Daniel Morar

DANIEL MORAR
PUTEA SA FI E
ALTCUMVA
0 istorie
subiectivă
a justiției
••Asgîô
după 1990
HUM ANITAS
Daniel Morar a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai“ din
Cluj-Napoca în 1990. Și-a început cariera de procuror la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Târgu Mureș (1990-1992). A continuat la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca (1992-1994), la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj
(1994-1997) și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj (1997-2005). Timp
de trei ani (1999-2002) a deținut funcția de procuror-șef în cadrul Secției de
urmărire penală, fiind detașat în cadrul Secției de urmărire penală și crimi
nalistică la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în perioada
1998- T999, apoi în anul 2001. în 2005 a fost numit procuror general al Par
chetului Național Anticorupție, apoi procuror-șef al Direcției Naționale An-
ticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, până în 2012. După terminarea mandatului a devenit prim-adjunct
al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, exercitând atribuțiile procurorului general al României în perioada
octombrie 2012-aprilie 2013. A fost membru al Consiliului Guvernatorilor
al Academiei Internaționale Anticorupție (IACA) din Austria (2012-2015),
organizație internațională care activează sub egida ONU. în perioada 2013-
2022 a fost judecător al Curții Constituționale a României, iar între 2016 și
2022 a fost agent de legătură pentru Curtea Constituțională a României la
Comisia pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția). în prezent
este avocat.
DANIEL MORAR
Putea să fie
altcumva
O istorie subiectivă a justiției
după 1990
HUMANITAS
BUCUREȘTI
Autorul îi mulțumește jurnalistei Sorina Matei
pentru sprijinul acordat în documentarea acestei cărți.
Redactor: Alina Dincă

Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru
Tipărit la Artprint
© HUMANITAS, 2022
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Morar, Daniel
Putea să fie altcumva: o istorie subiectivă a justiției după 1990
Daniel Morar. - București: Humanitas, 2022
ISBN 978-973-50-7722 8
821.135.1
34
EDITURA HUMANITAS
Piața Presei Libere 1,013701 București, România
tel. 021.408.83.50, fax 021.408.83.51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro

Comenzi prin e mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0723.684.194
Cuprins
I nceputul. Depărtarea de comunism și tensiunile interetnice............... 7

I ’ rocuror în orașul lui Funar........................................................................ 30
Cazuistica și oamenii.................................................................................. 41
Investitori, delapidatori, evazioniști și contrabandiști............................. 65
Jocurile piramidale....................................................................................... 80
„Repatriații“, „alcooliștii“ și „petroliștii“................................................... 96
Falimentul Băncii Dacia Felix...................................................................... T14
Devalizarea Băncii Române de Dezvoltare.
Deputatul Gabriel Bivolaru...................................................................137
Eternul reproș................................................................................................. 159
Cazul Funar..................................................................................................... r6g
Judecătorii. împărțirea dreptății ............................................................... 181
Parchetul anticorupție. începutul............................................................... 208
Ofensiva........................................................................................................ 223
Război pe față................................................................................................245
Promovări frauduloase în justiție............................................................... 255
Anii miniștrilor............................................................................................ 263
Vremea incertitudinilor...............................................................................276
Fabrici de permise și diplome. Baroni locali și moguli media...................288
Basmul fotbalului......................................................................................... 307
Anul 2009...................................................................................................... 331
Cazul Voicu................................................................................................... 358
Epoca de aur a magistraților corupți............................................................ 374
„Rămășițele“ anului 2010............................................................................... 405
„Senzaționalul“ Dan Diaconescu.................................................................. 420
Paznicii frontierelor....................................................................................... 43°
Proteste și imunități....................................................................................... 443
Partidul de guvernământ în dificultate. Atitudini.................................... 46 c
CUPRINS 5
Autorul îi mulțumește jurnalistei Sorina Matei
pentru sprijinul acordat în documentarea acestei cărți.
Redactor: Alina Dincă

Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru
Tipărit la Artprint
© HUMANITAS, 2022
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Morar, Daniel
Putea să fie altcumva: o istorie subiectivă a justiției după 1990 /
Daniel Morar. - București: Humanitas, 2022
ISBN 978-973-50-7722-8
821.135.1
34
EDITURA HUMANITAS
Piața Presei Libere 1, 013701 București, România
tel. 02r.408.83.50, fax 021.408.83.51
www.humanitas.ro
Comenzi Online: www.libhumanitas.ro

Comenzi prin e mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0723.684.194
Cuprins
I nceputul. Depărtarea de comunism și tensiunile interetnice............... 7

Procuror în orașul lui Funar........................................................................ 30
Cazuistica și oamenii.................................................................................. 41
Investitori, delapidatori, evazioniști și contrabandiști............................. 65
[ ocurile piramidale.......... ............................................................................ 80
„Repatriații“, „alcooliștii“ și „petroliștii“................................................... 96
Falimentul Băncii Dacia Felix...................................................................... 114
Devalizarea Băncii Române de Dezvoltare.
Deputatul Gabriel Bivolaru..................................................................... 137
Eternul reproș................................................................................................. z59
Cazul Funar..................................................................................................... 169
Judecătorii. împărțirea dreptății ................................................................. 181
Parchetul anticorupție. începutul............................................................... 208
Ofensiva.......................................................................................................... 223
Război pe față..................................................................................................245
Promovări frauduloase în justiție................................................................. 255
Anii miniștrilor.............................................................................................. 263
Vremea incertitudinilor................................................................................ 276
Fabrici de permise și diplome. Baroni locali și moguli media................... 288
Basmul fotbalului........................................................................................... 3°7
Anul 2009......................................................................................................... 331
Cazul Voicu..................................................................................... 358
Epoca de aur a magistraților corupți............................................................ 374
„Rămășițele“ anului 2010...............................................................................405
„Senzaționalul“ Dan Diaconescu.................................................................. 420
Paznicii frontierelor....................................................................................... 43°
Proteste și imunități....................................................................................... 443
Partidul de guvernământ în dificultate. Atitudini............................ 461
CUPRINS 5
Complicități și dramatism........................................................................... 480
Suspendarea președintelui și anchetarea referendumului........................ 492
DNA. Epilog................................................................................................... 510
Provizorat........................................................................................................ 515
Activismul magistraților............................................................................... 532
Curtea în vremea pandemiei........................................................................ 567
Serviciile de informații.................................................................................. 586
Instalarea fricii................................................................................................634
Putea să fie altcumva..................................................................................... 652
Note................................................................... 659
începutul. Depărtarea de comunism
și tensiunile interetnice
SRI, nou! brand al vechii Securități. Primele eșecuri ale autorităților
judiciare. Dosare împotmolite pe terenul retrocedărilor
In martie 1990, o imagine surprinsă în centrul municipiului

Târgu Mureș înfățișând o persoană căzută pe caldarâm și lovită
la nesfârșit cu picioarele și diverse obiecte de către mai mulți băr
bați, chiar și când aceasta nu mai mișca, rula pe ecranele televi
zoarelor. Secvența era de o brutalitate revoltătoare.
Acel conflict interetnic a avut ca punct de pornire solicitările
populației de etnie maghiară, care la acea dată era de circa 60%,
de a avea învățământ în limba proprie. încă din ianuarie 1990, se
ajunsese la un acord în sensul ca două dintre cele mai bune licee
din oraș să fie separate în ceea ce privește limba de predare. Astfel,
Liceul Alexandru Papiu Ilarian urma să aibă româna ca limbă de
studiu, pe când Liceul Bolyai Farkas devenea o instituție de învă
țământ cu limba de predare exclusiv maghiară. Elevii și părinții
români de la acest din urmă liceu au protestat.
Două luni mai târziu, pe 19 martie 1990, grupuri de români
au solicitat și obținut demisia lui Kincses Elod din funcția de vi
cepreședinte al Consiliului Județean Mureș. Maghiarii s-au adu
nat în fața unei clădiri de pe strada Bolyai, unde se afla la acea dată
sediul partidelor politice, cerând repunerea lui Kincses Elod în
funcție. Era chiar clădirea care în secolul XIX adăpostise „Tabla
regească din Târgu Mureș“, unde Avram lancu își începuse cari
era de avocat și în care, după 1992, avea să fie stabilit sedi ul Curții
de Apel Târgu Mureș. în același timp, în oraș au ajuns mai multe
grupuri de români aduși cu autobuzele din Reghin și de pe Valea
ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 7

Gurghiului (din satele Hodac, Ibănești și Toaca). Grupurile de
români și maghiari s-au atacat în fața sediului partidelor politice.
A doua zi, în 20 martie rggo, în condițiile în care fuseseră
aduse cu autobuzele mai multe grupuri de maghiari din Sovata
și de pe Valea Mirajului, în centrul orașului se aflau două tabere
compacte, una formată din aproape 10.000 de maghiari, iar cea
laltă din aproximativ 4.000 de români. în aceeași zi, mai multe
autobuze pline cu români care intenționau să ajungă Ia Târgu
Mureș au fost oprite și incendiate în comuna Emei. De asemenea,
alți maghiari înarmați cu bâte, topoare și cuțite au incendiat au
tobuzele cu care veniseră cei din Hodac și Ibănești. Pe drumurile
de intrare în oraș au fost ridicate baraje pentru a împiedica sosirea
românilor.
în același timp, românii și maghiarii aflați deja în centrul
orașului s-au atacat fără ca miliția, care era neînarmată, să îi
poată opri. Conflictul a fost extrem de brutal, fiind folosite furci,
topoare, bare de fier, sulițe, săbii și sticle incendiare, iar în urma
lui s-au înregistrat aproape 300 de răniți și cinci morți (doi ro
mâni și trei maghiari). în cursul acestui conflict, sediul Uniunii
Democratice a Maghiarilor din România (UDMR) a fost vandali-
zat, iar o biserică ortodoxă a fost incendiată. Abia spre seară, in
tervenția armatei, care a scos în stradă tancurile, a reușit să
calmeze spiritele.
Acestor evenimente le aparține imaginea pe care o vedeam
repetitiv pe ecranele televizoarelor, înfățișând un bărbat căzut și
lovit violent de alte persoane. Scena a fost filmată de un camera-
man irlandez aflat la Grand Hotel și a făcut turul televiziunilor
occidentale cu explicația că persoana căzută și lovită, care purta
un pulover verde, era un cetățean de etnie maghiară, iar agresorii
erau români. Eu am văzut aceste imagini la un televizor alb-ne-
gru, și așa mi au rămas în minte, astfel că în acele momente nu
m-am gândit dacă cel lovit era român sau maghiar. Orașul pașnic
pe care îl vizitasem de atâtea ori în copilărie, care îmi era drag și
familiar, devenise scena unor violențe la care nu mă gândisem
niciodată. S-a dovedit ulterior că imaginea color a fost înșelă
toare și a indus, de fapt, un neadevăr. Cel căzut pe caldarâm și
8 DANIEL MORAR
lovit repetat era de fapt un român din Ibănești, pe nume Mihăilă
Cofariu. Conflictul a avut și o altă victimă cunoscută, scriitorul
Andrăs Siito, care și-a pierdut un ochi cu acea ocazie.
Unul dintre personajele principale ale acelor zile, Kineses
Elod, urma să declare că evenimentele de la Târgu Mureș au mar
cat sfârșitul „poveștii de dragoste“ dintre români și maghiari în
cepută la Timișoara în decembrie 1989'. Cert este că tensiunile
interetnice, amplificate de evenimentele din martie 1990, marcau
în acea perioadă atmosfera din Târgu Mureș, astfel că opțiunea
mea de la repartiție pentru un post de procuror în oraș a trezit
nedumerirea celor din jur.
în acest context, în septembrie 1990, mi-am început activita
tea de procuror la Procuratura locală din Târgu Mureș. Violențele
din martie erau anchetate de către procurorul Liviu Moica, de la
Procuratura județeană Mureș. Au fost audiate sute de persoane,
30 au fost trimise în judecată, majoritatea dintre acestea fiind
arestate în cursul urmăririi penale. în instanță însă s-au pronun
țat soluții de condamnare doar pentru opt persoane, șapte dintre
acestea fiind de etnie romă, iar una de etnie maghiară. Deși în
urma conflictului au decedat cinci persoane, nimeni nu a fost
trimis în judecată pentru omor, cauzele rămânând cu autor ne
cunoscut, iar la acest moment sunt prescrise. în septembrie 1992,
Erno Barabâs, unul dintre cei care 1-au lovit pe Mihăilă Cofariu, a
fost condamnat la zece ani închisoare pentru tentativă de omor.
Mult mai târziu, după 15 ani, a fost emis mandat european de
arestare pe numele condamnatului care se refugiase în Ungaria,
însă autoritățile maghiare au refuzat extrădarea lui. Procurorul
Liviu Moica declara: „Am audiat o grămadă de victime, martori,
dar nu am avut condamnați. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5
au fugit în Ungaria“2.
Ca procuror stagiar, am fost oarecum martorul acestor an
chete, și nu protagonist, urmărind demersurile judiciare legate
de violențele din martie și după ce am plecat din Târgu Mureș.
După cum lesne se poate observa, statul român și autoritățile ju
diciare au eșuat în încercarea de a stabili adevărul și responsabi
litățile în acest caz. Dincolo de faptul că nu a fost identificat nici

unul dintre autorii infracțiunilor de omor săvârșite, organele ju
diciare nu au lămurit în nici un fel împrejurările izbucnirii acestui
conflict, respectiv dacă a fost unul organizat sau spontan. Relata
rea evenimentelor pare a duce însă la concluzia caracterului orga
nizat al conflictului, chiar procurorul-șef al Procuraturii județene
Mureș la acea dată, Dan Petru, declarând că „ce s-a întâmplat la
Târgu Mureș nu are nici o legătură cu spontaneitatea!“3.
Tensiunile interetnice erau ușor de sesizat în viața cotidiană
a acelor ani în municipiu. în Palatul de Justiție însă, unde își aflau
sediul instanțele de judecată, procuraturile, notariatul de stat și
baroul de avocați, eu nu am simțit ca aceste tensiuni să fie preg
nante. Judecătorii, procurorii, avocații, notarii erau atât români,
cât și maghiari, iar relațiilor dintre aceștia păreau colegiale, cel
mult impersonale, și nicidecum de dușmănie. Nu-mi aduc aminte
ca ancheta penală aflată în derulare să fi generat dispute și pasiuni
aprinse printre magistrații mureșeni. Evident că fiecare dintre
aceștia își avea propria opinie cu privire la evenimentele din mar
tie 1990, în fond, trăite pe viu de fiecare din ei, dar se părea că po
ziția de magistrați îi făcea să nu se manifeste public și zgomotos,
în cercurile restrânse însă antipatiile și anxietățile se manifestau.
Nu eram preocupat de asta. Abia intrasem în sistem și nu
știam aproape nimic despre justiție. Eram în stadiul de învățare
și nu aveam încă datele necesare pentru a judeca sistemul. Ceea
ce am remarcat totuși încă de la început a fost tendința de afir
mare a prestigiului judecătorului în raport cu procurorul, și asta
chiar în primul an de după revoluție. Din câte știam din lecturile
mele și din cele aflate de la colegii mai vechi, personajul principal
al justiției comuniste fusese procurorul, iar acum judecătorii în
cercau să-și recupereze poziția în cadrul sistemului judiciar, în
condițiile în care statutul celor două categorii de magistrați era
totuși identic.
Prima mea discuție pe această temă am avut-o, imediat după
ce am devenit procuror, cu unul dintre foștii mei colegi de facul
tate din anii mai mari. George Vintilă, la acea dată judecător la
Judecătoria Târgu Mureș, s-a arătat nedumerit de opțiunea mea
pentru postul de procuror, spunându mi că procurorul nu mai e
10 DANIEL MORAR
ceea ce a fost în trecut, că judecătorul va fi figura principală a
actului de justiție, iar funcția de procuror își va pierde din presti
giu și însemnătate. I-am spus că sunt sigur că și procurorii vor
avea lucruri importante de făcut în anii ce vin și că rămân în cărți.
I'.ram conștient însă de adevărul celor spuse de colegul meu și am
știut asta încă de când am optat pentru postul de procuror în con
dițiile în care puteam să aleg inclusiv un post de judecător. Tre
cuse o jumătate de an de la căderea regimului comunist atunci
când avusese loc repartiția guvernamentală a promoției mele și
știam foarte clar că într-o societate democratică figura centrală a
sistemului de justiție trebuie să fie judecătorul, și nu procurorul.
Mai știam însă și că, în justiția penală, figura determinantă este
procurorul, iar pe mine asta mă interesa. Judecătorul penalist nu
poate judeca decât cazurile trimise în instanță de către un procu
ror, iar libertatea și dinamismul acestei din urmă profesii mă
atrăgea. La acel moment al vieții mele postura de judecător îmi
apărea ca fiind statică și, neapărat, determinată de o acțiune pre
alabilă a procurorului.
Pe de altă parte, mi s-a părut puțin ironic că persoana care îmi
vorbea de poziția principală în sistemul de justiție era George
Vintilă. Nu-1 știam preocupat de așa ceva. Mi-a fost coleg de ca
meră, nu se prea omora cu învățătura, și, fiind un bărbat arătos,
avea mai mult reputația unui dandy. Oricum, am fost foarte mi
rat când am aflat că este judecător în condițiile în care la absolvi
rea facultății nu avea nici pe departe media care să-i permită
ocuparea unui asemenea post. Iată însă că, odată ce a devenit
judecător, a părut foarte preocupat și conștient de prestigiul pe
care trebuia să îl recupereze, iar asta, neapărat, în detrimentul
procurorului.
Reîntorcându-ne la Târgu Mureș, procurorii de aici m-au pri
mit bine. Am învățat repede noțiunile de bază ale muncii de pro
curor, iar la sfârșitul primei săptămâni redactasem deja primele
mele soluții, de netrimitere în judecată, evident, ocazie cu care
am fost apreciat public de procurorul-șef, loan Mureșan. Mă sim
țeam bine la începutul carierei de magistrat-procuror și aveam o
relație bună cu „maestrul“ meu, Călin Ștefănescu.

Nu am rămas mult timp în sectorul urmării penale și supra
vegherii cercetărilor, șefii mei stabilind că voi intra în sala de
judecată, ca procuror de ședință. Am fost instruit de către doam
nele procuror Boitan și Abram, care activau în sectorul judiciar.
Cele două aveau în comun, în afară de prenumele Otilia, inteli
gența, buna cunoaștere a meseriei și o manieră foarte clară de a
explica lucrurile, astfel că mi-era ușor să înțeleg ce mi spuneau,
în fine, ambele manifestau o anumită angoasă atunci când venea
vorba despre maghiari. La un moment dat, Otilia Boitan, procu-
roarea-șefă adjunctă a procuraturii locale, a anunțat discret pro
curorii, însă doar pe cei români, cu o notă de mister, că Serviciul
Român de Informații, care se înființase în martie 1990, imediat
după violențele din oraș, prin „rebranduirea“ vechii Securități,
va edita o broșură despre pericolul maghiar din Transilvania. Am
plătit fiecare dintre noi în avans o sumă, contravaloarea cărții, și
am așteptat, cu discreție, să vedem ce noutăți va aduce această
operă inaccesibilă colegilor de etnie maghiară. înțelegeam că
suntem niște privilegiați cu acces la informații grele, iar aștepta
rea trebuia să fie pe măsură. Broșura, primită, evident tot în secret,
„ca să nu afle ungurii“, a fost dezamăgitoare. în loc de informații
și analize, cărticica abunda în afirmații și sentințe despre perico
lul maghiar, prezentându-se mai degrabă ca o lucrare propagan
distică și nicidecum ca una științifică. în plus, nu aducea nici o
noutate despre violențele din martie 1990. Mie unul nu mi-a fo
losit la nimic și nici nu cred că ar fi putut fi folositoare în vreun
fel, exceptând întreținerea tensiunilor interetnice.
Ca o scurtă digresiune, îmi amintesc că Securitatea fusese
pusă sub controlul armatei încă din decembrie 1989, dar erau în
doieli foarte mari că acest control era unul efectiv și că ofițerii
Securității puteau fi controlați. Istvan Haler, membru în Consi
liul Național pentru Combaterea Discriminării, referindu-se la
cele întâmplate la Târgu Mureș, spunea că „evenimentele au fost
declanșate de fosta Securitate care avea dorința de a reînființa
acest serviciu. Sunt mai multe persoane care s-au întâlnit înainte
de evenimente în Târgu Mureș cu cel care a fost numit în fruntea
SRI, Virgil Măgureanu“, ajungând la concluzia că a fost nevoie de
12 DANIEL MORAR
aceste evenimente pentru a reînființa fosta Securitate sub forma
Serviciului Român de Informații4.
Am intrat în prima ședință de judecată prea devreme, după
părerea mea. Nu cunoșteam încă limbajul colocvial al judecăto
rilor și avocaților, aveam emoții și eram nesigur. Președintele
completului de judecată, judecătorul Veres, mi-a dat cuvântul „pe
fond“, însă eu nu am înțeles ce înseamnă asta și am solicitat ad
ministrarea unor probe. Mi s-a explicat că „fondul“ înseamnă că
am intrat în dezbateri, acesta este termenul folosit de Codul de
procedură penală, și că eu trebuie să îmi prezint concluziile. Or
goliul meu era cam șifonat pentru această gafă, însă am văzut că
instanța și avocații erau relaxați și îngăduitori. După prima șe
dință, prezența mea în sălile de judecată a devenit o obișnuință,
intrând în sală, ca procuror de ședință o dată sau de două ori pe
săptămână. Mă obișnuisem cu procedura în fața instanței și cu
limbajul participanților. încet, am scăpat și de emoții. îmi pregă
team fiecare dosar și voiam să prezint concluzii cât mai ample și
mai elocvente. Am fost temperat însă de același judecător Veres
care îmi spunea de fiecare dată „Cvintesența, domnule procuror,
cvintesența!“, insistând să fiu cât mai scurt în pledoariile mele.
N u avea prea multă răbdare, avea mulți ani de carieră în spate și
era mai aproape de finalul acesteia decât de începutul ei. Până la
urmă, ambele abordări, și a lui, și a mea, erau de înțeles.
In general, nu aveam probleme cu susținerea cauzelor în care
era întocmit un rechizitoriu. Știam că, de regulă, trebuia să susțin
ideea procurorului anchetator, să solicit readministrarea probelor
de la urmărire penală și, în final, să pun concluzii de condamnare
a celor trimiși în judecată. Atunci când, pe parcursul judecății,
interveneau elemente noi care vulnerabilizau probatoriul și acu
zația, mă consultam cu șefii mei și procedam potrivit indicațiilor
acestora. Pe lângă faptul că eram procuror stagiar, nu aveam nici
experiența și nici cunoștințele necesare pentru a i contrazice, iar,
în plus, ceea ce îmi spuneau ei mi se părea fundamentat și logic.
Problemele interveneau însă în celelalte categorii de cauze pe
nale aflate pe rolul instanțelor în care nu erau întocmite rechizi
torii, așa-numitele cauze „unice“ pentru că erau judecate într-un

complet format dintr-un singur judecător, ceea ce era excepția la
acea dată, regula constituind-o completele colegiale. Obiectul
acestor cauze îl constituiau de regulă infracțiunile de insultă, ca
lomnie, amenințare, lovire sau alte violențe cu până la 20 de zile
de îngrijiri medicale, pentru care persoanele vătămate se adresau
direct judecătoriei formulând așa-numitele plângeri directe. De
numirea era oarecum improprie pentru că la începutul anilor ’90
aceste cauze treceau mai întâi pe la comisiile de judecată, orga
nisme care se aflau în afara sistemului judiciar și abia apoi ajun
geau în fața judecătorului. Relevant pentru istorisirea noastră
este faptul că procurorul nu realiza cercetarea, această atribuție
revenindu-i în integralitate judecătorului, astfel că probațiunea
se administra direct în fața instanței. Dificultatea mea era legată
de evaluarea probelor, în condițiile în care eram lipsit de exper
tiza și evaluarea procurorului anchetator, existente în cazul do
sarelor în care instanța era sesizată prin rechizitoriu. In aceste
cauze „unice“/„directe“ atitudinea procuraturii era mai relaxată,
întrucât acuzarea era susținută de părțile vătămate, iar soluțiile
de achitare nu erau imputate instituției. Totuși, ca procuror de
ședință, eu trebuia să pun concluzii de condamnare sau de achi
tare și nu îmi era totuna.
în cazul unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, de pildă,
probațiunea era clasică. Persoana vătămată formula o plângere și
apoi dădea o declarație în fața instanței în care relata și detalia
circumstanțele faptei. Obligatoriu această plângere trebuia să fie
însoțită de un certificat medico-legal din care să reiasă leziunile
cauzate și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru
vindecarea acestora. Urma apoi audierea martorilor propuși în
acuzare și a celor propuși de către inculpat în apărare. Dacă aveam
norocul unor mărturii directe, în sensul că martorii asistaseră sau
văzuseră în vreun fel agresiunea și îl puteau identifica pe agresor,
lucrurile erau oarecum simple. Dificultatea apărea atunci când
nu existau martori direcți, iar declarațiile inculpatului și ale vic
timei se contraziceau. Apăreau în ecuație martorii indirecți, re
spectiv cei care nu văzuseră conflictul, dar, de pildă, se întâlniseră
cu victima și au văzut că aceasta era lovită sau aceasta le-a relatat
14 DANIEL MORAR
i onflictul, spunându-le și cine era agresorul. în condițiile in care
inculpatul nega că el este agresorul îmi era destul de greu să dis
cern. întrebam procurorii cu vechime și solicitam „rețete“ despre
cum să procedez. Până la urmă, procurorul Orza de la Procuratura
județeană, pe care eu îl vedeam ca fiind cel mai riguros dintre
colegii mei, mi-a explicat că în aceste cazuri proba definitorie era
certificatul medico-legal, pe care trebuie să învăț să îl citesc: actul
medico-legal nu doar că atesta prezența leziunilor pe corpul vie
11 mei, dar indica și vechimea lor, adică data probabilă a agresiunii,
modul cum s-au produs (prin cădere, prin lovire, cu un corp dur,
cu un obiect ascuțit, posibil cu pumnii etc.) și intensitatea lovitu
11 lor; din același act, puteai să determini și poziția combatanților
i n timpul agresiunii; toate aceste date îți permiteau, ca judecător
sau procuror, să efectuezi apoi audierile în cunoștință de cauză
astfel încât să ajungi cât mai aproape de adevăr. După aceste ex
plicații mă simțeam, oarecum, mai sigur.
Eram surprins uneori în instanță și în cauzele cu rechizitoriu.
Se întâmpla destul de des ca, pe lângă probatoriul administrat,
i nculpații să-și recunoască faptele în fața organelor de poliție sau
a procurorului. Nu mai trăiam în vremurile în care mărturisirea
era regina probațiunii, dar conta atunci când susțineai acuzarea.
Erai mai liniștit. Aceiași inculpați reveneau însă, uneori, în fața
judecătorului și susțineau că își retrag declarațiile date anterior
și că nu au comis nici o infracțiune. în acel moment intram în
alertă, știind că trebuia să compensez și să mă bazez doar pe cele
lalte probe de la dosar. Atitudinea judecătorilor în fața acestor
retractări era diferită: unii ignorau pur și simplu schimbarea de
clarațiilor, iar alții voiau să știe ce anume a generat această schim
bare; unii erau încruntați și nemulțumiți, iar alții erau relaxați și
cu umor. într una dintre cauze, judecătorul Uzun, vice-președin
tele Judecătoriei Târgu Mureș, l-a întrebat pe inculpat de ce, în
condițiile în care nu a comis fapta, așa cum susținea în fața instan
ței, a recunoscut totuși comiterea ei în faza de urmărire penală.
„Am fost bătut, domnule președinte!“, îi răspunde inculpatul. „De
către cine? Pentru că văd că ai recunoscut și în fața procurorului.“
„Și procurorul m-a bătut!“, insistă inculpatul. „Să înțeleg mai

bine“, intervine judecătorul, „în fața procurorului, spui că ai fost
bătut de către polițist, în fața mea, spui că ai fost bătut de către
procuror. Ce urmează? Ca în fața instanței de recurs, la tribunal,
să spui că ai fost bătut de către prima instanță!“
în fiecare săptămână aveam o ședință de analiză a soluțiilor
pronunțate de instanță, la care participau, de regulă, toți procu
rorii de la procuratura locală și un procuror de la procuratura
județeană. Procurorii de ședință își prezentau fiecare cazurile pe
care le susținuseră în instanță și soluțiile dispuse, apreciind dacă
acestea erau legale și temeinice și dacă se impunea sau nu decla
rarea căilor de atac. își exprimau opinia și ceilalți procurori, în
principal procurorul care întocmise rechizitoriul, iar în final se
lua decizia. Erau situații când noi, cei de la procuratura locală,
apreciam că nu e cazul să declarăm recurs, însă procurorul de la
procuratura județeană era de altă părere, iar această din urmă
evaluare, de regulă, prevala. Funcționam într-un sistem al con
trolului ierarhic.
Aceste ședințe îmi plăceau teribil. Erau adevărate seminare de
drept penal și procesual penal conduse de procurorul de la județ
care întreba și provoca necontenit. Le așteptam și aveam o oare
care satisfacție pentru că nu doar noi, procurorii tineri, eram
chestionați, ci și cei mai cu experiență și chiar și șefii noștri di-
recți, iar criticile îi vizau în egală măsură și pe aceștia. învățam
multe. Problemele juridice discutate erau cele legate de legalita-
tea/nelegalitatea soluției pronunțate de judecător: respectarea
normelor de procedură în fața instanței, încadrarea juridică, pro
nunțarea unor pedepse în limite legale, aplicarea corectă a nor
melor ce reglementau recidiva sau concursul de infracțiuni ori a
celor privind circumstanțele atenuante sau agravante etc. Totul
era foarte clar, dacă soluția era nelegală, declaram recurs pe care
îl susțineau în instanță colegii noștri de la procuratura județeană.
Atunci când soluția era legală trebuia să apreciem dacă era și te
meinică, respectiv dacă felul și cuantumul pedepselor ori a celor
lalte măsuri sancționatorii aveau un caracter disuasiv. Aici,
„excela“ o colegă judiciaristă, doamna procuror Lokodi Edith, care,
cu o siguranță și un aplomb remarcabile, conchidea rapid: e bună,
16 DANIEL MORAR
ii u e bună, e suficientă, nu e suficientă (pedeapsa). Argumente nu
prezenta și, de altminteri, nu era prea exactă nici atunci când tre
buia să se pronunțe pe legalitatea soluției. Acest fapt era de neîn
țeles pentru mine: acolo unde existau repere clare, stabilite de
lege, care permiteau evaluarea cu certitudine a legalității unei
soluții, colega mea era evazivă și nesigură, însă atunci când tre
buia să aprecieze temeinicia unei soluții legale, se exprima cu o
nonșalanță teribilă. Era doar o părere, iar aprecierea dânsei nu
putea fi combătută decât cu o altă părere și nicidecum cu dispo
ziții legale, astfel că nu putea greși fundamental și tocmai de
aceea se simțea sigură pe ea. Aceste abilități i-au folosit colegei
mai târziu, când a părăsit magistratura și a intrat în politică, ocu
pând la un moment dat poziția de președinte al Consiliului Jude
|ean Mureș, din partea UDMR.
Activitatea mea ca procuror de ședință la instanța din Târgu
Mureș a durat aproximativ un an, după care m-am întors la su
pravegherea cercetărilor efectuate de poliție. încă de când eram
procuror de ședință, stăteam într un birou cu alți trei colegi, din-
I re care doi supravegheau cercetările penale și finalizau dosarele
primite de la poliție. De cele mai multe ori făceau audierile în
biroul comun, astfel că, vrând-nevrând, asistam și eu la activitatea
lor și încercam să învăț. Problema era că cei doi colegi aveau sti
luri extrem de personale.
Domnul procuror Vasile Gavriluți, un om tăcut, era năpădit
de dosare, întrucât lucra cu Poliția municipiului Târgu Mureș și
avea în supraveghere sectorul care furniza cele mai multe cazuri
procuraturii locale. Audierile domnului procuror erau extrem de
sumare, iar la finalizarea cercetărilor le prezenta acuzaților ma
terialul de urmărire penală, în vederea trimiterii lor în judecată,
explicându-le că aceea era ultima fază a urmăririi penale. După
ce semnau procesul-verbal, care atesta că au luat la cunoștință de
probele existente în dosar, inculpații, majoritatea dintre ei fără
avocat, îl întrebau pe domnul procuror ce urmează și ce trebuie să
facă ei în continuare. Colegul meu le spunea calm să meargă acasă
și să stea liniștiți. Asistând, așa cum am arătat, la diversele audieri
îmi dădeam seama că în dosar urma a fi întocmit rechizitoriul și

eram oarecum intrigat că domnul procuror părea că nu realiza
asta. Aceste scene se repetau zilnic, cu aceeași replică de final.
Până la urmă am îndrăznit să îl întreb dacă nu îi trimite în jude
cată pe cei cărora le-a prezentat dosarul și mi-a răspuns că da, fi
rește că îi va trimite. „Atunci de ce le spuneți să meargă acasă și
să stea liniștiți?“, i-am replicat eu. „Ce rost are să le spun altceva
și să se agite, pentru că ajung tot acolo, în fața judecătorului, și vor
afla asta atunci când vor primi citația!“ Atunci când unii îl între
bau expres dacă îi va trimite în judecată, Gavriluți le explica atât
de frumos de ce e important să se întâmple asta, încât părea că a
dat un adevărat noroc peste ei pentru că aveau șansa să ajungă în
fața instanței.
Celălalt coleg, Mircea Brașoveanu, intrase în procuratură cu
un an sau doi înaintea mea și, deși cu oarecare vechime, nu era
întotdeauna prea sigur pe el atunci când avea de finalizat un do
sar, astfel că avea nevoie de ajutor. îl provoca de multe ori pe șeful
nostru, care îi fusese maestru în stagiatură, spunându-i: „Vino,
șefu’, să facem un rechizitoriu, tu îl dictezi și eu îl scriu“. Brașo
veanu era însă foarte sigur atunci când își manifesta atitudinile
patriotice. La puțin timp după evenimentele din martie 1990, în
iunie, Eugen Barbu și Vădim Tudor au fondat și lansat revista
România Mare, având ca țel ideea de unitate a tuturor provinciilor
românești. Era vremea în care ziarele românești aveau tiraje de
sute de mii de exemplare, „tribunul“ Vădim Tudor afirmând că
revista sa se tipărea în 800.000 de exemplare. Nu știu dacă era
adevărat, însă era cert faptul că România Mare se remarca în spe
cial prin texte antisemite, xenofobe și șovine, iar pericolul ungu
resc era scos în evidență în paginile sale. Tot aici se găseau atacuri
abjecte la persoană, care uneori frizau patologicul. Această revistă
însă era citită cu religiozitate de o parte din funcționarii Palatului
de Justiție, printre care se găsea și colegul meu. în dimineața zilei
din săptămână în care revista apărea la chioșcul de ziare, Mircea
se pregătea și pleca din timp pentru a se așeza la rând și a nu
pierde vreun număr. Era incredibil ce cozi se formau la chioșcu
rile din Târgu Mureș pentru această revistă în anii 1990-1992.
Activitatea de procuror anchetator la Târgu Mureș nu a fost
legată de vreun dosar semnificativ. Eram stagiar și dosarele cu
18 DANIEL MORAR
oarecare dificultate erau repartizate procurorilor cu experiență.
I »1 r,.i ।ele mele erau simple și îmi permiteau să învăț. La nivelul
di (oinpetență al procuraturii locale problematica infracțională
cr.i lormată în special din dosare având ca obiect infracțiuni de
loi i, abandon de familie, violare de domiciliu, violuri, tâlhărie,
I a I Miri în înscrisuri, delapidare, înșelăciune, vătămare corporală,
ultraj contra bunelor moravuri și liniștii publice sau braconaj,
județul Mureș avea o suprafață mare împădurită, tăierile de ar
bori fără drept erau frecvente și, prin urmare, fișetele polițiștilor
i procurorilor erau pline de dosare având ca obiect infracțiunile
ilvice. îmi păreau cele mai simple dosare, rechizitoriile urmau
11 n formular tipizat, iar primele mele trimiteri în judecată au fost
in această materie.
In februarie 1991, a intrat în vigoare Legea nr.i8/i99r a fon
dului funciar. Era prima lege post-decembristă care prevedea
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care
aflau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție
(CAP urile din regimul comunist). Legea stabilea reconstituirea
dreptului de proprietate a membrilor cooperatori care au adus
I >ă mânt în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren
de că t re aceasta, dar și în favoarea altor persoane anume stabilite,
di berându-se titlurile de proprietate. Aceste titluri se eliberau de
către celebrele comisii de aplicare a legii fondului funciar, iar le
giuitorul, foarte optimist, însă ignorând total complexitatea pro
blemei, stabilea un termen de 90 de zile de la publicarea legii
pentru încheierea procedurilor de stabilire a dreptului de proprie-
1 a te. In realitate, așa cum știm acum, aceste proceduri au durat
aproape 30 de ani.
Deși, în fond, era o lege civilă, legea fondului funciar stabilea
că anumite fapte, cum ar fi degradarea terenurilor agricole și sil
vice, a culturilor agricole și a lucrărilor de îmbunătățiri funciare,
constituiau infracțiune de distrugere, iar ocuparea în întregime
sau în parte a terenurilor de orice fel, precum și înființarea sau
mutarea semnelor de hotar constituie infracțiunea de tulburare
de posesie, pedepsite conform Codului penal. Ambele infracțiuni
erau în competența procuraturilor locale.

Agitația determinată de reconstituirea dreptului de proprie
tate era ubicuă, iar nerăbdarea oamenilor, vizibilă. Fuseseră lip
siți pentru mai bine de 30 de ani de acest drept, iar acum voiau să
intre cât mai repede în posesia propriilor terenuri. Ritmul de
lucru și eficiența comisiilor de aplicare a legii nu erau însă cele
preconizate. Toate acestea au născut nemulțumiri și au generat
conflicte, mai ales în condițiile în care mai multi cetățeni se con
siderau îndrituiți la restituirea acelorași loturi de teren. Oamenii
își luau terenurile în stăpânire, deși operațiunile de reconstituire
a dreptului de proprietate erau departe de a fi finalizate, mutau
semnele de hotar, distrugeau și degradau culturile agricole ori
refuzau să elibereze terenurile ocupate fără drept. Majoritatea
conflictelor se încheiau cu formularea unor plângeri penale în
care se reclamau săvârșirea infracțiunilor de distrugere sau tulbu
rare de posesie. Poliția și procuratura erau năpădite de acest gen
de solicitări, iar instrumentarea dosarelor, aparent simplă pe fond,
se dovedea aproape imposibilă, întrucât nimic nu era clarificat,
din punct de vedere juridic, cu privire la titularii dreptului de
proprietate. Comisiile locale de fond funciar erau depășite în mi
siunea lor, iar oamenii ocupau terenurile fără să aștepte actele
juridice de reconstituire. Problemele erau sensibile pentru că fie
care își clama dreptul de proprietate fără să poată dovedi juridic
acest fapt și, prin urmare, eram foarte reticenți în a formula acu
zații penale și a trimite pe cineva în judecată pentru acest gen de
fapte. Ar fi însemnat ca prin mijloace de drept penal să rezolvăm
probleme care aparțineau în esență dreptului civil. Până la urmă,
întrucât aceste spețe se regăseau în toată țara, iar procurorii de la
toate unitățile aveau aceleași temeri, a intervenit Procuratura
generală care, neoficial, ne-a transmis să nu ne amestecăm și să
evităm pe cât posibil trimiterile în judecată. Așa s-a și întâmplat
și, cu excepția acuzațiilor formulate cu privire la infracțiuni cla
sice de violență, vătămările corporale sau chiar omoruri, deter
minate de restituirea terenurilor, procuratura nu a intervenit în
procesul de redobândire a pământurilor.
Erau desigur și excepții. Prietenul și colegul meu Vasile Ghere
era procurorul care avea în supraveghere Poliția orașului Luduș
20 DANIEL MORAR
। posturile de poliție din comunele învecinate. Una dintre aceste
h m . 11 i tăți era Bogata, satul natal al soției sale, în care locuia soacra
,i Evident că și această comunitate, unde existase CAP, era eo
ni ■< lată la febra reconstituirii dreptului de proprietate și a resti-
l mi ii terenurilor, iar neînțelegerile între săteni erau prezente.
'.l.ijoritatea localnicilor agreaseră, se pare, după desființarea
< Al’ ului, o formă asociativă de lucru până la finalizarea proce
•.ului de restituire. Soacra colegului meu era printre puținii sau
। luai singura care nu era de acord cu așa ceva și era împiedicată
in demersul său de a-și lua terenul propriu în posesie și a-1 lucra
individual. Aceste aspecte le aflasem de la colegul meu, fără să
11 ii insă că el avea în lucru un dosar penal care viza, chiar și tan
l’i niial, aspectele relatate.
(Iert este că, la una din ședințele de lucru, organizată în comun
de procuratura județeană și procuratura locală, am asistat la un
conflict deschis între procurorii-șefi ai județului și Vasile Ghere.
\m aflat atunci că prietenul meu instituise sechestru asupra se
diului fostului CAP Bogata și sigilase toate birourile, astfel că ni
meni de acolo nu mai avea acces la birouri și la documente. Se
pare că membrii comisiei locale de fond funciar reclamaseră acest
11 n ru pe scară ierarhică, iar problema ajunsese până la Ministerul
Agriculturii, de unde, prin Procuratura generală, s-a întors la pro
ci i ratura din Târgu Mureș. Procurorul-șef al județului, Dan Petru,
i a reproșat colegului meu că a procedat în mod abuziv când a
sigilat birourile și a lipsit comisia de fond funciar de accesul la
documentele necesare emiterii actelor de proprietate, blocându-i
astfel activitatea, și i-a cerut să ridice sechestrul și să desigileze
birourile. Ghere i-a răspuns că acolo s-au comis ilegalități pe care
le cercetează, acesta fiind motivul pentru care a sigilat birourile,
că este independent în munca sa și că va ridica sechestrul când și
dacă va considera că este necesar, dar nicidecum în acel moment.
Golegul meu fusese un participant activ la Revoluția din decern
brie 1989, pe când era procuror stagiar la Oravița, și era unul dintre
cei care, după 1990, clama foarte apăsat independența procuro
rului în activitatea sa. Erau primii ani după revoluție, iar colegii
noștri de la procuratura județeană aveau, majoritatea dintre ei, o

vechime de 20 30 de ani în procuratura statului comunist, cu un
sistem ierarhic bine definit, și, deși nu o arătau expres, nu erau
extrem de încântați când cei noi, procurori cu o vechime de un
an sau doi în sistem, le vorbeau despre independență. Având de
partea lui acest principiu, Ghere se simțea stăpân pe situație, dar
a fost pus în offside atunci când procurorul-șef i-a spus că, de fapt,
el se află și în stare de incompatibilitate, întrucât instrumentează
un dosar în care nu poate fi imparțial din cauza conflictului din
tre soacra sa și membrii comisiei locale de fond funciar. în acea
ședință am aflat de existența dosarului și a sigiliilor puse, nu am
intervenit în discuții, însă, deși nu cunoșteam fondul dosarului,
mi se părea că prietenul meu nu avea dreptate. Chiar dacă, strict
j uridic, nu ar fi putut fi reținut vreun caz de incompatibilitate, ne
aflam clar într-o situație de conflict de interese, deși noțiunea nu
exista la acea dată nici în legislație și nici în limbajul nostru juri
dic. Chestiunea a fost tranșată până la urmă de procurorul-șef, care
i-a luat dosarul și l-a repartizat altui procuror. La acel moment,
decizia schimbării procurorului de caz din dosar era la discreția
șefului procuraturii, care nu era constrâns de vreo prevedere le
gală, iar decizia nu putea fi contestată nicăieri. Independența pro
curorului de caz era înfrântă de independența procurorului-șef,
care își asuma astfel prerogativele funcției.
Pentru a nu mai fi tentat de vreo altă acțiune judiciară în zona
Bogata, Vasile Ghere a fost „deposedat“ de sectorul Luduș, iar eu
am fost procurorul care în toamna anului 1991 am preluat acel
sector. Era locul unde mă născusem. Am devenit astfel procuror
titular, responsabil pe o zonă întreagă și mi se părea că încep să
fiu important.
Un an întreg am supravegheat Poliția Luduș și posturile de
poliție arondate. Mergeam frecvent la sediile acestora, unde fă
ceam audieri și administram probatorii, stabilind de regulă pro
punerile pe care urmau să le facă polițiștii atunci când, după
finalizarea cercetărilor, înaintau dosarul la procuratură. în acea
perioadă am emis și primele mandate de arestare.
în sectorul meu se situau și localități aflate în proximitatea
graniței cu județul Cluj, așa numita „zonă de câmpie“, iar unele
22 DANIEL MORAR
ihntre aceste localități erau Zau de Câmpie, Miheșu de Câmpie și
S.lnpetru de Câmpie. Era o zonă cu multe lacuri și iazuri, cu acti
vita le piscicolă însemnată încă de pe vremea regim ului comunist,
astfel că multe dintre dosarele care veneau de la posturile de po-
|i(ie din zonă vizau infracțiunea de braconaj și erau legate de
pi.u i icarea ilegală a pescuitului. Majoritatea acestor infracțiuni
। rau comise de infractori solitari, în special pentru a-și asigura
hrana, dar și ca hobby. Nici organele de poliție și nici procurorii
nu le considerau ca având un grad de pericol social ridicat, care
■■a i mpună trimiterea în judecată a autorilor, și în cele mai multe
t azuri polițiștii propuneau, iar procurorii aplicau o sancțiune cu
caracter administrativ, în special amenda, în baza celebrului art.
18' din Codul penal din 1969. Cuantumul amenzii prevăzut de
lege era unul nesemnificativ ]a acea dată, nu îi împovăra pe cei
•..incționați, care erau cât se poate de mulțumiți că scapă de sanc-
11 unile penale care le-ar fi rămas înregistrate în cazierul judiciar,
fericirea lor nu era însă deplină pentru că, odată cu sancțiunea
.1 menzii, noi trebuia să dispunem și confiscarea uneltelor folosite
l.i săvârșirea infracțiunii, deci a undițelor, setcilor ori a plaselor
de pescuit.
Polițiștii ridicau obiectele, iar procurorii trebuiau să le descrie
in ordonanța prin care se dispunea confiscarea. La început mai
1 ar și apoi tot mai des, bunurile confiscate au ajuns să aibă o va
loare mult mai mare decât amenda aplicată. Braconierii își achi
ziționau pe zi ce trece undițe și alte instrumente de pescuit mai
scumpe și mai sofisticate, iar măsura confiscării îi afecta vizibil.
Ajunși în fața procurorului, cereau amenzi mai mari în schimbul
neconfiscării undițelor, însă acest lucru nu era posibil. Dacă
amenda nu era descurajatoare, confiscarea era și nu putea fi evi-
lată. Cel puțin așa am crezut eu. La un moment dat am observat
că instrumentele de pescuit pe care le confiscam au devenit din
ce în ce mai rudimentare. Undițele performante, telescopice, cu
mulinetă, dispăruseră, iar în locul lor au apărut bețe de salcie sau
de alun cu un fir de nailon și un cârlig în vârf. Părea că toți braco-
nierii se întorseseră în epoca de piatră. Am aflat că, de fapt, poli
țiștii le permiteau să schimbe instrumentul folosit, care urma a

fi confiscat, cu aceste undițe improvizate, astfel încât măsura
confiscării să nu îi afecteze deloc. Organele statului păreau ex-l
trem de empatice și îngăduitoare.
Am constatat ulterior că încercau această manevră și în cazul
braconierilor vânători, însă în acest caz marja de manevră era mai
redusă, chiar inexistentă. Armele aveau serie și număr, puteau fi
identificate foarte ușor și era destul de puțin credibil că se duceau
la vânătoare cu praștia sau arcul. Evident că totul depindea de
polițist, respectiv de datele de identificare ale armei consemnate
în procesul-verbal, doar în acest moment o armă scumpă și per
formantă putând fi substituită cu una de mai mică valoare, însă I
acest lucru intra deja sub incidența legii penale, iar riscul era mai
mare.
Unul dintre puținele dosare din cariera mea pe care nu am
putut să îl rezolv a fost legat de această zonă de câmpie și de con
flictele generate de luarea în posesie a terenurilor fostelor CAP uri. j
în vara anului 1991, un inginer din județul Cluj, care își achi
ziționase din Germania o combină CLASS pentru recoltarea cere
alelor, a fost angajat de câțiva localnici din Zau de Câmpie pentru
recoltarea grâului. Proprietarul combinei și-a onorat angajamen
tul și, pe parcursul mai multor zile, a recoltat cerealele de pe su
prafața indicată de localnicii care l-au angajat. Nu avea de unde să
știe că suprafețele respective erau în litigiu, însă a aflat acest lucru
în momentul în care ceilalți locuitorii ai satului s-au deplasat pe
câmp, 1 au agresat și l-au deposedat de combină. Utilajul a fost
dus în sat, unde a fost închis și păzit continuu. în ciuda proteste
lor și cererilor proprietarului combinei, care le-a spus că nu a fă
cut decât să presteze un serviciu, că nu a știut de existența vreunui :
litigiu legat de suprafețele de teren și că e de bună-credință, sătenii (
au refuza t să-i înapoieze combina. Până la urmă a formulat o plân
gere penală pentru tâlhărie, însă cercetările nu au avansat, iar
inginerul nu și-a recuperat utilajul timp de aproape un an de zile.
Situația era nelămurită în 1992, când eu am preluat dosarul.
Șefii mei mi au explicat de la început că situația este compli
cată pentru că sătenii sunt violenți, astfel că recuperarea utilaju
lui a fost imposibilă până în acel moment. După ce am audiat
24 DANIEL MORAR
proprietarul combinei și am studiat dosarul mi-am format opinia
< .1 s a comis o infracțiune și că utilajul este reținut de săteni fără
(lu pt. Era dificil însă să pun un întreg sat sub acuzare și am con
i cput ca ancheta să-i vizeze pe principalii responsabili în comi-
li i ca faptei, așa cum îi vedeam eu. ham solicitat șefului de post
iu citeze pe aceștia la sediul poliției pentru audieri, iar eu urma
,i mă deplasez acolo. îmi venea greu să cred, în condițiile în care
laptele erau cât se poate de clare, că nu pot să rezolv chestiunea.
Mi am evaluat însă greșit șansele.
Am plecat la Zau de Câmpie doar cu șoferul procuraturii. în
l i|<i postului de poliție erau adunați deja sătenii, i-am salutat, am
intrat și-am dat peste polițistul care dormea adânc. L am trezit cu
greu și mi-am dat seama că băuse, astfel că nu mă puteam baza
pe el. L-am întrebat ce mi-a pregătit și era evident că mă refeream
l.i citarea făptuitorilor și la ordinea audierilor. Șeful de post însă,
după ce s-a ridicat cu greu din pat, a pus mâna pe două plase de
iahe, pline cu pește, și mi-a spus: „Asta am pregătit pentru dum
neavoastră!“ Gestul m-a indispus și i-am cerut să dispară din în-
( apere, după care, curajos, am ieșit în fața postului de poliție
pentru a le spune sătenilor ce urmează să se întâmple și pentru
. i i i nvita înăuntru, pe rând, la audieri. în stradă se aflau însă mult
mai mulți săteni decât cei care fuseseră citați și, când au auzit ce
voiam, au început să protesteze, să înjure și să devină violenți.
Strigau că nu vor permite predarea combinei și nici că vor da
declarații, cerându-mi imperativ să părăsesc localitatea. I-am fă
cut semn șoferului, am urcat în mașină și am plecat spre Târgu
Mureș. Eram speriați amândoi.
La sediul procuraturii i-am spus procurorului-șef că sătenii
sunt violenți, că trebuie intervenit cu forțele de poliție pentru
ridicarea combinei, iar făptuitorii trebuie aduși la Târgu Mureș,
pe rând, pentru punerea sub acuzare. îl înțelegeam perfect pe
proprietarul combinei, care își ipotecase apartamentul pentru a
lua creditul cu care cumpărase utilajul și care plătea ratele fără a
putea lucra, pierderile sale fiind evidente. Nu s-a întâmplat nimic
din ceea ce am cerut eu, poliția nu a intervenit și problema a ră
mas în urmă, întrucât după câteva luni, în toamna anului 1992,

eu m-am transferat la Cluj. Nu am înțeles atunci, nu înțeleg încă ■
de ce autoritățile statului erau atât de slabe și nu au putut să re
zolve o chestiune judiciară în care nedreptatea era evidentă. Nu
putea fi vorba de vreun act de corupție, ci, așa cum am mai relatat
mai sus, se refuza intervenția autorităților judiciare penale în
viața unei comunități revoltate și furioase din motive legate de
problemele de fond funciar. Speța însă depășea acest nivel, iar
poliția și procuratura ar fi trebuit să o rezolve.
Cumva, resentimentele etnice, manifestările extreme, violente
și fuga de implicare și de asumare a responsabilității de către au
torități au continuat în zonă. Anul următor, în septembrie 1993,
în comuna Chețani, la 3 kilometri de Luduș și la 35 de kilometri
de Târgu Mureș, un alt conflict ce mocnea a izbucnit. în satul Hă-
dăreni, parte a comunei Chețani, mai bine de jumătate din săteni
erau români, iar restul romi și maghiari. Tensiunea dura de ceva
vreme pentru că atât românii, cât și maghiarii reclamau că romii
le furau bunuri de prin ogradă, iar poliția nu intervenea.
în seara zilei de 20 septembrie, un conflict dintr-o cârciumă
din sat s-a sfârșit cu uciderea unui român, a lui Crăciunel, de către
romi. Conflictul spontan a atras mai multe persoane, iar vestea
morții lui Crăciunel a revoltat tot satul. Furioși, români și ma
ghiari, s-au apucat să urmărească romii, care-au reușit să se bari
cadeze într-o casă. Pentru că refuzau să iasă, sătenii au început să
arunce cu pietre, apoi au aprins hârtii și le-au aruncat în casă, care
a luat foc. Un rom a ars de viu, iar alți doi au reușit să fugă, fiind
apoi prinși și omorâți în bătaie. Romii care au încercat să inter
vină au avut și ei de suferit. Mulțimea le-a dat foc caselor sărăcă
cioase, în total 13, a devastat alte șapte case, iar romii au fugit de
frică în localitățile învecinate, în Chețani și Luduș.
Au trecut săptămâni bune până când s-au întors înapoi în sat.
Poliția, care trebuia să patruleze pe ulițe, să calmeze spiritele, era
total depășită.
„Ba, mai mult, sunt voci care susțin că au încurajat aceste manifestări
extremiste ale populației majoritare. [...] Gestul populației majoritare a
fost urmare a unor rateuri ale poliției. în perioada anterioară incendiilor,
au fost reclamate zeci de furturi din ograda românilor. Reclamațiile nu
26 DANIEL MORAR
.iu fost rezolvate, iar încăierarea de Ia birt a declanșat un adevărat război
inleretnic. Procesele au durat aproape 12 ani, iar, la momentul aplicării
deciziilor judecătorești, se risca izbucnirea unei noi revolte anti-romi. La
fața locului au fost dislocați zeci de jandarmi și polițiști de la trupele de
intervenție, susțin autoritățile“5,
1 eIala presa vremii despre adevărata Bătălie de la Hădăreni. Romă

