din re­vista „Vi­aţa Ro­mâ­
nească“ este în­chi­nat pro­ble­mei jur­na­lu­lui.1 M‑am de­lec­
tat ci­tind scli­pi­toa­rele ese­uri ale unor con­deie foarte fine,
foarte in­for­mate.
Doi­naş – mar­to­rul fa­tal al acu­ză­rii în pri­mul meu
pro­ces – se ri­dică, ci­tând o în­treagă no­bilă bi­bli­o­gra­fie,
îm­po­triva jur­na­lu­lui. Re­ţin ex­pre­sia lui Amiel, după
care jur­na­lul nu ar fi de­cât paresse occupée 2.
Jur­na­lele mele – ha­o­tice co­şuri de hâr­tie ale me­mo­
riei – au fost, într‑ade­văr, nişte ma­cu­la­toare prin care în­
cer­cam să‑mi păs­trez ima­cu­lată con­şti­inţa mea mo­rală şi
po­li­tică, în lupta cu me­diul, is­to­ria şi, mai ales, „pri­e­te­
nii“ mei. De 20 de ani, mă tot pre­gă­tesc să‑mi scriu ade­
vă­rata şi re­ala mea au­to­bi­o­gra­fie şi nu re­u­şesc nici mă­car
să o în­cep: mă doare inima, car­nea, oa­sele toate. Nu am
re­u­şit să su­pra­vie­ţu­iesc pe această in­sulă a şer­pi­lor, de­cât
ui­tând şi ier­tând. Ca să fiu şi eu ier­tat şi ui­tat, din­colo.
Acesta e pa­ra­do­xul ge­ne­ra­ţiei mele tra­gice: nu pu­tem
trăi de­cât dacă re­u­şim să ui­tăm ce am trăit! Şi nu pu­tem
1
Jurnalul ca literatură, în „Caiete Critice“, nr. 3–4/1986,
publicaţie editată de „Viaţa Românească“ în colaborare cu Biroul
secţiei de critică literară a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
2
Lene preocupată (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 839

exista de­cât amintindu‑ne me­reu ce a fost şi cum a pu­

tut să fie aşa cum a fost.
Jur­na­lul, după a mea pă­rere, este o măr­tu­rie. Amâ­nată.
În­gro­pată.
*
Je suis comme une marionnette
cassée dont les yeux seraient tombés
à l’intérieur.1
E.M. CIORAN

Am îm­bă­trâ­nit urât, sin­gu­ră­ta­tea şi soliloqiile con­ti­

nue au di­zol­vat în in­te­li­genţa mea acea tâ­nără, acidă şi
ne­o­bo­sită forţă cu care, pe vre­muri, ci­team în fe­ţele oa­
me­ni­lor: ci­team pe stradă, la şcoală (ca pro­fe­sor), la che­
furi, în gări etc.
Fac, mai nou, lungi plim­bări de di­a­be­tic car­diac spre
Luncă şi Parc (aceste locuri din mar­gi­nea ora­şu­lui au de­
ve­nit per­so­naje în două din ro­ma­nele mele2), trec prin
cen­trul ora­şu­lui, în­crun­tat, cu mâna la spate. Mă uit la
ti­neri, la bă­trâni, în­cerc să ci­tesc.
Nu re­uş­ esc. Nu văd de­cât feţe fără faţă. Coli albe, mo­
to­to­lite. Moace false. Cu­ruri cu ochi. Feţe obo­site, fo­lo­
site, spă­late după. Feţe scu­tite de ex­pre­sie, ochi din care
lip­seşte şi tris­te­ţea şi bucuria. Am vă­zut într‑o can­ce­la­rie
pro­fe­so­rală cum, din circa 30 de „ca­dre“ (sau „cor­puri
di­dac­tice“), abia doi, şi aceia bă­trâni, aveau o faţă. Cei­lalţi
pă­reau nişte ma­chete din lut, ne­ter­mi­nate, ne­lu­crate.
(Nu mă mai uit nici eu în oglindă – şi chiar de mă uit,
nu mă văd. Moş­nea­gul ce apare în fo­to­gra­fi­ile fă­cute de
1
Sunt ca o marionetă sfărâmată ai cărei ochi ar fi căzut înlă‑
untru (fr.).
2
Lupul şi Catedrala şi Dansul Ursului, roman pentru copii şi
bunici, ed. cit.,
840 ION D. SÎRBU

co­le­gii mei, la di­fe­rite ver­ni­saje, nu are ni­mic co­mun cu

mine, aşa cum am ră­mas în me­mo­ria mea. Cea­sul pro­
priei mele ima­gini su­biec­tive, cred, s‑a oprit din ziua în
care, mu­rind de fapt, am con­ti­nuat să îm­bă­trâ­nesc într‑un
trup ce nu mai merge pe ace­laşi drum cu su­fle­tul sau
aşa‑zi­sul meu spi­rit. Am apu­cat vâr­sta la care pot să spun
des­pre mine: „Omul în­ce­puse să vor­bească sin­gur.“)
*
După ce am răs­puns, glu­mind (la o în­tâl­nire cu au­to­
rii hiperinformaţi de li­te­ra­tură S.F.), la în­tre­ba­rea „ce este
fe­ri­ci­rea?“, spu­nând: „Poate că fe­ri­ci­rea nu e de­cât sen­ti­
men­tul pe care îl în­cerci când ajungi acasă şi poţi, în
sfâr­şit, să‑ţi scoţi afu­ri­si­tul de pan­tof care te strânge“;
fi­indcă prea se râ­dea cu poftă, am ţi­nut să re­de­vin se­rios,
adă­u­gând: „Şi, poate că fe­ri­ci­rea mea nu este de­cât
summa ne­fe­ri­ci­ri­lor de care au parte al­ţii.“
Dacă mă gân­desc, atent şi con­cen­trat, sub bu­tada asta
de sa­lon fran­ţuz se as­cunde mult ade­văr, şi psi­ho­lo­gic, şi
is­to­ric. As­tăzi, de pildă, noi sun­tem mult mai să­tui de­cât
vi­et­na­me­zii sau cam­bo­dgi­e­nii, mai li­beri de­cât co­re­e­nii
de nord, mai vii de­cât ethiopienii, mai şti­in­ţi­fici de­cât ne­
pa­le­zii. Face bine să ştim că în altă parte e mult mai rău,
că din mi­ze­ria epo­cii de aur, ca din orice po­veste, „îna­
inte mult mai este“. Nu există li­mite în ima­gi­na­ţia ră­u­
lui, dia­vo­lul este un eco­no­mist dog­ma­tic şi un că­lău fără
obraz şi oglindă.
Fi­e­care om din blo­cul în care lo­cu­iesc are, în fa­mi­lie
sau în jur, cel pu­ţin zece ca­zuri de in­di­vizi sau fa­mi­lii
care sunt mult mai lip­siţi, flă­mânzi, lo­viţi de soartă.
Avem li­ber­ta­tea de a privi în jos, stă­pâ­ni­rii îi con­vine de
mi­nune ca poporul să ştie că există ne­no­ro­ciri şi lip­suri
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 841

pe care noi încă nu le‑am atins. Sun­tem chiar încura­jaţi

să pri­vim spre de­zas­trul şi ca­tas­trofa al­tora, din altă
parte. Nu avem voie să pri­vim în sus, la cio­coii şi man­
da­ri­nii noştri de care şapte uşi, pe etape şi ie­rar­hii, ne
des­­part şi ne izo­lează.
Ve­chea ex­pre­sie a pă­rin­ţi­lor mei: „Să nu dea Dum­ne­
zeu cât poate răbda omul“ – tre­buie com­ple­tată cu: „Să
nu‑mi dea Dum­ne­zeu şi răul ve­ci­nu­lui meu!“
*
Am o sin­ceră re­zervă (şi un ego­ist dis­preţ) faţă de ce­ti­to­
rul pro­fe­si­o­nist. Care ci­teşte din obli­ga­ţie, su­pe­rior, rece,
cri­tic; ur­mă­rind, cu un cre­ion roşu în mână, li­te­ra­tura li­te­
ra­tu­rii, şti­ind di­na­inte că va tre­bui să aibă o pă­rere a sa, o şi
are, el ci­teşte fără plă­cere ade­vă­rată, ci­teşte cu răb­da­rea cu
care Olim­pia depăstăieşte ma­ză­rea sau fa­so­lea.
Ştiu că nu e fru­mos şi demn ca, la vâr­sta şi cu stu­di­ile
mele, să ci­tesc şi azi cu pa­si­u­nea cu care de­vo­ram orice
fel de carte în tinereţele mele.
Simt ime­diat ni­ve­lul, ca­li­ta­tea şi ori­zon­tul scri­i­to­ru­lui:
nu mă in­te­re­sează, cu sita şi strecură­to­rile mele, eu pot să
scot, chiar şi dintr‑un ro­man po­li­ţist me­di­o­cru, par­tea
de aven­tură şi vis de care am ne­voie. Is­to­ria a des­fi­in­ţat,
în ju­rul meu, pei­sa­jele, por­tre­tele oa­me­ni­lor, per­so­na­
jele şi în­tâm­pla­rea: cu­leg de unde pot ma­te­rii prime pen­
tru per­so­naje, pei­saje, în­tâm­plări. Proust, Jo­yce, Kafka,
Faul­kner şi al­ţii, ade­vă­rate ge­nii ale scri­su­lui, au creat un
aco­pe­riş de aur şi re­ve­la­ţie pen­tru casa asta ve­che care se
cheamă epos, adică po­veste, în­tâm­plare. Epi­go­nii lor însă,
cre­ând li­te­ra­tura scri­i­tură şi text, au ajuns să plic­ti­
sească şi să cas­treze cu­vân­tul de ne­voia sa de a co­mu­
nica, spune, po­vesti, com­pune, sur­prinde, ului. Con­si­der
842 ION D. SÎRBU

orice scri­it­or care se ali­ază cu stă­pâ­ni­rea, în a se în­de­

părta de ma­rele pu­blic, de esenţa cu­vân­tu­lui ca mij­loc
li­te­rar de co­mu­ni­care, de de­fi­ni­ţia ro­ma­nu­lui ca lume
mai ade­vă­rată de­cât lu­mea, ca fi­ind un cal tro­ian in­tro­
dus în Troia pe care deja po­li­tica a in­cen­diat‑o.
Nu mă leg de cri­ti­cii care nu ştiu (sau nu vor să afle) că
de fapt ei func­ţi­o­nează în pre­zent în lo­cul ace­lui mare gol
fi­lo­so­fic ră­mas de pe urma ra­clă­rii din re­viste şi uni­ver­si­
tăţi a unor dis­ci­pline ca: es­te­tica li­te­rară, fi­lo­so­fia cu­vân­
tu­lui, te­o­ria li­te­ra­tu­rii ca artă, fi­lo­so­fia cul­tu­rii, mo­rala,
psi­ho­lo­gia şi so­ci­o­lo­gia lec­tu­rii etc.; mă în­tris­tează însă
(toc­mai fi­indcă ştiu cât de mare este se­tea şi foa­mea după
li­te­ra­tură a ce­ti­to­ru­lui „nor­mal“) fap­tul că din ce în ce
mai mulţi ti­neri scri­i­tori, din frica de a nu fi cen­zu­raţi, din
şi mai ma­rea teamă de a nu fi lă­u­daţi de cri­ti­cii ul­ti­mu­lui
val de gust şi op­ţi­une li­te­rară, pre­feră să scrie ro­mane pe
care ni­meni nu le ci­teşte (afară de cei care îi la­udă), în loc
să ac­cepte soarta ne­no­ro­ci­tu­lui mare pu­blic care de zece
ani nu a mai pri­mit nicio carte de suc­ces pen­tru su­fle­tul
său amă­rât şi ur­gi­sit. Ne­scri­ind azi li­te­ra­tură po­li­tică nu
în­seamnă a nu te în­re­gi­menta: din con­tră, a scrie cărţi „ce
nu pun pro­bleme“ în­seamnă a face jo­cul pu­te­rii care are
in­te­re­sul să des­partă pe scri­i­tor de poporul lim­bii în care
scrie. Mi se re­fuză ro­ma­nul Lu­pul şi Ca­te­drala1, fi­indcă
este un bun şi in­te­li­gi­bil ro­man po­li­tic: scris însă din
punc­tul de ve­dere al unor ra­taţi mar­gi­nali, al unor vic­
time ale sta­li­nis­mu­lui care, din pă­cate, la noi, nu a apu­cat
să fie de­mas­cat după ce­le­brul discurs al lui Hruş­ciov2.
1
Vezi supra, nota 1, p. 171.
2
Este vorba despre raportul secret prezentat la 24 februarie
1956 de Nikita Sergheevici Hruşciov, ca document final al celui
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 843

Un re­dac­tor‑şef1, ci­tind acest foarte po­li­tic şi so­ci­a­list

ro­man al meu (care ar pu­tea fi pu­bli­cat ori­unde pe con­
ti­nen­tul so­ci­a­lis­mu­lui bi­ru­i­tor), era să le­şine de frică: a
re­fu­zat car­tea mea – dar a apro­bat cinci ro­mane ma­sive
de li­te­ra­tură ul­tra­mo­dernă care „nu pun pro­bleme“.
La noi, su­b­li­niez, la noi, as­tăzi, mo­neda falsă go­neşte
de pe pi­aţă mo­neda bună, dar şi li­te­ra­tura aceasta, care
nu im­plică niciun dram de cu­raj, risc, răs­pun­dere, con­
damnă in­di­rect ro­ma­nele sin­gu­lare ce se mai scriu des­
pre ce ne doare şi ne ucide. Am fost toată via­ţa îm­po­triva
ames­te­cu­lui po­li­ti­cii în artă şi cul­tură, sunt şi azi par­ti­
za­nul des­păr­ţi­rii pu­te­rii po­li­tice de stat şi va­lo­rile ci­vile,
dar con­si­der că po­li­ti­cul, ca boală şi des­tin, ca dogmă şi
li­ber­tate, ca dam­nare şi even­tu­ală mân­tu­ire, tre­buie să
in­tre în dis­cu­ţi­ile şi soarta unor eroi, locuri, în­tâm­plări.
Am trăit pe­ri­cu­los, scriu pe­ri­cu­los: sunt o vic­timă a po­
li­ti­cii, scriu cin­stit şi cu­rat des­pre această ne­cin­stită şi
necurată po­li­tică. Nu văd po­si­bi­li­ta­tea unui în­ger sal­va­
tor, co­bo­rând cu o sa­bie jus­ti­ţi­ară în mână ca să ne scape
de proşti, li­chele şi agea­mii: dar văd în po­li­tică sin­gura
porte‑étroite2 prin care ne pu­tem strecura în sala unde se
fierbe ciorba vi­i­to­ru­lui – şi a poporu­lui, şi a lim­bii noas­
tre. Chiar şi soarta li­te­ra­tu­rii noas­tre post­mo­derne,
post­re­vo­lu­ţionare, postliterare.
de‑al XX‑lea congres al P.C.U.S., în care este denunţat „cultul
personalităţii Stalin“, cu nominalizarea tuturor crimelor de care
se face vinovat.
1
Este vorba despre Liviu Călin (1930–1994), poet, proza‑
tor, redactor‑şef al Editurii Cartea Românească, în ultimii săi ani
de viaţă.
2
Poartă îngustă (fr.).
844 ION D. SÎRBU

*
(Să nu alu­nec spre for­mula de jur­nal in­tim şi per­so­nal:
sper că ce­ti­to­rul pre­zum­tiv al aces­tor în­sem­nări îşi dă
seama că toate per­soa­nele cu care stau de vorbă sunt de
fapt per­so­naje din ro­ma­nele mele, sim­ple fic­ţi­uni ale sin­
gu­ră­tă­ţii, par­te­neri de di­a­log ai mo­no­lo­gu­lui meu. Până
şi Olim­pia…)
Acum stau de vorbă cu „ra­bi­nul“ Som­mer, fost mare
ştab pe vre­muri, ac­tu­al­mente so­sit ca tu­rist din Is­ra­e­lul
ca­pi­ta­list şi filoamerican. Îna­inte de a se exila, era par­te­
ne­rul meu de în­do­ieli şi re­grete, ne stă­tea bine ală­turi, el
un fost sta­li­nist arlusist, eu un fost puş­că­riaş an­ti­sta­li­
nist, filoamerican.
Acum mă ju­decă, ne ju­decă, şi are per­fectă drep­tate:
„To­tul la voi se face în grabă, de parcă s‑a dat alarma
şi nă­vă­lesc ara­bii, de parcă duş­ma­nul a şi ajuns sub zi­du­
rile so­ci­a­lis­mu­lui vos­tru bi­ru­i­tor. Stare ex­cep­ţională,
stare de alarmă, stare de ase­diu, stare de răz­boi. Şi asta în
plină pace şi epocă de aur. Campanizări con­ti­nue, prin
en­tu­zi­asm ne­stins: câr­piţi, re­pa­raţi, nu aveţi vreme să ter­
mi­naţi ni­mic, fuşăriţi până şi fuşăraiul eta­ti­zat. Mun­ci­to­
rii şi ţă­ra­nii voştri par a se trezi din som­nul cel de moarte,
după fi­e­care discurs mo­bi­li­za­tor al Por­tre­tu­lui, in­gi­ne­rii
se lo­vesc peste frunte când pri­mesc in­es­ti­ma­bi­lele sfa­turi
prin care pot să mă­rească pro­duc­ţia şi să o facă şi ren­ta­
bilă. Fi­e­care şef nou nu­mit ia to­tul de la în­ce­put, se com­
portă de parcă, până la toamnă, va tre­bui să ter­mine
to­tul, să in­tre în co­mu­nism, cu de­pă­şiri şi cu eco­no­mii
de ma­te­rii prime, ener­gie şi plan de­pă­şit la ex­port…
Nu e bine, îmi spune fos­tul re­dac­tor‑şef la pa­gina a
doua din «Scân­teia», nu e bine de­loc: îţi re­pet ceea ce
ţi‑am mai spus îna­inte de a ho­tărî să plec de­fi­ni­tiv din
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 845

ţara asta ne­no­ro­cită: când un mare miop îşi pierde oche­

la­rii, ca să‑i gă­sească, are ne­voie de altă pe­re­che de oche­
lari, de re­zervă: mă tem că azi, în graba cu care îna­in­taţi
spre ma­xi­mu­mul de ha­ra­ba­bură cu mi­ni­mum de lu­ci­di­
tate şi in­for­ma­ţie, s‑ar pu­tea să nu mai aveţi aceşti oche­
lari de re­zervă – s‑ar pu­tea chiar să con­sta­taţi că nu mai
aveţi nici nas pen­tru even­tu­a­lii oche­lari ce i‑aţi primi
îm­pru­mut ca să pu­teţi că­uta ce aţi pier­dut sau aţi stri­vit
ca proş­tii sub pi­cioare…“
Tac, rabd, în­ghit. Nu îi pot spune că nu am gă­sit în
tot ora­şul un sin­gur exem­plar din „ma­ni­fes­tul co­mu­nist“,
pe care vo­iam să‑l re­ci­tesc: mai mult, fă­când ce­rere, am
fost re­fu­zat, spunându‑mi‑se că mai de­grabă mi se aprobă
să ci­tesc Mein Kampf de­cât acest de­pă­şit şi uto­pic Ma­ni­
fest din 1848. Nu pot să‑i spun nici că foa­mea creşte ame­
nin­ţă­tor, că, mai nou, până şi ac­ti­viş­tii şi mi­li­ta­rii de
mâna a doua şi a treia stau la coadă la ma­ga­zi­nele lor spe­
ci­ale, şi nu pri­mesc mai ni­mic. Nu‑i pot spune că în oraş
se vinde sa­lam fă­cut din vite moarte de foame, nici că s‑a
ho­tă­rât, un­deva sus, să se de­mo­leze ra­pid trei din bi­se­ri­
cile vechi din cen­trul ora­şu­lui acesta is­to­ric. Nici că la ţară
au în­ce­put pre­gă­ti­rile pen­tru eva­cu­a­rea for­ţată a ţă­ra­ni­lor
din că­tu­nele ce ur­mează a fi ur­ba­ni­zate.
Mă duc sin­gur la Bi­se­rica „Sfânta Tre­ime“, de vis‑à‑vis
de Co­le­giu1, aprind zece lu­mâ­nări pen­tru mor­ţii mei şi
mă rog, aşa cum pot, pen­tru ca acest lo­caş sfânt să scape
de bul­do­ze­rele ce îmi scurmă inima şi con­şti­inţa.
*
Pro­ce­sul de ui­tare, de şter­gere din me­mo­rie a tu­tu­ror
vor­be­lor, ob­se­si­i­lor, ide­i­lor pe care am avut oca­zia să le
1
Colegiul „Carol I“, pe atunci Colegiul „Nicolae Bălcescu“.
846 ION D. SÎRBU

no­tez, să le for­mu­lez în scris!? Ana­tole France a fost

acela care, la în­ce­pu­tul se­co­lu­lui acesta, a ob­ser­vat acest
fe­no­men pa­ra­do­xal: fac su­b­li­ni­eri ale unor idei esen­ţi­ale
dintr‑o carte: cu sco­pul ca, re­lu­ând lec­tura, să pot găsi
re­pede esen­ţi­a­lul din acest tom: şi con­stat că tot ce am
su­b­li­niat şi ad­no­tat a pie­rit to­tal din me­mo­rie, mă uit la
pro­pri­ile mele în­sem­nări ca la un ma­nu­scris to­tal strein.
Se pare că în me­mo­rie, ca şi într‑o sală de aş­tep­tare, se
men­ţin vii şi pre­zente doar acele idei care încă nu au avut
bi­let de in­trare în ex­pre­sia scrisă, care nu au fost ex­pri­
mate de­cât oral, deci cele care nu au fost tre­cute, de me­
mo­rie, ad actam, ad scriptae 1 ui­tă­rii…
De ce, de pildă, Franţa (în ge­ne­ral, tot Oc­ci­den­tul) e
lip­sită de acu­i­tate, an­ga­jare, du­rere şi su­fe­rinţă po­li­tică?
Fi­indcă to­tul e scris, tot ce a du­rut şi doare a fost tre­cut
în cărţi, bi­bli­o­teci, zia­re, re­viste etc. Orice pro­blemă des­
pre care se scrie ia de pe ume­rii noştri du­re­rea şi răs­pun­
de­rea pen­tru pro­blema res­pec­tivă.
O presă mai li­beră – ca cea din Un­ga­ria, de pildă – a
con­tri­buit la creş­te­rea apa­tiei şi in­di­fe­ren­ţei opi­niei pu­
blice. Un rău des­pre care s‑a scris şi în ziar este un rău
des­pre care nu mai me­rită să dis­cu­tăm în şoaptă, după
colţ. Când fra­ţii noştri co­mu­nişti îşi vor da seama de ca­
rac­te­rul ca­thar­tic al scri­su­lui li­ber, va în­cepe şi pro­ce­sul
de ui­tare al tre­cu­tu­lui ru­şi­nos şi al vi­i­to­ru­lui groaz­nic.
*
Pro­gres prin în­vă­ţă­mân­tul teh­nic!? Să zi­cem. Un ciz­
mar bun, care îmi lua mă­sura, co­sea (cu aţa toarsă de
el) şi îmi fă­cea o pe­re­che de bo­canci ex­ce­lenţi – de la A
1
Pentru înfăptuirea scrierii (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 847

la Z – mi se pare, ca me­se­riaş, su­pe­rior ori­că­rui mun­ci­tor

ce de­ser­veşte o ma­şină, ca să pro­ducă doar o piesă. Ţin
minte o ne­poată, piţipoancă, proastă şi înfoliată, spu­nând
Ma­mei mele că ea a ter­mi­nat o şcoală de spe­ci­al­i­tate, nu
coase, nu gă­teşte, nu spală. Ea e ma­tri­ţeră. Mama, fără
şcoală, aproape an­al­fa­betă, cu iro­nie de ţă­rancă deş­
teaptă, îi în­şiră: „Eu nu am ter­mi­nat niciun fel de şcoală:
dar pot să fiu moaşă, am avut două gră­dini, am cres­cut
porci, gâşte, raţe. Bro­dez, cro­şe­tez, cos la ma­şină după
cro­iul meu. Am spă­lat pen­tru domni, ve­ghez bol­navi,
morţi, ştiu o sută de me­di­ca­mente pen­tru o sută de boli.
Gă­tesc şi din să­ră­cie, şi ştiu să fac to­tul şi pen­tru o nuntă
bo­gată. Dan­sez, cânt, ştiu cum poate fi li­niş­tit un be­ţiv,
cum poate fi scos din câr­ciumă băr­ba­tul, cum vin­deci de
de­ochi o ve­cină. Ştiu zece ru­gă­ciuni în trei limbi şi două
re­li­gii: pot po­vesti trei nopţi, şi la pri­veghi, şi la os­peţe,
fără să plic­ti­sesc, fără să fac de­os­e­bire în­tre domni şi
mun­ci­tori. Ştiu ce nu ştiu – de aceea am ţi­nut să‑mi dau
co­piii la şcoală. Pun mu­ră­turi, fac com­po­turi, mar­me­
lade, vă­rui sin­gură. Fa­bric să­pun de rufe. Cos mo­no­
grame, îm­pac ti­ne­rii care vor să di­vor­ţeze. Um­blu să văd
filme, um­blu şi în bi­se­rici, vor­besc cinci limbi. Pun la loc
un umăr scrân­tit, ştiu trei des­cân­tece bune…“
*
În­treaga noas­tră ci­vi­li­za­ţie Eu­ro­peană – atât cea oc­ci­
den­tală, cât şi cea a Ru­siei, până la Urali – a pier­dut, în
mare mă­sură, le­gea şi sem­ni­fi­ca­ţia mo­rală a pu­ri­fi­că­rii
prin baie. Ro­ma­nii se spă­lau de mur­dă­rie îna­inte de a
in­tra în baie – la fel pro­ce­dează azi şi ja­po­ne­zii. A te
spăla e una, baia e cu to­tul alt­ceva. Iar clo­se­tul în baie ar
fi su­prema formă de bar­ba­rie şi pro­fa­nare.
848 ION D. SÎRBU

Am, în ca­drul pro­gra­mu­lui meu de lu­cru, lec­turi şi

scri­eri prin care mă cu­răţ de mur­dă­ri­ile zi­lei – şi alte lec­
turi şi scri­eri prin care pro­ce­dez la cu­ră­ţie (şi nu la cu­ră­ţe­
nie) prin baie spi­ri­tu­ală.
Cred că această con­fu­zie în­tre cu­ră­ţie şi cu­ră­ţe­nie
(pe care, me­ta­fo­ric, o fo­lo­sesc îm­po­triva mea, în pri­mul
rând), fo­lo­si­rea de­o­dată şi în ace­eaşi or­dine de idei a
băii, chi­u­ve­tei şi clo­se­tu­lui ar fi pe­ri­co­lul şi pă­ca­tul unor
scri­eri li­te­rare sau fi­lo­so­fice în care aş în­cerca, con­co­mi­
tent, să mă scap de mur­dă­rii, curăţindu‑mi tru­pul, dar
şi să mă sfin­ţesc su­fle­teşte şi spi­ri­tual, purificându‑mi
con­şti­inţa şi inima. Nu se poate!
Să dăm să­pu­nu­lui ce este al să­pu­nu­lui – şi lui Dum­
ne­zeu ce este al lui Dum­ne­zeu.

*
Mâine to­tul să fie nou şi alt­fel.
URARE JAPONEZĂ

Cu­vân­tul „nou“ tre­buie apă­rat şi mân­tuit de ghi­li­

me­lele ri­di­co­lu­lui. A fost com­pro­mis, este şi azi fo­lo­sit
abu­ziv şi de­ma­go­gic.
Un om nou a fost vi­sul lui Bud­dha, Chris­tos, Ma­
homed; al lui Lu­ther, Ro­us­seau, Dan­ton; al lui Le­nin,
Sta­lin, Le­onte Ră­utu1; al lui Gor­ba­ciov, Jiv­kov2, Cea­u­
şescu etc… Din pă­cate, acest om nu poate să mai apară
1
Vezi supra, nota 3, p. 792.
2
Todor Hristov Jivkov (1911–1998), om politic bulgar,
prim‑secretar al Partidului Comunist Bulgar (1954–1989), pre‑
mier (1962–1971) şi preşedinte al Republicii Populare Bulgaria
(1971 – 10 noiembrie 1989).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 849

azi, fi­indcă, într‑o lume în care toate pă­ca­tele vechi sunt

de­o­se­bit de ac­tive şi de pre­zente, nu se poate naşte un
om nou care să fie bun, blând, har­nic, pri­ce­put, su­pus,
tă­cut, as­cet, en­tu­zi­ast etc…
În ura­rea ja­po­ne­zi­lor, „nou“ are sen­sul de „alt­fel“, de
„cu to­tul schim­bat“ – şi nu se re­feră la om (care în pro­
por­ţie de 90% ră­mâne aşa cum a fost în­tot­deauna), ci la
con­di­ţi­ile în care trăim şi mun­cim. Creş­ti­nis­mul a fost cel
mai aproape de a re­a­liza un om cu to­tul nou, dar a ra­tat
to­tul în clipa în care a op­tat pen­tru ie­rar­hie, pu­tere şi bo­
gă­ţii pen­tru ca­pii bi­se­ri­cii. Soarta creş­ti­nis­mu­lui ade­vă­rat
s‑a de­cis în se­co­lele în care miş­ca­rea ca­ta­ri­lor, a albingen­
silor, a bo­go­mi­li­lor şi a fran­cis­ca­nis­mu­lui a fost com­bă­
tută şi în­lă­tu­rată de aris­to­cra­ţia po­pească. Cred că şi soarta
co­mu­nis­mu­lui (ca even­tu­a­li­tate mo­rală, re­vo­lu­ţionară)
s‑a com­pro­mis din clipa în care Le­nin, în 1917, a dat or­
din, în Petrograd, să se tragă în mun­ci­to­rii şi ma­ri­na­rii
care de­mon­strau îm­po­triva… ac­ti­viş­ti­lor re­vo­lu­ţionari.
Mi‑a fost dat să aud, la noi, bă­trâni care, of­tând, să
ureze aşa: „Să dea Dum­ne­zeu ca mâine să fie mă­car aşa
cum a fost când to­tul era vechiu şi de­loc alt­fel!“
Noul e cea mai ve­che uto­pie a ve­chi­u­lui.
*
Un ri­no­cer, cu doc­to­rat în rinocerologie, pre­dând
unor stu­denţi atent se­lec­ţionaţi des­pre con­di­ţia umană
la Eu­gen Io­nescu – iată for­mula pro­fe­so­ru­lui uni­ver­si­tar
de as­tăzi.
În 1955–’57, în tim­pul ace­lui fals dez­gheţ an­ti­dog­
ma­tic, cei care ţi­pau cel mai tare îm­po­triva abu­zu­ri­lor
dog­ma­tice, cul­tu­lui per­soa­nei (tra­dus la noi, in­ten­ţionat
850 ION D. SÎRBU

gre­şit, prin „cul­tul per­so­na­li­tă­ţii“), erau exact cei care, în

frun­tea unor pu­ter­nice de­par­ta­mente, zia­re sau tri­bune,
au con­dus, timp de zece ani, pro­ce­sul ge­ne­ral de ri­no­ce­
ri­zare for­ţată, ra­pidă, în toate sec­toa­rele şi la toţi in­di­cii.
În fal­sul dez­gheţ II, cel din 1964–1971, cei mai vaj­
nici cos­mo­po­liţi şi co­mi­sari vo­ia­jori au de­ve­nit exact
foş­tii arlusişti fa­na­tici.
As­tăzi, în Ru­sia, are loc o cam­pa­nie îm­po­triva min­
ciunei de stat, a co­rup­ţiei, a pre­sei false, a abu­zu­ri­lor de
pu­tere etc. Dar cine duce această cam­pa­nie? Ve­chiul apa­
rat, prin ve­chile me­tode ale ve­chi­lor apa­rat­nici. Arătân­
du‑i‑se unei în­tregi clase so­ci­ale de elită că în­treaga sa
is­to­rie a fost o crimă con­ti­nuă şi că din ve­chile dogme ale
pu­te­rii sale nu se mai poate salva mai ni­mic – se dă ta­len­
ta­ţi­lor ac­tori ai aces­tei pă­turi so­ci­ale (de­o­se­bit de în­că­
pă­ţâ­nate şi de pu­ter­nice) oca­zia de a in­a­u­gura o fază de
nou ci­nism şi tea­tra­li­tate adaptativă.
Asta îmi aduce aminte de o vorbă a mea, ros­tită în
sala de mar­mură a „Ca­sei Scân­teii“, în 1972: „O ex­ce­
sivă po­li­ti­zare a tea­tru­lui va duce la o ex­ce­sivă tea­tra­li­
zare a po­li­ti­cei!“
În­treaga con­du­cere a Cul­tu­rii noas­tre, la ora aceea, îşi
sco­tea din naf­ta­lină, cu grijă, păs­tra­tele piei de ri­no­cer,
pe care, fără niciun re­cul de con­şti­inţă, le îm­brăca în ve­
de­rea unei noi ere de ri­no­ce­ri­zare, de astă dată, au­to­
htone, geto‑da­cice.
*
Plim­bare tristă pe uliţa co­pi­lă­riei, în Pe­trila. Doamne,
cât de să­raci, de cu­raţi şi de fe­ri­ciţi am fost noi, în casa
asta pro­le­tară de pe uliţa Zo­ri­lor (fostă Malinovski), nu­
mă­rul 6.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 851

Am avut trei limbi ma­terne (co­rect ro­mâ­neşte, am în­

vă­ţat la gră­di­niţă şi pri­mară): am avut o mo­rală pa­ternă
te­ri­bilă, ea fi­ind şi azi zes­trea din care mă hră­nesc. (Chiar
dacă, din ca­uza ei, mi‑am ne­no­ro­cit ca­ri­era şi via­ţa.) Nu
am avut ogradă, pă­mânt, pro­pri­e­tate: dar am avut o
curte, o casă, o gră­dină. Pe­trila nu era nici sat, nici oraş,
nici co­mună: era co­lo­nie. Pro­ble­mele ei so­ci­ale mi‑au ţi­
nut loc de pei­saj şi folc­lor, mina a fost ţa­rina, ac­ci­den­tele
şi gre­vele erau ma­rile eve­ni­mente is­to­rice ale vie­ţii noas­
tre – iar ide­a­lul so­ci­a­list – naiv şi ro­man­tic – al ta­tă­lui
meu a con­sti­tuit re­li­gia ce am re­spi­rat‑o ală­turi de ru­gă­
ciu­nile ca­to­lice ale ma­mei mele.
Am pier­dut şi „clasa mun­ci­toare“ – nu mai pot spune:
„Am ră­mas un fiu cre­din­cios al cla­sei mun­ci­toare“ – sună
fals, ri­di­col, ve­tust sau com­pro­mis. Nu mai pot scrie des­
pre mi­neri şi mină – acest ori­zont mo­ral şi so­cial mi‑a
fost to­tal na­ţiona­li­zat şi chiar mi­li­ta­ri­zat. Dacă scriu o
piesă des­pre con­ta­bili, curve sau bi­ro­craţi, ea poate să
treacă de cen­zură: dacă scriu una ade­vă­rată, des­pre mi­
neri, se gă­sesc ime­diat o sută de deş­tepţi care ştiu to­tul
des­pre mină şi mi­ne­rul de tip nou. A tre­buit să caut alt
cer, alt pei­saj, altă pa­trie sen­ti­men­tală şi po­li­tică. Am
pier­dut şi Ar­dea­lul‑mumă, şi Bucureş­tiul în care în­ce­pu­
sem să mă simt acasă. În­cet‑în­cet, din jale s‑a în­tru­pat
Ol­te­nia şi Cra­iova asta, pe care o de­test din tot su­fle­tul
meu, fi­indcă o iu­besc pen­tru de­fec­tele ei atât de te­ri­bil
de va­lahe şi de fa­na­ri­ote.
În Pe­trila, dorm în ci­mi­tir nu nu­mai pă­rin­ţii, mo­şii
şi stră­mo­şii mei, dorm şi toate te­mele, dra­mele, eroii din
ro­ma­nele şi pie­sele pe care nu le‑am pu­tut scrie, pe care
am fost obli­gat să le uit.
852 ION D. SÎRBU

*
Am vă­zut in­a­mi­cul: şi acela sun­
tem noi!
UN ZIARIST AMERICAN ÎN VIETNAM

Pot să pa­ra­fra­zez la in­fi­nit sentenţa de mai sus: am

vă­zut duş­ma­nul de clasă (şi acela sun­tem noi), am vă­zut
pro­stia dog­ma­tică, în­tu­ne­re­cul nu­mit lu­mină, foa­me­tea
in­ti­tu­lată „ali­men­ta­ţie şti­in­ţi­fică“, in­de­pen­denţa nu­
mită co­merţ va­lu­tar etc… Am vă­zut fas­cis­mul ge­no­cid,
sa­tra­pia scla­va­gistă, faraonia gon­go­rică, tre­cu­tul ab­surd
şi pre­zen­tul schi­zo­fre­nic…
Toate aceste rele sun­tem noi! E du­re­ros să fii vic­tima
unei boli, ro­bul unei ocu­pa­ţii bar­bare, cel că­zut într‑o
bă­tă­lie cu duş­ma­nul foarte pu­ter­nic şi ne­mi­los: dar să fii
bol­nav de autoîmbolnăvire, ro­bul pro­priei in­de­pen­
denţe, cel ucis de pro­priii tăi spă­lă­tori de cre­ier şi inimă –
asta mi se pare şi în­gro­zi­tor şi la cer stri­gă­tor.
Dar Ce­rul, Ce­rul cu cine ţine? Ce are de gând? Până
când mai în­dură?
Tă­cere!
(Vai, se opreşte apa, şi am ui­tat să opresc apă în vană.
Acum cu ce voi vi­danja până mâine!?)
*
Des­pre oa­me­nii care dis­par. Nu vreau să mă gân­desc
acum la oa­me­nii care „dis­par“ la noi – nici la mi­li­oa­nele
care au dis­pă­rut în Urss, şi ale că­ror do­sare se ard acum,
pe as­cuns, în cup­toa­rele spe­ci­ale ale Glas­nost‑ului.
Dar as­cult „Su­isse Internationale“ în ita­li­ană şi aflu că
nu­mai în anul tre­cut, în Ita­lia, au dis­pă­rut fără urmă
peste 6.000 de oa­meni. Nu e vorba de va­ga­bonzi, ne­buni,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 853

bă­trâni amne­zici: de pildă, un ener­gic di­rec­tor de uzină,

în Pie­mont, pleacă di­mi­neaţa la ser­vi­ciu, nu so­seşte acolo,
dis­pare fără urmă. Nu mai poate fi gă­sit… E atât de mare
nu­mă­rul ce­lor care dis­par şi nu mai pot fi gă­siţi, în­cât s‑a
in­tro­dus la Pri­mă­rii ru­brica „dis­pă­rut fără urme“, ală­turi
de „de­ce­dat“, „emi­grat“ etc.
In­for­ma­ţia de mai sus se ada­ugă ve­chi­lor ob­se­sii.
Aş pu­tea foarte uşor să în­şir pe pu­ţin zece va­lori‑scop
dis­pă­rute fără urmă din con­şti­inţa poporu­lui: la fel, aş
pu­tea în­şira o du­zină de idei şi ide­a­luri ce au dis­pă­rut
din in­ven­ta­rul so­ci­e­tă­ţii noas­tre; ni­meni nu ştie când,
cum şi unde.
Şi mă gân­desc dacă nu cumva, mai târ­ziu, vom con­
stata că, în­ce­pând cu bra­vul se­col XIX, se poate vorbi de
po­poare şi de ţări dis­pă­rute fără urme. Ca moabiţii, hi­
ti­ţii, agareenii, canaaneenii etc.
*
Am ter­mi­nat de scris Dan­sul Ur­su­lui (ro­man pen­tru
co­pii şi bu­nici). După LUP (din ro­ma­nul Lu­pul şi Ca­te­
drala), iată că acum şi URSUL, fără voia mea, a de­ve­nit,
în fa­bula mea, un per­so­naj mi­tic, sim­bo­lic.
Gă­sesc prin­tre hâr­ti­ile mele o fişă ră­tă­cită pe care nu
ştiu să o fi fo­lo­sit. (Cum e şi nor­mal, după ce am scris
in­for­ma­ţia, am şi ui­tat‑o pe loc.) O re­scriu acum:
„Din prima clipă, când pri­mii albi au smuls pă­mân­tul
tri­bu­lui Chicachal, din acel mo­ment a în­ce­put de­cli­nul
lu­mii. In­di­e­nii au vâ­nat Ur­sul. Apoi al­bii au vâ­nat in­di­e­
nii. Apoi Ma­rele Spi­rit a vâ­nat pe albi ca, la sfâr­şit, Ma­rele
Urs să de­vină Ma­rele Spi­rit şi să în­ceapă a dis­truge această
lume spre a pu­tea să facă una nouă, mai bună…“
854 ION D. SÎRBU

Mit cos­mic, le­gat de ci­clica dis­tru­gere şi ge­neză.

Acum, după ce m‑am în­dră­gos­tit de ur­sul meu, şti­ind
cât de mult sea­mănă soarta lui cu soarta nea­mu­lui, nu
pot să nu mă înfior, gândindu‑mă că Ma­rele URSS s‑ar
pu­tea să ia lo­cul Ma­re­lui Spi­rit, dis­tru­gând această lume,
spre a face una nouă, mai bună şi mai dreaptă…
Dis­tru­ge­rea a cam în­ce­put.
*
As­cult la ra­dio, în limba ma­ghiară, un curs de ini­ţi­ere
în tai­nele com­pu­te­re­lor. Nu am prins lec­ţi­ile de la în­ce­
put, nu în­ţe­leg mai ni­mic din ce se predă, deşi e un curs
pen­tru elevi şi în­ce­pă­tori. Nu am vă­zut în via­ţa mea un
com­pu­ter. Nici nu iu­besc această te­ri­bilă in­ven­ţie. Mi se
pare o es­cha­to­lo­gică în­tru­pare a ră­u­lui pur lo­gic, ma­te­
ma­tic, in­for­ma­tiv. Am pre­ju­de­căţi uma­niste, mă tem de
şti­in­ţele prea exacte, aşa cum mă tem şi de ma­şi­nile prea
pu­ter­nice. Dar ci­tesc multă li­te­ra­tură SF, ci­tesc mai ales
pe cea scrisă de in­gi­neri ro­mâni (vezi, de pildă, Pyt­hia de
Cris­tian Tu­dor Po­pescu)1, în care scri­eri apare me­reu
teama că un uriaş com­pu­ter ar pu­tea ajunge să aibă con­
şti­inţă pro­prie şi in­de­pen­dentă, pu­tând ast­fel să în­ceapă,
el sin­gur, un răz­boi îm­po­triva oa­me­ni­lor.
Aud la ra­dio: „Pro­gra­ma­to­rul tre­buie să se iden­ti­fice
to­tal cu pro­gra­mul şi cu apa­ra­tul său, el tre­buie să cu­
noască fi­rea, forţa şi chiar ca­pri­ci­ile sau bo­lile com­pu­te­
ru­lui său. Fi­indcă ni­mic nu e mai greu de­cât să vin­deci
1
Cristian Tudor Popescu (n. 1956), scriitor, antologator, di‑
rector de ziar, eseist, jurnalist şi prozator. Pythia a fost publicată
în volumul Planetarium, Bucureşti, Editura Albatros, 1987. Ion
D. Sîrbu şi Cristian Tudor Popescu s‑au cunoscut la întrunirile
autorilor de SF, organizate la Craiova de Alexandru Mironov.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 855

un com­pu­ter su­fe­rind, să‑l ope­rezi de o eroare, să‑i des­

co­peri, mai ales, unde se as­cunde res­pec­tiva eroare. Unii
pro­pun chiar că e mai prac­tic să re­nunţi la un com­pu­ter
«bol­nav» (care gre­şeşte, cu alte cu­vinte), fi­indcă re­pa­ra­
rea lui ar costa mult mai mult de­cât în­lo­cui­rea cu un
com­pu­ter nou şi să­nă­tos.“
Iată o me­ta­foră a lu­mii noas­tre! Cum­plită şi foarte
ade­vă­rată.
*
Pre­şe­din­tele Sta­te­lor Unite, de aproape doi ani de zile,
la di­fe­rite ni­vele, este ve­ri­fi­cat şi acu­zat, ca un hoţ de cai,
pen­tru de­tur­na­rea unor fon­duri mi­li­tare (din Iran, spre
Ni­ca­ra­gua). Se ade­ve­reşte ast­fel încă o dată – spun ga­ze­
ta­rii – le­gea lui Mur­phy: „Dacă un­deva (într‑o ma­şină,
in­sti­tu­ţie, or­ga­nism de stat etc.) ceva se poate de­fecta
cândva, cumva – fiţi si­gur că el se va de­fecta când ne aş­
tep­tăm cel mai pu­ţin.“
În „cea mai îna­in­tată şi per­fectă so­ci­e­tate din lume“,
în ma­rea Uni­une So­vi­e­tică, au loc, în etape şi cu in­ten­si­
tăţi con­tro­late de sus, di­fe­rite scoa­teri la lu­mină a efec­te­
lor gre­şe­lii ini­ţi­ale. Să nu mai min­ţim – se spune – să nu
ne mai te­mem, să nu ne mai lă­u­dăm – dar fără a se spune
clar şi răs­pi­cat cum şi când a în­ce­put min­ciuna, frica,
autoridicarea în slavă.
La noi, to­tul e o imensă ha­ra­ba­bură şi haos. Ca să
nu‑mi pierd to­tal spe­ranţa, sunt ne­voit să for­mu­lez in­
vers le­gea asta a lui Mur­phy (pe care eu o ci­tez după ure­
che): „Dacă cumva, în acest imens apa­rat de­gra­dat, fals şi
gre­şit, există to­tuşi ceva bun şi ade­vă­rat, acesta va ieşi
odată la iveală!“
Unde e acest mo­del cu­rat de con­şti­inţă şi ade­văr? Cum
va arăta, când şi unde îl vom ve­dea?
856 ION D. SÎRBU

(Făcându‑i‑se milă de un cal bă­trân, rob în mina Pe­

trila, Tata şi cu alţi or­taci ai lui, cu mare gre­u­tate, l‑au scos
la lu­mină. Ca­lul, obiş­nuit de o via­ţă cu în­tu­ne­re­cul de pe
ga­le­rii, iz­bit de lu­mina soa­re­lui, a or­bit pe loc. Orb, din
ca­uza du­re­ri­lor, a şi mu­rit peste câ­teva zile…)
*
As­cult – tot ca o po­veste de groază şti­in­ţi­fică – ra­por­tul
oa­me­ni­lor de spe­ci­a­li­tate în le­gă­tură cu ac­ci­den­tul de la
cen­trala ato­mică din Cer­no­bîl.
Nu în­ţe­leg mai ni­mic – dar prind din zbor o for­mu­
lare care îmi place, deşi mi se pare, din punct de ve­dere
lo­gic, ab­surdă: Co­e­fi­ci­en­tul go­lu­lui po­zi­tiv, la re­ac­toare,
când, în lipsa apei, creşte căl­dura cri­tică etc.
Ce ar fi să apli­căm în psi­ho­lo­gia so­ci­ală acest ter­men
din fi­zică? Co­e­fi­ci­en­tul go­lu­lui po­zi­tiv nu ar fi de­cât în­
mul­ţi­rea cri­tică a efec­te­lor po­zi­tive (eco­no­mice, mo­rale,
spi­ri­tu­ale) ale unor go­luri ne­ga­tive din ca­pul ce­lor puşi
să ne con­ducă. Pro­stia, ne­cin­stea şi ne­pri­ce­pe­rea – fac­
tori ce par a fi strict obli­ga­to­rii pen­tru orice ca­dru de
con­du­cere, azi, la noi – în lipsa apei, pot face ca, în re­ac­
tor (po­por), să crească pre­si­u­nea şi căl­dura peste punc­
tul cri­tic…
Per­so­nal, de cel pu­ţin zece ani, pre­cum un de­tec­tor
Gei­ger de ama­tor, nu fac de­cât să mă­sor şi să spun: „Au
loc scurgeri de ra­di­aţ­ ii, sun­tem în pe­ri­col, ne aş­teaptă o
mare ne­no­ro­cire!“
Dar nu spun aceste ade­vă­ruri în pi­aţă, ci în bu­că­tă­rie:
şi nu le strig – aşa cum s‑ar că­dea – ci le şop­tesc la ure­
chea Olim­piei. Nu e de mi­rare că şoap­tele mele cri­tice
sunt aco­pe­rite de go­lul po­zi­tiv al cân­te­ce­lor şi imnelor
tri­um­fa­liste.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 857

*
Pe­ri­co­lul nean­tu­lui (ato­mic) şi cel
al to­ta­li­ta­ris­me­lor (po­li­tice, re­li­gi­
oase, ide­o­lo­gice, eco­no­mice) în­cep
să se ali­eze.
ZIARELE

So­vi­e­ti­cii şi ame­ri­ca­nii se în­tâl­nesc de bu­nă­voie, la cel

mai înalt ni­vel şti­in­ţi­fic, să stu­di­eze îm­pre­ună cum să
facă faţă unui ca­ta­clism na­tu­ral: e vorba de sub­ţi­e­rea
alar­mantă a stra­tu­lui de ozon din stra­to­sferă, de gă­u­rile
din acest strat pro­tec­tor dea­su­pra Ant­arc­ti­cei, de căl­
dura ce creşte pe în­treaga Terra, de po­si­bi­li­ta­tea – spune
„France In­ter“, de unde cu­leg şi eu această ştire – ca o
parte din ca­lota de gheaţă a Po­lu­lui Nord să se to­pească
şi, ast­fel, New York‑ul şi Le­nin­grad să ajungă a fi to­tal
aco­pe­rite de apele mă­rii.
Nu Bi­se­ri­cile, nici ONU – nici mă­car un Chris­tos, co­
bo­rât de pe cruce – nu ar fi fost în stare să aibă forţa şi au­
to­ri­ta­tea ce a obli­gat pe cei doi co­coşi ai apo­ca­lip­sei
(ori­când po­si­bile) să se aşeze şi să dis­cute sine ira et stu­dio1:
ci în­săşi Terra, cos­mo­sul, dez­e­chi­li­brul alar­mant al le­gi­
lor ma­te­riei. Spi­ri­tul din ma­te­rie.
(Bi­ne­în­ţe­les – fi­e­care din părţi va ajunge la con­clu­zia
că doar un gu­vern mon­dial va pu­tea să re­zolve aceste pro­
bleme mon­di­ale. Dar ca să ajun­gem la un ase­me­nea gu­
vern, fi­e­care din părţi îşi are con­vin­ge­rea pro­prie, care,
de­o­cam­dată, nu con­cordă una cu alta. Aşa că pro­blema
gă­u­ri­lor din ozon, din ca­uza gă­u­ri­lor din caş­ca­va­lul po­li­
tic al lu­mii, de­o­cam­dată, se amână…)
1
Vezi supra, nota 3, p. 498 (lat.).
858 ION D. SÎRBU

*
Când în­cepe Răul? – mă în­treb, în timp ce, pri­vind
pro­gra­mul Bucureş­ti­u­lui la TV, simt că am un şarpe roşu
în­tre sto­mac şi pan­creas. Cum în­cepe Răul? Cine poate
răs­punde clar la această în­tre­bare?
Îmi parcurg, cu umi­linţă şi du­rere, pa­gi­nile pe­ni­bile
ale vie­ţii mele (am trăit sub 7 dic­ta­turi, de fi­e­care dată am
luat to­tul de la în­ce­put, de fi­e­care dată m‑am sal­vat doar
in ex­tre­mis de ani­hi­lare sau moarte) şi îmi dau seama că,
în ca­zul meu, Răul în­cepe:
– în clipa în care Unul se ri­dică şi spune: „Eu sunt
cel mai bun din­tre cei mai buni!“;
– în clipa în care Unii, ajunşi la pu­tere unică, afirmă
că lu­mea ve­che tre­buie dis­trusă to­tal, ca pe rui­
nele sale să se poată clădi o lume nouă, un om
nou, o fe­ri­cire nouă şi ea;
– în clipa în care şti­in­ţele, zise exacte şi po­zi­tive, re­
u­şesc să dea o lo­vi­tură de pa­lat uni­ver­si­tar, de­cla­
rând Fi­lo­so­fia, Re­li­gi­ile, Ar­tele ca fi­ind pre­ju­de­căţi
de clasă sau opium pen­tru po­por;
– în clipa în care cel mai bun pri­e­ten al meu ac­
ceptă, în se­cret, să ra­por­teze săp­tă­mâ­nal ce fac, ce
ci­tesc şi ce dis­cut – iar eu, în loc să‑l bat măr, fac
pe idi­o­tul care nu ştie şi nu vede ni­mic.
*
Con­stat o re­ve­nire, pe plan mon­dial, la bu­nul‑ simţ în
te­o­ria şi prac­tica li­te­ra­tu­rii. Dacă Be­ne­detto Croce şi‑a
pu­tut per­mite să spună: „Arta este ceea ce ştim cu to­ţii că
este!“ – de ce să mi se in­ter­zică să strig acum, când mo­der­
nis­mul trece spre post­mo­der­nism, că­tre toţi struc­tu­ra­liş­
tii, tex­tu­a­liş­tii, her­me­ne­u­ţii (ame­ţiţi de trei be­ţii: be­ţia de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 859

cu­vinte, be­ţia de text, be­ţia de mi­turi), că: „Azi, li­te­ra­tura

(şi cul­tura, în ge­ne­ral) este ceea ce ştim cu to­ţii că nu este!“
Ca să ajungi să vor­beşti des­pre o cul­tură‑rock, des­pre
arta cos­me­tică, des­pre li­te­ra­tura pu­bli­ci­tară, des­pre
graffiti‑urile (co­pi­i­lor, ne­bu­ni­lor, ob­se­da­ţi­lor se­xu­ali) din
ma­rile oraşe – în­seamnă a lărgi sfera no­ţi­u­nii de cul­tură
până la con­tra­riul său, până chiar la duş­ma­nul de moarte
al ade­vă­ra­tei cul­turi. (Con­ţi­nut în formă, spi­rit în ma­te­
rie, re­ve­la­ţie în ima­nenţă, nu­men în fe­no­men, Dum­ne­
zeu în‑trup‑chipat etc.)
Nu mai e ca­zul să ne gân­dim la re­cru­ta­rea şi ini­ţi­e­rea
unor ti­nere ta­lente (ta­len­tul, care a re­u­şit să se se­pare de
in­te­li­genţă, cul­tură şi ca­rac­ter mo­ral, nu este de­cât o sim­
plă în­de­mâ­nare de a face la co­mandă tot ce ţi se cere şi aşa
cum ţi se cere) – la ora asta, tre­buie să tre­cem pe zi­duri, pe
zi­du­rile Ro­mei ame­nin­ţate de bar­bari, prin hoar­dele de
gra­fo­mani, kitschografi, zi­li­eri şi securişti ai scri­su­lui, fa­
na­ti­cii is­că­li­tu­rii sub orice că­cat. Roma e ame­nin­ţată de o
ju­mă­tate de se­col: mai multe din por­ţile ei au fost des­
chise din­lă­un­tru (de că­tre fi­lo­so­fii, is­to­ri­cii, cul­tur­ni­cii
din garda pre­to­ri­ană), bar­ba­ria din­lă­un­tru in­vită bar­ba­rii
de sub zi­duri să in­tre: îi pri­mim cu pâine şi sare, cân­tând
şi dan­sând ca nişte ne­buni într‑un car­na­val al mor­ţii.
(Le ex­plic unor ti­neri, scri­i­tori în de­ve­nire, cum văd
eu, din fun­d ul gro­p ii mele, de pildă, această pro­
blemă‑dramă a pro­zei noas­tre di­fi­cile, îm­bâc­site, laşe,
dar foarte „ar­tis­tice şi mo­derne“: „Am în mână un pumn
de aur cu­rat, îl îm­puşc, sub formă de alice, într‑un
munte: apoi de­scriu cu mi­gală mun­tele – lă­sând ce­ti­to­
rul să aleagă şi să cu­leagă sin­gur – dacă are răb­dare, har,
in­stru­mente pro­prii – câte ceva din au­rul de care du­cem
atâta lipsă…“)
860 ION D. SÎRBU

*
Um­blă o sta­fie prin Ru­sia: li­ber­ta­tea!
În fi­e­care zi, la ra­dio (zi­a­rele noas­tre, am au­zit, sunt ca
şi can­ce­rul la ope­ra­ţie: le des­chizi ca să le în­chizi la loc),
aflu des­pre noi pro­pu­neri de re­forme, co­ti­turi, re‑con­
struc­ţii: ieri (25 aug[ust] 1987), s‑a anun­ţat un pro­iect
prin care func­ţi­ile de mare răs­pun­dere (ex­cep­tând func­ţia
su­premă) să se acorde pe timp li­mi­tat. S‑a mai pro­pus ca
toate şe­din­ţele So­vi­e­tu­lui Su­prem să se trans­mită la TV,
zi­a­riş­tii fi­ind in­vi­taţi fără nicio dis­cri­mi­nare etc. Au loc
mici ma­ni­fes­ta­ţii de in­de­pen­denţă na­ţională, mi­li­ţia vine,
dar nu in­ter­vine. Îi fo­to­gra­fi­ază şi îi fil­mează nu­mai. (Pe
bună drep­tate, unii bă­trâni se în­treabă: „De ce ne fo­to­
gra­fi­ază? Nu cumva, când se va re­veni la nor­mal, aceste
fo­to­gra­fii vor de­veni ca­pete de acu­zare?“)
Mă ulu­ieşte şi mă amuză această re­formă – an­ti­ca­to­
lică şi an­ti­cle­ri­cală – fă­cută de un Lu­ther1 care este în­
suşi Papa de la Roma. Se co­teşte – dar co­ti­tura e ne­gată,
fi­ind im­po­si­bilă de fapt. In­for­mul se re­for­mează prin
ti­mide re­for­mu­lări. Fără să se scoată lan­ţu­rile, lu­mea e
in­vi­tată la dans, des­pre lan­ţu­rile pre­zente nu se su­flă
niciun cu­vânt, doar des­pre lan­ţu­rile tre­cu­tu­lui glo­rios se
afirmă că ele au fost nişte erori. Sta­lin a fost, e ade­vă­rat,
un dic­ta­tor rău şi foarte crud – dar ac­tul ace­lui tra­tat
Mo­lo­tov–Rib­ben­trop2 a fost un act de mare in­te­li­genţă,
clar­vi­zi­une, di­plo­ma­ţie de vi­i­tor…
*
Mare scan­dal în Ita­lia: o ce­le­bră pro­sti­tu­ată a fost
aleasă ca de­pu­tată în par­la­ment. (Iro­nie la­tină!)
1
Vezi supra, nota 1, p. 265.
2
Vezi supra, nota 2, p. 278.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 861

Îmi aduc aminte, prin 1947‑48, la Flo­reşti, lângă

Cluj, au fost adu­nate circa 150–200 de curve pro­fe­si­o­
niste. In­sti­tu­tul de Psi­ho­lo­gie şi Pe­da­go­gie (N. D.
Pârvu)1 m‑a in­vi­tat să ţin şi eu cursuri, „de etică şi es­te­
tică“, în ca­drul aşa‑zi­su­lui pro­gram de „re­e­du­care po­li­
tică, mo­rală şi so­ci­ală“ a aces­tor foste pro­fe­si­o­niste. După
o sin­gură vi­zită în ca­zarma din Flo­reşti, am ple­cat în­gro­
zit de vul­ga­ri­ta­tea agre­sivă şi re­vol­tată a „to­va­ră­şe­lor
eleve“. Dar, peste un an, ace­leaşi „eleve“, coa­fate de­cent,
ne­far­date, au cân­tat, re­ci­tat şi dan­sat şco­lă­reşte în ca­drul
unei ser­bări de ab­sol­vire. (Doar la urmă, din ca­uza unei
mici gre­şeli de pro­to­col, grupa de dan­sa­toare a în­tors cu­
rul gol că­tre pu­blic şi ono­rata co­mi­sie – din care fă­ceam
şi eu parte – ridicându‑şi fus­tele şi făcându‑ne din mână
ges­tul acela ţi­gă­nesc, in­ter­na­ţional…)
Multe au fă­cut ono­ra­bile ca­ri­ere în cul­tură, artă, sin­
di­cate. Prin 1955, îi fă­ceam dese vi­zite uneia din ele,
care ajun­sese in­spec­toare‑şefă în Mi­nis­te­rul În­vă­ţă­mân­
tu­lui. Avea o fru­moasă bi­bli­o­tecă, ea în­săşi pă­rea o per­
fectă em­blemă a unui mi­ra­col de fe­meie nouă, în lume
nouă, având o mo­rală nouă şi ea…
Când a ie­şit la bu­că­tă­rie să‑mi facă o ca­fea (era o un­
gu­roaică de­o­se­bit de in­te­li­gentă, plină de umor, mare ac­
triţă, în fe­lul ei), m‑am ui­tat prin­tre căr­ţile din bi­bli­o­tecă.
Sub pro­za­tori (Ilyés Béla, As­zta­los, Nagy Is­tván etc.), am
gă­sit do­site un stoc ma­siv de ilus­trate porno şi sexy, din
im­port sau con­tra­bandă.
Am zis: curva‑i curvă până moare! Dar asta nu m‑a îm­
pi­ed
­ e­cat să îi să­rut mâna cu res­pect, umor şi op­ti­mism.
1
Vezi supra, nota 1, p. 5.
862 ION D. SÎRBU

*
În puş­că­rie (sau în spi­ta­lul de ne­buni), mi se pă­rea a fi
ne­bun acela – in­di­fe­rent dacă era popă, ge­ne­ral, das­căl,
ţă­ran sau stu­dent – care uita, pen­tru o clipă mă­car, că e
în puş­că­rie (sau în spi­tal) şi că pro­blema‑pro­ble­me­lor nu
poate fi alta, hic et nunc1, de­cât că există puş­că­rie po­li­tică
şi spi­tal de ne­buni, ce fa­cem, ce e de fă­cut, cum vom pu­
tea ieşi de aici? etc.
Azi, um­blu pe străzi, trec pe la Tea­tru, prin re­dac­ţii,
mă în­tâl­nesc, la Bucureşti, la Cluj, la Si­biu, cu foşti co­
legi de puş­că­rie şi spi­tal – cu to­ţii, au­to­mat, ne pre­fa­cem
că sun­tem li­beri, nu ne pasă acum că în puş­că­rii şi spi­
tale sunt al­ţii, noi am scă­pat, via­ţa merge îna­inte, chiar
dacă is­to­ria merge în­dă­răt­nic spre în­dă­răt; dar nu dis­cu­
tăm des­pre asta – ca într‑o imensă le­pro­ze­rie, ni­meni nu
pro­nunţă cu­vân­tul „le­pră“, trăim în pro­pria‑ne pa­ran­
teză, fi­ind su­pli­ni­to­rii pro­priei noas­tre vieţi, trăim cât ni
se per­mite, cu car­telă, cu car­tela pe care o ob­ţi­nem doar
dacă re­u­şim să ne pre­fa­cem că am ui­tat tot, că am or­bit,
că sun­tem surzi şi aproape muţi…
Doamne, cât de li­beri şi de cin­stiţi eram în puş­că­rie!
*
Paştile Dom­nu­lui, Paştile: o mag­no­lie, ca o mi­reasă
din se­co­lul tre­cut, e toată în floare sub gea­mul meu.
M‑am tre­zit cu o cum­plită du­rere su­fle­tească: pen­tru
soarta ţă­rii şi a poporu­lui, pen­tru tu­ne­lul acesta fără de
sfâr­şit, pen­tru răul care se în­tinde şi pen­tru care, ori­cât
aş că­uta în lada de gu­noi a spe­ran­ţe­lor sau uto­pi­i­lor, nu
mai gă­sesc ni­mic, ni­mic, ni­mic.
1
Vezi supra, nota 1, p. 517 (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 863

În zi­lele tre­cute, în parc, m‑am în­tâl­nit cu unul din

ar­hi­tec­ţii ur­ba­nişti ai Cra­io­vei (în care se con­stru­ieşte
enorm). Eu îmi plim­bam fi­ara, el îşi plimba că­ţe­lul.
Sim­ţea ne­voia să se des­carce:
„Am ac­ces la do­cu­men­ta­ţia de spe­ci­a­li­tate, de peste
zece ani ab­so­lut toţi so­ci­o­lo­gii şi ur­ba­niş­tii din ţă­rile so­
ci­a­liste con­si­deră blo­cul de lo­cu­inţe ca fi­ind o so­lu­ţie
tre­că­toare, de tran­zi­ţie. Un apar­ta­ment într‑un bloc –
chiar având aşa‑zi­sul «con­fort spo­rit» – în ex­te­rior nu
poate asi­gura trei ne­voi ele­men­tare: eva­cu­a­rea higienică
a gu­noa­ie­lor, par­ca­rea ma­şi­ni­lor (noul bloc din spa­tele
Pri­mă­riei are peste 200 de apar­ta­mente, locuri de par­care
există doar pen­tru 25 de ma­şini: adică pen­tru şta­bii care,
în pre­zent, au ma­şini şi lo­cu­iesc acolo) şi lo­cul de joacă al
co­pi­i­lor. M‑ai în­ţe­les? Peste 20 de ani, dacă ne creşte ni­
ve­lul de trai şi dra­gos­tea de co­pii va de­veni mai in­te­li­
gentă şi mai pre­ten­ţi­oasă, va avea loc o fugă ge­ne­rală din
aceste blocuri. Care nu sunt de­cât nişte si­lo­zuri de sin­gu­
ră­tate, izo­lare, ră­u­tate, nişte în­chi­sori în care de­pin­dem în
în­tre­gime de stă­pâ­nire: ea ne dă apa, lu­mina, toţi cei care
lo­cu­iesc în aceste în­chi­sori tre­bu­iesc hră­niţi, ei nu pro­
duc nici mă­car un cas­tra­vete. Un clo­set en­gle­zesc, dacă
nu ai apă, de­vine o mi­ze­rie umi­li­toare, pri­mă­ria, care ne
taie în fi­e­care zi apa, ne obligă la vi­dan­jare. Vi­dan­ja­rea
face parte din edu­ca­ţie, obiş­nu­iţi să nu mai avem, ne
dez­o­biş­nuim să mai avem pre­ten­ţii. În blocurile aces­tea
nu se poate face mu­zică, se ştie când ci­neva che­fu­ieşte,
când îşi bate ne­vasta sau când în­jură te­le­vi­zo­rul. Nu există
po­si­bi­li­ta­tea de a‑ţi aranja mici ate­li­ere: de ra­di­o­a­ma­to­
rism, lă­că­tu­şe­rie sau tâm­plă­rie. Niciun fel de bri­co­laj nu e
po­si­bil. 60% din in­ven­ta­to­rii şi ino­va­to­rii în teh­nică,
864 ION D. SÎRBU

com­pu­tere şi nave se for­mează – în ţă­rile ca­pi­ta­liste – în

po­duri, man­sarde, şure, graj­duri, ga­raje etc. Aceste cen­
tra­li­zate mon­stru­o­zi­tăţi pro­pa­gan­dis­tice, de ti­pul «Casa
pi­o­ni­e­ri­lor» sau «Casa de cul­tură a stu­den­ţi­lor», sunt
foarte im­po­zante ca as­pect, dar aproape nule ca efi­ca­ci­
tate şi nu­măr de in­te­li­genţe ce lu­crează şi cre­ează în ele.
Gră­dina a dis­pă­rut, vor dis­pă­rea şi po­mii: nu e pre­vă­zut
spa­ţiu în­tre şo­sea şi tro­tuar pen­tru şi­rul de cas­tani sau
plopi. Mai­da­nul a dis­pă­rut (e ra­iul ţi­ga­ni­lor din mar­gine),
ne şi mi­răm că nu se mai nasc ti­nere ta­lente în fot­bal,
hand­bal etc. În tot ora­şul, nu există niciun ba­zin de înot
aco­pe­rit: bu­le­varde, bu­le­varde, bu­le­varde, cu lif­turi fără
cu­rent, cu apa ce nu urcă peste eta­jul trei, cu bal­coane ce
ser­vesc (în mod in­e­vi­ta­bil) la us­ca­rea ru­fe­lor ce se spală
noap­tea în baie. Vom dis­truge cu­rând şi acest parc: ci­
men­tul nu iartă, urăşte tot ce e via­ţă şi frunză verde. Vom
de­mola câ­teva mii de că­tune şi sate mici: exact ve­trele de
bază ale ethniei şi de­mo­gra­fiei noas­tre. A apă­rut în oraş
un per­so­naj si­nis­tru, ve­nit de sus de tot, are nu­măr mic şi
gal­ben de Ca­pi­tală, a ară­tat cu de­ge­tul pe pla­nul ora­şu­lui
cele pa­tru bi­se­rici din cen­tru «ce vor tre­bui să dis­pară». I
s‑a ar­gu­men­tat că nu e ne­voie, aceste mo­nu­mente is­to­
rice pot fi în­ca­drate în noul plan de sis­te­ma­ti­zare. A în­ce­
put să urle: «Noi am de­cla­rat aceste bi­se­rici ca fi­ind
mo­nu­mente, tot noi le de­cla­răm acum ca fi­ind mo­nu­
mente ce tre­buie să facă loc ora­şu­lui so­ci­a­list…» Şi a mai
spus: «Eu atâta vă spun: la Bucureşti, seara, m‑am ui­tat la
Bi­se­rica Sfânta Vi­neri şi, di­mi­neaţa, bi­se­rica aceasta nu a
mai exis­tat. M‑aţi în­ţe­les?» Mi­tro­po­lia e în­gro­zită, se teme
să nu i se dă­râme pa­la­tul: noi, toţi cei de la cen­trul de pro­
iec­tare, am în­ce­put să ne ru­găm, um­blăm pe as­cuns prin
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 865

bi­se­rici de mar­gine, dăm aca­tiste, plân­gem sub icoa­nele

fă­că­toare de mi­nuni…“1
Pri­vesc spre mag­no­lia mea ne­vi­no­vată şi pură, pri­vesc
şi spre gra­ti­ile de la fe­reas­tra „ca­me­rei de as­cul­tare“ din
blo­cul nos­tru: mis­te­ri­oasa ca­meră des­pre care ni­meni nu
ştie ni­mic, deşi bă­nu­ieşte to­tul… Azi‑noapte, târ­ziu, am
ter­mi­nat de ci­tit, de re­ci­tit, ca­pi­to­lul din Valéry (Variété)
care co­men­tează ex­tra­or­di­nar ur­mă­toa­rea „po­e­zie pură“
din Pas­cal:
„Le silence éternel de ces espaces infini m’effraie! “ 2
*
Ex­trag mă­duva din oa­sele ce mi
se aruncă.
RADU PETRESCU: Jur­nal

A tre­buit să pun la punct şi să‑mi con­fec­ţi­o­nez – din

ma­te­ri­ale mi­zere şi me­tode de‑a drep­tul co­pi­lă­reşti – un
sis­tem de in­for­mare (fără surse, cărţi, re­viste, amici, ca­
fe­nea, că­lă­to­rii, cerc etc.) şi un sis­tem de în­ma­ga­zi­nare
(fără sis­tem, ide­o­lo­gie, cul­tură de spe­ci­a­li­tate) prin care,
to­tuşi, să pot con­ti­nua să func­ţi­o­nez, ca in­te­lect li­ber şi
so­li­dar cu lu­mea, în ca­drul strâmb şi strâmt al Spa­ţi­u­lui
dat şi la sfâr­şi­tul Tim­pu­lui meu bi­o­lo­gic şi spi­ri­tual.
În­cerc să for­mu­lez, naiv şi cu stân­gă­cie, câ­teva pă­reri
utile care, fără să fie te­o­rii sau me­tode, mă ajută mult să
cred că nu sunt sin­gur şi pă­ră­sit în lume:
1
Niciuna dintre cele patru biserici din centru nu a fost demo­
lată. Abandonarea acestui plan trebuie pusă în relaţie cu scandalul
declanşat în presa occidentală privind demolarea satelor româneşti
şi a lăcaşelor de cult şi nu în ultimul rând cu intervenţiile mitropo‑
litului Olteniei, IPS Nestor Vornicescu, la înaltele foruri politice.
2
Eterna linişte a acestor spaţii infinite mă înspăimântă! (fr.).
866 ION D. SÎRBU

1. Cred că ide­ile – dacă le ca­uţi cu răb­dare, dacă le

do­reşti cu în­că­pă­ţâ­nare cu­rată – te ca­ută şi te gă­sesc ele.
2. Cred că într‑o minte des­chisă şi li­beră, cu­rată şi
trud­nică, atunci când apare la ori­zont un spor, o scân­teie,
un nu­cleu al unei po­si­bile cu­noaş­teri (cu sem­nul plus sau
mi­nus, nu are im­por­tanţă), o so­ne­rie, un clo­pot sau
chiar un little bang ne aver­ti­zează şi ne pune la treabă.
3. Cred, mai ales, că din orice, ori­când şi în orice
con­di­ţii, se poate în­tre­zări ceva din esenţă sau Fi­inţă. Mă
simt ca un mic mag­net, dar func­ţi­o­nez ca fir de pi­li­tură
de fier în ca­drul unui mag­net mai mare şi mai du­ra­bil.
(Veş­nic.)
4. Cred că tre­buie să îmi spun în fi­e­care zi cât de mi­
ze­ra­bilă şi umilă tres­tie sunt, dar cât de aproape de Ade­
văr şi de Dra­goste (prin ade­văr şi dra­goste) sunt, chiar şi
atunci când mă simt cum­plit de de­parte de cărţi, de oa­
meni şi de lu­mea asta mare şi rea.
Miserere1…
*
Dom­nul procuror a îm­bă­trâ­nit, pen­sia în­cepe să‑i îm­
pru­mute idei ge­ne­rale:
„La ora asta, îmi spune, asist la răz­bu­na­rea NORMEI
de DREPT. Ceea ce ar fi Ade­vă­rul (poate şi Dra­gos­tea)
în con­sti­tu­ţia me­ta­fi­zică a Lu­mii, este şi Norma de Drept
în con­sti­tu­ţia ori­că­rei so­ci­e­tăţi ci­vi­li­zate. Re­vo­lu­ţia, care
a creat o jus­ti­ţie po­li­tică – în care unii pot fi ori­când con­
dam­naţi, pen­tru orice şi la ori­cât, în timp ce al­ţii nu pot
fi traşi la răs­pun­dere pen­tru ni­mic – acum, de ziua re­col­
tei so­ci­a­lis­mu­lui bi­ru­i­tor, con­sta­tăm cu to­ţii că poporul
(ca opi­nie) şi in­te­li­gen­ţele (com­pe­tente) s‑au re­tras to­tal
1
Vezi supra, nota 1, p. 260 (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 867

din horă, fi­ind şi obli­gaţi să se re­tragă. În ac­tu­ala con­

junc­tură so­ci­ală, pu­te­rea ma­te­ri­a­liş­ti­lor din Pu­tere stă
faţă în faţă cu pu­te­rea Ma­te­riei în sine, care – ase­meni
oa­me­ni­lor scoşi în afara Nor­mei de Drept – nu îi pasă de
Pu­tere, nu are ni­vel po­li­tic, avându‑şi pro­pri­ile legi la
care nu re­nunţă, si­lită de frică sau foame. În faţa vi­i­to­ru­
lui, norma de drept o im­pun căr­bu­nele, pe­tro­lul, mân­ca­
rea, pi­aţa, si­lo­zu­rile etc.“
*
Am un per­so­naj care mă ob­se­dează: un fel de co­leg sau
ve­cin că­ruia eu îi spun „dom­nul Nim­bus“. Ca şi mine, e
un sin­gu­ra­tec, izo­lat, pă­ră­sit, ne­fe­ri­cit.
Când ne în­tâl­nim, timp de ore în­tregi po­ves­tim des­
pre car­ti­e­rele mă­runte ale Lon­drei sau Li­sa­bo­nei (cu amă­
nunte, de­scri­eri de case, străzi, câr­ciumi, gră­dini etc.), ne
mu­tăm apoi, cu non­şa­lanţa ma­ri­lor globe‑trot­teri, în
Hawaii, Hong Kong, Vi­ena sau Si­ghet. Ne con­tra­zi­cem,
ne cer­tăm, adu­cem pre­ci­zări de de­ta­liu. (De ti­pul: „Gre­
şeşti, co­lega, mu­zeul acela din Tan­ger nu e în car­ti­e­rul
vechi: e pe ma­lul mă­rii şi se cheamă «Kasb‑Al‑Uhâr»…“
Sau: „E ade­vă­rat, la in­di­e­nii din Mato Grosso există tra­
di­ţia ca so­ţul fe­meii care a fost nă­vă­lită şi vi­o­lată de pri­e­
te­nul ca­sei să ducă a doua zi ca­do­uri ce­lui care i‑a fă­cut
onoa­rea de a‑l în­cor­nora: dar ace­laşi obi­cei există şi în
ra­por­tu­rile din­tre so­ţii ale că­ror so­ţii se culcă cu şta­bii
din Cul­tură sau Pro­pa­gandă.“) Ne plim­băm ast­fel prin
Ame­rica de Sud, prin Transvaal sau In­su­lele Fiji: sun­tem
amân­doi în­dră­gos­tiţi de ora­şul São Pa­ulo, am trăit lungi
ani într‑un favelas, ce via­ţă, ce oa­meni, ce mo­ra­vuri! Ne
mu­tăm re­pede, de acolo, în Ti­rol ori Sa­mar­kand, ci­tăm
nume de străzi, obi­ce­iuri, fru­mu­seţi, pri­e­teni co­muni.
868 ION D. SÎRBU

In­ven­tăm, fan­ta­zăm, min­ţim în­truna: nici­u­nul din

noi doi nu a fost ni­că­ieri. Eu am ci­tit mult, el a ci­tit mai
multe: doar la Ora­dea şi Bră­ila am fost amân­doi, în tre­
cere – dar des­pre aceste oraşe nu vor­bim nici­o­dată. Când
ne des­păr­ţim, sun­tem amân­doi foarte obo­siţi, de parcă
am fi la sfâr­şi­tul unui drum şi al unei că­lă­to­rii de­o­se­bit
de lungi şi di­fi­cile.
La această oră a li­te­ra­tu­rii, de­ve­nită in­dus­trie şi con­
sum, după ploaia mu­so­nică de ti­nere ta­lente, de mii de
po­eţi, pro­za­tori (şi foarte pu­ţini dra­ma­turgi – ge­nul acesta
li­te­rar a fost ucis pe la spate de re­gi­zori, spec­ta­col, teh­
nică şi film), prin lăr­gi­rea până la neant şi ne­bu­nie a con­
cep­tu­lui de li­te­ra­tură, artă li­te­rară (de pildă, Jose Céla1:
„Ro­ma­nul nu mai are o de­fi­ni­ţie – aşa că orice operă li­
te­rară care are ca sub­ti­tlu «ro­man» este un ro­man“), for­
mula din se­co­lul tre­cut a ta­len­tu­lui, ca dar în­năs­cut
pen­tru ca­pa­ci­ta­tea şi uşu­rinţa de a scrie şi a ima­gina fru­
mos şi pro­fund, tre­buie con­si­de­rată ca fi­ind to­tal de­pă­
şită. La noi, cel pu­ţin, cred eu, nu mai pot fi con­si­de­rate
a fi ta­lente de­cât acele chi­nu­ite, sin­gu­lare şi din ce în ce
mai rare per­so­na­li­tăţi, de mare ca­rac­ter şi cu­raj, pe care
ide­ile le vi­zi­tează cu dra­goste şi pre­fe­rinţă şi care au – mai
au – ca­pa­ci­ta­tea de a primi şi a pre­lu­cra lu­mi­nile şi re­ve­
la­ţi­ile din afară şi de sus. Un ta­lent, azi, la noi, ar fi un fel
de ra­dar ca­pa­bil de a prinde, în câm­pul său de ob­ser­va­ţie
şi ex­pre­sie, ma­rile du­reri, tra­ge­dii şi co­me­dii ce ame­
ninţă lu­mea şi via­ţa.
1
Trulock Camilo José Cela (1916–2002), scriitor spaniol.
Noto­rietatea i‑a fost asigurată de romanul (Familia lui Pascual
Duarte (La familia de Pascual Duarte, 1942). În 1989, i s‑a decer‑
nat Premiul Nobel pentru literatură.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 869

*
Res Va­la­cho­rum accisae.
(După TIT LIVIU: Pute­rea rui­nată a
valachilor: el vor­beşte de fapt de Volsci1.)
Cu­vân­tul accidia mă pre­o­cupă în con­ti­nu­are. În­
seamnă acea stare de le­tar­gie to­tală ce pre­ves­teşte mai
mult de­cât moar­tea: pre­ves­teşte piei­rea. Atât la in­di­vizi,
cât şi la po­poare.
Accidia e în­ru­dită cu „ac­ci­dent“: iar azi, scri­ind toată
ziua în aceste ne­gre ca­iete2, mi‑a tre­cut prin minte me­
ta­fora cu acea cu­tie nea­gră care poate fi re­cu­pe­rată după
pră­bu­şi­rea unui avion şi din care se poate de­duce cam ce
s‑a vor­bit şi ce alarmă s‑a dat îna­inte de sfâr­şi­tul fa­tal.
Nu cumva toate aceste ne­gre ca­iete ale mele al­că­tu­
iesc cu­tia nea­gră pe care sper că ur­ma­şii mei pre­zump­tivi
o vor pu­tea re­cu­pera şi des­ci­fra? Fi­indcă simt pe­ri­co­lele
(tră­iesc în mij­lo­cul lor), pre­simt sfâr­şi­tul, ştiu că ac­ci­
den­tul fa­tal nu e de­parte…
De­o­cam­dată, su­făr doar de accidia va­lahă.
*
În­treaga cul­tură a se­co­lu­lui XX s‑a des­fă­şu­rat sub
sem­nul Mor­ţii. Cei cinci fi­lo­sofi (de limbă ger­mană – dar
1
Popor antic italic, binecunoscut în istoria primului secol al
Republicii Romane. Volscii au locuit în zonele parţial deluroase,
parţial mlăştinoase din sudul regiunii Latium (Lazio).
2
Este vorba despre şase caiete de câte 200 file, cu coperte ne‑
gre, în care Ion D. Sîrbu şi‑a scris, în anii 1983–1989, jurnalul,
care, prin rescriere şi prelucrare va deveni Jurnalul unui jurnalist
fără jurnal. Lor li se adaugă încă două caiete, Jurnalul anilor
1973–1976 (unul sustras din locuinţă, în 1977), şi un altul cu
însemnările ultime (de după 27 aprilie 1989), în total, nouă ca‑
iete de câte 200 file.
870 ION D. SÎRBU

co­men­taţi de fran­cezi, en­glezi şi ruşi) care şi‑au pus

gheara (de leu sau hi­enă) pe în­treaga in­te­li­genţă a aces­tei
bă­trâne şi za­ha­ri­site Eu­ropa – He­gel, Ki­er­ke­ga­ard, Marx,
Ni­et­zsche, Freud – au cu to­ţii ca punct de ple­care (şi
sosire) sen­ti­men­tul sau in­stinc­tul Mor­ţii. Cele trei mari
cu­rente fi­lo­so­fice – exis­ten­ţi­a­lis­mul, on­to­lo­gia, her­me­ne­
u­tica – au des­co­pe­rit Moar­tea, ca semn, sens, scop, me­
todă. Chiar şi mar­xiş­tii şi ma­te­ri­a­liş­tii cei mai op­ti­mişti
în­cep să se teamă de ce va fi dacă va în­târ­zia re­vo­lu­ţia
mon­di­ală. Fil­mele, ar­tele plas­tice, po­e­zia – până şi ro­ma­
nele po­li­ţiste, de spionaj sau sexy – sunt în­căr­cate de
crime, ma­sa­cre, sin­u­ci­deri: ele par o sim­plă re­clamă sau
pro­pa­gandă pen­tru in­e­vi­ta­bila dis­pa­ri­ţie şi scârbă.
Nu mai ză­resc lu­mină şi bucurie de­cât în ochii co­pi­
i­lor mici: nu la şco­lari (care îmi par a fi trişti, obo­siţi, ca
nişte sol­daţi într‑un răz­boi de îna­inte pier­dut) şi nici în
ti­ne­re­ţea lă­lâie şi pi­e­zişă a pă­rin­ţi­lor, spe­ri­aţi de ziua de
mâine, re­fu­zând să se mai gân­dească la poi­mâine sau la
vi­i­to­rul cin­ci­nal.
Se­co­lul acesta al Mor­ţii a ucis vi­i­to­rul, fo­lo­sind ca
mă­ciucă tre­cu­tul; de aceea, pre­zen­tul a de­ve­nit mai mult
de­cât o ţară a ni­mă­nui, a de­ve­nit o ţară a ni­mi­cu­lui, şi
acela ni­mic­ni­cit.
*
Cam din anul 1970, am în­ce­put să în­re­gis­trez di­fe­ri­
tele „ge­ne­ra­ţii de re­vol­taţi“: există o primă ge­ne­ra­ţie, în
curs de mu­rire, a ce­lor care s‑au opus de la în­ce­put (75%
din popu­la­ţie), al­că­tu­ind mai târ­ziu masa largă a puş­că­ri­
a­şi­lor, ne­mem­bri­lor de par­tid, a „re­ac­ţiona­ri­lor“ din fire
şi ca­rac­ter: la ei s‑a adă­u­gat ge­ne­ra­ţia foş­ti­lor ştabi sta­li­
nişti, pro­mo­vaţi de Ghe­or­ghiu‑Dej şi eli­mi­naţi pe rând
de Cea­u­şescu: şi a ur­mat o a treia ge­ne­ra­ţie, de re­vol­taţi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 871

la culme, cei pe care i‑a ro­tat ori eli­mi­nat în­suşi ca­bi­ne­

tul I sau II.
Mă amuză (dar mă şi pune pe gân­duri) ca­te­go­ria
aceea de ca­dre uni­ver­si­tare sau mi­nis­te­ri­ale, care, ui­tând
com­plet cum au ajuns la pos­turi şi pu­tere, se con­si­deră
as­tăzi (chiar şi când îmi vor­besc mie, care am fost dat
afară din Uni­ver­si­tate odată cu Blaga, Li­viu Rusu şi
D. D. Roşca) ca fi­ind nişte aris­to­craţi de sânge, jus­ti­ţie şi
com­pe­tenţă, care, doar printr‑un abuz, printr‑o ne­drep­
tate stri­gă­toare la cer, au fost în­lă­tu­raţi din pos­tu­rile lor
fier‑be­ton. Am în­tâl­nit, pe stră­zile Cra­io­vei, pe cel mai
cre­tin şi ig­nar pro­fe­sor de is­to­rie sta­li­nistă (doc­tor do­cent
cu teza: Des­pre greva mun­ci­to­ri­lor ti­po­grafi din Târgu‑Jiu.
Cinci mun­ci­tori ti­po­grafi, în 1943, ne­pri­mind cu­ve­ni­tul
ki­lo­gram de lapte, au re­fu­zat să mai mun­cească…), care,
la ora asta, se plimbă prin oraş de parcă ar fi Iorga sau
Xe­no­pol. În­treaga ge­ne­ra­ţie de cul­tur­nici şi şme­cheri
(pro­ve­niţi din ţă­rani şi semiînvăţători lip­siţi de scru­pule
şi li­mite în tu­peu şi par­ve­nire), pe care i‑am gă­sit şefi
peste tot şi toate la Cra­iova, în 1964 (Cul­tură, Folc­lor,
Că­mine, Ra­dio, Ziar, In­spec­to­rate etc.), azi, îi văd jer­pe­
liţi, cu aer su­pe­rior de vic­time cin­stite, cir­cu­lând pe străzi
ca şi „chia­bu­rii“, în 1950–1960… Vor arăta ei cine sunt,
vine el cea­sul ade­vă­ru­lui, tot ce se în­tâm­plă rău şi de­zas­
truos se în­tâm­plă nu­mai fi­indcă ei au fost în­lo­cu­iţi de
ge­ne­ra­ţia asta mân­că­toare de ra­hat, de agra­maţi, li­
chele, lin­găi etc…
*
Bucureş­tiul nu mai este o Ca­pi­tală. Este doar cen­trul
po­li­tic şi ad­mi­nis­tra­tiv. Pro­vin­ci­ile nu se mai uită spre el
cu in­vi­die, ad­mi­ra­ţie, res­pect. Ci cu frică, oroare, pro­
fund dis­preţ. Ia­şul, Clu­jul, Ti­mi­şoara în­cep să‑şi redoreze
872 ION D. SÎRBU

bla­zo­nul ui­tat, prin con­tur cul­tu­ral in­de­pen­dent, des­

centra­li­zat. (De alt­fel, prima mă­sură po­li­tică a vi­i­toa­rei
pere­stroika, la noi, cred eu, va tre­bui să în­ceapă cu au­to­no­­
mi­za­rea re­gi­u­ni­lor is­to­rice, spre a li­mita şi slăbi pu­te­rea
aces­tei Ca­pi­tale, de­ve­nite ha­o­tice, ab­surde şi, mai ales,
pro­fund ri­di­cole şi laşe.)
Mă în­tâl­nesc cu un bă­trân căr­tu­rar tran­sil­van. Îmi
măr­tu­ri­seşte cu mare du­rere: „Nu ne‑a fost uşor, ne‑au
tre­buit multe sa­cri­fi­cii de con­şti­inţă ca să ac­cep­tăm Ma­
rea Unire: din punc­tul de ve­dere al ci­vi­li­za­ţiei şi al mo­ra­
lei pu­blice, Ve­chiul Re­gat era cu mult în urma Ba­na­tu­lui
şi Ar­dea­lu­lui, unde se sim­ţea spi­ri­tul de or­ga­ni­zare, co­rec­
ti­tu­dine şi cin­ste, ca­rac­te­ris­tic Eu­ro­pei de Mij­loc. Re­ga­tul
avea în schimb o limbă li­te­rară cultă, un în­vă­ţă­mânt şi o
in­te­lec­tu­a­li­tate oc­ci­den­tală pe care noi nu le aveam. Clu­
jul, Si­biul, Ara­dul, Ti­mi­şoara nu au avut nici­o­dată com­
plexe de in­fe­ri­o­ri­tate, s‑au to­pit co­rect în avân­tul şi
ti­ne­re­ţea Ro­mâ­niei Mari… Dar, mai nou, Ca­pi­tala a în­
ce­tat să mai lu­mi­neze: ea în­tu­necă şi dez­or­ga­ni­zează. Ba­
na­tul şi Tran­sil­va­nia se gă­sesc ga­lo­pând po­li­tic după
exem­plul ju­de­ţu­lui Olt – iar Clu­jul, Si­biul, Ti­mi­şoara,
Ora­dea şi Ia­şiul pri­mesc lec­ţii de ur­ba­ni­tate şi cul­tură de
la Scor­ni­ceşti…“
*
Sunt un sim­plu spion în slujba ce­ru­lui.
KIERKEGAARD1

Eugène Io­nesco (în „Pa­ris Match“, apri­lie, 1987) acordă

un in­ter­viu pe care l‑am ci­tit cu­tre­mu­rat şi aproape plân­
gând. (Văd fo­to­gra­fia aces­tui bă­trân chi­nuit de angoase,
1
Vezi supra, nota 1, p. 248.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 873

în că­u­ta­rea lui Dum­ne­zeu, cer­şind lu­mină şi gra­ţie, asal­

tând ce­rul prin cu­vinte, nu­mai prin cu­vinte. Ală­turi se văd
si­lu­e­tele tra­gice ale Ro­di­căi şi fii­cei sale, Ma­rie‑France.
Am su­bit im­pre­sia că am fost pri­e­ten, cândva, cu această
Ma­rie‑France, atât de sa­vantă şi de rea, atât de tristă şi
de sin­gură.)
Tran­scriu pen­tru mine, fi­indcă nu­mai de mine e vorba:
„…Câ­te­o­dată, foarte rar, dar foarte lu­mi­nos, am sen­
ti­men­tul că sus de tot, foarte de­parte, ci­neva mă pri­veşte,
mă apără. Ci­neva care se gân­deşte la mine…“ Sau: „Le
ciel ne vient pas à moi comme il est venu à ceux qui ont
eu la grâce. Alors je vais à l’assaut du ciel. Avec de mots…
Uniquement des mots.“1 Sau: „J’ai dit souvent que ce
que je cherchais c’etait un terrain so­lide. Le terrain so­
lide, c’est le sacré. Je suis à la recherche du sacré…“2
Ti­tlul în­tre­gu­lui in­ter­viu: J’essaie de forcer les portes
du ciel…3 (SABINE CAYROL)
*
Pă­că­tu­iesc, me­reu şi me­reu, faţă de acest mare poet al
fi­lo­so­fă­rii, Dinu No­ica. Trec peste ceea ce ştiu des­pre cum
s‑a pur­tat la pro­ces şi în puş­că­rie: dar l‑am bă­nuit (ci­tind
mai to­tul din ce a scris, din ce s‑a scris în ju­rul le­gen­dei
Păl­ti­niş) de multe alte pă­cate, mai ac­tu­ale: de so­fism,
re­gie, Ma­gla­vit; de bo­ie­rie, ate­ism, rumânism, cult al per­
so­na­li­tă­ţii: că îşi face – ca şi alte „ge­nii“ la modă – mo­nu­
men­tul, în via­ţă fi­ind, dă­râ­mând în jur (tra­di­ţia Si­bi­u­lui,
1
Cerul nu vine spre mine aşa cum a venit la cei atinşi de graţia
divină. Atunci asediez eu cerul. Cu cuvinte… Doar cuvinte (fr.).
2
Am spus adesea că ceea ce căutam eu era un teren solid.
Terenul solid este sacrul. Sunt în căutarea sacrului… (fr.).
3
Încerc să forţez porţile cerului (fr.).
874 ION D. SÎRBU

de pildă), fo­lo­sind pie­trele şi că­ră­mi­zile al­tora ca să‑şi

facă pos­ta­ment şi so­clu.
L‑am şi cu­nos­cut: mi s‑a pă­rut în­vă­luit în taină şi
într‑un fel de să­nă­tate co­pi­lă­rească, in­te­li­gentă şi tea­trală
tot­o­dată. O seară în­treagă, pe­tre­cută în casa lui Eve­rac
(cum a pu­tut să ac­cepte să vină la acest sus­pect Tartuffe?)1,
în care a re­uş­ it fan­tas­tica per­for­manţă de a nu rosti niciun
cu­vânt des­pre po­li­tică, să­ră­cie, dic­ta­tura nean­tu­lui etc.
Mi s‑a pă­rut că l‑am ghi­cit: No­ica e un mare fri­cos,
pare ta­rat de cli­pele sale de pru­denţă şi frică avute în tim­
pul pro­ce­su­lui. Dar a re­u­şit să trans­forme frica în Stil şi
pru­denţa în în­ţe­lep­ciune şi un fel de mo­rală on­tică.
Iată ce scrie des­pre Blaga (de fapt des­pre el în­suşi),
într‑o in­tro­du­cere su­b­limă a unui vo­lum de stu­dii:
„Aşa s‑a în­tâm­plat şi în na­tură, pare‑se, unde, sub sem­nul
fri­cii [su­b­li­ni­e­rea mea], na­tura ve­ge­tală a re­u­şit să cul­mi­neze
în ar­bore. Is­to­ri­cii na­tu­rii ne fac să cre­dem că multă vreme,
în­tinsă cu ier­bu­rile şi li­a­nele sale peste Terra, a fost doar na­
tura ve­ge­tală, pen­tru ca, atunci când a apă­rut reg­nul ani­mal
cu ame­nin­ţă­rile lui, ve­ge­ta­ţia să se ri­dice pe ver­ti­cală, spre a se
apăra, dând aceste «gră­dini sus­pen­date» care sunt ar­bo­rii.“
(Con­stan­tin No­ica, Vi­zi­u­nea me­ta­fi­zică
a lui Lu­cian Blaga şi vea­cul al XX‑lea)2

*
O mo­ra­li­zez pe ve­cina mea, stu­denta: „Umbli ca o
somn­am­bulă, te ţii doar de cursuri. Fi­lo­lo­gia şi Li­te­rele
1
Textul din paranteză a fost cenzurat în ediţia princeps.
2
Vezi Dumitru Ghişe, Angela Botez, Victor Botez (coord.),
Lucian Blaga – cunoaştere şi creaţie, culegere de studii, Bucureşti,
Editura Cartea Românească, 1987, p. 24.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 875

nu se fac lu­ând note de tre­cere la cre­ti­nii care îţi ocupă

tim­pul sa­cru al stu­den­ţiei…“
Şi mă po­me­nesc mărturisindu‑i: „Tre­buie să ştii că
Petrila noas­tră a ră­mas o Co­lo­nie mi­ni­eră, pe­ni­ten­ci­ară.
Chiar dacă am avut parte de doi sfinţi pă­rinţi, Tata şi
Mama, care m‑au iu­bit şi m‑au cres­cut să­nă­tos şi pu­ter­
nic, eu, până nu am ajuns la Fa­cul­tate, nu am ci­tit nicio
re­vistă li­te­rară. În casă, nu am avut nicio carte, nu exista
no­ţi­u­nea de carte pro­prie: ci­team to­tuşi enorm, mai ales în
un­gu­reşte, dar nu­mai cărţi îm­pru­mu­tate. Pe toată uliţa
noas­tră, nu exista de­cât un sin­gur me­ca­nic, Drotzinger,
care era abo­nat la «Brasói Lapok». Prima re­vistă li­te­rară
ce mi‑a că­zut în mână (de la Ion Oana) a fost «Uni­ver­sul
li­te­rar»1, la care am şi de­bu­tat ca pro­za­tor, scri­ind nu­vela
mea na­tu­ra­list‑so­ci­a­listă, Co­lo­nie. Pri­mul ziar, pe care
l‑am sim­ţit ca ziar, a fost «Ţara» din Si­biu (1941), la care
am şi de­bu­tat ca zi­a­rist, scri­ind ar­ti­co­lul: Mun­ci­to­ri­mea,
co­pi­lul vi­treg al na­ţi­u­nii 2. Prin Ne­go­i­ţescu, m‑am în­tâl­
nit prima oară cu ideea de bi­bli­o­tecă per­so­nală, la Li­viu
Rusu, acasă, am vă­zut pri­mul bi­rou şi prima bi­bli­o­tecă
de spe­ci­a­li­tate. Oni­si­for Ghibu mi‑a ară­tat co­lec­ţi­ile
«As­tra», Ni­co­lae Măr­gi­neanu mi‑a do­nat prima carte
cu de­di­ca­ţie…“
1
„Universul literar“, supliment al ziarului „Universul“ (1884–
1953). Nuvela Cinste a apărut în numărul din 18 iulie 1942. Până
la acea dată, Ion D. Sîrbu publicase trei proze de mică întin‑
dere: Vizita, în „Răscruci“ (Alba‑Iulia), Caietul 2, an. I, martie
1941, p. 6; Duminecă, în „Curţile dorului“ (Sibiu), an. II, nr. 2–4,
aprilie 1941, p. 60–65; În Stepă, în „Luceafărul“, Sibiu, an. II,
nr. 5, mai 1942, p. 182–183.
2
Corect, Muncitorii, începutul primei fraze fiind „Copii vi‑
tregi ai Naţiunii“, publicat în „Ţara“, an. I, nr. 2, 9 aprilie 1941.
876 ION D. SÎRBU

*
Qu­elle tristesse de voir des grandes
nations mendier un supplément
d’avenir! 1
CIORAN

Nean­tul, ab­sur­dul, plic­ti­sul – iată trei foarte mo­derne,

ul­time des­co­pe­riri ale fi­lo­so­fiei oc­ci­den­tale. În um­bra
aces­tor ma­le­fice sti­hii me­ta­fi­zice, acest Oc­ci­dent, to­tuşi,
se descurcă şi tră­ieşte, fi­zic cel pu­ţin, foarte bine: „Con­tul
la bancă, curva‑n va­canţă şi ma­şina la scară“ – îmi ex­plica
mie ghi­dul meu pa­ri­zian, Tutilă I. Pen­tru aceste trei mi­
raje – la care se ada­ugă vila, pis­cina, presa – ce­tă­ţea­nul cel
mai sus pus este în stare să tră­deze util, să mintă şi să se
mintă in­te­li­gent, şi să fie laş cu orice vi­teaz pe care nu îl
ame­ninţă di­rect ni­mic şi ni­meni. (De­o­cam­dată.)
No­ica vor­beşte de o fi­lo­so­fie eso­pică (fi­lo­so­fia unor
re­sen­ti­mente, in­fir­mi­tăţi, boli sau exil ne­fe­ri­cit): eu
cred că se poate vorbi şi de o li­te­ra­tură eso­pică, cum ar
fi, de pildă, mica mea operă dra­ma­tur­gică, prin care în­
cerc să mă jus­ti­fic, să vin­dec ră­nile‑mi, să re­fuz a uita
sau a ierta.
Dar des­pre o via­ţă eso­pică nu se poate vorbi? O via­ţă
ba­zată pe o in­fir­mi­tate is­to­rică fun­ci­ară, pe o co­coaşă
im­pusă, pe nişte in­fir­mi­tăţi le­gate de exil, sin­gu­ră­tate,
ago­nie?
Mie mi se pare că eso­pică nu e nu­mai via­ţa noas­tră, a
ce­lor de aici – la fel de eso­pică, mi se pare a fi şi via­ţa ce­
lor care, având de toate, nu văd în faţă de­cât două al­ter­
na­tive: ori Nean­tul, ori To­ta­li­ta­ris­mul.
1
Ce tristeţe să vezi mari naţiuni cerşind un supliment de vi‑
itor! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 877

*
1
Pe­tru Du­mi­triu , acest dandy al re­a­lis­mu­lui so­ci­a­list
sta­li­nist, cea mai cultă şi ilus­tră curvă li­te­rară a ani­lor
’50, pro­dus cris­ta­li­zat al ra­fi­na­tei aris­to­cra­ţii bucureş­
tene, a re­ve­nit în me­mo­ria mea, sub formă de iad şi coş­
mar, printr‑o carte ce mi‑a pi­cat abia acum în mână:
Rendez‑vous au Jugement dernier. (Prima carte, scrisă
după fuga în Oc­ci­dent: des­pre fuga sa, am aflat de la
lăp­ta­rul ca­sei so­ţiei sale din Cluj, ţă­ran din Fe­leac, care,
fi­indcă îi adu­cea lapte aces­tui vi­i­tor tră­dă­tor, a pri­mit 8
ani de în­chi­soare grea, pe care i‑a şi exe­cu­tat.)
La fi­e­care rând – deşi, de astă dată scrie îm­po­triva cu­
ru­lui pe care l‑a lins cu artă, en­tu­zi­asm şi ci­nism – se
simte curva, por­cul, tră­dă­to­rul. Dar lu­mea aceasta pe care
o cu­noaşte bine – cea a pu­ter­ni­ci­lor zi­lei, a şe­din­ţe­lor, a
pră­bu­şi­ri­lor, a tur­nă­to­riei, a de­mas­că­ri­lor, în­tre­gul alai
de gro­ză­vii mur­dare ale sta­li­nis­mu­lui dâm­bo­vi­ţean, mă
cu­tre­mură şi mă scâr­beşte; nu pot să nu mă gân­desc că
aceşti oa­meni tră­iesc încă, func­ţi­o­nează, otrava din ei
există. „Nu au niciun Dum­ne­zeu“ – zi­cea Tata; îi dau
drep­tate, fi­indcă toţi aceşti ani ai sta­li­nis­mu­lui şi ai fal­su­
lui prim dez­gheţ mi se par acum, în mo­dul cel mai clar,
1
Petru Dumitriu (1924–2002), prozator, dramaturg şi eseist.
Două dintre romanele sale – Drum fără pulbere (1951), un oma‑
giu şantierului canalului Dunăre–Marea Neagră, şi Pasărea furtu‑
nii (1957) – reprezintă mostre ale proletcultismului şi realismului
socialist în literatură. În 1960, aflat în Germania Răsăriteană, ca
turist, trece în Berlinul de Vest, cere azil politic şi se stabileşte la
Frankfurt. Romanul Rendez‑vous au Jugement Dernier (Ne întâl‑
nim la Judecata de Apoi, 1961), tradus în limba română de Adriana
Fianu, a fost publicat la Editura Univers, colecţia „Ithaca – Scriitori
români din exil“, Bucureşti, 1992.
878 ION D. SÎRBU

ani de crudă şi to­tală îndemonire a lu­mii noas­tre de că­tre

po­se­da­ţii ruşi şi aco­li­ţii lor slu­gar­nici de la noi, cloaca
fa­na­ri­oto‑iudeo‑miticistă.
(Dum­ne­zeu a fost bun cu mine: ca tâ­năr stu­dent, fost
ile­ga­list, fiu de mi­ner, eram un si­gur can­di­dat la ca­ri­eră şi
aven­tură. Dar mo­rala Ta­tă­lui meu şi du­hul lui Blaga
m‑au fe­rit de is­pită. Mai târ­ziu, bu­nul Dum­ne­zeu, vă­
zând cum mă plimb de idiot şi donquijote pe mar­gi­nea
vul­ca­nu­lui, lup­tând de unul sin­gur îm­po­triva sta­li­nis­
mu­lui redivivat după 1956, tră­dat de fosta so­ţie şi de cei
mai buni pri­e­teni ai mei, ca să mă scape de mai rău, m‑a
luat de gu­ler şi m‑a tri­mis în puş­că­rie. Ast­fel, m‑am
mân­tuit de silă şi is­pită, pier­zând to­tul, dar pri­mind în
schimb acest su­flet de pur­ga­to­riu cu care, în pace şi onor,
îi aş­tept la Ju­de­cata de Apoi pe toţi cei care, din frică şi
la­şi­tate, au de­pus îm­po­triva mea la cele trei pro­cese. Şi
chiar şi pe Pe­tru Du­mi­triu, care ştiu că se chi­nu­ieşte şi se
au­to­fla­ge­lează: a fost un mare con­dei, nu pot să uit că
pri­mele sale proze de artă, ca şi cele trei vo­lume din Cro­
nica de fa­mi­lie sunt foarte bine scrise, deşi sunt mur­dar
de par­ti­nice şi de an­ti­ro­mâ­neşti. Ceea ce fac acum bul­
do­ze­rele cu ve­chile lă­ca­şuri de ru­gă­ciune, a în­ce­put Pe­tru
Du­mi­triu prin de­mo­la­rea fără milă a cla­sei că­reia îi apar­
ţi­nea şi prin naş­tere şi prin edu­ca­ţie şi cul­tură.)
*
Acum, că am pier­dut lu­mea din mine, când în­cep să
simt cum mă apropiu de trapa de neant şi în­tu­ne­rec ce e
pre­gă­tită să mă în­ghită, în­cep să re­a­li­zez, tot mai clar şi
mai to­tal:
– că toate cu­vin­tele, ade­vă­ru­rile, for­mele cu care m‑am
ju­cat toată via­ţa sunt di­fe­ren­ţi­ale di­vine, că atât coaja
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 879

lu­mii, cât şi sub­stanţa ei de­rivă dintr‑un abso­lut

trans­cen­den­tal ne­cu­nos­cut, şi că, într‑ade­văr, Blaga
are drep­tate, afir­mând că trăim con­co­mi­tent în
două ori­zon­turi şi orice cu­noaş­tere este re­ve­la­ţie
prin me­ta­fore;
– că tru­pul meu („fra­tele meu – por­cul“, ar zice No­
ica) este doar o car­casă, acum că sunt to­tal ne­pu­tin­
cios ca băr­bat (ce di­vină iro­nie!), îmi dau seama că
mi‑am ri­si­pit te­ri­bila mea vi­ri­li­tate în mo­dul cel
mai stu­pid, pro­fe­sând un amor gim­nas­tic, de per­
for­manţă, în loc să…;
– că nu am ştiut privi în ochii co­pi­i­lor, nu am fost
pri­e­ten cu ani­ma­lele şi co­pa­cii, nu am con­tem­plat
(am pri­vit doar), nu am me­di­tat (am stu­diat nu­
mai), con­fun­dând me­reu ver­bul „a cu­noaşte“ cu „a
şti“, ne­re­u­şind a de­o­sebi su­fle­tul de trup şi spi­rit,
ade­vă­rul de drep­tate şi bine…;
acum, când moar­tea e la uşă, abia acum am aflat că nu­
mai ce e is­că­lit şi su­b­li­niat de Moarte e ade­văr şi via­ţă,
acum tre­buie să plec, să dis­par, fără ur­maşi, fără operă,
fără tes­ta­ment, fără…
*
Şi pe mine m‑a ne­no­ro­cit unda de şoc a aces­tui de­
mo­nic me­te­o­rit al ră­u­lui sta­li­nist, care a fost te­ri­bi­lul
Le­onte Ră­utu. Prin „ne­po­ţii“ săi, vaj­ni­cii mei tur­nă­tori,
care au fost An­drei Bă­leanu, Ho­ria De­le­anu, Alex[andru]
Mi­ro­dan. Pe­tru Du­mi­triu îl cu­noş­tea în­dea­proape, îi şi
face por­tre­tul:
„Ce gros visage empâté fausement ecclésiastique,
faussement jo­vial, faussement efféminé: étaient‑ils comme
880 ION D. SÎRBU

cela les tout puissants eunuque‑mi­nis­tres a Bysance? Il

me souriait, plein d’humour, les coudes sur la ta­ble et ses
grosses mains charnues réunir en un geste de matou et de
chanoine. Il se tenait lá, derrière ce bureau, depuis quinze
ans, et depuis quinze ans il repandait au­tor de lui la
sterilité, il etouffait tout ce qui etait neuf et vi­vant, il
nivelait les hommes, désespérait les élans, multipliait les
marionettes féroces, ce génie mesquin, cet acro­bate de
l’impuissance, considéré comme ex­pert dans ce secteur
de la vie de la nation dont il etait la malédiction depuis
qu’on l’en avait fait le maître. Il avait cultivé les haines,
persecuté les amitiés et les alliances, il avait écrasé des
hommes entiers, élevé les valets et les instruments, avec
une préférence pour les êtres souillés et corrompus…1
(p. 275).
Cei care i‑au ur­mat aces­tui mon­stru (că­ruia, după
ma­zi­lire, un cer în­treg de „răsgândiţi“ îi adu­cea oma­gii,
făcându‑l mo­del de bu­nă­tate şi bu­nă­vo­inţă), nu au fă­cut
1
Această faţă groasă şi plină de pete, fals religioasă, fals jovia‑
lă, fals efeminată: erau acestea ca la toţi acei atotputernici mi‑
niştri‑eunuci ai Bizanţului? Îmi surâdea plin de umor, cu coatele
pe birou şi cu mâinile sale groase şi cărnoase reunite într‑un gest
de motan fericit şi de durere. Stătea acolo, în spatele acelui birou,
de mai bine de cincisprezece ani, şi de cincisprezece ani răspândea
în jurul lui sterilitate, sufoca tot ce era nou şi viu, nivela oamenii,
deznădăjduia elanul, multiplica marionetele feroce, acest geniu
meschin, acest acrobat al neputinţei, considerat ca expert în acest
sector al vieţii naţiunii unde era un blestem de când îl făcuseră
şef. Cultivase ura, persecutase prieteniile şi alianţele, distrusese
oameni în totalitate, ridicase [în funcţii] servitorii şi instrumen‑
tele, preferând fiinţele soioase şi corupte (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 881

de­cât să se con­for­meze pre­mi­se­lor fi­xate de acesta: ace­

leaşi cru­zimi, în­gus­timi şi crime, dar fă­cute de astă dată,
cu ca­te­go­rii va­lahe de moromeţi, şi mai în­cu­iaţi şi mai
sta­li­nişti în na­ţiona­lis­mul lor şo­vin şi an­ti­se­mit… Dacă
Po­pescu‑Dum­ne­zeu sau Ena­che1 ar fi in­a­u­gu­rat un re­
gim de ome­nie, aş fi avut mo­tive să îl bles­tem pe evreul
acesta rus, care a fost Le­onte Ră­utu. Dar nu s‑a în­tâm­
plat aşa – ast­fel că… Ast­fel că, Răul se în­mul­ţeşte prin
sci­zi­pa­ri­tate, clo­nare, dra­cul nu face de­o­se­bire în­tre rase,
re­li­gii şi ethnii, dra­cul, deşi e doar un că­lău ide­o­lo­gic şi
mo­ral, mai nou, are doc­to­ra­tul în fi­lo­so­fie, sau e in­gi­ner,
sa­vant, aca­de­mi­cian…2
*
Imensă plă­cere Ana Ka­re­nina, re­ci­tită la bă­trâ­neţe.
Ma­rele ro­man – care era un co­dex mo­ral, so­cial şi psi­ho­
lo­gic al unei so­ci­e­tăţi într‑o epocă dată – a dis­pă­rut în­ce­
pând cu cel de‑al Doi­lea Răz­boi Mon­dial. Prin Tol­stoi,
moare ge­niul se­co­lu­lui XIX, se­co­lul ide­i­lor ge­ne­rale, al
sis­te­me­lor, uto­pi­i­lor… şi re­vo­lu­ţi­i­lor. Re­vo­lu­ţia din
1917 a pus ca­păt Ru­siei vechi, cre­ând o altă aris­to­cra­
ţie şi un alt tip de sclavi‑io­bagi, de su­flete moarte. Ci­
tind acum această ca­po­do­peră, m‑a in­te­re­sat mai pu­ţin
drama cu­plu­lui Ana – Vronski: prin pe­re­chea (di­vină)
Levin – Kiti, am în­cer­cat să pi­păi su­fle­tul Ru­siei vechi,
vo­cea pă­mân­tu­lui, tu­ne­tul im­pe­ri­a­list de mare po­por, în
plină ex­pan­si­une a con­fu­zi­i­lor sale.
1
Petru Enache (1934–1987), înalt demnitar comunist, vi­
ce‑pre­şedinte al Consiliului de Stat (1 aprilie 1980 – august 1987).
2
Tabletă neinclusă în primele două ediţii; în dactilogramă,
tăiată cu o linie pe diagonală, ce nu aparţine autorului (ms., vol. 2,
f. 269–270).
882 ION D. SÎRBU

La un mo­ment dat, de pildă, într‑unul din sa­loa­nele

mos­co­vite, se dis­cută des­pre „…cum poate fi ru­si­fi­cată
mai re­pede Po­lo­nia“? Şi ca­pe­tele lu­mi­nate emit ideea,
foarte pro­gre­sistă pe atunci, că „nu se poate ru­si­fica ni­
mic prin forţă, cu ucaze!“ La un mo­ment dat, ci­neva
spune: „Po­lo­ne­zii tre­bu­iesc co­bo­râţi, ca ni­vel de trai şi
cul­tură, sub ni­ve­lul ge­ne­ral al Ru­siei. Iar ni­ve­lul Ru­siei
tre­buie ri­di­cat ast­fel ca po­lo­ne­zii să se uite spre noi cu
ad­mi­ra­ţie şi aş­tep­tare de­plină…“
M‑am în­fi­o­rat, m‑au tre­cut su­do­rile. Când ru­şii lui
Sta­lin au in­trat la noi în ţară, noi eram – ca ni­vel de trai,
cul­tură şi li­ber­tăţi – cu circa 50 de ani îna­in­tea lor, în
toate sec­toa­rele vie­ţii. Au în­cer­cat să ne ru­si­fice cu forţa,
re­pede şi prin ucaze. Nu au re­u­şit. Şi atunci, – pare‑se –,
prin anii ’60, s‑a năs­cut un­deva gân­dul (min­tea ru­su­lui
cea din­tâi) că mai în­tâi tre­bu­ieşte re­dusă Ro­mâ­nia la un
ni­vel in­fe­rior: pro­stită, să­ră­cită, în­fo­me­tată. Ca să ajungă
să se uite spre Ră­să­rit cu ad­mi­ra­ţie şi… aş­tep­tare.
În faza asta ne gă­sim acum. Traco‑Ge­ţii „ste­ja­ru­lui“
as­fal­tează dru­mul pe care vor sosi limba şi cul­tura rusă,
pe care poporul nos­tru, sa­tu­rat şi des­fi­in­ţat prin „Cân­ta­
rea Ro­mâ­niei“, le va primi agi­tând ste­gu­leţe şi stri­gând:
„Li­ber­tate, dem­ni­tate…“
*
Tre­buie să mă re­sem­nez: apropiindu‑mă gră­bit de 70
de ani, con­stat, cu me­lan­co­lie şi ne­pu­tinţă, că toată via­ţa
mea, sub toate cele 7 dic­ta­turi pe care le‑am subvieţuit,
am trăit me­reu în pa­ran­teză, exercitându‑mi drep­tu­rile
po­li­tice in­a­li­e­na­bile, prin de­le­gaţi (pe care nu i‑am ales
eu), am fă­cut faţă obli­ga­ţi­i­lor mele pro­fe­sionale prin
man­da­tari (di­rec­tori, şefi, con­si­li­eri) şi mi‑am con­su­mat
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 883

foa­mea după că­lă­to­rii prin câ­ţiva co­mi­sari‑vo­ia­jori care

au că­lă­to­rit în lo­cul meu.
Obli­ga­ţia mea de acum ar fi să in­tru di­rect în le­gă­tură
cu esen­ţele, va­lo­rile şi tai­nele spi­ri­tu­lui: fără să fiu ne­voit
să recurg la ser­vi­ci­ile vre­u­nui de­le­gat, man­da­tar sau cri­tic
vo­ia­jat. (Gest ti­pic pen­tru aceşti ego­işti ţă­rani culţi care
că­lă­to­resc şi pri­mesc ca­dou în Oc­ci­dent di­fe­rite cărţi
rare, de care s‑ar bucura te­ri­bil su­fle­tul nos­tru în­fo­me­tat
şi în­se­tat: le as­cund, nu le îm­pru­mută, le con­si­deră nişte
bu­nuri pe care nu­mai ei au drep­tul să le fo­lo­sească…)
Nu e ni­mic: tre­buie să ne descurcăm sin­guri, ui­tând
sârma ghim­pată a pa­ran­te­zei din care noi nu avem voie să
ie­şim. Nu mă pot îm­pri­e­teni cu aceşti pe­re­grini cul­tu­rali
(„pa­şa­por­tul, mi s‑a spus, nu e un drept: este un fa­vor sau
o re­com­pensă“), fac curte Cu­vân­tu­lui, el sin­gur poate
să‑mi su­pli­nească li­ber­tă­ţile pier­dute. În­tre mine şi cu­
vânt – când scriu, mai ales –, nu are voie ni­meni şi ni­mic
să se in­ter­pună; în­tre mine şi ade­văr, bine, fru­mos, nu
am ne­voie de trans­la­tori, ghizi sau go­rile ofi­ci­ale. Am
fost toată via­ţa un biet mi­ner ne­gru, lu­crând într‑o mină
de aur din Transvaalul euro‑asi­at­ic: mor ca un mi­ner,
sin­gur, fără aju­tor ne­pre­cu­pe­ţit şi fără in­di­ca­ţii de sus.
Mor fru­mos, ca un lup în faţa unei vi­sate Ca­te­drale.
*
Stra­nie sen­za­ţie: de ha­lu­ci­na­ţie, coş­mar, trans­cen­den­
tală iro­nie. Din mo­tive de grea sin­gu­ră­tate, din ca­uza
prea mul­te­lor lec­turi (ci­tesc alb‑ne­gru, scriu alb‑ne­gru,
gân­desc alb‑ne­gru) sunt ne­voit să merg, de două ori pe
săp­tă­mână, la câte un film. In­di­fe­rent ce film – sco­pul
meu este să‑mi spăl ochii prin cu­lori, să‑mi odih­nesc ce­
lu­lele ner­voase.
884 ION D. SÎRBU

Or, şi în oraş şi la te­le­vi­zor, de vreo câ­ţiva ani (cu

foarte rare ex­cep­ţii), în afara unor filme „bune“, din anii
’70 (care re­vin pen­tru a ze­cea oară în oraş), a al­tor filme
co­re­ene, chi­neze, so­vi­e­tice (la care „plâng“, re­a­list‑po­li­
tic), re­văd, în se­rie, mai toate fil­mele mari ale ado­les­cen­
ţei mele, din anii ’30: îl văd june pe Jean Ga­bin, îi văd
pe John Wa­yne, pe Oli­via de Havilland şi Gary Co­o­per.
Ieri, m‑am dus la această sen­za­ţională do­bi­to­cie, Tarzan,
film care, la 14 ani ai mei, mi s‑a pă­rut atunci o re­ve­la­ţie
fan­tas­tică. Acest Joh­nny Weissmuller (şvab din Timişoara)
are pri­vi­rea „in­te­li­gentă“ a lui Mir­cea Radu Iacoban1, cu
care sea­mănă per­fect. Fil­mul e un su­per kitsch, sala geme
de lume, emo­ţie, bucurie. Co­piii îşi scot par­tea lor (drep­
tul lor) la basm, aven­tură, exo­tism.
La aceste filme, când eram co­pil, mer­geam cu Mama:
ea mă ţi­nea de mână pe în­tu­ne­rec, eu îi ci­team la ure­
che tex­tul.
Şi acum îi simt mâna, e lângă mine, la ace­leaşi filme…
*
„Dacă nu ar fi, nu s‑ar po­vesti“ – a de­ve­nit la noi, prin
con­tra­riul său „di­a­lec­tic“: „Dacă nu s‑ar po­vesti – nu ar fi!“
Deşi se con­stru­ieşte enorm de mult (până la ci­nema
trec prin trei şan­ti­ere), to­tul mi se pare că a fost doar ca să
fie, că era să fie, va fi fost fi­ind, dar nu a fost să fie… Îi
ex­plic Olim­piei că o fa­ţadă nu în­seamnă o clă­dire, o clă­
dire nu în­seamnă lo­cu­inţă, o lo­cu­inţă nu în­seamnă casă,
nu orice casă e „acasă“ etc. „Ne mu­tăm în bloc“, la în­ce­
put în­seamnă că ne mu­tăm într‑un habitas nou, într‑o
1
Mircea Radu Iacoban (n. 1940), dramaturg, prozator, pu‑
blicist, eseist.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 885

peş­teră la etaj, va tre­bui să ne descurcăm. După 15 ani,

de când lo­cu­iesc în blo­cul acesta al meu, nu‑mi cu­nosc
de­loc ve­ci­nii, nu merg la ni­meni, ni­meni nu vine să mă
vadă. (Ne şi fe­rim să fa­cem cu­noş­tinţe, ştim noi de ce!)
Fri­gul şi foa­mea, ca ame­nin­ţare, al­că­tu­iesc co­or­do­na­tele
on­to­lo­gice ale aces­tei în­ca­zar­mări cal­cu­late. Toată Ca­lea
Uni­rii mi se pare un de­cor de tea­tru pen­tru o nuntă a unui
Fi­garo bal­ca­nic, în uni­formă şi în­ar­mat. „Sti­lul Beirut“,
îmi spune un ju­vete ve­sel, dar deş­tept, arătân­du‑mi bal­
coa­nele care sunt ide­ale cui­buri de mi­tra­li­ere.
Toate aceste noi clă­diri de­rivă din bu­nica ce se cheamă
„Casa Scân­teii.“ Mă­reaţă în formă, pu­tredă în fond. Di­
rec­ţia Tea­tre­lor e în fun­dul unui cu­loar în­tu­ne­cat, un sin­
gur bec arde de­parte. Eco­no­mia de lu­mină trans­formă
to­tul în pre­is­to­rie şi peş­teră.
*
Un film du­re­ros de fru­mos şi de uman, Ano­ni­mul ve­
ne­ţian. Nu ştiu cum s‑a ră­tă­cit acest film nou în­tre ve­
chi­tu­rile cu care ne apro­vi­zi­o­nează, prin Ci­ne­ma­tecă,
Di­rec­ţia ci­ne­ma­to­gra­fică. Mă ur­mă­reşte şi în somn aria
obo­iu­lui din fi­na­lul mu­zi­cal al fil­mu­lui. M‑a du­rut
inima, vă­zând acest film des­pre moarte într‑un oraş care
şi el moare în­cet, dar si­gur. (Fil­mul mi se pare o re­plică
ita­li­ană la défi1‑ul ger­man al lui Tho­mas Mann, cu al
său ce­le­bru Der Tod in Venedig2.)
Ca o su­ga­tivă dis­pe­rată, ve­deam la­gu­nele şi pa­
lazzo‑urile ace­lea atât de în­căr­cate de po­e­zie şi de is­to­rie,
cu sen­ti­men­tul că am mu­rit ucis, că mor în con­ti­nu­are,
1
Sfidare (fr.).
2
Nuvela Moarte la Veneţia, publicată în 1912.
886 ION D. SÎRBU

me­reu şi me­reu, fără să fi pu­tut ve­dea mă­car un colţ de

Ita­lie sau Gre­cie. (Într‑un alt film, co­re­ean, bar­bar po­li­ti­
zat, mă ui­tam ca un bo­şi­man la ex­te­ri­oa­rele fil­mate, în­
cer­când să pro­fit de ima­gi­nile ce îmi pre­zen­tau ba cen­trul
Vi­e­nei, ba Lon­dra de as­tăzi: nu îmi păsa că ele sunt vă­
zute de un co­re­ean trans­fug, ajuns mi­lionar la Mi­lano.)
Ştiu că nu voi ve­dea nici Roma şi nici Ve­ne­ţia.
Mă tre­zesc din vi­sare flu­ie­rând (a pa­gubă): o frunză
de plop (me­sa­ger al toam­nei) vine până în mij­lo­cul ca­
me­rei. Tai ar­de­iul mi­cu­lui meu de­jun cu „pa­ri­zer“ – din
el, un vi­erme verde, fru­mos şi să­nă­tos, îmi trans­mite pos­
tu­la­tul ace­lei în­do­ieli theologice prin care se pră­bu­şeşte
ideea an­tro­po­cen­trică a Ge­ne­zei. Acest vi­erme are drep­
tul de a con­si­dera ar­de­iul meu ca fi­ind ar­de­iul său, ar­de­
iul pe care di­vi­ni­ta­tea sa i l‑a pre­des­ti­nat de la în­ce­pu­tu­rile
lu­mii. Dau la o parte vi­er­mele de­ve­nit roz, cu­răţ ar­de­iul.
Me­lo­dia „ano­ni­mu­lui ve­ne­ţian“ re­fuză să mi se în­toarcă
în me­mo­rie: şi, fără nicio le­gă­tură, de­clar pe­re­ţi­lor bu­că­
tă­riei mele goale: „Ion Brad e de vină!“
*
Se pare că există o lege as­cunsă,
care ne face să fim unealta pro­priei
noas­tre ni­mi­ciri.
DEFOE: Ro­bin­son Cru­soe

Stau de vorbă cu Agro­no­mul. El îmi ex­plică:

„Dacă un prost vrea să se­mene grâu – şi eu văd că
acest grâu de să­mânţă e de fapt ne­ghină, da­to­ria mea ar
fi să‑i ex­plic care e di­fe­renţa în­tre grâu şi ne­ghină şi,
dacă nu în­ţe­lege, să recurg la orice alt mij­loc spre a‑l îm­
pi­ed
­ eca să‑şi facă si­eşi, sau pă­mân­tu­lui său, un rău atât
de mare… Dacă, to­tuşi, nu l‑am pu­tut nici lă­muri şi nici
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 887

opri să se­mene – acum, eu tac: aş­tept ca re­colta să îl

oblige să în­ţe­leagă ceea ce nu a vrut să în­ţe­leagă cu vorbă
bună. La ora asta, nu mai are rost să spu­nem: «Să nu mai
min­ţim!», fi­indcă min­ciuna a fost se­mă­nată peste tot, ea
face parte din sis­tem, ea va fi pre­zentă şi la se­ce­riş. Tre­
buie să lă­săm ci­frele să se lupte în­tre ele, nu noi tre­buie să
ne în­scriem la cu­vânt, ci pro­duc­ţia re­ală, ma­te­ri­ile prime
re­ale, sta­tis­ti­cile re­ale. Pri­mul nos­tru se­cre­tar, Sto­ica, a
zbu­rat din sca­u­nul său (ita­li­e­nii îi spun fo­to­li­u­lui „pol­
trone“, nu e in­te­re­sant?), fi­indcă a ra­por­tat 7.000 kg de
grâu la hec­tar, în timp ce me­dia pe ju­deţ abia se apro­pia
de 3.000 kg. Mag­ni­fi­cul s‑a bucurat – pe loc a or­do­nat
unei în­tregi co­loane de ma­şini din Mol­dova să vină şi să
care în si­lo­zuri imensa re­coltă de ce­re­ale, pen­tru care
acest Sto­ica spera o me­da­lie. Când colo – ciuciu – Dol­jul
nu avea re­a­li­zată nici cota pen­tru se­minţe… Ci­frele nu
au ni­vel po­li­tic, mai de­vreme sau mai târ­ziu, toţi cei care
le fal­si­fică plă­tesc cu ca­pul…“
*
Dom­nul Stratulat e ne­bun, toată lu­mea o ştie. Un
ne­bun li­niş­tit, cum­se­cade, nici­o­dată exal­tat sau fu­rios.
Ul­tima sa ob­se­sie e jo­cul cu ta­ble­tele de do­mino: are
peste 10.000 de ta­blete, zile de‑a rân­dul le aşază în pi­
cioare, for­mând, în cele trei ca­mere ale sale, un ade­vă­rat
la­bi­rint. Apoi, într‑o zi anume, îi dă un bo­bâr­nac pri­
mei ta­blete şi pri­veşte uluit, co­ple­şit, cum acest primum
movens1 se trans­mite din pia­tră în pia­tră: miş­ca­rea du­
rează câ­teva mi­nute bune, e ca o fa­cere a lu­mii („Big
Bang“), se ter­mină la pi­cioa­rele sale, când ul­tima bu­cată
de do­mino cade şi ea.
1
Primă cauză, prim motor (lat.).
888 ION D. SÎRBU

Mă cheamă la el în­gro­zit: îmi arată o „pia­tră“ nea­gră,

este exact ca ori­care alta, cân­tă­reşte la fel ca ce­le­lalte. Şi
to­tuşi… Fără ea, miş­ca­rea de dă­râ­mare, din ca­uză în
efect, curge ca un cu­rent elec­tric: nor­mal. Dar dacă pune
acest anume do­mino ne­gru, un­deva, la mij­lo­cul va­lu­lui
de pie­tre, miş­ca­rea se opreşte: e lo­vit de aproa­pele său, dar
el nu cade, ră­mâne în pi­cioare; la el se opreşte fe­no­me­nul
de trans­mi­tere di­na­mică. „Jur că nu l‑am fa­bri­cat, jur că
nu l‑am des­cân­tat, e din cu­tie, şi to­tuşi… El nu cade –
îmi spune dom­nul Stratulat, e vră­jit, e fan­tas­tic, am în­
ce­put să mă tem!“
Mă uit la bu­că­ţica nea­gră de ebo­nit, asist la trei de­
mon­stra­ţii: ea nu cade, într‑ade­văr. Nu ştiu cum, de ce,
prin ce pu­tere. Ră­mâne în pi­cioare, con­trar tu­tu­ror le­gi­
lor fi­zi­cii…
*
„Um­blă o sta­fie prin Eu­ropa“… se spu­nea în tim­pul
re­vo­lu­ţiei ruse şi după aceea. Lloyd Ge­orge1 (pare‑mi‑se)
ar fi spus: „Am pu­tea foarte uşor să dis­tru­gem această
re­vo­lu­ţie bol­şe­vică. Dar asta ar în­semna ca ea să de­vină
un mit, un vis, o uto­pie la care ar con­ti­nua să vi­seze toţi
umi­li­ţii na­ivi şi obi­di­ţii exal­taţi din lume. S‑o lă­săm,
aşa­dar, să se re­al­i­zeze: dacă noi avem drep­tate, spu­nând
că nu există un sis­tem prac­tic mai bun şi mai pro­gre­sist
de­cât de­mo­cra­ţia noas­tră, în­seamnă că această re­vo­lu­ţie,
mai de­vreme sau mai târ­ziu, va eşua sau se va în­toarce po­
că­ită spre li­ber­tate, de­mo­cra­ţie şi pro­pri­e­tate in­di­vi­du­ală.
Dacă nu va eşua – să fie să­nă­toşi! – în­seamnă că noi am
1
David Lloyd George (1863–1945), prim‑ministru al Marii
Britanii, 1916–1922.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 889

gre­şit, vom trage con­se­cin­ţele, avem timp, se­co­lul acesta

tot e sa­cri­fi­cat…“
Şi după Yalta, s‑a spus la fel: „Să nu ne ames­te­căm,
Uni­u­nea So­vi­e­tică e unica şansă de mân­tu­ire a pro­le­ta­ri­
a­tu­lui mon­dial. În­treaga in­te­lec­tu­a­li­tate oc­ci­den­tală e
ală­turi de co­mu­nism şi de Ar­mata Ro­şie. Să o lă­săm în
su­cul ei pro­priu…“
Iar azi, după a mea pă­rere, ru­şii gre­şesc în ur­mă­toa­
rele di­rec­ţii esen­ţi­ale:
1. Fi­indcă nu atacă Oc­ci­den­tul acum, când gra­dul
aces­tuia de la­şi­tate şi ego­ism e di­rect pro­por­ţional cu
bu­nă­sta­rea sa;
2. Fi­indcă speră să îşi re­pare din mers apa­ra­tul, ui­
tând că acest apa­rat de­ser­veşte Ar­mata şi nu bu­nă­sta­rea
eco­no­mică;
3. Re­for­mele tre­bu­iau să în­ceapă din­spre Ger­ma­nia
spre Mon­go­lia şi nu in­vers: prim‑se­cre­ta­rii care se opun
sta­li­nist aces­tor re­forme (pe li­nia So­fia, Bucureşti, Praga,
Pankow) for­mează o zonă ce izo­lează Ru­sia de Oc­ci­dent,
dar, în ace­laşi timp, asi­gură boom‑ul eco­no­mic al aces­tui
Oc­ci­dent prin de­zas­trul lor ide­o­lo­gic şi eco­no­mic.
Sta­fia ce um­blă azi prin con­ti­nen­tul so­ci­a­lis­mu­lui real
s‑ar muta de în­dată în Oc­ci­dent, dacă aici, la noi, ar avea
loc o re­vo­lu­ţie mo­rală şi po­li­tică, re­for­ma­toare din ră­dă­cini
a ac­tu­a­lu­lui sis­tem fe­u­dal, no­men­cla­tu­rist. In­e­ga­li­ta­tea
so­ci­e­tă­ţii noas­tre în­tre­ţine in­e­ga­li­ta­tea ca­pi­ta­lis­mu­lui,
descura­jând par­ti­dele de stânga, des­fi­in­ţând, rând pe rând,
for­tă­re­ţele pro­le­ta­ri­a­tu­lui şi ale Lu­mii a III‑a. Avem atâ­tea
de­fecte şi lip­suri, s‑au fă­cut atât de mari gre­şeli, în­cât acum
ni­mă­nui aici nu‑i mai pasă de ra­ci­lele re­ale ale ca­pi­ta­lis­mu­
lui, care nu au dis­pă­rut de­loc, dar care sunt mi­nime în
ra­port cu ce s‑a in­sta­lat în ţă­rile dic­ta­to­ri­lor to­ta­li­tari.
890 ION D. SÎRBU

*
„Să râ­dem cu Stan şi Bran“ – iată un pot­pu­riu de 90
de mi­nute, în care am re­vă­zut (a câta oară?) cele mai cla­
sice scene din fil­mele aces­tor doi uri­aşi co­mici ai lu­mii.
Am râs cu la­crimi, ca şi în co­pi­lă­rie, deşi pen­tru cu to­tul
alte mo­tive…
Stan şi Bran con­stru­iesc, în fe­lul lor, o casă. Mo­dul
ha­o­tic, ana­poda şi pă­gu­bos, în care re­u­şesc să ne facă să
râ­dem de tâm­pe­nia şi ne­pri­ce­pe­rea lor – la ora asta, tri­
mite spre gân­dul că Stan şi Bran con­stru­iesc nu o casă
nouă, ci un stat nou, o so­ci­e­tate, o lume, un om nou…
Cu ace­eaşi pri­ce­pere, in­te­li­genţă şi ghi­ni­oane sau pa­gube
pros­teşti… Casa e gata, to­tuşi: se mută în ea, bi­ne­în­ţe­les,
un evreu bă­trân cu nu­me­roasa sa fa­mi­lie. Dar to­tul e
alan­dala aici: din ro­bi­ne­tul de gaz curge apă, dacă vrei să
aprinzi lampa se por­neşte du­şul etc.
Ca­tas­tro­fele no­i­lor pro­pri­e­tari sunt ne­sfâr­şite. Până la
urmă casa, foarte fru­moasă în apa­renţă, în­cepe să se dă­
râme din clipa în care, so­lia unei pri­mă­veri, o barză, se
aşază pe co­şul ei. Gre­u­ta­tea aces­tei pă­sări mi­to­lo­gice face
ca în­treaga clă­dire să se pră­bu­şească ca un cas­tel fă­cut din
cărţi de joc.
O fan­tas­tică epo­pee eroi‑co­mică des­pre pro­stia ome­
nească. Pen­tru mine, azi, o me­ta­foră (râs‑cu‑plâns) a lu­
mii în care voi muri fără să mi se dea oca­zia, fără să
pot – ca şi barza lui Stan şi Bran –do­vedi că to­tul e fals şi
fuşărit la ma­xi­mum.
*
„Mar­xis­mul ade­vă­rat“ (vai, vai, in­va­zia asta de ad­jec­
tive ce spri­jină, ca şi câr­jele pe in­va­lizi, cele mai no­bile
no­ţi­uni: omul e ne­a­pă­rat nou, co­mu­nis­mul e de ome­nie,
de­mo­cra­ţia e re­vo­lu­ţionară, vi­i­to­rul e lu­mi­nos şi de aur,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 891

cul­mea e cea mai înaltă culme etc.), „mar­xis­mul ade­vă­rat

tre­buie să ră­mână mo­no­li­tic – îmi ex­plică, făcându‑mi
şme­che­reşte cu ochiul, şe­ful cen­zu­rii lo­cale – el nu poate
ad­mite plu­ra­lis­mul, nu‑i aşa?!
Ex­pe­ri­enţa ne‑a ară­tat, con­ti­nuă bi­ne­vo­i­to­rul meu
lă­mu­ri­tor, că oa­meni de di­fe­rite rase, ethnii, caste sau clase
so­ci­ale pot, la ne­voie, să co­e­xiste paş­nic: dar două idei
con­tra­dic­to­rii, nu! Plu­ra­lis­mul oc­ci­den­tal e o ilu­zie:
acolo – ţi‑o spun eu! – to­tul e an­ti­co­mu­nism, până chiar
şi sta­tu­tele par­ti­de­lor lor co­mu­niste. La noi, dacă va apare
ideea că s‑a gre­şit în tre­cut, că pro­pri­e­ta­tea so­ci­a­listă nu e
ren­ta­bilă, că pi­aţa li­beră e obli­ga­to­rie, că omul de tip nou
nu vrea să iasă din aia mă‑sii – aceste în­do­ieli pot clă­tina
din te­me­lii stâl­pii so­ci­e­tă­ţii noas­tre… Mai mult: chiar şi
unica idee de care dis­pu­nem ide­ol­ o­gic, nici ea nu poate fi
lă­sată să func­ţi­o­neze, de ca­pul ei, la di­fe­ri­tele ni­vele so­
ci­ale: ea tre­buie să fie for­mu­lată de şe­ful su­prem şi doar
re­pe­tată de ie­rar­hie în jos. Ci­neva care ar de­fini ceva la
Cra­iova, alt­fel de­cât e de­fi­nit acest ceva la Tri­buna Por­tre­
tu­lui, acela sub­mi­nează cen­tra­lis­mul şi mo­no­li­tis­mul. Mai
mult: dacă ci­neva ar veni şi m‑ar obliga pe mine, vechi
ac­ti­vist, să re­nunţ de‑acum la for­mu­lele sa­cro­sancte şi să
în­cep a gândi cu ca­pul meu, cu vor­bele mele, cu con­şti­inţa
mea – dum­ne­ze­ule, pen­tru mine ar fi sfâr­şi­tul lu­mii, mai
rău, ar fi sfâr­şi­tul uni­tă­ţii noas­tre po­li­tice şi sta­tale…“
*
Re­dac­to­rul‑şef al re­vis­tei „Ogoniok“ a dat, în ca­drul
unui in­ter­viu, câ­teva ne­o­biş­nu­ite in­for­ma­ţii (pri­mite prin
scri­sori, se­si­zări, de la di­fe­riţi ce­tă­ţeni so­vi­e­tici re­vol­taţi
la culme) pri­vind ac­ti­vi­ta­tea unor or­ga­ni­za­ţii ban­di­teşti,
de ti­pul Ma­fia sau Gang­steri, în re­gi­u­nile şi ora­şele din
Asia Cen­trală.
892 ION D. SÎRBU