1111 erau revoltați că romii le fură inclusiv recoltele de pe câmp,
iar aceștia din urmă spuneau că ei sunt mai mulți, mai săraci și
। a încearcă să compenseze furând de la români, pentru că româ
nilor le dă statul totul, și lor nimic.
I ntr-o primă fază, deznodământul a fost că, în urma proceselor,
1 im i oameni au fost condamnați la câte 2 ani de închisoare cu
Nnspendare, iar alți trei la câte 5 ani, fiind obligați să plătească și
despăgubiri familiilor victimelor, peste 2 miliarde lei vechi. Insă
mi s a terminat aici totul. Bătălia de la Hădăreni s-a mutat la
1 nrtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Pe de o parte,
1 n l r o primă decizie, în iulie 2005, CEDO a constatat stingerea pe
cale amiabilă a conflictului în cazul a 15 persoane, acestea ur
mând să primească despăgubiri de 262.000 de euro. Romilor care
nu s-au înțeles cu statul român, șapte la număr, CEDO le-a dat
dreptate, condamnând statul român la plata altor 238.000 de euro
și obligând autoritățile să reconstruiască casele romilor distruse.
Intre timp, și românii s-au adresat CEDO, iar printr-o decizie
din 2005, instanța europeană obliga același stat român la plata
unor daune materiale și în cazul lor. în această situație, CEDO a
constatat că au fost încălcate mai multe articole din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului: interzicerea torturii, pedepse
lor sau tratamentelor inumane sau degradante, dreptul la respec
tarea vieții private și de familie, interzicerea discriminării și
dreptul la un proces echitabil. Curtea europeană a hotărât în
cazul familiilor de români, unii stabiliți deja în străinătate, că
statul român trebuie să le plătească zeci de mii de euro daune
morale și cheltuielile de judecată.
în aprilie 2013, la 20 de ani de la conflict, prefectul de atunci
al județului Mureș declara presei că hotărârea instanței de la
Strasbourg în cazul romilor nici până atunci nu fusese respectată

în totalitate. „La io ani de la conflictul interetnic dintre romi și
români, trei case ale romilor care urmau să fie construite de au
toritățile române nu au fost ridicate nici în ziua de azi, deși CEDO
a obligat statul român să reconstruiască locuințele romilor dis
truse în urma conflictului“. Reprezentantul Guvernului în teri
toriu a precizat că mai multe locuințe afectate de conflictul dintre
români și romi au fost reparate de autorități, însă casele distruse
nu au fost reconstruite, lucru care ar putea duce la sancțiuni pen
tru statul român.
„De atunci nu au mai existat divergențe între cele trei etnii care sunt în
Hădăreni. Se mai reglează conturi în interiorul comunității rome. Sanc
țiunile ar putea veni pentru statul român și nu neapărat pentru oamenii
care existau atunci în ministere. Ceea ce trebuia nu s-a construit“,
a conchis prefectul“.
în acest fiasco, despre care s-a scris mult și care a generat alte
decizii ale CEDO, date tot pe motive de discriminare, în care erau
implicați romi și polițiști nesancționați, statul român n-a reușit
să facă niciodată dreptate pe de-a întregul. La fel ca și în cazul
violențelor din martie 1990, de la Târgu Mureș.
Unul dintre personajele scriitorului Javier Marias spunea că
dreptatea nu există decât pentru crimele individuale, la cele co
lective nu, și nici nu se pretinde asta pentru că „dreptatea e întot
deauna înspăimântată de magnitudine, supraabundența o
excedează, o inhibă cantitatea. Toate astea o paralizează și o spe
rie, încât e nerealist să se apeleze la ea după o dictatură sau după
un război, până și după o simplă linșare într-un sat nenorocit
mereu sunt prea mulți cei care iau parte“7. Conversația se purta
cu privire la consecințele și responsabilitățile războiului civil
spaniol și ale dictaturii franchiste, dar concluzia e la fel de vala
bilă în România de azi, pornind de la secvențele de genul celor de
mai sus și mergând până la marile dosare ale Revoluției și Mine
riadei, care au rămas nesoluționate la peste 30 de ani de la tragi
cele evenimente. Dacă în Spania Pactul Uitării (Pacto del olvidd) a
fost o decizie politică, atât a partidelor de stânga, cât și a celor de
dreapta, în încercarea de a lăsa trecutul în spate, căreia i s-a dat o
28 DANIEL MORAR
b.i/.i juridică într-o lege de amnistie din 1977, asigurând că nu vor
exista urmăriri penale pentru persoanele responsabile, în Româ
111.1 doar neputința magistraturii a făcut să nu aflăm adevărul
i < 11 n plet și să nu fie stabilite responsabilitățile pentru ceea ce s a
pei recut în istoria noastră recentă. Justiția penală de tranziție în
laiul român a fost mai întâi grăbită, apoi cvasiinexistentă.
Procuror în orașul lui Funar
între naționalism și ultraj: parada mortuară, ciolanele de vită
și scobitorile tricolore
în toamna anului 1992, când am revenit în Cluj, orașul studenției

mele, de data aceasta ca procuror, aici tocmai începea „era Funar“.
Gheorghe Funar fusese ales primar al orașului în acea vară și avea
să dețină această poziție 12 ani, până în 2004. Din punct de vedere
politic, Funar a reprezentat, în calitate de președinte, Partidul
Unității Naționale Române (PUNR), iar după 1997, Partidul Ro
mânia Mare (PRM), unde avea funcția de secretar general. Agenda
sa politică era pronunțat anti-maghiară, iar acțiunile lui ca edil
al Clujului erau determinate de această poziționare. A vopsit în
culorile naționale băncile din oraș, stâlpii și pubelele de gunoi și
a schimbat denumirile străzilor care proveneau de la personali
tăți maghiare. Piața Unirii, unde este amplasată statuia ecvestră
a lui Matei Corvin și care era principalul loc de adunare al cluje
nilor, a fost transformată ani de-a rândul în șantier arheologic al
cărui scop era descoperirea zidurilor romane ale anticei Napoca
și demonstrarea dreptului românilor de a revendica primordiali
tatea stabilirii pe aceste meleaguri, în raport cu maghiarii, bine
înțeles. Atunci când zidurile cetății au ieșit la iveală, piața a rămas
descoperită într-un veșnic șantier. Acțiunile lui erau ostentative
și provocatoare.
In septembrie 1996, Funar a inițiat și a organizat o paradă mor
tuară pe străzile Clujului, când un sicriu care conținea o inimă
de pluș în care era înfipt un cuțit a fost plimbat prin oraș și apoi
așezat într-un cimitir maghiar. Manifestarea s-a vrut un protest
30 DANIEL MORAR
fală de semnarea în acele zile, la data de 16 septembrie 1996, la
l nnișoara, a Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecină-
1.11 e dintre România și Ungaria, act semnat de miniștrii de externe
.11 celor două țări.
In 2001, Gheorghe Funar a fost dus cu mandat la poliție, în-
li ucât, printre altele, era acuzat de săvârșirea infracțiunilor de
u l Lraj contra bunelor moravuri și ofensă adusă autorității, pentru
। .1, la una din ședințele Consiliului local Cluj, a pus pe masa eon
ii ierilor ciolane de vită, aduse de la abator, și scobitori tricolore,
toate acestea în scopul sfidării și umilirii celor din opoziție.
Senatorul UDMR Peter Eckstein Kovăcs, căruia Funar i-a refu
, al constant repartizarea unui spațiu din fondul primăriei pentru
.1 și deschide biroul parlamentar din teritoriu, și-a scos până la
urmă un birou pe bulevardul Eroilor și acorda audiențe publice
pe stradă în semn de protest față de atitudinea obstrucționistă a
primarului. în replică, Funar a ieșit și a anunțat public că pro
blema domnului senator a fost rezolvată, întrucât primăria i-a
repartizat acestuia un spațiu în pădurea Hoia, iar acesta are de
acum înainte unde să-și țină audiențele cu alegătorii săi maghiari.
Pădurea Hoia era faimoasă pentru fenomenele paranormale care
■ .ar ii petrecut acolo: strigoi, OZN-uri, nefuncționarea echipamen
lelor electronice sau declanșarea unor stări anxioase și a senzației
i ă ești urmărit permanent și altele asemenea.
în fine, un alt episod care conturează pitorescul și bizareria
acestui personaj a fost legat de relația conflictuală pe care a avut-o
cu unul dintre viceprimarii Clujului. între cei doi au apărut di
vergențele de ordin politic când viceprimarul a devenit membru
al Partidului Ecologist, iar primarul a decis să i interzică accesul
111 primărie. în același timp, i-a stabilit viceprimarului ecologist
noul său loc de muncă la Pata Rât, unde este amplasată groapa de
gunoi a orașului. De aici, urma să prezinte rapoarte zilnice pentru
primar. Povestea s-a sfârșit abia când, în urma infecțiilor deter
minate de mizeria din zonă, viceprimarul s-a îmbolnăvit și a fost
internat în spital, iar Funar s-a ales cu o plângere penală. De pre
ciza t că nu îl impresionau prea mult aceste sesizări penale, el fiind
deja trimis în judecată, de mine, într-un alt dosar încă din ianuarie
>000. Despre acest dosar voi vorbi mai târziu.
PROCURORÎN ORAȘUL LUI FUNAR 31
Timp de 12 ani, viața Clujului a fost marcată de atitudinile și
gesturile primarului Funar. Investițiile străine erau minime și
nu se comparau cu cele din municipiile învecinate, mult mai pu
țin dezvoltate și cu o populație mai mică. în spatele oricărei com
panii străine care își manifesta intenția de a deschide o afacere în
Cluj, Funar vedea acționariat maghiar ascuns sau interese oculte
ale țării vecine și bloca investiția. Până și Coca-Cola, care a inten
ționat să investească la Cluj într-o fabrică de băuturi răcoritoare,
se plângea că a fost refuzată de acesta, iar de investiție a beneficiat,
în final, Oradea. Totuși, deși bloca majoritatea investițiilor străine
în oraș, în anii ’92-93, Funar l-a sprijinit logistic și moral pe pa
tronul Caritas, Ioan Stoica, cel care a angrenat sute de mii de ce
tățeni, în majoritate clujeni, într-un joc piramidal. Tind să cred
că dacă patronul Caritas s-ar fi numit Stoika Janos, jocul pirami
dal nu s-ar fi desfășurat niciodată la Cluj.
Orașul nu se dezvolta și părea că principala activitate a cluje
nilor din acei ani era de a dejuca planurile revizioniste ale unor
organizații maghiare în frunte cu UDMR, ghidate evident de la
Budapesta. După mulți ani, când eu, în calitate de procuror-șef al
DNA, și Funar, în calitate de parlamentar, făceam naveta Cluj-Bu-
curești, în sala mică de așteptare a aeroportului fostul primar îmi
explica prin câte nenorociri a trecut țara noastră, și toate acestea
„din vina ăstora!“, arătându-mi-i pe parlamentarii maghiari care
se aflau de față.
Revenind la povestea noastră, Clujul acelor ani avea imaginea
unui oraș veșnic în stare de alertă și vigilent pentru a dejuca și a
respinge orice pericol. Funar era cel gălăgios, cu periodice sem
nale de alarmă, iar clujenii tăcuți îl urmau. Se manifestau prin
vot și i-au oferit de trei ori, timp de 12 ani, administrarea treburi
lor orașului.
Nu mi-am propus să explic în această carte cum a fost posibil
ca într-un oraș universitar de talia Clujului să se întâmple așa
ceva. Cert este că Funar își avea simpatizanții săi chiar și în lumea
magistraturii. Nu am auzit în acei ani vreun judecător sau procu
ror să se manifeste expres ca susținător al acestuia, nici nu prea
era posibil datorită statutului magistraților, sau să recunoască că
32 DANIEL MORAR
I a votat. însă în diverse împrejurări îi apreciau gesturile, acțiu
nile și atitudinile și subliniau că în acele vremuri orașul avea
nevoie de un om ca el.
Revin în r992, anul întoarcerii mele la Cluj, când a intrat în
vigoare prima lege post-decembristă care reglementa organizarea
judecătorească, până atunci activitatea instanțelor și a procura-
I urilor fiind stabilită de legi adoptate în regimul comunist. Este
vorba de Legea nr. 92^992, care a reintrodus în structura instan-
|elor de judecată curțile de apel, eliminate în perioada comunistă
și care, alături de judecătorii, tribunale și Curtea Supremă de Jus
t iție, alcătuiau sistemul instanțelor de judecată din România.
în ceea ce îi privea pe procurori, prin această lege s-a reînfiin
țat Ministerul Public, iar procurorii au fost organizați în „par
chete“, fiind eliminat termenul de sorginte sovietică „procuratură“.
I nstituțiile Ministerului Public și parchetele care funcționează pe
lângă instanțele de judecată se înființaseră întâia oară în România
prin Legea de organizare judiciară din 9 iulie 1865, copiindu-se
modelul francez. Ulterior, prin Legea nr. 6/1952 s-a înființat și or
ganizat Procuratura României, eliminându-se sintagmele de „Mi
nister Public“ și „parchet“, iar acum, după căderea regimului
comunist, cele două noțiuni și forme de organizare a procurorilor
erau reintroduse în legislație. Singura denumire păstrată era aceea
a procurorului, la fel ca atribuțiile acestuia.
Schimbarea denumirii instituției în care activau procurorii a
fost ocazie de ironii din partea judecătorilor și de satisfacție în
rândul avocaților. Judecătorii ne întrebau: „Sunteți acum parche-
tari?“, iar avocații care cunoșteau etimologia termenului erau
convinși că de acum înainte ne vom susține pledoariile în sala de
judecată, de jos, de acolo unde se găsea situată și masa avocatului.
Denumirea instituției provine din dreptul francez și a fost deter
minată de faptul că acuzatorul public își susține cauza în fața
judecătorului de la nivelul parchetului, fiind pe aceeași poziție
cu avocatul. în organizarea justiției din perioada comunistă, pro
curorul își avea poziția în sala de ședință la nivelul completului
de judecată, iar acest lucru era valabil și în momentul apariției
legii din 1992 și a rămas așa ani buni după, în pofida protestelor
PROCURORÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 33

avocaților și a orgoliilor judecătorilor, care îi voiau pe procurori
coborâți la nivelul sălii. Nu am înțeles de ce această reașezare fi
zică a procurorului în sala de ședință nu s-a realizat imediat după
apariția legii, ca o expresie a egalității între apărare și acuzare.
Probabil situația a trenat din pricina orgoliilor procurorilor care
nu voiau să-și cedeze poziția simbolică în sala de judecată și din
delăsarea administrativă a instanțelor, care întârziau să orga
nizeze efectiv, în practică, locul procurorului la nivelului par
chetului, alături de avocat. Cert este că replicile malițioase ale
judecătorilor, pe acest subiect, erau frecvente.
In virtutea noii legi, cei care conduceau unitățile de parchet,
organizate pe lângă judecătorii și tribunale, purtau titulatura de
prim procurori, iar cei care erau șefi ai parchetelor de pe lângă
curțile de apel și ai Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, devenită ulterior înalta Curte de Casație și Justiție, se
numeau procurori generali. Funcțiile de procurori-șefi erau alo
cate secțiilor, serviciilor și birourilor din cadrul parchetelor, fiind
inferioare pe scară ierarhică pozițiilor de prim-procuror și procu
ror general.
în momentul transferului meu la Cluj, poziția de prim-procu
ror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj era ocupată de
Traian Ranga, care era astfel șeful meu direct. Prim-procuror al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj era Ilie luga, iar procuror
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj era Mircea
Pop. La instanțe, conduceau judecătorul Păltineanu, ca președinte
al Judecătoriei Cluj, Pop F. loan, ca președinte al Tribunalului
Cluj, și Petruș, ca președinte al Curții de apel Cluj. Personalitățile
cele mai conturate dintre conducătorii acestor instanțe erau cea
a președintelui Tribunalului Cluj, Pop F. loan, și a vicepreședintei
Judecătoriei Cluj, Georgeta (Geta) Galiș. Cei doi, mi se părea mie,
conduceau cu mână forte instanțele clujene, erau vizibili și vocali
și se aflau în avangarda luptei pentru reconfigurarea poziției pro
curorului în sistemul de justiție. Ne vom întâlni cu ei mai târziu.
Intenția șefului meu a fost de a mă repartiza la supravegherea
cercetărilor penale efectuate de poliție, însă s-a lovit de decizia
colegelor mele, Corina Tanco, Teodora Molnar și Ana Câmpean,
34 DANIEL MORAR
de a renunța la activitatea judiciară și de a lucra cu poliția, astfel
। a, fiind ultimul sosit în parchet, am ajuns din nou în postura de
procuror de ședință, de data aceasta la Judecătoria Cluj. Intram în
.ală cu un complet de judecată experimentat, format din judecă
lorii Sorina Siserman și Lucian Cristea și, în principiu, aveam o
ședință pe săptămână.
In acei ani, existau foarte multe cauze pe rolul instanțelor ra
portat la numărul magistraților, astfel că, în mod frecvent, un
complet de judecată în materie penală judeca zilnic circa 50-60
de dosare, multe dintre acestea fiind cauze cu arestați, ceea ce
dădea un spor de dificultate ședinței. La Judecătoria Cluj, se con
■ liluiseră deja completurile de judecată specializate în drept pe
nal, spre deosebire de Judecătoria Târgu Mureș, unde același
complet judeca atât cauze penale, cât și cauze civile. La noua mea
instanță, existau două completuri de judecată specializate în
drept penal și fiecare dintre acestea avea două ședințe pe săptă-
mână, iar din cadrul parchetului eram patru procurori de ședință,
fiecare dintre noi participând la una dintre aceste ședințe. Cu
ai < lași complet de judecată cu care intram eu, intra în cealaltă zi
.1 săptămânii Aurel Botezan, prim procuror adjunct și responsabil
c u activitatea procurorilor de ședință.
Fiecare dosar aflat pe rolul instanței avea o fișă de ședință în
tocmită olograf de procurorul de ședință în care se consemnau
clementele esențiale ale dosarului: persoanele trimise în judecată,
1 ncadrările juridice ale faptelor, cuantumul prejudiciului și o de
scriere sintetică a stării de fapt și a mijloacelor de probă care sus-
| i neau acuzarea. La fiecare termen de judecată, în ședința publică,
notam pe fișă actele procedurale realizate și conținutul lor, res-
Irectiv audierile, cererile și excepțiile ridicate, eventualele schim
bă ri de încadrare juridică etc., astfel îr.cât citind fișa de ședință
aveai o imagine clară a conținutului și a evoluției dosarului în
i nstanță. Atunci când procurorul de ședință nu se putea prezenta
la un anumit termen de judecată, procurorul care îl înlocuia se
lolosea de fișa întocmită pentru a susține cauza.
Cu domnul prim-procuror adjunct Botezan foloseam în co
mun cel mai mult fișele de judecată, întrucât schimbam între noi,
PROCUROR ÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 35

cel mai frecvent, ședințele de judecată. Am observat că șeful meu
nu era prea curajos. Deși cunoștea bine dosarele și avea experi
ență în activitatea judiciară, era extrem de reticent ca, atunci când
pe parcursul judecății observa că speța comporta modificări față
de cum era prezentată în rechizitoriu, să solicite instanței schim
bările ce se impuneau. Era însă scrupulos și nota pe fișa de ședință
ceea ce ar fi trebuit să facă prin viu grai în ședința de judecată, dar,
de fapt, nu o făcea: să solicite noi probe, să renunțe la altele, să
ceară introducerea în cauză a unor noi părți ori, la final, să solicite
schimbarea încadrării juridice sau achitarea inculpaților. Avea
însă o strategie pe care o folosea ori de câte ori se găsea în dificul
tate. Atunci când dosarul se apropia de finalizarea cercetării ju
decătorești și de intrarea în dezbaterea pe fond, iar momentul
punerii concluziilor de către procuror era implacabil, se eschiva
de la a intra în ședința de judecată, invocând diferite motive per
sonale. Altcineva trebuia să îl înlocuiască și, de regulă, această
sarcină îmi revenea mie, fapt ce nu îmi convenea pentru că știam
că, dacă s-a ajuns aici, dosarul are probleme. într-adevăr, pe fișa de
ședință, colegul meu notase ce trebuia făcut, dar el nu făcuse. Men
țiunile din fișă erau vechi, din urmă cu 3-6 termene de judecată,
dar dosarul înaintase fără ca domnul procuror să deschidă gura în
fața instanței și să formuleze solicitările necesare. Observam că,
aproape în toate cazurile, consemnările colegului meu erau per
tinente și corecte și coincideau cu evaluarea mea, astfel că formu
lam cererea sau ridicam excepția ce se impunea, după caz.
La ședințele de analiză a soluțiilor desfășurate cu întregul co
lectiv de procurori, noi, procurorii de judiciar, prezentam speța
și ceea ce a decis instanța, punctând cauzele în care ceream
schimbarea încadrării juridice ori achitarea inculpaților. Dom
nul Botezan intervenea și mă susținea, spunând că știe cazul, iar
eu am procedat corect, punctând că și el observase toate aceste
lucruri. „Ai văzut, Daniel, că am notat toate acestea pe fișă?“, mă
întreba el, dornic să i se recunoască meritele. „Am văzut, domnule
prim procuror adjunct, dar am văzut că acolo au și rămas obser
vațiile dumneavoastră, pe fișă, pentru că nu le-ați adus în discuția
din fața instanței.“ De fapt, colegul meu de judiciar se temea. Se
36 DANIEL MORAR
h mea, mai întâi, de procurorii care întocmiseră rechizitoriile și
pe care îi deranja orice schimbare de încadrare juridică și cu atât
in.ii mult o soluție de achitare, iar, dacă acestea surveneau la so
lii itarea procurorului de ședință sau cu acordul acestuia, faptul
apărea de-a dreptul revoltător pentru procurorul anchetator.
Apoi, se temea de dezbaterile mai dificile și complexe din fața
instanței și de munca ulterioară pronunțării sentinței ce presu
P11 n ea analiza acesteia și, eventual, declararea căilor de atac. Dacă
1111 pa rticipai la dezbaterile pe fondul cauzei, evitai această muncă
pe care o transferai celui care te înlocuia. în zilele premergătoare
ședinței se plimba pe coridoarele parchetului și prin birourile
mustre, plângându-se de cât de grele sunt dosarele. Victimele lui
pi cferate eram eu și Vasile Chiș. După ce reușea să scape de șe
dință ne spunea să nu ne facem probleme pentru că ședința e
ușoară, ceea ce îl făcea pe Vasile Chiș să-l întrebe ironic dacă nu
v< irbește de aceleași dosare. A evitat multe ședințe de judecată sub
pretextul că un cumnat de al lui este foarte bolnav, pe moarte, iar
el I rebuia să stea la căpătâiul lui tocmai în ziua de ședință. Ne-a
lerorizat aproape șase luni cu anunțul că „îmi moare cumnatul!
trebuie să plec!“, astfel că uneori, exasperat, îl întrebam: „Iarăși
moare?“ Până la urmă, omul a murit, fără să știe însă cât de mult
ain fluențat mersul justiției la instanța clujeană.
Cei doi membri ai completului de judecată cu care intram în
■ ..ilă erau orgolioși și încruntați. Stăpâneau bine ședința de jude
cată și o conduceau în voia lor. M au ignorat la început, până ce
și au dat seama că știam totuși ce se întâmplă acolo și au început
■.a îmi consulte fișele de ședință după rămânerea în pronunțare,
pentru a nu greși în redactarea minutei. Nu am devenit prieten cu
<i. Erau orgolioși, eu eram la fel, și am lucrat bine împreună. Sorina
Siserman a făcut carieră în justiție, ocupând poziția de președinte
.il Tribunalului Cluj și apoi de judecător al Curții de Apel Cluj.
(îariera celuilalt judecător din complet, Lucian Cristea, se contu
rase însă deja în anii care trecuseră. Printr o hotărâre a Tribuna
lului București din 2008, ca urmare a unei acțiuni a Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), instanța
.1 constatat calitatea Iui de colaborator al Securității. Acesta, sub

pseudonimul „Puiu“, în baza unui angajament dat, a prezentat
note și a înfierat acțiunile îndreptate împotriva regimului, așa
cum le aprecia el, a acelora care activau în sectorul juridic, a avo-
caților în special. Calitatea de colaborator al Securității, nedevoa-
lată la data când eu l-am cunoscut, nu l-a oprit însă ca, imediat
după decembrie 1989, să fie activ politic, pentru scurt timp, în
organele Frontului Salvării Naționale.
Mă întreb care ar fi fost atitudinea mea față de el dacă aș fi știut
atunci că a fost colaborator al Securității. Cu siguranță, nu l-aș fi
recomandat mai târziu Monicăi Macovei, ministrul justiției. In
2006, când era încă judecător al Curții de Apel Cluj, Lucian Cristea
mi-a spus că ar vrea să fie detașat ca inspector de penitenciare în
structura din cadrul Ministerului de Justiție și m-a rugat să îl re
comand Monicăi Macovei. O auzisem pe doamna ministru că are
nevoie de oameni buni la corpul de control pe problematica pe
nitenciarelor și în acest context i-am spus despre judecătorul
dornic de la Cluj. După ce s-au întâlnit, Lucian Cristea m-a sunat,
satisfăcut și optimist, și mi-a spus că i-a dat ministrului o carte cu
autograf. Avea chiar impresia că a stabilit o oarecare comuniune
umană și intelectuală cu doamna ministru. La puțin timp după
întâlnire, Monica Macovei m-a luat la rost și m-a întrebat: „De ce
mi l-ai trimis pe ăsta? Nu-mi inspiră încredere!" Nu l-a angajat, și
pare că l-a evaluat mult mai bine decât am făcut-o eu
La un moment dat, în completul de judecată a apărut judecă
torul Vasile Grunea, cu care rămâneam în sală, după ce se termi
nau cauzele completului de doi judecători, pentru a judeca
dosarele „unice". Era un personaj! Foarte colocvial, în condițiile
în care este bine cunoscut că solemnitatea actului de justiție pre
supune un anumit formalism. Așa cum am mai scris aici, discu
țiile despre plasarea procurorului în sala de judecată în acei ani
erau în toi și tindeau spre coborârea procurorului de pe piedesta
lul unde se afla completul de judecată. La acel moment masa pro
curorului se situa la capătul mesei completului de judecată,
perpendicular.
Domnul judecător Grunea nu numai că nu avea pretenția să
cobor la nivelul parchetului ca să-mi susțin cauzele, dar îmi cerea
38 DANIEL MORAR
■ i mă mut lângă dânsul pe locul de unde plecase colegul său de
i omplet, ceea ce evident nu se încadra în ritualul unei ședințe de
Judecată Cum eu refuzam să merg acolo, judecătorul își muta
■.eaunul și venea lângă mine, astfel încât stăteam amândoi în col-
| iiI unei mese lungi, pe tot parcursul unei ședințe de judecată,
< cea ce stârnea mirarea și dezaprobarea avocaților prezenți în sală.
I ’.iream un complet de judecată, oarecum dezaxat din perspectiva
il nării în spațiu, dar unit și complice. Știam că nu dă bine această
imagine, dar nu aveam ce să fac, el era judecătorul și nu puteam
■ iii spun eu unde să stea. Mia explicat că vrea să stea lângă mine
pentru că nu a mai judecat aceste tipuri de cauze până la acel
moment și nu voia să greșească. Apropierea în spațiu dintre ju
decător și procuror inducea ideea unei complicități între cei doi,
iar, la un moment dat, prin modul în care conducea ședința, dom
nul judecător Grunea chiar ajunsese să mă confunde cu colegul
iu de complet. Respingea cererile și excepțiile ridicate de părți
I ă ră să îmi dea și mie cuvântul, așa cum cerea procedura. într una
din cauze, după ce un avocat formulase o cerere, iar judecătorul
i o respinsese din scaun, fără să o pună în discuție participanților,
avocatul i-a cerut să respecte procedura și să-mi dea cuvântul pen-
Iru a mi spune părerea, urmând ca abia apoi să se pronunțe. S-a
conformat, mi-a dat cuvântul, însă a fost foarte surprins că eu am
fost de acord cu avocatul și am cerut admiterea cererii pe care el
tocmai o respinsese. Părea sincer mirat, iar replica lui ne-a sur
prins pe toți cei din sală: „Cum, domnule procuror, eu am crezut
că noi doi suntem pe aceeași mână?!“
Nici măcar atunci când încerca să mențină solemnitatea șe
dinței de judecată nu folosea expresiile potrivite. Vrând să îi
atragă atenția unui justițiabil care se așezase în fața instanței în-
l r un mod prea relaxat, i-a cerut să-și scoată mâna din buzunar și
să nu mai stea în poziția aceea sexy, provocatoare.
în cadrul instanței, existau și alți judecători mai nonconfor-
miști, străini de solemnitatea ședinței de judecată. Noua lege de
organizare judecătorească permitea intrarea în magistratură fără
concurs sau examen a jurisconsulților sau avocaților cu cel puțin
cinci ani vechime. Cum activitatea juridică postdecembristă se

diversifica și multiplica continuu, iar generațiile se schimbau,
sistemul judiciar avea nevoie de un număr mai mare de judecă
tori și procurori decât cel care ieșea anual direct de pe băncile
facultăților de drept. Astfel, începând cu anul 1992, o seamă de
jurisconsulți, avocați și ofițeri de poliție au devenit judecători și
procurori. Cu unii dintre aceștia am intrat în sala de judecată sau
am fost coleg la parchet. Chiar dacă la început nu erau foarte stă
pâni pe aspectele de procedură, iar pe fondul cauzei aveau difi
cultăți în a înțelege repede problema, cu timpul s-au format și au
devenit magistrați înțelepți. îmi plăcea la ei faptul că erau mai
relaxați și aveau umor, iar atmosfera din sala de ședință era
umană, fără a fi lipsită total de solemnitate. Iată un dialog în sală,
inițiat de președintele completului, jurisconsultul devenit jude
cător domnul Mora: „Cum te numești?“, îl întreabă pe cel din fața
sa. „Coiuț, domnule președinte“, îi răspunde acesta. „Ei!“, replică
judecătorul, „Coiuț erai când ai fost mic. Cum te numești acum?“
Tot pentru atmosferă, merită pomenit și domnul judecător
Valentin Pop, care avusese în spate o carieră de jurisconsult. Nu
am intrat cu el în sală pentru că judeca în materie civilă, însă ne
cunoșteam pentru că profesam în Palatul de Justiție și unii, și
alții, iar despre el nu se putea spune că era rigoarea întruchipată.
Folclorul din Palatul de Justiție spunea că domnul judecător avea
în lunile de iarnă și o altă ocupație: respecta tradițiile populare și
tăia, ritualic, porcii de Crăciun. Nu doar pe ai săi, ci presta aceste
servicii și pentru alți membri ai comunității. S-a întâmplat ca în
ziua în care beneficiarul serviciului își programase tăierea porcu
lui, domnul judecător să aibă ședință de judecată, astfel că stăpâ
nul porcului, nerăbdător, ar fi intrat în sala de judecată și ar fi
spus cu voce tare: „Hai, domnu’ judecător, că porcu-i jos și aș
teaptă să îl înjunghiați!“
Cazuistica si
>
oamenii
I scrocherii la vedere și jocuri judiciare de culise
l.a acel moment, justiția penală era peștele sanitar al societății

românești. Curăța comunitățile de hoți, tâlhari, violatori, crimi
nali, escroci, delapidatori și proxeneți, de care acestea nu duceau
lipsă. Făcea ceea ce trebuie și era necesar, dar nimic mai mult.
(Conceptul de criminalitate a „gulerelor albe“ nu ne era cunoscut,
iar poliția și parchetele erau copleșite de o cazuistică banală, ast
fel încât nu se punea problema abordării unui alt gen de infrac-
1 ionalitate. Registrul investigațiilor penale urma să se diversifice
abia în anii următori, iar, odată cu aceasta, și activitatea instan-
țelor de judecată.
După circa un an de zile în care am susținut cauzele parche
tul ui în fața instanței, am declarat și am motivat apeluri și recur-
suri, activitatea mea s-a schimbat. Am fost transferat în sectorul
urmăririi penale și supravegherii activității de cercetare penală.
Era un sector extrem de aglomerat și volumul de activitate ne
depășea. Fusese înființat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
(!luj, iar colegii cu cea mai mare vechime în parchet au fost pro
movați: cei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj au plecat
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar pentru a-și com
pleta locurile vacante, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a
luat și promovat procurori de la Parchetul de pe lângă judecătoria
Cluj, astfel încât, la nivelul cel mai de jos al ierarhiei Ministerului
Public, rămăseserăm puțini procurori.
Dosarele instrumentate de Poliția municipiului Cluj erau fi
nalizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, iar munca pe
CAZUISTICA Șl OAMENII 41
care înainte de promovările amintite o făceau cinci procurori care
supravegheau activitatea poliției municipiului acum trebuia să
o facă doar doi. Eu eram unul dintre aceștia. Cazuistica nu era
extrem de diversificată, dar numărul dosarelor pe care le primeam
de la poliție era din ce în ce mai mare, mai ales că în acea perioadă,
1992-1993, în oraș funcționa Caritas, care atrăgea în Cluj sume
imense de bani, de foarte mare interes pentru hoți și tâlhari, care
își intensificau operațiunile, spre disperarea polițiștilor. Infrac
torilor locali li se adăugau cei care veneau din alte județe. Clujul
devenise în acei ani un „El Dorado“ în care circulau, se câștigau
și se pierdeau sume mari de bani, uneori chiar averi.
Pentru a avea o imagine a acelui flux monetar, mi se pare rele

vantă o experiență personală. Locuiam cu soția într-o garsonieră
de 25 m2, la ultimul etaj al unui bloc, și intenționam să cumpăr
un apartament, dar planurile mi au fost date peste cap de conse
cințele jocului Caritas. Sumele câștigate erau investite în princi
pal în proprietăți imobiliare, astfel că prețurile explodaseră.
Câștigurile din salarii, activități independente sau chiar dintr-o
afacere nu se puteau compara cu sumele obținute la Caritas, unde
un deponent încasa de opt ori suma depusă după numai trei luni
de așteptare. Piața imobiliară era într o efervescență teribilă, iar
prețul apartamentelor era determinat de dinamica câștigurilor
obținute la jocul piramidal. Realizând că nu aveam nici o șansă
să cumpăr un apartament în oraș, am decis să mă întorc la Târgu
Mureș și am pus garsoniera în vânzare, prin agenție imobiliară,
fixându-i prețul de vânzare la 12 milioane de lei vechi, cu gândul
de a accepta și 11 milioane. în foarte scurt timp de la anunț, agen
tul imobiliar a venit la garsonieră cu o familie de tineri gată să
cumpere garsoniera cu 19 milioane de lei! Negociase cu ei și eres
cuse prețul de vânzare, interesat de comisionul lui și convins că
reușita lui n-o să mă deranjeze. Am fost uimit, pentru că prețul
era aproape dublu față de cel cerut. Evident, banii cumpărătorilor
veneau din câștigurile de la Caritas. Astfel, cu 15 milioane de lei, deci
cu trei sferturi din prețul unei garsoniere din Cluj, am cumpărat un
apartament cu patru camere, spre 90 m2, într-o zonă foarte bună
42 DANIEL MORAR
din Târgu Mureș. Ambele erau orașe mari, universitare, și totuși
diferența de valoare a proprietăților imobiliare era enormă!
In acest climat de belșug discutabil, opera în oraș trupa Ma
i icicăi. Tânăra Maricica, venită dintr-un județ din Moldova, orga
nizase un grup, din care făceau parte și minori, cu care venise la
I urat în Cluj. Furau din autobuze, troleibuze și tramvaie, în prin-
। ipal în cele care circulau înspre și dinspre punctele de încasări
și plăți ale jocului Caritas. Profitau de aglomerație și de lipsa de
. 11 < • n ț i e a pasagerilor și, nefiind băgați în seamă, unii din tre ei erau
t npii, sustrăgeau bani de la călătorii care tocmai își ridicaseră
। .iștigurile de la casierii. Această grupare și multe altele au comis
.11 le de acte de furt în acea perioadă, iar prinderea lor era extrem
< le greoaie pentru că părțile vătămate nu realizau când rămâneau
l.n.i bani. Atunci când erau prinși de polițiști, asupra hoților se
l’.iseau sume mari de bani cărora nu le identificam întotdeauna
pioprietarul-victimă. O parte din cei cărora li se fura banii nu
depuneau plângeri la poliție și nu făceau nici un demers judiciar
pentru a-i recupera. In vederea finalizării dosarelor s-a ajuns ca
poliția să dea anunțuri la ziar cu următorul conținut: „în data de...
din autobuzul/troleibuzul/tramvaiul nr... s-au furat diverse sume
de bani. Victimele sunt rugate să se adreseze poliției.“ în pofida
ai estor anunțuri, nu găseam întotdeauna părțile vătămate. Era o
il nație atipică pentru că, de regulă, cei neidentificați sunt auto-
11 i furturilor, nicidecum victimele. Explicația o găseam prin fap-
l ul că fie sumele câștigate la Cari tas erau atât de mari, încât furtul
unei părți din acești bani nu îi mai deranja pe clujeni, fie căaceș-
l ia nu voiau să se știe că au jucat și au câștigat la un joc piramidal.
In afara furturilor, legate sau nu de Caritas, rolul instanțelor
penale era alcătuit din dosare având ca obiect infracțiunile de
abandon de familie, tâlhării, violuri, omoruri, delapidări, înșelă-
। iu ni, distrugeri, infracțiuni la legea siguranței circulației rutiere
și feroviare, infracțiuni privind protecția muncii, infracțiuni sil
vice, vătămări corporale și altele, în general, procurorii nu dădeau
greș atunci când întocmeau rechizitoriile, iar dosarele se finalizau
cu soluții de condamnare. Era, cred, rezultatul unei combinații
între reminiscențele sistemului de justiție penală comunist, când
judecătorii nu îndrăzneau să pronunțe soluții de achitare, și gra
dul redus de dificultate a majorității cazurilor, la care se adăuga
atitudinea procurorilor care nu forțau nota și preferau să închidă
dosarul atunci când nu erau siguri că e solid. Statistica arăta bine,
iar activitatea parchetului era satisfăcătoare, însă doar în apa
rență. în realitate, procurorii erau reticenți, vizibil mai reticenți
decât polițiștii, în a aborda alte forme de infracționalitate, care
impuneau un alt tipar în administrarea probatoriului și care
aveau ca făptuitori categorii sociale ori profesionale asociate de
ei cu un risc mai mare în pronunțarea unei achitări. Aceasta va fi
problema procurorilor mulți ani de aici înainte și rămâne o con
stantă în activitatea lor și în prezent.
Dosarele privind infracțiunile contra siguranței pe drumurile
publice, respectiv conducerea unui autovehicul pe drumurile
publice cu îmbibația alcoolică ce depășea limita legală, a unui
autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare,
umpleau fișetele oricărui procuror care activa la un parchet local.
Instrumentarea acestui gen de cauze nu comporta în general di
ficultăți, însă, paradoxal sau nu, în aceste dosare aveam cele mai
multe intervenții, „pile“ din diverse locuri sau de la diverse per
soane pentru a nu dispune trimiterea în judecată. Se aprecia că
nu-i atât de grav să conduci pe drumurile publice un autovehicul
neînmatriculat sau după ce ai consumat alcool, i se putea întâm
pla oricui, erau infracțiuni la îndemâna fiecărui conducător auto
și tocmai de aceea ni se cerea să manifestăm înțelegere.
Eram în primul meu an la parchetul din Cluj și lucram cu
Ioana, o dactilografă care își avea biroul în anticamera prim-pro
curorului, Traian Ranga. Petrecând mult timp în acest birou unde
îmi redactam lucrările, vedeam vrând-nevrând diverse persoane
intrând în biroul șefului meu. Printre acestea, cu vizite dese, era
și un tânăr zâmbăreț și politicos, care mă saluta plin de cordiali
tate. N-am știut cine e până în momentul în care am primit un
dosar în care tânărul vizitator era cercetat pentru conducerea pe
drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală. Cazul nu
ridica probleme și intenționam să întocmesc rechizitoriul și să îl
trimit în judecată, însă, înainte de a redacta soluția, șeful meu
44 DANIEL MORAR
im .1 cerut să-i aplic doar o amendă administrativă. I-am spus că
cu apreciez că dosarul trebuie trimis în instanță, însă prim-pro
। moi ul, fără prea multe explicații, mi-a zis că o amendă este su
in lentă. Nu l-am ascultat și am întocmit rechizitoriul prin care
1111 i miteam cunoștința în judecată. Dosarul însă nu putea fi îna-
mla t la instanță fără viza lui, iar când acesta a văzut rechizitoriul
a enervat și mi a cerut să schimb soluția. Am refuzat și, spre
■an prinderea mea, am fost pus în discuția colectivului, unde am
Io .1 criticat de șef pentru că nu îi respect autoritatea și experiența
profesională. Le explica celorlalți procurori că soluția indicată de
el ci a cea corectă și, desigur, obiectivă, iar eu greșesc din lipsă de
ci periență. Destul de liniștit, i-am răspuns că nu știu cât de obiec
11v este dânsul din moment ce învinuitul îl vizita frecvent la bi
ioni său și părea a fi cunoștințe. Mi-a spus că sunt obraznic și mi-a
luat dosarul, în care apoi s-a dat soluția dorită de el.
N u am reclamat cele întâmplate pe scară ierarhică ori la Con
111 n I Superior al Magistraturii, care oricum în acea perioadă avea
nu rol foarte restrâns. Recunoșteam poziția de procuror ierarhic
superior a șefului parchetului și dreptul acestuia legal de a in
ii rina soluțiile procurorului de caz, însă ceea ce nu recunoșteam
ci .i dreptul acestuia de a-mi cere să dau o anumită soluție și de a
ina critica în fața colegilor pentru că nu I-am ascultat. Atitudinea
i orectă ar fi fost aceea de a infirma soluția mea, în scris și moti
va I, și de a-și asuma soluția pe care o susținea, fapt pe care însă
voia să îl evite. Specifice acelor ani erau soluțiile date cu mâna
alinia atunci când era vorba de intervențiile șefilor în dosare.
I ieși aveau competența legală de a infirma orice soluție a procu-
ioi i lor din subordine și de a da ei înșiși soluția pe care o doreau,
șefii parchetelor evitau să facă acest lucru pentru a nu lăsa nici

o urină a intervenției lor. Preferau să îi preseze sau să îi convingă
pe procurorii de caz, iar de cele mai multe ori reușeau. Am refu
/al acest mod de lucru întrucât dacă eu, ca procuror de caz, îmi
,isu mam responsabilitatea unei anumite soluții, atunci și procu-
înrul ierarhic superior, care voia o altă soluție, trebuia să și-o
isiiine în scris și motivat. Nu cu argumentele mele și nu sub
semnătura mea.
La momentul întâmplării celor relatate, nu am înțeles de ce a
insistat atât de mult șeful meu pentru o soluție de netrimitere în
judecată. Dosare cu o problematică similară erau finalizate prin
rechizitoriu, iar el era cel care le confirma. Nici persoana învinu
itului nu părea să fie cunoscută, ca să justifice intervenția. Abia
mai târziu am aflat că tânărul zâmbăreț făcea parte din una din
cele două familii de romi, cunoscute și influente în Cluj, Varga și
Gabor. Eu nu știam, dar domnul prim-procuror știa cu siguranță.
Era puternic conectat la viața socială a comunității, iar o perioadă
de timp, în primii ani după Revoluție, fusese viceprimar al Clu
jului. Nu știu cum un procuror a putut să ocupe această poziție
cu conotație politică fără a-și pierde calitatea de magistrat, însă,
foarte probabil, s-a profitat de lacunele din legislația privind or
ganizarea judecătorească de dinainte de Legea nr. 92/1992.
Intr-un alt plan, e de spus că, la începutul anilor ’90, raporturile

dintre parchet și poliție nu erau așezate încă în matca lor firească.
Atunci, ca și în prezent, activitatea de cercetare penală se desfă
șura sub coordonarea procurorului și, prin urmare, ofițerii de
poliție judiciară erau sub autoritatea acestuia. în același timp însă,
unitățile de poliție erau mai bine dotate din punct de vedere lo
gistic, astfel că o parte din audieri sau chiar arestări se realizau de
către procurori la sediul acestora. Ani de zile nu mi au lipsit din
geanta diplomat ordonanțele și mandatele de arestare ștampilate.
De asemenea, polițiștii erau mai bine plătiți decât judecătorii și
procurorii. între procurori și polițiști era o relație de respect, cu
excepția comandanților de poliție care aveau o atitudine de
ușoară superioritate, mai ales în relația cu procurorii tineri.
La sfârșitul lui 1993 sau începutul lui 1994, șeful meu, procu
rorul Vasile Chiș, care între timp îi luase locul lui Traian Ranga
în funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecăto
ria Cluj, mi-a spus că trebuie să merg la Poliția Cluj, unde se gă
seau două persoane reținute, pentru a le audia și pentru a decide
cu privire la arestarea lor. La sediul poliției, ofițerul de caz mi-a
prezentat dosarul și am constatat că cele două persoane fuseseră
reținute pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și ultraj contra
46 DANIEL MORAR
bunelor moravuri și liniștii publice. Cazul era puțin nostim și
poi nea de la faptul că, în dimineața aceleiași zile, un parlamentar,
। .1 re s a deplasat cu mașina la gara din Cluj de unde urma să plece
। ti I renul la București, a parcat autoturismul pe carosabil împie
<ln and circulația celorlalte autoturisme, motiv pentru care taxi
11 iei riștii aflați în zonă i au cerut să-și mute mașina. Parlamentarul
i a ignorat și așa s-a iscat un scandal, doi dintre taximetriști agre-
.aiidu-1. Acesta și-a declinat calitatea, fapt care i-a agitat și mai
mult pe agresori, care I au lovit și trântit la pământ, iar în jurul
Im sau adunat mai mulți oameni. Victima s-a prezentat la Insti
tut ul de Medicină Legală Cluj, de unde i s-a eliberat un certificat
medico-legal din care reieșea că i-au fost provocate leziuni care
impuneau un număr de circa 8-9 zile de îngrijiri medicale. în
aceste circumstanțe, fapta nu era de competența procurorului, ea
p 111 a nd fi cercetată direct de către judecător în baza unei plângeri
directe, însă polițiștii i-au pus sub acuzare pe cei doi agresori și
pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulbu-
i.irea ordinii publice, ce intra în sfera de competență a procuro-
1 ului. Pentru a contura însă această infracțiune era nevoie ca
,u ț î unea celor doi agresori să fi provocat o indignare sau o revoltă
.1 opiniei publice, respectiv a persoanelor care au asistat la agre
si une. Or, fiind dis-de-dimineață, toate persoanele care au asistat
l.i incidentul din fața gării erau taximetriști, colegi ai celor doi
agresori, iar, în declarațiile date de aceștia, nici unul nu s-a arătat
indignat sau revoltat de cele petrecute. Prin urmare, nu puteam
s.i rețin săvârșirea infracțiunii de ultraj, astfel că am dispus cer
cetarea celor doi în stare de libertate. Ofițerul de poliție judiciară
care lucra la caz mi a spus însă că șeful lui cel mare, comandantul
Poliției municipiului Cluj, dorește ca învinuiții să fie arestați.
I am explicat de ce nu pot dispune arestarea, însă, până ca eu să
părăsesc biroul polițistului, a intrat în încăpere însuși comandan-
lul. Era prima mea interacțiune cu el și nu îl cunoșteam. Ușor
superior, acesta mi-a spus că trebuie să protejăm integritatea cor
porală a membrilor Parlamentului României și că agresorii tre
buie arestați, l-am spus că, deși sunt de acord cu el, nu pot să-i
arestez pe agresori, iar el m-a avertizat că îl va suna pe șeful meu.
Am plecat și, nici nu am ajuns bine la sediul parchetului, că am
fost chemat de șef, căruia i-am explicat motivul neemiterii man
datului de arestare. Vasile Chiș mi-a spus că înțelege și acceptă,
că a fost sunat de către comandantul poliției, iar eu trebuie să știu
că acesta este un om orgolios și puternic. I-am replicat că nu-1
cunosc, dar că oricine trebuie să accepte că decizia arestării îi
aparține procurorului. Comandantul poliției se numea Virgil
Ardelean și în anii următori urma să facă o carieră prodigioasă la
vârful poliției române, fiind cunoscut sub pseudonimul „Vulpea“.
în perioada comunistă deținerea de valută de către persoanele