Nu e vorba de bande în­ar­mate: ci de or­ga­ni­za­ţii cu

sta­tut, având un cre­ier, o re­ţea de in­flu­enţă, im­pli­cate fi­
ind în uri­aşe afa­ceri. Co­rup­ţie, crimă, ban­di­tism, dar pe
scară uri­aşă.
Am şi vă­zut un film pe această temă: în Taş­kent, un
tâ­năr trac­to­rist ajunge să ter­mine, la se­ral, fa­cul­ta­tea. (Se
arată cum mi­tu­ieşte pe cei care îl ajută ca să poată stu­
dia.) Ajunge, după ab­sol­vire, in­gi­ne­rul‑şef al unei mari
în­tre­prin­deri şi, aici, în­tâm­plă­tor, îşi dă seama că ade­
vă­ra­tul său şef nu e la Mos­cova, nu e par­ti­dul şi So­vi­e­tul
Su­prem, ci un oa­re­care Al Ca­pone lo­cal, sim­plu ad­mi­
nis­tra­tor al unei case de odihnă. Acesta e acela care face
le­gile, aprobă nu­mi­rile, pro­mo­vează şi pe­dep­seşte. Ma­fia
lui e stă­pâna nu nu­mai a în­tre­gu­lui oraş (Taş­kent, pre­su­
pu­nem), dar chiar a întregei Re­pu­blici. Toţi foş­tii săi şefi
(din fa­cul­tate, uzină, fa­mi­lie) i se în­chină la mo­dul cel
mai fe­u­dal po­si­bil. Până la urmă, el, revoltându‑se, este
ucis fără milă. Ca­da­vrul lui e gă­sit în râu. To­va­ră­şii săi
din uzină strigă: „Să ce­rem o şe­dinţă de par­tid lăr­gită,
vrem să‑i de­mas­căm pe aceşti ban­diţi or­ga­ni­zaţi…“ Dar
unul mai scep­tic spune: „Banda asta a ajuns la pu­tere tot
după o şe­dinţă de par­tid, lăr­gită. Aşa că…“
Aşa că doar o bandă concurentă, dis­pu­nând de ace­
leaşi mij­loace şi ace­eaşi mo­rală, ar pu­tea, ca la Chi­cago,
să facă o nouă or­dine… Dar…
*
„Orice carte este o boală în­vinsă“, o spu­nea Blaga. Dar
asta a fost în tim­pu­rile bune. Fi­indcă, as­tăzi, boala de care
su­făr eu, su­feră în­tre­gul meu po­por, su­feră o mare parte
din lume, mi se pare incura­bilă şi mor­tală: căr­ţile pe care le
scriu nu sunt de­cât sim­ple an­al­ge­zice (sau mor­fină) prin
care mai sting, pen­tru un timp, du­re­rile şi chi­nul…
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 893

Fi­indcă şi car­tea a de­ve­nit o su­fe­rinţă: sunt fe­ri­cit şi

uşu­rat doar cât timp mă chi­nu­iesc să o scriu: dar, din
clipa în care o pre­dau la Edi­tură (şi în­cepe lunga ago­nie
a aş­tep­tă­rii, lupta cu cen­zura, am­pu­ta­rea pe viu a unor
pa­saje, pa­gini, ex­pre­sii sau cu­vinte) sau o pun de­o­parte
în ser­tar (ea de­ve­nind, pen­tru con­şti­inţa mea, un fu­run­
cul care doare, umi­leşte şi mă face in­firm – plus teama
că, la prima per­che­zi­ţie, to­tul poate să‑mi fie luat, pen­
tru tot­dea­una), o carte scrisă şi încă ne­pu­bli­cată poate să
fie o pia­tră la inimă sau fi­cat, un mic can­cer sau chiar un
în­ce­put de sin­drom imuno‑de­fi­ci­tar.
O carte este o boală în­vinsă doar dacă ea ajunge cu
bine la ce­ti­to­rii săi. Dar dacă aceşti even­tu­ali ce­ti­tori, au
ajuns şi ei în­tre timp bol­navi şi ni­ţel cre­tini, atunci ca­ri­era
de suc­ces a căr­ţii se trans­formă, din vic­to­rie, în Calvarie.
(Dau un exem­plu: Jur­na­lul de la Păl­ti­niş1 nu mi se
pare a fi o boală în­vinsă: mai de­grabă ar fi fişa me­di­cală
a unui bol­nav pe moarte: şi acest bol­nav este Fi­lo­so­fia.)
*
Ieri a tre­cut, şi mâine nu a so­sit.
QUEVEDO2
Strei­nii care ne vi­zi­tează ţara sunt, cu to­ţii, sur­prinşi de
as­pec­tul trist şi de­pri­mant al ora­şe­lor noas­tre şi, mai ales,
de ex­pre­sia de obo­seală, plic­tis şi le­tar­gie a au­to­hto­ni­lor.
Tre­buie să adaug o ca­uză nouă, ală­turi de tra­di­ţiona­lul
deja „F“ (frig, foame, frică); am ob­ser­vat prima oară acest
lu­cru în Ru­sia: toţi ru­şii aveau în­scrisă pe faţă această li­nie
1
Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş. Un model paideic în
cultura umanistă, Bucureşti, Cartea Românească, 1983.
2
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas (1580–
1645), scriitor spaniol, aparţinând perioadei clasice („Secolului
de aur“). A scris poezii, romane picareşti şi fantezii satirice.
894 ION D. SÎRBU

amară care e din­colo de mi­ze­rie, foame, frică. La „un­

ghiul fals“ al minciunei se ada­ugă acum um­bra aces­teia,
pe care aş numi‑o „a niciunei spe­ranţe“. (Mă uit atent la
fe­ţele ce­lor care stau de azi‑di­mi­neaţă la ali­men­tară: e ami­
ază, ca­mi­o­nul cu ouă nu a so­sit, ni­meni nu poate şti si­gur
dacă el va sosi. Iată o me­todă de „stressare“ co­lec­tivă, ea nu
e opera unui tor­ţionar, e sim­pla, lo­gica şi le­gica con­se­
cinţă a sis­te­mu­lui care se apără şi care e cu atât mai pu­ter­
nic, cu cât e poporul mai slab şi mai ne­pu­tin­cios.)
Poate că ouăle aş­tep­tate vor sosi până la urmă – dar în
ul­ti­mii zece ani (de când fa­cem coadă la ori­şice) s‑a în­
scris pe fe­ţele noas­tre (şi s‑a să­pat adânc în su­fle­tele şi în
ge­nele co­pi­i­lor care se nasc) această stare de aş­tep­tare con­
ti­nuă, forma cea mai jal­nică a dis­pe­ră­rii şi abu­liei ago­nice.
Aş­tep­tăm ouăle (aşa cum i‑am aş­tep­tat pe ame­ri­cani), aş­
tep­tăm pen­sia (aşa cum am spe­rat că vor avea loc re­forme
ma­jore), aş­tep­tăm moar­tea (aşa cum îi aş­tep­tăm pe vi­i­to­
rii eli­be­ra­tori). Ni­mic din ce ni s‑a pro­mis în această ul­
timă ju­mă­tate de se­col nu a so­sit: nici ega­li­ta­tea de şanse,
nici mi­ni­mu­mul de trai asi­gu­rat, nici res­pec­ta­rea ele­men­
ta­re­lor drep­turi ale omu­lui. Este cât se poate de fi­resc ca
pe fe­ţele noas­tre (chiar şi pe fe­ţele unor ştabi bân­tu­iţi de
mici semne de în­tre­bare) să se vadă această li­nie de dis­pe­
rare şi gol. Aş­tep­tăm de o ju­mă­tate de se­col, într‑o gară
ui­tată şi pă­ră­sită, un tren care nici nu a ple­cat spre noi.
*
Dacă aş fi poet, toate du­re­rile şi în­do­ie­lile, ce stau la
baza aces­tor anoste şi ba­nale glosse pe care le în­şir, s‑ar
fi pu­tut trans­forma în câ­teva ver­suri sau po­eme des­pre
sfâr­şit… şi des­tră­mare. Des­pre moar­tea mică, des­pre apo­
ca­lipsa în rate, is­to­rie la bani mă­runţi.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 895

Îmi dau seama că fi­e­care pie­tri­cică de mo­zaic nu este

ceea ce ar tre­bui să fie – adică un atom dintr‑un vi­i­tor
por­tret sau pei­saj – fi­e­care din aceste foi din ca­len­da­rul
in­tern nu este de­cât sfă­râ­mă­tura re­zul­tată de pe urma
spar­ge­rii (de că­tre cizma is­to­riei) a oglin­zii‑ho­lo­grame
care am fost, sau care aş fi pu­tut să fiu.
Mă îm­pi­e­dec de pro­bleme, ci­tez ca­uze, de­scriu dis­pa­
rate simp­tome: dar nu am, nu mai am pu­te­rea şi nici com­
pe­tenţa de a schiţa cea mai mă­runtă so­lu­ţie, cel mai mic
pas ce ar tre­bui fă­cut spre sal­vare, spre ie­şi­rea din peş­teră
sau tu­nel. Mai mult: mi‑e le­ha­mite, sunt obo­sit, nici nu
mă gân­desc să caut vreun co­leg sau con­frate care să mi le
ci­tească şi să‑mi îm­păr­tă­şească pă­re­rea lui din afară. Dacă
aş avea un fiu, mă în­do­iesc că i‑aş pune în braţe aceste
ki­lo­grame de ce­lu­loză alb‑ne­gru, dra­gos­tea mea mă îm­
pi­e­decă să fac un rău, ris­când un bine atât de pa­ra­do­xal.
În­tre­bând, acum cinci ani, pe un in­te­li­gent in­gi­ner
ce e cu avioa­nele care se fa­brică (în mare se­cret) de zece
ani la mar­gi­nea ora­şu­lui nos­tru, mi‑a răs­puns iro­nic:
„Merg bine, au în­ce­put să se tâ­rască.“
Nu pot scrie po­eme, aceste glosse ale mele (ru­brica
mea per­ma­nentă la zi­a­rul de pe­rete al ce­lor puşi la pe­
rete) con­sti­tuie forma sub care mă tâ­răsc, deşi ar fi tre­
buit de mult să zbor, sus de tot şi de­parte.
*
Lipsa de pâine – lipsa de mâine.
PROVERB ACTUAL
Gre­şeala obiş­nu­ită este o eroare co­misă, de obi­cei, din
ca­uza ig­no­ră­rii sau fal­si­fi­că­rii căii drepte. Gre­şe­lile po­li­
tice nu ar tre­bui să fie nu­mite „gre­şeli“: fi­indcă ele, aşa
cum sunt (nişte erori de ju­de­cată, ca­u­zate de ig­no­ranţă,
896 ION D. SÎRBU

me­tode false, sco­puri uto­pice etc.), îmi apar as­tăzi ca fi­

ind de fapt pre­mi­sele ma­jore, te­me­li­ile sine qua non, de­
ca­lo­gul obli­ga­to­riu al „lu­mii noi“ în care trăim şi în care
vom muri.
Se fac – în mod cal­cu­lat şi in­ten­ţionat – de la în­ce­put,
atâ­tea vi­i­toare gre­şeli (prin me­to­dele fo­lo­site, prin in­versa
fo­lo­sire a ca­dre­lor, prin re­for­mele in­sti­tu­ţi­i­lor); aceste vi­i­
toare gre­şeli cu­prind o sferă atât de uri­aşă (ce­rul, is­to­ria,
cul­tura, cla­sele so­ci­ale, va­lo­rile, în­vă­ţă­mân­tul, mass‑me­dia
etc.), în­cât, după nu­mai două‑trei de­ce­nii, apare ca im­pe­
ra­tivă, pen­tru în­treg poporul, dis­ci­plina şi aus­te­ri­ta­tea în
pro­ce­sul de „li­chi­dare a unor gre­şeli şi erori“. In­tră, în is­to­
ria unei ţări şi a unui po­por, o ar­mată ce îşi pro­pune li­chi­
da­rea ban­di­ţi­lor ve­chi­u­lui re­gim: acest re­gim e li­chi­dat cu
aju­to­rul unor me­tode şi ca­dre ban­di­teşti – acum, e cât se
poate de fi­resc, toată lu­mea e de pă­rere că e ne­voie să li­chi­
dăm cu ban­di­tis­mul ge­ne­ra­li­zat. Şi aşa mai de­parte…
Dic­ta­tura e ca­uza re­le­lor – zic pe­si­miş­tii: dic­ta­tura,
de astă dată, in­te­li­gentă şi de­mo­crată, va fi ne­ce­sară pen­
tru cel pu­ţin o ju­mă­tate de se­col, în care se va în­cerca re­
pa­ra­rea re­le­lor, din mers, fără să se gân­dească ci­neva (nici
mă­car duş­ma­nii din la­gă­rul ad­vers) la în­lo­cui­rea mo­to­
ru­lui din apa­rat.
Gre­şe­lile din ţă­rile mici sunt la fel de mari ca şi cele
ale mo­de­lu­lui Urss: doar că acolo, imensa pu­tere şi bo­
gă­ţie a imen­su­lui lor spa­ţiu face ca aceste erori să trans­
pară ceva mai târ­ziu.
*
Am scris Si­mion cel Drept1, am asis­tat la dis­pa­ri­ţia şti­
in­ţi­fică a ţă­ră­ni­mii, asist, în con­ti­nu­are, la uci­de­rea sa­tu­lui
1
Vezi supra, nota 1, p. 170.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 897

ro­mâ­nesc. Şi, spre ru­şi­nea mea, asist, mut şi ne­pu­tin­

cios, la be­a­ti­fi­ca­rea sa­tu­lui şi a agri­cul­tu­rii, fă­cută în cea
mai in­dus­tri­a­li­zată ţară din Eu­ropa.
As­cult la ra­dio discursul lui Jo­sef Stra­uss, pri­mul‑mi­
nis­tru al Ba­va­riei, ros­tit cu oca­zia Oktoberfest‑ului 1987,
în Mün­chen. Re­dau din me­mo­rie:
„Ba­va­ria a fost şi ră­mâne un land emi­na­mente agri­
col… Ştim că ve­ni­tu­rile ce­lor din in­dus­trie au cres­cut de
zece ori, pe când cele ale ţă­ra­ni­lor au ră­mas ace­leaşi…
Gu­ver­nul va tre­bui să aibă grijă de ţă­rani, fi­indcă ei sunt
baza şi stâl­pul cen­tral. Ora­şul va tre­bui să le plă­tească ţă­
ra­ni­lor le­furi şi des­pă­gu­biri pen­tru munca aces­tora de­
pusă spre a păs­tra cu­ră­ţe­nia pei­sa­ju­lui, a flo­rei şi fa­u­nei,
a fru­moa­se­lor tra­di­ţii, a mo­ra­lei şi a să­nă­tă­ţii…“
Aud că fran­ce­zii (de­o­cam­dată, te­o­re­tic nu­mai) vor să
in­tro­ducă sa­la­riul pen­tru mame şi gos­po­dine: dar mie, ca
ro­mân, emi­na­mente na­ţiona­li­zat şi co­lec­ti­vi­zat, pro­pu­ne­
rea pre­mi­e­ru­lui ba­va­rez mi se pare su­b­limă şi exem­plară.
*
Cât de multe s‑au schim­bat (fără să se schimbe ni­mic
esen­ţial), cât de mult m‑am schim­bat (ră­mâ­nând ace­laşi)
în tim­pul aces­tui long journey into my night.1
Ca stu­dent şi ca tâ­năr căr­tu­rar tran­sil­van, din mo­tive
de pe­dan­te­rie lo­gică, în­tot­deauna m‑am sim­ţit je­nat când
dă­deam peste acest ti­tlu de lu­mi­nistă re­vistă, scoasă de
în­vă­ţa­tul Ghe­or­ghe Ba­ri­ţiu (1838): „Foaie pen­tru minte,
inimă şi li­te­ra­tură“. Mi se pă­rea că min­tea şi inima apar­
ţin lo­gic de o sferă, li­te­ra­tura de o cu to­tul altă sferă.
Iată, acum terminându‑mi de tran­scris acest ul­tim
vo­lum de proze, mă po­me­nesc că văd cu to­tul alt­fel acest
1
Lung drum în noaptea mea (engl.).
898 ION D. SÎRBU

ti­tlu. Ba­ri­ţiu gân­dea ca un pro­fet, sim­ţea ca un poet, ve­

dea foarte co­rect şi mult îna­inte. Sunt ne­voit, as­tăzi, să
ad­mit că, ală­turi de minte şi de inimă, li­te­ra­tura – îna­inte
de a fi o artă a cu­vân­tu­lui, prin cu­vânt – ea, ca ne­ce­si­tate şi
li­ber­tate, ca forţă şi cre­a­ţie, este un or­gan de cu­noaş­tere şi
ilu­mi­nare: ca şi inima, ca şi min­tea.
Mai mult de­cât atât: în decursul aces­tor ani de exil şi
sin­gu­ră­tate, am avut pe­ri­oade în care nici min­tea şi nici
inima nu mai func­ţionau, ne­mai­pu­tând să mă ajute. În
răs­tim­pul şi de‑a lun­gul aces­tor lungi şi în­tu­ne­cate zile şi
nopţi de ma­rasm şi le­tar­gie, li­te­ra­tura (lu­mea cu­vân­tu­lui,
lu­mea gân­di­rii prin cu­vânt, lu­mea scri­su­lui, lu­mea căr­ţi­
lor etc.) a con­sti­tuit or­ga­nul fi­zi­o­lo­gic şi psi­ho­lo­gic care,
pre­lu­ând func­ţi­ile cla­sice ale min­ţii şi ini­mii, cu mij­loa­
cele sale atât de spe­ci­fice, m‑a aju­tat să mă ri­dic din pus­
ti­e­tate şi dis­pe­rare, spre mo­rală şi cre­dinţă. Prin sin­teza
aces­tora, pe care, amintindu‑mi de Ser­giu Al‑Ge­orge,
mă în­cu­met a o numi, cu un cu­vânt nou şi plin de în­
drăz­neală, metapolitică.
*
Pun punct şi ter­min. Ter­min acest ro­man de aven­turi
pe­ri­cu­loase şi de fan­tas­tice că­lă­to­rii: oco­lul con­şti­in­ţei
în 800 de zile, do­uă­zeci de mii de le­ghe sub no­roi, o că­
lă­to­rie spre cen­trul Pa­triei – iată nu­mai câ­teva ti­tluri
julesverneiene ce îmi vin în minte din clipa în care eroii
din acest lung mo­no­log, par­te­ne­rii în­do­ie­li­lor mele (um­
brele ce se cheamă Olim­pia, Som­mer, Nea Va­sile, Moşul,
Tata, Blaga, Procuro­rul etc.) se to­pesc şi dis­par în ceaţa
amur­gu­lui.
Mă aş­tept ca un drac – cu coadă sol­zoasă şi limbă ro­
şie, des­pi­cată – să apară de după col­ţul bă­trâ­nei şi obo­si­tei
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 899

mele bi­bli­o­teci. Nu apare. Nu aud nici la uşă ţi­ganca

aceea hoaţă care striga, în de­ce­ni­ile tre­cute, „sti­cle goale,
sti­cle goale…“ În par­cul po­no­sit al ora­şu­lui aces­tuia de
mar­gine a mar­gi­na­li­lor, Ur­sul meu, rob ne­fe­ri­cit şi ne­în­
ţe­les, face moara, învârtindu‑se în cerc, în­cer­când ast­fel
să trans­forme ne­ce­si­ta­tea ro­biei sale în li­ber­tate în­ţe­
leasă. Nici lu­pul ca­te­dra­lei mele nu vrea să co­boare din
co­dru şi mi­to­lo­gie. Tim­pu­rile nu sunt coapte, ade­vă­rul
sem­ni­fi­ca­ţiei sale con­ti­nuă să fie con­fun­dat cu puşca şi
glon­ţul ce­lor care ne pă­zesc, păzindu‑se.
Aş fi vrut să ter­min acest ro­man po­li­tic, ca ro­man pe­
ri­cu­los (ce se opune ast­fel pro­ze­lor şi ro­ma­ne­lor laşe şi
gân­gave, scrise con­form ol­te­nes­cu­lui pre­cept al ce­lui care
„nici us­tu­roi nu mai mă­nâncă şi nici po­li­tica nu îi mai
mi­roase“), cu un psalm de seară sau mă­car cu o ru­gă­
ciune a ini­mii. Nu pot, în tot tim­pul, pe parcursul aces­
tor grele că­lă­to­rii şi pe­ri­cu­loase aven­turi, m‑am tot ru­gat,
che­mând aju­to­rul Ce­lui de Sus. De acum, nu eu, ci aceste
ma­nu­scrise au ne­voie de aju­tor. Să se roage ele, poate că
au mai multă tre­cere din­colo, de­cât am eu aici.
Per­so­nal, obo­sit şi fe­ri­cit, mă mul­ţu­mesc să cred în
mi­nuni. Re­fuz să ex­plic de ce acest al doi­lea vo­lum din
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, îl in­ti­tu­lez „ro­man po­
li­tic“, toc­mai fi­indcă, prin struc­tură fi­ind un pro­za­tor
re­a­list, am o sen­ti­men­tală slă­bi­ciune pen­tru mis­te­rul şi
sim­bo­lica lu­mii în care tră­iesc şi scriu.
Văd la te­le­vi­zor, chiar în clipa în care scriu aceste rân­
duri, acel ab­surd şi su­b­lim fe­no­men de pe Ama­zoane,
care, în limba in­di­e­ni­lor băş­ti­naşi, se cheamă Pororocca
(sau cam aşa ceva). E vorba de un fel de ma­ree sau flux,
un val uriaş ce se ri­dică la gu­rile de re­văr­sare ale imen­su­
lui flu­viu şi, con­trar tu­tu­ror le­gi­lor fi­zi­cei, as­tro­no­miei,
900 ION D. SÎRBU

hi­dro­lo­giei, acest val înalt, de peste zece metri, îna­in­

tează con­tra cu­ren­tu­lui apei, ur­când spre iz­voare. Nu
există (şi sper că nici nu va exista, cât timp mai tră­iesc
eu) o ex­pli­ca­ţie „şti­in­ţi­fică“ a aces­tui fe­no­men ce are loc
în fi­e­care pri­mă­vară. Mă uit amu­ţit la mi­ra­col, flu­viul
curge li­niş­tit spre ocean, va­lul di­a­lec­tic îna­in­tează în sus,
îm­po­triva flu­vi­u­lui, ca o ar­mată în li­nie, ca o spumă albă,
gi­gan­tică, ce ig­noră toate le­gile.
(Snaceala bîl Bog i Bog bîl Slovo i Slovo bîlo Bog…)1
Acest val ar fi ra­ţi­u­nea as­cunsă a flu­vi­u­lui, şi nu­mai
prin acest val, flu­viul, deosebindu‑se de toate ce­le­lalte
flu­vii din lume, de­vine is­to­rie şi curgere în­tru taină şi
slavă a Lo­go­su­lui.
sfâ r­ş i t
CRAIOVA, Paştile, 1988

1
La început a fost Dumnezeu şi Dumnezeu a fost Cuvânt şi
Cuvântul a fost Dumnezeu… (rusă).
 IARNA 1988–19891

1
Sub acest titlu, publicăm conţinutul celui de‑al şaselea caiet
al Jurnalului, a cărui dactilogramă nu a fost văzută de autor.
 Dis­cut, în curtea Bi­se­ri­cii Mân­tu­leasa, cu un fost foarte
ac­tiv ac­ti­vist, se­cre­tar cu agri­cul­tura prin anii ’70, pen­
sionat cu forţa, zice el, fi­indcă „n‑am mai pu­tut răbda,
le‑am spus‑o de la obraz, aşa nu mai merge, aşa dis­tru­
gem şi ţă­ra­nul, şi vita, şi pă­mân­tul“.
Ca unui con­frate (de idei şi su­fe­rinţe), vorbindu‑mi
de la egal la egal, îmi ex­plică. (Di­a­lo­gul a mu­rit, orice dis­
cu­ţie, chiar în­tre buni amici, nu e de­cât al­ter­na­rea unor
mo­no­lo­guri in­te­ri­oare.)
„M‑am gân­dit: ca­uza prin­ci­pală a tu­tu­ror re­le­lor
într‑o ase­me­nea dic­ta­tură te­ro­ristă (fi­indcă există şi dic­
ta­turi bune) con­stă în fap­tul că in­te­li­genţa poporu­lui (a
ţă­ra­ni­lor şi mun­ci­to­ri­lor deş­tepţi, a in­te­lec­tu­a­li­lor, a spe­
ci­a­liş­ti­lor sau ca­dre­lor de con­du­cere etc.) nu e fo­lo­sită
de­cât în foarte mică mă­sură. Mai mult, am im­pre­sia că,
pe mă­sură ce ur­căm pe trep­tele ie­rar­hice, in­te­li­genţa e
tot mai mult fo­lo­sită spre a face faţă tea­tru­lui şi cir­cu­lui
im­pus de protocolizarea pu­te­rii. Cu cât un om e mai
in­te­li­gent – adică îi merge min­tea, ştie carte, cu­noaşte
me­se­rie, vede de­parte – cu atât pru­denţa sa creşte şi pre­
fă­că­to­ria sa de­vine mai ar­tis­tică, mai to­tală.
În schimb – aici e buba! – pro­stia proş­ti­lor e li­beră,
se poate des­fă­şura în voie: la tri­bună, în şe­dinţe, prin
904 ION D. SÎRBU

C.O.M.‑uri. Proş­tii dau cu pum­nul în masă, proş­tii îşi

iau an­ga­ja­mente, proş­tii îi arată şi îi de­mască pe cei care
ezită, mâ­râie sau zic: «Asta nu se poate.»
În in­sti­tu­ţi­ile de cer­ce­tare, pro­iec­tare, pla­ni­fi­care, nu
deş­tep­ţii au su­pre­mul cu­vânt, ci proş­tii, care ştiu să fie
ca­te­go­rici, re­vo­lu­ţionari ne­o­bo­siţi… Iar în mi­nis­te­rele
de forţă, bru­tele şi du­rii sunt cei care con­duc, im­pun
sti­lul lor, obligă pe cei «cu­minţi» să‑i ur­meze până‑n
pân­zele albe.“
Eu în­cerc să‑i re­plic, zi­când: „Lu­cru­rile nu stau chiar
aşa de sim­plu. Există re­a­li­tăţi şi fapte obi­ec­tive care ne
obligă…“
În clipa asta, se ri­dică şi se arată la faţă pros­tul ti­că­los
şi li­cheaua din con­fra­tele meu. Urlă la mine, des­fi­gu­rat,
re­gretă că nu e ni­meni în jur să îl audă cum mă de­mască:
„Să se ter­mine, to­va­răşe, cu aceste ezi­tări şi re­zerve. Do­
cu­men­tele ul­ti­mu­lui Con­gres sunt clare…“
*
Nu dorm, ci­tesc Bi­blia, de la în­ce­put. Sunt uluit de
fru­mu­se­ţea li­te­rară (limbă, ritm, com­pu­nere, sim­pli­
tate, mă­re­ţie, tri­mi­tere etc.) a tex­tu­lui. Nici nu mă in­te­
re­sează dacă ceea ce se scrie aici este Ade­văr sau sim­plă
plăs­mu­ire. E atât de bine spus, în­cât nu poate fi spus de
un om, un po­por, într‑o via­ţă sau câ­teva mi­le­nii: la acest
text a co­la­bo­rat şi ci­neva din Cer.
Ge­neza, de pildă, are 7 părţi: 3 + 3 + 1.
Trei se re­feră la des­păr­ţiri, trei la zi­diri şi ul­tima
parte e o con­clu­zie odih­ni­toare.
La în­ce­put a fost Cu­vân­tul.
La în­ce­put a fost Lo­go­sul.
La în­ce­put a fost El, au­to­rul aces­tei per­fecte li­te­ra­
turi, în care doar Omul şi Is­to­ria sunt im­per­fecte.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 905

*
Orice po­por îşi are co­me­di­an­ţii săi pe care îi şi în­tre­
ţine: dar e ab­surd să spe­răm că nişte co­me­di­anţi vor pu­
tea să în­tre­ţină un în­treg po­por.
Tra­ge­dia a fost eli­mi­nată din re­per­to­ri­ile tea­tre­lor, fi­
indcă ea este pe­si­mistă. Dic­ta­to­rii se cred ne­mu­ri­tori, nu
au in­te­re­sul ca poporul să vadă pe scenă regi, ti­rani sau
răz­boi­nici mu­rind.
Co­me­dia gravă nu poate fi de­cât sa­ti­rică. Sa­tira nu e
ad­misă. (În 1950, deja, un in­spec­tor îmi ex­plica: „Ai
voie să cri­tici lipsa de mă­turi, fu­ma­tul în can­ce­la­rie, cu­
ră­ţe­nia la clo­sete: dar să nu te atingi, nici cu o floare, de
Mi­nis­ter, de re­forma în­vă­ţă­mân­tu­lui, de lu­mina ce ne
vine de la Ră­să­rit.“)
Dra­mele au de­ve­nit mi­nore: drama ce­lui care pleacă
în Oc­ci­dent (şi se pă­că­leşte: „flu­ture pe lampă“)1, drama
ti­ne­ri­lor pe care pă­rin­ţii nu‑i lasă să plece pe şan­ti­ere,
drama mun­ci­to­ri­lor in­ven­ta­tori ale că­ror in­ven­ţii sunt
sa­bo­tate de bi­ro­craţi…
Pe stradă, în via­ţă, fără să ştie, bi­e­ţii co­me­di­anţi din
C.C. joacă non‑stop co­me­dia tra­gică a dra­mei noas­tre
na­ţionale şi in­ter­na­ţionale.
*
Se pare că există o lege as­cunsă,
care ne face să fim unealta pro­priei
noas­tre ni­mi­ciri.
DANIEL DEFOE
Ru­şii mei dragi se pre­gă­tesc, în sfâr­şit, să in­tre (să re‑in­
tre) în Eu­ropa. Dacă aş fi con­si­li­e­rul de taină al aces­tui
te­ri­bil Me­sia al Glas­nost‑ului, Gor­ba­ciov, i‑aş pro­pune
ne­a­pă­rat:
1
Aluzie ironică la piesa cu acelaşi titlu a lui Paul Everac.
906 ION D. SÎRBU

1. Să se tra­ducă ime­diat (şi să se pre­lu­creze cri­tic şi

au­to­cri­tic în uni­ver­si­tăţi şi aca­de­mii) car­tea vi­con­te­lui
de Custine1, Lettre de Russie, 1839;
2. Să se ti­pă­rească, în edi­ţie de popu­la­ri­zare, Ar­hi­pe­
la­gul Gu­lag, al lui Sol­je­ni­ţîn;
3. Să se scrie o is­to­rie a vie­ţii lui Sta­lin, a lui Be­ria2, a
lui Vî­şinski3 etc.
Lui Ivan i s‑a dat nas. (Şti­in­ţi­fic, mi­li­tar, im­pe­ri­a­list.)
El s‑a suit pe di­van. De la 1700 până la 1860, Ru­sia ţa­
ristă a pur­tat 607 răz­boaie, din­tre care doar 32 au fost de
apă­rare. (Co­mu­ni­ca­tul Sta­tu­lui‑ Ma­jor Ru­sesc din 1890.)
Abia după o criză de lu­ci­di­tate au­to­cri­tică, vor avea
te­re­nul pre­gă­tit pen­tru a în­cepe un răz­boi to­tal îm­po­triva
întregei lumi.
*
„Tre­buie să stu­diem – foarte atent şi cu multă umi­
linţă – vi­er­mele din măr, li­che­nul bra­zi­lor, ciupearca vi­
ţei etc., îmi spune Olim­pia. Uite aici: tai mă­rul acesta,
atât de fru­mos pe din­a­fară, gă­sesc vi­er­mele, îl scot. Se
zbate, era alb, ia re­pede cu­loa­rea mu­şa­ma­lei de pe masă.
E re­vol­tat: mă­rul e drep­tul lui, sen­sul exis­ten­ţei sale. Cu
ce drept îl lip­seşti de pa­tria lui? Este o dogmă scla­va­gistă
re­tro­gradă să mai crezi şi în se­co­lul XX că D‑zeu a creat
lu­mea pen­tru bi­nele spe­ciei umane şi me­rele pen­tru de­
ser­tul său co­ti­dian.“
Orice vi­erme scos dintr‑un mi­nis­ter roşu se simte
ca şi acest vi­erme scos din mă­rul în care a avut şansa să
fie înseminat.
1
Vezi supra, nota 2, p. 390.
2
Vezi supra, nota 1, p. 123.
3
Vezi supra, nota 1, p. 550.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 907

*
Ieri s‑a anun­ţat la Ra­dio Mos­cova că, în ca­drul fes­ti­
vi­tă­ţi­lor îm­pli­ni­rii a 1000 de ani de la încreştinarea tu­
tu­ror ru­şi­lor, în mod ofi­cial (şi cu apro­ba­rea So­vi­e­tu­lui
Su­prem), s‑a pus pia­tra fun­da­men­tală pen­tru o Ca­te­
drală or­to­doxă ce ur­mează a se ri­dica nu de­parte de Pi­
aţa Ro­şie. Au fost de faţă peste o mie de înalţi pre­laţi din
lu­mea în­treagă, ală­turi de toţi re­pre­zen­tan­ţii ate­is­mu­lui
de stat şi par­tid.
Îi spun Olim­piei: „În 1950, am fost fă­cut si­fi­li­tic, fi­
indcă am pro­pus, la ve­ri­fi­ca­rea mea de par­tid, ca Isus
Chris­tos să fie şi el pri­mit în par­tid…“ „Ai fost un idiot
în­fu­mu­rat, tre­buia să te în­trebi mai în­tâi dacă Chris­tos ar
ad­mite să in­tre în par­tid. Ru­şii de azi – fă­când con­ce­si­uni
faţă de re­li­gie – uită că, de fapt, pro­blema este dacă îi iartă
Ce­rul şi dacă îi mai pri­meşte Chris­tos la sâ­nul său. Când
e vorba de Dum­ne­zeu şi de dra­goste – nu se ştie nici­o­dată
cine pri­meşte şi cine dă, cine cere şi cine aprobă ce­re­rea.“
*
1
A ve­nit o pri­e­tenă de o via­ţă a Olim­piei, din Is­rael.
Are so­ţul – un doc­tor ro­mân, cu care eu am fost pri­e­ten
cât a trăit – în­gro­pat în ci­mi­tir. Am ru­gat‑o să ne vândă
lo­cul doi, ră­mas li­ber, de lângă so­ţul ei. Ea a zis: „Vi‑l
do­nez, nu­mai voi me­ri­taţi să dor­miţi lângă bu­nul meu
Petrică.“ Ne in­te­re­săm de for­ma­li­tăţi. În­tâl­nim o jal­nică
fi­gură, fost ju­de­că­tor, zice că de 12 ani bate dru­mu­rile ca
să in­tre în po­se­sia lo­cu­lui său de veci, a plă­tit până acum
15 000 lei, nu e uşor, nu e de­loc uşor… Ne in­te­re­săm
ofi­cial la ad­mi­nis­tra­ţia ci­mi­ti­ru­lui. Ni se co­mu­nică ri­tos
1
Este vorba de dr. Iudith Paleacu Deutch, soţia medicului
psi­hiatru Petre Paleacu, stabilită în Israel, după decesul soţului.
908 ION D. SÎRBU

(ca unor can­di­daţi la moarte bi­ro­cra­tică) cum că eu, şe­

ful fa­mi­liei, tre­buie să pre­zint la E.G.O. (Ex­ploa­ta­rea de
Gos­po­dă­rie Oră­şe­nească) un cer­ti­fi­cat de mu­ri­bund.
Dacă sunt car­diac în­re­gis­trat, e mai uşor: dacă am alte
boli, e foarte greu.
Cu acest cer­ti­fi­cat, cu o ce­rere, plă­tind taxa pen­tru
Co­mi­sie, cu ta­lo­nul de pen­sie, cu o do­vadă că nu am im­
po­zite res­tante sau pro­cese de moş­te­nire în curs, cu altă
do­vadă că nu am avere la ţară, pot cere res­pec­ti­vul loc
(un loc pen­tru două per­soane: su­pra­puse, con­form re­gu­
la­men­tu­lui). Iar do­na­toa­rea nu are voie să do­neze, ea are
voie să vândă. Dar nu nouă, di­rect, ci aces­tui E.G.O.,
care, după aceea, dacă vrea, ni‑l re­vinde nouă…
Vi­sez… Un cer­ti­fi­cat de mu­ri­bund e tot ce poate fi
mai ve­sel în această lume care se crede ne­mu­ri­toare. Şi
bună. Şi cea mai dreaptă din lu­mile po­si­bile.
P.S. Am în­tre­bat, de faţă fi­ind şi so­ţia mea şi pri­e­tena
ei, do­na­toa­rea lo­cu­lui, dacă di­a­be­tul, ca boală, e su­fi­ci­ent
în acel cer­ti­fi­cat de mu­ri­bund. Func­ţiona­rul a zis că nu:
cu di­a­be­tul se poate trăi peste şapte ani. Or, la fi­ec­ are
şapte ani, lo­cul de veci tre­buie cum­pă­rat din nou…
*
Ex­pe­ri­enţa este nu­mele pe care îl
dăm gre­şe­li­lor noas­tre.
OSCAR WILDE

Aud, mai nou, la Ra­dio Mos­cova des­pre uri­aş­ ele gre­

şeli „şti­in­ţi­fice“ ce s‑au fă­cut în pe­ri­oada Brej­nev1. De
pildă, drama la­cu­lui Aral. Flu­vi­ile ce se văr­sau în el au
1
Este vorba de anii 1964–1982, perioadă în care Leonid Ilici
Brejnev (1906–1982) a deţinut funcţia de secretar general al
P.C.U.S.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 909

fost lu­ate pen­tru iri­ga­ţii, pă­du­rile din jur s‑au tă­iat. Ni­
ve­lul la­cu­lui a scă­zut, s‑a să­rat. Clima, fa­una şi flora unei
ţări în­tregi sunt în pe­ri­col.
Un amic1 – re­por­ter TV – îmi po­ves­teşte ce s‑a în­
tâm­plat cu sa­tul său, Ianca. Era aşe­zat pe ma­lul unui lac2
fru­mos din Lunca Du­nă­rii. Soa­rele, reflectându‑se în
oglinda la­cu­lui, fă­cea ca vi­ile din jur să fie de­o­se­bit de
rod­nice. A fost „de­se­cat“ acest fru­mos lac, acum 20 de
ani. În lo­cul său, nu e pă­mânt ara­bil, ci o mo­cirlă aco­pe­
rită, pe ici şi pe colo, de pa­pură şi tres­tie. Au apă­rut hoar­
dele de ţân­ţari. Pă­du­rea, care ser­vea de per­dea îm­po­triva
vân­tu­ri­lor din sud, a fost tă­iată. Acum nă­vă­leşte ni­si­pul,
îna­in­tează du­nele. Sa­tul – odi­ni­oară un ade­vă­rat rai –
nu mai are nici peşte, nici vii, e pe cale de a pieri îne­cat
în să­ră­cie şi pus­ti­e­tate.
Ca­uza? Pro­stia şti­in­ţi­fică. Am­bi­ţia de a co­recta na­tura.
Dar la noi nu se spune ni­mic des­pre aceste crime îm­
po­triva omu­lui şi a me­di­u­lui său na­tu­ral.
*
În fi­e­care epocă există o anume clasă so­ci­ală şi po­li­tică
ce re­flectă cel mai preg­nant, în fond, pre­mo­ni­tiv, situa­
ţia ge­ne­rală a întregei so­ci­e­tăţi.
1
Sebastian Domozină (1938–1997), jurnalist şi reporter
sportiv.
2
Lacul Potelu, situat în sudul judeţului Olt, se întindea de la
marginea vestică a oraşului Corabia până la comuna Potelu, pe o
distanţă de aproximativ 20 km, având o lăţime medie, până aproa‑
pe de Dunăre, de aproximativ 4 km. Era un lac mare, cu insule
(grinduri cum le spuneau localnicii), cu mult peşte, păsări şi floră
bogată şi variată, o mică deltă. În 1968, a fost desecat şi „redat“
agriculturii, acum este un imens „deşert“.
910 ION D. SÎRBU

În pe­ri­oada scla­va­gistă, acest rol „se­is­mo­gra­fic“ îl

aveau sol­da­ţii şi li­ber­ţii, în opo­zi­ţie cu masa mută şi pa­
sivă a scla­vi­lor.
În fe­u­da­lism, me­se­ri­a­şii (fă­când le­gă­tura în­tre no­bi­
lime şi io­bă­gie).
În ca­pi­ta­lism – şi în tre­cut, dar mai ales azi – pro­le­ta­
ri­a­tul este clasa care ţine şi men­ţine echi­li­brul di­a­lec­tic.
Iar în so­ci­a­lism (în Urss, la noi, peste tot), clasa se­is­
mică este ţă­ră­ni­mea, sin­gura care se opune di­fuz ac­ti­viş­
ti­lor din no­men­cla­tură.
Ţă­ră­ni­mea este sin­gura clasă so­ci­ală care, trăind aie­
vea într‑o uto­pie to­tală (co­lec­ti­vi­za­rea), nu a avut nici
mă­car un an sau un cin­ci­nal în care să fi fost mă­car amă­
gită: chia­bu­rii, lupta de clasă, co­tele, co­lec­tiva, lot in­di­
vi­dual, ziua‑muncă etc. au con­sti­tuit ar­gu­mente pen­tru
această uri­aşă grevă ru­rală, un ade­vă­rat răz­boi de 40 de
ani îm­po­triva ex­ploa­ta­to­ri­lor stre­ini din in­dus­trie,
oraşe, Urss. Din simpli ad­ver­sari eco­no­mici, au fost
obli­gaţi să de­vină duş­mani po­li­tici şi in­a­mici re­vo­lu­
ţionari ai fal­sei noas­tre Re­vo­lu­ţii.
*
În anul 1933, Hi­tler îşi în­cepe glo­ri­oasa sa ca­ri­eră
ar­zând în pi­eţe circa 35.000 de cărţi. Au ur­mat cup­toa­
rele de la Aus­chwitz, Bu­chen­wald etc.
La noi, mai mult de 350.000 de vo­lume pu­tre­zesc şi
se de­te­ri­o­rează în de­po­zi­tele şi piv­ni­ţele aşa‑zi­se­lor „sec­
ţii de do­cu­men­tare“ ale bi­bli­o­te­ci­lor mari din Cra­iova.
(La aceste cărţi, nu are ac­ces ni­meni, eu am fă­cut ce­rere
pen­tru a ob­ţine un Bag­da­sar1, abia după trei luni mi s‑a
apro­bat, dar car­tea nu am mai gă­sit‑o.)
1
Nicolae Bagdasar (1896–1971), filosof, autor al unor lucrări
de istorie a filosofiei, de teorie a culturii şi cunoaşterii, între care:
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 911

În urma aces­tor cărţi, con­dam­nate la izo­lare şi pieire,

este oa­re­cum lo­gic şi „di­a­lec­tic“ ca un nu­măr egal de
căr­tu­rari, exis­tenţi sau în de­ve­nire, să fie şi ei con­dam­
naţi la un fel de izo­lare şi pieire.
În cu­rând, în Cra­iova asta, fran­ţu­zită pe vre­muri, nu
va mai exista niciun das­căl care să mai ştie la­tină, greacă,
ger­mană – nicio „cu­coană“ care să mai ci­tească fran­ţu­
zeşte sau en­gle­zeşte.
Un oraş de 10.000 de in­gi­neri in­culţi, că­pi­aţi de
foame, in­ca­pa­bili să în­ţe­leagă mă­car cum de au ajuns
unde au ajuns.
*
Acum, că am în­ce­put să nu­măr zi­lele vie­ţii mele, mă
simt ase­meni ace­lor pic­tori egip­teni care, în in­te­ri­o­rul unei
pi­ra­mide încă ne­ter­mi­nate, de‑a lun­gul întregei lor vieţi, la
lu­mina unor opa­iţe, lu­crează la îm­po­do­bi­rea ca­me­re­lor ce
vor servi de mor­mânt Fa­ra­o­nu­lui lor. Acum ştiu – ceea ce
ar fi tre­buit să ştiu de tot­dea­una – că ni­meni din­tre cei vii
de‑afară nu va ve­dea acest mor­mânt, ni­meni nu‑mi va cu­
noaşte nu­mele, fru­mu­se­ţile pe care le‑am zu­gră­vit pe pe­
reţi vor zace în­gro­pate în mie­zul pi­ra­mi­dei (pe care eu nu
o voi pu­tea ve­dea nici­o­dată de‑afară, de de­parte), ştiu de
pe acum că, în ziua în care voi scăpa din mână dalta sau
pe­ne­lul, sa­bia paz­ni­cu­lui mă va lovi pe la spate.
O sin­gură, mă­runtă, bucurie am: odată şi odată, peste
mii de ani, fu­rii vor pă­trunde şi aici. Vor je­fui sar­co­fa­gul,
vor fura tot ce se va pu­tea fura. Nu vor pu­tea însă să‑mi
Filozofia contemporană a istoriei, vol. I (1930), Din problemele
culturii europene (1931), Teoria cunoştinţei, Istoria filozofiei româ‑
neşti (1940), Istoria filozofiei moderne (1941), Antologie filozofică.
Filozofi străini, în colab. cu Virgil Bogdan şi C. Narly (1943). Lui
Nicolae Bagdasar îi datorăm „prima sinteză de ţinută asupra filo‑
zofiei româneşti“. Din 1943, membru corespondent al Academiei.
912 ION D. SÎRBU

fure sem­nele şi de­sem­nele mele de pe aceste cum­plite zi­

duri ale ca­me­rei mor­ţii. Fa­ra­o­nul va pieri ca şi orice alt
mu­ri­tor: eu voi ră­mâne şi voi dura cât şi pia­tra pi­ra­mi­dei.
*
Va tre­bui – chiar în iarna ce ur­mează – să‑mi scriu
acea carte de me­mo­rii ce se va in­ti­tula De­pun măr­tu­rie.
Tre­buie să po­ves­tesc tot ce ştiu eu des­pre această apo­ca­
lipsă, în care am in­trat după răz­boi şi din care nu vom
ieşi nici­o­dată.
Am des­chis uşa Se­mi­na­ru­lui de Psi­ho­lo­gie. Asta prin
1947‑48. (Pe strada Re­gală exista un uriaş şi te­mei­nic In­
sti­tut de Psi­ho­lo­gie, fon­dat de Şte­fă­nescu‑Goangă1, cel
mai mare in­sti­tut de acest fel din Eu­ropa de Mij­loc şi Bal­
cani.) Am des­chis uşa şi am ză­rit pa­tru sau cinci ca­dre
uni­ver­si­tare „de tip nou“, mă­runţi pre­pa­ra­tori şi asis­tenţi
uni­ver­si­tari, nu­miţi po­li­tic peste noapte (unii din ei ne­a­
vând ter­mi­nat nici anul I de Fa­cul­tate), care, în­zes­traţi cu
di­fe­rite unelte, vop­seau în alb sti­clele imen­sei bi­bli­o­teci,
unde se aflau cele circa 5.000 de vo­lume de ser­vi­ciu ale
Ca­te­drei. De­ca­nul – ci­nic, fri­cos – îmi ex­plică: „Stu­den­ţii
nu nu­mai că nu au voie să ci­tească aceste otră­vuri ide­a­
liste, ca­pi­ta­liste, re­ac­ţionare (de­ca­nul era N. D. Pârvu,
«bu­nul meu pri­e­ten şi co­leg») – dar nici nu tre­buie să ştie
de exis­tenţa aces­tei imense bi­bli­o­gra­fii de spe­ci­a­li­tate…“
În an­ti­ca­meră, o bi­bli­o­te­cară spe­ri­ată avea câte 20 de
exem­plare din ma­nu­a­lele grab­nic tra­duse şi im­puse: Pa­
vlov, Secenov, Makarenko. Atât.
Ce­le­lalte se­mi­na­rii au fost eva­cu­ate în piv­niţe.
1
Florian Ştefănescu‑Goangă (1881–1958), psiholog, profe‑
sor universitar la Cluj, membru al Academiei Române (1937),
ctitorul Institutului de Psihologie Experimentală din Cluj.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 913

Eram cu Li­viu Rusu în Se­mi­na­rul de Es­te­tică (lă­zile în

care au cir­cu­lat cele 3.000 de cărţi ale Se­mi­na­ru­lui, în re­
fu­giul de la Si­biu, erau încă de­po­zi­tate pe co­ri­dor), a so­sit
şoa­re­cele An­drei Roth1 şi ne‑a anun­ţat că bi­bli­o­teca, epu­
rată în în­tre­gime, va fi dusă în piv­niţă. „Nu la Aus­
chwitz?“, l‑am în­tre­bat eu pe evreul Roth.
În­treagă această cas­trare fi­lo­so­fică, acest ab­surd ho­lo­ca­
ust cul­tu­ral, chiar dacă a fost or­do­nat de Sta­lin şi Jda­nov,
în apli­care el a fost pus de echipa iudeo‑ma­ghiară: Pa­vel
Apos­tol, An­drei Roth, su­ro­rile Naschitz, We­iss, Grün­berg
etc. (Din­tre co­le­gii mei de li­ceu, fiii ce­lor mai bo­gaţi bur­
ghezi din oraş de­ve­ni­seră peste noapte ca­dre paukeriste.
Gros­smann Bubi a de­ve­nit Gas­ton Ma­rin, Horvath Tibi a
ajuns di­rec­to­rul ge­ne­ral al Băn­cii de In­ves­ti­ţii. Herm­ann
Pista, di­rec­to­rul fa­bri­cii „Dermata“, Mül­ler a ajuns pro­fe­
sor uni­ver­si­tar, şe­ful Cli­ni­cii neuropsihiatrice din Cluj.
Karo Denes, în Franţa, dir[ector] gen[eneral] co­mu­nist la
fa­brica „Re­na­ult“… etc., etc.)
*
RUGĂCIUNE
Să‑mi dea Dom­nul pu­te­rea
de‑a ac­cepta ce nu
pot schimba, cu­ra­jul
de a schimba ce pot
şi în­ţe­lep­ciu­nea
de a pri­cepe
ce pot şi ce nu pot.
SFÂNTUL FRANCISC DIN ASSISI2
1
Andrei Roth (1927–2009), licenţiat în filosofie, profesor
de sociologie.
2
Vezi supra, nota 3, p. 465.
914 ION D. SÎRBU

KURT VONNEGUT, Jr.1:

Aba­to­rul cinci

„Mon Dieu, donnez‑moi la sérénité d’accepter ce qu’on

ne peut pas changer, le povoir de changer ce qu’on peut et la
sagesse d’en connaître la différence.“2

Câţi co­mu­nişti au mu­rit la noi pen­tru această cos­

mică, uri­aşă şi „ire­ver­si­bilă“ „su­pre­ma­ţie par­ti­nică“?
Mă tem că îi pot nu­măra uşor pe de­ge­tele de la o sin­
gură mână.
În schimb, pen­tru ca să se in­sta­leze şi să se con­so­li­
deze această dic­ta­tură, a curs enorm de mult sânge, au
mu­rit ori s‑au chi­nuit prin în­chi­sori aproape un mi­lion
de ad­ver­sari.
Îmi vine rău aflând că Sta­lin a ucis de trei ori mai
mulţi oa­meni în la­găre şi puş­că­rii de­cât au mu­rit pe
front, pen­tru apă­ra­rea Pa­triei.
Şi acum nu­mă­răm oa­lele sparte. Eşec po­li­tic, eşec
ide­o­lo­gic, eşec eco­no­mic. Uriaş eşec mo­ral şi psi­ho­lo­gic.
„Noi sun­tem de vină – îmi spune ami­cul meu, co­leg
de puş­că­rie – tre­buia, acolo, să oprim ţă­ra­nii să‑i bles­
teme. Toate bles­te­mele s‑au prins, acum e prea târ­ziu să
oprim mâ­nia Is­to­riei…“
1
Kurt Vonnegut, Jr. (1922–2007), romancier şi dramaturg
ame­rican. Luat prizonier de germani, în al Doilea Război Mon­
dial, supravieţuieşte bombardării Dresdei, experienţă pe care o re‑
memorează în romanul Abatorul cinci (Slaughterhouse‑Five, 1969),
apărut şi în româneşte, traducere Rodica Mihăilă, Bucureşti,
Editura Univers, 1983.
2
Doamne, dă‑mi seninătatea de a accepta ceea ce nu se poate
schimba, puterea de a schimba ce se poate şi înţelepciunea de a
cunoaşte diferenţa dintre ele (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 915

*
Eram co­pil, de Cră­ciun, am pri­mit o ju­că­rie‑au­to­mo­
bil, care, tras, se în­vâr­tea prin odaie, izbindu‑se de mo­
bile. După ce m‑am plic­ti­sit să văd cum merge, am vrut
să văd cum de merge. L‑am des­fă­cut.
Nu l‑am mai pu­tut face la loc.
Am în­ce­put să plâng.
Şi de aici, po­ves­tea aceasta ade­vă­rată se ter­mină în
două fe­luri:
1. A ve­nit Tata şi l‑a fă­cut să me­argă!
2. A ve­nit Tata, au ve­nit şi un­chii mei, au în­cer­cat şi cei
mai pri­ce­puţi lă­că­tuşi din Vale, ma­şina nu a mai pu­tut fi
re­pa­rată. Ceva se stri­case, o piesă mică se pier­duse, nu ştiu.
Mo­rala? Le­nin şi Ru­sia.
*
Avem la ora asta cel mai pu­ter­nic par­tid co­mu­nist din
lume: 3 mi­li­oane şi ceva de membri de par­tid. De trei ori
mai mulţi ca în R.D.G., de cinci ori mai mulţi (pro­cen­
tual, în ra­port cu popu­la­ţia ţă­rii) de­cât în Urss.
Dar, după a mea pă­rere, a so­sit de­ce­niul în care sun­
tem obli­gaţi să fa­cem de­o­se­bi­rea în­tre co­mu­nişti (cin­stiţi,
con­vinşi, dez­in­te­re­saţi) şi membri de par­tid (simpli apla­
u­da­tori de cir­cum­stanţă, masa ce­lor care se fac a crede că
a fi re­vo­lu­ţionar în­seamnă a tă­cea, a nu mâ­râi, a apla­uda
şi a te mul­ţumi cu ce se dă la coadă, tea­tru, te­le­vi­zor etc.).
Pe vre­mea mea, un co­mu­nist era acel fiu sau aliat al ce­lor
de jos care, cu ris­cul vie­ţii sale, spu­nea ade­vă­rul, lup­tând
pen­tru schim­ba­rea în bine a situa­ţiei ac­tu­ale (Marx).
Dacă am ajuns să de­fi­nesc ta­len­tul li­te­rar ca fi­ind summa
de sin­teză ce re­zultă din cul­tură, ca­rac­ter şi cu­raj – îmi este
uşor să con­si­der că vi­i­to­rii co­mu­nişti – reconstruc­tori ai
Pa­triei – vor tre­bui să fie com­pe­tenţi, cin­stiţi şi in­te­li­genţi.
916 ION D. SÎRBU

(Proş­tii, li­che­lele şi agea­miii al­că­tu­iesc Le­pra pă­gu­boasă

a pre­zen­tu­lui.)
*
LAO TSE
(565 ani îna­inte de Chris­tos)
A leader is best
when people barely know he exists.
Not so good
when people obey and aclaim him.
Worse when they despise him.
But of a good leader
who talks little
when his work is done,
his aim fulfilled,
they will say:
„We did it ourselves.“ 1
*
Plus on a souffert, moins on
revendique. Protester est le signe
qu’on n’a pas traversé l’enfer. 2
E.M. CIORAN: Aveux et anathème

Am avut şansa ca în vara asta ca­ni­cu­lară (în care cinci

din oc­to­ge­na­rii noştri au tre­cut şi au ră­mas „din­colo“,
dl Ca­ran­dino a avut un pre­in­farct, iar eu, de frică, nu am
ie­şit din casă) să pot citi, pe în­de­lete, două vo­lume din
Cio­ran: Syllogismes de l’amertume şi Aveux et anathèmes.
1
Un lider este cel mai bun / când lumea abia ştie că există. /
Nu aşa de bun / când lumea îl ascultă şi‑l aclamă. / Mai puţin bun
când îl dispreţuieşte. / Dar despre un lider bun, / care vorbeşte
puţin / când şi‑a terminat opera / şi şi‑a atins ţelul / oamenii vor
spune: / „Noi singuri am făcut‑o“ (engl.).
2
Cu cât ai suferit mai mult, cu atât mai puţin pretinzi. A
protesta este semnul că n‑ai trecut prin infern (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 917

Fără în­do­ială că, pen­tru mine, care tră­iesc un fel de

pieire (a mea şi a nea­mu­lui meu) de di­na­inte de sfâr­şit
sau moarte, me­di­ta­ţi­ile mu­zi­cale ale aces­tui amă­rât poet,
în loc să mă de­prime sau să mă um­ple de gol şi frică, ele
mă în­ve­se­lesc şi, prin dis­tan­ţare şi lu­ci­di­tate, îmi dau
cu­raj şi bună spe­ranţă.
Fi­indcă: mă con­cen­trez ra­ţional să în­ţe­leg şi să pă­
trund fi­lo­so­fic fi­e­care din foarte in­te­li­gen­tele sale afo­
risme, ca să ob­serv, după câ­teva pa­gini nu­mai, că le gust şi
le ad­mir doar ca artă li­te­rară, ca artă a cu­vân­tu­lui, ca jon­
gle­rie a unui bu­fon al me­di­ta­ţiei, lu­ci­di­tă­ţii, an­goa­se­lor şi
in­som­niei. Din li­te­ra­tură chiar co­bor spre stil şi ma­ni­eră.
Nu‑l cred: s‑a spe­ci­a­li­zat. Dacă ar fi ră­mas în ţară, ar fi
mu­rit de frică, dacă ar fi fă­cut puş­că­rie, ar fi de­ve­nit un
atlet al tur­nă­to­riei, formă de au­to­fla­ge­lare ri­di­cată la rang
de mân­tu­ire prin sabetaism. Mi se pare a fi în­dră­gos­tit de
sti­lul său, me­reu şi me­reu îşi re­scrie tes­ta­men­tul, toată lu­
mea aş­teaptă ca el să se sin­u­cidă (sau mă­car să‑şi dea foc
în faţa unei Ca­te­drale sau în Pi­aţa Ro­şie), me­reu şi me­reu
îl pro­voacă, vul­gar şi golăneşte, pe bu­nul Dum­ne­zeu (de
care se teme cum­plit), doar‑doar acesta se va în­dura şi‑i va
da un şut în fund ca să‑l tre­zească din som­nul său anar­hic;
în­tre timp are grijă să nu ră­cească, îşi tran­scrie gri­ju­liu
afo­ris­mele şi le duce la „Gal­li­mard“, se ceartă în bu­că­tă­rie
cu ne­vastă‑sa, se roagă în taină, în­ju­rând pe ro­mâ­neşte…
Ci­tesc to­tuşi cu plă­cere, sunt şi eu un bă­trân in­som­niac,
am ure­che fi­lo­so­fică, ador acest fel de ma­so­chism li­ric
(am cu­nos­cut mulţi evrei su­fe­rind de ne­ur­as­te­nie nu­mai
şi nu­mai fi­indcă nu au ajuns mi­niştri ai cul­tu­rii), Cio­ran
e re­con­for­tant, toc­mai fi­indcă ob­se­si­ile sale trans­formă în
moft şi ba­ga­telă no­ţi­u­nile li­mită, ma­rile în­tre­bări şi su­pre­
mele spaime. „Ces idées qui survolent l’espace et qui, tout
918 ION D. SÎRBU

à coup, se heurtent aux parois du crâne.“1 „L’insomnie est

la se­ule forme d’héroisme compatible avec le lit.“2 Pe­ni­
bil. Jal­nic. Su­b­lim.
*
Mă în­tâl­nesc cu ul­ti­mul pro­fe­sor de la­tină din acest
uriaş sat uni­ver­si­tar, Cra­iova‑Isarlâk. Îl cu­nosc de la Pe­ri­
prava, era bu­că­tar de la­găr, când am fost în­chis în car­ceră
(că­pi­ta­nul Io­niţă din Iaşi m‑a tur­nat că ţin con­fe­rinţe re­li­
gi­oase des­pre Blaga şi alţi sfinţi sau mar­tiri), acest pro­fe­sor
cra­io­vean îmi strecura, pe as­cuns, turtoaie de mă­mă­ligă.
Mă duce de braţ spre In­spec­to­ra­tul şco­lar: „Tre­buie ne­a­
pă­rat să te uiţi la ei, să le vezi fe­ţele, să‑i cân­tă­reşti ca oa­
meni. Ei au acum în mână su­fle­tele în­tre­gu­lui ti­ne­ret, de
ei de­pinde vi­i­to­rul nos­tru, prin ei pie­rim ca spi­rit şi cul­
tură, la sfâr­şi­tul se­co­lu­lui XX, la ca­pă­tul sau la sfâr­şi­tul
aces­tei îm­pu­ţite Eu­rope…“
Ne as­cun­dem în um­bra co­pa­ci­lor ca nişte ră­u­fă­că­
tori. Avem pă­rul alb, pri­vi­rea că­zută în­lă­un­tru, sun­tem
amân­doi nişte foşti das­căli de „humanioare“, ul­ti­mele
fo­sile di­dac­tice ale unui în­vă­ţă­mânt ge­ne­ral al că­rui scop
nu era for­ma­rea de braţe de lu­cru, prin muncă şi pen­tru
muncă, ci a unor oa­meni‑ce­tă­ţeni ca­pa­bili să gân­dească
şi să se ex­prime li­ber, având o con­şti­inţă mo­rală şi o in­te­
li­genţă mul­ti­la­te­ral ori­en­tată.
În sfâr­şit. De la o şe­dinţă a unui cerc di­dac­tic de spe­
ci­a­li­tate, ies în gru­puri circa 20–30 de pro­fe­sori de…
ma­te­ma­tică. Mă înfior. Cu ex­cep­ţia câ­torva mai ti­neri (ce
par a su­feri de ul­cer per­fo­rat), ma­jo­ri­ta­tea aces­tor „tru­puri
1
Aceste idei care zboară prin aer şi care, deodată, se izbesc
de pereţii craniului (fr.).
2
Insomnia este singura formă de eroism compatibilă cu
­patul (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 919

di­dac­tice“ au nişte feţe de brute jos­nice. Monştri. Căp­că­

uni. Har­pa­goni, că­lăi, burtă‑verde şi pris­tan­dale. Această
ca­te­go­rie de das­căli are o pu­tere enormă, câş­tigă cât vreau,
pot fi foarte greu con­tro­laţi sau in­spec­taţi. Nu ştiu cum ar
arăta un co­lec­tiv de an­tre­nori de box sau de mă­ce­lari de
aba­tor, dar pe fe­ţele aces­tor tar­tori ai în­vă­ţă­mân­tu­lui li­ceal
ci­tesc în­treaga cru­zime şi subomenescul aces­tor aşa‑zise
şti­inţe po­zi­tive, care, dacă nu sunt com­ple­tate de mo­rală,
li­te­ra­tură, fi­lo­so­fie, de­vin pur şi sim­plu nişte jan­darmi ai
in­te­li­gen­ţei, nişte plu­to­ni­eri ai spi­ri­tu­lui şi li­ber­tă­ţii.
Ul­ti­mul pro­fe­sor de la­tină şi greacă şi ul­ti­mul pro­fe­
sor de fi­lo­so­fie şi li­te­ra­tură din acest oraş, amân­doi daţi
afară din în­vă­ţă­mânt, amân­doi pur­taţi prin la­găre şi în­
chi­sori, ca nişte jal­nice um­bre ale tre­cu­tu­lui, mer­gem să
plân­gem în curtea bi­se­ri­cii Mân­tu­leasa. Les jeux sont
faits: rien ne va plus! 1
*
Am o ne­po­ţică în clasa a II‑a pri­mară, Anca. Este vie şi
fer­me­că­toare ca o li­be­lulă, gu­reşă ca o pi­tu­lice şi te­ri­bil
de sin­ceră şi de pri­et­ e­noasă. A în­ce­put să ci­tească „cărţi“,
de­oc­ am­dată se amuză ci­tind, cu de­ge­tul, tare. La anul, în
clasa a III‑a, îi dau să ci­tească Creangă, Is­pi­rescu. Apoi o
trec la O mie şi una de nopţi, An­der­sen, Hauf.
Se chinuie, plânge. Nu poate re­zolva pro­blema de ma­­
te­ma­tică pen­tru clasa a II‑a pri­mară. Ta­tăl ei, in­gi­ner, e
ple­cat. E che­mat un co­leg, ci­ber­ne­ti­cian, acesta, după o
oră, re­u­şeşte să re­zolve pro­ble­mele An­căi.
Tran­scriu, pen­tru uzul se­co­lu­lui vi­i­tor, aceste două
pro­bleme, mon­struos de grele pen­tru un co­pil de 8–9
ani, încă în curs de al­fa­be­ti­zare.
1
Jocurile sunt făcute: nimic nu mai merge! (fr.).
920 ION D. SÎRBU

1. Din 70 de mun­ci­tori care lu­crează pe un şan­tier, 45 au

vâr­sta sub 30 ani şi 43 au peste 25 de ani. Aflaţi câţi mun­ci­tori
de pe şan­tier au:
a) cel mult 25 de ani
b) cel pu­ţin 30 de ani
c) în­tre 25 şi 30 de ani.

2. O turmă con­ţi­nând 324 oi albe şi 136 oi ne­gre se uneşte

cu altă turmă având 231 oi, unele albe şi al­tele ne­gre. Să se cal­
cu­leze care este cel mai mare nu­măr de oi albe (ne­gre) ce se pot
afla în noua turmă. Dar cel mai mic?

Anca se joacă cu ma­şina mea de scris, uni­ver­si­ta­rul

meu ma­te­ma­tic tran­spiră ca să‑i re­zolve „bă­beşte“ pro­
ble­mele. Eu ci­tesc în pat un „Re­a­der’s Digest“ ca­na­dian
şi, cu ne­sfâr­şită tris­teţe, tran­scriu un afo­rism al unui oa­
re­care John Lubbock1, des­pre care nu am au­zit, dar care
pare a fi în Ca­nada un nume cu­nos­cut.
„Ma­te­ma­tica, Fi­zica şi Po­li­tica nu pot al­că­tui o edu­
ca­ţie, exact aşa cum un cu­ţit, o fur­cu­liţă şi o lin­gură nu
con­sti­tuie un prânz.“
*
Qui n’a vu un bor­del à cinq heures du
matin, ne peut se figurer vers quelles
lassitudes s’achemine notre planète.2
E.M. CIORAN

Eumenes – se­cre­ta­rul lui Ale­xan­dru Ma­ce­don – spune

că acesta lua anume sume uri­aşe îm­pru­mut de la duş­
ma­nii săi, şti­ind că ast­fel îi va face să fie obli­gaţi faţă de
1
John Lubbock (1834–1913), om politic, zoolog, naturalist
şi arheolog englez.
2
Cine n‑a văzut un bordel la ora cinci dimineaţa, nu‑şi poate
imagina spre ce plictiseală se îndreaptă planeta noastră (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 921

el. Dacă în via­ţa par­ti­cu­lară ţi‑l faci duş­man pe cel că­

ruia îi re­fuzi un îm­pru­mut sau pe cel că­ruia uiţi să îi re­
sti­tui o da­to­rie „de onoare“ – în via­ţa in­ter­na­ţională e
bine să ai cât mai mari da­to­rii la băn­cile ca­pi­ta­liste; doar
ast­fel îi obligi să fie în­gri­jo­raţi de soarta po­li­ti­cii tale
eco­no­mice, in­terne şi in­ter­na­ţionale. „Con­si­li­e­rii“ mei
pen­sionari, din „En­glish Park“, sunt de pă­rere că, în
mare parte, ava­lanşa de atacuri în presă şi în ca­bi­ne­tele
mi­nis­te­ri­ale îm­po­triva con­du­ce­rii ţă­rii noas­tre au în­ce­
put şi se des­fă­şoară din ca­uza ho­tă­râ­rii noas­tre – ab­surde,
ne­o­biş­nu­ite, con­trară le­gi­lor pi­e­ţii – de a ne re­sti­tui
îm­pru­mu­tu­rile.
Mai mult: mi‑a fost dat să aud că ar fi în pro­iect ca în
faţa tu­tu­ror ma­ri­lor bănci ca­pi­ta­liste să se ri­dice câte o
uri­aşă sta­tuie a lui… Le­nin. Le­nin a fost acela care a
trans­for­mat în­treaga Ru­sie şi în­treg blo­cul de re­pu­blici
satelite, din ţări pro­du­că­toare de ce­re­ale, carne, fructe,
unt etc., în ţări care flă­mân­zesc şi duc lipsă exact de
aceste pro­duse. Lui Le­nin tre­buie să‑i fim re­cu­nos­că­tori
că ger­ma­nii de ră­să­rit de­pind de mi­li­ar­dul de mărci, cu
care îi ajută cei din R.F.G., că ac­ceptă chi­ne­zii şase mi­li­
arde de do­lari de la ja­po­nezi, că un­gu­rii, po­lo­ne­zii, sâr­bii
sunt până‑n gât în da­to­rii (şi mai cer, alt­fel tre­buie să‑şi
de­clare fa­li­men­tul), că „lu­mea a III‑a“ are peste un mi­li­
ard de mi­li­arde de do­lari da­to­rii…
Me­rită o sta­tuie cel care a fă­cut mi­nu­nea ca în Craiova
să nu se poată găsi niciun pui, niciun li­tru de vin, niciun
fruct proas­păt, ne­mai­vor­bind de fap­tul că ieri, pri­mind
o ta­blă de şo­co­lată de la un ma­ro­can, am îm­păr­ţit‑o în
cinci bu­căţi ca să pot da câte un pic fi­e­că­rui co­pil care
nu e vi­no­vat că s‑a năs­cut după Ma­rea Re­vo­lu­ţie din
Oct[ombrie].
922 ION D. SÎRBU

*
Sta­li­nis­tul Som­mer a ple­cat în Is­rael. Îmi lip­seşte. Nu
există con­viv po­li­tic mai plă­cut şi mai amu­zant de­cât un
evreu care s‑a fă­cut că crede şi acum e ne­voit să se pre­facă,
urbi et orbi1, că nu a cre­zut nici­o­dată în ni­mic şi în ni­meni.
„So­ci­a­lis­mul ăsta len‑sta­li­nist nu este, în fond, de­cât
o tragi‑co­mică anec­dotă evre­iască… prost po­ves­tită de
un ol­tean in­cult şi fără pic de hu­mor“ – îmi spu­nea el
acum vreo zece ani, când îşi pre­gă­tea a nu ştiu câta ie­şire
din Ba­bi­lon.
La un symposion de li­te­ra­tură „Ra­muri“, pro­fi­tând
de pre­zenţa unor co­legi din Cluj şi Ti­mi­şoara, lângă un
pa­har de seară, le‑am re­zu­mat, printr‑un fel de anec­dotă
ade­vă­rată, eta­pele ri­di­cole ale tra­gi­cei mele vieţi.
„Iu­biţi co­legi şi pri­e­teni, eu, în via­ţa mea, am co­mis
câ­teva grave gre­şeli po­li­tice. Prima stu­pidă gre­şeală am
să­vâr­şit‑o prin anii ’40–’50, la Cluj. Într‑o largă şe­dinţă
de par­tid, m‑am ri­di­cat şi am ce­rut drep­turi egale cu co­
le­gii mei un­guri. Am zbu­rat din Uni­ver­si­tate, a tre­buit să
plec din Cluj şi Ar­deal. A doua gre­şeală, am fă­cut‑o în
1956, în Bucureşti, la o ple­nară sin­di­cală a oa­me­ni­lor de
tea­tru. (Ajun­se­sem re­dac­tor. Cro­ni­car dra­ma­tic la re­vista
„Tea­trul“.) M‑am ri­di­cat şi am ce­rut drep­turi egale cu
co­le­gii mei evrei. Am zbu­rat din re­dac­ţie şi li­ber­tate, am
ajuns în puş­că­rie, con­dam­nat la ani grei. Acum, am ajuns
aici, în Ol­te­nia. În Cra­iova asta din care fuge toată lu­
mea, dar din care eu sin­gur nu pot pleca ni­că­ieri. Cre­deţi
că mai fac pro­stia să mă ri­dic, de pildă, la acest Symposion,
ce­rând drep­turi egale cu co­le­gii mei ol­teni? Doamne fe­
reşte, stau în banca mea şi ci­tesc pe He­gel…“
1
Vezi supra, nota 1, p. 243 (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 923

Asta le‑am spus‑o acum cinci ani. Dar azi, dacă aş

avea oca­zia să fiu in­vi­tat la vreo şe­dinţă lăr­gită (ab­surd:
toate şe­din­ţele scri­i­to­ri­lor au fost sus­pen­date), con­sec­
vent cu mine în­sumi şi cu mo­rala anec­do­tei care a fost şi
este via­ţa mea, m‑aş ri­dica şi aş spune clar şi tare: „To­va­
răşi, cer drep­turi egale cu co­le­gii mei so­vi­e­tici!“
(Deşi nu cred nici în Glas­nost şi nici în Pe­re­stroika.
O re­vo­lu­ţie a vor­be­lor nu poate să re­for­meze o re­vo­lu­
ţie fă­cută prin sânge, gu­lag şi dog­ma­tism al de­li­ru­lui
mon­dial.)
*
Gor­ba­ciov va fi sa­cri­fi­cat. Nu poţi fi Gior­dano Bruno
şi Mare In­chi­zi­tor în ace­laşi timp – nu poţi fi şi papă şi
Mar­tin Lu­ther1. După 70 de ani de de­lir dog­ma­tic – iată
că vine un rus, foarte in­te­li­gent şi cal­cu­lat, şi pune de­ge­
tul pe o rană. Dar răni există multe şi ele sunt te­ri­bil de
adânci şi vechi. Unele mi se par chiar incura­bile.
Dar s‑a des­chis cu­tia Pan­do­rei, de­o­cam­dată în­treg
oxi­ge­nul aces­tui vân­ti­cel de li­ber­tate bate doar în presă,
şe­dinţe, strei­nă­tate; ni­ve­lul de trai scade me­reu, bi­ro­cra­
ţii sunt ferm con­vinşi „că aşa ceva nu e po­si­bil, aşa ceva
în­seamnă sfâr­şi­tul şi al Ru­siei Magna, şi al re­vo­lu­ţiei
in­ter­na­ţionale“.
Re­ci­tesc acum pe Sol­je­ni­ţîn. Gu­la­gul său (în en­gle­
zeşte). Abia com­pa­rând ocea­nul de su­fe­rinţă al Re­vo­lu­
ţiei cu ze­fi­rul Gor­ba­ciov, îmi dau seama că Uni­u­nea
So­vi­e­tică există (şi este aşa cum este), că omul so­vi­e­tic e
o re­a­li­tate şi că o re­formă de sus nu poate re­para o Re­vo­
lu­ţie de jos.
1
Vezi supra, nota 1, p. 265.
924 ION D. SÎRBU

*
În­cerc să fac or­dine în­tre scrip­tele mele. Nu fac de­cât
să îm­ping dez­or­di­nea spre haos. De fapt, în dez­or­di­nea
mea gă­sesc tot ce vreau, sunt con­vins că la re­a­li­za­rea ei
con­tri­buie şi zeii mei tu­te­lari.
Gă­sesc un plic cu „mottouri“ de re­zervă. Când le‑am
cu­les, cu ce scop – nu mai ţin minte. Le tran­scriu aşa
cum sunt:
1. „Tur­nul nos­tru de fil­deş: frica noas­tră.“ (CIORAN)
*
2. „Un grand homme est la rencontre d’une faculté et
d’un événement.“1 (?)
*
3. „Un bou ca toţi boii, în zi­lele noas­tre.“ (GRIG[ORE]
ALEX[ANDRESCU])
*
4. „Orice ţă­ran e asa­si­nat (sau moare) mult prea târ­ziu;
ur­ma­şul său, Ti­ra­nia, are tro­nul asi­gu­rat.“(?)
*
5. „Un homme politique qui ne donne pas quelques
signes de gâtisme, me fait peur! “2 (CIORAN)
*
6. „Dacă în­tre Par­tid şi Po­por in­ter­vine un con­flict – tre­buie
ime­diat di­zol­vat… poporul.“ (BERTOLT BRECHT)
1
Un om mare reprezintă întâlnirea unei aptitudini cu un eve­
niment (fr.).
2
Un om politic care nu dă semne de ramolisment mă înspăi­
mântă! (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 925

*
7. „Doar în obo­seală, dis­pe­rare şi sin­gu­ră­tate trans­pare
di­vi­nul din om.“ (CÉLINE)
*
8. „Este atât de rău că până şi bles­te­mele îl oco­lesc.“
(VORBĂ DIN POPOR)
*
9. „O pro­stie nu poate fi re­for­mată.“ (GÜNTHER GRASS)
*
10 „Ru­bi­co­nul de as­tăzi este cât Volga sau Mis­sis­sippi.
Toţi Ce­za­rii se îneacă la mal.“ (CAMUS)
*
11. „De acum, să nu‑l mai bâr­fim pe Hi­tler: de acum va
tre­bui să‑l urâm.“ (CHURCHILL)
*
12. „Doamne, cât al­bas­tru ai chel­tuit ca să nu te pot ve­
dea.“ (ELYTIS)
*
13. „Dacă există, am să‑l văd: dacă nu există, are să mă
vadă!“ (?)
*
14. „În um­bra unui prea ge­nial erou în­tre eroi, nu cresc
de­cât nişte laşi, pi­ti­ciţi pros­teşte.“ (PĂTRĂŞCANU)
*
15. „Pride grows in the human heart like lard on a pig.“1
(SOLJENIŢÎN)
1
Trufia creşte pe inima omului, precum grăsimea pe un porc
(engl.).
926 ION D. SÎRBU

*
Am fost o so­ci­e­tate ci­vilă, o na­ţi­une ci­vi­li­zată, un po­
por în curs de ra­pidă şi fruc­tu­oasă eu­ro­pe­ni­zare. Acum,
nu mai sun­tem de­cât un trib idiot, dan­săm în ju­rul to­
te­mu­lui nos­tru care e tabu, re­gi­mul nos­tru nu are ni­mic
co­mun cu ideea de so­ci­a­lism, sta­tul nos­tru nu mai e de
mult o re­pu­blică. În anul 1944, eram o so­ci­e­tate bur­
ghezo‑ca­pi­ta­listă. Tre­buia să fa­cem un mare pas re­vo­lu­
ţionar îna­inte şi să con­struim o orân­du­ire so­ci­a­listă (în
drum spre co­mu­nism). Dar, din ca­uza me­to­de­lor şi ca­
dre­lor cu care s‑a în­ce­put acest marş îna­inte, ne‑am po­
me­nit că ne în­toar­cem în scla­va­gis­mul bi­e­ţi­lor mu­jici
ruşi co­lec­ti­vi­zaţi, şi acum, cu enorme jertfe, con­struim
abia orân­dui­rea noas­tră fe­u­dală: cu regi, se­ni­ori, fe­ude,
io­bagi şi bi­se­rică dog­ma­tică. În Ru­sia (Un­ga­ria, Po­lo­nia)
se co­che­tează cu un vi­i­tor bur­ghezo‑ca­pi­ta­list.
Re­vo­lu­ţia a II‑a va fi po­si­bilă abia la sfâr­şi­tul mi­le­ni­
u­lui ur­mă­tor.
*
Ar­ghezi, la­tin in­te­li­gent şi co­ro­siv, îna­inte de răz­bo­iul
din 1914, de­scrie nişte ruşi re­vo­lu­ţionari pe care i‑a în­
tâl­nit în El­ve­ţia. În­tre al­tele, redă şi con­clu­zia unui ge­ne­
ral rus des­pre Im­pe­riul ţa­rist:
„În Ru­sia fierbe un ca­zan imens cu că­cat. Noi toţi:
ţa­rul, ge­ne­ra­lii, mi­niş­trii stăm şi apă­săm pe ca­pac ca el
să nu sară. Căci, de va sări, toată Eu­ropa, toată lu­mea se
va um­ple de că­ca­tul nos­tru.“
Şi în Ro­mâ­nia anu­lui 1988 fierbe un ca­zan. Ştim cine
pă­zeşte ca­pa­cul ce e gata să sară în aer. Dar în ca­zan nu
este că­cat ru­sesc: acesta e li­ber, în­flo­reşte şi vor­beşte de la
tri­bune şi în presă. În ca­zan fierb umi­lin­ţele, ade­vă­ru­rile
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 927

şi drep­tă­ţile pier­dute. Pri­mul chiot ce se va da, după ce

va sări ca­pa­cul, va fi:

„LIBERTATE!“

*
Pri­vesc atent în di­fe­rite is­to­rii ale ar­tei plas­tice mo­
derne: re­vo­lu­ţii, in­vo­lu­ţii, cu­rente, şcoli, ex­pe­ri­mente.
To­tul s‑a în­cer­cat, fi­indcă to­tul a fost per­mis – chiar
dacă ex­trem de pu­ţin din acest uriaş Sackgasse1 a fost
gus­tat, în­ţe­les sau păs­trat. Ci­tesc în presa fran­ceză că,
din­tre com­po­zi­to­rii zişi mo­derni, peste 60% sunt simpli
im­pos­tori de me­se­rie. Dar e foarte greu, aproape im­po­
si­bil să de­o­se­beşti ade­vă­ra­tul ar­tist de es­cro­cul sau
farseurul cu tu­peu şi fi­lo­so­fie.
Deja Bar­thes, la sfâr­şi­tul vie­ţii sale, ame­ţite şi ame­
ţi­toare, ex­clamă: „Dar dacă aceşti scri­i­tori mo­derni nu
au ta­lent?“
Îmi aduc aminte de Ro­mul La­dea. Vi­zi­tam ate­li­e­rele
unor ti­neri pic­tori şi sculp­tori „mo­derni“. Ştiam, de visu et
de auditu2, că aceşti ti­neri, ac­tori ai pro­pri­i­lor ob­se­sii, erau
cum­plit de in­culţi, de ne­in­for­maţi şi de cruzi su­fle­teşte. To­
tuşi, lu­cră­rile lor abs­tracte se in­ti­tu­lau pom­pos: Con­tem­pla­
ţie, Neant, Zero şi in­fi­nit, Moarte şi trans­fi­gu­ra­ţie… Ti­tluri
fu­rate, in­ven­tate, nu aveau ni­mic co­mun cu in­for­mul de
pe pânză sau sta­tiv. La­dea, mu­ca­lit, le spu­nea aşa: „Ca să
te cred, te rog să‑mi de­se­nezi o mână obo­sită!“
Ca să îi cred pe ti­ne­rii noştri tex­tu­a­lişti şi eu îi rog să
de­scrie sau să po­ves­tească des­pre o coadă la me­ze­luri, o
1
Fundătură (germ.).
2
Din văzute şi din auzite (lat.).
928 ION D. SÎRBU

că­lă­to­rie în sa­tul na­tal sau aven­tura unei ce­reri pen­tru

un pa­şa­port tu­ris­tic.
Dar, vor zice ei, nici Sîrbu nu scrie des­pre aceste
teme. Scrie ro­mane des­pre lupi şi urşi care nu există. Aşa
este, le spun eu, dar ca să ajung la bă­trâ­neţe lup sau urs,
timp de o via­ţă în­treagă am stat la coadă, am tot um­blat
prin Pe­trila şi, în fi­e­care an, am fă­cut câte o ce­rere pen­tru
un pa­şa­port ce mi se re­fuza.
*
Mi se juca o piesă în Clu­bul cul­tu­ral al mi­ne­ri­lor din
Ani­noasa, ci­neva a ve­nit şi m‑a săl­tat de lângă sora mea
din Pe­tro­şani şi m‑a dus, cu o ma­şină ofi­ci­ală, să asist la
in­a­u­gu­ra­rea aces­tui Club. Am spus câ­teva cu­vinte calde,
de cir­cum­stanţă. Di­rec­to­rul mi­nei mi‑a mul­ţu­mit şi…
con­ta­bi­lul‑şef mi‑a pus în mână o plasă cu 3 kg de carne
de porc şi circa 2 kg de cre­ier şi mă­duvă (proas­pătă).
Eram ri­di­col cu această plasă în mână – mai ales că eu nu
eram de­cât unul din „scri­i­to­rii“ ce pro­fi­tau de ge­ne­ro­zi­ta­
tea Mi­nei Ani­noasa. Pe după colţ, l‑am ză­rit pe Ţăr­nea1,
pe Io­naşcu2 şi încă vreo trei po­eţi pa­tri­o­tici pre­zenţi,
pare‑se, la toate aceste ren­ta­bile şi grase in­a­u­gu­rări.
Duc car­nea ne­po­tu­lui meu, mi­ner la Mina Pe­trila.
Acesta era re­vol­tat, fier­bea. „A fost o por­că­rie ideea nu
ştiu că­rui deş­tept, îmi ex­plica el, care a pro­pus ca toţi cei
care in­tră în sub­te­ran să aibă la in­tra­rea în mină o mân­
care grasă, con­sis­tentă. O ase­me­nea masă, de ca­lo­rii ne­
ce­sare în­de­pli­ni­rii pla­nu­lui, nu o ac­ceptă niciun mi­ner
1
George Ţărnea (1945–2003), poet.
2
Este vorba de Vasile Dem. Ionaşcu (1932–2000), autor al
unor scrieri „dedicate şi destinate minerilor“; a condus Cenaclul
literar „Panait Istrati“ din Petroşani.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 929

cin­stit care are acasă co­pii şi ne­vastă… Se tă­iau la mină

porci cu ne­mi­lu­ita, se fura ca în co­dru, a tre­buit să se re­
vină asu­pra aces­tei ho­tă­râri. Acum se dă car­nea tă­iată, la
pa­chet, 1 kg pe săp­tă­mână, dar nu­mai mi­ne­ri­lor care
lu­crează efec­tiv la căr­bune: me­ca­ni­cii, în­tre­ţi­ne­rea, spă­
lă­to­ria, ate­li­e­rele nu au drept la acest pa­chet.“
Acum ştiam de unde erau co­mo­rile pri­mite ca­dou de
la Mina Ani­noasa. Şi mi‑am adus aminte de o „grevă a
ca­i­lor“, ce a avut loc pe front. Un mi­li­tar tâm­pit (din
Bucureşti sau de la spa­tele fron­tu­lui) a ho­tă­rât ca ovăz să se
dea doar ce­lor doi cai ro­taşi, care trag mai greu la tun: mij­
lo­ca­şii şi îna­in­ta­şii să se mul­ţu­mească doar cu paie şi fân.
După prima haltă, pur şi sim­plu îna­in­ta­şii şi mij­lo­
ca­şii de la toate tu­nu­rile ce­lor 3 di­vi­zi­oane (12 ba­te­rii a
4 tu­nuri pe ba­te­rie) nu s‑au ur­nit din loc. Ro­ta­şii tră­
geau – dar ce fo­los?
*
Cio­ca­nul as­cute se­cera, bă­tând‑o.
Se­cera urăşte cio­ca­nul.
PROVERBE RUSEȘTI

Prin anii tre­cuţi, ori de câte ori mă aple­cam, cu du­

rere şi dis­pe­rare, asu­pra pro­ble­me­lor le­gate de soarta sa­
tu­lui şi a ţă­ră­ni­mii noas­tre, ră­mâ­neam me­reu în ca­drul
unei vechi şi te­mei­nice con­vin­geri a mele: în­tre ţă­ran şi
„mun­ci­tor“ (în­tre ţă­ran şi ac­ti­vist, de fapt), în­tre sat şi
oraş, agri­cul­tură şi in­dus­trie, ci­vi­li­za­ţie co­mu­nistă şi cul­
tură ar­ha­ică – a avut loc (şi con­ti­nuă încă) un ne­cru­ţă­tor,
surd şi crud răz­boi de 30 de ani. Răz­bo­iul l‑au câş­ti­gat
ţă­ra­nii, pier­zând însă to­tul.
Ieri, în pi­aţa mare, au so­sit 100 de ţă­rani, adu­când ar­
dei, vi­nete, ro­şii, le­gume, fructe etc. Mi­li­ţia i‑a în­con­ju­rat
930 ION D. SÎRBU

şi le‑a fi­xat pre­ţu­rile pro­du­se­lor. Fără să scoată o vorbă,

ţă­ra­nii şi‑au îm­pa­che­tat sa­cii, lă­zile, că­ru­ţele şi au ple­cat
lă­sând pi­aţa goală şi pus­tie.
Ce este asta? mă în­treb. Există state so­ci­a­liste în care
vi­tri­nele şi pră­vă­li­ile sunt pline de pro­duse, dar 80% din
popu­la­ţie nu are ba­nii ne­ce­sari să‑şi cum­pere nici mi­ni­
mul ne­ce­sar, şi există ţări – cum ar fi re­pu­blica noas­tră
dragă – în care 80% din popu­la­ţie are bani, dar pi­e­ţele şi
pră­vă­li­ile sunt goale şi pus­tii.
Răz­bo­iul de 30 de ani se apro­pie de Sta­lin­gra­dul său.
*
Pro­stia adoră bi­ro­cra­ţia. Bi­ro­cra­ţia se ba­zează pe pro­
stia in­di­vi­du­ală, so­ci­ală, is­to­rică.
La noi, cea mai bi­ro­cra­tică in­sti­tu­ţie – le po­ves­tesc
eu unor re­dac­tori de edi­tură – a fost ar­mata. În pri­mă­
vara anu­lui 1944, de pildă, eram la Iaşi (răz­bo­iul era
pier­dut, ma­rele de­zas­tru se apro­pia) când, cu oca­zia săr­
bă­to­ri­lor Paş­te­lui, ba­te­ria mea, 18 An­ti­car, primi de la
in­ten­denţa di­vi­ziei (pru­dent ră­masă la Vas­lui) un porc.
L‑am tă­iat şi l‑am mân­cat. Eu, fi­ind ser­gen­tul cu apro­vi­
ziona­rea, îm­pre­ună cu trei fu­ri­eri (avo­caţi, pro­fe­sori)
am fost che­maţi la di­vi­zie, unde ni s‑a ex­pli­cat cum tre­
buie să în­toc­mim ac­tele de scă­ză­mânt ale por­cu­lui. Ta­
bele, pe zile, me­ni­uri, ca­lo­rii. Pro­cese‑ver­bale etc. În trei
exem­plare. Am lu­crat timp de o săp­tă­mână (în li­nia I
ne‑au mu­rit 5 os­taşi) şi când am cre­zut că sun­tem gata,
am mers la di­vi­zie şi am pre­zen­tat do­sa­rele res­pec­tive.
Ma­io­rul Ma­ri­nescu (avea o fiică stu­dentă, de­o­se­bit de
urâtă, eu o in­vi­tam la dans nu­mai din milă psi­ho­lo­gică)
s‑a ui­tat peste ac­tele noas­tre – ade­vă­rate ca­po­do­pere, în
trei cu­lori – le‑a răs­foit cu scârbă şi ni le‑a arun­cat în
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 931

obraz. „Cum să nu pier­deţi răz­bo­iul, ne‑a stri­gat el, dacă

nu sun­teţi în stare să în­toc­miţi nici mă­car ac­tele de scă­
ză­mânt ale unui porc…“ Am în­ghi­ţit cri­tica, am stri­gat
„să trăiţi“ şi, cu pu­teri noi, ne‑am apu­cat iar de lu­cru.
(Se apro­piau Ru­sa­li­ile, ru­şii au bom­bar­dat Co­poul, mi‑au
mu­rit doi co­man­danţi de tun: Gocea şi Pa­puc.) Am dus
şi ver­si­u­nea îm­bu­nă­tă­ţită a do­sa­re­lor de scă­ză­mânt. Nici
aces­tea nu au fost con­si­de­rate a fi co­recte. Din in­ca­pa­
bili de­ve­ni­sem cre­tini şi idi­oţi.
Atunci, la sfa­tul bu­nu­lui meu pri­e­ten, frun­ta­şul
Nagy – ajuns mai târ­ziu di­rec­tor ge­ne­ral al Uzi­ne­lor
ARO – am tri­mis trei ol­teni în Niemandsland1‑ul fron­tu­
lui. S‑au în­tors cu un porc viu. L‑am în­căr­cat în ca­mion.
În curtea di­vi­ziei din Vas­lui, l‑am stri­gat pe dom­nul ma­ior
Ma­ri­nescu. A ie­şit la geam. „Să trăiţi, i‑am stri­gat, ac­tele
nu le‑am pu­tut re­face, am re­fă­cut în schimb por­cul! “ Am
des­căr­cat por­cul şi în mare vi­teză am şters‑o spre Iaşi…
După tra­gica mea fugă din în­cer­cui­rea şi pri­zo­ni­e­
ra­tul de la Sta­lin­grad, am că­zut grav bol­nav de ti­fos
exan­te­ma­tic şi am fost in­ter­nat într‑un spi­tal de ti­fici
din Mariopol.
Eram ie­şit din fe­bră (dar încă te­ri­bil de slă­bit, abia
pu­team să merg până la ve­ci­nul meu de ca­meră), când
s‑a dat or­di­nul de eva­cu­are ra­pidă. Pa­nică, haos. Ci­neva
îmi fu­rase o cizmă, n‑aveam în­co­tro, am în­căl­ţat‑o pe cea
care îmi ră­mă­sese. Cu o sin­gură cizmă, am parcurs toată
Ucraina, oco­lind prin Cri­meea, am ajuns în Po­lo­nia, apoi
la Cer­nă­uţi, apoi în spi­ta­lul‑ca­ran­tină din Diciosânmarin.
În sfâr­şit, după aproape un an de la ple­care (în­tre timp fu­
se­sem ofi­cial dat „că­zut eroic în lup­tele de la Sta­lin­grad“),
1
Vezi supra, nota 2, p. 621 (germ.).
932 ION D. SÎRBU

am ajuns viu, dar cu o sin­gură cizmă, în Si­biu. Tre­buia să

fiu lă­sat la va­tră. Dar, de la re­gi­men­tul meu (35 Ar­ti­le­rie),
nu vo­iau să‑mi dea dru­mul până nu pre­dau şi cea­laltă
cizmă. O săp­tă­mână, am tot um­blat prin oraş, în­cer­când
să gă­sesc o cizmă. Im­po­si­bil. Pri­e­te­nul meu, fost mare le­
gionar, Pe­tre Hossu1, avea ciz­mele lângă masa lui de scris.
A re­fu­zat să mi le dea. În sfâr­şit, dis­pe­rat, la sfa­tul unui
co­leg mai şme­cher, am dat 100 de lei unui ol­tean şi acesta,
re­pede, mi‑a adus cizma de care aveam ne­voie. Am pre­dat
efec­tele. Asta în Mai 1943. În toamna anu­lui 1944, la
Gura Râ­u­lui, eram echi­pat iar; fu­se­sem nu­mit ser­gent‑in­
ter­pret pe lângă un ge­ne­ral rus. Am ales tot ce a fost mai
bun din ma­ga­zie – şi as­cul­tam, foarte amu­zat, la­men­ta­ţia
bi­e­tu­lui ma­ga­zi­o­ner: „Nu am pu­tut fi lă­sat la va­tră, fi­indcă
îmi lip­seşte o cizmă, o sin­gură cizmă, din in­ven­tar!“
Pier­du­sem to­tul în răz­boi – în afară de bi­ro­cra­ţie.
*
Am au­zit la ra­dio re­cen­zia la un stu­diu pri­vind „Is­to­
ria Par­ti­du­lui Con­ser­va­tor“2 la noi. Au­to­rul mi se pare
că se nu­meşte Bu­lei – sau aşa cumva.
Vorbindu‑se des­pre acei membri mar­canţi ai aces­tui
foarte im­por­tant par­tid po­li­tic din is­to­ria Ro­mâ­niei in­
de­pen­dente, au­to­rul de­scrie soarta tristă a lui Carp3,
1
Petre Hossu (1922–998), doctorand al lui Lucian Blaga şi
asistent lui D. D. Roşca. În 1950 a fost scos din învăţământ, pe
criterii politice. Ion D. Sîrbu l‑a cunoscut la Sibiu, în perioada
studiilor universitare.
2
Este vorba de Sistemul politic al României moderne. Partidul
Conservator, de Ion Bulei, Bucureşti, Editura Politică, 1987.
3
Petre P. Carp (1837–1919), publicist şi om politic, mem‑
bru fondator al Societăţii Junimea, lider al Partidului Conservator
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 933

Mar­ghi­lo­man1, Stere2 şi al­ţii, după 1918. Aceş­tia, din

ca­uza urei ce o aveau faţă de Ru­sia (şi nu faţă de Ger­ma­
nia sau Austro‑Un­ga­ria), au ple­dat şi au mi­li­tat îm­po­
triva in­tră­rii Ro­mâ­niei în răz­boi, ală­turi de Ali­aţi.
Răz­bo­iul s‑a sfâr­şit prin vic­to­ria aces­tora, aceşti aşa‑zişi
fi­lo­ger­mani au fost con­dam­naţi la un fel de ano­ni­mat în
co­şul ne­cru­ţă­tor al Is­to­riei. Deşi, aud eu spunându‑se la
ra­dio, mai târ­ziu, când s‑au des­co­pe­rit în­ţe­le­ge­rile se­crete
di­na­inte de 1914, din­tre fran­cezi şi en­glezi, pe de o parte,
şi Im­pe­riul ţa­rist, pe de alta, ei ar fi tre­buit să fie re­ab­ i­li­taţi
cu zgo­mot. Fi­indcă (re­dau acum din me­mo­rie şi după
ure­che ceea ce m‑a iz­bit în inimă din cele as­cul­tate), fi­
indcă prin această se­cretă în­ţe­le­gere (de care gu­ver­nul ro­
mân de la Bucureşti ha­bar nu avea), fran­ce­zii şi en­gle­zii
ofe­reau Ru­şi­lor, după vic­to­ria co­mună îm­po­triva Pu­te­ri­
lor Cen­trale, Mol­dova şi Mun­te­nia, spre a pu­tea trece
spre Bal­cani şi a cu­ceri, în sfâr­şit, Con­stan­ti­no­po­lul vi­sat.
Dacă această tră­dare nu a avut loc, se da­to­reşte ex­clu­siv
iz­buc­ni­rii Re­vo­lu­ţiei în Ru­sia ţa­ristă. Prin în­che­ie­rea de
că­tre Le­nin a pă­cii de la Brest‑Litovsk, ali­a­ţii se pu­teau
con­si­dera dez­le­gaţi de se­cre­tele sti­pu­la­ţii pri­vind con­ce­
si­ile fă­cute faţă de ruşi. Ro­mâ­nia Mare a fost po­si­bilă
doar prin ce­res­cul no­roc, pen­tru noi, al iz­buc­ni­rii re­vo­lu­ţiei
(1907–1913) şi prim‑ministru în două rânduri (1900–1901,
1911–1912).
1
Alexandru Marghiloman (1854–1925), om politic român,
preşedinte al Partidului Conservator şi prim‑ministru (1918), ca‑
litate în care a negociat Pacea de la Buftea–Bucureşti (mai 1918)
cu Puterile Centrale.
2
Constantin Stere (1865–1936), scriitor, profesor universi‑
tar şi om politic, unul dintre întemeietorii Partidului Ţărănesc şi
al revistei „Viaţa Românească“.
934 ION D. SÎRBU

bol­şe­vice. Dacă în­vin­geau Pu­te­rile Cen­trale, Ar­dea­lul şi

Ba­na­tul ar fi fost de­fi­ni­tiv pier­dute, Du­nă­rea ar fi de­ve­nit
un flu­viu ger­man, Re­ga­tul Ro­mâ­niei ar fi fost în­ghi­ţit de
co­roana aus­tri­acă. Dacă ru­şii ar fi con­ti­nuat răz­bo­iul şi,
cu aju­to­rul ame­ri­ca­ni­lor, in­traţi în răz­boi, ar fi ajuns să
fie vic­to­ri­oşi, ime­diat după în­che­ie­rea pă­cii în Eu­ropa
Cen­trală, ar fi ocu­pat Mol­dova şi Mun­te­nia şi ar fi în­ce­
put cel de‑al 12‑lea răz­boi îm­po­triva in­a­mi­ci­lor lor de
moarte, Tur­cii.
Acum – încă sub im­pre­sia aces­tui şoc – îmi aduc
aminte de un amă­nunt. Din car­tea La Décomposition de
l’armée russe, 1919, a unui ge­ne­ral, Monkévitz1, ştiu că
ar­mata ro­mână, după în­frân­ge­rea ger­ma­ni­lor, a cu­ră­ţat
Mol­dova şi Ba­sa­ra­bia de ban­dele de sol­daţi în de­ban­dadă
şi jaf. Cu oca­zia asta, a pus mâna pe imen­sele de­po­zite de
ar­ma­ment ale aces­tor două ar­mate ruse. În tim­pul răz­bo­
iu­lui ci­vil, Vran­ghel2 sau Denikin3 (nu mai ţin minte
care din con­du­că­to­rii ar­ma­te­lor albe) au fă­cut mai multe
ce­reri la Bucureşti, ca să li se re­sti­tuie ar­mele din de­po­zi­
tele ru­seşti, con­fis­cate de ar­mata ro­mână. Bucureş­tiul –
din mo­tive ne­în­ţe­lese pen­tru mine – a re­fu­zat şi ast­fel a
con­tri­buit di­rect la vic­to­ria ar­ma­te­lor ro­şii.
1
Vezi supra, nota 1, p. 756.
2
Piotr Nikolaevici Vranghel (1878–1928), general rus,
conducătorul forţelor antibolşevice în Războiul Civil Rus. În
1922, înfrânt de Armata Roşie, s‑a retras, împreună cu trupele,
la Constantinopol, de unde s‑a refugiat în Europa de Vest.
3
Anton Ivanovici Denikin (1872–1947), general rus. Ares­
tat, sub învinuirea de conspiraţie împotriva guvernului provizo‑
riu, a evadat şi a preluat conducerea armatei albgardiste. Înfrânt
de Armata Roşie la Orel, a predat comanda lui Piotr Vranghel
(1920), apoi a fugit din Rusia, stabilindu‑se la Paris.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 935

(„Is­to­ria e o curvă“, zice Olim­pia.)

În 1941, când am in­trat în răz­boi, doar in­fan­te­ria şi
jan­dar­mii aveau puşti mo­derne, ce­heşti, Z.B. Ar­ti­le­ria, ge­
niul, spa­tele aveau puşti ru­seşti cu ba­io­netă as­cu­ţită. Erau
puş­tile din de­po­zi­tele con­fis­cate în 1918. La Odessa, dat
fi­ind că apro­vi­ziona­rea noas­tră cu mu­ni­ţii mer­gea greu,
sta­tul‑ma­jor a ho­tă­rât ca noi, ar­ti­le­riş­tii, să fa­cem schimb
de puşti cu in­fan­te­ria: fi­indcă pen­tru puş­tile ru­seşti se
gă­sea mu­ni­ţie peste tot.
Cu aceste puşti (eu aveam o ex­ce­lentă ca­ra­bină Musi­
nogan1, am pier­dut răz­bo­iul la Sta­lin­grad. Ca­ra­bina mea
ru­sească fu­sese pă­ră­sită de un ţă­ran rus cu­prins de amokul
re­vo­lu­ţiei: acum, fiul său mă go­nea pa­tri­o­tic de pe câm­
pul pa­triei sale, cri­mi­nal ocu­pate de ar­ma­tele fas­ciste
in­va­da­toare.
Tre­când peste toate aceste mâr­şave me­an­dre ale is­to­
riei, re­vin la ui­mi­rea lui Iorga. Acesta con­si­dera su­pra­vie­
ţui­rea şi în­fi­ri­pa­rea, ca stat, a Ro­mâ­niei, un ade­vă­rat
mi­ra­col. Dar… dar… roata uri­a­şe­lor pu­teri con­ti­nuă să
ma­cine. Po­lo­nia a fost sa­cri­fi­cată, Yalta a în­sem­nat o
nouă tră­dare a Oc­ci­den­tu­lui. Sun­tem până în gât în to­
tală şi to­ta­li­tară ocu­pa­ţie a bar­ba­riei ru­seşti. Aş­tep­tăm un
mi­ra­col. O pace à la Brest‑Litovsk2.
*
Co­le­gi­lor mei din Bucureşti, Cluj, Ti­mi­şoara, care, în
mod gre­şit, mă con­si­deră a fi un fe­ri­cit şi alin­tat se­nior
1
Transcriere incertă.
2
Este vorba de Tratatul de la Brest‑Litovsk, semnat la 3 mar‑
tie 1918, la Brest, între Rusia și Puterile Aliate, marcând ieșirea
Rusiei din Primul Război Mondial, și, totodată, declanșarea pro‑
cesului de cucerire a independenței Finlandei, Poloniei, Estoniei,
Letoniei și Lituaniei.
936 ION D. SÎRBU

căr­tu­rar în Cra­iova, ca să le do­ve­desc că nu poţi fi pri­mul

în Spa­nia dacă nu eşti mă­car al ze­ce­lea ori­unde în altă
parte (dar, pre­fe­ra­bil, în Bucureşti), le po­ves­tesc zâm­bind
ur­mă­toa­rea mea ade­vă­rată aven­tură cra­io­veană:
„Mă îm­bol­nă­vi­sem, fără să‑mi dau seama, de me­lenă,
îmi curgea un­deva sânge pe din­lă­un­tru, ha­bar nu aveam
că sca­u­nul ne­gru, stră­lu­ci­tor, e un semn că mă sfâr­şesc.
Glu­meam: «Cu­loa­rea asta nea­gră e semn că tre­buie să
scriu ceva şi des­pre căr­bu­nii din Pe­trila na­tală.» În stare
gravă de ane­mi­ere, a treia zi m‑a luat sal­va­rea şi m‑a dus
la Ur­genţă. Aici, so­ţia mea, în pa­nică, le‑a spus doc­to­ri­lor
că sunt scri­i­to­rul Sîrbu, că am luat Pre­miul Aca­de­miei. Îi
du­rea în cot, nu au au­zit de mine. Au con­sta­tat că am
me­lenă, că sunt în ul­ti­mul grad de ane­mi­ere. Dar, la re­a­
ni­mare nu erau locuri, tre­buia să aş­tept. Îmi pier­du­sem
cu­noş­tinţa. (Această formă de moarte e foarte plă­cută.
Ca o be­ţie roză, îmi ve­nea să plâng de fe­ri­cire, sen­za­ţia de
pieire, ple­care, bucurie in­te­ri­oară se­măna cu ceea ce am
sim­ţit odată în Ru­sia când era să mor în­ghe­ţat.)
Dacă nu am sfâr­şit‑o acolo, pe bran­carda de pe co­ri­
do­rul de la Ur­genţă, se da­to­reşte unei sim­ple în­tâm­plări.
O soră de ser­vi­ciu, privindu‑mă, a stri­gat că­tre doc­tori:
«Vai, dar acest to­va­răş este cum­na­tul doc­to­ru­lui Far­caş!»
Eram într‑ade­văr cum­na­tul aces­tui doc­tor Far­caş. De
în­dată ce s‑a aflat că sunt cum­na­tul cuiva, s‑a şi eli­be­rat o
re­zervă, sus, la re­a­ni­mare (re‑la­mi­nare zic ţă­ra­nii), unde,
re­pede, s‑au luat acele mă­suri care m‑au obli­gat să mă în­
torc din ul­ti­mul drum.“
– Dar la Pe­tro­şani?, mă în­treabă Pa­pa­hagi, din Cluj.
Vă voi po­vesti o altă în­tâm­plare. Tot foarte ade­vă­rată.
„În 1986, s‑au ţi­nut în ţară doar două fes­ti­va­luri de tea­
tru (îna­inte exis­tau 8): cel de «tea­tru con­tem­po­ran», la
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 937

Bra­şov, şi cel de «tea­tru is­to­ric», la Cra­iova.1 În­tâm­plă­tor,

la am­bele fes­ti­va­luri, pie­sele mele, Arca Bu­nei Spe­ranţe
(la Bra­şov) şi Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu (la Cra­iova), în ab­
senţa au­to­ru­lui, au luat pre­miul I şi pre­miul ju­ri­u­lui.
D[umitru] Ve­lea2, se­cre­ta­rul li­te­rar al Tea­tru­lui «Va­lea
Ji­u­lui» Pe­tro­şani, par­ti­ci­pând la aceste concursuri de fes­ti­
val, a con­si­de­rat că e ca­zul să scrie o notă des­pre suc­ce­sul
meu. Şi a scris un ar­ti­col, pen­tru zi­a­rul lo­cal, in­ti­tu­lat
Lauri pen­tru ju­de­ţul Hu­ne­doara. To­va­ră­şii din con­du­
cere, de la Deva, au con­si­de­rat că e prea mult ti­tlul acesta
şi au re­dus pu­ţin la­ur­ ii mei, fi­xând ti­tlul La­uri pen­tru
Va­lea Ji­u­lui. Dar con­du­ce­rea de la Pe­tro­şani a con­si­de­rat
că şi asta e prea mult şi, cu greu, a ac­cep­tat ti­tlul (pe care
nu‑l me­rit de­loc) La­uri pen­tru ora­şul Pe­trila, ti­tlu sub
care a apă­rut ar­ti­co­lul co­le­gu­lui meu Ve­lea.“
Şi acum, fi­indcă in­di­rect vor­bim des­pre con­di­ţia in­
te­lec­tu­a­lu­lui în pro­vin­cie, per­mi­teţi‑mi să vă mai po­ves­
tesc o în­tâm­plare.
„Acum un an, îmi te­le­fo­nase Cris­tina Rusu, fiica lui
Li­viu Rusu, mare in­gi­neră în ci­ber­ne­tică, obli­gată să vină
1
Este vorba despre Gala de teatru contemporan, ediţia a VII‑a,
Braşov 13–19 octombrie 1986, şi Gala teatrului istoric, ediţia
a V‑a, Craiova, 12–18 mai 1986.
2
Dumitru Velea (n. 1948), poet, dramaturg şi eseist, admira‑
tor şi prieten al lui Ion D. Sîrbu, pe care l‑a cunoscut la Craiova în
anii studenţiei sale (1969–1973). Teatrul din Petroşani, unde Ion
D. Sîrbu a lucrat ca şef serviciu producţie (3 ianuarie 1964 – 1 au‑
gust 1964), se numeşte din 25 iunie 1991 Teatrul Dramatic „Ion
D. Sîrbu“, datorită demersurilor sale. În acelaşi an, Dumitru Velea
înfiinţează Fundaţia Culturală „Ion D. Sîrbu“, în a cărei Editură a
publicat, în perioada 1994–2011, 10 volume din scrierile lui Ion
D. Sîrbu (publicistică, corespondență, critică și istorie literară).
938 ION D. SÎRBU

în schimb de ex­pe­ri­enţă la «Elec­tro­pu­tere» în Craiova,

rugându‑mă să‑i re­ţin o ca­meră la ho­tel. Am mers la pa­tru
ho­te­luri, am ară­tat car­tea mea de vi­zită pe care scrie «mem­
bru al Uni­u­nii Scri­i­to­ri­lor», am des­co­pe­rit şi dis­pe­ce­ra­tul
cen­tral al tu­tu­ror ho­te­lu­ri­lor din Cra­iova, m‑am mi­lo­git,
am ame­nin­ţat, mi‑a fost im­po­si­bil să ob­ţin o ca­meră pen­
tru Cris­tina… Ies foarte amă­rât de la ho­te­lul «Mi­nerva»
(unde era se­diul dis­pe­ce­ra­tu­lui cen­tral) şi mă în­tâl­nesc, în
drum, cu ac­to­rul Bubi Bozdogescu. Ac­tor sub­me­di­o­cru, a
avut ro­luri în fil­mele cu ţă­rani sau mun­ci­tori morţi de
foame. În tea­tru, un fi­gu­rant pre­ţios, ca­pa­bil une­ori să
spună o re­plică bună. Vis co­mica, Bubi are far­mec, el este
ac­to­rul de pe stradă, e iu­bit şi ad­mi­rat mai ales de oa­me­nii
care iu­besc tea­trul de la dis­tanţă, el fi­ind ti­pul de ac­tor
foarte popu­lar peste tot. În gară, dacă nu ob­ţin bi­let la ra­
pid sau ac­ce­le­rat, Bubi, ca un mare bo­ier, se duce şi îmi
aduce un bi­let di­rect de la şe­ful gă­rii cu care se tu­tu­ieşte.
Cum zic, îl în­tâl­nesc în faţa «Mi­ner­vei» pe acest Bubi
şi‑i po­ves­tesc de ce sunt ne­că­jit. Nu am gă­sit o ca­meră
pen­tru sa­vanta mea fostă elevă, Cris­tina Rusu Po­pescu.
«Vai de mine, zice Bubi, păi se poate?», şi ele­gant, ca un
ade­vă­rat lord Mi­tică, in­tră la dis­pe­ce­rat, stă 10 mi­nute
(peste tot po­ves­teşte câte un banc – având el câte o glumă
pen­tru fi­e­care grad din ie­rar­hia Cra­io­vei) şi iese spu­
nându‑mi: «Gata, ţi‑am aran­jat, du‑te să‑ţi dea nu­mă­rul
ca­me­rei şi ho­te­lul». In­tru. Ace­laşi di­rec­tor al dis­pe­ce­ra­tu­
lui, ace­iaşi func­ţionari la care m‑am mi­lo­git îna­inte. Nu
zic ni­mic, plă­tesc, pri­mesc nu­mă­rul ca­me­rei, chi­tanţa.
Apoi în­treb: «Cum de acum to­tuşi se gă­seşte o ca­meră?»
Di­rec­to­rul are re­plica gata: «D‑voas­tră sun­teţi de vină:
dacă ne spu­neaţi de la în­ce­put că sun­teţi pri­et­ en cu dom­
nul Bubi, vă ser­veam ime­diat»“.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 939

În Cra­iova, poţi fi aca­de­mi­cian, rec­tor, sa­vant, Pre­

miul No­bel – dacă nu ai re­la­ţii (de trib, gaşcă, bi­se­ri­cuţă),
dacă nu ai un Naş, un cum­nat, un fiu în post mare, eşti
pier­dut, nici loc la ci­mi­tir nu ob­ţii…
*
Din­coace de bine şi de rău. Ci­tesc într‑un nu­măr din
„Na­tional Ge­o­grap­hic“ (Mai 1984) că in­di­e­nii Kayogo
din N‑Es­tul Bra­zi­liei au la ei în sat un preot pro­tes­tant
care îi spe­rie con­ti­nuu cu ideea de iad şi de rai. (Cu ce
alt­ceva ar pu­tea „să‑i spe­rie“? Cu mi­nu­nile chris­tice? Cu
răs­tig­ni­rea?) Dar ei nu se spe­rie de­loc, con­form tra­di­ţiei
lor, ei ştiu că după moarte fi­e­care se mută din sa­tul ce­lor
vii în sa­tul ce­lor morţi. Acolo, se doarme în tim­pul zi­lei
şi se vâ­nează în tim­pul nop­ţii. „There old men become
younger and children become older.“1
Ideea de „din­colo“, a aces­tor pri­mi­tivi, mi se pare
sim­plă, na­tu­rală, pre‑lo­gică şi uşor de cre­zut. Nu au timp
să‑şi scoată au­rul din pă­mân­tul lor. Îl în­chi­ri­ază, spre
ex­ploa­tare, al­bi­lor (Kuben = al­bii). Vi­aţa lor e un fes­ti­val
ma­gic con­ti­nuu: pre­gă­ti­rea, spec­ta­co­lul, odihna de
după dan­sul ri­tual le ocupă mai tot tim­pul. Doar în­tre
două săr­bă­tori se duc să pes­cu­iască şi să vâ­neze. Dar un
tâ­năr vâ­nă­tor pierde câ­teva luni cu pre­gă­ti­rea vop­se­le­lor,
pe­ne­lor, măş­tii cu care se va pre­zenta la dan­sul ploii care
poate să du­reze, ne­în­tre­rupt, 3–4 zile şi nopţi.
*
Acest aca­de­mi­cian in­gi­ner, Vi­tali Be­lo­u­sov2 (mi­ro­sind
a ca­te­go­rii abi­sale sta­li­niste), ar fi în­te­me­ie­to­rul, la Iaşi, al
1
Acolo, bătrânii întineresc şi copiii îmbătrânesc (engl.).
2
Vitalie Belousov (n. 1930), directorul Institutului Naţional
de Inventică Iaşi (1992–2004).
940 ION D. SÎRBU

unei dis­ci­pline nou‑no­uţe, in­ven­tica sau inventologia.

Adică: şti­inţa prin care ca­pa­ci­ta­tea unor in­di­vizi ex­cep­
ţionali de a in­venta poate de­veni – şi de­vine, zice bra­vul
nos­tru Vi­tali – o miş­care de mase. Nu su­flă un cu­vânt
des­pre ne­voia unor la­bo­ra­toare, bancuri, ate­li­ere ex­pe­ri­
men­tale, ni­mic des­pre ne­voia schim­bă­ri­lor sau a li­te­ra­
tu­rii de spe­ci­a­li­tate. Pur şi sim­plu, pre­dăm de la ca­te­dră
„inventologia“ şi, de­o­dată, la Iaşi, Bra­şov, Cluj, plouă
cu in­ven­ţii şi in­ven­ta­tori.
El de­fi­neşte ast­fel un bun in­gi­ner:
– cu­noaşte teh­nică;
– aplică teh­nică;
– con­duce teh­nică;
– cre­ează teh­nică.
Această de­fi­ni­ţie mi se pare – mu­ta­tis mu­tan­dis – apli­
ca­bilă ori­că­rui do­me­niu apar­ţi­nând cul­tu­rii sau ci­vi­li­za­
ţiei. Dar ac­ti­viş­ti­lor de par­tid? Poate că ei cu­nosc po­li­tică,
poate că aplică po­li­tică: dar aici tre­buie să se oprească.
In­ven­tica le e in­ter­zisă. Ei nu con­duc şi nici nu cre­ează în
po­li­tică. Sin­teza în­tre pa­pa­gal şi câi­nele‑lup…
*
1
Aflu că Kliucevski , în Is­to­ria lui Ivan cel Groaz­nic (in­
ter­zisă de Brej­nev, apă­rută doar acum), a fost pri­mul care a
fo­lo­sit ter­me­nul „cul­tul per­soa­nei“. Ter­me­nul a fost pre­
luat şi lan­sat în opi­nia pu­blică mon­di­ală de că­tre Ni­kita
1
Vasili Osipovici Kliucevski (1841–1911), istoric rus. Cea mai
importantă dintre lucrările sale, Istoria ruşilor (1903), cu­prinde
evenimentele din spaţiul rusesc, din cele mai vechi timpuri ­până
în secolul al XIX‑lea şi constituie fundamentul istoriografiei
ruse moderne.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 941

Hruş­ciov. Noi – afu­ri­siţi şi li­chele – l‑am tra­dus, gre­şind

pu­ţin: cul­tul per­so­na­li­tă­ţii.
Blaga era foarte su­pă­rat, au­zind că acest aşa‑zis cult al
per­soa­nei a de­ve­nit al per­so­na­li­tă­ţii. „În­treaga cul­tură
de­rivă din cul­tul ze­i­lor, ero­i­lor, per­so­na­li­tă­ţi­lor. Cul­tul
lui Ho­mer în Gre­cia, al lui Dante în Ita­lia, Go­ethe în Ger­
ma­nia, Sha­kes­peare în An­glia etc. a con­sti­tuit o sursă de
ener­gie, mo­del şi mân­drie de care s‑a fo­lo­sit în­treaga
noas­tră ci­vi­li­za­ţie eu­ro­peană…“
Hi­tler, Sta­lin, Mao, Tito au fost, fără în­do­ială, mari
per­so­na­li­tăţi po­li­tice. Or, po­li­tica nu naşte nici zei şi nici
în­geri. Cul­tul aces­tor cruzi ti­rani dog­ma­tici, ca zei, ca mari
spi­rite cre­a­toare, ca gân­di­tori in­fa­i­li­bili, a de­ve­nit sin­o­nim
cu crima is­to­rică, cu va­ni­ta­tea dog­ma­tică îm­pinsă până
din­colo de de­lir, pa­ra­noia şi ho­lo­ca­ust.
*
Ci­tesc un in­ter­viu cu Er­nesto Sábato şi aflu că: „Eu cred
că Bau­de­la­ire a spus că Pa­tria este co­pi­lă­ria. Şi mi se pare
tare greu să fii pro­fund în scri­e­rile tale fără să fii le­gat,
într‑un fel sau al­tul, de co­pi­lă­rie.“
Trag spuza pe co­la­cul meu. Ro­ma­nul meu Dan­sul Ur­
su­lui mi se pare a fi o for­mulă de ro­man po­li­tic (ple­doa­rie
in­di­rectă îm­po­triva ti­ra­ni­lor, a puş­că­riei, ro­biei, îm­po­triva
mi­li­ta­ri­lor etc.), re­a­li­zat prin ceea ce eu nu­mesc acum
„recurs la me­toda co­pi­lă­riei lu­cide“.
Pa­tria este co­pi­lă­ria, eu, care „ma­tu­ri­ta­tea nu am apu­
cat‑o“ (am scris în au­to­bi­o­gra­fia de la fi­nele vo­lu­mu­lui de
tea­tru co­men­tat Arca Bu­nei Spe­ranţe), fe­ri­cit nu am fost
de­cât în co­pi­lă­rie, acasă, în Pe­trila, şi acum, în sin­gu­ră­ta­
tea aces­tei bă­trâ­neţi ce me­di­tează des­pre ra­ta­rea lu­mii şi
piei­rea lim­bii şi nea­mu­lui meu.
942 ION D. SÎRBU

Am fost ne­voit să in­ven­tez încă un cu­vânt, ală­turi de

prea com­pro­mi­sul „pa­trie“. Şi anume: matrie. Dacă pa­tria
este summa va­lo­ri­lor în­tru care m‑am năs­cut, trăit, lup­
tat – matria ar fi tot ce a fost fru­mu­seţe, stil, lu­mină şi ade­
văr în ţara mea şi a pie­rit după Yalta, în tim­pul vie­ţii mele.
*
Aud la ra­dio:
„În Ger­ma­nia, to­tul este in­ter­zis, în afară de ceea ce
e per­mis.“
„În An­glia, to­tul e per­mis, în afară de ce e in­ter­zis.“
„În Franţa, to­tul este per­mis, chiar şi ceea ce e in­ter­zis.“
„În Ru­sia, to­tul este in­ter­zis, chiar şi ceea ce e per­mis.“
Fru­mos joc de cu­vinte. Gândindu‑mă la ţara şi po­
porul meu, nu pot să nu con­stat, cu du­rere, că avem di­fe­
rite pă­turi so­ci­ale (în ca­drul pu­te­rii) în care unora to­tul le
este per­mis, chiar şi ceea ce ar tre­bui să le fie in­ter­zis, iar
al­tora, chiar şi ceea ce e per­mis, de fapt le este in­ter­zis.
Ca scri­i­tor po­li­tic, contemplându‑mi car­tela de li­ber­
tate pe care o am (şi fără de care aş muri fără drept de
pu­bli­care şi is­că­li­tură), con­stat că sunt Ger­man, to­tul
fiindu‑mi in­ter­zis, în afară de ceea ce e per­mis – şi că râv­
nesc la a de­veni, cât de cât, en­glez. Nu do­resc să ajung la
li­ber­ta­tea to­tală a Fran­ţei, toc­mai fi­indcă de 300 de ani
tră­iesc pe­ri­cu­los de aproape de con­di­ţia Ru­siei.
(Dar, azi, se pare că Ru­şii, ei în­şişi, vor să se re‑eu­ro­
pe­ni­zeze, în timp ce noi, ca o curvă proastă, ne dă­ruim
gra­tuit îm­bră­ţi­şă­rii mor­tale a Asiei bar­bare.)
*
Mă plâng Olim­piei de per­se­cu­ţi­ile şi izo­la­rea to­tală
la care mă su­pun stă­pâ­nii de azi (sept[emvrie] 1988) ai
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 943

oraşu­lui acesta (Cra­iova‑Isarlâk), în care îmi exe­cut con­

dam­na­rea mea pe via­ţă, la exil in­te­rior, ano­ni­mat, le­pros.
Îmi răs­punde: „Apa nu ac­ceptă ule­iul: dar îl obligă sau
îi acordă fa­vo­rul de a fi o pată ro­tundă şi stră­lu­ci­toare.“
Am în­ţe­les. Există scri­i­tori pre­fe­raţi, pro­mo­vaţi, pro­
pul­saţi. Şi al­ţii, sus­pec­taţi, izo­laţi, to­le­raţi. Dacă fă­ceam
parte din prima ca­te­go­rie, poate că aş fi fost as­tăzi, ca
mulţi al­ţii, un om cu multe cărţi scrise, dar fără o operă.
(Fi­indcă sunt o fire slabă, îmi place via­ţa uşoară, cu
toate plă­ce­rile ei de­şarte.) Dar, fi­ind şi o fire în­că­pă­ţâ­
nată şi mân­dră, am re­fu­zat orice con­tract cu Iuda sau cu
Dia­vo­lul. Am pier­dut 15 ani din via­ţă, dar nu mi‑am
pier­dut res­pec­tul faţă de mine în­sumi, faţă de cu­vân­tul
pe care îl scriu.
Am şansa să de­vin o „pată“ ro­tundă şi stră­lu­ci­toare,
care, tân­jind după apă, do­rind lo­godna cu apa cu­rată, va
tre­bui, volens‑nolens, să fiu în­ţe­lept şi să mă mul­ţu­mesc
cu pro­pria‑mi izo­lare şi con­sis­tenţă.
*
„Dacă bine ne gân­d im – îmi spune azi un fost
mare ga­ze­tar‑ac­ti­vist de pe vre­mea lui Gh[eorghe]
Gheorghiu‑Dej – ac­tu­ala mi­ze­rie cro­nică şi din ce în ce
mai distrofiantă se da­to­reşte, în ul­tima ana­liză, pro­stiei
şi pri­mi­ti­vi­tă­ţii şe­fu­lui nos­tru de stat. Care a avut ab­so­
lut to­tul la dis­po­zi­ţie, ma­te­ri­ile prime, băn­cile şi opi­nia
pu­blică ex­ternă, do­rinţa şi en­tu­zi­as­mul teh­no­cra­ţi­lor
au­to­htoni. Şi a ra­tat to­tul, toc­mai fi­indcă a vrut să gân­
dească, să facă, să con­ducă to­tul, el sin­gur, prin pro­pria
sa «ge­ni­a­li­tate». Dar el este – ca şi Brej­nev, Kádár1,
1
Vezi supra, nota 1, p. 313.
944 ION D. SÎRBU

Honnecker1, Jiv­kov2 – un fiu şi un fruct con­sec­vent al

mi­nu­nii de la Yalta. Iar această ne­no­ro­cită Yalta (ce a
adus spi­ri­tul bar­bar şi crud al Asiei me­di­e­vale până sub
zi­du­rile Ber­li­nu­lui, cu­prin­zând, ca o igra­sie, o mare parte
din con­şti­in­ţele in­te­lec­tu­ale ale întregei lumi) a fost, în
mare parte, da­to­rată ci­nis­mu­lui târgovăţ al lui Chur­chill
şi pro­stiei naiv‑in­con­şti­ente a ma­re­lui idiot care a fost
Ro­os­ e­velt. Şi acesta nu a fost cres­cut de Le­nin sau de
Sta­lin, ci de spi­ri­tul de­mo­cra­ţiei ame­ri­cane. Această clo­
ci­toare de spi­rite naiv‑idioate func­ţi­o­nează încă – aşa
cum nici şcoala ci­nis­mu­lui re­vo­lu­ţionar sta­li­nist nu şi‑a
în­chis por­ţile.“
*
Cu mulţi ani în urmă, am scris un­deva des­pre tac­tica
„ia­va­şaua“. Fo­lo­seam „ia­va­şaua“ în ar­mata ve­che. Ea con­
sta dintr‑o sfoară din păr de cal măr­gi­nită de două mâ­
nere de lemn. Cu această sfoară (ar­cuş de vioară) apu­cam
bo­tul ca­lu­lui şi, învârtindu‑l, îl strân­geam, provocându‑i
bi­e­tu­lui cal o du­rere în­ne­bu­ni­toare, lo­ca­li­zată la bot. Din
ca­uza aces­tei du­reri, ca­lul nu mai sim­ţea nicio altă du­rere:
pu­team, la spate, să‑l ope­răm, să‑l sco­pim, să‑l ar­dem,
ca­lul nu sim­ţea de­cât du­re­rea pro­vo­cată de ia­vaşa.
Eu cred că foa­me­tea, bul­do­ze­rele, ia­va­şaua mass‑me­dia
au ca scop să ne pro­voace o du­rere con­ti­nuă şi uri­aşă, în
timp ce, pe la spate, are loc o grea şi fa­tală ope­ra­ţie: sun­tem
arşi, cas­traţi sau ra­claţi, dar noi nu sim­ţim de­cât du­re­rea
ime­di­ată, pro­vo­cată de ia­va­şaua agi­ta­ţiei şi pro­pa­gan­dei.
1
Erich Honnecker (1912–1994), prim‑secretar al Partidu­
lui Socialist din Germania de Est (1971–1989), preşedinte al
Consiliului de Stat al fostei Republici Democrate Germane
(1976–1989).
2
Vezi supra, nota 2, p. 848.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 945

Oare, nu cumva şi în Ru­sia, Glas­nost‑ul şi Pe­re­stroika nu

sunt de­cât sim­ple me­tode de a muta du­re­rea în altă parte?1
*
În răz­boi – ţin minte – ne apă­ram până la o anu­mită
li­mită a for­ţei in­a­mi­cu­lui. (Nici nu avem o fi­lo­so­fie a
agre­si­vi­tă­ţii sau ata­cu­lui, prin tra­di­ţie şi soartă, noi avem
doar o sub­con­şti­entă tac­tică şi stra­te­gie de apă­rare co­lec­
tivă.) Când forţa duş­ma­nu­lui din faţă fă­cea ca apă­ra­rea
noas­tră să de­vină inu­tilă şi chiar pros­tesc‑ab­surdă,
atunci, au­to­mat se in­stala, în fi­e­care sol­dat luat în parte,
in­stinc­tul de con­ser­vare. „Nu mai e ni­mic de fă­cut, să
în­cer­căm să scă­păm vii din această uri­aşă ne­no­ro­cire.“
Şi în­ce­pea fuga, de­zer­tă­rile, une­ori chiar pa­nica.
„Tot aşa – îmi ex­plică in­gi­ne­rul C., fos­tul di­rec­tor al
unui uriaş com­plex in­dus­trial – într‑o în­tre­prin­dere,
mare sau mică, din clipa în care or­di­nele, nor­mele, pe­
dep­sele şi pla­nul de­pă­şesc orice şansă de a fi com­bă­tute
prin lo­gică şi ra­ţi­une, nu ne mai ră­mâne de­cât să ne gân­
dim la a ne salva sa­la­ri­ile, la a lu­cra de pe o zi pe alta, la a
masca fuga noas­tră de ade­vă­ra­tele ci­fre prin ar­gu­mente,
min­ciuni, ra­poarte false.“
Tot aşa, poporul unui stat, con­dus de un ti­ran în­tu­ne­
cat, când simte şi vede că nu se mai poate face ni­mic…
* Nostra res agitur.2
Doar ca limbă şi prin câ­teva fo­sile, le­gate de fire şi ca­
rac­ter, mai pu­tem să ne con­si­de­răm un po­por neoromanic,
le­gat de Eu­ropa prin ori­gi­nea la­tină şi cul­tura lu­mi­nistă.
1
Tabletă cenzurată în prima ediţie (Caietul 6, „Iarna 1988–
1989“, f. 65, dactilogramă nevăzută de autor).
2
Este vorba despre lucrurile noastre (lat.).
946 ION D. SÎRBU

Mai nou, per­so­nal, de când ci­tesc is­to­rie con­tem­po­

rană şi fi­lo­so­fie po­li­tică, con­si­der că e ca­zul să re­cu­nosc
că apar­ţin, îna­inte de toate ale mele din tre­cut, de fa­mi­
lia po­poa­re­lor neo‑Yalta.
Sunt de na­ţiona­li­tate Yalta, de re­li­gie Yalta, de ide­o­lo­
gie Yalta, de mo­rală Yalta. Mă simt in­fi­nit mai so­li­dar cu
po­lo­ne­zii, ce­hii, un­gu­rii, nem­ţii, care su­feră şi în­dură ca
şi mine, de­cât cu fra­ţii mei rrromâni, apar­ţi­nând no­
men­cla­tu­rii sau bur­tă­ver­zi­mii ne­o­fa­na­ri­ote.
Su­fe­rinţa ocu­pa­ţiei bol­şe­vice a fost atât de cum­plită,
de lungă şi de to­tală, în­cât la ora asta am ajuns să cred că
noi, po­poa­rele ocu­pate de ar­ma­tele ro­şii, al­că­tuim o sin­
gură na­ţi­une şi sun­tem un sin­gur po­por. Ro­bia, pro­stia
şi bar­ba­ria Yalta ţin loc de Is­to­rie, tra­di­ţie şi spe­ranţă.
*
Din ca­uza aces­tui stu­pid şi cri­mi­nal se­col XX (care a
în­ce­put atât de fru­mos şi se ter­mină atât de ha­o­tic şi
con­fuz), am ajuns să ci­tesc fi­lo­so­fie cu aproape ace­laşi
sen­ti­ment cu care ci­tesc bu­nele ro­mane po­li­ţiste. „Să
prin­dem cri­mi­na­lul“, îmi zic, el e in­te­li­gent, se as­cunde,
are zeci de ali­bi­uri puse la punct.
În ro­ma­nele po­li­ţiste – ce uşu­rare! – acest cri­mi­nal,
până la urmă, e prins şi de­mas­cat. În fi­lo­so­fie, lu­cru­rile
se pe­trec ni­ţe­luş di­fe­rit. Ci­tesc, ci­tesc, toată car­tea nu face
de­cât să‑mi arate ur­mele, am­pren­tele, ar­mele cri­mi­na­lu­lui
(faţă de Is­to­rie, po­por, cul­tură, spe­ranţe, va­lori etc.), dar
el, cri­mi­na­lul în sine, de­vine me­reu mai as­cuns, mai alt­fel
şi alt­ci­neva de­cât cre­deam când am în­ce­put să ci­tesc.
Une­ori, mi s‑a pă­rut că l‑am prins şi că pot să‑i spun
pe nume. Dar ime­diat, mi‑a că­zut în mână o altă carte,
în care un alt fi­lo­sof‑de­tec­tiv îmi do­ve­dea cu mii de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 947

argu­mente că acesta e ne­vi­no­vat, a fost o sim­plă unealtă,

ma­rele cri­mi­nal con­ti­nuă să fie li­ber, nu poate fi prins,
nu ştim ce unel­teşte din um­bră…
*
Un cu­vânt ne­ce­sar, năs­cut peste
noapte: endocraţia.
Opi­nie pu­blică – opi­nie pu­bli­cată.
Ab­so­lut toate in­sti­tu­ţi­ile care ar tre­bui să ser­vească
opi­nia pu­blică – vox populi1 – cu în­treaga lor ener­gie şi cu
fan­tas­tică apa­ra­tură de cen­zură şi au­to­cen­zu­rare fac tot
po­si­bi­lul ca „pu­bli­ca­rea“ ce­lor mai mă­runte şi se­cun­dare
opi­nii ale poporu­lui de jos să de­vină im­po­si­bilă şi chiar
„pro­fi­lac­tic“ su­gru­mată în faşă.
Şcoala, zi­a­rele, ra­di­oul şi te­le­vi­zi­u­nea (ma­rile adu­
nări popu­lare, con­gre­sele şi ple­na­rele oa­me­ni­lor care
gân­desc, ştiu şi cre­ează), toate se gă­sesc sub un se­ver
con­trol, nu ex­primă ni­mic ce e pu­blic, de­clamă sau re­
cită, până la sa­tu­ra­ţie, de­lir şi chiar de­menţă, doar pă­re­
rea ti­ra­nu­lui su­prem, su­b­lim, ge­nial şi in­fa­i­li­bil.
Ne­fi­ind pu­blică şi pu­bli­ca­bilă, opi­nia te­ri­bil de uni­
tară şi de acid‑cri­tică a poporu­lui există, to­tuşi. Există şi
lu­crează. Alt­fel, nu‑mi pot ex­plica cum de am ajuns acum
ca – în afara unor man­da­rini din ha­re­mul eu­nu­ci­lor – să
nu mai existe niciun co­mu­nist con­vins ni­că­ieri în ţară.
*
Re­ci­tesc – şi mai cu­tre­mu­rat de­cât în 1981, după
prima lec­tură – Ar­hi­pe­la­gul Gu­lag, de Sol­je­ni­ţîn. (Într‑o
edi­ţie ame­ri­cană, Harper & Row, vol. I–II.) Şi ia­răşi mă
con­ving că ab­so­lut în­treg sti­lul, sis­te­mul şi me­to­dele
1
Vocea poporului (lat.).
948 ION D. SÎRBU

securi­tă­ţii noas­tre se da­to­rează şco­lii so­vi­e­tice, sta­li­niste.

Ares­ta­rea, an­cheta, bă­tă­ile, foa­mea, ju­de­cata, la­gă­rul
etc., până la cele mai mici amă­nunte (scoa­te­rea ti­ne­tei,
tur­nă­to­rul de ce­lulă, re­gi­mul ali­men­tar, dor­mi­tul noap­
tea etc.), sunt co­pi­ate după sis­te­mul ma­trice din Ru­sia.
(Doar că la noi au apă­rut oche­la­rii negri, au fost in­ter­zise
căr­ţile şi hâr­tia, nu aveam ac­ces la o bi­bli­o­tecă, nu aveam
drep­tul la a face ce­reri şi recursuri etc.; deci, dacă adă­u­
găm şi bes­ti­a­li­ta­tea „re­ţe­tei Pi­teşti“1 – prin re­e­du­care cri­
mi­nală de că­tre unii de­ţi­nuţi cri­mi­nali –, pot afirma că
puş­că­ria noas­tră a fost, în mic, mult mai dură şi mai bes­
ti­ală de­cât cea so­vi­e­tică, imensă, ne­sfâr­şită, po­lară.)
În 1958, având doar o con­dam­nare de un an pen­tru
„omi­si­une de de­nunţ“ (Doi­naş), având deja în an­chetă şi
pro­ces exe­cu­tate circa şase luni din acest un an – la Ji­lava,
am fost vâ­rât di­rect în ca­mera 19, zisă „de eli­be­rare“.
Adică plină de de­ţi­nuţi ce se apro­piau de sfâr­şi­tul exe­cu­
tă­rii pe­dep­sei lor.
Aici tră­iau, în spe­ranţa că se apro­pie ziua eli­be­ră­rii
lor, într‑un spa­ţiu foarte re­strâns, pe pa­turi su­pra­puse în
trei etaje, circa 50–60 bă­trâni de­ţi­nuţi. Nu­mai în această
sin­gură ca­meră, adu­nând câţi ani au fost deja exe­cu­taţi
de cei pre­zenţi, am ajuns la ci­fra fan­tas­tică de 394 ani.
Dacă con­si­de­răm via­ţa ma­tură şi lu­cidă a unui om ca
ne­a­vând mai mult de 40 ani, atunci aceşti 394 ani de
1
Este vorba de „Experimentul Piteşti“ sau „Fenomenul
Piteşti“, un experiment de educare prin demascare, început la 6 de­
cembrie 1949, la închisoarea Piteşti, sub comanda lui Eugen
Ţurcanu, un fost legionar. Pentru amănunte, vezi: Dumitru Bacu,
Piteşti. Centru de reeducare studenţească, prefaţă de preot Gheorghe
Calciu, Bucureşti, Editura Atlantida, 1991; Virgil Ierunca, Feno­
menul Piteşti, Bucureşti, Humanitas, 1990.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 949

scoa­tere din via­ţă re­pre­zen­tau de fapt (îmi spu­neau se­ni­

o­rii din ca­mera 19), aproape 10 oa­meni în­tregi, con­dam­
naţi la moarte. Cu anii ce îi exe­cu­ta­sem până acum, noi,
cei vii, din ce­lula noas­tră, aveam în­tre noi zece morţi:
zece băr­baţi pu­ter­nici, deş­tepţi, cin­stiţi şi pri­ce­puţi. În­
mul­ţit cu câţi ani morţi exis­tau în toată Ji­lava, în toate
în­chi­so­rile, ajun­gem aproape de ci­frele de groază ale Gu­
la­gu­lui. (Nici unul din cei de acolo nu a fost eli­be­rat.
Ma­jo­ri­ta­tea au pri­mit 3–5–7 ani ad­mi­nis­tra­tivi, iar al­ţii,
ca mine, au avut parte de tea­trul unui al doi­lea pro­ces.)
*
În Ol­te­nia Olim­piei mele, mai nou, aud tot mai des
vorba asta, ce se ros­teşte când ci­neva care s‑a chi­nuit
mult re­u­şeşte, în sfâr­şit, să moară şi să scape de su­fe­rinţă:
„Bine că l‑a ier­tat (sau a ier­tat‑o) Dum­ne­zeu!“
Dar, mai nou, asta se spune şi ce­lor care mor ti­neri.
Sau în ac­ci­dente, sau prin sin­u­ci­dere. „Bine că l‑a ier­tat
Dum­ne­zeu“, moar­tea în­sem­nând ier­tare, toc­mai fi­indcă
via­ţa, pen­tru ori­cine, nu e de­cât o lungă is­pă­şire prin su­
fe­rinţă. Când Dum­ne­zeu ne tri­mite în­ge­rul mor­ţii, în­
seamnă că am in­trat fie în am­nis­tie, fie în gra­ţi­ere.
Ni se ri­dică pe­deapsa.
*
Ru­şii nu au fost bă­tuţi în Af­ga­nis­tan: nu au re­u­şit nici
să în­vingă, să cu­prindă, să con­vingă. Mai nou, niciun răz­
boi nu are în­vin­gă­tori: mai rău, niciun răz­boi în­ce­put
din mo­tive lo­cale, de­ve­nind „mon­dial“ (Li­ban, Irak,
Te­he­ran, Cam­bo­dgia), el nu mai poate fi ter­mi­nat. Nici
re­vo­lu­ţi­ile nu au un sfâr­şit, nici epoca Re­for­mei şi Con­
tra‑re­for­me­lor nu va pu­tea fi în­che­iată în răs­tim­pul unei
sin­gure ge­ne­ra­ţii.
950 ION D. SÎRBU

În­treaga Lume e îm­păr­ţită în două ta­bere ad­verse şi

în plin Răz­boi Rece, cald, la gheaţă. Chiar şi conştiinţele
toate, gu­ver­nele, in­sti­tu­ţi­ile de şti­inţă sau cul­tură.
Dar, ca şi în Af­ga­nis­tan (ce splen­did sim­bol is­to­ric),
ru­şii se de­clară obo­siţi, au treabă în altă parte. Se re­trag.
Mă în­treb: de ce nu se re­trage în egală mă­sură şi ide­o­lo­
gia‑mumă a aces­tor re­vo­lu­ţii, eli­be­rări, sa­te­li­zări for­ţate?
Moare o idee, se com­pro­mite pe­ni­bil un pro­gram, un
uriaş ex­pe­ri­ment so­cial se do­ve­deşte a fi o imensă, pă­gu­
boasă, mi­zeră ră­tă­cire. Atunci, pe ce se mai ba­zează tru­fia
ac­ti­viş­ti­lor, ne­o­bră­za­rea pro­fe­so­ri­lor de ide­o­lo­gie, cru­zi­
mea şi dog­ma­tis­mul fa­na­tic al cra­va­şe­lor şi pis­toa­le­lor?
Bar­ba­rii trec, bar­ba­ria ră­mâne.

*
Nu mă scu­tura că sunt plin de
la­crimi.
STRADA

În Iu­go­sla­via ve­cină, de­mi­si­o­nează dra­ma­tic con­du­ce­

rile de par­tid ale di­fe­ri­te­lor re­pu­blici. În Un­ga­ria con­ti­nuă,
pe de o parte, pro­mul­ga­rea unor legi li­be­rale, de­mo­cra­
tice, pe de alta, par­ti­dul, încă ne­a­tins, având peste 50.000
de pro­pa­gan­dişti de pro­fe­sie, scoate în acest an 50 de vo­
lume, în se­rie, opera com­pletă a lui Marx şi En­gels, şi alte
50 de vo­lume, tot în se­rie, opera lui Le­nin.
Doar la noi – şi la po­lo­nezi – son­da­jele ne arată că din
10.000 de ti­neri, circa 9.000 din ei vi­sează sau plă­nu­iesc
să pă­ră­sească ţara, să fugă, ori­cum, în­frun­tând orice risc.
„Ca­uza aces­tei do­rinţe ge­ne­rale de a pleca, îmi ex­plică un
ju­de­că­tor din Se­ve­rin (ştie el ce ştie des­pre «fron­ti­e­rişti»),
nu se da­to­rează atât foa­me­tei şi mi­ze­riei, ci, mai de­grabă,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 951

lip­sei de ori­zont, lip­sei de spe­ranţe, ab­sen­ţei ori­că­rei idei

prin care s‑ar pu­tea în­drepta la noi situa­ţia ge­ne­rală…“
La o sin­gură pa­radă‑gobelin ju­de­ţeană („oma­giu
con­du­că­to­ru­lui iu­bit“) par­ti­cipă circa 10.000 de ti­neri.
Nici­u­nul din ei nu vi­sează să stu­di­eze cla­si­cii, eco­no­mia
sau drep­tul, ma­jo­ri­ta­tea se gân­desc la fugă.
*
Olim­pia, în bu­că­tă­rie (unde gă­teşte, fo­lo­sind ca ma­
te­rie primă ima­gi­na­ţia, me­mo­ria şi în­ju­ră­tura), îmi ex­
plică, bă­beşte, po­li­tica zi­lei:
„Când a în­ce­put să bân­tuie la noi ideea asta mos­co­
vită cu re­vo­lu­ţia, ac­ti­viş­tii nou‑no­uţi i‑au luat de piept
pe cei avuţi, întrebându‑i spu­me­gând de ură: «Cum de
v‑aţi îm­bo­gă­ţit?»
Acum ar tre­bui ca ur­ma­şii de a treia ge­ne­ra­ţie ai ac­ti­
viş­ti­lor de tot­dea­una, tot spu­me­gând de ură, să ia de gât
pe cei să­raci şi să‑i în­trebe: «Cum de aţi ajuns să­raci?»
Nu în­ţe­leg, con­ti­nuă a mea con­soartă, cum de am
pu­tut urî pe cei bo­gaţi şi cum de as­tăzi nu‑i urâm de­loc
pe cei să­raci, mi­zeri, mu­ri­tori de foame şi frig? Lupta de
clasă a func­ţionat doar până când a re­u­şit o nouă castă să
se in­sta­leze la pu­tere to­tală şi veş­nică? A de­ve­nit să­ră­cia
con­di­ţia fi­nală a lup­tei noas­tre pen­tru ega­li­zare so­ci­ală?“
„Să­ră­cia e o boală ru­şi­noasă, i‑am spus eu, ea se ia ori
de câte ori pu­te­rea ab­so­lută op­tează pen­tru cra­vaşă şi nu
pen­tru norma de drept.“
*
Aud la ra­dio (sept[embrie] 1988), că dintr‑un ra­port
al so­ci­e­tă­ţii „Amne­sty In­ter­na­tional“, în peste 80% din
sta­tele exis­tente azi pe glob se fo­lo­sesc cu­rent, ca me­tode
952 ION D. SÎRBU

de men­ţi­nere a pu­te­rii şi de eli­mi­nare a ad­ver­sa­ri­lor po­

li­tici, te­roa­rea, tor­tu­ra­rea, crima.
Agre­si­vi­ta­tea şi cru­zi­mea or­ga­ne­lor de re­pre­si­une
este, în li­nii mari, ace­eaşi pe toate me­ri­di­a­nele. M‑am
mi­rat, în anii ’50, de cru­zi­mea tor­ţiona­ri­lor noştri („edu­
caţi“ în curs ra­pid de pro­fe­so­rii lor so­vi­e­tici), ar tre­bui să
mă mir acum cum de ac­tu­a­lii noştri „bă­ieţi“ din Agia
oto­mană, ma­jo­ri­ta­tea li­cen­ţi­aţi în drept (se­ral sau noc­
turn), în loc să fi de­ve­nit mai blânzi şi mai eu­ro­peni,
dau do­vadă de o poftă şi o pri­ce­pere ra­fi­nată în a bate,
chi­nui şi a ucide.
Apar­ţin al­tei spe­cii? Pu­te­rea ce o au (fap­tul că nu răs­
pund faţă de nicio lege, nu se tem de nicio răz­bu­nare, re­
muş­care, schim­bare) a dez­vol­tat în ei nişte gene spe­ci­ale,
care, în loc să‑i facă să vadă şi să în­ţe­leagă re­al­i­ta­tea, îi fac
să fie cu atât mai orbi şi mai fu­ri­oşi cu cât e clar, pen­tru
toată lu­mea, că so­ci­a­lis­mul real e doar o um­bră şi un vis.
*
Toată lu­mea vor­beşte de ne­ce­si­ta­tea re­for­me­lor, de
im­pe­ra­ti­vul ca­te­go­ric al de­mo­cra­ti­ză­rii şi li­be­ra­li­ză­rii so­
ci­e­tă­ţi­lor to­ta­li­tare.
Mă tem că Oc­ci­den­tul – de­mo­cra­tic şi li­be­ral – ştie
foarte bine că nicio re­formă eco­no­mică nu poate re­uşi
fără o to­tală schim­bare a struc­tu­ri­lor po­li­tice din sta­tele
noas­tre co­mu­niste, re­vo­lu­ţionare, to­ta­li­tare.
Ru­sia pri­veşte spre Un­ga­ria şi Iu­go­sla­via – dar aceste
ex­pe­ri­men­tale re­gi­muri nu fac de­cât să‑şi vop­sească gar­
dul (în­lă­un­tru e tot le­o­par­dul). Ele sunt la un pas de fa­li­
ment. China a pus frâna, s‑a spe­riat şi ea de cursul prea
anar­hic al pi­e­ţii li­bere.
Tre­buie să fiu de acord cu ge­ni­a­lul meu con­du­că­tor
su­prem: so­ci­a­lis­mul nu e po­si­bil de­cât aşa, atât şi ne­schim­bat
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 953

cum este la noi. Acesta e so­ci­al­is­mul real, sin­gu­rul po­si­bil:

cum în­ce­pem să um­blăm la re­forme, pro­pri­e­tate, ren­ta­
bi­li­tate, pi­aţă li­beră, to­tul se dă­râmă şi se in­sta­lează de­
ruta, anar­hia şi criza.
Mu­rim de foame şi frig, dar mu­rim fa­na­tici, con­sec­
venţi şi or­to­docşi len‑sta­li­nişti „şti­in­ţi­fici“.
*
Ajunge un prost, o li­chea şi o brută
ca Pute­rea să fie ser­vită şi asi­gu­rată.
PANAIT ISTRATI

În pri­mii ani după ocu­pa­ţia so­vi­e­tică, acel „un prost“ nu

era de­cât un biet cio­că­nar, mun­ci­tor sau sa­la­hor, nu­mit
peste noapte şef de ca­dre la Uni­ver­si­tate sau se­cre­tar de
par­tid al unui mare oraş. „Li­cheaua“ era al­că­tu­ită din acea
ge­ne­ra­ţie spon­ta­nee de in­te­lec­tu­ali, an­ga­jaţi, curve şi le­pre,
fă­când orice pen­tru a ob­ţine ui­ta­rea tre­cu­tu­lui lor verde şi
asi­gu­ra­rea pre­zen­tu­lui roşu. (Sau ui­ta­rea ave­rii pă­rin­ţi­lor,
spre a pu­tea să‑şi asi­gure pu­te­rea co­pi­i­lor lor.) Iar „brută“
pu­tea de­veni orice mă­lai mare sau mă­gă­oaie ru­rală, dacă
i se pu­nea în bra­ţul lun­git o cra­vaşă sau un pis­tol.
Toate aces­tea par a fi per­so­na­jele dintr‑o piesă de tea­
tru. Dar – mă în­treb acum – cine a fost au­to­rul, ori­cum
ge­nial, al aces­tei uri­aşe, mon­di­ale, epo­cale tra­ge­dii? Is­to­
ria? Dum­ne­zeu? Dra­cul? Fi­indcă această uri­aşă ha­ra­ba­
bură de crime şi mi­ze­rie are o lo­gică, un sens, o te­le­o­lo­gie
dra­ma­tur­gică.
*
Aud, mai nou, în lim­ba­jul cri­tic al ga­ze­ta­ri­lor din Oc­
ci­dent, vorbindu‑se tot mai des des­pre „otomanizarea
im­pe­ri­u­lui so­vi­e­tic“.
954 ION D. SÎRBU

(Acum zece ani am în­ce­put un ro­man în care Cra­iova

era nu­mită Isarlâk1, aveam în ea o Agie pu­ter­nică, sei­
meni, ie­ni­ceri, vi­ziri etc., de­pin­deam de o Înaltă Poartă –
Bucureşti – şi aceasta se te­m ea de o Su­b l­imă
Poartă – Krem­li­nul.)
Aflu, în­tâm­plă­tor, că un în­treg ser­vi­ciu de cul­tură din
no­men­cla­tura înaltă a ju­de­ţu­lui se ocupă, me­reu şi me­
reu, de co­man­da­rea şi co­man­di­ta­rea unor ca­do­uri că­tre şi
pen­tru pe­re­chea noas­tră sultanală. Pen­tru asta există
bani, există lână, vop­sele, lemne rare. Iată peş­che­şul, bac­
şi­şul în sus, ha­ra­ciul, plo­co­nul. Sul­tana Validé e de­o­se­bit
de pre­ten­ţi­oasă, îi plac lă­zile de zes­tre, ma­ra­mele, chi­li­
mu­rile şi scoar­ţele na­ţionale: cu o con­di­ţie: să‑i poarte
chi­pul şi chiar ti­tlu­rile aca­de­mice.
Pi­aţa Ro­şie îi apă­rea lui Custine2 ca un ba­zar ori­en­tal.
Ivan cel Groaz­nic era foarte tă­tar. Ţa­rul tu­tu­ror ru­şi­lor
pu­tea fi com­pa­rat doar cu Sul­ta­nul tu­tu­ror drept‑cre­
din­cio­şi­lor.
*
Peste dis­pe­rata şi pus­tia mea sin­gu­ră­tate nă­vă­lesc mai
nou, din toate păr­ţile, di­fe­rite cărţi pre­ţi­oase, pe care –
citindu‑le, abia acum – simt un du­re­ros re­gret că nu
le‑am cu­nos­cut când aveam aproape 30 de ani. C. G. Jung,
Ste­fan Zweig, theologul Certeau3, Sol­je­ni­ţîn, Or­well,
Vir­gi­nia Wo­olf etc.
Si­be­ri­e­nii, ne­a­vând po­si­bi­li­ta­tea de a se in­forma, aşa
cum au oca­zia scri­i­to­rii din Le­nin­grad şi Mos­cova, scriu
1
Adio, Europa! (La condition roumaine). Vezi supra, nota 1,
p. 325.
2
Vezi supra, nota 2, p. 390.
3
Michel de Certeau (1925–1986), preot iezuit francez, soci‑
olog, istoric, filosof.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 955

o li­te­ra­tură si­be­ri­ană, sim­plă, du­re­roasă, ru­rală. Noi, ne­a­

vând la dis­po­zi­ţie in­for­ma­ţi­ile din Oc­ci­dent, scriem şi noi
cum pu­tem. Eu, ne­a­vând nici mă­car acele cărţi pe care le
au cei din Ca­pi­tală, mă descurc cum pot, as­cult ra­dio, de­
duc şi in­duc din văz­duh mer­sul lu­mii, soarta ţă­rii, soarta
lim­bii şi poporu­lui meu.
Mar­gi­na­li­za­rea mar­gi­na­li­lor, pro­vin­ci­a­li­za­rea pro­
vin­ci­a­li­lor – se con­ti­nuă acum cu mar­gi­na­li­za­rea Cen­
tru­lui şi pro­vin­ci­a­li­za­rea Ca­pi­ta­lei noas­tre. Ie­şim din
Eu­ropa, pe uşa din dos, ca nişte bar­bari in­ca­pa­bili să
aibă o ţară şi să‑şi or­ga­ni­zeze un stat.

*
Qui a bu boira! 1
Peste 80% din veş­tile pe care le aud (în cele pa­tru
limbi în care pot as­culta la ra­dio) se re­feră la ide­ile, ac­ţi­
u­nile şi lo­vi­tu­rile de pa­lat pe care le co­mite acest năz­dră­
van fiu al Par­ti­du­lui, Mi­hail Gor­ba­ciov. Cu mij­loace
ultraleniniste a pus mâna pe în­treaga pu­tere po­li­tică,
prin alte mij­loace ti­pic sta­li­niste a re­u­şit să‑şi în­lă­ture,
după o sin­gură şe­dinţă‑sur­priză, duş­ma­nii cei mai pu­
ter­nici ai ide­i­lor sale. Toate aceste ma­ne­vre to­ta­li­tare şi
dic­ta­to­ri­ale, cu sco­pul de a pu­tea să dea curs unor re­
forme de­mo­cra­tice, de trans­pa­renţă şi des­chi­dere, de li­
be­ra­lism şi de­mo­cra­ţie.
În­cet‑în­cet, ghe­ţa­rul „vi­su­lui re­vo­lu­ţionar al întregei
lumi“ se to­peşte. Sta­lin de­vine un cri­mi­nal fe­roce şi un dic­
ta­tor fără scru­pule. In­dus­tri­a­li­za­rea îşi arată cum­pli­tele sale
răni ne­vin­de­ca­bile. Fin­landa îm­pru­mută Urss‑ul cu un
mi­li­ard de do­lari, Ger­ma­nia în­vinsă îi va oferi 3 mi­li­arde
1
Cine a băut o să mai bea! (fr.).
956 ION D. SÎRBU

de mărci. Iar Gor­ba­ciov, alal­tă­ieri (14 oct[om­brie] 1988),

într‑o şe­dinţă în­chisă, ar fi de­cla­rat: „Tre­buie să re­sti­tuim
pă­mân­tul ţă­ra­ni­lor. Alt­fel, vom muri de foame!“
*
Chaque mouche à son om­bre.1
Se­co­lul XVIII spre XIX a fost cel mai dra­ma­tic şi mai
plin de eve­ni­mente ex­tra­or­di­nare. Epoca na­po­le­o­ni­ană.
Mă în­du­io­şează ca­zul lui Cha­teau­bri­and, în zi­lele tra­gi­
cu­lui Wa­ter­loo…
„C’est vraiement la se­ule manière de supporter la
guerre: que chacun promène son Atala.“2 Cha­teau­bri­and
îşi plimbă, în ra­niţa sa, nu bas­to­nul de ma­re­şal, ci ma­
nu­scri­sele ro­ma­nu­lui său, ma­ni­fest ro­man­tic, Atala. Per­
so­nal, de când mă ştiu, îmi plimb, pe mar­gi­nea „bă­tă­li­i­lor
în marş“, ser­ta­rul meu plin de idei şi texte pe care nu le
voi ve­dea nici­o­dată ti­pă­rite. O po­etă a noas­tră, mi se
pare că e Da­ni­ela Crăs­naru, pu­blică o po­e­zie cu ti­tlul
Austerloo. Nu­mele acesta e o sin­teză foarte va­lahă, în­tre
Aus­ter­litz şi Wa­ter­loo. Că­să­to­ria aceasta, din dra­goste
di­a­lec­tică, din­tre ma­xima vic­to­rie şi ul­tima în­frân­gere
mi se pare cât se poate de re­ve­la­to­rie şi sim­bo­lică pen­tru
sfâr­şi­tul de veac XIX şi în­ce­pu­tul ce­lui de‑al XXI‑lea se­
col. Austerloo… în po­li­tică, eco­no­mie, re­li­gii, mo­rală,
răz­boaie, ci­vi­li­za­ţie şi cul­tură.
*
De câ­ţiva ani fac ser­vi­ciul de pre­di­ca­tor la di­fe­rite ver­
ni­saje ale pic­to­ri­lor din ur­bea mea. Vor­besc… (Vor­besc
1
Orice muscă are umbra ei (fr.)
2
Este, într‑adevăr, singura manieră de a suporta războiul: ca
fiecare să şi‑l plimbe pe Atala al său (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 957

ar­tis­tic des­pre artă, po­e­tic des­pre po­e­zie, co­lo­rat des­pre

cu­loare etc.) Trăn­că­nesc cul­tură, îi spun Olim­piei.
Acum, con­stat că în toţi anii aceş­tia, în care am „ver­ni­
sat“ peste 20 de ex­po­zi­ţii de pic­tură, nu am vă­zut niciun
sin­gur ta­blou co­res­pun­zând ace­lui gen atât de cla­sic şi
vechi de pic­tură, nu­mit „por­tret“.
Niciun por­tret. De ce? Pei­saje, na­turi moarte, na­turi
vii, pic­tură abs­tractă, ma­gică, re­li­gi­oasă, mo­der­nistă
etc… dar niciun por­tret.
„În um­bra unui mare ste­jar – zi­cea Brân­cuşi, după ce
a fu­git din ate­li­er­ ul lui Au­guste Ro­din – nu mai poate
creşte nicio altă plantă.“ În ca­zul por­tre­tu­lui, eu cred că
Por­tre­tul lui şi al ei au eli­mi­nat ab­so­lut toate por­tre­tele
po­si­bile. Chiar şi ge­nul. Până şi ta­blo­u­rile de com­po­zi­ţie,
de gen, is­to­rie, in­dus­trie, au dis­pă­rut din ca­uza Por­tre­tu­
lui obli­ga­tor.
(Contracoperta căr­ţii mele Şoa­re­cele B tre­buia să aibă
un „cap“ al meu în tuş, fă­cut de So­rin Io­nescu, în 1949.
A fost in­ter­zis: „N‑avem voie să fa­cem cul­tul per­so­na­li­
tă­ţii ni­mă­nui!“)
*
Prin anii 1970, cu­nos­cu­sem deja câ­ţiva şefi, co­man­
danţi, di­rec­tori, aşa în­cât avu­se­sem oca­zia de a ur­mări
di­rect eta­pele psi­ho­lo­gice (so­ci­ale, mo­rale etc.) prin care
se in­sta­lează şi evo­lu­ează – chiar şi în ca­zul unor in­di­vizi
su­pe­rior do­taţi – dro­gul pu­te­rii.
Când bu­nul meu pri­e­ten L.G.1 a fost nu­mit di­rec­tor la
un ves­tit şi mare tea­tru din Ca­pi­tală, i‑am scris o scri­soare
1
Lucian Giurchescu (n. 1930, în Petroşani), regizor, direc‑
tor al Teatrului de Comedie din Bucureşti (1969–1979 şi 1990–
1994). În ianuarie 1979 a cerut azil politic în Danemarca.
958 ION D. SÎRBU

(eu ge­meam la Cra­iova sub căl­câ­iul unui di­rec­tor1 in­cult,

prost, laş – deşi ex­ce­lent ac­tor pe scenă), în care, ironi­zân­
du‑l în noua sa pos­tură de di­rec­tor (L.G. era ex­cep­ţional
de deş­tept, cult, un foarte bun re­gi­zor), l‑am aver­ti­zat în
le­gă­tură cu mu­ta­ţi­ile ce vor avea loc în ca­rac­te­rul său
doar într‑un sin­gur an de şe­fie to­tală.
Iată eta­pele (de care ni­meni nu e scu­tit):
1. Să fa­cem o treabă bună, nouă, eu vă iu­besc, vă vreau
bi­nele, nu sunt un di­rec­tor ti­pic, do­resc să mă sfă­tu­iesc cu
voi, am uşa des­chisă, de­test lin­gu­şi­to­rii, nu mă tem de mi­
nis­ter etc…
2. Tea­trul nu e câr­ciumă şi nici Gara de Nord; nu ad­
mit ca oa­me­nii să vină şi să plece fără şti­rea mea. Avem
ne­voie de dis­ci­plină, or­dine, se­ri­o­zi­tate. Voi afişa un re­gu­
la­ment, vom pla­ni­fica to­tul. Am in­for­ma­ţii că unii ac­tori
mă imită, maimuţărindu‑se, în faţa per­so­na­lu­lui teh­nic.
Nu mă su­păr, dar îi aver­ti­zez că ştiu to­tul şi că, la prima
aba­tere dis­ci­pli­nară, voi aplica le­gea.
3. Am în­cer­cat şi cu vorba bună şi cu ame­nin­ţa­rea
sim­plă. Nu merge. Co­lec­ti­vul nos­tru este – pe cât de
ta­len­tat şi se­rios pe scenă – pe atât de go­lă­nesc, anar­hic
şi chiar obraz­nic în tim­pul re­pe­ti­ţi­i­lor şi mai ales la şe­
din­ţele de ana­liză. Mi‑au ajuns la urechi ma­ni­fes­tări
hu­li­ga­nice, şo­vine şi chiar an­ti­se­mite. Do­resc să se ştie
că ştiu să fiu şi as­pru, ne­cru­ţă­tor şi chiar ca­te­go­ric.
De‑acum, nu mai pri­mesc Vi­ne­rea, la ora de au­di­enţă,
tot fe­lul de plân­geri stu­pide. Am o se­cre­tară, am un
secre­tar li­te­rar, există o Org[anizaţie] de bază, şi un
1
Nicolae Radu (1929–1976), actor, director al Teatrului
Naţional din Craiova, în perioada 1965–1969.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 959

Sindi­cat. Eu re­zolv doar ce nu pot re­zolva aceste or­ga­

ni­za­ţii de masă.
De­si­gur, am de­scris acum, din me­mo­rie, con­ţi­nu­tul
ace­lei scri­sori pre­mo­ni­to­rii. La care – sem­ni­fi­ca­tiv – nu
am pri­mit niciun fel de răs­puns. Peste un an, având eu
un con­flict cu Tea­trul acela (mi‑am re­tras, după pre­mi­
eră, piesa Arca [Bu­nei Spe­ranţe], fi­indcă, pur şi sim­plu,
re­gi­zo­rul a schim­bat tex­tul, me­sa­jul, com­po­zi­ţia pie­sei),
di­rec­to­rul L.G., de‑acum că­lare şi bine în­fipt în şaua sa,
mi‑a co­mu­ni­cat: „Eu nu ac­cept aşa ceva în Tea­trul meu!“
După ani şi ani, întâlnindu‑l într‑o nor­dică me­tro­
polă1 eu­ro­peană, după ce i‑am po­ves­tit, zâmbindu‑i
blând şi ier­tă­tor, el a dat din umeri şi mi‑a spus aşa: „Toţi
anii aceia, în care am fost di­rec­tor, mi se par ani de be­ţie
con­ti­nuă şi de de­lir pa­ra­noic!“
Nu cumva…, nu cumva… chiar şi sus de tot, o ase­
me­nea dro­gare spre de­lir şi pa­ra­noia in­e­vi­ta­bilă are loc,
in­di­fe­rent de gra­dul de cul­tură, bun‑simţ, pre­gă­tire a
dic­ta­to­ru­lui în ca­uză?
*
Şi iară, şi iară re­vin la ab­surda şi ob­se­danta în­tre­bare,
atât de ti­pică pen­tru se­co­lul nos­tru, XX: Cum a fost po­
si­bil un Hi­tler, un Sta­lin, un Mao? Cum a fost po­si­bil –
se în­treabă po­lo­ne­zii – un Bierut2, cum a fost po­si­bil un
1
În timpul unicei sale vizite în Occident (vezi supra, nota 3,
p. 404), Ion D. Sîrbu se întâlneşte cu Lucian Giurchescu la
Copenhaga.
2
Bolesław Bierut, nume real Bolesław Biernacki (1892–1956),
lider comunist polonez, preşedinte al Poloniei şi secretar general
al P.M.U.P. (1948–1956). Decesul său la Moscova, în timpul ce‑
lui de‑al XX‑lea Congres al P.C.U.S., rămâne un mister.
960 ION D. SÎRBU

Rákosi, Got­twald1, Ul­bricht2, Dej – se în­treabă un­gu­

rii, ce­hii, po­lo­ne­zii, pru­sa­cii, ro­mâ­nii. Cum de nu a fost
po­si­bil un Pă­trăş­canu, Imre Nagy3, Dubček4, se în­treabă
azi cei mai mulţi ga­ze­tari, care se miră că în Urss, care e
sursa tu­tu­ror re­le­lor din această parte a lu­mii, acum are
loc de­mo­la­rea pu­blică (de­oc­ am­dată doar în presă – nu şi
în struc­tu­rile bi­ro­cra­tice ale re­gi­mu­lui) a mi­tu­ri­lor le­
gate de Sta­lin şi Brej­nev, adică de cei aproape 70 de ani
de stă­pâ­nire a „so­ci­a­lis­mu­lui şti­in­ţi­fic“?
Noi, de­o­cam­dată, tă­cem. Nu ne în­tre­băm, fi­indcă
ştim. Exact cei care, în altă parte, se în­treabă „cum de a
fost po­si­bil…“, când vin la noi, vin cu ro­lul în­vă­ţat: in­
tră şi ei în vi­sul fa­ra­o­nic al fa­ra­o­nu­lui, se uită la pi­ra­
mide, la sclavi, dau sfa­turi, oferă bani… şi pleacă.
Noi con­ti­nuăm a con­strui ha­lu­ci­na­ţia Lui şi a Ei.
*
Sunt prea la­tin şi mult prea eu­ro­pean ca să nu con­si­
der „ca­lea de mij­loc“ ca fi­ind o ex­ce­lentă şi prac­tic‑utilă
me­todă de vir­tute şi op­ţi­uni. Am cres­cut într‑o bu­că­tă­rie
ar­de­le­nească, Mama, în fi­e­care di­mi­neaţă, ne ser­vea
1
Klement Gottwald (1896–1953), om politic şi ziarist ceho‑
slovac, membru fondator şi conducător al Partidului Comunist
Cehoslovac (1929–1943), prim‑ministru interimar (1945–1946),
prim‑ministru (1946–1948) şi preşedinte al Cehoslovaciei, din
1948 până la moarte.
2
Walter Ulbricht (1893–1973), preşedinte al R.D.G. şi se‑
cretar general al Partidului Socialist Unit din Germania de Est
(1960–1973). În 1961, a dispus construirea Zidului Berlinului.
3
Vezi supra, nota 2, p. 622.
4
Vezi supra, nota 4, p. 694.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 961

cafea cu lapte: ames­teca ne­grul ca­fe­lei cu al­bul lap­te­lui,

adă­uga o fe­lie mare de pâine de casă cu un­tură – şi, în­
cet‑în­cet, am în­ţe­les că nu­mai Tata, când in­tră în şut
greu de noapte, are drep­tul la ca­fea nea­gră şi tare, şi tot el
tre­buie să bea un li­tru de lapte când vine după un schimb
în care a lu­crat la ca­zane pline de gaze otră­vi­toare.
În­cerc acum – ci­tind cu în­că­pă­ţâ­nare re­viste fran­ţu­
zeşti – să fac de­o­se­bire în­tre ce spune Gis­card d’Estaing,
Barre, Mit­ter­rand, Chi­rac. Nu re­u­şesc. Am im­pre­sia că
prin dis­pa­ri­ţia ex­tre­me­lor – de stânga şi de dreapta – s‑a
in­sta­lat în Oc­ci­dent un mij­loc care poli‑po­li­ti­zează po­li­
ti­card po­li­ti­ci­a­nist. Au dis­pă­rut ide­ile, a apă­rut nu­anţa
şi tac­tica, au dis­pă­rut sco­pu­rile şi au apă­rut di­fe­rite per­
so­na­li­tăţi atât de ver­sate în discursul lor abil şi nu­an­ţat,
în­cât îmi par ase­mă­nă­toare doc­to­ri­lor so­fişti din epoca
theologică a sco­las­ti­cii.
Ex­trema dreaptă s‑a com­pro­mis din ca­uza cri­me­lor şi
a stu­pi­di­tă­ţii lui Hi­tler; cea stângă se com­pro­mite acum,
când ies la iveală cri­mele şi cru­zi­mea lui Sta­lin şi Mao.
Po­po­rul de jos, naiv şi pri­mi­tiv în op­ţi­uni şi gân­dire po­
li­tică, prin dis­pa­ri­ţia ex­tre­me­lor şi neapariţia la ori­zont a
niciunei a treia căi ide­o­lo­gice, asistă la spec­ta­co­lul ale­ge­
ri­lor ca la un bal al ne­bu­ni­lor şi po­se­da­ţi­lor. Po­li­tica îşi
sapă mor­mân­tul, toc­mai fi­indcă, dis­pă­rând cele două
ex­treme, bolta so­ci­e­tă­ţii e sus­ţi­nută de aceşti mij­lo­caşi
am­bi­gui şi con­fuzi. (No­roc că so­ci­e­ta­tea lor func­ţi­o­
nează aproape in­di­fe­rentă faţă de fur­tu­nile par­la­men­
tare.) Ast­fel, au apă­rut les démocraties molles1, les grandes
impuissances2 etc…
1
Democraţia moale (fr.).
2
Marile neputinţe (fr.).
962 ION D. SÎRBU

„Noi, îmi spune Olim­pia, avem şi un par­tid, şi un

pro­gram, şi o ide­o­lo­gie: sun­tem anti‑hi­tle­rişti, anti‑sta­
li­nişti, anti‑ma­o­işti. ANTI!!!“
*
Făcându‑mi, ieri (cu ne­sfâr­şită nea­gră me­lan­co­lie), in­
ven­ta­rul tu­tu­ror ace­lor idei, pro­iecte sau ob­se­sii ale unor
piese, nu­vele, ro­mane, jur­nale, pe care încă nu le‑am apu­
cat a le scrie (şi pe care, după toate sem­nele, nici nu le voi
pu­tea scrie în această via­ţă), de­o­dată, ca un fel de co­pi­lă­
rească mân­gâ­iere sau ce­re­ască iro­nie, mi‑am adus aminte
de acel fac­tor poş­tal fran­cez, care, bă­tând că­ile pie­troase
ale su­du­lui pro­vin­ciei sale, adu­cea în fi­e­care seară acasă o
gră­madă de pie­tri­cele de râu. Din aceste pie­tri­cele, fără să
fi ci­tit ceva, fără să fi ur­mă­rit vreun scop su­biec­tiv oa­re­
care, poş­ta­şul acesta a con­struit în fun­dul gră­di­nii sale un
în­treg com­plex de mi­ni­a­turi de basm: un cas­tel me­di­e­val,
case, o ca­te­drală, câ­teva po­duri…
Dacă nu m‑aş teme de acei monştri ai pu­te­rii to­tale
care, la bă­trâ­neţe, îşi re­a­li­zează vi­sul ti­ne­re­ţii lor po­li­
tice – aş zice acum: ia să fac in­ven­ta­rul pie­tri­ce­le­lor din
gră­dina mea, să văd, poate mai am tim­pul să con­stru­iesc,
nu­mai pen­tru plă­ce­rea mea, un pod, o că­suţă sau mă­car
o criptă.
*
Des­pre Ion An­to­nescu, toţi cei care l‑au cu­nos­cut,
chiar şi ad­ver­sa­rii săi, spu­neau că era foarte se­ver, dis­
tant, dar in­te­li­gent şi având o ex­ce­lentă pre­gă­tire mi­li­
tară (Sa­int‑Cyr).
Eram la Iaşi, ser­gent într‑o ba­te­rie an­ti­car. Se zvo­nise
(asta prin luna Mai 1944) că acest Co­man­dant Su­prem a
ve­nit să in­spec­teze li­nia fron­tu­lui. Nu ştiu ce a in­spec­tat,
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 963

cum a in­spec­tat. Dar am vă­zut cu ochii mei un or­din al

său (trans­mis nouă prin ser­vi­ciul de Stat‑Ma­jor al Cor­pu­
lui 4 Ar­mată) care suna cam ast­fel:
„S‑a con­sta­tat că ma­jo­ri­ta­tea plu­to­ni­e­ri­lor şi plu­to­ni­
e­ri­lor‑ma­jori s‑au în­gră­şat în aşa hal, în­cât nu mai în­cap
în tran­şe­ele de luptă ale com­ba­tan­ţi­lor. Li se or­donă
aces­tor sub­o­fi­ţeri ca în decurs de trei luni să slă­bească su­
fi­ci­ent spre a pu­tea să‑şi facă da­to­ria, alt­fel vor fi re­tro­
gra­daţi şi tri­mişi în li­nia I.“
Răz­bo­iul era pier­dut, se aş­tepta de­bar­ca­rea ame­ri­ca­
ni­lor, în­treg fron­tul ro­mâ­nesc pre­gă­tea o în­toar­cere a ar­
me­lor şi soartei răz­bo­iu­lui. Iar co­man­dan­tul su­prem îşi
per­mi­tea lipsa de hu­mor de a da un ase­me­nea or­din idiot
şi inu­til.
Mă duce gân­dul că în anu­mite situa­ţii de înaltă pu­
tere şi răs­pun­dere, în mo­mente de dra­ma­tică în­cor­dare
şi criză, chiar şi cele mai in­te­li­gente şi bine pre­gă­tite ca­
pete îşi pierd to­tal ca­pul.
*
Un fost mare ştab ac­ti­vist, acum paş­nic, dar re­ac­
ţionar pen­sionar, îmi po­ves­teşte ur­mă­toa­rele:
„Li­te­ra­tura ide­o­lo­gică are toate me­ri­tele, dar, chiar şi
în anii buni şi li­beri (1965–1972), ea su­fe­rea de un grav
de­fect: nu era ci­tită mai de ni­meni, nu era ci­tită nici chiar
de ac­ti­viş­tii din se­diul re­giona­lei sau ju­de­ţe­nei. Dându‑mi
eu seama de această ano­ma­lie, am ho­tă­rât să le fac sub­
al­ter­ni­lor mei o sur­priză: să‑i adun seara la o şe­dinţă şi
să‑i exa­mi­nez: să văd cine a ci­tit şi ştie spune ce con­ţine
ar­ti­co­lul de fond din «Scân­teia».
Am aş­tep­tat câ­teva zile, apoi, ci­tind un ar­ti­col de fond
care spu­nea ceva nou, am ho­tă­rât ca seara să‑mi exa­mi­nez
964 ION D. SÎRBU

gea­la­ţii. Aşa am şi fă­cut. Dar, spre ma­rea mea sur­prin­

dere, bă­ie­ţii mei nu nu­mai că ci­ti­seră cu to­ţii ar­ti­co­lul de
fond, dar erau în stare să‑mi dea şi ci­tate me­mo­ri­zate din
el… Ce se în­tâm­plase, nu în­ţe­le­geam. Pe urmă, am în­ţe­
les. Eu eram vi­no­va­tul. Bă­ga­sem cu greu într‑un post co­
mod un ne­pot de soră, al meu, îl ştiam nă­tâng şi beş­leagă,
nu aş fi do­rit să mă facă de râs. În di­mi­neaţa res­pec­tivă,
l‑am che­mat la mine şi doar atât i‑am şop­tit: «Mărine,
azi ci­teşti atent ar­ti­co­lul de fond din Scân­teia». Avea şi el
unul sau doi pri­et­ eni de pa­har, le‑a vân­dut aces­tora pon­
tul. E des­tul că seara până şi se­cre­ta­rul or­ga­ni­za­ţiei din
gară şi de la Apro­zar să ştie că azi e re­co­man­dat să fie ci­tit
ar­ti­co­lul de fond.“
În anii 1947–1954, ci­ti­tul aces­tui ar­ti­col de fond se
fă­cea or­ga­ni­zat: în co­lec­tiv, cu voce tare. Din ca­uza aces­
tui ca­rac­ter de or­din şi obli­ga­ţie (dar şi de plic­ti­seală şi
pa­pa­gal), nici azi nu ci­teşte ni­meni aceste ar­ti­cole ce
ocupă, to­tuşi, 75% din ab­so­lut toate pu­bli­ca­ţi­ile noas­tre.
Cei care tre­buie să le scrie, le fac „că le vine rân­dul“ sau
fi­indcă pri­mesc un or­din ca­te­go­ric. Cei care ar tre­bui să
le ci­tească, nu le ci­tesc, fi­indcă ori ştiu de îna­inte ce spun,
ori află lu­cruri to­tal ne­e­sen­ţi­ale şi bla‑bla ge­ne­ra­li­zate.
*
Vi­tele şi scla­vii tre­buie bine hră­niţi.
CATO CEL BĂTRÂN

Bra­vii noştri co­mu­nişti po­lo­nezi se tru­desc din răs­pu­

teri să or­ga­ni­zeze „o masă ro­tundă“ la care să pună ba­zele
unei noi for­mule de so­ci­a­lism. Azi (15 oct[om­brie]
1988), aud la ra­dio că s‑a în­tru­nit Co­mi­te­tul Cen­tral al
Iu­go­sla­viei ca să dis­cute pro­blema gă­si­rii unei for­mule a
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 965

unui so­ci­a­lism nou, de­mo­cra­tic, lăr­git, ren­ta­bil etc. În

Un­ga­ria, se dis­cută – într‑un sta­diu avan­sat – pro­blema
al­că­tui­rii unei noi Con­sti­tu­ţii, prin care… Şi în Ru­sia,
bu­buie zi­a­rele şi ra­di­oul de di­fe­ri­tele pro­pu­neri prin care
se în­cearcă (de­o­cam­dată, pur te­o­re­tic) li­chi­da­rea ve­chi­u­
lui şi re­in­tro­du­ce­rea unor re­forme noi, cu ade­vă­rat…
con­tra­re­vo­lu­ţionare.
Noi sun­tem sin­gura ţară în care vor­bim nu­mai şi nu­
mai des­pre „omul nou“, pe care îl aş­tep­tăm de la o zi la
alta, de la un cin­ci­nal la al­tul… Iro­nia situa­ţiei mi se pare
a con­sta în fap­tul că, peste tot, şi la noi şi în ţă­rile ve­cine,
toate pro­pu­ne­rile le fac bu­ni­cii, ta­ţii şi fiii fa­vo­riţi ai ve­
chi­u­lui sis­tem sta­li­nist, brej­ne­vist sau ti­to­ist.
*
Pen­tru un grup ce con­duce – ci­tesc în Or­well, 1984,
p. 293 – nu sunt po­si­bile de­cât pa­tru situa­ţii în care se
poate pierde pu­te­rea. „Il peut, soit être conquis de
l’extérieur, soit de l’intérieur, soit gouverner si mal que les
masses se révoltent, soit perdre sa confiance et sa volonté
de gouverner…“1
Toate aceste pa­tru situa­ţii sunt re­zul­ta­tul unei per­
fecte gân­diri lo­gice, din afară. Ele stau şi azi, după 1984,
la baza ra­ţi­u­nii su­fi­ci­ente a spe­ci­a­liş­ti­lor, ga­ze­ta­ri­lor, po­
li­to­lo­gi­lor, care ne ju­decă şi ne ana­li­zează, pri­vind de de­
parte la tot ce se în­tâm­plă la noi.
Dar pen­tru bi­e­tele mo­nade, care tră­iesc aie­vea în
această cum­plită epru­betă cos­mică, aceste per­fect lo­gice
1
El poate fi cucerit fie din exterior, fie din interior, fie să gu‑
verneze aşa de rău, încât masele să se revolte, fie să‑şi piardă încre‑
derea şi voinţa de a guverna (fr.).
966 ION D. SÎRBU

al­ter­na­tive au în­ce­tat deja după pri­mul de­ce­niu. Ştiam

că ni­meni din ex­te­rior nu poate veni să ne sal­veze, era
evi­dent că ori­cât de rău am fi gu­ver­naţi, pu­te­rea ră­mâne
in­tactă şi chiar în­tă­rită şi majusculată, iar even­tu­a­li­ta­tea
ca cei din vârf să‑şi pi­ardă în­cre­de­rea şi vo­inţa este ex­
clusă, toc­mai pen­tru că acolo sus e Pu­te­rea care nu poate
să se nege pe sine în­săşi, de­cât ris­când şi ex­plo­dând sau
pie­rind. Con­du­că­to­rii trec, se ro­tesc, mor, pu­te­rea ră­
mâne. Cu cât creşte dis­cre­panţa în­tre par­tid şi po­por, în­
tre so­ci­e­ta­tea ci­vilă şi Stat, în­tre en­tro­pi­ile ba­zei şi criza
va­lo­ri­lor din su­pra­struc­tură, cu atât mai ca­te­go­rică şi
mai crud‑dog­ma­tică de­vine pu­te­rea în sine.
Nu o pot com­para această me­ta­fi­zică forţă a pu­te­rii
de­cât cu in­stinc­tul de con­ser­vare al tru­pu­lui meu: doar
in­stinc­tul de con­ser­vare al Fi­in­ţei mele (sal­va­rea su­fle­tu­
lui) ar fi sin­gura forţă din bi­e­tele mo­nade care mai luptă
din um­bră cu um­brele mor­ţii ce se în­tind.
(Ieri, la ra­dio am au­zit, din Mos­cova, ur­mă­toa­rea di­
lemă: „Dacă ac­cep­tăm va­lul de re­forme în­seamnă că ac­
cep­tăm să spân­zu­răm cu mâna noas­tră în­treaga noas­tră
ide­o­lo­gie re­vo­lu­ţionară: dacă nu ac­cep­tăm re­for­mele în­
seamnă să ne sin­u­ci­dem lent prin abu­lie şi tâm­pe­nie…“)
*
Există ceva din­colo de ceea ce ştim. Creşte alar­mant
con­ti­nen­tul ce­lor ne­şti­ute de noi, fi­e­care trăim doar cu
câ­teva fă­râme de ade­văr şi in­tu­i­ţie. Poate că Răul de care
su­fe­rim nici nu poate fi spus, el fi­ind dea­su­pra vor­be­lor
şi apar­ţi­nând unei re­a­li­tăţi metavalorice. As­cult şti­rile,
con­tem­plu fri­gi­de­rul meu, mă uit la fe­ţele oa­me­ni­lor.
Ci­tesc mult şi multe. De­geaba. Ade­vă­rul des­pre ne­a­de­
vă­rul ce mă chinuie îmi scapă. Ce sim­plu era pe vre­mea
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 967

stră­mo­şi­lor mei: cre­deam în dia­vol, în ma­şi­na­ţi­u­nile şi

răul său. Dar ceea ce trăim noi are di­men­si­u­nea unei în­
tregi „co­me­dii antidivine“, răul nos­tru se în­tinde din­colo
şi peste In­fern, Pur­ga­to­riu, Pa­ra­dis. E vorba de un fel de
gla­ci­a­ţi­une, schim­bare a po­li­lor mag­ne­tici, mu­ta­rea
planetuţei noas­tre spre o altă ga­la­xie, în urma unui grav
di­vorţ cos­mic. Sunt ne­voit să fo­lo­sesc ex­pre­sia lui Blaga:
„po­ten­ţa­rea mis­te­ru­lui“. Mă uit la ac­ti­vişti ca la nişte ex­
tra­te­reştri, caut pe frun­tea tur­nă­to­ri­lor din jur coar­nele
lor de de­moni în ser­vi­ciu, mă uit în oglindă şi aş­tept să
nu mă mai văd.
La te­le­vi­zor: „Ti­ne­re­ţea noas­tră, ti­ne­re­ţea epo­cii sale.“
*
De vorbă cu bă­trâ­nul ac­tor:
„Eu joc tea­tru în acest Tea­tru Na­ţional. Tea­trul acesta,
care e nu­mai na­ţional, joacă şi el, ca in­sti­tu­ţie semibuge­
tară, tea­trul său în faţa stă­pâ­ni­lor mu­ni­ci­pi­u­lui. Mu­ni­ci­
piul, în în­tre­gime, joacă tea­tru faţă de Ca­pi­tală, de unde
bân­tuie de­cre­tele şi pe­dep­sele. Dar şi Ca­pi­tala joacă tea­
tru în faţa ţă­rii în­tregi, şi ţara în­treagă joacă tea­tru în faţa
Eu­ro­pei, şi Eu­ropa joacă un fel de tea­tru în faţa ce­lor două
mari pu­teri. Iar aceste două mari pu­teri îşi joacă tea­trul
în faţa Is­to­riei şi a bu­nu­lui Dum­ne­zeu.“
Vorbe, vorbe, vorbe: iar re­stul e tă­cere.
Măşti, de­ghi­zări, quid pro quo1‑uri. În loc de deus ex
ma­china a apă­rut ma­china ex deum. Cine e au­to­rul, cine
e su­fle­o­rul, cine râde şi cine plânge?
Bi­bli­o­teca mea de vorbe: re­cu­zita ne­ce­sară pen­tru
ro­lul meu în acest Theatrum mundi.
1
Unul în locul altuia (lat.).
968 ION D. SÎRBU

*
Ar tre­bui să existe două epoci în via­ţa mea de scri­i­tor:
prima, în care să se vor­bească des­pre mine, a doua, cea în
care eu să în­cerc a vorbi, tot des­pre mine.
Nu s‑a pu­tut. Abia la vâr­sta de 54 de ani, în 1973, am
pu­bli­cat prima carte se­ri­oasă1, abia după 60 de ani mi‑am
scris opera li­te­rară, din cele 12 cărţi ale mele, pa­tru încă
nu le‑am pu­bli­cat.
Am scris mult tea­tru, ca să com­bat răul mo­no­lo­gu­lui
in­te­rior obli­ga­to­riu: chiar şi pro­zele mele de acum nu
sunt de­cât sim­ple co­ro­lare ale sin­gu­ră­tă­ţii mele, în ele, eu
în­cerc a vorbi lu­mii des­pre mine. Des­pre mine nu se va
vorbi nici­o­dată – nici chiar după moar­tea mea. Nu­mele
meu e în­chis în ser­ta­rul meu cu ma­nu­scrise, sunt atât de
plin de răni ne­vin­de­cate – urâte şi pu­ru­lente – în­cât orice
gând, sau în­demn, de a în­cepe să‑mi scriu ade­vă­rata mea
bi­o­gra­fie e sin­o­nim cu o spaimă şi o scârbă imense.
*
Di­a­lec­tica exa­ge­ră­rii. Prin anii 1951–1953, eram pro­
fe­sor de ro­mână la un ex­ce­lent li­ceu de fete.2 Un fost
1
Este vorba de Povestiri petrilene, Iaşi, Editura Junimea, 1973.
În afară de aceasta, antum i‑au apărut încă şapte volume: Concert,
Bucureşti Editura Tineretului, 1956; De ce plânge mama?, roman
pentru părinţi şi copii, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1973;
Teatru, ed. cit., Arca Bunei Speranţe, seria Teatru comentat, ed. cit.
(1982), Şoarecele B şi alte povestiri, ed. cit., Bieţii comedianţi, co‑
medii‑eseu, ed. cit., Dansul Ursului roman pentru copii şi bunici,
ed. cit. Cele patru cărţi, încă nepublicate, sunt: Vara 1975 (co‑
respondenţa cu Nicolae H. Carandino), Adio, Europa!, Lupul şi
Catedrala, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal.
2
Vezi supra, nota 1, p. 85.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 969

co­leg, dat şi el afară din Uni­ver­si­tate, tre­buia să pre­dea

fran­ceza la ace­laşi li­ceu. Ele­vele mele mi s‑au plâns că
acest Tă­nase, la orele de fran­ceză, nu fă­cea de­cât po­li­
tică arlus1: adu­cea, me­reu şi me­reu, la­ude Ca­na­lu­lui
Volga – Don, bra­vi­lor sta­ha­no­vişti, lui Lîsenko2 etc.
L‑am luat de­o­parte şi l‑am scu­tu­rat zdra­văn: „Cum, nu
ţi‑e ru­şine? Ai un doc­to­rat în li­te­ra­tură fran­ceză!“ A zâm­
bit, mi‑a ex­pli­cat: „Re­cu­nosc, fac po­li­tică la orele mele.
Am prea pu­ţine ore ca să le pot în­văţa limba fran­ceză. Être
şi avoir. Le vor­besc con­ti­nuu, mo­no­ton şi ab­surd, des­pre
Uni­u­nea So­vi­e­tică. Atât de mult şi de stu­pid le vor­besc,
în­cât, te asi­gur, nu vor uita greaţa asta po­li­tică toată via­ţa
lor. Re­u­şind să le fac pe ele­vele mele să de­teste tot ce e co­
mu­nism şi lu­mină ce ne vine de la Ră­să­rit, fac mai mult
de­cât învăţându‑le câ­teva verbe ne­re­gu­late fran­ceze…“
Am ră­mas foarte de­ru­tat. (L‑aş aproba, dacă nu aş şti
că, pe lângă această me­todă po­li­tică bu­me­rang, şi‑a asi­gu­
rat şi pre­mi­sele unei to­vă­ră­şeşti noi ca­te­dre, de fran­ceză,
într‑un nou cen­tru uni­ver­si­tar.) Dar me­toda ră­mâne va­
la­bilă: dacă bine mă gân­desc, în 1948, toate ca­drele uni­
ver­si­tare am fost obli­gate să par­ti­ci­păm la o şe­dinţă lăr­gită
de ide­o­lo­gie, în care un oa­re­care We­iss sau Roth, foarte
deş­tept de alt­fel, ne ex­plica ur­mă­toa­rele: „Deci, ră­mâne
lă­mu­rit: nu se poate face şti­inţă ade­vă­rată în afară de ma­
te­ri­a­lis­mul di­a­lec­tic. Ame­ri­ca­nii nu re­cu­nosc ma­te­ri­a­lis­
mul di­a­lec­tic, şti­inţa lor e falsă şi in­e­fi­cace. Re­fu­zând
le­gile ma­te­ri­a­lis­mu­lui în­seamnă că avioa­nele lor nu vor
zbura, bom­bele lor nu vor ex­ploda, tancurile lor nu se
vor urni din loc…“ Am ră­mas si­de­rat – eram des­tul de
1
Vezi supra, nota 1, p. 192.
2
Vezi supra, nota 2, p. 15.
970 ION D. SÎRBU

naiv şi in­ge­nuu ca să mă duc la res­pec­ti­vul con­fe­ren­ţiar

ca să‑i spun că eu am vă­zut avioane, bombe şi tancuri
ame­ri­cane care func­ţionau per­fect… S‑a ui­tat la mine cu
ochi trişti şi mi‑a spus doar atât: „Eşti sau un mare prost,
sau un mare naiv. Sco­pul con­fe­rin­ţei mele nu a fost să te
con­ving, ci ca să te um­plu de frică. Acum ar tre­bui să te
dau pe mâna or­ga­ne­lor: care au alte me­tode lo­gice de
con­vin­gere. Dar te iert, dacă‑mi pro­miţi că nu mai pui
nici­o­dată ase­me­nea în­tre­bări.“
I‑am pro­mis.
*
În toate fil­mele, se­ri­a­lele TV şi chiar în ma­jo­ri­ta­tea
aşa‑zi­se­lor ro­mane par­ti­nice (con­si­der ro­ma­nul po­li­tic un
gen la fel de im­por­tant, de ma­jor şi de ac­tual ca şi ro­ma­
nul de aven­turi sau cel de dra­goste – po­li­tica, azi, a de­ve­
nit o aven­tură tra­gică fă­cută din mare dra­goste pen­tru
po­por şi ţară), ac­ti­vis­tul co­mu­nist apare din clipa în care
el este de mult con­vins, nu se în­do­ieşte, ac­ţi­o­nează în per­
fectă şi to­tală în­ţe­le­gere cu pro­pria con­şti­inţă, care e în
per­fect şi to­tal acord cu nă­zu­in­ţele şi spe­ran­ţele ma­se­lor
largi. Nu am vă­zut niciun film şi nicio piesă de tea­tru, în
care eu, ce­ti­tor sau spec­ta­tor ne­u­tru, să asist la pro­ce­sul de
con­vin­gere, în etape şi cu ar­gu­mente, al ce­lui mai sim­plu
ne­o­fit (ţă­ran, mun­ci­tor, stu­dent, sol­dat), dar şi nicio piesă
de tea­tru, ro­man, film, în care să pot ur­mări fe­lul în care
se de­con­stru­ieşte, se des­tramă sau se autoanulează un co­
mi­sar, un ac­ti­vist, un fa­na­tic oa­re­care.
To­tuşi, de un de­ce­niu, aproape toate in­te­li­gen­ţele
lu­mii nu lu­crează de­cât la această uri­aşă temă: sub pre­
tex­tul re­pa­ră­rii ma­şi­nii din mers, de fapt se în­cearcă în­
lo­cui­rea ei pe sub mână.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 971

*
„Ames­tecă – îmi spune pri­e­te­nul meu Som­mer – un
popă prost cu un ofi­ţer cre­tin şi un con­ta­bil ru­ral şi vei
ob­ţine ma­te­rie primă su­fi­ci­entă pen­tru cel pu­ţin zece
şefi de ca­te­dre de ma­te­ri­a­lism şi so­ci­a­lism şti­in­ţi­fic.“
Ade­vă­rul este că pri­mul şi cel mai bru­tal şoc al pro­
stiei l‑am avut în ar­mată. De alt­fel, pro­stia mi­li­ta­ri­lor
este le­gen­dară, ea ar fi cu atât mai te­ri­bilă cu cât niciun
mi­li­tar nu poate fi con­tra­zis sau cri­ti­cat. Dar nu nu­mai
pen­tru asta. Am râs cu ho­hote (sunt un ci­vil în­răit), ci­
tind Vom Kriege de Cla­u­se­witz.1
Iată că dau, în Alejo Carpentier, Recursul la me­todă2,
peste o co­lec­ţie de idi­o­ţii sa­vante ex­trase din ma­nu­ale
ce­le­bre de tac­tică şi stra­te­gie:
„Vic­to­ria re­zultă din fap­tul că lupta a fost câş­ti­gată.“
(SCHARNHORST)3
„În con­frun­ta­rea din­tre două ar­mate odih­nite, de
va­loare egală, va câş­tiga cea mai nu­me­roasă.“
(SCHARNHORST)

„Cine se află în de­fen­sivă poate trece la ofen­sivă.“

(LASSAU)
„Nu­mai prin luptă se poate ajunge la un re­zul­tat.“
(LASSAU)
1
Vezi supra, nota 1, p. 740.
2
Romanul Recursul la metodă, cu un cuvânt înainte al auto‑
rului, traducere şi note de Dan Munteanu, prefaţa de Andrei
Ionescu, a apărut la Editura Univers, Bucureşti, 1977.
3
Gerhard Johann David von Scharnhorst (1755–1813), ge‑
neral prusac, cunoscut atât prin scrierile sale, cât şi prin reformele
introduse în armată, pe care a transformat‑o în armată naţională,
bazată pe serviciul obligatoriu.
972 ION D. SÎRBU

„Co­man­dan­tul tre­buie să exe­cute co­manda pen­tru

că este cel care gân­deşte.“ (CLAUSEWITZ)
„Un tea­tru ge­ne­ral de ope­ra­ţii pre­zintă trei zone: una
la dreapta, alta la stânga şi una la cen­tru.“ (JOMINI)1
„Unde nu e cen­tru, nu există nici stânga, nici dreapta.“
(JOMINI)
Lu­mea este con­dusă azi de eco­no­mişti şi mi­li­tari. In­
te­li­genţa aces­tora nu a evo­luat de­loc în ul­ti­mul se­col –
în schimb pu­te­rea şi răs­pun­de­rea lor de­pă­şeşte si­de­ral pe
cea pe care o aveau se­me­nii lor din tre­cut.
Gă­sesc o notă mai ve­che a mea:
– Un cri­mi­nal te­o­re­ti­cian… scrie cărţi.
– Un cri­mi­nal prac­ti­cian… ucide.
– Un eco­no­mist te­o­re­ti­cian… scrie cărţi.
– Un eco­no­mist prac­ti­cian… ucide po­poare.
*
Il faut chercher à perdre les batailles,
pour en sortir vain­queur.2
HENRI LABORIT3: L’Éloge de la fuit
Am au­zit des­pre po­poare sau oa­meni care au pier­dut
un răz­boi: dar nu am au­zit de ni­meni care să fi pier­dut o
Re­vo­lu­ţie. Deşi doar după re­vo­lu­ţi­ile pier­dute au ră­mas
1
Antoine‑Henri baron de Jomini (1779–1869), general fran­­
cez de origine elveţiană, teoretician al artei militare, considerat
„fondator al strategiei moderne“. Este autorul a zeci de volume
despre istoria şi teoria războiului, între care şi Traité de grande
tactique, 1805).
2
Trebuie să încerci să pierzi bătăliile, ca să ieşi învingător din
ele (fr.).
3
Henri Laborit (1914–1995), medic, scriitor şi filosof francez.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 973

vic­to­ri­oase anu­mite idei sau ide­a­luri (1789, 1848, 1871,

1956, 1968 etc.).
Or, azi, răz­boa­iele nu se pierd, nu se câş­tigă: se sting
prin obo­seală. În schimb, se pierd o mul­ţime de re­vo­lu­ţii
în plin marş: în Urss, Vi­et­nam, An­gola, Cuba, Ethiopia,
Ro­mâ­nia etc.
Cel mai uriaş câş­tig ide­o­lo­gic, eco­no­mic şi mo­ral, ru­
şii îl au acum, când tre­buie să facă faţă eşe­cu­lui la­men­ta­
bil al răz­bo­iu­lui din Af­ga­nis­tan. După uri­aşa lor vic­to­rie,
din 1945, îm­po­triva fas­cis­mu­lui, nu s‑au ales de­cât cu
te­roare, în­gâm­fare, uto­pii şi mi­li­ta­rism ex­pan­si­o­nist sal­
vamund. Acum, după Af­ga­nis­tan, iată Ru­sia de­ve­nind
mai blândă şi mai bună, slă­bind cen­zura, des­chi­zând
gea­mu­rile, eli­be­rând cre­din­ţele, cu­vân­tul, Con­şti­in­ţele.
Ger­ma­nia şi Ja­po­nia de azi sunt fruc­tul dulce al unei
foarte amare în­frân­geri.
Ora ade­vă­ru­lui oco­leşte pe cei vic­to­ri­oşi!
*
Gorki (de care mi‑e milă acum că ştiu prin ce şi câte a
tre­cut) a fost o uri­aşă per­so­na­li­tate a scri­su­lui de stânga.
Şi, în tot tim­pul Re­vo­lu­ţiei din 1917–1921, el şi‑a păs­trat
li­ber­ta­tea şi dem­ni­ta­tea sa de co­mu­nist cin­stit şi cu­ra­jos.
Scri­so­rile sale că­tre Le­nin, din această pe­ri­oadă (le‑am
avut în vo­lum, în limba ger­mană), al­că­tu­iau un ade­vă­rat
co­dex de cri­tică şi ome­nie faţă de bar­ba­ri­ile şi ma­sa­crele
răz­bo­iu­lui ci­vil.
„Un tri­bu­nal al mun­ci­to­ri­lor şi ţă­ra­ni­lor con­damnă
nişte mun­ci­tori şi ţă­rani fi­indcă au re­fu­zat să tragă în
mun­ci­tori şi ţă­rani.“ (Mos­cova, 1922)
Ace­laşi Gorki, in­spec­tând pri­mele la­găre de ex­ter­
mi­nare prin muncă (ca­na­lul de la Ma­rea Albă), pri­mind
974 ION D. SÎRBU

ce­reri şi me­mo­rii şi predându‑le ofi­ţe­ri­lor de securi­tate,

implicându‑se în crima con­tra lui Ki­rov1, de­ve­nit omul
de curte al ti­ra­nu­lui Sta­lin (care l‑a şi ucis, când a cre­zut
el că nu‑l mai poate fo­losi, după ce­le­bra Con­fe­rinţă a
Scri­i­to­ri­lor din 1936, la care Gide ţine un discurs po­li­
tic, dar scrie apoi Retour de l’U.R.S.S.2)…
Mi se în­tu­necă min­tea mea sim­plă şi la­tină, în­cer­
când să‑l în­ţe­leg, să‑l ur­mă­resc, să‑l iert!
*
Spi­tal, 11 ian[uarie] 1989

Aş­tept de câ­teva ore să in­tru la a nu ştiu câta vi­zită su­

per‑me­di­cală; am fost ope­rat de can­cer în gât, acum ur­
mează ca bra­vul chi­rurg să mă pre­dea, în pre­zenţa
on­co­lo­gu­lui, me­di­cu­lui care, timp de o lună, mă va ra­
dia cu co­balt.
În­cerc să trans­form în me­ta­foră ac­tu­ala‑mi aven­tură
şti­in­ţi­fico‑me­ta­fi­zico‑me­ta­sta­tică. Pe vre­mea când, din
mo­tive de me­lan­co­lie, chiul şi dis­pe­rare, frec­ven­tam des şi
în­de­lung di­fe­rite spi­tale de ne­u­ro­psi­hi­a­trie, ajun­se­sem la
con­vin­ge­rea că lu­mea noas­tră, cea a scri­i­to­ri­lor, a tea­tru­
lui, a ar­te­lor şi fi­lo­so­fiei în ge­ne­ral, nu se poate re­zuma în
esenţă şi ca­ri­ca­tură mai bine de­cât prin ase­mă­na­rea sim­
bo­lică cu această lume a la­za­re­te­lor de ne­u­ro­psi­hi­a­trie.
Doc­to­rii ar fi şe­fii cul­tu­rii, în­dru­mă­to­rii şi cri­ti­cii care
au grijă de noi sub pre­tex­tul că ne vin­decă; iar bol­na­vii
1
Serghei Mironovici Kirov (1886–1934), lider comunist so‑
vietic, a cărui asasinare la 1 decembrie1934 marchează debutul
„marii epurări“ staliniste, în urma căreia aproape toţi vechii li‑
deri bolşevici au fost daţi afară din pardid şi guvern.
2
Vezi supra, nota 2, p. 63.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 975

sunt bi­e­ţii cre­a­tori (po­eţi, pro­za­tori, dra­ma­turgi), su­

puşi la tot fe­lul de şocuri, ne­u­ro­lep­tice, som­ni­fere etc…
Acum, ob­ser­vând atent lu­mea asta a spi­ta­lu­lui de on­
co­lo­gie, în­drăz­nesc a afirma că aici mi se pare a fi gă­sit cea
mai re­ve­la­toare me­ta­foră a ceea ce ar fi Răul în lume şi
via­ţă, răul în sta­rea sa cea mai pură şi mai mul­ti­la­te­ral uci­
gă­toare. Răul ca formă de să­nă­tate, atac, as­cun­dere, ira­di­
ere, în­că­pă­ţâ­nare. Moarte.
Îmi aduc aminte de o sentenţă din Cio­ran: în sper­
ma­to­zoi­dul prin care a fost fe­cun­dată Mama mea, a fost
pre­zentă şi gena în care, de la în­ce­pu­turi, a fost fi­xat şi
di­ag­ nos­ti­cul, şi boala, şi ora mor­ţii. Şi or­ga­nul ţintă, şi
forma de can­cer pe care o voi face la 70 de ani.
*
Am gre­şit faţă de An­drei Pleşu, judecându‑i Mi­nima
moralia1 după un sin­gur ca­pi­tol, ci­tit în „Vi­aţa Ro­mâ­
nească“. Acum, îl parcurg pe în­de­lete, re­spir un aer înalt
şi cu­rat, mă simt bine şi ca fost uce­nic în fi­lo­so­fie, şi ca
vi­i­tor can­di­dat la mo­rală creş­tină.
Azi m‑a iz­bit în inimă (sunt după un şoc: azi, 16 ia­
n[ua­rie] 1989, am avut prima şe­dinţă de ira­di­ere cu raze
co­balt) un ci­tat din Sfân­tul Au­gus­tin (din Con­fe­si­uni):
„…Lu­mea, în în­tre­gul ei, e o frază în curs de ros­tire.“
Ur­mând, deci, lo­gic, să nu ju­dec Răul din lume, fi­
indcă nu am voie să mă opresc la vir­gulă, fraza (eu şi lu­
mea) e doar în­ce­pută, ea con­ti­nuă, eu doar prin Moarte
voi fi com­plet şi li­ber (vezi Frossard de vorbă cu Papa)2,
1
Volum apărut la Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1988.
2
André Frossard, N’ayez pas peur, dialogue avec Jean‑Paul II,
Paris, Edition Robert Laffont, 1982.
976 ION D. SÎRBU

iar lu­mea se va sfârşi doar prin vo­inţa Ce­lui care a ros­tit

pri­mul Cu­vânt.
*
Parturient ridiculus mus, nasce­tur
ridiculissimi montes.1
Ci­tesc acest best‑seller, apă­rut în Franţa şi scris de un
re­vo­lu­ţionar sta­li­nist evreu, de ori­gine his­pano‑fran­
co‑ceho‑so­vi­e­tică, Ar­tur Lon­don2: L’Aveau. Car­tea e cum­
plită, an­cheta prin care trece to­va­ră­şul mi­nis­tru Lon­don
este o pa­gină de groază din is­to­ria in­chi­zi­ţiei sta­li­niste.
To­tuşi, – eu fi­ind de par­tea ne­mem­bri­lor de par­tid, a
ce­lor foarte mulţi care am vă­zut lim­pede ade­vă­rata faţă
a re­vo­lu­ţiei aduse la noi de tancurile şi con­si­li­e­rii so­vi­e­
tici –, to­tuşi, în­treagă această jal­nică po­veste de groază e
po­ves­tită de un om care a cre­zut or­beşte, care fo­lo­seşte şi
acum lim­ba­jul no­men­cla­tu­rii, care nu se re­feră de­cât la
to­va­răşi de ace­eaşi ori­gine (şi re­li­gie po­li­tică) ca şi el, a
că­rui so­ţie, cum­naţi, socri, cu to­ţii, sunt fi­lo­so­vi­e­tici,
ultrapartinici până în pân­zele ro­şii ale ab­sur­du­lui şi
schi­zo­fre­niei. În 500 de pa­gini, niciun rând des­pre clasa
mun­ci­toare, nicio milă faţă de soarta poporu­lui ce­ho­slo­
vac. Lon­don con­stată, cu re­voltă, că din 15 acu­zaţi (din
1
Se screme un şoarece caraghios, dar nu ieşiră decât nişte
munţi extrem de mici (lat.).
2
Artur London (1915–1986), om politic cehoslovac, minis‑
tru adjunct al Afacerilor Externe al Republicii Cehoslovacia
(1948–1951). Arestat în 1951, sub acuzaţia de participare la o
conspiraţie de inspiraţie troţkist‑titoist‑sionistă împotriva parti‑
dului, a fost condamnat pe viaţă. Eliberat în 1955 şi reabilitat în
1963, părăseşte Cehoslovacia, stabilindu‑se la Paris. Romanul
L’Aveau, în care descrie culisele procesului şi practicile poliţiei po‑
litice din anii ’50, a apărut în 1968.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 977

pro­ce­sul Slánský), 11 sau 12 sunt evrei. Vai, e de­si­gur

va­lul an­ti­se­mit al unui Sta­lin care uită me­ri­tele din bi­o­
gra­fia in­ter­na­ţiona­listă a aces­tor eroi. Are drep­tate – dar
mă în­treb to­tuşi: la şe­din­ţele lor mi­nis­te­ri­ale sau ale Co­
mi­te­tu­lui Cen­tral (în­tre 1947–1950), aceşti evrei, so­siţi
din Urss, Franţa, Po­lo­nia etc., nu au ob­ser­vat că ei re­
pre­zintă 90% din avan­garda ce in­stala pu­te­rea so­vi­e­tică
în Ce­ho­slo­va­cia, anu­lând şi dis­tru­gând o ci­vi­li­za­ţie şi o
de­mo­cra­ţie‑mo­del din Eu­ropa de Mij­loc? Mi se pare
umi­li­tor că din în­tre­gul lot nu fac parte de­cât un slo­vac şi
un ceh, fi­guri ne­în­sem­nate, Lon­don abia îi bagă în seamă.
El e pri­e­ten cu To­gli­atti, Cachin, Wurmser1, Ehrenburg
etc. Când ajunge să‑şi exe­cute pe­deapsa, e re­vol­tat că e
pus să mun­cească îm­pre­ună cu di­fe­riţi „ban­diţi“. În­tre
aceşti ban­diţi erau ce­hii şi slo­va­cii simpli, ne­vi­no­vaţi,
fără rude şi re­la­ţii kominterne.
Car­tea e o sin­ceră şi crudă au­to­cri­tică a unui co­mu­
nist brav şi con­sec­vent. Dar nu am re­u­şit, nici după ter­
mi­na­rea ce­lor 625 de pa­gini ale căr­ţii, să aflu, chiar şi în
fugă, în ce anume cre­deau toţi aceşti re­vo­lu­ţionari de
pro­fe­sie şi vo­ca­ţie, ce se as­cun­dea după această fa­na­tică
în­cre­dere într‑un par­tid care nu poate greşi, cu ce s‑au
ales (cât le‑a ră­mas) după ce au tre­cut prin ia­dul pro­priei
lor ide­o­lo­gii?
Nu cred că au fost ne­vi­no­vaţi.
Mai de­grabă în­ţe­leg (cu min­tea mea la­tină, pri­mi­tiv
mun­ci­to­rească) dan­sul to­te­mic al unor ca­ni­bali de­cât fa­
na­tis­mul to­tal (şi fără scru­pule în jos) al aces­tor po­se­daţi
ai Re­vo­lu­ţiei, prin Sta­lin, pen­tru Sta­lin. Fi­indcă ide­o­lo­
gia lor, în fond, era te­ri­bil de re­dusă (abia dacă e amin­tit
1
Transcriere incertă.
978 ION D. SÎRBU

Marx sau Le­nin), ea reducându‑se la un fel de bre­viar

bol­şe­vic. În schimb, lupta pen­tru pu­tere, în ca­drul pu­te­
rii, nu­an­ţele ie­rar­hice, con­ti­nua frică de a nu fi lu­crat pe
la spate, um­bla­tul acesta cu car­ne­tul roşu ce îşi ţipă me­
reu şi me­reu de­vo­ta­men­tul, jert­fele din tre­cut, pu­ri­ta­tea
ide­o­lo­gică – toate mă fac să văd via­ţa aces­tor vul­turi ple­
şuvi ai pu­te­rii şi te­roa­rei ca pe nişte ie­puri fri­coşi în că­u­
ta­rea unei gă­uri de şarpe, în care să se as­cundă de teama
ame­nin­ţă­ri­lor ce emană din pro­pria lor fi­inţă, din pro­
pria lor de­fi­ni­ţie.
(La noi, doar li­che­lele, proş­tii şi bru­tele din naş­tere
au fost cei care s‑au ală­tu­rat echi­pei de stre­ini care au ve­
nit să ne în­veţe re­vo­lu­ţie şi so­ci­a­lism. Ghe­or­ghiu‑Dej a
fost o mas­cotă, a de­ve­nit că­lău şi ti­ran după ce a tre­buit
să‑i în­lo­cu­iască pe că­lăii şi ti­ra­nii din echipa Pa­u­ker, Va­
sile Luca, The­o­hari Ge­or­gescu, Chi­şi­nevschi şi al­ţii…)
*
Nu‑mi tre­bu­ieşte alt ni­mic cât o
fă­râmă de via­ţă fără groază.
CRONICAR MUNTEAN, 1700

În „Ro­mâ­nia li­beră“ (dec[embrie] 1988) gă­sesc această

fer­me­că­toare şo­pârlă ga­ze­tă­rească. („Şo­pârla“, îmi spune
Ilie Pur­caru1, e un ba­laur mai mic, poate de­veni ori­când
un dra­gon sau un di­no­zaur pe­ri­cu­los.) Ci­tez:
„În toate lim­bile care l‑au «adop­tat», dic­ţiona­rele ex­
pli­ca­tive atri­buie cu­vân­tu­lui securi­tate ace­eaşi de­fi­ni­ţie
sau una pe aproape: «A fi la adă­post de orice pe­ri­col;
1
Ilie Purcaru (1933–2008), poet, prozator şi eseit, cofonda‑
tor al revistei „Ramuri“ (1964), al cărei redactor‑şef a fost în anii
1968–1969.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 979

sen­ti­ment de în­cre­dere şi de li­nişte pe care îl cre­ează ab­

senţa ori­că­rui pe­ri­col…» Dar, ca şi în alte nu­me­roase
ca­zuri, o evo­lu­ţie se­man­tică abe­rantă a trans­for­mat ex­
pli­ca­ţia con­sa­crată în con­tra­riul ei…“
Ga­ze­ta­rul ano­nim al aces­tei note („Scri­soare“) vor­
beşte, în con­ti­nu­are, de securi­ta­tea in­ter­na­ţională ba­zată
pe frica unui even­tual răz­boi.
Eu ră­mân cu gân­dul la Securi­ta­tea bra­vi­lor noştri
securişti. Ci­tesc în re­vista „Les Nouvelles de Moscou“ o
mul­ţime de ar­ti­cole fan­tas­tice prin care se face praf şi
pul­bere în­tre­gul mit al lui Sta­lin şi Brej­nev. Se face nu­
mă­ră­toa­rea vic­ti­me­lor, se dez­groapă ca­da­vre, se des­chid
do­sare vechi. O mul­ţime de vic­time ale ma­ri­lor pro­
cese – Kamenev, Zi­no­viev, Bu­ha­rin, Radek, Piatakov1
etc. – sunt re­ab­ i­li­tate post‑mor­tem. (Deşi, după a mea
pă­rere, erau eiusdem farinae 2 cu Sta­lin, mon­strul.) Re­
vo­lu­ţia a în­ce­put cu dă­râ­ma­rea ve­chi­u­lui re­gim, se pare
că şi Glas­nost‑ul şi Pe­re­stroika în­cep cu o şi mai uri­aşă şi
du­re­roasă dă­râ­mare a 70 de ani de ră­tă­cire şi min­ciuni…
Dar, cu­rios, de „securi­tate“, cu mici şi ne­în­sem­nate ex­
cep­ţii, nu se atinge ni­meni. Mai mult, ci­tesc ar­ti­cole ale
unor po­li­to­logi ame­ri­cani, foarte in­for­maţi, care afirmă
că, de 15–20 de ani, NKVD‑ul so­vi­et­ ic a fost îm­pă­nat cu
ele­mente ex­cep­ţionale: bă­ieţi de elită, po­li­gloţi, cu ori­
zont, ma­ni­ere, cul­tură. (Ade­vă­rul este că Securi­ta­tea, şi
nu Par­ti­dul, ar fi sin­gura in­sti­tu­ţie re­pu­bli­cană ca­pa­bilă
1
Lev Borisovici Kamenev, născut Lev Borisovici Rosenfeld
(1983–1936); Grigori Evseevici Zinoviev, născut Ovsel Iershan
Aronov Radomîsliski (1883–1936); Carol Bernardovici Radek,
născut Karl Sobelsohn (1885–1939); Nikolai Ivanovici Buharin
(1888–1938; Gheorghi (Iuri) Leonidovici Piatakov (1890–1937).
2
Vezi supra, nota 1, p. 822 (lat.).
980 ION D. SÎRBU

să facă atât o listă a li­che­le­lor, ca­na­li­i­lor, es­cro­ci­lor, în pos­

turi de con­du­cere, cât şi o altă listă, a unor oa­meni pri­ce­
puţi, in­te­li­genţi, cin­stiţi, ţi­nuţi pe tuşă, con­dam­naţi la
mar­gi­na­li­zare.) Cred că Gor­ba­ciov se spri­jină pe această
parte din NKVD‑ul re­for­mist: deşi mă tem că o lo­vi­tură
de pa­lat nu poate veni de­cât tot din par­tea aces­tei te­ri­bile
şi mis­te­ri­oase co­mu­ni­tăţi de tem­pli­eri.
Ar­mata mi se pare a fi, peste tot, „Ma­rea Mută“. Ses
ailes de géant l’empêchent de… penser.1
Cât pri­veşte imen­sul apa­rat bi­ro­cra­tic, par­ti­nic, acesta
nu mai are niciun fel de con­vin­gere. Prin re­a­li­za­rea pu­te­rii
to­tale şi ire­ver­si­bile, s‑a tă­iat orice teamă de opi­nia pu­
blică, de presă, de strei­nă­tate. Le­gi­ti­mi­ta­tea par­ti­du­lui
este pro­blema cheie, dar ea nu se pune ni­că­ieri, nici mă­car
în Po­lo­nia sau Un­ga­ria. Ac­ti­viş­tii sunt pu­ter­nici, fi­indcă
sunt într‑ade­văr pu­ter­nici şi fi­indcă, de­o­cam­dată, chiar
şi vân­tu­rile rele bat tot prin­tre uşile lor ca­pi­to­nate şi fo­to­
li­ile lor fier‑be­ton. Câş­tigă timp, îşi în­vaţă noul rol, în
noua piesă ce se joacă. Piesa e ace­eaşi, doar su­fle­u­rul şi
re­gi­zo­rul de cu­lise s‑au schim­bat. Clasa aceasta so­ci­ală e
de mult o castă, fe­u­da­lis­mul ei pare a fi mult mai le­gi­ti­
mist de­cât cel al curte­ni­lor Re­ge­lui Soare. Deja, în tim­pul
ma­ri­lor pro­cese, a apă­rut o for­mulă a unui credo, quia
ab­sur­dum2, car­tea lui Ko­es­tler, Le Zero et l’Infini (ca şi
L’Aveau, al lui Lon­don) este o do­vadă. Dar ci­tesc acum,
în sus‑amin­tita re­vistă mos­co­vită, o ana­liză cri­tică a mi­
tu­lui Sta­lin şi ră­mân în­gro­zit de această trans­for­mare
a unui lup­tă­tor pen­tru bi­nele ome­ni­rii într‑un sol­dat
orb şi crud, to­tal eu­nu­cat de orice cri­te­riu mo­ral, po­li­tic,
1
Aripile sale de gigant o împiedică să… gândească (fr.).
2
Cred, fiindcă e absurd (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 981

psi­ho­lo­gic. Piatakov, în 1928, de­clară ur­mă­toa­rele faţă

de Valentinov (Volski), un men­şe­vic emi­grat: „Un bol­
şe­vic ve­ri­ta­bil îşi di­zolvă per­so­na­li­ta­tea sa în co­lec­ti­vis­
mul par­ti­du­lui“ şi pen­tru asta el poate re­nunţa „la orice
opi­nie şi con­vin­gere per­so­nală“.
Ni­hi­lism mo­ral? Pa­ra­noia mis­tică? Sin­u­ci­dere ma­so­
chistă? Nu ştiu.
Îmi aduc aminte de pri­mele luni ale an­che­tei mele la
securi­tate. Eram to­tal ne­vi­no­vat, fu­se­sem ares­tat, fi­indcă
lui Dră­ghici1 (care m‑a au­zit „ple­dând“ în apă­ra­rea lui
Doi­naş şi avea şi nu­me­roase in­for­ma­ţii des­pre mine de la
fosta mea so­ţie, de­ve­nită so­ţia pri­e­te­nu­lui său, mi­nis­trul
de jus­ti­ţie Adrian Di­mi­triu2) îi de­ve­ni­sem de­o­se­bit de
sim­pa­tic. „De ast­fel de bă­ieţi avem noi ne­voie: culţi, sim­
pa­tici, po­li­gloţi, având ac­ces în bi­ro­u­rile şi la ma­nu­scri­
sele ma­ri­lor per­so­na­li­tăţi, buni vor­bi­tori, buni bă­u­tori,
buni fii ai cla­sei mun­ci­toare noi etc…“ În pri­mele luni,
am fost tra­tat ca un oaspe drag: în clă­di­rea de atunci a
Mi­nis­te­ru­lui de In­terne (ac­tu­al­mente se­diul C.C.‑ului),
eu am fost în­chis în ce­lula de lux (WC, duş), cea în care
fu­sese în­chis, nu ştiu când, şi dom­nul dr. Pe­tru Groza.
Eram curtat, fer­me­cat, mi se dă­deau ţi­gări. Eram eu nei­
ni­ţiat, dar prost nu eram. Timeo Da­naos3… După trei
1
Vezi supra, nota 1, p. 443.
2
Adrian T. Dimitriu, ministrul Justiţiei (18 martie 1965 –
28 noiembrie 1970). În calitate de comandant al Tribuna­lu­
lui Militar al Regiunii II Militare, colonelul de justiţie Adrian
T. Dimitriu a semnat, la 23 aprilie 1958, mandatul de execu­
tare a pedepsei de un an pentru „deţinutul contrarevoluţionar
Sîrbu Dezideriu“.
3
Expresia originală, Timeo Danaos et dona ferentes (Mă tem de
greci, chiar când aduc daruri) (lat.) – Vergiliu, Eneida (II, 49).
982 ION D. SÎRBU

luni, foaia a fost schim­bată, au în­ce­put şan­ta­jele. Care au

fost in cres­cendo (şi nu au în­ce­tat nici după ce am ie­şit din
în­chi­soare, după 6 ani de chi­nuri, bă­tăi, foa­mete, muncă,
umi­liri ne­sfâr­şite).
Ei bine, într‑una din acele paş­nice zile de an­chetă din
faza dulce, şe­ful an­che­tei, dom­nul că­pi­tan Enoiu1, m‑a
luat de umeri şi m‑a dus la geam. Prin curtea Mu­ze­u­lui
Mi­li­tar, de jos, se pu­tea ve­dea un colţ al bu­le­var­du­lui Băl­
cescu, cam acolo unde, după Sala Dal­les, în­cepe curba
In­sti­tu­tu­lui de Pe­trol şi Gaze…
„Uită‑te, mi‑a zis Dia­vo­lul, îi vezi? Pe ori­care din mul­
ţi­mea aceea, dacă îl ares­tez, în nu­mai trei zile eu pot să
do­ve­desc că este un duş­man as­cuns al poporu­lui şi al so­ci­
a­lis­mu­lui…“ Nu ştiu ce i‑am răs­puns. Eram în­gro­zit.
„Chiar şi Gh[eorghe] Ghe­or­ghiu‑Dej, îmi spu­nea ace­laşi
Enoiu, are la noi un do­sar de care se teme. Şi pe care îl
pu­tem scoate la lu­mină când vrem noi… Ni­meni nu e
mai pu­ter­nic de­cât sun­tem noi!“
Aşa este, aşa a fost. Dar va fi tot aşa?
*
Am adu­nat – în taină, pe în­tu­ne­rec – ca un hâr­ciog,
în­că­pă­ţâ­nat, un imens ma­te­rial (in­for­ma­ţional, in­tu­i­tiv,
ra­ţional, po­li­to­lo­gic etc.) care să‑mi poată servi, mie –
nu­mai mie, să în­ţe­leg ca­u­zele, pro­fun­zi­mea şi con­se­cin­
ţele aces­tei ge­ne­ra­li­zate stări de le­tar­gie (abu­lie, su­pu­nere,
re­sem­nare, mu­rire) de care este cu­prins în­tre­gul po­por al
ţă­rii mele. Ocu­pa­ţie to­tală (bază, su­pra­struc­tură – ma­te­
rie, spi­rit, va­lori, cre­dinţe etc.), mult prea lungă şi fără de
nicio pa­uză, trei dez­ghe­ţuri, de­ve­nite apoi doar pre­lu­dii
1
Vezi supra, nota 1, p. 333.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 983

la o nouă te­roare (1955, 1965, 1975), cum­plita de­cep­ţie

pro­vo­cată de ig­no­ranţa (1947), pro­stia şi du­pli­ci­ta­tea
Oc­ci­den­ta­li­lor, de­cla­ra­ţi­ile aces­tora în le­gă­tură cu ire­ver­
si­bi­li­ta­tea zo­ne­lor de in­flu­enţă (Yalta, Hel­sinki, doc­trina
Sonnenfeld1), stu­pi­di­ta­tea cri­mi­nal‑co­la­bo­ra­ţi­o­nistă a
Ostpolitik2‑ului, re­cu­noaş­te­rea le­gi­ti­mi­tă­ţii gu­ver­ne­lor şi
şe­fi­lor de stat din zona sa­te­li­ţi­lor Yalta (prin ig­no­rarea to­
tală a vo­in­ţei po­poa­re­lor con­duse de aceşti dic­ta­tori ne­a­
leşi, ne­do­riţi, to­tal ne­pri­ce­puţi şi to­tal agra­maţi în ma­te­rie
de eco­no­mie, so­ci­o­lo­gie, is­to­rie etc.), acor­da­rea de azil
po­li­tic tu­tu­ror apa­rat­ci­ci­lor răz­gân­diţi, din pri­mul de­ce­
niu de te­roare, ig­no­ra­rea de că­tre mass‑me­dia oc­ci­den­
tale a soartei de­ţi­nu­ţi­lor po­li­tici (în tim­pul de­ten­ţiei – după
even­tu­ala ie­şire din lunga puş­că­rie), ac­cen­tul exa­ge­rat pe
soarta mi­no­ri­tă­ţii evre­ieşti (neamintindu‑se nici­o­dată că
1
Denumită după Helmult Sonnenfeld, subsecretar de stat
în administraţia preşedinţilor Nixon şi Ford, această doctrină, zisă
a „suveranităţii limitate“, consacră „principiul“ potrivit căruia
„niciun stat nu poate fi suveran dacă nu subscrie teoriei legitima‑
toare a suzeranităţii puterii în a cărei zonă de influenţă se află“.
Doctrina Sonnenfeld nu a fost agreată de preşedintele Nixon, un
anticomunist convins.
2
Politică răsăriteană (germ.), referire la atitudinea Germaniei
de Vest faţă de ţările din sfera de influenţă a U.R.S.S., promovată
de cancelarul Willy Brandt, la sfârşitul anilor 1960. Potrivit aces‑
tei politici, a fost recunoscut guvernul est‑german şi s‑au extins
relaţiile comerciale cu ţările din blocul sovietic; în 1970, s‑au
semnat tratate cu Uniunea Sovietică, prin care se renunţa la uti‑
lizarea forţei în relaţiile dintre cele două ţări, şi cu Polonia, recu‑
noscându‑se pierderile teritoriale suferite de Germania de Vest,
în 1945, la Estul Liniei Oder‑Neisse. Această politică a fost con‑
tinuată de cancelarul Helmut Schmidt. Ostpolitik‑ul a netezit re‑
unificarea Germaniei.
984 ION D. SÎRBU

această ne­fe­ri­cită mi­no­ri­tate na­ţională, ur­gi­sită de fas­

cism, a con­sti­tuit 90% din ca­drele su­pe­ri­oare care ne‑au
im­pus fas­cis­mul sta­li­nist), de­mo­la­rea sub ochii lu­mii a
re­li­giei, sa­tu­lui, tra­di­ţi­i­lor, va­lo­ri­lor spi­ri­tu­ale, pri­mi­rea
im­pe­ri­ală, fas­tu­oasă, a şe­fu­lui apo­ca­lip­sei noas­tre în ca­pi­
ta­lele lu­mi­ni­lor, li­ber­tă­ţii şi de­mo­cra­ţiei (Pa­ris, Lon­dra,
Was­hin­gton etc.), ac­cep­ta­rea fără mur­mur a por­tre­tu­lui,
de­gra­da­rea func­ţiei am­ba­sa­de­lor stre­ine din Bucureşti
(simpli spec­ta­tori ai de­mo­lă­rii noas­tre to­tale, ne­în­ţe­le­
gând ni­mic din drama pro­fundă a poporu­lui, su­pus unei
lo­bo­to­mii fără an­es­te­zic, sub ochii lu­mii în­tregi), stu­pida
men­ta­li­tate a ga­ze­ta­ri­lor de a des­co­peri re­zis­tenţa noas­tră
prin sem­na­la­rea doar a unor acte şi per­soane di­si­dente,
latronizarea ci­nică a apa­ra­tu­lui nos­tru su­pra‑să­tul de
pu­tere to­tală, in­te­re­sul so­fist şi per­fid al Urss‑ului de a
re­giza, din um­bră, fe­no­me­nul de să­ră­cire, im­be­ci­li­zare,
abru­ti­zare a poporu­lui ro­mân (şe­fii noştri plă­tind în aur,
mân­care, ga­ran­ţii po­li­tice pos­tu­rile lor to­te­mice), de­gra­
da­rea pre­sei, în­vă­ţă­mân­tu­lui, mass‑me­diei, in­sta­la­rea
dis­cretă a unei dic­ta­turi securiste to­tale, peste tot (am­ba­
sade, mi­nis­tere, uzine, uni­uni de cre­a­ţie etc.), co­bo­râ­rea
cal­cu­lată a Ro­mâ­niei la­tine sub ni­ve­lul Chi­şi­nă­u­lui, So­
fiei, Bel­gra­du­lui, to­tala ane­an­ti­zare a vie­ţii so­ci­ale, as­cen­
si­u­nea de­mo­gra­fică a ţi­ga­ni­lor şi înţigănirea ma­ha­la­le­lor,
dis­pa­ri­ţia ţă­ră­ni­mii, ca­ta­lep­sia ru­şi­noasă a to­va­ră­şi­lor mi­
tro­po­liţi, fuga peste ho­tare a tu­tu­ror dis­pe­ra­ţi­lor (şi în
pri­mul rând a fi­il­or şi fii­ce­lor şta­bi­lor din înalta no­men­
cla­tură), dis­pe­ra­rea de scârbă şi moarte a ger­ma­ni­lor şi
un­gu­ri­lor, fuga evre­i­lor, fri­gul, foa­mea, frica etc. Toate
aceste jal­nice fe­no­mene de de­gra­dare fi­zică, su­fle­tească,
mo­rală şi spi­ri­tu­ală (pe care le simt acum şi cei să­raci, dar
şi di­rec­to­rii ge­ne­rali, mi­niş­trii şi, bă­nu­iesc, chiar şi unu
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 985

sau doi din ma­rii gran­guri ce fac fi­gu­ra­ţie mută în li­tur­

ghia nea­gră, fără de sfâr­şit, a fa­mi­liei dom­ni­toare) mă
fac să mă gân­desc la o sin­gură ex­pli­ca­ţie po­si­bilă a aces­
tei stări de abu­lie le­tală, de in­di­fe­renţă şi re­sem­nare.
Mă în­torc spre ex­pe­ri­enţa per­so­nală din tim­pul an­
che­tei şi a de­ten­ţiei, mă gân­desc la toate căr­ţile ce­tite des­
pre an­chete, tor­ţionari, lungi ani de puş­că­rie grea.
Prin pro­gre­sul „şti­in­ţi­fic“ în ceea ce pri­veşte ar­mele şi,
mai ales, prin in­ven­ta­rea aces­tei cum­plite ne­no­ro­ciri po­li­
tice, care este arma ato­mică, la ora asta nu mai e po­si­bil
niciun fel de răz­boi (nici chiar în col­ţu­rile cele mai în­de­
păr­tate şi mai pri­mi­tive), nu mai e po­si­bilă niciun fel de
răs­coală sau con­tra­re­vo­lu­ţie popu­lară. Prin in­ven­ta­rea
bom­bei ato­mice, URSS‑ul a pri­mit cel mai ne­aş­tep­tat
ca­dou: un se­col în­treg în care ni­meni şi ni­mic să nu‑l poată
ame­ninţa. A avut ast­fel oca­zia să aplice asu­pra po­poa­
re­lor sale (şi mai ales asu­pra po­poa­re­lor satelite) ex­pe­ri­
men­tul său de spă­lare a cre­ie­ru­lui şi ru­pe­rea con­şti­in­ţei,
ex­pe­ri­ment ce i‑a re­u­şit atât de mi­ra­cu­los în tim­pul ma­
ri­lor pro­cese chiar şi în ca­zul unor re­vo­lu­ţionari pu­ter­
nici şi în­că­pă­ţâ­naţi. A avut timp şi a avut răb­dare ca, prin
sis­te­mul in­fi­ni­te­lor şe­dinţe şi a cli­ma­tu­lui de frică ge­ne­
ra­li­zată, să pro­ce­deze cu po­poare în­tregi aşa cum a pro­ce­
dat, în tim­pul chi­nu­i­toa­re­lor an­chete, cu toţi „duş­ma­nii“
săi, re­ali sau în­chi­pu­iţi. Mi se pare că rup­tura fa­tală, le­
tala noas­tră că­dere ne­u­ro­psi­hică, s‑a pro­dus prin anii
1975–1977. Am cu­nos­cut, în puş­că­rie, de­ţi­nuţi bă­trâni,
că­rora to­tul, ab­so­lut to­tul, le era in­di­fe­rent: nu mai spe­
rau ni­mic, nu mai aş­tep­tau ni­mic, nu mai cre­deau în
ni­mic şi în ni­meni. Ase­me­nea „rup­turi“ psi­ho­lo­gice au
loc şi în ca­zul unor an­chete lungi şi chi­nu­i­toare. De pe o
986 ION D. SÎRBU

zi pe alta, cel an­che­tat is­că­leşte tot, re­cu­noaşte tot, abia

aş­teaptă să ajungă în faţa plu­to­nu­lui.
Cred că sun­tem un po­por al că­rui elan vi­tal a fost
stri­vit. Am co­bo­rât sub mâl, ie­şind din is­to­rie şi in­trând
în lenta pu­tre­zire.
De­si­gur, se ri­dică în­tre­ba­rea: De ce sun­tem sin­gu­rii
care ne de­cla­răm de­fi­ni­tiv în­vinşi şi fără de nicio vo­inţă
sau spe­ranţă de auto‑sal­vare? Cred că există o foarte pla­
u­zi­bilă ex­pli­ca­ţie. Aş enu­mera doar câ­teva din da­tele re­
ale ale aces­tei de­fe­renţe spe­ci­fice va­lahe:
1. Sun­tem poporul care are cea mai lungă şi mai pa­
sivă ex­pe­ri­enţă is­to­rică faţă de co­lo­sul im­pe­rial care a
fost Ru­sia ţa­ristă şi este azi URSS‑ul. Noi şi Po­lo­nia.
2. Dar, spre de­o­se­bire de po­lo­nezi, noi nu sun­tem
ca­to­lici, noi nu am avut niciun ro­mân în Kom­in­tern (ca
Tito1, Dimitrov2, Kun Béla3 etc.), niciun sol­dat sau ofi­
ţer ro­mân, în 1917, nu a tre­cut de par­tea ar­ma­te­lor ruse
ali­ate ce se bol­şe­vi­zau ală­turi şi sub ochii noştri.
3. După 23 au­gust, la noi abia au fost gă­siţi 2–3 co­
mu­nişti ro­mâni (a că­ror le­gendă a şi dis­pă­rut în­tre timp:
Gh[eorghe] Ghe­or­ghiu‑Dej, Va­sile Roaită, Ilie Pin­ti­lie
1
Vezi supra, nota 1, p. 122.
2
Gheorghi Mihailovici Dimitrov (1882–1949), lider comu‑
nist bulgar, şeful secţiei central‑europene a Kominternului de la
Berlin (1929–1933), conducător al Kominternului de la Moscova
(1935–1943); prim‑ministru al Bulgariei (1945–1949).
3
Béla Kun, născut Béla Cohen (1886–1939/?/), fondator al
Partidului Comunist din Ungaria, conducătorul revoluţiei bolşe‑
vice din Ungaria (1919), după a cărei eşuare s‑a stabilit în Rusia.
În anii 1920, în calitate de lider al Kominternului, a încercat să
declanşeze revoluţia în Germania şi Austria. Acuzat de troţkism,
a căzut victimă epurărilor staliniste.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 987

etc.). Echipa care a in­sta­lat co­mu­nis­mul la noi a fost

stre­ină, al­că­tu­ită din ca­dre se­mite, in­ter­na­ţiona­liste,
edu­cate la Mos­cova, având ce­tă­ţe­nie mos­co­vită.
4. Aceste ca­dre de tran­zi­ţie şi opor­tu­nism, ale pri­mu­
lui de­ce­niu, în care s‑au pus ba­zele struc­tu­ri­lor sta­li­niste
to­tale şi to­ta­li­ta­riste (în vor­bire, fapte, me­tode, sco­puri
etc.), nu au ad­mis să co­la­bo­reze – cum îmi spu­nea
A[urel] Ba­ranga – de­cât cu „ro­mâni proşti sau semiproşti,
dar cu con­di­ţia să fie cât mai mari li­chele“.
5. Ve­chea mun­ci­to­rime so­cial‑de­mo­crată a fost di­lu­
ată cu ele­mente alo­gene, so­site flă­mânde din sa­tele spe­ri­
ate de co­lec­ti­vi­zare. Ţă­ra­nul şi‑a în­ce­put răz­bo­iul său
mut, per­fid şi to­tal, de 30 de ani, cu fa­na­ri­o­ţii no­u­lui sis­
tem. In­te­lec­tu­a­li­ta­tea s‑a adap­tat, fie ticăloşindu‑se cal­
cu­lat, fie retrăgându‑se în dis­pa­ri­ţie şi ano­ni­mat.
6. Din ca­uza ab­sen­ţei aproape to­tale a unor co­mu­
nişti au­to­htoni care să în­cerce să pro­fite de dez­ghe­ţul
Hruş­ciov (1955–1957) sau semidesgheţul Cea­uş­escu
(din anii 1965–1971), ca­drele noas­tre de sus s‑au pus fie
pe trai bun, fie pe ci­nism ni­hi­list. (E jal­nică im­po­tenţa
unor fi­guri ca Ma­u­rer, Tro­fin, Ver­deţ, Mi­zil şi al­ţii.) 1
7. Am­ba­sada Rusă (800 de func­ţionari in­te­li­genţi),
în frunte cu acest ge­nial Drozdenko2, după mica spaimă
pro­dusă de Ghe­or­ghiu‑Dej, în 1964, cu aju­to­rul lui
1
Ion Gheoghe Maurer (1902–2000), prim‑ministru (1961–
1974) şi preşedinte al Marii Adunări Naţionale (1958–1961);
Virgil Trofin (1926–1984), viceprim‑ministru, decedat în condi‑
ţii suspecte; Ilie Verdeţ (1925–2001), prim‑ministru în perioada
1979–1982; Paul Niculescu‑Mizil (1923–2008), ministru al
educaţiei şi învăţământului (1972–1976), ministru de finanţe
(1978–1981).
2
Vezi supra, nota 2, p. 637.
988 ION D. SÎRBU

Dră­ghici şi Chivu Sto­ica1, l‑a adus în pos­tul de se­cre­tar

ge­ne­ral pe cel mai ig­no­rant, mai dog­ma­tic şi mai plu­to­nier
din ca­drele de re­zervă ale sec­ţiei mi­li­tare din C.C. Aces­tuia
i s‑au dat pu­teri largi (cu bi­ne­cu­vân­tare din Krem­lin),
permiţându‑i‑se tot tea­trul cu in­de­pen­denţa, na­ţiona­lis­
mul, so­ci­a­lis­mul de tip ro­mâ­nesc. Din ziua în care Cea­u­
şescu a dat or­din ca Por­tre­tul său să fie pre­zent peste tot,
ru­şii ştiau ce ur­mează: în­ce­pea la noi sta­li­nis­mul lor din
1930, 1946, adică evo­lu­ţia cu apla­uze şi una­ni­mi­tate, spre
să­ră­cie, foa­mete şi sub­dez­vol­tare.
8. La as­cen­si­u­nea fan­tas­tică a aces­tui Ar­turo Ui au
con­tri­buit, cal­cu­lat, 9 fac­tori:
a) Tri­pla­rea per­so­na­lu­lui de securi­tate şi ex­tin­de­rea
fan­tas­tică a pu­te­rii aces­teia, în toate sec­toa­rele.
b) Pro­mo­va­rea, în toate pos­tu­rile, a non­va­lo­ri­lor, în­
ce­pând ast­fel un ade­vă­rat Eden pen­tru proşti, li­chele,
agea­mii de tot fe­lul.
c) Des­fi­in­ţa­rea tim­pu­lui li­ber al ce­tă­ţe­ni­lor prin şe­
dinţe, cozi ne­sfâr­şite, emi­si­uni şi ac­ţi­uni fără nicio va­loare.
(In­sta­la­rea Urâ­tu­lui, Plic­ti­su­lui şi Minciunei în toate re­la­
ţi­ile mediative din­tre Apa­rat – El şi Ea – şi Po­por.).
d) Aco­pe­ri­rea re­vol­te­lor şi mur­mu­re­lor de jos, prin că­
lă­to­rii sultanale, pri­miri, de­co­ra­ţii şi ono­ruri din afară.
e) Ori­en­ta­rea a 70% din pro­duc­ţia noas­tră spre URSS,
noi de­ve­nind, tot dansându‑ne că­lu­şul in­de­pen­den­ţei, cea
mai ren­ta­bilă şi mai or­to­doxă co­lo­nie a Co­mu­nis­mu­lui
pra­vo­slav­nic.
f ) To­tala eli­mi­nare a di­a­lo­gu­lui (cu lu­mea, cu ve­cinii,
cu „ma­sele largi“) şi în­lo­cui­rea ori­că­rui di­a­log printr‑un
1
Chivu Stoica (1908–1975), prim‑ministru (1955–1961) şi
preşedinte al Consiliului de Stat (24 martie 1965 – 9 decembrie
1967).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 989

mo­no­log sim­plist şi din ce în ce mai mâ­nios şi jig­nit‑pa­

ra­noic.
g) 30% din popu­la­ţie tră­ieşte bine, prin nişte fa­vo­ruri
mis­tice, pe care nu vrea să le pi­ardă. În fi­e­care fa­mi­lie
mai mare există un unchi, naş sau cum­nat, care e sus de
tot, şi care, promiţându‑le „un umăr“, la ne­voie (şcoală,
ar­mată, post, pen­sie), obligă în­treaga fa­mi­lie de ex­ploa­
taţi la tă­cere, pru­denţă, şme­che­rie.
h) Din fi­e­care cinci ce­tă­ţeni (elevi, stu­denţi, mun­ci­
tori, ar­tişti, pro­fe­sori etc.), unul e cu si­gu­ranţă in­for­ma­tor.
Dar şi şe­fii de in­sti­tu­ţii sunt in­for­ma­tori, chiar şi in­for­
ma­to­rii, în­tre ei, au pe unul care îi ve­ri­fică, îi ame­ninţă şi
îi „ro­teşte“ când se uzează.
i) S‑au în­chis gea­mu­rile ţă­rii, s‑au trân­tit toate uşile, pă­
rem a fi jig­niţi de toată lu­mea. TV‑ul nos­tru, din ziar de
pe­rete uzi­nal, a de­ve­nit un sim­plu şi aleluiatic ziar de pe­rete
fa­mi­lial, a dis­pă­rut presa ca presă, am de­ve­nit ca­ri­ca­tura
ri­di­colă şi cri­mi­nală a Eu­ro­pei, sun­tem sin­gu­rul stat „so­ci­a­
list“ care e to­tal ateu, to­tal co­lec­ti­vist, to­tal ultracentralizat.
Quod erat demonstrandum 1… Arătându‑ne acum
Eu­ro­pei şi Lu­mii, aşa cum sun­tem, duş­ma­nii noştri se­
cu­lari pot să ne pre­zinte aşa: „Iată‑i cum sunt: proşti,
laşi, to­tal in­ca­pa­bili. Nu îşi me­rită ţara pe care o au!“
(Sin­gura vorbă ro­mâ­nească, plină de cu­raj şi luptă,
se aude… de la Chi­şi­nău.)2
1
Ceea ce era de demonstrat (lat.).
2
Este vorba despre acţiunile intelectualilor (Grigore Vieru,
Leonida Lari, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovski, Mihai Cimpoi,
Valeriu Matei, Iurie Colesnic ş.a.) pentru introducerea alfabetului
latin, a tricolorului ca drapel naţional şi cunoaşterea valorilor
culturii româneşti, susţinute de ample demonstraţii ale po­pu­
laţiei Chişinăului şi mediatizate de revistele „Glasul“, „Nistru“,
„Literatura şi Arta“.
990 ION D. SÎRBU

*
Ni­mic nu cre­ează, prac­tic, pro­
bleme mai mari de­cât evi­ta­rea
teo­re­tică a ma­ri­lor pro­bleme.
M. GORBACIOV

Nu ştiu dacă la această po­li­tică a Urss‑ului şi, mai

ales, a unor ţări din cen­tura de sa­te­liţi Yalta (Un­ga­ria,
Po­lo­nia, Iu­go­sla­via), nu tre­buie re­gân­dită şi re­for­mu­lată
de­fi­ni­ţia cla­sică a unui co­mu­nist. Co­mu­nist nu mai este
fa­na­ti­cul re­vo­lu­ţionar al unui par­tid ateu, an­ti­bur­ghez,
an­ti­ca­pi­ta­list, co­lec­ti­vist, cen­tra­li­zat, po­li­ţi­e­nesc, eli­tist,
dog­ma­tic, om­bi­li­cal le­gat de tot ce e dur, in­to­le­ra­bil şi
crud în mar­xism‑le­ni­nism; în acel mar­xism‑le­ni­nism în
care, dacă e ne­voie, gă­seşti ci­tate pen­tru ab­so­lut orice
li­nie, me­todă, scop, etapă, eroare sau oroare; şi chiar
pen­tru ab­so­lut con­tra­rul tu­tu­ror aces­tor po­zi­ţii; co­mu­
nist, as­tăzi, în era glas­nost‑ului şi pe­re­stroi­kăi, în­seamnă
un mem­bru de par­tid al unui par­tid care nu vrea, nu poate,
nu ad­mite să re­nunţe la pu­tere. Re­cu­noaşte eşe­cul re­vo­lu­
ţiei eco­no­mice, de­zas­trul din agri­cul­tură, in­dus­trie, cul­
tură, co­merţ, mo­rală, po­li­tica in­ternă şi ex­ternă, ad­mite
pră­bu­şi­rea ide­o­lo­giei re­vo­lu­ţionare, pro­pune şi ajută la
dă­râ­ma­rea unor idoli (Sta­lin, Brej­nev etc.), face nu­mă­
ră­toa­rea ce­lor ucişi în la­găre, dez­groapă gro­pile co­mune
ale unor ne­no­ro­ciţi morţi în po­gro­mu­rile sta­li­niste,
enu­meră fan­tas­ti­cele şi cri­mi­na­lele ca­uze ale stag­nă­rii şi
bi­ro­cra­ti­ză­rii scla­va­gist‑fe­u­dale a Urss‑ului – dar, dar nu
re­nunţă la con­cep­tele de So­ci­a­lism, Par­tid, forţă con­du­
că­toare. Trăim mo­men­tul în care Par­ti­dul tre­buie să re­
pare, din mers şi re­pede, gre­şe­lile co­mise timp de 70 de
ani. Co­mu­nis­tul de azi stă de vorbă cu Re­li­gia, cu presa
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 991

li­beră. Co­che­tează cu pro­pri­e­ta­tea par­ti­cu­lară, vrea să

dea pă­mânt ţă­ra­ni­lor, vrea pi­aţă li­beră, vrea mo­nedă
con­ver­ti­bilă. Din ce în ce mai des şi mai tare se pro­nunţă
cu­vân­tul De­mo­cra­ţie, acest con­cept atât de hu­lit şi de
Le­nin, şi de toţi ur­ma­şii săi.
Mă tem – vorba lui Ca­ra­giale – de tră­dare. Le­nin era
un di­a­lec­ti­cian de ge­niu. Re­dau din me­mo­rie: „Nu pu­
tem re­nunţa la te­roare. Ea este ne­ce­sară. Dar asta nu în­
seamnă că, la ne­voie, dacă in­te­re­sele pu­te­rii noas­tre o cer,
să nu tre­cem la con­tra­riul ei. Orice me­todă e ad­misă, cu
con­di­ţia ca ea să ser­vească con­so­li­da­rea şi ire­ver­si­bi­li­ta­tea
pu­te­rii noas­tre po­li­tice şi re­vo­lu­ţionare.“
Un securist blând nu în­seamnă un securist îm­blân­
zit, ci doar unul care a schim­bat me­toda. Me­toda, nu sco­
pul. Şi un ac­ti­vist, vor­bind des­pre De­mo­cra­ţie, nu este un
dic­ta­tor care se că­ieşte pen­tru ero­rile fă­cute, ci un po­li­ti­
cian care dri­blează opi­nia pu­blică, în­cer­când să bage gol
(în plasa goală), nu din ex­trema stângă, ci de la mij­loc
sau chiar din ex­trema dreaptă.
Di­a­lec­tica, în lo­gică, is­to­rie, on­to­lo­gie, este o me­todă
cla­sică de gân­dire şi cu­noaş­tere. În po­li­tică, ea a fost o
tac­tică şi o stra­te­gie. Acum, în mo­men­tul în care se face,
pe plan mon­dial, nu­mă­ră­toa­rea is­to­rică a ce­lui mai mare
de­zas­tru po­li­tic, di­a­lec­tica per­fidă şi tea­trală, li­be­rală şi
de­mo­cra­tică a ve­chi­lor membri de par­tid (stând în ve­
chile fo­to­lii ale vechei pu­teri po­li­tice) mi se pare o ipo­
cri­zie cos­mică.
Cred în ier­ta­rea pă­că­to­su­lui. Cu con­di­ţia ca el să se
că­iască. Nu cer tă­ie­rea ca­pe­te­lor ce­lor care au în­căl­cat
norma de drept şi norma mo­rală, dar pre­tind să fie afi­
şată pe zi­duri crima lor şi ur­lată la toate me­ga­foa­nele.
Ca să nu se mai re­pete.
992 ION D. SÎRBU

Fi­indcă, dacă va eşua şi acest vânt de li­ber­tate, ade­văr

şi drep­tate, nu vom mai re­in­tra în fri­gi­de­rele noas­tre
goale (ca în ’57, ’71), ci ne vom siberiza în masă, pen­tru
cel pu­ţin o ju­mă­tate de mi­le­niu asi­a­tic.
*
Ceea ce func­ţi­o­nează nu e so­ci­a­
lism. Iar ceea ce e so­ci­a­lism nu
func­ţi­o­nează!
„LES NOUVELLES DE MOSCOU“

Într‑o săp­tă­mână, am ci­tit circa 20 de nu­mere din re­

vista „Les Nouvelles de Moscou“, apă­rute în anul 1988,
în URSS. (Nu am pu­tut afla nu­mele fe­ri­ci­tu­lui „abo­nat“
la această fan­tas­tică „ne­bu­nie“ ru­sească. Re­vista, la noi e
o ra­ri­tate, o ci­tim clan­des­tin şi o co­men­tăm în şoaptă,
ui­tân­du‑ne cu teamă îm­pre­jur.)
În această săp­tă­mână de lec­turi cin­stite, cu­rate, spuse
cu mult cu­raj, mi‑am dat seama că in­te­li­genţa rusă are
imense re­zerve de lu­ci­di­tate şi cu­raj. Dar nu­mai in­te­li­
genţa: bi­ro­cra­ţia de par­tid şi de stat se opune, sa­bo­tează,
minte şi se minte. Securi­ta­tea stă în re­zervă, ur­mă­reşte de
sus şi de de­parte des­fă­şu­ra­rea eve­ni­men­te­lor. (Ea este
forţa primă şi ul­timă.) Mun­ci­to­ri­mea (care a în­ce­tat să
mai fie o clasă mun­ci­toare) a ob­ţi­nut re­pu­ne­rea în vân­
zare a votcăi. Scum­pite. La noi, se zice, „Cine nu mun­
ceşte, nu mă­nâncă, iar cine mun­ceşte bea! “… Ţă­ră­ni­mea
haotizată zice: „Ne‑ai scos pum­nul din gură, acum dă‑ne
de mân­care. Produktî. După aceea stăm de vorbă!“
În spa­tele tu­tu­ror aces­tor cum­plite, cu­tre­mu­ră­toare,
apo­ca­lip­tice ar­ti­cole, scrise des­pre cei 70 ani de foame,
frică şi crime în masă, ci­tesc cu­ra­jul dis­pe­rat al unor
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 993

minţi şi inimi care ştiu că îşi riscă via­ţa, dar care îşi zic,
to­tuşi, „acum, ori nici­o­dată!“.
*
Co­le­gul meu de su­fe­rinţă, prof. B., ul­ti­mul la­ti­nist se­
rios din acest mare sat uni­ver­si­tar, Cra­iova, a fost la ţară,
mi‑a adus trei gu­tui (mi­roase a rai ca­mera mea) şi o cu­
nună de us­tu­roi. Îmi spune:
„Am fost peste tot: la Şcoală, Că­min, Sfat. Nicio faţă
de om. Chi­pul de băr­bat fru­mos şi voi­nic a dis­pă­rut, fe­
ţele de moş­negi sau popi îm­bă­trâ­niţi în cin­ste şi cum­se­
că­de­nie, nu mai există. Ti­ne­re­tul e urât, rău şi săl­ba­tec.
Se în­jură, se spurcăie, vor­bele nu se mai spun, se la­tră.
Ju­mă­tate din sat tră­ieşte din ho­ţii, cea­laltă cer­şeşte de la
oraş. Am vă­zut pro­fe­sori de fran­ceză şi ro­mână bând ca
nişte porci. Abia a treia zi, în drum spre gară, am vă­zut
un băr­bat fru­mos, cum­pă­tat, îm­bră­cat cu­rat. Avea o faţă
de in­te­lec­tual, vor­bea li­niş­tit, avea ochi lim­pezi şi cu­raţi.
Era ve­te­ri­na­rul sa­tu­lui. Şi‑a păs­trat ne­a­tinsă ome­nia, fi­
indcă, prin me­se­rie, este obli­gat să stea toată ziua aproape
de graj­duri, sta­ule, sai­vane…“
*
Fiul uni­cu­lui meu frate (după Mamă) se nu­meşte
Jose‑Karlos, are 33 ani, e şo­mer de zece ani, vinde ţi­gări
în tu­tun­ge­ria din São Pa­ulo a ne­poa­tei mele, Katharina
Stehlich. Îmi scrie rar, en­gle­zeşte. „În tim­pul li­ber sunt
pre­di­ca­tor într‑o sectă de ori­en­tare fi­lo­so­fică ori­en­tală.“
Atât. Dar urăşte ca­pi­ta­lis­mul. Ma­rii mo­şi­eri sunt 4% din
popu­la­ţia Bra­zi­liei şi aceş­tia stă­pâ­nesc 90% din pă­mân­
tul ara­bil. Îşi au ar­mata lor pro­prie – ucid fără milă pe
toţi cei care vor să apere pă­du­rile sau care luptă îm­po­
triva de­zas­tru­lui de­fri­şă­ri­lor con­ti­nue.
994 ION D. SÎRBU

Bra­zi­lia nu mai e aproape de pră­pas­tie, e în pră­pas­tie.

Dacă aş fi bra­zi­lian, nu aş pu­tea fi de­cât so­ci­a­list, an­ti­ca­
pi­ta­list, an­ti­a­me­ri­can.
Cea mai cum­plită crimă pe care au fă­cut‑o ru­şii faţă de
lu­mea în­treagă con­stă în fap­tul că au mur­dă­rit şi ucis
unica spe­ranţă a lu­mii a treia. La noi, s‑au fă­cut atâ­tea uri­
aşe şi stu­pide gre­şeli, în­cât drama Bra­zi­liei sau a Gua­te­ma­
lei ni se pare o ba­ga­telă. Ce ne in­te­re­sează cri­mi­na­li­ta­tea
mo­şi­e­ri­lor lor, când noi avem un sin­gur Mo­şier? Ce ne
doare pe noi dis­tru­ge­rea pă­du­ri­lor lor, când lacurile Aral şi
Bai­kal (plus toate flu­vi­ile din lu­mea noas­tră) sunt pe cale
de mu­rire din ca­uza pro­stiei, nu­mai a pro­stiei?
*
Re­a­lis­mul so­ci­a­list? Un pro­ce­deu care
ne per­mite să po­ves­tim lu­cruri agre­a­
bile pen­tru şe­fii noştri, sub o formă
care le este, cât de cât, ac­ce­si­bilă.
„LES NOUVELLES DE MOSCOU“

Asta a fost! Pe vre­mu­rile ro­man­tice ale jda­no­vis­mu­lui.

Brazdă peste ha­turi, pâine albă, s‑a fă­cut lu­mină‑n sat,
des­fă­şu­rare, drum fără pul­bere.1 Etc. Era epoca ho‑rucului,
ali­anţa în­tre clasa mun­ci­toare şi ţă­ră­ni­mea să­racă (de la
sate!) era sfântă.
Mai nou, ju­de­când după pie­sele ce se joacă la TV
(ele re­flectă 100% gus­tul, li­nia şi punc­tul de ve­dere ale
1
Trimitere ironică la cele mai reprezentative scrieri ale peri‑
oadei, mostre ale realismului socialist în literatură: Brazdă peste
haturi de István Horváth, Pâine albă de Dumitru Mircea (1952),
Desfăşurarea de Marin Preda (1952), Drum fără pulbere de Petru
Dumitriu (1951).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 995

şe­fi­lor noştri su­premi), au apă­rut trei forme de teme po­

li­tice (idi­lice, si­ro­poase, atât de mi­nore şi stu­pide că in­tru
în pă­mânt de ru­şine când le văd. Dar mă în­că­pă­ţâ­nez să
le văd, mă pe­dep­sesc ast­fel pen­tru vina de a nu‑mi fi dat
foc în faţa Tea­tru­lui Na­ţional din Cra­iova sau Bucureşti,
după apa­ri­ţia do­cu­men­te­lor din iu­nie 1971. Şi când am
„ac­cep­tat“ ca piesa mea A treia faţă a me­da­liei să fie cas­
trată de ac­tul III, ră­mâ­nând, „a doua faţă a me­da­liei“).
Deci, mai nou, trei forme de tea­tru „ac­tual“:
1. de mo­meală:
– ti­ne­re­tul este atras spre munca fi­zică, în pro­
duc­ţie, uzine, fa­brici, şan­ti­ere;
– doc­to­rii, in­gi­ne­rii sunt atraşi spre sat, unde li
se des­chid con­di­ţii ame­ri­cane de via­ţă, unde
pot cer­ceta, inova, in­venta…
– mun­ci­to­rii, func­ţiona­rii, ca­drele din apa­rat sunt
atraşi să facă co­pii, să adopte co­pii, să tră­iască în
blocuri, având cel pu­ţin 2–4 co­pii. (Vi­it­ o­rii in­
gi­neri, doc­tori, con­struc­tori. Cu­vân­tul „sa­vant“
este, de­o­cam­dată, mo­no­po­li­zat. În­chis.)
2. de muncă şi amor:
– cul­tul li­ce­u­lui ideal, toată clasa e frun­taşă, ele­vii
adoră ate­li­er­ ul de prac­tică, unii, cu forţa, pleacă
spre şan­ti­ere;
– amo­ru­rile sunt pure, li­li­ale, gin­gaşe: ele se leagă
de pro­ce­sul de în­vă­ţă­mânt, de pro­duc­ţie, de o
ino­va­ţie sau in­ven­ţie;
– se pre­feră în­vă­ţă­mân­tul se­ral, cel mai vred­nic
stu­dent e cel for­ţat de co­le­gii din ate­lier să se pre­
zinte la se­ral, amo­ru­rile, ca­ri­e­rele in­gi­ne­reşti şi
ino­va­ţi­ile nu mai sunt pro­te­jate de uni­ver­si­tari
996 ION D. SÎRBU

sau cer­ce­tă­tori, ci de ne­lip­si­tul mais­tru bă­trân,

de­ve­nit atot­şti­u­tor prin prac­tică şi lungă pre­
zenţă în par­tid.
3. de in­ven­ţie:
– un mun­ci­tor se­ra­list pune la punct for­mula
unui oţel spe­cial pe care „nici fran­ce­zii nu au
re­u­şit să‑l facă“. Un mun­ci­tor, tot se­ra­list, lu­
crând cu o stu­dentă la o „lu­crare de di­plomă“
(aseară, 28.II.1989, Hris­ta­che Po­pescu), re­u­
şeşte să re­zolve pro­blema scurge­ri­lor de ener­gie
într‑o uri­aşă uzină: vine mi­nis­te­rul, vede cal­cu­
lele lor, cade în fund şi strigă, Evrika!;
– aceste“in­ven­ţii“ se fac de că­tre oa­me­nii mun­cii,
fără niciun aju­tor din afară, folosindu‑se doar
po­si­bi­li­tă­ţile lo­cale;
– niciun in­ven­ta­tor nu vi­zi­tează bi­bli­o­teci, la­bo­
ra­toare, com­pu­tere: nu do­reşte re­viste stre­ine.
Când are gre­u­tăţi, se con­sultă cu bă­trâ­nul mais­
tru (vechi lup­tă­tor) sau cu se­cre­ta­rul or­ga­ni­za­
ţiei de bază;
– sa­bo­to­rii sunt func­ţionari su­pe­ri­ori, din mi­nis­
ter sau in­sti­tute de cer­ce­tare, nişte par­ve­niţi,
stri­caţi prin con­tact cu Oc­ci­den­tul;
– toţi aceşti in­ven­ta­tori sunt lip­siţi de vi­cii: nu
beau, nu mă­nâncă, nu pleacă în con­ce­dii. Dacă
e ne­voie, îşi sa­cri­fică fa­mi­lia, să­nă­ta­tea. Fac in­
farct – dar sunt fe­ri­ciţi.
Dacă aş fi oţe­lar – de pildă – şi aş ve­dea la TV o piesă
scrisă de un to­va­răş lu­cră­tor în mi­li­ţie (la mo­ra­vuri, pro­
ba­bil), aş scrie o scri­soare că­tre con­du­ce­rea su­premă a
Te­le­vi­zi­u­nii. Nu m‑aş lega de fap­tul că pie­sele aces­tea
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 997

sunt to­tal cre­tine, agra­mate, false, că pun bi­e­ţii ac­tori în

situa­ţii (şi re­plici) pe­ni­bile şi ru­şi­noase. Par­tea asta ar tre­
bui să fie ob­ser­vată de Uni­u­nea Scri­i­to­ri­lor, sec­ţia dra­
ma­tur­gie, con­dusă de Eve­rac şi Va­len­tin Sil­ves­tru. Dar aş
su­b­li­nia, în scri­soa­rea mea de oţe­lar cin­stit, că mo­dul bă­
besc şi pri­mi­tiv în care îşi ima­gi­nează au­to­rii dra­ma­tici că
se fac oţe­lu­rile spe­ci­ale este o jig­nire şi o de­ni­grare a ce­lor
cinci uri­aşe com­bi­nate si­de­rur­gice, ale tu­tu­ror spe­ci­a­liş­ti­
lor cin­stiţi care îşi fac acolo da­to­ria, cât mai bine po­si­bil,
în con­di­ţi­ile vi­trege date.
Ase­me­nea piese des­pre ge­ni­a­li­ta­tea in­ge­nuă şi fără
şcoală nu sunt de­cât in­di­recte oma­gii şi jus­ti­fi­cări ale ge­
ni­i­lor fără şcoală, dar de re­nume mon­dial.
*
Duş­ma­nii noştri sun­tem noi!
PROVERB KIRGHIZ

Ci­tesc un ar­ti­col des­pre acest mare scri­i­tor asi­a­tic,

Ait­ma­tov1 – şi gă­sesc că în ve­chile „saga“‑uri kir­ghize
există cu­vân­tul „duş­man“. (Pro­nun­ţat şi în­sem­nând exact
cum îl fo­lo­sim noi în limba ro­mână)… Ci­tesc apoi în „Les
Nouvelles de Moscou“ des­pre Af­ga­nis­tan şi gă­sesc că:
„Com­ment expliquez‑vous alors les livraisons aux
douchmans du matériel de guerre…“2 – în­treabă un zi­a­
rist so­vi­e­tic pe un im­por­tant se­na­tor ame­ri­can.
În Dic­ţiona­rul Aca­de­miei, „duş­man“ e de ori­gine
turcă. Dar noi îl aveam în limbă cu multe se­cole îna­inte
1
Cinghiz Aitmatov (1928–2008), cel mai important scriitor
kîrgîz, a scris în limbile kîrgîză și rusă.
2
Atunci, cum vă explicaţi livrarea materialului de război că‑
tre duşmani… (fr.).
998 ION D. SÎRBU

de ve­ni­rea tur­ci­lor. Cred că de pe vre­mea nă­vă­li­rii hu­ni­lor,

cu­ma­ni­lor, un­gu­ri­lor. Un­gu­rii nu îl mai au, dar stră­mo­şii
lor l‑au păs­trat. Sin­o­ni­mele „in­a­mic“, „po­triv­nic“, „nă­vă­
li­tor“ sunt sim­ple eu­fe­misme.
În po­li­tică, con­cep­tul asi­a­tic „duş­man“ a în­lo­cuit
con­cep­tele de­mo­cra­tice de „ad­ver­sar“ şi „opo­zant“. Prin
asta, s‑a in­a­u­gu­rat in­to­le­ranţa sta­li­nistă. „Cine ne este
opo­zant sau ad­ver­sar, este duş­ma­nul nos­tru de moarte.“
El tre­buie ucis fără milă.
*
Le futur… c’est un vol.1
după E.M. CIORAN

Su­ve­ra­ni­ta­tea Po­po­ru­lui.
Su­ve­ra­ni­ta­tea Le­gii.
Su­ve­ra­ni­ta­tea Par­ti­du­lui.
Par­ti­dul face o re­vo­lu­ţie ca să ob­ţină su­ve­ra­ni­ta­tea
poporu­lui, prin po­por, pen­tru po­por. Pen­tru asta, abrogă
su­ve­ra­ni­ta­tea le­gii (o normă de drept) şi de­clară su­ve­ra­ni­
ta­tea par­ti­du­lui. Din clipa asta, dis­pă­rând su­ve­ra­ni­ta­tea
poporu­lui, în­cepe lunga de­grin­go­ladă pro­vo­cată de dic­ta­
tură, te­roare, ti­ra­nie, cul­tul por­tre­tu­lui unic.
Acum, în­cer­când să re­pa­răm gre­şeala, parcurgem
dru­mul în­a­poi. În­cer­căm să re­nun­ţăm par­ţial la su­ve­ra­
ni­ta­tea Par­ti­du­lui, re­cu­nos­când ne­ce­si­ta­tea su­ve­ra­ni­tă­ţii
Con­sti­tu­ţiei şi a Le­gi­lor. Toate aces­tea, ca să ajun­gem la
de­mo­cra­ţie, adică la su­ve­ra­ni­ta­tea poporu­lui.
Dar poporul ca po­por nu mai există. În răz­bo­iul mut
din­tre dic­ta­tură şi po­por, timp de 70 de ani, de fi­e­care
dată, a fost sa­cri­fi­cat… poporul.
1
Viitorul… este un furt (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 999

*
În­treb un con­frate care se în­toarce după o lungă vi­zită
în Bucureşti:
– Ce fac co­le­gii mei co­mu­nişti?
– Nu ştiu, îmi răs­punde ve­ci­nul meu: nu i‑am în­tâl­nit
de­cât pe Dinu Să­raru, C[onstantin] Ţoiu, Fă­nuş Ne­agu.
– Şi?
– Mi­ros cu to­ţii a zu­gră­veală proas­pătă!
*
Cele trei Ru­sii pre­zente în fi­e­care
su­flet ru­sesc: Dmitri, Ivan şi Alioşa
Ka­ra­ma­zov.
Caut di­fe­renţa noas­tră spe­ci­fică. Iată, is­că­lesc cu inima
şi cu via­ţa mea toată această de­cla­ra­ţie a lui Tolstoi,
dată în 1905, lui Gus­tav Serenyi pen­tru zi­ar­ ul „Bu­da­
pest Hírlop“:
„Pu­teţi să mă în­tre­baţi orice. Vă voi răs­punde selon
mes convictions, car mon prin­cipe majeur est la vérité, et
l’homme n’a de compte à rendre qu’à Dieu. Je n’ai pas peur
de personne et je dirai la vérité même si on me vouait de
nouveau à l’anathème.“1
După care sunt iz­bit în piept de un ci­tat din Dos­to­
ievski (Ma­rele In­chi­zi­tor), de care ru­şii de azi fac mult caz
ca să ex­plice, ple­când de la na­tura su­fle­tu­lui ru­sesc, apa­
ri­ţia unor ti­rani ca: Ivan cel Groaz­nic, Pe­tru cel Mare,
Le­nin, Sta­lin, Brej­nev…
1
[…] după convingerile mele, căci principiul meu major es‑
te adevărul, omul are de dat socoteală doar lui Dumnezeu. Mie nu
mi‑e teamă de nimeni şi voi spune adevărul, chiar de mă vor sor‑
ti din nou anatemei (fr.).
1000 ION D. SÎRBU

„Il n’y a pas pour l’homme [pour l’homme russe, pre­

ci­zez eu] […] de souci plus persistant et plus douloureux
que ce­lui de trouver, si tôt devenu libre, un objet de
vénération.“ 1 [Su­b­li­ni­e­rea îmi apar­ţine.]
Iată gra­niţa la­tină în­tre noi şi ruşi. Nu am avut şi nu
am do­rit să avem, mai ales când am fost cât de cât li­beri,
niciun fel de obi­ect de ve­ne­ra­ţie. Din con­tră. Ne‑am bă­
tut joc de blân­zii noştri regi nemţi, am băşcălit de­mo­cra­
ţia, po­li­tica şi par­la­men­ta­ris­mul, niciun „mare om“ nu a
scă­pat, în tim­pul vie­ţii, de a fi cri­ti­cat, bâr­fit, ca­lom­niat.
Vi­aţa noas­tră re­li­gi­oasă şi mâ­năs­ti­rească a fost, nu o dată,
pusă la zi­dul in­fa­miei… Si tôt devenu libre 2, pen­tru un
ro­mân, în­seamnă cât mai ra­pida de­mo­lare a tot ce ar pu­
tea de­veni obi­ect de ve­ne­ra­ţie, cult, re­li­gi­o­zi­tate po­li­tică
sau so­ci­ală. Ne în­chi­năm doar la va­lo­rile ce se lasă con­
tra­zise şi la per­so­na­li­tă­ţile care ne per­mit ze­fle­meaua.
*
Am ci­tit în „Ro­mâ­nia li­te­rară“ o cro­nică3 semi‑iro­nică
a lui Eu­gen Si­mion la vo­lu­mele ul­time de Me­mo­rii ale
aces­tui jal­nic cri­mi­nal fi­lo­log sta­li­nist (le­pră, hoţ, şef de
ca­dre, pri­mul nos­tru am­ba­sa­dor în URSS etc.), care a
fost Iorgu Ior­dan. Mi‑am adus aminte că ace­laşi Eu­gen
Si­mion a scris, în urmă cu câ­ţiva ani, un ar­ti­col foarte
elo­gios des­pre Ba­con­sky. Acest ar­ti­col l‑am păs­trat – în
parte, din ca­uza lui m‑am ho­tă­rât „să‑mi scriu ade­vă­rul“
1
Nu există pentru om [pentru omul rus…] o grijă mai per‑
sistentă şi mai dureroasă ca aceea de a găsi, odată devenit liber,
un obiect de veneraţie (fr.).
2
Odată devenit liber (fr.).
3
Eugen Simion, Stilul confesiunii, în „România literară“, an.
XXII, nr. 10, 9 martie 1989, p. 10.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1001

des­pre ade­vă­ra­tul A. E. Ba­con­sky. (In­ter­viu pe care l‑am

oprit: nu e mo­men­tul să‑l pu­blic acum: poate, după
moar­tea mea.)1
Nu sunt răz­bu­nă­tor. De­parte de mine gân­dul de a
în­cepe să dez­grop nişte morţi şi să în­cep a‑i ju­deca. Fi­e­
care om din ţara asta – in­clu­siv că­lăii şi su­per‑li­che­lele –
are în inima sau în fi­ca­ţii săi o sa­bie jus­ti­ţi­ară as­cunsă.
Dar se pune pro­blema – sau, spe­răm, se va pune
într‑o zi şi la noi pro­blema: până la ce punct avem voie să
ier­tăm, de la ce punct nu avem voie să ui­tăm, când tre­
buie să ba­tem cu pum­nul în masă şi să stri­găm: ajunge!
Mă con­ving tot mai mult că li­cheaua, bruta, pros­tul
(chiar dacă sunt de­fi­niţi glo­bal prin cu­vân­tul atât de so­
fis­tic „bi­ro­crat“) nu pot fi re­e­du­caţi. Lu­pul îşi schimbă
discursul, dar el tot un apa­rat­cik al no­men­cla­tu­rii ră­
mâne. O crimă ne­pe­dep­sită, un cri­mi­nal care se plimbă
li­ber şi felice în­seamnă că, ori­când, crima se poate în­
toarce, iar cri­mi­na­lii îşi pot con­ti­nua me­se­ria. Con­sti­tu­ţia
în­ce­tează a mai fi con­sti­tu­ţie din clipa în care se per­mite
în­căl­ca­rea nor­mei de drept. De­zas­trul ţă­rii mele a în­ce­
put cu prima palmă dată de un mi­li­ţian unui ne­no­ro­cit
abia ares­tat, in­ca­pa­bil să se apere sau să fie apă­rat.
Până la ce punct pu­tem ad­mite de­la­ţi­u­nea, tră­da­rea,
măr­tu­ria min­ci­noasă? Scri­sul min­ci­nos, lin­gu­şi­rea ipo­
crită, fal­si­fi­ca­rea sub ochii poporu­lui a ade­vă­ru­lui aces­
tui biet po­por.
Nu mă mai doare acest tre­cut, am ajuns să con­si­der
ne­no­ro­ci­rile noas­tre po­li­tice ca fi­ind nişte ne­no­ro­ciri, dez­
as­tre sau ca­tas­trofe na­tu­rale. Ca şi cu­tre­mu­rul, inun­da­ţi­ile
1
„Eu l‑am văzut pe Blaga plângând…“ („…dar ce are să zică lim‑
ba română?“), interviu datat „26 ian. – 6 febr. 1989“. Vezi Anexe.
1002 ION D. SÎRBU

şi aceste lungi, uci­gă­toare, se­cete de iarnă. Dar simt că e

grav, sus­pect şi alar­mant fap­tul că – nici în URSS şi nici
la noi – nu a apă­rut încă re­gre­tul sau că­inţa la au­to­rii re­
le­lor să­vâr­şite.
Ca să nu se mai în­tâm­ple ceea ce s‑a în­tâm­plat, tre­
buie ne­a­pă­rat să spu­nem tare, să ară­tăm cu de­ge­tul, să
im­por­tăm de un­deva un stâlp al in­fa­miei. Tre­buie!
*
Ci­tesc, cu mare aten­ţie, sine ira et stu­dio1, vo­lu­mul IV
din ci­clul La Li­li­eci, al ve­ci­nu­lui meu ol­tean, Ma­rin So­
rescu. Re­a­li­zez că mă gă­sesc în faţa unui text (ex­pe­ri­
men­tal? postexperimental?) ce tre­buie ju­de­cat prin altă
scară de va­lori de­cât cea cu care, în­de­ob­şte, ne apro­piem
de proza li­rică sau de po­e­zia în proză. E vorba de o frescă
orală a unei lumi. Cul­tura mi­noră, la li­mita din­tre folc­
lor, le­xi­co­lo­gie, su­fle­tul as­cuns al sa­tu­lui ol­te­nesc, aşa
cum a fost, aşa cum moare fără să‑şi dea seama.
Dar ci­tesc aceste „icoane le­xi­cale“ (mi‑ar tre­bui un
dic­ţionar) cu un sen­ti­ment de culpă şi strei­nă­tate. To­tul
îmi este strein, exo­tic, pri­mi­tiv şi bar­bar. La fel aş citi şi
des­pre via­ţa de toate zi­lele a unui trib din Ama­zo­nia sau
Ma­da­gas­car. Mai mult: mă po­me­nesc a simţi că Tran­sil­
va­nia – ca ori­zont, limbă, ci­vi­li­za­ţie, mo­rală, stil etc. –
este o lume ce nu a avut şi nu va avea nici­o­dată ni­mic
co­mun cu această lume, ce mi se pare sci­tică, sarmată,
pecenegă… dar nu daco‑ro­mană. Dacă bra­vii noştri co­
ri­fei ar­de­leni, care au re­a­li­zat, în 1918, Ma­rea Unire, ar
fi cu­nos­cut La Li­li­eci (din care de­rivă, mi­nor şi pă­şu­nist,
o în­treagă ava­lanşă de ro­mane şi po­ves­tiri ol­te­neşti, de
1
Vezi supra, nota 3, p. 498 (lat.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1003

ti­pul Ro­mu­lus Co­jo­caru, Ion Bo­du­nescu, Va­sile Bă­ran,

Ma­rian Barbu, Ro­mu­lus Di­a­co­nescu şi mulţi al­ţii…),
dacă ar fi ci­tit şi ur­mă­rit ca­ri­era ero­il­or „moromeţi“ ai
lui Za­ha­ria Stancu şi Ma­rin Preda (scri­i­tori de pustă) –
eu cred că ar fi stat se­rios pe gân­duri îna­inte de a se uni
cu ve­chiul re­gat.
Nu mă re­fer la sa­tul în sine, ci la zes­trea mo­rală pe
care o trans­mite fi­i­lor săi, ple­caţi la stu­dii, să facă re­pede
ca­ri­eră, să scrie cât mai multe cărţi. (Cu orice preţ!) Fi­
indcă a so­sit mo­men­tul is­to­ric de a pu­tea vorbi des­pre o
vic­to­rie şi o su­pre­ma­ţie a sti­lu­lui ol­te­nesc în po­li­tică,
mo­rală, li­te­ra­tură, is­to­rie. Există o le­gă­tură în­tre amo­ra­
li­ta­tea ge­ne­ra­li­zată a foş­ti­lor ţă­rani şi sa­tul lor ma­gic, în
care re­li­gia se re­zumă la ri­tu­a­luri şi ru­gă­ciune, la bles­
teme şi în­ju­ră­turi. Spi­ri­tul descurcă­reţ, in­te­li­gen­ţele iuţi
şi şme­chere, frica de stă­pâni, şefi şi stă­pâ­nire, pa­leta de
ti­tluri şi func­ţii, du­pli­ci­ta­tea trans­for­mată în im­pe­ra­tiv
ca­te­go­ric şi chiar Artă.
Pro­cen­tul de ol­teni în func­ţii‑cheie, la ora asta, de­pă­
şeşte, cred eu, pro­cen­tul de evrei care func­ţionau ma­fi­o­
tic în pri­mul de­ce­niu. Dar, în timp ce aceste mi­no­ri­tăţi
na­ţionale po­li­tice, care au fost evreii (şi un­gu­rii, în Ar­deal),
aveau la spate o is­to­rie şi o cul­tură ma­joră foarte se­ri­oase,
ol­te­nii, în timp ce îşi neagă şi îşi dis­trug pro­pri­ile ră­dă­
cini ethnice, ră­mân pri­mi­tivi şi goi, nici eu­ro­peni, nici
asi­a­tici, nici să­teni, nici in­te­lec­tu­ali, simpli hi­brizi ai
unui ex­pe­ri­ment so­cial ce i‑a ame­ţit şi dus în is­pită. E
ade­vă­rat, aici, orice ca­li­tate e un de­fect şi orice de­fect e o
ca­li­tate, prin şi­re­te­nie, tea­tru, uz şi abuz, s‑a ajuns la un
mo­dus vi­vendi, în care dacă ştii să taci, să nu calci pe ni­
meni pe coadă, să nu flu­ieri în bi­se­rică şi să nu te pişi
1004 ION D. SÎRBU

îm­po­triva vân­tu­lui, poţi să‑ţi aran­jezi tri­bul, cla­nul,

gaşca, bi­se­ri­cuţa ta. Aici, din pă­cate, nu se poate cânta
nici­o­dată Deş­teaptă‑te, ro­mâne! şi nici nu se va pro­nunţa
cu­vân­tul „sin­di­cat“ sau „so­li­da­ri­tate“.
(Aces­tea sunt şi mo­ti­vele pen­tru care, în mo­men­
tele mele de sin­u­ci­dere, mă de­clar a fi de… na­ţiona­li­
tate Yalta.)
Este ade­vă­rat: cu­nosc doar sa­tul tran­sil­van din zona cea
mai ci­vi­li­zată a ţă­rii: ju­de­ţele Si­biu, Alba, Hu­ne­doara,
Arad, Ti­miş. Şi nu cu­nosc de­loc sa­tul ol­te­nesc. (Tră­iesc de
25 de ani în acest oraş şi nu am fost, in­vi­tat mă­car, nici
pen­tru o zi în vreo casă dintr‑un sat ol­te­nesc.) Dar mă gân­
desc: ce ar zice Coş­buc, Sla­vici, Agâr­bi­ceanu, Rebreanu,
Goga, Pa­vel Dan – ca să mă re­fer la au­to­rii prin care eu
am cu­nos­cut sa­tul ar­de­le­nesc – ce ar zice aceşti mari iu­
bi­tori ai pă­mân­tu­lui şi ţă­ra­nu­lui ro­mân, dacă ar citi La
Lili­eci, Mo­ro­me­ţii (plus di­fe­ren­ţi­a­lele cre­tine pe care le‑au
ge­ne­rat aceste mari ca­po­do­pere)?
Un ev me­diu bal­ca­nic, o „stare de ru­mâ­nie“, in­trată
până în mă­duva oa­se­lor, o frică (şi un dis­preţ fun­ciar)
faţă de orice formă de stă­pâ­nire, to­tală in­cul­tură po­li­tică,
mo­rală şi re­li­gi­oasă (de al­tar, am­von, ca­te­dră, tri­bună),
ne­mă­su­rată am­bi­ţie de a ajunge la oraş şi de a îm­brăca o
uni­formă, so­li­da­ri­tate săl­ba­tecă şi pe după vi­şin doar cu
Na­şul, Fi­nul, Cum­na­tul, înţigănirea in­vo­lun­tară în prima
ge­ne­ra­ţie (pa­ra­noia carieristică, în a doua, na­ţiona­lis­mul
săl­ba­tic, în a treia), ciocoizarea şi fa­na­ri­o­ti­za­rea ce­lor
ajunşi sus de tot, trans­for­ma­rea sub­stan­ti­vu­lui „ol­tean“
în ad­jec­tiv sau ad­verb ne­ga­tiv.1
1
Text cenzurat în ediţia princeps. Inedit (Caietul „VI“,
„1988‑89“, dactilogramă, f. 106–107).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1005

*
Tâchons d’entrer dans la mort, les
yeux ouverts.1
MARGUERITE YOURCENAR2:
Mémoires d’Hadrien
Mă cu­tre­mur! Ci­tesc cu re­li­gi­o­zi­tate, noap­tea târ­ziu,
vo­lu­mele I şi II, Ma­rea Nea­gră de Ghe­or­ghe I. Bră­ti­anu.3
Ci­tesc – umi­lit şi co­ple­şit – de ace­laşi au­tor, şi tra­du­ce­rea
ro­mâ­nească a căr­ţii O enigmă şi un mi­ra­col is­to­ric: poporul
ro­mân4, apă­rută îna­inte de răz­boi, în fran­ţu­zeşte. („Toată
lu­mea ne neagă ori­gi­nea, lo­cul de naş­tere, le­gi­ti­mi­ta­tea
is­to­rică: nu ne‑am năs­cut ni­că­ieri, am apă­rut nu se ştie
cum, ni­meni nu poate ex­plica mo­dul în care – din pă­
mânt, din iarbă verde – am apă­rut ca o na­ţi­une uni­tară,
având o limbă uni­tară, cu peste 20 de mi­li­oane în ţară,
cu circa 5 mi­li­oane de aro­mâni, mol­do­veni, cu­ţo­vlahi,
timoceni etc. ri­si­piţi peste ho­ta­rele noas­tre…“)
1
Să încercăm să intrăm în moarte cu ochii deschişi (fr.).
2
Marguerite Yourcenar născută Marguerite de Crayencour
(1903–1987), romancieră, eseistă, nuvelistă franco‑americană de
origine belgiană, prima femeie primită în Academia Franceză
(1980). Memoriile lui Hadrian (Mémoires d’Hadrien, 1951), roman
istoric despre Imperiul Roman în secolul II d.Hr., capodopera
sa, a apărut şi în româneşte, traducere şi cuvânt înainte de Mihai
Gramatopol, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1983.
3
Volumul citat, traducere de Michaela Spinei, realizată după
manuscrisul original scris în franţuzeşte, ediţie îngrijită, studiu in­
troductiv, note şi bibliografie de Victor Spinei, a apărut la Editura
Meridiane, Bucureşti, 1988.
4
Ediţie îngrijită, prefaţă, studiu şi note de Stelian Brezeanu,
traducere de Marina Rădulescu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1988. Ediţia în franceză, Une énigme et un miracle
historique: le peuple roumain, a fost tipărită la Paris, în 1939, şi apoi,
în 1942, la Bucureşti.
1006 ION D. SÎRBU

Dar mă cu­tre­mur, ci­tind stu­diul in­tro­duc­tiv al lui Vic­

tor Spi­nei, şi în­cep a nu­măra mor­ţii, vic­ti­mele ucise în
tim­pul vie­ţii mele, nu de­parte de soarta şi in­fer­nul
pro­priu…
La vâr­sta de nu­mai 55 de ani (1898–1953), Ghe­or­ghe
I. Bră­ti­anu a mu­rit: „în îm­pre­ju­rări spe­ci­ale“…, „ceea ce,
scrie Spi­nei, îl apro­pie, […] prin si­mi­li­tu­di­nea situa­ţiei
[Si­ghet – n.n.] de C. C. Giu­rescu, P. P. Pa­na­i­tescu, V. Pa­
pa­cos­tea, I. I. Nis­tor, I. Lu­paş, Al. La­pe­datu, Sil­viu Dra­
go­mir, Z. Pâclişanu, T. Sauciuc‑Să­veanu, E. Lă­ză­rescu,
Al. Marcu şi de nu­me­roşi alţi co­legi de ge­ne­ra­ţie…“
Noap­tea, în acei ani de după „eli­be­rare“, pe toate
por­ţile cul­tu­rii noas­tre ple­cau spre moarte căr­tu­ra­rii
noştri: pe ace­leaşi porţi so­seau fiii ge­ne­ra­ţiei spon­ta­nee
de sta­li­nişti ad‑hoc. Sec­to­rul Is­to­rie şi Fi­lo­so­fie a dat cel
mai mare nu­măr de mar­tiri.
Is­to­ria lui Rol­ler1 tre­buie ne­a­pă­rat re­pu­bli­cată şi co­
men­tată. În stu­diul in­tro­duc­tiv, în che­nare ne­gre, tre­bu­iesc
po­me­nite nu­mele şi bio‑bi­bli­o­gra­fia ace­lor is­to­rici mar­tiri
care au fost ucişi pen­tru ca ideea Rol­ler să poată tri­umfa.
*
B.B.C.
11 mar­tie 1989, di­mi­neaţa.