fizice era interzisă în România. Abia în august 1994 s-a constituit
piața valutară interbancară și s-a liberalizat cursul de schimb va
lutar, și atunci a început viața caselor de schimb valutar, destinată
vânzării-cumpărării de valută pentru persoanele fizice. Pe de altă
parte, în acei primi ani după Revoluție, nevoia de valută se mani
festa intens pentru că românii călătoreau în străinătate, și tot mai
multe tranzacții, în special cele privind imobilele și autoturis
mele, se făceau în valută, mărci germane în Transilvania și dolari
americani în restul țării. Cum piața valutară nu era încă consti
tuită, locul gol a fost ocupat de dealerii de valută, „bișnițarii“,
valutiștii. în Cluj, stăteau în piața Unirii, în locul numit „La Co
Ioane“. Activitatea lor era în afara cadrului legal, dar era oarecum
tolerată de poliție, care intervenea, de regulă, doar atunci când cei
care voiau să cumpere valută erau înșelați. Schimbul valutar avea
loc pe stradă, într-un loc mai ferit ori într-un gang și se făcea cu
repeziciune. Evident că nu se întocmea nici un act, iar activitatea
era în întregime nefiscalizată. Profitând de aceste circumstanțe
și de caracterul semi-clandestin al schimbului valutar, mulți biș
nițari își înșelau clienții. Metodele utilizate erau „șmenul“, adică
plasarea între bancnotele de valută a unor bucăți de ziar de ace
eași dimensiune, și „ruperea banilor“, adică sustragerea unei părți
din teancul de valută după numărarea acesteia în față cumpără
torului, astfel că acesta primea o sumă mai mică decât cea pentru
care plătea efectiv. Cu privire la această din urmă metodă, amin
titul procuror judiciarist Aurel Botezan, într una din zilele în care,
48 DANIEL MORAR
Imul de serviciu, a trebuit să se pronunțe pe propunerea de ares
Lire a unui valutist care folosise metoda „ruperea banilor“, nefa
miliarizat cu limbajul și înțelegând expresia ad litteram, s-a arătat
rxlrem de revoltat, certându-1 pe bișnițar: „De ce ai rupt banii,
in.ii ?“ A fost nevoie de intervenția ofițerilor de poliție care, cunos-
i and argoul valutiștilor, i-au explicat procurorului cum stă treaba.
Palatul de Justiție din Cluj, fiind situat în zona centrală a ora-
.ului, era aproape de zona „La Coloane“ unde acționau valutiștii,
.iilfel că vedeam frecvent aceleași persoane, care aparent doar
i .11 eau pe stradă, dar, în realitate, vindeau valută. Cu unii dintre
ri ne întâlneam apoi în birourile parchetului ori în sala de jude
। .ilă. Ba chiar și vecinul meu de palier era valutist. Plecam dimi
neața cu același autobuz spre centru, fiecare la locul lui de muncă:
cu la Palatul de Justiție, el „La Coloane“, eu în costum și cravată,
। 11 n șlapi și maiou, eu cu geanta diplomat în mână, iar el cu tean-
i iiI de valută prins cu elastic. Făceam chiar conversație, iar la
despărțire îmi ura o zi bună și să ne vedem cu bine. îi spuneam
•.a fie atent cu revederea pentru că, dacă aceasta s-ar fi întâmplat
in cursul zilei, ar fi însemnat că poliția îl aducea pentru arestare.
Z.imbea.
I Inii dintre acești valutiști nu erau doar escroci, ci și violenți.
< iilega mea Teodora Molnar îl arestase pe unul dintre ei, iar, în
momentul audierii, valutistul a insultat-o și a amenințat-o, astfel
। .1 s a ales cu o sesizare pentru comiterea infracțiunii de ultraj
asupra procurorului. Dosarul mi-a fost repartizat în urmărire
penală proprie, ceea ce însemna că aveam să lucrez singur, fără
polițiști, iar șeful meu m-a avertizat că trebuie să fiu atent întru
i al făptuitorul este violent. Mai întâi însă am avut de-a face cu
magistratul ultragiat care nu voia să dea declarație în fața mea,
■ punând că a făcut sesizarea în care a menționat exact cele întâm
plate, iar alte detalii care ar justifica audierea sa nu sunt necesare.
Până la urmă, printr-un efort comun al șefului nostru și al meu,
doamna procuror a fost convinsă să facă depoziția. Audierea făp-
I ui torului am realizat-o într-un spațiu sinistru, în subsolurile
Secției exterioare a Penitenciarului Gherla, situate în Palatul de
J ustiție. Era pentru prima dată când pătrundeam acolo, iar locul
m-a șocat prin spațiile extrem de strâmte, claustrofobe, umede și
friguroase. Era locul unde cei arestați preventiv își așteptau jude
cata, urmând a fi transferați în Penitenciarul Gherla abia după
pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Acolo am făcut cunoș
tință cu valutistul Traian Roș. I-am remarcat încrâncenarea și
privirea dușmănoasă, dar audierea a decurs bine. Nu m-a insultat,
nu m a amenințat și nu m-a ultragiat în nici un alt mod, poate și
pentru că a înțeles foarte bine că s-ar fi ales cu un nou dosar penal.
Deși era arestat preventiv în dosarul de înșelăciune, am emis
mandat de arestare și în dosarul de ultraj pentru a mă asigura că,
atunci când va fi pus în libertate în primul dosar, așa cum s-a și
întâmplat, va rămâne în detenție. Ulterior, am dispus trimiterea
lui în judecată. După un timp a fost pus în libertate și în dosarul
instrumentat de mine, iar judecata se desfășura cu el în stare de
libertate. Nimic special, nimic atipic, însă, când cercetarea jude
cătorească se apropia de final, colega mea Aurelia Slabu, care era
procuror de ședință, m-a avertizat că inculpatul a depus la dosar
un act emis de Spitalul de boli psihice cronice Borșa, din care re
ieșea că a fost internat în această unitate spitalicească cu pro
bleme psihice, timp de o săptămână. Ne era clar amândurora că
își pregătea terenul pentru a cere o expertiză psihiatrică, iar apă
rarea se va centra pe lipsa discernământului, ceea ce ar fi condus
spre o soluție de achitare. Or nimic din comportamentul lui pe
parcursul urmăririi penale nu m-a făcut să cred că ar avea pro
bleme psihice. Era amenințător și deloc cooperant, însă părea
stăpân pe sine și, mai ales după ce a fost arestat și în cel de al
doilea dosar penal, înțelegea perfect ce a făcut și ce risca.
Am bănuit că acel bilet de internare era fictiv, așa că am întoc
mit un nou dosar penal, de data aceasta pentru fals și uz de fals.
Am păstrat dosarul în urmărire penală proprie și am realizat cea
mai scurtă anchetă din cariera mea de procuror anchetator. Una
„blitz“, care s-a terminat într-o zi. Spitalul de boli psihice cronice
Borșa, care emisese biletul de internare, se află cam la 40 km de
Cluj și funcționa ca atare din 1956. întreaga anchetă, cu excepția
audierii celor doi suspecți, am efectuat-o în incinta spitalului, iar
scopul era de a stabili dacă valutistul fusese internat acolo. Biletul
50 DANIEL MORAR
dr internare era semnat și parafat de directorul spitalului, un
țin urne doctor Ilea, care, în momentul în care eu am ajuns la spi
tal, nu se afla acolo, ceea ce mi-a ușurat sarcina. Cu ajutorul asis-
li nli i-șefe, am verificat registrul de internări și am constatat că
i .ilulistul nostru figura ca internat în perioada menționată în
u t o I depus la instanță, însă la acest lucru mă așteptam. Ceea ce
। >i । supuneam eu a rezultat din audierea tuturor celor cu care per-
m i,i n,i i ntemată ar fi trebuit să interacționeze dacă ar fi fost efectiv
pii.ilizată. Nimeni însă din personalul spitalului, respectiv asis-

huli- infirmiere, îngrijitori sau bucătari, nu și-l amintea. Aveam
o Iul < (grafie de-a lui pe care am prezentat-o tuturor și nimeni nu
I i recunoscut, cu excepția unei singure persoane care mi-a dat
< iu<>(ii pentru că îmi putea răsturna ancheta. M-am liniștit însă
lepede când a declarat că îl știe din Cluj, de „La Coloane“, unde
u 11 i in bă valută. Asistenta-șefă mi-a spus că e ceva ciudat cu acest
p u icni pentru că, deși ea știe toate internările în spital, de aceasta
nu iși aduce aminte și nu l-a văzut niciodată pe Traian Roș, iar
Iniei ul de internare a fost făcut personal de directorul spitalului,
i .ne părea a fi singurul medic al unității spitalicești. Pe de altă
p.nlc, directorul spitalului nu a fost prea inteligent pentru că
ot ice persoană internată trebuia să figureze în evidențele spita
lului și cu medicația necesară, și cu porția de hrană, or clientul
iu nu era menționat în nici una dintre aceste evidențe.
I'oată ancheta efectuată în acea zi demonstra că valutistul nu
hiscse internat în spitalul de boli psihice, iar documentul prezen-
i.il instanței era un fals. în ziua următoare, i-am citat la parchet
I>i „pacient“ și pe medic, i-am pus sub învinuire pentru săvârșirea
iul facțiunilor de fals și uz de fals și i-am arestat preventiv. Traian
Roș a fost condamnat la închisoare cu executare, iar după ce și-a
(•.pășit pedeapsa s-a postat din nou în zona centrală a Clujului,
unde îl vedeam deseori. Poate că arestarea medicului a părut ex-
i < ă vă, întrucât îl inculpasem doar pentru fals intelectual, dar era
1111P robabil ca acesta să fi falsificat un document oficial, asumân-
ilu și atâtea riscuri, fără să fi beneficiat de vreun folos. Nu am
puiuț furniza însă nici o probă în acest sens, astfel că nu l-am
putut acuza și pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de corupție.
Fapta lui nu era însă mai puțin gravă: încercase să i ajute pe un
dublu infractor să scape de răspundere penală, sfidând legile și
lipsind de finalitate munca procurorilor. Era o modă a acelor vre
muri, prezentarea de către inculpați și avocații lor a unor acte
medicale cu care voiau să dovedească lipsa discernământului sau
cel puțin faptul că acesta ar fi diminuat. Sigur că doar aceste acte
nu erau suficiente pentru a-și atinge scopul, însă ele generau dis
punerea de către instanță a unor expertize psihiatrice și adăugau
astfel o sarcină în plus acuzării. în marea majoritate a cazurilor
nu puteam dovedi caracterul fictiv al actelor medicale prezentate
și trebuia să acceptăm efectuarea expertizelor psihiatrice, situație
care genera costuri suplimentare pentru stat și întârzieri inutile
în soluționarea dosarelor, în condițiile în care concluziile exper
tizelor erau în sensul că inculpații aveau discernământ. Frustra
rea noastră era și mai mare atunci când aceste acte medicale își
produceau efectul dorit de către inculpați, respectiv achitarea lor
sau reținerea circumstanțelor atenuante, deși modul elaborat de
comitere a faptelor sau comportamentul inculpaților pe parcursul
urmăririi penale arăta un discernământ cât se poate de conturat.
Actele medicale apăreau pe parcursul cercetării judecătorești și nu
erau altceva decât o strategie necinstită a apărării. Iată de ce atunci
când am avut ocazia 1 am arestat pe medicul care, complice, a emis
un asemenea act. A fost apoi condamnat de judecători.
Alte întâmplări cu posesorii de valută au fost legate de sosirea
cetățenilor italieni în Cluj, majoritatea dintre ei trecuți de prima
tinerețe, și inițierea unor afaceri în oraș. Diverse tinere ajungeau
să întrețină relații sexuale cu aceștia, fiind convinse că sunt plini
de bani și că vor fi răsplătite pe măsură. Așa se și întâmpla, doar
că italienii le recompensau prestațiile cu lire italiene, iar lira ita
liană era la începutul anilor ’90 cea mai devalorizată monedă
europeană, mai slabă decât leul românesc. Tinerele erau mulțu
mite că primeau valută, multă, și nu lei, confundând lira italiană
cu lira sterlină, iar în momentul când îi aflau valoarea depuneau
plângeri la poliție pentru înșelăciune. Evident că niciodată acest
gen de fapte nu a putut sta la baza vreunui rechizitoriu, iar feno
menul a dispărut după ce prestatoarele s-au informat asupra
52 DANIEL MORAR
mercurialului valutei. Cert este că tinerele s-au simțit răzbunate
< and unul dintre acești italieni a fost bătut și jefuit de un băștinaș.
Atunci când judecătorul l-a întrebat pe italian cum arată agreso
rul, acesta, care nu prea vorbea limba română, a răspuns: „Unul
așa: grande musculo, piccolo cerebelol“
în condițiile în care majoritatea românilor deveniseră propri
el ari ai apartamentelor în care locuiau, grație legislației adoptate
de Guvernul Petre Roman la începutul anilor ’90, piața imobiliară
începuse să se diversifice. Apăruseră întreprinzătorii privați care
construiau imobile, în special blocuri de apartamente, în scopul
vânzării acestora. Erau investitori doar cu numele, pentru că, în
realitate, încasau în avans o parte sau chiar întregul preț al apar
tamentelor și, de multe ori, construcția nu se mai finaliza, iar
banii nu erau restituiți cumpărătorilor. Rezultatul: o mulțime de
plângeri penale formulate împotriva acestor investitori de către
cei care se considerau înșelați. Problematica nu era foarte simplă
și nici nu se ajungea întotdeauna la punerea sub acuzare pentru
acest gen de fapte. între părți, întreprinzători și cumpărător, era
încheiat un contract civil, iar nerespectarea clauzelor contractu
ale atrăgea răspunderea civilă a celui în culpă, așa că legea penală
nu era incidență. Pentru a se putea formula o acuzație penală
împotriva celui care încasa prețul apartamentului și nu îl preda
apoi, trebuia dovedit că acesta nu a intenționat încă de la început
să construiască imobilul, și prin angajamentul mincinos l-a indus
in eroare pe cumpărător. Evident că acești întreprinzători, perso
nai sau avocații lor, cunoșteau legea și se apărau întotdeauna
spunând că diferite evenimente ivite după semnarea contractului
i au împiedicat să înceapă sau să finalizeze construcția, că au fost
de bună-credință, iar litigiul se va lămuri în fața instanței civile.
Situația era conturată și prin faptul că nu restituiau banii primiți,
oferind însă promisiuni că o vor face imediat ce vor putea. Cum
părătorii se simțeau realmente înșelați, erau insistenți în demer
șurile lor judiciare și nu înțelegeau de ce parchetul nu formulează
acuzații penale.
Cele mai multe dintre aceste cauze erau și rămâneau doar ca
uze civile, pentru că nu puteam să dovedim existența dolului, a
inducerii în eroare. în altele, ajungeam la inculpări și trimiteri în
judecată. Unul dintre aceste cazuri l a avut ca protagonist pe „in
vestitorul“ Duma, proprietar al unei grădini în Cluj, care a anun
țat construcția unui imobil cu apartamente pentru vânzare. A
încheiat contracte cu vreo opt persoane, a încasat de la fiecare o
parte din prețul stabilit, după care nu a mai făcut nimic. Nici mă
car nu a început construcția, darămite să o finalizeze, și, ca orice
escroc, nu a restituit banii. Cazul fusese instrumentat de un coleg,
Șoni Szocs, un procuror destul de reticent în general cu punerile
sub acuzare, care i-a acceptat lui Duma toate apărările, în sensul
că el a vrut să construiască imobilul, dar nu a mai putut, astfel că
a închis dosarul cu motivarea că părțile se află într-un litigiu ex
clusiv civil. Când am văzut acest dosar mi am dat seama că ana
liza și ancheta colegului au fost superficiale și că în speță se
puteau formula acuzații penale pentru înșelăciune. Dosarul era
însă închis, iar eu nu aveam competența să infirm soluția, astfel
că i-am cerut procurorului-șef al Secției de urmărire penală de la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Nicolae Rusu, să facă acest
lucru. După redeschiderea cercetărilor, am reînceput ancheta. In
vestitorul avea profilul și comportamentul unui escroc: nu avea
experiență în domeniul construcțiilor, nu contractase lucrarea,
nu făcuse nici un demers pentru obținerea autorizațiilor necesare,
nu achiziționase materialele de construcții necesare, nu dispunea
de capital propriu și nici nu angajase vreun credit pentru obține
rea capitalului necesar. La toate acestea se adăuga și faptul că, deși
trecuseră câțiva ani de când încasase banii, nu a făcut nici un de
mers pentru a-i restitui. Pentru mine, toate aceste împrejurări erau |
de natură să-mi formeze convingerea că singurul său scop a fost'
acela de a încasa banii, înșelându-i pe cumpărători.
Audierea lui Duma a fost interesantă. Personajul era înarmat
cu soluția de neîncepere a urmăririi penale pe care o dăduse co
legul meu și s-a arătat revoltat că îl mai deranjez cu aceeași po
veste pentru că, în opinia lui, nu s-a schimbat nimic. Pentru
beneficiul discuției, am acceptat că am putea fi în cadrul unui
litigiu civil și l-am întrebat de ce totuși nu a restituit cumpărăto
rilor sumele primite, având în vedere că el este cel care nu și-a
54 DANIEL MORAR
mu nat contractul, iar obligația de restituire a banilor rămâne. De
liicnționat că de la data în care obținuse soluția de neurmărire
penală până la data audierilor mai trecuse un an de zile. Mi-a răs
puns că nu a restituit banii pentru că s-a simțit foarte jignit de
l.iplul că persoanele cu care semnase contractele au formulat
pl.îngeri penale împotriva lui, un om serios. I-am cerut să-mi
.n.ile un singur demers pe care l-a făcut în vederea construirii
imobilului după ce a semnat contractele, pentru a putea susține
। .1.1 lost de bună-credință și chiar a intenționat să ridice construc
I i.i Mia spus că a pregătit terenul, timp de trei ani, și, concret, a
i n.il un nuc din grădină pentru asta. Nucul era însă specie prote-
|.i l .i de lege, astfel că nu putea fi tăiat fără aprobare, iar fapta intra
•alb incidența legii penale. Investitorul nostru comisese o infrac-
|unic și s-a apărat invocând acest lucru pentru a dovedi că nu a
i om is o altă infracțiune. L-am inculpat, arestat preventiv și trimis
in judecată pentru înșelăciune, iar instanța l-a condamnat la în-
। însoare cu executare.
Păstrându-ne în sfera imobiliarelor, îmi amintesc că unii din-
11 <■ escroci aveau umor. întrebat de ce nu a construit imobilul de
locuințe pentru care a încasat bani de la zeci de persoane, între-
pi i nzătorul ne-a spus că vina le aparține acestora. „La încheierea
contractului, fiecare dintre cumpărători își alegea un apartament
■aluat la etajele superioare ale imobilului și nici unul nu a plătit
pentru vreun apartament situat la parter. Or, dacă nu există par
terul, nici etajele nu pot fi construite! Logic, nu?“ Deși amuzantă,
explicația nu La ajutat, fiind trimis după gratii.
Codul penal mai reglementa alte două tipuri de înșelăciune,
cu privire la calitatea mărfurilor și la măsurătoare, iar cazuistica
poliției și a parchetului în domeniu era consistentă. Așa cum
arată și denumirea infracțiunilor, faptele aveau legătură cu acti-
v i tatea comercială a agenților economici. înșelăciunea cu privire
la calitatea mărfurilor presupunea vânzarea unui produs de cali
tate inferioară ca fiind un produs de calitate superioară, și astfel
cumpărătorul era indus în eroare dintr-o dublă perspectivă. Mai
i ii tâi, primea un produs pe care nu l-a cerut, și apoi, plătea un preț
mai mare decât valoarea celui pe care îl primise. Cazurile erau
mai frecvente în legătură cu produsele alimentare, dar nu se re
zumau la acestea.
Poliția mi-a prezentat un dosar în care patroana unei carman
gerii era învinuită de faptul că, în mod frecvent, vindea mezeluri
de calitate inferioară prezentate ca fiind produse de calitate su
perioară, folosind alt brand pentru produsul vândut. Văzând ca
racterul repetat, de îndeletnicire, al faptelor și consecințele
acestora, am arestat-o preventiv pe patroană, care era apărată de
un avocat cunoscut, domnul Ilieș, fost judecător. După un timp,
am pus-o în libertate pentru motive familiale, iar într una din
zilele care au urmat m am întâlnit cu avocatul pe casa scărilor
din Palatul de Justiție, care mi-a mulțumit pentru gestul meu
omenesc, spunea el. După scurta conversație avută, ne am conti
nuat fiecare drumul în direcții opuse, însă m-am trezit strigat de
avocat: „Domnule procuror, să vă aducem ceva?“, „Pentru ce?“,
am întrebat eu. „Pentru că ați pus-o în liberate pe nenorocita asta.“
„Cum să îmi aduceți?“, am replicat revoltat. „Nu vă supărați, sun
teți nou pe aici, unii primesc, alții nu, eu trebuie să știu de care
sunteți, de aia întreb...“, a conchis avocatul.
Această conversație s-a petrecut, după cum spuneam, într-un
loc public unde se mai găseau și alte persoane, în trecere. Avoca
tul era o persoană neconvențională, cu ieșiri ciudate uneori, însă
chiar și așa nu putea fi explicată o asemenea atitudine decât prin
faptul că unii magistrați luau mită, iar alții o refuzau, iar omul
voia să știe în ce categorie mă încadrez pentru a-și adapta condu
ita. Cele ce urmau să se întâmple mai târziu în Palatul de Justiție
aveau să dovedească că avocatul, fost judecător, știa ce vorbește.
înșelăciunea la măsurătoare avea ca premisă vânzarea cu „țo
iul“ a băuturilor spirtoase și se constata, de regulă, în practica
unor terase sau baruri situate în locuri mărginașe sau dosite. Pro
fitând de calitatea clientelei, patronii sau barmanii unor aseme
nea cârciumi îi înșelau pe consumatori prin aceea că, deși încasau
prețul pentru o cantitate standard de băutură solicitată, în paha
rul înmânat clientului cantitatea era mai mică decât cea standard.
Pe cât de nesemnificativ părea acest gen de infracționalitate, pe
atât de greu era de dovedit. Nici unul dintre cei care consumau
56 DANIEL MORAR
b iul tu i alcoolice „la țoi“ nu măsura cantitatea primită, astfel că
>lu arele erau rezultatul unor acțiuni inopinate de control efec-
lualc de polițiști. Succesul unor asemenea operațiuni era influ-
। u|at de momentul intervenției polițiștilor. Dacă interveneau
pi, .1 repede, când încă paharele se aflau pe tejghea, barmanul
.punea că nu a terminat încă de turnat în pahar. Dacă interve
iu .iu după momentul în care clientul își luase deja paharul și
pici ase spre masă, constatând atunci o cantitate mai mică decât
11 a standard plătită, barmanii se apărau spunând că probabil di
mii i au băut deja din pahar și că orie um aceștia sunt niște bețivi
। lima le tremură mâna, iar de la tejghea până la masă varsă o
p.ii le din băutură. Adică acea parte care lipsea la măsurătoare,
a i.iin că mint, dar clienții nu ne ajutau în încercarea de a dovedi
। mit rariul, nefiind nici prea coerenți și nici prea deranjați de fap-
lul । .1 paharul nu era plin. Chiar empatizau cu barmanii, nu îi
vi ii.iu sancționați și erau îngrijorați că, în urma acțiunilor poliției,
Im aiul lor se putea închide. Tocmai de aceea, noi, procurorii,
ei,un enervați de polițiști atunci când se ocupau de acest gen de
Inii acționalitate și ne înaintau dosarele cu propuneri de trimitere
in judecată. îi îndemnam să se reorienteze, să facă altceva, pentru
। .i i i.i pierdere de timp, însă ei ne cereau să îi înțelegem că aveau
nevoie de un anumit număr de sesizări privind criminalitatea
i i.onomico-financiară, iar înșelăciunea cu țoiul se încadra aici,
l'.in.i la urmă, soluționam simplu aceste dosare, aplicând o
amendă cu caracter administrativ.
lira o constantă a acelor vremuri ca polițiștii să fie obligați să
aibă un anumit număr de constatări ale unor fapte penale în va
in domenii, cerință care s-a păstrat mult timp în activitatea lor.
l i au deficienți, de regulă, la constatările din domeniul economic
■a apelau atunci la investigații de genul celor de mai sus. Alții
mul roiau șoferii de autobuz care circulau între localități și veri-
ln au dacă aceștia au eliberat bilete călătorilor, întocmind dosare
। a ■ 111 ru săvârșirea infracțiunii de delapidare. Dacă pe traseu nu ar
li intervenit vreun control, șoferul își însușea banii primiți de la
। .datorii cărora nu le eliberase biletele. La poliția Cluj, spaima
.1 »lorilor era colonelul Borșan, care inventa fel de fel de modalități
pentru ai surprinde în fapt. Aceștia, la rândul lor, și-au diversifi
cat metodele, astfel că erau tot mai greu de prins. Constatarea
presupunea în principal oprirea autobuzului în trafic și controlul'
biletelor. Șoferii însă erau foarte atenți la drum și, în momentul
în care îi vedeau pe polițiști în uniformă pe marginea drumului,
încetineau viteza și, până în momentul în care opreau autobuzul,
împărțeau deja biletele călătorilor de la care încasaseră banii la
pornirea în cursă. Colonelul Borșan încerca oprirea autobuzului
îmbrăcat în civil, tocmai pentru a nu fi observat de la distanță,!
însă nu a avut prea mare succes, întrucât șoferii nu opreau. Deși
figura colonelului era deja cunoscută, șoferii se apărau pretin
zând că nu aveau de unde să știe că un polițist le-a cerut să
oprească. Borșan avea însă ambiția lui, un plan de îndeplinit și
nu se lăsa, așa că a schimbat strategia. A luat decizia să se poziți
oneze în curbă și să apară intempestiv în fața autobuzului. De-a!
dreptul kamikaze. Metoda lui avea însă succes, șoferii erau sur
prinși, și în momentul în care îl observau în fața autobuzului, cu
mâinile ridicate, erau preocupați să nu-1 accidenteze, nemaiavând
timp pentru împărțitul biletelor. Așa își îndeplinea colonelul
Borșan planul la constatări din zona criminalității economice, j
Dintre infracțiunile de corupție existente în legislația anilor
’90, doar primirea de foloase necuvenite era de competența par
chetelor de pe lângă judecătorie, toate celelalte intrând în com
petența tribunalului. Fapta unei persoane de a primi orice tip de
foloase după ce și-a îndeplinit o atribuție de serviciu, fără să soli
cite anterior sau să condiționeze îndeplinirea actului de serviciu
de primirea acestor foloase, se încadra juridic la această infracți
une. Cazuistica nu era prea bogată, iar procurorii ajungeau să
pună sub acuzare, de regulă, atunci când nu aveau suficiente
probe pentru a susține o infracțiune de luare de mită. De altfel, îp
2014, această infracțiune a dispărut din legislația penală, noul
Cod penal absorbind-o în conținutul luării de mită. Mai simplu
pentru procurori și judecători, dar mai grav pentru făptuitorii
întrucât regimul sancționator este mai aspru.
Primisem un dosar în care sesizarea aparținea poliției și privea
o asemenea infracțiune. Un maistru de la una din întreprinderile
58 DANIEL MORAR
1111 |c ne îl favorizase pe un muncitor, aranjându-i în așa fel turele
(li serviciu încât acesta putea să desfășoare și o altă activitate: să
im 11 !>,<i în Ungaria, de unde cumpăra diverse produse pe care le
> 1111 h ■.! apoi în Cluj, obținând venituri suplimentare. Manifestân-
ilii a gratitudinea față de maistru, muncitorul i a oferit acestuia
niște produse aduse de peste graniță, respectiv un radiocasetofon
। un set de chiloți. Am formulat acuzația, iar omul a recunoscut
■ । i primit produsele în semn de mulțumire, spunând că nu a
șiml e.i nu e permis. L-am întrebat dacă le mai are și câte perechi
iu lost în setul de chiloți. Erau trei într-o cutie. I-am cerut să îmi
rtihu a lot ce a primit pentru că trebuie să ridic bunurile în vederea
■ i>n I iscării. Omul s a conformat și, după ce a predat radiocaseto-
..... il, ini-a pus pe birou și cele trei perechi de chiloți. Nu mai erau
iu 1111ie. „Lai folosit!“, i-am spus intrigat. „Da, dar i-am spălat. Pu-
i' 11 . । i luați!“ După un moment de ezitare, i-am preluat respec-
। nul la rigoare dispoziția legală. Nu știam pe atunci că voi face
i.uiei ii in anticorupție. Conform procedurii, am predat „produsul
11 ifr.u | i mii i“ la grefa parchetului în vederea înaintării la instanță,
in l i l ii cu dosarul. La un timp oarecare, după ce întocmisem rechi-
/iloi iul, am recunoscut, în biroul grefierilor, radiocasetofonul ce
in-buia confiscat. Funcționa. Colegele mele ascultau muzică.
11 am certat pentru că nu l-au trimis la instanță, iar ele s-au apă
i.il ipuriând că nu l-a cerut nimeni, așa că îl folosesc ele. Nu ani
îndrăznit să întreb ce au făcut cu chiloții.
' azuisticacea mai urâtă a carierei mele am avut-o tot la parchetul

Im al din Cluj, atunci < ând supravegheam serviciul poliției care
। cu cta infracțiunile comise cu violență: tâlhării, violuri, lipsire
di libertate, plus proxenetism, prostituție ori raporturi sexuale
। ii minori. Intram în contact cu oameni pe care în mod normal
nu i viei în preajma ta: violenți, lipsiți de orice normă etică, semi-
■ iii ilfabeți, ticăloși și tupeiști. Aveam o satisfacție deosebită să i
arestez, fiind convins că în acest fel contribui la asanarea comu
nității. Infracțiunile de viol erau greu de probat pentru că nu se
petreceau în public, iar martorii lipseau. Totuși, până la urmă,
11 uscam să strângem suficiente dovezi pentru incriminare. Pe cât
de mulțumit eram când îi arestam, pe atât de supărat eram atunc
când între victimă și făptuitor intervenea împăcarea, iar victimî
își retrăgea plângerea depusă, astfel că eram obligat să închid dc
saruL Știam că de cele mai multe ori făptuitorul îi plătea victime
o anumită sumă de bani, însă nu puteam cenzura această înțek
gere și trebuia să iau act de împăcarea survenită. Nu mi se părea
etic, dar soluția exista prin voința legiuitorului și avea o oarecan
rațiune. Dacă uneori împăcarea era acceptată de victimă în schim
bul unui folos material, alteori însă intervenea pentru că vieți
mele și familiile lor nu voiau să se afle în comunitățile în car<
trăiau despre viol și tocmai de aceea evitau să ducă un proces îr
care, în evaluarea lor, ar fi fost supuse oprobriului public. Era c
alegere dificilă, iar din punctul meu de vedere renunțarea la pre
ces era opțiunea greșită, însă o înțelegeam în contextul atmosfe
rei create în jurul dosarelor care ajungeau în instanță, unde, ni
de puține ori, victima era blamată, ostracizată de făptuitor și dt
avocații săi și privită cu neîncredere de cei din sală și, apoi, d(
comunitatea din care făcea parte.
Despre bani era vorba și în unele dosare având ca obiect ir
fracțiunile de lipsire de libertate. în comunitățile de romi, exist!
obiceiul ca tânărul și familia sa să o răpească pe cea care urma să-
fie soție. Avea loc o negociere între cele două familii, în urm«
căreia familia viitoarei mirese primea o sumă de bani. în tot acest
timp, tânăra răpită rămânea la familia viitorului mire. Dacă ne
gocierea eșua, familia celei răpite depunea plângere penală 1;
poliție sau parchet și așa se formau aceste dosare. Cercetarea ir
fracțiunii de lipsire de libertate era în competența exclusivă ;
procurorului, astfel că noi trebuia să administrăm întreg probe
toriul, fără polițiști. Plângerea penală era de fapt un instrumen
de șantaj al familiei tinerei asupra familiei răpitorului și, de re
gulă, funcționa. Se plăteau banii, iar acuzațiile erau retrase.
Problemele procurorilor surveneau în acele dosare în care ne
gocierile între cele două familii erau îndelungate și nu se ajungea
la vreun rezultat, iar victima nu era eliberată. Propriu-zis, erarr
în prezența tuturor elementelor definitorii ale infracțiunii, ca 1;
carte, și totuși nu riscam emiterea mandatelor de arestare pentru
60 DANIEL MORAR
। । li.un că, imediat după aceea, cele două familii s-ar fi înțeles,
I u noi rămâneam cu mandatele în aer. Spre deosebire de infrac-
...... ea de viol, în acest caz retragerea plângerii nu era posibilă,
rt'il lei că întreaga responsabilitate rămânea în sarcina noastră. Se
Imrgislraseră asemenea situații în cazuistica parchetelor la care
,1111 lucrat, atât la Târgu Mureș, cât și la Cluj, și nici un procuror
nu mai voia să riște. Ajunseserăm la concluzia că în comunitățile
di uimi răpirile erau cultural acceptate, fiind legate de căsătorie,
ii nu era necesară intervenția noastră pentru a fi rezolvate. Nu
lu|elegeam și nu înțeleg nici acum de ce nu întocmeam rechizi-
Im ii măcar în acele cazuri în care victimele erau minore, aveau
lu i vent vârsta de 12-13 anE >ar căsătoria oricum nu era posibilă,
de pensa acordându-se doar de la 15 ani. Vrând-nevrând, prin so
lul iile noastre, parchetul valida un obicei care se situa clar în
.d.ua legii.
Parchetele erau extrem de aglomerate în acea perioadă. Un
procuror soluționa în medie circa 400-500 de dosare pe an, din
1.11 e in peste 100 întocmea rechizitorii. Cel puțin aceasta era sta-
Ir.iica mea. Eram veșnic în anchetă și la dactilografă, redactân-
dii mi soluțiile. Dactilografa cu care lucram ajunsese să mă
po 1 eclească „Moraru’ coșmaru’“. I s-a plâns și șefului că o exploa-
!<•/., insă acesta i-a replicat amuzat: „Ce să-ți fac, Ioana, dacă nu
ir .ii făcut preoteasă!“ Era harnică, însă volumul de muncă ne
exceda pe toți, iar ea lucra și cu alți procurori.
Norocul nostru a fost că în anii 1993-1994 am primit forțe
pi< >aspete, zece absolvenți de facultate devenind noii noști colegi.
I iau determinați și pregătiți, iar cei mai mulți dintre ei s-au do
vedii ulterior pasionați și făcuți pentru munca de procuror.
A111 nci au intrat în magistratură Ovidiu Budușan, Doru Dobocan
și Doru Țuluș, care aveau să facă carieră la vârful Ministerului
Public, în Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție
ș 11 )irecția Națională Anticorupție. De asemenea, veniseră cu ace
eași ocazie Violeta Firoiu, șefa de promoție a anului său, care
urma să ajungă procuror general adjunct la Cluj, și Daciana Deri
lei. Deocamdată învățau. Primele șase luni au lucrat sub semnă
lura unui procuror definitiv, iar după obținerea dreptului de
semnătură au devenit titulari în dosarele lor. Erau inteligență ș:
aveau umor, dar, mai ales, erau implicați și activi. Nu puteam să
nu observ diferența dintre atitudinea acestor procurori, care s-au
formai în profesie imediat după terminarea facultății, și cei care
avuseseră alte profesii înainte, de regulă jurisconsulți la diverse
întreprinderi. Cei din urmă erau destul de pasivi, atât cât le per
mi tea u împrejurările, și nu arătau prea multă pasiune pentru
munca de procuror. Pentru ei, era doar o carieră.
Cei pasionați îmi plăceau pentru că ne asemănăm. Eram mai
apropiat de ei, inclusiv ca vârstă, și aveam răbdare să le explic
Merita. Am ajuns apoi să trăiesc și pentru dosarele lor și mă bu
curam pentru reușite. îmi plăceau și pentru că citeau și altceva
în afară de drept, erau ironici și autoironiei și luau din secvența
de realitate cu care se confruntau nu doar partea urâtă a lucruri
lor, ci și umorul. In 1994, Doru Țuluș l-a arestat pe un anume
Țîmbrescu pentru fals și delapidare. Individul înființase prima
universitate privată din Cluj și devenise rector. Fără vreo exper:
ență în domeniu, reușise să convingă câțiva profesori de la uni
versitățile clujene să predea la Universitatea Mnemosyna și, cu
publicitatea aferentă, a început înscrierea studenților și încasarea
taxelor de școlarizare. A fost însă mai puțin preocupat de activi
tatea didactică și mai mult de folosirea banilor din taxe, astfel că
în momentul în care a sucombat, universitatea avea în patrimo
niu 7 studenți și 14 mijloace de transport: autoturisme, autobuze
microbuze și chiar un camion. După arestarea rectorului, sora
acestuia, o țipă foarte vocală, venea des la parchet, solicitând în
special dreptul la pachet și vorbitor cu arestatul. într-una din
aceste vizite, fiind într-o discuție aprinsă cu procurorul de caz
care a întrebat-o dacă fratele ei este cunoscut cu afecțiuni psihice
ea, ultragiată, refuzând să răspundă, s-a oprit și s-a uitat la colegu
de birou al procurorului, după care i-a spus lui Țuluș: „Colegu
dumneavoastră, cred, mi-a fost elev.“ „Unde sunteți profesoară
doamnă?“, a întrebat procurorul. „La o școală specială, pentru cei
cu deficiențe!“
Pigmentată cu astfel de scene comice, munca părea mai
ușoară. Era agitație și pasiune, acolo era viața noastră. Șefu’
62 DANIEL MORAR
ii" ii ii, prim-procurorul Vasile Chiș, era un om cinstit, blând și,
> nlent, copleșit de muncă. Trebuia să verifice toate soluțiile
ii" । ,i re din dosare, câteva mii într-un an, iar toate rechizitoriile
In imi,iu confirmate de el. Era apropiat de noi și preocupat de
h uitatele parchetului și, în general, ne proteja. își avea micile
t'M 111 ve, comune oamenilor, mai ales în raporturile cu șefii ierar
hi. । de la parchetele superioare. Atunci când aceștia criticau anu
mite soluții, noi ne apăram și justificam, spunând că am discutat
Iii prealabil soluția cu șeful nostru direct, dar la o confruntare
(Iii ectă între protagoniști, apărarea noastră nu rezista. „Vasile, am
iIIm uiat cu tine soluția!“ „Nu mi amintesc!“, răspundea acesta.
I ol uși, îl plăceam și țineam la el.

I x i stau și procurori pe care această muncă îi chinuia. Colegul
im u de birou, Mircea Marius Blăjan, care ajunsese în procuratură
il 111 >.i ce profesase câțiva ani ca jurisconsult, era marcat de arestă-
11Ic pe care trebuia să le facă. Câteva zile după ce dispunea ares-
l.itea unei persoane nu mai era bun de nimic. Avea îndoieli
lin vente și un simț exagerat al empatiei cu cei pe care îi investiga.
I < 11.1 ia efectiv dramele. Acesta a fost și motivul pentru care, după
rt a reînființat Curtea de Conturi, a părăsit parchetul și a deve
nii procuror financiar la Camera de Conturi județeană Cluj, unde
nu mai era nevoit să aresteze. Mi-a spus că pleacă pentru că nu
mai poate trăi cu inculpările și arestările zilnice, propunându mi
■i merg cu el. I-am spus că rămân pentru că eu nu pot trăi fără
islea.
Plecarea lui Marius Blăjan a fost precedată de un episod amu-
int. Intr-o după-amiază în care era de serviciu de permanență,
l ingă telefonul fix, a fost sunat de Mircea Pop, procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Era un obicei ca
și I i i să verifice dacă noi asiguram efectiv serviciul de permanență
l i sediul parchetului. Nu apăruseră încă telefoanele mobile. „Cine
i- l.i telefon?“, întreabă Blăjan, „Mircea Pop“, i se răspunde. „Care
l\ I i i cea Pop?“, insistă Marius, „Procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Cluj, șeful tău“. „Astăzi eu sunt șef
•ii. i!“, a conchis colegul meu și a închis telefonul. Total atipic
pentru el, era un om politicos. A doua zi, când mi-a povestit
întâmplarea, m-am mirat și m-a amuzat atitudinea lui, dar mi-a
devenit mai simpatic. El însă era foarte stresat pentru că urma să
fie chemat de procurorul general și își pregătea strategia de apă
rare. S-a decis să abordeze chestiunea prin negarea vehementă a
întâmplării. Nu i-a ajutat cu nimic pentru că procurorul general
nu avea nevoie de vreo confirmare a celor petrecute, le-a perceput
direct. I-a făcut morală, l-a certat serios și i-a cerut să meargă să se
controleze la cap. Marius a trecut și peste asta și mi-a povestit că,
de fapt, nu i-a suportat niciodată pe procurori și mai ales pe șefi,
îl stresau și îl intimidau atunci când, în calitate de jurisconsult,
trebuia să își pledeze cauzele în fața completului de judecată și a
procurorilor de ședință. Mi-a spus că în acele momente îi consi
dera niște mici dumnezei, dar acum și-a dat seama câte parale fac
și nu mai e intimidat de ei. Explicația părea logică, dar nu înțele
geam totuși de unde a avut colegul meu curajul să se poziționeze
astfel. Am aflat apoi că discuția cu pricina nu a fost singura în
tâmplare din ziua respectivă. Marius, puțin euforic, a ajuns nu
știu din ce motiv prin curtea Palatului de Justiție, unde La văzut
pe un alt șef de al nostru care, discret, punea niște țigle în portba
gajul autoturismului personal. Palatul de Justiție era în renovare,
iar materialele de construcție se găseau în curtea interioară. S-a
oferit să îl ajute, strigând în gura mare: „Ce faceți, domnul procu-
ror-șef? Puneți țigle în mașină? Haideți să vă ajut!“ „Taci, Marius!
Taci, pleacă de aici, că mă descurc!“
După desființarea colegiilor jurisdicționale ale Curții de Con
turi și a birourilor de procurori financiari, în anii 2000, Marius
Blăjan s-a întors în parchet. De data aceasta era mai liniștit. Re
vizuirea Constituției din 2003 îi făcuse un mare serviciu, mutase
competența arestării preventive de la procuror la judecător și,
cel puțin din această perspectivă, nu mai avea motive de stres și
frământări.
Investitori, delapidatori,
(‘vazionisti si contrabandiști
„M.irele concurs al Revelionului 2001“ - cum au dispărut
două miliarde din banii românilor
I u.imna lui 1994 m a prins la Parchetul de pe lângă Tribunalul

1 luj, anchetând, printre altele, Societatea Carpimez din Cluj,
11 !•.I a industrie a cărnii, o întreprindere a statului, de referință în
. < >11.1. Ținea de industria alimentară și a băuturilor, se ocupa cu
t icșterea animalelor, abatorizare, producția de carne și de prepa-
1 ale din carne, având în acea perioadă o cifră de afaceri de peste
10,6 miliarde lei vechi. Pe 20 octombrie 1994, ham arestat preven-
11 v pe Vasile Șerdean, directorul general al societății, un personaj
.111.11 în anturajul liderilor locali ai Partidului Democrației Sociale
din România (PDSR). Poliția n-a vrut la acea vreme să dea presei
prea multe informații despre caz, dar Șerdean fusese arestat pen
ii u delapidare, abuz în serviciu, fals și uz de fals. Era bine cunos
1111 ca din fabrică se „scurgeau“ importante cantități de carne spre
lot felul de cumpărători și prin asta bugetul public al statului era
pi 1 vat de multe milioane de lei. Dosarul a fost unul destul de am
plu, mai multe firme fiind implicate îr acest caz de fraudă și co
1 up|ie. Așa se face că pe 21 octombrie 1994, am emis mandate de
arestate pentru alte două persoane, una pentru luare de mită, iar
i <• leilalte îi găsisem zeci de milioane de lei lipsă în gestiune.
Hățișul de ilegalități de la Carpimez era mare, iar aceste ares-
1.11 i i au făcut pe oameni să-și aducă aminte de vremurile de di
nainte de Revoluție când de la filialele întreprinderii dispăreau
mașini pline cu carne, mezeluri și specialități către ofițeri de Secu-
। ¡late, asta în timp ce românii de rând primeau alimentele pe
INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 65

cartelă și doar 1,5 kg de carne pe lună. în epocă, procuratura Cluj
instrumentase un dosar mamut, spuneau procurorii de atunci, în
care peste roo de persoane angajate ale acestei fabrici au fost cer
cetate pentru că la sfârșitul turei de lucru sustrăgeau de la locul
de muncă diverse produse din carne. De Securitate nu s-a atins
însă nimeni.
După arestările dispuse de mine, în preajma Crăciunului din
1994, Carpimez a crescut prețurile pentru populație. în perioada
următoare, s-au descoperit și alte nereguli aferente - diverse firme
erau aprovizionate cu produse din carne pe care nu le achitau,
șefii magazinelor Carpimez, cercetați și ei, ulterior, își însușeau
din gestiune carne și preparate, astfel că societatea a intrat în li
chidare judiciară. în 1996, Fondul Proprietății de Stat (FPS) Cluj
a pus Carpimez pe lista de demitere a managerilor întreprinderi
lor de stat clujene care nu au rezultate, iar societatea și-a lichidat
ultimele stocuri, pentru ca, în final, să fie privatizată prin metoda
MEBO, adică acțiunile au fost vândute către salariați și conducerea
societății. în 1998, societatea a trecut la disponibilizări masive și a
intrat în lichidare. FPS a intenționat să vândă peste 70% din acțiu
nile Carpimez pe piața de capital, dar licitația a fost invalidată. Si
tuația societății a intrat în atenția premierului de atunci, Radu
Vasile, fiind ridicată de sindicaliștii aflați în siajul fostului premier
Victor Ciorbea, care se luptau cu Radu Vasile. Liderul sindicaliștilor
reclama că se încearcă închiderea societății tocmai pentru că sunt
implicați oameni politici și cerea investigații.
în ciuda așteptărilor create de contextul social și politic, pier
derea alegerilor de către PDSR și venirea la putere a Convenției
Democrate, semnarea unui acord stand by cu Fondul Monetar
Internațional, investitorii străini nu s-au înghesuit în România,
în schimb, acțiunea „Cuponul“ generase românilor iluzia că vor
deveni mici capitaliști, că va asigura confortul salariaților, care
vor încasa bani din dividende. Mulți oameni au subscris în acea
perioadă la societăți-legende ale industriei clujene: pe lângă Car
pimez SA, la Sanex SA, producătorul de plăci ceramice, sau la Te
rapia SA, cel mai mare producător local de medicamente, în
speranța că vor trăi mai bine. Numai că piața titlurilor de valoare
66 DANIEL MORAR
. 1111 a t o în jos ca, de altfel, și piața mobiliară, iar piața românească
। Ir (apital a rămas insignifiantă, valoarea acțiunilor scăzând dra
mal ic. Acțiunile la Carpimez s au devalorizat atât de mult, încât
milionarul cuponar din 2996 constata după doi ani că posedă
a< țiuni a căror valoare se situa între 20 și 80.000 de lei, cam cât
1 osia un kilogram de parizer sau de salam.
I a începutul lui septembrie 1998, au apărut și interesele. FPS
1 luj, sub conducerea lui Radu Sârbu, a declarat că vrea să vândă
.1 ba torul Carpimez unei firme care să construiască pe terenul de
l.S de hectare al societății ceva care nu poluează. în toamna lui
11)98, abatorul a fost cumpărat la aproape o treime din prețul ce
ml de firma lui Arpad Paszkany, co-administrator la acea vreme
al li rinei Polus Transilvania, ce urma să devină mult mai cunos
1 ui ca proprietar al clubului de fotbal CFR Cluj, cu care primarul
< .heorghe Funar începuse un război teribil. Banii lui Paszkany au
Insl o gură de oxigen pentru Carpimez, care a ieșit din reorgani
zare judiciară și a reintrat în portofoliul FPS. Paszkany voia să
< 1 instruiască în locul abatorului un centru financiar bancar de 10
milioane de dolari, iar pentru asta avea nevoie de autorizații de
demolare și certificat de urbanism pentru construcția de imobile,
autorizații pe care primarul Funar nu voia să i le dea. Arpad Pasz-
I. any avea la acea vreme 84 de milioane de dolari investiți în Cluj,
ceea ce se estima că reprezintă jumătate din totalul investițiilor
din oraș, dar Funar voia să-1 dea afară din urbe.
îmi amintesc că în anul 1999 și Clujana SA a fost scoasă la
v.iuzare. Aceasta fusese în trecut cea mai mare fabrică de încălță
minte din România și cea mai mare din estul Europei, un brand.
Naționalizată de comuniști, Clujana avusese 8.000 de angajați,
dar, asemenea altor întreprinderi emblemă ale României, a încă
put pe mâna unor oameni care au dus-o în lichidare, revenindu-și
abia după anii 2003-2004. Cam în aceeași perioadă, Carpimez,
re i n trată în lichidare, a început să-și vândă sediile, îngropată fiind
i n datorii. în prezent, Carpimez SA, ca societate a statului român
de 29 de ani, divizată și din care a fost luată o bună parte din pa
l ri moniu, respiră din închirierea și subînchirierea punctelor sale
de 1 ucru și a bunurilor sale și se află din nou în lichidare judiciară
și insolvență, prinsă în hățișuri judiciare nesfârșite.

Marile întreprinderi ale României se prăbușeau, oamenii însă
au supraviețuit indiferent de vremuri și își strigau nemulțumi
rile. Eu realizam că acțiunile judiciare izolate ale poliției și par
chetului nu puteau salva industria unui oraș și nici preîntâmpina
devalizarea bunurilor publice. Pentru aceasta era nevoie de mult
mai mult, pentru că nu totul poate fi rezumat la actul de justiție,
a cărei eficiență e, vrând-nevrând, limitată.
Odată cu promovarea mea la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Cluj, mi-am conturat poziția de procuror care se ocupă cu inves
tigarea fraudelor economico-financiare. în octombrie 1994, fusese
publicată în Monitorul Oficial Legea privind combaterea evaziu
nii fiscale, care urma să intre în vigoare la sfârșitul lui noiembrie
a acelui an. Pentru prima dată în România, se incrimina penal
fapta de sustragere frauduloasă de la plata taxelor și impozitelor
către stat, iar aceasta survenea după cinci ani de la momentul în
care începuse procesul de trecere la economia de piață și de pri
vatizare a unităților economice ce aparțineau statului. Legea so
cietăților comerciale intrase în vigoare în anul imediat următor
Revoluției, astfel că agenții economici privați constituiau și dez
voltau sectorul privat al economiei naționale. La început, aceștia
au beneficiat de anumite scutiri de la plata taxelor și impozitelor,
însă ulterior au fost obligați să calculeze și să plătească taxe către
bugetul public. Cu toate acestea, statul român nu a considerat
necesară incriminarea faptei de eludare a plății taxelor și impo
zitelor mai devreme de cinci ani de la instituirea noilor reguli
economice.
Cert este că, la scurt timp după intrarea în vigoare a legii care
incrimina evaziunea fiscală, poliția mi-a prezentat pentru ares
tare doi cetățeni, patroni ai Rolicom SRL, o firmă din Cluj care se
ocupa cu comerțul en-gros, extrem de cunoscută și de succes. Era
primul dosar de evaziune fiscală cu care se confruntau parchetele
din Cluj, deci o noutate absolută pentru procurori. Condițiile în
care cei doi comiseseră evaziunea fiscală reprezintă o metodă care
acum pare cât se poate de banală. în documentele societății au în
registrat cheltuieli fictive de achiziție a mărfurilor, astfel că masa
impozabilă fusese diminuată și, implicit, impozitul ce trebuia
68 DANIEL MORAR
plaiil bugetului de stat. Beneficiind de explicațiile comisarilor
de la Garda Financiară care inițiaseră investigațiile, am înțeles
i rl.it iv ușor mecanismul de fraudare. Procurorul general al par-
। belului de pe lângă Curtea de Apel Cluj m a chemat la el și m-a
Inirebat despre dosar. Știa că exista propunerea de arestare pre
veni i vă și mi-a cerut să fiu foarte atent pentru că problematica
Iii। idică era complet nouă și nu o stăpâneam. I am spus că am
înțeles mecanismul, însă el nu putea să priceapă cum, prin ma-
|m a rea fictivă a unor cheltuieli, se diminuează cuantumul impo
11111 u i pe care o societate trebuie să îl plătească. Acest mecanism
।le fraudare a devenit, apoi, un loc comun, fiind modalitatea cea
in.ii simplă și mai frecvent întrebuințată de evazioniștii fiscali,
insă la acea dată cazuistica noastră era inexistentă și era firesc să
Iun reticenți.
I am arestat preventiv pe amândoi, iar aceștia au fost ulterior
। ondamnați de instanțele de judecată. După un timp, prin inter
mediul copiilor mei, i-am cunoscut familia unuia dintre cei ares-
lați și am putut vedea că sunt oameni instruiți și educați și
tocmai de aceea am fost puțin nedumerit că putuseră să încalce
legea. Anii următori de carieră mi au demonstrat însă că nivelul
i idicat de educație al cetățenilor nu exclude demersul permanent
.il acestora de a încerca să se sustragă de la plata taxelor și impo
zitelor către stat. Constatarea este valabilă nu doar în România,
< i oriunde în lume.
în vara lui 1995, lumea arabă din Cluj era zguduită. Patronul
Adriana SRL era arestat, fiind cercetat și de Serviciul de Comba
te ie a Crimei Organizate. Rămas în România după terminarea
.1 udiilor la Facultatea de Medicină, Anwar Al Tawil s-a apucat să
Iacă afaceri de import-export în Cluj. A înființat firmele RAI Adri
ana și SC Adriana, lanțul de societăți din care făcea parte sirianul
devenind ulterior uriaș. Anwar Al Tawil a ajuns să dețină în scurt
li mp, alături de fratele său, multe mașini străine și mai multe
proprietăți imobiliare în Cluj și în zona rezidențială a Bucureș-
liului. Anwar aducea în România produse cerute intens atunci
pe piața românească: cafea, alcool, țigări și era unicul reprezen
tant pe Transilvania al celebrului producător de ulei „Cereol“. Era
cunoscut sub porecla de „Regele Cafelei“.