În con­di­ţii nor­male, re­ac­ţia faţă de abu­zu­rile unui

dic­ta­tor, de­ve­nit sa­trap, ti­ran sau îm­pă­rat de tip afri­
can, se ma­ni­festă în etape. Mai în­tâi, îl cri­tică fa­mi­lia,
1
Mihail Roller (1908–1958), istoric, coordonatorul grupu‑
lui de istorici care au redactat manualul de Istoria României, „plin
de falsificări“, utilizat ca instrument de îndoctrinare şi de propa‑
gandă comunistă, publicat în 1947.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1007

apoi apro­pi­a­ţii co­la­bo­ra­tori. Ur­mează opi­nia pu­blică,

presa, străi­nă­ta­tea.
La noi, toate eta­pele fi­ind să­rite sau arse, cea mai se­veră
cri­tică apare (mult după mie­zul nop­ţii) din par­tea unor bo­
şo­rogi, foşti to­va­răşi de luptă şi ca­ri­eră, în pe­ri­oada cea mai
nea­gră a dic­ta­tu­rii co­mu­niste. Se in­vocă în­căl­ca­rea Con­sti­
tu­ţiei, abu­zul de pu­tere, pier­de­rea pres­ti­gi­u­lui in­ter­na­
ţional, ex­por­tul de ali­mente, dă­râ­ma­rea sa­te­lor – exact
acele rele ce au în­ce­put, ca me­todă şi scop, pe vre­mea când
cei ce pro­tes­tează acum erau în pos­turi grele, fi­ind co­a­u­to­
rii dic­ta­tu­rii pe care as­tăzi vor să o dă­râme.
O re­vo­lu­ţie de pa­lat? O ma­ne­vră kremlină?
Vom ve­dea.
Im­por­tant mi se pare a fi ca, in­di­fe­rent prin cine şi cu
ce mij­loace, Ade­vă­rul poporu­lui să ajungă să vor­bească
po­poa­re­lor. Re­stul va veni de la sine.
Fi­e­care pa­săre pre limba ei piere.
*
Tre­buie să re­ţin ver­bul ame­ri­can, nou‑nouţ: to bal­
ca­nise: în­sem­nând „mă­run­ţire a ma­ri­lor pro­bleme din
pers­pec­tiva unor în­tor­to­cheate şi du­bi­oase con­cep­ţii tri­
bal‑na­ţiona­liste pro­prii is­to­riei bu­to­iu­lui de pul­bere al
Eu­ro­pei.“
Ci­ta­tul de mai sus l‑am tran­scris din „ro­ma­nul“ po­
li­ţisto‑co­mu­nisto‑bu­le­var­dier Enigma din strada pre­sei
de Mih­nea Ghe­or­ghiu1. Mo­nu­ment ri­zi­bil de kitsch li­te­
1
Mihnea Gheorghiu (1919–2011), poet, prozator, drama‑
turg, eseist, cineast şi traducător. A tradus din Shakespeare, Walt
Whitman, Robert Burns, Charles Dickens, Marquez etc. Enigma
din strada presei a apărut la Editura Cartea Românească, Bucu­
reşti, 1988.
1008 ION D. SÎRBU

rar, car­tea prin care se de­ve­lo­pează, la fi­e­care pa­gină, in­

cul­tura unui cult, ca­ri­e­ris­mul plin de ifose aca­de­mice şi
mof­turi din di­plo­ma­ţia quasi‑cul­tu­rală. Ro­ma­nul va tre­
bui ana­li­zat ca fişă pa­to­lo­gică a unui pa­ra­noic al glo­riei
prin po­li­tică şi scris – dar şi ca do­cu­ment al ce­lei de a
doua con­şti­inţe a şta­bi­lor că­zuţi din fo­to­lii şi gata acum
să do­ve­dească lu­mii stră­lu­ci­rea lor de ca­rac­ter şi con­sec­
venţă, con­form dic­to­nu­lui foarte bal­ca­nic: „Nici us­tu­roi
n‑am mân­cat, nici gura nu‑mi mi­roase.“ La un mo­ment
dat, ai im­pre­sia că tot ce e spi­rit, in­te­li­genţă, cul­tură, ta­
lent şi in­for­ma­ţie, plus ca­rac­ter şi cu­raj po­li­tic de stânga
(me­reu la stânga, dar pru­dent, de­li­cat, fără riscuri di­
recte) se con­cen­trează în per­soana ero­u­lui prin­ci­pal, Dan
Gri­go­riu: ga­ze­tar, uni­ver­si­tar, li­te­rat, fi­lo­sof, di­plo­mat
etc., etc. Or­ga­ni­zează con­grese, ţine co­mu­ni­cări, ajută
mi­niş­trii de ex­terne să se descurce la Liga Na­ţi­u­ni­lor.
De­mască pu­tre­zi­ciu­nea cla­se­lor ex­ploa­ta­toare (Paul Du­
mi­triu era un porc, un tră­dă­tor, dar era plin de ta­lent),
deşi îi plac la ne­bu­nie ho­te­lu­rile ele­gante, bă­u­tu­rile rare,
ora­şele oc­ci­den­tale.
Am ci­tit car­tea cu ură şi pre­ju­de­cată.
„To­tul se poate des­co­peri într‑un ziar, dom­nule. E
su­fi­ci­ent să‑l ci­teşti ori să‑l scrii cu des­tulă ură“ (pag. 168).
*
În mi­to­lo­gia noas­tră, eroul (Făt‑Fru­mos, Voi­ni­cul,
Prâs­lea) nu este un se­mi­zeu, chiar dacă, din naş­tere, el
este des­ti­nat unor fapte ie­şite din co­mun. Este vi­teaz, dar
nu în sen­sul vi­te­jiei ca­va­le­ri­lor me­di­e­vali. El e fru­mos,
in­te­li­gent şi, mai ales, bun. Se ali­ază cu ca­lul său, cu sti­hi­
ile bune: e mi­los, ajută o al­bină, o fur­nică, o pa­săre ră­nită.
În­vinge, fi­indcă e no­ro­cos, fi­indcă are ali­aţi as­cunşi, fi­
indcă cu­noaşte slă­bi­ciu­nile pu­ter­ni­cu­lui ad­ver­sar.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1009

E ciu­dat – acum ob­serv – în această bă­trână şi de­loc

greco‑la­tină mi­to­lo­gie, Zmeul este un fel de se­mi­zeu, el e,
în ace­laşi timp, mai mare, mai tare, mai bo­gat. Dar toţi
Zmeii sunt proşti, ei pot fi pă­că­liţi, min­ţiţi, atraşi, prin
di­fe­rite lin­gu­şiri, în în­tre­ceri în care, fi­indcă sunt proşti
(deşi foarte pu­ter­nici), ei pierd lupta „dreaptă“ cu eroul
din po­veste.
Există şi un Zmeu al Zme­i­lor, care nu poate fi de­cât
pros­tul‑proş­ti­lor hiperputernici. E va­ni­tos, se la­udă,
ame­ninţă: Făt‑Fru­mos îl minte şi îl atrage în cursă. Apoi
îi taie ca­pul.
*
Îl con­si­der pe Hanák Ti­bor, fi­lo­so­ful‑po­li­to­log un­gur,
care în fi­e­care săp­tă­mână pre­zintă un eseu de sin­teză po­
li­tică (şi fi­lo­so­fică) asu­pra lu­mii în care trăim (cu re­fe­rinţe
mai ales asu­pra dra­ma­ti­ce­lor schim­bări şi dez­ba­teri din
Un­ga­ria), ca fi­ind una din min­ţile cele mai lu­cide şi mai
cu­prin­ză­toare din câte mi‑a fost dat să în­tâl­nesc.
În lu­nile din urmă, în timp ce în­treaga presă oc­ci­den­
tală (care a fost le­şi­nată, în anii ’70, de mi­ra­co­lul re­for­
me­lor so­ci­a­lis­mu­lui „de gulyàs“, al lui Kádár1) ri­dică în
slăvi re­vo­lu­ţia ide­o­lo­gică ce are loc acum în Un­ga­ria (pur
te­o­re­tică şi prin­ci­pi­ală, de­o­cam­dată), Hanák vede ha­o­sul
şi anar­hia li­be­rală ce ame­ninţă să în­lo­cu­iască şi chiar să
în­treacă anar­hia şi ha­o­sul eco­no­miei aşa‑zis cla­sic so­ci­a­
liste (so­vi­e­tice). În lo­cul bi­ro­cra­ţi­lor şi ac­ti­viş­ti­lor ste­ri­le­
lor şe­dinţe din tre­cut, au apă­rut o puz­de­rie de ide­o­logi
de tot fe­lul. E nor­mal, spi­ri­tul ţi­nut sub căl­câi se răz­bună
acum şi ţipă toate ade­vă­ru­rile şi re­lele din tre­cut. Dar se
naşte o uri­aşă ame­nin­ţare – şi con­du­ce­rea su­pe­ri­oară de
par­tid pare să simtă acest lu­cru, bate anume pa­sul pe loc,
1
Vezi supra, nota 1, p. 313.
1010 ION D. SÎRBU

ter­gi­ver­sând şi „bal­ca­ni­zând“ toate dis­cu­ţi­ile şi le­gile – se

naşte pe­ri­co­lul unei ha­o­tice dez­or­dini, ca re­zul­tat al fa­ta­
lu­lui quot capita, tot sensus1. Pe vre­mea lui Kádár exista
un Şef in­a­mo­vi­bil, un par­tid in­fa­i­li­bil, un stat con­dus de
o no­men­cla­tură to­ta­li­tară. Po­po­rul ştia că apa­ra­tul este şi
că el nu poate fi în­lo­cuit; se descurca fi­e­care cum pu­tea,
în­ju­rând, dar supunându‑se. Acum însă, Kádár nu mai
există, în el se aruncă cu no­roi; par­ti­dul şi‑a re­cu­nos­cut
im­po­tenţa şi in­ca­pa­ci­ta­tea, el cere să fie aju­tat. E clar că
el poate fi în­lo­cuit ori­când, în vi­i­tor. Dar nicio or­dine
vi­i­toare nu se în­tre­vede: sun­tem îna­inte de Ge­neză, abia
după ce se va vota noua Con­sti­tu­ţie, ci­neva (cine?) va
tre­bui să strige „să se facă Lu­mină!“ şi poporul, sin­gur, va
tre­bui să des­partă apele de us­cat.
L’éternel retour?2 Luăm to­tul de la în­ce­put. Te­o­re­tic
se poate. Dar nu ştiu dacă ner­vii poporu­lui de jos re­zistă
la o ase­me­nea uri­aşă su­pra­so­li­ci­tare.
*
După răz­boi, în anii în care îi vi­zi­tam la cli­nica lui
Goia (II) pe Blaga şi pe Li­viu Rusu, am au­zit vorbindu‑se
foarte mult, în cercurile de spe­ci­a­li­tate me­di­cală, des­pre
o nouă te­o­rie se­mi­o­lo­gică, cea a „fo­ca­re­lor de in­fec­ţie“.
Re­u­ma­tis­mul, ce­fa­le­ele, car­di­o­pa­ti­ile, cri­zele he­pa­tice,
uri­nare etc… toate aceste boli pot pro­veni dintr‑un sin­
gur fo­car in­fec­ţios, as­cuns cine ştie unde: în ma­xi­lar, în
amig­dale etc…
Pre­iau me­ta­fora „fo­ca­ru­lui in­fec­ţios“ şi în­cerc s‑o
aplic la în­treaga re­a­li­tate a so­ci­e­tă­ţii Ro­mâ­niei de as­tăzi
(15.III.1989). Ab­so­lut toate or­ga­nele cen­trale no­bile,
1
Câte capete, atâtea judecăţi (lat.).
2
Eterna întoarcere? (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1011

sunt in­fec­tate şi dor cum­plit: eco­no­mia, in­dus­tria, în­vă­

ţă­mân­tul, presa, cul­tura, re­la­ţi­ile ex­terne, in­terne, spor­
tul, mu­zica uşoară, gra­ni­ţele, ova­rele, apele, pă­du­rile,
pă­mân­tul…
To­tul e in­fec­tat şi su­feră. De ani de zile plouă cu re­
ţete (de­crete) şi so­lu­ţii (noi re­vo­lu­ţii). Niciun re­zul­tat,
du­re­rea se în­tinde, până şi in­sti­tu­ţii care până acum mer­
geau nor­mal dau semne de obo­seală, boală, le­ha­mite…
Se pune în­tre­ba­rea: dacă to­tul ni se trage de la un fo­car
(şi to­tul ni se trage dintr‑un sin­gur fo­car), unde este acest
fo­car şi care e nu­mele lui? URSS‑ul? A fost ca­uza prin­ceps,
mai nou şi el în­cearcă să‑şi ex­tirpe fo­ca­rul in­fec­ţios.
Ci­neva, în tren, mi‑a spus: „Di­fe­renţa de ci­vi­li­za­ţie
so­ci­a­listă în­tre noi şi bul­gari este di­fe­renţa în­tre cele trei
clase pri­mare ale şe­fu­lui nos­tru şi cele 7 clase de Nor­
mală ale fos­tu­lui în­vă­ţă­tor Jiv­kov. Iar di­fe­renţa de cul­
tură în­tre in­sti­tu­ţi­ile de cre­a­ţie şi mass‑me­dia ro­mâne şi
bul­gare e di­fe­renţa în­tre şcoala pri­mară a aca­de­mi­ci­e­nei
noas­tre şi li­cenţa în is­to­rie lu­ată la Ox­ford de fiica lui
Jiv­kov, Lud­mila1 (ade­vă­rată mân­tu­i­toare eu­ro­peană a
Bul­ga­riei fe­u­dal‑bol­şe­vi­zate).“
În con­clu­zie: fo­ca­rul de in­fec­ţie al Pa­triei mele (o
spun asta de 20 de ani) se as­cunde în ge­ni­a­li­ta­tea in­fa­i­li­
bilă a pro­stiei ce stă­pâ­neşte şi di­ri­jează pe şe­fii su­premi ai
pu­te­rii po­li­tice.
Sublata ca­usa 2… Dar cum? Dar când? Dar cine?
1
Ludmila Jivkova (1942–1981), specializată în istoria artei
la Universitatea de Stat din Moscova (1970), a deţinut funcţii
importante în Comitetul pentru Artă şi Cultură, în perioada
1972–1981 (vicepreşedinte şi preşedinte cu rang de ministru).
2
Expresia integrală, Sublata causa, tollitur effectus (După ce a
fost înlăturată cauza, efectul dispare) (lat.).
1012 ION D. SÎRBU

*
Sub gea­mul dor­mi­to­ru­lui nos­tru se for­mează o coadă.
Tă­cută. Din ce în ce mai lungă. Trece cu roaba bă­trâ­nul
care go­leşte cu­ti­ile de gu­noi. Şi strigă: „Bravo! Uraţi‑i lui
Cea­u­şescu via­ţă lungă şi pu­tere de muncă!“ Şi râde. Ni­
meni nu‑i răs­punde.
Aflu de la so­ţia mea se­cre­tul aces­tei cozi. S‑a aflat că
la far­ma­cia de sub noi (dar care are in­tra­rea prin faţă, pe
strada prin­ci­pală, Cuza, blo­cul nos­tru fi­ind aşe­zat în­tre
Tea­trul Na­ţional şi Pri­mă­rie) se va da vată. Oa­me­nii
(ma­jo­ri­ta­tea fe­mei), care s‑au aşe­zat la coadă în faţă, au
fost re­pede tri­mişi în spate, unde există un geam al ma­
ga­ziei far­ma­ciei în ca­uză.
Grija enormă pen­tru apa­renţe. La ni­vel de ju­deţ,
toate pla­nu­rile edi­li­tare se fac în aşa fel, în­cât nicio pră­vă­
lie, la care ar pu­tea să se for­meze o coadă cândva, să nu fie
pla­sată în cen­tru, la ve­dere, ci un­deva, în spate, fe­rită per­
fect atât de ochii strei­ni­lor (even­tu­ali), cât mai ales de ochii
şe­fi­lor. Aces­tora nu le plac co­zile, deşi „coada“ face parte
or­ga­nică din sis­tem. (Prima „coadă“ am vă­zut‑o la Si­biu,
la tu­tun­ge­rie, prin 1945‑46.) Fap­tul că tot ce se clă­deşte
are în ve­dere „coada“ pen­tru cel pu­ţin 100 de ani de acum
în­colo în­tă­reşte te­or­ia mea că „sta­tul la coadă“ face parte
din me­to­dele de su­pu­nere, dis­ci­pli­nare şi tâm­pire, în
etape, a în­tre­gu­lui po­por. „So­ci­a­lis­mul în­seamnă summa
bu­nu­ri­lor pe care nu le avem de­o­cam­dată, co­mu­nis­mul
va re­pre­zenta summa bu­nu­ri­lor pe care nu le‑am avut şi
nu le vom avea nici­od ­ ată.“ Nu ştiu cine a spus asta.
„Se dă vată“, ana­li­zată gra­ma­ti­cal, mi se pare o im­
per­so­na­li­zare ul­timă a pu­te­rii. De la „ăş­tia ne dau vată“,
prin „ne dau vată“, la „se dă vată!“ Cine dă vata? Nu se
ştie. Când so­seşte ca­mi­on ­ ul cu vată? Nu se ştie. Când
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1013

în­cepe îm­păr­ţi­rea? Nu se ştie. Cât se dă de per­soană? Nu

se ştie. Cât costă pa­che­tul? Nu se ştie. E vată albă sau
gal­benă? Nu se ştie.
Coada de sub gea­mul meu, nu­mai de când scriu, a
cres­cut cât un ba­laur: peste o sută de oa­meni, ma­jo­ri­ta­
tea fe­mei ti­nere, aş­teaptă, în rând câte trei, dis­ci­pli­nate,
în to­tală tă­cere.
„În­că­ie­ra­rea, îmi spune Limpi, va în­cepe de în­dată
ce se va simţi că marfa e pe sfâr­şite. Atunci, cei cu tu­peu
vor trece cu forţa în faţă, cei din spate vor des­chide gura.
Ca la spar­tul târ­gu­lui.“ (Mi­li­ţi­a­nul cască: e obiş­nuit!)
*
Ci­tesc pen­tru prima oară un vo­lum cu texte din cro­ni­
ca­rii mun­teni: Le­to­pi­se­ţul Cantacuzinesc, cel al Bă­le­ni­lor,
Radu Po­pescu, Radu Gre­ceanu.1
Cu­nosc cro­ni­ca­rii mol­do­veni (pe care i‑am ci­tit cu
mare plă­cere li­te­rară şi pa­tri­o­tică), am parcurs, cu greu,
şi texte is­to­rice din Şcoala Ar­de­leană: grave, tra­gice, pă­
ti­maşe, foarte ri­gu­ros in­for­mate… Tex­tele aces­tea ale
cro­ni­ca­ri­lor mun­teni mă fac să râd, mă fac să plâng.
Pâre, in­trigi, ti­că­lo­şii, tră­dări. O ne­sfâr­şită luptă in­ternă
pen­tru pu­tere cu orice preţ. Ti­că­lo­şia tristă ce se de­gajă
din aceste foarte ba­roce texte (cu ex­cep­ţia Le­to­pi­se­ţu­lui
Cantacuzinesc) mi se pare a fi di­men­si­u­nea ma­trice a
firii poporu­lui ol­te­nesc şi mun­te­nesc. Nu ştiu de unde, la
Si­biu, s‑a răs­pân­dit con­vin­ge­rea că mun­te­nii, ca echi­li­
bru, po­li­tică şi spi­rit, re­pre­zintă cum­păna prac­tică în­tre
sen­ti­men­ta­lis­mul le­neş al mol­do­ve­ni­lor şi dărăboşenia
ri­gid‑în­cu­iată a ar­de­le­ni­lor şi bă­nă­ţe­ni­lor. Cred că această
1
Cronicari munteni, studiu introductiv de Dan Horia Mazilu,
selecţia textelor şi glosar de Anatol Ghermanschi, Bucureşti,
Editura Militară, 1988.
1014 ION D. SÎRBU

idee (care pu­tea fi cre­zută pe vre­mea când tră­iau Bră­ti­e­

nii, Fi­li­pescu, Ti­tu­lescu etc.) nu mai poate fi sus­ţi­nută
as­tăzi, când bo­ie­rii cra­io­veni, în ali­anţă cu bălenii şi
cantacuzinii de pe Dâm­bo­viţa, au de­ve­nit ciuma cea mai
bu­bo­nică din toată is­to­ria noas­tră de până acum.
Şi to­tuşi, lec­tura îmi place, mă re­voltă, mă scâr­beşte –
dar mă şi mân­gâie. To­tul trece, ni­mic nu e nou sub soare,
„că toate lu­meş­tile su­puse sunt mu­tă­ri­lor“, „ni­mic supt
soare iaste stătătoriu, ci toate câte sunt, în curgere şi mu­
tare sunt zi­dite…“ (Stol­ni­cul Can­ta­cu­zino).
Există şi o fi­lo­so­fie mo­rală a is­to­riei la aceşti cro­ni­
cari (ca la Mi­ron Cos­tin), ceva le­gat de ideea de culpă şi
pe­deapsă. Dar şi o te­o­rie a evo­lu­ţiei – sus­ţine Dan Ho­ria
Ma­zilu în stu­diul său in­tro­duc­tiv –, a de­ve­ni­rii şi stin­ge­rii.
(„Naş­te­rea şi stri­că­ciu­nea.“ Nu moar­tea: stri­că­ciu­nea.)
„Toate lu­cru­rile câte în lume sunt au şi aceste trei ste­
pene [trepte, etape, n.m.] dupre ce se fac, adecă ur­ca­rea,
sta­rea şi po­go­râ­rea, au cum le zic al­ţii, adaogerea, sta­rea
şi ple­ca­rea…“
Emo­ţionant! Gândindu‑mă la Gh[eorghe] I. Bră­ti­anu
(O enigmă şi un mi­ra­col is­to­ric: poporul ro­mân), nu pot
să nu tran­scriu „mi­ra­rea“, din sec. XVII, a Stol­ni­cu­lui
Can­ta­cu­zino: „Însă nu pu­ţină mi­rare iaste la toţi câţi
scriu de aceasta […] cum s‑au ţi­nut şi au ţi­nut până as­tăzi
aşa, păzindu‑şi limba – şi cum au pu­tut şi pot şi pă­mân­tu­
rile aces­tea lă­cu­iesc!? “
Într‑ade­văr, nu pu­ţină mi­rare este.
Su­b­li­ni­e­rea, de astă dată, îi apar­ţine şi bu­nu­lui
Dum­ne­zeu.
*
S‑a vor­bit mult des­pre „fon­dul da­cic“, „fon­dul sla­
von“ – poate chiar mai mult de­cât des­pre fon­dul esen­ţial
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1015

al struc­tu­rii noas­tre ethnice, fon­dul la­tin… Acum, ur­

mă­rind eu te­ri­bil de ra­pida otomanizare a mo­ra­vu­ri­lor şi
stă­ri­lor so­ci­ale (ge­ne­ra­li­za­rea bac­şi­şu­lui, plo­co­nu­lui, peş­
che­şu­lui, apa­ri­ţia vi­zi­ri­lor şi pa­şi­lor, a sei­me­ni­lor şi ie­ni­
ce­ri­lor, ma­zi­li­rea şi căf­tă­ni­rea, tâ­râ­rea pe burtă în faţa
prea­slă­vi­tu­lui Sul­tan şi a Sul­ta­nei Validé etc.), mă gân­desc
cu mai mare aten­ţie la even­tu­a­lul „fond tur­cesc“ ce ar pu­
tea să existe în ca­te­go­ri­ile sub­con­şti­ente ale şe­fi­lor noştri
pro­ve­niţi din „re­gi­u­nile moi“ (Bă­ră­gan, Lunca Du­nă­rii).
Nu în­tâm­plă­tor, într‑un stu­diu de is­to­rie pe care îl răs­
fo­iesc la în­tâm­plare, aflu că tur­cii cer, în sec. XVII, la în­ce­
put, unui dom­ni­tor mun­tean (cred că lui Ma­tei Ba­sa­rab),
mă­ri­rea ha­ra­ci­u­lui, din ca­uza nu­mă­ru­lui mare de turci care,
fu­gind de gre­u­tă­ţile vie­ţii din re­gi­u­nea Adri­a­no­pol, au tre­
cut Du­nă­rea şi s‑au pri­pă­şit în Olt, Te­le­or­man, Giur­giu.
„Mai rău de­cât un evreu ateu nu poate fi de­cât un
turc ateu“, o spu­nea Ke­mal Ata­türk1.
În scri­e­rile mele, am mai multe per­so­naje care apar­
ţin aces­tui mare po­por, tur­cii. Iarna Lu­pu­lui Ce­nu­şiu se
pe­trece într‑un port tur­cesc (per­so­na­jul Iu­suf, un turc
bă­trân şi în­ţe­lept, mi se pare a fi o re­u­şită, ca şi per­so­na­
jul Ca­dâr din ul­tima mea carte, Dan­sul Ur­su­lui). Am ex­
pli­cat, într‑un ca­iet‑pro­gram, de unde mi se trage această
in­ex­pli­ca­bilă sim­pa­tie: nu ştiu tur­ceşte, sunt tran­sil­van,
nu am ab­so­lut ni­mic co­mun cu sti­lul şi mo­ra­vu­rile tur­
ceşti care mai per­sistă – care, din con­tră, în loc să dis­pară,
de­vin pe zi ce trece tot mai ac­tive şi mai ge­ne­ra­li­zat pre­zente.
„Tur­cul când e bun, e foarte bun, când e rău, e foarte rău.
1
Mustafa Kemal, supranumit Atatürk născut Mustafa Kemal
(1881–1938), militar şi om de stat turc, fondatorul statului turc
mo­dern, primul preşedinte al Republicii Turcia (29 octombrie
1923 – 10 noiembrie 1938), una dintre marile personalităţi ale
secolului XX.
1016 ION D. SÎRBU

În pri­vinţa asta sea­mănă cu toţi fiii ma­ri­lor pu­teri. Cu ru­

şii, în pri­mul rând. Dar, pe de altă parte, îmi plac tur­cii,
fi­indcă sunt o fostă îm­pă­ră­ţie, o fostă mare pu­tere, o fostă
ame­nin­ţare a Eu­ro­pei şi a Lu­mii.“
Avem, aşa­dar, în ju­de­ţele Olt, Te­le­or­man, Giur­giu,
Dolj, un grup ma­siv de turci trans­plan­taţi. În 300 de ani,
ei au fost com­plet ro­mâ­ni­zaţi. Mazîl a de­ve­nit Ma­zi­lescu,
Ge­lep a de­ve­nit Gelepu, Surduk a de­ve­nit Surduceanu
etc. Şi „Ceauş“ a de­ve­nit Cea­u­şescu.
Des­pre gra­dul acesta mi­li­tar, „Ceauş“, gă­sim largi ex­pli­
ca­ţii în Can­te­mir, Is­to­ria creş­te­rii şi des­creş­te­rii Im­pe­ri­u­lui
Oto­man. La bă­trâ­neţe – re­pet din me­mo­rie – un ceauş de­
vine „ceauş‑bashi“, adică şef peste toate în­chi­so­rile im­pe­ri­u­
lui. Are drep­tul să poarte o mă­ciucă ce se cheamă „Topu“.
În limba turcă alai‑ulu este con­tra­riul lui ului‑ala şi
în­seamnă exact ce în­ţe­le­gem şi în limba noas­tră.
*
Din be­ţia pute­rii, ni­meni nu a re­
u­şit să se tre­zească.
MONTESQUIEU

Pri­e­te­nii noştri iu­go­slavi au un nou prim‑mi­nis­tru:

Ante Marković1. Din câte am în­ţe­les eu la ra­dio, a ţi­nut un
fel de discurs‑pro­gram în care pro­pu­nea cam ur­mă­toa­rele:
„Şe­fii par­ti­du­lui să nu mai di­ri­jeze munca par­ti­du­
lui, par­ti­dul să nu se mai ames­tece în tre­bu­rile sta­tu­lui,
sta­tul să nu se mai ames­tece în func­ţiona­rea agri­cul­tu­rii,
in­dus­triei, eco­no­miei, cul­tu­rii etc… Şi toate aceste re­
forme de prin­ci­piu având un sin­gur scop: sal­va­rea so­ci­
a­lis­mu­lui iu­go­slav…“
1
Ante Marković (1924–2011), prim‑ministru al R.S.F. Iugo­
slavia (16 martie 1989 – 20 decembrie 1991).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1017

Foarte cu­rios: în ţă­rile ve­cine (no­ro­coase) au loc

schim­­bări tot mai dese şi mai mari. Dar toate aceste
schim­bări nu ur­mă­resc de­cât să se evite, cu orice preţ,
SCHIMBAREA. Se de­clară fa­li­men­tul ide­o­lo­giei, po­li­
ti­cei, pla­nu­lui. Foa­me­tea şi atotprăbuşirea bat la uşă. Se
pră­bu­şesc mi­tu­rile, rând pe rând, se tre­zesc na­ţiona­li­
tă­ţile şi in­di­vi­zii. Se con­stată că lupta de clasă a fost în­
lo­cu­ită de lupta în­lă­un­trul cas­tei, abia cu lupa se mai
gă­sesc ci­tate ale cla­si­ci­lor care să mai fie va­la­bile.
Şi to­tuşi… co­mu­niş­tii‑tem­pli­eri ră­mân la pu­tere, re­
nun­ţând la tre­cut şi vi­it­or, la orice în afară de acest
mit‑dogmă: „ro­lul con­du­că­tor al Par­ti­du­lui“.
(Îmi vine în minte o pic­tură‑fa­bulă a lui Bru­e­gel, cu
un şir de cer­şe­tori con­duşi de un orb. Spre pră­pas­tie.)1
*
Ţă­ra­nii şi mun­ci­to­rii bles­temă: func­ţiona­rii şi mica
bur­ghe­zie bâr­fesc. Apa­ra­tul şi or­ga­nele com­pro­mit, abu­
zând de pu­te­rea pe care o au. Când nu pu­tem să do­bo­râm
un ti­ran, prin ne­sfâr­şite jertfe, lungă răb­dare şi fan­tas­tică
per­fi­die, îl fa­cem de râ­sul lu­mii. Îl dăm în stambă, îl pu­
nem să joace Vi­clei­mul în ziua de Paşti, dar nu în târg sau
în faţa bi­se­ri­cii, ci la ONU sau în Par­la­men­tul Eu­ro­pean.
Tran­scriu, cu de­o­se­bită pa­tri­o­tică plă­cere, acest
foarte va­lah „bles­tem“ de cro­ni­car mun­tean:
„…Au ve­nit véste du peste Olt că Bar­bul sărdar, în­ce­pă­tor
tur­bu­ră­ri­lor şi al stri­că­ciu­nii ţărâi şi cap ho­ţi­lor şi tâl­ha­ri­lor,
au crepat şi s‑au dus dra­cu­lui, iar cu moarte rea şi groaz­nică,
pre­cum de la cei ce au fost faţă acolo am au­zit, încă în 10 zile
ce au bo­lit s‑au um­flat şi au ne­grit tot trupu, şi încă viu fi­ind
1
Este vorba de Parabola orbilor de Peter Bruegel cel Bătrân
(1568).
1018 ION D. SÎRBU

ochii amân­doi i‑au să­rit din cap, iar după ce au mu­rit, şi au

tre­cut 3 zile, au fost ie­şit vi­ermi din mor­mânt şi pu­toare mare,
cât s‑au um­plut besérica, care mi­nune s‑au au­zit pătutindenea
şi au tri­mis bo­ia­rii cei de la Cra­iova, de le‑au adus vi­ermi,
pen­tru cre­dinţa, de au vă­zut. Au fost vi­ermi mari albi cu
capetile négre. Cu aceasta o au ară­tat Dumnezău, drep­tul ju­
de­că­toriu tu­tu­ror oa­me­ni­lor, vi­ermi ne­a­dor­miţi fă­când şi alte
multe réle fapte […] Ţara încă s‑au ro­bit peste Olt şi din­coace
de Olt, încă mai mult de­cât 78.000 de su­flete. Mă­năs­ti­rile
céle du păste Olt s‑au arsu céle mai multe, şi case bo­ie­reşti şi
ale să­ra­ci­lor s‑au pus­tiit. […] din ră­u­ta­tea lui şi a so­ţi­i­lor lui.
Şi când îl ră­dica să‑l ducă să‑l în­groape, ţară era multă, fi­ind
strânsă acolo. Bles­tema toţi şi zi­cea:
– Du‑te să dai seama îna­in­tea lui Dum­ne­zeu de céle ce
ne‑ai fă­cut şi crédem că ade­vă­rat că nu va scăpa nici el, nici
so­ţi­ile lui de urgiia lui Dum­ne­zeu.“ 1
*
Pute­rea poate co­rupe pe ori­cine:
dar nu­mai Pros­tul sau Smin­ti­tul
pot să co­rupă pute­rea în­săşi.
apud G.B. SHAW

Ci­tesc un in­ter­viu cu dna Mar­tha Frayde2, care a fost

una din­tre cele mai apro­pi­ate pri­e­tene şi con­si­li­ere ale lui
Fi­del Cas­tro3. A cu­nos­cut puş­că­ria şi exi­lul. Ea afirmă:
1
Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţărâi Rumâneşti, în Cronicari
munteni, ed. cit., p. 226.
2
Martha Frayde Barraqué (n. 1920), reprezentantul Cubei
la UNESCO, în perioada 1963–1964. După ce a înfiinţat, îm‑
preună cu Ricardo Bofill, Comitetul pentru Drepturile Omului
din Cuba (1976), a fost arestată sub învinuirea de activitate con‑
trarevoluţionară şi condamnată la 29 ani de închisoare. În 1979,
i s‑a permis să plece în exil, în Spania.
3
Vezi supra, nota 5, p. 370.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1019

„[…] Din ziua în care a pus mâna pe pu­tere s‑a schim­bat.

Sau, mai de­grabă, pu­te­rea i‑a scos la iveală ade­vă­rata sa per­so­
na­li­tate. Schim­ba­rea a avut loc în nu­mai câ­teva luni. Ajuns
prim‑mi­nis­tru, el a în­ce­put să li­chi­deze cu mai toate in­sti­tu­ţi­
ile tre­cu­tu­lui: ar­mata, bi­se­rica, jus­ti­ţia etc.“
Şi mai de­parte:
„[…] Nu îi place să dan­seze, nu îi place mu­zica, n‑are niciun
gust pen­tru pic­tură, de­testă via­ţa de fa­mi­lie […]. Într‑o altă
epocă, ar fi vrut să ajungă rege, îm­pă­rat. Acum ide­o­lo­gia mar­
xist‑le­ni­nistă l‑a aju­tat să de­vină şef unic. Poate că a avut şi
câ­teva ide­al­uri sau vise re­vo­lu­ţionare, nu sunt si­gură. Mais
c’est sa su­per‑égolatrie qui très vite l’a emporté.1“
(„Le Nouvel Observateur“, 10.I.1989.)

Pu­te­rea ca drog, pu­te­rea ca su­premă is­pită. Pu­te­rea

ca îndemonire.
Fi­del Cas­tro şi‑a fă­cut stu­di­ile… la ie­zu­iţi.
*
L’Afrique a ses singes; l’Europe a
ses Français! 2
SCHOPENHAUER
Et la Ro­u­ma­nie?
Le­nin îi spu­nea lui Gorki că nu‑i place să as­culte mu­
zică de Be­et­ho­ven, fi­indcă această mu­zică îl face să îi fie
milă de oa­meni…
Ace­laşi Le­nin afirma un­deva: „În­tre­gul po­por mi se
pare a fi un sin­gur cap al­bit de mu­jic foarte nă­că­jit. Aş
vrea să‑l mân­gâi – dar mi‑e frică să nu mă muşte.“
1
Dar super‑egolatria de sine l‑a pierdut aşa de repede (fr.).
2
Africa îşi are maimuţele ei; Europa, pe francezi! (fr.).
1020 ION D. SÎRBU

În­fi­o­ră­toare această abs­trac­ţi­une, rece şi ne­mi­loasă,

acest turn al pu­te­rii, din care poporul este pri­vit de sus,
ca o gân­ga­nie, ca o fi­ară me­reu flă­mândă şi ori­când
pe­ri­cu­loasă.
S‑a năs­cut o castă fe­u­dală şi o aris­to­cra­ţie mo­nar­hică.
Lupta de clasă a mu­rit în ziua în care lo­zinca „Pro­le­tari
din toate ţă­rile, uniţi‑vă!“, prin de­cret ofi­cial, a fost ti­pă­
rită ală­turi de ti­tlul unor zia­re ofi­ci­ale ca: „Pravda“,
„Scân­teia“, „Rude Pravo“, „Népszabadság“ etc…
Din milă faţă de cei ur­gi­siţi şi orop­siţi s‑a năs­cut sen­
ti­men­tul drep­tă­ţii şi ega­li­tă­ţii so­ci­ale. Din acest ideal au
iz­vo­rât toate ide­ile, cu­ren­tele, par­ti­dele de stânga, so­ci­a­
liste, anar­histe, co­mu­niste. Re­vo­lu­ţia i‑a adus la pu­tere pe
bol­şe­vici – şi Le­nin con­si­deră că mila faţă de sol­daţi, ţă­
rani, mun­ci­tori poate să‑l îm­pi­e­dece în pro­gra­mul său…
Unde nu e milă, nu e nici în­ţe­le­gere sau introphatie.
Unde nu e în­ţe­le­gere, apare dis­tan­ţa­rea, dis­pre­ţul şi con­
şti­inţa de apart­heid. Că­inţa, re­gre­tul pen­tru gre­şe­lile,
re­lele, pă­ca­tele co­mise sunt in­e­xis­tente, nu sun­tem de­
parte de a con­si­dera şe­fii noştri ca fi­ind se­mi­zei, tri­mişi
ai pro­vi­den­ţei, co­bo­râţi şi ei, şi în­tre­gul lor trib cu hâr­
zo­bul din cer.
Am ur­mă­rit un înalt ştab ce pleca cu tre­nul în va­canţă.
De de­parte l‑am ur­mă­rit în Gara de Nord, as­cuns după un
stâlp de sus­ţi­nere. E vorba de Du­mi­tru Po­pescu – poet şi
pro­za­tor în tim­pul său li­ber. (De când a fost „eli­be­rat“ din
cele mai înalte func­ţii şi tre­cut pe li­nie moartă un­deva,
într‑un rec­to­rat ide­o­lo­gic.) Se uita în jur mi­rat, ui­mit, in­
tri­gat. Dar mai ales cu scârbă, cu o imensă scârbă faţă de
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1021

mul­ţi­mea mi­zeră ce se foia pe pe­roane la această oră de

vârf a Gă­rii de Nord.
În cris­pata şi aproape fu­ri­oasa sa scârbă (era cu fa­mi­
lia), am ci­tit cheia ro­ma­ne­lor sale de ştab sas­ti­sit de pu­
tere şi înăl­ţimi – dar şi in­ca­pa­ci­ta­tea lui de a ve­dea în
oa­me­nii de jos alt­ceva de­cât nişte gân­daci sau fur­nici cu
care nu avea ni­mic co­mun.

*
Au commencement était le Verbe,
et à la fin il n’y a plus que les mots.1

PHILIPPE SOLLERS2

Ur­mă­resc la ra­dio, de câ­ţiva ani, te­ri­bi­lele dez­ba­teri,

pur te­o­re­tice, ce au loc în par­la­men­tele, co­mi­te­tele cen­
trale, gu­ver­nele ţă­ri­lor din jur: Po­lo­nia, Yugoslavia, Un­
ga­ria. Se dis­cută, se ca­ută for­mule, au loc târ­gu­ieli pur
ver­bale. Cro­no­me­trez pro­gra­mul unei zile de du­mi­necă
la te­le­vi­zi­u­nea bul­gară: con­stat că aproape ju­mă­tate din
pro­gra­mul unei zile de odihnă con­stă în re­u­ni­uni, dis­cu­
ţii, in­ter­vi­uri cu pu­blic, di­fe­rite forme de şe­dinţe…
Într‑o stră­lu­ci­toare de­cla­ra­ţie, Adam Mic­hnik3 (un
foarte in­te­li­gent şi in­for­mat cre­ier al „So­li­da­ri­tă­ţii“ po­
lo­neze) con­stată cu stu­poare: „Sun­tem ca­pa­bili de dis­
cu­ţii li­bere, gân­dim în larg evan­tai, for­mu­lăm clar, ştim
1
La început a fost Cuvântul, iar la sfârşit nu mai sunt decât
vorbele (fr.).
2
Vezi supra, nota 1, p. 180.
3
Adam Michnik (n. 1946), istoric, jurnalist şi politolog po‑
lonez. Fondator al KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor)
şi animator al revistei clandestine „Krytyka“.
1022 ION D. SÎRBU

ce vrem… dar, dar nu pu­tem trece la ac­ţi­une, nu ne

putem des­prinde din şe­dinţe ca să ne mu­tăm în re­a­li­
tate, pe te­ren, în­tre oa­meni şi pro­ble­mele con­crete…“
În­tâl­nesc nişte pen­sionari în par­cul „En­glish“, pân­
desc de di­mi­neaţă ro­iul de ma­şini ofi­ci­ale ce aş­teaptă în
spa­tele clă­di­rii ju­de­ţe­nei de par­tid. A în­ce­put o şe­dinţă
de ana­liză – iată, e seară şi încă nu s‑a ter­mi­nat. Mă uit
la fe­ţele şo­fe­ri­lor care aş­teaptă: nu cu­nosc o ex­pre­sie
mai pus­tie şi mai dez­u­ma­ni­zată ca a aces­tor bi­eţi şo­feri
ofi­ci­ali, obli­gaţi să aş­tepte sin­guri (fără să vor­bească cu
cei­lalţi şo­feri, fără să poată pleca în oraş sau să lege dis­
cu­ţii cu „ci­vi­lii“ ce trec pe ală­turi), ore în şir, une­ori
toată ziua, pe obo­si­tul, sas­ti­si­tul, bă­tu­tul la cap şi spă­
latul la cre­ier în mai multe ape, Şe­ful lor, sub­al­tern la
rân­dul său.
Lun­gi­mea şe­din­ţe­lor nu poate fi concurată de­cât de
nu­mă­rul şi va­ri­e­ta­tea for­me­lor de şe­dinţe, or­ga­ni­zate pi­
ra­mi­dal şi de­ri­vând toate din Su­prema Şe­dinţă la care
mo­no­lo­ghează de un sfert de se­col ace­laşi Ma­es­tru al şe­
din­ţe­lor de ana­lize şi sin­teze (cu sar­cini, an­ga­ja­mente,
in­di­ca­ţii, mă­suri etc.).
Pro­to­co­lul ie­rar­hic al aces­tor ne­sfâr­şite şe­dinţe, ca­rac­
te­rul lor pur abs­tract şi te­o­re­tic, mo­no­lo­gul pu­te­rii şi
uni­for­mi­za­rea for­me­lor de cu­vânt şi cu­vân­tare (mo­no­
log + apla­uze) – mi se pare o formă fa­tal ne­ga­tivă prin
care, de‑a lun­gul unor lungi de­ce­nii, are loc, odată cu naş­
te­rea, for­ma­rea şi con­so­li­da­rea bi­ro­cra­ţiei prin şi pen­tru
şe­dinţe (şi nu­mai pen­tru şe­dinţe), o spă­lare a cre­ie­ru­lui
par­ti­ci­pan­ţi­lor, o pus­ti­ire a Ver­bu­lui, ca act şi ac­ţi­une, şi o
atro­fi­ere lentă a sis­te­mu­lui ner­vos, obli­gat să as­culte, să
nu se plic­ti­sească, să fie de acord etc…
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1023

Cei care ies de la şe­dinţă sunt ter­mi­naţi. Atât de obo­

siţi, în­cât cad din pi­cioare. A doua zi – ner­voşi, răi, răz­
bu­nă­tori – îşi adună sub­al­ter­nii şi le trans­mit sar­ci­nile
pri­mite. Aceşti sub­al­terni ţin şi ei o şe­dinţă cu mun­ci­to­
rii şi ţă­ra­nii pe care îi con­duc – şi atunci nu e de mi­rare
că şe­dinţa ocupă ju­mă­tate din tim­pul de lu­cru şi 90%
din ener­gia men­tală a ce­lor care tre­buie să gân­dească
mun­cind sau să mun­cească gân­dind.
Şe­dinţa e un bles­tem psi­ho­lo­gic, o ra­cilă a so­ci­a­lis­mu­
lui. Ea ucide şi co­lec­ti­vul, şi in­di­vi­dul, şi cu­vân­tul, şi fapta.
Re­for­mele şi con­tra­re­for­mele ce au loc în ju­rul nos­
tru – din pă­cate – tot prin şe­dinţe au în­ce­put şi con­ti­nuă.
(Dacă va fi să în­cep ceva nou, odată şi odată, eu voi
în­cepe prin a tă­cea şi a sparge un geam. Sau un cap!)
*
Lu­mea nu ar fi atât de greu de su­por­
tat, dacă nu ar fi îm­pă­nată cu proşti…
MARIN PREDA

Îl în­tâl­nesc pe „co­le­gul“ Po­pescu (?) – nici­o­dată nu

am re­u­şit să aflu cum îl cheamă de fapt – zâm­bi­tor, ve­sel,
foarte ocu­pat. Nu ştiu (şi ni­meni nu ştie) ce ocu­pa­ţie are,
la ce se pri­cepe, unde is­că­leşte în con­dica de pre­zenţă sau
mă­car în sta­tul de plată. Este când „zi­a­rist“ (la „Ro­mâ­nia
vi­i­toare“), când la te­le­vi­zi­une sau Co­mi­tet. (Care Co­mi­
tet? Mis­ter.) Vine dintr‑o de­pla­sare, pleacă într‑o de­le­ga­
ţie. Nu‑şi vede ca­pul de trebi, îl văd une­ori în ma­şini cu
nu­măr mic – gal­ben, al­te­ori, grăbindu‑se, pe jos, la gară.
„Tre­buie să fiu acolo di­seară, Şe­ful tună şi ful­geră!“
Unde? Care şef? În ce pro­blemă? Mis­ter.
Nu i‑am vă­zut de ani is­că­li­tura în vreun ziar, nu ştiu
unde îşi are lo­cu­inţa per­ma­nentă, ha­bar nu am dacă e
1024 ION D. SÎRBU

în­su­rat sau hol­tei, cra­io­vean sau dâm­bo­vi­ţean. Când mă

vede, se bucură, mă îm­bră­ţi­şează, mă să­rută de parcă am
fi fost co­legi de fa­cul­tate sau Ji­lava.
De obi­cei, nu trec peste „ce mai faci, cum o duci?“ –
de astă dată însă l‑am oprit şi, of­tând, ca şi când aş fi fost
ma­ce­rat de în­do­ieli şi ig­no­ranţă, l‑am în­tre­bat: „Nu mă
lăsa să mor prost: spune‑mi, în ce fază ne gă­sim?“
(For­mula asta am în­vă­ţat‑o de la zi­a­ris­tul Ilie Pur­
caru, un mare ta­lent de ga­ze­tar…)
Co­le­gul Po­pescu (are peste 50 de ani, în care a re­u­şit
să fie un Niemand im Nichts1) mă privi „co­le­gial“ şi îmi
făcu onoa­rea de a mă pune în temă:
– To­tul decurge per­fect, îna­in­tăm cu o vi­teză fan­
tas­tică. Dacă am fi lă­saţi în pace, în mai pu­ţin de zece
ani, am pu­tea să con­si­de­răm ter­mi­nată faza asta de
con­struc­ţie.
– Vom avea de mân­care? După ne­voi, după me­rit?
– Într‑un anu­mit fel, da. Ma­rea des­co­pe­rire a so­ci­a­
lis­mu­lui con­stă în fap­tul că mult mai uşor şi mai re­pede
pu­tem schimba ne­vo­ile ma­se­lor largi, de­cât să pro­du­
cem bu­nuri de larg con­sum.
– Nu în­ţe­leg!
– Peste zece ani, nu vom mai dori de­cât ceea ce avem,
nu vom mai avea ne­voi su­pli­men­tare, ge­ne­ra­ţi­ile noi,
tre­cute prin şcoala şti­in­ţi­fică a so­bri­e­tă­ţii, se vor mul­
ţumi cu stric­tul ne­ce­sar, vor fi într‑ade­văr fe­ri­cite. Ha‑ha!
Avem stocuri imense de dem­ni­tate şi in­de­pen­denţă, de
muncă, pen­tru muncă, prin muncă…
Râ­dea ca un ne­bun. Am cre­zut că‑l în­cui cu în­tre­ba­
rea mea – iată‑mă des­fi­in­ţat to­tal de răs­pun­sul lui.
1
Nimeni în nimic (germ.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1025

*
În timp ce des­pre ade­văr se poate
dis­cuta – forţa nu poate fi dis­cu­
tată. Şi cum ade­vă­rul nu poate fi
trans­for­mat în pu­tere, pute­rea se
poate trans­forma în ade­văr…
BLAISE PASCAL: Pensées

Oare? Nu cumva în acest si­nis­tru se­col – în care nici

răz­boa­iele şi nici re­vo­lu­ţi­ile nu mai sunt po­si­bile – sin­gu­
rul şi ul­ti­mul sol­dat care, fără să obo­sească şi fără să
moară, con­ti­nuă lupta sa este bi­e­tul Ade­văr. Nici o ide­o­
lo­gie, sis­tem sau pro­gram nu se poate lă­uda cu o vic­to­rie
oa­re­care – sin­gur acest erou ne­cu­nos­cut, Ade­vă­rul, poate
să zică: „Pro­stia, li­che­lis­mul şi ne­pri­ce­pe­rea se luptă
acum cu proş­tii, li­che­lele şi ne­pri­ce­pu­ţii pe care i‑a adus
la pu­tere. Ide­o­lo­gia e com­pro­misă de po­li­tică, po­li­tica e
anu­lată de re­zul­ta­tele prac­tice din eco­no­mie, in­dus­trie,
agri­cul­tură. Mai am în faţă doar câ­teva mi­turi le­gate de
min­ciună şi uto­pie. N‑au mu­ni­ţie, n‑au spate, nu mai
ştiu să se ca­mu­fleze. Le am în bă­taia puş­tii: cu fi­e­care mic
glonţ de ade­văr pot do­borî o sta­tuie, dacă aş avea o bombă
in­cen­di­ară aş pu­tea da foc unui în­treg se­col de cu­ce­riri
re­vo­lu­ţionare. Dar nu am ne­voie: acest răz­boi de po­zi­ţie
îmi con­vine. Am ner­vii tari – tran­şe­ele mele sunt pline de
de­zer­to­rii de din­colo. Nu do­resc ca min­ciuna – duş­mana
mea de moarte – să se de­clare în­vinsă, ri­di­când un steag
alb şi ce­rând pro­tec­ţia Cru­cii. Nu! Do­resc ca ea să fie tră­
dată şi pă­ră­sită de toţi to­va­ră­şii săi de drum şi, la urmă,
lă­sată să se înece în pro­pria scârbă, de că­tre pro­priii pa­
troni de azi şi cla­si­cii de ieri. Unconditional surrender?1
1
Vezi supra, nota 1, p. 672 (engl.).
1026 ION D. SÎRBU

Nu. Unconditional death1 – asta e ce aş­tept. Pen­tru o ase­

me­nea vic­to­rie, un se­col e pu­ţin, iar cele peste 100 mi­li­
oane de vic­time ne­vi­no­vate sunt un preţ mi­nim pe care
pro­stia ome­nească tre­buie să îl plă­tească pen­tru idi­oţ­ ia de
a fi vrut să în­lo­cu­iască zeii cu rân­je­tul unui biet ti­ran.“
*
În se­co­lul vi­i­tor – pro­ba­bil – lu­mea se va în­treba, ulu­
ită, nu cum a fost po­si­bil un Hi­tler sau un Sta­lin – ci
cum a fost po­si­bil ca din fi­e­care mare dic­ta­tor şi ti­ran să
se nască, prin clo­nare sau sci­zi­pa­ri­tate, o ga­le­rie în­treagă
de „di­fe­ren­ţi­ale cre­tine“, de mici hitleri sau stalini, ca­pa­
bili să con­ti­nue până la li­mi­tele tra­gice ale ri­di­co­lu­lui
mo­de­lul ar­he­ti­pal de „Fü­hrer“, „Duce“ etc…
Vor fi is­to­rici care vor con­si­dera că Ro­mâ­nia, prin
Cea­u­şescu, a ofe­rit lu­mii mo­de­lul cel mai per­fect al ti­ra­
nu­lui ne­sân­ge­ros. Cel mai bun soţ din is­to­rie, cel mai
bun tată, cel mai bun cum­nat… Un po­por în­treg, îne­
cat în po­e­zie, dan­suri, spec­ta­cole săr­bă­to­reşti. Trans­for­
ma­rea ca­len­da­ru­lui într‑o suc­ce­si­une ne­ter­mi­nată de
ani­ver­sări, săr­bă­to­riri, evo­cări… Toată mass‑me­dia, în
ab­so­lut toate pro­gra­mele, ocupându‑se ex­clu­siv de El şi
Ea, în toate ipo­sta­zele de glo­rie po­si­bile. Toţi vo­ie­vo­zii
din ve­chea is­to­rie, toate da­tele din is­to­ria con­tem­po­rană
trans­for­mate în oca­zii de la­udă şi prea­mă­rire.
Nicio văr­sare de sânge. Doar o enormă he­ca­tombă
de bun‑simţ, va­lori, idei şi spi­rit. Pro­stia îm­pinsă până
la ca­ri­ca­tură şi ru­şine, min­ciuna um­blă în ca­ta­lige înalte
cât Car­pa­ţii, cât Ca­u­ca­zul.
În fi­e­care du­mi­necă, la rând, câte un ju­deţ aduce
„oma­giul Ţă­rii, con­du­că­to­r u­lui iu­bit“. Niciun zeu
1
Moarte necondiţionată (engl.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1027

păgân, nici Chris­tos, Ma­ho­med sau Bud­dha nu au

cu­nos­cut în vre­una din ţă­rile cre­din­ţei lor, timp de
2 000 de ani, o ase­me­nea liturghiere, de­ve­nită de mult
schi­zo­fre­nie şi circ.
În cea mai largă pi­aţă a ca­pi­ta­lei ju­de­ţu­lui res­pec­tiv,
sub uri­a­şul por­tret din fun­dal (ocupă fa­ţada unei clă­diri
de 5–10 etaje), ca oma­giu al unor subhominieni, re­duşi
la con­di­ţia de sim­ple ele­mente de miş­care şi cu­loare, se
al­că­tu­ieşte un „gobelin oma­gial“, sim­bo­lic şi viu. Circa
10 000 de co­pii şi ti­neri, în cos­tume na­ţionale, sa­lo­pete
sau uni­forme mi­li­tare, cu tru­pu­rile lor al­că­tu­iesc nu­
mele lui, stea­gul lui, chi­pul lui, glo­ria lui. Co­pi­lul meu –
să zi­cem – e acolo: el este un sim­plu punct al­bas­tru,
îm­pre­ună cu tot li­ceul său al­că­tu­iesc doar li­tera „C“ a
nu­me­lui său…
Cum s‑a ajuns la această ne­ru­şi­nată artă plas­tică a
gobelinului oma­gial, nu ştiu! Con­stat că nici­u­nul din fi­
gu­ranţi nu este îm­bră­cat cu pal­ton, chiar şi iarna, aceste
ta­blo­uri uri­aşe au loc în că­maşă şi iz­mene na­ţionale.
Am în­ce­put cu uri­a­şele de­fi­lări de 1 Mai, 23 Au­gust
şi 7 No­iem­brie. Au apă­rut care ale­go­rice cu fi­gu­ranţi,
mi­mând munca şi via­ţa fe­ri­cită. Spor­ti­vii de­mon­strau în
for­ma­ţii re­gi­zate – cred că sin­teza în­tre de­fi­la­rea mi­li­tară
şi gim­nas­tica te­ma­tică a năs­cut ideea aces­tor uri­aşe co­
voare vii, aş­ter­nute mu­zi­cal‑co­re­gra­fic sub zâm­be­tul iro­
nic al uri­a­şu­lui por­tret.
Trei de­ce­nii de tâm­pire a dă­scă­li­mii şi tre­pă­du­şi­lor
cul­tu­rali, trans­for­ma­rea ti­ne­re­tu­lui în carne pen­tru aceste
slujbe re­li­gi­oase, re­nun­ţa­rea la de­fi­lări, ajunge acum
Por­tre­tul…
Groaz­nic. Mi‑am cum­pă­rat un TV co­lor, ur­mă­resc
un spec­ta­col ulu­i­tor, mii de ţă­rani, pe un plai larg şi verde,
1028 ION D. SÎRBU

dan­sând în cin­stea lui, a ce­lui care a dis­trus ţă­ră­ni­mea,

care dis­truge acum şi sa­tele, şi care a în­lo­cuit folc­lo­rul şi
toate ar­tele culte prin această imensă şi ru­şi­noasă Cân­
tare a Ro­mâ­niei, care nu e de­cât slă­vi­rea şi pro­slă­vi­rea
nu­me­lui său.
(Bu­zura ci­tează un pro­verb „afri­can“: „Un om care
moare mai are o şansă: un prost nu are nici­una.“)
Asta am dat noi, ro­mâ­nii, Eu­ro­pei: ca­ri­ca­tura mon­
stru­oasă a ti­ra­nu­lui se­tos, nu de sânge, ci de la­udă şi
glo­ri­fi­care con­ti­nuă…
*
Il est ad­mis que la vérité d’un homme
c’est d’abord ce qu’il cache.1
MALRAUX

Îmi as­cund scri­e­rile, îmi as­cund gân­du­rile, îmi as­cund

au­to­mat vor­bi­rea. Ade­vă­rul des­pre mine în­sumi nu‑l ştiu
nici eu. Doar dacă voi re­uşi să mor dis­cret şi ano­nim,
după ce nu­mele meu şi unele scri­eri ale mele vor fi „re­a­
bi­li­tate“, ci­neva care va avea răb­da­rea să parcurgă toate
eta­pele as­cunse în ar­ti­co­lele (1940–1946), jur­na­lele, ma­
nu­scri­sele mele de ser­tar – poate acela să re­u­şească a‑mi
de­sena trista şi pe­ni­bila mea si­lu­etă spi­ri­tu­ală.
Prin struc­tură şi pri­mi­tivă să­nă­tate de primă ge­ne­ra­
ţie, nu am pu­tut su­porta nici şe­din­ţele, nici opor­tu­nis­
mul de ca­ri­eră. M‑am auto‑ra­tat din timp – pre­fe­rând
să pierd cu ca­pul sus, de­cât să fiu dat afară cu in­e­vi­ta­bi­
lele pi­cioare în fund şi ti­ni­chele de coadă.
Dar acum, gândindu‑mi cu mai pu­ţină se­ve­ri­tate şi
in­tran­si­genţă des­ti­nul stu­pid al ge­ne­ra­ţiei mele, nu pot să
1
Se ştie că adevărul unui om este mai întâi ceea ce ascunde (fr.).
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1029

nu ad­mit că, aproape pen­tru fi­e­care din con­tem­po­ra­nii

mei, co­legi şi pri­e­teni (de vâr­sta mea şi chiar cu două
ge­ne­ra­ţii după răz­boi), la un mo­ment dat, s‑a pus una
din­tre ur­mă­toa­rele grave în­tre­bări:
– până la ce li­mită am voie să mint, să mă pre­fac,
să joc tea­tru?
– până la ce li­mită am voie să tră­dez, să mur­dă­resc,
să pă­că­tu­iesc (faţă de mine în­sumi, faţă de poporul
meu, faţă de is­to­rie, va­lori şi Dum­ne­zeu)?
– până la ce li­mită am voie să co­bor în scri­e­rile
mele, în discursul meu, în sti­lul meu de via­ţă pu­
blică (sau par­ti­cu­lară)?
Timp de 40 de ani (această lungă pace rece este ca­
doul fă­cut ru­şi­lor de că­tre ca­pi­ta­lis­mul mon­dial, con­dus
de im­po­tenţa imen­sei pu­teri ame­ri­cane), so­ci­e­ta­tea
noas­tră ci­vilă a avut ră­ga­zul ne­ce­sar de a de­canta, pe
den­si­tăţi de fire şi ca­rac­ter, ab­so­lut pe toţi in­te­lec­tu­a­lii,
teh­no­cra­ţii, scri­i­to­rii, ar­tiş­tii, fi­lo­so­fii etc… De de­parte,
tre­pă­du­şii, li­che­lele şi ca­na­li­ile se cu­nosc şi sunt in­ven­ta­
ri­aţi de că­tre opi­nia pu­blică. (Căr­tu­ra­rii se­ri­oşi şi cu­raţi,
mun­ci­to­rii cin­stiţi, scri­i­to­rii „ne­mân­jiţi“ – ter­men scâr­
bos – ră­mân ne­cu­nos­cuţi, în ceaţă sau as­cunşi fi­e­care în
ga­ura sa de şarpe.)
Acum, ci­tind ce scriu ru­şii des­pre tre­cu­tul lor cri­mi­
nal (Sta­lin) şi ca­tas­tro­fic (Brej­nev), se pune peste tot ace­
eaşi pro­blemă ini­ţi­ală: „Până la ce li­mită…?“ – dar alt­fel
şi cu altă ţintă:
– până la ce li­mită avem voie să ui­tăm min­ciu­nile,
tră­dă­rile, cri­mele din tre­cut?
– până la ce li­mită avem voie să ier­tăm pe cei care
au trăit cu două feţe, au scris cu două cer­ne­luri,
au plu­tit per­fect cu fun­dul în două lun­tre…?
1030 ION D. SÎRBU

– până la ce li­mită avem voie să ur­căm în se­ve­ri­ta­

tea şi in­tran­si­genţa ju­de­că­ţi­lor mo­rale, re­li­gi­oase,
po­li­tice?
Un mi­tro­po­lit – în ser­vi­ciul securi­tă­ţii noas­tre sta­li­
niste – ne va pu­tea de­mon­stra că „nu­mai fă­când anu­mite
con­ce­sii faţă de Pu­tere, a pu­tut salva asta şi asta, a pu­tut
pu­blica asta şi asta, a pu­tut pro­teja pe X şi pe Y…“. Să se
ju­dece di­fe­renţa din­tre ce a fă­cut el şi ce nu a fă­cut ri­va­lul
său, re­tras în ano­ni­mat, să­ră­cie sau mâ­năs­tire… Va veni
cu­tare co­lo­nel cu lista ce­lor pe care i‑a aju­tat şi i‑a sal­vat,
cu­tare mi­nis­tru al cul­tu­rii va în­şira cu­ra­joa­sele sale lu­ări
de cu­vânt şi în­frun­tări cu pu­te­rea, pen­tru apă­ra­rea pu­bli­
ca­ţi­i­lor, uni­u­ni­lor, aşe­ză­min­te­lor cul­tu­rale.
O doamnă, bine in­tro­dusă în cercurile li­te­rare înalte
din Ca­pi­tală, mă asi­gură că, ală­turi de Mi­hai Be­niuc,
po­e­tul par­ti­du­lui şi au­to­rul a ne­nu­mă­rate imne şi ode
adre­sate Şe­fu­lui nos­tru mag­ni­fic, există un alt Mi­hai Be­
niuc, au­tor al unor po­e­zii ade­vă­rate, de mare sen­si­bi­li­
tate, du­rere şi ade­văr… Tot ea îmi spune că Ti­tus
Po­po­vici are un ser­tar plin cu ma­nu­scrise ce abia aş­
teaptă ziua în care să poată fi scoase la lu­mină. Or, în­tre
sin­gu­ră­ta­tea mea de Şoa­rece B exi­lat la Cra­iova, con­
dam­nat aici la a trăi într‑un ghe­tou se­ver, de­parte şi de
via­ţa sa­tu­lui, de­parte şi de Va­lea Ji­u­lui, foarte de­parte şi
de cercurile atât de în­chise ale no­men­cla­tu­rii de ju­deţ –
şi Ti­tus Po­po­vici, trăind, că­lă­to­rind şi mer­gând la vâ­nă­
toare cu cei mai mari şefi din Re­pu­blică, e nor­mal ca
scri­e­rile lui să fie pre­fe­rate şi pu­bli­cate.
(Ca şi în Oc­ci­dent: dacă so­sea un scri­i­tor din puş­că­
rie, acesta nu in­te­resa de­cât pe câ­ţiva co­legi mi­loşi sau
com­pa­tri­oţi sen­ti­men­tali. Dacă apă­rea însă unul care era
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1031

se­cre­tar U.T.C. sau fost pre­şe­dinte de Uni­une, Aca­de­mie

etc., acesta era ime­diat luat în braţe de presă şi opi­nia
pu­blică. Şi e nor­mal să fie aşa. Puş­că­ri­a­şul ve­nea cu o
con­şti­inţă ră­nită, dar cu­rată, pe când fos­tul co­lo­nel, se­
cre­tar, pre­şe­dinte ve­nea cu o im­por­tantă zes­tre de in­for­
ma­ţii şi re­la­ţii. El fu­sese ci­neva – era şi acum ci­neva. Cel
care a fost un „niemand“, tot un ni­meni ră­mâne.)
Mi s‑a spus „de la obraz“: „Cei care au op­tat pen­tru
cin­ste şi ade­văr, poţi să‑i nu­meri pe de­ge­tele de la o sin­
gură mână.“ Da, am zis eu, au ră­mas pu­ţini în via­ţă. Dar
eu adaug la cei câ­ţiva, care am su­pra­vie­ţuit subexistând,
nu­mă­rul foarte mare de in­te­li­genţe, ta­lente, ge­nii chiar,
care au pie­rit în puş­că­rii sau au dis­pă­rut în mâ­lul uci­gă­
tor al mar­gi­na­li­ză­rii şi pro­vin­ci­a­li­ză­rii for­ţate. Ci­neva –
cu o me­mo­rie mai bună de­cât a mea – va tre­bui, ca
Sol­je­ni­ţîn, să facă lista căr­tu­ra­ri­lor, oa­me­ni­lor de şti­inţă,
ar­tiş­ti­lor şi scri­i­to­ri­lor foarte în­vă­ţaţi sau ta­len­taţi care
au pie­rit sau au fost ucişi în cursul aces­tui uriaş ho­lo­ca­
ust re­vo­lu­ţionar.
(Eu nu pot citi po­e­mele „cu­rate“ ale lui Mi­hai Be­
niuc, nu fi­indcă a scris şi o mul­ţime de po­e­zii mur­dare,
ci fi­indcă, abu­zând de pu­te­rea lui, l‑a îm­pins spre dis­pe­
rare şi moarte pe Blaga (de pildă). Nu pot citi nici
jurnalulde că­lă­to­rii al lui Ba­con­sky1, nu fi­indcă a fost o
li­chea pro­let­cul­tistă, ci fi­indcă a tri­mis de­nun­ţuri în
scris, ce­rând să fiu dat afară din în­vă­ţă­mânt, din oraş etc.
E greu să ră­mân creş­tin: să iert ca să fiu ier­tat. Simt
că is­to­ria în­săşi îmi cere acum să în­tind şi a doua faţă…)
1
A. E. Baconsky, Călătorii în Europa şi Asia, Bucureşti,
Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960.
1032 ION D. SÎRBU

*
Tachons d’entrer dans la mort avec
les yeux ouverts.1
MARGUERITE YOURCENAR

Cred că, în esenţă, ceea ce se nu­meşte as­tăzi la noi a fi

fost aşa‑zisa „re­vo­lu­ţie na­ţională, an­ti­fas­cistă şi an­ti­im­
pe­ri­a­listă“ – se re­duce, după a mea pă­rere, la trei re­al­ i­tăţi
ino­va­toare, de lume şi via­ţă nouă:
– in­a­u­gu­ra­rea se­co­lu­lui şe­din­ţe­lor;
– in­sti­tu­ţia tra­gică a Tal­cio­cu­lui ge­ne­ra­li­zat şi
– im­plan­ta­rea mul­ti­la­te­rală a Fri­cii (prin do­sare,
de­mas­cări, ares­tări, dis­pa­ri­ţii etc.).
Eu am scă­pat de şe­dinţe (printr‑un mi­ra­col da­to­rat
fi­rii şi pro­fe­si­un
­ i­lor mele): am scă­pat şi de Frică, din ca­
uza lungei ex­pe­ri­enţe le­gate de şo­maj, puş­că­rie, ra­tare
prin exil şi au­toi­zo­lare. Dar – con­stat acum – nu am re­
u­şit să mă eli­be­rez de­loc de re­a­li­ta­tea şi prin­ci­pi­a­li­ta­tea
func­ţională a Tal­cio­cu­lui.
Nu am mai vă­zut un tal­cioc din anii ’50: în Con­sig­
na­ţii nu am ce că­uta, an­ti­că­ri­ile sunt atât de mi­zere, în­cât
mă îm­bol­nă­vesc.
„Dar – îmi atrage aten­ţia Xan­tipa mea, Limpi – ce
alt­ceva sunt aceste în­sem­nări de jur­nal de­cât nişte în­ve­
chite in­for­ma­ţii per­so­nale pe care le‑ai dori să le vinzi
cuiva, cândva. Ief­tin, doar ca să scapi de epoca pe care o
re­pre­zintă.“
Are drep­tate! Scriu acum în ca­ie­tul ce­lei de‑a cin­cea
ierni ale aces­tui Jur­nal al unui jur­na­list fără jur­nal – şi
deja în­sem­nă­rile din prima iarnă îmi apar ca şi când ar fi
din alt se­col şi alt con­ti­nent.
1
Să ne străduim să intrăm în moarte cu ochii deschişi (fr.)
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1033

Într‑un tal­cioc clu­jean, într‑o du­mi­necă din anul

1947, am vă­zut o ve­ve­riţă go­nind într‑o roată pe care ea
în­săşi o în­vâr­tea. M‑a iz­bit în inimă ab­sur­dul me­ta­fo­ric
al aces­tei bi­ete ve­ve­riţe pe care nu am pu­tut‑o nici­o­dată
uita. Do­vadă că azi – gândindu‑mi via­ţa ca un biet tal­
cioc fără de sfâr­şit – mă simt mu­rind în cer­cul ne­bu­niei
soartei mele, fără să ştiu cui am fo­lo­sit, spe­rând până în
clipa mor­ţii că, to­tuşi, am mers îna­inte şi în sus, chiar
dacă am stat pe loc.
*
Pro­stia? …elle tente d’imiter sans
esprit le travail de l’esprit.1
ANDRÉ GLUCKSMANN2: La bêtise

Vine la mine bă­trâ­nul ac­tor, râde şi plânge, ştie tot şi

nu ştie ni­mic, e op­ti­mist, deşi e fă­cut praf şi pul­bere.
Îmi spune:
„Un gen dra­ma­tic care în­cepe bine şi se sfâr­şeşte rău
se cheamă tra­ge­die. Când în­cepe rău şi se sfâr­şeşte bine,
îi spu­nem co­me­die. Dar cum pu­tem numi cel mai apla­
u­dat spec­ta­col care în­cepe foarte rău şi sfâr­şeşte ca­tas­tro­
fal? Cum?
Au­to­rii cla­sici care i‑au scris tex­tul prim­or­dial au mu­rit
de mult, sunt com­pro­mişi, abia îi pu­tem citi în zi­lele mari.
Re­gi­zo­rii s‑au do­ve­dit a fi ban­diţi şi cri­mi­nali, me­to­dele
(mij­loc + scop) de­zas­tru­oase, ca­drele, ve­nale şi ig­nare.
Piesa se joacă to­tuşi cu săli pline, chiar dacă nu
mai avem bani să plă­tim ac­to­rii, teh­ni­ci­e­nii. Spe­răm
1
…ea tinde să imite fără spirit lucrarea spiritului (fr.).
2
André Glucksmann (n. 1937), scriitor şi filosof francez.
La bêtise (Prostia), din care citează Ion D. Sîrbu, a apărut la
Grasset & Fasquelle, Paris, 1985.
1034 ION D. SÎRBU

me­reu că în ac­tul vi­i­tor vom afla dacă e vorba de o tra­

ge­die fără de sfâr­şit sau de o sim­plă co­me­die de bu­le­vard
po­li­tic tre­că­tor.“
*
Pre­cum şi noi ier­tăm gre­şi­ţi­lor noştri…
TATĂL NOSTRU
1
S‑ar pu­tea să gre­şesc. Nu cred. Ci­tesc la „de­cese“, în
„Ro­mâ­nia li­beră“, că a mu­rit ful­ge­ră­tor (în timp ce vor­
bea la te­le­fon) Tu­dor Vor­nicu2. Pe care toată lu­mea îl
cu­noaşte ca fi­ind, la Te­le­vi­zi­une, şe­ful emi­si­u­nii „Ma­ga­
zin du­mi­ni­cal“.
Şi eu l‑am ur­mă­rit în această ca­li­tate: la în­ce­pu­turi,
mai ales – îi spu­neam Pluto – mă fă­cea să râd şi îmi era şi
milă de fe­lul în care în­cerca să fie in­te­li­gent, de­ga­jat, mul­
ti­la­te­ral spi­ri­tual. Nu era. Poate că avea pu­ţină cul­tură,
multă bu­nă­vo­inţă, chiar şi o inimă ge­ne­roasă – cu­vân­tul
lui nu iz­vora din spi­rit, iar ceea ce era la el „in­te­li­genţă“ şi
„ta­lent“ nu aco­pe­rea şi nu ali­menta pre­zenţa sa într‑o
pos­tură în care se cere hu­mor, gra­tu­it­ate, ti­ne­reţe… şi
li­ber­tate. In­for­ma­ţi­ile ce ni le co­mu­nica tre­ceau îm­pi­e­
di­cat şi stâl­cit prin ver­bul său. Mima cul­tura, îmi fă­cea
me­reu im­pre­sia unui cum­se­cade ri­no­cer ce pri­mise sar­
cina „de­li­cată“ de a fi man­da­ta­rul pro­fe­si­o­nist al unei
1
Tabletă cenzurată în ediţia princeps (Caietul „VI“, „1988‑89“,
dactilogramă, f. 131–132). Pe versoul paginii 4, penultima, a tex­
tului scris în Caiet, Ion D. Sîrbu a lipit anunţurile privind dece‑
sul lui Tudor Vornicu, publicate în „România liberă“: din partea
familiei, a colegilor din Radioteleviziunea Română şi a colegilor
din Redacţia de actualităţi a TVR.
2
Tudor Vornicu (1926–1989), ziarist şi om de televiziune.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1035

înghe­su­ite vi­trine pline de cris­tale, por­ţe­la­nuri, ar­ti­za­nat

ete­ro­clit. Cred că era un bun co­leg, cred că avea bu­nă­
vo­inţă, cred că pro­pu­nea idei şi ino­va­ţii. (Emi­si­u­nile
sale au în­ce­tat odată cu re­du­ce­rea dras­tică a ore­lor de
emi­si­une TV).
Dar acest Tu­dor Vor­nicu, în 1957 şi 1958, era con­si­
de­rat a fi „cel mai cult şi mai pri­ce­put an­che­ta­tor“ din
Mi­nis­te­rul de In­terne de atunci… Fu­se­sem su­pus – la
or­di­nul di­rect al tov[arășului] Dră­ghici – să fiu, cu orice
preţ, re­cru­tat „co­la­bo­ra­tor“ al securi­tă­ţii. A în­ce­put ast­
fel un lung răz­boi mo­ral cu Fi­inţa mea: într‑o mână mi
se arăta li­ber­ta­tea, avan­sa­rea, vi­i­to­rul lu­mi­nos ce mă aş­
teaptă dacă ac­cept să fiu „un ade­vă­rat fiu al cla­sei mun­ci­
toare“, adică un dis­cret şi in­for­mat „in­te­lec­tual de tip
nou“. Ştiam limbi stre­ine, aveam far­mec, vor­beam curgă­
tor (şi „cult“), stră­lu­ceam şi la ca­te­dră, şi la ca­fe­nea, şi în
sa­loane sau al­co­vuri. Aveam ac­ces la inima şi ser­ta­rele
unor ce­lebri pro­fe­sori, frec­ven­tam cercurile ma­ghiare şi
ger­mane, scriam şi des­pre mi­neri, dar şi des­pre uni­ver­si­
tari şi aca­de­mi­ci­eni.
Şan­ta­jele res­pec­tive au con­ti­nuat in cres­cendo. Eu le
ex­pli­cam mo­rala ta­tă­lui meu (şi a Mi­nei Pe­trila), ei ve­
neau cu ultraargumentul: „Nu se poate alt­fel. Pe noi, ni­
meni nu ne‑a re­fu­zat.“ Fu­se­sem bă­tut cum­plit, pus, la
Ji­lava (în timp ce îmi exe­cu­tam cele şase luni ce îmi mai
ră­mă­se­seră din prima mea con­dam­nare, la un an), să cu­
răţ ti­ne­tele. („Şef al sec­ţiei vi­dan­jare“.) Bă­tut, bă­tut, „fe­
zan­dat“, cum se spune în limba MAI.
Ares­tat din nou (la ex­pi­ra­rea pri­mei pe­depse), am
fost din nou pus în faţa ce­lor două al­ter­na­tive. „A fi sau a
nu fi.“ Ei cre­deau că sunt to­tal zdro­bit, eu, din con­tră,
1036 ION D. SÎRBU

câş­ti­ga­sem în tim­pul aces­tui an de „ini­ţi­ere“ o lu­mină şi o

forţă cu to­tul nouă, chiar şi pen­tru mine sur­prin­ză­toare.
To­va­ră­şul că­pi­tan Enoiu – şe­ful an­che­tei, sec­ţia scri­
i­tori şi in­te­lec­tu­ali di­fi­cili – obo­sit şi în­fu­riat de re­fu­zu­
rile şi în­că­pă­ţâ­na­rea mea, într‑o zi (nov. sau dec. 1958)
m‑a che­mat la el şi mi‑a spus aşa:
„Uite, noi nu am re­u­şit să te lă­mu­rim. Te tri­mi­tem la
un to­va­răş care e foarte cult şi foarte in­for­mat. El îţi va
ex­plica situa­ţia.“
Am fost, ast­fel, con­dus (cu oche­la­rii negri pe nas)
într‑o ca­meră mai mare. Acolo, l‑am în­tâl­nit pe cel pe
care cred că era că­pi­ta­nul Tu­dor Vor­nicu.
Foarte calm, mă­su­rat, dozându‑şi hip­no­tic vor­bele şi
pri­vi­rea, mi‑a ex­pli­cat că dacă nu re­nunţ la în­că­pă­ţâ­na­rea
mea, or­ga­nele vor fi ne­vo­ite să‑mi „rupă şira spi­nă­rii“.
Iată, fil­mă­rile la Bi­vo­li­ţele (sce­na­riul meu, pre­miat în vara
1957) nu au fost oprite. Mă pot în­toarce di­rect pe pla­to­u­
rile de fil­mare. Pot să‑mi ti­pă­resc am­bele cărţi ce le am de­
puse în edi­turi (Po­ves­tiri pe­tri­lene, la Ed[itura] Ti­ne­re­tu­lui,
şi Şoa­re­cele B, sa­tire, la ESPLA). Iar dacă re­fuz, ab­so­lut tot
ce am scris va fi dat la to­pit. Nu­mele meu va dis­pă­rea de
peste tot, mă şi pot con­si­dera dis­pă­rut din via­ţă.
Nu mai ţin minte cum i‑am răs­puns.
După pro­ces (am fost, de astă dată, con­dam­nat la
7 ani muncă sil­nică şi con­fis­ca­rea ave­rii), în noap­tea de
29 dec[embrie] 1958, pe cu­loa­rele Ji­la­vei, am fost atât
de cum­plit bă­tut, în­cât am ză­cut aproape 3 săp­tă­mâni
într‑un fel de comă, semiinconştientă…
Aceasta a fost în­tâl­ni­rea mea cu ma­rele Tu­dor Vor­nicu.
(Doamne, sper că nu gre­şesc!)
Tot ce a spus el, s‑a în­de­pli­nit în­toc­mai. Toate scri­e­
rile mele au fost date la to­pit. Sunt din­tre pu­ţi­nii de­ţi­nuţi
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1037

care, la eli­be­rare1, în 1963, nu mi‑am re­pri­mit bu­le­ti­nul

de Bucureşti, nu am re­gă­sit nicio pa­gină din scri­e­rile
mele. Şi fi­indcă am con­ti­nuat să re­fuz pe cei doi co­lo­nei
care mă pre­lu­crau în Ciş­mi­giu, am fost tri­mis în do­mi­
ci­liu obli­ga­to­riu în Pe­trila, fi­ind obli­gat aici să mă an­ga­
jez ca va­go­ne­tar în mina stră­mo­şi­lor mei.
Pe Tu­dor Vor­nicu l‑am re­în­tâl­nit în ho­lul Te­le­vi­zi­u­nii,
prin 1983 (ul­tima mea vi­zită la sec­ţia de Tea­tru TV). El
m‑a re­cu­nos­cut. „Eşti Sîrbu!?“, mi‑a zis. Am fă­cut semn
că da. „Cum, s‑a mi­rat el, tră­ieşti!?“ Şi, făcându‑şi cruce,
s‑a în­drep­tat spre as­cen­sor.
Sit tibi, Tu­dor, terra levis.2
*
Gă­sesc într‑un vechi ca­iet stu­den­ţesc o în­sem­nare
care mă pune pe gân­duri. E vorba de Max Scheler3, Die
Wissensformen und die Gesellschaft, în care acest mare fi­
lo­sof (că­ruia nu i‑am pu­tut citi Ethik din ca­uza lui Sta­lin,
Adorno, Horkheimer, Lu­kács, Marcuse etc.) sta­bi­leşte
trei ti­puri de so­ci­e­tate:
1. So­ci­e­tăţi ba­zate pe le­gă­tură de sânge, fa­mi­lie, ru­
de­nii (tri­bale);
2. So­ci­e­tăţi ba­zate pe pu­te­rea is­to­rică (mo­nar­hii);
3. So­ci­e­tăţi ba­zate pe ra­por­turi eco­no­mice (toate
so­ci­e­tă­ţile mo­derne).
La aces­tea, zic eu acum, tre­bu­iesc adă­u­gate so­ci­e­tă­
ţile năs­cute în urma unor re­vo­lu­ţii sau im­por­turi de idei
şi me­tode re­vo­lu­ţionare.
1
Ion D. Sîrbu a fost eliberat la 6 februarie 1963, prin graţi‑
ere, pe baza Decretului nr. 5/1963 al Consiliului de Stat.
2
Să‑ţi fie, Tudor, ţărâna uşoară! (lat.).
3
Max Scheler (1874–1928), filosof şi teolog german.
1038 ION D. SÎRBU

Aceste so­ci­e­tăţi pleacă de la ra­por­turi eco­no­mice, cre­

ează cu tim­pul o pu­tere is­to­rică (di­nas­tică), iar şe­fii lor
tind apoi să‑şi asi­gure con­ti­nu­i­ta­tea prin le­gă­turi de sânge,
fa­mi­lie, ru­de­nii, trib.
So­ci­e­ta­tea noas­tră post­re­vo­lu­ţionară în­seamnă de
fapt o platocraţie ce re­petă theocraţia.
*
În par­cul pen­siona­ri­lor. As­cult: „So­ci­e­ta­tea cea nouă a
în­ghi­ţit in­di­vi­zii toţi şi toate ve­chile in­sti­tu­ţii; sta­tul a
în­ghi­ţit apoi so­ci­e­ta­tea ci­vilă: par­ti­dul a în­ghi­ţit sta­tul,
con­du­ce­rea su­pe­ri­oară a în­ghi­ţit par­ti­dul, iar Şe­ful Su­
prem a bă­gat în bu­zu­na­rul de la spate în­treaga con­du­cere
su­pe­ri­oară (Co­mi­te­tul Cen­tral, Co­mi­te­tul Per­ma­nent,
Con­si­liul de Stat etc. …)“
Acum a în­ce­put răz­bo­iul tu­tu­ror con­tra unul sin­gur.
Du­hul lui Sta­lin ve­ghează peste tot. Iar el a spus: „Dacă
par­ti­dul in­tră în con­flict cu poporul tre­buie sa­cri­fi­cat…
poporul.“
* 10 apri­lie 1989
Ci­tesc mai multe cărţi de­o­dată: Mémoires de Ra­y­mond
Aron1, De ve­ghe în oglindă de Mir­cea Mi­hă­ieş2, La bêtise
de An­dré Gluc­ksmann.
Nu ştiu în care din aceste cărţi dau peste o ob­ser­va­ţie
a lui Mal­raux, care mă iz­beşte în piept. O caut, nu o mai
pot găsi.
Suna cam aşa:
„Jur­na­lul unui scri­i­tor are ten­dinţa de a‑i de­vora li­
te­ra­tura“ sau „Jur­na­lul este duş­ma­nul ope­rei li­te­rare, la
scri­i­tori“.
1
Vezi supra, nota 2, p. 519.
2
Mircea Mihăieş (n. 1954), critic literar, eseist şi publicist.
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1039

Într‑ade­văr: ori de câte ori vreau să scap de „frica de

coala albă“, mă re­fu­giez în acest ca­iet în care scriu, „fără
pre­ten­ţii“, fără con­şti­inţa pi­cu­lui de veş­ni­cie.
*
Sunt în mă­sură să afirm (acum, după cinci luni de
„can­cer“, adică ope­ra­ţie, ra­di­a­ţii, chi­mi­o­te­ra­pie etc.) că,
ex­cep­tând anu­mite zone ce au scă­pat până acum de ma­
reea de pri­mi­ti­vi­zare şi mi­ze­rie, în­tre­gul nos­tru sis­tem
sa­ni­tar su­feră de o pro­gre­sivă (şi tot mai ac­cen­tu­ată)
felce­rizare de sus în jos. Doc­to­rii nu mai ci­tesc (nu are
rost, nu au ce, nu au timp), di­a­gnos­ti­cele se îm­pu­ţi­nează,
to­tul de­vine au­to­ma­tism, să­ră­cie, ra­ţi­une mi­nimă. Me­di­
ca­men­tele lip­sesc, evo­luăm spre uni­ver­sa­li­za­rea cea­iu­lui
de mu­şe­ţel. Un bol­nav e un in­di­vid care strică sta­tis­ti­cile,
moar­tea şi bu­nul D‑zeu de­cid cam 75% din soarta unui
su­fe­rind. (Şi cu­ţi­tul, acolo unde e po­si­bil.)
Mă gân­desc acum la imensa su­fe­rinţă pro­vo­cată de
un di­a­gnos­tic gre­şit, un tra­ta­ment gre­şit, o ope­ra­ţie gre­
şită… Şi com­par această su­fe­rinţă cu imensa (şi ne­cu­nos­
cuta) can­ti­tate sta­tis­tică de ti­neri care, ne­a­vând ac­ces la
niciun fel de bi­rou de ori­en­tare psi­ho­lo­gică, su­feră şi în­
dură ur­mând şcoli şi ca­ri­ere cu care nu au ni­mic co­mun.
Ni­meni nu e, nu mai e omul po­tri­vit la lo­cul po­tri­vit,
toată lu­mea in­tră gră­madă în li­cee, la fa­cul­tăţi, după cum
le pică no­ro­cul sau după cum vrea bu­nul D‑zeu. (Care
poate fi su­pli­nit prin bani, re­la­ţii, rude înalte.)
Dar merg mai de­parte şi, la su­fe­rinţa bol­na­vi­lor gre­
şit di­a­gnos­ti­caţi, gre­şit tra­taţi, la cum­plita su­fe­rinţă a su­
te­lor de mii de ti­neri gre­şit ori­en­taţi pro­fe­sional – eu
adaug, în mare (şi nu doar din mo­tive li­te­rar‑me­ta­fo­
rice), imensa du­rere a poporu­lui meu care, fără să aibă
1040 ION D. SÎRBU

ne­voie, a fost ope­rat de li­ber­ta­tea sa, i s‑a im­pus un lung

şi chi­nu­i­tor tra­ta­ment pen­tru li­chi­da­rea ve­chi­u­lui me­ta­
bo­lism so­cial, pen­tru ca, as­tăzi, doc­to­rii mari din Krem­
lin (şi de pre­tu­tin­deni) să con­si­dere şi ope­ra­ţia, şi lun­gul
tra­ta­ment ca fi­ind to­tal gre­şite. Acum, ace­iaşi doc­tori, în
ace­eaşi cli­nică, cu ace­leaşi mij­loace şi me­tode, în­cearcă să
re­pare nu răul ini­ţial, ci răul re­zul­tat de pe urma gre­şe­li­
lor co­mise.
Boala s‑a ui­tat? E atât de imensă su­fe­rinţa fi­zică, mo­
rală, spi­ri­tu­ală în această parte a lu­mii, în­cât, mai nou,
ni­meni nu mai în­drăz­neşte să pro­nunţe mă­car cu­vin­tele
„luptă de clasă“, „ex­ploa­tare“, „im­pe­ri­a­lism“; ca nişte idi­
oţi amne­zici (mă re­fer la re­cla­mele ca­pi­ta­liste pe care ni le
arată sâr­bii la TV‑ul lor) ne arun­căm hip­no­ti­zaţi în mo­
dul şi sti­lul de via­ţă ame­ri­can, ui­tând că, to­tuşi, sun­tem
eu­ro­peni, au­tori ai cu­vin­te­lor so­ci­a­lism şi de­mo­cra­ţie, am
fă­cut câ­teva re­vo­lu­ţii, am de­pă­şit fe­u­da­lis­mul şi ca­pi­ta­lis­
mul prin di­fe­rite de­cla­ra­ţii ale drep­tu­ri­lor omu­lui.
Unde e ca­lea a III‑a? Cum de nu a re­u­şit Eu­ropa asta
curvă şi in­te­li­gentă să gă­sească o sin­teză sal­va­toare după
teza ca­pi­ta­list‑im­pe­ri­a­listă şi an­ti­teza mar­xist‑sta­li­nist‑so­
vi­et­ ică? Iată fa­zele pe care tre­buie să le „re­pa­răm“, îno­tând
îm­po­triva ma­te­ri­a­lis­mu­lui di­a­lec­tic şi is­to­ric:
– faza de au­to­ri­ta­rism par­ti­nic;
– faza de dic­ta­tură (a pro­le­ta­ri­a­tu­lui);
– faza to­ta­li­ta­ris­mu­lui ide­o­lo­gic;
– faza ti­ra­niei Şe­fu­lui in­fa­i­li­bil;
– faza te­roa­rei ge­ne­ra­li­zate prin Frică, Foame, Frig.
*
Iată – mă plân­geam că nu se mai în­tâm­plă ni­mic în
lume. De 50 de ani. Na­tura – con­sec­ventă – îşi con­ti­nuă
 JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL 1041

ne­tul­bu­rată is­to­ria sa eve­ni­men­ţi­ală. Da! Iată ca­pri­ci­ile

vre­mii din 30 mar­tie 1989: se­cetă mare în Spa­nia, ploi
to­ren­ţi­ale, fur­tuni, inun­da­ţii în Ye­men şi SUA, frig ne­o­
biş­nuit în Iran.1
Nu pot să nu mă în­torc cu toată nai­vi­ta­tea la­tin‑creş­
tină spre sen­ti­men­tul ori­en­tal al uni­tă­ţii cos­mice. To­tul e
în le­gă­tură cu to­tul, sun­tem ce­lu­lele semiinconştiente ale
unui imens or­ga­nism care e To­tul cel Veş­nic. Sunt o fur­
nică is­to­rică – poate – dar fur­ni­ca­rul meu e doar un fir
de păr din creş­te­tul (sau pu­bi­sul) lui Ātman. Sin­gura no­
ţi­une care mă ajută acum nu e cea de „con­şti­inţă“, „va­
loare“, „spi­rit“ – ci cea de Fi­inţă. Prin Fi­inţa mea apar­ţin
de în­treg, Fi­inţa din mine este aceea care se va adă­uga,
după moarte, ma­re­lui ocean al ne­cu­nos­cu­tu­lui în care
înot ca un mi­cro­or­ga­nism ca­pa­bil de fo­to­sin­teză.
*
Am pier­dut, vai ce‑am pier­dut
Va­tră caldă, drum bă­tut…
BLAGA

Şi noap­tea târ­ziu – Joia Mare 1989 – re­a­li­zez cu în­fi­

o­rare şi spaimă că am pier­dut de­fi­ni­tiv o mul­ţime de
va­lori şi re­a­li­tăţi ce fă­ceau or­ga­nic parte din fi­inţa mea.
Am pier­dut „co­lo­nia“ co­pi­lă­riei, pei­sa­jul, apele,
mun­ţii şi apele din jur: am pier­dut pă­rin­ţii mei, ru­dele,
pri­e­te­nii – dar şi Ce­rul, trans­cen­den­tul, sub­stan­ţele şi
esen­ţele cu care func­ţionam in­te­lec­tual.
Am pier­dut în­cre­de­rea în fi­lo­so­fie, popi, po­li­ti­ci­eni:
în­cre­de­rea în con­vin­geri, ide­a­luri, va­lori‑scop; am pier­dut
1
Un text intitulat Capriciile vremii, cu referire la statele ci‑
tate, decupat dinr‑un ziar neidentificat, este lipit în partea stân‑
gă a paginii.
1042 ION D. SÎRBU

to­tal în­cre­de­rea în Ome­nire şi Is­to­rie – iar Eu­ropa o

con­si­der fum şi amă­gire de sfâr­şit de veac.
Am pier­dut to­tal mân­dria mea ce­tă­ţe­nească, so­ci­ală,
ethnică, re­li­gi­oasă: îmi de­test nea­mul, şi Balcania asta
care mi se pare o sim­plă scui­pă­toare a ma­ri­lor pu­teri.
Nu­mai în­cre­de­rea în Limbă, Bu­nă­tate şi Jertfă nu
am pier­dut‑o. Prin ele, ca un co­pil, re­fac în fi­e­care zi ju­
că­ria asta care se cheamă
SPERANŢĂ.

Cra­iova, Paştile 1989

VARIANTE
 Pe vre­mea lui Con­stan­tin Ma­vro­cor­dat (1746–1749) –
ci­tesc în Pom­pi­liu Eli­ade – a avut loc un fel de dez­ro­bire
a ţă­ra­ni­lor.
A fost cea mai cum­plită „eli­be­rare“: din robi au de­ve­
nit con­tri­bu­a­bili.
Iată câ­teva din dă­rile ti­pic fa­na­ri­ote: vă­că­rit, de­sea­
tina, căminărit, fu­mă­rit, gărdărit, soponărit, cântărărit,
spendonia etc…
De un sin­gur lu­cru au fost to­tuşi scu­tiţi: de la­uda şi
cân­ta­rea stă­rii de ru­mâ­nie.
(ms., vol. 1, f. 47)

*
Sub soare to­tul e nou, ni­mic nu e nou în Is­to­rie. Ci­
tesc în Pom­pi­liu Eli­ade că aşa‑zisa dez­ro­bire a ţă­ra­ni­lor,
fă­cută pe vre­mea dom­ni­to­ru­lui fa­na­riot Con­stan­tin
Ma­vro­cor­dat (1746–1749), a fost pen­tru ţă­rani o uri­aşă
ne­no­ro­cire: din robi au de­ve­nit con­tri­bu­a­bili. (As­tăzi, ei
sunt: pro­pri­e­tari, pro­du­că­tori şi be­ne­fi­ci­ari.)
Iată o listă – te­ri­bil şi du­re­ros de ac­tu­ală – a obli­ga­ţi­i­lor
faţă de Stat (stă­pâ­nire): vă­că­rit, de­se­tina, goş­tina, că­mi­nă­
rit, fu­mă­rit, gărdărit, soponărit, cântărărit, spendonia.
1046 VARIANTE

Şi to­tuşi, în aceste con­di­ţii, io­ba­gii din Ar­deal fu­geau

în masă peste munţi. (Vezi car­tea lui Şt[tefan] Me­teş1
des­pre emi­gra­rea ţă­ra­ni­lor din Tran­sil­va­nia.) Din faţa
ci­vi­li­za­ţiei aus­tri­ece, con­ta­bile şi or­do­nate – spre bar­ba­
ria bal­ca­nică a zap­ci­il­or şi hospodarilor greci.
(ms., vol. 1, f. 136)
*
Dacă ima­gi­nea la apa­ra­tul meu TV e proastă, cine e de
vină? Sta­ţia de emi­sie, cea de trans­mi­sie, apa­ra­tul sau eu?
Se­co­lul XIX ne‑a scris „no­tele“ par­ti­tu­rii sim­fo­niei
So­ci­a­lis­mu­lui ade­vă­rat. Şi me­lo­dia (eta­pele de de­ve­nire),
şi ar­mo­nia (acor­dul in­stru­men­te­lor de clasă), şi po­li­fo­nia
(re­par­ti­za­rea pu­te­rii).
Dar Re­vo­lu­ţia a dis­trus o mare parte din cei care pu­
teau citi co­rect aceste par­ti­turi, a fost ne­vo­ită să ad­mită
tran­scri­eri agra­mate şi ciun­tiri ale ver­si­u­nii ori­gi­nale,
pre­fe­rând vo­cea şi vo­ci­fe­ră­rile, în loc de su­net şi ră­su­ne­
tul in­stru­men­te­lor de spe­ci­a­li­tate. În­tre timp şi di­ri­jo­rii
au ajuns afoni sau trom­pe­tişti după ure­che, sim­fo­nia
ini­ţi­ală sună acum idiot şi strein, ca o me­ter­ha­nea tur­
cească: are un sin­gur efect: bagă frica în duş­mani.
(ms., vol. 1, f. 140–141)
*
Ieri, as­cul­tând la ra­dio o cro­nică des­pre „o is­to­rie a
Par­ti­du­lui Con­ser­va­tor în Ro­mâ­nia“ (nu­mele au­to­ru­lui
1
Ştefan Meteş (1886–1977), istoric şi preot, director al Arhi­
velor Statului din Transilvania (1922–1949), membru corespon‑
dent al Academiei Române. Ion D. Sîrbu are în vedere lucrarea
Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII–XIX. (Cercetări
de demografie istorică), Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1971.
 VARIANTE 1047

îmi scapă acum), aflu, cu spaimă şi re­voltă, că în­tre ali­a­

ţii noştri din Pri­mul Răz­boi Mon­dial, adică în­tre fran­
cezi şi en­glezi, de o parte, şi ruşi, de altă parte, peste
ca­pul gu­ver­nu­lui de la Bucureşti, în mare se­cret, a avut
loc o pre­a­la­bilă în­ţe­le­gere. Ru­şii să in­tre în răz­boi con­tra
ger­ma­ni­lor, după vic­to­rie, ali­a­ţii sunt de acord ca Ru­sia
ţa­ristă să ane­xeze din re­ga­tul Ro­mâ­niei cât con­si­deră ne­
ce­sar spre a‑şi pu­tea asi­gura dru­mul spre cu­ce­ri­rea
Con­stan­ti­no­po­lu­lui.
De această mi­şe­lească Yalta ne‑a sal­vat… re­vo­lu­ţia
bol­şe­vică, pa­cea lui Le­nin, în­che­iată la Brest‑Litovsk.
No­ro­cul. No­ro­cul nos­tru pen­tru care plă­tim azi
cu via­ţa.
(Caietul „VI“, „1988‑89“, dactilogramă, f. 32)
ANEXE
 DESPRE O DIALECTICĂ
A LUCIDITĂȚII

Su­fle­tul unei epoci se curbează peste re­a­li­ta­tea is­to­

rică (con­si­de­rată ca o sumă de determinisme te­res­tre, de
con­di­ţi­o­nări con­crete) ca un cer ca­rac­te­ris­tic şi sim­bo­lic,
ca o re­a­li­tate ema­nată din vreme, însă de esenţă par­ti­cu­
lară şi dis­tinctă. Re­fle­xul vre­mu­ri­lor în acest su­flet e un
re­flex com­pli­cat în oglinzi con­cave şi mul­ti­co­lore: de
aceea orice în­cer­care de în­ţe­le­gere a aces­tui cer, printr‑un
salt fă­cut din is­to­rie nu­mai, eşu­ează de cele mai multe
ori. Conti­nu­i­ta­tea şi per­ma­nenţa aces­tei re­a­li­tăţi psi­ho­
lo­gice, cul­cate peste se­cole şi eve­ni­mente, nu ga­ran­tează
con­ti­nu­i­ta­tea şi per­ma­nenţa is­to­riei, ci veş­ni­cia unor va­
lori esen­ţial şi fun­da­men­tal umane.
Şi aici nu ne gân­dim la in­di­vizi. Acor­dăm aces­tui
etaj al is­to­riei ac­cep­ţi­u­nea de cli­mat su­fle­tesc (nu spi­ri­
tual) spe­ci­fic, de at­mo­sferă, ce poate să fie de­ga­jată din
sin­teza unor in­di­vi­du­a­li­tăţi foarte di­fe­ren­ţi­ate. Do­vadă
e fap­tul că, odată dis­pă­rut un ast­fel de cli­mat, ră­mân,
to­tuşi, pen­tru mult timp încă, răs­pân­diţi în vreme, in­di­
vizi oa­re­cum rupţi şi pro­iec­taţi de această lentă şi ne­ob­
ser­vată mu­ta­ţie psi­ho­lo­gică – in­di­vizi în­târ­zi­aţi, a că­ror
tris­teţe şi des­tin se de­fi­neşte toc­mai prin această inu­tilă
1052 ANEXE

şi ne­în­ţe­leasă în­ră­dă­ci­nare a lor, într‑o vreme ce şi‑a trăit

deja ac­tu­a­li­ta­tea. Oa­me­nii aceş­tia, care pri­vesc oa­re­cum
în­a­poi şi care se stre­coară în ac­tu­a­li­tate cu spa­tele îna­
inte re­pre­zintă o ex­tremă faţă de acele ti­puri care, cu
pum­nii strânşi, cu ne­lă­mu­ri­rea in­ternă du­re­ros pro­iec­
tată în faţă, aş­teaptă îm­pli­ni­rea vre­mii şi so­si­rea unui cer
mai bun şi mai ade­cuat pro­pri­u­lui su­flet. Su­fle­tul in­di­
vi­du­lui pre­simte şi con­ti­nuă, ca într‑o cu­tie de re­zo­
nanţă, ma­rele acord al su­fle­tu­lui vre­mii.
Pen­tru a pu­tea sta­bili, în acest fluid su­fle­tesc con­ti­
nuu, o di­a­lec­tică, prin care să pu­tem marca dacă nu de­
ve­ni­rea per­pe­tuă, cel pu­ţin mo­men­tele de răs­cruce, vom
de­o­sebi, în for­ma­rea aces­tui su­flet al epo­cii, două faze:
Prima ar fi faza trăi­rii di­recte, faza în care co­or­do­na­tele
su­fle­teşti se dez­voltă na­tu­ral, di­rect in­flu­en­ţate de con­di­ţi­
u­nile epo­cii. Faza aceasta, na­tu­rală, e strâns le­gată de eve­
ni­mente, de na­tură, de pă­mânt. Trăi­rile se în­fi­ripă ve­ge­tal
din de­ter­mi­nis­mul com­plex al su­fle­tu­lui co­lec­tiv, în care,
unele po­ten­ţi­a­li­tăţi mai fa­vo­ri­zate, de­pă­şind pe al­tele mai
um­brite, im­primă nota spe­ci­fică a aces­tui su­flet.
A doua fază, ce ur­mează cu ne­ce­si­tate şi strin­genţă, e
faza re­fle­xu­lui în con­şti­inţă a pri­mei stări. Pro­ce­sul acesta
e un pro­ces de tre­cere de la „ac­tul re­flex“ la „lu­ci­di­tate“,
de la „trăire“ la „gân­dul trăi­rii“.
Tre­ce­rea de la prima fază la cea de a doua nu o pu­tem
ex­plica alt­fel de­cât pre­su­pu­nând în con­şti­inţa co­lec­tivă o
ten­dinţă veş­nică de îm­po­tri­vire faţă de stă­rile de­ve­nite co­
mode şi ine­rte. E poate aici jus­ti­fi­ca­rea ne­ce­si­tă­ţii eli­te­lor,
care, re­fu­zând o for­mulă de via­ţă prin opu­ne­rea la re­al­i­
tate a con­şti­in­ţei lor, cre­ează o nouă pers­pec­tivă, un nou
ori­zont, care, pe mă­sură ce mi­ra­jul său se ac­tu­al­i­zează, îşi
 ANEXE 1053

cre­ează epocă, pen­tru ca, odată de­ve­nită obiş­nu­inţă şi co­

mo­di­tate, să fie de­pă­şită şi ea prin lu­ci­di­ta­tea al­tor elite.
Nu acor­dăm aici eli­te­lor un rol ex­clu­siv şi pre­pon­de­
rent, în sen­sul că ele de­ter­mină şi sus­ţin o tre­cere de la o
fază la alta.
Pro­ce­sul se con­sumă pe li­nia unei di­a­lec­tici ge­ne­rale:
tre­ce­rea aceasta e o lege axi­o­lo­gică, că­reia eli­tele în­seşi se
su­pun ca simpli agenţi di­na­mici.
De aceea când vom vorbi de „re­flec­ta­rea în con­şti­
inţă“ şi de „lu­ci­di­tate“, vom în­ţe­lege un pro­ces con­su­mat
în ca­drul co­lec­ti­vu­lui, pe bolta ge­ne­rală a ace­lei uni­tăţi
pe care am nu­mit‑o ce­rul psi­ho­lo­gic al unei epoci.
Într‑o în­lăn­ţu­ire di­a­lec­tică nu are im­por­tanţă punc­
tul de la care în­cepi. Fap­tul că în­ce­pem cu Re­vo­lu­ţia
fran­ceză îl mo­ti­văm prin uşu­rinţa de a in­tui mai just re­a­
li­tă­ţile su­fle­teşti le­gate de această dată is­to­rică.
Se­co­lul al XVIII‑lea, cu tot com­ple­xul de determinis‑
me so­ci­ale şi po­li­tice, a pro­iec­tat, dea­su­pra sa, flora bo­
gată şi exo­tică a su­fle­tu­lui ro­man­tic. Re­fu­lă­rile epo­cii
dez­lăn­ţu­ite, in­stinc­tele vie­ţii – flă­mânde, ima­gi­na­ţia –
în­frâ­nată de cla­si­cism şi sco­las­tică – toate şi‑au gă­sit ieşre
în li­ber­ta­tea ce anunţa un în­ce­put de ev nou. Ro­man­tis­
mul a fost o be­ţie a eli­be­ră­rii din ri­gi­di­ta­tea fe­u­dală a
Evu­lui Me­diu.
Bo­ema, în­ca­drată în ro­man­tism, re­pre­zintă to­tuşi
faza de lu­ci­di­tate a aces­tuia. Cul­tul li­ber­tă­ţii, in­di­fe­ren­
tis­mul, gus­tul pen­tru aven­tură şi dis­pre­ţul pen­tru con­ve­
ni­enţe şi so­ci­e­tate sunt in­di­cii ale par­ve­ni­rii în con­şti­inţă,
printr‑un pro­ces de oglin­dire lu­cidă, a in­stinc­te­lor ro­
man­tice. Toc­mai acest plus de fi­lo­so­fare, de ana­liză a
roman­tis­mu­lui, con­sa­cră bo­ema, la un mo­ment dat, ca
cri­te­riu de ie­rar­hi­zare a va­lo­ri­lor ro­man­tis­mu­lui.
1054 ANEXE

Ro­man­tis­mul nu cu­noş­tea ho­tare. Se dez­lăn­ţuia. Bo­e­

ma deja or­ga­ni­zează via­ţa: e o va­loare ce sub­jugă şi atrage.
Ro­man­tis­mul era via­ţa di­na­mică şi dez­lăn­ţu­ită; bo­ema era
via­ţa trăită şi gân­dită în ace­laşi timp.
În mă­sura în care se con­tu­rează tot mai mult no­tele
bo­e­mei, lu­ci­di­ta­tea care a năs­cut‑o de­vine, din ce în ce
mai mult, in­ac­tu­ală în ra­port cu ro­man­tis­mul. Bo­ema
în­ce­tează să fie Weltanschauung şi de­vine mo­da­li­tate de
exis­tenţă în mo­men­tul în care dis­pare lu­ci­di­ta­tea care o
plasa dea­su­pra ro­man­tis­mu­lui. Bo­ema tră­ieşte ast­fel faza
pe care a trăit‑o şi ro­man­tis­mul, menţinându‑şi însă ca­
rac­te­ris­ti­cile câş­ti­gate prin ge­neza ei. Con­ti­nu­i­ta­tea nu se
curmă. Ac­tul spi­ri­tual al Re­vo­lu­ţiei fran­ceze (ideea de
re­vo­lu­ţie – nu dă­râ­ma­rea Bas­ti­liei) poate fi con­si­de­rat
deci ca ac­tul de lu­ci­di­tate apli­cat asu­pra mo­nar­his­mu­lui.
Ro­man­tis­mul e deja cli­ma­tul lăr­git şi stă­pân al aces­tei
re­ve­la­ţii. Bo­ema e un act de trans­cen­dere a at­mo­sfe­rei
ge­ne­rale ro­man­tice prin in­di­vi­du­a­li­za­rea trăi­ri­lor. Bo­
ema, ge­ne­ra­li­zată ca mal du siècle, re­pre­zintă alu­ne­ca­rea
din faza de con­şti­inţă în faza obişnuinţii ine­rte.
Re­ac­ţia nu în­târ­zie să apară. De­ca­den­tis­mul se contu­
rează în sâ­nul aces­tei epoci ca o re­vanşă cri­tică, iro­nică,
dis­pe­rată – îm­po­triva bo­e­mei ce în­ce­puse să fie co­modă
şi ast­fel in­su­fi­ci­entă. Are loc tot un pro­ces de lu­ci­di­tate.
Pro­ba­bil că in­stinc­tele vie­ţii, care au pre­do­mi­nat în ro­
man­tism, care au obo­sit în cor­voada bo­e­mei, s‑au re­tras,
pen­tru odihnă, cedându‑şi lo­cul in­stinc­te­lor mor­ţii mai
ne­gre şi mai pu­ter­nice.
De­ca­den­tis­mul este chiar lu­ci­di­ta­tea aces­tei obo­seli de
via­ţă, este con­şti­inţa re­sem­nată a co­bo­râ­rii spre sfâr­şit,
spre de­clin – e gus­tul amar al ză­dăr­ni­ciei şi al inu­ti­li­tă­ţii.
 ANEXE 1055

Fără tre­ce­rea prin uzura pe care a re­pre­zen­tat‑o bo­

ema pen­tru vi­ta­lis­mul ro­man­ti­cu­lui, nu s‑ar fi pu­tut ex­
plica dis­tanţa con­si­de­ra­bilă în­tre su­fle­tul ro­man­tis­mu­lui
şi su­fle­tul de­ca­den­tis­mu­lui.
Suc­ce­si­u­nea aceasta de stări nu se con­sumă într‑un
plan în care o re­a­li­tate năs­cută pre­su­pune dis­pa­ri­ţia re­a­
li­tă­ţii‑mame. Bo­ema a co­e­xis­tat cu ro­man­tis­mul; era to­
tuşi alt­ceva de­cât ro­man­tism. De­ca­den­tis­mul nu a
con­su­mat to­tal bo­ema, dar smuls din ea, printr‑un pro­
ces de lentă re­ve­lare a ine­r­ţiei şi a ab­sur­du­lui aces­teia – a
con­ti­nuat s‑o otră­vească definindu‑se cri­tic în con­si­de­
ra­ţie şi prin iro­ni­za­rea bo­e­mei.
Lu­ci­di­ta­tea asu­pra unui cli­mat su­fle­tesc de­ve­nit at­
mo­s­feră de epocă se pro­duce în mo­men­tul în care acest
cer al is­to­riei nu cu­noaşte nici un nor la ori­zont. Se ex­
plică ast­fel de ce ac­tul cu­noaş­te­rii este tot­dea­una bru­tal
şi de ce pio­ni­e­rii aces­tei abs­tracte fur­tuni de pe fir­ma­
men­tul vre­mii sunt per­so­na­gii stra­nii în drame ce nu
sunt în­ţe­lese de con­tem­po­rani.
Lu­ci­di­ta­tea este in­con­tes­ta­bil un pro­ces re­zer­vat eli­
te­lor – dar nu­mai în mă­sura în care re­pre­zintă o re­vo­lu­
ţie, o ru­pere de forme. Odată con­su­mată, ea de­vine o
ne­ce­si­tate, o boală ce atrage în or­bita sa toate con­şti­in­
ţele flă­mânde ale res­pec­ti­vei epoci.
De­ca­den­tis­mul faţă de ro­man­tism re­pre­zintă pa­sul
fă­cut din lu­mină în um­bră. Nu e vorba aici de o co­bo­
râre. Uni­ta­tea veş­nic umană ră­mâne in­tactă. Doar ac­cen­
tul se de­pla­sează de pe o po­si­bi­li­tate umană de exis­tenţă
pe altă po­si­bi­li­tate tot atât de umană.
Să ur­mă­rim, acum, câ­teva li­nii de‑a lun­gul aces­tei mă­
suri di­a­lec­tice sur­prinse în­tre ro­man­tism şi de­ca­den­tism.
1056 ANEXE

Bo­ema, faţă de ima­gi­na­ţia ro­man­tică, şi‑a per­mis iro­

nia, care e plu­sul pe care lu­ci­di­ta­tea o ada­ogă cri­tic la o
re­a­li­tate pe care a de­pă­şit‑o.
Iro­nia e ima­gi­na­ţie, sa­ti­ri­zată, fil­trată prin lu­mina con­
şti­­in­ţei. E o ră­u­tate de lux, pe care o anu­mită con­şti­inţă a
su­pe­ri­o­ri­tă­ţii o poate cul­tiva cu multă ade­renţă atunci
când se ra­por­tează la fapte în uni­ta­tea că­rora ob­servă
anu­mite ca­renţe.
Aceasta ar fi iro­nia de­dusă di­rect din ima­gi­na­ţia ro­
man­tică. În mo­men­tul în care ea ajunge să fie cul­ti­vată
pen­tru sine, ajunge adică să fie trăită, ea face deja parte
din acea faţă a bo­e­mei când aceasta în­săşi, în sine con­tu­
rată, a de­ve­nit li­nie şi via­ţă.
De­ca­den­tis­mul se smulge toc­mai din această ine­r­ţie,
opu­nând aces­tei iro­nii, ci­nis­mul, care nu este alt­ceva de­cât
re­fle­xul lu­cid şi amar (orice act de cu­noaş­tere are o um­bră
amară) al iro­niei, în con­şti­inţa care s‑a ri­di­cat dea­su­pra.
Să con­si­de­răm un alt fir: tris­te­ţea.
În ro­man­tism, sen­ti­men­tul acesta pă­rea o săr­bă­toare
a eu­lui, proba unei su­preme si­gu­ranţe, lu­xul pe care un
om stă­pân pe sine şi pe via­ţa sa şi‑1 per­mi­tea în mo­men­
tele sale de mă­ri­ni­mie: tris­te­ţea în această fază se pu­tea
ase­măna sen­ti­men­tu­lui pe care un excursi­o­nist fe­ri­cit îl
în­cearcă în mo­men­tul în care ajuns la mar­gi­nea unei pră­
păs­tii în­tu­ne­cate, ac­ceptă să arunce o pri­vire în stră­fun­
duri, ne­ris­când ab­so­lut ni­mic şi fi­ind si­gur de so­li­di­ta­tea
pă­mân­tu­lui care‑l sus­ţine.
În bo­emă, acest sen­ti­ment de­vine mai in­tim. Cu­noaș­
te­rea ei duce la ac­cep­ta­rea și la cul­ti­va­rea sub toate for­
mele. Tris­te­ţea în bo­emă de­vine un or­gan de via­ţă, un
pri­e­ten în­ţe­le­gă­tor şi du­ios. In sen­sul acesta, în plim­ba­rea
ro­man­ti­cu­lui, to­va­ră­şul de sin­gu­ră­tate se chema „vis“.
 ANEXE 1057

Boe­mul lu­cid eli­mină ima­gi­na­ţia şi face loc tris­te­ţii

uşoare şi calme; el nu se mai plimbă. El co­lindă.
De­ca­den­tul e deja în luptă cu această de­vo­rantă armă
a în­tu­ne­re­cu­lui şi a mor­ţii. Tris­te­ţea, aici, e ca un bles­tem
ce se leagă, ca un pa­ra­zit crud ce cere jertfe şi via­ţă. De­ca­
den­tul nu poate scăpa de tris­teţe. Pri­e­te­nul „bo­e­mu­lui“,
co­lin­da­rea aces­tuia de­vine pen­tru de­ca­dent o strecurare
sub um­bra unei ame­nin­ţări im­pla­ca­bile. Această tre­cere
nu e un pro­ces de apo­ca­lips uman. E pur şi sim­plu un
act de cu­noaş­tere îm­pli­nită, tri­bu­tul plă­tit pen­tru pă­ca­
tul lu­ci­di­tă­ţii.
Di­a­lec­tica lu­ci­di­tă­ţii nu pre­su­pune nu­mai o tre­cere
de la un fapt sim­plu la unul com­plex, ci une­ori şi un
pro­ces in­vers.
Ro­man­tis­mul, de exem­plu, cul­tiva na­tura exu­be­rantă,
exo­tică, sub la­tura ei de vrajă şi fe­er­ ie. Bo­e­mul re­duce acest
gust pen­tru exu­be­rant, toc­mai pen­tru că îşi dă­dea seama
de ca­du­ci­ta­tea ima­gi­na­ţiei, la o notă mai re­a­listă, mai
sim­plă. Gus­tul pen­tru „in­te­rior“, pen­tru trăi­rea măr­gi­
nită şi în­chisă, re­pre­zintă toc­mai această re­du­cere a fe­e­
ri­cu­lui. De­ca­den­tis­mul sim­pli­fică şi mai mult. Apare
stra­niul, pers­pec­tiva ire­ală, nu în sens de fe­e­rie şi vis, ci în
ac­cep­ţi­u­nea de cre­pus­cul. Mi­ne­ra­lul şi ve­ge­ta­lul de­vin
re­a­li­tăţi mor­bide. Lu­mina, care de­bordă în ro­man­tism,
se re­duce aici la fas­ci­cole pa­lide de raze di­fuze şi obo­site.
Na­tura e doar un ecou emo­tiv, un pre­sen­ti­ment or­ga­nic
mai mult, de­cât o ca­li­tate.
Iată deci un pro­ces de sim­pli­fi­care da­to­rit tot unei
evo­lu­tive lu­ci­di­tăţi.
Re­flec­ta­rea unei at­mo­sfere su­fle­teşti într‑o con­şti­inţă
ri­di­cată dea­su­pra ei, pro­ce­sul lu­ci­di­tă­ţii cu alte cu­vinte,
pre­su­pune o sin­teză în cu­noaş­te­rea re­a­li­tă­ţii.
1058 ANEXE

Ca orice sin­teză, în care su­biec­tul este ac­tiv, se ob­ţine

aici un plus de cre­aţ­ie, care mo­di­fică sin­teza şi o opune
chiar re­a­li­tă­ţii‑mame.
Acest plus de cre­a­ţie e o con­tri­bu­ţie a su­biec­tu­lui,
chiar dacă re­vo­lu­ţia cu­noaş­te­rii s‑a con­su­mat în ca­drul
unui de­ter­mi­nism di­a­lec­tic.
De aceea, epo­cile de in­tensă trăire pe plan is­to­ric a
ome­ni­rii nu fa­vo­ri­zează lu­ci­di­ta­tea. Vi­aţa oferă prea
multe date, epui­zează prea multă ener­gie, pen­tru ca din
ea să se poată ri­dica un re­flex cri­tic, o vo­inţă ad­versă.
Epo­cile aces­tea ex­te­nu­ează însă for­mula pre­zen­tu­lui,
în sen­sul că o co­boară atât de mult în co­mun şi în ge­ne­
ral, în­de­păr­tând‑o de mo­men­tul fe­ri­cit al re­vo­lu­ţiei ei,
în­cât cre­ează ast­fel vi­dul ne­ce­sar pro­du­ce­rii no­u­lui mo­
ment în con­ti­nu­i­ta­tea su­fle­tu­lui epo­cii.
Acest mo­ment se anunţă prin elite, prin con­traste,
prin pre­sen­ti­mente. Păr­ţile obo­site ce­dează loc ten­din­
ţe­lor ne­u­ti­li­zate şi, ast­fel, odih­nite.
De­ca­den­tis­mul (care nu are ab­so­lut ni­mic co­mun cu
ac­cep­ţia de „de­ca­denţă“) – con­si­de­rat ca o at­mo­sferă
spe­ci­fică a vre­mu­ri­lor noas­tre – este trăi­rea ade­cuată a
epocei pre­zente. Răz­bo­iul, de­cli­nul, plic­ti­seala, moar­tea
nu pot fi mai uman trăite de­cât prin emo­ţii pe cari ni le
co­mu­nică această op­tică de­ca­dentă. De­ca­den­tis­mul, co­
bo­rât în via­ţă, de­ve­nit via­ţă, ge­ne­ra­li­zat, îşi tră­ieşte azi,
sus­ţi­nut fi­ind de eve­ni­men­tele în curs, faza ul­timă a de­
păr­tă­rii de mo­men­tul re­ve­la­tor al lu­ci­di­tă­ţii.
Fap­tul acesta, în or­di­nea unei con­ti­nu­i­tăţi di­a­lec­tice,
ne per­mite să pre­su­pu­nem, în­dată, că echi­li­brul vre­mu­
ri­lor va schimba ba­lanţa în fa­voa­rea tal­ge­ru­lui con­şti­in­ţei
– o răz­bu­nare a lu­ci­di­tă­ţii săl­tate peste su­fle­tul ac­tual.
 ANEXE 1059

Această lu­ci­di­tate va con­ti­nua fi­rul eter­nei de­ve­niri.

Cât des­pre ceea ce pri­veşte pers­pec­ti­vele aces­tei me­ta­fi­
zice răz­bu­nări, ele se pot uşor în­tre­ve­dea.
În­cer­căm să de­fi­nim această vi­i­toare fază prin ter­me­
nul „tra­gism“, nu dintr‑o con­vin­gere pe­si­mistă (orice
apro­xi­mare etică sau so­ci­ală în acest do­me­niu e ab­
surdă), ci pen­tru că în tra­gism ve­dem con­cre­ti­zată aceas‑
tă ma­jes­tate cla­sică a con­şti­in­ţei umane ajunsă la sta­diul
su­pre­mei sale mân­drii.
Nu în­drăz­nim să fa­cem pre­ci­zări în le­gă­tură cu
această fază, deşi anu­mite elite pre­zente ar pu­tea servi ca
mo­tive de re­ve­la­to­rie lu­ci­di­tate. Ne mul­ţu­mim doar să
atra­gem aten­ţia asu­pra ase­mă­nă­rii din­tre ci­clul care a
năs­cut ro­man­tis­mul şi cel care ur­mează să nască faza pe
care, fic­tiv, am bo­te­zat‑o prin tra­gism.
Si­nu­so­ida aces­tei de­ve­niri nu pre­su­pune ur­cări şi
co­bo­râri pe pla­nul unor va­lori mai mult sau mai pu­ţin
umane.
To­tul e pre­zent în­tot­deauna. Su­fle­tul omu­lui e ace­
laşi. Arată însă spre re­a­li­tate când o faţă, când alta; dez­
voltă în via­ţă când o por­nire, când alta.
Fapt care nu ne îm­pi­e­dică să cre­dem că lu­ci­di­ta­tea
aceasta de re­flex ră­mâne, în fond, un pas bă­tut pe loc, fără
vreun pro­gres: nu, pen­tru că dru­mul de la la­tenţă la re­
ve­lare prin chi­nul cu­noaş­te­rii e în­suşi dru­mul re­zer­vat
omu­lui pen­tru a pu­tea călca spre de­să­vâr­şire.
 GRANDOAREA ȘI SERVITUȚILE
DEBUTULUI

Răs­pun­zând unei an­chete în­tre­prinse de Fi­garo în le­

gă­tură cu cre­a­ţi­ile dra­ma­tice ale ge­ne­ra­ţiei ti­nere (asta s‑a
în­tâm­plat prin 1903), doc­tul şi se­ve­rul cri­tic tea­tral al
ace­lor vremi, Faguet, a de­cla­rat ur­mă­toa­rele: „În miş­ca­
rea noas­tră tea­trală, ti­ne­rii sunt ai­doma droj­diei care fer­
men­tează pâi­nea cea bună: nu au ru­tină, sub­ti­li­tate,
pon­dere com­po­zi­ţională; în schimb au in­stinct, sin­ce­ri­tate
şi pa­tos; le lip­sesc fi­ne­ţea ideii, so­bri­e­ta­tea calmă şi mă­su­
rată a di­a­lo­gu­lui, pre­ci­zia cu­ce­ri­toare a por­tre­te­lor; po­sedă
însă – şi acesta e un fapt ce nu se poate tă­gă­dui – da­rul de a
pune de­ge­tul pe rană, un fel co­pi­lă­resc de a smulge măş­tile şi
de a striga în gura mare, şi – mai ales – o de­li­cioasă stân­gă­
cie de a îm­brăca hai­nele îna­in­ta­şi­lor în aşa fel în­cât ori­că­
rui spec­ta­tor atent i se relevează dintr‑o dată în­treg ri­di­co­lul
for­me­lor de­pă­şite...“
Că Al. Mi­ro­dan este un tâ­năr en­tu­zi­ast o do­ve­deşte
chiar ti­tlul pe care l‑a ales pen­tru piesa lui – Zi­a­riş­tii. Sub
ge­ne­ro­zi­ta­tea ca­te­go­rică a aces­tui plu­ral se as­cunde, ală­
turi de o băr­bă­tească pre­ten­ţie pro­fe­sională, şi o anume
in­ge­nu­i­tate, care ne face să me­di­tăm asu­pra vâr­stei dra­
ma­tice a au­to­ru­lui. Un „bă­trân“ (în ac­cep­ţia pe care
 ANEXE 1061

Faguet o dă aces­tui ter­men) ar fi evi­tat, din pru­denţă,

ar­ti­co­lul ho­tă­rât: ar fi spus „Zi­a­rişti“, sau ar fi gă­sit
unul din acele ti­tluri (pen­tru că in­con­tes­ta­bil, există
atât o artă, cât şi o me­se­rie a ti­tlu­lui) în care un sub­til
ad­jec­tiv, ali­niat lângă un şi mai sub­til sub­stan­tiv, al­că­
tu­iesc un duo dra­ma­tic me­nit să exer­cite cu­ri­o­zi­ta­tea
pu­bli­cu­lui, să sur­prindă şi să se­ducă in­te­li­genţa cri­ti­ci­
lor, pen­tru a ră­mâne apoi fru­mos aran­jat în raf­tu­rile
is­to­riei li­te­rare (Mie­lul‑tur­bat, Iarbă‑rea, Ce­ta­tea‑de‑foc,
Ci­ta­dela‑sfă­râ­mată etc.).
Dar nu ti­tlul şi nici in­ten­ţia pro­gra­ma­tică a au­to­ru­
lui in­te­re­sează aici. Ne in­te­re­sează re­a­li­za­rea ar­tis­tică şi, în
această pri­vinţă, piesa lui Al. Mi­ro­dan este ex­trem de
simp­to­ma­tică şi de fer­tilă în pro­bleme. Ea sin­te­ti­zează,
într‑un mod su­ges­tiv, multe din ca­li­tă­ţile şi de­fec­tele de
care vor­beşte Faguet; con­ţine, ca re­a­li­zare, în­treaga gran­
doare şi toate ser­vi­tu­ţile unui de­but.
Au­to­rul Zi­a­riş­ti­lor s‑a vă­zut în di­fi­cila po­zi­ţie de a
tre­bui să com­bată anume de­fecte con­tem­po­rane, fo­lo­
sind o for­mulă dra­ma­tică ce nu e de­cât co­ro­la­rul ar­tis­tic
al aces­tor de­fecte. El se ri­dică, în mod cu­ra­jos, îm­po­
triva li­che­lis­mu­lui ab­ject al unui „tip tare“ ca Pam­fil,
îm­po­triva la­şi­tă­ţii mes­chine a unui Tomovici, îm­po­triva
pro­stiei pru­dente şi for­ma­liste a şe­fu­lui de ca­dre care nu
vede omul din ca­uza do­sa­ru­lui. În fe­lul în care de­mască
de­fi­ci­en­ţele aces­tor ne­ga­tivi, Mi­ro­dan do­ve­deşte cu­raj,
pă­trun­dere psi­ho­lo­gică, ones­ti­tate so­ci­ală – ca­li­tăţi care
con­sti­tuie, in­con­tes­ta­bil, o pre­ţi­oasă di­fe­renţă spe­ci­fică
în ra­port cu unii îna­in­taşi. Idi­lis­mul sche­ma­tic, mo­no­
tona de­fi­lare a unor eroi „sau prea‑prea sau foarte‑foar‑
te“, am­ba­la­rea gri­ju­lie a re­a­li­tă­ţii în sta­ni­o­lul roz al unui
pseudooptimism de co­mandă par a fi for­mule în curs de
1062 ANEXE

ofi­lire, chiar dacă ră­dă­ci­nile lor con­ti­nuă încă să sugă

pre­ţi­o­sul suc al so­lu­lui nos­tru li­te­rar. Există o de­mas­care
justă în Zi­a­riş­tii, o de­mas­care a ve­na­li­tă­ţii apă­rate de
forţă (Pam­fil), a la­şi­tă­ţii şi ci­nis­mu­lui, ca­mu­flate sub
ine­r­ţia me­ri­te­lor din tre­cut (Tomovici), a bi­ro­cra­tis­mu­
lui de ca­dre, în­fo­fo­lit în re­la­ti­vi­ta­tea antecedo‑co­la­te­rală
a re­fe­rin­ţe­lor (Gurău). Acest fapt con­sti­tuie ele­men­tul
po­zi­tiv al re­a­li­ză­rii lui Mi­ro­dan, acel ele­ment care – în
po­fida unor sta­fii, încă pre­zente, ale sche­ma­tis­mu­lui –
do­ve­deşte că tea­trul nos­tru e pe cale să scu­ture lan­ţu­rile
unui for­ma­lism ste­ril. Dacă la acest lă­u­da­bil cu­raj al au­
to­ru­lui adă­u­găm o anume pros­pe­ţime şi un in­con­tes­ta­
bil ritm – pre­zent atât în vi­zi­u­nea de an­sam­blu cât şi în
cla­vi­a­tura di­a­lo­gu­lui, – o oa­re­care in­ge­ni­o­zi­tate de re­
por­ter în re­da­rea cu­lo­rii lo­cale a ca­rac­te­re­lor (Gurău,
Ro­meo, Leu) şi a at­mo­sfe­rei spe­ci­fice (ac­tul III), ob­ţi­
nem un cer­ti­fi­cat li­te­rar încura­ja­tor pen­tru per­se­ve­renţa
şi ta­len­tul lui Al. Mi­ro­dan.
Din pă­cate, ală­turi de aceste pro­mi­ţă­toare ca­li­tăţi ale
pie­sei, per­sistă şi unele de­fic­ i­enţe de struc­tură, de com­
po­zi­ţie, de ton. Există însă o mare di­fe­renţă – o su­b­li­ni­
ază tot Faguet – în­tre fe­lul în care gre­şesc ti­ne­rii şi fe­lul în
care gre­şesc cei bă­trâni. Gre­şe­lile ti­ne­ri­lor îşi au, de cele
mai multe ori, ră­dă­ci­nile în au­to­ri­ta­tea sa­cro­sanctă a co­
ri­fe­i­lor, în în­ghe­ţata lor pre­ten­ţie de a servi de mo­del şi
de a da to­nul. De aceea, ero­rile ti­ne­re­ţii nu sunt de con­
dam­nat, aşa cum nu poţi con­damna pe un tâ­năr pen­tru
că i se schimbă vo­cea, pen­tru că are co­şuri sau pen­tru că
îşi mai­mu­ţă­reşte ma­es­trul. Există o vâr­stă a ar­tei, o evo­
lu­ţie pe foarte se­vere etape, de care nu e scu­tit ni­meni.
Chiar atunci când ştie per­fect ce tre­buie să facă, chiar
atunci când stă­pâ­neşte la ma­xi­mum te­o­ria ar­tei sce­nice,
 ANEXE 1063

dra­ma­tur­gul este to­tuşi ne­voit să în­cerce mi­ze­ria co­pi­lă­

riei, in­e­ga­li­tă­ţile ado­les­cen­ţei şi bru­ta­li­ta­tea ma­tu­ri­tă­ţii.
Arta – chiar dacă, în apa­renţă, pro­gre­sează prin sur­
prize – are la baza sa o lege a creş­te­rii, a dez­vol­tă­rii tă­
cute şi dis­crete, pe care pu­bli­cul poate o ig­no­rează, dar
de care ade­vă­ra­ţii cre­a­tori de artă sunt foarte con­şti­enţi.
În re­da­rea ti­pi­cu­lui, sin­teza cre­a­toare a au­to­ru­lui tre­
buie să sta­bi­lească un echi­li­bru în­tre di­ver­si­ta­tea fap­te­
lor din care e con­sti­tu­ită via­ţa de toate zi­lele şi punc­tul
de ve­dere din care acesta se­lec­ţi­o­nează ceea ce con­si­deră
a fi ca­rac­te­ris­tic. Dacă se merge prea mult pe li­nia „in­
ter­pre­tă­rii“ re­a­li­tă­ţii, se naşte ris­cul în­lo­cui­rii aces­teia cu
o fic­ţi­une, cu o pararealitate, care – chiar con­ve­nind en­
tu­zi­as­mu­lui po­li­tic al au­to­ru­lui – frus­trează, to­tuşi, bu­
nul simţ al ce­lor care ştiu şi cu­nosc ade­vă­rata stare de
lu­cruri. Mi­ro­dan s‑a gă­sit el în­suşi la această răs­pân­tie
ar­tis­tică: pe de o parte, te­ma­tica în­săşi a pie­sei (zi­a­riş­tii)
pre­tinde o ana­liză justă şi se­veră a re­al­i­tă­ţii; pe de alta,
ar­ti­fi­ci­ile com­po­zi­ţionale îl obli­gau la o se­rie de con­ce­sii
pe li­nia fic­ţi­u­nii, a abs­trac­ti­ză­rii şi exa­ge­ră­rii. Se pare că,
până la urmă, do­za­jul a fost to­tuşi ni­me­rit, chiar dacă
une­ori, pe parcurs, apar câ­teva sus­pen­sii sau ar­ti­fi­cii ce
de­notă încă lipsa de ex­pe­ri­enţă a de­bu­tan­tu­lui.
Nu­cleul dra­ma­tic şi, în ace­laşi timp, ani­ma­to­rul mo­
ral al pie­sei este re­dac­to­rul‑şef al zi­a­ru­lui, Cer­chez. La
prima lec­tură, acest per­so­naj ni s‑a pă­rut prea per­fect,
prea şle­fuit, prea con­struit nu­mai din afo­risme; o cer­ce­
tare mai amă­nun­ţită – şi de­si­gur in­ter­pre­ta­rea ma­gis­trală
a lui Be­li­gan – ne‑a re­le­vat însă o per­so­na­li­tate com­plexă,
plină de nu­anţe, un Cer­chez în care pre­ţi­o­zi­ta­tea sen­ten­
ţi­oasă a gân­di­rii se di­zolvă ar­mo­nios într‑o anume or­ga­
ni­ci­tate caldă şi umană. Au­to­rul – ca şi co­lec­ti­vul ce‑l
1064 ANEXE

ser­veşte în piesă pe acest cin­stit şi, am pu­tea spune, ideal

şef de re­dac­ţie – pare în­dră­gos­tit de el; re­u­şeşte să‑l facă
sim­pa­tic, co­mu­ni­ca­tiv (ate­nu­ând într‑o oa­re­care mă­
sură ce­re­bra­li­ta­tea sa uşor apo­dic­tică) prin mici ticuri de
lim­baj, care‑l leagă de via­ţa de toate zi­lele, de oa­me­nii
de rând („as­cultă‑mă pe mine că sunt om bă­trân“ sau
„mai ia şi tu o sti­clă de par­fum“). O sin­gură gre­şeală de
co­ro­lar a in­ter­ve­nit to­tuşi în do­za­jul psi­ho­lo­gic: ca­li­tă­
ţile, ener­gia, in­te­li­genţa şe­fu­lui tur­tesc pro­fi­lul psi­ho­lo­
gic al ce­lor din ju­rul lui, reducându‑i în­cet, în­cet la ro­lul
de ad­mi­ra­tori sau de exe­cu­tori ai or­di­ne­lor lui (Brânduş,
Toth, Mar­cela, Do­rina etc.).
Oa­re­care stân­gă­cii pe li­nia alu­ne­că­rii din real în fic­
tiv s‑au strecurat şi în uni­ta­tea ero­u­lui Ion Ghe­or­ghe.
Acesta, deşi nu apare pe scenă, con­sti­tuie to­tuşi nu­cleul
con­flic­tual, în ju­rul că­ruia gra­vi­tează în­treaga in­trigă.
Ion Ghe­or­ghe e un sim­bol: un fru­mos sim­bol al ace­lei
mase pe care tre­buie s‑o ser­vească presa noas­tră de as­
tăzi. Din pă­cate, el ră­mâne nu­mai un pre­text dra­ma­tic,
o fic­ţi­une de cu­lise. Există, un­deva într‑o fa­brică, un
mun­ci­tor cin­stit care cade vic­timă unor mur­dare lu­cră­
turi. Iată tot ce aflăm, în ac­tul I, des­pre Ion Ghe­or­ghe –
şi gă­sim foarte jus­ti­fi­cată ho­tă­râ­rea lui Cer­chez de a
în­tre­prinde o an­chetă în această di­rec­ţie. (De ce tre­buie
însă ca acest mun­ci­tor să fi fost ne­a­pă­rat un erou, ne­a­pă­
rat o bună cu­noş­tinţă a di­rec­to­ru­lui, când – in­dis­cu­ta­
bil – avea drep­tul să fie aju­tat de ziar, chiar fi­ind nu­mai
un mun­ci­tor oa­re­care, de un­deva, de ori­unde, ab­so­lut
ne­cu­nos­cut în re­dac­ţia „Vie­ţii ti­ne­re­tu­lui“?) Pe mă­sură
ce au­to­rul se în­căl­zeşte în des­fă­şu­ra­rea ac­ţi­u­nii, uită în­
cet‑în­cet iden­ti­ta­tea re­ală a lui Ion Ghe­or­ghe. În ac­tul
II, spre sur­prin­de­rea noas­tră, aflăm că Ion Ghe­or­ghe a
 ANEXE 1065

pu­bli­cat în ziar o co­res­pon­denţă cri­tică la adresa stă­ri­lor

de lu­cruri din fa­brică. Cum? Când a pu­tut să pu­blice
această co­res­pon­denţă?
Cu câ­teva zile îna­inte, era un ano­nim adre­sant al unei
scri­sori, şi iată‑l, dintr‑o dată, a ajuns bi­ne­cu­nos­cut co­
res­pon­dent al zi­a­ru­lui. Mai târ­ziu, Toth, unul din con­
du­că­to­rii an­che­tei, de­clară că ace­laşi Ion Ghe­or­ghe este
şi au­to­rul unor... schiţe li­te­rare care n‑au fost pe pla­cul
di­rec­ţi­u­nii. Prin aceste adă­u­giri, au­to­rul trans­cende sem­
ni­fi­ca­ţia ti­pică a mun­ci­to­ru­lui Ion Ghe­or­ghe, îl scoate
din masa largă a ce­lor de o seamă cu el, îl mută din fa­
brică în li­te­ra­tură. Au­to­rul se fe­reşte să ne spună ce s‑a
în­tâm­plat, de fapt, la Ba­cău; ştim că a avut loc o mi­şe­lie,
că bi­e­tul Ion Ghe­or­ghe su­feră fi­indcă a de­mas­cat nişte
es­croci, dar ce anume a de­mas­cat şi des­pre ce es­cro­che­rie
e vorba, nu ştim. O în­treagă echipă de ga­ze­tari pleacă,
apoi, pe te­ren, se face o an­chetă, culegându‑se zeci de de­
cla­ra­ţii, de co­pii după do­sa­rul de ca­dre al tâ­nă­ru­lui nă­
păs­tuit. Nu era oare, ne în­tre­băm, mai fi­resc să aflăm,
pur şi sim­plu, ce s‑a în­tâm­plat la fa­brică; nu era mai fi­
resc ca an­cheta să fi ajuns la o con­clu­zie clară asu­pra vi­
no­vă­ţiei sau ne­vi­no­vă­ţiei lui Ion Ghe­or­ghe? Aşa cum e
con­ce­pută, piesa ne oferă o fur­tună abs­tractă, care zgu­
duie un om ca Pam­fil, un şef ca Tomovici, fără să cu­noaş­
tem însă ca­u­zele ei re­ale. Este oare atât de grea lupta,
pen­tru a do­vedi că are drep­tate, a unui mun­ci­tor cin­stit,
a unui co­res­pon­dent al „Vie­ţii ti­ne­re­tu­lui“, a unui au­tor,
în tim­pul li­ber, de schiţe li­te­rare, pro­ba­bil sa­ti­rice? Să fie
oare ne­ce­sară o în­cleş­tare pe via­ţă şi pe moarte a unei în­
tregi re­dac­ţii, pen­tru a salva din ghea­rele unor pu­ter­nici
pâi­nea şi securi­ta­tea mo­rală a unui om cin­stit?
1066 ANEXE

Aceste mar­gi­nale în­tre­bări nu au in­ten­ţia de a răs­tăl­

măci con­struc­ţia dra­ma­tică a Zi­a­riş­ti­lor. Ele vor doar să
ilus­treze câ­teva din acele ne­du­me­riri ce se nasc ana­li­zând
ana­to­mia unei drame în care există, fără în­do­ială, mai
multă in­ten­ţie mo­rală de­cât fior emo­tiv. În spec­ta­col,
aceste ne­du­me­riri se es­tom­pează, alu­necă prin­tre re­plici,
dis­par aproape în dez­no­dă­mânt. Dar în osa­tura ide­o­lo­
gică a pie­sei, ele con­tează – şi con­tează toc­mai pen­tru că
re­pre­zintă fun­da­lul re­a­list al ope­rei. Echi­li­bra­rea po­zi­ti­
vu­lui cu ne­ga­ti­vul nu se face fără oa­re­care riscuri ar­tis­
tice. Ne­ga­ti­vul e ade­sea mai tea­tral, mai uman poate, în
orice caz mai con­vin­gă­tor pe scenă. Per­so­na­jele ne­ga­tive
ale pie­se­lor de azi nu mai pot fi jus­ti­fic­ ate ex­clu­siv prin
le­gă­tu­rile lor cu duş­ma­nul de clasă. Când această le­gă­
tură nu e po­si­bilă, e ne­voie de o adân­cire psi­ho­lo­gică a
ca­rac­te­re­lor, de o apa­ra­tură dra­ma­tică mai com­pli­cată.
De multe ori, bi­nele e sa­cri­fi­cat nu­mai şi nu­mai pen­tru
că de­vine un fel de fun­dal, o sim­plă ne­ga­ţie a ră­u­lui. Nu
e oare Ion Ghe­or­ghe o vic­timă a lui Pam­fil? Nu se pune
în miş­care o în­treagă re­dac­ţie pen­tru a‑l salva? Dacă au­
to­rul ar fi mers pe li­nia jus­ti­fi­că­rii psi­ho­lo­gice a aces­tor
doi eroi, s‑ar fi pu­tut evita echi­vo­cul năs­cut din dis­pro­
por­ţia în­tre ve­na­li­ta­tea lor şi po­zi­ţia so­ci­ală pe care o
ocupă. În Tomovici, au­to­rul a ur­mă­rit până la un anu­mit
punct toc­mai această li­nie. Per­so­na­jul de­bu­tează prin a fi
ra­tat pla­cid şi co­mod. Dez­vol­tate psi­ho­lo­gic, frica şi la­şi­
ta­tea sa ul­te­ri­oară ar fi fost în­tru to­tul jus­ti­fi­cate. Dar
Tomovici este un es­croc te­ro­ri­zat de ci­ni­cul Pam­fil. Aici
in­ter­vine, pare‑ni‑se, o notă con­tra­dic­to­rie: la sfâr­şi­tul
ac­tu­lui II, fri­co­sul Tomovici se pră­bu­şeşte, de­mas­cat de
clar­vi­zi­u­nea şi vo­inţa lui Cer­chez, că­zând de­fi­ni­tiv ca om,
ca per­so­naj, ca forţă mo­rală; cu toate aces­tea, el ră­mâne în
 ANEXE 1067

in­trigă, con­ti­nu­ând „să lu­creze“ într‑un mod foarte ciu­

dat, deşi fap­tele sale de acum con­tra­zic to­tal scena în care
s‑a de­mas­cat de­fi­ni­tiv, atât în faţa lui Cer­chez, cât şi în
faţa pu­bli­cu­lui...
Aceste scă­pări com­po­zi­ţionale sunt, cre­dem, efec­tul
unei prea in­tense con­cen­trări şi pre­fe­rinţe acor­date de
au­tor te­mei sale pro­fe­sionale. În această di­rec­ţie, nu i se
pot aduce de­cât la­ude. Din des­fă­şu­ra­rea ac­ţi­u­nii trans­
pare un sin­cer şi cu­rat avânt ga­ze­tă­resc; o nouă mo­rală a
pie­sei îşi face loc, şi – pen­tru cei care au fost obiş­nu­iţi cu
zi­a­riş­tii lui Ca­ra­giale, cu cei ai lui Mi­hail Se­bas­tian şi,
mai nou, cu es­cro­cii pe care‑i încreionează Sar­tre în in­
te­re­san­tul său Nekrasov – se con­tu­rează prin Zi­a­riş­tii
pro­fi­lul unei ge­ne­ra­ţii ata­şate de om, de ade­văr şi de ide­
a­lul so­cial. Chiar dacă une­ori ar­gu­men­ta­ţia au­to­ru­lui e
uşor di­dac­tică (vezi scena în care Cer­chez mo­ra­li­zează
pe Tomovici), chiar dacă per­so­na­lul re­dac­ţional frea­
mătă într‑un ritm prea tre­pi­dant pen­tru a fi con­si­de­rat
ca per­ma­nent, în­treagă această miş­care nu al­te­rează sen­
sul ide­o­lo­gic al pro­fe­si­u­nii de zi­a­rist. Fi­gura de­o­se­bit de
sim­pa­tică a unui Ro­meo, la­men­ta­ţia gro­tescă a lui Mişu
Rosenblum, stu­pi­di­ta­tea bi­ro­cra­tică a ad­mi­nis­tra­to­ru­
lui, aduc, în lupta se­veră a prin­ci­pi­i­lor, o notă de au­ten­
ti­ci­tate, de umor, care ajută mult pie­sei, con­tri­bu­ind
con­si­de­ra­bil la tea­tra­li­ta­tea ei.
*
Ob­ser­va­ţi­ile de mai sus se re­feră la tex­tul li­te­rar al pie­
sei Zi­a­riş­tii. Am ur­mă­rit cu aten­ţie în tim­pul lec­tu­rii rit­
mul ver­bu­lui dra­ma­tic, tec­to­nica sce­ne­lor, lo­gica in­tri­gii
şi a per­so­na­je­lor. Dar abia după ce am asis­tat la spec­ta­co­
lul pe care ni 1‑a ofe­rit Tea­trul Na­ţional „I. L. Ca­ra­giale“,
1068 ANEXE

ne‑am dat seama că în­tre lec­tura li­te­rară şi cea dra­ma­tică

este o mare de­o­se­bire. Există o func­ţie li­te­rară şi o func­ţie
sce­nică de­o­se­bită, în fi­e­care di­a­log. Aceste două va­lori,
am­bele ar­tis­tice, an­ga­jează pe căi di­fe­rite sen­si­bi­li­ta­tea
con­tem­pla­to­ri­lor. Re­plici sau scene care ne‑au cu­ce­rit în
tim­pul lec­tu­rii s‑au do­ve­dit a fi şterse şi fără re­zo­nanţă
în spec­ta­col; în ace­laşi timp, o se­rie de mo­mente di­fi­cile,
de sus­pen­sii sau pre­ţi­o­zi­tăţi ale tex­tu­lui s‑au di­zol­vat, în
mod fe­ri­cit, în jo­cul sub­til al in­ter­pre­ţi­lor. Cre­dem că
acest lu­cru a fost evi­dent şi pen­tru au­tor şi nu ne în­doim
că lec­ţia ofe­rită de pre­mi­era pro­priei sale piese va fi foar‑
te rod­nică pen­tru el. Nu în­tâm­plă­tor Shaw, glu­mind,
spu­nea că în­tre o piesă ci­tită şi una ju­cată e ace­eaşi de­o­
se­bire ca în­tre lo­godnă şi că­să­to­rie: ceea ce ţi s‑ a pă­rut
de­li­cios în tim­pul lo­god­nei poate să ajungă plic­ti­si­tor în
căs­ni­cie. Şi vi­ce­versa...
Con­si­de­răm ca un me­rit de­o­se­bit al lui Radu Beligan
fap­tul că cele câ­teva ar­ti­fi­cii şi stân­gă­cii ce s‑au strecurat
în tex­tul au­to­ru­lui (re­to­risme, sus­pen­sii, in­ad­ver­tenţe psi­­
ho­lo­gice) au dis­pă­rut sau au fost ate­nu­ate în spec­ta­col.
Măr­tu­ri­sim că ne‑am te­mut ca nu cumva Beljgan să
me­argă pe li­nia unei ca­ri­ca­turi oa­re­care, a unei pre­ţi­o­zi­
tăţi sta­tu­are, mai ales că eram obiş­nu­iţi să ştim pre­zentă
în pa­leta ac­to­ri­cească o anume pre­fe­rinţă pen­tru gro­tesc,
pen­tru gra­vi­ta­tea co­mică, pen­tru dic­ţi­u­nea in­ten­ţionată.
Din fe­ri­cire însă, Cer­chez, în in­ter­pre­ta­rea lui Radu
Beligan a de­pă­şit toate aş­tep­tă­rile. Cu un ton sim­plu, ex­
trem de fi­resc prin miş­cări obiş­nu­ite, prin eli­mi­na­rea ori­
că­rei ma­jus­cule psi­ho­lo­gice, a ori­că­rei efu­zi­uni a re­te­zat
pre­ţi­o­zi­ta­tea cerchezismelor, a în­căl­zit re­plica, a um­plut
sus­pen­si­ile şi, cu dis­cre­ţie, a di­ri­jat în mod con­ti­nuu în­
treaga miş­care sce­nică pe un fă­gaş care s‑a do­ve­dit sa­lu­tar
 ANEXE 1069

pen­tru de­bu­tul lui Al. Mi­ro­dan. Aju­tată sub­stan­ţial de

un de­cor su­ges­tiv (St. Nor­ris), re­gia (Moni Ghe­ler­ter) a
ştiut să di­ri­jeze in­te­li­gent rit­mul dra­ma­tic, su­b­li­ni­ind cu
fi­neţe acele scene care duc îna­inte ac­ţi­u­nea.
Al­fred Demetriu a descurcat in­te­li­gent acel pa­ra­dox
psi­ho­lo­gic şi mo­ral pe care l‑am sem­na­lat în pro­fi­lul –
vai!, mult prea ne­ga­tiv – al re­dac­to­ru­lui‑şef ad­junct
Tomovici. Deşi ni s‑a pă­rut două ro­luri de­o­se­bite – pe
de o parte ro­lul ci­nic al es­cro­cu­lui lip­sit de scru­pule, pe
de alta, pe cel al ti­mo­ra­tu­lui tur­tit de for­ţele an­ta­go­niste
în­tre care s‑a aven­tu­rat – Demetriu a ni­me­rit to­tuşi
acea gamă de calm şi so­bri­e­tate, ne­ce­sară re­zol­vă­rii, pâ‑
nă la un anu­mit punct, a si­nu­o­zi­tă­ţi­lor in­e­gale con­ţi­
nute în ro­lul său.
Re­gre­tăm că nu pu­tem spune ace­laşi lu­cru des­pre in­
ter­pre­ta­rea lui Niki Ata­na­siu (Pam­fil). Lăsându‑se tâ­rât
de o anume vul­ga­ri­tate ce trans­pare din tex­tul es­cro­cu­lui
Pam­fil („un tip tare“), N. Ata­na­siu, cu verva şi ener­gia pe
care i le‑am apre­ciat tot­dea­una în co­me­dii, a îm­pins in­
ter­pre­ta­rea sa mult prea de­parte pe li­nia ban­di­tească a
bru­ta­li­tă­ţii şi a ci­nis­mu­lui, re­a­li­zând un di­rec­tor ge­ne­ral
din mi­nis­ter care pare mai de­grabă o scursoare hu­li­ga­
nică a mai­da­nu­lui de­cât un par­ve­nit ve­nal al bi­ro­cra­tis­
mu­lui. Pu­bli­cul a fost ve­xat vă­zând scena din baie,
de­oa­rece nu‑şi pu­tea ex­plica nici­de­cum care sunt to­tuşi
ca­li­tă­ţile da­to­rită că­rora acest gang­ster e în stare să ob­ţină
un bi­let ofi­cial de că­lă­to­rie la Pa­ris.
În in­t er­p re­t a­rea spre care a fost di­r i­j at, Vic­t or
Mol­do­van (în ro­lul pa­ni­car­du­lui se­cre­tar de re­dac­ţie
Mişu Rosenblum) a in­ter­ve­nit o anume dis­pro­por­ţie.
În timp ce în­tre­gul co­lec­tiv re­dac­ţional se agită, Mişu
Rosenblum se la­men­tează. Di­fe­renţa e gravă și con­tras­tul
1070 ANEXE

se simte în pu­blic. Agi­ta­ţia ţine de di­na­mica sce­nei, la­

men­ta­ţia apar­ţine în schimb dra­mei. Pe li­nia psi­ho­lo­gică
a per­so­na­ju­lui, re­pli­cile sale nu pu­teau fi re­date nici în
sfera gro­tes­cu­lui co­mic şi nici în cea a de­for­ma­ţiei pro­fe­
sionale. Era ne­voie de un pic de dramă, de un pic de dez­
nă­dejde pen­tru ca pro­ce­sul se­ver al mun­cii să pri­mească
va­la­bi­li­ta­tea psi­ho­lo­gică, pen­tru ca rit­mul uşor me­ca­nic
al ac­ţi­u­nii să fie din când în când în­tre­rupt de du­re­roasa
cris­pare a dez­nă­dej­dii (chiar dacă această dez­nă­dejde e ri­
di­colă şi in­e­fi­cace). În această or­dine de idei „exa­ge­ra­rea“
lui Vic­tor Mol­do­van ni s‑a pă­rut bi­ne­ve­nită, cu atât mai
mult cu cât dubleta amo­roasă Brânduş – Mar­cela n‑a re­
u­şit să in­tro­ducă în ac­tul III acea notă de sen­ti­men­ta­lism
pe care, pro­ba­bil a con­tat au­to­rul. (În le­gă­tură cu acest
act al III‑lea, ne per­mi­tem încă o ob­ser­va­ţie, în ace­eaşi
mă­sură re­fe­ri­toare la au­tor şi la re­gi­zor. Pe alocuri, dra­
ma­tis­mul ne­ce­sar unui act ul­tim ni s‑a pă­rut a fi sub­sti­
tuit prin di­na­mis­mul ex­te­rior al miş­că­rii sce­nice. Aceşti
doi fac­tori, dra­ma­tis­mul şi di­na­mis­mul nu se con­fundă
şi cre­dem că ul­ti­mul tre­buie să ser­vească pe pri­mul, fiin‑
du‑i, din punct de ve­dere ar­tis­tic, sub­or­do­nat. Or, în ac­
tul III, ten­si­u­nea dra­ma­tică cre­ată s‑a di­zol­vat în agi­ta­ţie,
aler­gă­tură, ţi­pete. Ce rost a avut tur­nanta, cu cele trei
com­par­ti­mente ale ti­po­gra­fiei, când cele câ­teva re­plici cu
Tomovici sau ur­mă­ri­rea ma­şi­ni­lor din curte ar fi pu­tut fi
so­lu­ţionate chiar în ca­drul de­co­ru­lui cen­tral?)
În ceea ce pri­veşte cei­lalţi in­ter­preţi, pă­re­rea noas­tră
este că se îm­part în trei ca­te­go­rii: su­ges­tivi – şi în această
ca­te­go­rie in­tră sa­vu­roasa cre­a­ţie a lui Mar­cel An­ghe­lescu,
atât de re­uş­ ită în­cât ci­neva din sală spu­nea că de fapt
„Ro­meo este în ro­lul lui Mar­cel An­ghe­lescu, şi nu in­
vers“; Mir­cea Con­stan­ti­nescu (ad­mi­nis­tra­to­rul Leu)
 ANEXE 1071

splen­did, şi Gr. Bă­lă­nescu (şe­ful de ca­dre Gurău); de cir­

cum­stanţă – şi aici amin­tim de Ma­tei Ghe­or­ghiu
(Brânduş), emo­ţionat, in­e­gal, une­ori uşor cris­pat, şi pe
Emil Liptac, mai calm, mai co­mu­ni­ca­tiv, to­tuşi ne­con­
vin­gă­tor în ro­lul se­cre­ta­ru­lui or­ga­ni­za­ţiei de par­tid, Toth;
şi in­sig­ni­fi­anţi – şi aici sun­tem si­liţi să ne re­fe­rim la ba­na­
li­ta­tea stân­gace cu care s‑a achi­tat de ro­lul Mar­ce­lei, Va­
le­ria Gagialov. Des­pre cei­lalţi „mă­runţi“ ai pie­sei, cu
ex­cep­ţia lui I. Ho­ra­ţiu (în ro­lul nea Gogu), a lui Şer­ban
Ia­mandi (Mi­tică) şi Draga Mi­hail (Do­rina) pu­tem spune
doar că n‑au de­ran­jat prin ni­mic evo­lu­ţia spec­ta­co­lu­lui.
*
Pri­vit în an­sam­blu, spec­ta­co­lul Zi­a­riş­tii de­pă­şeşte cu
mult aş­tep­tă­rile pe care ni le‑a per­mis sim­pla lec­tură a
pie­sei lui Al. Mi­ro­dan. Ne‑a con­vins încă o dată că exis‑
tă, în cre­a­ţia re­gi­zo­rală şi ac­to­ri­cească, po­tenţe ar­tis­tice
une­ori ui­mi­toare, po­tenţe care, chiar şi atunci – şi în ca­
zul de faţă pu­tem spune, mai ales atunci – când e vorba
de opera unui de­bu­tant, re­uş­ esc să scoată în lu­mină acele
fru­moase va­lori ide­o­lo­gice şi ar­tis­tice care se as­cund în
inima ti­ne­re­tu­lui nos­tru şi care şi‑au gă­sit în spec­ta­co­lul
Zi­a­riş­tii o atât de in­te­re­santă ex­pre­sie sce­nică.

Post festum. Ad­denda

În urma aces­tui ar­ti­col (Mi­ro­dan fu­sese nu­mit cro­ni­

car dra­ma­tic ime­diat după „ple­ca­rea“ lui Doi­naş) eu în­
sumi am avut cin­stea de a fi „se­lec­ţionat“… Eram bine
aran­jat acolo unde eram, când, prin 1960, ob­ţin, după o
grevă a foa­mei, o „coală de hârtie“. Ca să fac o ce­rere de
1072 ANEXE

recurs. Fi­ind, zi­ceam eu, com­plet ne­vi­no­vat. Ob­ţin coala,

o scriu, peste două săp­tă­mâni so­seşte de la Cen­trul nos­tru
un to­va­răş lu­cră­tor în apa­ra­tul po­li­tic. Mi se dă să ci­tesc o
carte, mai bine‑zis un frag­ment din car­tea lui An­drei Bă­
leanu Con­ţi­nut şi formă în artă, Ed[itura] Şti­in­ţi­fică,
1959. La pa­gina 130 stă­tea scris aşa:
„Ast­fel, într‑un ar­ti­col ca­lom­nios, pu­bli­cat în urmă cu
trei ani, un oa­re­care Ion D. Sîrbu, ata­când de pe po­zi­ţi­ile
ne­ga­ti­vis­mu­lui bur­ghez Zi­a­riş­tii de Al. Mi­ro­dan, în­cerca
să dis­cre­di­teze me­toda re­a­lis­mu­lui so­ci­a­list şi ce­rinţa zu­
gră­vi­rii pe scenă a ero­i­lor po­zi­tivi, în­de­o­sebi a co­mu­niş­ti­
lor. El in­si­nua, prin­tre al­tele, că pre­zenţa ero­u­lui po­zi­tiv
în piesă ar pre­su­pune «oa­re­care riscuri ar­tis­tice», de­oa­rece
ne­ga­ti­vul este «în orice caz mai con­vin­gă­tor pe scen㻓.
După ce m‑a pus să ci­tesc tare şi să me­mo­rez acest
frag­ment din ca­pi­to­lul el în­suşi in­cri­mi­nat („... des­pre
po­tic­ne­lile re­vi­zi­o­niş­ti­lor), am în­ca­sat cea mai te­ri­bilă
bă­taie din în­treaga mea ca­ri­eră.
De atunci fi­gu­rează în do­sa­rul meu acuza: „re­ac­
ţionar, pro­mo­tor al dog­ma­tis­mu­lui re­vi­zi­o­nist“.
Bă­leanu, care în sus‑amin­tita carte îl face cre­tin pe
Eu­gen Io­nescu, în lu­cra­rea Re­a­lism şi me­ta­foră în tea­tru
ri­dică în slăvi pe Berenger‑Be­li­gan. În ace­laşi vo­lum, mă
nu­meşte „un ob­scur cro­ni­car, din fe­ri­cire dis­pă­rut din
lu­mea pre­sei noas­tre...“, fără să‑mi ci­teze nu­mele.
În­tre timp, mu­ri­sem. Con­form sce­na­ri­u­lui.
 CAZUL „ZIARIȘTII“:
DISCUȚII DESPRE… ANTIDOGMATISM.
CÂTEVA CONCLUZII

Cro­nica mea des­pre piesa Zi­a­riş­tii de Al. Mi­ro­dan

(pu­bli­cată în „Tea­trul“, sept. 1956) a avut ex­cep­ţionala
şansă de con­sti­tui punc­tul de ple­care într‑o foarte lun‑
gă, va­ri­ată şi stu­foasă dis­cu­ţie des­pre „dog­ma­tism“. Nu
ştiu cu ce s‑a ales ce­ti­to­rul zi­le­lor noas­tre de pe urma
lec­tu­rii aces­tor mâ­ni­oase ar­ti­cole. Mă în­do­iesc că şi‑a
schim­bat pă­re­rea în ceea ce pri­veşte lo­cul şi va­loa­rea ce i
se cu­vine sus‑amin­ti­tei piese în an­sam­blul atât de bo­gat
şi de in­e­gal al tea­tru­lui nos­tru con­tem­po­ran. Pos­te­ri­ta­
tea, în schimb, va avea oca­zia să vadă cu câtă com­pe­tenţă
fi­lo­so­fică, cu câtă so­bri­e­tate şi cât obi­ec­ti­vism „şti­in­ţi­fic“
a fost di­se­cat un cro­ni­car dra­ma­tic. Chiar dacă ter­mi­no­
lo­gia fi­lo­so­fică de care s‑a uzat o să i se pară bi­zară, mar­
ţi­ană (con­ti­nuăm să avem o ne­stră­mu­tată în­cre­dere în
vi­i­to­rul Fi­lo­so­fiei şi al Es­te­ti­cei) – nu‑i vor lipsi to­tuşi
ele­men­tele care pri­vesc di­rect ni­ve­lul şi mo­ra­vu­rile tre­
cu­te­lor vremi. Dar până atunci va tre­bui să curgă multă
hâr­tie pe apa li­te­ra­tu­rii noas­tre. De­o­cam­dată, ne gă­sim în
plin răz­boi... „an­ti­dog­ma­tic“. Ar­mele sunt date – le­gile
de luptă, aşa cum le ştim.
1074 ANEXE

Măr­tu­ri­sesc sin­cer, din­tru în­ce­put, că mă simt oa­re­

cum stân­je­nit de pos­tura în care mă gă­sesc. O anume
edu­ca­ţie fi­lo­so­fică, pe li­nia de­cen­ţei şi so­bri­e­tă­ţii, mă
îm­pi­e­dică să abor­dez pro­ble­mele grave ale li­te­ra­tu­rii cu
ar­mele pon­cife ale pam­fle­tu­lui sau gă­sel­ni­ţei ga­ze­tă­reşti.
Mă ulu­ieşte, mă si­de­rează cu­ra­jul şi se­ni­nă­ta­tea ires­pon­
sa­bilă cu care un An­drei Bă­leanu, un H. Za­lis, Ho­ria
Bratu, Vicu Mân­dra, Si­mion Al­te­rescu etc. ma­ne­vrează
no­ţi­u­nile de es­te­tică şi cri­tică li­te­rară. S‑ar pă­rea că toți
acești pre­o­pi­nenți ai mei po­sedă ul­tima cer­ti­tu­dine în
cu­noaș­tere, că fi­e­care a tre­cut înot ocea­nul pro­ble­me­lor
în­do­ie­li­lor, va­lo­ri­lor fi­lo­so­fice. În mo­dul în care scriu, ei
îmi apar ca și când, fi­e­care în parte și toți la­o­laltă, po­
sedă un sis­tem es­te­tic pro­priu, si­gur, de­fi­ni­tiv pus la
punct: un gust in­fa­i­li­bil și – ce e mai grav – o scară de
va­lori ab­so­lute. Ide­ile – nu‑i așa – se îm­part ca­te­go­ric în
„juste“ și „ne­juste“, în „ști­in­ți­fice“ și „dog­ma­tice“; opera
de artă este „re­flec­tare ar­tis­tică“, ea se com­pune din con­
ți­nut și formă: orice ju­de­cată de va­loare tre­buie să fie
albă sau nea­gră. Un lu­cru nu poate fi bun în in­ten­ții și
slab în re­a­li­zare, nu‑i voie să la­uzi di­a­lo­gul unei piese,
dacă nu ri­dici în slavă și con­ți­nu­tul ei etc. Măr­tu­ri­sim
încă o dată că această dez­in­voltă agre­si­une a sim­plis­mu­
lui, a demascatorismului gra­tuit, mă pune – dacă nu
într‑o in­fe­ri­or­ i­tate mo­rală – în orice caz într‑una de pe­
ni­bilă di­fi­cul­tate pro­fe­sională. Nu pot, ori­cât aș vrea, nu
pot să‑mi în­su­șesc în­drăz­neala agre­sivă a tu­tu­ror ce­lor
care, în ava­lanșă, de șase luni con­se­cu­tiv, se în­trec – nu
nu­mai în re­vista unde lu­crez ca re­dac­tor, dar în aproape
toate pu­bli­ca­ți­ile din­tre Ol­te­nița și Si­ghet – să mă pună,
te­o­re­tic și po­li­tic, la un zid al unei spaime pe care aș
dori‑o de­pă­șită și ui­tată. (Nu sun­tem în 1949: sun­tem
 ANEXE 1075

în 1957.) Ră­mân și as­tăzi re­cu­nos­că­tor foș­ti­lor mei pro­

fe­sori de la Li­tere și Fi­lo­so­fie pen­tru că m‑au în­vă­țat
onoa­rea jo­cu­lui, acel prin­ci­piu ele­men­tar din co­dul
con­trac­tu­lui so­cial care sti­pu­lează de trei mii de ani, că ni­
meni nu are voie, în aria va­lo­ri­lor cul­tu­rii, să facă afir­ma­ții
ce nu au aco­pe­rire de stu­diu, cer­ce­tare, ex­pe­ri­ență pro­prie,
lec­tură: prin­ci­piu ce ne obligă să res­pec­tăm onoa­rea aca­
de­mică a unei dis­cu­ții (audiatur et al­tera pars) și, mai
ales, ne ajută să con­si­de­răm că orice pro­gres este re­zul­
tatul lup­tei li­bere și egale în­tre idei și nu con­se­cința hăr­
țu­ie­lii în­tre oa­meni și in­te­rese. De­si­gur, i‑am ci­tit pe
so­fiș­tii greci, știu că te­o­re­tic, orice poate fi con­tes­tat și
ata­cat. Dar teh­nica ce­lor care mă cri­tică e de­parte de
orice fi­lo­so­fie: Bă­leanu, Za­lis etc. nu mă con­tra­zic – ci
mă acuză: nu sunt de altă pă­rere cu mine, ci sunt in­dig­
naţi că am în­drăz­nit să am o pă­rere a mea etc. Teh­nica
aces­tui gen de „des­fi­in­ţare“ a cuiva e sim­plă: te post­ezi
pe o pre­tinsă mo­vilă ide­o­lo­gică, ar­bo­rezi un aer re­vol­tat
şi zici: nu­mai eu ştiu ce e just şi ce nu e just, as­tăzi; scoţi
apoi din tex­tul in­cri­mi­nat o frază de aici, alta de colo,
arăţi că, puse ală­turi, sen­su­rile se con­tra­zic, arunci cu ar­
ţag câ­teva in­vec­tive la modă – „es­te­ti­zant“, „dog­ma­tic“,
„for­ma­list“ etc. – laşi să se în­ţe­leagă cum că ai ştii mult
mai mult (şi mai multe) de­cât spui acum, apoi, la ur‑
mă, mi­mând o gra­vi­tate de apos­tol al „ade­vă­ra­tei“ cul­
turi, ceri, în nu­mele pro­gre­su­lui, răs­tig­ni­rea pe o anume
cruce a pă­că­to­su­lui. Zic, o anume cruce, fi­indcă (tov.
Băleanu va tre­bui să re­cu­noască!) dacă, prin ab­surd, aş fi
scris ar­ti­co­lul meu des­pre Mi­ro­dan în 1947, aş fi fost
„re­ac­ţionar“, în 1948 „cos­mo­po­lit“, în ’49 „for­ma­list“,
în ’51 „su­biec­ti­vist“, în ’53 „sche­ma­tic“. Acum e la mo‑
dă „dog­ma­tis­mul“: ne­o­bo­sit, din ’47, me­reu şi me­reu,
1076 ANEXE

Bă­leanu di­a­gnos­ti­chează şi con­damnă. La anul nu ştim

ce „boală“ va fi la modă, de un lu­cru sunt si­gur: că tot
Băleanu va striga „prin­deţi ho­ţul!“ Po­sedă ulu­i­toa­rea abi­li­
tate de a se strecura prin­tre no­ţi­uni, ui­tând com­plet că­ror
vir­tuţi „şti­in­ţi­fice“ i se da­to­rează mo­vila li­te­rară de pe care
taie şi spân­zură acum; la anu’ va găsi alţi ţapi is­pă­şi­tori pe
care, demascându‑i, îşi va asi­gura în faţa opi­niei pu­blice o
fa­imă ra­pidă de mo­der­ni­tate, com­pe­tenţă şi li­be­ra­lism
(dacă va fi ca­zul: dacă nu de con­tra­riul aces­tor va­lori).
Dar toate aces­tea nu au im­por­tanţă. Pro­blema dog­
ma­tis­mu­lui este o pro­blemă cru­ci­ală nu nu­mai în es­te­
tică, dar mai ales în mo­rala şi fi­lo­so­fia vre­mu­ri­lor noas­tre.
Şi din­colo de mă­run­tele fre­cu­şuri din presă, din­colo de
ni­ve­lul me­di­o­cru al ta­be­re­lor şi găş­ti­lor, există o zonă a
în­tre­bă­ri­lor, a ne­lă­mu­ri­ri­lor în care se simte o cum­plită
sete după dis­cu­ţii se­ri­oase, după con­frun­tări de idei şi
opi­nii. Cu ris­cul de a servi noi echi­vocuri şi con­tra­dic­ţii
hipervigilenţilor mei con­fraţi în­tru Es­te­tică, în­drăz­nesc să
afirm, cu se­ni­nă­tate şi schep­sis, că dis­cu­ţia ce s‑a is­cat pe
mar­gi­nea cro­ni­cei mele des­pre de­bu­tan­tul Al. Mi­ro­dan
mi‑a aju­tat mult. Nu în ca­ri­eră şi nici în ope­ra­ţi­ile chi­
rur­gi­cale ce s‑au fă­cut, fără an­es­te­zic, pe tex­tul meu, ci
mai ales prin co­rec­tu­rile pe care, eu în­sumi, le‑am în­tre­
prins în adân­cul nai­vei, dar con­sec­vent cu­ra­tei şi cin­sti­
tei con­şti­inţe a mele. Dacă ar fi să răs­pund în to­nul ce­lor
care m‑au sfâr­te­cat cri­tic, ar tre­bui să mă mul­ţu­mesc a
spune doar atât: 1. Dog­ma­tic este, aşa­dar, orice om care
nu este de pă­re­rea mea (aşa cum foarte in­spi­rat a pre­ci­zat
Ho­ria Bratu); 2. Dog­ma­tic de­vine orice ne­no­ro­cit care
nu dis­pune de cel pu­ţin cinci „pri­e­teni“ în presa re­pu­bli­
cană; 3. Dog­ma­tic va ră­mâne orice om că­ruia nu i‑a plă­
cut, nu‑i place, sau nu‑i va place to­tal, fără re­zerve, la
 ANEXE 1077

ne­bu­nie, piesa Zi­a­riş­tii de tâ­nă­rul ge­niu Al. Mi­ro­dan

(care, prin piesa sa Zi­a­riş­tii, se apro­pie şi chiar de­pă­şeşte
Ho­ţii de Schil­ler, cum afirmă H. Za­lis).
Ce să‑i fa­cem, nu ne con­vine, nu ne stă bine această
mi­noră pre­zen­tare a lu­cru­ri­lor. In lu­nile ce s‑au scurs de
când se tot dis­cută de­to­nan­tul meu ar­ti­col, am avut ră­ga­
zul să stau şi să me­di­tez în le­gă­tură cu acest mult zgo­mot
în care se juca fot­bal cu ca­pul meu. Mă fe­li­cit că prin mi‑
ne, ser­vind de pa­ra­trăs­net, s‑a scurs un pic din răul ce ne
al­te­rează cul­tura şi mo­ra­vu­rile. Mi‑am dat seama că cea
mai se­ri­oasă pro­blemă a zi­le­lor noas­tre este cea a ati­tu­di­
nii faţă de oa­meni, faţă de idei, faţă de oa­me­nii pur­tă­tori de
idei. Dog­ma­tis­mul nu e nici o şcoală fi­lo­so­fică, nici un
cod de ob­se­sii (cum re­iese din ar­ti­co­lul tov. Bă­leanu, care
afirmă, ex cathedra, că eu am pre­luat „una din te­zele fa­vo­
rite ale dog­ma­tis­mu­lui“); nu e nici o boală ru­şi­noasă de
care m‑aş fi mo­lip­sit în urma unor lec­turi ne­să­nă­toase,
dar mai ales după ce am avut si­de­rala în­drăz­neală de a‑l
citi pe „dog­ma­ti­cul Faguet“1 (cum zice H. Za­lis) – ba
chiar de a‑l cita pe acest fran­ţuz ne­no­ro­cit.
1
În legătură cu acest citat din Faguet, sunt obligat faţă de zei
şi posteritate să‑mi fac, acum, la spartul discuţiei, o solemnă au­
to­­critică. Dar, mai înainte, să recapitulăm criminalul, dog­
maticul citat din Faguet. Iată‑l:
„În mişcarea noastră teatrală, tinerii sunt aidoma drojdiei de
bere care fermentează pâinea cea bună: nu au rutină, subtilitate,
pondere compoziţională; în schimb, au instinct, sinceritate şi
pathos; le lipseşte fineţea ideii, sobrietatea calmă şi măsurată a
dialogului, precizia cu­ceritoare a portretelor; posedă însă – şi
acesta e un fapt ce nu se poate tăgădui – darul de a pune degetul
pe rană, un fel copilăresc de a striga în gura mare, de a smulge
măştile şi, mai ales, o delicioasă stângăcie de a îmbrăca hainele
1078 ANEXE

După a noas­tră pă­rere, dog­ma­tis­mul este o pro­

blemă de mo­rală in­te­lec­tu­ală, de ati­tu­dine prin şi faţă de
Cul­tură. Dog­ma­tic este acela care se crede stă­pâ­nul unic
al mo­şiei va­lo­ri­lor, po­se­so­rul unic, ori­când, al unor ade­
vă­ruri imu­a­bile, în nu­mele că­rora poate ju­deca orice,
ori­când, ori­un­de; dog­ma­tic este acela care se pune „apri­
ori“ într‑o pos­tură de su­pe­ri­o­ri­tate: nu dis­cută cu tine –
ci te con­tro­lează, nu te con­tro­lează prin ar­gu­mente – ci
te pune la punct prin in­vec­tive, nu te în­dreaptă, ci te
pe­dep­seşte; e acela mo­lip­sit în urma unor lec­turi ne­să­
nă­toase, dar mai ales după ce am avut si­de­rala în­drăz­
neală de a‑l citi pe care ajunge la „cre­dinţă“ prin
adap­tare, fără să fi tre­cut prin cea mai mică criză de în­
do­ială: e cel care se apără ata­când, deşi nu‑l ame­ninţă
înaintaşilor în aşa fel încât oricărui spectator atent i se revelează
dintr‑o dată întreg ridicolul formelor depăşite“. Acesta e citatul.
Aveam nevoie de el, l‑am conceput…, apoi – abuzând de o
licenţă scuzabilă numai prin faptul că locuiesc în Bucureşti într‑o
magherniţă nenorocită, biblioteca mea fiind rămasă în întregime
în Clujul lecturilor mele – l‑am iscălit… Faguet. De ce Faguet, şi
nu alt nume? Nu mai ştiu. Probabil fiindcă acest Faguet a scris
atât de mult, încât putea să fi scris şi despre tinerii dramaturgi.
Citisem monografiile sale şcolăreşti despre Flaubert, despre
Contractul social al lui Rousseau, răsfoisem şi un volum Les Jeunes,
în care analiza câţiva necunoscuţi începători în poezie şi teatru.
Aveam un dispreţ maliţios faţă de acest prolific critic: mi‑a picat
sub condei, îi cer iertare că i‑am folosit nu­mele… Ceea ce e inte­
resant în toată această gazetărească şotie… e faptul că absolut toţi
cei care mă atacă îl desfiinţează pe Faguet. Pe care nu‑l cunosc, pe
care nu l‑au citit. Nici unul nu mă întreabă: unde, în ce volum,
cu ce ocazie scrie acest „dogmatic“ despre tineri?
Las posteritatea şi colegii să mă judece: de Faguet voi avea
singur grijă să‑i obţin iertarea. Explicându‑i unele...
 ANEXE 1079

ni­mic şi ni­meni, con­si­de­rând cea mai bi­ne­vo­i­toare cri­

tică fie o jig­nire per­so­nală, fie o lu­cră­tură pe la spate;
dog­ma­ti­cul e ser­vi­to­rul ce­lor pu­ter­nici, fi­indcă e slab şi
ne­vol­nic, e cel ge­los pe ide­ile al­tora fi­indcă e in­ca­pa­bil să
gân­dească sin­gur, urăşte ca­rac­te­rul al­tora toc­mai fi­indcă
el a re­nun­ţat la acest atri­but mo­ral (de voie, de ne­voie –
nu e bine să ştim); dog­ma­tic e cel care, în timp ce tu îţi
des­chizi inima arătându‑ţi ne­du­me­ri­rile sau mi­cile cer­
ti­tu­dini la care ai ajuns prin muncă, fră­mân­tări şi în­de­
lungă răb­dare, el se gân­deşte cum, prin ce mij­loace ar
pu­tea să‑ţi sfă­râme to­cul pe care pă­rin­ţii şi das­că­lii ţi l‑au
pus în mână; el ar fi acel con­frate care, după ce, într‑o
pro­fe­sională dis­cu­ţie, i‑ai ser­vit un prea pu­ter­nic ar­gu­
ment, să‑ţi spună cu ură: „tu vor­beşti, care ai fost tu­ber­
cu­los!?“, e acela care îţi com­ple­tează lista de­fec­te­lor,
cercetându‑ţi mă­tu­şile; se pre­face că apără idei în ser­vi­
ciul unei idei – dar, de fapt, îşi apără ig­no­ranţa şi in­te­re­
sele; este un fa­na­tic Arlusist as­tăzi, toc­mai fi­indcă îşi ştie
toţi un­chii bine aran­jaţi în Ame­rica; dog­ma­tic este mai
ales acela care nu ci­teşte dar ştie, care nu se în­do­ieşte de­
cât de al­ţii, care nu a cu­nos­cut în via­ţa lui nici o criză de
„con­şti­inţă“, în schimb a „de­mas­cat“ ne­nu­mă­raţi oa­
meni în criză; dog­ma­tic e omul care trans­formă o fi­lo­so­
fie ra­ţio­nală într‑o re­li­gie, o con­vin­gere po­li­tică într‑o
în­crân­ce­nare de sec­tant, o idee într‑o axi­omă obli­ga­to­
rie; dog­ma­tic e cel ce nu vede nici­o­dată ade­vă­rul toc­mai
pen­tru că în per­ma­nenţă îi e frică de gre­şeală, fi­ind în
stare să taie un om (sau un ar­ti­col) nu­mai ca să do­ve­
dească pre­zenţa in­tes­ti­ne­lor; dacă are no­ro­cul să înoate
în lu­mea re­la­tivă a ar­te­lor, el, au­to­mat, se con­si­deră doc­
tor în Es­te­tică, mai ales că a me­mo­rat trei de­fi­ni­ţii, pa­
tru nume şi zece in­vec­tive...
1080 ANEXE

Aşa­dar, din­colo de foarte se­ri­oasa pro­blemă a dog­

mei în te­o­lo­gie sau fi­lo­so­fie, după cum am în­cer­cat să
arăt, în lu­mea noas­tră, dog­ma­tis­mul pare a fi şi o gravă
pro­blemă mo­rală. Dacă e gravă în via­ţa de toate zi­lele,
ea de­vine alar­mantă atunci când ea apare în ori­zon­tul
de­li­cat şi sen­si­bil al li­te­ra­tu­rii. Un do­me­niu atât de com­
plex şi de pa­ra­do­xal cum e opera dra­ma­tică, un pro­ces
men­tal şi afec­tiv atât de in­e­fa­bil cum e cel de ju­de­care a
unei va­lori ar­tis­tice – nu pot, nu se lasă su­puse unor
scheme te­o­re­tice, pe cât de sim­pliste, pe atât şi de com­
pro­mise. Când tov. Bă­leanu mă face au­to­rul ori­gi­nal al
te­o­riei „echi­li­bru­lui“ sau „do­za­ju­lui“ în com­po­zi­ţia dra­
ma­tică, simt că ro­şesc în faţa ce­lor 3000 de ani de cul­
tură eu­ro­peană în care, prin mo­deste şi „ne­dog­ma­tice“
stră­du­inţe, s‑au um­plut raf­turi cu cărţi şi mu­zee cu ope‑
re de artă, care toate au în­cer­cat fi­xa­rea sau mă­car de­fin ­ i­
rea, in­ven­ta­ri­e­rea le­gi­lor echi­li­bru­lui şi do­za­ju­lui în
cre­a­ţia ar­tis­tică.
O cro­nică li­te­rară este o ju­de­cată de va­loare, un si­lo­
gism dez­vol­tat. Nu poate fi des­fă­cut în ele­mente com­
po­nente, aşa cum nici un ra­ţiona­ment nu se lasă re­dus
la no­ţi­uni. Con­tează ra­por­tu­rile, con­clu­zia de an­sam­
blu, ha­loul su­biec­tiv de re­zo­nanţă. Nu poţi in­tra în artă
cu ri­gla şi com­pa­sul, nu­mai cu ri­gla şi nu­mai cu com­pa­
sul; pe lângă cu­noş­tinţe te­mei­nice, pe lângă gust, in­te­li­
genţă şi aper­cep­ţii, într‑un act cri­tic in­tră şi in­tu­i­ţie,
nu­anţă, pre­sim­ţire, re­cu­noaş­tere, ad­ju­de­care: şi Artă, să
fim în­ţe­leşi. A con­si­dera că există o se­veră me­todă „şti­
in­ţi­fică“ care ne in­dică şi ne spune răs­pi­cat ce e bun şi ce
e rău în­seamnă a con­si­dera ju­de­cata de va­loare ar­tis­tică
ase­me­nea unei hâr­tii de tur­ne­sol ce se în­ro­şeşte sau se
în­al­băs­treşte după cum e ca­zul. În acest do­me­niu, orice
 ANEXE 1081

om poate să gre­şească, su­bl­i­mul cul­tu­rii con­stă şi din

Via Ap­pia a va­lo­ri­lor mar­ti­ri­zate de anu­miţi con­tem­po­
rani ce nu ştiau lo­gică di­a­lec­tică şi în­ţe­le­geau să‑şi li­chi­
deze ne­ga­ţia, nu printr‑o sin­teză, ci pur şi sim­plu prin
mu­ti­lare sau ani­hi­lare. Mă în­că­pă­ţâ­nez să con­si­der
„dog­ma­tis­mul“ de care sunt acu­zat (nu­mai şi nu­mai fi­
indcă am în­drăz­nit să emit câ­teva mici re­zerve faţă de
Zi­a­riş­tii lui Mi­ro­dan) sub un du­blu ra­port: un prim ra­
port, în­tre mine, cel care ju­dec, şi ca­po­do­pera dra­ma­tică
pe care o ju­dec – şi un al doi­lea ra­port, în­tre ju­de­cata
ast­fel emisă şi ca­pul ce­lor care o mă­soară cum ira et cum
stu­dio. Pro­blemă de pa­ra­laxă; eu cânt la harpă, iar „con­
fra­ţii“ mei mă aş­teaptă la colţ cu nişte cio­mege la modă.
Dar toate aces­tea nu mă îm­pi­e­dică să afirm că pen­tru
evi­ta­rea ori­că­rei ne­în­ţe­le­geri, a ori­că­ror erori de sub­sol,
îna­inte de a mi se face un pro­ces de rea‑in­ten­ţie, con­si­
der că e ab­so­lut ne­ce­sar acel ta­cit şi im­pli­cit con­tract
aca­de­mic de care am mai amin­tit. Pos­tu­lăm apri­ori că
sun­tem amân­doi oa­meni cin­stiţi şi că sin­gu­rul nos­tru
in­te­res, în această li­beră dis­pută, este să în­cer­căm a spu‑
ne ade­vă­rul; pos­tu­lăm, tot apri­ori, că „ade­vă­rul“ e un­
deva în­tre noi şi nu în bu­zu­na­rul unuia din­tre noi;
con­si­de­răm ob­ser­va­ţi­ile noas­tre ba­zate pe com­pe­tenţă,
bun‑simţ, bună‑cre­dinţă, având re­ci­proc con­vin­ge­rea că
avem mâi­nile cu­rate şi nici un bri­ceag as­cuns după cu­
vinte; re­cu­noaş­tem, de co­mun acord, că fi­e­care din noi
ar pu­tea greşi, dar că această gre­şeală, onest re­cu­nos­cută,
nu va afecta în­tru ni­mic li­ber­ta­tea de care are ne­voie ori‑
ce gân­dire ome­nească spre a pu­tea re­s­pira; ad­mi­tem re­ci­
proc că, in­di­fe­rent de ar­gu­men­tele ce se aduc în dis­cu­ţie
(în con­for­mi­tate cu con­vin­ge­rea, pre­gă­ti­rea, et­ho­sul pro­
fe­sional, dra­gos­tea de va­lori şi oa­meni de care dis­pune),
1082 ANEXE

sco­pul co­mun este ac­tul cul­tu­ral po­zi­tiv, ser­vi­rea Li­te­re­

lor, de­ser­vi­rea înal­te­lor ide­a­luri ale vre­mii sale. Nu avem
voie să scoa­tem ter­meni fi­lo­so­fici din fi­lo­so­fie (sau te­o­
lo­gie) ca să‑i în­tre­bu­in­ţăm în loc de în­ju­ră­turi sau
ştreang. Ni se im­pune, din par­tea Cla­si­ci­lor, o anume
so­bri­e­tate şi pru­denţă în le­gă­tură cu ju­de­că­ţile ca­te­go­
rice, es­te­tica fi­ind la noi, din pă­cate, într‑o fază in­grată
şi oa­re­cum sim­plistă. Po­se­dăm da­tele, epoca, pre­mi­sele
is­to­rice, pri­mele no­ţi­uni chiar; dar va mai tre­bui să trea‑
că multă vreme până când vom pu­tea să ne lă­u­dăm cu
un „sis­tem“ cât de cât ope­rant, elas­tic şi efi­cace, nici­o­
dată su­fic­ i­ent sau ex­ha­us­tiv. Acest fapt ne obligă la re­ti­
cenţe în ceea ce pri­veşte acor­da­rea de ca­li­fi­ca­tive sau
sen­tinţe, ne obligă să re­ci­tim atent acel con­tract mu­tual
de res­pect şi ino­cenţă pe care l‑am sem­nat îna­inte de a
ne fi pus sem­nă­tura sub pri­mul ar­ti­col din presă. Să nu
pă­ţim ca acele ani­male din fa­bulă care s‑au îm­bol­nă­vit
de... ciumă; nu e ni­meni bol­nav de ciumă, de ce să pi­ară
ne­vi­no­vat ie­pu­rele?! Mai de­grabă, ar fi mult mai bine ca
noi, cei mai ti­neri, să ne în­tre­băm: unde ne sunt es­te­ti­
ci­e­nii, spe­ci­a­liş­tii uni­ver­si­tari, aca­de­mi­ci­e­nii? Ce fac, ce
scriu? De ani de zile nu a apă­rut nici o carte de fi­lo­so­fie
sau mă­car de te­o­ria ge­ne­rală a ar­te­lor. Ca­ută pia­tra fi­lo­
so­fală a re­a­lis­mu­lui? Ca ora­co­lele, după ce ne‑au as­tâm­
pă­rat se­tea după Ade­văr, Bine, Fru­mos prin câteva
for­mule echi­voce şi si­bi­line, acum tac, lăsându‑ne pe
noi să ne sfâ­şiem ri­di­col într‑o dis­cu­ţie vană. De ce? Pe
ei nu‑i mai in­te­re­sează pro­blema „dog­ma­tis­mu­lui“, ei
nu au nici o vină că, în dis­cu­ţia noas­tră, no­ţi­u­nile s‑au
babilonit, că ni­meni nu ştie, nu mai ştie de unde s‑a ple­
cat şi cu ce scop? De ce fuga asta de fi­lo­so­fie, de ge­ne­ra­li­
zări? Sun­tem dis­puşi să pri­mim lec­ţii, să ad­mi­tem unde
 ANEXE 1083

am gre­şit, că­u­tăm mo­dele de via­ţă şi gân­dire! N‑am vrea

să ne fă­râ­mi­ţăm ener­gia aces­tor ani de aur la pe­ri­fe­ria
ade­vă­ru­ri­lor, atunci când, pre­su­pu­nem, aceşti înalţi das­
căli sunt unde sunt, fi­indcă ştiu exact ceea ce noi nu
ştim. Tă­ce­rea lor ob­sti­nată – să mă ierte – mi se pare
mult mai dog­ma­tică de­cât ori­care din­tre ar­ti­co­lele „dog­
ma­tice“ pu­bli­cate de noi.
Pe­trila, apri­lie 1957
 ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE

Acum, când în­cerc să adun sau să cern acele du­ioase

ori pe­ni­bile date şi fapte ce ar tre­bui să in­tre în această
gravă ex­pu­nere, con­stat, cu lu­ci­di­tate şi umor, că, per­so­
nal, de multă vreme as­cund în con­şti­inţa mea tai­nică
ob­scura cer­ti­tu­dine că orice aşa‑zisă au­to­bi­o­gra­fie este
în fond o sim­plă for­ma­li­tate is­to­rică, un alt mod de a
pre­lu­cra tre­cu­tul (me­mo­rie, amin­tire, li­te­ra­tură), pre­
text, sen­ti­men­tal sau mo­ral, de a po­vesti, cum ira et cum
stu­dio1, di­fe­rite drame, anec­dote, comédii; lu­ată în ma‑
re, chiar şi Vi­aţa mi se pare acum un fel de fi­na­li­tate cu
sau fără scop, amorfă, primă ma­te­rie pe care – noi sau
sti­hi­ile ce ne di­ri­jează des­ti­nul – o fo­lo­sim in­te­li­gent sau
o ri­si­pim pros­teşte. Pri­e­te­nii mei de o via­ţă cu­nosc ape­
tenţa‑mi tem­pe­ra­men­tală (mama mea a fost cea mai te­
ri­bilă „po­ves­ti­toare“ din toată Va­lea‑Ji­u­lui) pen­tru bârfa
gra­tu­ită, ver­bul ve­sel şi aci­du­lat, pen­tru au­toi­ro­nia pă­
gu­bos‑ţă­ră­nească: ei ştiu că, din mo­tive foarte, foarte
„obi­ec­tive“ – dro­la­ti­cele aven­turi ale te­ri­bi­lei mele vieţi
1
Cu mânie şi părtinire (lat.), parafrază a expresiei istoricului
Tacitus, Sine ira et studio (Fără ură şi părtinire).
 ANEXE 1085

le‑am chel­tuit povestindu‑le, le‑am ars sub formă de râs

co­ti­dian, acel râs pe­tri­lean de care nu m‑am pu­tut nici­o­
dată lipsi; ele, fan­tas­ti­cele etape ale pe‑tre­ce­rii mele prin
lume, ani de­ve­nit de multă vreme fie sim­ple ba­na­li­tăţi
tra­gice (nu­mai bune de ui­tat), fie o suma de nos­ti­made
pi­ca­reşti, un fel de li­te­ra­tură orală, pro­le­taro‑solda­
tesco‑uni­ver­si­tară, prin care îmi plă­cea (şi‑mi place şi
azi) să‑i amuz, până la la­crimi, pe mar­to­rii, au­to­rii sau
ju­de­că­to­rii nici­o­dată ter­mi­na­te­lor mele ghi­ni­oane şi pă­
ţa­nii. Mi‑a plă­cut, măr­tu­ri­sesc, în unele mo­mente de
grav re­cul fi­lo­so­fic, să afirm că va­loa­rea sub care mi‑am
con­su­mat ti­ne­re­ţile şi bă­trâ­ne­ţea (ma­tu­ri­ta­tea nu am
apu­cat‑o!) nu a fost nici co­mi­cul, nici dra­ma­ti­cul, ci ri­
di­co­lul, o formă con­tem­po­rană şi nord‑ro­mâ­nească a
tra­gi­cu­lui ca­ra­gia­lesc. Je préfère le cruel, au ri­di­cule, zi­cea
Ca­mus. Îi con­ve­nea! În ceea ce mă pri­veşte, am toate
mo­ti­vele să zic „Dim­po­trivă!“, chiar dacă au­to­rul de sa­
tire din mine ştie as­tăzi că ri­di­co­lul şi ru­şi­nea dor mai
rău de­cât o palmă sau un pi­cior în spate.
Dar, e nor­mal să se în­trebe răb­dă­to­rul meu ci­ti­tor, ce
im­por­tanţă au toate aces­tea într‑un vo­lum de drame
aproape is­to­rice?
Au! Cu toate că pie­sele alese pen­tru acest vo­lum au
fost scrise în răs­tim­puri foarte dis­tan­ţate (în­tre 1950 şi
1979), cu toate că te­ma­tica lor e des­tul de ete­ro­genă
(unele din ele fiindu‑mi dic­tate de la­rii şi pe­na­ţii lectu­
ri­lor – al­tele, din con­tră, scrise ca un fel de da­to­rie ce o
aveam faţă de oa­me­nii care au cre­zut în mine sau faţă de
ide­ile în care, nu uşor, am ajuns eu să cred), acum, când
le pot privi la­o­laltă şi oa­re­cum de sus, ele îmi apar evi­
dent tri­bu­tare unor in­con­şti­ente ti­pare, unor ne­bă­nu­ite
1086 ANEXE

ob­se­sii ce mă înfioară şi mă ui­mesc în ace­laşi timp. În­tr‑un

jur­nal ui­tat al meu, din 1953, Blaga mi‑a dic­tat ur­mă­to­
rul „motto“, pe care chiar atunci (la 16 mai 1953) îl tra­
du­sese din Go­ethe: „Pu­tere nu‑i, nici timp, să sfarme pe
sub boltă ti­pa­rele ce vii şi tai­nic se dez­voltă“. Nu am niciun
drept la această bună‑urare, mă fo­lo­sesc de ea ca să‑mi
aduc aminte de fap­tul că „în somn, sân­gele nos­tru se tra‑
ge în­a­poi în pă­rinţi“, şi să mă în­treb: nu este oare scri­sul
o formă hi­per­lu­cidă de somn­am­bu­lism? Nu cumva şi cu­
vân­tul, la rându‑i, la o anu­mită tem­pe­ra­tură tra­gică, tot
în­a­poi spre pă­rinţi se trage? În vise, mai ales de când tră­
iesc în acest Bă­ră­gan al Olte­niei, mă văd, me­reu şi me­
reu, pe uli­ţele co­pi­lă­riei, acasă, sub Pa­râng, în­tre o mină
ve­che şi, pe atunci, cea mai nouă spă­lă­to­rie de căr­buni,
în­tre „mo­mâr­la­nii“ mândri şi re­frac­tari şi „barabele“ care,
în afară de lupta de clasă, nu cu­noş­teau nici o altă re­li­gie
sau fi­lo­so­fie – şi, îmi dau seama, sunt obli­gat a re­cu­noaşte
că pei­sa­jul ma­trice al su­fle­tu­lui meu este această co­lo­nie
mi­ne­rească, polietnică şi mo­zai­cată, o lume ce nu sea­
mănă cu nici un alt loc din ţară, cu nici o aşe­zare po­si­
bilă, cu ni­mic şi ni­meni de ni­că­ieri...
Dar să pre­ci­zăm câ­teva amă­nunte fun­da­men­tale.
M‑am năs­cut, aşa­dar, în „co­lo­nia“ (nu co­muna: Nota
bene!) Pe­trila, la 28 iu­nie 1919. (O dată „de po­mină“,
po­ves­tea, râ­zând, ta­tăl meu, de­oa­rece în ace­eaşi zi, la ace­
eaşi oră, împlinindu‑se fix cinci ani de la aten­ta­tul de la
Sa­ra­jevo, s‑a sem­nat Tra­ta­tul de la Ver­sa­il­les: a doua zi,
pe dea­lul Li­ve­zeni, sub Pa­râng, cum era şi fi­resc, se or­ga­
ni­zase prima „ne­deie“ a Ro­mâ­niei Mari: tata s‑a dus să
facă cin­ste or­ta­ci­lor săi, seara s‑a în­tors cu hai­nele fer­fe­
niţă, plin de vâ­nă­tăi. Ve­sel, po­ves­tea: „Nici n‑au ter­mi­nat
po­pii cu sluj­bele – şi s‑a şi în­cins bă­taia: s‑au bă­tut ro­mâ­nii
 ANEXE 1087

cu un­gu­rii, re­gă­ţe­nii cu ar­de­le­nii, or­to­doc­şii cu greco‑ca­

to­­li­cii, ca­to­li­cii cu re­for­ma­ţii, mun­ci­to­rii cu dom­nii, so­
ci­a­liş­tii vechi cu so­ci­a­liş­tii noi... Am în­cer­cat să‑i
îm­pac – n‑am re­u­şit !“)
Ta­tăl meu era uni­cul fiu al lui Ni­co­lae Sîrbu, mi­ner
an­al­fa­bet, sin­gu­rul din imensa noas­tră fa­mi­lie care nu
ştia de­cât ro­mâ­neşte – pen­tru că bu­nica mea, Ma­ria
Ursu, vor­bea cu­rent vreo pa­tru limbi kezaro‑cră­ieşti. Îm­
pre­ună, în afară de uni­cul fiu care a fost tata, mai avu­se­
seră vreo opt fete, care, măritându‑se în roza vân­tu­ri­lor,
mi‑au adus în fa­mi­lie o mul­ţime de unchi şi veri de toate
na­ţiona­li­tă­ţile: un­guri, nemţi, cehi, ita­li­eni, ruşi, po­lo­
nezi şi chiar evrei (de pildă, în cer­ti­fic­ a­tul meu de bo­tez,
naşi îmi sunt... Isi­dor Diralesio şi Ana Frenck). Eram a
cin­cea ge­ne­ra­ţie de mi­neri, se pare că stră­mo­şii nea­mu­lui
Sîrbilor au ve­nit, prin 1860, de prin păr­ţile Bra­du­lui
(Cristior, Gura‑Barza).
Mama mea se trage din co­lo­niş­tii aduşi de Ma­ria
Tereza în Ba­nat. După tată era ger­mană, după mamă era
ce­hoaică, vor­bea am­bele limbi (în di­a­lect). Ea se con­si­
dera „pemoaică“, ceea ce, în gra­iul bă­nă­ţean, în­seamnă
von Böhmen – din Bo­e­mia. Ca fată s‑a nu­mit Kat­he­rine
Glaser, su­ro­rile o stri­gau fie Kathi, fie Kacena, pe ce­
heşte. „Vezi, îmi po­ves­tea în anii co­pi­lă­riei, când îm­pă­
ră­teasa ne‑a adus cu că­r u­ţele în Ba­n at, îm­p ăr­ţeala
pă­mân­tu­ri­lor nu s‑a fă­cut cu drep­tate: pe şvabi, care
aveau pro­tec­ţie la ea, i‑a aşe­zat în pă­mân­tu­rile cele mai
grase: iar pe noi, «pemi», ne‑a îm­pins peste ro­mâni, în­tre
Ora­viţa şi Mol­dova Nouă, nu­mai dea­luri sterpe, pie­tre,
locuri slabe...“ Doi din fra­ţii ei au mu­rit pe front, în
Ga­li­ţia, trei su­rori, cu fa­mi­li­ile lor, au emi­grat spre Bra­zi­
lia şi Ca­nada. Dar nu asta e im­por­tant. Vreau să spun că
1088 ANEXE

atunci când ta­tăl meu (care îşi fă­cuse uce­ni­cia la Re­şiţa,

şi lu­crase la Bu­da­pesta şi Vi­ena, fi­ind „me­ca­nic la aburi
şi pompe de tot fe­lul“) a cu­nos­cut‑o pe ma­ică‑mea (prin
1917), aceasta era vă­duvă de răz­boi şi avea dintr‑o pri‑
mă că­să­to­rie un co­pil, pe nume Le­o­pold Stehlick. Pe acea
vreme ea nu ştia nici un­gu­reşte, nici ro­mâ­neşte, era ser­vi­
toare la un mare şi bun bo­ier sârb în Beograd, cu tata
vor­bea în nem­ţeasca aceea care mie, când am în­ce­put s‑o
pri­cep, mi s‑a pă­rut cam ri­di­colă şi de ope­retă. S‑au că­să­
to­rit în Pe­trila, to­tul pă­rea a fi în or­dine. În 1922 însă,
pri­mul soţ al ma­mei mele, Io­sef Stehlick, s‑a în­tors viu
şi ne­vă­tă­mat din Ru­sia. A avut loc cu­ve­nita ex­pli­ca­ţie
mi­ne­rească, eu am de­ve­nit, în acte, co­pil din flori, ma‑
ma a di­vor­ţat de pri­mul soţ şi s‑a că­să­to­rit iar cu tata.
Io­sef Stehlick şi‑a luat fiul, pe Le­o­pold, care atunci avea
10 ani, şi îm­pre­ună cu mulţi alţi pro­le­tari din fosta
Austro‑Un­ga­rie, a emi­grat. (Acest unic frate al meu, fost
mun­ci­tor la fa­brica „Aliança“ din São Pa­ulo, din in­for­
ma­ţi­ile in­di­recte ce le de­ţin, a fost ucis în con­di­ţii încă
ne­lă­mu­rite, de un grup de dreapta. Toate efor­tu­rile mele
de a da de urma ce­lor pa­tru co­pii ai lui, până acum, s‑au
do­ve­dit a fi za­dar­nice.)
Po­ves­tesc toate aceste ne­sem­ni­fi­ca­tive amă­nunte nu­
mai şi nu­mai spre a ilus­tra acel melting pot plurina­ţional
din care m‑am fost ri­di­cat spre limba şi cul­tura na­ţională.
În clasa I pri­mară, ca mulţi alţi pe­tri­leni. m‑am pre­zen­tat
vor­bind, pe ju­mă­tate şi stri­cat, trei limbi deo­dată. Nu
uit pri­vi­rea ui­mită a pre­o­tu­lui Cio­can, care, în prima zi
de şcoală, întrebându‑mă: „Tu ce eşti? Ce re­li­gie ai? Care
îţi este limba ma­ternă?“ – eu, spe­riat de moarte, nu am
pu­tut să‑i spun de­cât atât: „Eu sunt un co­pil!“ Ade­vă­rul
 ANEXE 1089

este că tata (alt­fel bun pri­e­ten şi cu popa şi cu di­rec­to­rul

şco­lii) ui­tase să‑mi spună că sunt ro­mân, or­to­dox şi că
de‑acum limba mea ma­ternă va fi – aşa cum ho­tă­râse
mama – limba ro­mână. Bu­ni­cul, Ni­co­lae, când ve­nea în
vi­zită la noi, bea „crampă“ (ra­chiu cu chi­mion), mă le­
găna pe ge­nun­chii săi veş­nic pe­te­ciţi, cântându‑mi unica
doină ce o ştia: „Vine Iancu cu calu ne­gru...“ (El fo­lo­sea
ar­hai­cul mo­ţesc „a dăinăli“ în loc de a cânta – explicân‑
du‑mi, în glumă, că „daina“ vine de la „dai‑n’ai“.) Ta­tăl
meu, în schimb, cres­cut de ne­nu­mă­rate mă­tuşi şi su­rori
mai mari (fi­ind ul­ti­mul Sîrbu din fa­mi­lie); era to­tal lip­
sit de orice sen­ti­ment na­ţional. Vor­bea cu­rent şi egal
cele trei limbi ale co­lo­niei (ro­mâna, ma­ghiara, nem­
ţeasca, în am­bele lor forme: „cea de mină şi cea de casi‑
nă“), ci­tea şi cânta în ele, pe stradă şi acasă, con­versa ca
şi mama tot­dea­una în limba ce­lui cu care se în­tâl­nea.
Sau ames­te­cat, în fe­lul: Der Teufel weist cine ne‑a adus
aici, az Isten háta mögé! (Dracu ştie cine ne‑a adus
aici, la spa­tele lui Dum­ne­zeu.) Era cân­tă­reţ şi che­fliu,
îi plă­cea să or­ga­ni­zeze ba­luri; ca să fie pace, le des­
chi­dea cu „ța­rina de la Abrud“, con­ti­nua cu Csardaşul:
„negyvenketös baka vagyok én“ şi con­ti­nua cu un
„Steyerisch“. Nu pot să uit ui­mi­rea şi re­volta ce l‑a cu­
prins când, prin 1940, unul din ve­rii mei a ve­nit să‑l
anunţe că pleacă în Un­ga­ria, fi­indcă el şi‑a dat seama că
este un­gur. Tata, în­găl­be­nind, i‑a spus: „Cum? Dacă tu
eşti un­gur, atunci eu mu­sai tre­buie să fiu ro­mân“. Şi i‑a
ţi­nut o lec­ţie, am fost de faţă, nu o pot uita. „Mă, pen­tru
un pro­le­tar, na­ţiona­li­ta­tea, ca şi hohţilindărul, e un lux! Şi
să ştii de la mine, elvtarşule, că a sintér ketrecébem, csak a
buta kutyak marják engymást.“ (Şi, află de la mine, că
în cuşca hin­ghe­ru­lui – hin­ghe­rul era pe atunci Hi­tler,
1090 ANEXE

im­pe­ri­a­lis­mul ger­man – nu­mai câi­nii proşti se muşcă în­tre

ei!) Tata, mi‑am dat seama mai târ­ziu, ci­tise multă ide­o­lo­
gie, avea o bi­bli­o­tecă as­cunsă, plină de bro­şuri nem­ţeşti şi
un­gu­reşti. „În ma­te­rie de so­ci­a­lism, re­gă­ţe­nii noştri abia
în­cep să um­ble: dar în­vaţă re­pede ca noi!“ Cre­dea în In­
ter­na­ţionala a II‑a, de 1 Mai sco­tea la ve­dere por­tre­tul lui
Marx, Jean Jaurès, Rosa Lu­xem­burg. Pro­fesa, cu fer­voare
şi jertfă (avu­sese fel de fel de „cin­stiri“ – cu­vân­tul „sar­
cină“ încă nu apă­ruse – sin­di­cale, fu­sese ca­sier, se­cre­tar,
pre­şe­dinte, „băr­bat de în­cre­dere“ în tim­pul dic­ta­tu­ri­lor
Ca­rol – Antoneseu),un fel de sin­di­ca­lism so­cial‑de­mo­
crat, cre­dea or­beşte în pro­le­ta­riat, în so­li­da­ri­ta­tea in­ter­
na­ţională. Mân­dria vie­ţii lui (de asta mi‑am dat seama în
pri­mii ani de după răz­boi, când în­ce­puse în­tre noi doi o
cum­plită dis­pută de ge­ne­ra­ţii şi ide­o­lo­gii) con­sta în câ­
teva bro­şuri ro­şii în care erau ti­pă­rite cele trei „Con­tracte
co­lec­tive de mun­că“, summa, re­zul­ta­tul ul­tim al lup­te­lor
sin­di­cale cu pa­tro­nii. „Asta am re­al­i­zat noi, striga la mi‑
ne – eu fi­ind pe atunci un co­mu­nist abia ie­şit din ile­ga­li­
tate – pri­veşte‑le : sa­lar mi­ni­mal, asi­gu­rări so­ci­ale, ma­ga­zin
ief­tin, casă‑lu­mină‑apă‑căl­dură gra­tu­ită, des­pă­gu­biri în
caz de ac­ci­dente. Voi ce aţi fă­cut?“ Era co­pi­lă­ros, naiv, un
ro­man­tic de ba­ri­cade. Nu pu­tea să‑i su­fere pe „in­te­lec­tu­
ali“ (îi con­funda cu avo­ca­ţii, trăn­că­ni­to­rii, de­ma­go­gii de
tot fe­lul), cu­vân­tul în­suşi îl pro­nunţa cu dis­tan­ţare şi dis­
preţ. Eram elev de li­ceu, stu­dent – când mă pre­zenta vre­
u­nui or­tac de‑al lui, adă­uga cu iro­nie: „ăsta‑i mehrwertul
meu!“ (Mehrwert = plus‑va­loare) îmi amin­tesc acum că,
la Cluj, cu o can­doare co­pi­lă­rească, fără nici o urmă de
jenă sau com­plex, le ex­plica pro­fe­so­ri­lor mei Lu­cian Blaga
şi Li­viu Rusu (care se amu­zau co­pios, deşi tata nu glu­mea
de­fel) cum de­vine ca­zul cu „in­te­lec­tu­a­lii“... „Ca­pi­ta­liş­tii,
 ANEXE 1091

le spu­nea, sunt de două fe­luri: ca­pi­ta­liş­tii de ca­pi­ta­luri şi

ca­pi­ta­liş­tii de vorbe mari. Cu ca­pi­ta­liş­tii de ca­pi­ta­luri
știm cum să pro­ce­dăm: avem şi me­tode şi ex­pe­ri­enţă.
Dar faţă de ca­pi­ta­liş­tii în vorbe sun­tem ne­pu­tin­cioşi; ne
îneacă cu pro­pria drep­tate, ne spân­zură cu pro­pria fu­
nie...“ A de­tes­tat vis­ce­ral, cu toată fi­inţa lui pe cei câ­ţiva
le­gionari ce apă­ru­seră în Vale: în plină dic­ta­tură a aces­
tora, la Mina Pe­trila s‑a afi­şat o largă in­scrip­ţie ro­şie:
„Câinii şi le­giona­rii nu au voie în mină!“ Apă­rând trei
ar­han­gheli cu pis­toale, s‑a în­cins o aprigă dis­cu­ţie, din
care am re­ţi­nut acest ul­ti­ma­tum ca­te­go­ric al mi­ne­ri­lor:
„Dacă voi sun­teţi ro­mâni, dacă voi re­pre­zen­taţi nea­mul
ro­mâ­nesc, atunci aflaţi că noi ne dăm de­mi­sia din nea­
mul vos­tru şi ne că­u­tăm altă na­ţiona­li­tate!

A avut o bă­trâ­neţe tristă. Ma­rii săi pri­e­teni, Mi­hă­ilă,

Jumanca, Flu­ie­raş, Biró, Gâr­bo­van, dis­pă­ru­seră rând pe
rând: mama îmi po­ves­tea că în ul­ti­mii ani ai vie­ţii sale
de­ve­nise tă­cut, nu mai mer­gea la ni­meni prin co­lo­nie,
dis­pă­rea cu săp­tă­mâ­nile de acasă. Um­bla la nişte cio­bani
din Baru‑Mare care îl iu­beau şi‑l lă­sau să co­sească, să
aibă grijă de vite. A mu­rit în au­gust 1961. În ziua în­
mor­mân­tă­rii, casa noas­tră a luat foc. Ca să‑i sal­veze coş­
ciu­gul, or­ta­cii l‑au scos afară din flă­cări pe fe­reas­tră. A
fost o fi­gură uri­aşă, nu­mai cu Blaga l‑am pu­tut com­para
(mu­ta­tis‑mu­tan­dis). Vo­lu­mul meu de Po­ves­tiri pe­tri­lene
(Ed[itura] „Ju­ni­mea“, Iaşi, 1973) e plin de fi­inţa lui, ca şi
dra­mele mele toate. Tra­gica sa sim­pli­ci­tate, in­co­rup­ti­bila
sa mo­rală mi­ne­rească mi‑au ofe­rit, mai ales după moar­
tea lui, o ne­sfâr­şită se­rie de ti­puri şi pro­bleme. Azi ştiu că
el a apar­ţi­nut unei lumi dis­pă­rute, unui veac ro­man­tic,
de­pă­şit de is­to­rie şi pro­gres; cu toate aces­tea, sunt mân­dru
1092 ANEXE

de el, şi m‑am bucurat din inimă când, de la cea mai

înaltă tri­bună, Par­ti­dul a în­ţe­les să re­a­bi­li­teze şi, să re­
con­si­dere şi pe aceşti foşti so­ci­a­lişti, înglobându‑i, ca o
etapă ne­ce­sară şi va­lo­roasă, în is­to­ria ge­ne­rală a miş­că­rii
mun­ci­to­reşti din Ro­mâ­nia ve­che şi cea nouă.
Mi‑am în­ce­put de mai multe ori via­ţa. În au­gust
1964 am des­cins la Tea­trul Na­ţional din Cra­iova. Fu­se­
sem con­fe­ren­ţiar uni­ver­si­tar de es­te­tică şi is­to­ria ar­te­lor
din Clu­jul ani­lor 1946–1950 – mai apoi, în­tre 1955 şi
1957, cro­ni­car dra­ma­tic, sce­na­rist, dra­ma­turg, pro­za­tor.
Mă aflam acum în faţa unui oraş to­tal nou, a unei men­
ta­li­tăţi stră­ine şi oa­re­cum ad­verse edu­ca­ţiei mele cam
strâmt şi se­ver ar­de­lene, mă sim­ţeam gol, stu­pid, bă­trân
şi spe­riat. Tata îmi re­pe­tase până la sa­tu­ra­ţie po­ves­tea cu
cele trei su­flete ale mi­ne­ru­lui („cu pri­mul e le­gat de pă­
du­rile şi mun­ţii pe care i‑a pă­ră­sit, cu al doi­lea, de mina şi
căr­bu­nele unde tru­deşte, şi cu al tre­i­lea de co­lo­nia şi or­ta­
cii cu care con­ti­nuă să lupte şi să nă­dăj­du­iască“; în ceea
ce mă pri­veşte, mi se pă­rea – deşi eram foarte mi­ner – că
am toate ră­dă­ci­nile rupte, toate pun­ţile îna­poi arse. Fără
fa­mi­lie, fără nici un co­pil, fără va­tră, fără fişe bi­bli­o­gra­
fice, fără or­taci de des­tin sau fi­lo­lo­gie, fără nici o operă
li­te­rară ti­pă­rită (sau mă­car în ma­nu­scris) – mă sim­ţeam
ca un Ro­bin­son nătâng şi mul­ti­la­te­ral tra­u­ma­ti­zat. Dar,
la timp ca să nu mă pierd, o mână filo­so­fică ne­vă­zută,
mi‑a şters spaima aces­tui exil in­te­rior; făcându‑mi in­ven­
ta­rul bu­nu­ri­lor psi­hice şi me­ta­fi­zice sal­vate din po­top,
mi‑am dat seama că sunt, că am ră­mas un bun şi cre­din­
cios sol­dat al lim­bii şi li­te­re­lor ro­mâne. Spre de­o­se­bire de
toţi con­fra­ţii mei din Cer­cul li­te­rar de la Si­biu, eu eram
uni­cul care mă năs­cu­sem şi cres­cu­sem într‑un me­diu nici
 ANEXE 1093

ru­ral – nici ur­ban, nici na­ţional – nici mă­car cos­mo­po­lit.

Eu, la şcoală am au­zit prima oară de poporul ro­mân (cu
toate că eram ro­mân), acolo, prin câ­ţiva în­vă­ţă­tori gor­
jeni de cea mai înaltă cali­fi­care (Ion Ne­gu­lescu, Ge­orge
Fotescu – mai târ­ziu, în li­ceu, gra­ţie pro­fe­so­ru­lui Ghe­or­
ghe Ghiţă), am re­u­şit să fiu ad­mis în limba şi li­te­ra­tura
ro­mână. Să nu fiu bă­nuit de nici un fel de pa­te­tism au­to­
di­dact, o mare parte din în­că­pă­ţâ­na­rea şi mân­dria mea de
ga­ze­tar şi li­te­ra­tor îşi are ră­dă­cina în acest anost amă­nunt
le­gat de fap­tul că so­seam spre lu­mina căr­ţi­lor şi ide­i­lor
dintr‑un ev‑me­diu fără con­tur, fără is­to­rie, folc­lor, tra­di­
ţie sau me­mo­rie. Îi po­ves­ti­sem lui Blaga des­pre această
ori­gine să­nă­toasă, dar pus­tie, el m‑a în­dem­nat să stu­diez
şi să adun po­ves­tiri mi­ne­reşti. De­fi­ni­ţia mea din 1942,
cum că „mi­ne­rul nu este de­cât un ţă­ran care s‑a rupt din
ori­zon­ta­lul or­ga­nic, tre­bu­ind să se mute în pei­sa­jul ver­ti­
cal al duş­mă­niei ce­lor pa­tru ele­mente he­ra­cli­ti­ene“, se
po­tri­vea acum mai mult cu des­ti­nul pro­priu de­cât cu cel
al îna­in­ta­şi­lor mei din sub­te­ran. În Cra­iova mi‑a de­ve­nit
clar că nu se poate trăi fără ră­dă­cini, fără cer­ti­tu­dini, fără
Is­to­rie. „Din­tre voi toţi, de­cla­rase Blaga la unul din ce­na­
clu­rile Cer­cu­lui li­te­rar, Gari mi se pare a fi cel mai ne­fe­ri­
cit: nu nu­mai că este un atlet al mi­ze­riei, un cam­pion al
ghi­ni­oa­ne­lor is­to­rice, dar el e sin­gu­rul din­tre voi care a
fost or­fan de limbă ma­ternă…!“
Am ci­tit nu ştiu unde că tri­bu­rile săl­ba­tice, când se
simt ame­nin­ţate de duş­mani sau de moarte, îşi po­ves­
tesc ori­gi­nile; pi­o­ni­e­rii când ajung într‑un tă­râm nou,
în­tâi şi în­tâi bat nişte ţă­ruşi, fi­xează „or­tul“, botezându‑l
cu un nume adus de peste ocean. Eu, în­tâi şi în­tâi, mi‑am
re­fă­cut le­gă­tu­rile dăs­că­leşti cu această co­lo­sal de graţi­oasă
şi pre­ten­ţi­oasă doamnă care este limba ro­mână; am ci­tit,
1094 ANEXE

am vă­zut, am vor­bit mult TEATRU. Trei ani am fă­cut o

ob­sti­nată curte lim­bii li­te­rare, umplându‑mi ce­lu­lele‑mi
con­fuze cu ae­rul te­ri­bil de va­lah al Ol­te­niei. Apoi, din
me­mo­rie, mi‑am re­scris prima piesă ui­tată: Frunze care
ard – şi prin ea, cu toate că o con­si­der dură şi na­ivă,
mi‑am fi­xat ori­gi­nile, am dat un nume cer­ti­tu­di­ni­lor
mele po­li­tice şi so­ci­ale. A doua piesă a fost Si­mion cel
Drept, tot o tran­scri­ere a unei ob­se­sii vechi, şi ast­fel, cred
eu, am fi­xat ce­lă­lalt stâlp al su­fle­tu­lui meu. Am vrut să
adaug aces­tor două ar­he­ti­puri mo­rale ale poporu­lui de
jos un aco­pe­riş mi­tic. Prin 1969, în plină be­ţie a ex­pe­
ri­men­te­lor tea­trale, eu scriu o drama filo­so­fică în stil
cla­sic: Arca Bu­nei Spe­ranţe… şi, ime­diat după aceea, o
me­di­ta­ţie ma­gic‑on­to­lo­gică, Pra­gul Al­bas­tru. Prin aceste
două lu­crări, con­si­de­ram eu, aveam un aco­pe­riş dea­su­
pra ca­pu­lui, nu‑mi mai era atât de frig, chiar şi spaima
de a muri ne­măr­tu­ri­sit în­ce­puse să‑mi dis­pară. Ce­le­lalte
piese ce au ur­mat (nu am in­clus în acest vo­lum câ­teva
„suc­cese“ ale mele ca: A doua faţă a me­da­liei, Amur­gul
acela vi­o­let, Rap­so­die tran­sil­vană) le con­si­der di­a­lo­guri
des­pre Is­to­rie, mo­da­li­tăţi de a fi­lo­sofa cri­tic în le­gă­tură
cu des­ti­nul unui po­por mic prins in vâl­toa­rea in­te­re­se­lor
ma­ri­lor îm­pă­ră­ţii. Fu­se­sem şi pro­fe­sor de li­ceu în anii
Rol­ler, mi‑am zis, e de da­to­ria mea să scriu câ­teva piese
is­to­rice în care, pen­tru orice even­tu­a­li­tate, să fi­xez acele
mo­mente pe care se ba­zează nea­mul acesta cu al că­rui
des­tin, la bine şi la rău, m‑am iden­ti­fi­cat. Nu aş fi de­loc
jig­nit dacă se va con­si­dera că aceste piese sunt ma­te­rial
di­dac­tic au­xi­liar pro­gra­mei ana­li­tice. Aş adă­uga, fără nici
o um­bră de frică sau opor­tu­nism de cir­cum­stanţă, că am
scris aceste aşa‑zise piese is­to­rice ca să răs­pund unor acu‑
te în­do­ieli is­to­rice, am scris aceste piese des­pre poporul
 ANEXE 1095

meu ca să pot să îmi re­fac în­cre­de­rea în soarta şi su­fle­tul

său, că le‑am scris aşa cum le‑am scris (evi­tând vo­ie­vo­
zii, bo­ie­rii, mi­tro­po­li­ţii etc.) pen­tru că sunt ar­de­lean şi
pen­tru că ima­gi­na­ţia mea pa­tri­o­tică nu re­u­şeşte să trea‑
că din­colo de ţă­ran şi de mun­ci­tor.
Îmi dau per­fect seama că, prin mo­da­li­ta­tea de con­
struc­ţie, prin cla­si­cis­mul oa­re­cum con­ven­ţional al scri­
su­lui, aceste piese ale mele apar­ţin, pe un­deva, ba­na­lu­lui,
pră­fu­i­tu­lui se­col XIX. Nu mă su­pără acest fapt, din con­
tră. Ţin minte cursu­rile pro­fe­so­ru­lui D. Po­po­vici, care,
de fi­e­care dată când avea oca­zia, ne amin­tea că li­te­ra­tura
noas­tră tâ­nără a parcurs în goană se­co­lul tre­cut, să­rind
câte şapte trepte de­od ­ ată, că multe raf­turi au ră­mas goa‑
le, aş­tep­tând ca se­co­lul XX să le com­ple­teze lip­su­rile.
Dar ar fi o scuză prea uşoară acest me­mento stu­den­ţesc.
Ade­vă­rul este că am op­tat lu­cid şi te­nace pen­tru acest
mod de scri­i­tură. Din punct de ve­dere te­o­re­tic am ci­tit
des­tul des­pre ex­pe­ri­men­tele tea­tru­lui mo­dern, aş pu­tea
ori­când ţine un curs de epis­te­mo­lo­gie sau so­te­ri­o­lo­gie
tea­trală: dar toate aceste, re­cu­nosc, ulu­i­toare ino­va­ţii în
gân­di­rea spec­ta­co­lu­lui (mai pu­ţin a tex­tu­lui) tea­tral, eu
nu le‑am cu­nos­cut di­rect, nu le‑am trăit prin pi­e­lea şi
in­te­li­genţa mea, de visu et de auditu1. În anii de li­ceu, la
Pe­tro­şani, am vă­zut în to­tal 5 spec­ta­cole de tea­tru (toate
cu trupa „Muncă şi Lu­mină“ a ma­re­lui Vic­tor Ion Popa).
Anii de stu­den­ţie i‑am pe­tre­cut pe front (am fă­cut cum
s‑ar spune li­ving theatre is­to­ric), la Si­biu am prins trei
spec­ta­cole de Na­ţional (Ti­mi­şoara, Iaşi) în tur­neu, şi am
ju­cat în piesa Hei­del­ber­gul de al­tă­dată pe care acest uriaş
ani­ma­tor cul­tu­ral, ma­rele nos­tru pro­fe­sor de es­te­tică
1
Vezi supra, nota 2, p. 927 (lat.).
1096 ANEXE

Liviu Rusu, se­con­dat de Radu Stanca, a mon­tat‑o în ca­

drul unui în­ce­put de tea­tru uni­ver­si­tar. Atât. La Cluj,
în­tre 1946 şi 1954… se ştie cam ce fel de re­per­to­riu cla­
sic şi mo­dern s‑a re­pre­zen­tat. Cu ex­cep­ţia a doi ani (în­
tre 1955 şi 1957) când, fi­ind cro­ni­car dra­ma­tic la re­vista
„Tea­trul“, am prins toate spec­ta­co­lele ma­re­lui dez­gheţ
re­per­to­rial – în ge­ne­ral, cul­tura mea tea­trală se ba­zează
pe lec­turi, pe cărţi, pe in­for­ma­ţii in­di­recte. Mi‑am dat
seama că în­tre lu­mea noas­tră şi cea a Oc­ci­den­tu­lui este o
di­fe­renţă nu de grad sau stil, ci de struc­tură şi des­tin. Nu
avea nici un rost să‑i imit, odată ce aici, la noi, avea loc o
uri­aşă şi te­ri­bilă mu­ta­ţie di­a­lec­tică: mu­rea o lume, se năş­
tea alta, mu­rea un gen de mun­ci­tor şi ţă­ran, se năş­tea
al­tul, mu­reau ve­chea co­lo­nie mi­ne­rească, sa­tul ar­haic,
co­vo­rul ţă­ră­nesc etc.; stând la acest râu al Vavilonului,
nu am şe­zut şi nu am plâns – am scris câ­teva piese foarte
sim­ple, foarte clare (ca să evit even­tu­a­li­ta­tea de a fi des­
ci­frat pe de‑a‑ndoaselea de anu­miţi „ge­ni­ali“ re­gi­zori de
modă şi cir­cum­stanţă), prin care am do­rit să fiu şi eu
is­to­ric, po­li­to­log, sociograf sau ar­he­o­log, ară­tând că
această uri­aşă re­vo­lu­ţie ce a avut loc la noi nu s‑a fă­cut
nu­mai în urale şi apla­uze, ea a ce­rut jertfe, ea a pre­su­pus
ar­deri şi mis­tu­iri ne­sfâr­şite. Is­to­ria, mi‑am zis, e o treabă
mult prea se­ri­oasă ca s‑o lă­săm nu­mai pe seama das­că­li­lor
de ca­te­dră sau a ora­to­ri­lor de oca­zie: po­li­ti­za­rea ex­ce­sivă a
tea­tru­lui ar fi pu­tut să ducă la o tea­tra­li­zare a is­to­riei în
sine. Ca şi Go­ethe, care că­uta prin pă­duri frunza ori­gi­
nară a tu­tu­ror plan­te­lor, eu am în­cer­cat să sur­prind
câ­teva struc­turi ar­he­ti­pale care să ne jus­ti­fice, dacă nu în
ma­rea On­to­lo­gie a lu­mii, mă­car în et­ho­sul po­li­tic al col­
ţu­lui de lume (şi se­col) în care ne‑a în­ghe­suit is­to­ria. Nu
ştiu dacă am re­u­şit. Cred că am gre­şit când – din mo­tive
 ANEXE 1097

foarte di­recte şi per­so­nale – am ajuns să scriu gândin‑

du‑mă în pri­mul rând la cei ce mă vor citi şi abia după
aceea la cei ce mă vor ve­dea pe scenă. Vi­anu mi‑a spus
odată: pa­loa­rea li­te­rară a unui text dra­ma­tic este ceea ce
place la lec­tură după ce pre­mi­era a fost ui­tată...“ Pri­mii
cri­tici ai tex­te­lor mele sunt li­te­raţi ce merg foarte rar, sau
de­loc, la tea­tru; Li­viu Rusu, Ion Ne­go­i­ţescu, Cor­nel
Reg­man, Eu­gen To­do­ran, Ion Ma­xim, Şte­fan Aug. Doi­
naş, Al[exandru] Pa­le­o­logu, Ser­giu Al‑Ge­orge etc. Re­
gret din su­flet că a dis­pă­rut cri­tica li­te­rară a tex­tu­lui
tea­tral, fi­ind – volens‑nolens – în­lo­cu­ită peste tot cu cri­
tica spec­ta­co­lu­lui cu res­pec­tiva piesă. Ceea ce e alt­ceva,
mai ales azi, când arta spec­ta­co­lu­lui tinde a de­veni o artă
in­de­pen­dentă (din ce în ce mai pu­ţin de­pen­dentă de tex­
tul‑pre­text care a năs­cut‑o). Fi­e­care din pie­sele mele a
aş­tep­tat mult, foarte mult, până când a fost re­pre­zen­tată.
Nu am avut nici no­ro­cul să în­tâl­nesc re­gi­zori într‑ade­văr
mari, co­lec­tive de ac­tori într‑ade­văr ge­ni­ale: aşa în­cât
m‑am stră­duit să scriu texte cu­minţi, pen­tru oa­meni cu‑
minţi, spe­rând în si­nea mea că, într‑o bună zi, când lec­tura
(ca su­premă artă in­te­ri­oară, ca forma cea mai me­ta­fi­zică a
spec­ta­co­lu­lui gân­dit şi vi­sat de cel care ci­teşte la o lampă
a sin­gu­ră­tă­ţii sau me­di­ta­ţiei) va fi re­a­bi­li­tată şi re­a­dusă în
ac­tu­a­li­tate, atunci lu­cră­rile mele, în pa­ra­laxa unui vi­i­tor
în­de­păr­tat, vor pu­tea fi ci­tite, şi ci­tite exact, aşa cum eu,
toată via­ţa, am ci­tit pe ma­rii şi pe ob­scu­rii au­tori de pre­tu­
tin­de­nea, bucurându‑mă de cu­vân­tul, de li­tera, de or­lo­ge­
ria lor cre­a­toare. Exis­tăm în mă­sura în care ne amin­tim;
subexistăm în mă­sura în care re­u­şim să ui­tăm. Ma­ie­u­tica
di­versă şi pa­ra­do­xală prin care am tre­cut scri­ind aceste di­
a­lo­guri a avut asu­pra mea un efect mân­tu­i­tor: am scă­pat
de sta­fii, mi‑am re­fă­cut în­cre­de­rea în poporul meu, mi‑am
1098 ANEXE

fi­xat câ­teva co­or­do­nate ce mă aju­tau să pri­vesc spre moar‑

te cu se­ni­nă­tate şi îm­pă­care. „Nu­mai mi­ne­rii şi ţă­ra­nii
ştiu să moară fru­mos“, am spus‑o pe vre­mea când nici nu
mă gân­deam că am să‑nvăţ (că va tre­bui să‑nvăţ) a muri
vreo­dată; as­tăzi, nu mai e ne­voie s‑o spun eu, am câ­ţiva
eroi în acest vo­lum care me­di­tează mult mai in­te­li­gent
de­cât mine des­pre via­ţă, jertfă şi moarte. Dacă adaug la
ide­ile şi ti­po­lo­gi­ile din acest vo­lum de drame alese pe cele
din vo­lu­mele de co­me­dii pre­cum, şi mai ales, nu­ve­lele pe
care le pre­gă­tesc – atunci, ase­meni lui Si­mion1 sau Mi­hai
Branga2, pot să spun, cu schep­sis şi blân­deţe: „Să mu­rim
fru­mos şi să ier­tăm pe toată lu­mea!“ În zi­lele în care scriu
aceste rân­duri, la Tea­trul Na­ţional Cra­iova a avut loc pre­
mi­era ab­so­lută a lui Si­mion cel Drept; din Pe­trila mea na­
tală, câ­ţiva das­căli ini­moşi îmi co­mu­nică ves­tea cum că
spec­ta­co­lul lor cu Frunze care ard (scrisă, în primă ver­si­
une, în 1950) a fost pro­mo­vată în faza re­pu­bli­cană, a
Cân­tă­rii Ro­mâ­niei. Si­mion cel Drept e de­di­cată de mult
lui Lu­cian Blaga; Frunze care ard e în­chi­nată, de la naş­
tere, me­mo­riei bu­nu­lui meu Tată. Dacă, pen­tru o clipă
nu­mai, din această enormă şi aprigă veş­ni­cie, am re­uş­ it să
ală­tur două spi­rite şi des­tine atât de di­fe­rite ca Ta­tăl meu
şi Lu­cian Blaga, atunci con­si­der că, în fe­lul meu, mi‑am
fă­cut da­to­ria atât faţă de co­lo­nia din care m‑am ri­di­cat,
cât mai ales faţă de limba şi poporul care m‑au aju­tat să
ajung om, să ră­mân om, să mor – când va fi mo­men­tul –
tot ca om.
Cra­iova, 5–15 iu­nie 1981

1
Personaj în drama Simion cel Drept, dramă în trei acte.
2
Personaj în Frunze care ard, dramă în cinci tablouri.
 „UN SCRIITOR ESTE O INVESTIŢIE
A LIMBII ACESTUI PĂMÂNT“

– Ca să în­ce­pem această schiţă de por­tret, îmi face plă­

cere să vă re­a­min­tesc acea in­te­re­santă măr­tu­ri­sire pe care
aţi fă­cut‑o în au­to­bi­og­ ra­fia ce a ser­vit drept post­faţă la vo­
lu­mul dum­nea­voas­tră, de tea­tru co­men­tat, „Arca Bu­nei
Spe­ranţe“. M‑a iz­bit acolo apro­pi­e­rea pe care o fă­ceaţi în­
tre ta­tăl dum­nea­voas­tră şi Lu­cian Blaga…
– Simt un fel de jenă şi pu­doare când aud pronun­
ţându‑se cu­vân­tul „por­tret“ în le­gă­tură cu mine. Chiar şi
în faţa apa­ra­tu­lui de fo­to­gra­fiat stau tot­dea­una nă­tâng şi
şui. „Vi­aţa mea – îmi spu­nea Ta­tăl meu – nu a fost de­cât
summa gri­ji­lor, ne­ca­zu­ri­lor şi nă­dej­di­lor ce m‑au bân­
tuit“… Tata a fost un pro­le­tar lu­mi­nat, a în­de­pli­nit în­tre
cele două răz­boaie mon­di­ale di­fe­rite func­ţii de răs­pun­dere
în ca­drul sin­di­ca­te­lor mi­ni­ere din Pe­trila, Va­lea Ji­u­lui.
As­tăzi, ajuns la vâr­sta re­ca­pi­tu­lă­ri­lor (sau a ca­pi­tu­lă­ri­lor?),
îmi aduc aminte cu du­io­şie de „opera“ Ta­tă­lui meu:
erau trei Con­tracte Co­lec­tive, re­zul­ta­tul lup­te­lor sin­di­
cale ale ace­lor grele de­ce­nii… Pe Blaga, considerându‑l
spec­tral în ca­drul te­ri­bi­lu­lui său des­tin, nu‑l văd de­cât
ca ar­he­tip al ar­tis­tu­lui şi fi­lo­so­fu­lui pre­o­cu­pat nu­mai şi
1100 ANEXE

nu­mai de soarta ope­rei sale. Nu l‑a in­te­re­sat ca­ri­era uni­

ver­si­tară, nici pri­va­ţi­u­nile fi­zice la care, prin na­tura ace­
lor ani, fu­sese su­pus. Se in­te­resa zil­nic de vo­lu­mele sale
in­ter­zise, tre­mu­rând ca nu cumva ele să fie arse sau to­
pite… Şi lu­cra cu în­că­pă­ţâ­nare şi acerbie fan­tas­tică. Ju­
mă­tate din opera sa po­e­tică şi ese­is­tică (sis­te­mul său
fi­lo­so­fic şi‑l ter­mi­nase în 1944), a fost scrisă de‑a lun­gul
ace­lui aşa‑zis ob­se­dant de­ce­niu… Aceşti doi oa­meni, atât
de di­fe­riţi ca ni­vel cul­tu­ral şi so­cial, Ta­tăl meu şi Lucian
Blaga, fi­indcă amân­doi mi‑au pus mâna pe umeri, fi­
indcă amân­doi, pă­rin­teşte au avut în­cre­dere în mine,
s‑au al­că­tuit, în mo­men­tele ul­ti­ma­ti­ve­lor mele op­ţi­uni
mo­rale sau li­te­rare, ca nişte sti­hii de a că­ror ju­de­cată mă
te­meam, toc­mai fi­indcă amân­doi erau pen­tru mine mo­
dele de via­ţă, muncă şi mo­rală… Mul­tora poate să le
pară ca­ra­ghioasă sau pre­ţi­oasă acea aser­ţi­une a mea cum
că do­resc să scriu piese de idei care să placă şi lui Blaga,
dar şi Ta­tă­lui meu. Sim­pli­ta­tea şi cla­ri­ta­tea sunt lu­crul
cel mai com­pli­cat şi mai di­fi­cil din lume. Blaga nu era
un bun vor­bi­tor (fi­ind un ma­es­tru al „tă­ce­rii“ de tip ori­
en­tal – nu de­geaba noi l‑am po­re­clit Tao), avea o frică
ma­gică de cu­vinte, toc­mai fi­indcă cre­dea cu toată fi­inţa
sa su­b­lim‑co­pi­lă­rească în au­to­ri­ta­tea ma­gic‑me­ta­fi­zică a
Lim­bii. Dacă ci­neva co­mi­tea o im­pi­e­tate sau o min­ciună,
el ex­clama cu toată se­ri­o­zi­ta­tea: „Vai, ce va zice Limba
Ro­mână!?“ Nu o dată mi‑a spus că un scri­it­or este o in­
ves­ti­ţie a Lim­bii aces­tui pă­mânt, şi că această Zână mă­ias­
tră are pu­te­rea să‑ţi re­tragă la un mo­ment dat gi­rul său…
Îmi dă­dea chiar exem­ple con­crete, pe acea vreme… Toc­
mai fi­indcă mă ştia „or­fan de limba ma­ternă“, cunos­
cându‑mi di­rect pe amân­doi pă­rin­ţii, Blaga mi‑a de­ve­nit
mai mult de­cât un das­căl sau men­tor uni­ver­si­tar… În
 ANEXE 1101

anii aceia, eu fi­ind sin­gu­rul care a tre­buit să fac răz­bo­iul

acela ab­surd şi stu­pid, de câte ori mă re­în­tor­ceam (la exa­
mene) din tra­gi­cele stepe ale ră­tă­ci­ri­lor mele, mă du­cea
acasă la el, îmi dă­dea să mă­nânc, el se culca pe un di­van,
în­chi­dea ochii – iar eu tre­buia să‑i po­ves­tesc, tot, tot, tot…
Lângă el şi Li­viu Rusu, mi‑am pre­gă­tit teza mea de doc­to­
rat, care îmi fu­sese in­di­cată tot de ei: „des­pre func­ţi­u­nea
epis­te­mo­lo­gică a Me­ta­fo­rei“… Au ve­nit apoi vre­muri
ceva mai tul­buri, Blaga se apu­case să tra­ducă Fa­ust – eu
eram pro­fe­sor de li­ceu. Acum aveam o altă sar­cină, de
care azi sunt de­o­se­bit de mân­dru: în fi­e­care săp­tă­mână,
de două ori, tre­buia să îl caut în „ca­mera lui Fa­ust“ în care
lu­cra la Bi­bli­o­teca Uni­ver­si­tă­ţii, şi acolo… să‑l în­ve­se­lesc.
Să‑l fac să râdă. Am moş­te­nit (de la ma­ică‑mea, pro­ba­
bil), un pic de dar de a po­vesti şi amuza, îl fo­lo­seam ca să
go­nesc no­rii de sub frun­tea sa. Şi re­u­şeam. Râ­deam cu
la­crimi amân­doi, ore în­tregi; po­ves­team eu, mă com­
pleta el, ve­nea şi Ba­lotă şi Reg­man şi Eu­gen To­do­ran, eu
eram bu­fo­nul Ma­ies­tă­ţii sale şi toc­mai fi­indcă aveam un
mare res­pect pen­tru acest cu­vânt şi această in­te­lec­tu­ală
vo­ca­ţie de Ev‑Me­diu‑în­tâm­plă­tor, BUFON, îmi fă­ceam
„me­se­ria“ cu dă­ru­ire şi con­sec­venţă. Co­res­pon­denţa
mea cu el a dis­pă­rut: păs­trez câ­teva re­co­man­dări ale sale
în care că­uta să mă ajute să scap din Cluj şi să ajung
gaze­tar în Bucureşti… Într‑o tra­gică scri­soare a sa că­tre
Ion Chi­nezu, din 1954, (pu­bli­cată de re­vista „Ar­geş“, re­
lu­ată de Lăn­crăn­jan în vol. II al Ca­lo­ia­nu­lui)1 mă pre­
zintă pri­e­te­nu­lui său ca „un stră­lu­cit tâ­năr“. Aceasta este
1
Vezi „Argeş“, anul III, nr. 5 (24), mai 1968, p. 14, şi Ion
Lăncrănjean, Caloianul, vol. II, Bucureşti, Editura Albatros,
1975, p. 228.
1102 ANEXE

prima şi cea mai fru­moasă de­co­ra­ţie ce mi s‑a acor­dat…

Dro­la­ti­cele noas­tre po­ves­tiri şi di­a­lo­guri s‑au ri­si­pit, s‑au
ui­tat. Nu m‑am în­scris la cu­vânt în di­fe­rite dis­cu­ţii ce au
avut loc în ju­rul ca­zu­lui Blaga. Dar, în ul­tima vreme, fi­
indcă îl vi­sez des şi fru­mos, m‑am gân­dit – sfătuindu‑mă
şi cu pri­e­te­nii mei, Ioa­ni­chie, Ca­ran­dino, Doi­naş şi
Alecu Pa­le­o­logu – că este ca­zul să mă adun şi să scriu o
carte de amin­tiri des­pre Blaga. Ti­tlul aces­tei vi­i­toare
cărţi – poate cea mai fru­moasă carte din cele pe care nu
le‑am scris – mi l‑am fi­xat de pe acum. Ea se va in­ti­tula
ast­fel: De ce şi de cine râ­deam cu Lu­cian Blaga? Vă place?
– Da, o aş­tep­tăm cu ne­răb­dare… Cum şi când v‑aţi
des­păr­ţit de Lu­cian Blaga?
– Prin aju­to­rul său şi al lui Li­viu Rusu am fost re­
co­man­dat cu căl­dură lui Tu­dor Vi­anu şi mi­nis­tru­lui
Murgu­lescu. Acesta m‑a „trans­fe­rat“ la „Re­vista de Pe­da­
go­gie“. De la care m‑am mu­tat (n‑aş mai fi fă­cut‑o!) la
re­vista „TEATRUL“. Îna­inte de a pleca la Bucureşti,
m‑am dus la el să‑mi iau ră­mas bun. Mi‑a spus:
– Ai să‑mi lip­seşti, Gary!
– Ştiu, i‑am spus, am fost Bu­fo­nul dum­nea­voas­tră.
– Da, mi‑a răs­puns el, stai jos să‑ţi po­ves­tesc ceva
des­pre un bu­fon pe care l‑am vă­zut eu în Por­tu­ga­lia…
S‑a plim­bat ni­ţel, a tă­cut, a tă­cut, apoi rar, li­near,
uitându‑se pe geam afară, cu spa­tele spre mine, mi‑a po­
ves­tit ur­mă­toa­rele: „Acel Bu­fon, un Au­gust‑Pros­tul oa­
re­care, nă­tâng şi su­b­lim în ace­laşi timp, tre­buia, cu un
fă­raş şi o mă­tu­rice… să adune de pe prun­dul cir­cu­lui…
un şput de lu­mină. Da. Nu ştiu cum se exe­cuta sca­ma­to­
ria – dar mi s‑a pă­rut fan­tas­tic mo­dul în care, cu acea
mă­tu­rice, în timp ce Di­rec­to­rul poc­nea din bici, Bu­fo­nul
 ANEXE 1103

tre­buia să adune de pe jos, aşa cum aduni o gră­madă de

gu­noi, Lu­mina de sus. Cu mare grijă, făcu o gră­madă în
mij­lo­cul are­nei, apoi mă­tură această stră­lu­cire în fă­ra­şul
său… Acum um­bla cu acest fă­raş scli­pi­tor, nu ştia unde
să arunce acest «gu­noi», alerga, îl ofe­rea pu­bli­cu­lui, ni­
meni nu voia să‑l ac­cepte, toţi se te­meau…“
Anul acesta, am apă­rut în li­bră­rii cu vo­lu­mul meu de
co­me­dii. În „cu­vân­tul îna­inte“ ce l‑am scris pen­tru
aceste vechi şi fără de no­roc texte ale mele, am amin­tit şi
de po­ves­tea cu acel fă­raş al ace­lui Bu­fon des­pre care am
au­zit eu în ca­mera lui Fa­ust. Pe Blaga nu l‑am ci­tat, am
con­si­de­rat că pot să îmi în­su­şesc această po­veste, care nu
e po­veste, şi la care îl simt zâm­bind şi acum de de­parte
pe bu­nul meu Pro­fe­sor, Tao.
– Din dis­cu­ţia cu dum­nea­voas­tră, am sur­prins o idee şi
anume „vo­ca­ţia pri­et­ e­niei“: ce îmi pu­teţi spune des­pre acest
ca­pi­tol al pri­e­te­ni­lor din via­ţa dum­nea­voas­tră?
– Acum, la bă­trâ­neţe, pot să afirm fără să ro­şesc, că
am avut no­roc în ceea ce pri­veşte pri­e­te­nii şi pri­e­te­ni­ile.
Din naş­tere, şi da­to­rită co­pi­lă­riei mele pe­tre­cute într‑o
se­veră co­lo­nie mi­ne­rească, am cres­cut cu acest ta­lent de
a avea, de a păs­tra (cu orice risc) şi de a nu trăda nici­o­
dată o pri­e­te­nie. Când eram mic, ştiam că acest cu­vânt
„pri­e­ten“, la noi în Pe­trila, în­semna mai pu­ţin de­cât cu­
vân­tul „frate“ sau acel su­prem cu­vânt (care se mai fo­lo­
seşte prin­tre mi­neri) de „Or­tac“. Nu ştiu de unde vine
acest cu­vânt, poate că de la „Ort“‑ul nem­ţesc: lo­cul de
muncă, în mină nu­mai, pe vre­muri, se chema „Ort“.
Nu are im­por­tanţă. Mie mi se pare că ţă­ra­nii, din ca­uza
in­di­vi­du­a­lis­mu­lui vie­ţii lor, re­a­li­zează mai greu pri­e­te­ni­ile
mari. Chiar şi la oră­şeni, o trai­nică şi pro­fundă ami­ci­ţie
1104 ANEXE

este o în­tâm­plare fe­ri­cită, dar nu de­fi­ni­tivă. Pen­tru

mine, „Or­tac“ în­seamnă un con­tract de des­tin, de via­ţă
şi moarte. Doar pe front, în tran­şee, sau în ba­ră­cile pri­
zo­ni­e­ra­tu­lui, se le­gau ase­me­nea ata­şări su­fle­teşti to­
tale… Cum îţi spu­neam, am ni­me­rit la Si­biu într‑un
mo­ment tra­gic al Is­to­riei ţă­rii mele: în 1940, Ar­dea­lul
fi­ind „vre­mel­nic ce­dat“, Uni­ver­si­ta­tea din Cluj s‑a mu­
tat la Si­biu. Aici, la Fa­cul­ta­tea de Fi­lo­so­fie, am dat peste
o seamă de co­legi cu to­tul ex­cep­ţionali, şi ca se­ri­o­zi­tate
şi ca ta­lent. În­cet‑în­cet, sub pa­tro­na­jul dis­cret al lui
Blaga, şi în ca­drul bă­tă­ioa­se­lor noas­tre dis­cu­ţii des­pre
po­e­zie, tea­tru şi proză s‑a for­mat un Cerc Li­te­rar care,
ca no­ţi­une is­to­rică, sper că există şi azi. Au fost ani de
răz­boi, de ca­mu­flaj, de gro­ză­vii. Aceşti amici ai mei, în
spe­cial Stanca, Co­truş, Doi­naş, au fost cei care m‑au
„îm­blân­zit“ cul­tu­ral, învăţându‑mă să ci­tesc şi să gân­
desc, să scriu şi să cri­tic… Nu pot să nu adaug la acest
şir de nume, pe acei pri­et­eni care m‑au aju­tat, după
1965, când mi‑am re­luat ac­ti­vi­ta­tea, ca se­cre­tar li­te­rar al
Tea­tru­lui Na­ţional din Cra­iova: cei că­rora le dă­deam spre
lec­tură cri­tică pie­sele şi pro­zele mele, mult îna­inte de a le
pre­zenta tea­tre­lor sau edi­tu­ri­lor. Amin­tesc aici, în pri­mul
rând, pe „fra­tele“ şi „or­ta­cul“ meu Ser­giu Al‑George, că­
ruia îi da­to­rez ini­ţi­e­rea mea în fi­lo­so­fia prac­tică in­di­ană
(şi care, o spun pen­tru prima oară – m‑a „mân­tuit“ de
tu­tun şi al­cool), pe Ho­ria Stanca, fra­tele lui Radu, pe
Florian Po­tra, pe Alecu Pa­le­o­logu, şi în mod cu to­tul spe­
cial, pe men­to­rul meu cri­tic, bu­nul şi no­bi­lul meu pri­e­
ten care este N. Ca­ran­dino… Am lă­sat‑o anume la
urmă pe aceea care a fost Eta Bo­e­riu. Po­eta, tra­du­că­toa­
rea, dar mai ales di­vina pri­e­tenă, zâna noas­tră tran­sil­
vană: în timp ce noi „Weimarizam“ – când ro­man­tic, ca
 ANEXE 1105

la Hei­del­berg, când mo­dern ca în Mon­tmar­tre – Eta ne

adu­cea su­flul calm şi seren al spi­ri­tu­lui Me­di­te­ra­nei, al
mă­su­rii şi gra­ţiei în toate. Nu nu­mai în po­e­zie şi con­ver­
sa­ţie: în toate. Ea ne aduna. În ju­rul ei se ro­teau ma­nu­
scri­sele noas­tre, în casa ei aveau loc cer­tu­rile şi îm­pă­că­rile
noas­tre, pur li­te­rare tot­dea­una. I‑am scris o mul­ţime de
scri­sori, nu ştiu dacă aceste scri­sori au vreo va­loare; ştiu
atât, că în mo­men­tele mele de sin­gu­ră­tate şi de­rută („Un
homme seul est toujours en mauvaise compagnie“)1,
„gra­ţia“ pre­zen­ţei ei, chiar şi de de­parte, îmi trans­mi­tea
o li­nişte serenă şi un calm de tristă, boccaccescă pri­mă­
vară… Pe ea am plâns‑o cel mai mult, nici azi, la atâta
timp de la moar­tea ei, nu sunt re­fă­cut după această tra­
gică şi ab­surdă pier­dere…
– Pen­tru că e vorba de o ge­ne­ra­ţie, aţi pu­tea să ne spu­
neţi, în câ­teva cu­vinte, cam care erau li­ni­ile di­rec­toare ale
„cre­zu­lui“ dum­nea­voas­tră, al tu­tu­ror? Fi­indcă exis­tau, si­
gur, câ­teva con­vin­geri, sau cer­ti­tu­dini ce vă uneau, nu?
– Bi­ne­în­ţe­les. Eram în răz­boi, cu to­ţii eram an­ti­fas­
cişti, filo‑ali­aţi. Ne con­si­de­ram eu­ro­peni, pro­gra­mul nos­
tru tin­dea spre scoa­te­rea cul­tu­rii noas­tre na­ţionale din
mi­no­ra­tul său de pro­vin­cie şi ali­ni­e­rea sa ală­turi de ma­rile
cul­turi eu­ro­pene. Eram li­be­rali şi ge­ne­roşi, prin Blaga
ştiam că ve­nim cu o for­mi­da­bilă zes­tre folc­lo­rică şi sti­lis­
tică, dar do­ream cu orice preţ să pă­ră­sim că­ră­rile, zi­ceam
noi „să­mă­nă­to­riste, pă­şu­niste“, ale po­e­ziei şi pro­zei: nu
eram de­loc şo­vini, aveam pri­e­teni ex­ce­lenţi în­tre un­guri
şi saşi. Ci­team ma­rii cla­sici ai lu­mii, din­tre noi s‑au ri­di­
cat ex­ce­lenţi tra­du­că­tori. Blaga, din po­e­zia uni­ver­sală
1
Un om singuratic are întotdeauna o companie proastă (fr.).
1106 ANEXE

(învă­ţând cu râvnă en­gle­zeşte), Eta Bo­e­riu din ma­rea li­te­

ra­tură cla­sică ita­li­ană, Doi­naş, din li­te­ra­tura ger­mană,
Drimba din cea spa­ni­olă, Ioa­ni­chie din cea rusă, sub­sem­
na­tul din cea ma­ghiară, etc. Sub na­sul ar­ma­tei ger­mane,
noi am or­ga­ni­zat o seară li­te­rară având ti­tlul: „Oma­giu
Fran­ţei“… În ceea ce pri­veşte cul­tura ger­mană, se ci­tea
fi­lo­so­fie şi po­e­zie „până la Mi­hai Emi­nescu“, dar cir­cu­lau
şi va­lo­rile marei po­e­zii ger­mane ne­fas­ciste: Rilke, Trakl,
Ste­fan George, Mö­rike. Vi­sam o Ro­mâ­nie os­pi­ta­li­eră de
va­lori uni­ver­sale. Nu ne con­si­de­ram de­loc bal­ca­nici, în­
tru ni­mic or­to­docşi, eram fiii, zi­ceam noi, ai unui po­por
la­tin, de bună tra­di­ţie greacă, de mo­rală (nu­mai de mo­
rală) iudeo‑creş­tină şi de cul­tură ma­jor eu­ro­peană. Eram
nişte vi­să­tori – fără în­do­ială – ti­neri şi im­berbi în al nos­
tru glas… În orice caz, ceea ce con­sti­tuie „ar­de­le­nis­mul“
li­niei noas­tre de con­du­ită in­te­lec­tu­ală, ea con­sta într‑o
anume obli­ga­ţie şi aple­care spre „căr­tu­ră­rie“, spre lec­turi
te­mei­nice şi largi, spre bi­bli­o­gra­fie ci­tită la sursă… Aveam
în această di­rec­ţie des­tule exem­ple vii: Coş­buc, Goga,
Aron Co­truş, Blaga – ca să ci­tez po­eţ­ ii mari din Tran­sil­va­
nia, dis­pu­neau de o se­ri­oasă şi foarte eu­ro­peană cul­tură de
bază. Agâr­bi­ceanu, Re­breanu, Pa­vel Dan erau po­li­gloţi,
buni la­ti­nişti. L‑am cu­nos­cut mai ales pe Agâr­bi­ceanu,
pe care îl vi­zi­tam des­tul de des. Era un căr­tu­rar dis­tins.
– Să vor­bim pu­ţin şi des­pre tea­trul dum­nea­voas­tră. Vo­
lu­mul de tea­tru co­men­tat „Arca Bu­nei Spe­ranţe“, re­pre­zintă
pen­tru dum­nea­voas­tră un punct de re­fe­rinţă? Care vi se pare
a fi le­gă­tura în­tre sim­bol şi re­a­li­tate, în­tre me­ta­foră şi în­tâm­
plare? în ce ra­por­turi staţi cu re­gi­zo­rii, cu ac­to­rii, cu cro­ni­ca­
rii pie­se­lor dum­nea­voas­tră? Cre­deţi că ar fi ne­ce­sar să existe
 ANEXE 1107

şi o cro­nică li­te­rară a tex­tu­lui dra­ma­tic, în afară şi se­pa­rat de

cro­nica spec­ta­co­lu­lui re­a­li­zat cu piesa res­pec­tivă?
– Ploaia aceasta de în­tre­bări al­că­tu­ieşte cu­prin­sul unui
în­treg vo­lum de tea­tro­lo­gie… Nu voi pu­tea să‑ţi răs­pund
la ele, ar în­semna să fiu ex­pe­di­tiv şi su­per­fi­cial cu pro­pria
mea con­şti­inţă. Vo­lu­mul meu – dacă vrei to­tuşi o pre­ci­
zare pe care încă nu am în­drăz­nit a o face – l‑aş dori, prin
tre­ce­rea vre­mii, să fie adă­u­gat, mu­tan­dis‑mu­tan­dis, Tea­
tru­lui fi­lo­so­fic al lui Blaga, şi Tea­tru­lui po­e­tic al lui Radu
Stanca – chiar dacă eu, în­tre un mit (cel al „Ar­cei“), pe
care îl aduc în re­a­li­tate, şi o le­gendă, cea a „Pra­gu­lui
Albas­tru“, pe care o tri­mit spre an­ti­chi­tate, in­se­rez teme
de mare acu­it­ate po­li­tică şi so­ci­ală. În fe­lul acesta am
scris ast­fel, ca te­mele mele să nu pi­ardă din ac­tu­a­li­tate.
„Tot ce e modă, se de­mo­dează.“ Dar pro­blema sa­tu­lui şi
a mi­nei ră­mâne: a vie­ţii şi a mor­ţii. Pie­sele mele is­to­rice
sunt ple­doa­rii pen­tru li­ber­tate şi in­de­pen­denţă, con­si­
de­rând că aceste va­lori vor fi tot­dea­una nişte ide­a­luri
pen­tru care lup­tăm şi nu nişte bu­nuri pe care le bi­făm
din in­ven­ta­rele vic­to­ri­i­lor ob­ţi­nute…
Dar, iartă‑mă, con­si­der că mă abat de la tema, esen­ţi­
ală a dis­cu­ţiei noas­tre. Să ştii, unul din me­ri­tele se­cun­dare
(dar foarte in­te­re­sante) ale aces­tui vo­lum – ca şi a tot ce
scriu şi voi scrie de acum îna­inte – con­stă în fap­tul că
întreaga mea operă dra­ma­tică a fost scrisă… la Cra­iova.
Iată că, spăr­gând o gheaţă şi multe pre­ju­de­căţi, eu sunt
pri­mul dra­ma­turg şi pro­za­tor care mi‑am scris şi îmi
scriu opera în Ol­te­nia. Ne­fi­ind ol­tean. Având, din con­
tră, o for­ma­ţie, aş zice, foarte, şi ti­pică de şcoală ar­de­le­
nească. A fost te­ri­bil de greu la în­ce­put, dar acum mă
1108 ANEXE

simt acasă. Am fost adop­tat (cu mari re­zerve), iar eu

m‑am in­te­grat. Într‑o clipă cum­plit de di­fi­cilă, Tea­trul
Na­ţional din Cra­iova mi‑a ofe­rit o os­pi­ta­li­tate spi­ri­tu­ală
ce s‑a trans­for­mat în dra­goste pe via­ţă şi soartă. Am fost
un foarte se­rios se­cre­tar li­te­rar, m‑am dă­ruit aces­tei me­
se­rii, am fă­cut or­dine, am adu­nat o ar­hivă, am pus ba­zele
unui mu­zeu al aces­tui tea­tru. Nu sin­gur, bi­ne­în­ţe­les, eu
eram cel cu ide­ile şi pla­nul – şi al­ţii, en­tu­zi­aşti, le pu­neau
în via­ţă… Am în­gro­pat zece ani de ma­tură via­ţă în­tre
aceste no­bile zi­duri. Nu mi‑am ju­cat pie­sele: Tea­trul Na­
ţional (unde aş fi avut pâi­nea şi cu­ţi­tul în mână) era ul­ti­
mul tea­tru care îmi juca suc­ce­sele ob­ţi­nute în altă parte:
la Pi­a­tra Neamţ, la Ti­mi­şoara, Pe­tro­şani sau Ora­dea…
– Cla­sica în­tre­bare de sfâr­şit de in­ter­viu: la ce lu­craţi
acum?
– Pre­gă­tesc, pen­tru edi­tura „Car­tea Ro­mâ­nească“, un
ci­clu de po­ves­tiri, ce se vor al­că­tui în ro­man, şi care se va
in­ti­tula: Lu­pul şi Ca­te­drala… Pen­tru co­piii „mei“, din
Cra­iova (şi din în­treaga ţară), voi scrie un ro­man in­ti­tu­
lat Ur­sul. Co­piii sunt cel mai fan­tas­tic şi mai ex­tra­or­di­
nar pu­blic; car­tea mea De ce plânge Mama?, pu­bli­cată în
1973, mai nou, am vă­zut‑o şi co­pi­ată la Xe­rox, dar şi
tran­scrisă… cu mâna. Mi‑au dat la­cri­mile… Dacă voi fi
să­nă­tos şi min­tea îmi va ră­mâne vie, mă voi achita şi de o
ve­che da­to­rie. Prin anii de după răz­boi, Blaga mi‑a pus
în mână o carte un­gu­rească ex­tra­or­di­nară: Ilyés Gy­ula1,
Puszták népe. Acum, prin tre­ce­rea ani­lor, după ce am
1
Illyés Gyula (1902–1983), scriitor maghiar, poet, drama­
turg, prozator. Scrierile sale au ca temă principală via­ţa rurală,
istoria ţării sau viaţa personală. Volumul citat a apărut în 1936.
 ANEXE 1109

lu­crat şi eu în mină, mă gân­desc foarte se­rios la un fel de

mo­no­gra­fie su­biec­tivă a ve­chii lumi a mi­ne­ri­lor de al­tă­
dată. Am adu­nat po­ves­ti­rile lor, mi­tu­rile şi le­gen­dele, ce
exis­tau încă în co­pi­lă­ria mea. Fi­ind, în fe­lul meu, sin­gu­
rul mi­ner ce a avut no­ro­cul să se în­alţe spre Li­tere şi Fi­
lo­so­fie, cred că e de da­to­ria mea să scriu o carte oa­re­cum
ase­mă­nă­toare cu ce­le­bra şi scân­te­ie­toa­rea ca­po­do­peră a
ma­re­lui poet Ilyés Gy­ula.
– Aţi avut, se pare, o via­ţă de­o­se­bit de in­te­re­santă. Nu
vă gân­diţi la nişte „me­mo­rii“?
– Doamne fe­reşte! În pri­mul rând fi­indcă via­ţa mea
nu a fost in­te­re­santă, ci cum­plită. Nu o do­resc ni­mă­nui,
nici ca lec­tură mă­car. În al doi­lea rând, îmi face rău să
um­blu cu po­lo­ni­cul în fun­dul unui ca­zan al tre­cu­tu­lui
ars. Şi în al tre­i­lea rând, sti­mată co­legă, ţin a‑ţi de­clara,
ceea ce de­clar şi pri­e­te­ni­lor mei: „Eu nu mai am me­mo­
rie – am doar câ­teva amin­tiri la care ţin enorm, şi la a
că­ror con­ser­vare şi în­fru­mu­se­ţare lu­crez ne­o­bo­sind!“
ELENA ŞTEFĂNESCU

Cra­iova, 23 dec[embrie] 1985

Addenda

La in­ter­viul acor­dat re­vis­tei „Su­pli­men­tul li­te­rar al

Scân­teii ti­ne­re­tu­lui“, apă­rut în 22 dec. 1985, con­ţi­nând
acele frag­mente [cen­zu­rate] din tex­tul ori­gi­nar; in­ter­viul
a fost dat în ziua de 30 ia­nu­a­rie, a cir­cu­lat in­ter­zis timp
de aproape un an, ca acum to­tuşi să apară, sub o formă
1110 ANEXE

care, dacă nu mă mul­ţu­meşte, în orice caz mă ono­rează

(date fi­ind con­di­ţi­ile me­te­o­ro­lo­gice ale ga­ze­tă­riei).
1. Nu în­ţe­leg de­loc de ce a fost şters nu­mele lui Ion
Chi­nezu. „Într‑o tra­gică scri­soare a sa adre­sată lui Ion
Chi­nezu, în 1954…“
2. Au fost şterşi co­le­gii mei de ge­ne­ra­ţie:
„Ca printr‑un mi­ra­col com­pen­sa­tor al ne­no­ro­ci­ri­lor
is­to­rice, am fost co­leg cu Radu Stanca, Ioa­ni­chie Ol­
teanu, Cor­nel Reg­man, Eu­gen To­do­ran, Şte­fan Aug.
Doi­naş, Ovi­diu Co­truş, Ion Ma­xim, Ion Oana, De­liu
Petroiu, D. Va­ta­ma­niuc, Sil­ves­tru Patiţa, Do­mi­nic Stanca,
Ni­co­lae Ba­lotă etc. … Cu­rând, prin na­tura vie­ţii stu­den­
ţeşti, s‑a ri­di­cat din­tre noi un Şef spi­ri­tual. Acesta a fost
Radu Stanca (le Grand Meaulnes – cum îi zi­ceam, după
Alain‑Fournier). Stanca, având ha­rul ro­man­tic al po­e­ziei
şi spi­ri­tul oa­re­cum me­di­e­val al con­fre­ri­i­lor li­te­rare, a re­a­
li­zat un tip de pri­e­te­nie li­te­rară la care şi acum – mai ales
acum – mă gân­desc cu pi­o­şe­nie şi mân­drie.“
3. S‑a scos: „sub pa­tro­na­jul di­rect al lui Lu­cian Blaga
şi în ca­drul bă­tă­ioa­se­lor noas­tre dis­cu­ţii […] de la Se­mi­
na­rul de Es­te­tică şi Cri­tică li­te­rară al lui Li­viu Rusu“.
4. S‑a scos: „Eu îmi îm­păr­ţeam via­ţa în­tre un cal cu
care ră­tă­ceam prin imensa Ru­sie şi ce­na­clu­rile Cer­cu­lui
Li­te­rar la care nu în­drăz­neam încă să îmi ci­tesc pro­zele
(foarte re­a­list‑na­tu­ra­liste pe acea vreme)“.
5. Des­pre Agâr­bi­ceanu se scrie doar atât: „Era un
căr­tu­rar dis­tins“.
Eu con­ti­nuam aşa: „Era un căr­tu­rar dis­tins, un popă
katolic, dar un popă lu­mi­nat, adânc în cărţi cetitoriu…
«Mo­rala elină şi drep­tul ro­man, îmi spu­nea ade­se­ori,
ar tre­bui in­tro­duse în pro­grama şco­lară a li­ce­e­lor…»
Agârbi­ceanu era foarte mâh­nit din ca­uza ace­lui «fond
 ANEXE 1111

da­cic», cu­rent ce în­ce­puse pe acele vre­muri. «Ne agă­ţăm

de ne­gură şi vânt, îmi spu­nea: ce mă in­te­re­sează sân­gele
meu? Ca ci­vi­li­za­ţie şi cul­tură noi sun­tem un po­por la­tin,
de mar­gine, dar cu o limbă ne­o­la­tină de­o­se­bit de pură,
ca lo­gică şi sin­taxă. Dru­mu­rile noas­tre toate duc spre
Roma, chiar dacă une­ori oco­lesc fie prin Vi­ena şi Pa­ris,
fie prin Constantinopole sau Kiev. Roma e ma­ica noas­
tră, şi limba la­tină e cer­ti­fi­ca­tul nos­tru de naş­tere şi bo­
tez în­tru Cu­vânt şi Li­teră…»“
6. După ce spun că în­treaga mea operă a fost scrisă la
Cra­iova, s‑a şters esenţa de­cla­ra­ţi­i­lor mele (care ar fi te­
ri­bil de utile pen­tru con­şti­inţa oltenismului de as­tăzi):
„Ol­te­nia, prin fi­rea şi is­to­ria sa, îşi ex­portă va­lo­rile:
niciun ol­tean care se res­pectă, dacă are un pic de ta­lent şi
am­bi­ţie, nu ră­mâne pen­tru ni­mic în Ol­te­nia, la Craiova,
Vâl­cea, Se­ve­rin sau Târgu‑Jiu. Pleacă – şi face ca­ri­eră
olte­nească în altă parte: la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Pa­ris,
Hol­ly­wood… foarte rar la Cra­iova. Enu­me­raţi‑mi ma­rii
scri­it­ ori, de ieri şi de as­tăzi, ai Ol­te­niei: veţi con­stata că
nici­u­nul nu a re­zis­tat să stea în Cra­iova… Re­gre­ta­tul
Ovi­diu Rocoş, când am so­sit din mina Pe­trila la Craiova,
în 1964, cunoscându‑mi şi ori­gi­nile, şi di­plo­mele, şi
lim­bile stre­ine ce le cu­noş­team, m‑a luat de­o­parte şi cu
mare milă mi‑a şop­tit: „«Frate Sîr­bule, eu îţi trans­mit o
vorbă pe care mi‑a spus‑o Anes­tin, care o au­zise de la
«ti­zul» său Ca­ra­giale: «Ti­zule, îi scria Ca­ra­giale prin
1911, la Cra­iova nu se vine, din Cra­iova se fuge!»“.
7. …După ce se scrie că pie­sele mele au fost ju­cate
prima oară în altă parte, se pune punct. Eu con­ti­nui aşa:
„Acum lo­cu­iesc la 50 de metri de noua clă­dire a Tea­
tru­lui. Ştiu Is­to­rie. Am aflat de pildă că există anu­mite
oraşe sau bur­guri ce s‑au în­jghe­bat în ju­rul unei mâ­năs­tiri,
1112 ANEXE

al unui cas­tel, al unei Ca­te­drale sau ma­nu­fac­turi: Cra­iova

noas­tră, ca oraş, a ie­şit din cum­pli­tul său Ev Me­diu, in­
trând în epoca sa de ci­vi­li­za­ţie şi cul­tură, odată cu în­fi­
in­ţa­rea, după 1848, a in­sti­tu­ţiei şi clă­di­rii Tea­tru­lui
Na­ţional. Cra­iova mo­dernă – chiar şi ma­jes­tu­oasa sa
cen­tură de in­dus­trie so­ci­a­listă – de­rivă is­to­ric din ideea
şi sem­ni­fi­ca­ţia cu­vân­tu­lui viu, ros­tit de oa­meni vii, în
faţa unui pu­blic ie­şit din «som­nul cel de moarte»… În
se­co­lul tre­cut, pe ma­rele The­o­do­rini, de pildă, îl fi­nan­
ţau ge­ne­ros pa­tru sau cinci bo­ieri pa­tri­oţi şi fi­lan­tropi,
nu atât din mo­tive de cul­tură, cât mai ales din mân­drie şi
concurenţă cu Bucureş­tiul… Cât timp am fost se­cre­tar
li­te­rar, şi chiar după aceea, ser­vind ca in­ter­pret, la di­fe­ri­
tele vi­zite ale unor de­le­ga­ţii din ţă­rile ca­pi­ta­liste, mo­
men­tul în care îi lă­sam cu gura căs­cată şi ochii mă­riţi de
ad­mi­ra­ţie era atunci când, cu le­gi­timă mân­drie, le de­cla­
ram: «un bi­let la noi se plă­teşte la casă cu 3 până la 8 lei;
re­stul până [la] 34 lei îi aco­peră sta­tul nos­tru so­ci­al­ist.
Di­fe­renţa asta se cheamă sa­la­riu so­cial, adică o va­loare de
su­pra­struc­tură ce se ada­ugă la con­tri­bu­ţia ce­lor care ne
re­al­i­zează va­lo­rile de bază…». Nu pot să spun mai mult.
Acum, şti­ind că, în Tea­trul nos­tru Na­ţional, s‑a in­sta­lat
un prin­ci­piu con­ta­bil de ren­ta­bi­li­tate cu orice preţ, pe
mine, ca bă­trân sol­dat al Cu­vân­tu­lui şi cre­din­cios sus­ţi­
nă­tor al ideii de Tea­tru Na­ţional cu re­per­to­riu de va­loare
in­ter­na­ţională, mă doare FIZIC, ori de câte ori trec prin
faţa aces­tei mo­nu­men­tale în­gră­mă­diri de mar­more şi
lam­pa­dare… Nu în­ţe­leg ceva: cum au pu­tut pa­tru bo­ieri
ex­ploa­ta­tori să în­tre­ţină acest Tea­tru, şi nu îl pot fi­nanţa
acum şase uri­aşe complexuri in­dus­tri­ale mo­derne?“
8. Iată cum se în­cheia acest in­ter­viu:
 ANEXE 1113

După ce de­clar că nu mai am me­mo­rie, spun: „Să nu

crezi că nu ci­tesc Me­mo­rii. Ci­tesc. Mai ales în­sem­nă­rile
şi me­mo­ri­ile ace­lor con­fraţi ai mei, care, scri­ind acum
des­pre anii 45–55 (când eu şi mulţi al­ţii ca mine nu
aveam drep­tul la is­că­li­tură şi pu­bli­care) acum îşi par­fu­
mează tre­cu­tul şi ca­rac­te­rul, con­form ace­lui ex­ce­lent
pro­verb foarte ol­te­nesc: «nici us­tu­roi nu am mân­cat, nici
gura nu ne mi­roase!»… Şi apoi, fi­indcă tot am vor­bit
mult des­pre Blaga, află, tâ­nără a mea co­legă, cum că avea
un fel de scep­tic dis­preţ faţă de scri­i­to­rii fal­si­fi­ca­tori de
me­mo­rie (amin­ti­rile fi­ind cu to­tul alt­ceva!). Un afo­rism
pe care nu şi l‑a in­tro­dus în vo­lu­mul său Dis­co­bo­lul, dar
pe care nu o dată ni l‑a spus («umo­rul» său era des­tul de
aci­du­lat şi tă­ios) este ur­mă­to­rul: «Dra­gii mei, orice ra­hat,
după ce se usucă, are drep­tul să‑şi scrie me­mo­ri­ile sale de
tran­da­fir!» (Am cer­ti­tu­di­nea că acest ul­tim ci­tat din in­
ter­viul nos­tru va fi cen­zu­rat în în­tre­gime!)“
 „EU L‑AM VĂZUT PE BLAGA
PLÂNGÂND…“

(„…dar ce are să spună limba ro­mână?“)

– Sti­mate Ion D. Sîrbu, în anul tre­cut, 1988, aţi fost

dis­tins cu Pre­miul Aso­ci­a­ţiei Scri­i­to­ri­lor din Cra­iova, pen­
tru vo­lu­mul de co­me­dii tea­trale Bi­e­ţii co­me­di­anţi, apă­rut,
în anul 1985, la Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc. La sfâr­şi­tul
anu­lui tre­cut, re­vista „Ra­muri“ (care vă este ve­cină şi pri­e­
tenă) v‑a acor­dat Pre­miul spe­cial pen­tru în­treaga dum­nea­
voas­tră operă li­te­rară. V‑au apă­rut vo­lume de proză tra­duse
în lim­bile cehă şi rusă, sun­teţi în curs de a fi tra­dus şi pu­bli­
cat în limba fran­ceză… Ro­ma­nul dum­nea­voas­tră, „pen­tru
co­pii şi bu­nici“, Dan­sul Ur­su­lui, edi­tat la „Car­tea Ro­mâ­
nească“, s‑a şi epui­zat în li­bră­ri­ile noas­tre. Se în­se­rează.
Tim­pul nos­tru, al tu­tu­rora, în­cepe să dea semne de ne­răb­
dare… Dum­nea­voas­tră vă apro­pi­aţi de 70 de ani. Aţi avut
o via­ţă in­te­re­santă, („ni­mic ce‑i ro­mâ­nesc nu v‑a fost
străin“), po­se­daţi o ar­hivă şi o me­mo­rie ne­o­biş­nu­ită. De ce
nu v‑aţi gân­dit să vă scri­eţi me­mo­ri­ile?
– Nu cred că via­ţa mea a fost in­te­re­santă. Acum, că
am ajuns la acest li­man, la care sun­tem obli­gaţi să ne fa­
cem bi­lan­ţul, spre re­gre­tul meu, tre­buie să re­cu­nosc că
 ANEXE 1115

via­ţa mea, bi­ata mea via­ţă, nu a fost nici tra­gică şi nici

co­mică, nici aven­tu­roasă şi nici ba­nală. Am su­pra­vie­ţuit,
subexistând. Am du­rat şi am în­du­rat, spe­rând. Am trăit
sub sem­nul ri­di­co­lu­lui. Când po­ves­tesc din ale vie­ţii
mele va­luri – şi îmi place să po­ves­tesc – acei foarte pu­ţini
ti­neri care au răb­da­rea să mă mai as­culte, râd cu la­crimi.
Am avut cea mai „să­nă­toasă“ ori­gine so­ci­ală, am fost
cum­plit de pe­dep­sit pen­tru această ori­gine. Am fost bă­
tut de le­gionari – aproape ace­iaşi le­gionari m‑au ve­ri­fi­cat
şi pe li­nie de par­tid. Am fost, în 1947, cel mai tâ­năr con­
fe­ren­ţiar uni­ver­si­tar din ţară ca, în 1964, să ajung cel mai
bă­trân va­go­ne­tar din mina stră­mo­şi­lor mei, în Pe­trila.
Nici nu am în­ce­tat să mă în­treb nem­ţeşte: „Cum de a
fost po­si­bil să existe un cri­mi­nal ca Hi­tler“, pen­tru ca,
ime­diat după vic­to­rie, să ajung să mă în­treb ru­seşte,
„cum de e po­si­bil să existe acest tâm­pit şi agra­mat di­rec­
tor de tea­tru, re­vistă, edi­tură?“ Timp de câ­teva de­ce­nii
am cre­zut că, ase­meni lui Ia­cob, mă lupt băr­bă­teşte cu
un în­ger – ca apoi, într‑o fru­moasă zi să de­vină clar, pen­
tru mine şi pen­tru în­treaga lume, că în­ge­rul pe care‑l
cre­deam ia­co­bin, nu era de­cât un oa­re­care Pris­tanda, că­
ruia îi era frică până şi de frica ce o in­spira… Nu are rost
să um­blăm cu po­lo­ni­cul în fun­dul ca­za­nu­lui ars. Ca să
pot trăi, frate Ji­a­nule, a tre­buit să uit şi să iert: ca să fiu şi
eu, la rân­dul meu, ui­tat şi ier­tat. Iar ca să pot subexista în
me­lan­co­lica (dar fer­tila) mea sin­gu­ră­tate, a tre­buit să‑mi
trans­form pie­trele de pe con­şti­inţă în Amin­tiri. În me­
mo­rie şi is­to­rie. În me­mo­rie cri­tică şi is­to­rie lu­cidă.
– Sper că nu mă în­şel dacă pre­su­pun că două din
amin­ti­rile cele mai pre­ţi­oase sunt Lu­cian Blaga şi ta­tăl
dum­neavoas­tră.
1116 ANEXE

– Aşa este. Am mai spus‑o şi o re­pet. Aceste două

nume in­tră în co­nul sa­cru al ini­mii mele. Lu­cian Blaga
re­pre­zintă pen­tru mine (şi pen­tru în­treaga ge­ne­ra­ţie
tran­sil­vană din care fac parte) „meş­ter‑grinda“ con­şti­in­
ţei noas­tre căr­tu­ră­reşti – iar Tata, mi­ne­rul Ioan Sîrbu,
pen­tru mine nu­mai, ar fi pia­tra de la te­me­lia con­di­ţiei
mele umane… Iată, aici, în mapa asta, am adu­nat toate
acele fişe, note, do­cu­mente şi scri­sori care m‑ar pu­tea
ajuta – dacă tim­pul ar mai avea răb­dare – să scriu o carte
de amin­tiri ve­sele pe care aş in­ti­tula‑o aşa: De ce şi de
cine râ­deam cu Lu­cian Blaga… Nu am fost cel mai stră­
lu­cit stu­dent al său, aş pu­tea enu­mera aici cel pu­ţin cinci
co­legi, care, ca ta­lent, spi­rit, spe­ranţe, erau mult mai
avan­ta­jaţi de­cât am fost eu. Fi­indcă, din cei pa­tru ani de
fa­cul­tate şi doi ani de doc­to­rat, eu am pe­tre­cut pe front,
în li­nia în­tâi, ca ser­gent (gra­dul de ofi­ţer mi‑a fost luat,
de­oa­rece eram con­si­de­rat a fi un „stu­dent bol­şe­vic“), în
to­tal 1001 zile (şi nopţi). Am fost ră­nit, am că­zut pri­zo­
nier, am eva­dat, am de­zer­tat de două ori. Exa­me­nele
însă mi le dă­deam re­gu­lat – scriam, pu­bli­cam, fă­ceam
scan­dal. Eram foarte tâ­năr, foarte să­nă­tos, în­zes­trat cu o
pu­tere ex­cep­ţională de muncă şi răb­dare. (Îmi da­to­rez
via­ţa con­di­ţiei mele de atlet la Li­ceul din Pe­tro­şani:
eram cam­pion de pen­ta­tlon, ex­tremă dreaptă în echipa
de fot­bal „Jiul“ (B), îno­tam brasse şi crawl, că­lă­ream, am
bre­ve­tul de pi­lot pen­tru zbo­rul fără mo­tor. Spun aceste
lu­cruri, fi­indcă am ne­poţi, care ter­mină li­cee de fi­zică şi
ma­te­ma­tică, dar sunt in­ca­pa­bili să fugă 500 de metri
sau să sară peste un gard de un me­tru.) Spor­tul şi munca
fi­zică în va­canţe mi‑au dat doza de în­cre­dere, cin­ste şi
hu­mor au­toi­ro­nic fără de care nu m‑aş fi pu­tut descurca.
 ANEXE 1117

În 1942, de pildă, am fost dat mort pe front, la Sta­lin­grad.