Ce se întâmplase? în septembrie 1994, doi inspectori vamali
și doi comisari ai Gărzii Financiare au verificat în parcarea cele-l
brei benzinării AWA din Cluj un tir condus de un cetățean ma-1
ghiar. Șoferul le-a spus inspectorilor și comisarilor că transportase!
cafea la București și, la acel moment, își aștepta patronul care
trebuia să-i aducă documentele. Numai că după cercetările din |
cabina vehiculului au fost găsite acte care arătau că marfa intrase I
în România doar cu o seară înainte, astfel că, întrucât șoferul nu
avea când să ajungă cu tonele de cafea în București, să le descarce
și să se și întoarcă la Cluj, inspectorii și comisarii au verificat la
Vama Borș data la care a intrat de fapt tirul în țară. Le-a fost con
firmat că intrase cu o seară înainte, astfel că, prins cu minciuna,
cetățeanul maghiar a recunoscut că marfa, 21 de tone de cafea,
era de fapt depozitată în curtea Liceului de Telecomunicații din
Cluj. Inspectorii au mers în curtea liceului și aici au descoperit
un alt tir, care aparținea Rolicom SRL, încărcat cu cele 21 de tone
de cafea. în ciuda celor descoperite, organele vamale și comisarii
Gărzii Financiare au oprit investigațiile.
în rechizitoriul prin care 1-am trimis în judecată pe Anwar Al
Tawil, am reținut că șeful de atunci al Direcției Vamale Regionale,
Vasile Mureșan, le-a cerut inspectorilor vamali să oprească cerce
tările pentru că în spatele afacerii sunt implicați oameni cu gre
utate. Colonelul loan Oțel, șeful Brigăzii de Logistică, a fost acuzat
public în august 1995 de către maiorul Sabin lelceanu, șeful Ser
viciului de Combatere a Crimei Organizate din Cluj, că vrea să
mușamalizeze cazul. Atunci când lelceanu și serviciul pe care îl
conducea au preluat cazul, au descoperit că tirul cu cele 21 de
tone de cafea intrase în țară cu documente aparținând altei socie
tăți comerciale și avea ca destinație o cu totul altă societate din
București. Verificările din Vama Borș arătau că tirul mai intrase
de patru ori în țară, transportând marfă tot pentru firmele din
București, însă aceste firme nu mai existau, iar patronii lor, cetă
țeni libanezi, plecaseră de mult din România. Toată ancheta s-a
îndreptat apoi către „Regele Cafelei“, iar maiorul lelceanu susți
nea, din nou public, că Oțel dorea oprirea cercetărilor. La parchet,
procurorul căruia îi fusese repartizat inițial dosarul a refuzat
eliberarea mandatului de arestare pe numele lui Anwar Al Tawil.
70 DANIEL MORAR
( lazul a ajuns apoi la mine și am emis, inițial, mandat de ares-
l.iir preventivă a lui Anwar AlTawil pentru 5 zile pentru infrac
| lunile de fals și evaziune fiscală, apoi l-am prelungit cu încă 25
ih zile. Mi-a fost destul de greu să prelungesc arestarea întrucât
probele erau subțiri, martorii de bază plecau subit în concediu și,
Iu general părea că cineva dirija operațiunile din umbră. Până la
111 m.i am avut noroc pentru că, deși sirianul făcuse în prealabil
। uiățenie în acte, ceva îi scăpase. în documentele găsite la per
1 hc/.iție au apărut numele clienților și din ele reieșea faptul că
Anwar transporta cafeaua la București doar pe hârtie. Cafeaua
lua, de fapt, drumul Rolicom-ului, evitând inclusiv plata taxelor
v.miale foarte mari.
l amilia și avocații lui Anwar Al Tawil au cerut imediat revo-
i arca arestării. Inițial, judecătorii au decis să-l țină pe acesta în
airst, însă presiunile au continuat și Tribunalul Cluj a dispus
i cicetarea lui în stare libertate. Pus în libertate, Anwar Al Tawil
.1 lugit din România, iar Poliția Cluj a fost zguduită de scandalul
r.i al in jurul cazului. După declarațiile publice ale lui Sabin lel-
i cano despre colonelul Oțel, maiorului i s-a cerut să-și scrie ră
pi olul de demisie. Scandalul a luat amploare, intrând în joc și
vicepreședintele Tribunalului Cluj, loan Georgiu, care a încercat
'..i apere public decizia instanței de eliberare a contrabandistului,
•.punând că au trecut vremurile când poliția făcea cercetările cu
•aispecții în stare de arest și că, până la proba contrarie, oricine
। sie considerat nevinovat. Cel mai mare traficant de cafea din
11 a nsilvania, așa cum îl numea presa, s-a întors în România abia
după trei ani, în 1998, cu certificate medicale menite să-l scape de
o eventuală condamnare. Actele arătau că Anwar Al Tawil sufe-
1 ise un transplant renal în Siria și că face, periodic, hemodializă.
intre timp însă, eu am continuat ancheta, iar la finalizarea
। ercetărilor dovedeam că inculpatul efectuase cinci transporturi
clandestine și introdusese ilegal în România circa 100 de tone de
cafea, prejudiciul fiind de aproape r miliard de lei vechi. Anwar
al Tawil a fost condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu
executare în 1999, însă a fost încarcerat tocmai în 2005. După o
lună și jumătate a fost eliberat din nou din motive medicale.

Medicii legiști au recomandat eliberarea sa pentru că suferea și
de nefropatie cronică glomerulară, o complicație la rinichi, care
nu se putea trata în mediul penitenciar. în 2009, Judecătoria Cluj
îl scotea din nou pe Anwar al Tawil din penitenciar pentru a face
dializă. Judecătorii clujeni i-au admis cererea de întrerupere a
executării pedepsei pentru un an de zile, tot din motive medicale,
dar au menținut interdicția de a nu părăsi teritoriul României. !
Dacă aș fi fost numit la Curtea Constituțională în 2012, și nu
în 2013, m-aș fi întâlni t din nou cu Anwar al Tawil. în decembrie
2010, acesta a ridicat, prin Secția Penală a Tribunalului Cluj, o
excepție de neconstituționalitate, susținând că anumite articole
din legislația penală încalcă Constituția pentru că nu se poate
pune semnul egal între un condamnat care se sustrage de la exe
cutarea pedepsei și un condamnat care se află în imposibilitatea
de a executa pedeapsa pentru că suferă de o boală care nu poate
fi tratată în penitenciar. Paradoxal, „Regele cafelei“ reclama la
Curtea Constituțională că din cauza atâtor amânări și întreruperi
ale executării pedepsei, de peste zece ani, i-a fost aplicată, în mod
cert, o pedeapsă dublă față de cea la care a fost condamnat inițial
și, prin aceasta, i-au fost restrânse drepturile și libertățile chiar de
către instanțele care i-au acordat, de fapt, beneficiul întreruperii
executării pedepsei. Pe 15 martie 2012, Curtea Constituțională a
respins sesizarea.
Pe Vasile Mureșan, șeful Direcției Regionale Vamale Cluj, cel
care le-a cerut inspectorilor vamali să oprească cercetările, l-am
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractoru
lui, însă nu am avut suficiente probe pentru trimiterea lui în ju
decată. A recunoscut că și-a retras subordonații din teren, însă a
negat că le-ar fi spus acestora să oprească investigațiile pentru că
în spatele afacerii sunt oameni cu greutate. împrejurările cauzei
arătau că, foarte probabil, el a fost cel care a reacționat la solicita
rea unor oameni din umbră, însă nu era suficient pentru o incul
pare chiar dacă era de notorietate că Anwar Al Tawil avusese o
relație privilegiată cu locotenent-colonelul loan Oțel. După ce s-a
reîntors în România, Anwar Al Tawil, care nu a mai vrut să vor
bească presei despre pedeapsa primită sau despre nevinovăția sa,
72 DANIEL MORAR
• ।' 11< .i nu exclude ca procesul său să îl fost o reglare de conturi
hi l n persoane sus-puse din Poliția Cluj.
I'< loan Oțel, eu, ca procuror civil, nu l-am putut cerceta în
<■ । r i.i cauză, întrucât până în anul 2003, când a avut loc demi-
111.111 z. 1 rea Poliției Române, competența de a-i investiga pe ofițe-
Hl de poliție aparținea procurorilor militari. Nu l-au inculpat nici
p in In iele militare care se manifestau în acea vreme extrem de
|imle( lor față de ofițerii de poliție, dacă nu din alte motive, cel
|ii 11111 pentru solidaritatea de castă a militarilor. Dosarele penale
ni 1 .ne erau trimiși în judecată polițiști înainte de 2003 au fost
1 । .1 inexistente, pe când, după ce competența a revenit parche-
li lin i ivile, inculpările ofițerilor de poliției au devenit un fapt
■ • 1111 n 11 Mai târziu, loan Oțel a fost arestat în dosarul „Gazeta de
। 1111". 1 n care, în final, a fost achitat.
An war al Tawil a fost prins, pornindu-se de la un tir gol găsit
In pan. area AWA, un loc bine-cunoscut și un reper pentru clujeni.
' m inat Dorel loan Rațiu, patronul AWA Petrol Company. In
nins, pa tronul AWA anunța în ziarele locale că scade prețul la
Iu 11 zi na de import, „cea roz“, la 570 de lei litrul, sub cel al statului,
■ lauda cu asta. Unic distribuitor al autoturismelor BMW, pe
1 ne Ic promitea pentru tot omul, Dorel Rațiu declara că va aduce
in România și mașini de mâna a doua din Germania, pe care do-
11I01 ii le vor putea plăti în 18 rate, că în curând Cluj va avea un
11 v n e modern cu tester electronic și că benzinăriile lui vor um
ple luată țara.
()in de afaceri puternic, descurcăreț și cu idei, Rațiu cerea Gu-
।• 1 nnIui României să crească salariile românilor, susținând că el
1111 o 1 deauna se gândește la asta atunci când crește prețul benzinei,
। oloana vertebrală a afacerilor sale. Rațiu admitea în interviuri
,11 ordate presei că îi place confortul și că dorește să se vadă acest
Im ru și în benzinăriile sale, care au toalete moderne, stații de
Intervenții, șoferi în permanență la platformă, mâncare bună și
Ieftină.
„I.a restaurantele, service-urile, pompele de alimentare AWA, totul tre
buie să funcționeze pentru satisfacerea clientului. N-am scăzut prețul la
benzină ca să-i umilesc pe cei de la PECO sau să arăt că-s mai șmecher

decât statul. Pe mine mă interesează să fie mulțumiți cei mulți, cei calfe
nu prea au bani. Am crescut ca un copil sărac și aș vrea ca nimeni să nu
simtă acest lucru. Cel puțin când vine la firma noastră. Nu concep să nu
dau copiilor un mic cadou“,
povestea Rațiu în presa vremii1. își amintea de vremurile când

era copil și trecea pe lângă tonetele cu înghețată, dar nu avea ba:
să-și cumpere.
Dorel Rațiu avea planuri mărețe. Voia să cumpere benzinării
în toată România, în Bistrița, Zalău, Gherla, Oradea, Brașov,
naia, București, Constanța, „Vor arăta ca niște adevărate benzinl
rii. O să avem și credit cârduri cu plata în conturile din Anglia safl
Germania“2, declara el, anunțând că a primit aprobările. Voia să
deschidă case de schimb valutar, dar și un club pe care îl va n urni
AWA. Ca benzinăria. Cine urma să intre în clubul lui Rațiu plătea
o taxă și urma să primească toate serviciile de care avea nevoie un
șofer, în urma unui simplu telefon. Dorel Rațiu mai promitea că,
în schimbul mașinilor vechi, cine va plăti o diferență va primi ma
șini noi, că va dezvolta AWA prin înființarea AWA II și AWA III, vă
face depozite en-gros, supermarket de 5000 de mp, stații de spă
lare. Voia să ridice și hoteluri frumoase în munți și multe altele.
„Nu poți să-ți faci un boutique și să aștepți să cadă populația pe
spate. Dar nici nu-mi place să mă laud. îmi place să fac!“3, recu
noștea totuși, lăudăros, Rațiu. Și a făcut.
în toamna anului 1995, Poliția Cluj a prins-o pe o fostă gesti
onară a benzinăriei AWA că livra zeci de tone de benzină către
anumite companii și apoi refactura totul către alte firme. Gesti
onara a spus că faptele erau săvârșite fără știința patronului, iațl
că ea se alegea dintr-o singură factură cu peste 30 de milioane de
lei. A fost cercetată pentru fals intelectual, uz de fals și înșelă
ciune. Apoi s-au descoperit și alte probleme la SC AWA SRL Cluj.
Angajații beneficiau ilegal de ajutor de șomaj, fiind urmăriți pe
nal pentru înșelăciune.
în prima parte a anului 1996, l-am arestat pe patronul AWA,
Luase 2,3 miliarde de lei din casieria firmei și îi folosea în nume
personal. Era cea mai mare sumă de până atunci regăsită într-o
activitate infracțională pe care eu o cercetam, atât de mare, încât
74 DANIEL MORAR
d H lllografa nu a știut în primul moment cum să o scrie. Pentru
a lii'.l i fica suma în contabilitatea societății, Rațiu încheiase în fals
iii.ii multe contracte de cumpărare a unor terenuri cu sume fie
11 v«, Acuzația pe care am formulat e împotriva acestuia a vizat în

l'ilm ipal infracțiunea de folosire a banilor societății în interes
|n । lonal, infracțiune pe care legiuitorul o introdusese în legisla-
11,i iomânească în 1990. Deși avea o vechime de circa 6 ani în drep-
I ui pozi tiv, nici patronii societăților comerciale și nici juriștii nu
11 .m l .un i 1 iarizați cu această incriminare, asimilând cu greu ideea
। 1 l.ipla unui asociat de a folosi în interes personal banii firmei
di putea fi sancționată penal. Patronul AWA era asistat în mo
im ului în care l-am audiat de către un avocat, Rădulescu, speci-
di ,il in principal pe infracțiunile comise cu violență. Am fost
I11.1 ile clar încă de la început, când i-am adus la cunoștință învi
mima, insă abia pe parcursul audierii avocatul a realizat natura
,u nzației. Foarte surprins m-a întrebat: „Cum? Asta este acuzația
pi । are io aduceți clientului meu? Că a folosit banii firmei sale,
ndi< .1 lot ai lui, în interes personal?“ Da, i-am răspuns, lămurin
du I că patrimoniul societății este distinct de patrimoniul unui
.1 nu i.il, iar banii firmei nu sunt ai lui. în continuare surprins, avo-
। .11 ul uni spune: „Nu am știut că această faptă constituie infracți
uni in România!“ Inculpatul, oarecum eliberat, îi spune avocatului
1.1 e in aceeași situație: „Vedeți, dl avocat, nici eu nu am știut“.
Amuzat, i-am spus lui Rațiu să-și schimbe avocatul pentru că nu
। ul nun l-ar putea ajuta, lucru care s-a și întâmplat ulterior.
Două etaje mai jos, în aceeași clădire a Palatului de Justiție,
Imediat ce s-a aflat de arestarea patronului AWA și de infracțiu
ni -.i pentru care a fost acuzat, o altă doamnă avocat se arăta oare-
111 m revoltată: „Păi pentru asta ne pot aresta pe toți!“ Doamna era
iniția unuia dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din Cluj,
p.it ron a mai multe societăți comerciale și care a devenit apoi unul
d 11 d re cei mai bogați oameni ai orașului.
Arestat, Dorel loan Rațiu a contestat măsura preventivă sus
ținând că este nelegală, însă instanța i a respins cererea. Presa, în
tare afaceristul dădea frecvent interviuri, îl deplângea, scriind că
.11 11 trist ca o afacere atât de promițător începută să sfârșească în

mod atât de lamentabil, iar destinul unui om să fie frânt atât de
dramatic. După 2 luni și jumătate, în mai 1996, patronul AWA <1
fost eliberat. „S-a reîntors printre semeni“, a relatat presa4.
„Cert este că am fost condamnat la 3 ani de închisoare, cu executare!
pedepsei Ia locul de muncă. Voi lucra la firma AMIC SRL, ca muncitul
necalificat. Apreciez însă că pedeapsa este mult prea aspră și, utilizând
de mijloacele legale, sper să se revină și să se constate că faptele mele nu
prezintă pericol pentru societate, că nu am lezat pe nimeni. Personal,
consider că am făcut numai bine, ajutând săracii, handicapații și persul
nele nevoiașe. Oricum, hotărârea nu este definitivă și până la soluția fi
nală, care sper să fie în favoarea mea, m-am reîntors și la societatea unde
sunt patron, ca să mai recuperez din pierderile enorme din perioada câl
am fost privat de libertate“, .
a spus Rațiu5. Ziarul a conchis: „Discret, lucrătorii de la toate sta

țiile AWA s-au bucurat de eliberarea patronului lor. Cei care și-au
manifestat public atașamentul față de domnul Rațiu au mulțumit
Cerului că ruga lor a fost ascultată“6.
Peste câțiva ani, s-a întâmplat să-l reîntâlnesc pe dl Rațiu la
schi, în Borșa. Era coadă lungă la telescaun și nu lipseau cei care,
cu tupeu, intrau în față. La un moment dat, am văzut un bărbat
care iese din rând, se așază chiar în fața accesului la instalația de
cablu și îi oprește pe cei care voiau să păcălească rândul. în mo«
mentul în care am ajuns și eu acolo, am văzut că persoana care
făcea ordine era fostul meu client, pe care l-arh felicitat pentru cel
făcea. „Să trăiți! Oamenii nu știu să respecte regulile și încalcă
legea, deci m-am gândit să intervin!“, mi-a spus Rațiu. Părea că,
după executarea pedepsei, omul s-a reintegrat deplin în societate
și nu mai tolera nici o abatere. Mai mult, am aflat că, după ce a
ieșit din arestul preventiv, unde a suferit de pe urma condițiilor
mizere de încarcerare, a renovat pe banii lui încăperile de deten-l
ție ale arestului Poliției Cluj.
Cetățeanul Rațiu părea că s-a reabilitat, însă nu același lucru s-a
întâmplat cu afacerile sale. Deși, inițial, oamenii au crezut că în
benzinăriile AWA viața va merge la fel de bine în continuare, socii
etatea a depus cam în aceeași perioadă cerere la tribunal pentru!
începerea procedurii de reorganizare întrucât fusese cufundată!
în datorii de patronul său. AWA datora bugetului de stat 393 de I
76 DANIEL MORAR
iiilllu.iiie de lei, Băncii Dacia Felix 22 de miliarde de lei, Băncii
I nh 111111.1 1,4 miliarde. în total datoriile lui Dorel loan Rațiu ajun
ai au la 50 de miliarde de lei. Societatea a propus un plan de reor-
111 / .11 e pentru șase luni în care intenționa să facă un profit net
ili< 1 ci puțin 2-3 miliarde de lei ca să-și plătească datoriile, voia
M ,1 vândă terenurile din zonele turistice, din județ sau intravi
lanul (llujului, voia să vândă și utilajele, să-și închirieze spațiile.
|’hui .<• 1 .i disponibilizări peste 40% din angajați. Când societatea
liiupiinea planuri de reorganizare, la AWA deja se vindeau bșn-
rin.i și motorina din rețeaua PECO la solicitarea creditorului
H un .1 Dacia Felix. Dacă PECO n-ar fi dat combustibilul, AWA ar
ll I• iul 1 nchisă. Numai că Banca Dacia Felix o voia deschisă ca să-și
In npcreze datoriile.
Nu începea bine anul 1998, când l-am arestat pe președintele
l*i 1111 i rom, Nicolae Cristea. Ca și în alte cazuri celebre la acea vreme,
|i .iml.i devenise motiv de mândrie locală. Când parchetul demara
InvrU igațiile, inculpării începeau să strige că, de fapt, Bucureștiul
1 n invidios pe ei și vrea să-i scoată din joc, neutralizându-i.
h ii, s ianuarie 1998, patronul cunoscutei firme Publirom, Nicolae Cris-
ir.i, a fost reținut de poliție și i s-a eliberat mandatul de arestare pe 30 de
d le, sub acuzația de evaziune fiscală. Firma Publirom este cunoscută mai
nou datorită cărților poștale TVR care au ținut trează atenția în noaptea
ile Revelion. Fratele patronului, vicepreședinte al firmei consideră că
11 easlă arestare are de fapt scopul de a închide gura oricărui provincial
1.1 re se ridică din punct de vedere economic. El spune că e vorba de lupta
dintre centru și provincie și că firma Publirom a trezit invidia firmelor
concurente de la București și a Ministerului de Finanțe cu care a câștigat
procesul în data de 16 ianuarie“,
ii l.it.i presa7.
I »¡spusesem arestarea preventivă a lui Nicolae Cristea în do
s,ii ui Societății „Giacone Press“, care tipărise felicitările și cărțile
|iușlale pentru Tombola Revelionului, acuzându-1 că a emis co-
11 u n zi și facturi false către această firmă și s-a sustras de la plata
>l.it oriilor către stat, încasând aproape 1 miliard de lei. Arestarea
ți ilionului Publirom avea și o altă consecință. Pe 8 ianuarie 1998,
fu 11 ¡etatea Română de Televiziune a fost sancționată de Consiliul
Național al Audiovizualului cu o amendă de 2% din cifra de

afaceri a anului precedent, pentru că nu a respectat prevederile
privind publicitatea în cadrul programului de Revelion. Pe postuj
național de televiziune fusese transmis „Marele concurs al Revel
Honului“, program în care ar fi trebuit să aibă loc tragerea la sorți
a câștigătorilor tombolei. Directorul general al SRTV, Stere Gulea!
a dispus sancționarea directorilor Horia Moculescu și Dumitru
Moroșanu și a juristei Monica Purcaru, considerați principalii
responsabili în afacerea Publirom. „Este adevărat că TVR nu a
primit nici un procent din vânzarea cărților poștale. în schimb,
Publirom a achiziționat de la TVR, pentru promovarea vânzării
acestora, spațiu publicitar în valoare de 120.000 de dolari“8, sal
arăta într-un comunicat de presă.
Pe 17 februarie 1998, instanța clujeană l-a pus pe Cristea in
libertate, după ce acesta a contestat măsura arestării9. L-am trimis
în judecată pentru fals, delapidare și evaziune fiscală.
Același client avea să se mai întâlnească cu justiția după I
aproape 15 ani. Pe 8 august 2012, DNA Alba l-a trimis în judecată J
pe Nicolae Cristea pentru fraudarea fondurilor europene10, Mi
nisterul Agriculturii constituindu-se atunci parte civilă în proces I
pentru o sumă de peste 10 milioane lei noi. Dosarul lui NicolaeI
Cristea a fost trimis spre judecată la Tribunalul Alba, care l-a achi- J
tat inițial, pentru ca ulterior, pe 25 septembrie 2017, judecătorii I
Curții de Apel Alba să aibă o cu totul altă părere". Nicolae Cristea I
a fost condamnat și a primit o pedeapsă de 2 ani, 1 lună și 10 zile 1
închisoare cu suspendarea executării și interzicerea dreptului de j
a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și
de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat timpi
de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. |
Odată condamnat în 2017, dar și înainte, presa12 își aduceai
aminte cine: este Nicolae Cristea, „țeapa“ Revelionului 2002 ră
mânând până azi învăluită în mister: j
„Afacerea PUBLIROM - Milioane de oameni înșelati. Nicolae Cristea nu este I
pentru prima dată cercetat de procurori. în anul 2000, Publirom Press SAI
- firmă controlată de Nicolae Cristea și fratele acestuia, Petru Cristea - a I
lansat un concurs în colaborare cu TVR Ia care au fost anunțate premii!
de peste 30 miliarde lei. Concursul era organizat pe baza unor taloane și 1
78 DANIEL MORAR
। ai | i poștale - felicitări cu imaginea Andreei Marin, vedeta de atunci a
IV R, și se numea Marele concurs al Revelionului 2001. Potrivit informațiilor
apărute în mai multe publicații locale și naționale, tirajul inițial de 4
milioane taloane și 1 milion felicitări a fost modificat la 8 milioane ta
Ioane și 5 milioane felicitări, iar 837 de persoane ar fi trebuit să primească
premii constând în trei autoturisme Mercedes, trei premii în valoare de
un miliard de lei fiecare, 30 Dacii Nova, 300 de premii a câte 10 milioane
Ii i și 3.000 de premii a câte un milion lei. Regulamentul de concurs era
tipărit pe cărțile poștale, în acesta fiind inclusă mențiunea că fericiții
< așligători vor fi desemnați, prin tragere la sorți, în noaptea de Revelion,
in fața publicului, într un show televizat. De asemenea, lista câștigă
im ilor trebuia să fie publicată într-un ziar național, la patru zile după
marea tombolă televizată. Tragerea la sorți, tombola, nu a mai avut loc
m noaptea de revelion, iar milioane de români au rămas atunci doar
111 banii dați pe cărțile poștale. Valoarea prejudiciului reclamat a fost
de peste două miliarde de lei. Rezultatele anchetelor de atunci au ră
mas învăluite în mister. După Marele concurs al Revelionului 2001,
p.il ronii Publirom Press aveau de gând să organizeze un alt joc: Teleru
h ta Miliardelor.“
Jocurile piramidale
0 piramidă de dosare. Caritas aruncă România pe prima pagină
a The New York Times. Capcanele poftei de înavuțire peste noapte
CARITAS
Ne întoarcem puțin în timp, fără să bulversăm prea tare cronolo

gia, cu intenția de a aborda unitar aventura jocurilor piramidale
din Cluj și urmările lor judiciare.
Pe 13 noiembrie 1993, o veste despre România urca direct pe
prima pagină a The New York Times. Deasupra articolului despre
România apărea fotografia președintelui SUA, Bill Clinton, cu
premierul israelian de atunci, Yitzhak Rabin, care încercau să
tempereze la Casa Albă disensiunile din Orientul Mijlociu, după
semnarea istoricului acord de la Oslo, o primă tentativă de rezol
vare a conflictului israeliano-palestinian. Lângă articol, tot pe
prima pagină, mai erau alte două știri. Una despre magistrații
italieni care ceruseră mandate de arestare pentru 18 suspecți în
asasinarea magistratului Giovanni Falcone de către Cosa Nostra
și o alta despre un preot și un fost polițist, luptător de guerilă al
Armatei Republicane Irlandeze (IRA), arestați după un jaf de 7,4
milioane de dolari din depozitul de mașini blindate Brink, din
Rochester, New York. Jaful din statul New York a fost considerat
atunci „al 5-lea cel mai mare jaf din istoria SUA“1. Era la fel de
important și de impact pentru lumea largă ca urmările asasina
tului celebrului judecător anti-mafia Giovanni Falcone, din mai
2992, la fel ca primul acord de la Oslo, din septembrie 1993, și ca...
80 DANIEL MORAR
ilu.i| ia din România, unde se descria cum oamenii trăiesc în
,1111.1 dintre cele mai crunte economii ale Europei de Est“2.
începutul sfârșitului fenomenului jocurilor piramidale, care
111 p 11 i țise de ceva vreme România post-revoluționară, putea fi citit
in.ii jos, pe aceeași primă pagină în The New York Times. Titlul era
„*.« hvma piramidală, o capcană pentru mulți români“2. Celebra
pnlilii ație informa și descria pe larg publicului internațional te
ii In1.11nanevră financiară din România, țară ieșită nu demult din
liloi ui comunist. Iată cum vedea reporterul The New York Times
Huni.inia într-o relatare de la fața locului:
I 'c mai bine de un an, o schemă financiară frauduloasă a acaparat aproape
t milioane de români și a plătit profituri de 800% investitorilor care-și
depuneau banii timp de 3 luni. Acești proaspăt îmbogățiți au făcut chel-
luieli extravagante pe articole de lux ca frigidere, mașini de spălat sau
1111.1 r vacanțe în străinătate, articole pe care până atunci nu și le imaginau.
Dar în ultimele câteva săptămâni, schema piramidală de tip Ponzi,
। lespre care economiștii spun că a atras echivalentul a 1 miliard de dolari
p.mă la 5 miliarde de dolari, nu a reușit să mai plătească nimic. Zeci de
uni de români care trăiesc într una dintre cele mai crunte economii ale
I 11 ropei de Est sunt pe punctul de a-și pierde micile economii, în timp ce
despre fondatorul schemei piramidale se spune că și-a oprit aproape 40
de mi I ioane de dolari. Oficialii guvernamentali, care se tem de revolte și
proteste, sunt reticenți în a opri jocul.
Modul în care schema piramidală - cunoscută sub numele de CARI-
I AS. după derivatul latin pentru caritate - a luat o asemenea amploare
paie a fi o poveste despre cruzimea forțelor politice și despre disperarea
cu care o societate săracă își dorește vremuri mai bune. De asemenea,
implică așteptările nerealiste ale unui popor care a auzit despre capita
lism, dar nu l-a experimentat niciodată.
Efectele prăbușirii schemei vor fi, foarte probabil, deosebit de crunte,
pun economiștii, pentru că se ivesc în timp ce Guvernul României se
pregătește să semneze un acord cu Fondul Monetar Internațional. în baza
ac ordului, România va primi 300 de milioane de dolari împrumut de la
EMI, plus 200 de milioane de dolari din altă parte. Dar în schimb, țara
11ebuie să ia măsuri de austeritate care vor duce la creșterea pe termen
■;< urt a prețurilor Ia carburanți și produse alimentare.
La birourile CARITAS, deponenții care doresc să-și ridice profiturile
după perioada de depunere de trei luni sunt refuzați de câteva săptămâni.
F< > ndatorul CARITAS - care, până de curând, fusese transformat dintr-un
contabil anonim într-un erou popular inaccesibil - a avut un răspuns
dur față de un bărbat în vârstă disperat, venit la biroul CARITAS din
JOCURILE PIRAMIDALE 81
Petroșani, un oraș minier, căruia r-a spus că „îi ruinează jocul“ dacă cei
banii depuși în iulie. (...)
Bancherii români și occidentali au avertizat in această săptămână cj
eșecul jocului, căruia i s-a permis să scape de sub control de către guvet
nul neo comunist, are consecințe sociale și economice grave pentru țari
Jocurile piramidale, care au apărut istoric în diferite țări în perioade
grele, supraviețuiesc atât timp cât randamentele din ce în ce mai mart
pot atrage investitorii. CARITAS a promis o revenire spectaculoasă la un
profit de 800% după 90 de zile. Dar depozitele nu pot crește exponențial
în pauperitate. Este doar o problemă de timp până când oamenii își voi
pierde interesul, fondurile se vor evapora, iar autoritățile vor închide
schema.
însă, până atunci, investitorii în astfel de jocuri se pot și îmbogăf i
în România, s a dezvăluit că politicienii și oamenii de afaceri au încă
sat bani încă de la început și chiar le-au fost plătite profiturile fără sl
mai trebuiască să aștepte 3 luni. Nici un ban nu a fost investit în afara
CARITAS.
Dar cei mai recenți investitori par să fie condamnați la dezamăgire,
Aici sunt incluși mii de țărani, muncitori din fabrici și mineri care au
venit cu autobuze speciale, trenuri și chiar și căruțe trase de măgari in
această vară și toamnă, în acest oraș nord-central al României de 320.00a
de locuitori.
Unii oficiali români au spus că se tem de o reacție violentă din partea
minerilor, al căror lider volatil, Miron Cozma, în mod inexplicabil, a îm
brățișat schema frauduloasă în ultima sa ieșire de acum câteva săptă
mâni. în 1991, domnul Cozma a condus minerii într-un marș violent
către București, care a generat prăbușirea Guvernului.
„Sunt foarte îngrijorat“, a declarat Dan Pascariu, președintele Băncii
de Comerț din România, adăugând că el a estimat că în joc au investit trei
sau patru din opt familii de români. „Ar putea fi revolte din partea celor
care au pierdut banii. Cred că fondatorii jocului au făcut o mare greșeală
mergând la mineri. Nu te joci cu acești oameni.“
Daniel Dăianu, economistul șef al Băncii Naționale, a declarat: „Noua
austeritate din partea FMI, combinată cu psihicul unei populații după
prăbușirea CARITAS-ului, ar putea crește probabilitatea unor revolte
sociale. Este deja multă opoziție față de măsurile FMI“. Dăianu a avertizat
public de săptămâni că schema este o fraudă, însă Guvernul președinte
lui Ion Iliescu, nervos că a fost prins la putere și temător că închiderea
jocului va face Guvernul și mai nepopular, a refuzat să-l oprească. Dom
nul Iliescu a fost un înalt oficial în regimul Ceaușescu.
Alții preconizează amărăciunea răspândită în rândul unei populații
supărate și deja sătulă de o economie care a scăzut chiar sub adâncimile
atinse de regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu.
Recent și prea târziu pentru cei mai mulți, o serie de ziare românești
au relatat despre prăbușirea așteptată a schemei piramidale.
82 DANIEL MORAR
Șeful Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, a cărui
.ipcnție este o nouă versiune a vechii poliții secrete, a Securității, a recu
111 im ti t într-un interviu că serviciul său a prezentat Guvernului un raport
conform căruia schema piramidală ajunsese la asemenea proporții, încât
licbuia pusă sub control. Raportul, care a fost scurs către un ziar din
România, arăta că jocul nu putea să reziste decât cu infuzii de capital, în
.11 ara sumelor pe care le depuneau oamenii. Raportul specifica că schema
a fost susținută de „fonduri italiene de proveniență ilicită“. De asemenea,
i aportul arăta că aproape 1,2 milioane de oameni au depus bani în joc și
। a aproximativ 877.000 au primit 800% profit în 90 de zile. Se estima că
la sfârșitul lunii mai încă aproape 300.000 de oameni așteptau plata. Ma
ji 111 lalea bancherilor și economiștilor cred că aceste cifre sunt foarte mici
l .ița de cele reale.
Intr o țară în care zvonurile sunt un mod de viață și faptele sunt rar
întâlnite, teoriile despre cât va supraviețui jocul piramidal abundă.
Unele cifre prezentate de Opoziție speculează că Guvernul a tipărit bani
। .1 să mențină jocul piramidal pe linia de plutire, insă inflația ajunsă
.n um la 300% nu mai poate permite să se întâmple acest lucru. [...]
f ondatorul, loan Stoica, în vârstă de 54 de ani, a fost contabil la o
fabrică de echipamente chimice din Făgăraș, până la prăbușirea comu
nișlilor. Și a deschis primul birou CARITAS în Brașov, un oraș lângă fa
in ica unde lucra, la începutul anului trecut, dar jocul a luat amploare
< and Stoica și-a unit forțele cu Gheorghe Funar, liderul celui mai mare
■,.i mai vehement partid naționalist din Parlament. Domnul Funar, care
i ste în același timp și primar al Clujului, un oraș în inima Transilvaniei,
1 .1 oferit Iui Stoica spații în ziarul local pentru a tipări numele câștigăto-
1 ilor ale căror depuneri au ajuns la 800%. Cu o lună în urmă, ziarul tipă-
1 ea 44 de pagini cu nume pe zi. Azi nu a publicat nici un nume. Domnul
l unar i a închiriat lui Stoica și stadionul din oraș ca să-și conducă opera
țiunea; aici casierii luau banii și îi depozitau în grămezi de câțiva metri
înălțime în spatele birourilor lor.
Pentru ca deponenții de succes să se împăuneze cu bogăția lor, dom-
1111I Stoica a deschis și un supermarket care atrage toată atenția, un ma
gaz.in în care se aduc mâncare și haine din import. La rândul lui, Funar
.1 ordonat construirea unei statui care să comemoreze un erou român al
Revoluției din 1848, astfel încât să celebreze norocul peste care a dat în-
I regu] oraș.
Chiar dacă schema piramidală s-a împotmolit, Stoica a rămas beli
gerant și defensiv. La o conferință de presă de astăzi din Petroșani, ală-
luri de Miron Cozma, liderul minerilor, Stoica a comparat jocul cu o
electrocardiogramă: „Are creșteri și căderi“, a spus el. Dincolo de asta,
„nu voi explica principiile sub care funcționează“. După conferința de
presă, s-a dus la biroul CARITAS într un Alfa Romeo, ultim model, negru
strălucitor.
Acest lucru nu a impresionat-o pe Joanna Varzob, o secretară pensii
onară care a venit să-și retragă cei 40.000 de lei (40 de dolari) pe care 11
depusese săptămâna trecută. în urmă cu 2 luni, ea mai depusese 400.009!
de lei (400 de dolari), sperând că va avea destui bani ca să ridice două plăci
funerare. Era resemnată că va pierde tot, mărturisea ea. „Este doar o
schemă pentru ca domnul Stoica și oamenii din Guvern să se îmbogl
țească", declara femeia, dezgustată, în timp ce pleca.
Am redat integral articolul din presa străină pentru că este extrem

de sugestiv și surprinde bine atmosfera creată de jocul piramidal.
La momentul apariției sale în New York Times, plățile la Caritas
încetaseră de aproape o lună.
în România, jocul fusese prezentat în presa centrală ca „Un
Eldorado în inima Ardealului“. Ziarul Libertatea, într-o ediție din
10 august 1993, scria că sistemul de întrajutorare, care a atras o
jumătate de milion de participanți, a salvat de la sărăcie toată
populația Clujului, iar loan Stoica este divinizat de populație și
are sub control toate autoritățile județului. Jurnalistul scria că e
posibil ca „o variantă locală a idolatriei să-l transforme pe loan
Stoica într-unul din acei conducători teribili care au modificat
cursul istoriei, schimbând destinele a milioane de oameni“4.
După mai bine de șapte decenii, păcăleala italianului imigrant,
deportat în final din SUA, Charles Ponzi, care înșelase mii de oa
meni cu peste 20 de milioane de dolari, căpătase în România pro
porții fabuloase. Caritas și jocurile de întrajutorare în România
nu erau nici despre filantropie, nici despre generozitate, nici des
pre binefacere, nici despre milă și nici despre altruism. N u aveau
nimic nobil din ceea ce însemna caritatea. Erau contrariul. Frâu
duioasa schemă Ponzi și secretul celui mai mare joc de întrajuto
rare erau gestionate de un personaj despre care, ulterior, presa a
descoperit că în 1973 fusese condamnat pentru delapidare, fals și
abuz la 10 ani de închisoare5.
Acest lucru însă nu a contat pentru România ieșită din comu
nism. în acea perioadă, țara era invadată de zeci de jocuri pirami
dale. în Pitești erau Replay, Novo CARITAS ALD, Ferati, Show
2000, Compania Dumitru, Philadelphia și MegaCARITAS, în Bucu
rești exista Mondragon și Mondoprosper, care promitea dobânzi
de 210% pe an, în Constanța erau Dupont CARITAS, Romcrescent,
84 DANIEL MORAR
Hm .ir SRL, Lupușorul SA CARITAS, Procent CARITAS, în Vâlcea
ți» îsla Trasor and American Trading, în Bacău era Playborg, în Ga-
|,i|i funcționau Mimi, McGrim SRL, Medi și Devi, Super Casa, Gabi,
I oul, in Oradea era El Dorado Gold, în Focșani erau Gerald și Vi-
l.ilr., in Baia Mare se extinsese HELP, în Brăila funcționa Adison,
111 A rad - Saba, în Buzău - Diomar, în Brașov - Alecs, în Vulcan -
। i,i l’rigon. în Cluj mai funcționau Flash, HELP, Rolex, Kokte,
. ib.r. Majoritatea acestor schemele piramidale erau susținute de
i .11 re autoritățile locale, atât politic, cât și prin implicări directe.
I’i । „i a relatat că erau implicați în jocuri primari, ofițeri de infor
mai ii proveniți din fosta Securitate, magistrați - procurori și ju-
ib । alori, polițiști, potentați ai vremii.
I )e la mijlocul lui februarie 1993, o altă societate de întrajuto-
i.hc, SC Help Corn SRL din Cluj, preluase modelul Caritas. „Dai o
«mnă de bani și după câteva luni primești de 6-9 ori mai mult.
Im redibil, dar adevărat!“, se anunța insistent în presa vremii. So-
। iHatea, înființată cu doar o lună mai devreme, îl avea ca patron
pe Iulian Someșan, care declara că firma are o intensă activitate,
i u banii erau înmulțiți prin comerț. Sistemul de întrajutorare
ivea să facă primele plăți pe 15 aprilie 1993. Oamenii urmau să
111 unească de 9 ori sumele depuse, mai puțin comisionul pe care
il oprea societatea. La puțin timp însă, în 26 mai 2993, presa din
1 1111 a nunța: „A murit Help-ul!“ Sfârșitul Help-ului a impus timp
de ț zile prezența scutierilor în fața sediului firmei. Jurnaliștii
। 1 iau că în jur de 40.000 de oameni au fost păgubiți de comisio
nul de 15% pe care l-au pierdut în momentul în care banii le-au
losi restituiri.7
Caritas, ca și celelalte jocuri piramidale de întrajutorare care
1 iu lăsat pe mulți români făliți, a funcționat cu acceptul autori-
l.iplor. în iunie i993,GheorgheFunar,primarul Clujului, declara
। ,1 |i icul Caritas are un efect benefic și că orice încercare de discre-
1 In are a societății este sinonimă cu dorința de a face rău cetățeni-
loi municipiului Cluj. La câteva zile, și colonelul Virgil Ardelean,
< 1111 poliției, vorbea de fenomenul cu profunde implicații sociale
■a economice în care s-au angrenat sute de mii de cetățeni, men
| liniând că societatea funcționează legal, însă avertiza populația
asupra riscurilor, spunând că el, personal, consideră imoral un]
asemenea joc.
în toamna lui 1993, guvernatorul Băncii Naționale a României !
estima că „o treime din lichiditățile țării sunt la Caritas“, iar dacă
„«mecanismul Stoica» nu se oprește, cifra de afaceri a Caritas va
depăși produsul intern brut al României“, scria The Economist,
aducând în atenție pasivitatea autorităților în fața fenomenului
Caritas8.
Românii însă dedicau melodii escrocheriei și își cumpărau î
televizoare color, frigidere, covoare și congelatoare, iar Stoica'
anunța că vrea să creeze o nouă clasă de mijloc, mai multe maga
zine, mai multe filiale în țară și chiar și o bancă. Promitea că ni
meni nu se va atinge de Caritas și că, în mai puțin de un an, Clujul
va deveni cel mai bogat oraș de această mărime din Europa de Est.
Donațiile Caritas pentru primăria lui Funar continuau să crească.
Se dădeau zeci de milioane pentru curățenia orașului, pentru sta
tuia lui Avram lancu, pentru Crucea de pe Cetățuie. Clujenii erau
invidiați de cei care nu locuiau în oraș și erau asaltați de rude,
prieteni, cunoștințe sau șefi pentru a le rezolva și lor depuneri cât
mai repede sau chiar peste rând la jocul piramidal. Un colonel al
Armatei a 4-a din Cluj îmi povestea cum erau sunați frecvent ofi
țerii clujeni de către generali, șefii lor de la București: „Măi colo
nele, pune mi și mie cât mai repede niște bani la Caritas... Da,
domnule general, dar să știți că e dificil, e puhoi de lume care
așteaptă la rând... Te descurci tu și, ca să nu pierdem vremea, de
pune din banii tăi, iar eu o să ți-i trimit în zilele următoare, ime
diat“, îl lămurește generalul. Colonelul se străduia, stătea la rând,
făcea depunerile din banii săi, însă chitanțele erau întocmite pe
numele generalului. Raporta apoi că misiunea a fost îndeplinită,
îi trimitea chitanțele generalului și, în afara recunoștinței, își aș
tepta banii depuși. Treceau zilele și săptămânile, dar de la Bucu
rești nu venea nimic, așa că își lua inima în dinți și îl suna pe
general: „Domnule general, mă scuzați, știți, nu am primit banii.
Când i ați trimis?... Colonele, de fapt nu i-am trimis, nu are nici
un rost să-i mai trimit, imediat trec cele trei luni, te duci și scoți
câștigul, mie îmi trimiți șapte părți, iar tu îți iei banii pe care i-ai
86 DANIEL MORAR
ilrIhis“, conchidea generalul. Uneori coloneii reușeau să-și ia par
|ra înapoi, însă, mai târziu, nu au mai apucat nici asta, pentru că
|iutil s-a prăbușit. Generalii jucau la Caritas banii subordonaților,
i âșligau fără să investească și fără să riște nimic.
In 2 noiembrie 1993, Caritas a sistat plățile, iar în 19 mai 1994
|i 11111 piramidal de proporții uriașe s-a prăbușit oficial în România,
l i nil re primii care au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul
1 Inj împotriva lui Stoica, în numele a 90.000 de romi, a fost îm-
I' n.ilul Iulian. Pe 25 mai 1994, poliția a început controlul la Ca-
Hl.is. Avea deja 20.000 de plângeri împotriva lui loan Stoica.
< >.imenii își vindeau disperați chitanțele de la Caritas pe aparta
mente, mașini, cartușe de țigări sau bani. Orice ca să scape de
p.il'.ubă și să recupereze ce mai puteau. Au început protestele.
Pe 3 august 1994, Parchetul General 1-a pus pe loan Stoica sub
111 mărire penală, prejudiciul estimat fiind de mai multe miliarde
111 • k ■ i. Protestatarii au intrat în greva foamei, au cerut arestarea lui
'doica și amenințau că asediază sediul societății din Cluj. Poliția
• ni voia zona cu un elicopter. Greviștii foamei au ajuns pe Euro-
iirins și în atenția Crucii Roșii Internaționale. în data de 17 august
1094, Poliția Cluj a intervenit în forță, evacuând greviștii Caritas
din clădirea fostei Primării. Agenția de presă Reuters vorbea de
,,.il rocitățile poliției clujene“, în timp ce Associated Press transmi
te.1 că s au înregistrat cazuri de răniți și internări în spital. Poliția
i Inj a negat că acțiunea de evacuare s-a desfășurat cu brutalitate.
Abia pe 24 august 1994, loan Stoica a fost chemat Ia Poliția
< Inj și dus la București cu elicopterul, sub escortă, pentru a fi
ic(inut. în 25 august 1994, un comunicat al Parchetului General
. 1 n 11 n ța că s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului loan Stoica
pentru infracțiunile de înșelăciune în paguba avutului particular,
l.ils intelectual, bancrută frauduloasă, săvârșite în calitate de pa
li un al Caritas.
I.a începutul procesului în Cluj, ce se ținea sub pază specială,
1.8 milioane de romi au susținut, prin vocea împăratului Iulian,
1.1 au fost și ei păgubiți de Stoica cu 43 de miliarde de lei. împăra-
lnl Iulian le cerea, totuși, romilor să nu devasteze Clujul. La șe
dințele de judecată, care se desfășurau cu zeci de martori, „Papa
Stoica, miliardarul sărac“, cum îl numeau păgubiții, declara că 1
nu se simte vinovat, iar conștiința îi este împăcată. A fost con '
damnat, pe 16 iunie 1995, de Tribunalul Cluj la o pedeapsă de 6 ]
ani de închisoare.
Stoica a făcut apel, iar în septembrie 1995 a fost adus din nou J
la Cluj. Curtea de Apel a desființat decizia tribunalului, a schiml
bat încadrarea juridică din înșelăciune în dauna avutului publici
în infracțiunea de gestiune frauduloasă în dauna avutului privai
și Ta condamnat pe loan Stoica la 1 an de închisoare, reținându i I
un prejudiciu de 31,2 milioane de lei. în plus, 1 a mai condamnat I
la 2 ani de închisoare pentru bancrută frauduloasă. Stoica trebuia I
să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani. S-a dispus confis-l
carea sumei de 31,2 milioane de lei.
Patronul Caritas a fost nemulțumit însă și de această deciziei
a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, care l-a condam-1
nat definitiv la o pedeapsă și mai mică, de 1 an și jumătate de
închisoare. A fost eliberat pe 14 iunie 1996. loan Stoica a scăpat |
ieftin. Deși a fost arestat și trimis în judecată și pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului public, care ar fi
permis aplicarea unei pedepse mai mari, instanțele nu au reținut
până la urmă această infracțiune în sarcina sa. Cât despre înșela
rea depunătorilor nici nu putea fi vorba. Nici măcar procurorii 1
nu au formulat o asemenea acuzație, cea de înșelăciune în dauna
avutului privat. Persoanele care își depuneau banii la Caritas
știau că e un joc piramidal, iar o minimă inteligență le-ar fi spus I
că pot să câștige, dar și să piardă și că, până la urmă, ingineria fi
nanciară se va prăbuși. Era un joc cu risc asumat, iar justiția nu
putea să îi ajute aici.
Cert este că, în perioada funcționării jocului piramidal, la Ca
ritas au fost peste 60 de milioane de poziții de participare și peste
600.000 de cereri de constituire ca părți civile a celor păgubiți.
88 DANIEL MORAR
III IPSIGO
N11.1111 fost implicat în ancheta judiciară desfășurată în cazul Ca