Co­le­gii mei de fa­cul­tate au or­ga­ni­zat o şe­dinţă de do­liu,
evocându‑mă. Fe­tele au plâns. Peste opt luni am apă­rut
în Si­biu, viu, ră­nit şi cu un ti­fos exan­te­ma­tic bine în­fipt
în fi­ca­ţii mei. Dar ve­sel şi… op­ti­mist. Doi co­legi, pri­e­
teni buni, când m‑au ză­rit în carne şi oase, au ex­cla­mat
dez­a­mă­giţi: „Vai, tră­ieşti!? Ce pă­cat. Te‑am săr­bă­to­rit
atât de fru­mos…“
– Pre­su­pun că pro­fe­so­rul Lu­cian Blaga cu­noş­tea de
aproape la­tura aceasta sol­dă­ţească a vie­ţii dum­nea­voas­tră.
– Bi­ne­în­ţe­les. De fi­e­care dată când mă în­tor­ceam de
pe front, Blaga mă chema la el, îmi pu­nea în faţă o tavă
cu bis­cu­iţi şi mere, el se culca cu ochii în­chişi pe un di­
van şi mie îmi spu­nea: „Acum po­ves­teşte, Gary, tot, tot,
tot…“ Scri­se­sem mai multe ar­ti­cole, pu­bli­ca­sem câ­teva
nu­vele (pro­le­tare, tari, de un stân­gism naiv şi ro­man­tic).
În se­mi­na­rul lui Blaga (dar şi la Ghibu, şi la Li­viu Rusu)
am pre­zen­tat mai multe lu­crări care au fost apre­ci­ate.
Am şi pu­bli­cat o parte din ele, la în­dem­nul pro­fe­so­ri­lor
mei. Ei se ui­tau la mine şi cu un fel de mi­rare spe­ci­ală:
eram pri­mul stu­dent la Fi­lo­so­fie care pro­ve­neam dintr‑o
co­lo­nie mun­ci­to­rească ve­che, de mi­neri. Eram şi sin­gu­rul
stu­dent din în­treaga Fa­cul­tate care, ca pe­deapsă po­li­tică
(fă­ceam parte dintr‑o or­ga­ni­za­ţie de bază co­mu­nistă),
eram me­reu şi me­reu tri­mis pe front. Re­la­ţia mea ex­tra­şco­
lară cu Blaga a în­ce­put într‑o zi în care, fi­indcă mă apă­ra­
sem de bă­taia cu cra­vaşa a unui plu­to­nier (pe nume,
Pi­sică), „pen­tru lo­vi­rea su­pe­ri­o­ru­lui în timp de răz­boi“,
mi s‑au în­toc­mit acte spre a fi ju­de­cat şi îm­puş­cat. Şi aş fi
fost îm­puş­cat, dacă nu aş fi re­u­şit să o strig, prin gra­ti­ile
1118 ANEXE

în­chi­so­rii Re­gi­men­tu­lui 35 Ar­ti­le­rie Si­biu, pe fru­moasa

mea co­legă Mă­ri­uca Ţenghea‑Enescu (în pre­zent, o dis­
tinsă pro­fe­soară pen­sionară în Bra­şov). I‑am ex­pli­cat în
ce pe­ri­col sunt şi am ru­gat‑o să anunţe ime­diat pe Blaga
şi pe rec­to­rul Ha­ţi­e­ganu. …I‑a anun­ţat. Blaga era în re­
la­ţii ex­ce­lente cu co­man­dan­tul Pi­e­ţei din Si­biu, un co­lo­
nel pe nume Paul Con­stant (au­tor al unor ro­mane pe
care le‑a re­mar­cat şi Că­li­nescu). Acesta a fă­cut pier­dut
do­sa­rul meu de la Procura­tura Mi­li­tară. Plu­to­ni­e­rul Pi­
sică a tre­buit să‑mi dea dru­mul din car­ceră, nu îna­inte,
to­tuşi, de a‑mi aplica cele 25 de „tră­gă­tori“ la fund, con­
form re­gu­la­men­tu­lui. Era prima bă­taie ce o pri­meam.
Dar nu şi ul­tima…
– Deci, Blaga, într‑un anume fel, v‑a sal­vat via­ţa.
– Da. Ca re­vanşă, în toamna anu­lui dra­ma­tic 1944,
eu, cu acte false, în uni­formă de ser­gent T.R., am în­tre­
prins un drum cum­plit şi pe­ri­cu­los la Lu­goj. Fron­tul era
în miş­care, no­ro­cul meu era că ştiam bine ru­seşte, alt­fel
nu aş fi scă­pat să fiu prins şi îm­puş­cat. Dar Blaga mă ru­
gase, nu pu­team să îl re­fuz. Ca într‑un ro­man de de­tec­
tivi, la Lu­goj, am re­uş­ it să dau de urma unui ad­mi­nis­tra­tor
(cam hoţ) al ca­sei Blaga, din Va­tra Dor­nei. Bătându‑l un
pic, l‑am con­vins să‑mi arate unde a as­cuns cele cinci lăzi
mari în care era tot ce pu­tuse salva, la re­fu­giu, fa­mi­lia
Blaga. Am re­uş­ it să duc lă­zile la gară şi – că­lă­to­rind zece
zile, fără bani, fără hrană rece – am adus cu bine lă­zile la
Si­biu. În­tre timp, hai­nele mele ci­vile fu­se­seră fu­rate de la
Că­min. Blaga mi‑a dat 40 000 lei (o sumă im­por­tantă
încă, în acel an), din aceş­tia mi‑am re­fă­cut gar­de­roba şi
am re­uş­ it, îm­pre­ună cu Doi­naş, să ne mu­tăm în oraş, pe
 ANEXE 1119

str[ada] Goblinus 6. Sper că Dorli – care pe atunci era o

co­pilă dulce şi cu­minte – îşi mai aduce aminte de această
aven­tură a mea…
– Aveţi scri­sori de la Blaga?
– Am avut, s‑au pier­dut. În anul 1945, vara, termi­
nân­du‑se răz­bo­iul, m‑am în­tors la Pe­trila. Să stu­diez. Să
re­cu­pe­rez tim­pul pier­dut, să ajung din urmă pe mai no­
ro­co­şii mei co­legi (care, cu to­ţii, au scă­pat şi de ar­mată,
şi de răz­boi). Blaga, D. D. Roşca, Li­viu Rusu, Oni­si­for
Ghibu, îm­pre­ună, au al­că­tuit o listă de lec­turi obli­ga­to­
rii şi ur­gente. Blaga mi‑a îm­pru­mu­tat din bi­bli­o­teca sa
un Windelband şi un Zel­ler. Şi mi‑a dă­ruit un dic­ţionar
ger­man de fi­lo­so­fie, de Eisler. În trei vo­lume. Pier­du­sem
eu câ­ţiva ani buni pe front, dar am că­lă­rit şi am stat în
tran­şee, având lângă mine un dic­ţionar ger­man, al­tul ru­
sesc, şi un ma­nual de con­ver­sa­ţie en­gleză. Aşa că, ci­tind
cu­rent în pa­tru limbi, m‑am pus pe lu­cru. Ci­team câte 18
ore pe zi. Într‑o ca­meră izo­lată, pe care mi‑a gă­sit‑o Tata,
lângă ci­mi­ti­rul din Pe­trila. Doar du­mi­ni­cile mer­geam la
masă, acasă, la Mama, în rest mi se adu­cea mân­ca­rea cu
su­fer­ta­şul. În această ca­meră am în­vă­ţat ce în­seamnă
Sitzfleisch‑ul pen­tru un căr­tu­rar, ce în­seamnă să nu‑ţi fie
frică nici de imen­si­ta­tea flu­vi­u­lui şi nici de înăl­ţi­mea
mun­te­lui. Din această ca­meră i‑am scris lui Blaga circa
10–15 scri­sori. Fi­lo­so­fice. Foarte lungi, bă­nu­iesc acum că
erau şi foarte con­fuze şi di­fi­cile. Eram po­se­dat (ob­se­dat)
de o idee: vo­iam să adun ma­te­rial pen­tru o carte care să
fie o is­to­rie a ide­i­lor so­ci­ale în lu­mina is­to­riei fi­lo­so­
fiei… Blaga îmi răs­pun­dea re­gu­lat, scurt, încura­jân­du‑mă.
Fi­ind su­fe­rind, ma­jo­ri­ta­tea aces­tor circa 10 scri­sori au
1120 ANEXE

fost dic­tate lui Dorli. Atât scri­so­rile mele, cât şi cele pri­
mite de la Blaga şi Dorli, s‑au pier­dut, odată cu bi­bli­o­
teca… Şi toate ma­nu­scri­sele mele, în ac­ci­den­tul ju­ri­dic
din 1957…
– Văd pe faţa dum­nea­voas­tră că nu sun­teţi mul­ţu­mit
de mo­dul în care decurge con­vor­bi­rea noas­tră. De ce?
– Ai drep­tate. Oco­lu­rile şi pa­ran­te­zele ră­tă­ci­toare sunt
o boală ve­che a mea. Do­resc, de pildă, să plec la Roma şi
mă po­me­nesc la Is­tan­bul sau Sta­lin­grad. Vreau să joc „în­
vâr­tita“ de la Si­biu şi de­o­dată îmi dau seama că de mult
joc doar „ca­za­cio­cul“. Mă ur­nesc să scriu des­pre pri­ma­rul
ora­şu­lui meu iu­bit şi, după un an, am în faţă un urs şi un
mă­gar ce au trăit îna­inte de 23 au­gust 1944… Blaga nu
a cu­nos­cut ră­tă­ci­rea, aba­te­rea de la drum. Răz­gân­di­rea,
atât de la modă în Oc­ci­dent, acum. Şi nu nu­mai în Oc­
ci­dent. Nu s‑a lă­sat nici­o­dată is­pi­tit de de­mo­nul pu­te­rii.
„Ce­lula ner­voasă a po­e­ţi­lor, îmi spu­nea, nu re­zistă la so­
li­ci­tă­rile pu­te­rii sau muierei.“ Avea me­reu în faţa ochi­lor
des­ti­nul tra­gic al pri­e­te­nu­lui său Oc­ta­vian Goga. „Po­li­
tica, ora­to­ria şi ne­vasta l‑au ne­no­ro­cit, îmi spu­nea. Goga
era un ex­tra­or­di­nar, stră­lu­ci­tor şi fer­me­că­tor vor­bi­tor de
ca­te­dră. Din ca­uza nevesti‑sii, a tre­cut de la ca­te­dră la
tri­bună, de la tri­bună în par­la­ment şi a sfâr­şit, nu ca un
mare poet (ce era!), ci ca un du­bios po­li­ti­cian de con­
junc­tură.“ „Daimonul e du­blat de un De­mon. Iar de­mo­
nul po­e­ziei are pe­ri­cu­lo­sul obi­cei de a te chema în pus­tie
şi de a te is­piti, oferindu‑ţi glo­rie, bani, func­ţii şi că­lă­to­
rii… Tre­buie să ai tă­ria să re­fuzi din timp, până nu e prea
târ­ziu. Orice poet (pro­za­tor, dra­ma­turg, cri­tic etc.) este o
in­ves­ti­ţie sa­cră a Mă­riei Sale, Limba. Un cod de onoare
 ANEXE 1121

ca­va­le­rească, ma­gic, te obligă să‑i res­pecţi sta­tu­tul de

mis­ter me­ta­fi­zic, de cu­ră­ţie mo­rală şi veş­ni­cie on­to­lo­gică.
Dacă în­calci «con­trac­tul so­cial» ce îl ai cu sa­cra­li­ta­tea Cu­
vân­tu­lui, limba îţi re­trage in­ves­ti­ţia, compromiţându‑te,
anulându‑te. Din poet ajungi un sim­plu ver­si­fi­ca­tor, din
mare po­ves­ti­tor te trans­formi într‑un oa­re­care min­ci­nos
de car­tier, din bun dra­ma­turg, pe ne­sim­ţite, te po­me­neşti
a fi un sim­plu flu­ture bu­le­var­dier, în slujba pre­fec­tu­lui
sau a bo­ie­ru­lui care te plă­teşte.“ „De­fi­ni­ţia ta­len­tu­lui – ca
har ce­resc, ca dar biogenezic, ca des­tin şi che­mare –
acum, la mij­lo­cul aces­tui veac cum­plit în care trăim, tre­
buie com­ple­tată. Ta­len­tul este un har, un dar, o che­mare
şi un des­tin, cu con­di­ţia ca el să fie com­ple­tat ne­ap ­ ă­rat de
trei fac­tori so­ci­ali, şi anume: cul­tură, ca­rac­ter, cu­raj. Nici
ta­len­tul po­li­tic (ade­vă­ra­tul ta­lent po­li­tic este mai rar de­
cât ta­len­tul mu­zi­cal) nu se mai poate lipsi de aceste co­or­
do­nate on­tice care sunt cul­tura, ca­rac­te­rul şi cu­ra­jul.“
Ci­tez din me­mo­rie, dragă Ji­a­nule, sper că nu fal­si­fic ni­
mic din ori­gi­nea bla­gi­ană a aces­tor idei. Blaga se te­mea
li­te­ral­mente de ze­iţa asta care era Limba Ro­mână, se te­
mea de ea ca de o forţă me­ta­fi­zică, trans­cen­den­tală, ca­pa­
bilă de mari da­ruri, dar şi de cum­plite pe­depse. Re­fuza,
de exem­plu, să is­că­lească anu­mite pro­teste la modă, sau
să scrie ar­ti­cole co­man­date, scuzându‑se aproape an­ge­
lic‑idiot: „Eu aş pu­tea să scriu acest ar­ti­col, dar ce are să
spună Limba Ro­mână?“
– În ge­ne­ral, po­e­ţii pe care eu i‑am cu­nos­cut mi s‑au
pă­rut cu to­ţii a fi nişte mari fri­coşi. Nu cumva…
– Cu­loa­rea fri­cii se schimbă după fi­e­care de­ce­niu. Eu
mă re­fer acum la anii ime­diat de după răz­boi. Ae­rul era
1122 ANEXE

com­pus din oxi­gen, azot şi frică, apa era al­că­tu­ită din

hi­dro­gen, oxi­gen şi frică. Nu frica e esen­ţi­ală – ci mo­dul
în care re­u­şeşti să o de­pă­şeşti sau să o în­vingi. O frică
pre­lun­gită, cu tim­pul se trans­formă în sus­pi­ci­une per­
ma­nentă la cei care în­fri­cau, şi în ipo­cri­zie şi pre‑fa­cere
per­ma­nentă la cei în­fri­co­şaţi… Să‑ţi po­ves­tesc o în­tâm­
plare. Când m‑am re­în­tors la Cluj (în Clu­jul vi­sat!), în
19461, toamna, după acel aproape un an de stu­diu in­
ten­siv la Pe­trila, pe Lu­cian Blaga nu l‑am pu­tut găsi. Lu­
mea vor­bea vrute şi ne­vrute, ba că fu­gise în străi­nă­tate,
ba că fu­sese ares­tat. Într‑o seară, doamna Cor­ne­lia m‑a
că­u­tat la In­sti­tu­tul de Is­to­rie (unde ocu­pam o că­mă­ruţă
în fos­tul Se­mi­nar de Is­to­ria Ar­te­lor) şi, foarte mis­te­rios,
conducându‑mă pe străzi la­te­rale, mă in­tro­duse (pe
poarta din spate) în Cli­nica Me­di­cală II (Goia). Acolo,
într‑o ca­meră as­cunsă din fun­dul sec­ţiei de bal­ne­o­lo­gie,
l‑am ză­rit pe Blaga. Era pa­lid, ne­băr­bi­e­rit. (Nici­o­dată
nu l‑am sur­prins într‑o pos­tură ne­gli­jentă, era un Herr
Professor şi un di­plo­mat, avea trei cos­tume de ha­ine en­
gle­zeşti, ab­so­lut ase­mă­nă­toare, im­pe­ca­bile chiar şi după
20 de ani de la cum­pă­ra­rea lor.) Deci, Blaga era acum
foarte pa­lid, abia pu­tea să vor­bească. Tre­mura de frică.
„Gary, mi‑a spus, te‑am che­mat ca să afli de ce sunt aici.
Bol­nav de ur­e­mie. Nu am ur­e­mie, dar mi s‑a pro­pus, de
sus de tot, să ac­cept să fiu pre­şe­din­tele unui nou par­tid
po­li­tic: P.N.P. (Par­ti­dul Na­ţional Po­pu­lar). Eu, toată
via­ţa mea am re­fu­zat să fac po­li­tică. Ştiu ce pot, ştiu şi ce
nu pot. Eu am adu­nat pie­tre pen­tru tem­plul meu fi­lo­so­
fic: vo­ca­ţia mea este Fi­lo­so­fia şi Li­te­ra­tura. L‑am re­fu­zat
1
Corect, 1945.
 ANEXE 1123

pe Ca­rol II, pă­ră­sind di­plo­ma­ţia. Am re­fu­zat le­giona­rii,

am re­fu­zat şi pe An­to­nescu. Cum să ac­cept acum să mă
mut din Ca­te­drala sis­te­mu­lui meu ca să ajung să sem­nez
afişe elec­to­rale într‑un cort mi­li­tar ru­sesc… Am re­fu­zat!
Dar sunt foarte ame­nin­ţat, mi‑e frică, mi‑e frică să nu
fiu ucis. Dacă pă­ţesc ceva, tu eşti mar­tor că nu am mu­rit
de ur­e­mie. Ci de alt­ceva…“ Cam aşa ceva mi‑a spus
Blaga. Din zbor am re­ţi­nut două nume grele: Ana Pauker,
Mi­ron Con­stan­ti­nescu… Blaga a mai lip­sit circa o lună
de zile după această în­tâl­nire. Am în­cer­cat să‑l văd, mi‑a
fost cu ne­pu­tinţă. (Doc­to­rii îl mu­tau din sec­ţie în sec­
ţie.) Apoi, într‑o fru­moasă zi, l‑am în­tâl­nit la in­tra­rea în
Uni­ver­si­tate. Era slă­bit, dar acum pă­rea fe­ri­cit, să­nă­tos,
ochii îi stră­lu­ceau de o bucurie co­pi­lă­rească de parcă ar fi
să­vâr­şit o foarte re­u­şită pă­că­leală sau şo­tie. Îmi şopti râ­
zând: „Am scă­pat, sunt li­ber. Închipuieşte‑ţi, Că­li­nescu
s‑a ofe­rit vo­lun­tar să fie pre­şe­din­tele ace­lui par­tid, P.N.P.“
După această pă­ţa­nie s‑a in­sta­ur­ at în cer­cul nos­tru o
vorbă: „Cu frica pe spaimă căl­când – cu moar­tea pe
moarte po­ves­tind.“
– Eu sunt năs­cut în anul 1950. Aceste în­tâm­plări mi se
par a fi de pe vre­mea In­chi­zi­ţiei.
– Pri­mi­sem or­din – eram acum asis­ten­tul lui Li­viu
Rusu (pre­gă­team doc­to­ra­tul la Blaga) – să afi­şăm o lo­
zincă în faţa bi­bli­o­te­cii se­mi­na­ru­lui. Eu am scris şi am
afi­şat ur­mă­toa­rea lo­zincă: „Pa­tria poate să‑mi ceară să
mor pen­tru ea, nu are drep­tul să‑mi ceară să mint!“ Tre­
buia acum să scriu de­de­subt nu­mele au­to­ru­lui: Mon­tes­
qu­ieu. Li­viu Rusu, Blaga, Au­ger şi D. D. Roşca au ci­tit
lo­zinca, le‑a plă­cut, dar m‑au sfă­tuit să scriu de­de­subt,
1124 ANEXE

nu Mon­tes­qu­ieu, ci… Maksim Gorki. Am scris aşa cum

m‑au sfă­tuit pro­fe­so­rii mei. În drum spre casă, ur­când noi
Dea­lul Fe­lea­cu­lui îm­pre­ună, Blaga, foarte tă­cut, foarte în­
gân­du­rat, of­tând, mi‑a spus aşa: „Nu tre­buia să ac­cepţi să
schimbi nu­mele lui Mon­tes­qu­ieu!“ „Bine, dar dum­nea­
voas­tră m‑aţi sfă­tuit!?“… A tă­cut, a tă­cut vreme de câ­teva
sute de metri. Apoi, rar, cu lungi pa­uze, mi‑a po­ves­tit ur­
mă­toa­rea în­tâm­plare: „La orele 12, Ion Breazu, de­ca­nul,
ne‑a con­vo­cat la de­ca­nat. Pe mine, pe D. Po­po­vici, pe
Li­viu Rusu şi pe D. D. Roşca. A în­chis uşa ca­pi­to­nată şi
ne‑a spus că a pri­mit or­din ca noi să ci­tim îm­pre­ună, tare,
ar­ti­co­lul de fond din «Scân­teia». Eram cinci pro­fe­sori bă­
trâni, ne­membri de par­tid, ne cu­noş­team de o via­ţă. Şi…
şi… după o oră de tă­cere to­tală, unul din noi a spus:
«Dacă tot ne‑am adu­nat, ce‑ar fi să ci­tim acel ar­ti­col.» Şi
l‑am ci­tit, dragă Gary…“ Ai în­ţe­les?
– Am în­ţe­les. Deci, Blaga era şi un mo­ra­list, în fe­lul său.
– Nu era de­loc un mo­ra­list. Blaga era Blaga, cre­dea
or­beşte în opera sa, era o in­te­li­genţă cre­a­toare cu to­tul
ie­şită din co­mun. Dar, fi­ind un su­per‑căr­tu­rar eu­ro­pean
(el ne‑a des­chis ochii spre cul­tu­rile afri­cane, asi­a­tice, ma­
gice, pri­mi­tive etc.), se gă­sea to­tal dez­ar­mat în faţa unor
opor­tu­nişti dog­ma­tici, care îl chi­nu­iau, ameninţându‑l,
amăgindu‑l, du­când cu el un răz­boi al ner­vi­lor de care,
când îmi aduc aminte, mi se face rău. Pro­fit de oca­zie,
acum la apu­sul soa­re­lui, ca să‑ţi po­ves­tesc o în­tâm­plare
de răs­cruce din ca­ri­era mea po­li­tică. În 1947, cu do­sa­rul
meu, cu sta­giul eroic de pa­tru ani în ile­ga­li­ta­tea de par­
tid, aş fi pu­tut să fac ca­ri­eră po­li­tică, ajun­gând, să zi­cem,
şef de ca­te­dră sau să fiu nu­mit un­deva în di­plo­ma­ţie.
 ANEXE 1125

Dar s‑a în­tâm­plat să fiu din Va­lea Ji­u­lui, fiul ta­tă­lui

meu, să nu pot face pa­sul în­a­poi din mo­rală în po­li­tică,
din mo­rala mun­ci­to­rească a Mi­nei Pe­trila, în po­li­tica
ace­lor ani (de care se lea­pădă acum până şi cei mai con­
ser­va­tori con­si­li­eri din Krem­lin).
– Deci: cu frica pe frică, po­ves­tind…
– În anul 1947, la o şe­dinţă so­lemnă a tu­tu­ror ca­dre­
lor uni­ver­si­tare (se tra­sau sar­cini în ve­de­rea ani­ver­să­rii a
100 de ani de la Re­vo­lu­ţia din 1848), un co­leg al meu
(nomina odiosa), pe atunci di­rec­to­rul po­li­tic al Uni­ver­si­
tă­ţii, după ce a ob­ţi­nut an­ga­ja­men­tele pro­fe­so­ri­lor care
erau adu­naţi în altă sală, se adresă nouă, ce­lor circa 40
de asis­tenţi, con­fe­ren­ţi­ari, şefi de lu­crări. Şi în­cepu cu
cei de la Fi­lo­so­fie. Lui Ovi­diu Drimba i‑a tra­sat sar­
cina să scrie un ar­ti­col con­tra pro­fe­so­ru­lui Sperantia,
şe­ful Ca­te­drei de fi­lo­so­fia drep­tu­lui. Dar nu un ar­ti­col
de cri­tică fi­lo­so­fică, ci unul prin care să fie des­fi­in­ţat şi
com­pro­mis omul Sperantia. Mi­tul Sperantia. Drimba a
ac­cep­tat. Şi a şi scris acest ar­ti­col, pu­bli­cat în „Lupta
Ardea­lu­lui“. (Deşi Drimba, fiu de în­vă­ţă­tor să­rac din
Tinca, Bi­hor, fu­sese mult aju­tat de fa­mi­lia Sperantia,
lo­cu­ise chiar în casa aces­tuia, ca pri­e­ten al fi­u­lui lor, vi­i­
to­rul doc­tor Do­rin Sperantia)… După Drimba, a ur­mat
con­fe­ren­ţi­a­rul Du­mi­tru Isac, pe care, după ce­da­rea Bu­
co­vi­nei, D. D. Roşca l‑a adus de la Cer­nă­uţi, numindu‑l
la Ca­te­dra lui de is­to­ria fi­lo­so­fiei. Lui Isac i s‑a ce­rut să
scrie un ar­ti­col de­făi­mă­tor des­pre… D. D. Roşca. Isac a
ac­cep­tat, dar de scris nu ştiu să fi scris acest ar­ti­col. Ştiu
atât că a fost nu­mit mai târ­ziu în lo­cul lui D.D., că­ruia i
s‑a ofe­rit un curs de pe­da­go­gie pen­tru pi­o­ni­eri. Şi mai
1126 ANEXE

ştiu că D.D. a re­fu­zat să‑i mai în­tindă mâna. Am ur­mat

eu. Re­dau din me­mo­rie (din cei circa 40 de co­legi care au
par­ti­ci­pat la această is­to­rică şe­dinţă mai tră­iesc, sper, peste
ju­mă­tate. Mulţi din ei au fă­cut stră­lu­cite ca­ri­ere uni­ver­si­
tare, au ajuns chiar aca­de­mi­ci­eni. Aşa în­cât afir­ma­ţi­ile
mele se pot ve­ri­fica). Di­rec­to­rul de stu­dii, cunoscându‑mi
şi fi­rea, şi do­sa­rul, şi re­la­ţi­ile ce le aveam cu Blaga, fi­ind
eu şi asis­ten­tul, la Ca­te­dra de Es­te­tică, al lui Li­viu Rusu,
mi‑a spus cam aşa: „Dum­neata, to­va­răşe Sîrbu, vei scrie
un ar­ti­col con­tra lui Lu­cian Blaga. Un ar­ti­col tare, dă­râ­
mă­tor…“ Am în­cer­cat să scap prin tan­gentă: „Pot să scriu
nu unul, ci o sută de ar­ti­cole des­pre sis­te­mul lui Blaga.
Pot chiar să‑i cri­tic anu­mite po­zi­ţii, dar…“ Iar el m‑a în­
tre­rupt: „Nu ne in­te­re­sează acum sis­te­mul lui fi­lo­so­fic.
Noi îţi ce­rem un ar­ti­col prin care să‑l de­maşti, să‑l com­
pro­miţi ca om, ca băr­bat, ca ce­tă­ţean…“ „Cum?“ – am
în­tre­bat eu fier­bând. „De pildă, poţi să afirmi că face baie
gol, îm­pre­ună cu fiica sa nu­bilă…“ Mă apro­piam de ex­
plo­zie şi el ve­dea asta. Mă bâl­bâ­iam: „Cum să fac aşa ceva?
Blaga mă iu­beşte, Blaga m‑a aju­tat, îi da­to­rez enorm…“
Îmi sări în aju­tor: „Te în­ţe­leg. Dacă nu vrei să scrii des­pre
Blaga, nu ai de­cât să scrii des­pre Li­viu Rusu. Şi el are
fete!“ După aceste cu­vinte, am ţi­pat: „Re­fuz! Re­fuz ca­te­
go­ric“, şi am ie­şit din bancă. „Ati­tu­di­nea du­mi­tale, to­va­
răşe Sîrbu, nu este mar­xistă!“, strigă bi­e­tul in­chi­zi­tor.
„Poate că nu este mar­xistă, am stri­gat şi eu, dar este în
orice caz mo­rală!“ Şi am ie­şit trân­tind foarte tare uşa. (În
do­sa­rul meu a apă­rut for­mula: „A afir­mat că mar­xis­mul
nu este mo­ral!“)
– Ce au zis Blaga şi Li­viu Rusu?
 ANEXE 1127

– Ce pu­teau să spună? Blaga mi‑a spus: „Tre­buia să

ac­cepţi, Gary. Ai trân­tit uşa ca­ri­e­rei tale uni­ver­si­tare.“
I‑am spus: „Şi dacă aş fi ac­cep­tat, cum m‑aş mai fi ui­tat
în ochii d‑voas­tră? Sau în ochii Ta­tă­lui meu?“
– Şi cu acest di­rec­tor de stu­dii nu aţi în­cer­cat să aveţi o
ex­pli­ca­ţie în­tre pa­tru ochi?
– Ba da. După 10 ani. Prin 1957 eram re­dac­tor la re­
vista „Tea­trul“, l‑am în­tâl­nit în­tâm­plă­tor. (Era după câ­
ţiva ani de puş­că­rie – eu eram îna­in­tea câ­torva ani, tot de
puş­că­rie.) Mi‑a plâns pe umăr, mărturisindu‑mi că a tre­
cut, cu arme şi ba­gaje, de par­tea lui He­gel. L‑am în­ţe­les,
îmi era milă de el. Că­lăul este şi el o vic­timă, nu‑i aşa?
– Eu l‑aş fi bă­tut. Ca şi pe plu­to­ni­e­rul Pi­sică.
– Nu aveam voie. În lume, se în­mul­ţi­seră foarte mult
ju­de­că­to­rii, procuro­rii, bă­tă­u­şii. Eu, op­tând pen­tru mo­
rală şi nu pen­tru ca­ri­eră, ase­me­nea lui Blaga, îmi com­pu­
neam în taină mi­cul şi as­cun­sul meu tra­tat de etică.
– Acum, chiar că nu vă în­ţe­leg!
– E nor­mal. Apuc fi­rul acesta, des­fac un ghem şi mă
în­torc iar în Si­biu, într‑o zi în­so­rită a pri­mă­ve­rii anu­lui
19451. Eram vreo cinci ti­neri scri­i­tori, pro­fe­sori, proas­
peţi li­cen­ţi­aţi, fie în Li­tere, fie în Fi­lo­so­fie. Dis­cu­tam, ne
cer­tam, ju­de­cam pe cei mari, cu acea antropofagică poftă
pe care o au ti­ne­rele ta­lente de a‑i des­fi­inţa şi mânca de
vii pe cei din ge­ne­ra­ţi­ile mai vârst­nice. Lui Blaga îi apă­
ruse ul­ti­mul vo­lum din tri­lo­gia sa. L‑am ză­rit de de­parte,
era se­nin, mul­ţu­mit şi lu­mi­nos. Înalt şi adânc. S‑a oprit
1
Corect, 1946.
1128 ANEXE

în gru­pul nos­tru. Îi eram cu to­ţii stu­denţi şi uce­nici.

Atunci, unul din noi cinci (nu în­drăz­nesc să‑mi aduc
aminte care din noi; poate că am fost chiar eu, nu sunt
si­gur), cu acea bar­bară cru­zime şi in­con­şti­enţă a ti­ne­re­ţii,
i‑a spus ur­mă­toa­rele: „Dom­nule Pro­fe­sor, chiar acum
dis­cu­tam des­pre Ca­te­drala d‑voas­tră. Sis­te­mul e în­che­
gat, are toate ar­ti­cu­la­ţi­ile: me­ta­fi­zică, epis­te­mo­lo­gie, axi­
o­lo­gie, on­to­lo­gie, es­te­tică, fi­lo­so­fia ar­te­lor, psi­ho­lo­gie
abi­sală… Un sin­gur, dar im­por­tant etaj lip­seşte. Nu aveţi
în sis­te­mul d‑voas­tră o Etică. Sau mă­car un cod mo­ral…“
Blaga a pă­lit, n‑a zis niciun cu­vânt, s‑a în­tors şi a ple­cat.
Nouă ne‑a pă­rut rău – dar pe urmă am ui­tat to­tul, fier­
beam de elan vi­tal şi de pla­nuri vi­i­toare… Au tre­cut ast­
fel câ­ţiva ani grei. În ziua de 28 de­cem­brie 1949 (eu aşa
îmi amin­tesc, poate gre­şesc data) a apă­rut la avi­zi­e­rul Fa­
cul­tă­ţii de Fi­lo­so­fie un mic anunţ prin care se co­mu­nica
des­fa­ce­rea con­trac­tu­lui de muncă pen­tru ur­mă­toa­rele
ca­dre di­dac­tice: Lu­cian Blaga, D. D. Roşca, Li­viu Rusu
şi asis­ten­tul aces­tuia, Ion D. Sîrbu… Ne aş­tep­tam de un
an la acest eve­ni­ment, to­tuşi, ur­când Fe­lea­cul ală­turi de
aceşti iu­biţi das­căli ai mei, îi sim­ţeam co­ple­şiţi, dă­râ­maţi.
Eu sin­gur fier­beam, vo­ci­fe­rând – re­vol­tat. Ei tă­ceau.
Când am ajuns sus, acolo unde în­cepe strada Vă­că­rescu,
la în­tre­ba­rea mea: „Şi, acum ce fa­cem?“, Blaga, de­o­dată,
cu­prins de o fu­rie vâ­nătă, mă prinse de re­vere şi îmi
strigă în faţă: „Acum, dragă Gary, vom scrie fi­e­care tra­ta­
tul nos­tru de Etică.“
– Şi l‑aţi scris!
– L‑am trăit. Etica e în pri­mul rând o ra­ţi­une prac­
tică. Blaga avea o etică a sa, po­seda – cum erau de pă­rere
 ANEXE 1129

theologii mari că­rora le ţi­nu­sem lungi con­fe­rinţe des­pre

sis­te­mul său – o mo­rală a ar­tei sale po­e­tice, în ca­drul
unui creş­ti­nism, nu or­to­dox sau ca­to­lic, ci cos­mic. Ca şi
Eli­ade, de alt­fel… Fi­lo­so­fia is­to­riei, ca şi is­to­ria re­li­gi­i­
lor, o în­ca­dra în fi­lo­so­fia cul­tu­rii, ca formă a sti­lu­lui nos­
tru ori­gi­nar. „Am scă­pat din îm­bră­ţi­şa­rea Asiei Mari,
după o mie de ani: am scă­pat şi de îm­bră­ţi­şa­rea Asiei
Mici, spre no­ro­cul nos­tru tur­cii nu ne‑au vrut şi su­fle­tele.
Dar Can­te­mir, după Stă­ni­leşti, a in­trat în îm­bră­ţi­şa­rea
Ma­re­lui Frate. Soarta lui mi se pare em­ble­ma­tică pen­tru
soarta noas­tră. Fiul său a de­ve­nit un mare scri­i­tor… de
limbă rusă.“
– Nu sun­tem în anul 1711, scri­i­to­rii noştri scriu în
limba ro­mână. Clu­jul, chiar şi în acei ani di­fi­cili, era ca­pi­
tala cul­tu­rală a Ar­dea­lu­lui nos­tru re­în­tre­git. Blaga era con­
si­de­rat a fi cel mai mare fi­lo­sof şi poet al Ar­dea­lu­lui aces­tuia.
Se ri­di­case o nouă ge­ne­ra­ţie de po­eţi, apă­reau re­viste, se pu­
bli­cau cărţi. Ce ati­tu­dine aveau aceşti ti­neri scri­i­tori faţă
de ma­rele Lu­cian Blaga?
– În anii aceia, 1947–1955, Ar­ghezi, Ba­co­via, Blaga,
Voi­cu­lescu, Pil­lat şi mulţi al­ţii, erau con­si­de­raţi nişte
pu­trezi. Ştiu de la Al. Că­pra­riu ur­mă­toa­rea în­tâm­plare.
Stu­dent fi­ind el la aşa‑zisa şcoală de po­eţi „Maksim
Gorki“1, la o per­che­zi­ţie fu prins cu un vo­lum de po­e­zii
de Blaga. A tre­buit să mi­meze un le­şin şi un fel de atac
de epi­lep­sie ca să poată evita de­mas­ca­rea şi eli­mi­na­rea
lui. După 1952, eu ajun­se­sem pro­fe­sor la Li­ceul nr. 2,
1
Este vorba de Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai
Eminescu“, înfiinţată în anul 1950, după modelul Institutului
de Literatură „Maksim Gorki“ din Moscova.
1130 ANEXE

pe strada 1 Mai, aproape de Ba­ri­ţiu şi de Tea­trul Maghiar.

De 2–3 ori pe săp­tă­mână îl vi­zi­tam pe Blaga, la Bi­bli­o­
teca Aca­de­miei. Mă pu­nea să cer, de la Bi­bli­o­teca Uni­
ver­si­tă­ţii (la par­ter), vo­lu­mul său de Po­e­zii, apă­rut la
Fun­da­ţii. Com­ple­tam fişa şi aş­tep­tam. Blaga stă­tea în
spa­tele meu. Şi apro­dul şi bi­bli­o­te­ca­rul îl cu­noş­teau.
Mer­geau cu fişa de ce­rere di­rect la di­rec­to­rul Bi­bli­o­te­cii.
Acesta îşi scria, cu mâ­nie, re­fu­zul său. Blaga aduna aceste
re­fu­zuri, lună după lună, an după an. „De ce?“, am în­
tre­bat. „Sunt foarte in­struc­tive, îmi răs­pun­dea el. Mă
încura­jează. Is­to­ria lu­crează în­cet, dar si­gur, în fa­voa­rea
căr­ţi­lor mele. Con­stat că re­fu­zu­rile – as­tea mi le spu­nea
prin 1954 – de­vin din ce în ce mai po­li­ti­coase şi mai je­
nante…“ Moar­tea lui Sta­lin a re­pre­zen­tat o cum­plită
tul­bu­rare a ape­lor ide­o­lo­gice. Multe con­şti­inţe s‑au în­
tors pe dos, multe gân­duri s‑au răz­gân­dit. Dar prin anii
aceia de cum­pănă şi în­tor­sură, tra­ver­sam, cu Blaga, pe
jos, ju­mă­tate din oraş. De la Bi­bli­o­tecă – unde îşi fă­cea
norma – până sus, în ca­pă­tul lui An­drei Mu­re­şanu,
unde lo­cuia (Martinuzzi, 14). Mer­gea cu ca­pul în pă­
mânt, cu mâi­nile la spate, tă­când ca un în­ţe­lept ori­en­tal.
Când avea, ron­ţăia boabe de ca­fea pră­jită. (Acesta a fost
sin­gu­rul „vi­ciu“ pe care i l‑am des­co­pe­rit.) Pe parcursul
aces­tui drum, prin cen­trul Clu­ju­lui, eu îi nu­mă­ram po­e­ţii
ti­neri, uni­ver­si­ta­rii ti­neri, cri­ti­cii ti­neri (şi mai vârst­nici)
care, văzându‑l de de­parte, tre­ceau dis­cret pe ce­lă­lalt tro­
tuar. De frică, din jenă, din mi­nus res­pect – nu are im­por­
tanţă. Blaga zâm­bea amar, dar ve­sel: „Toţi aceşti în­ce­pă­tori,
îmi spu­nea, când se vor coace, vor simţi ne­voia să se la­ude
că mi‑au fost con­tem­po­rani.“ „Nu cred, îi răs­pun­deam,
există pete pe con­şti­inţă ce nu se pot şterge!“ „Ba da, află
 ANEXE 1131

de la mine că orice ra­hat, după ce se usucă, are drep­tul să

îşi scrie ne­a­pă­rat me­mo­ri­ile sale de tran­da­fir…“
– După câte ştiu eu, unul din cei mai stră­lu­ciţi po­eţi,
pe care i‑a avut Clu­jul ace­lor ani, a fost A. E. Ba­con­sky.
Nu se poate ca…
– Ba, se poate! Există doi Ba­con­sky, opuşi di­a­lec­tic‑an­
ta­go­nist. Unul este cel că­ruia re­vista „Manuscriptum“ îi
de­dică un nu­măr pe de­plin me­ri­tat – şi un alt Ba­con­
sky – stu­dent în drept şi pu­bli­cist – şi mai ales poet
ultrajdanovist şi hiperproletcultist, din anii 1945–1955.
Cra­io­vean prin adop­ţi­une fi­ind, mă con­si­der to­tuşi pri­
e­ten cu ge­ne­ra­ţia Au­rel Rău, Gur­ghi­anu, Fe­lea etc. Cu­
nosc su­fi­ci­entă Is­to­rie şi Psi­ho­lo­gie pen­tru a în­ţe­lege că în
ti­ne­reţe avem cu to­ţii drep­tul de a exa­gera şi greşi. Dar,
fi­indcă în această con­vor­bire a noas­tră ne amin­tim de
Blaga, sunt obli­gat să fiu magis amica veritas1, toc­mai fi­
indcă cel mai mare bine pe care îl pu­tem face faţă de cei
morţi este să spu­nem acum tot ade­vă­rul des­pre ei. De
mortuis nihil nisi… veritas2 . Ba­con­sky, in­di­rect, mi‑a sal­
vat via­ţa în 1977, la cu­tre­mur. Eu nu‑l mai în­tâl­ni­sem
din 1955, în sub­con­şti­en­tul meu ră­nit de moarte exista
to­tuşi ima­gi­nea lui ci­nică din anii în care m‑am cioc­nit
nu o dată de tru­fia lui par­ve­nită, pusă pe ra­pidă, aris­to­
cra­tică, cu orice preţ, că­pă­tu­ială ma­te­ri­ală. Ba­con­sky mă
de­testa, eu îl uram în nu­mele lup­tei de clasă (în care
1
Expresia integrală, Amicus Plato sed magis amica veritas (Mi‑e
prieten Platon, dar mai prieten mi‑e adevărul), parafrază a unui
text aristotelic: „Chiar dacă şi prietenia şi adevărul ne sunt dragi,
se cuvine să dăm precădere adevărului“ (lat.).
2
Despre morţi, numai… adevărul (lat.).
1132 ANEXE

cre­deam) şi de pe po­zi­ţi­ile cla­sei mun­ci­toare, să­race, dar

cin­stite. Gre­şeam amân­doi. Dar Ba­con­sky mă de­nunţa
în scris, mă pâra de fi­e­care dată la ca­dre, că sunt cos­mo­po­
lit, că ci­tesc nu­mai nem­ţeşte, că am ră­mas ad­mi­ra­to­rul lui
Blaga. Eram un biet das­căl de li­ceu, din ca­uza lui, în fi­e­
care an, eu abia în de­cem­brie îmi pri­meam drep­tul la ca­
te­dră. Eu­gen To­do­ran, Radu Enescu, Cor­nel Regman
cu­nosc de aproape aceste ne­ca­zuri ale mele. Fi­indcă ţi­
nu­sem o con­fe­rinţă cu ti­tlul Dos­to­ievski, un pro­fet al su­
fle­tu­lui ru­sesc – a aran­jat să fiu dat afară din ARLUS1.
Sunt sin­gu­rul in­te­lec­tual ro­mân dat afară dintr‑o Aso­ci­
a­ţie de pri­e­te­nie şi cul­tură. La ce­re­mo­ni­a­lul res­pec­tiv,
ală­turi de Ovi­diu Drimba (cu care am ră­mas bun pri­e­
ten) asis­tau şi pro­fe­so­rii Be­ne­tato şi Nana. De la ei ştiu
de unde mi se tră­geau toate po­noa­sele. (Nana era fiul
în­vă­ţă­to­ru­lui meu din Pe­trila.) Cu oca­zia asta, Ba­con­sky
(care era uşor fu­git din Ba­sa­ra­bia) m‑a ară­tat cu de­ge­tul
şi a stri­gat: „Nu în­tâm­plă­tor îl cheamă Sîrbu!“ (Alu­zie la
proas­pă­tul că­lău – Tito al ace­lor ani.)
– To­tuşi, zi­ceţi că Ba­con­sky v‑a sal­vat via­ţa. În 1977,
la cu­tre­mur. La cu­tre­mu­rul în care el şi‑a pier­dut via­ţa
într‑un mod atât de tra­gic…
– Cu moar­tea pe moarte… Dar po­ves­tind. Deci, nu‑l
mai vă­zu­sem din 1955, cu­noş­team foarte bine schim­ba­
rea sa la faţă, re­cu­noş­team lo­cul de frunte pe care – de
astă dată, pe me­rit – îl ocupa în li­te­ra­tura ro­mână. Îl ci­
team – şi‑l ad­mi­ram. Ad­mi­ram mai ales ce spu­nea el
acum des­pre Lu­cian Blaga. Tre­cu­tul era mort, în faţa
1
Vezi supra, nota 1, p. 192.
 ANEXE 1133

isto­riei de­ve­ni­se­răm con­fraţi şi co­legi de breaslă. Tre­cu­sem

printr‑o şcoală grea şi, deşi îmi lip­seau, ca şi lui Adrian
Ma­rino, cam 15 ani din in­ven­tar, în­vă­ţa­sem să uit, să iau
oa­me­nii aşa cum sunt şi nu aşa cum ar fi tre­buit să fie.
To­tuşi, în ziua de 3 mar­tie 1977, la orele 12, când l‑am
ză­rit pe un foarte lat tro­tuar de pe bu­le­var­dul Băl­cescu, la
nu­mai zece metri de mine, am re­ac­ţionat ca un pen­
sionar idiot, se­nil şi încă jig­nit. Ba­con­sky, stră­lu­ci­tor, lu­
mi­nos, ve­nea spre mine zâm­bind cu dra­goste, cu mâi­nile
des­fă­cute pen­tru o îm­bră­ţi­şare. Nu am avut timp să gân­
desc, să‑mi gân­desc re­plica sau fi­reasca re­ac­ţie. Şi l‑am
oco­lit. Dar, după nu­mai o oră de re­muş­cări, am ajuns
într‑un aşa hal de scârbă faţă de mine în­sumi, în­cât îmi
ve­nea să mă păl­mu­iesc, să mă scuip sin­gur. Ve­ni­sem pen­
tru mai multe zile la Bucureşti (Edi­tură, Fond, Di­rec­ţia
Tea­tre­lor, Ra­dio etc.), de­o­dată mi‑am anu­lat toate în­tâl­
ni­rile, m‑am dus la ho­tel şi luându‑mi în grabă ba­ga­jul,
am ple­cat la gară unde am re­u­şit să prind ra­pi­dul de la
orele 14, cu care m‑am în­tors acasă, la Cra­iova.
– Şi?
– A doua zi seara, a avut loc acel cum­plit cu­tre­mur.
Ho­te­lul la care tră­geam de 10 ani, „Vic­to­ria“, de lângă
CEC, s‑a fă­cut praf şi pul­bere… Acasă, cu­tre­mu­rat de
ne­no­ro­ci­rile cu­tre­mu­ru­lui (şi la Cra­iova am fost aproape
de atotprăbuşire), mi‑am amin­tit de mo­ti­vul in­con­şti­ent,
pen­tru care îi oco­li­sem, de fapt, îm­bră­ţi­şa­rea. Tot Blaga…
– Nu în­ţe­leg. Blaga a mu­rit în 1961.
– Da. Dar în iarna anu­lui 1953 a avut loc o în­tâl­nire
cu Ba­con­sky pe care nu o pot nici uita şi nici în­ţe­lege.
1134 ANEXE

De aceea o şi po­ves­tesc acum. Nu pen­tru mine, nici pen­

tru pri­e­te­nii mei din Cluj, ci pen­tru ge­ne­ra­ţi­ile ur­mă­
toare. Ca să ia aminte şi să me­di­teze. Deci: ur­cam cu
Blaga pe panta uşoară ce duce spre Bi­bli­o­teca Uni­ver­si­tă­
ţii. De­o­dată, pe par­tea opusă a stră­zii, am ză­rit un grup
de scri­i­tori. În frunte ve­nea Ve­ro­nica Po­rum­bacu, după
ea Mi­hai Be­niuc, în­so­ţiţi de un grup de circa 4–5 po­eţi
ti­neri lo­cali. (Mai târ­ziu am aflat că fu­se­seră să‑i facă o
vi­zită po­e­tu­lui Emil Isac, care era su­fe­rind. A şi mu­rit
după câ­teva luni.) Blaga i‑a ză­rit şi el, avea ochi ex­ce­lenţi.
A pus ca­pul în pă­mânt şi s‑a fă­cut că nu‑i ob­servă. Mi se
pă­rea de‑a drep­tul ab­surd, şi su­pra­re­a­list, to­tul. Gru­pul
tre­cea la nu­mai 10–15 metri de noi, pe ce­lă­lalt tro­tuar, în
drep­tul In­sti­tu­tu­lui de Is­to­rie. Şi to­tuşi ni­meni, nici mă­
car Be­niuc (cu care fu­sese pri­e­ten atâ­ţia ani), nu a schi­ţat
cel mai mic gest de sa­lut sau re­cu­noaş­tere. Baconsky sin­
gur s‑a des­prins din grup şi ne‑a fă­cut – el, fiul de popă,
ma­rele ama­tor de mo­bilă aris­to­cra­tică – ges­tul acela ţi­gă­
nesc, sca­bros, din cot… Am ră­mas stu­pe­fiat. Blaga în­
ver­zise. Nu şi‑a re­ve­nit nici când ne‑am des­păr­ţit. Atâta
mi‑a spus: „Am să‑l trăs­nesc!“
– E într‑ade­văr groaz­nic. Dar poate că era un tâ­năr
co­mu­nist fa­na­tic. Su­fe­rind de com­ple­xul Pavlik Morozov.
Poate că vă con­si­dera nişte „re­ac­ţionari“ pu­trezi, aşa că era
de da­to­ria lui să vă de­maşte.
– Nu cred. Faza aceasta a vie­ţii sale (şi nu nu­mai a
vie­ţii sale) s‑a con­su­mat, în mare parte, sub sem­nul unei
im­pos­turi ci­nice, opor­tu­niste. Scria de­nun­ţuri şi pâre,
cu ta­lent şi plă­cere. Eu îmi vin­deam la tal­cioc căr­ţile din
bi­bli­o­tecă, pen­tru a pu­tea să‑mi cum­păr două pă­turi
 ANEXE 1135

mi­li­tare ru­seşti din care să‑mi pot face un pal­ton. Sora

mea, con­ta­bilă la Mina Pe­trila, „de­la­pida“ câ­teva car­tele
„A“, de muncă grea: erau „su­fle­tele mi­ne­ri­lor morţi“, cu
aceste car­tele am mic­şo­rat pu­ţin să­ră­cia ca­sei Blaga şi
Li­viu Rusu. Aveam, ca pro­fe­sor, 500 lei pe lună. Blaga
avea 600 de lei, fi­ind aju­tor de bi­bli­o­te­car. În această pe­
ri­oadă cum­plită (de­ve­ni­sem do­na­tor de sânge vo­lun­tar,
pri­meam pen­tru 200 grame de sânge 50 de lei şi 1 kg de
carne), Ba­con­sky, pen­tru un sin­gur poem (des­pre chia­­buri,
CEC, odă lăp­ta­ru­lui meu), în­casa în­tre 3 000 – 5 000 lei.
Că­uta mo­bilă şi co­voare de preţ, achi­zi­ţiona, de la fos­
tele case mari, ta­blo­uri rare, blă­nuri, perle ve­ri­ta­bile…
Dar nu asta con­tează. Ci soarta în pre­zent a ceea ce scria
el pe atunci şi ce scria Blaga (şi chiar Ion D. Sîrbu). Mă
uit în bi­bli­o­teca mea şi ză­resc ex­ce­lenta bi­bli­o­gra­fie a
pri­e­te­nu­lui şi co­le­gu­lui meu de fa­cul­tate, Va­ta­ma­niuc,
des­pre Lu­cian Blaga (8500 de ti­tluri şi re­fe­rinţe pri­vind
opera şi per­so­na­li­ta­tea lui Blaga). Enorm! Ma­jo­ri­ta­tea
aces­tor cre­a­ţii au fost scrise în anii în care el era con­si­de­
rat un fel de le­pros al ur­bei… În schimb, peste 90% din
vo­lu­mele şi vo­lu­ma­şele de po­e­zie şi proză ale ace­lor
foarte jdanovişti ani, as­tăzi sunt cu jenă ne­gate şi mă­tu­
rate sub co­vor nu nu­mai de au­to­rii lor, dar chiar de cri­
tică şi de is­to­ria li­te­ra­tu­rii. În anii aceia, în etica ce o
tră­iam, au apă­rut două prin­ci­pii bla­gi­ene: „De mine,
ni­mă­nui, nici­od ­ ată, nu i‑a fost frică!“ şi „Tot ce am scris
pot arăta şi pu­blica ori­când, ori­unde, de ni­mic nu mi‑e
ru­şine şi nu mă lea­păd!“ Pa­tri­o­tis­mul ar­tis­tu­lui şi al căr­
tu­ra­ru­lui tre­buie să fie pus în slujba veş­ni­ciei (ge­ne­ral
va­la­bi­lu­lui, uni­ver­sal va­la­bi­lu­lui, veş­nic va­la­bi­lu­lui),
a veş­ni­ciei poporu­lui, lim­bii şi pă­mân­tu­lui pe care‑l
1136 ANEXE

deser­vim. Alt­fel, tot ce creăm şi pu­bli­căm poate să de­

vină pleavă şi vânt, după fi­ec­ are grea în­mor­mân­tare din
Krem­lin… Toate nu­ve­lele şi pie­sele de tea­tru, pe care
le‑am scris în anii aceia, mi‑au apă­rut în vo­lume după
1968, nu­ve­lele sa­ti­rice de atunci (difficile fuit satiram non
scribere) îmi sunt azi tra­duse în ru­seşte, cehă, fran­ceză.
Pie­sele mele de atunci s‑au ju­cat după 1980. În acei ani,
ma­nu­scri­sele mele ne­fe­ri­cite erau ci­tite de Blaga, Rusu,
Breazu, Agâr­bi­ceanu, La­dea. Din­tre pri­e­te­nii din Cer­cul
Li­te­rar nu aveam în­cre­dere de­cât în Eta Bo­er­ iu şi Eu­gen
To­do­ran. Nu­mele pe care ţi le ci­tez apar­ţin acum pa­tri­
mo­ni­u­lui spi­ri­tual al ţă­rii. Aveam o în­cre­dere oarbă că
ade­vă­rul, li­ber­ta­tea şi drep­ta­tea sunt va­lori fără de care
nu e po­si­bil niciun fel de pro­gres ade­vă­rat. Eram foarte
bun pri­et­ en cu Ro­mul La­dea, sculp­to­rul. Fu­sese şi el dat
afară din In­sti­tut, trăia la 15 km de Cluj, în co­muna
Suceag, unde avea un ate­lier, fi­ind în­tre­ţi­nut din ceea ce
câş­tiga, mun­cind ca o roabă, această năz­dră­vană, tă­cută,
foarte sen­si­bilă, ori­gi­nală şi fină pic­to­riţă (cu to­tul, pe
ne­drept, ui­tată), care era Lu­cia Piso. (Nu vreau să mor
îna­inte de a po­vesti clu­je­ni­lor de as­tăzi ce mari au fost, în
pe­ri­oada lor să­racă, aceşti doi ar­tişti: sculp­to­rul Ro­mul
La­dea şi pic­to­riţa Lu­cia Piso). Ei, bine, sub sem­nul ace­lei
în­cre­deri în vi­i­tor şi va­loare, eu l‑am în­dem­nat pe La­dea
să facă, din timp, bus­tu­rile (sta­tu­ile) unor scri­i­tori mar­gi­
na­li­zaţi. L‑am dus, peste dea­luri, drum de două ore, pe
Blaga, în mai multe rân­duri. M‑am dus cu La­dea la du­
hov­ni­cul meu li­te­rar, la Agâr­bi­ceanu (pe ai că­rui umeri
plân­geam când eram foarte ne­fe­ri­cit), am con­dus la
Suceag în­treaga Şcoală Ar­de­leană pe atunci: Breazu,
 ANEXE 1137

Liviu Rusu, Muş­lea şi al­ţii. Sta­tu­ile lui La­dea îm­po­do­

besc as­tăzi Clu­jul cul­tu­ral.
– Aveţi în ar­hiva d‑voas­tră fo­to­co­pia unei scri­sori, din
mai 1953, cu care Blaga v‑a tri­mis la Ion Chi­nezu,
rugându‑l pe acesta să in­ter­vină la Be­niuc pen­tru con­trac­
tul pri­vind tra­du­ce­rea lui Fa­ust. Mi se pare o scri­soare
cu­tre­mu­ră­toare.
– Aşa este. Eu am dus această scri­soare la Ion Chi­nezu.
Cu acesta am fost, mai în­tâi, la Tu­dor Vi­anu – şi apoi
am ce­rut au­di­enţă la Mi­hai Be­niuc. No­tez: eu i‑am fost
stu­dent la Psi­ho­lo­gie, asis­ten­tu­lui Mi­hai Be­niuc. Tot ce
ştiu des­pre in­te­li­genţa peş­ti­lor, şoa­re­ci­lor, şo­bo­la­ni­lor şi
mai­mu­ţe­lor, îi da­to­rez lui. Am fost şi „co­legi“ în re­dac­ţia
zi­a­ru­lui „Ţara“ (con­dus, pe atunci, de ne­des­păr­ţi­tul său
pri­e­ten, fi­lo­so­ful Gri­gore Popa). Stu­dent în anul I fi­ind
(în 1941), aju­tat şi în­dru­mat de Ti­be­riu Re­breanu (fra­
tele lui Li­viu Re­breanu), scriam vi­te­jeşte des­pre clasa
mun­ci­toare, des­pre uri­aşa grevă an­ti­fas­cistă a mi­ne­ri­lor
din apri­lie 1941. (Per­mi­teţi‑mi acum o pa­ran­teză au­
toi­ro­nică: am de­bu­tat, ca ga­ze­tar, la 21 ani ai mei, cu un
ar­ti­col „tare“, in­ti­tu­lat: Mun­ci­to­ri­mea, co­pi­lul vi­treg al na­
ţi­u­nii. Acum, apropiindu‑mă de 70 de ani, aş dori să‑mi
ter­min ca­ri­era pa­tri­o­tică scri­ind un alt ar­ti­col, cu ti­tlul:
Ţă­ră­ni­mea, un alt co­pil vi­treg al na­ţi­u­nii. Ce zici?)
– Să re­ve­nim la Mi­hai Be­niuc.
– Ne‑a pri­mit în somp­tu­o­sul său ca­bi­net. Şi ne‑a ţi­
nut în pi­cioare. Ion Chi­nezu fu­sese re­dac­to­rul‑şef al re­
vis­tei „Gând ro­mâ­nesc“ din Cluj, el l‑a lan­sat pe tâ­nă­rul
poet în­ce­pă­tor, Mi­hai Be­niuc. Cum zic, ne‑a ţi­nut în
1138 ANEXE

pi­cioare, nu ne‑a lă­sat să vor­bim. Se zvâr­co­lea, urla cu­

prins de fu­rie: „Ni­mic pen­tru Blaga, nu ştie nem­ţeşte, nu
are ta­lent, am an­ga­jat alţi tra­du­că­tori pen­tru Faust…“
Frate Ji­a­nule, de când e lu­mea, breasla asta a li­te­ra­ţi­lor
şi‑a avut în­tot­deauna şi jun­gla sa as­cunsă. To­tuşi, în via­
ţa mea nu am pu­tut să asist la o mai to­tală, desfiinţătoare,
uci­gă­toare ură cum am vă­zut atunci, eu şi re­gre­ta­tul,
blân­dul şi în­ţe­lep­tul căr­tu­rar Ion Chi­nezu. Ni se pă­rea
cu atât mai sur­prin­ză­toare ati­tu­di­nea lui Be­niuc, cu
cât – şi noi, dar şi Be­niuc – ştiam cât de multe ser­vi­cii
i‑a fă­cut Blaga în tim­pul răz­bo­iu­lui.
– Ce a spus Blaga după ce a aflat cum a re­ac­ţionat
Be­niuc?
– A tă­cut. A tă­cut. A scris câ­teva scri­sori. După câte
am aflat, Be­niuc an­ga­jase pe Lillin şi pe Ar­ghezi pen­tru o
tra­du­cere a lui Fa­ust. Şi încă pe ci­neva, al că­rui nume îmi
scapă. Cu toate aces­tea, Tu­dor Vi­anu (ma­rele bi­ne­fă­că­tor
al pro­fe­so­ri­lor clu­jeni mar­gi­na­li­zaţi) a fost acela care a
re­u­şit să‑l li­niş­tească, stin­gând in­cen­diul aces­tei fu­rii.
Blaga a pri­mit con­trac­tul, lu­cra acum de zor la fi­na­lul
păr­ţii a doua… Într‑o zi, când era de­o­se­bit de bine dis­
pus, de faţă fi­ind bi­bli­o­te­ca­rul D. Petruţiu, doc­to­rul
Iubu şi pro­fe­so­rul Muş­lea, în „ca­mera lui Fa­ust“ (ca­mera
me­di­e­vală de lu­cru de la Bi­bli­o­teca Aca­de­miei), la în­tre­
ba­rea mea: „To­tuşi, ce i‑aţi fă­cut, dom­nule Pro­fe­sor, lui
Be­niuc de vă urăşte atât?“, Blaga, mus­tă­cind, ne în­şiră,
ca pe aţă, pa­tru bi­ne­cu­vân­tate mo­tive. „Eu sunt de vină,
ne spune. L‑am jig­nit fără să vreau. Prima oară, în 1944,
când i‑am spus: «Frate Mi­hai, vei fi fi­ind cel mai mare
poet co­mu­nist, to­tuşi eu, Lu­cian Blaga, sunt pri­mul poet
 ANEXE 1139

ro­mân care a apă­rut pu­bli­cat – nici eu nu ştiu cum –

într‑o an­to­lo­gie in­ter­na­ţiona­listă a po­e­ţi­lor co­mu­nişti, la
Mos­cova, 1938, cu po­e­zia Ve­niţi după mine, to­va­răşi!» A
doua oară iar l‑am su­pă­rat, când, el ple­când la Mos­cova,
ca ata­şat cul­tu­ral, i‑am spus în glumă: «De la Ham­burg,
dragă Mi­hai, te‑ai în­tors cu o teză des­pre in­te­li­genţa peş­
ti­lor su­pe­ri­ori din In­dia. Acum, spe­răm, de la Mos­cova
te vei în­toarce cu o teză des­pre in­te­li­genţa ba­le­ne­lor su­
pe­ri­oare…» A treia oară – când l‑am su­pă­rat tare de tot –
a fost când i‑am po­ves­tit des­pre fe­lul în care ur­sul griz­zly
îşi în­fige gheara la cea mai mare înăl­ţime a for­ţei sale…
(Vezi re­pro­dusă această po­ves­tire în ro­ma­nul Dan­sul
Ursu­lui, Edi­tura Car­tea Ro­mâ­nească, pag. 176.) Iar ul­
tima, in­vo­lun­tară «jig­nire», pe care crede el că i‑aş fi
adus‑o, e în le­gă­tură cu un cerc de co­coane. Am fă­cut gafa
de a‑i cita un vers ar­hi­cu­nos­cut: «Pe unde mă‑ntorc, pe
unde mă duc/ Lu­mea vu­ieşte, şop­teşte:/ Acesta‑i po­e­tul
Mi­hai Be­niuc/ Ştie şase limbi şi ru­seşte…» Dar eu l‑am
co­rec­tat ni­ţe­luş, spu­nând: «Acesta‑i po­e­tul Mi­hai Be­niuc/
Ştie şase limbi! Dar ru­seşte…»
Be­niuc e un re­vo­lu­ţionar!?“
„Doar în po­e­zie, am zis eu. A fă­cut să ri­meze «Ruj
cu Cluj».“
– Bine, dar aceste mă­runte glume nu sunt de­cât sim­ple
can­ca­nuri, ră­u­tăţi de fa­mi­lie, de breaslă. Ele nu jus­ti­fică
de­loc mâ­nia to­tală a pre­şe­din­te­lui Uni­u­nii Scri­i­to­ri­lor din
anii aceia. Al­tul tre­buie să fie mo­ti­vul!
– Bi­ne­în­ţe­les. Re­pro­duc acum, din me­mo­rie, di­a­
gnos­ti­cul lui Ion Chi­nezu, care îl cu­noş­tea foarte bine.
„Be­niuc, mi‑a spus el după acea pe­ni­bilă au­di­enţă a
noas­tră, nu mai e cel care fu­sese în ti­ne­reţe. Glo­ria,
1140 ANEXE

func­ţia şi pu­te­rea i s‑au ur­cat la cap. Se crede bu­ri­cul

pă­mân­tu­lui, e sin­cer con­vins că po­e­zia lui va în­toarce pe
dos li­rica uni­ver­sală. De fapt, su­feră in­con­şti­ent de un
com­plex Blaga. Care nu e de­cât re­fle­xul pro­pri­u­lui său
com­plex de in­fe­ri­o­ri­tate şi vi­no­vă­ţie. In­fe­ri­o­ri­tate, din
ca­uza re­le­lor mi­ci­mii sta­tu­rii şi ta­len­tu­lui său, şi vi­no­vă­
ţie, din ca­uza re­le­lor in­con­şti­ente pe care le fă­cea Lim­bii
şi Li­te­ra­tu­rii Ro­mâne. De‑acum, pro­fe­tiza Ion Chi­nezu,
te asi­gur, va scrie din ce în ce mai mult şi din ce în ce
mai con­fuz şi mi­nor…“ Nu vreau să mă gân­desc la ce a
sim­ţit Blaga ci­tind, în 1959, acel ro­man Pe mu­che de cu­
ţit, în care Be­niuc îşi bă­tea joc de ta­tăl lui Blaga, pre­o­tul
Isi­dor Blaga din Lan­crăm. Dar mi‑l pot ima­gina. În anul
1947, un fost co­leg – nu spun cine, per­soană im­por­
tantă! – a afir­mat un­deva că ta­tăl meu a fost spăr­gă­tor de
grevă. Eu l‑am in­vi­tat po­li­ti­cos la poarta ci­mi­ti­ru­lui şi
acolo l‑am bă­tut măr. Mi­ne­reşte. După care bă­taie am
ră­mas foarte buni pri­e­teni. Dar eu aveam, pe atunci, 28
de ani, pe când Blaga, când a ci­tit ro­ma­nul lui Be­niuc,
avea 64 de ani, şi – după cum re­iese din me­mo­riul său
pu­bli­cat de Mir­cea Za­ciu – îşi cam sim­ţea sfâr­şi­tul. Eu
l‑am vă­zut pe Blaga plân­gând. Fără la­crimi, fără cu­vinte,
re­ze­mat de con­tra­for­tul bi­se­ri­cii re­for­mate. „Toţi mă
veţi uita, opera mea va pieri, voi muri sin­gur, ca un
câine!“ – îmi spu­nea în ziua de 28 apri­lie 1956, ul­tima
oară când l‑am vă­zut. (Îl vi­sez, nu pierd nicio oca­zie de
a‑l evoca, este Zeul pro­tec­tor al sin­gu­ră­tă­ţii mele.) Nu e
uşor să mi‑l în­chi­pui: sin­gur, cu toţi stu­den­ţii săi ple­caţi
foarte de­parte, cu doc­to­rul Iubu dis­pă­rut fără urmă, cu
Dorli, că­să­to­rită în Bucureşti cu şe­ful Ca­te­drei de ma­te­
ri­a­lism di­a­lec­tic… Şi, în li­bră­rii, cu ro­ma­nul acesta care
 ANEXE 1141

îi mur­dă­rea sa­tul şi me­mo­ria ca­sei sale pă­rin­teşti. Fi­indcă

nu era vorba de un atac la adresa per­soa­nei sale, ci la Fi­
inţa sa. La spa­ţiul fi­in­ţei sale spi­ri­tu­ale… Dar nu am
drep­tul să‑l ju­dec pe scri­i­to­rul Be­niuc. Să‑l ju­dece pos­te­
ri­ta­tea, ce­rul va­lo­ri­lor, su­fle­tul sa­tu­lui Se­biş… Am do­rit,
nu o dată, să merg la el şi să în­cerc o con­vor­bire pri­e­te­
nească. Ca în­tre doi das­căli ar­de­leni, având acum min­tea
ro­mâ­nu­lui cea de pe urmă. Nu am pu­tut. L‑am vă­zut la
o în­mor­mân­tare, era foarte spe­riat. L‑am vă­zut apoi la
Casa Scri­i­to­ri­lor, sin­gur, plân­gând în pa­har. „Eu pen­tru
voi m‑am jert­fit, spu­nea, ha­bar nu aveţi cât de mult
v‑am iu­bit. În fe­lul meu.“ (Weltgeschichte ist Weltgerichte1,
gân­deam, citându‑l pe He­gel, dar şi Heimatgeschichte ist
Heimatgerichte2.)
– Aţi amin­tit aici de spa­ţiul Fi­in­ţei sale spi­ri­tu­ale: sa­
tul ro­mâ­nesc. Vă re­fe­riţi, bă­nu­iesc, la sin­tagma „spa­ţiul
mi­o­ri­tic“?
– În­ce­pând din anii răz­bo­iu­lui s‑a fă­cut mult uz şi
abuz cu acest ter­men, „spa­ţiul mi­o­ri­tic“. Blaga era un
fi­lo­sof du­blat de poet (sau in­vers), ori de câte ori avea
ne­voie de un ter­men plas­ti­ci­zant, in­venta o me­ta­foră.
Pen­tru spa­ţiul şi des­ti­nul nos­tru va­lah, i‑a pi­cat sub con­
dei această fru­moasă me­ta­foră, re­ve­la­to­rie în fe­lul ei,
„spa­ţiul mi­o­ri­tic“. Fo­lo­sită cu­minte în ca­drul ca­te­go­ri­i­
lor abi­sale ale fi­lo­so­fiei sti­lu­lui, această idee ră­mâne utilă
şi per­fect in­te­grată în sis­tem. Dar, pre­luat de ga­ze­tari,
de­ma­gogi, pro­fe­sori şi tri­buni na­ţiona­lişti, ter­me­nul se
fal­si­fică, de­vine alt­ceva, de­vine exact con­tra­riul lui…
1
Istoria lumii este judecata lumii (germ.).
2
Istoria patriei este justiţia patriei (germ.).
1142 ANEXE

Să‑ţi po­ves­tesc încă o în­tâm­plare. Prin anii 1942‑43,

îm­pre­ună cu Radu Stanca, Ion Oana, De­liu Petroiu am
asis­tat la un curs al aces­tui mare şi ne­în­ţe­les căr­tu­rar, pe­
da­gog şi lup­tă­tor pe ba­ri­cade, care a fost bu­nul meu
pro­fe­sor, Oni­si­for Ghibu. Cur­sul său, fi­ind frec­ven­tat
de foarte mulţi stu­denţi (pe­da­go­gia era obli­ga­to­rie pen­
tru multe fa­cul­tăţi), se ţi­nea în sala mare a Fa­cul­tă­ţii de
Drept (din clă­di­rea nouă a Li­ce­u­lui „Dom­niţa Ileana“,
în care era adă­pos­tită Uni­ver­si­ta­tea re­fu­gi­ată din Cluj).
Ghibu – ştiindu‑ne emuli ai lui Blaga şi ai spa­ţi­u­lui
său mi­o­ri­tic – în­cepu, ex cathedra, să cri­tice abu­zul cu
acest mit al ba­la­dei Mi­o­riţa. „Ni­meni nu con­testă, zi­cea
Onisi­for, fru­mu­se­ţea ex­cep­ţională a aces­tei vechi cre­a­ţii
popu­lare, ti­pic ro­mâ­neşti. Dar trans­for­ma­rea ei în mit şi
em­blemă na­ţională mi se pare o tristă exa­ge­rare. În
fond, în această ba­ladă, doi ro­mâni, proşti şi răi, nu fac
de­cât să‑l ucidă pe fra­tele lor, nu­mai fi­indcă «are oi mai
multe, mân­dre şi cor­nute». Mama, care e Is­to­ria, e min­
ţită. I se vor­beşte de o nuntă. Iar bi­ata vic­timă, în loc să
se apere, în loc să pună mâna pe cio­mag, ac­ceptă pa­siv
des­ti­nul său, aş­tep­tând moar­tea ca pe o uşu­rare. Asta ne
tre­buie nouă acum? Acum că…“ Noi, ti­ne­rii, ca­te­go­rici
şi re­vol­taţi, am trân­tit ca­pa­cele de la băn­cile noas­tre şi
am ie­şit os­ten­ta­tiv de la cursul lui Ghibu, trân­tind uşa.
Ne‑am dus glonţ, bi­ne­în­ţe­les, la Blaga, povestindu‑i ce
s‑a în­tâm­plat, lăudându‑ne cu vi­te­jia noas­tră. Blaga s‑a
în­tris­tat. A tă­cut, a tă­cut, apoi ne‑a zis doar atât: „Să ştiţi
că are şi Ghibu drep­tate!“… Prin anii 1954‑55, Blaga
în­cepu să facă di­fe­rite dru­muri mis­te­ri­oase spre sa­tul
său na­tal. Dar şi spre alte sate (Va­lea Dră­ga­nu­lui, de
pildă, unde doc­to­rul Mi­hai Iubu i‑a ri­di­cat o casă ti­pic
 ANEXE 1143

mo­ţească). Tra­du­cea Nat­han der Weise de Les­sing şi lua

dru­mul spre Lan­crăm. Sin­gur. Într‑o zi mi‑a spus: „Nu
pot să uit ade­vă­rul lui Ghibu. Tot mai mult mă con­ving
că ba­lada asta, Mi­o­riţa, nu este de­cât un ar­haic corind
fu­ne­bru, o as­cunsă, crip­tică, pro­fe­ţie des­pre moar­tea sa­
tu­lui ro­mâ­nesc. Doi ro­mâni, răi şi proşti, omoară pe al
tre­i­lea – care nu se apără, care nu se mai poate apăra.
Veş­ni­cia s‑a năs­cut la sat, dar moare odată cu acel cio­ban
pa­siv, odată cu sa­tul ro­mâ­nesc. A lu­mii mi­reasă are as­tăzi
alt nume, dea­lul ur­cat de noi a fost te­ri­bil de scurt, iar
va­lea asta în care am in­trat nu se mai ter­mină nici­o­dată.
Spa­ţiul mi­o­ri­tic tre­buie re­scris!“
– Fi­indcă „sun­tem“ în Cluj, mă mir că nu mi‑aţi po­
ves­tit ni­mic des­pre re­la­ţia Blaga – Agâr­bi­ceanu!?
– Nu cred că se vi­zi­tau. Nu era ne­voie. Nu cred
că‑şi vor­beau prea des: nici mun­ţii nu co­mu­nică în­tre
ei. Orice scri­i­t or, odată cu sen­t i­m en­t ul da­t o­r iei le­
gate de che­ma­rea şi ta­len­tul său („A fi ar­de­lean, spu­nea
Blaga, în­seamnă a duce un gând până la ca­păt“), pri­
meşte şi o car­telă obli­ga­to­rie de sin­gu­ră­tate şi izo­lare.
„Solitaire – solidaire“, spu­nea Ca­mus. Eu îl vi­zi­tam des
pe Agâr­biceanu, eram ve­cini, îi dă­deam lui – şi fii­cei sale,
Uca, – scri­er­ ile mele. Le ci­tea, mă fe­li­cita că nu m‑am
lă­sat atins „de boala asta a lui Ca­ra­giale“. To­tuşi, după
atâ­ţia ani, nu pot să nu evoc o scenă sim­plă, su­b­limă
prin mă­runta sa veş­ni­cie şi fior. Cum îţi spu­neam, ur­
cam panta Fe­lea­cu­lui cu Blaga, eu mă opream în drep­tul
pri­mei case de pe Vă­că­rescu unde lo­cu­iam. Într‑o zi, Eta
Bo­e­riu – care lo­cuia atunci la sora ei, pe strada Can­te­mir –
mă chemă şi mă as­cunse într‑o gră­dină înaltă de unde
1144 ANEXE

pu­team ve­dea foarte bine şi strada Vă­că­rescu (pe care îşi

con­ti­nua dru­mul Blaga), şi strada An­drei Mu­re­şanu,
unde era casa bă­trâ­nu­lui Agâr­bi­ceanu. Am stat acolo şi
am aş­tep­tat, as­cunşi după nişte tufe dese de li­liac. Agâr­bi­
ceanu, în­cins cu un şorţ al­bas­tru, mă­tura tro­tu­a­rul din
faţa ca­sei sale. În fi­e­care zi, la această oră, popa Agâr­bi­
ceanu mă­tura curtea şi tro­tu­ar­ ul său. Iarna, vara, toamna.
Tot­dea­una. Blaga so­sea din oraş şi se oprea sus, în drep­tul
stră­zii Can­te­mir. Se oprea şi pri­vea spre Agâr­bi­ceanu. Se
oprea din mă­tu­rat şi Popa. Fără să‑şi vor­bească, fără să‑şi
facă semne (erau cam la 30 metri unul de ce­lă­lalt, pe li­nia
di­a­go­na­lei pe al că­rui mij­loc, azi, este aşe­zat su­per­bul bust
al lui Agâr­bi­ceanu, fă­cut de La­dea), deci, se opreau amân­
doi şi se pri­veau. Agâr­bi­ceanu cu mă­tura în mână, Blaga
cu mâi­nile la spate. Se pri­veau. Tă­ceau, tă­ceau câ­teva mi­
nute în şir. Apoi Blaga îşi pleca pri­vi­rea şi pleca în sus, iar
Agâr­bi­ceanu îşi re­lua mă­tu­ra­tul, de­ve­nit ri­tual.
– Îi spu­neaţi lui Blaga TAO. De ce?
– Cita mult mai des din Tao‑te‑king, al cla­si­cu­lui fi­
lo­sof chi­nez Lao Tse (tra­dusă şi ti­pă­rită în co­muna Ani­
noasa, Gorj), de­cât din Bi­blie sau Go­ethe. Cu­vân­tul
„TAO“ în­seamnă „drum, că­rare, cale“. Cu tim­pul, tot
spunându‑i, în­tre noi, nu­mai TAO, ne‑am dat seama că
ne re­fe­rim mai mult la exem­plul, la mo­de­lul, la ca­rac­te­
rul Blaga, de­cât la dru­mul sau că­ra­rea fi­lo­so­fică a ope­rei
sale. De alt­fel, Blaga, îm­pre­ună cu ma­jo­ri­ta­tea căr­tu­ra­ri­
lor ar­de­leni („Tran­sil­va­nia – zice pri­e­te­nul meu din Iaşi,
is­to­ri­cul Zub – este o re­gi­une prin ex­ce­lenţă pe­da­go­
gică“), erau ob­se­daţi de ideea de cin­ste, da­to­rie, obli­ga­ţie
prin şi pen­tru ca­rac­ter. Blaga obiş­nuia să re­pete: „Ne‑am
 ANEXE 1145

plă­tit da­to­ri­ile de răz­boi prin aur, pe­trol, grâu şi lemne:

dar le‑am plă­tit şi printr‑un nu­măr foarte mare de
CARACTERE. Grâul, pe­tro­lul, au­rul şi lem­nul se mai
pot re­face: go­lul lă­sat de ca­rac­te­rele lipsă, mult mai
greu…“ Şti­ind că nu va primi Pre­miul No­bel (deşi fu­sese
pro­pus), fi­indcă nu fu­sese tra­dus şi cu­nos­cut su­fi­ci­ent în
lim­bile de mare cir­cu­la­ţie, Blaga su­fe­rea cum­plit. Îl ci­tez
din me­mo­rie: „Ar tre­bui, după acest cum­plit răz­boi, în
acest di­fi­cil se­col, să se acorde pre­mii şi pen­tru jert­fele de
ca­rac­ter ale unor scri­i­tori. Lupta îm­po­triva hi­tle­ris­mu­lui,
a li­te­ra­ţi­lor, a fost în pri­mul rând o luptă a unor ca­rac­tere
in­te­gre, cu­rate şi ne­clin­tite…“ Nu o dată l‑am au­zit:
„Tre­buie să fa­cem eco­no­mie de ca­rac­tere, ta­lente, oa­
meni ex­cep­ţionali: aceş­tia sunt bob nu­mă­rat în eco­no­
mia spi­ri­tu­ală a unui po­por… La Folc­lor, Is­to­rie şi
Tra­di­ţie să um­blăm ca şi la lada de zes­tre a bu­ni­cii: rar, cu
par­ci­mo­nie şi nu­mai de zile mari. Ca şi mar­mura de pe
Acro­pole, lada asta de zes­tre se poate ter­mina. Sau, şi mai
rău – se poate ba­na­liza ori com­pro­mite…“
– Nu în­ţe­leg aso­ci­e­rea aceasta cu mar­mura de pe
Acro­pole?
– Iartă‑mă. Am ui­tat că te‑ai năs­cut în 1950. E vorba
de o anec­dotă is­to­rică ce cir­cula în anii de ime­diat după
răz­boi. Blaga o cita des­tul de des. Cred că nu strică să o
re­a­min­tesc pen­tru iu­bi­ţii mei co­legi ol­teni şi cra­io­veni,
acum când ne apro­piem de sfâr­şi­tul unui se­col, care a
fost cât un veac. („Cel mai lung se­col din ul­ti­mele trei
de­ce­nii“ – a spus‑o un con­frate lo­cal. Care nu era de­loc
umo­rist.) Deci: „La în­ce­pu­tul Răz­bo­iu­lui al Doi­lea
Mon­dial, ita­li­e­nii lui Mus­so­lini au în­ce­put să se plimbe
1146 ANEXE

şi să se agite cu vase de răz­boi nou‑no­uţe prin Me­di­te­rana.

Au şi de­bar­cat şi au cu­ce­rit câ­teva in­sule gre­ceşti. Gu­
ver­nul de la At­hena, spe­riat, ce şi‑a zis: «Să‑i tri­mi­tem
aces­tui fan­fa­ron o bu­cată din mar­mura de pe Acro­pole.
Poate îl îm­blân­zim.» Şi i‑au tri­mis. Zeii răz­bo­iu­lui, însă,
au ho­tă­rât ca nu ita­li­e­nii lui Mus­so­lini să cu­ce­rească
Elada, ci ger­ma­nii lui Hi­tler. Un alt gu­vern, foarte spe­
riat, ce şi‑a zis: «Hi­tler e ne­bun, e ca­zul să‑i tri­mi­tem o
bu­cată de mar­mură de pe Acro­pole!» Şi i‑au tri­mis. Au
tre­cut câ­ţiva ani şi iată că en­gle­zii sunt aceia care eli­be­
rează Gre­cia de sub ocu­pa­ţia ger­mană. Acum, un gu­vern
re­pu­bli­can ce şi‑a zis: «E ca­zul să‑i tri­mi­tem o bu­cată din
mar­mura de pe Acro­pole lui… Win­ston Chur­chill!» Şi
i‑au tri­mis. Chur­chill – vulpe bă­trână, dar şi o in­te­li­
genţă lu­cidă şi iro­nică – luă bu­cata de mar­mură în mână
şi le ţinu de­le­ga­ţi­lor Athenei li­bere şi in­de­pen­dente ur­
mă­to­rul discurs: «Ştiu ce în­seamnă şi ce sim­bo­li­zează
această sa­cră bu­cată de mar­mură. Sunt emo­ţionat. To­
tuşi, cer ier­tare, dar aş dori să dau un sfat gu­ver­nu­lui de
la At­hena: să facă eco­no­mie de mar­mură, fi­indcă is­to­ria
e foarte lungă şi foarte afu­ri­sită.»“
– Acum am în­ţe­les. Şi am în­ţe­les şi mo­ti­vele pen­tru
care aveţi un ade­vă­rat cult faţă de opera şi me­mo­ria pro­fe­
so­ru­lui dum­nea­voas­tră, Lu­cian Blaga.
– A mu­rit în plină forţă cre­a­toare. Cu opera sa doar
pe ju­mă­tate pu­bli­cată. A in­a­u­gu­rat – în fa­mi­lia noas­tră
spi­ri­tu­ală – se­ria de opere „ne­ter­mi­nate“. Cur­mate prea de­­
vreme. Năs­cute ca să fie pos­tume. I‑au ur­mat Radu Stanca,
Do­mi­nic Stanca, Ovi­diu Co­truş, Ser­giu Al‑George,
Ion Ma­xim, Eta Bo­e­riu… Şi mulţi al­ţii. Isto­ria poporu­lui
 ANEXE 1147

ro­mân poate fi con­si­de­rată ca o suc­ce­si­une de mi­ra­cole şi

no­roace. Dar, dacă în­toar­cem foaia şi de­pă­şim acest
punct de ve­dere, ce îi apar­ţine lui Iorga, atunci pu­tem
des­co­peri o se­rie de nenoroace, de is­to­rii ne­ter­mi­nate,
tra­gic curmate mult îna­inte de vreme. Au­re­lian nu tre­
buia să pă­ră­sească Da­cia (în 271), Can­te­mir nu tre­buia
să plece în exil (1711), Brân­co­veanu nu ar fi tre­buit să
lase să i se taie ca­pul (1714), Ho­rea nu tre­buia să se lase
prins, Mo­lo­tov nu tre­buia să se în­ţe­leagă cu Rib­ben­trop,
în 1938… Şi nici Blaga nu ar fi tre­buit să moară în 1961,
la nu­mai 66 de ani ai săi…
– Moira. Fa­tum. Des­ti­nul. Soarta. Ce i‑a fost scris.
– Bi­e­tul om sub vremi. Într‑o tristă iarnă a ani­lor ’50,
l‑am gă­sit mâ­nios şi, oa­re­cum co­pi­lă­reşte, re­vol­tat. „Eu
cred, îmi măr­tu­risi, în ade­vă­rul as­cuns în această ve­che
sen­tinţă ro­mană: Nomen est omen (Nu­mele este soarta).
Uite, nume fe­ri­cite şi no­ro­coase: Ben­ve­nuto Cel­lini,
Miche­lan­gelo Buonarroti, Ama­deus Mo­zart, Got­tlieb,
Go­ethe. Şi al­ţii. Pe când eu?“… „De ce vă plân­geţi, i‑am
răs­puns, Lu­cian Blaga se poate tra­duce foarte bine prin
«lu­mină bi­ne­cu­vân­tată».“ S‑a li­niş­tit, tra­du­ce­rea mea
i‑a plă­cut. Dar a ţi­nut să ada­uge, pri­vind nin­soa­rea de
afară: „Aşa este: Lu­mină bi­ne­cu­vân­tată. Dar vezi, în ca­
zul meu, nu­mai lu­mina este la­tină: bi­ne­cu­vân­ta­rea e
foarte sla­vonă!“
– Vă mul­ţu­mesc pen­tru acest in­ter­viu!
Ion JIANU
 SALVAREA PRIN MAGISTRI

Per­mi­teţi‑mi să mă pre­zint: mă nu­mesc Ion. D. Sîrbu,

tră­iesc din scris (şi pen­tru scris), nu vă sunt cu­nos­cut ca
fi­gură: lo­cu­iesc în Cra­iova. Am acum 64 de ani.
Sunt foarte re­cu­nos­că­tor ce­lor care m‑au ono­rat
invitându‑mă, în această no­bilă Ro­tondă, să iau cu­vân­
tul cu oca­zia evo­că­rii ma­re­lui das­căl al nea­mu­lui ro­mâ­
nesc, pro­fe­so­ral tri­bu­nul, mar­ti­rul Oni­si­for Ghibu.
Mă achit de o obli­ga­ţie oa­re­cum mo­rală. Am fost
stu­den­tul lui în­tre anii 1940–1944, la Fa­cul­ta­tea de
Filo­so­fie, re­fu­gi­ată, în con­di­ţi­ile şti­ute, la Si­biu. Am fost
un stu­dent bun, chiar dacă la Pe­da­go­gie nu stră­lu­ceam.
Ve­neam din vă­gă­u­nile pro­le­tare ale Văii Ji­u­lui, fu­se­sem
un an uce­nic, alt an obli­gat de a face ar­mata. Eram un
re­vol­tat, un pro­le­tar cu un as­cu­ţit şi du­re­ros sen­ti­ment de
clasă so­ci­ală. Am aici co­pi­ile lu­cră­ri­lor mele „li­bere“ (un
fel de an­chete so­ci­ale) pe care iu­bi­tul meu pro­fe­sor
Ghibu, nu nu­mai că le‑a păs­trat, dar le văd acum, cât de
atent au fost ci­tite, co­rec­tate, no­tate şi ad­no­tate. În ter­
me­nii de azi, cred că eram un fel de anarho‑re­vo­lu­ţionar,
ab­so­lut şi ca­te­go­ric de stânga‑ex­tremă, anti‑na­ţiona­list,
anti‑fas­cist, anti‑bur­ghez. Anti… anti… Citindu‑le
 ANEXE 1149

acum, – co­pi­ile lu­cră­ri­lor mele păs­trate în ar­hiva Ghibu,

mi‑au fost fă­cute la Xe­rox prin bu­nă­vo­inţa fi­i­lor dom­nu­
lui pro­fe­sor, Oc­ta­vian şi Mi­hai Ghibu – în­cerc un imens
sen­ti­ment de ru­şine şi re­cu­noş­tinţă, faţă de cel care a avut
răb­da­rea şi în­ţe­lep­ciu­nea de a nu mă lua prea în se­rios,
dar în ace­laşi timp de a mă în­ţe­lege, în­druma şi oblă­dui.
Oni­si­for Ghibu m‑a iu­bit: a in­ter­ve­nit, nu o dată, pen­tru
ca să pri­mesc bursă, mă chema la el, stă­tea ore în­tregi de
vorbă cu ti­ne­re­ţea mea de atunci; al­ţii m‑au per­se­cu­tat,
pâ­rât, tri­mis pe front: pro­fe­so­rul Ghibu, deşi eram un re­
bel dog­ma­tic, mă ţi­nea de umeri, se uita în ochii mei, îmi
ur­mă­rea pa­şii în presă şi li­te­ra­tură…
Aş dori aici, să pro­fit de această so­lemnă oca­zie – eu,
ca lo­cu­i­tor şi scri­i­tor din Ol­te­nia, şi stând ală­turi de tâ­
nă­rul meu co­leg ol­tean, Al. Oprea – să aduc un in­di­rect
oma­giu con­cep­tu­lui de DASCĂL, aşa cum func­ţiona
acest con­cept, în Ar­deal, în anii aceia de în­ce­put şi de
sfâr­şit de lume şi is­to­rie.
A fi das­căl, în­semna mai mult de­cât pro­fe­sor, căr­tu­
rar, in­te­lec­tual: cred că ve­chiul cu­vânt bi­blic sau so­cra­tic
de „în­vă­ţă­tor“ e mai aproape de acest ti­tlu de „das­căl“:
„das­căl“ pre­su­pu­nea căr­tu­ră­rie, in­te­lec­tu­a­li­tate, spi­rit,
dar mai pre­su­pu­nea – şi aici văd eu spe­ci­fi­cul ar­de­le­nesc
al ter­me­nu­lui – apro­pi­ere şi iden­ti­fi­care cu poporul, cu
is­to­ria, cu ma­rile va­lori ale ome­niei na­ţionale şi uni­ver­
sale. „Das­căl“ pre­su­pu­nea carte, har, dra­goste şi jertfă.
Nu ca­te­dră nu­mai – ci o re­la­ţie com­plexă şi con­ti­nuă cu
tot ce e creş­tere, pro­gres, ie­şire din pre­is­to­rie şi in­trare şi
re­a­li­zare prin Is­to­rie. Ri­di­ca­rea sa­te­lor, lu­mi­na­rea oa­me­
ni­lor de jos, cu­ră­ţia mo­ra­lei şi mo­ra­vu­ri­lor, în­tă­ri­rea
1150 ANEXE

acelor vir­tuţi care ne men­ţin să­nă­toşi şi mândri, în col­ţul

de veac şi lume în care ne‑a în­ghe­suit des­ti­nul. (Au
carrefour des empires morts.)1
Ier­taţi‑mă pen­tru această sen­ti­men­tală pa­ran­teză:
dar do­resc să afirm aici că, pen­tru mine, pen­tru în­treaga
ge­ne­ra­ţie a ace­lor ani de sa­cri­fi­ciu şi ho­tar, Oni­si­for
Ghibu, prin tot ce a fă­cut şi a scris, prin tot ce a do­rit şi
vi­sat, prin ac­tu­a­li­ta­tea ide­i­lor şi ide­a­lu­ri­lor sale chiar şi
azi, mai ales azi – a fost ar­he­ti­pul das­că­lu­lui ar­de­lean.
Ţi­nea în mâini o fa­clă ve­che, pre­lu­ată de la alţi tri­buni,
das­căli şi cro­ni­cari, a stat ne­clin­tit pe ba­ri­cade, s‑a bă­tut,
s‑a zbă­tut, s‑a stins lu­crând ma­tu­sa­le­mic, dar nu a mu­
rit, nu a dis­pă­rut. Do­vadă Ro­tonda de as­tăzi – do­vadă
că, cel mai sim­plu şi mai du­ios amă­nunt ce îl pot adă­uga
mă­re­ţei sale fi­guri, este să afirm cu tran­sil­vană mân­drie,
că i‑am fost stu­dent, că i‑am ră­mas stu­dent, că toată via­
ţa mea am do­rit să fiu das­căl, nu­mai das­căl, şi asta pen­
tru că ală­turi de D. D. Roşca, se­ve­rul meu pro­fe­sor în
Is­to­ria Fi­lo­so­fiei, de Lu­cian Blaga, gân­di­to­rul şi po­e­tul,
Li­viu Rusu, ini­ţi­a­to­rul nos­tru în Li­tere, Arte, Tea­tru şi
Mu­zică – l‑am avut ca das­căl de edu­ca­ţia na­ţi­u­nii pe
Oni­si­for Ghibu…
Nu am fost o ge­ne­ra­ţie fe­ri­cită, vă rog să mă cre­deţi:
un sin­gur fa­vor am avut, acela de a avea parte de câ­ţiva
das­căli la care ne ui­tam în sus. Admirându‑i. Din­tre ei
cel care a su­fe­rit cel mai mult (fi­indcă avea şi cea mai
in­grată „spe­ci­a­li­tate“) a fost Oni­si­for Ghibu.
Nu sunt pe­da­gog de spe­ci­a­li­tate – dar am fost zece
ani ca­dru în în­vă­ţă­mân­tul uni­ver­si­tar – şi alţi, vreo cinci
1
La răscrucea imperiilor dispărute (fr.).
 ANEXE 1151

ani în acel me­diu1: scriu Tea­tru şi scriu Proză, fi­ind to­

tuşi te­ri­bil de mân­dru că foarte multă lume, chiar şi azi,
mi se adre­sează: „dom­nule pro­fe­sor“. Bossa dăs­că­lească
am mu­tat‑o în li­te­ra­tură – re­a­li­zând ast­fel o for­mulă de
scri­ere şi trăire care e foarte aproape de ceea ce visa şi
pro­pu­nea Oni­si­for Ghibu, într‑o vreme când nu era
nici în­ţe­les şi nici ur­mat.
Aces­tea fi­ind pre­mi­zele, cred că mi se va per­mite ca,
în loc să îi ana­li­zez te­o­re­tic imensa sa operă şti­in­ţi­fică, să
evoc doar câ­teva amin­tiri: foarte per­so­nale, foarte mă­
runte – to­tuşi, cred eu, sem­ni­fi­ca­tive pen­tru a se pu­tea
adă­uga, pre­cum o lu­mi­noasă şi de aur ploaie de vară,
co­de­xu­lui de Fapte şi Opere ce îi jus­ti­fică azi şi ani­ver­sa­
rea cen­te­nară, şi aten­ţia pa­tri­o­tică ge­ne­rală cu care îi este
ros­tit nu­mele şi îi este evo­cată via­ţa.
Îmi place să spun: „Dom­ni­lor, nu am, nu mai am
me­mo­rie: am doar câ­teva amin­tiri la care ţin.“ Ghibu e
una din aceste amin­tiri la care ţin. Şi veţi ve­dea de ce!
Nu m‑am pre­gă­tit în scris pen­tru această lu­are de
cu­vânt: dar chiar dacă scriam acasă ceea ce vă ros­tesc
aici – mes­te­cat şi con­fuz, din ca­uza emo­ţiei – nu aş fi
ţi­nut minte da­tele. Evoc fapte şi nu date. Aşa­dar:
Eram stu­dent prin anul trei sau pa­tru: cu Radu Stanca,
Ion Oană, Eu­gen To­do­ran, asis­tam la un curs al lui
Ghibu. În sala mare a Fa­cul­tă­ţii de Drept, fi­indcă Ghibu
avea foarte mulţi stu­denţi. Ghibu ştia de ata­şa­men­tul
nos­tru (exista deja Cer­cul Li­te­rar din Si­biu for­mat în ju­
rul lui Blaga) pen­tru au­to­rul Spa­ţi­u­lui Mi­o­ri­tic. Nu ştiu
1
Ion D. Sîrbu a funcţionat în învăţământul universitar în
anii 1946–1949, apoi, din 1950 până în 1956, cu scurte între­
ruperi, în învăţământul liceal.
1152 ANEXE

dacă a vor­bit fi­indcă eram noi foarte în faţă (şi foarte

obraz­nici ti­neri fi­lo­sofi, dis­pre­ţu­ind Pe­da­go­gia, des­pre
care spu­neam cu iro­nie că este „şti­inţa lu­cru­ri­lor pe care
le ştie toată lu­mea, de când lu­mea“), sau asta era tema
pre­le­ge­rii sale din ziua aceea, dar uitându‑se foarte des la
noi (Ghibu avea cei mai al­baştri ochi din tot Ar­dea­lul),
a ros­tit ur­mă­toa­rele. Re­dau ideea, şi nu cu­vin­tele, deşi,
fi­ind om de tea­tru, pot ori­când să‑l imit, fi­indcă‑i aud şi
azi cu­vân­tul în au­zul ini­mii mele.
Zi­cea: „…Se face o ade­vă­rată modă din a ri­dica în
slavă această ba­ladă Mi­o­riţa. E fru­moasă, e pro­fundă –
dar de aici până la a o trans­forma în em­blemă e prea
mult. Doi ro­mâni (răi, in­vi­di­oşi, cri­mi­nali) ucid pe un al
tre­i­lea ro­mân, bleg şi re­sem­nat… Ca po­e­zie, ca… «me­ta­
fi­zică» (ros­tit cu uşoară iro­nie) merge: dar ca sim­bol is­to­
ric şi na­ţional, eu cred că…“
Bă­tă­ioşi, ca­te­go­rici, ca la un semn, am trân­tit ca­pa­cul
băn­cii şi, os­ten­ta­tiv, am pă­ră­sit sala. În semn de pro­test,
în semn de so­li­da­ri­tate cu… „spa­ţiul mi­o­ri­tic“. Ne‑am
dus glonţ la Blaga şi i‑am po­ves­tit tot. Blaga a tă­cut, a
tă­cut, a of­tat. Atât ne‑a spus: „Are şi Ghibu drep­tate“.
Mai târ­ziu, peste ani, me­reu şi me­reu, în Cluj, Blaga re­
ve­nea la această în­tâm­plare. Se jus­ti­fica parcă, mai ales
că, fără voia lui, se fă­cea foarte mult abuz de această me­
ta­foră, „spa­ţiu mi­o­ri­tic“.
Îmi spu­nea: „Am vrut un nume fru­mos pen­tru spa­
ţiul nos­tru abi­sal in­con­şti­ent, deal‑vale. Am gă­sit mi­o­
ritic – o ad­jec­ti­vare ce nu tre­buie pusă ne­a­pă­rat în
le­gă­tură cu ce se în­tâm­plă în această fan­tas­tică ba­ladă.
Ghibu era din Să­lişte, era cio­ban, avea drep­tate când vă
spu­nea ce vă spu­nea des­pre cei trei cio­bani care… Mă tem
 ANEXE 1153

că Mi­o­riţa noas­tră e o ba­ladă pre­mu­ni­tivă: pre­ves­teşte

sfâr­şi­tul stâ­nei, sa­tu­lui, nea­mu­lui ro­mâ­nesc. Eu cred că
Ghibu de asta se te­mea – şi nu de pen­du­la­rea deal‑vale,
din con­cep­ţia mea…“
Îmi dă­deam exa­me­nul prac­tic de „pre­dare la clasă“:
la Li­ceul Ghe­or­ghe La­zăr din Si­biu. Ghibu a ţi­nut să
asiste; nu‑mi era frică de ca­te­dră, de la cinci­spre­zece ani
am trăit pre­pa­rând zeci şi zeci de co­ri­genţi, la toate ma­
te­ri­ile. Din asta m‑am în­tre­ţi­nut – aşa că, po­se­dam oa­
re­care exer­ci­ţiu şi de me­to­dică şi de di­dac­tică. Am ţi­nut o
lec­ţie mo­del, am fost fe­li­ci­tat: apoi, Ghibu m‑a luat de
umeri şi mi‑a spus aşa: „Mer­gem într‑o clasă de co­pii mici:
în­vă­ţă­toare e doamna Lungu, cea mai bună în­vă­ţă­toare
din Si­biu: te vei uita peste clasă, vei privi ele­vii în ochi. Nu
vei rosti nici un cu­vânt… După câ­teva mi­nute – dra­gul
meu Sîrbu – va tre­bui să îmi in­dici cei pa­tru‑cinci co­pii
care sunt ne­fe­ri­ciţi acasă, în fa­mi­lie…“
Am in­trat, am pri­vit… am în­vins. Ghibu a râs, m‑a
să­ru­tat, şi ast­fel mi‑am pri­mit aco­lada de das­căl. Mai
târ­ziu, ce mai, toată via­ţa am exer­sat această pri­vire în
ochi şi ghi­cire, mai ales la co­pii, a ne­fe­ri­ci­ri­lor de acasă.
Ajung acum la evo­ca­rea unui mo­ment tra­gic din via­
ţa mea. Eram (asta prin vara anu­lui 1958) un­deva de­
parte, con­dam­nat; is­pă­şeam un an de pe­deapsă po­li­tică,
dar aveam semne că un nou pro­ces mă aş­teaptă. Vo­iam
să mă sin­uc­ id. Aveam 39 de ani şi‑mi con­si­de­ram via­ţa,
ca­ri­era, de­fi­ni­tiv dis­truse şi pier­dute. Un bă­trân ge­ne­ral
mu­ri­bund, so­sit de la Spi­ta­lul Vă­că­reşti, mă chemă la el
la pat şi‑mi spuse ur­mă­toa­rele:
„Dom­nule pro­fe­sor Sîrbu, am aflat că ai fost stu­dent
la Si­biu, la Cluj, văd că eşti dis­pe­rat, vrei să te sin­uc­ izi,
te în­ţe­leg: dar aş vrea să ştii că vin din Vă­că­reşti. Şi acolo
1154 ANEXE

l‑am în­tâl­nit pe pro­fe­so­rul du­mi­tale Oni­si­for Ghibu.

(Am tre­să­rit, parcă aş fi fost lo­vit în creş­tet.) În fi­e­care
di­mi­neaţă îşi îm­brăca o că­maşă cu­rată şi – exact la orele
zece – in­di­fe­rent că avea sau nu avea au­di­to­riu, une­ori
vor­bind pe­re­ţi­lor sau gea­mu­lui cu gra­tii, cu o re­gu­la­
ritate şi în­că­pă­ţâ­nare kan­ti­ană, dom­nul Ghibu îşi ţi­
nea, timp de două ore, lec­ţia sa… Îşi fă­cea da­to­ria, îşi
con­ti­nua me­se­ria… Nu l‑am au­zit nici­o­dată vor­bind
de sin­u­ci­dere – deşi era con­si­de­ra­bil mai vârst­nic de­cât
eşti dum­neata.“
Nu mai e ca­zul să vă spun că… Iată‑mă, să­nă­tos, ve­
sel, în­cre­ză­tor şi as­tăzi în vi­i­tor. Am mo­mente – Cra­iova
nu e tot­dea­una un oraş prea os­pi­ta­lier pen­tru anu­mite
spi­rite sau va­lori – când în­cerc uşoare crize de sin­gu­ră­
tate şi bă­trâ­neţe inu­tilă, atunci, mă duc în lunca Ji­u­lui
(eu sunt năs­cut la iz­voa­rele cu­rate ale Ji­ul­ui cu­rat).
Există acolo, la cinci ki­lo­metri de oraş, o pă­dure de
plopi şi ar­ţari bă­trâni. Într‑un lu­mi­niş, mă aşez pe o bu­
tu­rugă… îmi scot fi­şele, şi îmi ţin lec­ţia. Vor­besc co­pa­
ci­lor, vân­tu­lui vor­besc mai ales ima­gi­nei das­că­li­lor mei
morţi, în­cer­când să trec peste ri­di­col şi gro­tesc, prin in­
te­gra­rea mea în flu­xul fără de ca­păt al dascăliei in sich.
Dar asta e o taină a mea, o spun aici, nu aş vrea să se audă
la Cra­iova…
În anul 1971 sau 721 (nu mai ţin minte pre­cis), un
grup de amici şi co­legi de al­tă­dată, foşti stu­denţi din
Sibiu (acum li­te­raţi cu oa­re­care nume şi re­nume) ne‑am
1
Un autograf al lui Onisifor Ghibu, pe volumul Dictatură şi
anarhie. Priviri critice asupra evoluţiei şi directivelor învăţămân‑
tului şi educaţiei sub regimul Antonescu (1940–1944), Sibiu
1944, Tiparul Institutului de Arte Grafice „Dacia Traiană“,
Soc[ietate] An[onimă], datat „Sibiu 23.XI.1970“, ne determină
 ANEXE 1155

în­tâl­nit la Si­biu să săr­bă­to­rim …să săr­bă­to­rim bucuria

de a trăi şi de a pu­blica… So­siră ast­fel Eu­gen To­do­ran,
N. D. Pârvu, De­liu Petroiu, Ovi­diu Co­truş din Ti­mi­
şoara; Ho­ria Stanca (Radu Stanca lip­sea, pe el l‑am pier­
dut în 1962), Ni­co­lae Ba­lotă, Şte­fan Aug. Doi­naş, Cor­nel
Reg­man, din Bucureşti; Eta Bo­e­riu, Radu Iencica, Radu
Enescu din Cluj; gazde în Si­biu ne erau Mir­cea Braga,
Dr. Telea, To­muş, şi mulţi al­ţii…
Ho­tă­râ­sem din prima seară o vi­zită la Ghibu, tre­buia
să‑l ve­dem, aveam da­to­ria să‑l ve­dem. Dar – cum se în­
tâm­plă de obi­cei – pro­gra­mul s‑a încurcat – am ple­cat la
Lan­crăm (aveam acolo un mor­mânt sa­cru), în­tâl­ni­rea
cu Ghibu nu a mai avut loc. Dar so­ţia mea, ol­teancă ne­
um­blată în Ar­deal, şti­ind ea din po­ves­ti­rile mele câte
unele des­pre das­că­lii ar­de­leni –mi‑a adus aminte ce i‑am
pro­mis la Cra­iova, şi ast­fel, într‑o seară, pe la orele opt,
fără să ne anun­ţăm, cu o enormă emo­ţie, am bă­tut la
uşa lo­cu­in­ţei sale de pe strada Cru­cii, a lo­cu­in­ţei în care
m‑a pri­mit şi pe vre­mea când eram un jal­nic şi ne­fe­ri­cit
stu­dent în anul unu la Fi­lo­so­fie. Ghibu – să cal­cu­lăm
pu­ţin – avea acum în jur de 88 de ani.
L‑am gă­sit la masa de lu­cru. În că­maşă albă, cu cra­
vată, în ha­lat. So­bru, ace­laşi. M‑a re­cu­nos­cut (nu ne vă­
zu­sem din 1945), am sim­ţit că dintr‑o dată are în faţa lui
în­treaga mea bi­o­bi­bli­o­gra­fie. M‑am scu­fun­dat în ochii
lui al­baştri, în se­ni­nă­ta­tea Fi­in­ţei sale cu­rate şi pu­ter­nice:
vo­iam să‑i mul­ţu­mesc pen­tru ceva, nu pu­team, îmi ve­
nea să plâng, îmi ve­nea să‑i să­rut mâna. Mi‑a dat două
cărţi ale sale cu de­di­ca­ţii. Mâna nu îi tre­mura. Doar
să admitem că reîntâlnirea lui Ion D. Sîrbu cu profesorul său a
avut loc în 1970
1156 ANEXE

vocea, pu­ţin: cred că şi el era emo­ţionat. Mi‑a mul­ţu­mit

că am ve­nit să‑l văd. Şi mi‑a spus la des­păr­ţire: „Dom­
nule Sîrbu, non omnis moriar1… Arta e mai lungă de­cât
via­ţa – dar via­ţa poate fi mai lungă de­cât veş­ni­cia… În
anu­mite con­di­ţii…“ Nu‑i adu­se­sem ni­mic, ştiam că era
sin­gur, flori nu am gă­sit. A cu­prins‑o pe so­ţia mea de
umeri şi i s‑a ui­tat în ochi: „Doamnă, i‑a spus, vă mul­ţu­
mesc că aţi ve­nit şi dum­nea­voas­tră; Gary, so­ţul dum­nea­
voas­tră, a fost foarte iu­bit în această casă…“
Co­ple­şi­toare această ul­timă în­tâl­nire. Nu am scos după
aceea un cu­vânt toată seara. Abia peste câ­teva săp­tă­mâni,
la un ver­ni­saj în Mu­zeul de Artă din Cra­iova, so­ţia mea,
arătându‑mi im­po­zanta sta­tuie a lui Gh. An­ghel, care te
în­tâm­pină la in­trare („por­tre­tul lui Pal­lady“ de fapt, dar
noi tot­dea­una îi spu­neam „Cro­ni­ca­rul“), de astă dată îmi
spuse în şoaptă: „Uite‑l pe Oni­si­for Ghibu al nos­tru! “
Îl văd în sală pe Gri­gore Popa: la zi­a­rul său „Ţara“ am
de­bu­tat, ca june zi­ar­ ist, în 1941. El e mar­tor al ce­lor ce le
voi spune acum. În 1941, în luna Apri­lie, au avut loc în
Va­lea Ji­u­lui uri­aşe greve an­ti­fas­ciste, an­ti­mi­li­ta­riste. Am
scris des­pre ele. Iată fo­to­co­pi­ile ace­lor ar­ti­cole de care
sunt foarte mân­dru. S‑au fă­cut mari ares­tări, după grevă.
Mi­ne­rii (şi chiar unele so­ţii ale lor) au fost aduşi la Si­biu
spre a fi ju­de­caţi. Um­blam dis­pe­rat să le duc de mân­care,
să le caut un avo­cat. Am ape­lat la multă lume: nu am fost
aju­tat. Sin­gu­rul care m‑a as­cul­tat şi apoi a gă­sit o so­lu­ţie,
a fost Oni­si­for Ghibu. El a vor­bit cu acest Hal­ler – pof­
tim, iată anun­ţul în ga­zetă: „Sen­tinţa în pro­ce­sul gre­viş­
ti­lor din Va­lea Ji­u­lui“ – care a ac­cep­tat să îi apere „fără
plată“. Cine a fost acest avo­cat Hal­ler, nu ştiu; în orice
1
Nu voi muri în întregime (lat.).
 ANEXE 1157

caz şi lui, şi me­mo­riei lui Oni­si­for Ghibu, le aduc acum,

un târ­ziu şi cald oma­giu.
Ier­taţi‑mă, am abu­zat de răb­da­rea voas­tră. Nu aş vrea
să mă las fu­rat de amin­tiri, tre­cu­tul e ca un ghem în­câl­cit,
e des­tul să apuci un fir şi el se dea­pănă sin­gur… în­dă­răt.
Mă simt bine în um­bra pri­vi­rii bă­trâ­nu­lui meu pro­fe­sor,
îmi dau seama acum ce a în­sem­nat pen­tru mo­desta mea
ca­ri­eră de scri­it­or şi căr­tu­rar fap­tul că, de tâ­năr am pri­
mit pe umeri încura­ja­rea unor mâini ca ale lui Ghibu,
Blaga, Agâr­bi­ceanu, Roşca, Li­viu Rusu.
„Ba­ri­cada“, mi‑am dat seama, în­seamnă con­sec­venţă,
jertfă, până la moarte în­cre­dere în des­ti­nul nea­mu­lui şi al
ţă­rii tale. Ghibu a fost brav sol­dat al Is­to­riei noas­tre, nu
cu­nosc un alt pro­fe­sor al meu care să fi lup­tat pen­tru în­
tre­gi­rea şi re­în­tre­gi­rea Ro­mâ­niei cum a fă­cut‑o el, prin
toată fi­inţa sa şi cu toate jert­fele sale.
Ve­neam spre această Ro­tondă, mă gân­deam la Ghibu,
iată că mă în­tâl­nesc cu bu­nul meu co­leg şi pri­e­ten Cornel
Reg­man. Mă în­treabă unde mă duc; îi spun. Fu­sese şi el
stu­dent la Si­biu şi Cluj al Pro­fe­so­ru­lui. Îmi zice: „Vezi, se
apro­pie ani­ver­sa­rea Uni­rii, nu uita să amin­teşti în spe­
ech‑ul tău o vorbă de aur, te­ri­bil de ar­de­le­nească, pe care
ne‑o spu­nea, nu­mai pe ju­mă­tate în glumă, Oni­si­for“.
„Care vorbă?“ – în­tre­bai eu. As­cult‑o şi re­ţine‑o exact: e
foarte im­por­tantă to­pica fra­zei, to­pica poan­tei…“
Şi Reg­man mi‑a spus ur­mă­toa­rea „frază“ a lui Onisifor
Ghibu: vă rog să o re­ţi­neţi, cu asta eu îmi şi în­chei mo­
desta mea alo­cu­ţi­une: „Noi ar­de­le­nii am ac­cep­tat Uni­rea
de la 1 De­cem­brie 1918, pen­tru că Ro­mâ­nia nu era com­
pletă… fără Ve­chiul‑Re­gat!“
„SÎRBU A TRAVERSAT CORTINA DE FIER“
In­ter­viu cu doamna Eli­sa­beta Sîrbu, so­ţia scri­i­to­ru­lui

– Doamnă Eli­sa­beta Sîrbu, care era re­la­ţia epis­to­lară

din­tre so­ţul dum­nea­voas­tră şi Şte­fan Aug. Doi­naş?
– Nu ştiu ce să spun… Sîrbu era cel care scria, nici­o­
dată nu pri­mea… mai bine‑zis, rar pri­mea un răs­puns.
Dar el con­ti­nua să‑şi spună pă­su­rile cu iro­nia‑i ca­rac­te­
ris­tică, cu fră­mân­tă­rile şi cu ne­voia de a men­ţine această
pri­e­te­nie‑fră­ţi­e­tate, pe care Gary aşa o sim­ţea.
– Există un epi­sod „de­li­cat“ în via­ţa lor, pen­tru care au
plă­tit cu ani grei de tem­niţă po­li­tică…
– Într‑ade­văr, epi­so­dul este „de­li­cat“. Fi­e­care a avut
par­tea lui de „im­pli­care“. Au şi „plă­tit“! Sîrbu a fă­cut
aproape şapte ani de puş­că­rie, Doi­naş mai pu­ţin. Sîrbu
era mai „agre­siv“, atrăgându‑şi, prin ati­tu­dine, in­dig­na­
rea ofi­ci­a­li­tă­ţi­lor. Cu si­gu­ranţă, şi acest fapt a con­tri­buit
la mă­ri­rea pe­dep­sei sale. Nu ştiu exact ce a fost…
– Nu v‑a po­ves­tit ni­mic des­pre…?
– Avea nu­mai amă­ră­ciune în le­gă­tură cu aceasta. Zi­
cea că l‑a afec­tat te­ri­bil şi că i‑a dis­trus via­ţa. Ce‑l pre­o­
cupa şi ce‑l du­rea, în spe­cial, era fap­tul că – după ce şi‑a
 ANEXE 1159

is­pă­şit pe­deapsa – nici unul din­tre pri­e­te­nii săi nu i‑a în­

tins o mână de aju­tor, deşi aveau po­si­bi­li­ta­tea să o facă.
Ome­neşte, s‑a aş­tep­tat să fie re­pus în drep­tu­rile care‑i
fu­se­seră in­ter­zise. Să‑şi pri­mească do­mi­ci­liul avut în
Bucureşti – unde fu­sese ares­tat, la 16 sep­tem­brie 1957 –,
şi o slujbă pe mă­sura pre­gă­ti­rii sale, aşa cum pri­mi­seră
mai toţi cei care fă­cu­seră puş­că­rie po­li­tică. Nu s‑a în­tâm­
plat aşa. Sîrbu a fost unul din­tre aceia care nu şi‑au pri­
mit drep­tu­rile. A ajuns la Pe­trila ca va­go­ne­tar, în mină,
apoi şef de pro­duc­ţie la Tea­trul de Stat din Pe­tro­şani, iar
în cele din urmă, la Cra­iova, cu „do­mi­ci­liu obli­ga­to­riu“,
ca se­cre­tar li­te­rar al Tea­tru­lui Na­ţional. Unii neagă acest
lu­cru, dar toate în­cer­că­rile sale de a se „rupe“ de aici sunt
o do­vadă că a fost într‑un do­mi­ci­liu for­ţat.
– Scri­so­rile pe care mi le‑aţi în­mâ­nat sunt bă­tute la ma­
şină. Ion D. Sîrbu îşi fă­cea ini­ţial ciorne şi apoi le tran­scria?
– Nu. Nici­o­dată nu şi‑a fă­cut ciorne. Scri­so­rile curgeau
de la sine. După ce le bă­tea la ma­şină, le semna şi le pu­nea
în plic. Nu se apleca asu­pra lor, pen­tru că nu con­si­dera că
ţin de li­te­ra­tură. Erau pur şi sim­plu nişte… scri­sori.
– În ce mo­ment al zi­lei le scria?
– După‑ami­aza. Le scria după ce‑şi fă­cea „norma“ de
li­te­ra­tură. Era de­co­nec­ta­rea sa zil­nică. Avea o plă­cere
nemai­po­me­nită să pri­mească şi să tri­mită scri­sori. Co­
res­pon­denţa in­tra în ta­bi­e­tu­rile, în pre­o­cu­pă­rile sale
per­ma­nente. Era le­gă­tura lui cu lu­mea ex­te­ri­oară. N‑a
aban­do­nat‑o nici­o­dată.
– Ne­în­do­iel­nic, opera lui Ion D. Sîrbu cu­prinde trei mari
sec­ţi­uni: li­te­ra­tura pro­priu‑zisă – proza scurtă, ro­ma­nele,
tea­trul –, jur­na­lul, co­res­pon­denţa. Dacă li­te­ra­tura era
opera sa ma­ti­nală, când îşi scria jur­na­lul?
1160 ANEXE

– Noap­tea. Pen­tru a nu de­ranja ve­ci­nii cu zgo­mo­tul

ma­şi­nii de scris, se aşeza la masă şi scria. Aşa a „um­plut“
mai multe ca­iete, din care a „ex­tras“ ma­nu­scri­sul jur­na­
lu­lui, in­ti­tu­lat Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal.
– Ion D. Sîrbu lu­cra, deci, în trei schim­buri. Să zic
aşa, ca la mină…
– Da, pot spune, că lu­cra în trei schim­buri. Di­mi­neaţa
era re­zer­vată ex­clu­siv pen­tru li­te­ra­tură. Deja, la ora 9 era
la masa de scris. Scria până la două şi ju­mă­tate. Fă­cea pa­
uză pen­tru masa de prânz şi, apoi, se pre­gă­tea pen­tru
schim­bul doi. Nu tre­cea zi fără să ci­tească. As­culta ra­di­
oul. Plim­bă­rile şi le fă­cea după‑ami­aza şi seara. Avea o zi
spe­ci­ală pen­tru ci­nema: lu­nea. Acolo se de­co­necta to­tal.
Îmi ex­plica, de exem­plu, că la ci­ne­ma­to­graf nu mai
gân­deşte, în­tru­cât acolo „mo­rişca nu mai merge“. La fil­
mele pe care le vă­zuse – unele de mai multe ori – des­co­
pe­rea lu­cruri noi. Se amuza… Sau plân­gea ca un co­pil…
Plân­gea, gândindu‑se la ce de­gra­dare ajun­sese. Fil­mul
era, pen­tru el, o su­papă…
– Ion D. Sîrbu ştia că ope­rele nu‑i vor fi pu­bli­cate în
tim­pul vie­ţii, dar con­ti­nua să scrie…
– Şi to­tuşi… Sîrbu spera ca ma­nu­scri­sele sale de ser­
tar vor ajunge afară. În acest sens a şi cul­ti­vat câ­ţiva cu­
nos­cuţi de acasă şi străi­nă­tate. Nu şi‑a în­chi­puit însă, că,
într‑un timp scurt, ele vor fi edi­tate în Ro­mâ­nia.
– Dar scri­so­rile? Se gân­dea că îi vor fi, vreo­dată,
pu­bli­cate?
Nici vorbă! Scri­so­ri­lor nu le dă­dea nici o şansă să fie
ti­pă­rite, să ajungă li­te­ra­tură. Sîrbu nu fă­cea co­res­pon­denţă
în ideea că ea va con­sti­tui, cândva, parte din opera sa.
 ANEXE 1161

– Dacă ar mai fi trăit, ar fi sur­prins, să vadă ce „preţ“

au as­tăzi scri­so­rile sale?
– Eu cred că da. Şi pen­tru mine este o sur­priză. Mai cu
seamă că mo­dul acesta de adre­sare era spe­ci­fic unui se­col
an­te­rior. Nu cred că şi‑ar fi în­chi­puit că va trezi in­te­res cu
ale sale scri­sori şi că vor exista ci­ti­tori pen­tru acest gen de
li­te­ra­tură. Ele sunt in­te­re­sante, în sine, pen­tru re­la­ţia pe
care o sta­bi­lea cu per­soane atât de di­fe­rite. Ime­diat după
ce Sîrbu s‑a stins din via­ţă, la 17 sep­tem­brie 1989, am pri­
mit o scri­soare de la pro­fe­so­rul Ne­mo­ianu – care nu‑i cu­
noş­tea, de­cât vag, „ser­ta­rul“, din co­res­pon­denţa lor. Îmi
trans­mi­tea con­do­le­anţe şi, apoi, îmi spu­nea: „De vreţi să
fa­ceţi ceva pen­tru so­ţul dum­nea­voas­tră, pu­bli­caţi‑i co­res­
pon­denţa, şi îi veţi ri­dica „mo­nu­ment“.
– A fost greu să‑i re­con­sti­tu­iţi co­res­pon­denţa? Era Ion
D. Sîrbu un om or­do­nat?
– După cum ve­deţi, co­res­pon­denţa e în do­sare, pe
ani. Nu e nici o se­lec­ţie, dar fi­e­care do­sar cu­prinde co­
res­pon­denţa unui an. Avea obi­ce­iul să scrie, pe do­sare:
anul şar­pe­lui, anul can­ce­ru­lui, anul ca­lu­lui, sem­nul sub
care se în­cheia sau în­ce­pea un an. Era un joc al său…
– Mai există sur­prize epis­to­lare?
– Există o co­res­pon­denţă li­te­rară cu dl Ca­ran­dino, pe
care acesta îşi lu­ase obli­ga­ţia să o pu­blice. Vo­lu­mul era
deja pre­gă­tit pen­tru ti­par. Acum s‑au „dus“ amân­doi, şi
nu ştiu ce s‑a în­tâm­plat cu ar­hiva lui Ca­ran­dino, cu ma­
nu­scri­sele sale, cine este le­ga­ta­rul său tes­ta­men­tar.
Mi­hai BARBU
NOTE ŞI COMENTARII
 JURNAL 1952‑1953

Jur­na­lul „1952–1953“, scris la Cluj, într‑un ca­iet de

21 × 25,5 cm, 100 file ve­line, nu­me­ro­tate de la 1–100, în col­
țul dreapta‑sus. Co­per­tele, din car­ton de cu­loare ca­fe­nie, sunt
prinse la co­tor cu per­ga­moid al­bas­tru. Pe co­perta 1, o eti­
chetă in­com­pletă, pe care este scris, cu cre­io­nul, „1952“; pe
verso, o fo­to­gra­fie (ul­tima!) a ma­mei sale, Eca­te­rina, de di­men­­
si­u­nea co­per­tei.
Jur­na­lul are 131 de pa­gini și con­ţine în­sem­nări din pe­ri­
oada 7 mar­tie 1952 – 21 mai 1953, timp în care Ion D. Sîrbu
a func­ționat ca pro­fe­sor la două din­tre li­ce­ele clu­jene: Li­ceul
de Fete nr. 1 Ro­mân şi Şcoala de Mu­zică de 12 ani. În­sem­nă­
rile, mai scurte (o frază‑două) ori mai lungi (3–4 pa­gini), ma­
jo­ri­ta­tea scrise cu cer­neală şi câ­teva cu cre­io­nul sunt da­tate.
Pe verso fi­lei 61, sunt opt ver­suri din Cu­vinte orphice
(Demon) de Go­ethe, tra­duse Lu­cian Blaga, ta­tăl său „mo­ral‑fi­
lo­so­fic“, sub care, la 16 V ’953, fi­lo­so­ful și‑a pus sem­nă­tura.
Ade­sea, în scri­so­rile tri­mise pri­e­te­ni­lor, în ul­ti­mii 5 ani ai
vie­ții, Ion D. Sîrbu vor­bește des­pre acest Jur­nal, scă­pat printr‑un
mi­ra­col, la ares­ta­rea sa (17 sep­tem­brie 1957), când Securi­ta­
tea i‑a con­fis­cat şi apoi dis­trus nu nu­mai ma­nu­scri­sele, ci şi
toate fi­şele.
Din când în când, îl re­ci­tea. Do­vadă, cele câ­teva texte pu­
bli­cate în re­vis­tele li­te­rare, dar și un post‑scrip­tum de la baza
fi­lei 61: „P.S. Re­ci­tesc acum (27 oct[ombrie] ’988) acest ca­iet
toc­mai fi­indcă tre­buie să mă apuc să scriu aceste «me­mo­rii».“
1166 NOTE ŞI COMENTARII

Tri­mi­te­rea are în ve­dere pa­ra­gra­ful ul­tim din această filă, și al

în­sem­nă­rii din „9.XI. 1952“, în care face cu­nos­cute pro­iec­
tele sale li­te­rare (un ro­man în trei vo­lume): „Pri­mul vo­lum:
Va­lea şi Si­biul. Al doi­lea, răz­bo­iul – al tre­i­lea – şi cel mai im­
por­tant, aşa‑zisa noas­tră Pace de după ’44. Îmi ucid eroul –
chiar dacă spe­ran­ţele mele se vor re­a­liza.“
Alte ar­gu­mente:
1. În 1982, când scrie nu­vela Co­lo­nie, pu­bli­cată în Șoa­re­
cele B și alte po­ves­tiri, ed. cit., reia o în­tâm­plare trăită ală­turi
de ne­po­tul său Do­rel, de Anul Nou 1949, men­ționată în Jur­
nal, f. 5, față‑verso, la „15.III.[1952]“. (Vezi po­ves­ti­rea Do­rel,
în vol. cit., p. 412–414.)
2.Un frag­ment din în­sem­na­rea da­tată „1. XI. 1952“ (ms.,
f. 24), „po­ves­tea lui Ivan“, pe care o gă­sise în Jur­na­lul lui Dos­
to­ievski, o reia, cu foarte mici mo­di­fi­cări, în „Ul­tima iarnă“ a
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, vol. 2.
Frag­mente din acest „vo­lum de me­mo­rii“, de­nu­mit de Ion
Var­tic „Jur­nal clu­jean“, au fost pu­bli­cate, sub di­fe­rite titluri:
Cu­vânt ce tre­buia ros­tit de Ion D. Sîrbu la Co­loc­viul Naţional
de Li­te­ra­tură Dra­ma­tică, Cluj‑Na­poca, 16–18 mai 1978, în
„Viaţa Ro­mâ­nească“, an. XXXI, nr. 7–8, iu­lie‑au­gust, 1978,
p. 157–161; Pa­gini de jur­nal, (1953), în „Ca­iete Cri­tice“,
10–12 (95–97)/1995, Nu­măr spe­cial de­di­cat lui Ion D. Sîrbu,
p. 29; Jur­nal clu­jean, în Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu şi alte
texte, Do­sar în­gri­jit de Ion Var­tic, Bi­bli­o­teca „Apos­trof“,
Cluj, 12 (79) 1996, p. 15–37 (ține lo­cul nr. 12, [de­cem­brie]
1995, al re­vis­tei lu­nare „Apos­trof“).
Tex­tele pu­bli­cate în „Vi­ața Ro­mâ­nească“ (frag­ment din
în­sem­na­rea da­tată „2.V.’953“) și „Ca­iete Cri­tice“ (în­sem­na­rea
da­tată „2.V.’953“) sunt de mici di­men­si­uni. În Scri­sori că­tre
bu­nul Dum­ne­zeu şi alte texte, sunt pu­bli­cate frag­men­tar sau in­
te­gral în­sem­nări din da­tele: 8.III.1952. Sâm­bătă; 9.III.1952;
12.III.1952; 14.III[.1952]; 15.III[.1952]; 16.III[.1952];
28.III[.1952]; 28.V[.1952]; 8.VI[.1952]; 10.VI, Marţi
 NOTE ŞI COMENTARII 1167

[1952]; 24.VI.1952; Luni, 7.VII[.1952]; 13.VIII[.1952];

17.X.1952; 25.X. Sâm­bătă [1952]; 1.XI.1952; 10.XI[.1952];
24.XI.1952; 22.II.1953; 22.II.1953; 2. III.’953; 6.III.1953;
7.III.1953; 2.V.’953.
În „Ra­muri“, nr. 5 (179), 15 mai 1979, p. 1, Ion D. Sîrbu
a pu­bli­cat un text in­ti­tu­lat Dintr‑un jur­nal ui­tat, care după ti­tlu
și con­ți­nut, ne tri­mite la Jur­na­lul 1952–1953. De alt­fel, în ce
pri­vește scri­e­rile lui Ion D. Sîrbu, evi­dent și jur­na­lele sale, sur­
pri­zele sunt de ne­e­vi­tat. Po­tri­vit măr­tu­ri­i­lor sale, ri­si­pite prin
scri­so­rile adre­sate pri­et­ e­ni­lor, ar mai exista două jur­nale: cel de
pe fron­tul ru­sesc și Jur­na­lul de front, scris la Iași în pri­mă­vara–
vara anu­lui 1944. Frag­mente din acest jur­nal au fost pu­bli­cate
în Ca­ie­tul‑pro­gram al spec­ta­co­lu­lui cu Seară de taină, ti­tlul sub
care s‑a ju­cat, după ce a fost „eunucată“, dramă în două părți
Co­vor ol­te­nesc, pe scena Tea­tru­lui Na­țional din Cra­iova. Este
vorba de în­sem­nă­rile da­tate: 3.IV.[.1944] – Po­dul Iloa­iei, 26 iu­lie
1944 – Bogdănești, 5.IV.1944 – Iași, 6.IV.1944, Co­pou‑Iași,
10.IV.1944, Păcurari‑Leț­cani. Ace­leași texte au fost re­pro­duse
și în Obli­ga­ția mo­rală – Din con­fe­si­u­nile unui dra­ma­turg –
Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii (vol. II) în­gri­jită și cu post­față de Du­mi­tru
Ve­lea, Pe­tro­șani, Edi­tura Fun­da­ției Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“,
1994, p. 100–103.
Jur­na­lul 1952–1953 la care Ion D. Sîrbu ți­nea foarte mult,
se află în Ar­hiva Fa­mi­liei Sîrbu, în păs­tra­rea doam­nei Eli­sa­beta
Sîrbu, dis­tinsa sa so­ţie, care ne‑a per­mis să‑l xe­ro­co­piem și să‑l
pu­bli­căm în pre­zen­tul vo­lum.

JURNALUL UNUI JURNALIST

FĂRĂ JURNAL

Prima edi­ție a Jur­na­lu­lui unui jur­na­list fără jur­nal a apă­rut

la Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc, Cra­iova (vol. 1, 1991, 273 pa­
gini, ti­raj 13.500 exem­plare; vol. 2, 1993, 314 pa­gini, ti­raj
1168 NOTE ŞI COMENTARII

3.000 exem­plare), for­mat 14,5×20 cm, ti­pă­rite pe hâr­tie de

ca­li­tate in­fe­ri­oară (vo­lu­mul 1, pe hâr­tie de am­ba­laj).
Vo­lu­mul 1, – glosse – Cra­iova, 1983–1986, Edi­ție în­gri­jită
de Ma­rius Ghica, co­perta Alina Roșca, cu­prinde: „Iarna unu:
1983–1984; „Iarna doi: 1983–1984“; „Iarna trei: 1985–1986“.
Pe pa­gina 4 a co­per­tei, o fo­to­gra­fie a au­to­ru­lui și ul­tima în­sem­
nare din „Iarna trei: 1985–1986“, da­tată Noap­tea de Cră­ciun:
„Sunt atât de sin­gur, atât de de­parte de oa­meni şi izo­lat de
lume, în­cât nu ar fi de­loc ex­clus ca tot ce vi­sez şi gân­desc să fie
atât de fals, în­cât să fie ade­vă­rul‑ade­vă­rat.“
Vo­lu­mul 2, sub­in­ti­tu­lat Exer­ci­ții de lu­ci­di­tate, ro­man po­
li­tic, Post­față de Ma­rin So­rescu, Edi­ție în­gri­jită de Eli­sa­beta
Sîrbu, co­perta Lu­cian Iri­mescu, cu­prinde: „A pa­tra iarnă:
1986–1987“; „Spre ul­tima iarnă…“ și, fără ti­tlu, dac­ti­lo­grama
Ca­ie­tu­lui „VI“, in­ti­tu­lat „Iarna 1988‑89“. Într‑o notă de sub­sol
(nota edi­to­ru­lui), se pre­ci­zează: „După ce a în­che­iat aici acest al
doi­lea vo­lum al «exer­ci­ți­i­lor sale de lu­ci­di­tate», au­to­rul a con­ti­
nuat să um­ple pa­gini ale unui nou ca­iet: Iarna 1988–1989
(ul­tima iarnă!). Le în­cre­din­țăm ti­pa­ru­lui și pe aces­tea.“
Am­bele vo­lume au fost cen­zu­rate (nu se știe de cine, în re­
dac­ție), ast­fel: vol. 1 ms. – f. 160 (un pa­ra­graf ), f. 185–188,
226–227, 230; vol. 2 ms. – f. 73, 204–205, 219–223, 269–270;
dac­ti­lo­grama Ca­ie­tu­lui „VI“ – f. 106–107, 131–132. De ase­
me­nea, unele nume au fost în­lo­cu­ite cu ini­ți­ale.
În vo­lu­mul de față, tex­tele cen­zu­rate sunt sem­na­late cu
note de sub­sol.
Da­to­rită unor erori de lec­tură, dar și a ti­po­gra­fiei, câ­teva
ta­blete au fost uni­fi­cate.
După edi­tare, ma­nu­scri­sele ce­lor două vo­lume au dis­pă­
rut din re­dac­ție.
În­tru­cât vo­lu­mu­lui 1 nu i s‑a fă­cut o lan­sare și nici nu a fost
di­fu­zat în ma­rile orașe (Cen­trul de Li­bră­rii Cra­iova a pre­luat
în­tre­gul ti­raj), apa­ri­ția sa a fost sem­na­lată în doar trei cro­nici
li­te­rare: Ge­orge Po­pescu, Ion D. Sîrbu sau Jur­na­lul ca te­ra­pie
 NOTE ŞI COMENTARII 1169

a „ră­u­lui ro­mâ­nesc“, „Ra­muri“, nr. 9, sep­tem­brie 1991, p. 5;

Mi­hai Dra­go­lea, Jur­na­lul unui do­mi­ci­liu for­țat, „Va­tra“,
an. XXII, nr. 1 (250), ian. 1992, p. 5; Eu­gen Si­mion, Ro­ma­nul
ese­is­tic, „Li­te­ra­to­rul“, nr. 38–39, 1992.
Edi­ția a II‑a, re­vă­zută și adă­u­gită, edi­ție în­gri­jită, ta­bel cro­
no­lo­gic și re­fe­rințe cri­tice de Toma Velici și Elena Un­gu­reanu,
Pre­față de Ovi­diu Ghi­dir­mic, Post­față de Ma­rin So­rescu, co­
perta: Eus­ta­țiu Gre­go­rian, Cra­iova, Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc,
1996 (vol. 1, 222 p.; vol. 2, 351 p.), for­mat 14,5×20 cm; ti­raj
1000 exem­plare bro­șate; 100 le­gate, cu su­pra­co­pertă.
Edi­ția re­pro­duce exem­pla­rul doi al dac­ti­lo­gra­mei, vă­zută
și co­rec­tată de au­tor (vol. 1, 308 p.; vol. 2, 286 p.) și dac­ti­lo­
grama Ca­ie­tu­lui „VI“, ne­vă­zută de au­tor, pu­bli­cată sub ti­tlul
„Iarna 1988–1989“.
Două texte din Ca­ie­tul „VI“ (în dac­ti­lo­gramă, f. 106–
107 și 131–132), des­pre care edi­to­rii n‑au avut cu­noș­tință,
nu se re­gă­sesc nici în această edi­ție. Exem­pla­rul 1 al aces­tei
dac­ti­lo­grame s‑a pier­dut în pe­ri­oada pre­gă­ti­rii pri­mei edi­ții,
iar exem­pla­rul doi este o co­pie xe­rox abia li­zi­bilă. Nu în pu­
ține si­tu­a­ții, din această ca­uză, unele texte au fost co­rec­tate
după ma­nu­scri­sul ori­gi­nal.
Struc­tura vo­lu­mu­lui 1 este ace­eași ca a pri­mei edi­ții. În vo­
lu­mul 2, tex­tele din Ca­ie­tul „VI“ sunt pu­bli­cate sub ti­tlul „Iarna
1988–1989“.
Într‑o Notă asu­pra edi­ției, edi­to­rii fac câ­teva pre­ci­zări în
le­gă­tură cu re­pro­du­ce­rea tex­tu­lui din dac­ti­lo­gramă.
Edi­ția a III‑a, edi­ţie de Eli­sa­beta Sîrbu, cro­no­lo­gie Toma
Velici, Bucureşti, Edi­tura In­sti­tu­tu­lui Cul­tu­ral Ro­mân, 2005
(vol. 1, 283 p.; vol. 387 p), for­mat 13×20 cm, a fost re­a­li­zată
por­nind de la edi­ția a II‑a, că­reia i se ada­ugă o în­sem­nare iden­
ti­fi­cată în Ca­ie­tul „VI“, f. 187–192, (131–132 în dac­ti­lo­
grama Ca­ie­tu­lui, po­tri­vit or­di­nii).
Edi­ția a IV‑a, edi­ție și pre­față de Flo­rea Fi­ran, Cra­iova, Scri­
sul Ro­mâ­nesc, Fun­da­ția – Edi­tura, 2009 (vol. 1, 244 p.; vol. 2,
1170 NOTE ŞI COMENTARII

347 p.), for­mat 14,5×20 cm, ti­raj 1000 exem­plare, re­pro­

duce în­toc­mai tex­tul din edi­ția a III‑a.
Pre­zenta edi­ție re­pro­duce exem­pla­rul doi al dac­ti­lo­gra­
mei, vă­zută și co­rec­tată de au­tor și Ca­ie­tul „VI“.

CAIETELE JURNALULUI

Jur­na­lul este con­sti­tuit din şase ca­iete, de câte 200 de file,

nu­mite „ca­iete ne­gre“, „ca­iete de gim­nas­tică pe în­tu­ne­rec“
sau „ca­iete cu «ada­gii şi so­li­loc­vii», glosse ga­ze­tă­reşti pe mar­gi­
nea vie­ţii, scrise cu un pi­cior în groapă şi al­tul în acel râu al
Vavilonului“.
Ca­ie­tul „I“, ne­nu­me­ro­tat, in­ti­tu­lat, „Ca­ie­tele ro­bu­lui De­zi­
de­riu“, da­tat „Pri­mă­vara 1983“, având ca motto: „Ni­meni nu
este ră­nit de două ori. (Doar poporul)“. Ti­tlul este tă­iat cu două
li­nii în formă de „X“. În vo­lum, „Iarna unu: 1983–1984“.
Mot­toul ne­in­clus în dac­ti­lo­gramă.
Ca­ie­tul are un „Cu­vânt îna­inte“ da­tat „1 Au­gust 1983“, în
care gă­sim in­for­ma­ții atât des­pre ro­ma­nele Lu­pul și Ca­te­drala și
Adio, Eu­ropa!, aflate pe masa de lu­cru, cât și des­pre „sur­sele“
Jur­na­lu­lui, „lim­pe­zește apele în care înot“:
„Deşi am vreo cinci lu­crări li­te­rare mari în­ce­pute, în­cep
acest prim ca­iet de note cu sen­ti­men­tul că fac o treabă bună,
ab­so­lut ne­ce­sară pen­tru lim­pe­zi­rea ape­lor în care înot.
Cred că am peste o mie de fişe pe care le cre­deam eu a fi
ne­ce­sare în ela­bo­ra­rea ce­lor două ro­mane ale mele: Lu­pul şi
Ca­te­drala (ti­tlu, sper, de­fi­ni­tiv), pe care l‑am în­ce­put în 1975
şi l‑am în­tre­rupt la pa­gina ma­nu­scris 150, în 1977; şi Can­did
în Isarlâk, ti­tlu pro­vi­zo­riu, ro­ma­nul pe care mă stră­du­iesc să îl
ter­min anul acesta. (Scriu zil­nic 4–5 pa­gini clare. Am ajuns la
pag. 345 de ma­nu­scris clar.) Ob­se­dat de aceste ro­mane de idei
(nu‑mi place acest ter­men, dar am în­ce­tat să fiu un scri­it­ or re­
a­list, de te­ren, eu gân­desc în izo­lare, vi­sez şi com­pun re­a­li­ta­tea,
 NOTE ŞI COMENTARII 1171

fără să fac un pas nici până la lada de gu­noi a blo­cu­lui în care

tră­iesc de 18 ani), cum spun, cu­ce­rit de «pohta» aces­tor ro­
mane, tot ce am ci­tit şi gân­dit, în timp ce ci­team, s‑a fo­ca­li­zat
în­spre aceste două ro­mane: fi­indcă sunt bă­trân şi îmi ana­li­zez
cu osâr­die pro­gre­sele nor­male de scle­roză ale min­ţii (şi in­te­li­
gen­ţei?) mele, no­tez pe hâr­tie aiu­rea, cum îmi vin, toate ide­ile
ce tri­mit spre tema sau eroii aces­tor ro­mane.
Aşa s‑au adu­nat o gră­madă de fişe, aşa s‑a‑ntâmplat că
scriu tot mai rar şi mai idiot în jur­na­lul meu. Din sus pri­vit,
ade­vă­rul este că de când sunt pen­sionar, aici, în Cra­iova asta
sub‑bal­ca­nică, nu mi s‑a în­tâm­plat mai ni­mic. Ni­mic ne­o­biş­
nuit – poate că ro­ma­nul meu nu este de­cât efor­tul spi­ri­tu­lui
meu, ne­li­niş­tit şi ana­li­zor, de a arăta ce se as­cunde sub acest
ni­mic, uci­gă­tor, fan­tas­tic.
Am în­cer­cat – după ce, din ca­uza a 3–4 luni de zile în
care, nu am scris ni­mic, fi­ind ocu­pat cu tot ce le­gat de apa­ri­ţia
a două cărţi foarte im­por­tante pen­tru mine – să sor­tez aceste
fişe pe even­tu­ale ca­pi­tole de vi­i­tor din ro­ma­nul meu (care,
acum, îmi este foarte lim­pede în cap). Am ob­ser­vat (tre­buia
să ştiu asta – dar în tea­tru nu m‑am fe­rit să lu­crez cu fişe,
scheme, poante), am ob­ser­vat că foarte pu­ţin, mai ni­mic, din
aceste în­sem­nări in­tră în proza mea. Ele apar­ţin al­tei lumi, eu
cred că nu sunt de­cât re­fle­xul spi­ri­tual al unor nos­tal­gii fi­lo­so­
fice, com­pen­sa­ţia ce o cere un spi­rit oral, obiş­nuit să con­sume
şi să se con­sume vor­bind, dis­cu­tând, scri­ind ga­ze­tă­reşte, zil­
nic, re­dus acum la tă­cere, me­di­ta­ţie, lun­gime de undă pe care
nu pot co­mu­nica cu ni­meni aproape.
De­test Ca­ie­tele Prin­ci­pe­lui, ele nu sunt de­cât sin­dro­mul
de ti­că­lo­şie a unui es­croc ce se vrea cu orice preţ, a toate ce­ti­
tor, a toate şti­u­tor. În­sem­nă­rile mele de­rivă une­ori din cărţi
(dar foarte rar din cărţi de fi­lo­so­fie sau şti­inţă, mai ales din
lec­turi în­tâm­plă­toare, de be­le­tris­tică sau ga­ze­tă­rie de bună sau
mi­zeră ca­li­tate) – dar, de cele mai multe ori, ele sunt sim­ple
stră­lu­mi­nări, idei ce‑mi vin, aso­ci­a­ţii ce prind cu­vânt şi ex­pre­
sie. Şi fi­indcă le aud spuse, pe din­lă­un­tru (sau mi‑ar plă­cea să
1172 NOTE ŞI COMENTARII

le aud spuse), ca să nu le uit, le no­tez. În timp ce no­tez, in­te­

li­genţa con­de­iu­lui le mai ro­tun­jeşte.
Re­ci­tite gră­madă, fără nici o or­dine (am în­cer­cat doar să le
cla­si­fic: im­po­si­bil. Nu am o minte pe raf­turi şi etaje, există un
haos în cu­noş­tin­ţele mele), to­tuşi, re­ci­tite, nu toate (unele, pur
şi sim­plu, nu‑mi spun ni­mic, par scri­je­lări de psi­ho­pat), dar
unele mi se par pre­ţi­oase şi ex­pre­sive. De­fi­nesc. Mă de­fi­nesc
prin ele. Poate că, transcriindu‑le, zi de zi, în or­di­nea ab­surdă a
rân­du­ie­lii lor to­tal mis­tice, voi re­uşi să fac or­dine în mine. I‑am
scris lui Nego (re­dau din me­mo­rie): „Ca să pot scrie proză
bună, am trans­for­mat Fi­lo­so­fia într‑o mai­muţă: i‑am pus un
inel în nas şi un lăn­ţug. O ţin sub masă, rar, din milă sau tris­
teţe, îi mai arunc câte o alună ce nu o pot mes­teca… Deci, nu
este ex­clus ca, tran­scri­ind cu grijă şi se­lec­ţie, aceste ha­o­tice şi
ab­surde frunze, că­zute din Tim­pul pier­dut al Spi­ri­tu­lui meu,
sin­gu­ra­tic şi târ­ziu, să re­u­şesc a le trans­forma în ceva: încă nu
ştiu în ce, fi­indcă ele – după cum se va ve­dea – nu sunt nici
note cri­tice de lec­tor, nici afo­risme de gân­di­tor, nici fişe de ese­
ist „in nuce“; sunt foi vo­lante ale bi­bli­o­te­cii mele in­te­ri­oare.
Dacă re­u­şesc, pa­ra­lel cu scri­sul co­ti­dian la ro­man, să tran­
scriu, me­reu şi me­reu, nu mai mult de 4–5 fişe pe zi, peste un
an, cred eu, m‑aş simţi şi mai li­ber şi mai bo­gat. Nu ştiu. Am
de­tes­tat în ti­ne­re­ţile mele ri­si­pi­toare, pe scri­bii zgâr­ciţi care îşi
gos­po­dă­reau cu imensă şi harpagonică spaimă toate cen­ti­mele
ave­rii lor cul­tu­rale. Mulţi din ei, adu­nând cen­timă cu cen­
timă, au re­u­şit să scrie cărţi (chiar dacă nu au re­uş­ it să‑şi în­alţe
o operă). Nu aş vrea ca ini­ţi­a­tiva mea (vai, ce mă su­pără pi­xul
acesta fran­ţu­zesc, ce curge şi pă­tează, va tre­bui să în­cerc a scrie
cu toc re­zer­vor!) să fie, să de­vină un simp­tom de ava­ri­ţie se­
nilă, o formă ma­ni­a­cală de a aduna («ca scrabii» din puş­că­rie)
toate fi­ri­mi­tu­rile, aţele, nas­tu­rii, ca lo­zinca cre­tină a aces­tora:
«Nu se ştie la ce e bun!»
În­cerc şi o for­mulă de au­to­ges­tionare a tim­pu­lui, de gim­
nas­tică a mun­cii co­ti­di­ene. Moar­tea se apro­pie, o simt, s‑o
 NOTE ŞI COMENTARII 1173

întâm­pin, dacă nu cu o operă ter­mi­nată (ce operă a fost ter­mi­

nată, cu ade­vă­rat?), mă­car cu câ­teva bune in­ten­ţii ce îmi vor
servi la par­do­si­rea ia­du­lui ce mă aş­teaptă.»
Ca­ie­tul „III“ , nu­me­ro­tat, 1–219, în­ce­put, po­tri­vit în­sem­
nă­rii au­to­ru­lui, la „2 Ia­nu­a­rie 1984“, în­che­iat la 13 no­iem­brie
1985, când tre­cuse un an de la moar­tea ma­mei sale. Ca­ie­tul
are ca motto: „Dacă eu am fost pri­go­nit – şi voi veţi fi pri­go­
niţi“. În vo­lum, „Iarna doi: 1984–1985“.
Ca­ie­tul „III“, nu­me­ro­tat, 1–186, in­ti­tu­lat „Ca­ie­tele ro­
bu­lui De­zi­de­riu – Exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate“ (text pe co­perta ca­
ie­tu­lui), a fost în­ce­put la „10 Ia­nu­a­rie, 1986“; fi­na­lul, ne­da­tat.
În acest ca­iet au fost in­cluse şi note din jur­na­lul 1973–1976 –
două vo­lume – din care unul, po­tri­vit măr­tu­riei doam­nei
Elisa­beta Sîrbu, so­ţia Scri­i­to­ru­lui, a fost sus­tras din lo­cu­inţă
în 1977. Pa­gina 1, tă­iată cu o li­nie în di­a­go­nală; pa­gina 2 cu­
prinde ur­mă­toa­rea notă: „Tran­scriu în acest ca­iet şi ceea ce mi
se pare mai in­te­re­sant sau ac­tual din aşa‑zi­sele mele jur­nale de
bu­că­tă­rie (1973–1976), în care no­tam de‑a valma tot ce îmi
tre­cea prin minte sau tot ce mi se pă­rea atunci a fi demn de a
fi ui­tat. Fi­indcă acum, 10.I.1986, ştiu că tot ce no­tăm, su­b­li­
niem sau tran­scriem se şterge au­to­mat din me­mo­rie!“ În vo­
lum, „Iarna trei: 1985–1986“.
Ca­ie­tul „IV“, nu­me­ro­tat, 1–197, in­ti­tu­lat „Iarna 1986–1987,
Exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate“, are ca motto tex­tul: „Sin­gu­rul re­me­diu
îm­po­triva mor­ţii e via­ţa“. Par­tea a doua a ti­tlu­lui, „Exer­ci­ţii de
lu­ci­di­tate“, este tă­iată cu două li­nii în formă de „X“. În­ce­pu­tul,
ne­da­tat; ul­tima notă, „2.II. 1987“. În vo­lum, „A pa­tra iarnă,
1986–1987“. Mot­toul ne­in­clus în dac­ti­lo­gramă.
Ca­ie­tul „V“, nu­me­ro­tat la 1–191, in­ti­tu­lat „Exer­ci­ţii de
lu­ci­di­tate“, în­ce­put în data de „3.II.1987“ are ca motto un
text al lui Ta­cit: „Nici­o­dată n‑au exis­tat sclavi mai buni, nici
stă­pâni mai răi“. Ul­tima notă, ne­pre­ci­zată data. În vo­lum,
„Ul­tima iarnă…“ (1987–1988)
1174 NOTE ŞI COMENTARII

Ca­ie­tul „VI“, ne­nu­me­ro­tat, in­ti­tu­lat „Iarna 1988–1989“,

are drept motto: „Nu îmi este frică de cele ce se vor schimba: ci
de cele ce nu vor pu­tea fi schim­bate“. Data pri­mei note, ne­pre­
ci­zată; ul­tima notă, 27 apri­lie 1989 („în Joia Mare“), po­tri­vit
unei în­sem­nări, fă­cută în acest ca­iet, de doamna Elisa­beta
Sîrbu. În vo­lum, „Iarna 1988–89“.

DACTILOGRAMA JURNALULUI

Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, în forma dac­ti­lo­gra­fi­

ată, are două vo­lume, ale că­ror file sunt nu­me­ro­tate în fron­
tis­pi­ciu, cen­trat (vo­lu­mul 1, 306 p.; vo­lu­mul 2, 286 p.). Nu
sunt in­cluse în nu­me­ro­tare pa­gi­nile de ti­tlu și de părți, atât la
pri­mul cât și la al doi­lea vo­lum.
Paginile de titlu
Vo­lu­mul 1: stânga‑sus, „Ti­tlu pro­vi­zo­riu“, su­b­li­niat cu o
li­nie; „ION D. SÎRBU“, cen­trat; „Jur­na­lul unui jur­na­list
fără jur­nal“, cen­trat, su­b­li­niat cu o line; „– glosse –“, cen­
trat; „Vo­lu­mul I“, cen­trat; „Cra­iova, 1983–1986“, la baza
pa­gi­nii, mar­gi­nal‑stânga.
Vo­lu­mul 2: stânga‑sus, „Ti­tlu pro­vi­zo­riu“, su­b­li­niat cu o
li­nie; mai jos, cen­trat, Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal (su­b­
li­niat cu o line); iar pe rân­dul ur­mă­tor, „– glosse –“, cen­trat;
„Vo­lu­mul II“, cen­trat; „sau:“, cen­trat; „Spre ul­tima iarnă“,
cen­trat; „– ro­man po­li­tic –“, cen­trat; „Cra­iova, 1983–1988“,
la baza pa­gi­nii, mar­gi­nal‑stânga.
Dac­ti­lo­grama Jur­na­lu­lui a fost re­a­li­zată de au­tor, după
cinci din cele șase ca­iete, în pa­tru exem­plare, pe le‑a co­rec­tat
în ve­de­rea unei po­si­bile edi­tări post‑mor­tem. Ul­ti­mul ca­iet,
da­to­rită stă­rii de să­nă­tate, din ce în ce mai pre­care, nu l‑a mai
pu­tut tran­scrie. Aceasta a fost cre­dem și ca­uza ne­in­clu­de­rii în
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal. După de­ce­sul său, a fost
dac­ti­lo­gra­fiat de o ne­poată din par­tea so­ției.
 NOTE ŞI COMENTARII 1175

Jur­na­lul a avut „de‑a lun­gul ani­lor 1983–’87, di­fe­rite ti­

tluri de ser­vi­ciu: Ca­ie­tele ro­bu­lui De­zi­de­riu, Fi­ri­mi­turi de la
masa să­ra­cu­lui, Ada­gii şi soliloqui şi, de circa doi ani, Exer­ci­ţii
de lu­ci­di­tate… Ieri, plimbându‑mă prin par­cul ur­su­lui meu,
mi s‑a pă­rut că toate aceste în­sem­nări, aşa dis­pa­rate şi ha­o­tice
cum sunt (griji, spaime, gân­duri), s‑ar pu­tea trans­forma
într‑o carte. Cu ti­tlul: Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal.“
Până la apa­ri­ția în vo­lum, frag­mente din jur­nal au apă­rut în
re­vista „Ra­muri“, nr. 3, 4, 5, 6, din 1990, și în „Con­tra­punct“,
an. II, nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 ,15, 16, 17,
18, 19 din 1991, cu o pre­zen­tare de Ma­ria Graciov.

DESPRE O DIALECTICĂ
A LUCIDITĂȚII

Acest eseu, scris în ul­ti­mul an al stu­den­ției sale, a fost pu­

bli­cat în re­vista clu­jeană „Pre­o­cu­pări uni­ver­si­tare“, an. I, nr.
2, fe­bru­ar­ ie 1944. A fost re­luat în: Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre
bu­nul Dum­ne­zeu şi alte texte, Do­sar în­gri­jit de Ion Var­tic,
Cluj, Bi­bli­o­teca „Apos­trof“, 12/1996 (ține lo­cul nr. 12, [de­
cem­brie] 1995, al re­vis­tei lu­nare „Apos­trof“), p. 165–172;
Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu, Edi­ţie în­gri­jită
de Ion Var­tic, Cluj, Bi­bli­o­teca „Apos­trof“, Co­lec­ţia „Scri­nul
ne­gru“, 1998, p. 208–215.

GRANDOAREA ȘI SERVITUȚILE DEBUTULUI

Cro­nică la piesa „Zi­a­riș­tii“ de Al. Mi­ro­dan, pusă în scenă

la Tea­trul Na­țional „I. L. Ca­ra­giale“, a apă­rut în: re­vista „Tea­
trul“, nr. 7, an. I, de­cem­brie 1956, p. 20–26; Ion D. Sîrbu,
În­tre timp mu­ri­sem, – cro­ni­car tea­tral. Edi­ție a pu­bli­cis­ti­cii
(vol. V), în­gri­jită și cu post­față de Du­mi­tru Ve­lea, Pe­tro­șani,
Edi­tura Fun­da­ției Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“, 2005, p. 27–37.
1176 NOTE ŞI COMENTARII

CAZUL „ZIARIȘTII“:
DISCUȚII DESPRE… ANTIDOGMATISM.
CÂTEVA CONCLUZII

Ar­ti­col‑re­plică la ata­cul dur din presă, în spe­cial al re­vis­tei

„Tea­trul“, după apa­ri­ția cro­ni­cii Gran­doa­rea și ser­vi­tu­țile suc­
ce­su­lui, îm­po­triva sa. Scris la Pe­trila în apri­lie 1957, tre­buia să
apară în nu­mă­rul pe au­gust al re­vis­tei „Tea­trul“. Fără nicio
ex­pli­ca­ție a fost re­fu­zat. Ti­pă­ri­rea lui a fost amâ­nată aproape
pa­tru de­ce­nii, când a apă­rut în re­vista „Tri­buna“, an. V, nr. 7
(2111), 17–23 fe­bru­a­rie 1994, prin grija lui Du­mi­tru Ve­lea,
în­so­țit de ur­mă­toa­rea în­sem­nare: „Acest text al lui Ion D.
Sîrbu tre­buia să apară în re­vista «Tea­trul» din au­gust 1957, ca
apă­rare la cam­pa­nia de­clan­șată de for­țele fo­bice îm­po­triva
scri­i­to­ru­lui, re­dac­tor pe atunci al re­vis­tei sus men­ționate. Dar
n‑a fost să fie așa. Și cele două cro­nici tea­trale din sep­tem­brie
apar sem­nate doar cu ini­ți­a­lele au­to­ru­lui. La 16 sep­tem­brie
1957, Ion D. Sîrbu era ares­tat în plină stradă în București.
Cam­pa­nia îm­po­triva sa, ca de alt­fel îm­po­triva în­tre­gii cul­turi
ro­mâne, se exersa din plin și efi­ci­ent.“
Republicat în: Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­
ne­zeu și alte texte, ed. cit., p. 173–181; Ion D. Sîrbu, Scri­sori
că­tre bu­nul Dum­ne­zeu, ed. cit., p. 217–225, în­so­țit de un
eseu al lui Ion Var­tic – „Un oa­re­care Ion D. Sîrbu“: Bu­fo­nul
ge­ne­ra­ției sale.

ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE

În loc de au­to­bi­o­gra­fie, text da­tat „Cra­iova 5–15 iu­nie

1981“, apă­rut în vo­lu­mul Arca Bu­nei Spe­ranţe, se­ria Tea­tru
co­men­tat, ed. cit., 1982, p. 574–584. Îna­inte de apa­ri­ția în
vo­lum a fost pu­bli­cat cu ti­tlul În loc de post­faţă, „Va­tra“, se­rie
nouă (1971), an. XII, nr. 6 (135), 1982, p. 14.
 NOTE ŞI COMENTARII 1177

„UN SCRIITOR ESTE O INVESTIŢIE

A LIMBII ACESTUI PĂMÂNT“
(in­ter­viu)

In­ter­viul a fost acor­dat Ele­nei Ște­fă­nescu „în ziua de 30 ia­

nu­a­rie“ 1985, pen­tru „Scân­teia ti­ne­re­tu­lui. Su­pli­ment li­te­
rar‑ar­tis­tic“. Po­tri­vit măr­tu­ri­i­lor lui Ion D. Sîrbu, „a cir­cu­lat
in­ter­zis timp de aproape un an“ după care a apă­rut „sub o
formă care, dacă nu mă mul­ţu­meşte, în orice caz mă ono­rează“.
A fost dras­tic cen­zu­rat, așa cum re­zultă dintr‑o „ad­denda“, da­
tată „Cra­iova, 23 Dec. 1985“, tri­misă lui Ho­ria Stanca, în care
sunt re­pro­duse frag­men­tele con­si­de­rate in­ac­cep­ta­bile de re­dac­
ție (cen­zură). A fost pu­bli­cat în re­vista sus‑ci­tată, an. V, nr. 51
(222), Du­mi­nică, 22 de­cem­brie 1985, p. 3.

SALVAREA PRIN MAGISTRI

Evo­care ros­tită pe 14 no­iem­brie 1983, la „ROTONDA

13“ (Mu­zeul Li­te­ra­tu­rii Ro­mâne), la co­me­mo­ra­rea a 100 de
ani de la naş­te­rea lui Oc­ta­vian Ghibu (1883–1972). Au par­
ti­ci­pat, po­tri­vit in­vi­ta­ţiei, pe care am gă­sit‑o în ar­hiva scri­i­to­
ru­lui: Ioan Ale­xan­dru, Ion Clo­po­ţel, Fran­cisc Păcuraru,
Va­sile Ne­tea, Dan Si­mo­nescu, Ion D. Sîrbu. În­tru­ni­rea a fost
pre­zi­dată de aca­de­mi­ci­a­nul Şer­ban Cio­cu­lescu. După cum
re­zultă din chiar con­ţi­nu­tul evo­că­rii, Ion D. Sîrbu nu s‑a fo­
lo­sit de un text scris, ci a vor­bit li­ber, fapt ce ne de­ter­mină să
de­du­cem că tex­tul pu­bli­cat în „Vi­aţa Ro­mâ­nească“, nr. 5–6,
an. XC, mai‑iu­nie, 1995, p. 5–6, pus la dis­po­zi­ţia re­vis­tei de
dl Oc­ta­vian Ghibu, este o tran­scri­ere de pe o bandă mag­ne­
tică aflată, pro­ba­bil, în pa­tri­mo­niul Mu­ze­u­lui Na­ţional al Li­
te­ra­tu­rii Ro­mâne.
1178 NOTE ŞI COMENTARII

„EU L‑AM VĂZUT PE BLAGA PLÂNGÂND…“

(„…dar ce are să spună limba ro­mână?“)

Scris pen­tru re­vista „Ra­muri“, „eu punându‑mi sin­gur şi

în­tre­bă­rile re­por­te­ru­lui“, după cum îi scrie Cris­ti­nei Po­pescu
din Bis­triţa, la 6 fe­bru­a­rie 1989. Ma­nu­scri­sul ajunge prin in­
ter­me­diul „re­por­te­ru­lui“ (Ion Ji­anu), care era agent al Securi­
tă­ţii, nume de cod „Iancu“, la co­lo­ne­lul Bogoslov, omul său de
le­gă­tură, de la Securi­ta­tea Dolj, care in­ter­zice pu­bli­ca­rea. Frag­
mente din acest in­ter­viu au fost pu­bli­cate în re­vista ci­tată, în
nr. 2 (296), fe­bru­a­rie 1989, şi nr. 3 (297), mar­tie 1989. Părţi
mai mari sau mai mici au fost pu­bli­cate în „Sol­sti­ţiu“, nr. 1/8
fe­bru­a­rie 1990 (Pe­tro­şani), „Ro­mâ­nia li­te­rară“, nr. 22/31 mai
1990, şi în co­ti­di­a­nul cra­io­vean „Cu­vân­tul li­ber­tă­ţii“ (iu­nie
1994). In­ter­viul a fost ti­pă­rit in­te­gral în Ion D. Sîrbu, Atlet al
mi­ze­riei, Edi­ţie a pu­bli­cis­ti­cii (vol. I) în­gri­jită şi cu post­faţă de
Du­mi­tru Ve­lea, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale „Ion D. Sîrbu“,
Pe­tro­şani, 1994, şi în Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, edi­ția
a II‑a, re­vă­zută și adă­u­gită, edi­ție în­gri­jită, ta­bel cro­no­lo­gic și
re­fe­rințe cri­tice de Toma Velici și Elena Un­gu­reanu, Pre­față de
Ovi­diu Ghi­dir­mic, Post­față de Ma­rin So­rescu, Cra­iova, Edi­
tura Scri­sul Ro­mâ­nesc, 1996.
In­ter­viul a cir­cu­lat în co­pii xe­rox.

„SÎRBU A TRAVERSAT CORTINA DE FIER“

In­ter­viu cu doamna Eli­sa­beta Sîrbu, so­ţia scri­i­to­ru­lui

In­ter­viul a fost luat de Mi­hai Barbu, și a fost pu­bli­cat în

vo­lu­mul Ion D. Sîrbu, Ce mai taci, Gary? 12 scri­sori exem­plare,
Edi­tura Genesis, Pe­tro­șani, 2002, p.73.
REFERINŢE CRITICE
 Când am ci­tit pen­tru oară Arca bu­nei spe­ranţe şi am scris des­
pre ea, Ion. D. Sîrbu nu era prea cu­nos­cut în lu­mea tea­tru­lui.
Fost asis­tent şi con­fe­ren­ţiar de es­te­tică şi is­to­ria ar­te­lor, în Cluj,
pe lângă ca­te­dra lui Li­viu Rusu, el a câş­ti­gat ul­te­rior o im­por­
tantă no­to­ri­e­tate ca pro­za­tor, ca ese­ist, ca sce­na­rist de filme şi
au­tor dra­ma­tic în­de­o­sebi, fi­indcă pie­sele lui s‑au suc­ce­dat într‑un
ritm care aproape că de­pă­şea po­si­bi­li­tă­ţile co­men­ta­to­ri­lor.
Con­ti­nuă to­tuşi, după a noas­tră pă­rere, să fie un au­tor
mai mult ci­tit de­cât ju­cat. [...]
[...] Arca bu­nei spe­ranţe ne vor­beşte des­pre via­ţă şi des­pre
moarte, des­pre om şi des­pre uci­gă­toa­rele lui vi­suri, spaime, cu
ac­cen­tul ca­rac­te­ris­tic al eter­ni­tă­ţii.[...]
(N. CARANDINO „Iafet nu tre­buie să moară“,
pre­faţă la I. D. Sîrbu. Arca Bu­nei Spe­ranţe,
Edi­tura Emi­nescu, Bucureşti, 1982, p. 7–8, 10)

*
[…] Nu este ade­vă­rat că de­cem­brie 1989 i‑a gă­sit pe scri­
i­tori cu ser­ta­rele goale. Cel pu­ţin pen­tru Ion D. Sîrbu nu este
ade­vă­rat: două ro­mane in­e­dite, Adio Eu­ropa! şi Lu­pul şi ca­te­
drala, în pre­gă­tire la „Car­tea Ro­mâ­nească“ şi, res­pec­tiv, la
„Emi­nescu“, două vo­lume de în­sem­nări zil­nice, gru­pate sub
ti­tlul Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, în curs de apa­ri­ţie la
1182 REFERINŢE CRITICE

„Scri­sul Ro­mâ­nesc“, o în­tinsă co­res­pon­denţă – toate aş­teaptă

ca ti­pa­rul să in­tre într‑o zo­die mai ge­ne­roasă faţă de ade­vă­rata
li­te­ra­tură, ca să se poată în­fă­ţişa ci­ti­to­ru­lui. […] Ion D. Sîrbu
n‑a fost un în­vins. Deşi Clu­jul, că­ruia îi apar­ţi­nea ca for­ma­ţie
in­te­lec­tu­ală, i‑a ră­mas in­ac­ce­si­bil, a în­cer­cat să se in­te­greze
at­mo­sfe­rei cra­io­vene. În pra­gul anu­lui 1989 era plin de pro­
iecte, în spe­cial amin­ti­rile des­pre ta­tăl său şi des­pre Blaga
ur­mau să prindă chip. Ele au ră­mas însă pen­tru tot­dea­una
pro­iecte: scri­i­to­rul s‑a îm­bol­nă­vit grav şi moar­tea, sur­ve­nită la
nu­mai nouă luni de la de­clan­şa­rea bo­lii, nu i‑a dat ră­ga­zul să
le aş­tearnă pe hâr­tie.
(Ma­ria GRACIOV, pre­zen­tare,
în „Con­tra­punct“, nr. 35/1991)

*
[…] Cum spu­nea Bar­thes des­pre „jur­na­lis­tul“ Gide, pu­
tem spune şi noi că Ion D. Sîrbu se lasă, în pa­gi­nile aces­tui
jur­nal, „bio‑gra­fiat“; el scrie, acum şi aici, bio‑grapheme. Nu
sunt, cum ar pă­rea, afo­risme, axi­ome etc., în tra­di­ţia, atât de
dragă au­to­ru­lui în­suşi, a fi­lo­so­fiei ro­man­tice (şi post­ro­man­
tice) ger­mane. Căci în fi­e­care frază a aces­tui jur­nal ele­men­tul
bi­o­gra­fic ţipă, cheamă, in­vocă; con­ge­lează idei. Sau in­vers:
ideea/ide­ile con­ge­lează bi­o­gra­fi­cul.
[…] Ion D. Sîrbu nu apar­ţine ca­te­go­riei ce­lor „ru­şi­naţi“,
ce­lor care au trăit şi re­fu­zat să vadă ce au trăit. Opera lui a re­fu­zat
în mod con­stant com­pro­mi­sul. Însă, din­colo de operă, ră­mâne
via­ţa, bi­o­gra­fia au­to­ru­lui care este, ne­în­do­iel­nic, o probă de
re­zis­tenţă, de re­zis­tenţă prin cul­tură, prin spi­rit […].
[…] Au­to­rul îm­bracă ha­la­tul ana­lis­tu­lui de­cis să facă
proba unei te­ra­pii de şoc: so­ci­e­ta­tea, epoca, is­to­ria dau semne
de ma­la­die agre­sivă; spe­ranţa ori­că­rui re­me­diu „cla­sic“ a mu­
rit; con­frun­ta­rea po­li­tică/ide­o­lo­gie – de­ve­nită obo­si­toare în
Vest şi com­pro­misă în Est – pare la ca­pă­tul pu­te­ri­lor. Mai
 REFERINŢE CRITICE 1183

mult, vic­tima şi că­lăul au in­trat deja într‑un cerc al in­ter­de­

pen­den­ţei or­ga­nice.
(Ge­orge POPESCU, Ion D. Sîrbu sau
Jur­na­lul ca te­ra­pie a „rău­lui ro­mâ­nesc“,
„Ra­muri“, nr. 9, sep­tem­brie 1991, p. 5)

*
[…] În jur­na­lul lui Ion D. Sîrbu se gă­seşte o ex­cep­ţională
con­fe­si­une şi în­sem­nare a ce­lor pe­tre­cute de un in­te­lec­tual în
în­chi­soa­rea noas­tră cea de toate zi­lele; pen­tru că aici gri­la­jul
nu izo­lează o în­că­pere, nici mă­car un oraş, ci o ţară în­treagă,
un po­por trăind după gra­ti­ile dic­ta­tu­rii co­mu­niste – iată ce
cum­plită re­a­li­tate con­ţine Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal.
Au­to­rul e chiar prea dis­cret cu în­tâm­plă­rile din puş­că­ria prin
care a tre­cut. În ca­zul lui Ion D. Sîrbu, de­ten­ţia pro­priu‑zisă
este nu­mai un re­per în în­ţe­le­ge­rea de­ten­ţiei ge­ne­rale, a su­ro­
ga­tu­lui ief­tin de li­ber­tate ad­mi­nis­trat atâta timp de dic­ta­tură.
De aici cu­loa­rea ce­nu­şie a pa­gi­ni­lor, amă­ră­ciu­nea şi du­re­rea
din mai toate în­sem­nă­rile.
(Mi­hai DRAGOLEA, Jur­na­lul unui do­mi­ci­liu for­ţat,
„Va­tra“, an. XXII, nr. 1 (250), ianuarie 1992, p. 5)

*
„MÂNCĂM ABSURD CU PÂINE“

De­tec­tiv pe cont pro­priu al le­gă­tu­ri­lor ca­u­zale, I. D. Sîrbu

a re­pre­zen­tat, până nu de mult, o fru­moasă stare de ve­ghe a
con­şti­in­ţei. O lungă in­som­nie izo­lată – izo­lare cu atât mai
dure­roasă, cu cât omul avea un mare chef de co­mu­ni­care. Un
minisocrate, cum ar fi spus el în­suşi, care nu nu­mai că n‑a vă­
zut At­hena, dar i s‑au luat din cale, sis­te­ma­tic şi cu pro­gram,
şi toţi in­di­vi­zii cu care ar fi do­rit să stea de vorbă. În­tot­deauna
1184 REFERINŢE CRITICE

am su­fe­rit că I. D. Sîrbu, cu ge­niul vor­bi­rii, n‑a pu­tut fi pro­

fe­sor, n‑a pu­tut avea dis­ci­poli.
A cre­zut o vreme că face parte din Cer­cul Li­te­rar de la Sibiu.
Cam lip­sit de haz, acesta ar fi avut ne­voie de iro­nia sa acidă,
pen­tru a se dez­brăca de em­fază. După pe­re­gri­nări pe la Cluj şi
Bucureşti, s‑a po­me­nit be­to­nat la Cra­iova, unde a fă­cut un fel
de sta­giu fi­lo­so­fic obli­ga­to­riu, până la sfâr­şi­tul vie­ţii. Do­mi­ci­
liu for­ţat? Cer­cul său li­te­rar era el în­suşi, un cerc nu­mai cen­
tru. Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal îl re­pre­zintă pe de­plin.
Car­tea este o amară me­di­ta­ţie seg­men­tată în afo­risme des­pre
con­di­ţia noas­tră în „epoca de aur“, tre­că­toare, şi în epoca bal­
ca­nică, de­fi­ni­tivă. În­cer­cări de de­fi­nire în timp şi spa­ţiu. Sunt
zi­ceri ob­se­sive, care se în­alţă, cad şi ia­răşi se ca­ţără spre lu­
mină, ca sfor­ţă­rile unuia de‑a trece peste un zid înalt. Ritm
gâ­fâit, în­cor­dare aprigă. Se simte în­dâr­ji­rea dis­pe­rată de‑a se
men­ţine în lu­mea spi­ri­tu­lui. După aceea vezi re­sem­nare şi
eşu­are în me­lan­co­lie. Car­tea e dra­ma­tică şi tristă.
„Sunt pa­gini de pus pe piept, când oi muri“, mi‑a spus odată.
Eram ve­cini la Cra­iova, tre­ceam pe sub fe­reas­tra sa când
ie­şeam în oraş, şi‑i au­zeam, di­mi­neaţa, ma­şina de scris. Ştiam
că ţine un jur­nal, tot vor­bea de el. Mai târ­ziu, mi‑a dat câ­teva
frag­mente, din care am iz­bu­tit chiar să pu­blic cioz­vârte.
For­mula Jur­na­lu­lui îm­bracă cel mai bine spi­ri­tul oral al lui
I. D. Sîrbu, care se în­cărca în faţa in­ter­lo­cu­to­ru­lui, gu­ra­liv sau
mut, şi func­ţiona ca un apa­rat de fo­to­gra­fiat cu blitz. Fo­to­gra­
fia pe­tece din re­a­li­tate, pe­tele din soare şi din lună, de parcă ar
fi mi­tra­liat‑o. Je­turi de lu­mină că­ut­ând ideea şi fixându‑i cu
mare re­pe­zi­ciune con­tu­rul:
„Vine o pe­ri­oadă de ciumă, ico­no­clasm, vâ­nare de vră­ji­
toare, pro­cese ejoviste.
Pe cine vom arde pe ru­guri?
Unde este şi cum arată ţa­pul is­pă­şi­tor?
 REFERINŢE CRITICE 1185

Pen­tru de­ra­ie­rea cos­mică ce are loc, vom avea ne­voie de

un acar Păun cât Hi­ma­laya – sau de un Chris­tos de mă­ri­mea
soa­re­lui nos­tru.“
Într‑ade­văr, pen­tru vre­mea aceea, o me­di­ta­ţie de pus pe
piept, în mor­mânt, şi ma­rea iz­bândă a aces­tor pa­gini este to­
tala des­prin­dere de ob­se­sia pu­bli­că­rii. Gari, cum îi spu­neau
pri­e­te­nii, a fost tot tim­pul un om slo­bod la spi­rit şi la gură.
De unde şi pe­re­gri­nă­rile şi ex­clu­de­rile lui din cercuri, tot mai
spre mar­gine.
Şi‑a gă­sit în aceste pa­gini de­plina li­ber­tate de ex­pri­mare:
zi­ce­rea pos­tumă. În ge­ne­ral, orice formă de jur­nal are ceva pos­
tum, nu‑i aşa? Şi nu‑i de mi­rare că de sub les­pe­dea grea a pe­ri­
oa­dei din care toc­mai ie­şi­răm a ră­să­rit toc­mai această flo­ri­cică
în­că­pă­ţâ­nată care pre­lun­geşte re­spi­ra­ţia. Ne­voia de co­mu­ni­
care? Se­tea de a lăsa urme? Do­cu­mente? S‑au pro­dus, în sub­
te­rană, câ­teva ca­po­do­pere ale ge­nu­lui, cum ar fi Jur­na­lul
fe­ri­ci­rii al lui Ste­in­hardt sau acesta al lui Ion D. Sîrbu. Ele vin
să con­tra­zică o re­flec­ţie amară a lui Cio­ran, care‑mi spu­nea
odată, mâh­nit, că noi, ro­mâ­nii, mai că i‑am în­tre­cut pe ruşi în
anii de puş­că­rie, nu­mai că, spre de­o­se­bire de aceş­tia, nu sun­
tem ca­pa­bili să scriem o carte poş­tală. Or, aceste cărţi sunt mai
mult de­cât o carte poş­tală.
For­mula de­mo­cra­tică a „dis­cu­ţiei“ se in­sta­u­rează în „afo­
ris­mul“ lui Sîrbu, ca­pătă con­cre­teţe, modificându‑i, prin di­la­
tare, mem­brana. Afo­ris­mul tinde spre „mo­ment“ şi schiţă.
Mo­ra­lis­tul este şi re­gi­zor şi pă­pu­şar:
„Dis­cut, în vis, cu procuro­rul mi­li­tar. Sun­tem pri­e­teni, ne
plim­băm de braţ prin zarcă, gân­dim li­ber to­tuşi. Con­ver­săm.
Îmi spune: «Tre­buie să ajun­gem acolo, în­cât ce­tă­ţe­nii con­
şti­enţi să fie cu­prinşi de cea mai adâncă şi ul­timă fe­ri­cire,
atunci când li se per­mite ci­ti­rea co­ti­di­ană a ar­ti­co­le­lor din
Codul Pe­nal…»“
1186 REFERINŢE CRITICE

El con­voacă per­so­naje şi le as­cultă pă­sul. (Car­tea e o co­

lec­ţie de pă­suri fi­zice şi me­ta­fi­zice):
„O uri­aşă ope­ra­ţie de cas­trare şi trans­plant are loc acum,
îmi spu­nea Mo­şul. Sun­tem cas­traţi de dum­ne­ze­ire şi ni se
trans­plan­tează cu­tia nea­gră a «F»‑ului. A Fricei, a Foa­mei, a
For­ţei… Ne mu­tăm, de pe an­ces­trala frică de Dum­ne­zeu, pe
frica de ve­cin, pri­e­ten, mi­li­ţian. De pe foa­mea de ade­văr, pe
foa­mea de mân­care, de pe spe­ranţa de mâine, pe spe­ranţa de
pâine. Poate că în stră­fun­duri are loc o rup­tură în ADN‑ul spe­
ciei, se se­pară mi­şeii de sfinţi, vic­ti­mele de că­lăi, oa­me­nii Alfa
de subhominienii Beta. De­o­cam­dată, nu văd de­cât o imensă
şi con­fuză masă in­ter­me­di­ară, în care mi­şe­lia se sfin­ţeşte şi
sfin­ţe­nia se mi­şe­leşte, din mo­tive tac­tice şi stra­te­gice…“
Trans­plan­tul de cu­tie nea­gră mi se pare o adâncă me­ta­foră a
ne­fe­ri­ci­te­lor mu­ta­ţii.
Gă­sesc în Jur­nal multă gân­dire în pilde, adică pri­mi­tivă,
adică po­e­tică; o con­ti­nuă tre­pi­da­ţie li­rică. O aripă gata să
zboare, din care sare o pană – pana au­to­ru­lui – şi no­tează re­
pede‑re­pede o spusă, ca o ţipuritură, după care se în­toarce
fuga în aripă. De aceea cu­vin­tele cântă, au pre­ci­zie şi halou.
Pa­sa­jele se struc­tu­rează (di­dac­tic vor­bind) cam aşa: o con­si­de­
ra­ţie, care, pe mă­sură ce „se con­si­deră“, alu­necă în me­ta­foră şi
po­e­zie. Un dar rar această că­dere, când cei mai mulţi au­tori,
vo­ind să „în­alţe“, nu iz­bu­tesc de­cât să li­te­ra­tu­ri­zeze. De aceea,
pa­gi­nile lui Sîrbu se ci­tesc cu în­cân­tare. De‑a drep­tul tul­bu­ră­
toare în­tâm­pla­rea cu tâ­nă­rul lup ră­tă­cit de pe Fe­leac în za­riş­
tea‑pieiştea ora­şu­lui. Ha­rul au­to­ru­lui de­tec­tează sim­bo­lul.
„Într‑o noapte de fe­bru­a­rie 1951, un lup tâ­năr, sin­gu­ra­tec,
de­o­se­bit de fru­mos şi pu­ter­nic, co­borî pe Fe­leac şi, tra­ver­sând
ce­ta­tea, ajunse până în faţa Ca­te­dra­lei, unde se opri. Nin­sese
proas­păt. Spre di­mi­neaţă, nişte ser­genţi au tras în el şi l‑au
omo­rât. La au­to­psie a re­ie­şit că nu era de­loc flă­mând. Şi cu to­
ţii, cu­tre­mu­raţi, ne‑am în­tre­bat: «De ce a co­bo­rât? Pen­tru ce a
 REFERINŢE CRITICE 1187

pă­ră­sit pă­du­rea în care era în si­gu­ranţă? De ce s‑a oprit chiar în

faţa Ca­te­dra­lei?»“ Pen­tru co­men­ta­riu, i se dă cu­vân­tul lui
Blaga: „Poate că nu tre­buia să ie­şim din pă­dure. Pen­tru noi, ci­
vi­li­za­ţia nu e o obiş­nu­ită etapă de evo­lu­ţie, ci o me­ta­mor­foză
foarte du­re­roasă şi cum­plit de ris­cantă…“ Sîrbu merge în­tot­
deauna în di­rec­ţia po­si­bi­le­lor in­tu­i­ţii bla­gi­ene, in­trând în zone
spe­cu­la­tive fer­tile. A fost dis­ci­po­lul pre­fe­rat al au­to­ru­lui Spa­ţi­
u­lui mi­o­ri­tic. Rar s‑a po­me­nit un uce­nic în stare să‑i păs­treze
ma­es­tru­lui, chiar toată via­ţa, o atât de lu­mi­noasă amin­tire. La
noi, de obi­cei, se poartă sâm­be­tele ce­lor de la care în­veţi, nici­
de­cum du­mi­ni­cile de bucurie.
Blaga a fost săr­bă­toa­rea spi­ri­tu­ală a fi­lo­so­fu­lui, de­ve­nit
cra­io­vean prin ali­anţă. Con­si­de­ra­ţii des­pre acesta gă­seşti la tot
pa­sul, con­tri­bu­ţii din­tre cele mai sub­stan­ţi­ale la con­sti­tui­rea
mi­tu­lui Blaga, de care aveam ne­voie. „Tre­buie să ne în­chi­năm
în faţa clar­vi­zi­u­nii fi­zice şi me­ta­fi­zice a lui Blaga, care, pe căi
pur in­tu­i­tive, şi‑a con­struit un sis­tem fi­lo­so­fic în care fi­e­care
pas, fă­cut în cu­noaş­te­rea din ori­zon­tul mis­te­ru­lui, e ur­mat de
o po­ten­ţare au­to­mată a Mis­te­ru­lui de sine.“ Şi se ar­gu­men­
tează acest me­ri­tat elo­giu, relatându‑se o ex­pe­ri­enţă a ce­lui
care a de­mon­strat sim­ţi­rea şi emo­ti­vi­ta­tea plan­te­lor: „Backsten,
vo­ind să îi dea într‑o zi câi­ne­lui său fa­vo­rit un ou crud spre
mân­care, a avut ideea de a agăţa cla­pele apa­ra­tu­lui său «de de­
tec­tat min­ci­no­şii» pe coaja aces­tui ou, de se­rie in­dus­tri­ală, ne­
fe­cun­dat: şi a avut trans­cen­den­tala sur­priză de a ve­dea acele
apa­ra­tu­lui său sem­na­li­zând ceva din in­te­ri­o­rul aces­tui ou. Ce?
«Aici m‑am oprit, zice acest po­li­ţist no­ro­cos, fi­indcă mi s‑a
fă­cut frică!»“
Sta­rea aceasta de frică me­ta­fi­zică ge­ne­rează cu­ra­jul in­ves­
ti­ga­ţi­i­lor spi­ri­tu­ale. E pro­pice cre­a­ţiei. Fi­inţa ne e în alertă,
sim­ţu­rile stau la pândă, mi­nu­nile îşi des­chid co­rola în faţa pu­
pi­lei noas­tre dată la ma­xi­mum. Fi­lo­so­ful se plimbă prin­tre „de
ce“‑uri, se mi­nu­nează, se înfioară, se in­dig­nează, cio­că­neşte
1188 REFERINŢE CRITICE

aici, bo­că­neşte din­colo, as­cultă, pune de­ge­tul pe rană, se arde,

su­flă în iaurt, frige şi acesta. Emite, ca un scu­fun­dat, bule de
aer la su­pra­faţă: iro­nii fine, au­toi­ro­nii pline de me­lan­co­lie…
Car­tea e vie, re­spiră şi simţi că un mare spi­rit şi‑a dat foc în
ea. Arde fără fum şi fără să acuze vreo du­rere fi­zică. (L‑am vi­
zi­tat în ul­ti­mele luni de via­ţă. Ştiam cât su­feră, ce boală ne­
cru­ţă­toare îl ma­cină. În­tot­deauna mă ui­mea, aproape mă
umi­lea dis­cre­ţia lui, ca­pa­ci­ta­tea de‑a se stă­pâni. Mă pri­mea de
fi­e­care dată cu zâm­be­tul pe buze, bucuros să‑mi vor­bească
des­pre o carte, des­pre jur­nal, des­pre pro­iecte şi spi­ri­tul ju­bila
ca o ar­te­zi­ană în soa­rele di­mi­ne­ţii.)
No­bila sa dis­cre­ţie o în­tâl­nim şi în Jur­nal. Mai ni­mic des­
pre su­fe­rin­ţele fi­zice în­du­rate de‑a lun­gul în­gro­zi­toa­re­lor de­
ce­nii. Du­re­rea e dis­ti­lată în amă­ră­ciu­nea afo­ris­me­lor: „Ne‑am
mu­tat în plin ce­re­mo­nial. Prin şe­dinţe, de­fi­lări, me­nu­e­turi di­
plo­ma­tice, pri­miri şi ple­cări. Orice ce­re­mo­nial evo­lu­ează spre
Modă şi nu spre Artă sau Re­li­gie. Din ca­uza asta, el scoate li­
te­rele din Li­te­ra­tură, con­cep­tele din Drept şi Fi­lo­so­fie, prin­
ci­pi­ile din Mo­rală şi Ide­o­lo­gie – transformându‑le în alai,
cher­meză, vi­trină.“ „No­ta­ţia“ pare spon­tană, dar are în spate o
în­de­lun­gată ela­bo­rare, un sis­tem de gân­dire per­fect ar­ti­cu­lat:
„Trăim în plină co­me­die, co­me­dia asta e tot ce poate fi mai
trist şi mai tra­gic în lume. Is­to­ria tinde spre pro­pria groapă,
per­so­na­li­tă­ţile ei ajung pro­pri­ile ca­ri­ca­turi, ide­a­lu­rile de­vin
pro­pri­ile lor haz­nale. Difficile est satiram non vivere. Fi­lo­so­fia
a fost pre­lu­ată de func­ţiona­rii din agi­ta­ţie, po­li­tica o fac pa­pa­
ga­lii de la Pri­mă­rie (de la pri­mă­ria Pri­ma­ru­lui, să fim bine în­
ţe­leşi), des­ti­nul lu­mii de­pinde de câ­ţiva eco­no­mişti şi mi­li­tari
ci­nici şi li­mi­taţi.“ Ur­mează un pa­saj care îmi place foarte mult:
„Mân­căm ab­surd cu pâine – doar că, pen­tru pâine stăm la
coadă cu car­te­lele în mâini, pe când din ab­surd avem nu­
me­roase su­pra­nor­ma­tive, su­fi­ci­ente pen­tru câ­teva de­ce­nii
de acum îna­inte: tot ce a fost real a de­ve­nit şi su­pra­real, şi
 REFERINŢE CRITICE 1189

subreal – iar ceea ce a fost ra­ţional (lo­gic, mo­ral, sal­va­tor) nu

mai apare de­cât în vise, în căr­ţile ui­tate sau în sub­tex­tul unor
ru­gă­ciuni ili­cite.“ Ab­sur­dul cu pâi­nea ne‑a fost ani de zile sin­
gura sursă de ca­lo­rii.
Ion D. Sîrbu a fost şi om de tea­tru. A chel­tuit în această di­
rec­ţie multă ener­gie şi ta­lent. Dra­ma­tur­gul se simte şi aici peste
tot – acea şti­inţă a ros­ti­rii, preg­nanţa re­pli­cii şi pre­ci­zia cu­vin­te­
lor. Gra­da­ţia mă­ies­trită, cu miez fi­lo­so­fic, evo­lu­ând spre un
punct cul­mi­nant şi având un fi­nal me­mo­ra­bil. Acest lu­cru nu
le re­u­şeşte mul­tora. Multe din frag­mente sunt aproape mo­no­
lo­guri, care n‑au mai apu­cat să mai in­tre în piese. Au­to­rul se fo­
lo­seşte de nişte ade­vă­rate per­so­naje, pre­cum Can­did, Mo­şul,
Limpi, Napocos, Un is­to­ric bă­trân. Aceş­tia îşi pre­zintă mica lor
piesă, dându‑i po­si­bi­li­ta­tea au­to­ru­lui să joace, la rându‑i, ro­lul
co­ru­lui an­tic, ve­nind c‑o la­men­ta­ţie sau con­clu­zie sar­cas­tică.
Iată o mos­tră: „Stau de vorbă cu un is­to­ric bă­trân din acest oraş
bi­zar, Cra­iova‑Isarlâk:
«Po­li­tica aces­tui târg a fost tot­dea­una să scape de is­to­rie. Să
nu vină tur­cii, să plece aus­tri­ec­ ii, să nu treacă şi să ră­mână ruşii.
Nu am do­rit să avem per­so­na­li­tăţi aici. I‑am ex­pe­diat la
Bucureşti, Is­tan­bul, Ar­deal, nu ţi­nem la mo­nu­mente, do­cu­
mente, in­sti­tu­ţii im­por­tante… Am evi­tat să păs­trăm tot ce nu
uită şi ce ne fi­xează sau ne atrage în fur­tu­nile stră­ine. Tă­ie­rea
ca­pe­te­lor, ex­por­tul de deş­tepţi şi va­ni­toşi, cul­ti­va­rea ui­tă­rii
(«orice mi­nune la noi ţine trei zile»), toate for­mele de tri­şare şi
boi­cot ale is­to­riei le‑am cul­ti­vat şi le‑am per­fec­ţionat. Ne‑am
for­mat în aşa fel (fi­rea şi mo­ra­vu­rile), în­cât ori­cui – care ar veni
la noi şi ar dori să ră­mână – să‑i treacă re­pede această poftă şi
să o şteargă cât mai cu­rând. (Ac­to­rul Ion Anes­tin îl tot in­vita
pe Ca­ra­giale să vină la Cra­iova. Acesta pro­mi­tea, dar nu ve­nea.
Se zice că i‑ar fi răs­puns într‑o bună zi: «Frate ti­zule, la Cra­iova
nu se vine, din Cra­iova se fuge!»)“ După care ur­mează, în chip
de con­clu­zie „poanta“: „Aus­tri­e­cii, după 18 ani de fan­tas­tice
1190 REFERINŢE CRITICE

efor­turi de a or­ga­niza Ol­te­nia, au ple­cat dis­pe­raţi, în­ne­bu­niţi.

Au fost fe­ri­ciţi când tur­cii ne‑au pri­mit în­a­poi!“
Ca ol­tean, am gus­tat – cu mai mult sau cu mai pu­ţin
chef – toate iro­ni­ile lui Sîrbu, tă­ioase multe din­tre ele, dar cu
miez şi de­bi­tate cu haz. Răz­bu­na­rea mea, pe care i‑am şi spus‑o
odată, a fost aceasta: „Dom­nule Sîrbu, e ade­vă­rat, dar şi dum­
nea­voas­tră sun­teţi tot ol­tean. Cu­noaş­teţi pro­ver­bul toţi sun­tem
de acolo de unde ne sunt so­ţi­ile. (Des­pre doamna sa, mi­nu­nata
doamnă Olim­pia, me­reu lă­u­dată, îmi spu­nea că răs­cum­pără
toate de­fec­tele ol­te­ni­lor.) De alt­fel, nu nu­mai ol­te­nii sunt lu­
aţi în tăr­bacă, ci şi cei­lalţi, re­stul lu­mii, pe pro­vin­cii şi na­
ţiona­li­tăţi. Au­to­rul nu iartă ni­mic – (nu tace şi nu minte,
cum au­zim acum zil­nic o re­clamă la TV), dar n‑o face cu ră­u­
tate ori spi­rit şo­vin. Tot­o­dată, nu trece cu ve­de­rea vir­tu­ţile şi
ca­li­tă­ţile ce­lor pe care îi pune sub lupă.
Nem­ţii, ame­ri­ca­nii se bucură de aten­ţie şi cad sub in­ci­
denţa bis­tu­ri­u­lui său. Lo­cul pri­vi­le­giat îl ocupă, bi­ne­în­ţe­les,
ro­mâ­nii – lu­aţi câte unul şi câte toţi.
Spre de­o­se­bire de ana­te­mele apo­ca­lip­tice ale lui Cio­ran, pe
care Sîrbu l‑a ci­tit cu aten­ţie, muş­că­tura sa fi­lo­so­fică e din dra­
goste. Ca pre­lun­gi­rea unui să­rut. Am ci­tat abun­dent, dar tot
mai tran­scriu o ul­timă dră­gă­lă­şe­nie, des­pre sine: „Aş fi, îmi
spune Limpi, un scri­i­tor ce de­bu­tează me­reu (fără suc­ces, dar
cu suc­cese) […], un es­te­ti­cian est‑ethic, un li­be­ral în­dră­gos­tit
de lan­ţuri, un sin­di­ca­list de unul sin­gur, un fost Don Juan, ac­
tu­al­mente în­dră­gos­tit de pro­pria babă, un pro­le­tar plin de lum­
pen‑di­plome, un mi­ner fără lampă, un minisocrate ce nu a vă­zut
At­hena şi nici car­telă de cu­cută nu are (su­b­li­ni­e­rea noas­tră), un
Dan­ton pri­mind zil­nic pi­cioare în fund de la Ro­bes­pi­erre‑ul
blo­cu­lui, un bă­trân ră­mas în min­tea co­pi­i­lor, un evreu dat
afară din co­mu­ni­tate, un şiit‑sun­nit în­cer­când să ră­mână un
creş­tin‑copt într‑o Ar­me­nie tot mai tur­cească, un neamţ in­ca­
pa­bil să re­pare o si­gu­ranţă, un biet ser­gent într‑o ar­mată ce se
 REFERINŢE CRITICE 1191

tot re­trage de 40 ani, un zoon‑anti‑politikon, o mai­muţă a bu­

nu­lui Dum­ne­zeu, un că­cat în ploaie, un…“
Îmi vine acum să‑i spun: Dom­nule Gari, nu vă mai mi­ni­
ma­li­zaţi, pen­tru că lu­mea nu ştie de glumă şi cu mo­des­tia nu
se face ni­mic azi. Sun­teţi un mare, fer­me­că­tor scri­i­tor! Acest
jur­nal spul­beră mi­tul ser­ta­re­lor goale, iar căr­ţile dum­nea­voas­
tră, re­des­co­pe­rite, vor face de­li­ciul ge­ne­ra­ţi­i­lor cu care veţi pu­
tea sta, în sfâr­şit, de vorbă, fără teamă că sun­teţi spionat ori
în­re­gis­trat. Mi‑aţi bucurat inima, dom­nule Gari!
(Ma­rin SORESCU, „Mân­căm ab­surd pe pâine“,
Post­faţă, Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, vol. 2)
Edi­ţie în­gri­jită de Eli­sa­beta Sîrbu, Cra­iova,
Scri­sul Ro­mâ­nesc, 1993, p. 308–313)

*
După Jur­na­lul fe­ri­ci­rii, car­tea pos­tumă a lui N. Ste­in­hardt,
a doua mare sur­priză a li­te­ra­tu­rii de ser­tar este jur­na­lul lui Ion
D. Sîrbu, in­ti­tu­lat […] Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal.
[…] Nu ezit să spun – [o] ex­tra­or­di­nară con­fe­si­une fă­cută de
un in­te­lec­tual de clasă, cu un des­tin im­po­si­bil. Im­po­si­bil,
adică tra­gic. […]
Până la Ju­de­cata de Apoi, acest su­flet de pur­ga­to­riu îşi no­
tează în ca­ie­tele lui in­time ceea ce vede, ceea ce gân­deşte şi ceea
ce ştie des­pre is­to­ria abe­rantă şi urâtă prin care a tre­cut. Sunt
„ca­iete de noapte“, „exer­ci­ţii de ui­tare“, cu­tia nea­gră care, după
de­zas­tru, va pu­tea fi re­cu­pe­rată, în fine, este vorba în aceste
în­sem­nări de o pre­gă­tire lu­cidă pen­tru moarte…
[…] Aceste con­fe­si­uni clan­des­tine re­pre­zintă şi un act de
pro­test in­di­vi­dual, o în­cer­care sin­gu­lară de a ieşi din „sta­rea
de iovie“, din fai­moasa, mi­ti­zata noas­tră ine­r­ţie ră­să­ri­teană.
Jur­na­lul in­tim, deci, ca măr­tu­rie, ca do­cu­ment so­cial şi mo­
ral, ca exer­ci­ţiu (încă un exer­ci­ţiu!) de cla­ri­tate şi li­ber­tate in­
te­ri­oară. Mă gră­besc să spun că în Jur­na­lul unui jur­na­list fără
1192 REFERINŢE CRITICE

jur­nal mai ales acest as­pect se ob­servă la lec­tură şi cu pre­că­

dere acest ele­ment îi dă va­loare mo­rală şi in­te­lec­tu­ală. Aici se
vede mai bine că jur­na­lul in­tim este in­fi­nit mai mult de­cât
Amiel zi­cea că este: une paresse occupée. Este o exas­pe­rare
scrisă (tran­scrisă), o în­tâm­pi­nare şi o con­ver­tire (scrip­tică) a
fri­cii, un act de sal­vare in­te­ri­oară şi o măr­tu­rie în­gro­pată. Un
exer­ci­ţiu (al câ­te­lea?), deci, de su­pra­vie­ţu­ire şi un do­cu­ment
de exis­tenţă. Ion D. Sîrbu, tre­cut prin multe, lo­vit de duş­
mani şi tră­dat de pri­e­teni, mar­gi­na­li­zat de uto­pia în care avu­
sese ne­să­bu­inţa să creadă în ti­ne­reţe, îşi trece în aceste ca­iete
se­crete re­vol­tele, dez­a­mă­gi­rile, sar­cas­mele sale, într‑o li­ber­tate
to­tală a spi­ri­tu­lui.
[…] Ion D. Sîrbu […] scrie în „ca­ie­tele de noapte“, fără a
fo­losi ci­frul, alu­zia, pa­ra­fraza, pa­ra­bola şi alte in­stru­mente ale
in­ter­dic­ţiei şi fri­cii. Scrie de‑a drep­tul, cu o lu­ci­di­tate şi o sin­
ce­ri­tate ulu­i­toare.
Iese o carte pu­ter­nică, o con­fe­si­une ma­joră din toate punc­
tele de ve­dere. Este, re­pet, car­tea unui in­te­lec­tual de marcă
for­mat în preajma lui Blaga, ini­ţiat deja în 1945 în şti­inţa ar­
he­ti­pu­ri­lor (teza de li­cenţă este in­ti­tu­lată: De la ar­he­ti­pu­rile lui
C. G. Jung la ca­te­go­ri­ile abi­sale ale lui Lu­cian Blaga). Re­flec­ţi­
ile sunt de mai multe ori tă­ioase, dar cum bine zice Ma­rin
So­rescu în post­faţa vo­lu­mu­lui, „muş­că­tura lui fi­lo­so­fică e din
dra­goste; ca pre­lun­gi­rea unui să­rut“. Chiar aşa şi este li­te­ra­tura
con­fe­sivă a aces­tui es­te­ti­cian est‑ethic că­ruia nu‑i iese nici­od ­ ată
ni­mic, în plan so­cial […].
[…] Cred că aceasta este ecu­a­ţia scri­su­lui şi, pro­ba­bil,
ecu­a­ţia fi­in­ţei sale: un simţ acut al tra­gi­cu­lui şi o plă­cere
enormă de a co­mu­nica.
[…] Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal: o operă ma­joră din
sfera li­te­ra­tu­rii su­biec­tive ro­mâ­neşti; o con­fe­si­une amar‑tă­
ioasă, re­ve­la­toare pen­tru un des­tin tra­gic şi pen­tru des­ti­nul
unei ge­ne­ra­ţii, o carte, în fine, scrisă – în ciuda ne­no­ro­ci­ri­lor
 REFERINŢE CRITICE 1193

pe care ea le po­ves­teşte – cu poftă, cu ta­lent moralistic şi cu o

ima­gi­na­ţie de tip in­te­lec­tual. Per­so­na­jul care tră­ieşte în aceste
pa­gini (tră­ieşte şi gân­deşte, şi gân­deşte de re­gulă bine, fără
ifose, fără com­plexe, fără pa­timă po­li­tică de tip bal­ca­nic!) este
cât se poate de sim­pa­tic: nici veş­nic acu­za­tor pu­blic, nici pier­
dut într‑o bu­fo­nadă fără şir. Într‑o epocă „aleluiatică“ (încă o
for­mulă bine gă­sită; Ion D. Sîrbu este ex­pert în aceste vorbe
me­mo­ra­bile), îşi ţine fi­rea şi face o cro­nică se­cretă a epo­cii din
un­ghiul unei su­biec­ti­vi­tăţi com­plexe, o cro­nică în care far­me­
cul in­te­li­gen­ţei se uneşte cu sen­ti­men­tul unei pieiri lente, în
scârbă şi ui­tare.
Asis­ten­tul lui Blaga [sic!] le‑a trăit pe amân­două până la ca­
păt. Şi le‑a trăit (sau, ori­cum, le‑a scris) în mo­dul lui foarte per­
so­nal, „din­coace de bine şi de rău“, într‑o suc­ce­si­une de pa­gube
şi ne­fe­ri­ciri care nu i‑au do­bo­rât spi­ri­tul. Acest fapt mi se pare
esen­ţial în ca­zul lui Ion D. Sîrbu, un scri­i­tor care sare, acum,
după pa­tru ani de la moar­tea lui, peste rân­duri. În­tâl­ni­rea cu
opera lui se­cretă este, re­al­mente, o re­ve­la­ţie şi, dacă re­gret ceva,
este că nu l‑am cu­nos­cut mai bine cât timp a trăit. […]
(Eu­gen SIMION, Exer­ci­ţii de ui­tare, I, II,
„Li­te­ra­to­rul“, an. III, nr. 46 (115),
19–26 noiembrie 1993, p. 3, şi 47 (116),
26 noiembrie – 3 decembrie 1993, p. 3)

*
La nu­mai cinci ani de la tre­ce­rea în eter­ni­tate a lui Ion D.
Sîrbu (28 iu­nie 1919‑17 sep­tem­brie 1989), opera sa îşi re­levă
noi di­men­si­uni, fa­ţete şi sem­ni­fi­ca­ţii. Va­loa­rea ope­rei sale – ca
a tu­tu­ror cre­a­to­ri­lor de marcă, au­ten­tici – creşte în timp. În
ca­drul ope­rei lui Ion D. Sîrbu, li­te­ra­tura pen­tru co­pii ocupă
un loc im­por­tant. În orice caz nu o pu­tem si­tua mai pre­jos, ca
va­loare, faţă de pie­sele sale de tea­tru – care l‑au con­sa­crat ca pe
unul din­tre cei mai re­pre­zen­ta­tivi dra­ma­turgi din li­te­ra­tura
1194 REFERINŢE CRITICE

noas­tră con­tem­po­rană – nici faţă de ce­le­lalte ro­mane sau po­

ves­tiri, nici chiar faţă de me­mo­ri­a­lis­tică, în care s‑a im­pus deci­
siv, prin apa­ri­ţia pos­tumă a atât de pro­fun­du­lui şi ori­gi­na­­lu­lui
Jur­nal al unui jur­na­list fără jur­nal. Şi aceasta, pen­tru că Ion D.
Sîrbu ră­mâne ace­laşi, egal cu sine, în toate com­par­ti­men­tele
ope­rei sale. Ace­laşi spi­rit spe­cu­la­tiv, fe­bril şi in­ci­tant, hră­nit de
o vastă şi so­lidă cul­tură, se re­simte peste tot, în opera sa. Ion
D. Sîrbu a tra­tat li­te­ra­tura pen­tru co­pii cu ma­ximă se­ri­o­zi­tate
şi ne­dez­min­ţit pro­fe­siona­lism. Pen­tru Ion D. Sîrbu, li­te­ra­tura
pen­tru co­pii n‑a re­pre­zen­tat doar un sim­plu di­ver­tis­ment, aşa
cum se în­tâm­plă cu mulţi au­tori care au abor­dat acest gen. Fără
să o con­si­dere un gen mi­nor, Ion D. Sîrbu a in­tuit că li­te­ra­tura
pen­tru co­pii oferă ne­li­mi­tate po­si­bi­li­tăţi de ex­pri­mare, pen­tru
un scri­i­tor.[...]
(Ovidiu GHIDIRMIC. Ion D. Sîrbu şi co­pi­lă­ria ca stare
pa­ra­di­si­acă, pre­faţă la I. D. Sîrbu, De ce plânge mama?,
edi­ţia a II‑a, Scri sul Ro­mâ­nesc, Cra­iova, 1994, p. 5)

*
[...] Ion D. Sîrbu este prin ex­ce­lenţă un „au­tor de ser­tar“ –
nu prin vo­ca­ţie de bună seamă, ci prin situa­ţie. Co­me­dia sa­ti­
rică Sovrom‑Căr­bune scrisă în plin sta­li­nism de fiul de mi­ner
cu edu­ca­ţie so­cial‑de­mo­crată şi care a cir­cu­lat în co­pii dac­ti­lo­
gra­fi­ate prin­tre mem­brii „Cer­cu­lui li­te­rar“ ce îşi pre­lun­gea
atunci o exis­tenţă clan­des­tină, a con­sti­tuit cor­pul de­lict prin­ci­
pal la pro­ce­sul au­to­ru­lui. Aproape toate nu­ve­lele din cu­le­ge­rea
Şoa­re­cele B, din ace­eaşi pe­ri­oadă, au tre­cut şi ele prin sam­iz­dat
îna­inte de a ve­dea lu­mina ti­pa­ru­lui peste de­ce­nii. Eli­be­rat din
în­chi­so­rile me­nite să‑l frângă, au­to­rul aces­tor opere, care ori­
cât m‑au amu­zat la tim­pul lor tre­buie să re­cu­nosc că fap­tul de
le fi ci­tit mi‑a bă­gat atunci frica în oase a fă­cut, o mo­destă ca­ri­
eră de dra­ma­turg re­a­list‑so­ci­a­list, de care se des­part to­tuşi dra­
mele Arca bu­nei spe­ranţe şi Si­meon cel drept. Verva lui sa­ti­rică
 REFERINŢE CRITICE 1195

am re­des­co­pe­rit‑o abia în scri­so­rile ce mi le‑a tri­mis, di­rect sau

in­di­rect, mai ales în anii pe care i‑am pe­tre­cut la Köln, unde
l‑am şi avut ca oas­pete. L‑am în­dem­nat atunci şi să ră­mână în
oc­ci­dent şi să‑şi în­cerce ta­len­tul sum­bru într‑o operă eli­be­rată
de­fi­ni­tiv de cen­zura in­te­ri­oară: eram în­cre­ză­tor în suc­ce­sul
care l‑ar fi aş­tep­tat. De ro­ma­nul Adio, Eu­ropa! Şi de acest Jur­
nal am luat cu­noş­tinţă abia după de­cem­brie 1989, adică după
moar­tea lui.
(Ion NEGOIŢESCU, Scri­i­tori con­tem­po­rani,
Edi­ţie în­gri­jită de Dan Da­mas­chin,
Edi­tura Da­cia, Cluj‑Na­poca, 1994, p. 394)

*
[...] Res­pec­tuos nu­mai cu ma­rile ade­vă­ruri imu­a­bile, Gary
nu‑şi bă­tea joc nici de cele în re­la­ţie schim­bă­toare, iar când îşi
măr­tu­ri­sea unele de­cep­ţii le um­plea de iro­nii, una mai su­cu­
lentă de­cât alta. De aceea ce nu‑şi bă­tea joc nici­o­dată era însă
na­ţia şi pa­tri­o­tis­mul. Deşi struc­tu­ral pro­ve­nit din an­te­ce­sori
de ori­gini di­fe­rite, ceea ce îl fă­cuse cândva pe Blaga să spună
că „Gary e or­fan de limbă ma­ternă“, iu­bea limba ro­mână şi se
plimba cu ea pe toate por­ta­ti­vele de ex­pri­mare. Plin de po­e­zie
când cita un vers, plin de se­ve­ri­tate când gă­sea fraze în­câl­cite
şi idei ba­nale. [...]
[...] Iu­bea cu pa­timă tea­trul că­ruia îi gă­sea vir­tuţi mo­rale
şi li­te­rare: îl con­si­dera un in­stru­ment de pe­da­go­gie in­te­lec­tu­
ală şi so­ci­ală. Pen­tru el tea­trul nu era un edi­fi­ciu de plic­ti­seală
şi nici de dis­trac­ţie ief­tină, ci o in­sti­tu­ţie des­ti­nată unui pu­blic
iu­bi­tor de idei şi de pro­bleme ex­puse pe scenă. Iată de ce pie­
sele lui Gary, toate, mus­tesc de idei şi de pro­bleme, în care
in­se­rează teme de mare acu­i­tate po­li­tică şi so­ci­ală. [...]
(Horia STANCA, Aşa a fost să fie...,
Edi­tura Da­cia, Cluj‑Na­poca, 1994, p. 252)
1196 REFERINŢE CRITICE

*
Doamne, nu vreau să scriu cum s‑a mai
scris, vreau să scriu des­pre ce nu s‑a mai scris.
ION D. SÎRBU

[…] De nu­mele lui [Ion D. Sîrbu] se leagă nu nu­mai o operă,

ci şi o per­so­na­li­tate şi un des­tin. O operă, an­tumă şi pos­tumă, a
că­rei va­loare de‑abia as­tăzi, sau de‑abia mâine poate va pu­tea fi
apre­ci­ată cum se cu­vine, o operă care ne‑a fă­cut sur­priza de zile
mari a unei au­ten­tice şi ma­sive li­te­ra­turi de ser­tar, con­sti­tu­ind
re­vanşa lui Gary. O per­so­na­li­tate ex­tra­or­di­nar de pu­ter­nică şi
de com­plexă, pe care re­mar­ca­bi­lul Cerc Li­te­rar de la Si­biu nu
o poate cu­prinde în în­tre­gime şi ex­plica ex­ha­us­tiv. Un des­tin
cu to­tul ie­şit din co­mun, unul din cele mai dra­ma­tice pe care
le cu­noaşte li­te­ra­tura ro­mână, o via­ţă sa­tu­rată de su­fe­rinţă, do­
mi­nată de sta­rea de iovie, o via­ţă în com­pa­ra­ţie cu care pă­lesc
toate ne­ca­zu­rile şi pe­ri­pe­ţi­ile noas­tre, ale tu­tu­ror ce­lor­lalţi co­
legi ai săi de breaslă. Vi­aţă, des­tin, per­so­na­li­tate şi operă ce ne
ajută să în­ţe­le­gem de ce nu­mele lui Ion D. Sîrbu a de­ve­nit un
sim­bol al re­zis­ten­ţei cin­stite, cu mâi­nile goale (şi cu­rate!), de
unul sin­gur, fără niciun fel de „spate“, îm­po­triva re­gi­mu­lui
to­ta­li­tar şi dic­ta­to­rial co­mu­nist de la noi.
(Ar­gu­ment, „Ca­iete Cri­tice“,
nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 5)

*
[…] Ion D. Sîrbu obiş­nuia să re­pete, în co­res­pon­denţă şi
în Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal: „Nu vreau să scriu alt­fel
de­cât co­le­gii mei – vreau să scriu des­pre alt­ceva.“ […] Şi to­
tuşi, Ion D. Sîrbu a scris nu nu­mai des­pre alt­ceva, ci şi alt­fel
de­cât co­le­gii săi de breaslă. Într‑atât de alt­fel, în­cât Gary
poate fi uşor iden­ti­fi­cat, fie şi după o sin­gură pa­gină sau chiar
frază de‑a sa. El a scris alt­fel ca mo­da­li­tate ar­tis­tică (v. pro­pri­ile
sale re­fe­riri la ro­ma­nul Adio, Eu­ropa!, apro­piat de Apu­le­ius,
 REFERINŢE CRITICE 1197

Swift, Vol­ta­ire, Hašek, Ilf şi Pe­trov ş.a.) şi tot­o­dată din punct

de ve­dere sti­lis­tic. […] În proză, co­res­pon­denţă, jur­nal, Ion
D. Sîrbu fo­lo­seşte din abun­denţă pa­ra­do­xul, pa­ra­fraza, jo­cul
de cu­vinte, ana­cro­nis­mul, au­to­ma­tis­mul ş.a. El cre­ează noi
cu­vinte, după mo­de­lul lim­bi­lor aglu­ti­nante. […]
Cu­ce­rind Limba Ro­mână şi lăsându‑se cu­ce­rit de ea, fă­
când din ea o ade­vă­rată re­li­gie, „or­fa­nul de limbă ma­ternă“, Ion
D. Sîrbu de­vine, prin toate scri­e­rile sale, un ade­vă­rat per­for­mer
al ex­pri­mă­rii. Epi­te­tul umo­ris­tic, ade­sea foarte po­li­ti­zat, de­ri­
vat din sub­stan­ti­vul pro­priu – epi­tet ex­plo­ziv, ecla­tant prin
no­u­tate, prin sur­priză – re­pre­zintă doar unul din mij­loa­cele
aces­tei per­for­manţe.
(Va­le­riu CRISTEA, Epi­te­tul ex­plo­ziv,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 225)

*
Când un spi­rit su­pe­rior, cum a fost Ion D. Sîrbu aş­terne
pe hâr­tie chiar şi cele mai fu­gare gân­duri, chiar şi cele mai fra­
gile im­pre­sii, ceea ce re­zultă nu poate fi de­cât re­mar­ca­bil, aşa
cum este acest al doi­lea vo­lum din Jur­na­lul unui jur­na­list fără
jur­nal, sub­in­ti­tu­lat Exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate. Con­si­de­rată de au­
to­rul în­suşi a fi un „ro­man po­li­tic“, car­tea este de fapt o al­ter­
nanţă de no­ta­ţii, re­flec­ţii, co­men­ta­rii şi ana­lize re­fe­ri­toare la
de toate: mo­mente au­to­bi­o­gra­fice, con­fi­denţe, note de lec­
tură, amin­tiri des­pre di­fe­rite în­tâm­plări cu per­so­naje pu­
blice sau ano­nime, re­flec­ţii asu­pra vie­ţii cul­tu­rale, so­ci­ale,
po­li­tice, asu­pra stă­rii con­tem­po­rane a lu­mii. Aces­tea se suc­
ced ca într‑un ca­lei­do­scop cu in­fi­nite jux­ta­pu­neri de forme şi
cu­lori, din fi­e­care în parte şi din an­sam­blu conturându‑se în­
suşi pro­fi­lul in­te­lec­tual şi mo­ral de înaltă ţi­nută al mult în­cer­
ca­tu­lui, dar ne­se­că­tu­i­tu­lui om de cul­tură care a fost Ion D.
Sîrbu. […] Scri­i­to­rul – con­şti­inţă a vre­mii sale – a su­fe­rit
până la dis­pe­rare pen­tru ceea ce se ve­dea cu ochiul li­ber de
1198 REFERINŢE CRITICE

că­tre ori­cine, dar nu­mai el şi încă pu­ţini ase­me­nea lui au avut

pu­te­rea să ex­prime, fie şi nu­mai în „scri­eri de ser­tar“ şi să în­
tre­vadă la ori­zon­tul spe­ran­ţei lu­mina sal­vă­rii: „Din jale se va
în­trupa şi mân­tui­rea. Limba îşi face gim­nas­tica pe în­tu­ne­rec,
pă­mân­tul strigă după ţă­rani, uzi­nele cer în gura mare in­te­li­
genţă cu răs­pun­dere, cu­raj şi com­pe­tenţă.“ […]
Dar ma­jo­ri­ta­tea gân­du­ri­lor în­cre­din­ţate de Ion D. Sîrbu
„Jur­na­lu­lui“ său sunt de‑a drep­tul su­b­lime, vă­dind bo­gă­ţia
unei minţi lu­mi­nate din mai multe di­rec­ţii, ca atunci când, la
tea­tru, se unesc, contopindu‑se pro­iec­ţi­ile mai mul­tor re­flec­
toare pen­tru a re­li­efa pu­ter­nic un per­so­naj com­plex, ilu­mi­nat,
înălţându‑i sem­ni­fi­ca­ţia. […]
Ion D. Sîrbu a fost un om trist, dar nu în­vins, în­frân­ge­rile
pe care le‑a trăit nu l‑au arun­cat în rân­du­rile es­tro­pi­a­ţi­lor mo­
ral. Cu ma­rele său echi­li­bru, el a fost un raisonneur. […] Din
pă­cate, lui Ion D. Sîrbu soarta i‑a re­fu­zat bucuria du­re­roasă a
ace­lui de­cem­brie 1989, când ză­ga­zu­rile au fost rupte. Acest spi­
rit lu­mi­nat ar fi me­ri­tat din plin să asiste la sfâr­şi­tul re­gi­mu­lui
sub care a su­fe­rit atât de ne­drept, la în­che­ie­rea ace­lei nopţi atot­
cu­prin­ză­toare, al că­rei ro­man l‑a scris în „ca­ie­tele“ sale de taină.
(Ga­bri­ela DOLGU, Ca­ie­tele nop­ţii, „Ca­iete cri­tice“,
nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 153–157)

*
Ion D. Sîrbu a fost de de­parte cea mai ori­gi­nală fi­gură,
poate şi cea mai ageră minte, a aces­tui grup [Cer­cul Li­te­rar
de la Si­biu, n. edit.] de ti­nere, scli­pi­toare ta­lente, tim­pu­riu
afir­mate. […]
Pu­te­rea in­te­li­gen­ţei lui era tă­ioasă, pă­trun­ză­toare. Apriga
lui sa­ga­ci­tate, umo­rul acid, su­ple­ţea lui oţe­lită de spa­da­sin al
ver­bu­lui ne fas­cina. Ni­me­rea în­tot­deauna cu­iul în cap, cu o
lu­ci­di­tate fără greş. Însă, ca unei lame prea fin as­cu­ţite, a că­rei
in­ci­zie de­vi­ază câ­te­o­dată, i se în­tâm­pla şi lui să emită une­ori
 REFERINŢE CRITICE 1199

ju­de­căţi de va­loare pri­pite, gus­tate de dra­gul ha­zu­lui, ce ne

fă­cea să râ­dem mult şi fără opre­lişti.
[…] Avea prea multă per­so­na­li­tate, prea multă in­te­li­
genţă, prea multe idei – şi ide­ile pot fi ori­când sus­pecte – pen­
tru a i se ierta di­si­denţa ide­o­lo­gică. În turma obe­di­en­ţi­lor, el
fi­gura ca oaia nea­gră, pier­dută. Poate că el con­fun­dase ide­a­lul
po­li­tic cu prag­ma­tis­mul po­li­tic al epo­cii, ne­ac­cep­tând de­o­se­
bi­rile ce in­e­vi­ta­bil le se­pa­rau. Se sim­ţea pri­zo­ni­e­rul unui an­
gre­naj is­to­ric, ce li se pă­rea unora ire­ver­si­bil şi al că­rui sfâr­şit
n‑a mai apu­cat să‑l vadă.
A cre­zut cu cer­bi­cie şi ones­ti­tate în ade­vă­rul lui şi a în­frun­
tat cu ne­în­du­ple­care ad­ver­si­tă­ţile, aver­si­u­nile ce le stâr­nea.
(Viorica GUY MARICA, Un por­tret pla­u­zi­bil,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 109–114)

*
Ion D. Sîrbu […] este unul din­tre scri­i­to­rii a că­ror operă
spo­reşte, ca va­loare şi sem­ni­fi­ca­ţie, îşi re­levă noi fa­ţete şi di­
men­si­uni, în pos­tu­mi­tate. […]
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, […], jur­nal au­to­bi­o­
gra­fic, cu­tre­mu­ră­tor prin vi­zi­une şi sin­ce­ri­tate, prin pre­mo­ni­
ţii tul­bu­ră­toare şi pro­funde re­flec­ţii fi­lo­so­fice, es­te­tice şi
mo­rale, [este] poate cea mai com­plexă şi mai va­lo­roasă operă
a sa, în care ma­rele căr­tu­rar s‑a în­tre­cut pe sine. Dra­ma­tur­gul
şi pro­za­to­rul este com­ple­tat, prin pa­gi­nile aces­tui jur­nal, în
chip fe­ri­cit şi ar­mo­nios, de fi­lo­sof şi ese­ist. Dis­ci­po­lul lui
Lu­cian Blaga, cu pre­o­cu­pări de fi­lo­so­fia cul­tu­rii încă din anii
de stu­dii, ca­dru uni­ver­si­tar la Cluj nu pu­tea să se dez­mintă.
Ti­tlul aces­tui jur­nal este şo­cant în mă­sură a ne pro­voca
per­ple­xi­tate, dar plin de grele şi tul­bu­ră­toare sem­ni­fi­ca­ţii. Nu
este vorba de un ca­lam­bur, de un sim­plu joc de cu­vinte, ci de
un pa­ra­dox exis­ten­ţial. Ion D. Sîrbu a scris această carte cu
con­vin­ge­rea, măr­tu­ri­sită, că – da­to­rită con­ţi­nu­tu­lui ei – nu va
1200 REFERINŢE CRITICE

pu­tea ve­dea lu­mina ti­pa­ru­lui, că va ră­mâne, multă vreme, o

carte de ser­tar: „…nici­o­dată, într‑un vi­i­tor pre­vi­zi­bil, aceste
măr­gele pe aţă nu vor pu­tea ve­dea lu­mina ti­pa­ru­lui [s.a.]“. Dar,
poate fi un vi­i­tor pre­vi­zi­bil? Iro­nie a sor­ţii, această carte a apă­
rut nu la mult timp după ce a fost scrisă, ti­pă­ri­rea pri­mei edi­
ţii fi­ind sub­ven­ţionată chiar de… Gu­ver­nul Ro­mâ­niei! Dacă
scri­i­to­rul ar mai fi trăit, nu i‑ar fi ve­nit să‑şi creadă ochi­lor.
Iată cât de im­pre­vi­zi­bile pot fi eve­ni­men­tele! Is­to­ria ne sur­
prinde şi ne de­ru­tează pe toţi, ori­cât de per­spi­cace ar fi min­
ţile noas­tre.
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal a fost re­dac­tat de Ion D.
Sîrbu în­tre anii 1983 şi 1989, în pa­ra­lel cu ro­ma­nele Lu­pul şi
Ca­te­drala, Adio, Eu­ropa! şi Dan­sul Ur­su­lui. Dar, Ion D. Sîrbu
n‑a scris acest jur­nal ca să se de­co­nec­teze, în timp ce lu­cra –
„ca un con­dam­nat la moarte“ – la ro­ma­nele sale.
Aceste „exer­ci­ţii de lu­ci­di­tate“ – cum le nu­meşte au­to­rul –
au fost scrise din dis­pe­rare şi re­voltă, cu fu­rie şi re­sem­nare,
în ace­laşi timp, pen­tru a‑şi păs­tra li­ber­ta­tea in­te­ri­oară şi in­
te­gri­ta­tea con­şti­in­ţei. Mar­cat de izo­lare şi sin­gu­ră­tate, ca un
Ro­bin­son pe in­sula pus­tie, au­to­rul şi‑a no­tat pro­pri­ile‑i gân­
duri şi ob­se­sii zil­nice, cu o ma­ximă sin­ce­ri­tate, sub forma unor
glosse şi mi­cro­e­se­uri, re­flec­ţii şi afo­risme, di­a­lo­guri cu per­so­
naje re­ale sau ima­gi­nare. Jur­na­lul apare şi ca o pre­gă­tire pen­tru
tre­ce­rea Sty­xu­lui, pre­sen­ti­men­tul mor­ţii de­ve­nind tot mai ac­
cen­tuat de la o vreme. Jur­na­lul lui Ion D. Sîrbu are sub­stanţă
epică. De alt­fel, au­to­rul n‑a ezi­tat să‑l de­clare, la un mo­ment
dat, „ro­man po­li­tic“, ceea ce şi este, în bună mă­sură, o cro­nică
nu mai pu­ţin cu­tre­mu­ră­toare de­cât Ar­hi­pe­la­gul Gu­lag, ce­le­brul
ro­man al lui Sol­je­ni­ţîn.
Din­colo de con­si­de­ra­ţi­ile sale, scli­pi­toare, de fi­lo­so­fia cul­
tu­rii, pe care le în­tâl­nim frec­vent, ma­rea ob­se­sie a lui Ion D.
Sîrbu ră­mâne Is­to­ria. Jur­na­lul este o ra­di­o­gra­fie exactă a to­ta­
li­ta­ris­mu­lui. Dar, pe Ion D. Sîrbu nu l‑a in­te­re­sat nu­mai
 REFERINŢE CRITICE 1201

această epocă de tristă amin­tire, ci Is­to­ria în ge­ne­ral – cu în­

tre­gul ei cor­te­giu de sa­cri­le­gii, abu­zuri, ig­no­mi­nii – ale că­rei
taine a în­cer­cat să le pă­trundă şi să le în­ţe­leagă. „Te­roa­rea is­to­
riei“, cum o nu­mea Mir­cea Eli­ade, sau „Vi­cle­ni­ile is­to­riei“,
cum le spu­nea Ma­rin Preda, for­mează obi­ec­tul me­di­ta­ţiei lui
Ion D. Sîrbu. Is­to­ria îi apare, lui Ion D. Sîrbu, ab­surdă, prin
per­pe­tu­a­rea Ră­u­lui. Tot jur­na­lul ca de alt­fel în­treaga exis­tenţă
a lui Ion D. Sîrbu – stă sub sem­nul lup­tei cu ab­sur­dul. Ab­sur­
dul is­to­riei l‑a lo­vit, crunt, în via­ţă şi la fă­cut să îm­păr­tă­şească
soarta mi­ti­cu­lui şi gre­ul­ui pus la în­cer­care Iov, care a pier­dut
to­tul, dar nu şi Cre­dinţa. Efor­tul său de pă­trun­dere şi de în­ţe­
le­gere, de com­pre­hen­si­une, a ab­sur­du­lui is­to­riei se iz­beşte de
di­fi­cul­tăţi in­sur­mon­ta­bile – pen­tru că ab­sur­dul nu poate fi
în­ţe­les – şi se asea­mănă cu acela al lui Si­sif, su­pus la cazna sa,
per­ma­nentă şi za­dar­nică, de a îm­pinge şi urca bo­lo­va­nul, care
se ros­to­go­leşte, iar truda tre­buie re­lu­ată, me­reu, de la ca­păt.
Nu­mai că spre de­o­se­bire de cea mai mare parte a li­te­ratu­rii
exis­ten­ţi­a­liste con­tem­po­rane, Ion D. Sîrbu prac­tică o sote­ri­o­
lo­gie a Spe­ran­ţei, care poate fi de­crip­tată şi din cea mai re­pre­
zen­ta­tivă piesă a sa: Arca Bu­nei Spe­ranţe, al că­rei ti­tlu este
cum nu se poate mai sem­ni­fi­ca­tiv. Uma­ni­ta­tea se poate salva
nu­mai prin spe­ranţă. Ab­sur­dul poate fi în­vins prin Spe­ranţă:
„Nu­mai în­cre­de­rea în Limbă, Bu­nă­tate şi Jertfă nu am pier­
dut‑o. Prin ele, ca un co­pil, re­fac în fi­e­care zi ju­că­ria asta care
se cheamă SPERANŢĂ“ – ne spune au­to­rul în fi­na­lul jur­na­
lu­lui său. Acesta este me­sa­jul cel mai pro­fund al ope­rei lui
Ion D. Sîrbu. […]
De abia acum, co­re­lând ima­gi­nea omu­lui cu opera, după
lec­tura aces­tui fas­ci­nant jur­nal, l‑am pu­tea ca­rac­te­riza, în câ­
teva cu­vinte, [pe Ion D. Sîrbu], ca o na­tură pro­ble­ma­tică sau
„ca­ti­li­nară“, în sens emi­nes­cian – aşa cum îl nu­mea Emi­nescu
pe eroul său, Toma Nor, din ro­ma­nul Ge­niu pus­tiu – ca un
1202 REFERINŢE CRITICE

răzvră­tit şi un dam­nat, ca un spi­rit lu­ci­fe­ric, trăind sta­rea de

exas­pe­rare cre­a­toare.
Va­loa­rea ope­rei lui Ion D. Sîrbu creşte în timp. Cre­a­ţia
sa ne dez­vă­luie, me­reu, alte fa­ţete, ca­pătă noi di­men­si­uni,
sem­ni­fi­ca­ţii şi con­tu­ruri, unele pre­vi­zi­bile, al­tele abia bă­nu­ite,
în­tre­vă­zute. Ea se do­ve­deşte o in­e­pui­za­bilă mină de idei şi re­
flec­ţii fi­lo­so­fice, exis­ten­ţi­ale, un ne­se­cat iz­vor de apă vie, din
care vor sorbi cu ne­saţ, ti­ne­rele ge­ne­ra­ţii vi­i­toare.
De fapt, Ion D. Sîrbu n‑a mu­rit, tră­ieşte prin­tre noi, prin
opera sa, ce se în­scrie în du­rata spi­ri­tu­a­li­tă­ţii ro­mâ­neşti.
(Ovi­diu GHIDIRMIC, Ion D. Sîrbu și lupta cu ab­sur­dul,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 150–152)

*
[…] Un ca­rac­ter des­chis, une­ori re­pe­zit. Care spune pe
faţă. Ris­când. Ris­când enorm. Nu­anţe, ade­vă­ruri. In­clu­siv, în
ra­port cu pri­e­te­nii lui. El înoată îm­po­triva cu­ren­tu­lui. Şi atunci
când nu‑i ne­ce­sar. De­prins cu multe, in­clu­siv cu sin­gu­ră­ta­tea
sa. A ace­luia care are ne­voie de ce­lă­lalt ca de pro­pria re­spi­ra­ţie.
Care ca­ută oa­meni, pri­e­teni. Pri­e­te­nii. Această ne­voie, ex­pri­
mată con­ti­nuu, sim­plu, di­rect, poate şi ea a pu­tut crea im­pre­
sia că i se face un ca­dou acordându‑i‑se un gest, o scri­soare, o
au­di­enţă, un îm­pru­mut, o fa­voare…
Ori­cum, lăsându‑ne să pă­şim pe trep­tele vie­ţii sale, spre in­
te­rior, au­to­por­tre­tul lui ne per­mite să ajun­gem la acel miez din
care a cres­cut, ca un co­pac dis­tor­sionat, de­viat, via­ţa lui. Scri­sul
lui. „Ta­len­tul meu ma­jor sunt bu­nă­ta­tea şi dra­gos­tea.“ (subl. m.).
Ast­fel, li­mi­tele abrupte, grav dis­con­ti­nue, pline de con­tra­dic­ţii
şi chiar in­ad­ver­tenţe, vor fi re­le­gate într‑un tot uni­tar. Ca
într‑o pic­tură mo­dernă în care in­co­e­ren­ţele, chiar şi cele ma­
jore, vor fi uni­fi­cate de o lu­mină bi­ne­fă­că­toare. Lăsându‑ţi,
până la urmă, sen­za­ţia de via­ţă… De ceva pro­fund ome­nesc.
(Ileana IOANID, Un in­som­niac al vea­cu­lui,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 158)
 REFERINŢE CRITICE 1203

*
[…] Exprimându‑l di­rect, această scri­ere [ Jur­na­lul unui
jur­na­list fără jur­nal, n.n.] con­ţine im­pli­cit ci­frul în­tre­gii li­te­
ra­turi a pro­za­to­ru­lui, dra­ma­tur­gu­lui şi ese­is­tu­lui de­ce­dat, din
ne­fe­ri­cire, cu câ­teva luni îna­inte de pră­bu­şi­rea lu­mii a că­rei
pu­tre­zi­ciune o ra­di­o­gra­fi­ase până în ul­ti­mele pro­fun­zimi, cu
atâta exac­ti­tate.
„Jur­na­lul“ lui Ion D. Sîrbu e de un fel spe­cial. […] El nu
con­sem­nează situa­ţii din via­ţa de fi­e­care zi, fapte, în­tâm­plări,
nu oferă de­cât ex­trem de su­mară in­for­ma­ţie de or­din au­to­bi­
o­gra­fic obiş­nuit. Nu‑i un „jur­nal in­tim“, ci unul in­te­lec­tual,
ide­a­tic, „fi­lo­so­fic“, de ti­pul ce­lui chiar ast­fel in­ti­tu­lat al lui
No­ica. Scri­i­to­rul nu ex­pune date, fie aces­tea ale pro­priei vieţi
sau ale vie­ţii lu­mii, de­cât pen­tru a le pro­ble­ma­tiza, pen­tru a
ma­te­ri­a­liza prin ele idei. Strict vor­bind, „jur­na­lul“ său nu e
chiar jur­nal; e o con­fe­si­une ce­re­brală, me­di­ta­ţia unui so­li­tar.
A unui so­li­tar, care nu „se plimbă“, ca Ro­us­seau, ci stă la cozi,
merge la ci­ne­ma­to­grafe, mo­no­lo­ghează şi di­a­lo­ghează in­te­
rior, şi, na­tu­ral, ci­teşte. Ci­teşte me­reu, de toate. Pa­gi­nile „ier­
ni­lor“ ce com­pun opul său sunt pline de ci­tate di­verse, în mai
multe limbi, şi în cu­prin­sul lor abundă glo­să­rile pe mar­gini
de texte. Aşa‑zi­sul jur­nal e mai cu­rând un eseu.
Un eseu des­pre ra­tare, exem­pli­fi­cat cu în­săşi bi­o­gra­fia au­
to­ru­lui, din care se dau fă­râme.
[…] Ion D. Sîrbu se con­si­deră un „Ion Ana­poda“, un ins
a că­rui în­treagă via­ţă s‑a con­su­mat sub zo­dia ab­sur­du­lui. […]
Ieşindu‑i toate pe dos, în per­ma­nenţă, e în fi­rea lu­cru­ri­lor
ca „jur­na­lis­tul fără jur­nal“ să se com­placă în ro­lul de „bu­fon“,
adop­tat ca re­ac­ţie de mo­ment la situa­ţii ab­surde, să gân­dească
pa­ra­do­xal şi ci­nic şi să se ex­prime tot ast­fel.
[…] Vă­zând în ab­surd un dat obi­ec­tiv, o fa­ta­li­tate, fi­lo­so­ful
nos­tru şi‑l asumă, se in­sta­lează în el, cu lu­ci­di­tate. Ion D. Sîrbu
1204 REFERINŢE CRITICE

re­a­li­zează că „nu poate gândi de­cât în lan­ţuri, prin lan­ţuri,

con­tra lan­ţu­ri­lor“, în­tru­cât i „s‑a for­mat un fel de re­flex con­
di­ţionat la ni­ve­lul func­ţi­i­lor spi­ri­tu­ale“, că, me­ta­fo­ric vor­
bind, nu poate dansa „de­cât ca ur­sul ro­mâ­nesc, pe tip­sie
fier­binte“. […] Iro­ni­zând şi autoironizându‑se fără cru­ţare,
tot tim­pul, au­to­rul (pse­udo)jur­na­lu­lui n‑o face în spi­rit ni­hi­
list. E în ati­tu­di­nea sa o anume blân­deţe, o în­ţe­le­gere pen­tru
slă­bi­ciu­nea fi­rii umane, o to­le­ranţă, chiar o du­io­şie di­si­mu­
lată, cam de speţa ce­lei a lui Charlot. Tă­bă­cit de su­fe­rinţă,
„căr­tu­ra­rul jig­nit în fi­inţa sa“, fost „co­mu­nist ile­ga­list“, „creş­
tin fără con­fe­si­une“ nu şi‑a pier­dut ca­pa­ci­ta­tea de a ierta. E în
stare să se uite „cu sim­pa­tie şi milă“ spre „fos­tul şi cru­dul său
co­man­dant de la­găr“, acum ve­cin de bloc. Pe de altă parte,
bla­zat şi frec­ven­tat de gân­dul sin­u­ci­de­rii, autodispreţuitor
până într‑atâta în­cât se pre­zintă ca fi­ind, in­te­lec­tual, „o sim­plă
mai­muţă bal­ca­nică a lui Cio­ran“, Ion D. Sîrbu (în­toc­mai ca
în­suşi au­to­rul Si­lo­gis­me­lor amă­ră­ciu­nii) nu se lasă în­vins de
dez­nă­dejde, nu se com­portă ca „un om sfâr­şit“. Sen­ti­men­tul
ra­tă­rii îi de­vine sursă de in­spi­ra­ţie, sti­mul al cre­a­ti­vi­tă­ţii. Fără
a se vrea operă li­te­rară, jur­na­lul său de­vine, to­tuşi, au­ten­tică
li­te­ra­tură, şi nu chiar in­vo­lun­tar.
(Du­mi­tru MICU, Cea­laltă faţă a Isarlâkului,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 195–197)

*
[…] Mo­ra­li­ta­tea lui ade­vă­rată era cul­tura. În rest, nu mai
conta aproape ni­mic. A, ba da, ro­mâ­nis­mul. Unul in­te­li­gent,
to­nic şi chiar iro­nic. La el – se lă­uda că‑i un ames­tec de sânge
din care doar pieile ro­şii lip­sesc – ro­mâ­nis­mul e un tri­umf al
ge­nei şi, iată, al cul­tu­rii. Ti­ne­re­ţea îi fu­sese bi­ne­cu­vân­tată de
Lu­cian Blaga. Va fi avut deci re­ve­la­ţia că spa­ţiul ro­mâ­nesc este,
în mod fa­tal şi pro­vi­den­ţial, spa­ţiul fi­in­ţei sale spi­ri­tu­ale. […]
 REFERINŢE CRITICE 1205

Ion D. Sîrbu […] a fost, pen­tru Cra­iova, ceea ce fu­sese în

se­co­lul tre­cut ar­de­lea­nul Ion Ma­io­rescu. Pare de­o­se­bit de în­
drăz­neţ ceea ce afirm, mai ales dacă avem în ve­dere că, în
ace­eaşi pe­ri­oadă, se în­fi­in­ţase în ca­pi­tala Ol­te­niei o uni­ver­si­
tate, la care nici nu se pu­nea pro­blema să fie che­mat. Dar,
cum, la Cluj, in­flu­enţa lui Blaga, şi el în afara uni­ver­si­tă­ţii, era
pro­fundă, chiar co­ple­şi­toare, tot aşa, la Cra­iova, pre­zenţa lui
Ion D. Sîrbu, fie şi doar prin con­fe­rin­ţele de la tea­tru ori prin
emu­la­ţia ce‑o stâr­nea în cercurile pe care le pa­trona, a fost
„des­că­le­că­toare“.
Fire his­tri­o­nică, in­te­li­genţă mult ie­şită din co­mun, Ion D.
Sîrbu pu­tea ex­prima, în apa­renţă, ceea ce în esenţă îi era in­ter­zis.
[…] Fiu al unui mi­ner din Pe­trila, Ion D. Sîrbu era un om
fun­ci­ar­mente de stânga. Dar o stângă ca­ta­li­za­toare, so­ci­ală,
poate nu­mai a lui, fără a tinde să se în­tru­peze în ide­o­lo­gii
dog­ma­tice ori să se ata­şeze fa­na­tic de cele în cir­cu­la­ţie.
[…] Vi­aţa a fost atât de ne­dreaptă cu Ion D. Sîrbu, om de‑o
vi­ta­li­tate exu­be­rantă. L‑a în­jo­sit şi umi­lit cum rar se în­tâm­plă.
[…] Fos­tul mem­bru al ce­le­bru­lui „Cerc de la Si­biu“ e
prin­tre pu­ţi­nii scri­i­tori ro­mâni cu operă de ser­tar.
[…] Alung emo­ţia, în­cer­când să re­li­e­fez com­po­nenta fi­
lo­so­fică de­o­se­bit de pro­fundă a ope­rei sale. La Blaga, de pildă,
ne pu­team în­treba dacă po­e­zia este o ancilla a fi­lo­so­fiei. La
Ion D. Sîrbu, care nu‑i, se în­ţ e­l ege, un fi­l o­s of de ta­l ia lui
Blaga, me­ta­fi­zica de­vine o ser­vi­toare a li­te­ra­tu­rii. Una ex­ce­siv
de ze­loasă, în unele mo­mente substituindu‑se abu­ziv stă­pâ­nei
ca­sei, li­te­ra­tura.
Deci, dacă e ceva de apro­fun­dat la Ion D. Sîrbu, nu‑i con­
tra­ri­e­ta­tea unui des­tin li­te­rar, ci im­pe­ri­a­lis­mul fi­lo­so­fiei în
lite­ra­tura sa.
(Grigore T. POP, Mo­ra­li­ta­tea lui ade­vă­rată era cul­tura,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 77–78)
1206 REFERINŢE CRITICE

*
[...] În tim­pul vie­ţii sale, I. D. Sîrbu n‑a fost pre­fe­ra­tul cri­ti­cii
li­te­rare. E drept că opera cea mai va­lo­roasă i‑a apă­rut pos­tum.
Pie­sele sale, sub­tile şi pline de în­ţe­le­suri, au be­ne­fi­ciat de cro­
nici tea­trale, dar aces­tea pu­neau mai mult ac­cen­tul pe con­cep­
ţia re­gi­zo­rală şi jo­cul ac­to­ri­cesc. După 1990, opera lui I. D. Sîrbu
a şo­cat cri­tica li­te­rară şi pe cei mai avi­zaţi lec­tori ai săi. În pri­mul
rând, prin aceste două vo­lume din Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­
nal, ade­vă­rat „ro­man po­li­tic“, care a re­a­bi­li­tat ideea li­te­ra­tu­rii de
ser­tar (ai­doma Jur­na­lu­lui fe­ri­ci­rii lui N. Steinhardt, Am­fi­tea­tre şi
în­chi­sori de N. Măr­gi­neanu sau In­fer­nu­ri­lor noas­tre de Emil
Manu) apoi, prin Co­res­pon­denţa sa (Tra­ver­sa­rea cor­ti­nei), un în­
târ­ziat epis­to­lar la sfâr­şit de mi­le­niu prin ro­ma­nul Adoi, Eu­ropa!
Şi prin re­cen­tul ro­man Lu­pul şi Ca­te­drala, apă­rut la Edi­tura
Ca­sei Şcoalelor, prin în­gri­ji­rea Ma­riei Graciov, o sta­tor­nică ad­
mi­ra­toare a omu­lui şi scri­i­to­ru­lui I. D. Sîrbu. Dacă în pe­ri­
oada post­de­cem­bristă opera lui I. D. Sîrbu este su­pra­so­li­ci­tată?
Nici­de­cum. Steaua lui I. D. Sîrbu abia acum se în­alţă.
(Tudor NEDELCEA, Ion D. Sîrbu,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10‑12 (95–97)/1995, p. 83)
*
[…] Un om năs­cut într‑o ge­ne­ra­ţie fără no­roc, un spi­rit
acut, un fi­lo­sof în­vă­ţat şi un scri­i­tor care‑şi arată ade­vă­rata
forţă, din ne­fe­ri­cire, în căr­ţile lui pos­tume; un in­di­vid sim­pa­
tic, în­dră­gos­tit de bu­nu­rile lu­meşti, ob­se­dat de fan­tasme spi­
ri­tu­ale şi îm­pi­e­di­cat de is­to­rie să le ajungă; n‑a fă­cut fi­lo­so­fie,
cum ar fi tre­buit să facă, s‑a re­a­li­zat par­ţial în li­te­ra­tură; jur­na­
lul lasă să se în­ţe­leagă că po­si­bi­li­tă­ţile lui erau mari şi că vo­
inţa sa de a se afirma în sfera ide­i­lor era pu­ter­nică; fan­tas­mele,
ide­ile trec în­so­ţite de o in­des­crip­ti­bilă amă­ră­ciune în pa­gi­nile
unui jur­nal ad­mi­ra­bil, un do­cu­ment ex­cep­ţional al Es­tu­lui.
(Eu­gen SIMION, Jur­na­lul unui Don Juan pro­le­tar şi pro­vin­cial,
„Ca­iete cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 146)
 REFERINŢE CRITICE 1207

*
[…] Jur­na­lul, ca şi co­res­pon­denţa, are un ca­rac­ter spe­cial,
de o anume in­ti­mi­tate care se cere res­pec­tată. Din ele – ca şi
din ro­ma­nele şi din pie­sele sale de tea­tru – se des­prinde o con­
cep­ţie des­pre via­ţă, nu o fi­lo­so­fie. Mai de­grabă avem de‑a face
cu un fel de im­pre­si­o­nism fi­lo­so­fic, de­ter­mi­nat de o is­to­rie
bol­navă, într‑un timp ui­tat de Dum­ne­zeu, apo­ca­lip­tic. De
aceea, în­tâl­ni­rea cu Ion D. Sîrbu este una din­tre ace­lea pe care
An­ton Du­mi­triu ar fi con­si­de­rat‑o ad­mi­ra­bilă. Şi dacă fo­lo­sim
cu­vân­tul fi­lo­so­fie, o fa­cem în sen­sul de iu­bire de în­ţe­lep­ciune,
care la Ion D. Sîrbu ia forma unei arte sin­gu­lare – arta de a su­
feri. Şi aşa este din mo­ment ce, confiindu‑se, vede lu­mea ca
„per­fec­ţi­une şi taină“. Or, e lim­pede pen­tru noi că nu­mai acela
care su­feră, ca Iov, poate în­ţe­lege acest fapt de via­ţă. Nu­mai o
su­fe­rinţă, dusă se­nin, as­cunsă vul­ga­ri­tă­ţii, o su­fe­rinţă se­ni­o­ri­
ală poate fi răs­cum­pă­rată de în­ţe­le­ge­rea lu­mii ca per­fec­ţi­une şi
aceasta este o taină. În această artă, Ion D. Sîrbu pare că ini­ţi­
ază ci­ti­to­rul, odată ce el ac­ceptă pa­riul – un pa­riu exis­ten­ţial.
(Elena SOLUNCA, Arta de a su­feri
sau lu­mea ca per­fec­ţi­une şi taină,
„Ca­iete Cri­tice“, nr. 10–12 (95–97)/1995, p. 163–164)

*
[…] Adio, Eu­ropa! ] in­a­u­gu­rează, din punct de ve­dere li­te­
rar, ro­ma­nul fi­lo­so­fic de după 1989. În fond scri­it­o­rul arată
(dez­bate) cum se poate des­că­tuşa (sau în­că­tuşa) ra­ţi­un ­ ea, dar şi
su­fle­tul de su­per­sti­ţi­ile po­li­ti­cii în ge­ne­ral şi ale ce­lei co­mu­niste
în spe­cial. Exem­plul pro­fe­so­ru­lui Can­did de a nu‑şi de­forma
fon­dul fi­lo­so­fic, pu­ter­nic uma­nist, prin în­lă­tu­ra­rea me­to­dică a
per­ver­ti­rii gus­tu­lui de per­ce­pere a lu­mii, a fu­gii de ti­ra­nie (şi
de­ri­va­tele ei), mar­chează ideea esen­ţi­ală a scri­e­rii. […]
Spi­rit cul­ti­vat în arta cea mai dis­tinsă a es­te­ti­cii cla­si­cis­mu­
lui, Ion D. Sîrbu ape­lează la ale­go­rie, scri­ind o fa­bulă fi­lo­so­fică
1208 REFERINŢE CRITICE

foarte apro­pi­ată în tra­gis­mul ei de na­tura dam­nă­rii lui Pro­

me­teu pe mun­tele Ca­u­caz, so­co­tit (pe atunci) ca fi­ind la mar­
gi­nea lu­mii. […]
Prin prisma ma­te­ri­a­lu­lui epic pro­pus, se adân­cesc nu nu­
mai bi­o­gra­fii, ci epoci is­to­rice, con­cep­ţii şi men­ta­li­tăţi. Fi­lo­so­
ful Ion D. Sîrbu ştie să su­b­li­meze, să ge­ne­ra­li­zeze, să dez­bată în
cu­noş­tinţă de ca­uză. La el, sa­tira urcă şi co­boară de la Hora­ţiu
la Plaut, de la Emi­nescu la Ca­ra­giale, adică de la su­pleţe şi
dem­ni­tate (Ho­ra­ţiu, Emi­nescu) la ba­ga­te­li­zare şi răs­făţ popu­
lar (Plaut, Ca­ra­giale).
[…] Scri­i­to­rul şi‑a asu­mat des­ti­nul, ca pe un drum fără
în­toar­cere, dar nu şi‑l lasă a merge pe dea­su­pra sau prin in­te­
ri­o­rul lui, fără ca spi­ri­tul său să nu fie lu­cid.
[…] Ion D. Sîrbu de­pune măr­tu­rie des­pre atâ­tea as­pecte
ale vie­ţii trăite, în­cât is­to­ria con­tem­po­rană ca­pătă în ro­ma­nul
Adio, Eu­ropa! o fru­mu­seţe stra­ti­fi­cată. Ion D. Sîrbu trece din­
colo de oraş, ju­deţ, ţară, mari pu­teri ale lu­mii, şi, pă­trun­zând
în fi­lo­so­fie, se in­sta­lează con­for­ta­bil, dis­cu­tând sau dez­bă­tând
prin­ci­pii şi legi. Iată de ce spu­neam că este pri­mul ro­man fi­lo­
so­fic în li­te­ra­tura con­tem­po­rană, nu nu­mai pen­tru cea apă­rută
din 1990 în­coace, ci, în cea de după cel de‑Al Doi­lea Răz­boi
Mon­dial. De aceea, pro­za­to­rul nici nu prea este in­te­re­sat de
ti­po­lo­gie. Nici chiar Can­did nu se re­ţine ca per­so­naj în sine. El
este un sim­bol al unor idei puse în miş­care, com­plex, di­fe­ren­
ţiat, de foarte multe ori in­ci­tante şi pen­tru spe­ci­a­list. […]
Ro­ma­nul Adio, Eu­ropa! des­co­peră şi im­pune un mare
ana­list po­li­tic, cu un pro­fund ata­şa­ment na­ţional spe­ci­fic in­
te­lec­tu­a­lu­lui apă­rut după cel de‑Al Doi­lea Răz­boi Mon­dial.
Mo­de­lul pen­tru ro­mâ­nis­mul pur­tat în lume este al lui Mir­cea
Eli­ade. Dacă printr‑un mi­ra­col scri­e­rea lui Ion D. Sîrbu ar fi
fost cu­nos­cută de Mir­cea Eli­ade, bucuria sa­van­tu­lui s‑ar fi
ală­tu­rat mân­driei lui Lu­cian Blaga pen­tru dis­ci­po­lul său. […]
 REFERINŢE CRITICE 1209

Ceea ce pa­tro­nează în­treaga scri­ere, ală­turi de idei, sunt

lim­ba­jele su­cite, me­ta­fo­ric, oxi­mo­ro­nic, care, la lec­tură, des­
fată, po­vă­ţu­iesc şi in­cită prin tâlcurile lor fi­lo­so­fice şi mo­rale.
Omul de bi­bli­o­tecă s‑a în­tâl­nit cu ipo­staza lui prac­tică, un fel
de Ia­nus bifrons care ma­ne­vrează su­pe­rior în spa­ţiul ale­go­riei,
nu nu­mai sim­bo­lul, ci şi iro­nia şi sar­cas­mul. Homo faber şi
homo sapiens con­vie­ţu­iesc într‑o ilu­mi­nare târ­zie. […]
La [Ion D. Sîrbu] te iz­beşte tă­ie­tura clară a fra­zei, ro­bus­te­
ţea şi lo­gica enun­ţu­lui, ideea lim­pede ca iz­vo­rul de munte,
re­la­ta­rea fre­ne­tică de re­por­ter tri­mis spe­cial la faţa lo­cu­lui.
[…] Ca in­ter­pret al tex­tu­lui, con­staţi su­pe­ri­o­ri­ta­tea stă­pâ­ni­rii
tu­tu­ror efec­te­lor de ex­pri­mare. […]
Adio, Eu­ropa!, apă­rând după ’89 şi dez­vă­lu­ind atâ­tea ano­
ma­lii, de­re­glări, dis­func­ţiona­li­tăţi din vre­mea de­func­tu­lui
„ieri“, mai toţi care au scris des­pre, au vă­zut în el o is­to­rie ne­
mai­po­me­nită. Ori­cum, noi cre­dem că ceea ce s‑a nu­mit li­te­ra­
tură de ser­tar nu este tot una cu li­te­ra­tura de re­zis­tenţă, în ca­drul
că­reia ro­ma­nul lui Ion D. Sîrbu ocupă un distinguo pe mă­sură.
El răs­punde pe de­plin su­b­li­ni­e­ri­lor lui M. Bah­tin, că „ro­ma­nul
ca an­sam­blu este un fe­no­men pluristilistic, plurilingual şi plu­
ri­vo­cal“. De ce? De­oa­rece căr­tu­ra­rul ro­mân Ion D. Sîrbu a
ştiut, foarte bine, ce‑nseamnă im­plan­ta­rea po­li­ti­cu­lui în fi­lo­so­
fia discursu­lui li­te­rar.
[…] Adio, Eu­ropa! este […] o spo­ve­da­nie fi­lo­so­fică şi creş­
tină îna­in­tea „marei că­lă­to­rii“ a lui Ion D. Sîrbu.
(Ma­rian BARBU,
As­pecte ale ro­ma­nu­lui ro­mâ­nesc con­tem­po­ran,
vol. 2, Edi­tura Scri­sul Ro­mâ­nesc,
Cra­iova, 1995, pp. 191–215)

*
Am în bi­bli­o­tecă un nu­măr de cărţi, pe care le des­chid
în­tot­deauna la în­tâm­plare, cu un ne­se­cat dor: Ca­iete‑le lui
Ca­mus, Jur­nal‑ul lui Ju­lien Green, o altă cu­le­gere de Ca­iete,
1210 REFERINŢE CRITICE

dintr‑o ve­che edi­ţie de Opere com­plete Ce­hov, o se­lec­ţie din

me­mo­ri­ile lui Ju­les Re­nard, Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal,
de Ion D. Sîrbu. […] Ele con­ţin o li­te­ra­tură de în­tâm­pi­nare.
[…] În aceste cărţi spe­ci­ale, ide­ile ţi se de­dică de­fi­ni­tiv cu sen­
za­ţia ex­clu­si­vi­tă­ţii. Ca şi cum ar fi fost scrise nu­mai pen­tru
tine. Din care ca­uză cele mai multe din­tre ele îţi de­vin fi­inţă.
Din Ca­mus, din Ce­hov, din Ju­lien Green şi Ju­les Re­nard, iar
acum şi din Ion D. Sîrbu re­ţin fraze, situa­ţii, sen­tinţe, ex­pri­
mări cu tu­şeu afo­ris­tic di­rect în fon­dul meu prin­ci­pal de ju­de­
căţi şi sen­ti­mente ar­tis­tice. Le‑aş numi chiar uni­tăţi de mă­sură
es­te­tice. Ion D. Sîrbu e un mare scri­i­tor, pen­tru că tot ce a lă­sat
e tra­duc­ti­bil. In­di­fe­rent la ce se re­feră fran­ce­zul Ca­mus, tex­tul
său îi e aproape şi ro­mâ­nu­lui. In­di­fe­rent des­pre ce scrie ro­mâ­
nul Sîrbu, îi e spi­ri­tu­a­li­ceşte foarte fa­mi­liar fran­ce­zu­lui. Li­te­
ra­tura au­ten­tică stă în­tot­deauna în te­ri­to­riul re­ci­pro­ci­tă­ţii în
sen­si­bil. […] Ion D. Sîrbu a re­a­li­zat, cu mare mă­ies­trie, în toate
scri­e­rile sale, un na­tu­ral al re­la­ţi­i­lor, care nu im­pune des­lu­şiri
re­gionale. Scri­sul lui Ion D. Sîrbu, atât cel din jur­nale, cât şi cel
din proză şi tea­tru, are sim­pli­ta­tea ade­vă­ru­lui care du­rează. Co­
mun au­to­ri­lor ci­taţi în ca­pul aces­tui text e sti­lul. Mai bine zis,
che­ma­rea ma­re­lui stil. Deşi scriu pen­tru ei în­şişi – fi­indcă
aceasta e norma ori­că­rui ca­iet de în­sem­nări per­so­nale – o fac
cu grija de a fi nu nu­mai în­ţe­leşi, dar şi ex­pre­sivi. […]
Acesta e se­cre­tul li­te­ra­tu­rii lui Ion D. Sîrbu: aduce o mare
li­te­ra­tură tra­dusă în ro­mâ­neşte! Cred că aşa ar tre­bui să de­fi­nim
ori­gi­na­li­ta­tea, ca pe ceva nou, care vine pe un fond de su­b­
limă aş­tep­tare.
Un alt lu­cru im­por­tant în Jur­na­lul său e re­fe­rinţa. Au­to­rii
se­lec­taţi, dar mai ales ci­ta­tele, sunt de pa­tri­mo­niu. Cu­nos­cu­tul
pro­verb poate fi spus şi aşa: spune‑mi ce ci­tezi, ca să‑ţi spun
cine eşti. A zice des­pre Ion D. Sîrbu că e un eru­dit în­seamnă a
zice foarte pu­ţin. El nu reia de­cât gân­dire asi­mi­lată, din aria
pre­o­cu­pă­ri­lor fi­lo­so­fice şi mo­rale. Socot că aceasta este marca
 REFERINŢE CRITICE 1211

li­te­ra­tu­rii lui Ion D. Sîrbu: in­tensa vi­bra­ţie mo­rală, con­vin­ge­rea

că via­ţa me­rită a fi trăită într‑un sin­gur chip, sub im­pe­riul unor
prin­ci­pii care, cu tre­ce­rea tim­pu­lui, îşi con­so­li­dează lu­cra­rea.
(Tu­dor OCTAVIAN, Li­te­ra­tura de în­tâm­pi­nare,
„Ro­mâ­nia li­beră“, Se­rie nouă, Nr. 1802,
vi­neri, 1 mar­tie 1996, p. 2)