iii r . insă am instrumentat alte dosare având la bază același tip
lli im piramidal. Help, jocul piramidal care înșelase mii de per-
.... din Cluj, dar și din alte localități, se prăbușise în mai 1993,
111 un an înaintea Caritas, însă tânărul patron, de doar 27 de ani,
hlll.in Someșan, a fost reținut abia după trei ani, în martie 1996.
tu .11.1 in oraș că era protejat de poliție. în februarie 1996, firma
ni d.idea comunicate de presă prin care se certa cu jurnaliștii, pre
tindea că este acuzat și discreditat pe nedrept, că este afectat în-
111 i’id mediu de afaceri în care el acționează dinamic și activ, iar
...... sa firmă, SC Sigo SRL din Cluj, avea să garanteze depunerile
• 'rtinenilor cu investiția sa de 1 miliard de lei în capitalul social,
p o 1111 n și cu patrimoniul firmei.
In martie 1996, după ce s-a prăbușit și noua sa afacere, Sigo,
1111 d< promi tea dobânzi de 11 % pe lună pentru cei care depuneau
minimum 5 milioane de lei, fostul student al Facultății de Meca-
It 11.1 d 111 Cluj s-a predat poliției. Inițial s-a scris că daunele produse
1 nu joi urile sale piramidale se ridicau la 13 miliarde de lei. După
.ill.ire.i veștii, toți păgubiții lui Someșan, oameni care-și pierdu
ti 1.1 economiile sau averile, au început să dea anunțuri în ziare
p> 1111 u a se uni în acțiuni comune împotriva sa. Deși fusese reți
nul pentru 24 de ore, parchetul nu a emis mandat de arestare
pn vcntivă. Eliberarea lui a pus și mai multe paie pe foc, presa
11.1i.1nd din nou cu degetul spre relațiile privilegiate pe care So-
1111 ț.i n le avea cu forțele de ordine. „Escrocul miliardar“, așa cum
I m । l ichetat jurnaliștii, deținea multe proprietăți, mașini de lux,
mu । obuze, terenuri în sud-vestul țării.
Sigo, ultima lui firmă, avea datorii imense către stat, iar în apri
Iii 19961 am inculpat și arestat preventiv pe Iulian Someșan pen-
I111 mgineriile derulate prin intermediul acestei societăți. La
linele lui aprilie 1996, șefii poliției din Cluj îi primeau la sediu pe
Im mșii deponenți pe care îi păgubise Iulian Someșan și încercau
1 Ic explice celor peste 500 de oameni supărați că poliția i-a se-
1 hcst rat bunurile lui Someșan, dar că totul va fi evaluat de parchet
și instanță, care vor decide destinația banilor după vânzarea bu 1
nurilor și împărțirea sumelor către păgubiți. Oamenii erau însă]
agitați, își voiau banii înapoi de îndată, întrebau de ce Iulian So 1
meșan nu a fost prins mai repede și dacă face cineva presiuni în I
anchetă. Păgubiții s-au organizat și își făcuseră un comitet al 1
depunătorilor Sigo.
Iulian Someșan înființase SC Help SRL în 1993, iar în jocul I
piramidal al societății participaseră multe persoane, care depu
seseră plângeri penale. Logic, prăbușirea Help ar fi trebuit să fie 1
și sfârșitul aventurii lui Someșan în Cluj, dar și un semnal de 1
alarmă pentru oameni. însă n a fost deloc așa pentru că, tot în I
2993, Judecătoria Cluj dăduse undă verde funcționării Sigo, o altă j
firmă a acestuia. După o majorare frauduloasă de capital, Sigo era I
prezentată ca o societate cu un capital social consistent, astfel că I
imediat au început să curgă banii. Deși la început, întreprinzăto
rul a făcut comerț cu produse sanitare, ulterior, a început să as-J
pire depuneri mari de bani de la oameni, promițând dobânzi 1
procentuale. Suma minimă de depunere la Sigo era de 5 milioane j
de lei, iar clujenii primeau dobânda într un procent care varia |
între 10 și 20%. Ca atare, în baza acestor depuneri și contracte,]
între aprilie 1994 și martie T996, Sigo a desfășurat activități care ]
nici măcar nu erau în obiectul de activitate declarat. Devenise un |
alt joc piramidal, unde depunerile oamenilor ajunseseră la peste ;
30 de miliarde de lei și se plătiseră câștiguri de peste 7 miliarde de I
lei, dar nici un impozit nu fusese vărsat la bugetul de stat. în anul 1
T996, Sigo datora statului 222,4 milioane de lei și 26,3 milioane |
de lei majorări de întârziere. Prejudiciile totale erau de peste 3,5
miliarde de lei.
Când îl anchetam și i-am pus în față documentele, Someșan a
negat că ar fi comis vreo infracțiune și că a desfășurat activități'
neautorizate sau neînregistrate în actele societății. în acte, își nu
mea depunătorii „împrumutători“, contractele în valută erau iden
tice cu cele în lei și își ținea o evidență extra-contabilă minuțioasă.!
Ce făcea Someșan cu banii? îi lua de la oameni și îi folosea în
nume personal. Așa se face că și-a cumpărat acțiuni la diverse
societăți comerciale, a achiziționat o fermă zootehnică, participa
90 DANIEL MORAR
1111 >.i 11 i i din încasările de la Sigo pe Bursa de Valori în numele altei
Hi im , și a cumpărat io autoturisme, juca sute de milioane de lei
de dună ori pe săptămână în cazinouri, cheltuia milioane de lei
I '< 111111 icuri. Auditorii au stabilit că luase din firma Sigo aproape
•, 111111.1 rde de lei pe care îi folosise în mod personal, bani pe care nu
II puica justifica, iar societatea ajunsese practic în faliment.
I n martie 1996, Sigo avea de restituit oamenilor 11,9 miliarde
ilr Iri in condițiile în care, între aprilie 1994 și martie 1996, înca-
■ । '■ de la aceștia 33 de miliarde de lei.
Procesul lui Iulian Someșan a început, în cele din urmă, la
ludei aloriaCluj,pe4iulie 1996. îl trimisesem în judecată, în stare
ilr .11 est, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals și eva-
dune fiscală. în august 1996, un alt dosar ce-1 privea pe Iulian So
im ..in, cercetat pentru evaziune fiscală, bancrută frauduloasă și
.iile infracțiuni prevăzute de Legea societăților comerciale, ajun
P .1 pe masa judecătorilor. Pentru a doua parte a dosarului Sigo,
pi .le 1000 de clujeni făcuseră plângeri la poliție pentru înșelă
111 mc în dauna avutului privat.
I )in Penitenciarul Gherla, Iulian Someșan a început să dea
1111 <• 1 v i uri presei, istorisind cum dădea mită diverșilor funcționari
pulil ici, cum plătea pentru articole publicitare în presă, cum ofe-
h .i bani ziariștilor ca să nu mai publice nimic despre firmele lui
1 < 1111 r< iversate, și cu toate astea se arăta convins că dosarele în care
ei .1 judecat sunt slabe, iar el va scăpa.9
In noiembrie 1996, cu Iulian Someșan în boxa acuzaților, co
1 uloarele instanței erau pline. La fel și sala de judecată. Oameni
din loată Transilvania au venit să-și ceară banii înapoi cu tot cu
doi »audă, vociferau tot timpul și-l amenințau pe cel din boxă. So
mi șan zâmbea mereu, cu o atitudine de superioritate la reacțiile
vmlente ale oamenilor. Oamenii voiau dreptate și o voiau repede.
In ajunul Crăciunului lui 1996, judecătorii au dat prima sen
ii n | a în cazul lui Iulian Someșan: 6 ani de închisoare cu executare.
,l lupă ce, timp de două zile, fostul patron al «societății financiare»
li.(), Someșan Iulian, nu a fost adus la instanță (anchetatorii te
1 nandu se să nu fie linșat), ieri, 24 decembrie, instanța de judecată
.1 tribunalului județean s-a pronunțat într-unul din numeroasele
dosare aflate pe rol: cel de înșelăciune în dauna avutului privat.
Someșan a luat 6 ani de închisoare cu executare. Posibilitatea
recursului este admisă, conform legii, pentru ambele părți im«
plicate.“10
în panoplia cu șmecheri și a întreprinzătorilor de tranziție,
așa cum îi numea presa vremii, escrocheriile HELP, SIGO și
DRIADA erau doar o continuare a CARITAS-ului, credulitatea oa
menilor dovedindu-se incurabilă.
SOREX
în aprilie 1996, parchetele clujene erau prinse într-un scandal

național privind tărăgănarea anchetelor referitoare la jocurile
piramidale care se prăbușiseră de ceva vreme. Deponenții erau
disperați. Asociația Națională împotriva Corupției, care se for
mase Ia nivel de țară și care cuprindea Ardealul, Maramureșul,
Moldova, Crișana Banat, Oltenia, Muntenia și Dobrogea, practic
toate zonele afectate de schemele frauduloase, era primită la Pa
latul Cotroceni de președintele Ion Iliescu, aflat pe final de man
dat, și cerea procurorului general al României și ministrului de
interne nici mai mult, nici mai puțin decât demiterea tuturor
procurorilor și polițiștilor din Cluj care tergiversau finalizarea
urmăririi penale împotriva altui patron de joc piramidal, Driada.
Președintele asociației cerea arestarea lui loan Crișan, care păgu
bise mii de oameni, veterani, văduve, oameni cu handicap. Pute
rea politică de atunci, așa numitul patrulater roșu, format din
PDSR, PUNR, PRM și PSM, era șubrezită puternic de căderea, în
cascadă, a tuturor jocurilor piramidale.
Sediul Driada era tot în Cluj, la 500 de metri de sediul Caritas.
După cutremurul Caritas din 1994, la câteva săptămâni se prăbu
șise și Driada. Alți depunători, alți oameni lăsați pe drumuri și
fără bani. Dosarul fusese finalizat de poliție în 1996 și trimis la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru a fi sesizată instanța
de judecată. Oamenii își pierduseră de mult răbdarea, erau nervoși,
cereau răspunsuri, își voiau banii înapoi, plus câștigurile.
92 DANIEL MORAR
Inii mpul acestor nemulțumiri populare față de poliție și par
। Iu l, eu o investigam pe Aurica Bințințan de la Sorex, „Caritas ul
\ li' urilor“ din Cluj. Aceasta fusese, încă din perioada comunistă,
illudorul Oficiului Județean de Turism Cluj. în februarie 1990,
Im r.ilorii din cadrul OJT Cluj au început să protesteze față de
11 u n | i nerea ei și a foștilor ofițeri de Securitate în funcții. Pe Aurica
|lin| i nțan o cunoștea tot orașul, toată lumea bună. Era extrem de
liliic conectată.
I’e 1 aprilie 1996, doamna Bințințan, devenită între timp un
pin ,per om de afaceri, apărea pe prima pagină a ziarelor locale
111 inioscând relația sa comercială cu celebrul Gigi Kent. Deja
,i p.i 11 iseră zvonuri că era controlată de autoritățile statului și este
pu'.ibil să fie reținută. Când dosarul Aurica Bințințan a ajuns la
111111 < ■, habar n-aveam cine e și câte relații sus-puse are personaj ul.
1'1 ir. că era de negăsit. Prin urmare, pe 16 august 1996, am dispus
Im tilparea ei pentru fals și evaziune fiscală și am emis, în lipsă,
iii.mdatul de arestare preventivă pentru 30 de zile. Poliția îmi
-.punea că inculpata e de negăsit. De fapt, nu o căuta nimeni. Se
pl 1111 ba, bine-mersi, pe străzi, iar poliția se făcea că nu o vede. Toc-
111.11 de aceea am emis mandatul de arestare pe care nu puteau
ivii.i, la nesfârșit, să i execute.
(Ibservasem din examinarea dosarului că, în timp, Aurica
|l 1111 i n țan dezvoltase și ea un joc piramidal, dar doar pentru elita
1 lujului. Un alt Caritas, Sigo, Help, Driada etc. în acest joc pira-
niiil.il intraseră, printre alții, polițiști, judecători de la Curtea de
\pd și profesori de la Facultatea de Drept. în final, resursele finan-
11.11 c s au termina t pentru că se baza pe aceeași schemă piramidală,
t are funcționa ca atare. Nu am formulat însă vreo acuzație penală
pi uli u aceste fapte, inculparea referindu-se strict la tranzacțiile
11 uiiomice ale firmelor inculpatei, având drept consecință sustra-
pi'ica de la plata impozitelor către bugetul de stat.
trecuseră câteva luni de când dădusem poliției mandatul de
arestare preventivă și... nimic. Ca atare, în octombrie 1996, am
dai oîn urmărire generală. Pe 17 octombrie 1996, pe Aurica Bințin-
|. 111, cea mai bogată femeie din Cluj, o căutau și poliția, și Interpolul
pentru evaziune fiscală. Avea un mandat de arestare preventivă pe
numele ei. La începutul lui decembrie 1996, aceeași situație, nici
urmă de Aurica Bințințan. Nu o găsea nici Interpolul11.
Pe Aurica Bințințan nu am mai găsit o, de fapt, niciodată. A ;
fugit din țară în Statele Unite ale Americii, de unde a trimis o
scrisoare unui profesor de la Facultatea de Drept din Cluj în cărei
îi spunea că îi pare rău că a fost păgubit prin jocul ei piramidal și
că nu a reușit să îi restituie banii, fiind nevoită să părăsească țara
ca urmare a acțiunilor judiciare ale parchetului. E un procuror
care o urmărește, scria ea. Interpolul i-a identificat locația tocmai j
datorită acestei scrisori. După ce am aflat că este în Statele Uni le I
ale Americii, în iulie 1998, am formulat o cerere de comisie roga-1
torie și am solicitat Parchetului General să o trimită autorităților
judiciare americane. Ulterior, am formulat și o cerere de extrădare
pe numele ei pe care am trimis-o tot Parchetului General. Demer
surile mele au fost complet lipsite de eficiență pentru că cererile
nu au fost transmise în SUA, astfel că, la șase ani de la emiterea
mandatului de arestare, în luna martie 2002, am dispus încetarea
urmăririi penale pentru că faptele s-au prescris.
Așa a scăpat Bințințan de răspunderea penală. Grație protec-'
ției de care a beneficiat din partea poliției și a procurorilor. As
pectul absolut particular legat de această persoană extrem de bine j
relațională a fost faptul că cei păgubiți prin funcționarea jocului 1
său piramidal nu au formulat plângeri penale împotriva ei. Pre
supun că prin pozițiile lor sociale și importanța în comunitate se 1
simțeau jenați să înceapă demersuri din care să reiasă că, în pofida'
falimentului atâtor jocuri piramidale care s-au desfășurat în Cluj
și care au păgubit sute de mii de oameni, nu au învățat nimic și I
au căzut în aceeași capcană. Au încercat totuși să își recupereze
sumele depuse pe cale amiabilă. Un cunoscut judecător de la Curl
tea de Apel Cluj s-a ales cu un Lăstun Dacia 500 în schimbul ba
nilor pierduți.
Jocurile piramidale au inundat viața românilor în anii ’90 și
le-au creat iluzia că se pot îmbogăți rapid și fără prea mare efort,
leșiți din sărăcia regimului comunist, unde totul era previzibil șiI
planificat, s-au trezit dintr-o dată într o economie de piață în for
mare, în care posibilitățile fiecăruia păreau nelimitate. S-au lăsat
94 DANIEL MORAR
iliișl de valul creat de întreprinzători tupeiști, de genul celor de
Iti.ii mis, învestindu-și economiile în operațiuni riscante fără să
|l li exact ce înseamnă riscul. Atunci când și-au pierdut banii, au
i ri ui, revoltați, polițiștilor și procurorilor să li-i recupereze, acu
t indii i pe aceștia din urmă că pactizează cu cei care i-au înșelat.
M ,1111 aflat în mijlocul acestor evenimente și nu le dădeam drep
I iii decât într-o mică măsură. Am trăit în acei ani în Cluj și am
|u n eput cu propriile simțuri mersul lucrurilor și atmosfera din
ni ri. Nimeni nu era naiv, toți știau că într-o zi Caritas-ul va pica,
In i fiecare spera că va ajunge în vârful piramidei înainte ca
ii । i'.i a să se răstoarne și că va apuca să încaseze câștigul înainte
di (ulaps. Și-au vândut locuințele și toți banii i-au depus la Cari
l.i Sau mutat la rude ori în uscătoarele sau spălătoriile blocuri-
Im । ti gândul că trei luni nu e atât de mult, trec repede, își vor
imlr.i cumpăra opt apartamente în loc de unul și se vor îmbogăți.
11111 i i n p așa s-a și întâmplat, Caritas-ul plătea, banii erau încasați,
lai oamenii și-au zis că mai stau trei luni în uscător, nu e chiar
alai de rău, și au lăsat întreaga sumă pentru ca și aceasta să fie
111 m uIțită cu opt. Când piramida s-a răsturnat cususulînjos, când
iiau mai mulți depunători în vârful ei decât la bază, miracolul a
luai sfârșit.
Totul s-a terminat. Stivele de bani de la Sala sporturilor și de
l.i Institutul minier, unde se făceau plățile, au dispărut din-
11 odaia. Mesagerul Transilvan, ziarul care anunța zilnic câștigăto
in și care ajunsese de proporțiile unei mici Biblii, a încetat să mai
apată. Orașul care, timp de aproape doi ani, fusese un furnicar de
oameni extaziați de ideea câștigului iminent, precum căutătorii
de aur din târgurile Vestului sălbatic, se liniștise. Nu pentru mult
llinp, pentru că au apărut revoltele și manifestațiile celor păgu
biți, care cereau acum să li se facă dreptate. Contagiunea emoții-
loi a a agitației era vizibilă. Clujenilor le era teamă și de o revenire
111 oi aș a minerilor conduși de „Luceafărul huilei“, Miron Cozma,
। are, cu puțin timp înainte, își adusese ortacii la Cluj pentru a și
depune banii, însă nici ei nu au mai apucat să-și ridice câștigurile.
I vciii mentele din iunie T990 de la București, când minerii au dis
11 tis clădiri ale Universității, au omorât și rănit oameni, ne erau
vii in minte.
„Repatriații“, „alcooliștii“ și „petroliștii“
La vremuri noi, strategii de evaziune noi. Ficțiunea din realitatea
contrabandiștilor. Țoiul, ca ocaua mică
Cazuistica acelor ani se diversifica continuu și așa se face că am l

descoperit o nouă formă de evaziune fiscală. De fapt, noi doar am
sesizat-o, pentru că de descoperit au descoperit o ingenioșii con-|
trabandiști și traficanți de mașini care au înțeles să convertească,!
în interes propriu, sensul și scopul unui scurt act normativ emis
de Consiliul Frontului Salvării Naționale în ultima zi a anului
T989: Decretul-lege nr. 7^989. Prin acest decret, se recunoștea 1
dreptul la repatriere al cetățenilor români aflați peste hotare care
doreau să se înapoieze și să se stabilească în România. Același
drept li se recunoștea și foștilor cetățeni români care își puteau i
redobândi cetățenia prin efectul repatrierii. Decretul stabilea fa
cilități fiscale pentru cei repatriați, prevăzând că aceștia benefi
ciază de scutiri de taxe vamale pentru toate bunurile dobândite ¡
de ei în străinătate, iar scutirea se acorda în baza unei adeverințe
de repatriere pe care o dobândea fiecare dintre repatriați.
Nu aveam nici o imagine cu privire la numărul de cetățeni sau
foști cetățeni români care se repatriau și nici cu privire la masa
de bunuri dobândite în străinătate pe care aceștia le aduceau cu
ei, însă, la un moment dat, inspectorii vamali au sesizat introdu
cerea în țară a unui număr mare de autoturisme cumpărate din
țările Europei occidentale și aduse în România fără plata taxelor
vamale, prin folosirea adeverințelor de repatriere. Activitatea
ajunsese atât de extinsă și de naturală, încât în ziare, la mica pu
blicitate, apăreau frecvent anunțuri cu următorul conținut: „Aduc
96 DANIEL MORAR
in |.n 4 mașini pe repatriere“. Cei care introduceau în țară autotu
i Im ude nu erau cetățenii repatriați, ci traficanții de mașini, care
In Io .1 au adeverințele emise pe numele repatriaților și beneficiau
nul I 11 le scutirea de la plata taxelor vamale aferente. Adeverințele,
.puneau ei, le cumpărau. Pentru a păstra aparența de legalitate,
m întocmeau procuri speciale prin care traficanții erau împuter
nu i|i de către cetățenii repatriați să introducă în țară „autoturis
mrlr lor“ și să le vândă, în numele lor, după care autoturismele
imi.iu in circuitul civil obișnuit. De fapt, autoturismele nu au
fip.ii | inul niciodată repatriaților, care însă, în schimbul adeverim
|i Im obținute de la statul român, primeau de la traficanți anu
mite sume de bani. Erau mulțumiți și unii, și alții.
Adeverințele de repatriere erau la mare căutare și la fel de va-
luio.i .e precum cupoanele Caritas în momentele de glorie ale
|oi ului piramidal. Numărul celor care se repatriau, mai ales din
I mopa occidentală, era totuși limitat, așa că ingenioșii contra
bandiști au fost nevoiți să apeleze la o nouă filieră: cetățenii Re
publicii Moldova care își redobândeau cetățenia română.
Ai i stora li se stabilea fictiv domiciliul în România, la Bistrița-Nă-
iml .un găsit circa 40 de cetățeni moldoveni având toți domici
liul m aceeași garsonieră, și, în schimbul unor sume de bani, își
> 1 tuleau adeverințele contrabandiștilor. Erau atât de mulți, încât
si Inrma impresia că toți se mută în România și aveam imaginea
11 mu cozi nesfârșite la punctele de frontieră. Se pare că nu era doar
u impresie, pentru că mult mai târziu, cu ocazia centenarului
M .11 i i Uniri, în 2018, s-a apreciat că circa un milion de moldoveni
1 11 edobândiseră cetățenia română.
fenomenul căpătase o asemenea amploare, încât organele
\ .miale au intervenit și au stabilit o limitare, respectiv ca pe o
adeverință de repatriere să se poată in :roduce în țară, fără plata
laxelor vamale, maximum două autoturisme. S-a acceptat această
ie strângere, pe care legea nu o prevedea, și de către autoritățile
.lat ului, și de către contrabandiști tocmai pentru că și unii, și alții
șl iau că afacerea este nelegală din moment ce autoturismele nu
apaițineau repatriaților. Autoritățile o tolerau, iar contrabandiștii
beneficiau de ea. O lege absolut firească, cu caracter reparator în
„REPATRIAȚII“, „ALCOOI.IȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 97

contextul României post-decembriste, fusese convertită de sp<
culanți în favoarea lor, cu complicitatea instituțiilor statului
Vameșii nu aveau cum să nu observe Activitatea operațiunilor
întrucât acestea nu erau derulate de repatriați, ci de aceleași pei
soane, iar și iar, în timp ce cetățenii moldoveni care se repatriat!
din Chișinău, Bălți și Soroca își „repatriau“ autoturismele din
Germania, Austria, Olanda sau Belgia. în plus, toate aceste mașini
erau cumpărate cu o zi sau două înaintea introducerii lor în țari
Din primul moment în care mi s-a prezentat o asemenea speță
le am spus polițiștilor că avem de-a face cu săvârșirea unor infraC
țiuni de fals, contrabandă și evaziune fiscală. Erau reticenți, de
oarece alți procurori le spuneau contrariul. „Bun, atunci o si
începeți cu mine primele dosare!“ Și am început. Trebuia însă să
îmi conving șefii și apoi pe judecători că asemenea operațiuni in
trau sub incidența legii penale. Nu era ușor pentru că schema ma
șinii aduse în țară pe repatriere era deja un bun al comunității, un
patent, acceptat deja de aproape toată lumea. Toți câștigau prin
achiziționarea unui autoturism mai ieftin din străinătate și ni
meni nu pierdea. Nimeni cu excepția statului român. Polițiști,
procurori, judecători își achiziționaseră deja autoturisme scutite
de la plata taxelor vamale prin folosirea mecanismului repatrierii.
Am redactat primele rechizitorii în care demonstram că facili
tățile fiscale pentru bunurile aduse în țară sunt acordate exclusiv
cetățenilor care se repatriază, acestora și numai lor, iar adeverin
țele de repatriere sunt intuituu personaeși nu pot fi cedate, vândute,
donate sau înstrăinate în nici un alt mod unor terțe persoane și,
cu atât mai puțin, nu pot fi folosite de acestea din urmă. I-am con
vins pe judecători, care au început să pronunțe soluții de condam
nare prin care îi obligau pe traficanți la plata taxelor vamale pe
care le eludaseră. Numărul dosarelor trimise în instanță a crescut
pentru că, în timp, și ceilalți procurori, văzând deciziile instanțe
lor, dispuneau inculparea pentru acest gen de fapte. Era jale mare
în lumea traficanților, care nu înțelegeau cum un procedeu care
funcționase foarte bine până atunci devenise dintr-odată ilegal.
După ce am devenit procuror-șef al Secției de urmărire penală
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și aveam
98 DANIEL MORAR
111111111 .i te asupra procurorilor din patru județe, am continuat să
In i i mnentez personal asemenea gen de fapte, dar încercam să îi
ilrh'i min și pe procurorii din celelalte trei județe arondate, respec
11 v Maramureș, Bistrița-Năsăud și Sălaj, să i urmărească penal pe
i <• 11.1 re se ocupau cu așa ceva. Era destul de dificil pentru că unii
Iți dobândiseră autoturismele prin acest mecanism. Așa se face
i 4 in august 1998 am trimis-o în judecată pe soția prim-procu-
101 ului de la Bistrița-Năsăud, pentru fals și evaziune fiscală. își
> 111111 >ărase pentru biroul său notarial un autoturism introdus în
|,u 1 prin metoda repatrierii. A plătit bugetului de stat suma de
ifi.K ț (.753 Iei, acoperind prejudiciul cauzat, iar instanța a condam
11.il o la o pedeapsă de câteva luni de închisoare, cu suspendare.
I n celelalte județe din țară, nimeni nu se ocupa cu cercetarea
,n । .1 ui gen de fapte. Am început să prezint cazurile noastre și
d< 1 rziile judecătorilor clujeni la diverse seminare și conferințe,
in ulcea de a i convinge și pe ceilalți procurori că avem de-a face
....... fracțiuni. Nu mă contraziceau, însă nici nu le am schimbat
111 vreun fel atitudinea, care a rămas pasivă.
I asand repatriații în urmă, dar continuând în același registru
infracțional, în toți acei ani, 1995-2001, Garda Financiară și Poli
ția < llnj desfășurau o adevărată vânătoare de evazioniști itineranți,
1.11c iși extinseseră afacerile pe raza județului Cluj și a celor înve
li na le. Profitam de faptul că o parte din județele învecinate erau
ai 1 >ndate, din punctul de vedere al jurisdicției, Curții de Apel Cluj,
.1.1 lei că nu aveam nici o piedică în a face anchetă și aici. în linia
iu lai a acestei lupte erau comisarul șef Marius But și divizia sa
din cadrul Gărzii Financiare Cluj, secondați de ofițerii de poliție
<11 n I l’J Cluj. Evazioniștii urmăriți erau botezați ca „petroliști“ și
„alcooliști“, denumiri sugestive care arătau clar domeniul lor de
expertiză.
Și unii, și ceilalți se foloseau în activitățile lor frauduloase de
in ine fictive“ și „firme-fantomă“. Firmele fictive nu existau din
punct de vedere juridic, nu au fost nicicând înființate, însă pe
piața neagră circulau avize și facturi purtând denumirea acestora
■a validate prin aplicarea ștampilei. Atât documentele, cât și
ștampila erau falsificate. Firmele-antomă erau înregistrate la
„REPATRIAȚII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 99

Oficiul Registrului Comerțului (ORC), deci existau din punct de
vedere juridic, însă asociații și administratorii lor nu erau de găsit.
Aveau un sediu juridic consemnat în documente, absolut necesai
pentru înființarea și înregistrarea firmei, însă acesta nu funcționa
în realitate.
Atât firmele fictive, cât și cele fantomă se rezumau de fapt la
o valiză de documente și ștampile, care circula clandestin în lu
mea evazioniștilor. Societățile-fantomă erau înființate de regulă
pe numele unor cetățeni străini, arabi, moldoveni sau cetățeni d i n
spațiul ex-sovietic, care apoi erau scoși din țară și, prin urmare, de
negăsit. Nici una dintre firme nu își conducea contabilitatea, nu
își înregistra operațiunile comerciale aferente facturilor emise și,
evident, nu plătea taxe și impozite la stat. Evazioniștii se foloseau
de ele, mai exact de documentele lor, pentru a ascunde proveni
ența reală a mărfii achiziționate sau beneficiarul produselor li
vrate de către firmele lor. Concomitent, în documentele de
achiziție se consemnau sume mai mari decât prețul real al pro
duselor, iar în documentele de livrare erau trecute sume mai mici
decât cele încasate efectiv, astfel că impozitul ce trebuia plătit
către stat era mai mic sau inexistent. în materia TVA, frauda era
și mai evidentă. La vânzarea oricărui produs, firma colectează
TVA-ul aferent, ca pe un venit, pe care trebuie să îl livreze apoi la
bugetul statului, ceea ce, evident, nu se întâmpla în cazul firmelor
fictive ori fantomă. în schimb, societățile comerciale care cum
părau produsele înregistrau TVA-ul deductibil, ca pe o cheltuială,
și beneficiau de restituirea lui de la bugetul de stat sau compen
sarea cu alte datorii.
Iată de ce „clienții“ Gărzii Financiare foloseau în tranzacțiile
lor firmele fictive și pe cele fantomă. Beneficiile lor în raport cu
bugetul public erau maximizate, în schimb prejudiciile cauzate
statului erau semnificative și constante. La fel erau și acțiunile
comisarilor Gărzii Financiare și ale polițiștilor care alergau după
evazioniști pentru a-i prinde, iar eu mă asiguram că aceștia ajung
în fața judecătorilor. Când folosesc termenul de alergat am în ve
dere inclusiv înțelesul său propriu. Nici „petroliștii“, nici „alcoo-
liștii“ nu-și desfășurau afacerile la vedere. Cisternele cu produse
100 DANIEL MORAR
|u lcoliere sau cu alcool circulau mai ales noaptea și evitau dru-
nînrile principale. Prinderea și verificarea lor se făceau prin opri
ți .1 in Irafie sau atunci când erau găsiți în parcări lăturalnice.
Iiiloldeauna documentele prezentate de șoferi păreau veridice,
Iu pentru a stabili caracterul lor fictiv era nevoie de timp și de
vi i iin ari încrucișate. în plus, nici unul dintre șoferi „nu știa“
iunie urma să livreze marfa, declarând că regula este să fie con
i u la|i pe traseu. Uneori ascundeau adevărul, însă alteori chiar
nu știau de la început destinația exactă. Evazioniștii își ascun-
ili .ni locurile de depozitare, negând de multe ori că ar desfășura
.111 ivi late cu produse petroliere sau cu alcool.
„Petroliștii“ ne-au oferit și o altă surpriză. Falsificau produsele,
li m.ii numeam și alchimiști. Erau anii în care afacerile cu pro
ilu .<• petroliere contrafăcute deveniseră sport național. Pe docu
lui n lele de transport și pe facturi se consemna că produsul livrat
। ic benzină sau motorină, iar ei, în schimb, transportau diverse
uleiuri minerale, în special combustibil tip M sau tip P. Benzina
. 111 mtorina, combustibili folosiți în industria auto, sunt produse
petroliere accizabile, pe când combustibilii tip M și P sunt pro
duse petroliere rezultate tot din prelucrarea păcurii sau a țițeiu
lui. insă sunt folosiți pentru centralele termice sau pentru
i 111 in i nat și nu sunt produse purtătoare de accize. Alte consecințe
lisi ale avantajoase pentru traficanți și alte prejudicii aduse buge-
I ului de stat.
Era vital pentru anchetele noastre ca aceste transporturi să fie
surprinse pe traseu, înainte de a ajunge la destinație, pentru că
<»dată ce produsele petroliere erau vărsate în depozite și în stațiile
de combustibil le pierdeam urma, fiind acoperite cu documente
Iii l ive. Atunci când produsele erau încă în cisterne, se luau probe
și, in urma analizelor de laborator, știam exact care este natura
produsului. Aveam totodată mijlocul auto folosit la transport, con-
ducătorul auto, îl puteam găsi cu ușurință pe cel care livra produ-
sele și, apoi, pe beneficiar. Astfel se putea construi un dosar care
să reziste în instanță.
Nu era nimic nelegal în comercializarea și transportul combus-
l i bi 1 i lor de tip M sau P atât ti m p cât erau comercializați ca atare și
„REPATRIAȚII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 101

folosiți conform destinației lor. Nelegalitatea survenea atunci
când acești combustibili, de calitate inferioară, erau comercij
lizați ca benzină sau motorină și folosiți pentru alimentarea ni iJ I
loacelor de transport, ceea ce genera uneori și defecțiuni ale iI
motoarelor. Această substituire de produse s-a făcut mai întâi |
exclusiv prin falsificarea documentelor de transport și de achizl
ție. Ulterior, s-a procedat și la amestecarea celor două tipuri <lcI
produse petroliere, astfel că amestecul rezultat dobândea proprl 1
etăți fizico-chimice și organoleptice aproape similare cu ale ben I
zinei sau motorinei și putea fi comercializat cu mai mare ușurință. I
Prin urmare, în afara acuzațiilor de fals și evaziune fiscală, „pe I
troliștii“ se alegeau și cu învinuirea de înșelăciune cu privire la I
calitatea mărfurilor.
„Alcooliștii“ erau oarecum mai cuminți. Nu falsificau produ I
sele sau, cel puțin, nu puteam dovedi noi acest lucru, însă le as I
cundeau proveniența și majorau sumele plătite pentru achiziție. 1
Alcoolul se transporta cu cisterne, iar pe avizul de însoțire a măr I
fii trebuia consemnat numărul de înmatriculare al mijlocului de |
transport. Nu erau foarte atenți când falsificau aceste date și, nu 1
de puține ori, când verificam mijloacele auto în baza de date, con 1
statam că tone de alcool erau „transportate“ cu un autoturism j
Dacia sau Oltcit, cu mici dube sau chiar cu un autobuz.
Am întocmit în acei ani rechizitorii semnificative cu adevă- j
rate grupări infracționale de „petroliști“ și „alcooliști“, adunați
din mai multe județe ale țării. Activitățile lor erau elaborate și de '
anvergură, iar prejudiciile, pe măsură. Zeci de miliarde de lei, îna- I
inte de reforma monetară, erau sustrase fraudulos de la bugetul ’
de stat. îi prindeam greu, iar când îi aveam, îi arestam preventiv.
Se crea atunci o adevărată nebunie a contestării mandatelor de
arestare în fața judecătorilor, ceea ce îmi îngreuna considerabil
munca, dar nu conta. Eram mulțumit. Instanțele erau excedate
și ele de multitudinea și caracterul repetat al contestațiilor for
mulate de arestați și avocații lor. La un moment dat, în boxă, erau
toți cei pe care îi arestasem într-un singur dosar: 15 „alcooliști“,
mândria traficanților din Maramureș, Bistrița-Năsăud și Sălaj, toți
patroni de firme, cu bani, tupeiști, agresivi și care își angajaseră
102 DANIEL MORAR

Hvi h ,i | i buni. Aceștia încercau să îi convingă pe judecători că pro-
fiuoiul Morar i-a arestat pe toți în același dosar pentru a crea
lih im unui grup infracțional organizat, deși ei nici nu se cunosc
Ini ir ei. în parte, era adevărat, în sensul că nu toți se cunoșteau
Iulie ei, însă toți îl cunoșteau pe omul cu valiza plină de facturi
ți ș i ,i in pile false. Toți apelaseră la el și aveau ca furnizori aceleași
liinir inexistente. Omul cu valiza era și el în boxă, în mijlocul
li'lm pe care îi servise.
luau dosare productive și aduceau bani la bugetul statului.
I v.i /mniștii erau condamnați și obligați la repararea prejudiciilor.
I h asemenea, sute de tone de combustibili contrafăcuți au fost
11 >i 11 iscate. Inculpații erau dispuși să ofere mită pentru a scăpa de
.in laie, nu i mai interesa că bunurile le erau sechestrate. Unul
111 n l re a vocații grupului de 15, o doamnă, m-a abordat pe scările
l'.il.ilului de Justiție și mi-a spus că cei din grup sunt dispuși să
lai a orice doar pentru a fi puși în libertate. Am înțeles foarte bine
la < e se referea, insista, dar i-am spus că nu e nimic de făcut. Am
In .i slânjenit, avocata îmi fusese colegă în studenție, era șefa de
111 omoție a unei generații care absolvise înaintea mea, și apoi co
li p,a la parchetul din Cluj, de unde a plecat în avocatură. Mă gân
ilesc că aș fi putut reacționa altfel, mai dur, să o chem la mine în
birou și să am o discuție serioasă cu ea despre modul în care înțe
h pe a să-și ajute clienții și despre riscurile aferente. Poate că dacă
aș li făcut-o, nu și-ar mai fi distrus viața. A fost arestată după
। a| i va ani împreună cu soțul ei, avocat și el, de către colegul meu
Nucii Irimie, tocmai pentru săvârșirea unor fapte de corupție de
genul celor pe care mi le sugerase mie. îmi aduc aminte că Nucu
o atenționase cu câtva timp înainte „să se potolească“, fusese și
i olega lui la parchet, însă fără efect.
Alteori inculpații ne ofereau personal mita. Mi-1 aduc aminte
I >e unul dintre aceștia care, aparent, locuia în Iași, dar își desfășura
alacerile în Cluj și în județele limitrofe. Urmele lui erau peste tot,
insă el era de negăsit. își făcea afacerile rapid, apoi dispărea, era
l ol timpul cu un pas înaintea noastră, iar eu îi certam pe polițiști
pentru că nu reușeau să-l prindă. O fantomă veritabilă. Până la
urmă am reușit să dăm de o pistă: urma să se afle la o tranzacție
„REPATRIAT!!“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 103

în județul Mureș. Nu mai voiam să risc nimic și, deși nu era treaba
mea, am plecat cu polițiștii la locul întâlnirii. Individul a apărui
într-un Mercedes superb, numai bun de pus sub sechestru. L am!
ridicat atât pe el, cât și mașina, și am pornit spre Cluj. Pe drunflj
ne am oprit, iar ofițerul de poliție Toma Rus, care se afla în McM
cedes cu afaceristul, a venit la mașina poliției în care mă aflam șl I
mi-a spus că omul dorește să vorbească cu mine între patru ochi,!
Am urcat în autoturismul lui, unde a început să negocieze cU
mine lăsarea în libertate. Era relaxat, părea că s-a mai întâlnit cu
asemenea situații și că știe cum să le abordeze. Mi-a oferit Mercel
desul doar ca să nu-1 arestez, însă i-am spus că nu poate face asta
pentru că autoturismul va fi pus sub sechestru. „Bine, nu ăsta, o
să vă dau altul la fel“, și m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să colți
duc o asemenea mașină. Mi-ar fi plăcut cu siguranță, dar, în acel
moment, după ce alergasem atâta după el, nimic nu îmi făcea mai
mare plăcere decât să-l arestez.
După o vreme, „petroliștii“ și-au schimbat modul de operare.
Dacă până atunci cisternele erau încărcate cu combustibili tip
M/P, iar documentele erau pentru benzină/motorină, ulterior au
fost descoperite transporturi în care produsul era motorină/ben
zină, iar documentele erau pentru combustibili inferiori. Exact
invers și, aparent, fără logică. De ce ar vrea un comerciant să co
mercializeze combustibil de calitate superioară ca fiind combus
tibil inferior, cu reducerea corespunzătoare a profitului? Până la
urmă dezlegarea am găsit-o la rafinării, ele fiind cele care livrau
benzine/motorine cu documente pentru uleiuri minerale inferi
oare tocmai pentru că doar primele erau produse accizabile, astfel
că rafinăriile nu aveau obligația plății accizelor pentru uleiurile
inferioare. Evaziunea fiscală începea de acolo și sunt convins că
pe parcursul comercial al mărfii, folosindu se documentele false,
până la beneficiarul final, marfa s-ar fi „transformat“ din nou în
benzină sau motorină. Cel puțin nu era falsificată. Am încercat,
cu echipa de polițiști și comisari clujeni, să intrăm și în acea zonă,
însă nu am reușit. Ne loveam doar de tăcere și obstrucționare în
interiorul rafinăriilor. Până la urmă am abandonat această pistă.
Rafinăriile erau în Moldova și în sudul țării, departe de noi, iar
104 DANIEL MORAR

|>hi 11 < 11< • I i I e și efortul unei echipe din Cluj erau prea mari, iar fina-
illih.i era îndoielnică și îndepărtată.
| I tr'.i .iu fost condamnați și au făcut închisoare, unii dintre
■|i iiiil ișl i i“ și „petroliștii“ anchetați în acei ani nu au renunțat la
|i i iv 11.iț i Ic lor. Pe Talpoș Gigei Gerard și grupul lui de șapte per-
limn din Șomcuta Mare, Maramureș, i-am arestat și trimis în
|iiil> . ala mcă din 1997 pentru evaziune fiscală legată de comerțul
111 produse alcoolice. Pe timpul anchetei mele a negat constant
i i 111 .1 Faceri cu alcool, însă uneori întâmplarea îți distruge toată
j|i.i 1,11 e.i. în timp ce ofițerii de poliție erau la sediul firmei sale, în
jf llilr.i societății a intrat o cisternă, iar șoferul i-a strigat „Salut,
in 11 ■ igi, am mai adus un transport“. „Pleacă domne’ de aici, nu
li i iiiiosc“, îi spune Gigei Gerard șoferului, încercând apoi să-i
। mi ।ngă pe polițiști că habar nu avea cine e individul. Cisterna
|| > plină de alcool. L-am regăsit după aproape 20 de ani, într-un
imiiuiiicat al DNA din ianuarie 2015 care anunța că fusese din
imn li imis în judecată, pentru evaziune fiscală cu alcool, cum
iililrl" Omul era consecvent, însă și instanțele erau. Curtea de
'pi I ( Iuj I a condamnat, din nou, la 2 ani de închisoare2.
Dintre „petroliști“, Nicon Petro și gruparea lui au fost cei con-
m । u ■ 111 i. Pe acesta și alte două persoane îi trimisesem în judecată
Iu decembrie 2001 pentru înșelăciune cu privire la calitatea măr
im 1I01, amestec de uleiuri minerale și benzină/motorină și eva-
iliinc fiscală. îl arestasem încă din luna august. Infractorul era
iliu l ulcea, însă ajunsese să-și comercializeze combustibilul fal
ii 11 .il m Ardeal. Particularitatea acestui dosar era dată de faptul
- 1 nu alesese întâmplător județul Cluj ca piață de desfacere. La
।Hil i| ia din Cluj, la Serviciul economic, activa tânărul ofițer Pavel
1 .mov, cu care și eu lucrasem la câteva dosare. Acesta investiga
11 gi 11 pare de societăți comerciale, condusă de un anume Szabo,
। .11 <■ derula tranzacții cu combustibil M vândut ca benzină. După
। r )'.i uparea lui Szabo fusese destructurată cu aportul major al lui
l'.ivel Ivanov, pe piața clujeană a intrat firma Belpetrol, aparți
nând lui Nicon Petro, care era nașul ofițerului de poliție. Com-
bnslibilul falsificat ajungea la Cluj vagonabil și, după ce se
.1 himbau actele de însoțire, era distribuit pe piață. Pavel Ivanov
„REPATRIAȚII", „ALCOO LI ȘTI I “ Șl „PETROLIȘTII“ 105

se asigura că aceste afaceri nu erau investigate și le proteja. Al|l
polițiști însă le investigau, așa că pe nașul Nicon Petro și pe im
complice de al lui i-am arestat în luna august. A urmat apoi Pavi'l
Ivanov, pe care l-am inculpat și arestat pentru favorizarea infr.u
torului. Extrem de exigent cu alte grupări infracționale de pfl
piața combustibilului falsificat, tânărul ofițer avusese un sco|l
precis: să i facă loc pe piață nașului său și apoi să 1 protejeze, inn|I
doar prima parte a planului i-a reușit. L-a adus în gura lupului, hi
decembrie 2009, i-am trimis pe toți în judecată și au executat, ui
terior, pedepse cu închisoarea.
Pe parcursul instrumentării acestui dosar au apărut date i,1
Nicon Petro, care avea și alte dosare în lucru la alte unități <lc
parchet, se pregătea să ofere diverse sume de bani pentru muș*|
malizarea acestora. Eu am declinat dosarul la Parchetul de pfl I
lângă Tribunalul Prahova, iar presa a relatat că, deși erau indicii
că banii urmau să ajungă la un judecător de la Curtea Supremi
de Justiție, al cărui frate era tocmai avocatul inculpatului, dosarul
a fost închis3.
La un timp după ce afacerea judiciară din Cluj s-a terminat,
presa relata că Pavel Ivanov a ajuns un om de afaceri de succes și
că firma la care era asociat era singura firmă românească ce câșli
gase un contract de subantrepriză pentru construcția autostrăzii
Bechtel, tronsonul Brașov-Borș, și se întreba de unde a avut acesta
banii necesari pentru a cumpăra acțiunile respectivei firme4. Ime
diat după ce a ieșit din penitenciar, Nicon Petro și-a continuat
afacerile în domeniul lui de expertiză - combustibilii, astfel că, în
anul 2009, era deja din nou trimis în judecată de DIICOT Galați
pentru același gen de fapte comise în perioada 2005-2007. în ști
rea care apărea în presa din 14 mai 2009, jurnalistul anunța: „Vom'
reveni cu detalii despre acest caz ce a făcut vogă în anii trecuți,
perioadă în care afacerile cu produse petroliere contrafăcute de
veniseră sport național“5.
Pe Virgil Guran, unul dintre „acooliști“, l-aș fi uitat în anoni
mat dacă, destul de recent, în luna mai 2020, nu m-aș fi trezit cu I
solicitări din partea presei să comentez cele spuse despre mine,
la televizor, de fostul meu inculpat. Născut în Târnăveni, Virgil
106 DANIEL MORAR

t ....... absolvent al Școlii Militare de Ofițeri Sibiu, era ofițer activ
In । rnoada 1986-19^ și avea în 1989,1a Revoluție deci, 24 de ani.
■Iii 11)98 până în 2012, potrivit CV-ului său public, Virgil Guran
h i" 1 președinte al Patronatului Național Vital, iar în 2022, pen
ii 11 < a 11 va luni, a fost și consilier județean în Prahova. După 8 ani,

Iii hi 11 ’020, când mă critica, același Guran era vicepreședinte al
|>u nilului Național Liberal, aflat la guvernare, și purtător de co
lin 111 a 11 i. analize și poziționări politice al președintelui PNL, pre-
lulriul Ludovic Orban. Comentând la televizor decizia CEDO
pi ii lud demiterea Laurei Codruța Kbvesi, Virgil Guran s-a apucat
|ir nepusă masă să spună că eu aș fi un soi de „abuzator“. Spre
llllpoarea invitaților din studio, din senin, Guran a declarat că
hi 1 in foarte bine și că sunt capabil să fac abuzuri. Liderul liberal
11 p I i i at apoi că nu am făcut abuzuri ca judecător constituțional,

Hm perioada în care eram procuror. „îl știu foarte bine, știu
ln.iitc bine ce spun, credeți-mă! Daniel Morar e capabil să facă
ului/uri...“, a declarat Virgil Guran.
Ci in lactat de alți jurnaliști, Virgil Guran a explicat declarația
».1 ..Mi a înscenat un dosar acum 20 și ceva de ani, el mi a instru
im nl.il dosarul, apoi a plecat la București. Am văzut cum un pro
nii 01 face legea. Mai mult decât că am trăit chiar eu, pe pielea
Hh .1, abuzurile lui Morar, ce argument ar mai trebui în plus?“
Inliebat ce va face dacă judecătorul CCR îl va acționa în justiție,
Lui.111 a părut optimist și chiar dornic: „Chiar mi-aș dori să mă
1I1 1111 judecată!“6
I n 2020, nu era pentru prima oară când Virgil Guran, în mod
public, mă gratula cu tot felul de aprecieri. Și în 2017, în altă emi
siune, tot cu mine avea o problemă.
„A încercat, la ordin, să mă bage la pușcărie. La ordinul celor care condu
ceau pe atunci. Nu președintele lohannis poate face această mutare.
Aceasta poate veni de la Ministerul Justiției. Fără acordul PSD nu se poate,
încep să devin fan Kdvesi, cunoscându-1 pe Daniel Morar. L-am cunoscut
bine pe acest om. Am văzut ce îi poate pielea. Mi-e jenă când văd că oa
meni de genul ăsta pot ajunge în România în funcții mari“,
। .pus Virgil Guran.7
„REPATRIAȚII“, „ALCOOLI ȘTI 1“ Șl „PETROLIȘTII“ 107

Pe scena publică însă, traseul lui Virgil Guran nu mai repreziiitl
de mult vreun secret. Presa, colegii de partid sau competitoil||
politici, fie că sunt pe dreapta sau pe stânga eșichierului, au recl.il
de mai multe ori, de a lungul timpului, ascensiunea lui Guran, iii
legătură cu care au cerut mai multe detalii. Eugen Bucur (Pl)l )i
„Să ne spună Guran cum a ajuns la zdup!“ Virgil Guran (PNI li
„Nu am făcut nici o zi de pușcărie! E o tactică murdară a PDL! [...] Am fml
acuzat de cei de la PDL că am stat la zdup. îi anunț public, așa cum au șl
cerut, că nu am făcut nici o zi de pușcărie. Am fost anchetat, politic. St |
întâmpla tot în vremea unei guvernări PD, când mai mulți oameni ilt I
afaceri care strigam nedreptățile care se produceau am fost chemați n|l
dăm explicații pentru niște lucruri închipuite. Au încercat să ne închulii
gura și pot fi siguri domnii de la PDL că, dacă aveau ceva împotriva met,
cu siguranță mă închideau. Am certitudinea că a fost o chestiune or i
chestrată politic, pentru că procurorul care m-a anchetat atunci, Danifl
Morar, a fost promovat ulterior de Traian Băsescu până la funcția de șei
al DNA. Probabil, tocmai pentru modul în care și-a îndeplinit misiunile, 1
In acuzațiile care mi se aduceau la momentul respectiv nu era vorba nici
un moment că aș fi luat vreun ban de la stat, iar după întreaga tărășenii’
am acționat statul român în judecată, judecându-ne de mai bine de doi ’
ani la Strasbourg“,
le răspundea Guran celor pe care îi considera detractorii săi.8 1

Din reacțiile sale publice, se părea că Virgil Guran avea o sin-1
gură constantă atunci când era întrebat de faptele sale: subsernl
natul. Ca atare, se vede treaba că nu numai liderii PDL au avui
probleme cu numirea mea ca procuror-șef al PNA și ulterior al
DNA, ci și foștii inculpați care au devenit ulterior lideri ai PNl.,1
Pe Virgil Guran 1 am anchetat, inculpat și trimis în judecată |
în anul 2000. Datele publice9 arată că acesta a fost învinuit pentrul
că în cursul anilor 1998-1999, în calitate de asociat al unei firme I
din Câmpina, a înregistrat în contabilitatea societății documente j
fictive privind aprovizionarea cu țuică de prune, cauzând buge-1
tului de stat un prejudiciu de mai multe miliarde de lei. Inculpat
în dosar, s-a sustras urmăririi penale. Pentru că ancheta arăta că I
Guran a comis fapta după o înțelegere cu alte trei persoane, iar
prejudiciul era consistent, la data de 5 iulie 2000 am emis un man-l
dat de arestare preventivă pe numele său. Numai că, având for
mare militară, Virgil Guran a fost mai iute pe picior. Ca să nu fie
108 DANIEL MORAR

11 h 111•; i n arest în dosarul în care îl cercetam și în care și ceilalți
jjfli iilp.iți fuseseră arestați preventiv, din 30 iunie până pe 7 iulie
■n h ।. 1 i 11 Iernat la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina. Acolo,
|m liurjn i s-a oferit chiar și un diagnostic: „tulburare schizo-
■| 111.1". iar medicii au scris în hârtii că Virgil Guran „necesită tra-
lliiu ui în continuare“10.
I'i Ini r o adresă a societății inculpatului, trimisă Inspectoratu
lui I*« >li | iei Cluj de către tatăl lui Virgil Guran, care era director
4tl|<111 < t ai firmei, acesta informa autoritățile:
f „Urinare celor stabilite cu dvs., în data de 29 iunie 2000, orele 12, vă fac
I । linoscut faptul că am adus la cunoștință citațiile pentru cele două per-
I ...ini'. Situația acestora se prezintă astfel: [...] Domnul Guran V. Virgil se
lila internat în spital de specialitate pentru afecțiuni neuro-psihiatrice,
Im .1 de săptămâna trecută, fiind absolut necesar un tratament urgent de
I ipi । i.ililate, urmare unei perioade de supraveghere medicală, ce a prece-
1 l,i I această internare. De fapt, v-am informat personal în data de 29 iunie
I 1111 >0 despre ambele situații de fapt, cu ocazia prezenței mele la dvs. Ur-
in. 11 e situației de fapt existente, considerăm că, pentru moment, nu se
poale da curs citațiilor în cauză. Pe parcursul perioadei următoare, voi
Informa asupra situațiilor de fapt cu privire la cele două persoane. Câm
pln.i, 5 iulie 2000. Director adjunct, Guran D. Virgil“111*V
1 11 luate adresele, diagnosticele și tratamentele lui psihiatrice,

p lua la urmă mandatul de arestare emis pe numele lui Virgil
(im an a fost pus în executare în 7 iulie 2000, urmând a expira pe
t august 2000. Pe 7 august 2000, pe Virgil Guran l-am trimis în
|inlc( ala pentru fals și evaziune fiscală. în fapt, situația era simplă.
In anul 1997, Virgil Guran înființase o firmă: SC Pasadena SRL, cu
uri lini în Câmpina. La firmă, Virgil Guran a fost asociat unic și
ulministrator timp de 2 ani, până în 1999, când asociați și admi-
ni'.l ral ori au devenit alte două persoane, învinuite în dosar: Emil
M.nginean și Elena Rîjnoveanu, cumnata sa.
„De la înființarea societății, inculpatul Virgil Guran a cumpărat și apoi a
amenajat o fabrică de producere și preparare a băuturilor alcoolice. Apro
vizionarea societății cu țuică de fructe se realiza de către inculpatul Gu
noi Virgil, de la diferite societăți comerciale din țară și, în cazuri izolate,
dcla persoane fizice. [...] De găsirea cantităților de materie primă necesară
procesului de producție a SC Pasadena SRL se ocupa inculpatul Guran
V i rgil. Acesta îl cunoștea încă din vremea când era la școala militară pe
„REPATRIATII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 109

inculpatul Mărginean Emil, cu care se afla într-o relație de amiciție, ui
ființând împreună o societate comercială SC Egida SRL Câmpia Tur/II,
Cu ajutorul acestui inculpat, inculpatul Guran Virgil a reușit, prin li
tocmirea unor documente false de achiziție a unor cantități de țuică di
prune, să sustragă de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului,
reprezentând taxa pe valoare adăugată și impozitul pe profit, sume cnfl
totalizează peste 3 miliarde de lei, la care se adaugă peste 2 miliarde <lf
lei majorările de întârziere aferente. De asemenea, cu ajutorul inculp»
tului Virgil Guran, inculpatul Emil Mărginean, asociat și administratul
al SC Egida SRL Câmpia Turzii și SC Neantica SRL Câmpia Turzii a reușii,
prin întocmirea unor documente primare de achiziție și livrare a unul
cantități de carburant, cu date false, să falsifice datele din bilanțul coli
tabil al acestor societăți“12,
se arăta în rechizitoriu.
în 1999, Direcțiile Generale a Finanțelor Publice și Controlu
lui de Stat din Cluj și Prahova au făcut controale la firmele cărei
aveau legătură cu afacerea lui Guran, au constatat că livrările suni
în cea mai mare parte fictive, că firmele se sustrăgeau de la plală
de TVA și, ca atare, au fost stabilite și prejudicii de câteva miliarde 1
de lei.
„Cercetarea penală a stabilit că inculpatul Emil Mărginean și inculpa|li I
Dorin Mărginean și Viorel Ciortea, cu ocazia achizițiilor reale de țuici
de fructe de la cetățenii de pe raza comunei Turț, profitând de faptul ci
unii dintre aceștia nu știau carte, ori nu erau atenți la datele înscrise pe I
borderou, le cereau acestora să semneze borderouri de achiziție în cărei
erau trecute cantități mult mai mari de țuică decât cele cumpărate în I
realitate. De asemenea, inculpații le cereau producătorilor particulari s.i
semneze borderouri de achiziție în alb, spunându-le acestora că actele j
vor fi completate cu cantitățile de țuică cumpărate, după care aceste bor |
derouri erau completate cu cantități mult mai mari decât cele achizițioJ
nate în realitate. O ultimă situație era aceea în care cumpărau țuică de I
fructe de la un producător și cereau buletinele de identitate ale tuturor |
membrilor familiei, încheind apoi borderouri de achiziție în numele I
tuturor acestor persoane care erau semnate în fals în aceste documente, 1
ducând astfel la majorarea scriptică a cantităților de țuică achiziționate.!
Același lucru se întâmpla și cu dispozițiile de plată către acești produ I
cători, majoritatea dintre ele fiind întocmite în fals. [...] în acest fel, s a |
ajuns ca în evidențele contabile ale celor 3 societăți comerciale să figu j
reze cantități de țuică mult mai mari decât cele achiziționate și vândute 1
în realitate.“13
110 DANIEL MORAR

In ilipi.irul în care au fost trimiși în judecată Guran și ceilalți in-
»idp.i|i, au dat declarații inclusiv oamenii înșelați, șoferii, au fost
■fi'/riil.ile facturi fiscale, facturi de aprovizionare, note de con
ilni.ii c. borderouri de achiziție, foi de parcurs, procese verbale ale
fidl|iii, declarații de martori, rapoarte de expertiză tehnică, fișe
ih magazie, rapoarte de control, rapoarte de constatare tehni
fii țliin|ifică, contracte de vânzare-cumpărare, rapoarte psiholo
o । de constatare a comportamentului simulat, procese-verbale
||i .uijudecare la licitații, balanțe, ordine de plată, corespondențe,
Unii i acte de asociere și multe alte documente. Invinuiții din do-
k.H nu erau sinceri. Dosarul în care a fost inculpat Virgil Guran
• V < .1 iț de martori, fiind sesizată, spre judecată, Judecătoria Turda.
Al.lturi de Virgil Guran au fost trimiși în judecată și prietenii săi
di1 l.i acea vreme și rudele din afacerea cu țuică: Emil Mărginean,
I hii i11 Mărginean, Viorel Ciortea, Elena Rîjnoveanu. După trei ani
In i. ।ie 9 mai 2003, Judecătoria Turda i-a achitat pe fond pe toți
1 el i inci inculpați din dosarul în care era trimis în judecată și
Vii)’il Guran14. Parchetul a făcut apel, iar Tribunalul Cluj a deșii
ln|.il luate achitările din dosar și a trimis dosarul spre rejudecare
Ini l.i judecătoria Turda. în rejudecare, instanța a readministrat
ipiu.ipe în întregime probele din faza de urmărire penală și a
di'i r., de astă dată, că toți inculpații sunt vinovați pentru infrac-
(liniile pentru care au fost trimiși inițial în judecată. Pe 31 ianu
■nu 2006, Judecătoria Turda i-a condamnat pe toți cei cinci
11 ii 1 d păți, inclusiv Virgil Guran, la pedeapsa cu închisoarea și la
plata in solidar a prejudiciului de 5,1 miliarde lei.
Virgil Guran a primit15 de la judecători 2 ani de închisoare
pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, 4 ani de închi
una re pentru fals intelectual și 3 ani de închisoare pentru evazi
uni- fiscală, drept pentru care s-a stabilit că trebuie să execute
pedeapsa cea mai mare: 4 ani de închisoare cu aplicarea pedepsei
। oniplementare de 2 ani, din care era dedusă perioada arestului
picventiv din iulie 2000. Inculpații au făcut apel la decizia de con
damnare, iar apelul a fost judecat la Tribunalul Cluj, unde s-au
i onsemnat zeci de amânări în dosar. Așa se face că s-a ajuns ca
pe 17 decembrie 2007 să se constate că a intervenit prescripția
„REPATRIATH“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 111

specială a răspunderii penale. Astfel, de înfăptuirea justiție, .1
scăpat toată lumea din dosar:
....Tribunalul va dispune încetarea procesului penal împotriva inculpi
ților ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii pen.il*,
[...] Se va admite acțiunea civilă formulată de Statul Român - ANAF -1 >1
recția generală a Finanțelor Publice Cluj și, pe cale de consecință, V|i
obliga inculpații Virgil Guran, Mărginean Dorin, Mărginean Emil țl
Stanciu (fostă Clinei) Elena, în solidar cu părțile responsabile civilmentr
SC Pasadena Impex SRL Câmpina și SC Posada ABC Com SRL Câmpili
Turzii, la plata sumei de 1,4 miliarde ROL (reprezentând TVA și impozit
pe profit), în fiecare caz cu majorări și penalități de întârziere până la datli
controlului - 9.06.2000 și în continuare de la această dată la plata accf
soriilor aferente, până la achitarea integrală a prejudiciului“16.
Virgil Guran și ceilalți inculpați au făcut apoi recurs la decizia df

plată, iar recursul a fost judecat la Curtea de Apel Cluj, care <1
respins calea de atac ca nefondată'7, decizia de plată a prejudiciu
lui rămânând definitivă. Așa se face că, în ciuda unei condamnări
la 4 ani de închisoare cu executare, Virgil Guran a scăpat printr-0
rețetă devenită clasică: tergiversare, intervenția prescripției spe«]
ciale a răspunderii penale și, în cele din urmă, încetarea procesu I
lui penal. Opt ani de judecată, instanțe fără număr, până n-a mai '
rămas decât obligarea la recuperarea prejudiciului cauzat statului
prin activitățile infracționale.
însă, cumva paradoxal, tot Virgil Guran era supărat. Cum îi stă
bine oricărui inculpat revoltat, în 2008, Virgil Guran și cumnata
sa, prezentă în dosar, au dat în judecată statul român la CEDO. S-au
plâns de toate cele, inclusiv, ironic, că procesul lor a durat prea
mult în fața instanțelor naționale. Adică opt ani, timpul necesar I
pentru a scăpa. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o
decizie în care a inclus și alte 20 de procese desfășurate în România,
neînțelegând că statul român l-a ajutat în realitate pe Guran, i-a
dat dreptate în ce privește durata excesivă a procedurilor și i a
acordat o compensație, în comun cu cumnata, în total de 1.450 de
euro18, restul plângerilor lor fiind respinse. Decizia nu l-a oprit pe
Guran să declare public propria versiune:
„S-au spus multe lucruri neadevărate despre mine. Inclusiv că am stat la
zdup. [...] Mi au fost verificate toate afacerile și nu au găsit nimic ilegal.
112 DANIEL MORAR

| A hi'.i un abuz al statului împotriva noastră. După întreaga tărășenie, am
| ii | lonat statul român în judecată, Ia Strasbourg. Iar CEDO mi-a dat acum
I i.ișlig de cauză.“19
(1111 ,i n V i rgil nu spunea adevărul. A stat la zdup, în arest preven

|h । .1 urmare a mandatului emis de mine. Deși s-a ascuns în Spi-
liilid de Psihiatrie Voila din Câmpina, a fost ridicat de acolo și
Introdus în arest. Dovada e chiar hotărârea de condamnare, care
li ti .ide din pedeapsă perioada petrecută în arestul preventiv.
Apoi .1 fost condamnat la 4 ani închisoare, iar condamnarea în-
»1.1111 n.i că judecătorii au stabilit că a comis infracțiuni, și nicide-
। mu । ă a fost victima unui abuz. în apel și recurs s-a stabilit că a
। no prea mult timp de la comiterea faptelor, intervenind pre-
111 p| ia, iar nu faptul că inculpatul e nevinovat sau că a fost per
mu ulat de instituțiile statului. De altfel, a rămas obligat la plata
1 1111■ bugetul statului a prejudiciului cauzat prin infracțiunea de
1 v .111 u ne fiscală. Dacă ar fi dorit un verdict de nevinovăție, incul-
pilul avea posibilitatea, oferită de lege, de a cere continuarea
procesului penal, astfel încât instanța să pronunțe o soluție pe
Imul. Evident că nu a riscat, preferând însă să manipuleze public.
După condamnare, după prescripția răspunderii penale și
după încetarea definitivă a procesului penal, începând cu anul
jooS, Virgil Guran a avut o ascensiune rapidă pe scena politică. A
devenit, rând pe rând, președinte al PNL Câmpina, vicepreședinte
.d l’N I. Prahova, membru al Delegației Permanente a PNL și a in
11.11, in decembrie 2012, în Parlamentul României. A devenit ales
.d poporului, din partea liberalilor din USL, deputat de Prahova, a
li icul și pe la liberali-conservatori, iar din 2020 este senator, de
d.ila asta de Dâmbovița, și chiar și lider al liberalilor din Parla
ment. în decembrie 2019, Virgil Guran a ajuns și consilier de stat
pr probleme de ordine publică, siguranța cetățeanului și securi-
i.ile națională în cadrul cancelariei premierului Ludovic Orban.
Presupunem că a scăpat de tulburarea schizoformă, care l-a
b.intuit în preajma arestului preventiv. Acum poate să-și slu
pască țara și alegătorii.
„repatriatii“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 113

Falimentul Băncii Dacia Felix
Lovitura sub centură dată sistemului bancar. Mircea Hossu
și Sever Mureșan, „Creierul“ și „Groparul“ - între condamnări
și decorări
în 1996, am început să cercetez afaceri derulate în jurul și în le

gătură cu Banca Dacia Felix. Acronimul BDF acoperea cea mai
cunoscută afacere din Cluj, sinonim cu puterea și bogăția. Era a
doua mare bancă privată a României, înființată în martie 1991,
cu sediul în Cluj, loan Sima era președinte și administrator fon
dator, loan Taloș era vicepreședinte și administrator, iar printre
oamenii importanți, grei ai băncii, se afla și Mircea Horea Hossu,
devenit apoi prim vicepreședinte.
BDF devenise o bancă foarte puternică, la modă și un exemplu
de succes, care respingea orice relaționare cu vreun partid politic
sau alt centru de presiune. Imediat după înființare, președintele
Sima susținea că volumul de activitate a băncii a înregistrat o
creștere semnificativă în ce privește capitalul social și operațiu
nile bancare pe care le efectuează, ajungând ca, în circa două luni
de activitate, să acorde credite agenților economici și persoanelor
fizice în sumă de 45 de milioane de lei'. Mai susținea că banca este
sprijinită de majoritatea populației din Transilvania,
„ideea constituirii unei bănci din zonă fiind îmbrățișată încă din primul
moment de cei cu care am intrat în legătură, agenți economici, persona
lități politice, istorici și economiști. Deși termenul este foarte utilizat,
trebuie să vă spun că suntem o bancă echidistantă față de forțele politice
tocmai pentru că suntem o bancă și vreau să subliniez acest lucru. Zvo
nurile privind finanțarea noastră de personalități politice, formațiuni
politice sau alte centre de presiune sunt și vor rămâne simple zvonuri.
Depunerile pentru participarea la capital sunt zilnice, iar în scurt timp
114 DANIEL MORAR

vom trece la vânzarea efectivă a acțiunilor noastre, fiind și prima bancă
din România care va face acest lucru. Prin cumpărarea acțiunilor, practic
orice cititor al acestui interviu, orice cetățean poarte deveni acționar, deci
coproprietar al băncii. Legea prevede clar drepturile acționarilor, iar aceș
tia sunt patronii noștri, forțele ce susțin banca prin capitalul lor“2.
Spații largi în presa clujeană și centrală au fost dedicate, la acea

vreme, BDF și ascensiunii ei. Mai mult, sub titlul „Caracatița se
<l< stăinuie“’, atât Sima4, cât și Hossu5 au ieșit în public6 să spună
< i BDF n-are nici o legătură cu FSN sau cu PUNR. în 1993, la doi
.mi de la înființare, BDF era descrisă chiar de mass-media ca o
„pârghie utilă românismului în Ardeal“7:
.Banca Dacia Felix, bancă cu sediul central în municipiul nostru. înfiin
țare motivată de mai mulți factori: în primul rând, Ardealul și Clujul au
avut o tradiție în înființarea și existența unor bănci românești puternic
implicate în toate sferele vieții economice, sociale, politice, adevărate
pârghii utile ale românismului în Ardeal. Pentru că primele bănci în
transilvania apar încă din 1835,1a Brașov și Sibiu, apoi la Cluj, Baia Mare,
Oradea, ajungându-se în 1880 la peste 20 de bănci. Dacia Felix și-a propus,
încă de la început, să fie prima bancă care să continue tradițiile sănătoase
ale acestor bănci din Ardeal.“
In 1993, președintele loan Sima se mândrea cu realizările lui:

banca avea deja un patrimoniu de mai multe miliarde de lei, 25
de sucursale operative în toată România, urma să deschidă sucur
sale în Tirana și Chișinău, o premieră pentru România, avea peste
50.000 de clienți economici și plasamente care depășeau 50 de
miliarde de lei. Același Sima anunța că banca are relații de cores
pondență cu circa 40 de bănci din afara României, din SUA până
in Singapore. în același an, Grigore Zanc, prefect al Clujului și
I ider important al PDSR, și Gheorghe Funar, primar al Clujului și
președinte PUNR, participau în restaurantul Napoca din Cluj la
aniversarea a doi ani de la înființarea BDF, deși oficialii băncii
declaraseră că n-au legătură cu politicienii. Alături de fruntea
scenei politice clujene, în restaurant, la aniversare, mai erau pa-
Ironi, directori de întreprinderi, oameni de afaceri, medici, uni
versitari, oameni de litere, jurnaliști.
Și anul următor, în 1994, BDF a continuat să fie în mare vogă.
Ajungea prima bancă românească și totodată prima din fostele
FALIMENTUL BĂNCII DACIA FELIX 115

țări socialiste care are un sediu în Dijon-Franța. BDF devenea chi.il
sponsorul echipei naționale de fotbal a României pentru Cam
pionatul Mondial. Banca era pe val, iar conducătorii ei etalau •>!
guranța unei afaceri de succes ironizând eșecurile altora. La o
lună după prăbușirea Caritas în România, Mircea Hossu, prim-vlj
cepreședinte și creierul băncii, le transmitea, superior, păgubi|l
lor că atunci când au depus banii au sperat că vor lua de opt ori
mai mult și s-au trezit, în mod ironic, că vor lua de fapt de opt ori
mai puțin.
Spre finalul anului 1995, au apărut primele zvonuri în presa
centrală că BDF ar putea să aibă probleme cu creditele neperfor
mante, zvonuri negate însă chiar de autoritățile statului români
„Inspectoratul General al Poliției nu efectuează, în prezent, nici un fel de
cercetare asupra activității Băncii Dacia Felix, recunoscută drept o bancă
puternică și care a câștigat, cred eu, o reputație foarte bună. Cei care vor
conchide dacă Ia unitatea bancară menționată s-a încălcat în vreun fel
legea sunt specialiștii Băncii Naționale a României. Până atunci, orice
speculație este inutilă“,
arăta într-un comunicat generalul Costică Voicu, adjunct al IGP,

încercând să calmeze spiritele.
„Nu este vorba de nici un fel de anchetă care se desfășoară la Dacia Felix.
Domnul General Costică Voicu s-a referit probabil la nerepatrierea inte
grală a unor mari sume în valută de către unii agenți economici. Aceștia
au repatriat în parte, și nu integral, sumele respective din diverse motive.
Banca Națională a României analizează această chestiune. Nu este vorba
de o anchetă, deși mulți ar dori acest lucru“,
declara loan Sima într-un interviu pentru Adevărul, susținând că

totul este generat de „înțepăturile, aluziile sau presupunerile rău
intenționate ale unor persoane sau ziare“, fiind convins însă că
„majoritatea cetățenilor nu se conduc după zvonuri“8. . |
Și BDF neagă totul printr-un comunicat de presă și dă vina pe
perioada de tranziție:
„față de unele neajunsuri existente, inerente de altfel în contextul pro
blematicii cu care se confruntă întreaga economie în perioada de tranzi
ție, conducerea băncii a luat măsurile necesare beneficiind de sprijinul
calificat al organelor abilitate (Banca Națională a României și Inspecto-
116 DANIEL MORAR

i ,il iiI General al Poliției) în clarificarea unor dificultăți legate de unele
i K'ilile mai puțin performante. De altfel, aceste probleme sunt specifice
tuturor băncilor în această perioadă de tranziție caracterizată prin blo-
i r.ijul financiar. La ora actuală, Banca Dacia Felix se află în plin proces de
| consolidare internă și se bucură de o bună credibilitate pe plan extern,
prezentând un mare grad de atractivitate investițională din partea unor
instituții financiare de primă mărime. Numai în luna octombrie amdes-
■ 11 is cinci noi sedii, iar pe plan extern am avut o serie de contacte în SUA
și Anglia, menite să lărgească sfera de activitate și consolidare a băncii.
II.mea Dacia Felix a fost prezentă la toate marile acțiuni naționale, prin-
tre care amintim participarea la crearea Companiei Române de Auto-
slrăz.i SA, World Trade Center București, precum și la susținerea
financiară a echipei de fotbal a României la Campionatul Mondial din
11)94. Banca este, de asemenea, un pion de bază în privatizarea unor mari
societăți comerciale prin aportul logistico-financiar.“9
i i.unenii politici se poziționau și ei și se întrebau, public, dacă pro

bi <■ 11) e 1 e băncilor erau, de fapt, lovituri aplicate de un partid sau altul.
„Din start se dă o lovitură sub centură sistemului bancar. în Ioc să fie
încurajate băncile private, se încearcă să fie sistată activitatea lor. Faptul
i ă este atacată acum BDF nu este o surpriză. BDF este cea mai mare bancă
privată din România. Lovindu-se în ea se lovește în sistemul bancar, dar
și în economia țării, fiindcă banca vehiculează circa o cincime din dispo
nibilitățile monetare ale țării. Eu nu cred că se pune problema unei im
plicații politice, deoarece cei care conduc banca au aderat la PDSR. Nu
pot să cred că PDSR recurge la o acțiune sinucigașă“10,
declara Gheorghe Funar, președinte al PUNR și susținător al Băncii

I >.u ia Felix. Replica a dat-o atunci Grigore Zanc, prefect al Clujului
din partea PDSR:
„( ionsider că, după informațiile pe care le dețin, banca nu este în pericol
de a fi blocată. Sigur, există unele dificultăți cu privire la modul de reve
nire a împrumuturilor, mai cu seamă dinspre firmele de sub patronajul
lui Sever Mureșan. în această privință, obligațiile acestui acționar și be
neficiar de împrumuturi pot fi reglementate prin intervenția categorică
a Băncii Naționale, care urmează să-i impună acestuia să-și onoreze obli
gațiile de restituire a împrumuturilor. [...] Nu cred că este în interesul
nimănui să lase banca nesprijinită, pentru că este una din instituțiile de
acest gen cu mare volum de capital și reprezintă una dintre cele mai
importante realizări ale perioadei postdecembriste pe linia reformei și
dezvoltării economiei de piață.“11

Eforturi pentru salvarea BDF s-au făcut și prin misiunile diplo
matice ale României din străinătate. Sergiu Celac, ambasadorul
României la Londra, recunoștea în 1995 că, „prin mijloacele speJ
cifice pe care le am la Londra și ținând seama că acolo este cea mal
mare piață de servicii financiare din lume, am intervenit pentru
dezamorsarea stării tensionate de la Banca Dacia Felix.“12
Anul 1996, anul prăbușirii BDF, începea cu știrea că Ion Șei-
bănoiu, fostul șef al Securității Cluj până în decembrie 1989, a
fost numit în funcția de conducător al serviciului de protecție
bancară al băncii. Generalul Șerbănoiu, unul dintre cele mai con
traversate personaje ale Revoluției din Cluj, fusese arestat după
decembrie rg89, iar odată cu această numire părea că se încheie
o perioadă nefastă din viața sa.
Lunile februarie și, mai ales, martie ale anului 1996 au repre
zentat începutul sfârșitului pentru Banca Dacia Felix. Tensiunile
interne dintre loan Sima, Mircea Hossu și Sever Mureșan deve
neau publice și inundau toată presa. Greii băncii se acuzau reci
proc de minciună, de patronarea celor mai mari nereguli, de
prejudicii aduse băncii, își trimiteau scrisori deschise prin
mass media13, se războiau în interviuri și declarații de presă suc
cesive14, se arătau dezamăgiți unii de alții. Hossu a declarat că a avut
un gust amar când Sever Mureșan l-a preferat pe Sima ca președinte
BDF și nu pe el, îl acuza de „fripturism“, de activități „de tip ma
fiot“, de preferințe politice, în vreme ce Sima spunea că Mureșan
și Hossu sunt niște „actori“, pentru că în spatele lor sunt alții.
„E ca un divorț cu poalele în sus, în stil italian. Domnul Sima crede că
singura modalitate de salvare este deschiderea unui proces penal. Eu cred
că a săvârșit un păcat prea mare. Nu sunt urmărit penal, acțiunea nu a
fost declanșată. Parchetul m-a informat asupra plângerii și mi-a spus că,
până în acest moment, ancheta n-a dus la învinuirea mea“15,
declara Mircea Hossu.

„In mai 1995, când am plecat din bancă, situația financiară era bună:
aveam 100 de miliarde de lei în depozitele BNR, 160 de milioane de dolari
în conturi de corespondență. Cum s-a ajuns, la finele anului 1995, la da
torii de peste 1000 de miliarde de lei? Cum s-a ajuns ca BDF să nu fie
118 DANIEL MORAR

■ < .ipabilă să plătească un bilet avalizat în favoarea SMH de io milioane de
dolari și să înceapă un regim de austeritate?“16,
|r ,i< uzau puternicii BDF în presă, în materiale cu titluri gen: „Ci

nul util crocodililor“,
l'c 13 martie 1996, în scandalul BDF a intervenit și Banca Na
pi mala a României. Ia revocat din toate funcțiile deținute pe loan
M111.1, Sever Mureșan, loan Taloș, Cornel Vulturar, Mircea Horea
II- .•.11, practic pe toți fondatorii și cenzorii, stabilind că aceștia
iui mai pot deține nici una din calitățile de fondator și adminis-
li.ilor, director sau cenzor la o societate bancară timp de 5 ani.

IIN’K declanșa măsuri speciale de supraveghere pentru BDF, timp
Iu < are banca nu mai avea voie să facă plăți în valută și tranzacții
pi' piața valutară în calitate de dealer, să acorde împrumuturi mari,
na participe cu capital la societăți bancare și nebancare și nici să-și
ci tindă rețeaua teritorială. Mai mult, până la convocarea Adună
rii Generale Extraordinare din acel an, BDF urma să fie condusă
de vicepreședintele Vasile Dumitru. loan Sima s-a arătat surprins
< (<• decizia BNR, dar a anunțat că-1 sprijină pe noul președinte.
Partidele politice nu puteau să stea departe de problemă, se
111 v i n uiau reciproc și îl acuzau pe președintele Sima, pentru că în
m mă cu doi ani acesta se înscrisese în PDSR.
„Suspendarea în acest moment a Consiliului de Administrație al Băncii
I >acia Felix arată mafia din PDSR. Convingerea mea este că loan Sima era
vulnerabil încă de la intrarea în PDSR. Vila lui loan Sima (estimată la
peste 1 miliard de lei) nu a putut fi construită cu banii câștigați cinstit
din salariul unui director de bancă. în virtutea legilor veniturilor ilicite,
organele abilitate să pună întrebări asupra acestor venituri“,
declara luliu Păcuraru, președintele filialei Cluj a PD.

„I’IJNR nu a fost niciodată implicat în activitatea Băncii Dacia Felix, chiar
dacă ea a fost constituită de un grup de oameni, unii dintre ei apropiați
Uniunii Vatra Românească și PUNR-ului. Pe lista oamenilor din bancă
destituiri de către Banca Națională nu figurează nici un membru al
PUNR“17,
spunea și Liviu Medrea, vicepreședintele organizației Cluj a

I’IJNR.

„Toate necazurile Băncii Dacia Felix au început in urmă cu 2 ani, atunci
când loan Sima s-a înscris în PDSR. Oameni politici au luat credite de zeci j
de miliarde de lei de la bancă și nu le vor da înapoi. Ei o să rămână ■ U
banii, iar voi o să vă pierdeți depozitele sau dobânzile. De ce credeți cu
loan Sima a fost numit inspector guvernamental?“18,
declara în presă Vasile Matei, deputat PUNR.

„într-adevăr, s-a discutat și despre posibilitatea numirii domnului Sinu
în postul amintit. Dar asta ca o variantă, alături de altele. La ora actuali,
cert este un singur lucru: domnul Sima nu a fost numit inspector guver-l
namental“19,
replica Grigore Zanc. Așa a fost tot anul.

într-o conferință de presă, susținută alături de Mircea Hossu
și avocații Nicolae Cerveni și Mihaela Burzo, Sever Mureșan a '
recunoscut că nu a achitat nici un leu din debite față de bancă 1
pentru că iau fost blocate conturile: „Se vrea capul lui Sever Mu
reșan, sau se vrea Banca Dacia Felix? Sau poate și una, și alta“20, i
Asta în timp ce, în rapoarte, BNR scotea la suprafață neregulile
din BDF pe care le vedea abia după 5 ani.
în timp ce verificările pe BDF zguduiau și fondurile mutuale,
oamenii din bancă continuau războiul prin presă, iar singurele
vești erau despre datoriile astronomice ale băncii. Potrivit presei,
în 1995, pierderile fuseseră de 642 de miliarde de lei, adică de
218 milioane de dolari21. Erau mai mari decât descoperise BNR.
Agenția Reuters arăta că, potrivit raportului BNR, numai grupul
de firme al lui Sever Mureșan avea datorii către BDF de 828 de
miliarde de lei. în timp ce banca spunea că datoriile sunt mai mici
și provizioanele sunt mari, presa prevestea inevitabilul: după Ca-
ritas și SAFI, „care reprezentau fără îndoială cele mai periculoase
escrocherii financiare care au afectat societatea românească în
ultimii ani“22 urma, probabil, falimentul Băncii Dacia Felix.
Sever Mureșan Invest a cumpărat spații largi în presa locală
prin care să-și prezinte propria versiune a dezastrului. între timp,
Gheorghe Funar, susținător al BDF, a fost reales primar al Cluju
lui, loan Sima a contestat în justiție îndepărtarea lui din funcție
de către Banca Națională a României, iar Parchetul General cer-
120 DANIEL MORAR

i 11 a deja fosta conducere a BDF pentru acordarea de credite nega-
mi a,ii. in valoare de 512 miliarde de lei. Mai mult, Mugur Isărescu,
gin ei nator al BNR, declara că a decis să trimită instanței judecă-
liiH n situația financiară a băncilor Dacia Félix și Credit Bank
|țiHii 1 <1 ca judecătorii să decidă dacă acestea vor fi lichidate sau
H'ili. sate.
Pe 9 iulie 1996, Poliția Română se hotărăște să descrie situația
ilr la HI)F, anunțând că se conturează o păgubire de mari propor-
|ll । băncii, prin spolierea acesteia de fonduri însumând circa
1 .im। de miliarde de lei de către persoane ce au îndeplinit funcții
1I1 administratori, în complicitate cu cetățeni străini, fiind no
minalizați Hossu Mircea Horia, Sever Andrei Mureșan și Jean
11 .niçois Velut, cetățean francez, de profesie avocat. Publicul afla
• । nine mari de bani au fost sustrase din circuitul normal al băn
ui. precum și că la nivelul Inspectoratului General al Poliției și al
I tichetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost
1 (instituit un colectiv de specialiști care efectuează cercetări,
। vând ca principal obiectiv recuperarea cât mai mult posibil a su
im lor sustrase de către cei implicați și tragerea lor la răspundere23.
In iulie 1996, BDF era deja în incapacitate de plată. Banca a
depus cerere de reorganizare judiciară și a acuzat debitorii de jaf
ni)’,.mizat. Sima a acuzat și el că banca este vânată de cercuri fi
ii.inc iare din exterior cu concursul unor persoane sau instituții
din interiorul țării, în timp ce presa relata despre populismul,
Ipocrizia și complicitățile politice.
I n plină criză a băncilor, Guvernul Văcăroiu promitea că va
da o ordonanță prin care să asigure depozitele populației la băn
ii le comerciale ale României, astfel ca românii să nu se trezească
. a le-a dispărut toată agoniseala, în contextul în care, la BDF,
> 35.443 de persoane fizice își ceruseră banii înapoi, iar depozitele
lor însumau 10,6 miliarde de lei. în același timp, președintele Ion
1I iescu se întâlnea cu trei dintre fondatorii BDF, iar în presă apărea
. .1 este preocupat de salvarea băncii, pronunțându-se împotriva
Ialimentului, și că le-a promis celor trei membri fondatori că va
interveni pentru ca guvernatorul Băncii Naționale să găsească o
modalitate de salvare a intereselor depunătorilor24. Se pare că nu

era crezut din moment ce Sever Mureșan declara că întreaga coti
ducere din România sabotează interesele naționale și este impll
cată în acte de corupție, acuzând public că un apropiat al Iul
Viorel Hrebenciuc i-a cerut, ca intermediar, cinci milioane de do
lari pentru PDSR. Partidul de guvernământ a negat că ar fi luai
vreodată bani de la Sever Mureșan și, într-o notă ironică, a replicați!
„Dacă domnul Sever Mureșan își exprimă dorința de a ne oferii
suma de 5 milioane de dolari, o vom transfera la Banca Dacia Fc-I
lix pentru a acoperi, măcar parțial, debitul pe care domnia sa tl
are la această bancă.“25
în toamna lui 1996, BDF primea oferte pentru a fi cumpărată,|
judecătorul sindic, loan Georgiu, nu excludea ca banca să intre
în faliment, iar Parlamentul României, într-o acțiune disperată,
a adoptat un proiect de lege prin care autoriza BNR să acorde ere
dite pentru acoperirea cererilor populației de retragere a depozi
telor bancare de până la 10 milioane de lei, constituite la BDF și
Credit Bank. Astfel, BNR avea să elibereze credite de peste 300 de
miliarde de lei ca să umple găurile: 218,324 miliarde de lei pentru
acoperirea depozitelor micilor depunători de la Credit Bank și
105.840 de miliarde de lei pentru gaura de la BDF. în total, din bani
publici aveau să fie acoperite golurile din averile a 400.000 de
depunători.
Creanțele de recuperat ale BDF, din credite neperformante și
nu numai, variau la acea dată între suma de 1.200 de miliarde de
lei și cea de 2.100 de miliarde de lei, datorii de zeci de miliarde
fiind tăinuite.
în octombrie 1996, în timp ce în presă se vehicula o eventuală
implicare a lui Ion Țiriac și a lui Mircea Lucescu pentru salvarea
BDF, la Cluj ateriza judecătorul de instrucție Laurent Kasper An
sermet de la Tribunalul din Geneva. Specializat în investigarea
infracțiunilor financiare, judecătorul instrumenta în Elveția ca
zul Dacia Félix, care avea deja o anvergură internațională. Kasper
a vorbit cu Sever Mureșan și cu oameni din IGP și IPJ Cluj, contu
rându-se la acea dată vinovăția a trei persoane pentru devalizarea
BDF: Sever Mureșan, Mircea Horia Hossu și François Velut, potrivit
presei26. Ancheta elvețienilor se desfășura la cererea BDF, iar Mi-
122 DANIEL MORAR

Hhli i ui Public din cantonul Geneva făcea cercetări în privința
»• lui trei, arătând că băncii i-au fost devalizate conturile cu 300
ih milioane de dolari.
1.1 17 octombrie, prin aeroportul Otopeni, Sever Mureșan se
Inimi ea în țară. I s-a pus în vedere că nu mai poate părăsi Româ
lila până nu se va prezenta la IGP. Săptămâna următoare, Sever
Mim ',..111 și Mircea Horia Hossu au fost citați la IGP București în
1,1 li Lite de martori, în dosarul „Banca Dacia Felix“. înainte, cei doi
hii organizat o conferință de presă în care 1 au indicat pe loan
Mm.i drept singurul vinovat de prăbușirea BDF. Pe r decembrie

11)<;6, de Ziua Națională a României, aflam însă din ziare că Sever
Mureșan, principalul debitor al BDF, era nici mai mult, nici mai
puțin decât invitat în tribuna oficială de la Alba lulia.
I >upă alegerile parlamentare și prezidențiale de la finalul anu
lui, imul premier instalat, Victor Ciorbea, declara că are în vedere
> n area unui departament anticorupție, subordonat direct
1111 ui ministrului. Proaspăta administrație Emil Constantinescu,
venita la putere pe valul anticorupției, a înființat, prin interme
diul ( .SAT, Consiliul Național de Acțiune împotriva Corupției și
( 1 unei Organizate. CNAICCO era coordonat de către președintele
României, funcționa pe lângă Consiliul Suprem de Apărare a Ță-
iii, avea ca atribuție principală dinamizarea luptei împotriva
t urupției și crimei organizate, iar din această structură făceau
parte prim-ministrul, miniștrii apărării, cel de interne, cel al jus
tiției, consilierul prezidențial pe probleme de apărare și siguranță
națională, președintele Curții de Conturi, directorii SRI și SIE, dar
și comisarul general al Gărzii Financiare. Aparent, lupta antico-
1 upție tocmai câștigase alegerile în România.
La începutul lui ianuarie 1997, a avut loc arestarea preventivă
pentru 30 de zile a lui Sever Mureșan și a lui Mircea Horia Hossu.
I’archetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție i-a reținut și
a restat pentru înșelăciune, fals și uz de fals, ca urmare a unei plân-
geri a BDF prin care cei doi erau acuzați de prejudicierea băncii
cu 334 miliarde de lei. Poliția română își asuma meritele, susți
nând spectaculozitatea dosarului prin dimensiunea prejudiciului
și explicând că
„paradoxul haosului s-a făcut în spatele unor minți diabolice, care .111
exploatat criza de legislație, lipsa de experiență, procesul de privatizări
incoerențele legislative, lipsa de reglementări în anumite momente >1
altele. Poliția Română a fost sesizată pentru prima dată la sfârșitul anull®
1995 despre neregulile existente la această bancă. [...] în soluționări«
acestui dosar s-a apelat la sprijinul unor organisme din Elveția, fii
tați în vederea strângerii probelor necesare. Deoarece această afacere affl
conotații internaționale deci este inedită sub acest aspect -- organele de
cercetare penală ale Poliției române fac dovada posibilităților lor de a M ;
integra în metodele de lucru ale Comunității Europene“27,
povestea Pavel Abraham, șeful Direcției de Cercetări Penale din

IGF.
Doar că lucrurile nu stăteau chiar așa. Banca Dacia Felix a fost
tot timpul, de la constituirea sa, protejată atât de oamenii politici,
cât și de cei din poliție. Nouă, procurorilor, ne era practic impo
sibil să derulăm vreo investigație. Solicitările noastre către bancă
rămâneau fără răspuns, iar ofițerii de poliție nu îndeplineau dis
pozițiile procurorilor date în dosarele deschise. Nu refuzau expli
cit, dar se eschivau. își angajaseră rudele în bancă și beneficiau
de credite preferențiale, cu dobânzi extrem de avantajoase, ofe
rind în schimb protecție.
în același timp, la nivelul țării se formaseră comisii județene
anticorupție care se întâlneau de două ori pe lună și din care fă
ceau parte președintele consiliului județean, primarul, prefectul,
șefi din armată, șefi din IPJ și șefi din SRL La București, sub proas
păta administrație Emil Constantinescu, CNAICCO, înființată în
ziua arestărilor de la BDF, avea să se întrunească pentru prima
ședință. Associated Press titra pe 20 februarie 1997, într-o analiză
despre România, că noii lideri români încearcă să restabilească
autoritatea unui sistem corupt și că până acum și-au respectat
cuvântul din moment ce poliția a arestat importante oficialități
din regimul Iliescu, iar altele sunt anchetate de parchet28. Emil
Constantinescu le a cerut magistraților să facă o delimitare clară
între munca procurorului de astăzi și cea din vremurile comu
niste, a considerat corupția ca inacceptabilă și a declarat că nu va
tolera întârzieri în rezolvarea delictelor grave.
124 DANIEL MORAR
■
Iii «ii.ii tie1997, în plin scandal Dacia Felix, ca procuror de caz la
I lui, instrumentam un dosar privind jaful de la această bancă.
Aluni 1 I am arestat pe medicul Dan Nicolau pentru deturnare de
Iniiiluri. Sesizarea era din februarie 1996, iar ancheta o făceam îm-
........ cu Serviciul economic al IPJ Cluj și era reflectată în presă29.
I'i Nimbul am acuzat că în 1994 deturnase suma de 1,15 miliarde
iii h i, sumă ce reprezenta o parte din creditul contractat de
M ll.irițiu SA din Cluj. Această societate comercială ceruse un
1 irilil de la BDF de 2 miliarde de lei pentru cumpărarea de utilaj
11111 igrafie. Deoarece contravaloarea utilajelor trebuia achitată în
v ilul.i, societatea a transferat suma de 1,15 miliarde de lei in con
Iul medicului Dan Nicolau, care s-a angajat să vireze în contul
mii ir tații valuta aferentă, însă transferul nu s-a mai realizat.
A restarea medicului avea să fie doar începutul, pentru că după

। Hi va zile urma să dispun, în același dosar, arestarea pentru 5
, ili .1 unui fost director al BDF. Poliția Cluj mi l-a adus pe Viorel
I »nmitru Galiș, director al BDF până în 1995, cu propunerea de
arestare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune. Presa
u lala deja că vor urma și alte capete de acuzare într-o cauză mai
1 umplexă, dar că amănunte nu erau disponibile, întrucât Parche-
lul (Juj a interzis ca informații din urmăririle penale să fie date
publicității30. în aceeași zi, pe 23 martie 2997, Mircea Horea Hossu,
li ist vicepreședinte al BDF, a fost transferat în arestul din Cluj.
..Surse care au vrut să-și păstreze anonimatul susțin că principalul artizan
al falimentului băncii clujene a fost escortat la Cluj pentru confruntare
cu alți doi arestați de poliție: dr. Dan Nicolau și Viorel Galiș. Creierul -
așa cum a fost denumit primul vicepreședinte al Daciei Felix - n-a putut
fi contactat de reprezentanții presei. Ițele băncii și ale tipografiei Barițiu
sunt încurcate. Au dat cu subsemnatul mai multe personalități, printre
care foști conducători ai băncii, ziariști, acționari. Se pare că, în următoa
rele zile, vom asista și la alte arestări spectaculoase, tot mai multe dovezi
incontestabile fiind adunate împotriva prezumtivilor acuzați“”.
I lossu fusese transferat la Cluj la solicitarea mea, pentru a-1 audia

în dosarul în care îi arestasem pe cei doi și pentru al pune sub
învinuire.
După o lună, pe 17 aprilie 1997, premierul Victor Ciorbea de
clara că a fost retrasă licența de funcționare a Băncii Dacia Felix.

Președintele Tribunalului Cluj, loan F. Pop, care preluase pentru
o perioadă atribuțiile judecătorului sindic loan Georgiu, a răbufnii
și a spus că nu există cadru legal pentru retragerea autorizației. |
„Pentru Dumnezeu, oamenii ăștia nu-și dau seama că nu au nici o bază
legală?! BNR a cerut și obținut cererea de reorganizare. Putea să ceară li
chidarea, dar nu a făcut-o. Doar dacă ar fi cerut acest lucru și Justiția ar fi
declarat falimentul putea retrage autorizația de funcționare. în plus, ca
să poată fi retrasă autorizația, banca trebuie să fie în încetare de plăți. Dr
BDF plătește zilnic câte 75 de miliarde de lei în zona roșie și 40 de miliarde
de lei în zona verde.52
Dl loan F. Pop, Președintele Tribunalului, a remarcat faptul că nu există
nici o cerere de lichidare și BNR nu poate opta pentru decizia care să
ocolească Justiția. Iar Justiția rămâne potrivnică deciziei BNR!“55,
relata presa vremii.

In timpul anchetei penale continuau să apară în mass-media
documente reprezen tând corespondența băncii din anul 199 5, prin
care François Velut și Sever Mureșan apreciau că BDF este aproape
de faliment, iar, pe 9 mai 1997, dosarul pe care îl instrumentam a
intrat practic în linie dreaptă, toți cei trei fiind inculpați:
„Parchetul de pe lângă Tribunalul Județean a dispus începerea urmăririi
penale a lui Horia Mircea Hossu, Viorel Dumitru Galiș și Mircea Dan
Nicolau. în sarcina acestora a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni
în principal: luarea de mită și emiterea de CEC-uri fără acoperire. Dintre
cei trei, Floria Mircea Hossu este cercetat în stare de arest preventiv, iar
ceilalți doi în stare de libertate. Poliția a declarat că datele operative au
fost o continuare a cercetărilor de la BDF. Acuzația se referă la emiterea
în anul 1993 a unei file CEC în valoare de rș milioane de dolari, în favoa
rea firmei ITC Holding Viena, fără a avea disponibilități în contul valutar
deschis la BDF. Procuratura de pe lângă Tribunalul Judecătoriei a fost
foarte discretă, așa încât nu am putut afla ce procuror a dispus urmărirea
penală“54.
Ziariștii erau curioși, însă eu nu eram dornic de publicitate.

Instanța de judecată îi pusese în libertate pe cei doi arestați de
mine, doctorul Dan Nicolau și Viorel Galiș, iar acest moment este
o poveste în sine. Viorel Galiș era soțul puternicei vicepreședintă
a Judecătoriei Cluj, Georgeta Galiș, iar cercetarea sa a trezit o pu
ternică emoție în Palatul de Justiție. Atunci când polițiștii mi l-au
adus pentru audiere, în sala unde așteptau cu învinuitul a intrat
126 DANIEL MORAR

o i olegă de-a mea, procuror, care îl încuraja și îi cerea să nu recu-
hii.isi ă nimic. Era total incorect ce făcea, iar polițiștii, revoltați de
,ii iludinea ei, au venit să-mi spună. în mod normal, nu avea voie
h.i Iie acolo și, tot în mod normal, eu trebuia să îi cer să plece, dar
,1111 l.isat-o în pace, era ultima mea problemă. Asta pentru că, în
,n ele zile, am simțit din plin ura Georgetei Galiș și a președintelui
li i Iui naiului, Pop F. loan, care o susținea. Cei doi, cum spuneam,
। h > 111 i nau instanțele din Cluj și nu înțelegeau cum e posibil ca un
apropiat al lor, din familie, să fie arestat, iar ei să nu poată face
nimic. Georgeta Galiș a abordat-o dur pe soția mea, avocat care
।ilcda în fața instanțelor clujene, întrebând-o: „Ce are bărbatul tău
111 in ine și cu familia mea, doamnă?“ Găsise explicația și vinovatul.
( onsecințele și mersul dosarului nu erau greu de ghicit. Atmo-
slera era încărcată, iar judecătorii Secției penale a Tribunalului
। luj, unde urma să se judece contestația împotriva măsurii ares-
inii dispuse de mine, refuzau pe rând să facă parte din completul
de judecată. Situația a fost „salvată“ prin intrarea în complet a
judecătorului lonuț Băraș, deși acesta făcea parte din Secția civilă,
completul astfel format dispunând revocarea arestării.
Rechizitoriul cu trimiterea în judecată a lui Horia Mircea Hossu,
Vi orei Dumitru Galiș și Mircea Dan Nicolau aveam să-l semnez
pe 26 septembrie 1997, înaintea finalizării anchetei de la Bucu
rești. Dosarul a avut un parcurs anevoios, fiind strămutat în mai
multe rânduri, și în final a ajuns la instanțele din Târgu Mureș. S-a
amânat de atâtea ori, încât am renunțat să-1 mai urmăresc. Soluția
pe fond s-a dat atât de târziu, încât, în ceea ce îl privea pe Galiș,
1 .ispunderea penală s-a prescris.
în lunile următoare, Sever Mureșan a început să se războiască
chiar cu procurorul general al României, Nicolae Cochinescu. îl
acuza de abuz în serviciu și de faptul că este un instrument prin
care fosta putere se răzbună pe el, întrucât a refuzat să sponsori
zeze campania electorală a PDSR35. în aceeași perioadă, cercetările
de la București avansau în cazul său și al lui Hossu. Cei doi erau
acuzați de procurori de înșelăciune și fals, reținându-se că au pă
gubit BDF cu suma de 160 de milioane de dolari. După ce au fost
cercetați în stare de arest preventiv, măsura a fost revocată la

Tribunalul București din pricina unei mențiuni greșite făcute de
o grefieră de la Judecătoria Sectorului 4, instanță care dispusese j
prelungirea mandatelor de arestare a celor doi. Astfel, Sever Mu
reșan și Mircea Hossu, capii BDF, au fost puși în libertate. După
ce a ieșit din arest, moralul lui Hossu era suficient de bun, declara
că e un luptător și că știe să încaseze loviturile. •
Presa și opinia publică au luat foc. Ministerul Justiției și cel
de Interne au anunțat că vor declanșa o anchetă la Judecătoria
Sectorului 4 și la Tribunalul București, Gavril Dejeu, ministrul
de interne, acuzând că neregulile din sistemul judiciar au permis
punerea în libertate a celor doi și că judecătorii au dat dovadă de
o superficialitate inadmisibilă întrucât nu au verificat realitatea
mențiunilor false făcute de grefieră36.
Iată deci că, uneori, și o grefieră poate fi un mic Dumnezeu.
Eliberarea lui Mureșan și a creierului BDF a produs revoltă în
societate și a pus din nou reflectoarele pe politicieni, dar și pe
lupta anticorupție a regimului Constantinescu. Venit la Cluj în
vizită, Valeriu Stoica, ministrul justiției, a declarat că eliberarea
celor doi nu se datorează unui fals în acte publice, ci unei erori
comise de un grefier, iar eroarea este pe cale de a fi remediată, fapt
care însemna că Hossu și Mureșan au șanse mari să se întoarcă
după gratii. Ministrul mai susținea că vina pentru scăderea in
tensității luptei împotriva corupției era generată de faptul că
exista o prea mare diversitate a organelor statului care aveau în
competență problema corupției, iar acestea lăsau dosarele unele
în seama altora.
Pe 9 iulie 1997, se înregistra o nouă captură spectaculoasă în
sistemul bancar. Răzvan Temeșan, fostul președinte al Bancorex,
avea să fie arestat pentru prima oară de Parchetul General, pentru
30 de zile, într-un dosar în care era acuzat de abuz în serviciu con
tra intereselor publice, pe motiv că a aprobat darea în folosință a
34 de autoturisme, aparținând băncii, unor persoane fizice și ju
ridice, soție, prieteni de familie, persoane din cadrul MApN, Se
cretariatului General al Guvernului și Comisiei Naționale de
Luptă împotriva Totalitarismului, iar cheltuielile de întreținere,
de reparații, precum și consumul de carburanți au fost suportate
128 DANIEL MORAR