*
Mir­cea Eli­ade măr­tu­ri­sea: „Un jur­nal in­tim are, pen­tru
mine, o mai uni­ver­sală va­loare ome­nească de­cât un ro­man cu
mase, cu zeci de mii de oa­meni.“ Cu un ase­me­nea gând ne
pu­tem apro­pia de Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal de Ion
D. Sîrbu (vol. I şi II, Ed. Scri­sul Ro­mâ­nesc, 1991, 1993),
scri­ere înalt re­pre­zen­ta­tivă pen­tru „epoca de aur“, în ca­drul
că­reia nu pu­tea fi­gura de­cât ca „li­te­ra­tură de ser­tar“ (aviz ce­lor
ce neagă exis­tenţa unei atari li­te­ra­turi), atât în ca­li­tate de text
sub­stan­ţial în sine, re­ve­la­tor, prin ur­mare, asu­pra per­so­na­li­
tăţii ce l‑a pro­dus, cât şi în ca­li­tate de „ro­man po­li­tic“ (ast­fel
e sub­in­ti­tu­lat vo­lu­mul II), re­ver­be­rând exis­tenţa unei în­tregi
so­ci­e­tăţi ame­nin­ţată în în­săşi te­me­iu­rile ei. Fi­reşte, nu orice
pro­duc­ţie di­a­ris­tică ori me­mo­ri­a­lis­tică e la fel de sem­ni­fi­ca­
tivă sub ra­por­tul in­ci­den­ţei sale cu via­ţa co­lec­tivă. Există jur­
nale ale unor spi­rite ocu­pate de eul pro­priu (Kafka, Ce­sare
Pa­vese), al­tele mo­ra­list‑spi­ri­tu­ale, cu o miză is­to­rică mai mică
(Ju­les Re­nard) ori re­duse la fru­ga­li­ta­tea în­sem­nă­rii co­ti­di­ene
(Titu Ma­io­rescu). Ion D. Sîrbu are însă po­si­bi­li­ta­tea (vo­ca­
ţia) de‑a îm­pleti măr­tu­ria de sine acută cu ob­ser­va­ţia şi ana­liza
apli­cată in­sis­tent asu­pra unui con­text so­cial şi po­li­tic de‑o
coşmarescă at­mo­sferă. In­tro­spec­ţia sa nu con­tra­vine, ci, dim­
po­trivă, slu­jeşte pri­vi­rii mai largi, obi­ec­tive, asu­pra se­me­ni­lor,
asu­pra ţă­rii aflate sub căl­câ­iul unei cu­tre­mu­ră­toare dic­ta­turi.
[…] Fiu de mi­ner din Va­lea Ji­u­lui, Ion D. Sîrbu a fost o fire
ex­tra­ver­tită, so­ci­a­bilă, demnă, plină de tem­pe­ra­ment, foarte
1212 REFERINŢE CRITICE

sen­si­bilă la su­fe­rinţa aproa­pe­lui, pe li­nia unei ere­di­tăţi ast­fel

schi­ţate: „Tata mi‑a dat şira spi­nă­rii, Mama da­rul de a po­vesti
şi glumi. Amân­doi dra­gos­tea de lume, soare, oa­meni. […] –
tre­buie să merg la Pe­trila, la mor­mân­tul lor, când vreau să mă
rog“. Struc­tu­rala extraconvertire apare ghi­duş ex­ploa­tată sub
forma nu doar a tea­tru­lui (scris), ci şi a tea­tra­li­tă­ţii ri­si­pite
în ra­por­tu­rile cu cei din jur. Pe bună drep­tate, Ion D. Sîrbu
ne vor­beşte de „psi­ho­drama în care tră­iesc şi joc“. Multe din
în­sem­nă­rile Jur­na­lu­lui sunt atri­bu­ite unor măşti (Mo­şul,
Can­did, Napocos, Ac­to­rul pen­sionar etc.), care sem­ni­fică
mai pu­ţin o co­chetă pru­denţă, cât ne­as­tâm­pă­rul con­frun­tă­rii
cu via­ţa pro­te­ică şi, din­colo de aceasta, o „baie“ în ele­men­tul
de­mo­cra­tic. […]
Tră­să­tura par­ti­cu­lară a lui Ion D. Sîrbu este cea a pre­dis­po­
zi­ţiei la haz (de re­gulă, la haz de ne­caz). Pre­cum la Gom­bro­wicz,
gena sa cre­a­toare e bi­ne­cu­vân­tată de co­me­die. Ceea ce duce la o
de­ta­şare de sine du­ală, atât în di­rec­ţia unei cu­prin­deri epic‑dra­
ma­tice a lu­mii per­si­flate, cât şi în cea a con­şti­in­ţei spec­ta­co­lu­
lui său co­men­tat ca atare […]
To­tul e scris, în plin ma­rasm co­mu­nist, cu cer­neală sub­ver­
sivă. His­tri­o­nis­mul spe­cu­la­tiv al au­to­ru­lui con­sti­tuie in­stru­
men­tul unui pam­flet aproape necurmat. Me­ri­tul său e de a fi
dis­ti­lat de­cep­ţia şi su­fe­rinţa ob­ştească, de a le fi acor­dat for­mu­
lei de sub­în­ţe­les, de alu­zie (foarte stră­ve­zie), care e un soi de
artă nu doar ex­pre­sivă, ci şi mo­ra­listă, a di­si­mu­lă­rii în di­si­mu­
lare (di­a­ris­tul se as­cunde în pro­pria sa scri­i­tură lu­dică, pre­vă­
zută cu ţâş­niri ale enor­mi­tă­ţi­lor şi cu o îm­bel­şu­gată spumă
fan­tastă, aflat în mij­lo­cul unei ce­tăţi, care, la rân­dul său, îşi
as­cunde cu gre­u­tate re­volta pen­tru a su­pra­vie­ţui): „De ce să ne
alar­măm? îmi spune in­gi­ne­rul chi­mist: în cu­rând vom avea
gata (în la­bo­ra­toare, de­o­cam­dată) pi­lu­lele de râs. Ca şi alte pi­
lule so­ci­ale: cele de li­ber­tate, fe­ri­cire, bu­nă­stare.“ […]
 REFERINŢE CRITICE 1213

În acest sce­na­riu buf şi amar, cel mai im­por­tant per­so­naj e,

de­si­gur, au­to­rul, acel Gari cum i se spu­nea în in­ti­mi­tate, care
avea re­pu­ta­ţia ce­lui mai ne­bu­na­tic şi amu­zant mem­bru al Cer­
cu­lui li­te­rar si­bian. El con­cen­trează în pă­ţa­ni­ile sale ne­drep­tă­
ţile su­fe­rite de o în­treagă ge­ne­ra­ţie de in­te­lec­tu­ali că­zuţi pradă
to­ta­li­ta­ris­mu­lui. E, cum s‑ar fi spus în lim­ba­jul re­a­list‑so­ci­a­
list, un erou ti­pic. Noi l‑am pu­tea so­coti un pi­caro sui ge­ne­ris,
an­gre­nat în aven­tu­rile „lu­mii noi“, mar­xist‑le­ni­niste: „Am
scris doi ani ca un po­se­dat (1955–1957) zil­nic, în po­duri, piv­
niţe, câr­ciumi, la bi­rou. (To­tul s‑a pier­dut, s‑a dat la to­pit
după ares­ta­rea mea.) În puş­că­rie şi mină, timp de 7 ani, am tot
po­ves­tit şi ce scri­se­sem cândva şi ceea ce con­ti­nuam să clo­cesc
în cre­ie­rul meu fier­binte […]“
Nu­me­roa­sele ad­no­tări, re­ve­niri, ex­pli­ca­ţii, au ros­tul unor
oglinzi ce se re­flectă unele în al­tele, spre a pre­face frus­tra­rea
zil­nică într‑o fan­tasmă ve­sel‑histerică, având un ca­rac­ter com­
pen­sa­tor: „Tre­când eu în­sumi de la ve­se­lie la me­lan­co­lie cro­
nică, acum, aşa‑zisa ve­se­lie va­lahă nu mi se mai pare de­cât o
sim­plă re­ac­ţie com­pen­sa­to­rie, lu­cidă his­te­rie, faţă de ne­no­ro­ci­
rile pro­gre­su­lui care e şi con­ti­nuu, şi ire­ver­si­bil, şi incura­bil.
«Ve­se­lia de ser­vici, zice Limpi, nu este de­cât gip­sul în care ne
în­fă­şu­răm su­fle­tele frac­tu­rate. »“
„Le­pro­sul po­li­tic“ este, în fapt, un foarte lu­cid ana­list al
re­a­li­tă­ţi­lor am­bi­en­tale („nu­meam «lu­ci­di­tate» o stare min­tală
şi vo­li­tivă prin care îmi apă­ram con­şti­inţa ame­nin­ţată“), care
nu se lasă se­dus de lo­zin­cile gă­u­noase (ce l‑au atras, to­tuşi,
în­tru­câtva în ti­ne­reţe, în vir­tu­tea unei men­ta­li­tăţi fa­mi­li­ale
mun­ci­to­reşti), care pe­ne­trează apa­ren­ţele, atin­gând stra­turi
ne­li­niş­ti­toare. În fe­lul acesta, el con­stată, la fi­ece pas, ab­sur­dul
pu­te­rii uzur­pa­toare, al „orân­dui­rii“ pe care ea o in­sta­u­rează
prin fra­udă şi vi­ol­enţă. [...] Dar acest ab­surd real nu re­pre­zintă
de­cât punc­tul de por­nire, ma­te­ria primă a ab­sur­du­lui li­te­rar, al
pu­ne­rii lui în per­spi­ca­ci­tate şi in­ge­ni­o­zi­tate şi, nu de pu­ţine
1214 REFERINŢE CRITICE

ori, în stră­lu­cire a ex­pre­siei. Asis­tăm ast­fel la o sim­bi­oză a ce­lor

două speţe ete­ro­gene ale ab­sur­du­lui. I. D. Sîrbu are da­rul de‑a
pre­lungi ab­sur­dul re­a­li­tă­ţi­lor „so­ci­a­liste“ într‑un ab­surd fic­
ţional care‑i poartă si­gi­liul. Ca un Ha­sek, ca un Ilf sau un Pe­
trov sau un Zoşcenko, „jur­na­lis­tul“ nos­tru îşi în­alţă ob­ser­va­ţia
im­pla­ca­bilă în sfera unei vi­zi­uni tot atât de im­pla­ca­bile, me­nite
a su­pra­vie­ţui sim­plei cro­nici, gra­ţie sub­stan­ţei sale cre­a­toare,
di­rec­ţionate de iro­nie: „iro­nia, arma cu care mă apăr când
scriu, ge­nul li­te­rar în care sper să ră­mân în via­ţă chiar şi după ce
voi muri“. Per­spec­tiva sa e la ni­ve­lul „orop­si­ţi­lor soartei“ de‑a
ade­vă­ra­te­lea, nu al ce­lor con­fis­caţi de ver­su­rile In­ter­na­ţiona­lei
ofi­ci­a­li­zate. De unde un umor as­pru‑ti­mo­rat, de de­ţi­nut:
„Batjocul, iro­nia, băş­că­lia, bârfa, în­ţe­pă­tura, ha­zul de ne­caz,
râ­sul cu plân­sul etc. – le con­si­der a fi ar­mele as­cunse ale orop­
si­ţi­lor soartei: tot ce nu ţi se poate lua la per­che­zi­ţie. […]“
Au­to­rul face fi­gura unui raisonneur jo­vial‑so­fis­ti­cat.
(Ghe­or­ghe GRIGURCU,
Ion D. Sîrbu în Jur­nal, „Vi­ața Ro­mâ­nească“,
an. XCI, mar­tie–apri­lie 1996, nr. 3–4, p. 215–219)

*
Cazul Ion D. Sîrbu este unul exem­plar: după 1989 ne‑am
tre­zit faţă în faţă cu o operă şi o bi­o­gra­fie de mare scri­it­ or ie­şite
„ca din pă­mânt“. Dacă Lun­trea lui Charon a lui Lu­cian Blaga
ori Jur­na­lul fe­ri­ci­rii al lui Ni­co­lae Ste­in­hardt erau oa­re­cum
pre­vi­zi­bile, au­to­rii fi­ind deja cla­si­ci­zaţi ca spi­rite in­sur­gente în
câm­pul con­şti­in­ţei cul­tu­rale ro­mâ­neşti, Adio, Eu­ropa!, Jur­na­
lul unui jur­na­list fără jur­nal, Tra­ver­sa­rea cor­ti­nei ori Lu­pul şi
ca­te­drala au ex­plo­dat pur şi sim­plu ase­meni unei mine în­gro­pate
în vre­mea răz­bo­iu­lui de un lup­tă­tor sin­gu­ra­tic, un lup­tă­tor
alun­gat din toate ta­be­rele, într‑un loc pla­sat în afara câm­pu­lui
de mine în­re­gis­trat pe hărţi.
 REFERINŢE CRITICE 1215

În acest sens apa­ri­ţia lui Ion D. Sîrbu este exem­plară nu

doar pen­tru ceea ce se nu­meşte li­te­ra­tură de ser­tar, ci ne aflăm
în faţa unui caz de bi­o­gra­fie de ser­tar. Spun asta pen­tru că ope­
rele ma­jore ale scri­i­to­ru­lui sunt în bună parte, în par­tea lor
zgu­du­i­toare, au­to­bi­o­gra­fia unei con­şti­inţe.
(Ion MUREŞAN, Bi­o­gra­fia de ser­tar sau
Gary şi Bu­nul Dum­ne­zeu, „Tri­buna“, Se­rie nouă,
an VIII, nr. 19 (2191), 9–15 mai 1996, p. 11)

*
[…] Jur­nal al ra­tă­rii im­puse şi, în cele din urmă, asu­mate
(„În­cet‑în­cet, cine ştie, ca într‑o oglindă afu­mată, într‑o zi îmi
voi pu­tea con­tem­pla chi­pul meu su­perb, de ra­tat, şi me­di­o­cru,
şi ama­tor, şi veş­nic uce­nic“, spune un­deva Ion D. Sîrbu), car­
tea îşi re­van­şează post‑mor­tem au­to­rul. Lec­tura ei im­pune în
con­şti­inţa pu­bli­cu­lui ima­gi­nea unui po­ves­ti­tor cap­ti­vant, do­
tat cu ta­lent ro­ma­nesc şi ima­gi­na­ţie post­mo­dernă; nu în­tâm­
plă­tor vo­lu­mul al II‑lea poartă men­ţi­u­nea „Ro­man po­li­tic“.
Din toate aceste mo­tive, jur­na­lul lui Ion D. Sîrbu poate fi pri­
vit drept tri­um­ful spec­ta­cu­los al unei vieţi de în­frân­geri.
(Ion MANOLESCU, Li­te­ra­tura me­mo­ri­a­lis­tică,
Bucureşti, Edi­tura Hu­ma­ni­tas, 1996, p. 110)

*
[...] Nu pot în­cheia această pri­vire re­zu­ma­tivă, fără a în­
cerca să pre­fi­gu­rez, sin­te­tic, trei com­po­nente de bază ale Cer­
cu­lui li­te­rar. Prima ar fi com­po­nenta aca­de­mică: ma­jo­ri­ta­tea
cer­chiş­ti­lor a fost in­te­grată ini­ţial în în­vă­ţă­mân­tul uni­ver­si­tar
(alt­fel ar fi ară­tat as­tăzi Uni­ver­si­ta­tea clu­jeană dacă epu­ră­
rile po­li­tice n‑ar fi dez­a­gre­gat această com­po­nentă a sub­stan­ţei
in­te­lec­tu­ale cer­chiste): Henri Jac­qu­ier, Vic­tor Iancu, Radu
Stanca, I. D. Sîrbu, Eta Bo­e­riu, Cor­nel Reg­man, Eu­gen
Todo­ran, Ni­co­lae Ba­lotă (târ­ziu şi nu­mai în uni­ver­si­tă­ţile
1216 REFERINŢE CRITICE

occi­den­tale, după ce fu­sese ex­pul­zat din cea clu­jeană), Vi­o­rica

Guy‑Ma­rica, De­liu Petroiu, Ar­thur Dan; I. Ne­go­i­ţescu (ful­gu­
rant, într‑o uni­ver­si­tate ger­mană); în con­di­ţii nor­male, Radu
Enescu ar fi fost şi el un ex­ce­lent pro­fe­sor de fi­lo­so­fie etc. A
doua com­po­nentă ar fi aceea etică: prin re­fu­zul com­pro­mi­su­
lui po­li­tic şi mo­ral – Blaga le‑a fost şi în acest sens un mo­del –
cer­chiş­tii şi‑au ris­cat via­ţa şi opera, fi­ind su­puşi tor­tu­ri­lor
psi­hice şi fi­zice, ex­pul­ză­rii din via­ţa pu­blică, iar tim­pul cre­a­ţiei
le‑a fost fu­rat şi frag­men­tat de cen­zură şi securi­tate. Ul­tima
com­po­nentă ar fi aceea exis­ten­ţi­ală‑tra­gică: mulţi din­tre cer­
chişti au dis­pă­rut îna­inte de a‑şi pu­tea de­să­vârşi opera (ori­
cum con­tur­bată de con­junc­tura po­li­tică ne­fa­vo­ra­bilă); în
acest sens, Radu Stanca e un sim­bol tra­gic a gru­pă­rii cer­
chiste, un Euphorion; dar fap­tul acesta tra­gic e va­la­bil şi pen­
tru Ovi­diu Co­truş, Do­mi­nic Stanca, Ar­thur Dan, Radu
Enescu, ca şi pen­tru Eta Bo­e­riu, care n‑a fost nu­mai Doamna
Cer­cu­lui li­te­rar, ci şi anima lui...[...]
(Ion VARTIC, Pri­vire asu­pra Cer­cu­lui li­te­rar de la Si­biu,
pre­faţă la vol. Ion D. Sîrbu, Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu,
Bi­bli­o­teca „Apos­trof“, 12, 1996, p. 12)

*
Ca­zul lui Ion D. Sîrbu este sin­gu­lar în li­te­ra­tura ro­mână.
Su­biect al unei bi­og­ ra­fii tra­gic‑exem­plare, el nu a re­uş­ it să‑şi
im­pună va­loa­rea în tim­pul vie­ţii. Şi această sin­gu­la­ri­tate a fost
pre­vă­zută de scri­i­tor, atunci când evocă exem­plul lui Mi­hail
Bul­ga­kov, a că­rui ca­po­do­peră Ma­es­trul şi Mar­ga­reta apare
mult după moar­tea ro­man­ci­e­ru­lui. La ju­mă­tate de se­col dis­
tanţă, pro­za­to­rul ro­mân lasă şi el ser­ta­rele în­ţe­sate de ma­nu­
scrise „harpagonic“ adu­nate. Ca­po­do­pera sa, Adio, Eu­ropa!,
ro­man con­ce­put în anii de fe­bră cre­a­toare 1982‑1983, se pu­
blică după zece ani (vol. I – 1992, vol. II – 1993). Iar ce­lă­lalt
ro­man cu tentă po­li­tică, Lu­pul şi Ca­te­drala, ter­mi­nat în 1986
 REFERINŢE CRITICE 1217

şi pre­dat în ace­laşi an unei edi­tori care îl amână cu pre­ca­u­ţie,

vede lu­mina ti­pa­ru­lui în 1995. O soartă si­mi­lară are ma­nu­scri­
sul Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal care, pu­bli­cat în 1991/92,
ro­tun­jeşte opera pos­tumă a scri­i­to­ru­lui „bulgakovizat“.
(Nicolae OPREA, Ca­lea lui Ion D. Sîrbu: din via­ţă în li­te­ra­tură,
Fa­mi­lia, nr. 6, iu­nie 1999, p. 56)

*
Apariţia pos­tumă a ce­lor două vo­lume din Jur­na­lul unui
jur­na­list fără jur­nal a fă­cut sen­za­ţie, ca şi apa­ri­ţia Jur­na­lu­lui
unui co­bai al lui Mi­ron Radu Pa­ras­chi­vescu. Sur­priza, în ca­zul
lui Ion D. Sîrbu, n‑a con­stat însă în dez­vă­lui­rea unei lu­ci­di­
tăţi se­crete a scri­i­to­ru­lui, ca­pa­bil să ju­dece cu se­ve­ri­tate în in­
ti­mi­tate ceea ce în pu­blic aproba, ci în an­ver­gura cre­a­ţiei sale
in­te­lec­tu­ale şi li­te­rare des­ti­nate… ni­mă­nui. Ion D. Sîrbu, în
scri­er­ ile sale clan­des­tine, pen­tru care ar fi pu­tut primi mulţi
ani de în­chi­soare, pe lângă cei pe care deja îi fă­cuse, este tot
Ion D. Sîrbu. Nu­mai că per­so­na­li­ta­tea sa, eli­be­rată de pre­o­cu­
pa­rea pu­bli­că­rii tex­te­lor, se ex­primă acum in­te­gral şi fre­ne­tic.
Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal, ti­pă­rit în două edi­ţii
suc­ce­sive, re­pede epui­zate (prima în 1991–1993 şi a doua în
1996) este un stră­lu­cit spec­ta­col de idei des­fă­şu­rat în faţa unei
săli goale. Este greu de în­ţe­les ce anume l‑a de­ter­mi­nat pe
scri­i­tor să chel­tu­iască atâta din fi­inţa lui pen­tru a pro­voca şi a
se­duce, în con­di­ţi­ile în care ştia că nu va avea nici mă­car un
spec­ta­tor. Poate că se gân­dea la ci­ti­to­rii dintr‑un se­col vi­i­tor
sau poate că avea în ve­dere un vir­tual ci­ti­tor su­prem, pe mă­sura
re­ci­ta­lu­lui său scri­i­to­ri­cesc. Cert este, în orice caz, că ab­senţa
spec­ta­to­ri­lor nu‑l descura­jează în niciun fel pe pro­ta­go­nis­tul
aces­tui ex­tra­or­di­nar talk‑show. Sim­ţim, dim­po­trivă, că glo­ria
de „a vorbi într‑un pus­tiu“ îi dă un en­tu­zi­asm dez­nă­dăj­duit,
că sen­ti­men­tul ză­dăr­ni­ciei îl aduce într‑o stare de su­res­ci­tare
ve­cină cu ne­bu­nia.
1218 REFERINŢE CRITICE

Se poate vorbi de un spec­ta­col şi da­to­rită fap­tu­lui că au­to­

rul jur­na­lu­lui îţi în­sce­nează ful­gu­rant re­ci­ta­lul, re­pro­du­când
din când în când şi opi­ni­ile unor per­so­naje di­fe­rite tem­pe­ra­
men­tal de el. Este vorba de re­a­lista şi ti­ra­nica Olim­pia, so­ţia
lui, de Som­mer, eşan­tion de gân­dire ra­bi­nică, de Napocos,
care nu este alt­ci­neva de­cât Lu­cian Blaga. Scri­i­to­rul în­suşi,
de­sem­nat prin vol­tai­ri­a­nul nume Can­did, gân­deşte la scenă
des­chisă, corectându‑şi cu fran­cheţe unele te­o­rii, des­co­pe­rind
pe loc eti­mo­lo­gia sur­prin­ză­toare a unor cu­vinte, lansându‑se
fu­ri­bund în for­mu­la­rea unor pa­ra­do­xuri în se­rie, prac­ti­când
de­mon­stra­ţia prin re­du­cere la ab­surd, lăsându‑se în voia unei
to­ren­ţi­ale gân­diri aso­ci­a­tive.
To­tul este im­pre­vi­zi­bil, to­tul ui­meşte şi în­cântă, dar cel
mai mult im­pre­si­o­nează sen­si­bi­li­ta­tea du­re­roasă a au­to­ru­lui
faţă de urâ­ţe­nia sti­lu­lui de via­ţă co­mu­nist. El pare, din acest
punct de ve­dere, ju­puit de pi­ele. Nu se poate apăra în niciun
fel de con­tac­tul cu re­a­li­ta­tea. Iar min­tea lui lu­crează non‑stop,
până la is­to­vire, pen­tru a găsi ex­pli­ca­ţii şi re­me­dii:
„În acest Isarlâk al nos­tru, îmi spune co­le­gul Som­mer, nu
există nici con­vin­geri, nici cre­dinţe sau pă­reri ferme, con­ti­nue:
ca şi me­ta­bo­lis­mul or­ga­nic, con­vin­ge­rile se schimbă rit­mic,
după orele zi­lei: di­mi­neaţa, toţi ce­tă­ţe­nii sunt atei şi ma­te­ri­a­
lişti, pleacă la uzină sau fa­brică măr­şă­lu­ind brigadiereşte, dar
spre ami­ază în­cep să se în­do­iască de to­tul şi de toate: seara, se
în­chină, de­vin buni cre­din­cioşi, iar noap­tea se în­torc, vi­sând,
în mi­to­lo­gia scla­va­gistă a spai­me­lor şi paradoxiilor in­con­şti­
ente, re­zul­tate din hi­bri­di­za­rea noas­tră la­tino‑greco‑iu­
deo‑creş­­tino‑sla­vono‑fa­na­ri­oto‑bon­jo­u­risto‑bal­ca­nică.
Lu­crul cel mai su­pă­ră­tor – dar şi în­spăi­mân­tă­tor, ca armă
de apă­rare, ca adap­tare la con­di­ţia du­pli­ci­tă­ţii obli­ga­to­rii –
con­stă în fap­tul că nici nu apuci să‑i con­tra­zici, că au şi tre­cut
to­tal de par­tea ta.“;
 REFERINŢE CRITICE 1219

„Ţă­ra­nul nos­tru, în­tru si­nea sa cea mai adâncă (având o

mi­le­nară ex­pe­ri­enţă în le­gă­tură cu for­mele de ex­ploa­tare şi
ex­ploa­ta­to­rii), con­si­deră orice Stă­pâ­nire ca fi­ind stre­ină. Chiar
şi acest Stat al mun­ci­to­ri­lor şi ţă­ra­ni­lor, din clipa în care i‑a
în­căl­cat sau schim­bat cu­tuma şi le­gea sa ar­he­ti­pală, de­vine un
stat ocu­pant, strein şi duş­man. Fa­na­riot. Ai voie de la Dum­
ne­zeu să‑l minţi şi să‑l furi. Fi­indcă şi el te minte şi te fură.
Alt­fel, nici că se poate.“
„Să asişti, îmi şop­teşte Olim­pia, timp de 800 de ani, la
slujbe într‑o limbă stre­ină (şi să nici nu bagi de seamă când s‑a
tre­cut la slujba în limba ta) în­seamnă un lung an­tre­na­ment în
a as­culta fără să în­ţe­legi şi în a par­ti­cipa fără să aderi. Mai nou,
exact la fel, în­tre­gul nos­tru po­por asistă la in­fi­nita slujbă sla­
vonă a şe­din­ţe­lor. Dis­pu­nem de un or­gan al ne­a­ten­ţiei, un sis­
tem ner­vos de mar­gine, prin care re­u­şim să as­cul­tăm fără să
sim­ţim şi ne­voia de a în­ţe­lege, apro­bând fără să ade­răm şi
apla­u­dând fără nicio con­vin­gere in­te­ri­oară.“
Ion D. Sîrbu îi per­si­flează ne­mi­los pe con­tem­po­ra­nii săi,
îi ca­ri­ca­tu­ri­zează vi­o­lent, dar nu de­vine nici­o­dată ci­nic. Sa­
tira este la el o formă de au­to­fla­ge­lare. Când bi­ciu­ieşte pe ci­
neva cu bi­ciul cu­vin­te­lor, scri­i­to­rul se cu­tre­mură mai tare
de­cât vic­tima.
(Alex. ŞTEFĂNESCU, La o noua lec­tura: I.D. SÎRBU,
„Ro­mâ­nia li­te­rară“, nr. 26, an. XXXII,
30 iu­nie – 6 iu­lie 1999, p. 13)

*
[...] Pen­tru a su­pra­vie­ţui tra­gis­mu­lui, vi­cle­ne­lor forme ale
is­to­riei date ca po­zi­tiv în pre­zent, poporul şi‑a asu­mat con­
diţia, nu­mită de Ion D. Sîrbu, „Râs‑cu‑plân­sul nos­tru va­lah“.
Râ­sul de sine, fi­lo­so­fic, ca mo­da­li­tate de cu­noaş­tere, ca eli­be­
rare a ade­vă­ru­lui din chin­gile min­ciu­nii este ceea ce Ma­rele
Pă­ţit, Ion D. Sîrbu, so­li­cită omu­lui ce a că­zut într‑o epocă
1220 REFERINŢE CRITICE

tul­bure şi con­vul­sivă, şi că­ruia i‑a ră­mas ca li­ber­tate doar

lucidi­ta­tea. Râ­sul ca formă de lu­ci­di­tate; Bu­fo­nul ca ma­ni­fes­
tare a spi­ri­tu­lui. Un aci­du­lat eseu‑me­ta­foră Des­pre Pă­cală şi
flu­ie­rul său s‑a pier­dut în re­dac­ţia re­vis­tei „Ra­muri“, sau s‑a
arun­cat din mâini, ca o pia­tră aprinsă. Ul­ti­mul text, Des­pre
sin­gu­ră­tate şi veş­ni­cie este o me­di­ta­ţie des­pre omul faţă în faţă
cu veş­ni­cia. Este pri­le­juit de lu­cra­rea Car­pa­ţii, te­zaur de is­to­rie
a cer­ce­tă­toa­rei în do­me­niul et­no­gra­fic, Lu­cia Apol­zan. Ju­de­
că­ţile ri­mează cu în­tru­pă­rile din piesa Pra­gul al­bas­tru. Cer­cul
se în­chide, îşi ia în stă­pâ­nire ade­vă­rul în­tre­gu­lui. Omul,
trăind sin­gur pe înăl­ţi­mile şi plat­for­mele mun­ţi­lor, doar cu
mâna lui Dum­ne­zeu dea­su­pra, este ca un vas um­plut cu veş­
ni­cie de sus. Ast­fel îl vede Ion D. Sîrbu şi cu acest vas în braţe
aleargă Bu­fo­nul Re­gal pe scena mare a lu­mii, în­cer­când să‑l
dă­ru­iască ce­lor ce pen­tru o clipă, cel pu­ţin li se aprind ochii
de can­doare şi lu­mină.
(Dumitru VELEA, Ion D. Sîrbu, cu le­gea mo­rală în sine şi ce­rul
axi­o­lo­gic dea­su­pra, post­faţă la I. D. Sîrbu, Râs‑cu‑plân­sul nos­tru
valah, pu­bli­cis­tică, vol. V, Edi­tura Fun­da­ţiei Cul­tu­rale
„Ion D. Sîrbu“, Pe­tro­şani, 1999, p. 209–210.

*
[...] Deşi s‑a afir­mat că opera sa, con­dam­nată să ră­mână în
„ser­tar“ până în 1989, a fost cea mai mare sur­priză post‑de­
cem­bristă, la zece ani după moar­tea scri­i­to­ru­lui, căr­ţile sale
ră­mân aproape ne­cu­nos­cute „ce­lor mulţi“ – cei pe care acest
mare ne­drep­tă­ţit al li­te­ra­tu­rii ro­mâne şi i‑a do­rit drept ci­ti­tori.
Aceste texte cu­prind pa­gini de lu­cidă ana­liză a „ră­u­lui ro­mâ­
nesc“, va­lo­roase şi pen­tru că acel ce se în­că­pă­ţâna să afirme
prin ele va­lori mo­rale fun­da­men­tale avea toată în­drep­tă­ţi­rea
s‑o facă: bi­og­ ra­fia sa a stat sub sem­nul aces­tor va­lori. Prin ver­
ti­ca­li­tate, Ion D. Sîrbu a do­ve­dit că li­che­lis­mul şi com­pro­mi­
sul nu sunt obli­ga­to­rii nici în vre­mea ce­lei mai absurde
 REFERINŢE CRITICE 1221

dic­ta­turi. Ca­rac­ter ferm, de ne­în­ge­nun­chiat şi‑a asu­mat

riscurile şi su­fe­rin­ţele, a tra­ver­sat un flu­viu mur­dar ră­mâ­nând
cu­rat şi a ple­dat ne­o­bo­sit pen­tru Bine, Ade­văr şi Fru­mos.
Azi, poate mai mult ca ori­când, avem ne­voie de aceste va­
lori. Redescoperindu‑le, lu­mea ro­mâ­nească, greu în­cer­cată, se
va pu­tea re­găsi pe sine. Lec­tura căr­ţi­lor sale – afirmă Mo­nica
Lo­vi­nescu – poate că re­pre­zintă „un prim pas spre re‑al­că­tui­
rea unui po­por“. Dar pen­tru ca efec­tul lor be­ne­fic să se ma­ni­
feste, ele tre­buie cu­nos­cute şi în­ţe­lese de cât mai mulţi. [...]
(Lelia NICOLESCU, Ion D. Sîrbu des­pre sine şi lume,
Scri­sul Ro­mâ­nesc, Cra­iova, 1999, p. 7)

*
[...]A ur­mări re­le­va­rea ade­vă­ra­tei per­so­na­li­tăţi cre­a­toare a
lui Ion D. Sîrbu mi s‑a pă­rut un lu­cru bun şi le­gi­tim mai de­
grabă prin abor­da­rea ope­rei pos­tume. Dacă îna­inte de 1990,
Ion D. Sîrbu pă­rea – şi chiar şi aşa era – un scri­i­tor cu­minte şi
re­la­tiv con­ven­ţional, după dis­pa­ri­ţia sa, prin pu­bli­ca­rea li­te­ra­
tu­rii lui „de ser­tar“, ne‑a fost cu pu­tinţă să ză­rim în în­tre­gime
ais­ber­gul că­ruia îna­inte, fără să fi ştiut ce ve­deam, îi dis­tin­
sesem doar vâr­ful. Ni­meni nu bă­nuia ce se as­cun­dea în
adâncuri. În­tru­cât opera pos­tumă a lui Ion D. Sîrbu a con­sti­
tuit un şoc şi o re­ve­la­ţie, di­men­si­u­nile şi sem­ni­fi­ca­ţi­ile ei fi­ind
foarte greu de ghi­cit, mi‑am per­mis ca prin me­ta­fora din ti­
tlu – „un ais­berg dea­su­pra mă­rii“ – să su­ge­rez toc­mai această
situa­ţie com­plet nouă şi ne­aş­tep­tată. Ast­fel, după fa­zele de
înot sub apă şi apoi de plu­tire la su­pra­faţă doar cu ca­pul dea­
supra, opera lui Ion D. Sîrbu, după moar­tea sa sur­ve­nită la
17 sep­tem­brie 1989, ne‑a dez­vă­luit au­ten­ti­cele ei va­lenţe,
având pu­te­rea să stu­pe­fi­eze dar şi să en­tu­zi­as­meze atât pu­bli­
cul cât şi cri­tica. Prin ur­mare, ais­ber­gul nu nu­mai că a pu­tut
fi ză­rit în în­tre­gime, dar a pro­dus cert im­pre­sia unei ri­di­cări
dea­su­pra situa­ţi­ile co­mune, ajun­gând la o stare de gra­ţie, de
1222 REFERINŢE CRITICE

le­vi­ta­ţie, de zbor peste ape. Vor­bind în plan me­ta­fo­ric, aces­tea

sunt cele trei etape de­fi­ni­to­rii ale ope­rei şi ale bi­o­gra­fiei lui
Ion D. Sîrbu: înot sub apă, plu­tire la su­pra­faţă, zbor peste ape,
care co­res­pund ti­ne­re­ţii (in­clu­siv pe­ri­oada de de­ten­ţie), ma­
tu­ri­tă­ţii şi pos­te­ri­tă­ţii sale. [...]
(Ioan LASCU, Un ais­berg dea­su­pra mă­rii,
Edi­tura Ra­muri, Cra­iova, 1999, p. 132)

*
[...] Într‑o ti­po­lo­gie di­fe­ren­ţi­ată de so­ci­o­lo­gia li­te­ra­tu­rii,
Sîrbu se cla­si­fică în­tre scri­i­to­rii os­tili or­di­nii so­ci­ale exis­tente.
Şi‑a con­ver­tit su­fe­rinţa şi re­volta în umor, în râs, spi­ri­tul şi
ex­pe­ri­enţa în li­te­ra­tură sa­ti­rică. Psi­ho­lo­gic însă, apare sen­ti­
men­tul eşe­cu­lui şi con­du­ita spe­ci­fică. O via­ţă şti­ută şi alta
ne­şti­ută in­tră în li­te­ra­tură. Re­fuză să ac­cepte du­pli­ci­ta­tea
com­por­ta­men­tu­lui uman, edu­cată de ide­o­lo­gia co­mu­nistă,
dar mu­ta­ţi­ile pro­duse în men­ta­li­tate l‑au obli­gat să fie in­a­u­
ten­tic, ve­sel ziua şi trist noap­tea, când îşi scria căr­ţile sub­ver­
sive şi Jur­na­lul in­cen­diar. Noap­tea, sin­gur cu sine, ma­so­chist
sau nu, Sîrbu îşi tră­ieşte drama în sin­gu­ră­ta­tea scri­su­lui, se
smulge cu­tu­me­lor con­ve­nite şi ca­ută o altă or­dine, alte sem­ni­
fi­ca­ţii, plânge pe ru­ina ca­ri­e­rei sale. In­stinc­tul lui spe­cu­la­tiv,
pe coardă gravă, se ac­ti­vează în noc­turnă; ziua amor­ţeşte sub
an­al­ge­zi­cul bu­fo­na­dei. În mod re­pe­tat, îşi re­ca­pi­tu­lează via­ţa,
când cu umor con­ţi­nut, când cu o in­fi­nită tris­teţe. [...]
(Elvira SOROHAN, Ion D. Sîrbu sau su­fe­rinţa spi­ri­tu­lui cap­tiv,
Edi­tura Ju­ni­mea, Iaşi, 1999, p. 14)

*
[…] Al­că­tu­ită din cinci mari sec­ţi­uni (în edi­ţia a II‑a: Iarna
unu: 1983–1984, Iarna doi: 1984–1985, Iarna trei: 1985–
1986, A pa­tra iarnă: 1986–1987, Iarna 1988–1989, ul­ti­mul
ti­tlu apar­ţi­nând edi­to­ri­lor) car­tea lui I. D. S. re­pre­zintă o
 REFERINŢE CRITICE 1223

formă sui ge­ne­ris şi foarte greu de de­fi­nit a unui text me­mo­ri­

a­lis­tic. Au­to­rul nu re­a­li­zează o lu­crare na­ra­tivă (deşi na­ra­ţi­u­
nea, scurtă şi pe por­ţi­uni, ocupă to­tuşi un loc în ca­drul ei),
ci, după cum arată sub­ti­tlul de Glosse, o su­ită de me­di­ta­ţii
asu­pra des­ti­nu­lui omu­lui şi in­te­lec­tu­a­lu­lui în epoca to­ta­li­tară.
Într‑una din ele au­to­rul în­suşi îşi in­ter­zice me­mo­ri­a­lis­tica
obiş­nu­ită: „Să nu alu­nec spre for­mula de jur­nal in­tim şi per­
so­nal: sper că ci­ti­to­rul pre­zum­tiv al aces­tor în­sem­nări îşi dă
seama că toate per­soa­nele cu care stau de vorbă sunt de fapt
per­so­naje din ro­ma­nele melc, sim­ple fic­ţi­uni ale sin­gu­ră­tă­ţii,
par­te­neri de di­a­log ai mo­no­lo­gu­lui meu. Până şi Olim­pia...“.
Din Jur­nal nu lip­sesc, to­tuşi, in­for­ma­ţi­ile des­pre lu­mea co­pi­
lă­riei şi ado­les­cen­ţei au­to­ru­lui (co­lo­nia Pe­trila), cea a ti­ne­re­ţii
(răz­bo­iul, cu­nos­cut di­rect, pe front, şi Si­biul uni­ver­si­tar), a
ma­tu­ri­tă­ţii (ex­pe­ri­enţa di­dac­tică şi cea car­ce­rală) şi a se­nec­tu­
ţii (lun­gul exil „alu­tan“), dar ele nu com­pun o au­to­bi­o­gra­fie,
ci apar, sec­ven­ţial şi cumva pe ne­aş­tep­tate, ca sim­ple ilus­trări
ale unor ade­vă­ruri mai ge­ne­rale des­pre soarta omu­lui şi a ro­
mâ­nu­lui, tâ­rât în vâr­te­jul eve­ni­men­te­lor ade­sea ab­surde ale
aces­tui sfâr­şit de mi­le­niu. În cu­prin­sul aces­tor sec­venţe ca­pătă
corp câ­teva „per­so­naje“: re­ale (mama, ta­tăl, L. Blaga, so­ţia),
fic­tive (Napocos, Mo­şul, Pro­fe­so­rul, ra­bi­nul Som­mer, Tutilă),
sau ge­ne­rice („bă­trâ­nul pen­sionar“), con­stru­ite cu mij­loace
si­mi­lare şi ser­vind nu o tramă na­ra­tivă ci în­sce­na­rea ide­i­lor şi
de­li­be­ră­rile in­te­ri­oare ale au­to­ru­lui în­suşi. Acesta, care n‑a
pu­tut spera şi, cu atât mai pu­ţin, ima­gina trans­for­mă­rile ce se
vor pe­trece în cen­trul şi es­tul Eu­ro­pei la pu­ţin timp după de­
ce­sul său, se luptă, cu arma lu­ci­di­tă­ţii şi a sim­ţu­lui ri­di­co­lu­lui
(une­ori şi cu cea a umo­ru­lui), cu o dis­pe­rare nea­gră, pro­vo­
cată de con­şti­inţa in­e­xo­ra­bi­lei di­so­lu­ţii a tu­tu­ror va­lo­ri­lor în
care via­ţa şi căr­ţile l‑au fă­cut să creadă: „imens ca­ta­clism es­ha­
to­lo­gic“, la care Dum­ne­zeul tu­tu­ror re­li­gi­i­lor e luat ca mar­tor
„ală­turi de şar­pele şi de­mo­nul ca­sei şi ai pa­triei“. Jur­nal de
1224 REFERINŢE CRITICE

idei, nu de eve­ni­mente, car­tea se con­stru­ieşte în ju­rul câ­torva

teme şi lait­mo­tive ob­se­sive, care se re­gă­sesc atât în me­di­ta­ţi­ile
au­to­ru­lui, cât şi în ci­ta­tele (nu­me­roase şi va­ri­ate) alese din lec­
tu­rile sale fi­lo­so­fice, li­te­rare, şti­in­ţi­fice şi po­li­tice. Ele pot apă­
rea ca atare, enun­ţate, re­pe­tate, dez­vol­tate prin schim­ba­rea
un­ghi­u­ri­lor de abor­dare sau prin adă­u­ga­rea de amă­nunte, sau
pot fi „în­sce­nate“ în di­a­lo­guri cu per­so­naje re­ale sau fic­tive,
ori pot fi de­duse ca „mo­rală“ a unor anec­dote de sor­ginte li­te­
rară, sau re­ţi­nute din pro­pria ex­pe­ri­enţă de via­ţă a au­to­ru­lui.
Struc­tură mo­zai­cală, dar de o re­mar­ca­bilă uni­tate, Jur­na­lul se
ci­teşte „cu su­fle­tul la gură“, fi­e­care sec­venţă – ro­tundă în sine
şi auto‑su­fi­ci­entă – fi­ind în ace­laşi timp „des­chisă“ spre o con­
ti­nu­are pe care ci­ti­to­rul o bă­nu­ieşte, pe drept cu­vânt, la fel de
in­ci­tantă. Ma­rile teme ale căr­ţii decurg toate din ex­pe­ri­enţa
con­frun­tă­rii in­di­vi­du­lui – şi po­poa­re­lor – cu to­ta­lita­ris­mul:
pu­te­rea şi efec­tele ei asu­pra omu­lui (mai ales asu­pra ce­lui me­
di­o­cru), du­bla (even­tual mul­ti­pla) con­şti­inţă şi du­pli­ci­ta­tea
in­e­vi­ta­bilă, ro­bo­ti­za­rea (dis­pa­ri­ţia in­di­vi­du­a­li­tă­ţii, ori­gi­na­li­tă­
ţii, pu­te­rii cre­a­toare), min­ciuna, moar­tea sa­tu­lui, de­ca­denţa –
dez­in­te­gra­rea – dis­pa­ri­ţia va­lo­ri­lor (etice, es­te­tice, po­li­tice
etc.), ris­cul de­că­de­rii uma­nu­lui în­suşi şi, pe lângă toate aces­
tea, lipsa de spe­ranţă şi de vi­i­tor. Fun­da­men­tul aces­tei re­gre­si­
uni ge­ne­ra­li­zate con­stă în in­e­xo­ra­bila trans­for­mare a uto­piei
fi­lo­so­fice, pusă în prac­tică, în dic­ta­tură, în pre­ten­ţia de a im­
pune ide­ile „cu mă­ciuca, sa­bia, pis­to­lul, tan­cul“, în trans­for­
ma­rea pre­di­ca­to­ri­lor în ti­rani. Pe mă­sură ce tex­tul – şi tim­pul
în care e scris – evo­lu­ează, el de­vine tot mai dez­nă­dăj­duit şi
mai amar, tema mor­ţii şi ideea sin­u­ci­de­rii apar tot mai des.
În­tre­gul uni­vers in­tră sub dom­nia Pro­stiei (in­te­lec­tu­a­li­ta­tea
ro­mâ­nească a fost, prac­tic, li­chi­dată, cea eu­ro­peană se au­to­i­
lu­zi­o­nează, alu­ne­când tot mai mult spre o „stângă“ im­per­
mea­bilă faţă de orice spi­rit cri­tic au­ten­tic), cei trei F – frig,
foame, frică – se în­stă­pâ­nesc asu­pra ţă­rii, iar au­to­rul e din ce
 REFERINŢE CRITICE 1225

în ce mai izo­lat în „sta­rea“ sa de „Iovie“. Şi to­tuşi, în în­tu­ne­ri­

cul care de­vine din ce în ce mai adânc şi mai cu­prin­ză­tor,
există câ­teva puncte de lu­mină, po­si­bile so­lu­ţii (care, însă, în
mod tra­gic, nu vot func­ţiona pen­tru au­tor, deşi vor func­ţiona,
de­cât după moarte). Pa­tria, în­ţe­leasă însă nu la mo­dul sim­
plist‑pro­pa­gan­dis­tic, ci ca o pa­trie îna­inte de toate spi­ri­tu­ală,
Limba ro­mână, lec­tura şi scri­sul, con­di­ţionate de păs­tra­rea
lu­ci­di­tă­ţii (sin­gura formă de li­ber­tate ră­masă po­si­bilă), iro­nia
(teh­nică a de­ta­şă­rii de su­fe­rinţa in­di­vi­du­ală şi co­lec­tivă),
recursul la un Dum­ne­zeu care nu are însă nici­una din în­fă­ţi­
şă­rile sti­pu­late de re­li­gi­ile cu­rente, sunt toate ele­mente de sta­
bi­li­tate, puncte fixe şi va­lori in­co­rup­ti­bile, care per­mit în
con­ti­nu­are an­co­ra­rea au­to­ru­lui în exis­tenţă şi ela­bo­ra­rea ope­
rei. Toate aceste teme de me­di­ta­ţie re­vin, de alt­fel, atât în ro­
ma­nele pe care I. D. S. le re­dac­tează pa­ra­lel cu Jur­na­lul (Adio,
Eu­ropa!, Lu­pul şi Ca­te­drala), cât şi în co­res­pon­denţa din care
un re­pre­zen­ta­tiv flo­ri­le­giu a apă­rut în vo­lu­mele Tra­ver­sa­rea
cor­ti­nei (1994) şi Scri­sori că­tre bu­nul Dum­ne­zeu (1998). În
Jur­nal – ca şi în ce­le­lalte scri­eri ale au­to­ru­lui de alt­fel – se
con­cre­ti­zează o cu to­tul par­ti­cu­lară fu­zi­une a unei ora­li­tăţi
re­pri­mate (I. D. S. ar fi fost – a fost, atât timp cât i s‑a dat po­
si­bi­li­ta­tea – un ex­cep­ţional pro­fe­sor şi con­fe­ren­ţiar şi un vor­
bi­tor‑po­ves­ti­tor cu ape­tit de co­mu­ni­care in­e­pui­za­bil) cu sti­lul
ela­bo­rat al căr­tu­ra­ru­lui, pen­tru care forma ex­pre­siei (ce tinde
spre îm­bi­na­rea ful­gu­ran­ţei cu ma­xima în­căr­că­tură ide­a­tică)
este o pre­o­cu­pare per­ma­nentă. Au­to­rul „se joacă“ cu cu­vin­
tele, exploatându‑le is­to­ria, sen­su­rile de bază şi co­no­ta­ţi­ile,
Sco­ţând la lu­mină cu­vinte ui­tate, in­ven­tând cu­vinte noi,
salvându‑le pe cele de­gra­date prin uz, com­pu­nând ca­lam­bu­
ruri (nu de dra­gul jo­cu­lui de cu­vinte, ci ca mod de ex­pre­sie
sin­te­tică şi fra­pantă), acest as­pect al căr­ţii numărându‑se prin­
tre cele mai de­lec­ta­bile pen­tru ci­ti­tor. Scri­ere me­mo­ri­a­lis­tică de
o fac­tură cu to­tul spe­ci­ală, măr­tu­rie au­ten­tică şi de ve­ri­ta­bilă
1226 REFERINŢE CRITICE

pro­fun­zime asu­pra unui de­ce­niu din­tre cele mai grele pen­tru

in­te­lec­tu­a­lul ro­mân, operă în ace­laşi timp va­ri­ată şi uni­tară şi
ex­cep­ţională per­for­manţă lin­gvis­tică şi sti­lis­tică, Jur­na­lul unui
jur­na­list fară jur­nal se nu­mără, fără pu­tinţă de tă­gadă, prin­tre
cele mai sub­stan­ţi­ale re­ve­la­ţii ale „li­te­ra­tu­rii de ser­tar“ din
vre­mea dic­ta­tu­rii co­mu­niste în Ro­mâ­nia.
(Dic­ţiona­rul ana­li­tic al ope­re­lor li­te­rare ro­mâ­neşti,
co­or­do­na­tor Ion Pop, Casa Căr­ţii de Şti­inţă,
2000, vol. II, p. 315–317)

*
[...] Cu­ra­jul lui Sîrbu se în­fă­ţi­şează în toată splen­doa­rea
lui tra­gică în aceste pa­gini de jur­nal şi co­res­pon­denţă, puse
parcă sub de­viza „Am trăit pe­ri­cu­los, scriu pe­ri­cu­los“.Cer­cul
po­li­tic‑ci­vic se in­ter­sec­tează cu cel li­te­rar‑ar­tis­tic, re­zul­ta­tul
fi­ind o li­te­ra­tură a ade­vă­ru­lui, le­gi­timă prin scri­i­tura, dar mai
ales prin con­ţi­nu­tu­rile şi sen­sul ei do­cu­men­tar. De re­mar­cat
evo­lu­ţia in­te­ri­oară a scri­i­to­ru­lui, de la gra­tu­i­ta­tea es­te­tică a
pro­ze­lor de ti­ne­reţe (Compatiment, Pă­ca­tul fra­te­lui Va­sile,
Enuresis noc­turna) la în­căr­că­tura ma­joră pusă în aceste pa­gini
de mai târ­ziu, scrise după ie­şi­rea din în­chi­soare. Echi­vo­cul
lu­dic şi sa­ti­ric, ca­lam­bu­rul că­u­tat şi iro­nia acidă, ver­bul fă­cut
să pro­voace şi să în­tre­ţină râ­sul de­vin, trep­tat, sub­an­sam­ble
ale unei de­pline gra­vi­tăţi scri­i­to­ri­ceşti. Jur­na­lul şi scri­so­rile
com­puse de Sîrbu in­dică în mai multe rân­duri re­sor­tu­rile
aces­tei ati­tu­dini în faţa vie­ţii şi a li­te­ra­tu­rii, cu o fi­lo­so­fie spe­
ci­fică a cre­a­ţiei ar­tis­tice. Scri­i­to­rul in­tră, de bună voie, într‑o
ca­te­go­rie des­tul de slab re­pre­zen­tată în me­diul cul­tu­ral au­to­
hton: aceea a au­to­ri­lor de cu­raj ce îşi sa­cri­fică opor­tu­ni­tă­ţile de
ca­ri­eră pen­tru apă­ra­rea unor prin­ci­pii etice. Fos­tul „cer­chist“
îşi cre­ează sin­gur un cerc, al că­rui cen­tru este. La dis­tanţă egală
de na­ţiona­lis­mul pri­mar al lui Ni­co­lae Cea­u­şescu şi de in­ter­
na­ţiona­lis­mul so­vi­e­tic, de lo­gica sân­ge­roasă a con­flic­te­lor
 REFERINŢE CRITICE 1227

armate şi de cea strâmbă a răz­bo­iu­lui rece, el dez­voltă alte şi

alte pe­rechi de ter­meni opuşi, pe care îi res­pinge apoi cu ace­
eaşi sa­tis­fac­ţie a ne­în­re­gi­men­tă­rii. Nici­o­dată plic­ti­sit de el în­
suşi, Sîrbu se stu­di­ază cu re­ală cu­ri­o­zi­tate, cân­tă­rind şi eva­lu­ând
ne­în­ce­tat scene şi seg­mente ale unei exis­tenţe pline. În scri­sori,
di­a­lo­gul cu un in­ter­lo­cu­tor îi oferă o marjă mai mare de au­to­
pre­zen­tare şi ex­pri­mare, pre­cum şi o spo­rită le­gi­ti­mi­tate pen­tru
sim­pa­ti­cul său ego­cen­trism. Parcurgând epis­to­lele tri­mise unor
des­ti­na­tari di­fe­riţi, se poate con­stata că ex­pe­di­to­rul se re­petă,
re­vine frec­vent asu­pra unor epi­soade, pen­tru el im­por­tante, şi
le în­fă­ţi­şează într‑o lu­mină di­fe­rită, dar pe ace­laşi con­tur bine
pre­ci­zat is­to­ric şi bi­o­gra­fic. În pre­zen­tul trist al re­dac­tă­rii, scri­
so­ri­lor şi ope­re­lor de ser­tar le ră­mâ­nea şansa de a fi ci­tite, peste
umă­rul au­to­ru­lui şi al pri­e­te­ni­lor săi apro­pi­aţi, ex­clu­siv de că­
tre Dum­ne­zeu. În vi­i­to­rul spe­rat alt­fel, cu to­tul alt­fel, opera
fic­ţională şi con­fe­sivă a lui Sîrbu va pu­tea să apară în in­te­gra­li­
ta­tea şi in­te­gri­ta­tea ei mo­rală, vor­bind, în lim­ba­jele spe­ci­fice
li­te­ra­tu­rii şi do­cu­men­tu­lui, şi des­pre scri­i­to­rul care a creat‑o, şi
des­pre omul care a trăit‑o. [...]
(Da­niel CRISTEA ENACHE, în Dic­ţiona­rul
Ge­ne­ral al Li­te­ra­tu­rii Ro­mâne, li­te­rele S/T,
Edi­tura Uni­vers En­ci­clo­pe­dic, Bucureşti, 2007, p. 241)

*
[...] Cra­iova nu tre­buie, nu are drep­tul să uite vreo­dată că
a avut şansa ca aici să tră­iască o lungă bu­cată de vreme, să gân­
dească şi să cre­eze, acest olim­pian, acest ade­vă­rat atlet al cul­
tu­rii, care a fost Ion D. Sîrbu.
Le­gă­tu­rile Dom­niei Sale cu Cra­iova în­cep ime­diat după
ab­sol­vi­rea stu­di­i­lor li­ce­ale la Deva, când ur­mează aici cursu­
rile Şco­lii de ofi­ţeri de Ar­ti­le­rie.
Noi, ac­to­rii acum vârst­nici ai Tea­tru­lui Na­ţional Cra­iova,
am avut no­ro­cul să‑i fim un timp ală­turi, încă de la ve­ni­rea sa
1228 REFERINŢE CRITICE

în Ce­ta­tea Ba­ni­lor, când eram foarte ti­neri, iar Dom­nia Sa

îm­pli­nise 45 de ani.
Nu as­cun­dem că ve­ci­nă­ta­tea sa, în cele mai multe situa­ţii,
ne co­ple­şea şi com­plexa.
Era o per­so­na­li­tate fas­ci­nantă, un căr­tu­rar în sen­sul cel
mai înalt al cu­vân­tu­lui, un spi­rit en­ci­clo­pe­dic, poate unul din
ul­ti­mii ilu­mi­nişti ai spa­ţi­u­lui cul­tu­ral ro­mâ­nesc. [...]
[...] În pan­te­o­nul ma­ri­lor fi­guri cul­tu­rale ale Cra­io­vei, nu
pu­ţine, dar nici atât de nu­me­roase în­cât să avem drep­tul să
ui­tăm vre­una din­tre ele, Ion D. Sîrbu ocupă un loc aparte, un
loc de prim plan, chiar Prim pla­nul.
Prin pie­sele sale, prin scri­er­ ile sale an­tume şi pos­tume,
prin ac­ti­vi­ta­tea sa de se­cre­tar li­te­rar al Tea­tru­lui Na­ţional din
Cra­iova, prin con­fe­rin­ţele or­ga­ni­zate sau discursu­rile sale
spon­tane, acest Olim­pian, acest So­crate din Agora Ce­tă­ţii
Bani­lor, a mar­cat din plin via­ţa cul­tu­rală a ora­şu­lui. [...]
(Emil BOROGHINĂ, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, 2009, p. 55, 64)

*
Ştiut este [...] că Ion D. Sîrbu a ini­ţiat micro­festivaluri
Sha­kes­peare, Ca­mil Pe­trescu, Gol­doni, Ca­ra­giale, Au­rel
Baranga, Molière în care, ală­turi de re­pre­zen­ta­rea câ­torva
piese din cre­a­ţia unor dra­ma­turgi atât de di­fe­riţi, or­ga­niza,
aşa cum îşi amin­teşte Va­len­tin Sil­ves­tru („Ca­iete Cri­tice“,
1‑2/1995, p. 122), expozee, dis­cu­ţii cu spec­ta­to­rii, ba chiar şi
un stu­diu ex­pe­ri­men­tal. Va­len­tin Sil­ves­tru ştia de ex­pe­ri­enţa
an­te­ri­oară a lui Sîrbu, ac­ti­vi­ta­tea din pe­ri­oada cât acesta lu­
crase în re­dac­ţia re­vis­tei „Tea­trul“ (1955–1957). Sil­ves­tru, un
bun cu­nos­că­tor al ca­rac­te­ru­lui uman, apre­cia la su­per­la­tiv
poten­ţi­a­lul in­te­lec­tual al lui Sîrbu, dar şi ela­nul în­te­me­ie­tor
al aces­tuia [...]
 REFERINŢE CRITICE 1229

[...] Ceea ce do­resc să spun în fi­nal este ceva de toată lu­

mea (care l‑a cu­nos­cut pe au­tor) a în­tre­ză­rit: Sîrbu a ars pen­
tru tea­tru şi pen­tru li­te­ra­tură. Vo­ca­ţia to­ta­li­tă­ţii (a scris
proză, jur­nal, dra­ma­tur­gie, eseu, jur­na­lis­tică, epis­to­lar, chiar
po­e­zie) face parte din fi­bra lui mo­rală, care a lă­sat o de­po­zi­ţie
unică în is­to­ria noas­tră re­centă şi, pro­ba­bil, vi­i­toare. Un tes­
ta­ment spi­ri­tual al său poate fi des­ci­frat şi în aceste cu­vinte
aş­ter­nute într‑o scri­soare din 1985 că­tre Lisbeth şi Ed­mund
Mo­canu: „Eu sunt un po­ves­ti­tor, fi­indcă limba mea este o
limbă care îşi tră­ieşte vâr­sta în care are ne­voie să se des­
tăinuie... Cea mai fru­moasă carte din toate cele pe care nu le
voi pu­tea scrie nici­o­dată (nu pot, mă doare!) este pro­pria
mea via­ţă“. [...]
(N. COANDE, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Craiova, 27 iu­nie, 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, 2009, p. 67, 79)

*
[...] Ori­gi­na­li­ta­tea sti­lu­lui idesîrbian se re­levă, în fi­e­care
pa­gină, prin nu­me­roase de­vi­eri in­ten­ţionate de la nor­mele
cu­rente ale lim­bii, atât can­ti­ta­tive, cât şi ca­li­ta­tive, la ni­vel
gra­ma­ti­cal, dar mai ales se­man­tic.
În mod cu­rent, au­to­rul ape­lează la mor­fo­lo­gia sti­lis­tică a
cu­vân­tu­lui, dovedindu‑se im­pre­sionat şi în­a­mo­rat de pu­te­rea
de ex­pri­mare a cu­vin­te­lor de­ri­vate, de exem­plu. Folosindu‑se
de unele pre­fixe, con­stru­ieşte în mod ori­gi­nal cu­vinte noi, cu
în­căr­că­tură iro­nică şi sa­ti­rică, în cele mai multe ca­zuri. [...]
[...] Sub pana lui, to­tul de­vine gră­i­tor de su­ges­tiv, to­tul
de­vine de­lec­tare sti­lis­tică. Până şi lo­zin­cile co­mu­niste, des­pre
care am glo­sat mai pe larg în car­tea mea (vezi bi­bli­og­ ra­fia),
de­vin, prin pa­ro­di­ere, ade­vă­rate arme sti­lis­tice, să­bii iro­nice
şi sa­ti­rice, care taie în carne vie. Ce­le­brul în­demn mar­xist,
care trona pe fron­tis­pi­ciul pu­bli­ca­ţi­i­lor la­gă­ru­lui so­ci­a­list se
1230 REFERINŢE CRITICE

me­ta­mor­fo­zează în alt în­demn de cu to­tul altă fac­tură, cu

ade­vă­rat re­vo­lu­ţionară: „Pro­le­tari din toată lu­mea, tre­ziţi‑vă!“.
Alte lo­zinci sunt pa­ro­di­ate şi adap­tate de au­tor pen­tru zdrun­
ci­na­rea con­şti­in­ţe­lor mul­ţi­mii pro­tiste, în­dem­nând spre o
nouă şi re­ală re­vo­lu­ţie so­ci­ală şi po­li­tică, opusă ce­lei co­mu­
niste, false: „Nu avem de pier­dut de­cât lan­ţu­rile!“ sau „Pă­mân­
tul e al ce­lor ce mun­cesc, dar ale cui sunt roa­dele?“.
Ro­ma­nul lui Ion D. Sîrbu [Adio, Eu­ropa!] este scris in­te­li­
gent, cu o ex­pre­si­vi­tate vo­lun­tară exem­plară, pu­tând de­veni
un ex­ce­lent ma­nual de prac­tică sti­lis­tică sui‑ge­ne­ris. [...]
(Toma GRIGORE, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, p. 83, 97–98)

*
[...] Nu spun o no­ut­ate când re­a­duc în aten­ţie fap­tul că
Ion D. Sîrbu a fost în­ca­drat (de N. Ma­no­lescu, în Is­to­ria cri­
tică a li­te­ra­tu­rii ro­mâne) într‑un ca­pi­tol care a sur­prins pe
mulţi, in­clu­siv pe cel care vi se adre­sează, anume Me­mo­ri­a­lişti
de ieri şi de azi, care, tot con­form cu or­ga­ni­za­rea căr­ţii, vi­zează
li­te­ra­tura de După 1989. Cât de scurtă este, în vi­zi­u­nea lui
Ni­co­lae Ma­no­lescu, pe­ri­oada de azi, din mo­ment ce ca­pi­to­lul
cu pri­cina se re­feră exact la li­te­ra­tura ul­ti­mi­lor do­uă­zeci de
ani, este un lu­cru mai greu de în­ţe­les. Şi unde în­cape pe
această pe­ri­oadă, con­tem­po­rană în­tre toate cele, şi un „ieri“?
De ce oare nu am pro­nunţa, mai de­grabă, un „ieri“ când
ne‑am re­feri, şi nu ne­a­pă­rat într‑un ti­tlu, la anii ’80 sau ’70?
În ce‑l pri­veşte pe Ion D. Sîrbu, ştim cu to­ţii că Ni­co­lae Ma­
no­lescu se re­feră, în cele trei pa­gini pe care i le re­zervă,
aproape ex­clu­siv la opera pu­bli­cată după 1989, care – şi pe
Ni­co­lae Ma­no­lescu îl tră­dează sub­con­şti­en­tul – este do­minată
de Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal şi de epis­to­la­rul Tra­ver­sa­
rea cor­ti­nei. [...]
 REFERINŢE CRITICE 1231

[...] Dacă l‑a cu­prins pe Sîrbu prin­tre me­mo­ri­a­lişti, este

nor­mal ca Ni­co­lae Ma­no­lescu să li­ci­teze pe va­loa­rea jur­na­lu­
lui şi a scri­so­ri­lor. Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal şi Tra­ver­
sa­rea cor­ti­nei sunt apre­ci­ate fa­vo­ra­bil. Spre de­o­se­bire de Paul
Goma, pe care‑l ta­xează drept re­sen­ti­men­tar, Jur­na­lul lui
Sîrbu este vă­zut într‑o lu­mină aparte, care‑i de­voa­lează ceva
din ori­gi­na­li­tate: „Jur­na­lul e pe­si­mist, fără a fi miz­an­tro­pic. El
cu­prinde, pe lângă amin­tiri şi con­fe­si­uni, multe con­si­de­ra­ţii
po­li­tice, ex­trase de lec­tură, co­men­ta­rii cri­tice. E to­tuşi mai
mult un do­cu­ment per­so­nal de­cât unul de epocă“ (ib.). O ju­
de­cată de va­loare tran­şantă se re­feră la epis­to­lar: „Pro­ba­bil că
scri­so­rile că­tre V. Ne­mo­ianu şi I. Ne­go­i­ţescu, în­de­o­sebi, pu­
bli­cate în vo­lum de cel din­tâi în 1994, re­pre­zintă opera li­
terară cea mai vi­a­bilă a lui Ion D. Sîrbu“ (ib., p. 1433). Cu
toate că Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal a fă­cut fu­rori la
prima pu­bli­care şi a cu­nos­cut mai multe edi­ţii, parcă cinci,
Ni­co­lae Ma­no­lescu nu‑l vede prin­tre vâr­fu­rile li­te­ra­tu­rii de
gen de după 1989, unde el îi aşează pe N. Ste­in­hardt, Ion Ioa­
nid şi Flo­rin Con­stan­tin Pa­vlo­vici. Cri­ti­cul apre­ci­ază di­fe­rit
pos­te­ri­ta­tea lui Ion D. Sîrbu care, în opi­nia lui, „as­tăzi plă­
teşte, se pare, pen­tru exa­ge­ra­rea va­lo­rii unei opere ono­ra­bile,
dar nu mai mult. Omul este in­con­tes­ta­bil su­pe­rior ope­rei,
prin ca­rac­ter, dar şi printr‑o bi­o­gra­fie ie­şită din co­mun, care
ar fi pu­tut oferi ma­te­rial atât pen­tru fic­ţi­une cât şi pen­tru
moralistică!“ (Ni­co­lae Mano­lescu, Is­to­ria cri­tică..., p. 1431).
Bine‑bine, dar nu va in­sista cri­ti­cul, care con­tra­pune im­pli­cit
în această ju­de­cată prea mult opera lui Sîrbu cri­te­ri­u­lui es­te­
tic, nu va in­sista el toc­mai pe la­tura me­mo­ri­a­lis­tică? [...] Mai
în­colo Ni­co­lae Mano­lescu de­vine pa­ra­do­xal când spune că
„bi­o­gra­fia lui, ca şi a al­tora din ace­eaşi ge­ne­ra­ţie, ame­ninţa la
un mo­ment dat să de­pă­şească în in­te­res opera li­te­rară“ (ib.).
1232 REFERINŢE CRITICE

Însă cum al­tcumva poate fi cu­nos­cută mai bine bi­o­gra­fia lui

Ion D. Sîrbu de­cât prin opera li­te­rară? Să fi stu­diat Ni­co­lae
Ma­no­lescu, amă­nun­ţit, bi­o­gra­fia lui Ion D. Sîrbu fără a se
servi de operă? Greu de cre­zut, din mo­ment ce el nu a prea
avut timp nici pen­tru o lec­tură cri­tică a ope­rei an­tume. Multe
din con­si­de­ra­ţi­ile cri­tice din tex­tul is­to­ric‑cri­tic sunt fă­cute cu
le­je­ri­tate, în tre­cere, aproape ni­mic alt­ceva de­cât o tre­cere în
zbor, o sur­vo­lare, în­tre mo­men­tele că­reia se in­ter­ca­lează lungi
şi nu­me­roase ci­tate din căr­ţile lui Sîrbu. Ceea ce mi se pare
con­tra­dic­to­riu este in­con­sec­venţa lui Ma­no­lescu faţă de prin­
ci­piul de a scrie „la două mâini“, de a ur­mări re­cep­ta­rea cri­tică
a scri­i­to­ru­lui, pen­tru că în excursul său nu se re­gă­seşte nici
mă­car un ci­tat din deja în­tinsa bi­bli­o­gra­fie cri­tică scrisă des­
pre opera lui Ion D. Sîrbu. [...]
(Ioan LASCU, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria Cra­iova, p. 101, 107–108)

*
[...] Li­te­ra­tura lui Ion D. Sîrbu este o li­te­ra­tură su­fe­rită,
în­du­rată, ur­ma­rea unei adânci su­fe­rinţe fi­zice şi mo­rale. Tex­
tul este în­ţe­les ca „su­fe­rinţă lu­cidă a ade­vă­ru­lui“. Pe fon­dul
re­ac­ţiei îm­po­triva ex­ce­su­lui sti­lis­tic în proza con­tem­po­rană,
sti­lul scri­i­to­ru­lui se afirmă, în mod pa­ra­do­xal, prin lipsa de
stil: „...nu caut să mă as­cund în stil, nici nu am stil, nu vreau
să scriu ast­fel de­cât scriu al­ţii, vreau să scriu des­pre alt­ceva de­
cât scriu aceşti al­ţii.“ El se edi­fică pe co­a­bi­ta­rea se­ve­rei me­di­ta­ţii
asu­pra des­ti­nu­lui şi a con­di­ţiei umane cu apli­ca­ţia iro­nic‑tra­
gică şi dro­la­tică (acel „Râs‑cu Plân­sul“ au­to­hton). Dar şi pe
îm­bi­na­rea sa­ti­rei cu li­ris­mul, a ob­ser­va­ţiei re­a­liste cu nos­tal­gi­
ile uto­pice, re­zul­tând un fel de „me­lan­co­lie es­cha­to­lo­gică“. Stil
 REFERINŢE CRITICE 1233

în­seamnă pen­tru Ion D. Sîrbu dis­ci­plină a gân­di­rii şi pa­te­

tism al co­mu­ni­că­rii. Dic­ţi­u­nea epică de­rivă, în ul­timă in­
stanţă, din lu­ci­di­ta­tea spi­ri­tu­lui cre­a­tor ne­în­gră­dit, pe fon­dul
sim­bi­o­zei din­tre es­te­tică şi mo­rală. [...]
(N. OPREA, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“,Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, 2009, p. 135)

*
[...] În Jur­na­lul unui jur­na­list fără jur­nal pro­blema râ­su­lui
e la fel de acută ca în ro­man. „Râ­sul care doare“ rit­mează no­
ta­ţi­ile sin­te­tice, „noc­turne“ şi nu di­urne. Este ra­di­o­gra­fiat cu
lu­ci­di­tate me­ca­nis­mul sis­te­mu­lui în care tre­buie să te as­cunzi
ca să poţi râde. Or, pen­tru co­mu­ni­ca­ti­vul Gary, asta în­semna
su­fe­rinţă. Lui îi plă­cea să‑i facă pe al­ţii să râdă, urmându‑şi
vo­ca­ţia de bu­fon, noap­tea ve­sel, ziua trist. Scoase din text,
ob­ser­va­ţi­ile des­p re râs, de la zâm­b et la râ­sul amar şi
râsu‑plânsu, cu ci­tate alese din Ci­cero, Go­gol, Za­ri­fo­pol etc.,
cu tri­mi­teri la in­ter­pre­ta­rea râ­su­lui la di­fe­rite po­poare, se con­
sti­tuie într‑un ade­vă­rat stu­diu. Toate aces­tea ca să ajungă la
con­clu­zia ce‑l pri­veşte: „am tre­cut din­colo chiar de râs, ne
gă­sim în faza ul­timă a dis­pe­ră­rii“. Râ­sul îşi con­su­mase atunci
pen­tru Gary, toată gama. Nici mă­car de el, „ghe­mul de lu­ci­di­
tate“, „bol­nav de di­a­bet po­li­tic“, nu mai pu­tea râde. Su­pe­ri­o­
ri­ta­tea lui spi­ri­tu­ală e con­fir­mată însă în efor­tul său de a râde
to­tuşi sub na­sul in­chi­zi­to­ri­lor, sal­vând doar apa­ren­ţele şi nu­
mai apa­ren­ţele, dezorientându‑i. A fost un sis­te­ma­tic tra­ta­
ment psi­ho­te­ra­pe­u­tic au­to­te­lic acest râsu‑plânsu. Râ­sul era în
afară, plân­sul înă­un­tru, oa­re­cum ate­nuat, cu vo­inţă.
(Elvira SOROHAN, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, 2009, p. 152‑153, 158)
1234 REFERINŢE CRITICE

*
[...] Zi­ceam, deci, că în 1958, deşi am fost co­leg de ce­lulă
cu Ion D. Sîrbu, nu am co­mu­ni­cat – prima lui „vor­bire“ fu­
sese des­pre o piesă: „Sovromcărbune“: nu‑mi tre­zise in­te­re­sul.
În li­ber­tate, după 1965, ne‑am vă­zut de câ­teva ori, pe la Uni­
u­nea Scri­i­to­ri­lor, pe la „Ma­dam Can­drea“. Ne‑am sa­lu­tat.
Mi‑a tre­zit in­te­re­sul Ne­go­i­ţescu prin câ­teva cu­vinte des­
pre ex­tra­or­di­na­ri­ta­tea pro­za­to­ru­lui „Ion D. Sîrbu“. Am în­re­
gis­trat – la asta am ră­mas.
Prin 1985 (sau ’86) a ve­nit la Pa­ris şi, după ce i‑a vi­zi­tat pe
Monici, a tre­cut şi pe la noi, în ve­cini. Am de­dus că în­tâl­ni­rea
cu ei nu fu­sese cum se aş­tepta el, aşa că ajuns la noi era
gata‑mor­tăcios. Nu l‑am în­tre­bat des­pre cum fu­sese în­tâl­ni­
rea de la care ve­nea, el nu mi‑a po­ves­tit ni­mic, doar a în­tre­bat,
„cu mâ­nie“:
„Şi tu aperi onoa­rea pier­dută a lui Doi­naş?“
„Şi‑o apără el foarte efi­cace“, am zis.
Apoi s‑a ri­di­cat, s‑a scu­zat că tre­buie să plece, să prindă
ul­ti­mul me­tro.
Abia in­tra­sem în lif­tul care ne co­bora, că Sîrbu m‑a scu­tu­
rat de re­ve­rele par­de­si­u­lui:
„Ce‑i cu oa­me­nii ăş­tia, mă? Ei pe ce lume tră­iesc, de‑i vor­
besc de bine pe Doi­naş, pe Blan­di­ana, pe Ma­no­lescu, pe Deş­
liu, pe...?“ [...]
[...] Când am pu­tut, în sfâr­şit, citi prima carte a lui Ion D.
Sîrbu – după 22 de­cem­brie 1989, fi­reşte, pos­tumă (să fi
supra­vie­ţuit mă­car trei‑pa­tru‑cinci luni...), mi‑am zis că nu
mă în­şe­la­sem când pre­tin­se­sem că noi doi în­ce­pu­sem a co­mu­
nica, a an­gaja „di­a­lo­guri“.
De alt­fel, în pri­mul „in­ter­viu“ luat mie în 1990, la în­tre­ba­
rea – apro­xi­ma­tivă: „Pe cine, din­tre scri­i­to­rii ro­mâni din Ro­mâ­
nia, Re­vo­lu­ţia i‑a prins cu ser­ta­rele pline?“, am răs­puns: „Pe
 REFERINŢE CRITICE 1235

No­ica, pe Ion D. Sîrbu, pe N. Ste­in­hardt, pe Te­o­har Mi­ha­daş“,

iar după vreun an l‑am adă­u­gat pe Blaga, cu „Lun­trea lui
Caron“, spre stu­pe­fac­ţia‑indignaţia graseizată a lui Ma­no­lescu.
Ne­ca­zul (ne­no­ro­cul is­to­ric...) a fă­cut ca şi în acest an,
2009, la două de­ce­nii după Ma­rea Re­vo­lu­ţie din De­cem­brie,
cei cinci scri­i­tori ro­mâni să ră­mână tot cinci‑mari‑şi‑laţi, nu li
s‑au adă­u­gat al­ţii – nor­mali, sertarişti, nu im­pos­tori ca aceia
care şi‑au scris iute‑iute „amin­ti­rile din ile­ga­li­ta­tea co­mu­
nistă“ (unii nici mă­car pe pă­mân­tul ţă­ri­şoa­rei, ci în străi­nă­
tate – ca Ma­rino, ca Ba­lotă, ca Lena Con­stante), pre­cum şi
ape­lu­rile că­tre li­chele (însă nu la oglindă).
Din­tre toţi, cel mai aproape de inima mea a ră­mas Ion D.
Sîrbu. Cu el di­a­lo­ghez când mi‑e greaţă, când mi‑e ceaţă.
(Paul GOMA, Ca­ie­tele Co­loc­vi­u­lui Na­ţional
„Ion D. Sîrbu“, Cra­iova, 27 iu­nie 2009,
Edi­tura Universitaria, Cra­iova, 2009, p. 162–163, 163–164.

*
[...] Re­des­co­pe­rit şi con­si­de­rat de Eu­gen Si­mion ca unul
din­tre cei mai au­ten­tici scri­i­tori dezidenţi din spa­ţiul ex‑so­vi­
e­tic post­de­cem­brist, Ion De­zi­de­riu Sîrbu con­ti­nuă să ne im­
pre­si­o­neze şi să se lase re­va­lo­ri­zat.
Prin des­tin şi vo­ca­ţie – avea cul­tul pri­e­te­niei – I. D. Sîrbu
a în­tre­ţi­nut re­la­ţii cor­di­ale cu ma­rii in­te­lec­tu­ali ai vre­mii sale,
ro­mâni sau stră­ini, fi­ind unul din­tre ul­ti­mii mari epis­to­li­eri,
co­res­pon­denţa sa nu­me­roasă şi obi­ec­tivă având re­ale ca­li­tăţi
es­te­tice.
Dar, I. D. Sîrbu era un fin ob­ser­va­tor al re­a­li­tă­ţii şi al oa­
me­ni­lor încă din anii de şcoală. În­ce­pând cu anul 1943, după
ter­mi­na­rea cla­sei a pa­tra, ta­tăl său (pen­tru că avea un ade­vă­rat
cult) îl trans­feră, din mo­tive fi­nan­ci­are, la Ate­li­e­rele Cen­trale
din Pe­tro­şani, pen­tru un an, ca „uce­nic sa­la­ri­zat“.
1236 REFERINŢE CRITICE

Aici, la Ate­li­e­rele Cen­trale, con­duse de ing. şef, Şte­fan

Geor­gescu Gorjan, se pre­gă­tea ma­te­ri­a­li­za­rea ideii ge­ni­ale
brân­cu­şi­ene: Co­loana In­fi­ni­tu­lui, unde ele­vul Sîrbu şle­fuia
„nişte forme tra­pe­zoi­dale (nu se mai ter­mi­nau, me­reu mai
mari, mai grele)“, sub pri­vi­rile unui „popă mic şi al dra­cu­lui“.
Ei bine, acel popă nu era al­tul de­cât ge­ni­a­lul Con­stan­tin
Brân­cuşi.[...]
(Tudor NEDELCEA, Ele­vul I. D. Sîrbu, des­pre C. Brân­cuşi,
în „Ca­iete Cri­tice“, nr. 5, 2010, p. 34–35)

*
Memoria este fo­lo­sită aici [în Jur­na­lul unui jur­na­list fără
jur­nal, n. edit.], aşa­dar, ca ad­ju­vant, bine stru­nită, pe­ri­ată,
con­tro­lată per­ma­nent. Nicio se­cundă amin­ti­rea nu lasă loc
re­ve­riei. Struc­tura lui Ion D. Sîrbu este aceea a unui ra­ţiona­
list, a unui car­te­zian, pe care iro­nia şi spi­ri­tul le­van­tin care se
in­si­nu­ează în sti­lul său nu‑l poate abate de la di­rec­te­ţea gân­
du­lui său. Niciun mo­ment me­mo­ria nu pare a‑i juca feste, aşa
cum se mai în­tâm­plă une­ori, deşi, cine ştie, poate „jocurile“
me­mo­riei sunt mai per­fide, iar scri­i­to­rul nu face de­cât să ca­
mu­fleze bine aceste ne­a­jun­suri. Im­pre­sia este însă de con­trol,
de cen­zură per­ma­nentă a me­mo­riei, de ra­ţiona­li­zare – pe o
car­telă ima­gi­nară – a amin­ti­ri­lor. Ca jur­nal mai de­grabă de
idei, cu o im­por­tantă com­po­nentă me­mo­ri­a­lis­tică, au­to­rul îşi
pu­tea per­mite in­se­ra­rea mult mai mul­tor amin­tiri, des­tăi­nu­
iri, de­ta­lii bi­o­gra­fice etc. El op­tează pen­tru fo­lo­si­rea doar a
ace­lora din­tre ele care îi ser­vesc te­mei do­mi­nante a aces­tui
jur­nal – ob­se­sivă, poate, dar pu­tea fi alt­fel în con­tex­tul dat?! –
tema de­că­de­rii so­ci­e­tă­ţii con­tem­po­rane, a ab­sur­du­lui exis­ten­
ţei în acea lume în­chisă, su­fo­cantă, cas­tra­toare, cât şi a re­la­ţiei
in­di­vi­du­lui cu aceasta şi a po­si­bi­li­tă­ţi­lor sale de scă­pare, în
ciuda mo­di­fi­că­rii sale din ce în ce mai preg­nante în ve­de­rea
 REFERINŢE CRITICE 1237

con­strui­rii „omu­lui nou“, ca parte in­te­grantă a „noii so­ci­e­tăţi

lu­mi­noase“, a so­ci­a­lis­mu­lui pro­iec­tat in aeternum, spre care,
nu‑i aşa, cu to­ţii tre­buia să „tin­dem în zbor“!
(Mi­hai ENE, „Jocurile“ me­mo­riei şi jo­cul cu me­mo­ria.
Jur­na­lul lui Ion D. Sîrbu, re­vista „CONTA“,
Pi­a­tra‑Neamţ, nr. 11/2012, p. 98–102)
INDICE DE NUME
 A Andropov, Iuri Vladimirovici: 637
Abel, personaj biblic: 223
Achilles, personaj mitologic: 247
Adam, personaj biblic: 282-83, 340,
718
Adler, Alfred: 426, 496
Adorján, Stella: 80
Adorno, Theodor Wiesengrund:
1037
Agârbiceanu, Ion: 64, 80, 89, 121,
168, 461, 488, 507, 546, 606,
1004, 1106, 1110, 1136,
1143, 1144, 1157
Agopian, Ştefan: 831
Ahrweiler, Hélène: 744
Aitmatov, Cinghiz Torekulovici:
484, 997
Alecsandri, Vasile: 496
Alexandrescu, Grigore: 924
Alexandru, Macedon: 516, 920
Alexinsky, Grégoire: 193
Al-George, Sergiu: 244, 362, 460,
649, 672, 686, 898, 1097,
1104, 1146
Allah: 180, 358, 477, 600, 601, 633
Alterescu, Simion: 1074
Amiel, Heri Frédéric: 12, 698,
838, 1191
Ana, personaj biblic: 624
Anca, nepoată: 919, 920
Andersen, Hans Christian: 919
Anestin, Ion: 210, 1111, 1189
Antichristul: 791
Antonescu, Ion: 666, 761, 962,
1123, 1155
Apelles: 182
Apollodor din Damasc: 156
Apostol, Pavel Sfântul: 700, 765,
821, 913
Apostol, Saul: 821
Arabi, Ibn: 633-634
Arafat, Yasser: 183
Aragon, Louis: 377, 553, 554
Arghezi, Tudor: 38, 78, 88, 349,
541, 809, 926, 1129, 1138
Ariès, Philippe: 746, 750, 773, 782
Aristotel: 586
Aron, Raymond: 519, 1038
Arthur Dan: 580, 685
Arthuro, Ui: 751
Astolphe, Louis Leonor marchiz
de Custine: 390, 906, 954,
Asztalos: 546, 861
Atatürk, Mustafa Kemal: 1015
Ātman, zeu: 1041
Attila: 79, 366
Attlee, Lord Clement Richard: 140
Aurand, André: 373
Aurelia, mătușa: 596
Aurelian, împăratul: 336, 702, 762,
1147
Austriacu, general: 729
1242 INDICE DE NUME
Averescu, Alexandru: 757
Axionov, Vasili: 816
B Béla, Ilyés: 861
B., doamna: 26,
B., elevă: 7
B., profesoară: 26
Baby, (Sîrbu Irina): 21, 54, 55, 57,
84
Bach, Johann Sebastian: 24, 36,
93, 109, 112, 172, 328
Bachelard, Gaston: 704
Backsten: 201, 1186
Baconsky, A. E.: 118, 508, 554,
1000, 1001, 1031, 1131-1135
Balotă, Nicolae (Nicu): 15, 37, 69,
99, 100, 132, 133, 1101, 1110
Balzac, Honoré de: 38, 271, 598
Banuş, Maria: 28, 219
Baraba, personaj biblic: 707
Baranga, Aurel: 549, 554, 987
Barbu, Eugen: 598
Barbu, Ion: 171
Barbu, Marian: 1003
Barbu, Mihai: 1162, 1178
Bariţiu, Gheorghe: 897, 898, 1130
Barre, Raymond: 961
Barth, Karl E.: 53
Barthes, Roland: 635, 831, 927,
1181
Baucis, personaj mitologic: 811
Baudelaire, Charles: 428, 941
Baur, Harry: 93
Bălăiţă, George: 803
Bălcescu, Nicolae: 35, 520, 548,
604
Băleanu, Andrei: 347, 588, 589,
879, 1072, 1074-1080
Băncilă, Vasile: 812
Băran, Vasile: 1003
Bârna, Vlaicu: 626
Beauvoir, Simone de: 553, 641, 642
Beethoven, Ludwig van: 11, 112,
172, 1019
Belinski, Vissarion Grigorievici:
679
Belousov, Vitali: 931
Beniuc, Mihai: 239, 351, 554, 626,
1030, 1031, 1134, 1137-1141
Berdeaev, Nikolai Aleksandrovici:
164
Bergel, W.: 363
Bergmans, P. Lieven: 290
Bergson, Henri-Louis: 39, 543
Beria, Lavrenti Pavlovici: 123,
751, 906
Berlinguer, Enrico: 716
Berlioz, Hector: 11
Bertolucci, Bernardo: 647
Bezdechi, Ştefan: 546 563
Bianu, colega: 8
Bibeşti, (prințese): 577
Bierut, Bolesław: 959
Birlic, Grigore Vasiliu: 6,
Biró: 1091
Bismarck, Otto von: 573
Blaga, Isidor: 1140
Blaga, Lucian (Tao, Lulu): 12, 13,
28, 38, 39, 41, 47, 60, 62, 63,
66, 70, 74, 76, 88, 126, 127,
132, 142, 164, 169, 170, 193,
194, 198, 199, 201, 232, 242,
258, 270, 282, 304, 344, 347,
349, 355, 356, 361-364, 387,
396-398, 412, 413, 424, 432,
470, 471, 480, 488, 492, 508,
510-513, 527, 541, 542, 545,
559, 563, 569-571, 599, 616,
618, 630, 644, 645, 648, 700,
728, 742, 742, 755, 762, 763,
773, 787, 788, 806, 821, 822,
 INDICE DE NUME
826, 836, 871, 874, 878, 879,
892, 898, 918, 932, 941, 967,
1001, 1010, 1031, 1041, 1086,
1090, 1091, 1093, 1098, 1099-
1108, 1110, 1113-1124, 1126-
1138, 1140-1148, 1150, 1152,
1157
Blandiana, Ana: 610
Bleuler, Eugen: 685
Bloom, Harry Saul: 324, 334
Bobancu, colegul meu: 149
Bociarov, Anatoli: 484, 485
Bodunescu, Ion: 1003
Boeriu, Eta: 121, 288, 361, 425,
482, 686, 1104, 1106, 1136,
1143, 1146, 1155
Böhme, Jakob: 602,
Bokassa, Jean-Bedel: 370, 389, 790
Bolliac, Cezar: 38, 81
Bologa, Lucian Valeriu: 32
Bombonica: 520
Bonaventura: 707
Bond, James: 367
Borev, Iuri Borisovici: 274
Borges, Jorge Luis: 157, 185, 187,
306, 361, 503, 682
Bormann, Martin: 813
Borza, Alexandru: 563
Bossuet, Jacques-Bénigne: 194
Boucquey: 704
Bourdelle: 145
Bouts, Dieric: 46
Bovin: 739
Bozdogescu, Bubi: 938
Brad, Ion: 188, 886
Brandt, Willy: 215, 257, 332, 626,
983
Bratu, Horia: 1074, 1076
Braudel, Fernand Paul: 299, 737,
738
Brătianu, Gheorghe I.: 1005, 1006,
1014
1243
Brătienii: 1014
Brâncoveanu, Anna: 577
Brâncoveanu, Constantin: 763,
1147
Brâncoveni, prințese române: 577
Brâncuşi, Constantin: 541, 607,
957
Breazu, Ion: 126, 130, 131, 826,
1124, 1136
Breazu, dna: 57
Brecht, Bertolt: 668, 924
Brejnev, Leonid Ilici: 215, 761,
908, 940, 943, 960, 979, 990,
999, 1029
Brezeanu, Stelian: 294, 1005
Bruegel cel Bătrân Pieter: 1017
Brunet, Irène: 426, 609, 707
Bruno, Giordano: 683, 923
Buber, Martin: 304
Bubu, doctorul: 65
Buddha: 135, 305, 391, 683, 794,
848, 1027
Bugnariu, Tudor: 127, 130
Buharin, Nikolai Ivanovici: 979
Buhoglindă: 7, 270
Bulei, Ion: 932
Bumke, Oswald: 176, 685
Buzura, Augustin: 282, 515, 611,
1028
C
C., inginer: 476, 945
C.M., muzicolog: 175
Caba, Olga: 683
Cachin, Marcel: 977
Caesar (Caius Iulius Caesar): 161,
516
Caiafa: 624
Caillois, Roger: 644, 759
Cain, personaj biblic: 223, 707
Caligula, Caius Iulius Germanicus:
804
1244 INDICE DE NUME
Campanella, Tommaso: 165
Camus, Albert: 170, 356, 709, 925,
1085, 1143, 1203
Canaris, Wilhelm Franz: 727
Canetti, Elias: 694
Cantacuzino (Stolnicul), Constan­
tin: 1014
Cantemir, Dimitrie: 228, 406, 408,
454, 1016, 1129, 1143, 1144,
1147
Capone, Al: 892
Caragiale, Ion Luca: 6, 18, 142,
162, 210, 349, 828, 832, 991,
1067, 1111, 1143
Carandino, Nicolae Haralambie:
279, 916, 968, 1102, 1104,
1162
Carcopino, Jérôme: 500
Carmen, doamna: 192
Carol, II: 724, 1123
Carp, Petre P.: 932
Carpentier, Alejo: 384, 971
Carré, John le: 759
Carter, Jimmy: 215, 561
Cassirer, Ernst: 103, 543, 645
Castro, Fidel: 370, 1018, 1019
Cato, cel Bătrân: 794, 964
Cayrol, Sabine: 873
Călinescu, George: 106, 349, 488,
527, 541, 1118, 1123
Cârlova, Vasile: 509
Ceaadaev, Piotr Iakovlevici: 678
Ceaikovski, Piotr Ilici: 111
Ceaușescu, Nicolae (Nicolae): 275,
475, 750, 761, 848, 870, 987,
988, 1012, 1016, 1026, 1215
Cehov, Anton Pavlovici: 486, 806
Cela, Trulock Camilo José: 688
Céline, Louis-Ferdinand: 925
Certeau, Michel de: 954
Cervantes, Saavedra Miguel de:
486
Chamberlain, Arthur Neville: 277,
458
Chaplin, Charlie: 556, 557
Charlier, de Gerson Jean: 240
Charon, personaj mitologic: 513
Cherata, Lucian: 340
Chiang, Ch’ing: 499
Chinezu, Ion: 1101, 1110, 1137-
1140
Chirac, Jaques: 961
Chişinevschi, Iosif: 792, 978
Chloe, zeiţă: 811
Chopin, Frédéric: 22, 38, 53
Christie, Agatha: 690
Churchill, Winston: 82, 132, 139,
413, 458, 519, 925, 944, 1146
Ciano, Galeazzo conte de Cortel­
lazzo: 727
Ciobanu, profesoară: 49
Ciocan, preotul: 1188
Ciocan: 54
Cioculescu, Şerban: 230, 1148
Cioran, Emil: 250, 326, 347, 348,
378, 435, 496, 584, 585, 748,
803, 839, 876, 916, 917, 920,
924, 975, 998, 1184, 1189,
1200
Ciorănescu, Alexandru: 616
Cisek, Oskar Walter: 428
Cizek, Eugen: 428
Clausewitz, Carl Philipp Gottlieb
von: 740, 799, 971, 972
Cler, Gustave Le: 779
Cocteau, Jean Maurice Eugène
Clé­ment: 352, 642
Cojocaru, Romulus: 552, 1003
Columb: 461
Columbus: 461
Comnena, Ana: 693, 702
Conachi, Costache: 509
Condillac, Étienne Bonnot de: 543
 INDICE DE NUME
Conrad, Joseph: 216
Constantinescu, Mircea: 1070
Constantinescu, Miron: 1123
Cooper, Gary: 884
Corneluş, copil: 45
Corte, Marcel de: 138
Costin, Miron: 168, 230, 1014
Coşbuc, George: 1004, 1006
Cotruş, Aron: 1106
Cotruş, Delia: 482, 604
Cotruş, Ovidiu: 362, 1104, 1110,
1146, 1155
Craig, Henry Edward Gordon: 22
Crăciun, D. Monica: 220
Crăciun, Gheorghe: 831
Crăsnaru, Daniela: 956
Creangă, Ion: 202, 919
Cresson, Edith: 458
Cristescu, Gheorghe: 758
Croce, Benedetto: 645, 858
Crohmălniceanu, Ov. S.: 554
Cs.F.: 469
Csehi, Gyula: 546
Csoóri, Sándor: 434
Cure, Simion: 362
Cyrus, rege: 165
D Djerjinski, Felix Edmundovici: 821
d’Estaing, Giscard: 961
Daicoviciu, Constantin: 121
Daladier, Édouard: 277
Dalí, Salvador: 377
Dan (Constantinescu Dan): 97,
98, 106, 114,
Dan, Pavel: 156, 461, 1004
Dan, Sergiu Pavel: 156, 732, 1104,
1106
Dante, Alighieri: 680, 941
Danton, Georges-Jaques: 357,
609, 815, 848
Daphnis, personaj mitologic: 811
1245
Darlan, Jean-Louis-Xavier-Fran­
çois: 729
Darwin, Charles Robert: 538
Dassault, Marcel: 642
De Havilland, Olivia: 884
Defoe, Daniel: 886, 905
Deleanu, Horia: 382, 879
Delumeau, Jean: 189, 518, 519
Denes, Karo: 913
Denikin, Anton Ivanovici: 934
Denis, Léon: 409
Derrida, Jacques: 350
Dezideriu, Erasm: 272
Deziderius, Candid: 532
Diaconescu, Romulus: 1003
Dianu, Romulus: 773, 796
Dickens, Charles: 598, 1007
Dilthey, Wilhelm: 543
Dimitriu, T. Adrian: 981
Dimitriu, Toma: 30
Dimitrov, Gheorghi Mihailovici:
986
Dincă, Alexandru: 625
Dincă, Ion: 383
Dindere, Gheorghe: 696
Diralesio, Isidor: 1087
Diro: 51
Doc, Baby: 829
Doinaş, Ştefan Aug.: 361, 482, 496,
583, 686, 838, 948, 981, 1071,
1097, 1102, 1104, 1106, 1110,
1118, 1155, 1159
Domozină, Sebastian: 909
Dorel (Crăciun Șt. Dorel, nepot):
20, 21, 54
Dorn, Stefania: 482
Dosoftei: 81
Dostoievski, Fiodor Mihailovici:
36, 66, 128, 194, 228, 494,
508, 598, 674, 755, 999, 1132
1246 INDICE DE NUME
Dózsa, György (Gheorghe Doja):
307
Dragnea, Gabriela: 747
Dragomir, Silviu: 563, 1006
Drăghicescu, Dimitrie: 616, 641,
773, 778
Drăghici, Alexandru: 443, 589,
625, 981, 988, 1035
Drimba, Ovidiu: 508, 822, 1106,
1125, 1132
Drotzinger: 875
Drozdenko, Vasili Ivanovici: 637,
802, 987
Dubček, Alexander: 694, 960
Dumas, Alexandre: 79, 487, 598
Dumitriu, Anton: 746, 747, 1203
Dumitriu, Petru: 554, 877-879,
994
Dumnezeu: 7, 8, 10, 13, 15, 21,
23, 35, 44, 47, 50, 53, 57, 87,
95, 97, 98, 106, 108-110,
117, 119, 124, 126, 134, 136,
137, 140, 155, 162, 165, 169,
172, 180, 182, 185, 186, 188,
193, 201, 203, 204, 213, 214,
221, 222, 231, 237, 239, 241,
258, 265, 268, 270, 279, 283,
284, 286, 287, 293, 297, 303,
310, 311, 318, 324, 327, 340,
345, 346, 351, 355, 357, 359,
372, 378, 385, 388, 391, 395,
406, 410, 414, 424, 432, 434,
442, 443, 449, 452, 454, 464,
474, 475, 479, 481, 482, 485,
489, 519, 520, 525, 532, 538,
540, 543, 587-589, 595, 601,
602, 611, 613, 618, 644, 645,
670, 680, 686, 689, 701, 704,
707, 709, 718, 726, 733, 737,
748, 755, 760, 766, 769, 777,
779, 780, 783, 794, 812, 817,
841, 848, 849, 859, 873, 877,
878, 881, 900, 906, 907, 917,
949, 953, 967, 999, 1014,
1018, 1029, 1039
Dumont, Louis: 506
Duvalier, François (Papa Doc):
565, 753, 829
Dumnezeu Popescu vezi Popescu
Dumitru
D-zeu vezi Dumnezeu
E
Eckermann, Johann Peter: 9, 251
Eckhart, Meister: 602
Eco, Umberto: 285, 707, 717
Eden, Robert Anthony: 100
Ehecrate: 249
Ehrenburg, Ilya Grigorievici: 554,
977
Einstein, Albert: 230, 231, 505
Einstein, tovarăşul:
Eisenhaul: 82
Eisenhower, Dwight D. (Ike): 68,
69, 71, 122, 236, 140
Eisler, K.: 405, 1119
Elena, tovarăşa: 391
Eliade, Mircea: 260, 429, 430,
541, 568, 644, 645, 648, 1129
Eliade, Pompiliu: 207, 235, 1045
Eliade, Rădulescu Ion: 106
Elohim: 19
Éluard, Paul: 554
Elytis, Odysseas: 925
Emerson, Ralph Waldo: 457
Eminescu, Mihai: 120, 142, 170,
284, 522, 526, 541, 549, 587,
1106,
Enescu, Radu: 11, 36, 87, 132,
133, 137, 1132, 1155
Engels, Friedrich: 301, 586, 628,
950
 INDICE DE NUME 1247

Enoiu, Gheorghe: 333, 542, 982, Frayde, Barraqué Martha: 1018

1036 Freud, Sigmund: 273, 380, 426,
Erasmus (Desiderius) din Rotter­ 467, 468, 667, 870
dam: 272 Frisch, Max: 219
Ersi, tanti: 57 Fritz: 71
Esop: 9, 268 Frobenius, Leo: 363, 364, 543
Euthanasius: 280 Frossard, André: 975
Everac, Paul: 215, 345, 351, 799, Frost, Hurand: 107
800, 817, 874, 905, 997
G
F Gaál, Ernő: 546
Fadeev, Alexandr Alexandrovici: Gaál, Gábor: 546
554 Gabin, Jean: 884
Faguet, Emile: 1060-1062, 1077, Gaddafi, Muammar al: 371, 561,
1078 638
Farcaş, doctorul: 175, 936 Gallo, Max: 714, 720
Farrow, Mia: 796 Galsworthy, John: 404
Faulkner, William: 494, 598, 841 Gandhi, Mahatma: 169, 197,
Faust, noul: 218 198, 754
Faust, personaj: 11, 13, 28, 41, 42, Garaudy, Roger: 390
43, 329, 613 Gárdonyi, Géza: 79
Făt-Frumos: 692, 1008, 1009 Gari vezi Sîrbu Ion D.
Fecioara, Maria, personaj biblic: Gary vezi Sîrbu Ion D.: 21, 362,
66 396, 425, 520, 826, 1102,
Feigenbaum, Mitchell J.: 631, 632 1117, 1122, 1124, 1127, 1128,
Felea, Victor: 1131 1156, 1159
Feneșan, popa: 53 Gáspár, Nagy: 433
Fernández, Macedonio: 285 Gaston, Marin: 913
Fest, Clemens Joachim: 714 Gaulle, Charles de: 585
Feuerbach, Ludwig: 586, 818 Gârbovan: 1091
Filipescu, familia: 1014 Gelep: 1016
Flaubert, Gustave: 352, 733, 1078 Gelepu: 1016
Fluieraș: 1091 Genet, Jean: 178, 642
Foriş, Ştefan: 758 George, Stefan: 10, 1106
Forster, Edward Morgan: 446, 447 Georgescu, Theohari: 792, 978
Fortunato, Giustino: 386 Geza vezi Todoran Eugen
Foucault, Michel: 277, 299 Gheorghe, Ion: 1064-1066
France, Anatole: 148, 431, 846 Gheorghe, Tudor: 433
Francisc, din Assisi: 465, 603, 707 Gheorghe, 241
Franck, César-Auguste: 112 Gheorgheii: 241
Franco, Francisco: 830 Gheorghiţă: 451
1248 INDICE DE NUME
Gheorghiu, Mihnea: 552, 1007
Gheorghiu-Dej, Gheorghe: 55,
455, 758, 792, 870, 943, 978,
982, 986, 987
Ghibu, Onsifor: 9, 198-200, 432,
563, 570, 657, 749, 875, 1117,
1119, 1142, 1143, 1148-1158
Ghica, Ion: 162, 496
Ghica, prințese: 577
Gibbon, Edward: 458, 732
Gide, André: 61-63, 179, 378,
681, 755
Gigi (Maria Ardelean, prima soţie a
lui Ion D. Sîrbu): 6, 9, 10, 13,
15, 17, 23, 28, 30, 35, 39, 40,
43-46, 48, 49, 51, 52, 54, 55,
60, 61, 65-68, 71, 77, 82, 90,
98, 101, 104, 113, 117, 137,
143, 144
Gingis, Han: 366, 775, 727
Giurchescu, Lucian: 957, 959
Giurescu, C. C.: 1006
Giurgiu, tovarăşa: 825
Gjellerup, Karl Adolph: 683
Gladkov, Fiodor Vasilievici: 544
Glaser, Alois, fratele mamei: 957
Glucksmann, André: 1033, 1038
Gocea, comandant de tun: 931
Goebbels, Joseph: 715, 727
Goethe, Johann Wolfgang von: 49,
62, 74, 83, 134, 141, 251, 355,
428, 596, 680, 739, 941,
1086, 1096, 1144, 1147, 1165
Goga, Octavian: 492, 1004, 1106,
1120
Gogh, Vincent van: 46, 143, 146
Gogol, Nikolai Vasilievici: 5, 8,
271, 508
Golding, Sir William Gerald: 372
Goldstein, prieten: 381
Gomułka, Władyslaw: 185
Gorbaciov, Mihail Sergheevici:
324, 337, 449, 463, 551, 564,
572, 593, 606, 636, 657, 674,
675, 694, 695, 698, 699, 801,
805, 806, 815, 835, 836, 848,
905, 923, 955, 956, 980
Göring, Herman: 715
Gorki, Maksim: 418, 603, 734,
973, 1019, 1124, 1129
Gorun, M., studentă: 54
Gottwald, Klement: 960
Gounod, Charles: 11
Gourmont, Rémy de: 393
Goya, Francisco José de: 143
Gramsci, Antonio: 438, 716
Grass, Günther: 925
Greceanu, Radu: 1013
Green, Julien: 349, 354, 681
Greene, Graham: 753
Grmek, M. D.: 739
Gromîko, Andrei Andreevici: 101,
637
Grossmann, Bubi: 913
Groza, Petru: 223, 224, 545, 550,
981
Grünberg: 913
Gurghianu, Aurel: 1131
Guy, Marica Viorica: 15, 482
Gynt, Peer: 7
H
Hacks, Peter: 428
Hadrian, tânărul: 342
Hadrianus: 156
Hajdu, Gyula: 825, 546
Haller, procurorul: 688, 1157
Hammurabi: 327
Hanák, Tibor: 1009
Händel, Georg Friedrich: 112, 328
Hanibal: 500
Hans, cântărețul din flaut: 466
 INDICE DE NUME
Hans: 71
Han-Timir, (Dimitrie Cantemir):
288
Harnack, Adolf von: 292
Harşia, Teodor: 145, 146
Hartmann, Nicolai: 12, 543, 562,
Hatvanyi: 424
Haţieganu, Emil: 563, 118
Hauf, Wilhelm: 918
Haydn, Franz Joseph: 111
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich:
231, 257, 430, 441, 529, 558,
629, 751, 818, 870, 922, 1127,
1141
Heidegger, Martin: 159, 530, 496,
635
Heine, Heinrich: 145, 808, 809
Heisenberg, Werner: 321, 468,
505, 611
Helena, personaj: 43
Herczeg, Ferenc: 79
Hermann, L.: 520, 521
Hermann, Pista: 913
Herscovici, Malko, prieten: 381
Himmler, Heinrich: 715, 813
Hinoveanu, Ilarie: 552
Hipocrate: 383
Hiram, zidarul, personaj biblic: 380
Hitler, Adolf: 91, 112, 183, 234,
257, 277, 284, 304, 440, 458,
523, 531, 537, 562, 586, 629,
650, 666, 667, 716, 720, 722,
727, 728, 761, 804, 813, 910,
925, 941, 959, 961, 962, 1026,
1090, 1115, 1146
Hodja, Enver: 656
Hodoşiu (Hodoş), Iosif: 228, 406
Homer: 941
Homoşteanu, tovarășul: 165
Honnecker, Erich: 944
Horea (Vasile Ursu Nicola): 308,
604, 636, 1147
1249
Horkheimer, Max: 1037
Horvath, Tibi: 913
Hossu, Petre: 932
Hruşciov, Nikita Sergheevici: 23,
123, 666, 761, 842, 941, 987
Hsün, Lu: 498
Hugo, Victor: 93, 145, 271, 353,
487, 598
Huizinga, Johan: 497
Hume, David: 185
Hunyadi, Sándor: 80
Husserl, Edmund: 350, 358, 359,
363, 543
Huxley, Aldoux: 59, 245, 648
Huygens-Williams: 322
I
I., colega mea: 149
Iacob, personaj biblic: 236, 1115
Iacoban, Mircea Radu: 884
Iancu, Avram: 228, 424, 546, 567,
636, 1089
Iehova: 99
Iencica, Radu („Bubu“): 40, 49,
65, 1155
Ieronim, Brandușă: 117
Ieronim: 116
Ike vezi Eisenhower Dwight D.
Iliescu, Nicolae: 831
Ioan (Ioan Teologul): 300, 330, 750
Ioana: 6
Iohan, baci: 825
Iona, personaj biblic: 613
Ionaşcu, Vasile Dem.: 928
Ionesco, Eugène: 648, 872, 275, 541
Ionescu, Eugen: 849, 1072
Ionescu, Tache: 346
Ionică, domnul: 649
Ionii: 242
Ioniţă, căpitanul: 918
Iordan, Iorgu: 1000
1250 INDICE DE NUME
Iorga, Nicolae: 280, 541, 551, 563,
606, 616, 627, 681, 778, 871,
935, 1147
Iosif din Arimatheia: 357
Iov, personaj biblic: 99, 214, 345,
380, 613
Isac, Dumitru: 822, 1125
Isac, Emil: 1134
Ispirescu, Petre: 919
Istrati, Panait: 523, 795, 953
Isus, Christos (Christos, Christ):
51, 172, 187, 193, 197, 217,
246, 290, 292, 293, 366, 379,
380, 410, 420, 452, 485, 529,
601, 605, 606, 613, 634, 661,
690, 695, 701, 704, 750, 791,
794, 795, 807, 848, 857, 907,
916, 1027, 1184
Iubu, Mihai, doctorul: 1138,
1140, 1142
Iuda: 943
Iuvenalis: 500
Ivan, cel Groaznic: 399, 940, 954,
999
Ivan: 66, 313, 379, 755, 906, 999,
1166
J Kerenski, Alexandr Fiodorovici:
Jackson, Stonewall: 809
Jacquier, Henri: 728
Jar, Alexandru: 544
Jaruzelski, Wojciech: 405, 608
Jaspers, Karl: 248, 355, 613, 773
Jaurès, Jean: 1090
Jdanov, Andrei Aleksandrovici:
550, 913
Jefferson, Thomas: 215
Jivkov, Ludmila: 1011
Jivkov, Todor Hristov: 848, 944,
1011
John: 379
Joja, Athanasie: 479
Jomini, Antoine-Henri Baron de:
972
Joos, Louis C. D.: 691
Jose-Karlos: 993
Jouin: 729
Joyce, James: 494, 841
Julieta, persona: j
Jumanca: 1091
Jung, Carl Gustav: 364, 426, 542,
645, 708, 954
Jünger, Ernst: 650
K
Kádár, János: 313, 622, 943,
1009, 1010
Kafka, Franz: 361, 525, 841
Kakuzo, Okakura: 366
Kallos (sau Galoş): 405, 406
Kamenev, Lev Borisovici: 979
Kant, Immanuel: 269
Karajan, Herbert von: 363
Karpil, David: 402
Kassák, Lajos: 545
Kazantzákis, Nikos: 794
Keops: 124
Kepler, Johannes: 527, 528
757
Keyserling, Arnold: 12, 543
Kierkegaard, Søren: 248, 870, 872
Kirlian: 639
Kirov, Serghei Mironovici: 974
Kisseleff, Pavel Dimitrievici: 106
Klages, Ludwig: 543, 588
Kleist, Heinrich von: 144
Kliucevski, Vasili Osipovic: 940
Koestler, Arthur: 527, 648, 665, 676
Kogon, Eugen: 629
Kohl, Helmut: 215
Kolozsvári, fraţii: 624
 INDICE DE NUME
Kopetin, Géza: 546
Köprülü, Fazil Ahmed Paşa: 229,
408
Kosztolányi Desző: 96, 428:
Kovács fraţii: 546
Kraepelin Emil: 176
Kraus Karl: 671
Kraus, prieten: 381
Krîlov, Ivan Andreevici: 268
Kun, Béla: 986
Kurucz, Gyula: 545
L Lipatov, Will: 816
La Fontaine, Jean de: 268
Laborit, Henri: 972
Ladea, Romulus: 27, 53, 68, 136,
142, 143, 927, 1136, 1137,
1144
Lalande, André: 405
Landau, Lev Davidovici: 813, 814
Lao, Tse: 480, 489, 586, 916, 1044
Lapedatu, Alexandru: 1006
Lassau: 971
Lavoisier, Antoine: 758
Lazăr, biblic: 293
Lazăr, colegă: 6, 89
Lăzărescu, E.: 1006
Lăzărescu, Florea, colonel: 625
Lecanuet, Jean Adrien François: 279
Leibniz, Gottfried Wilhelm: 47,
259, 321
Lemnaru, Oskar: 332
Lenin, Vladimir Ilici: 5, 6, 215,
300, 332, 380, 430, 470, 525,
586, 631, 640, 649, 675, 699,
707, 716, 724, 740, 791, 810,
816, 818, 828, 848, 849, 915,
921, 933, 944, 950, 973, 978,
991, 999, 1019, 1020, 1047
Leontiev, Konstantin Nikolaievici:
193
1251
Lessing, Gotthold Ephraim: 1143
Levi, Carlo: 386
Lévi, Eliphas: 649
Lévi-Strauss, Claude: 415
Lévy, Bernard-Henry: 433, 449
Lévy-Bruhl, Lucien: 290, 543
Leys, Simon: 498, 499
Liana, elevă: 83, 89
Lică, poet: 5
Liiceanu, Gabriel: 179, 350, 893
Lillin, Andrei (Andreas): 773, 1138
Lincoln, Abraham: 215
Lîsenko, Trofim Denisovici: 15, 969
Llosa, Mario Vargas: 598
Lloyd, George David: 888
Loiza vezi Glaser Alois
London, Artur: 976, 977, 980
Lorentz, Konrad: 167
Lovinescu, Eugen: 527, 541, 616
Lubbock, John: 920
Luca, Remus: 625, 822
Luca, Vasile: 978
Lucian: 66
Lucifer: 110
Lukács, György: 1037
Lulu vezi Blaga Lucian
Lupaş, Ioan: 114, 563, 1006
Luther, Martin: 265, 714, 848,
860, 923
Luxemburg, Rosa: 707, 1090
M
M. Marta, colegă de studenție: 520
Mach, Ernst: 543, 645
Machiavelli, Niccoló: 669, 721,
722
Mahomed: 586, 601, 658, 848,
1027
Maica Precista: 307
Maiorescu, Titu: 162, 681, 832
1252 INDICE DE NUME
Maistrovici vezi Meštrović Ivan:
144, 145
Makarenko, Anton Semionovici:
820, 912
Makkai, Sándor: 79, 115, 171
Malaparte, Curzio: 188, 233, 234,
490
Malenkov, Gheorghi Maksimilia­
novici: 123
Mallarmée, Stéphane: 78
Malraux, André: 453, 584, 586,
659, 1028, 1038,
Mama (Ecaterina Sîrbu): 10, 21,
54, 56, 58, 84, 85, 102, 186,
202, 252, 321, 354, 355, 357,
365, 392, 412, 454, 477, 594,
595, 597, 610, 618, 686, 783,
847, 884, 960, 993, 1084,
1087, 1088, 1089, 1091, 1119
Mann, Gollo: 257, 798, 812,
Mann, Thomas: 798, 885
Manolescu, Nicolae: 803
Mao, Zedond: 258, 304, 389,
498, 499, 516, 648, 705, 724,
731, 941, 959, 961
Marc, Franz: 221
Marcos, Ferdinand Edralin: 565,
830,
Marcu, Al.: 1006
Marcuse, Herbert: 1037
Marele, Poet: 242, 566, 583
Marghiloman, Alexandru: 933
Maria din Kazan: 421
Maria, Tereza: 1087
Marie-France: 873
Marin, Sanda: 683
Marinescu, maiorul: 930, 931
Marino, Adrian: 271, 571, 717,
1133
Markion sau Marcion din Sinope:
310
Marković, Ante: 1016
Márquez, Garcia Gabriel: 598
Marquise, de Crequy 465
Marr, Nicolai Iakovlevici: 128
Martînov: 8
Marx, Karl: 35, 181, 189, 215, 257,
286, 300, 380, 421, 422, 430,
470, 529, 540, 558, 600, 628,
661, 667, 699, 707, 724, 791,
818, 870, 915, 950, 978, 1090
Matei, Basarab: 1015
Maurer, Ion Gheorghe: 987
Maurois, André: 271, 774
Mavrocordat, Constantin: 207,
1045
Maxim, Ion: 40, 362, 1097, 1110,
1146,
Mazarin, Jules: 353
Mazilescu: 1016
Mazilu, Dan Horia: 1014
Mazîl: 1016
Mărculescu, Olga: 176
Mărgineanu, Nicolae: 563, 668,
875
Mândra, Vicu: 1074
McSarby: 379
Meidner, Ludwig: 221
Meštrović, Ivan: 144
Meteş, Ştefan: 1046
Michnik, Adam: 1021
Micu, Dumitru: 822
Midas, personaj mitologic: 167
Mihail, profesorul: 570
Mihăieş, Mircea: 1038
Mihăilă: 1091
Mihnea al III-lea: 230
Mill, John Stuart: 498
Milton, John: 283
Ming, dinastia: 666
Mirodan, Alexandru: 347, 588,
589, 879, 1060-1063, 1069,
1071-1073, 1075-1077, 1081
 INDICE DE NUME
Mironov, Alexandru: 554, 854
Mitică: 830, 938
Mitran, Dumitru: 467
Mitterrand, Fraçois: 961
Mobutu, Sese Seko: 370, 388, 389
Mocanu: 117, 133, 137
Mohamed, Ali Ibn: 691
Moise, personaj biblic: 183, 601,
667, 779, 794
Moldova, György: 435
Moldoveanu, Victor: 570
Moldoveanu: 6,
Molea, evreica: 118
Molnár, Ferenc: 79,
Molnár, Iudith, prietenă: 381
Molotov, Veaceslav Mihailovici:
23, 123, 278, 458, 860, 1147
Monkévitz, Nicolas de: 756, 954
Montesquieu, Charles de Secon­
dat: 390, 603, 1016, 1123, 1124
Móricz, Zsigmond: 80, 113
Morozov, Pavlik: 820, 823, 1134
Moș Crăciun: 20, 21
Mozart, Wolfgang Amadeus: 328,
1147
Müller: 913
unteanu, Romul: 386, 822
Munyi: 57
Mureşanu, Andrei: 78, 1130, 1144
Murillo, Bartolomé Esteban: 146
Mussolini, Benito: 714, 720, 722,
727, 728, 1445
Muşlea, Ion: 125, 131, 1137, 1138
Muzsik, Mihály: 546
Myers, Henry: 753
N Oana, Ion: 199, 875, 1110, 1142,
N. profesorul: 31
Nagy, Gáspár: 433
Nagy, Imre: 314, 662, 694, 960
Nagy, István: 546, 544, 861
1253
Nagy, fruntaşul: 931
Napoleon I Bonaparte: 353, 398,
516, 600, 607, 608, 612,
Napoleon III: 465, 779
Naschitz: 913
Naum, Teodor: 546, 563
Neagu, Fănuş: 742, 999
Nedelciu, Mircea: 488, 831
Nedioglu, Gheorghe: 560
Negoiţescu, Ion: 15, 169, 404,
441, 482, 814, 875, 1097
Negreanu, Constantin: 773
Nekrasov: 273, 1067
Nero, Claudius Drusus Germa­ni­
cus: 304, 428
Newton, Sir Isaac: 528
Nicodim, Dinu: 623
Nicolae, vezi Ceauşescu Nicolae
Nicolae, bunicul vezi Sîrbu Nicolae
Nicolae, sfânt: 7,
Nicu vezi Balotă Nicolae
Niculescu, Mizil Paul: 987
Nietzsche, Friedrich: 38, 220, 257,
374, 502, 503, 635, 661, 870
Nimbus: 867
Nina: 97, 98
Nistor, I. I.: 1006
Nixon, Milhous Richard: 215,
626, 983
Noe, personaj biblic: 380
Noica, Constantin: 159, 350,
376, 490, 496, 503, 513, 527,
639, 817, 873, 874, 876, 879
O
O’Toole, Peter: 795
1151
Olaru, Alexandru: 263
Olaru, Sandu: 446
Olteanu, Ioanichie: 482, 626, 1110
1254 INDICE DE NUME
Ortelius, Abraham: 373
Orwell, George: 699, 954, 965
Ovidiu, Publius Ovidius Naso:
422, 706, 746
P Petronius, Arbiter Caius: 500
P., profesor: 31
Paleacu, Deutch Iudith: 907
Paleacu, Petre: 262
Paler, Octavian: 544, 776
Panaitescu, Petre P.: 1006
Pandora: 388, 923
Pann, Anton: 773
Papacostea, Victor: 772, 1006
Papuc: 931
Parrot, Ursula: 57
Pascal, Blaise:
Pascaly, M.: 526
Pascu, Ştefan: 114
Pasternak, Boris Leonidovici: 734
Pasteur, Louis: 224, 327
Patița, Silvestru: 1110
Pauker, Ana: 380, 698, 748, 758,
771, 792, 978, 1123
Pavlov, Ivan Petrovici: 5, 106, 212,
213, 912
Păcală: 7, 177, 189, 203, 259, 270,
272, 307, 497, 498, 692
Pătrăşcanu, Lucreţiu: 758, 795, 960
Păturică vezi Dinu Săraru
Păturică, Dinu: 349, 869
Păun, acar: 197
Păunescu, Adrian: 351, 384, 417,
424, 552, 764, 831,
Pâclişanu, Z.: 1006
Pârvu, N. D.: 5, 7, 8, 18, 24, 33,
38, 106, 861, 912
Penelopa: 77
Perrucci, Andrea: 176
Perse, Saint-John: 496
Pétain, Henri-Philippe: 278, 729
Petrescu, Camil: 85, 349, 363
Petrescu, Cezar: 507
Petrescu, Radu: 865
Petrică-Sandu: 262
Petroiu, Deliu: 482, 1110
Petrovici, Emil: 126, 128-131,
728
Petru cel Mare: 679
Petru din Amiens: 100
Petruţiu, Dumitru S.: 7, 52, 1138
Peyrefitte, Alain: 464, 466
Piersic, Florin: 621
Pillat, Ion: 1129
Pinochet, Augusto: 930
Pintilie, Ilie: 986
Pirandello, Luigi: 837
Piso, Lucia: 1136
Pişta: 78
Pitagora: 246
Platon: 165, 246, 586, 628, 1131
Pleşu, Andrei: 350, 562, 975
Plotin: 246
Poitier, Sidney: 572
Polak, realizator TV: 404
Pollák, Edmund: 344, 404
Pontifex, Maximus, vezi Ceaușes­
cu Nicolae: 792
Popa, Grigore: 1137, 1156
Popa, Marian: 269, 274
Popa, Victor Ion: 1095
Popescu, Cristian Tudor: 844
Popescu, D.R.: 494, 552, 803
Popescu, Dumitru (Popescu-Dum­
ne­­zeu): 385, 598, 828, 881,
1020
Popescu, Hristache: 996
Popescu, Marin: 399
Popescu, Mihai: 453, 454
Popescu, Radu: 1013, 1018
Popescu, colegul: 1023, 1024
 INDICE DE NUME
Popescu, învăţătoare: 20
Popovici, D.: 822, 826, 1095, 1194
Popovici, Titus: 797, 798, 1030
Popper, Karl Raimund: 467
Porumbacu, Veronica: 1134
Potemkin, Grigori Alexandrovici:
607
Potra, Florian: 1104
Pourtalès, Guy de: 38
Preda, Marin: 242, 350, 598, 722,
800, 994, 1003, 1023
Prigorin, Ilya: 502
Procopius, din Caesarea: 294, 725
Prodan, David: 127, 129, 361, 363,
424
Proust, Marcel: 363, 493, 494, 577,
841
Pugaciova, Alla: 302
Puiu (Boieriu I. Nicolae): 361, 686
Punch, (?): 412
Purcaru, Ilie: 978, 1024
Puşkin, Aleksandr Sergheevici: 517,
828
Pu-Yi: 647
Q Robbe-Grillet, Alain: 496
Quevedo: 893
Quing, împărat: 731
R Robiesperescu: 815
Racine, Jean-Batptiste: 61, 62
Radek, Bernardovici Carol: 979
Radu, Şerban: 113
Rahmaninov, Serghei Vasilievici:
670
Rákoczi: 607
Rákosi, Mátyás: 545, 960
Rasputin, Valentin: 816
Ravel, Maurice: 89, 145
Rădulescu: 49, 52
Rădulescu-Motru, C.: 527, 616,
1005
1255
Rău, Aurel: 1131
Răutu, Leonte: 589, 792, 848, 879,
881
Râpeanu, Valeriu: 822
Reagan, Ronald W.: 215, 324, 337,
636
Rebreanu, Liviu: 13, 89, 349, 461,
507, 1004, 1106, 1137
Rebreanu, Tiberiu: 1137
Regman, Cornel: 40, 118, 482, 495,
626, 1097, 1101, 1110, 1132,
1155, 1157,
Renan, Joseph-Ernest: 446
Revel, Jean-François: 157, 516
Ribbentrop, Joachim von: 278,
458, 860, 1147
Richelieu, cardinal de: 353
Richter, Curt Paul: 387
Richter, Gert: 343
Rickert, Heinrich: 543
Ricœur, Paul: 632, 773
Rilke, Reiner Maria: 40, 97, 143,
428, 615, 1106
Roaită, Vasile: 986
Robespierre, Maximilien de: 609,
815
Robichon, Jacques: 729
Robinson: 326, 482, 744, 1092
Rodica, Ionesco: 873
Rodin, Auguste: 143, 145, 957
Roller, Mihail: 554, 1006, 1094
Romeo: 5, 6, 1067, 1070
Romi, vezi Ladea Romulus
Roosevelt, Anna Eleanor: 279
Roosevelt, Franklin Delano: 82,
119, 413, 458, 944
Rosen, Moses: 540, 541
Rosenberg, tovarăşul: 36
Rosenblum, Mişu: 1067, 1069
1256 INDICE DE NUME
Rossi, efebul: 89
Roşca, Al.: 626, 728
Roşca, D. D.: 378, 397, 415, 545,
563, 822, 826, 871, 932, 1119,
1123, 1124, 1125, 1128,
1150, 1157
Roth, Andrei: 913, 969
Rousseau, Jean-Jaques: 848, 1078
Rudi: 49
Russel, Peter: 320
Rusu, Liviu:
Rusu, Popescu Cristina: 938
Ryan, Cornelius von:
S Sfântul Nicolae: 7
S., elevă: 14
Sábato, Ernesto: 941
Sadova, Marietta: 30
Sadoveanu, Mihail: 349
Sagan, Françoise: 496
Saint-Exupéry, Antoine: 12
Sarbov: 379
Sarraute, Nathalie: 496
Sartre, Jean-Paul: 177, 504, 552-
554, 641, 642, 705, 1067
Sauciuc-Săveanu, T.: 1006
Saud, Ibn: 603
Săraru, Dinu: 552, 765, 797, 800,
817, 999
Sânta Sfintelor: 380
Sârbu, Dezideriu: 693
Scharnhorst, Gerhard Johann
David von: 971
Scheler, Max: 562, 1037
Schileru, Eugen: 381, 415
Schiller, Friedrich von: 49, 208,
447, 654, 655, 733, 1077
Schmidt, Helmut: 215, 983
Sebastian, Mihail: 1067
Secenov, Ivan: 213, 912
Seneca, Lucius Annaeus: 428, 805
Serenyi, Gustav: 999
Sergiu, vezi Al-George Sergiu:
195, 204, 364, 461, 618
Sf. Anton: 32
Sfânta Teresa de Ávila: 634
Sfânta Vineri: 482, 744
Sfântul Ambrozie: 185
Sfântul Apostol Pavel: 53, 765
Sfântul Apostol Pavel: 765
Sfântul Apostol Pavel: 765
Sfântul Augustin: 165, 261, 279,
709, 975
Sfântul Gheorghe: 624
Sfântul Ioan al Crucii: 602
Sfântul Petru: 670, 704
Sfânta Tereza: 32
Shakespeare, William: 354, 428,
680, 941, 1007
Sharanski, Anatoli Borisovici: 561
Shaw, George Bernard: 324, 419,
1018, 1068
Shih, Huang-ti: 186
Silvestru, Valentin: 276, 997, 1110
Similea, Angela: 509
Simion, Eugen: 1000
Simion, socrul meu: 662
Simonnet, Dominique: 323
Simplicissimus: 270
Sisif: 16, 45, 356, 613
Sîrbu, Aurelia: 685
Sîrbu, Ioan: 1116
Sîrbu, Ion D.: 21, 362, 379, 396,
425, 464, 520, 703, 822, 826,
928, 936, 1037, 1093, 1102,
1114, 1117, 1122, 1124,
1126, 1127, 1128, 1132,
1135, 1156, 1159
Sîrbu, Ioan (tatăl): 25, 54, 56, 84,
85, 116, 160, 166, 169, 173,
183, 194, 202, 223-225, 237,
 INDICE DE NUME
241, 287, 303, 335, 354, 355,
357, 365, 392, 412, 413, 454,
460, 477, 487, 518, 591, 595-
597, 599, 610, 657, 686, 698,
705, 742, 748, 779, 806, 824,
851, 856, 875, 877, 878, 898,
915, 961, 1086-1090, 1092,
1098-1100, 1116, 1119, 1125,
1127, 1140
Sîrbu, Nicolae, bunicul: 1088,
1089
Slánský, Rudolf: 997
Slavici, Ioan: 1004
Smetana, Bedřich: 111
Socrate: 202, 248, 359, 366, 586
Soljeniţîn, Alexandr Isaevici: 906,
923, 925, 947, 954, 1031
Sollers, Philippe: 180, 1021
Solomon, Marcus: 639
Solomon, personaj biblic: 380
Soloviov, Vladimir Sergheevici: 678
Sonnenfeld, Helmult: 983
Sorbul, Mihail: 681
Sorescu, Marin: 437, 438, 552,
1002
Spengler, Oswald: 231, 363, 364,
459, 543, 655
Sperantia, Dorin: 1125
Sperantia, Eugeniu: 563, 623, 822,
1125
Spinei, Victor: 1005, 1006
Spiridon: 824, 827
Stahl, Henri H.: 209, 616
Stalin, Iosif Vissarionovici: 8, 23,
32, 82, 85, 93, 94, 108-113,
Stanca, Dominic: 40, 570, 1110,
1146
Stanca, Horia: 482, 1104,
Stanca, Radu: 199, 362, 1096,
1104, 1107, 1110, 1142, 1146,
1151, 1155
1257
Stancu, Natalia: 837
Stancu, Zaharia: 1103
Stanislavski, Konstantin: 22
Stegăroiu: 133
Stehelin, Dominique: 641
Stehlich, Katharina: 993
Stehlick, Iosef: 1088
Stehlick, Leopold: 1088
Steinberg, doctorul: 145
Steinberg, Isaac Nachman: 629
Steiner, doctorul: 30, 120, 685
Steiner, Laczi: 580
Steiner, prieten: 381
Steinhardt, Nicolae: 732
Stendhal: 240
Stere, Constantin: 933
Stevenson, Adlai E.: 71
Stoica, Chivu: 988
Stoica: 887
Stratulat, domnul: 887, 888
Strauss, Franz Josef: 897
Strindberg, August: 486, 535
Suetoniu: 418
Suleiman, Magnific: 222
suleiman, magnificul, vezi Ceau­
șescu Nicolae
suleimanul nostru vezi Ceau­șescu
Nicolae
Sultana Validé (Ceaușescu Elena):
308, 954
Surduceanu: 1016
Surduk: 1016
Sütő, Andras: 546, 554
Suvorov: 835
Švejk: 301
Szabo, Sándor: 51
Székely, Daniel: 404
Székely, Dezső: 596
Székely, familia: 596
Székely: 171
1258 INDICE DE NUME
Ş Truman, Harry S.: 81
Şandru: 111
Şapiro: 65
Ştefănescu-Goangă, Florian: 91,
106, 912
Şuler, fraţii: 546
Şuluţiu: 57
T U
T., elevă: 14
Tacit: 715
Talleyrand: 188, 398
Talva, Victoria: 121
Tamerlan: 727
Tartuffe vezi Everac Paul
Tănase, Maria: 627
Tănase: 5, 969
Telemach: 135
Teodoreanu, Ionel: 44, 507
Thackeray, William Makepeace:
398
Thales: 650
Thatcher, Margaret: 459
Thom, R.: 732
Tit, Liviu: 869
Tito, Iosip Broz: 941, 986, 1132
Titulescu, Nicolae: 1014
Todoran, Eugen: 65, 89, 137,
482, 1097, 1101, 1110, 1132,
1136, 1151, 1155
Togliatti, Palmiro: 977
Tolstoi, Lev Nikolaevici: 94, 483,
487, 598, 680, 682, 688, 701,
702, 749, 781, 782, 881, 999
Tondriau, Julien: 239
Tovstonogov, G. Alexandrovici:
376
Triolet, Elsa: 377, 553
Trofin, Virgil: 987
Troţki, Lev: 380, 661
Twain, Mark: 462
Ţ
Ţărnea, George: 928
Ţenghea-Enescu, Maria: 1118
Ţoiu, Constantin: 787, 803, 822,
999
U.P., prieten din copilărie: 55
Überweg: 405
Ubu, al XIV-lea vezi Ceaușescu
Nicolae: 275
Ulbricht, Walter: 960
Ursu, Maria: 246, 1097
V
Vaihinger, Hans: 322, 543, 645
Val, amic: 117
Valentinov (Volski): 981
Valéry, Paul: 78, 391, 623, 635,
790, 791, 865
Vallejo, Antonio Buero: 360
Vampilov: 816
Vaszary, Gábor: 80
Vatamaniuc, D.: 1110, 1135
Văcărescu, poeți: 509
Velea, Dumitru: 937
Vera: 143-146
Verdeţ, Ilie: 987
Vértes, prieten: 381
Veyne, Paul: 400
Vianu, Tudor: 1097, 1102, 1137,
1138
Vico, Giambattista: 543, 645
Vicoveanca, Sofia: 627
Vinea, Ion: 418
Vivaldi, Antonio: 362, 687
Vîşinski, Andrei Ianuarevici: 550,
637, 906
Vladimirescu, Tudor: 604
 INDICE DE NUME
Vlahuţă, Alexandru: 142
Vlăduţescu, Gheorghe: 311
Voiculescu, Vasile: 78, 822, 1129
Voişanu: 126, 129
Voltaire: 535, 811
Vonnegut, Kurt Jr.: 914
Vornicu, Tudor: 1034-1037
W
Waldheim, Kurt: 767
Wałęsa, Lech: 695
Wang-Lu: 667
Wayne, John: 884
Weiss: 913, 969
Weissmuller, Johnny: 884
Wiener, Norbert: 472
Wiesel, Elie: 316
Wilde, Oscar: 908
Wilhelm I: 301
Wilson, Thomas Woodrow: 215
Windelband, Wilhelm: 623, 1119
Witner, inginerul: 289
1259
Wojzek: 301
Woolf, Virginia: 954
Wurmser: 977
X
Xantipa: 217, 691, 1032
Xenophon: 165
Xenopol, Alexandru D.: 516, 871
Y
Yourcenar, Marguerite: 1005, 1032
Z
Zaciu, Mircea: 822, 1140
Zalis, H.: 1074, 1075, 1077
Zamfirescu, Ion: 596, 742
Zarifopol, Paul: 272, 343
Zelea-Codreanu, Corneliu: 724
Zeller, Eduard Gottlob: 623, 1119
Zenon: 247
Zinoviev, Grigori Evseevici: 979
Zubcu, elevă: 88, 110, 111
 Ilustraţii

Veronica Cisler, verișoara

noastră, Baby, sora mea
și cu mine, prin 1925.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)

Fotografie de familie,
obligatorie pentru carnetul de
Asigurări sociale. Cred că era
prin 1937-38, judecând după
uniforma și „privirea“ mea.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)

Petroșani, în vacanță
de Crăciun, 1940.
Împreună cu sora
Irina (Baby, Bebi), „la
primul ei bal. Niște
brute legionare mi-au
cerut-o la dans, i-am
refuzat. M-au așteptat
să mă bată trei haidăi
cu pistoale la poarta
Casinei Române“.
1262

Student la Filosofie,
Sibiu,1942.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)

Aici, în 23 Mai 1944,

la Iași–Lețcani.
Am făcut frontul de
la Odessa (Delnic),
Crimeea (Sinferopol),
Staligrad (Katelnikow).
În total, 935 zile de
front, cu multe permisii,
concedii de examen,
2 dezertări, 2 răniri,
1 prizonierat, 1 tifos.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)
 1263

Asistent universitar,
1947, Cluj. Absolvent
al Seminarului
Pedagogic Universitar,
doctorat anul II la
Filosofia Culturii.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)

Cu Florian Potra, Mihai Crișan și Trixy [Abramovici], în redacția

revistei „Teatrul“, 1957 (înainte de arestare: 16 Sept. 1957).
(Explicația autorului, din Albumul foto al familiei)
1264

1981: Am devenit
f[oarte] serioși –
ne scriem opera
postumă.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)
 1265

1981. Împreună cu soția, doamna Elisabeta Sîrbu.

Robinson și Sfânta Vineri (Lizi – „Olimpia“).

Petrila, septembrie
1987. Lângă salcâmul
sădit de tatăl său, în fața
casei de pe ulița Zorilor,
în ziua ziua când s-a
născut Ion D. Sîrbu.
Despre salcâmul nostru:
am zis că seamănă
perfect cu soarta mea
și Tatălui meu. După
demolare [demolarea
casei, n.ed.], a fost
tăiat – și e păstrat în
curtea sculptorului
petrilean Schmidt
Ladislau, prietenul meu.
(Explicația autorului, din
Albumul foto al familiei)
Foto, Mihai Barbu.
1266

Jurnalul „1952–1953“, p. 123, cu semnătura olografă

a lui Lucian Blaga, părintele său „moral-filosofic“.

Caietul „VI“ al Jurnalului, pagina 15.

 Cuprins

Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V
Cronologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XXXVII
Notă asupra ediţiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CXXXV

JURNAL 1952-1953. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL (I). . . . . 151
Iarna unu: 1983–1984. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Iarna doi: 1984–1985 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
Iarna trei: 1985–1986 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
JURNALUL UNUI JURNALIST FĂRĂ JURNAL (II) . . . . 533
A patra iarnă, 1986–1987 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 535
Ultima iarnă… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 711
VARIANTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1043
ANEXE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1049
Despre o dialectică a lucidității. . . . . . . . . . . . . . . . . . 1051
Grandoarea și servituțile debutului. . . . . . . . . . . . . . . 1060
Cazul „Ziariștii“: discuții despre… antidogmatism.
Câteva concluzii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1073
În loc de autobiografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1084
„Un scriitor este o investiţie a limbii acestui
pământ“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1099
„Eu l‑am văzut pe Blaga plângând…“. . . . . . . . . . . . . 1114
Salvarea prin magistri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1148
1268

„Sîrbu a traversat cortina de fier“(In­ter­viu cu

doamna Eli­sa­beta Sîrbu, so­ţia scri­i­to­ru­lui) . . . . . . . . 1158
Note şi comentarii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1163
Referinţe critice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1179
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1239
Ilustraţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1261