(le bancă. Prejudiciul adus băncii a fost estimat la 591.218.743 de
lei . Cu investigații privind mașini, carburanți și beneficiari avea
. i înceapă prăbușirea Bancorex și a lui Răzvan Temeșan.
în acest timp, odiseea cercetării devalizării Băncii Dacia Felix
mergea mai departe. Pe 8 octombrie 1997, Parchetul de pe lângă
1 urtea Supremă de Justiție a finalizat dosarul și i-a trimis în ju
decată pe Sever Mureșan și Mircea Hossu. Presa a arătat că dosarul
de 22 de volume în care cei doi erau acuzați de înșelarea cu circa
1 (>o de milioane de dolari a BDF se judeca la Judecătoria Cluj și că
instanța, care stabilise termen pe 19 ianuarie 1998, după ce Hossu
.1 cerut amânarea pe motiv că nu avea avocat, a amânat procesul
1 clor doi pentru februarie și apoi pentru martie38. în primăvara
a< eluiași an, venea o veste din Franța: justiția franceză l-a achitat
I ic Sever Mureșan. Curtea de Apel din Dijon l-a găsit nevinovat în
1.1 port cu legea franceză în dosarul în care cercetarea demarase în
urina denunțului depus de fosta conducere a BDF, în octombrie
1995, și în care era acuzat de transfer ilegal de capital din Franța
in România. Sever Mureșan mai era cercetat doar în Elveția39 și
in România.
în martie 1998, audierea lui Sever Mureșan în instanța clu-
jcană a durat peste cinci ore, pentru ca în final dosarul să fie stră
mutat la Suceava și după aceea restituit parchetului. Cei doi
reușeau cumva, și în România, să scape de dosarul întocmit de
Inspectoratul General al Poliției și de Parchetul General.
Eu aveam însă în lucru un alt dosar legat de Banca Dacia Felix.
întruna din deplasările judecătorului de instrucție Laurent Kas-
per Ansermet de la Tribunalul din Geneva în România, legată de
instrumentarea cazului băncii în Elveția, am fost desemnat să
efectuez comisia rogatorie cerută de acesta autorităților române.
Titular era, de fapt, procurorul Constantin Sima de la Parchetul
(Jeneral, dar, cum pe acesta nu-1 preocupa chestiunea, eu am fost
cel care a realizat comisia rogatorie, respectiv am audiat persoane
și am ridicat documente pentru autoritățile elvețiene. Cu acea
ocazie m-am familiarizat, oarecum, cu chestiunile penale inves-
l igate de judecătorul elvețian.
Ulterior, având acces în bancă, acces refuzat atâția ani, în-
l r una din zile, însoțit de tânărul ofițer de poliție Vaier Vâtcă, cu

pregătire de economist, și examinând anumite operațiuni ban
care derulate în anul 1993, am observat un lucru interesant: peste
20 de milioane de lei, echivalentul a 25.000 de dolari care prove
neau dintr-un credit acordat de bancă unui investitor privat, The
tis Invest SRL, au fost virați în contul personal al lui Mircea Hossu.
Următorul pas al anchetei a fost audierea patronului societății
care a obținut creditul și i-a virat banii lui Hossu, Dan Andro
nescu. Cu greu, dar până la urmă a declarat că suma i-a fost cerută
de către prim-vicepreședintele băncii în schimbul acordării ere
ditului pentru firma sa, un procent de circa 10% din credit. A
semnat denunțul împotriva acestuia, astfel că scăpa de răspun
derea penală pentru darea de mită. Eu aveam un caz solid, iar pe
4 iunie 1998 am dispus arestarea din nou a creierului BDF, de data
asta într-un dosar în care acuzația era luarea de mită.
„Acuzarea spune că, pe 3 august 1993, Mircea Horia Hossu a solicitat
20.075.000 de lei, bani pe care i-a și primit de la patronul firmei Thetis
Invest SRL Cluj, Dan Andronescu, pentru a-i facilita obținerea preferen
țială și in termen de urgență a unui credit bancar de 225 de milioane de
lei. Aflând de întreaga afacere, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj
a dispus arestarea preventivă a mult controversatului personaj pe o du
rată de 30 de zile“40.
Nu mai eram la Parchetul Tribunalului Cluj, ajunsesem la Par

chetul Curții de Apel Cluj, și cu referire la dosarul „Mită pentru
credite“ presa se întreba de ce am descoperit totul după cinci ani
de la producerea faptelor. Răspunsul era simplu, abia după ce
banca a intrat în faliment am avut acces în sediile și la documen
tele sale. Chiar modul de comitere a faptei, mita luată direct în
contul personal de către Hossu, prin transfer bancar, arăta încre
derea pe care o aveau în anii de glorie ai băncii conducătorii aces
teia, respectiv că nimeni, niciodată, nu avea să verifice și să
cerceteze aceste fapte. Câțiva ani așa a și fost. Protecția de care
beneficiau le dădea încredere.
Arestat în dosar a fost și mituitorul, Dan Andronescu. După
ce a denunțat fapta în fața mea, a doua zi, în fața instanței, patro
nul de la Thetis a declarat că, de fapt, el nu l-a denunțat pe Hossu,
ci a fost forțat de mine să semneze denunțul. L-am chemat și l-am
130 DANIEL MORAR

lut rebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că în acele zile, după ce s-a aflat
In mediul de afaceri și în cel bancar că este denunțător, a devenit
lu'frecventabil și a realizat că nu va mai avea acces la credite și nici
tnicces în afaceri. Era blamat și prefera să facă închisoare decât să
In' văzut ca un delator, își asuma această conduită. In 8 iunie am
dispus arestarea sa pentru dare de mită. A fost condamnat defini
I iv la 4 ani de închisoare, pedeapsă pe care nu a executat-o pentru
i a a fugit, se pare, în SUA și nu s-a mai întors vreodată. A rămas
doar cu arestul preventiv și cu declarația că preferă să facă închi
soare. Eu am primit o critică, dar și o bilă albă din partea ziariști
lor. Aceștia scriau:
..Se pare că este un caz unic în Cluj în care sunt cercetați cei care dau și
cei care primesc mită. Adică sunt în aceeași barcă. Dacă acuzația adusă
celor doi este reală, ei riscă o condamnare de la 6 luni la 5 ani de închi
soare. Ieri, la ora 11.00, la Tribunalul Cluj s-a judecat cu ușile închise
plângerea înaintată de Mircea Horia Hossu împotriva ordonanței de
arestare preventivă emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
1)1 avocat Teofil Tripon, apărătorul ales al inculpatului, a declarat presei
că clientul său este nevinovat. Arestarea s-a făcut pe baza unui denunț
de dare de mită pe care, ulterior, Dan Andronescu l-a retractat, decla
ra nd că a fost vorba despre un împrumut - rambursat, de altfel, de către
Mircea Horea Hossu.“41
Evident, Hossu a contestat decizia de arestare, însă recursul lui a

lost respins. Avocatul nu se lăsa, declarând că va înainta un me
moriu adresat ministrului justiției, Valeriu Stoica, în care va so
licita recuzarea întregului Parchet de pe lângă Curtea de Apel
CI ti j și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu existau
motive temeinice pentru arestare sau pentru inculpare. Nici acest
demers nu le-a reușit, am rămas procuror de caz, iar la data de 23
iunie 1998 am dispus trimiterea în judecată a celor doi. Pe 25 au
gust 1998, Tribunalul Cluj a început judecarea procesului. Dacă
de data aceasta grefiera n-a mai greșit, dacă recuzarea n-a ținut,
I lossu a găsit o altă metodă prin care să scape de arest, o tactică
utilizată intens în aceea vreme: era bolnav și se afla în Spitalul Pe
nitenciar din Dej. Instanța a decis amânarea judecării cauzei până
in data de 22 septembrie, timp în care Curtea Supremă de Justiție
I rebuia să se pronunțe asupra cererii de strămutare a procesului,

formulată de avocatul lui Hossu. Până la urmă, și acest dosar .1 1
fost strămutat la instanțele din Suceava.
Cum dosarul Parchetului General în care Hossu și Mureșan I
fuseseră trimiși în judecată pentru prejudicierea băncii cu 458 de I
milioane de dolari fusese restituit, iar cei doi au fost eliberați după 1
5 luni, dosarul in care 1 am arestat și trimis în judecată pe Mircea I
1 lossu a rămas, la acel moment, singurul pericol cu care acesta se I
lupta în instanțe. I
în același timp, luptele grele continuau să se dea pe cadavrul 1
BDF în instanțele civile. După ce, în anul 1998, Curtea de Apel 1
Brașov a admis planul de redresare a băncii, Sever Mureșan a in I
cercat să revină la BDF. Finalul anului a prins banca clujeană im I
părțită în două, o grupare fiind formată din firmele lui Mureșan I
și cealaltă din grupul de israelieni care în toamna lui 1998 cum- ■
păraseră un pachet important de acțiuni ale băncii. Vicepreșe-I
dinte era Liviu Mandler, iar, în iunie 1999, a fost ales un nou 1
președinte, Florin lonescu, fostul președinte al Bancorex, singu ■
rul candidat pentru această funcție, fiind propus de grupul de I
israelieni care cumpăraseră 42% din acțiunile BDF42. în Consiliul 1
de administrație au rămas însă Matei Brătianu, ca reprezentant I
al unui bloc sindical, și Fredy Robinson, din partea investitorilor I
israelieni.
în acest timp, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justi- I
ție a reușit să refacă rechizitoriul în dosarul restituit de instanța j
din Suceava în care Sever Mureșan și Mircea Horea Hossu erau 4
acuzați de devalizarea băncii. Rechizitoriul fusese refăcut în ul- I
tima zi a anului 1998 și retrimis judecătorilor, care au reluat cer- I
cetarea43. în iunie 1999, în timpul procesului de la Suceava, a picat I
încă o bombă: Sever Mureșan fusese arestat în Ungaria. Când j
trebuia să se prezinte în fața judecătorilor suceveni, se urcase în j
mașină ca să plece în Franța, dar a fost reținut la granița cu Un- |
garia în baza unui mandat emis de către judecătorul de instrucție 1
elvețian Laurent Kasper Ansermet44, mai vechea noastră cunoș- 1
tință. Sever Mureșan tocmai începea pelerinajul internațional. !
Din Budapesta a fost dus în Elveția, iar avocații săi din România j
au cerut instanței să întreprindă demersuri pentru extrădarea sa. I
După o lună, Sever Mureșan a fost eliberat din detenția de la Ge-
132 DANIEL MORAR

Hi'v.1 în schimbul unei cauțiuni în valoare de 5 milioane de franci
1 hi'|ieni, adică aproape 3 milioane de dolari. Deși eliberat din
.in 1. el nu a revenit din Elveția în țară, astfel că Judecătoria Su-
1 r.iva a emis un mandat de arestare în lipsă.
In celălalt dosar în care era judecat Mircea Hossu, cel în care
li'i li i /.iloriul a fost întocmit de mine și care se afla pe rolul Tribu
naiului Suceava, judecătorii bau pus în libertate, dar i au interzis
h.l । >.i răsească m unicipiul Cluj, cu excepția zilelor când trebuie să
r prezinte la Suceava, la judecarea celor două cauze penale în
i are este inculpat. în august 2000, Hossu aducea la cunoștința
Instanței că a fost contactat de autoritățile judiciare elvețiene
pentru a fi audiat de Camera de Acuzare din Geneva, în același
proces cu cel al lui Sever Mureșan45.
Din cauza procedurilor din Elveția, Judecătoria Suceava nu
l.ii ea progrese în judecarea dosarului instrumentat de Parchetul
< icneral în care Mureșan și Hossu erau acuzați de escrocherii,
Insă, in octombrie 2000, Tribunalul Suceava 1 a condamnat pe cel
mai important om din BDF, Mircea Horea Hossu, la 10 ani de în
i h¡soare cu executare în dosarul instrumentat de mine, în care
lusese acuzat de luare de mită. După ce a aflat sentința, Hossu a
dec larat că va ataca decizia „până la forurile de la Strasbourg“. Și
Sever Mureșan a fost condamnat, dar nu de Judecătoria Suceava,
mide procesul trena, ci de Curtea Corecțională din Geneva, la 3 ani
și jumătate de închisoare și la o interdicție de 5 ani de a intra pe
l cri loriul Elveției în cazul escrocheriei de 2 5 de milioane de dolari
ni c are a păgubit BDF.
La Cluj, Secția de urmărire penală a Parchetului Curții de Apel,
pe care o conduceam, a mai întocmit două rechizitorii, în iulie
.'ooo și martie 2001, prin care Ta trimis în judecată și pe fostul
președinte al BDF, loan Sima, alături de alți foști conducători ai
băncii. BDF era din nou cap de afiș, presa relatând că procurorii
c lujeni au finalizat alte cauze de proporții46. în nici unul din
aceste dosare nu s-a ajuns însă la un verdict pe fond, întrucât între
timp a intervenit prescripția răspunderii penale.
Abia după primele condamnări penale, instanțele civile deci
deau pentru prima oară, în martie 2001, la 10 ani de la înființare,

falimentul Băncii Dacia Felix. Guvernul evita însă lichidarea Bl »!■,
premierul Adrian Năstase motivând că soluția cea mai simplă ai li
lichidarea băncii, însă acest lucru ar însemna pierderi importantei
pentru bugetul de stat. în aprilie 2001, la BDF au început disponl
bilizările. în acel moment, datoria băncii către CED și BNR se ti
dica la 42 de milioane de dolari, dintre care 15 milioane de dolari
plus 25% din totalul sumelor care vor fi recuperate din creanțele’
externe ale băncii urmau să fie plătite de grupul financiar isra«
lian Robinson, care preluase banca. în acea perioadă banca erâ
condusă de Liviu Mandler, cetățean israelian de origine română,
mandatarul lui Freddy Robinson. Israelienii dețineau pachetul
majoritar de acțiuni și promiseseră că banca va renaște precum
Pasărea Phoenix47.
Recuperarea creanțelor băncii a generat un alt dosar pe care
l-am avut în lucru. Totul a pornit de la o sesizare formulată de
oficiul juridic al băncii care arăta că, deși recuperarea creanțelor
pe care banca le avea la persoanele fizice și juridice care nu și
restituiau creditele se realiza de către serviciul de urmăriri silite
și executări al BDF, deci de către propriii angajați, israelienii care
preluaseră banca au pus la cale un mecanism de a scoate bani și din
această activitate, fără să facă nimic. Au înființat, prin intermediari,
o societate de recuperări creanțe, care a semnat, apoi, un contract
cu banca, beneficiind de un procent semnificativ din creanțele re
cuperate. Problema era că această societate nu recupera nici o
creanță, dar din dispoziția conducerii băncii toate sumele recupe
rate de angajații băncii „treceau“ prin firma israelienilor pentru ca
aceasta să încaseze procentul aferent. Chiar aflată în faliment,
banca continua să fie devalizată. în ancheta mea, am audiat o
parte din angajații băncii, care, în majoritatea lor, susțineau sesi
zarea. Liviu Mandler era un om puternic și extrem de bine reia
ționat în România, la fel ca foștii conducători ai băncii. într una
din zile m-am trezit cu el în biroul meu, fără să i fi citat, fără să
fi fost anunțat. Nu știam nici cum a trecut de jandarmul de la ușa
parchetului. Impetuos și cu tupeu mi-a spus că vrea să-l cunoască
pe cel care îi timorează angajații. L-am întrebat cum a ajuns în
biroul meu. Răspunsul l-am aflat mai târziu, când, profitând că
134 DANIEL MORAR

■tuni in concediu, șeful meu mi-a luat dosarul, l-a repartizat altui
■fui mor, iar acesta, cu o rapiditate teribilă, a închis ancheta.
Iul re timp, am mai primit o veste din dosarul meu de la Su-
i imv.i. (lurtea de Apel Suceava a menținut hotărârea tribunalului
tir Li finalul anului 2000 care decisese condamnarea lui Mircea
I loi 1.11 lossu la 10 ani de închisoare cu executare în primul caz de
1111111 > | i e la vârful BDF. Hossu a contestat decizia făcând recurs,
111 pe ic) decembrie 2003 a fugit din România. Fostul prim vice
pi, ședințe al Băncii Dacia Felix și creierul neregulilor din vârful
|i,im ii a fost dat în urmărire generală pentru sustragere de la exe-
1 ui .irea pedepsei cu închisoarea48.
I >upă ce a fost condamnat de elvețieni, Sever Mureșan a fost
f 111 idamnat în 2004 și în Franța la un an și jumătate de închisoare
pi ni i u evaziune fiscală. România l-a predat49 Franței pe Mureșan,
i.iii' avea dublă cetățenie, română și franceză, pentru că Tribuna-
h 11 ile Mare Instanță din Lille emisese un mandat european de
,m'ilare într-un alt dosar în care era acuzat de săvârșirea infracți
uni lor de constituire de grup criminal organizat, deturnare de
funduri, fals și uz de fals. în februarie 200850 și în martie 201051,
.11 clași Sever Mureșan a fost achitat de judecătorii francezi.
I n 2003 și 2005, Sever Mureșan a fost achitat și în România, iar
in februarie 2009 Mureșan a scăpat, alături de Mircea Hossu, și în
dosarul întocmit de procurorii Parchetului General. în 2003, pri
mele achitări ale „devoratorilor de bănci“ produceau revoltă în
■•oi ietate și în Parlamentul României, considerându-se că soluți
1 Ic 1 nstanțelor constituiau unele dintre cele mai rușinoase probe
.de gradului la care a ajuns corupția în România. Mureșan a fost
pană la urmă obligat să plătească despăgubiri de peste 100 de mi-
lioane de dolari și 10 milioane de franci elvețieni în dosarul „Da
< ia Felix“52. După ce a fost arestat de mai multe ori în România,
Franța și Elveția, executând aproape 4 ani de închisoare între 1996
și 2008, în 2011, ÎPS Andrei l-a decorat pe cel numit „groparul“
BDF cu „Crucea Transilvaniei“. își căuta mântuirea devenind do
nator către parohii sărace.
Mircea Hossu a fost dat în urmărire internațională pe 7 august
2004 și a fost arestat provizoriu pe 11 iulie 2007 de către autoritățile

franceze în Dijon. A fost extrădat în România pe 6 februarie
2009”. Eram șeful DNA la acea dată și urmăream imaginile lele
vizate de pe aeroportul Otopeni, când clientul meu era readus 111
țară. în primul moment nu l-am recunoscut, era îmbătrânit și
complet schimbat. Nu se mai vedea nici o urmă din semeția și
inteligența personajului pe care îl arestasem cu mai bine de zece
ani în urmă. Părea un om hăituit.
A fost încarcerat la Penitenciarul Rahova, apoi transferat Iii
Gherla, unde a început executarea pedepsei. în 2012, Mircea I Io
rea Hossu, condamnat la 10 ani de închisoare pentru mită în pro
cesul de devalizare a Băncii Dacia Felix, a ieșit de după gratii după
ce a executat doar o parte din pedeapsă. Tribunalul Cluj i a admis
cererea de liberare condiționată, după ce acesta le ceruse judecă
torilor să îi fie întreruptă pedeapsa din cauza unor probleme de
sănătate ale soției și tatălui său, dar și pentru a-și ajuta fiul să
scape de la faliment firma pe care o administra.
Presa a mai dezvăluit că Hossu a scris o carte în penitenciar, de
care nu a auzit nimeni, care nu apare în vreo bibliotecă, dar pe care
și-a asumat-o Facultatea de Business din Cluj și care a contat în
decizia judecătorilor de a-1 lăsa liber. Lucrarea Criza economică ~
analiza sectorială semnată de Mircea Horea Hossu a fost coordo
nată de către profesorul universitar Partenie Dumbravă, care în
urmă cu 15 ani era angajat chiar al Băncii Daciei Felix. „Eu zic că
analiza este destul de actuală și folositoare. Este o carte de citit“
le a spus Dumbravă ziariștilor54.
Mircea Horea Hossu a murit pe 30 mai 2020, la 65 de ani, în
Cluj. A fost „unul dintre artizanii înființării, dar și devalizării
Băncii Dacia Felix“. Așa l-a caracterizat, la final, presa55.
Ix-v.ilizarea Băncii Române de Dezvoltare.
Deputatul Gabriel Bivolaru
kt morii, slalom printre obstacolele imunității parlamentare
Alunei când s-a înființat Banca Română pentru Dezvoltare (BRD),

•Ir l.ipt murise altă bancă. Banca s-a constituit în februarie 1991
. 111 societate pe acțiuni prin preluarea activului și pasivului de
Li Banca de Investiții, care s-a desființat. Mircea Horea Hossu avea
».1 lic in anii ’90 director al sucursalei județene a BRD din Cluj și
■ • lara că obiectivul principal al băncii îl reprezenta efectuarea
.li civicii bancare pentru executarea proiectelor de investiții ale
.laiului, dar și creditarea activității desfășurate de regii auto
nome, societăți comerciale, societăți familiale, de alte persoane
Imidice, precum și de persoane fizice. Tot el spunea că banca
aliage fonduri bănești în lei și în valută din țară și străinătate,
pa a rează disponibilitățile bănești ale clienților și acordă credite.
BRD începea promițător. Cu aerul de analist financiar, Mircea
I lorea Hossu spunea tot în 1991 că blocajele economice prin care
lu cea România nu sunt cauza crizei economice, ci ele doar fac
11 i/.a mai vizibilă la dimensiunea sa reală. Rezolvarea, afirma
I lossu, „o văd numai în privatizarea rapidă, pentru că trebuie să
avem mereu în urechi cuvintele arbitrului, la începutul meciului
de box: Să învingă cel mai bun!“1
în noiembrie 1996, în România s-au desfășurat alegeri parla
mentare simultan cu alegerile prezidențiale. învingător ieșea Emil
< lonstantinescu, care-1 depășea pe Ion Iliescu în turul doi al alege
1 ilor prezidențiale și, cu șapte milioane de voturi (54,41%), deve
nea președinte al României din partea Convenției Democrate
DEVALIZAREA BĂNCII ROMÂNE DE DEZVOLTARE 137

Române. Parlamentul României era compus din CDR, PDSR, II)
UDMR, PRM și PUNR. Tot atunci, în forul legiuitor, ajungea depi»
tat și Gabriel Bivolaru, din partea PDSR, în circumscripția 23 I.*
lomița. La numai 29 de ani, fost sportiv la Clubul Steaua, Gabriel
Bivolaru devenea membru în Comisia pentru apărare, ordine
publică și siguranță națională a Camerei Deputaților, fiind la vrM
mea aceea o persoană cu greutate în PDSR. 1
Venită la putere pe un mandat de luptă anticorupție, după < e, |
în ianuarie 1997, liderul minerilor, Miron Cozma, fusese arestat I
pentru subminarea puterii de stat, dreapta politică hotăra, în aprl I
lie 1997, să rezolve problema Bivolaru, care trena de ceva vreme,®
Ca atare, pe 9 aprilie 1997, procurorul general al României, Nico l
lae Cochinescu, îi trimitea lui Valeriu Stoica, ministrul justiției, ■
cererea de ridicare a imunității lui Gabriel Bivolaru, argumen |
tând că Serviciul de Combatere a Criminalității și Crimei Orga-I
nizate din Parchetul General solicită acest lucru în vederea I
arestării și trimiterii in judecată a proaspătului deputat. învinuit I
că a prejudiciat BRD cu 80 de miliarde de lei2. Cererea venea în 1
contextul în care privatizarea băncilor cu capital de stat era asu I
mată ca una dintre prioritățile programului de guvernare ale 1
noului Guvern condus de Victor Ciorbea, cu mențiunea că prima 1
bancă propusă pentru privatizare de guvernul anterior fusese 1
tocmai BRD. La acea dată, în România existau șase bănci cu capi 1
tal de stat: Bancorex, Banca Comercială Română (BCR), Banca 1
Agricolă, BRD, BancPost și EximBank.
Pe 10 iunie 1997, în Camera Deputaților s-a dezbătut pentru 1
prima dată raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități |
asupra cererii ministrului justiției de ridicare a imunității lui I
Gabriel Bivolaru. La dezbatere au participat politicienii grei ai 1
vremii, printre care Vasile Lupu, Valeriu Stoica, George Șerban, |
Adrian Năstase și, bineînțeles, Gabriel Bivolaru. Valeriu Stoica a |
citit cererea de ridicare a imunității, în rumoarea sălii care în j
treba, potrivit stenogramelor, „pe Cataramă când îl aduceți aici?“. ]
„Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
în conformitate cu prevederile art. 69 alin.r din Constituție, și cu dispo- ■
zițiile art.174 până la 178 din Regulamentul Camerei Deputaților, vă i
138 DANIEL MORAR

miluit ridicarea imunității parlamentare și aprobarea posibilității reți
nui ii. arestării, perchiziționării și trimiterii în judecată penală a domnu
lui deputat Bivolaru Gabriel pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
l.il. intelectual-infracțiune prevăzută de art. 289 din Codul penal, uz de
l.d infracțiune prevăzută în art. 291 din Codul penal, falsificare de
monede sau de alte valori - infracțiune prevăzută în art. 292 din Codul
|n nai, complicitate la folosire cu rea credință a bunurilor și creditelor
■.ui ielății, într-un scop contrar intereselor acesteia sau in folos propriu,
mi pentru a favoriza o altă societate - infracțiune prevăzută în art. 26 din
i mini penal, combinat cu art. 194 pct. 5 din Legea societăților comerciale,
Inliacțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 din Codul penal. [...]
I )in dosarul de anchetă, care însumează aproape 1.500 de pagini, re
zult.i că prin diferite procedee, grupul Bivolaru Gabriel-Monade Freitas
și Plazzotta Paula Monica au produs o pagubă, efectivă și certă, în patri
moniul Băncii Române de Dezvoltare de 75.269.149.000 de lei, la care se
mlaugă, estimativ, un folos nerealizat de circa 91.000.000.000 de lei, în
pi-i ioada anilor 1994-1995 și în primul semestru al anului 1996. [...]
I te asemenea, deputatul Bivolaru se mai face vinovat, potrivit actelor
deu rmărire penală întocmite, de producerea unui prejudiciu în valoare
de 723.330.000 de lei, produs în paguba Societății Comerciale Eforie SA,
din acest prejudiciu suma de 437.208.000 de lei a fost practic păgubită în
Inlosul Societății Comerciale Union, iar suma de 269.000.000 de Iei este
o sumă de care a beneficiat Societatea Comercială Belona SA.
I’oate aceste fapte penale sunt dovedite cu probele administrate în
I jza de urmărire penală, așa cum s-a reținut și la Comisia juridică a Came
rei Deputaților, Parchetul General a precizat printr-o adresă pe care a
11 imis-o la solicitarea Comisiei juridice a Camerei Deputaților că urmă-
1 i rea penală este definitivă și că probele administrate în cauză, probe care
v.i stau, de altfel, la dispoziție, dosarul se află la Comisia juridică a Came
rei Deputaților, probele administrate în cauză conduc în mod indubita
bil la concluzia că aceste fapte au fost săvârșite de domnul deputat
Bivolaru Gabriel. [...]
Chestiunea aceasta pe care o discutăm astăzi nu este o chestiune ne
cunoscută opiniei publice, chiar înainte de a forma obiect al cercetării
penale, cazul Bivolaru a fost un caz dezbătut în mass-media în repetate
rânduri. Probele care au fost administrate în această cauză sunt probe
care sunt cunoscute deja în mare măsură de opinia publică. Este o ches-
I iune care, în momentul de față, trece dincolo de granițele Parlamentului,
este o chestiune care aparține întregii societăți românești. Iată de ce,
dincolo de granița politică existentă între grupurile parlamentare, și evit
să vorbesc de granița politică existentă între majoritate și opoziție, mă
refer doar la granița existentă între grupurile parlamentare, dincolo de
această graniță politică există un interes comun al tuturor. Și când spun
aceasta, vorbesc nu doar în calitatea de ministru al justiției, când spun

aceasta vorbesc și în calitatea de deputat, în calitatea de coleg al dumnea
voastră. [...] Iată de ce vreau să vă asigur pe toți că, atât timp cât voi fi
ministru al justiției, în asemenea chestiuni care implică ridicarea imu
nității parlamentare, nici un considerent de natură politică nu va sta la
baza activității mele. Când este vorba de o chestiune atât de importantă,
care vizează ridicarea imunității parlamentare, numai considerentele
care țin de adevăr și de justiție vor sta la baza activității mele. Iată de ce
vin în fața domniilor voastre, a tuturor, indiferent de grupul parlamentar
din care faceți parte, și vă cer ca, pentru credibilitatea acestei instituții,
să dați curs cererii formulate de mine. Vă mulțumesc.“3
în mai și iunie 1997, Comisia juridică din Camera Deputaților

votase de două ori pentru ridicarea imunității deputatului Gabriel
Bivolaru, ministrul de interne, Gavril Dejeu, spunând că Bivolaru
trebuia arestat pentru că pericolul social al faptei sale era deosebit
de grav, iar prejudiciul era imens, de circa 75 de miliarde de lei.
Bivolaru susținea că nu este vinovat, iar avocatul său, Ion Neagu,
personaj important al PDSR, pretindea că anchetarea lui Bivolaru
încalcă Constituția.
în Parlament, Gabriel Bivolaru a pus totul pe seama atmo
sferei create în jurul său și declara că se consideră nevinovat
pentru că el chiar este nevinovat, dar că se pare că a fost declarat
deja vinovat înainte ca justiția să se fi pronunțat. Le aducea la
cunoștință deputaților că acuzațiile care i se aduc au făcut obiec
tul mai multor cercetări, finalizate prin două ordonanțe de scoa
tere de sub urmărire penală, în 1995 și 1996, dar iată că, în 1997,
cazul a fost din nou redeschis, iar el invitat la Parchetul General,
îl critica pe procurorul Ion Adam, care dispusese efectuarea unei
percheziții la domiciliul său în timp ce lui îi spunea că nu există
nici un dosar și nici o acuzație referitoare la el, iar acum afla că
există un asemenea dosar, ba mai mult, că se cere ridicarea imu
nității sale parlamentare și că se vorbește chiar despre arestare.
Reclama că nu i s-a dat ocazia să se apere, dar că se va supune
judecății deputaților, încheindu-și discursul în aplauzele cole
gilor săi de partid4.
în ședință, în care se striga „Așa e justiția la noi!“, „Este o deci
zie politică!“, „Să ne vorbească de Halaicu!, „SAFl! Cataramă!“ sau
„Să 1 aresteze!“, a luat cuvântul și Adrian Năstase:
140 DANIEL MORAR

„[...] Ceea ce ni se pare foarte ciudat este faptul că în loc să ni se spună:
■dată, cercetarea s-a încheiat!», venim să cerem Camerei Deputaților ri
dicarea imunității pentru a l trimite pe deputatul Bivolaru în fața in
stanței. Din ceea ce ne-au relatat colegii noștri, ideea a fost că s-a cerut,
de fapt, ridicarea imunității parlamentare pentru ca deputatul Bivolaru
să fie arestat, cercetarea să fie continuată și, după aceea, să se ajungă la
instanță. Or noi ne întrebăm dacă nu era normal ca întâi să fie finalizată
cercetarea, să se aducă dosarul complet, să fim convinși că, într adevăr,
aceste lucruri sunt foarte clare pentru toată lumea și, în aceste condiții,
să luăm un anumit punct de vedere. Vreau să vă spun că la nivelul gru
pului parlamentar au existat numeroase dubii în legătură cu seriozitatea
cercetării întreprinse și au existat dubii în legătură cu o anumită even
tuală tentație de a introduce această chestiune cu o mare rapiditate în
bilanțul celor 200 de zile care urmează să se încheie zilele acestea. [...]
Vom vedea dacă, în final, se va putea vorbi despre vinovăția domnului
Bivolaru sau dacă nu este cumva o lipsă de, știu eu, seriozitate în desfă
șurarea cercetării. De aceea, eu vreau să închei spunând că această pro
cedură, felul în care au fost prezentate dovezile, felul în care s-a lucrat la
nivelul Comisiei juridice, din păcate nu ne-a convins că este necesar la
acest moment, repet, la acest moment, ridicarea imunității parlamen
tare a domnului Bivolaru.“5
Adrian Năstase a votat primul, iar rezultatul votului a fost că, din
loialul de 342 de deputați, 182 au votat pentru aprobarea cererii
de reținere, arestare, percheziționate și trimitere în judecată a lui
(iabriel Bivolaru, iar 107 de deputați au votat împotrivă, astfel că
majoritatea necesară de 2/3 nu a fost întrunită. Fiind necesare cel
puțin 228 de voturi pentru, cererea ministrului justiției nu a fost
aprobată, iar Gabriel Bivolaru a rămas sub umbrela imunității
parlamentare.
Cazul Gabriel Bivolaru devenise însă emblematic pentru
l’DSR. Era simbolul luptei justiției cu modul în care un partid
puternic alegea să-și protejeze cu orice preț persoanele bine pozi
ționate și controversate. Așa se face că în iunie 1997, în discuțiile
despre scindarea PDSR, cazul Bivolaru căpătase o greutate aparte,
astfel că Ion Iliescu, lider defacto al partidului, era chestionat me
reu de jurnaliști despre acesta. Recunoscând că votul deputaților
PDSR a afectat imaginea partidului, Iliescu declara că, chiar dacă
nu a fost ridicată imunitatea parlamentară, cercetarea penală
nu era împiedicată. Pe 3 iulie 1997, conducerea partidului, la

propunerea lui Ion Iliescu, recomanda organizației PDSR Ialomița
să-1 suspende din partid pe Gabriel Bivolaru.
Tot atunci, odată cu cercetarea lui Gabriel Bivolaru s-a născut
în România moda „scutului“ făcut la propriu în fața parchetelor
de către greii PDSR împotriva cercetării liderilor politici. Astfel,
în 1997, cu refuzul clar de a i se ridica imunitatea parlamentară
și cu partidul alături, Gabriel Bivolaru a mers la Parchetul Gene
ral însoțit de un întreg alai. Adrian Năstase, Miron Mitrea, Dan
loan Popescu, în total vreo 40 de lideri ai PDSR, au venit să-l sus
țină pe Bivolaru în fața procurorilor și să ceară socoteală anche
tatorilor. Așa avea să înceapă în România o adevărată tradiție, pe
care media urma să o amintească publicului de fiecare dată când
liderii partidelor protestau în fața parchetelor: în 2011, conduce
rea PSD, în frunte cu Victor Ponta, Adrian Năstase, Adrian Seve-
rin, Ecaterina Andronescu, Nicu Bănicioiu, Viorel Hrebenciuc și
primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, organiza la sediul PSD Pitești
un miting de susținere a fostului baron de Argeș, Constantin Ni-
colescu, la scurt timp după ce acesta fusese arestat intr-un dosar
de corupție; în 2017, câțiva lideri PSD, în frunte cu secretarul ge
neral, Marian Neacșu, vicepremierul Paul Stănescu, baronul de
Giurgiu, Niculae Bădălău, deputata Andreea Cosma, veneau la
sediul DNA în semn de susținere a liderului lor, Liviu Dragnea,
chemat la audieri într-un dosar6.
în 9 octombrie 1997, noul procurorul general al României,
Sorin Moisescu, a mai cerut o dată ministrului justiției, Valeriu
Stoica, să declanșeze procedura de ridicare a imunității lui Bivo
laru. Ca atare, pe 3 noiembrie 1997, Valeriu Stoica a făcut o nouă
solicitare Camerei Deputaților. Cererea avea obiect activitatea
infracțională privitoare la fraudele și pagubele aduse BRD prin
operațiuni financiar-bancare efectuate de societățile comerciale
patronate de Gabriel Bivolaru, fraudele comise cu ocazia privati
zării hotelurilor Union și Belona din Eforie Nord, unde Bivolaru
era administrator, și fraudele constatate de Garda Financiară re
feritoare la neînregistrarea unor operațiuni în contabilitatea
SC Belona SRL Eforie Nord, având drept consecință diminuarea
impozitului pe profit ce trebuia plătit la bugetul statului.
142 DANIEL MORAR
Noua cerere a lui Valeriu Stoica a fost amânată de mai multe
ori de Camera Deputaților, întrucât Gabriel Bivolaru era o piesă
importantă pentru PDSR. în cel mai puternic scandal al momen-
l ului a intervenit președintele Emil Constantinescu, care a cerut
presei să sprijine eforturile de simplificare a procedurii de ridi
care a imunității parlamentare, pentru a permite justiției rezol
varea unor cazuri în care sunt implicați membri al Legislativului.
In noiembrie 1997 însă mai exista încă susținere pentru Gabriel
bivolaru în principalul partid de opoziție. Presa relata că deputa-
|ii PDSR înclină să îl susțină pe Gabriel Bivolaru la votul asupra
cererii de ridicare a imunității, însă că partidul nu va declara ofi-
। ial susținerea imunității lui Bivolaru.
„PDSR și-ar fi dorit să-I convingă pe Valeriu Stoica să asigure grupul par
lamentar că imaginea partidului va fi protejată în timpul procesului lui
Bivolaru și că acesta nu va fi arestat după ce îi va fi ridicată imunitatea.
Ministrul justiției a declarat miercuri pentru Mediafax că nu este de
competența sa să intervină pentru ca Gabriel Bivolaru să nu fie arestat
după ridicarea imunității.“7
Ulterior, cum vom vedea, Valeriu Stoica și-a schimbat poziția.

Cererea din Parlament a fost tergiversată aproape un an, răs
timp în care eu eram la Parchetul Curții de Apel Cluj, ocupat cu
dosarele mele. Asta până în vara lui 1998, când am fost delegația
Parchetul General, în cadrul Secției de urmărire penală, unde era
instrumentat și dosarul Bivolaru. Se schimbase conducerea Mi
nisterului Public, iar judecătorul timișorean Mircea Criste deve
nise procurorul general al României. Șef al secției în care am fost
delegat fusese numit Augustin Lazăr, cel care ulterior avea să
ocupe și el funcția de procuror general. Odată cu mine a fost dele
gat și colegul meu de la Cluj loan Irimie, iar adjunct al procuroru
lui general era Mircea Zărie, venit de la Timișoara. Cum îi plăcea
iui Lazăr să spună, transilvănenii, ardelenii erau la putere, amin
tindu-ne că, în perioada interbelică, Maniu a adus ardeleni în
funcții publice la București, pentru a rezolva treburile țării. Prin
urmare, noi trebuia să înțelegem că mergem pe urmele istoriei și
că avem o mare responsabilitate. Nu ni se spusese exact ce avem
de făcut și de ce am fost delegați, dar pricepeam că aveam un mare
atu, eram ardeleni!

in prima întâlnire cu Mircea Criste am fost întrebați dacă sun
tem ardeleni. „Suntem!“ „Unde v-ați născut?“ „Luduș-Mureș“, răs
pund eu. „Caracal“, răspunde Irimie. Tatăl lui era ofițer de carieră
și se muta cu casa frecvent. Oricum, la această întâlnire am aflat
că va trebui să ne ocupăm de cazul Bivolaru. Eram surprinși, de
oarece știam că dosarul fusese finalizat din moment ce se ceruse
a doua oară ridicarea imunității parlamentarului inculpat. Potri
vit Constituției din 1991, un parlamentar nu putea fi percheziți
onat, reținut, arestat și trimis în judecată fără aprobarea Camerei
din care face parte, dar putea fi cercetat fără vreun alt impedi
ment. Nimic nu oprea procurorii să efectueze și să finalizeze ur
mărirea penală a membrilor legislativului, însă dacă voiau să
întocmească rechizitoriul trebuiau să ceară ridicarea imunității.
După revizuirea Constituției, din 2003, nu a mai fost necesar nici
măcar acest lucru, dar atunci lucrurile așa stăteau.
Procurorul general ne-a spus că dosarul nu e finalizat, că nu e
mulțumit de ritmul și munca procurorului de caz, așa că Irimie
și cu mine vom prelua dosarul. Aceasta, deși încă din prima cerere
de ridicare a imunității, din iunie 1997, se susținea în fața Parla
mentului că urmărirea penală e definitivă, adică finalizată. Deci
aflam, la mai bine de un an, că nu e așa. Cazul se afla la procurorul
Hirschman, care, deși i s-a spus că trebuie să ne predea dosarul,
tergiversa până și acest lucru, fără să înțeleg de ce. Ne amâna în
fiecare zi, iar după aproape o săptămână, când am fost întrebați
de Mircea Criste cum merge treaba, i am spus că merge bine, doar
că nu am primit dosarul. A fost nevoie de intervenția procuroru
lui general pentru asta. Când procurorul Hirschman și-a deschis
fișetul, documentele s-au prăvălit efectiv peste noi. Nu exista un
dosar propriu-zis, ci mii de file, vraiște și în afara oricărei ordini.
A fost nevoie de zile întregi pentru a ne da seama ce reprezintă
fiecare pagină și pentru a le aranja. Cu toate acestea, Hirschman
era cel indispus, nu noi, și se îndoia că vom putea rezolva dosarul.
Era o evidentă lipsă de autoritate în Parchetul de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție în acea vreme. Procurorii veneau la
birou când voiau și plecau tot așa. Unii veneau doar pentru a lua
masa la un restaurant-cantină din clădire și își permiteau să lip-
144 DANIEL MORAR

■.cască chiar de la ședințele convocate de procurorul general. Re
/uitatele nu puteau fi decât pe măsură, în sensul că lipseau cu
desăvârșire. Pe noi, cei aduși de la Cluj, ne antipatizau. Se schim
base conducerea Ministerului Public, apoi și alte poziții de pro-
i urori-șefi, iar procurorii vechi care își pierduseră funcțiile își
< .1 utau alte poziții și alte birouri. Se plimbau pe coridoare și prin
11 îl uri cu plantele de birou, cu ficușii în brațe. Fuseseră deranjați
din tihna lor și erau vizibil iritați. Noi eram considerați ca apro-
piați ai noii conduceri și, prin urmare, responsabili de asta. Irimie
1111 îi ierta și îi ironiza cu fiecare ocazie. Intrasem în lift cu un „fost“
și ne-a întrebat dacă coborâm. „Noi suntem în urcare“, i-a răspuns
I i i mie. Asta nu ne-a ajutat în relația cu ei, dar nici foarte deranjați
nu eram. Colegii bucureșteni erau supărați însă pe cine nu tre
buie, pentru că noi fuseserăm aduși acolo ca procurori de caz,
pentru muncă, și nicidecum pentru a le lua funcțiile de șefi.
Nu apucaserăm încă să ne familiarizăm cu cazul, când am fost
c h emați la Ministerul Justiției, unde Valeriu Stoica ne-a întrebat
dacă suntem în stare să-1 finalizăm. Erau de față și experții desem
nați și pe care nu îi cunoșteam încă. Ne-a spus că în coaliția de
guvernare există o preocupare vizibilă pentru soluționarea dosa
rului deputatului Bivolaru, iar dânsul, ca ministru al justiției, și-a
luat angajamentul să obțină ridicarea imunității inculpatului,
dar pentru asta avea nevoie de un dosar puternic și clar, astfel
încât să-i poată convinge pe deputați. Privind din afară lucrurile,
apărea că deputății refuzaseră ridicarea imunității din conside
rente și calcule politice și personale, gândindu-se la partid și la
propriile vulnerabilități, și nicidecum pentru că dosarul nu era clar
sau pentru că nu existau probe suficiente. însă, dacă documentele
pe care ni le predase Hirschman și starea de fapt confuză reflectată
în actele întocmite de el au stat la baza cererii ministrului de ridi
care a imunității, nu mă miram că rezultatul a fost un eșec. Acest
lucru l-au conștientizat, se pare, atât ministrul, cât și procurorul
general, și de aceea au decis să reseteze mersul dosarului.
Am reluat propriu-zis urmărirea penală, extinzând cercetările
și pentru alte fapte săvârșite de către Gabriel Bivolaru și compli
cele sale, în afara celor pentru care erau formulate deja acuzațiile.

Am studiat și am cercetat. Am dispus completarea și reformularea
obiectivelor expertizei contabile aflate în curs de desfășurare. Am
audiat sute de persoane și am făcut vizite săptămânale, uneori chiar
zilnice, la sediul central al BRD de pe strada Doamnei. Totul pentru
a înțelege cum au reușit trei oameni, doi din afara băncii, Gabrie]
Bivolaru și soția sa, Mona de Freitas, ajutați de o măruntă funcțio
nară, administratoare de cont în Agenția Sinaia a BRD, Paula Mo
nica Plazzotta, ca timp de patru ani să sustragă o sumă imensă de
bani din bancă, peste 70 de miliarde de lei, fără ca acest lucru să fi
fost observat de conducerea băncii sau de ceilalți angajați.
Și am înțeles. în perioada 1991-1994, Gabriel Bivolaru și Mona
de Freitas au înființat pe teritoriul României zeci de societăți co
merciale cu sediile în București, Eforie Nord, Sinaia și Ploiești, cu
diverse obiecte de activitate, printre care import-export, corner
cializarea de produse alimentare, de materii prime, servicii în
domeniul turismului, agrementului, activități de transport. Bi
volaru a avut de la început calitatea de administrator al acestor
societăți, fiind îndrituit să contracteze credite și să semneze toate
documentele legate de activitatea firmelor. Pentru derularea ope
rațiunilor fmanciar-bancare, societățile inculpaților și au deschis
conturi la sucursalele și filialele BRD, precum și la alte bănci. Prin
tre acestea se aflau și Agenția Sinaia a BRD, dar și sucursalele băn
cii din București.
Pe 22 aprilie 1991, la BRD-Sinaia a fost angajată, ca referent,
Paula Monica Plazzotta, care ulterior a devenit administrator de
cont pentru toate firmele lui Bivolaru. Pe parcurs, Bivolaru, de
Freitas și Plazzotta au devenit prieteni și complici în devalizarea
băncii. Timp de 3 ani, în perioada 1994-1996, Bivolaru în înțele
gere cu Plazzotta, a emis ordine și dispoziții de plată fără a avea
disponibil în cont. Funcționarul bancar de la Sinaia cunoștea
lipsa disponibilului și totuși procesa instrumentele de plată și
autoriza plata, certificând astfel existența unor fonduri inexis
tente. Banca făcea plata, in numele lui Bivolaru, către diverse
persoane fizice și juridice indicate de acesta, crezând că fondurile
îi aparțin clientului său, pe când, în realitate, banca dispunea plata
din banii proprii, iar nu ai lui Bivolaru. De multe ori, sumele nu
146 DANIEL MORAR

ri ,iti debitate din conturile firmelor plătitoare ori se creditau de
mai multe ori aceste conturi pe baza acelorași documente de plată
hi se înregistrau, în conturile de disponibilități ale societăților
deschise la BRD Sinaia aparținând inculpatului, sume netrans-

m i se de nici o unitate bancară. în urma acestor manopere, BRD a
plătit din banii proprii peste 70 de miliarde de lei, onorând anga-
j.míentele financiare ale lui Bivolaru.
Totuși, cum de nimeni din bancă, di n sediul central, nu și-a
dat seama că ceva nu era în regulă? Sumele erau foarte mari, iar
I ranzacțiile aveau o frecvență ridicată. Tupeul lui Bivolaru era în
creștere. Ajunsese să dispună plăți, din fonduri inexistente, bine
înțeles, de la Agenția Sinaia, în numele unei firme către o altă
11 rmă de-a sa, cu contul la sucursala din București, care funcționa
chiar în sediul central al băncii, unde se prezenta personal și ri
dica banii în numerar. Din audierile funcționarilor bancari de la
București a rezultat că, la un moment dat, au realizat că, după
standardele bancare, plățile respective nu erau în regulă, însă, ori
de câte ori refuzau să facă plățile, se trezeau cu Bivolaru în bancă,
făcând scandal, însoțit fiind de unul dintre vicepreședinții băncii
ori chiar de către președinte, un domn Crișan. Angajații înțele
geau, astfel, că Bivolaru era protejat la nivelul de sus al conduce
rii. în declarațiile date de vicepreședinții și președintele BRD,
aceștia au susținut că nu făceau decât să se asigure că un client
important, și cu bani, aș adăuga eu, era servit cu promptitudine.
S-a ajuns și la situații amuzante. Importantul client avea ne
voie să scoată bani din țară. Pentru asta, ;rebuia, mai întâi, să cum
pere valută prin schimbul interbancar și apoi să justifice plățile
valutare. Una din modalitățile de a folosi valuta din conturi erau
cecurile de călătorie în străinătate, dar pentru asta trebuia să ai
călători. Așa că Bivolaru, ingenios, „a organizat“ excursii în Unga
ria, Cehia, Bulgaria, Turcia etc. Autocare întregi, cu sute de excur
sioniști, plecau în vilegiatură și fiecăruia îi era atașat un cec de
călătorie. în realitate, doar banii plecau în afara țării, turiștii nu.
I am audiat pe acești „turiști“ pentru a dovedi Activitatea excur
siilor și a operațiunilor bancare. Toți declarau că nu au plecat
nicăieri, li se cereau datele de pe pașaport, după care erau anunțați
DEVALIZAREA BĂNCII RO MÂNE DE DEZVOLTARE 147

că nu se mai pleacă. Am avut o singură dată emoții, când un ce
tățean în vârstă, care figura ca turist in Cehia, ne-a declarat că a
fost în această țară. „Când? Unde?“, 1 am întrebat. „în Munții
Tatra, în al Doilea Război Mondial!“, a răspuns senin. L-am incul
pat pe Bivolaru și pentru falsificarea datelor de valabilitate a unor
pașapoarte, ale căror fotocopii fuseseră transmise băncii pentru
a justifica cererile de cumpărare de valută, precum și de falsifica
rea unor facturi cu antetul unor unități hoteliere din Turcia și
Marea Britanie, în care se consemna că în respectivele hoteluri
au fost cazate diverse persoane ajunse în străinătate în interes de
serviciu. Aceste facturi false fuseseră depuse la bancă pentru a
justifica alte cereri de cumpărare de valută.
Am mai stabilit că, în perioada decembrie 1994-martie 1995,
Bivolaru a întocmit 24 de ordine de plată false, contrafăcând ștam
pila BRD din București și semnătura administratorului de cont,
pe care le-a depus, apoi, la BRD Sinaia, pentru încasarea banilor.
în noiembrie 1998, experții desemnați au depus la dosar ra
portul de expertiză contabilă în dosarul „BRD-Bivolaru“ prin care
au constatat un prejudiciu uriaș: 84 de miliarde de lei, din care 70
de miliarde, reevaluate la zi la peste 260 de miliarde de lei, rămase
de recuperat. Având cercetarea aproape finalizată, am reînceput
audierile lui Bivolaru. Celelalte două inculpate fugiseră din țară,
și nici nu au mai fost găsite vreodată. Deputatul venea la audieri
însoțit de avocatul loan Neagu, parlamentar și el într o vreme, tot
din partea PDSR. îi prezentam acuzațiile și îi ceream să ne răs
pundă la întrebări. Era foarte dificil, ne acuza că instrumentăm
un dosar politic și că nu dorim decât să 1 trimitem în judecată,
fără a vrea să aflăm adevărul. îi ceream să ni-1 spună. Nu am aflat
nimic de la el, era agresiv, se enerva, se ridica de pe scaun și pleca
de la audieri. Știa că nu aveam ce să-i facem, nu-1 puteam reține
și nici aresta pentru că îl proteja imunitatea parlamentară, așa că
am mers în ritmul lui, zile întregi de audieri, alese de regulă de el,
care, așa ne spunea, era un om ocupat, deputat fiind în Parlamen
tul României.
Erau obositoare discuțiile cu Gabriel Bivolaru. Eu eram foarte
tehnic și îi ceream să mi explice fiecare document din cele câteva
148 DANIEL MORAR

mii pe care le a semnat sau folosit. îmi spunea că îl torturez și îl
epuizez, evita răspunsurile și, în final, pur și simplu, refuza să
mai vorbească cu mine. Mă răzbuna Nucu Irimie, care îl prelua
și îl întreba de ce e nervos și dacă nu cumva îl apasă ceva, așa, un
sentiment de vinovăție. Se enerva și mai tare, ridica tonul și îi
cerea avocatului să plece. Oricum era mai bine decât în biroul
alăturat, unde un alt inculpat de marcă, parlamentarul-tribun
Vădim Tudor, cercetat de colegul Marița pentru multiple calom
nii și insulte aduse te miri cui, răcnea efectiv la procuror, așa că
auzeam prin perete cum procurorii sunt niște nemernici în slujba
dușmanilor nației române.
Fiecare zi de prezentare la audieri era prilej pentru deputat
să-și clameze nevinovăția în fața jurnaliștilor. Noi, procurorii
anchetatori, nu aveam legături directe cu presa, relația fiind dusă
de biroul de presă al Parchetului General, despre activitatea că
ruia nu știam prea multe. Frecvent însă în biroul nostru intra un
bărbat înalt, zdravăn, care ne întreba despre stadiul anchetei. Nu-1
cunoșteam și nu îi prea dădeam importanță, Irimie fiind cel care
conversa cu el. Am aflat că era de la biroul de presă al parchetului
și că trebuie să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Apoi am aflat
că e procuror, fapt care ne-a mirat pentru că noi știam că treaba
procurorilor este să facă anchete. Irimie, în stilul propriu, ironic,
l a întrebat cum a ajuns la biroul de presă și dacă nu e, cumva,
pedepsit, angajându se să vorbească chiar el cu procurorul gene
ral pentru a l repartiza la anchete. Colegul nostru ne-a spus că nu
e nevoie, că e în regulă, e bine unde e. Se numea Robert Cazanciuc
și a aj uns, ulterior, ministru al justiției și senator în Parlamentul
României.
Până la urmă, am reușit să încheiem audierile, am finalizat
cercetarea și am înaintat dosarul conducerii parchetului pentru
a reitera cererea de ridicare a imunității parlamentare. Referatul
întocmit de noi era de fapt documentul care, ulterior, avea să se
regăsească în rechizitoriu. Era clar, cu starea de fapt riguros ex
pusă, cu încadrarea juridică aferentă și cu probele care susțineau
acuzațiile. îl acuzam de săvârșirea mai multor infracțiuni, falși
ficare de monede sau alte valori și punerea în circulație a valorilor

falsificate, înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase, fals
material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în înscrisuri sub
semnătură privată, și arătam că, în perioada 1992-1996, a produs
un prejudiciu BRD de peste 70 de miliarde de lei. Adică, reevaluat
la data cercetărilor, prejudiciul era de peste 2 50 de miliarde de lei.
Arătam astfel Parlamentului că procurorii au finalizat cercetarea
și că nu mai pot face nimic în lipsa încuviințării pentru trimiterea
în judecată. Așa fiind, la data de 10 decembrie 1998, procurorul
general Mircea Criste a solicitat ministrului justiției continuarea
procedurii privind ridicarea imunității deputatului Bivolaru
Gabriel.
La sfârșitul anului eu am plecat la Cluj, reluându-rni munca
la parchetul curții de apel, urmând să mă întorc când și dacă in
culpatul Bivolaru rămânea fără imunitate. Nu voiam să rămân la
Parchetul General, deși mi s-a propus asta chiar de către procuro
rul general, nu-mi plăcea atmosfera de acolo și, pe atunci, nici
Bucureștiul. Pe Mircea Criste îl respectam și îl plăceam, era un
om educat și fin, prea fin pentru poziția pe care o ocupa. Colegul
meu Irimie, ardeleanul din Caracal, a rămas, iar apoi au mai fost
aduși de la Cluj procurorii Ovidiu Budușan și Doru Dobocan.
în anul următor, după redeschiderea sesiunii parlamentare,
în februarie 1999, Comisia juridică a Camerei Depulaților a reluat
dezbaterea asupra cererii de ridicare a imunității deputatului Bi
volaru. Pe baza dosarului trimis de noi, Valeriu Stoica a comuni
cat Camerei Deputaților că s-a stabilit că Bivolaru și complicii săi
au fraudat masiv Banca Română de Dezvoltare solicitând ridica
rea imunității parlamentare și aprobarea posibilității reținerii,
arestării și trimiterii în judecată a deputatului. în Camera Depu
taților, la punerea în discuție a noului raport de ridicare a imuni
tății, a luat cuvântul din nou și deputatul-inculpat, Gabriel
Bivolaru. S-a prezentat iarăși ca o victimă a anchetatorilor, acu-
zându-1 din nou pe procurorul Adam Ion, care timp de un an de
zile a obstrucționat înfăptuirea justiției, ignorându i dreptul la
apărare, și care totuși a fost promovat în funcția de procuror-șef
de serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție. Cu privire la acuzațiile pe care le formulasem împotriva
150 DANIEL MORAR

lui, Bivolaru spunea că expertiza contabilă reține că marea ma
joritate a documentelor prezentate de către BRD în susținerea
acuzațiilor nu poartă semnătura lui, că toate documentele pre
zentate experților sunt fotocopii care nu au fost certificate de
bancă ca fiind conforme cu originalul, deoarece nu există aseme
nea originale8.
Afirmațiile inculpatului erau aproape de adevăr. Documen
tele erau semnate de funcționarul bancar al Agenției Sinaia a BRD,
complicea sa Paula Monica Plazzotta, iar originalele au fost sus-
l rase sau distruse de aceasta. Pe de altă parte, nu înțelegeam de ce
i 1 critica în continuare pe procurorul Adam, din moment ce, după
reluarea urmăririi penale, din septembrie 1998, toată ancheta a
fost realizată de mine și de colegul meu, Irimie, iar el știa asta
foarte bine.
Problema imunității lui Bivolaru continua și de data aceasta
să fractureze PDSR. Doar că partidul, având în față un întreg dosar
cu probe, nu mai era atât de decis să-l apere. Așa se face că Miron
Mitrea a avut în Camera Deputaților o poziție mai nuanțată, spu
nând că atunci când este vorba de fapte nepolitice trebuie ridicată
imunitatea parlamentarilor pentru ca ei să-și poată dovedi nevi
novăția. Până la urmă, comisia juridică a Camerei Deputaților a
aprobat, printr-un vot consultativ pentru plen, cererea de ridicare
a imunității parlamentare a lui Gabriel Bivolaru. Acesta a spus,
înaintea votului, că Valeriu Stoica le promisese parlamentarilor
PDSR că va cere ridicarea imunității parlamentare doar pentru
trimiterea sa în judecată, nu și pentru reținere, arestare și perche
ziție. în schimb, Valeriu Stoica a declarat presei că discuția cu
grupul parlamentar al PDSR a avut loc înainte de finalizarea cer
cetărilor suplimentare privind cazul Bivolaru, dar că textul con
stituțional prevede toate cele patru ipoteze, fără distincție, așa că
el nu poate face altcumva9.
Pentru liderii PDSR, ridicarea imunității lui Gabriel Bivolaru
era, totuși, o adevărată piatră de hotar. Deloc întâmplător, până
în ultimul moment, greii partidului s-au luptat pentru Bivolaru.
Iată ce spuneau:

„PDSR speră să-l convingă pe ministrul justiției, la întâlnirea acestuia cu
liderii grupurilor parlamentare, să reformuleze cererea de ridicare a imu
nității parlamentare a deputatului Gabriel Bivolaru, astfel încât acesta
să poată fi judecat în libertate, a declarat, ieri, după ședința de plen, de
putatul PDSR Miron Mitrea. Mitrea a precizat că PDSR nu condiționează
votul de acest lucru, dar consideră că este corect ca Bivolaru să fie judecat
în libertate, întrucât acum există suspiciunea că i se ridică imunitatea
parlamentară doar pentru arestarea sa.“!0
Pe 2 martie 1999 se întâmplă minunea. A doua cerere de ridicare

a imunității parlamentare a lui Gabriel Bivolaru era votată, la a
treia încercare, de plenul Camerei Deputaților. Bivolaru era dat
pe mâna justiției prin votul a 242 de deputați care au votat pentru,
doar 50 împotrivă, deputatul PDSR putând fi astfel arestat, per
cheziționat și trimis în judecată. în Camera Deputaților, întâlni
rea dintre liderii PDSR și ministrul justiției nu a mai avut loc,
votul a fost secret cu bile, iar Miron Mitrea, un lider care-1 provoca
pe Adrian Năstase la acea vreme, a anunțat că grupul parlamentar
al partidului a votat pentru ridicarea imunității, considerând că
au fost încheiate toate procedurile legale în caz. După terminarea
procedurilor, chestorul Camerei declara că ridicarea imunității
lui Bivolaru va afecta imaginea vieții politice din România pentru
că demonstrează că există corupție la nivel înalt, indiferent dacă
Bivolaru va fi găsit vinovat sau nu de justiție
Imediat după ridicarea imunității deputatului, am fost anun
țat să mă prezint la Parchetul General pentru finalizarea cercetă
rilor și întocmirea rechizitoriului. După ce am preluat din nou
dosarul, intenționam să emitem mandatul de arestare pentru
Bivolaru, având în vedere că ambele sale complice fugiseră din
țară și ne era teamă ca, nemaifiind la adăpostul imunității, să nu
facă și el același lucru. Am aflat însă că nu puteam să facem asta,
întrucât Valeriu Stoica promisese celor din PDSR că deputatul nu
va fi arestat, deși, public, ministrul anunțase că el nu se poate
amesteca în treburile procurorilor. Procurorul general Mircea
Criste a fost cel care ne-a comunicat înțelegerea și ne-a spus că
nu este de acord cu arestarea tocmai pentru ca ministrul justiției
să nu-și încalce promisiunile făcute în culise. Probabil că tactica
lui Stoica a fost eficientă în procedurile de ridicare a imunității,
152 DANIEL MORAR

insă pe mine, ca procuror, nu mă interesa acest lucru și nu pu
team să nu observ că, din perspectiva oamenilor politici, pentru
onoarea lor contau mai mult aranjamentele subterane decât po
ziția publică.
Neavând varianta arestării, i-am interzis deputatului să pără
sească Bucureștiul timp de 30 de zile. în 4 martie, când l-am che
mat să-i aducem la cunoștință această măsură, Bivolaru a folosit
ocazia să facă, din nou, spectacol în fața Parchetului General,
spunându-le jurnaliștilor că el a fost cel care a cerut, de fapt, ridi
carea imunității parlamentare și speră ca, prin hotărârea judecă
torească, să-și dovedească nevinovăția11. în următoarele zile i-am
prezentat întregul dosar, toate probele, și i-am comunicat că vom
sesiza Curtea Supremă de Justiție pentru judecarea cazului. A
avut o izbucnire nervoasă, nu voia să fie judecat de instanța su
premă, susținând că aceasta nu e competentă, întrucât faptele
reținute în sarcina sa fuseseră comise înainte de a deveni parla
mentar. Avea dreptate în parte, devalizarea băncii o făcuse pe
persoană fizică, înainte de 1996, însă a întocmit și 12 înscrisuri în
care atesta în mod fals că societățile pe care le administra au se
sizat banca cu privire Ia anumite nereguli, contrafăcând chiar
ștampila de confirmare a băncii prin metoda „xerox“, iar aceste
falsuri le-a prezentat procurorului, ca probe în apărare, în februa
rie 1998, după ce devenise parlamentar. Pe 9 martie 1999, la o
săptămână după vot, am finalizat rechizitoriul și l-am trimis în
judecată, acuzându-1 de înșelăciune, mai multe infracțiuni de
fals și de cauzarea unui prejudiciu enorm BRD de peste 300 de
miliarde de lei. BRD se constituise parte civilă în proces cu suma
de 534.567.312.380 de lei, reprezentând prejudiciul efectiv în
sumă de 383.832.655.820 de lei și beneficiul nerealizat de
150.734.656.560 de lei.
în vederea recuperării prejudiciului, am instituit sechestru
asigurător asupra tuturor bunurilor care au putut fi găsite, apar
ținând lui Bivolaru și firmelor sale. Astfel, au fost sechestrate o
garsonieră și o casă cu teren din București, o fermă piscicolă în
suprafață de 8.355 mP din Bușteni, două spații comerciale din
Mărășești, autoturisme, televizoare și frigidere, Hotelul Felix,

Hotelul Restaurant Union, Restaurantul Perla, Vila Viorica, ves
tiarul Belona, chioșcul Ciuperca, Hotelul Belona, Vila Mimoza,
Grădina Union și chioșcul Tuborg, toate din Eforie Nord. Am
blocat, de asemenea, sumele de 85 de milioane de lei, 16.000 de
dolari, 17.000 de mărci și 71 de lire sterline, găsite în conturi ban
care și care aparțineau lui Bivolaru. în 1996, Bivolaru se angajase
să restituie sumele pe care le datora, astfel că el, împreună cu
Mona de Freitas au ipotecat, în favoarea BRD, Motelul Izvorul
Rece din Sinaia, două terenuri de 10.000 de mp, respectiv 5.000 de
mp, din Ploiești, Complexul Debarcader din Eforie Nord, Hotelul
Hermes din Eforie Nord, Bufetul Internațional din Mamaia și Vila
14B din Eforie Nord12. Achiziționase o mulțime de proprietăți
imobiliare din banii băncii.
După cinci ani, în august 2004, Alianța PNL-PD avea să sesi
zeze Parchetul Național Anticorupție, ca să cerceteze legătura
dintre cumpărarea de către Adrian Năstase a unui teren al fostu
lui deputat Gabriel Bivolaru și susținerea pe care Bivolaru a pri
mit-o, în timp ce era cercetat penal, în 1997, de la Adrian Năstase.
Sesizarea a fost semnată la acea vreme de către Mona Muscă, re
prezentant de vârf al dreptei politice din România.
„Adrian Năstase a cumpărat, în T998, un teren de 700 de metri pătrați în
strada Zambaccian, la un preț de 11.000 de dolari, de 25 de ori mai mic
decât prețul real, de piață, al terenului. Terenul a ajuns la Năstase după
ce Bivolaru l-a vândut, în 1996, soacrei sale, Elena Sotec. După doi ani, el
a fost cumpărat, în timp ce Bivolaru era cercetat penal, de Athena Mari-
anthi Teodoru, care l-a vândut cabinetului de avocatură Adrian Năstase,
se arăta în sesizare. Alianța a cerut PNA să cerceteze legătura dintre tran
zacție și susținerea publică acordată de Năstase - prim-vicepreședinte
PDSR și vicepreședinte al Camerei la acel moment - lui Bivolaru“13,
prezenta BBC. Chestiunea o să revină mai târziu în paginile aces

tei cărți, când Adrian Năstase avea să fie el însuși cercetat.
Odată trimis în judecată, în aprilie 1999, procesul lui Gabriel
Bivolaru a început la Curtea Supremă de Justiție cu amânări. Bi
volaru le-a spus judecătorilor că nu mai are avocat și că loan
Neagu, care-1 reprezentase până atunci, nu mai este apărătorul
său, așa că cerea termen pentru căutarea unui nou avocat. Presa
154 DANIEL MORAR

.1 ria că voci din cadrul Curții Supreme de Justiție susțin că pro
। csul lui Bivolaru se va judeca relativ repede și că se va soluționa
ni primă instanță până în alegerile parlamentare, dar că o soluție
definitivă nu se va da, în nici un caz, în anul 2000, când opoziția,
din care face parte și deputatul, speră să cucerească puterea.
în 1998, banca franceză Société Générale a cumpărat 51% din
acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari, iar BRD deținea
o cotă de 10% din piața românească, având 185 de sucursale în
|ară și peste 4.000 de angajați14. în 1999, în timpul procesului, BRD
avea să lanseze primul cârd de credit în lei pentru persoane fizice,
adică pentru populație.
Fraudarea sistemului bancar de către politicieni importanți
și puternic conectați nu mai era la vremea aceea o noutate pentru
România, însă dovedirea ei rămânea încă o mare provocare. Cazul
( iabriel Bivolaru a avut o anvergură atât de mare în acei ani, încât
orice se întâmpla rău sau orice scandal se isca între politicieni era
comparat cu cazul Bivolaru. Lupta și scandalurile dintre dreapta
și stânga politică au dominat scena politică electorală a anului
2000. Afacerile controversate și acuzele de corupție dominau dez
baterea publică și cu toate că PDSR și Ion Iliescu erau în vârful
preferințelor electoratului, Adrian Năstase, prim-vicepreședinte
al partidului și cel care avea să ajungă, în iarnă, prim-ministrul
României, acuza serviciile secrete românești că se implică în cam
pania electorală, lăsând să se înțeleagă că Palatul Cotroceni nu ar
fi străin de așa ceva. Pe fondul scandalurilor privind cazurile de
corupție, al prăbușirii dreptei, a CDR, și al eșecului lui Emil Con-
slantinescu, PDSR și Ion Iliescu au câștigat alegerile din anul 2000
într-o cursă teribilă în care, pentru Președinția României, liderul
PRM, Corneliu Vădim Tudor, a intrat în turul doi și a obținut 3,3
milioane de voturi, adică 33,17% din voturile exprimate. Adrian
Năstase a devenit premier, iar PDSR, partidul majoritar în Parla
ment, a obținut între 45% și 47% din locuri, urmat de PRM, PD,
PNL și UDMR.
Procesul lui Gabriel Bivolaru a trenat doi ani în instanță. în
toamna lui 2002, un document prezentat judecătorilor de către
avocatul BRD arăta că Gabriel Bivolaru ar avea de plătit băncii

peste 2.000 de miliarde de lei. Abia în decembrie 2002 avea să se
dea prima decizie a Curții Supreme de Justiție. După 6 ani de la
începerea anchetei penale și după 5 amânări succesive ale pro
nunțării soluției, judecătorii instanței supreme l-au condamnat
la 3 ani de închisoare cu executare, obligându-1 la plata a peste
2.200 de miliarde de lei, reprezentând prejudiciul civil adus Băn
cii Române de Dezvoltare15. După condamnarea în primă instanță
a lui Bivolaru, politicieni ai UDMR, PD și PRM declarau că ei cred
că decizia magistraților este corectă, de parcă înfăptuirea justiției
ar trebui validată de oamenii politici, subliniind că hotărârea ju
decătorească confirma justețea hotărârii Parlamentului de a ri
dica imunitatea parlamentară a lui Bivolaru. Decizia finală a
judecătorilor în dosarul „BRD - Gabriel Bivolaru“ a venit abia în
martie 2004. După 5 ani de la începerea procesului și în toiul altui
an electoral, judecătorii Curții Supreme de Justiție l-au condam
nat definitiv pe fostul deputat PDSR Gabriel Bivolaru la 5 ani de
închisoare pentru fraudarea BRD.
Doar că proaspătul condamnat era de negăsit. Pe 24 martie
2004, la două zile după condamnare, a fost dat în urmărire gene
rală. în ziua următoare apăreau ipoteze legate de posibilitatea ca
acesta să fi părăsit ilegal România, cele două pașapoarte eliberate
pe numele său, cel diplomatic și cel turistic, fiind expirate din
2001, respectiv 2002. în aceeași zi, poliția anunța că fostul deputat
nu figura ca fiind ieșit legal din țară și a făcut publice patru posi
bile înfățișări pe care acesta le ar fi putut adopta pentru nu fi re
cunoscut. A fost dat imediat în urmărire internațională, polițiștii
neexcluzând nici ei posibilitatea să fi fugit totuși din România.
Până la urmă, Gabriel Bivolaru a fost arestat pe 1 aprilie 2004 și a
fost încarcerat.
în octombrie 2005, într un interviu acordat în timpul deten
ției în Penitenciarul Mărgineni, Gabriel Bivolaru povestea presei
cum împarte o celulă cu peste 60 de deținuți, că nu încape în pat
și este obligat să doarmă cu picioarele ieșite printre zăbrele, că
șeful de cameră, poreclit „Găzarul“, l a repartizat la un pat la par
ter, la geam, că acolo este frig, miroase urât, stă îmbrăcat gros,
așadar că sistemul penitenciar este diabolic16. Chiar dacă în 2006
156 DANIEL MORAR

piesa relata17 că, în cazul lui, old habits die hardși că Gabriel Bivo
laru a fost vizitat ilegal în închisoare de către lideri PSD, ca depu
tatul Eugen Nicolicea, dar și de maneliști celebri, ca Vali Vilejlie
sau Adi de la Vâlcea, condamnatul le spunea ziariștilor că nu vrea
să mai audă de politică, că abia așteaptă să se elibereze și să intre
in normal, urmând a se înscrie, foarte probabil, într-o organizație
neguvernamentală care se ocupă de apărarea drepturilor omului.
în ciuda condamnării la 5 ani de închisoare, Gabriel Bivolaru
a fost eliberat condiționat pe 26 februarie 2007, după ce a stat doar
doi ani și 10 luni în penitenciar. Magistrații Tribunalului Argeș
au considerat că timpul pe care Ta petrecut în închisoare a fost
suficient pentru reeducarea și îndreptarea lui, scopul pedepsei
fiind atins, iar recompensele primite ilegal în timpul detenției
nu-i pot fi imputate.
Pentru fostul deputat însă, normalul a însemnat să intre din
nou în pușcărie. Pe 5 august 2013, la șase ani după ce a ieșit din
penitenciar, Gabriel Bivolaru a fost reținut în flagrant și arestat
preventiv, fiind acuzat de furt de produse petroliere, evaziune fis
cală și spălare de bani18. Pe 17 decembrie 2015, a fost condamnat
de Tribunalul Constanța la 11 ani de închisoare. A contestat deci
zia tribunalului, magistrații Curții de Apel au desființat hotărârea
și au dispus rejudecarea cauzei, sesizând, la cererea fostului depu
tat, Curtea Constituțională. Așa se face că, după mai bine de un
deceniu, aveam să mă reîntâlnesc cu problemele lui Bivolaru, de
această dată ca judecător al CCR. I am respins criticile, așa că nu
s-a ales cu nimic din întâlnirea cu judecătorii constituționali.
în aprilie 2022, când aștern aceste rânduri, cauza cu produse
petroliere a lui Gabriel Bivolaru este rejudecată de către magis
trații constănțeni și nu are încă o decizie, ajungând la al 46 lea
termen la rejudecare pe fond. Gabriel Bivolaru, fost deputat PDSR,
fost devalizator al BRD, condamnat și ieșit din penitenciar prin
eliberare condiționată, este judecat a doua oară, alături de alți
zece inculpați, pentru că ar fi sustras produse petroliere din con
ductă prin folosirea unor instalații artizanale de perforare, că ar
fi încărcat și transportat în cisterne produse petroliere, pe care
le-a transvazat în depozitele rafinăriei unui antrepozit fiscal din

orașul Năvodari, de unde apoi ar fi fost introduse în mod fraudu
los în circuitul financiar comercial de către unul dintre incul
păți19. în acest dosar, justiția încă mai așteaptă să fie înfăptuită.
Fostul deputat Gabriel Bivolaru, omul orgolios, potent și de
viitor, care în anii 1995-1999 a împărțit România în două, gene
rând dispute aprinse între forțele politice ale momentului cu pri
vire la imunitatea sa, se regăsește după mai bine de 20 de ani în
ipoteza de a fi judecat pentru banale furturi de produse petroliere.
I lernul reproș
Miliarde îngropate în asfalt. Dosarul care mi-a marcat cariera
Aurel Liviu Ciupe a fost un lider local important al Partidului

Democrat care, în noiembrie 1996, la alegerile parlamentare, pe
fondul spargerii blocului de stânga și al succesului Convenției
Democrate, a intrat în Parlamentul României și a devenit senator.
Membru cu state vechi al Partidului Democrat, a fost ales în cir
cumscripția Bistrița-Năsăud, însă în Parlament n-a stat prea mult.
La vremea aceea, jocurile interne din partid și poate tentațiile Lau
determinat pe Ciupe să-și dea demisia din Parlament după
aproape un an și jumătate. Din Senat, Aurel Liviu Ciupe nu a
plecat acasă, ci a ajuns director general al Direcției Regionale de
Drumuri (DRD) Cluj.
în septembrie 1999, i am arestat pe Liviu Ciupe, Ștefan Csillag
și pe Alexandru Slavița, într-un dosar care avea să-mi urmărească
mulți ani cariera. La vremea aceea, DRD Cluj coordona activitatea
din șapte județe din Transilvania.
„Directorul Direcției Regionale a Drumurilor Cluj este acuzat de delapi
dare și instigare la fals în acte private. Aurel Ciupe a fost arestat. 200 de
tone de asfalt n-au fost justificate. [...] In anul 1998, DRD Cluj a primit o
comandă din partea firmei care administra Hotelul Phoenix din Bistrița,
în baza acesteia, Direcția de Drumuri trebuia să efectueze asfaltarea unei
parcări din fața hotelului. Devizul lucrării prevedea cantitatea de 2 50 de
tone de asfalt pentru parcarea care fusese aprobată de Consiliul local al
municipiului Bistrița. în urma controalelor, a ieșit la iveală faptul că s-au
consumat efectiv 50 de tone de asfalt, și nu 250. Decontarea celor 250 de
tone s-a făcut de firma ARL Cluj, firmă care are și alte lucrări contractate
ETERNUL REPROȘ 159

cu DRD Cluj. O dată cu semnarea deconturilor pentru alte lucrări, Aurel
Ciupe a acceptat și factura celor 250 de tone de asfalt, în favoarea ARL.
Când s-a descoperit acest lucru, a fost interogat și reprezentantul firmei
ARL, Ștefan Csillag. Din declarația acestuia reiese că a efectuat asfaltarea
parcării din Bistrița din dispoziția directorului Ciupe, ceea ce a condus
la formularea acuzării de instigare la fals în acte private. Cei doi au fost
arestați în aceeași zi: marți, T4 septembrie 1999.“1
La finalul lui septembrie 1999, Curtea de Apel Cluj avea să con

firme mandatul de arestare pe numele lui Liviu Ciupe.
„Liviu Aurel Ciupe, fost director al Direcției Regionale de Drumuri Cluj,
a fost arestat sub acuzația de delapidare și instigare la fals. Acuzațiile sunt
legate de deconturile făcute pentru asfaltarea unei parcări în Bistrița.
Curtea de Apel Cluj a decis ieri judecarea lui Ciupe în stare de arest.“2
Bineînțeles, în acele zile și mult timp după aceea, aveam să-mi

urc în cap tot Partidul Democrat și cumva coaliția de guvernare.
Ioan Oltean, un greu al partidului la acel moment și influent po
litician din Bistrița, acuza că arestarea lui Ciupe este o comandă
politică a PNL, ca replică la demiterea prefectului de Bistrița. Era
finalul Guvernului Radu Vasile, la putere se afla o coaliție cani-
balizată politic, Valeriu Stoica din partea PNL era ministru al
justiției, iar scandalurile dreptei și acuzațiile de corupție erau la
ordinea zilei. Mai erau doar câteva luni până la debarcarea lui
Radu Vasile și desemnarea ca premier a lui Mugur Isărescu. Deși
acuzau PNL de arestarea lui Ciupe, nici deputatul Oltean și nici
ceilalți membri ai delegației centrale a PD, prezentă la Cluj, nu
bănuiau că se va ajunge la un război politic total între cele două
partide membre ale coaliției de guvernare.
In ianuarie 2000, scandalul Ciupe continua să frământe coa
liția, iar liderii PD acuzau tot felul de legături subterane în ares
tarea lui Ciupe:
„Păcurariu sare în apărarea lui Ciupe. Deputatul PD luliu Păcurariu a
declarat vineri că Aurel Ciupe, fostul director al Agenției Naționale a
Drumurilor, filiala Cluj, nu poate fi acuzat de deturnare de fonduri, ci cel
mult de neglijență în serviciu. Păcurariu crede că prejudiciul existent la
acest moment în afacerea parcării din Bistrița este de 5 milioane de lei.
In ceea ce privește celălalt dosar in care este cercetat Ciupe, cu privire la
un drum lateral din apropiere de Bistrița, deputatul PD susține că există
160 DANIEL MORAR

o adresă a Consiliului local Bistrița care a cerut AND-ului să repare acest
drum. Lucrarea a fost avizată de Consiliul de Direcție a AND Cluj și de
Ministerul Transporturilor. Deputatul clujean crede că cercetările asupra
activității lui Ciupe au legătură strânsă cu faptul că Ministerul Trans
porturilor este condus de un pedist.“3
„l’edistul“ de care vorbea luliu Păcurariti era Traian Băsescu. PD,

care avea ministrul transporturilor, se simțea amenințat la gu
vernare de PNL, care avea ministrul justiției. Celălalt dosar des
chis pe numele lui Ciupe era instrumentat de procurorul Florin
Magyar.
Pe n ianuarie 2000, după 4 luni de arest preventiv, Liviu
Ciupe a fost pus în libertate de judecătorii Curții de Apel Cluj.
Asta după ce în cazul lui Ciupe mai fusese emis un mandat de
arestare de către colegul meu. Ceilalți arestați, Ștefan Csilag și
Alexandru Slăvită, au făcut și ei demersuri ca să fie judecați în
stare de libertate. Presa relata continuu despre acest scandal ce
avea rezonanță într-o coaliție de guvernare în care toată lumea
suspecta și acuza pe toată lumea.
La începutul lui februarie 2000 l-am trimis pe Liviu Ciupe în
judecată. Procesul lui a început la Cluj, după care a fost strămutat
la Oradea, iar Tribunalul Bihor La achitat pentru ambele infrac
țiuni de care fusese acuzat. Hotărârea de achitare a rămas defini
tivă la Curtea Supremă de Justiție, în mai 2002.
După ce a fost achitat definitiv, Ciupe a promis ferm că se va
ocupa de soarta mea. Avocatul lui era chiar loan Oltean, liderul
PD care a cerut public demiterea mea: „Liviu Ciupe va cere zece
miliarde de lei despăgubiri și se va ocupa de „soarta procurorului
Daniel Morar“ [...], astfel încât „acesta să nu mai poată profesa“.
Ciupe a subliniat că nu-i poate ierta procurorului faptul că i a
refuzat permisiunea de a participa la înmormântarea mamei sale.
„Deși instanța a decis eliberarea mea în decembrie 1999, procuro
rul a emis un alt mandat de arestare, iar pentru acest fapt nu îl
pot ierta“, a spus Ciupe. „Liviu Ciupe a rămas cu cele patru luni
de detenție de la Penitenciarul Gherla - care sunt consecințele
actului necugetat, a abuzului în funcție comis de procurorii Da
niel Morar și Florin Maghiar de la Parchetul Curții de Apel Cluj“,
ETERNUL REPROȘ 161

a afirmat avocatul Iui, loan Oltean. Avocatul a cerut public pro
curorului general Tănase Joița demiterea celor doi procurori pen
tru abuzul săvârșit, spunând că intenționează să înainteze un
memoriu conducerii Ministerului Public4.
Atât Ciupe, cât și Oltean știau prea bine că, după ce instanța
acceptase cercetarea în libertate, nu eu am emis cel de al doilea
mandat de arestare. Emisesem doar primul mandat, care a fost
confirmat la câteva zile distanță de judecători. Eu însă eram cel
care devenisem ținta lor preferată.
In scandalul Ciupe a intervenit și procurorul general al Româ
niei de la acea vreme. Joița Tănase nu ne-a demis din funcție nici
pe mine, nici pe colegul meu, ci, dimpotrivă, a declarat recurs în
anulare împotriva sentinței prin care Li viu Ciupe fusese achitat
pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri
oficiale. Presa surprindea foarte bine esența problemei:
„Șeful Ministerului Public cere casarea hotărârilor prin care fostul sena
tor PD a fost găsit nevinovat și rejudecarea cauzei. [...] Conform cercetări
lor întreprinse de procurorii clujeni, în toamna anului 1998, în calitate
de director al DRDP Cluj, Ciupe i-a dat dispoziție lui Alexandru Slăvită, la
acea vreme director al filialei Bistrița-Năsăud a DRDP, să execute lucrări
de modernizare a unui drum comunal din județul Bistrița-Năsăud. [...] în
ciuda probatoriului administrat, instanțele ordinare l-au găsit nevinovat
pe fostul senator PD și au dispus achitarea acestuia. Decizia Curții Su
preme de Justiție a stârnit indignarea procurorilor care au solicitat pro
curorului general al României înaintarea unui recurs în anulare în acest
caz, pe motiv că soluția de achitare a lui Ciupe este o gravă eroare judi
ciară. în recursul formulat de procurorul general Joița Tănase se arată că,
«din înregistrările telefonice, coroborate cu declarațiile inculpatului
Csillag, rezultă că Aurel Ciupe a instigat, în sensul determinării celorlalți
inculpați să întocmească situații de lucrări ce contrasemnează date nereale,
astfel încât cheltuielile să se poată deconta din fondul DRDP». în același
document se mai menționează faptul că «declarațiile date de Alexandru
Slăvită, Vasile Suciu și Dan Mihalcea demonstrează vinovăția lui Ciupe»
și că «în acest context probator se impune ca soluția de achitare pronun
țață față de inculpați, de către instanța de fond, și menținută de instanțele
de control judiciar, constituie o gravă eroare de fapt, rezultată dintr-o eva
luare necorespunzătoare a probatoriului administrat în cauză»“.5
în septembrie 2003, recursul în anulare a fost respins de către

judecătorii Curții Supreme de Justiție, iar Liviu Ciupe a fost de
clarat nevinovat.
162 DANIEL MORAR

I n februarie 2004, Tribunalul Bistrița a decis ca lui Liviu Ciupe
■ .1 i fie plătite daune materiale de 382.540.798 de lei și 1.000.000.000
de lei daune morale, dar judecătorii au respins cererea ca acesta
■..i fie reîncadrat în funcția de director general la Direcția Generală
de Drumuri și Poduri Cluj. în același an, în iunie 2004, Curtea de
A pel Cluj a modificat decizia Tribunalului Bistrița și a hotărât ca lui
I i viu Ciupe să-i fie plătite daune materiale și morale mai mici - de
108.602.816 lei, respectiv de 1.200.000 de lei. împotriva deciziei
(burții de Apel Cluj au făcut recursuri Liviu Ciupe, Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Cluj și Ministerul de Finanțe, iar pe 9 de
cembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a decis că Liviu Aurel
(lupe rămâne cu despăgubirile date de judecătorii din Cluj.
Cert este că dosarul lui Liviu Ciupe avea să mi marcheze cari
era. în 2005, în perioada numirii la conducerea Parchetului Nați
onal Anticoruptie, pe lângă cazurile mari instrumentate, cel al
judecătorului Viorel Burzo, al primarului Funar, al lui Gabriel
Bivolaru sau cazul Banca Dacia Felix, atitudinea față de procuro
rul aplaudac Dănilă Suciu și multe altele, în toate enumerările
presei, cazul Ciupe avea să fie marea mea bilă neagră. în fapt, în
afară de soluția de achitare pronunțată de instanță, era vorba de
coliziunea cu greii PD. în primăvara anului 2005, când au apărut
primele zvonuri legate de eventuala mea numire în funcția de
procuror-șef al PNA, Liviu Ciupe făcea valuri în PD, declarând că
va demisiona din partid dacă eu voi ajunge șef al Parchetului Anti-
corupție. Dar ministrul justiției nu a ținut cont de protestele și
amenințările lui Ciupe, declarând că nelegalitatea arestării nu
mi-a fost imputabilă, și a mers înainte cu demersurile sale.
Despre cazul Ciupe am fost întrebat și la audierea în cadrul
CSM, unde în final am primit, în mod unanim, avizul favorabil.
Iată și relatările de atunci ale jurnaliștilor, pe care trecerea tim
pului le face, mai degrabă, liniștitoare:
„E de bine: nici un flagrant delict. Deși a primit aviz favorabil unanim în
CSM, noul șef al PNA, Daniel Morar, a avut de făcut față unor întrebări
nu tocmai comode. [...] Cât privește cealaltă acuzație care i se aduce, pri
vind arestarea lui Liviu Ciupe, să fim serioși.. Am mai spus-o: nu avem
a ne teme de procurorii care acuză, care fac rechizitorii și se bat pentru
ETERNUL REPROȘ 163

ele în instanță, ci de cei care, pe o mână cu inculpații, pun NUP pe dosar.
Iar înregistrarea SRI pusă la dispoziția presei de către Daniel Morar arată
că Liviu Ciupe părea a ști bine cum se îngroapă în asfalt vreo 200 de
miliarde de lei.“6
în zilele interviului de la CSM, jurnalistul de mai sus a consemnat

fidel actul meu din august 2005. Fiind acuzat insistent că 1 am
arestat abuziv pe Ciupe, am pus la dispoziția presei copia unui
proces-verbal de redare a unor înregistrări telefonice între incul
pați, care constituise probă la dosar. Erau discuții cât se poate de
clare și de relevante despre cum să ascundă faptele. Motivul achi
tării era unul la modă în acei ani. Instituția păgubită venea în
instanță și spunea că nu are prejudiciu, iar judecătorii nu puteau
depăși acel impediment, similar cu ceea ce s-a întâmplat în cazul
Funar, așa cum vom vedea. Oamenii puternici beneficiau de
această indulgență din partea instituțiilor generoase ale statului,
iar judecătorii români ai acelor ani achiesau la acest târg. Lucru
rile s-au schimbat în abordarea magistraților după ce am devenit
șeful DNA.
în septembrie 2005, în presa română, cu tot cu achitarea lui
Ciupe la activ și acuzele aduse, eram deja procurorul „Robes-
pierre“. „Luminile“ procuraturii veneau toate din Transilvania și
eram pus într-o vitrină cu Ilie Botoș, procuror general al Româ
niei, Doru Dobocan, șeful SIPA, Gheorghe Buta de la Curtea de
Apel Cluj, ce ajunsese judecător ÎCCJ, judecătorii Alexandrina
Rădulescu și Virgil Andreieș, membri ai CSM, și, bineînțeles,
Cristi Danileț, consilier al Monicăi Macovei. în vitrina de bine
mai erau așezați de presă și procurorii Gheorghe Mocuța și Ovi-
diu Budușan, iar jurnaliștii speculau cum magistratura și judecă
torii sunt împărțiți în două tabere, conservatorii și reformiștii.
Liviu Ciupe continua cu amenințarea că demisionează în semn
de protest față de numirea mea ca procuror-șef al PNA, însă nu
demisiona. A făcut o abia în 2007.
Tot în 2005, presa locală și centrală prezenta seriale despre
„puternicii Clujului“7. Gazeta de Cluj, preluată de HotNews, chiar
a confecționat o galerie de oameni despre care jurnaliștii susți
neau că fac parte din „Imperiul puterii“:
164 DANIEL MORAR

„Un club select unde au acces doar acei oameni care prin bani, forță po
litică sau alte mijloace reușesc să se facă ascultați și reușesc să încline
balanța judecății în favoarea lor. Gazeta nu are pretenția de a fi intuit
topul perfect, dar cu siguranță că nu multe locuri au fost greșite. Iată
așadar care sunt cei mai puternici i o clujeni: Virgil Ardelean, Vulpea (55
de ani), Ilie Botoș, un cap râvnit de mulți (40 de ani), Emil Boc, Cosașul
(38 de ani), Arpad Paskany, «onoare muncii grele» (34 de ani), Marius
Nicoară, Nababul (46 de ani), Dorel Goia, profesorul milionar (51 de ani),
Gheorghe Buta, judecătorul sensibil (50 de ani), Andrei Marga, Tătucul
universitarilor (59 de ani), Daniel Morar, Incoruptibilul (39 de ani), Ște
fan Vuza, Tanchistul (35 de ani)“8.
(iând ajungi în funcții importante, există o anumită categorie de

jurnaliști care te pun automat în toate topurile, îți spun că ești
cel mai important și cel mai puternic. Este adevărat că funcția de
procuror-șef al parchetului anticorupție te plasa într-o paradigmă
a puternicilor momentului, era o structură de forță până la urmă,
și totuși nu credeam că am Clujul la picioare. Dimpotrivă, în
multe momente cheie ale vieții m am găsit în opoziție, chiar fron
tală, cu tot ceea ce simboliza sau reprezenta puterea.
Odată cu numirea la DNA, în interviurile pe care le dădeam,
eram întrebat, printre altele, din când în când, de Liviu Ciupe.
Explicam că măsura arestării pe care am luat o în acel moment
era bazată pe probele administrate și că ea a fost confirmată de
instanțele de judecată, iar apoi, în evaluările făcute la nivelul Par
chefului General, arestarea a fost considerată neimputabilă pro
curorului.
Deși anii treceau, achitarea lui Liviu Ciupe continua să-mi
urmărească traseul profesional. Au apărut și epigonii săi. Unul
dintre aceștia a fost Gabriela Ghiță, fost procuror general adjunct
al României. în noiembrie 2009, după ce procurorii DNA au tri
mis-o în judecată, aceasta a cerut unei instanțe de judecată consta
tarea nulității decretului prezidențial prin care fusesem reînvestit
ca procuror-șef al parchetului anticorupție. Ghiță îi ceruse și
președintelui Traian Băsescu, pe 4 februarie, să respingă propu
nerea ministrului justiției de numire a mea în fruntea DNA pe
motiv că n-am competență, aptitudini și nici o bună reputație,
invocând cazul Liviu Ciupe. Gabriela Ghiță contesta cu tărie
ETERNUL REPROȘ 165

acuzațiile penale care îi fuseseră aduse de procurorii anticorupție
conduși de mine, care erau doar abuzuri, spunea ea, și a scris tu
turor că eu însumi am fost un abuzator. Cu toate acestea nu a
scăpat de decizia judecătorilor în dosarul privind fraudarea unui
examen organizat pentru numirea în funcții de conducere a ju
decătorilor și procurorilor, fiind găsită vinovată și condamnată
de înalta Curte de Casație și Justiție, după cum vom citi mai târ
ziu în paginile acestei cărți.
In luna aprilie a anului 2013, în plin scandal al numirilor în
fruntea parchetelor și al trocului politic pe capii procurorilor,
atunci când am fost numit judecător al Curții Constituționale, a
apărut un alt epigon. Asociația Magistraților din România, unde
președinte de onoare era Viorica Costiniu, soția judecătorului
Costiniu, anchetat și condamnat în celebrul dosar „Voicu“, in
strumentat de DNA, a cerut președintelui Traian Băsescu să re
voce decretul de numire a mea la Curtea Constituțională. Florin
Costiniu, soțul ei, fusese chiar în completul de la instanța su
premă care judecase despăgubirile acordate lui Liviu Ciupe. Aso
ciația patronată de Costiniu a atacat apoi decretul de numire la
Curtea de Apel București pentru ca acesta să fie anulat în conten
cios administrativ, unul dintre capetele de acuzare fiind tot Liviu
Ciupe. Demersul său nu a avut însă succes.
Cumva, timp de 14 ani, din 1999 până în 2013, achitarea lui
Liviu Ciupe a planat ca un cap al acuzării atunci când cineva avea
o problemă cu mine sau era supărat pe DNA, evident din cu totul
alte motive. însă în 2005, la numirea mea în fruntea parchetului
anticorupție, pare că Traian Băsescu a văzut cu totul altfel cazul
Ciupe. A povestit acest lucru în diverse ocazii, iar în 2014, anul
alegerilor prezidențiale în care Elena Udrea, apropiata președin
telui, se lupta cu Monica Macovei ca să cucerească electoratul
dreptei și să intre în turul doi de scrutin, Traian Băsescu declara
următoarele:
„...Oameni care au contat pentru tine și de dragul imaginii lor, până și pe
cel pe care l-am luat dintr-un ONG și i-am spus «ești ministru!», și când
îi auzeam cum povesteau cum l-au găsit pe Morar, când eu știu că am
avut o singură exigență: caută-1 pe procurorul care a avut curaj să aresteze
un senator PD...“9.
166 DANIEL MORAR

Senatorul PD era Liviu Ciupe.
(i.isirea mea și numirea în fruntea DNA în 2005 au fost de multe

ori o temă de dispută publică între Traian Băsescu și Monica Ma-
< ovei. Traian Băsescu a spus că el a cerut să fiu căutat, tocmai
pentru că avusesem curajul să pun în dificultate bastioanele PD
,.1 pentru că dădeam semne de independență, iar Monica Macovei,
cea care era considerată „mama DNA“, a avut mereu varianta ei.
Povestea cum a refuzat propunerea premierului Tăriceanu de a
aduce procurori din străinătate, cum a cerut recomandări din
sistem și a stabilit o comisie de evaluare în care a inclus și un
psiholog. Monica Macovei își amintea:
„Psihologul punea întrebări și le observa reacțiile celor veniți la interviu.
Apoi își nota: candidatul a transpirat, a lăsat ochii în jos, e un om ezitant.
La Daniel Morar, mi-a spus: «Acest om este o stâncă. E un tip care nu se
va lăsa impresionat de nici un politician». Exact asta căutam.“
Mai povestea cum propunerea sa pentru funcția de procuror-șef

al PNA i-a înfuriat pe cei din PD și că loan Oltean, pe atunci ches
torul Camerei Deputaților, i-a telefonat solicitându-i să facă altă
propunere, dar, pentru că ea a refuzat, cei din PD i au cerut lui
Traian Băsescu să nu semneze numirea. „Ei se duceau la președinte
și președintele mă chema pe mine. Lui Daniel Morar i-am ascuns
aceste presiuni, pentru că mă temeam să nu se răzgândească.“10
Chiar dacă Monica Macovei nu mi-a povestit toate întâmplă
rile din partid din acele luni, nu însemna că nu știam ce se întâm
plă. Opoziția din partidul președintelui era la vedere și extrem de
vocală, cu Liviu Ciupe și loan Olteanu în avangardă. Sigur că
m am gândit, la un moment dat, să renunț, însă, paradoxal, toc
mai atacurile din ce în ce mai vehemente și mai jignitoare din
partea lui Ciupe m-au făcut să nu mă răzgândesc. Eu știam foarte
bine ce a făcut, dar el avea de partea sa un verdict de nevinovăție
dat de judecători care îmi limita teribil posibilitatea de a spune
altceva. Totuși atacurile sale au început să mă enerveze. In plus,
o vedeam pe Monica Macovei extrem de apăsată de sarcina sa de
a revitaliza lupta anticorupție în România și de convinsă că eu
ETERNUL REPROȘ 167

sunt persoana potrivită pentru asta. Dacă nu ar fi fost încăpățâ
narea ei, nu aș fi fost numit în acea funcție.
Nu știam care vor fi fost discuțiile dintre Traian Băsescu și
Monica Macovei anterioare numirii mele, însă în acel august
2005, înainte de a semna decretul de numire, președintele Băsescu
a dorit să mă vadă. M-a primit împreună cu ministrul în biroul
său de la Palatul Cotroceni și m-a întrebat dacă mai am în carieră
cazuri în genul Ciupe. Era destul de rece, detașat, deloc familiar.
Am încercat să-i explic cazul Ciupe, însă mi-a spus că nu e nevoie,
îl cunoaște, știe ce s-a întâmplat acolo. Era ministrul transportu
rilor în momentul în care i-am arestat colegul de partid, iar par
tidul nu scăpase ocazia să mă numească „coadă de topor“. Eram,
cel puțin la acel moment, instrumentul adversarilor lor politici.
Acum însă, președintele mă numea șeful procurorilor anticorup
ție din România.
CazulFunar
Dosarul „Alimentara“, Caracatița transilvană. Cum am devenit
„i.'uil absolut“. Amenințări cu revocarea
Propun o buclă în timp, pentru că până la a ajunge șeful procu

rorilor anticorupție aveau să se întâmple încă multe lucruri, iar
cazul Funar este unul dintre ele. Cercetările în dosarul „Alimen
tara“ au început în 1998. Gheorghe Funar, personaj introdus deja
in poveste, președinte al Partidului Unității Naționale Române
la vremea aceea, era un politician extrem de vizibil, vocal și activ,
i important atât pentru politica clujeană, fiind primar al Clujului,
cât și pentru establishment-ul de la București. De ani buni, Funar
susținea că i se fac dosare ca să fie șantajat și redus la tăcere și,
astfel, să fie neutralizat pe scena politică românească, unde, con
sidera el, are un rol important de jucat.
Așadar, în acea perioadă, cam orice anchetă a parchetului pri
vind activitățile lui Funar era văzută ca o vânătoare politică doar
pentru că așa susținea primarul. Și asta în ciuda faptului că nu
tot ce spunea el se confirma, procurorii închizând dosarele care
îl priveau atunci când acuzațiile se dovedeau a fi neîntemeiate.
Astfel, presa vremii relata că Gheorghe Funar a fost găsit nevino
vat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, în urma examinării
unei plângeri an consilieri locali care îl acuzau pe primar de fals,
uz de fals și abuz în serviciu, cu privire la concesionarea unui
teren aparținând domeniului public către o firmă privată. Consi
lierii locali ai partidelor de opoziție declarau însă că vor contesta
soluția la parchetul superior și, dacă va fi nevoie, la Curtea Su
premă de Justiție sau la instanțele internaționale1.
CAZULFUNAR 169
în 1998, arestarea lui Gheorghe Funar era pe buzele tuturor și
pe primele pagini ale ziarelor, chiar dacă acțiunea în sine nu se
petrecuse:
„Decizia de arestare a primarului Gheorghe Funar a fost luată, însă pro
curorii și polițiștii clujeni ezită să facă pasul decisiv, arată surse credibi le
din mediul politic. Surse demne de încredere din serviciile secrete, care
confirmă informația, precizează că doi procurori clujeni au refuzat si
dea curs sugestiei politice și să semneze mandatul de arestare, dar că
este posibil ca el să fie eliberat la București. [...] Primarul este cercetat
penal pentru că a refuzat să semneze un aviz de construcție, cu toate că
SC Alimentara obținuse o decizie judecătorească în acest sens. Funar
spune că procesul este politic.“2
Dosarul avea să fie cunoscut sub numele „Alimentara“.

Nicolae Cerveni, senator al României și apărător al primaru
lui, își acompania clientul afirmând că dosarul abuzului în func
ție are conotații politice, date de o răfuială de joasă speță dintre
PNȚCD și Funar. Totuși, explica Cerveni, expresia „dosar sau pro
ces politic“ nu este conținută în legislația penală de după 1989.
în opinia avocatului, și procesul de calomnie de la Alba lulia, în
care, în prima fază, Funar a fost achitat, avea conotații politice.
La acel moment, primarul avea cel de al patrulea proces de calom
nie și insultă cu prefectul Alexandru Fărcaș și un proces civil cu
SC Alimentara SA care se suspendase, până când Parchetul Gene
ral rezolva situația dosarului penal.
Ancheta în dosarul „Alimentara“ a fost însă plină de peripeții
și de tot felul de surprize. Primarul Funar făcea plângeri succesive
la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj în care îl acuza, la rândul
său, pe managerul SC Alimentara SA, loan Mureșan, fost director
în primăria clujeană și, deci, fostul său subaltern, că eliberase
autorizații de construcție pentru 100 de spații și se arăta revoltat
în conferințele de presă că parchetul nu începe urmărirea penală
împotriva acestuia. Cazul căpăta zilnic noi semnificații. Sub titlul
„O piovra transilvană: Alimentara & Co. Apropiații lui Funar au
firme în inima Halei din Mihai Viteazul“, presa dezvăluia subte
ranele acestei afaceri în care doi foști prieteni buni, cu interese
divergente acum, se războiau.
170 DANIEL MORAR

La finalul lui februarie 1999, dosarul „Alimentara“ ajunsese
l.t (badea, trimis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
|ir.tiție. în luna următoare, Gheorghe Funar deja iniția tactica
ici uzării tuturor procurorilor din dosarul în care era investigat.
Unul dintre primii procurori recuzați a fost Dan Chirculescu,
vina cea mai mare a acestuia, în ochii lui Funar, fiind că soția
11r< icurorului era de origine maghiară. Funar refuza să se prezinte
l.i audieri, motiv pentru care parchetul și polițiștii îi tot transmi
Ic.iu că va fi adus cu escortă. în acele zile, scandalul primarului
cu autoritățile era show ul momentului și ocupa mereu spații
largi în presă. Funar declara că va asalta parchetul bihorean cu
un detașament de martori, printre care se aflau figuri marcante:
președintele FPS Radu Sârbu, prefectul Fărcaș, Arpad Paszkany,
dar și reprezentanți ai consiliului județean și acționarii de la Aii
mentara SA.
Pe 29 martie 1999, primarul Gheorghe Funar s-a prezentat, în
sfârșit, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. A venit înso-
|it de trei avocali, Niculae Cerveni, loan Băraș și Maria Abrudan,
aducând 380 de documente, 115 de denunțuri penale și o listă cu
80 de martori. Presa reiata despre cum colegul meu, procurorul
Ovidiu Budușan, delegat de la Parchetul de pe lângă Curtea Su
premă de Justiție, l-a audiat pe Funar timp de patru ore. Dosarul
„Alimentara“ capacitase cumva multe nume ale parchetului din
cauza refuzului constant al lui Funar de a se prezenta la audieri.
Recuza pe majoritatea procurorilor pe motiv că au legătură cu
ungurii, acuza că dosarul este politic, că este făcut la comandă,
dar, în același timp, apărarea lui nu părea foarte convinsă de ges
turile sale. A doua zi după audierea sa de la PCA Cluj, unul dintre
avocații săi, loan Băraș, fostul judecător al Tribunalului Cluj, de
clara că nu prea vede ce legătură are lista de 80 de martori ai lui
Funar cu dosarul „Alimentara“.
Dosarul nu a fost soluționat la București și nici nu a rămas la
Oradea. A ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și
mi-a fost repartizat pentru anchetă. Anterior, dosarul fusese la
procurorul Florin Magyar, care însă a fost recuzat pentru că e
maghiar. Pentru același motiv a fost recuzată și șefa acestuia,
CAZUL FUNAR 171

Teodora Molnar. Șeful meu direct, Vasile Chiș, avea, în ochii pri
marului, același păcat. Funar se vedea urmărit penal și persecutat
de procurorii „unguri“: Magyar, Molnar, Chiș. Chiar dacă numele
lor au rezonanță maghiară, fapt specific multor nume din Ardeal,
colegii mei erau români get-beget și nu știau o boabă de maghiară.
N urnele meu însă l a blocat pe primarul intrat în febra recuzărilor,
pentru că nu i permitea să reclame că sunt ungur.
Pe i octombrie 1999, avea să înceapă odiseea mea în ancheta
rea lui Funar. Presa a surprins momentul:
„Vineri, procurorul Daniel Morar, de la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Cluj, i-a audiat pe Gheorghe Funar și loan Mureșan în dosarul «Aii
mentara». Asupra celor discutate se știu foarte puține lucruri. Se pare că
procurorul a dispus o nouă expertizare a daunelor comerciale inregis
trate de SC «Alimentara», ca urmare a blocării eliberării autorizației de
construcție. Apropiații primarului Gheorghe Funar au confirmat pre
zența acestuia la Parchet, remarcând că primarul a rămas liniștit după
audiere.“’
Liniștea despre care vorbeau apropiații primarului n-a durat decât

trei zile. După ce a primit citația mea de a se prezenta din nou la
parchet, Funar a organizat o conferință de presă în care a criticat
ordonanța prin care dispusesem efectuarea unei expertize judi
ciare și a cerut extinderea numărului de obiective expertizate de
la 8 la... 25. Primarul considera că ordonanța nu este decât o cola
ționare dactilografiată, redactată superficial, care nu are nimic în
comun cu realitatea, precizând că părerile sale se bazează pe pre
gătirea economică pe care o avea. A refuzat însă să dea curs cita
ției, iar de acum încolo evenimentele urmau să se desfășoare în
aceeași paradigmă: unei citații emise de mine îi urma neapărat o
conferință de presă a primarului.
După următoarea citație, edilul declara că are 64 de motive să
nu meargă la parchet și că, bineînțeles, avea să mă recuze și pe
mine. Dacă cererea lui nu va fi admisă, amenința că nu mai calcă
deloc pe la parchet. „Telenovela Alimentara continuă“, titrau jur
naliștii ca știre de ultimă oră. Instrumentam deci o telenovelă.
Funar nu s-a limitat la a mă recuza pe mine, ci a cerut și recuzarea
unuia dintre experții numiți în cauză, criticând public raportul
172 DANIEL MORAR

(le expertiză contabilă întocmit, care, spunea el, nu era altceva
decât un roman de 300 de pagini plin de infracțiuni și de fantezii,
cu calcule care nici la casa de nebuni nu se fac. Expertiza care îl
1 nfuriase stabilea că prejudiciul cauzat societății Alimentara prin
blocarea investițiilor era de 14,146 de miliarde de lei, adică 23,815
milioane de lei pe zi de întârziere. Conturile primăriei fuseseră
deja executate silit, fiind plătite societății pagube în valoare de
900 de milioane de lei4.
în 18 noiembrie, aveam să aflu din presă că primarul Gheor
ghe Funar își folosea toată puterea și influența politică în războ
iul declanșat cu mine, ca procuror de caz. Funar încinsese
telefoanele și apelase la Corneliu Vădim Tudor, devenit între
timp președintele său de partid, ca să afle dacă va fi arestat, iar
Vădim Tudor îl sunase la rândul său pe președintele PNL, Mircea
lonescu Quintus, pentru mai multe detalii. Ziariștii aminteau de
posibilitatea ca eu să fiu revocat, dacă cumva îndrăznesc să emit
un mandat de aducere pe numele primarului. întrucât refuzase
din nou să se prezinte la biroul meu pe motiv că avocatul Niculae
Cerveni s-a îmbolnăvit și a primit „interdicție de zbor“, intențio
nam să emit un mandat de aducere pe numele lui. Iată ce scriau
jurnaliștii:
„Percepută ca o arestare, Funar a apelat, din nou, la brațul ocrotitor al
șefului său, C.V. Tudor. La /¡e/p-ul secretarului, liderul PRM a început să
înfierbânte liniile telefonice pentru a lua legătura cu liberalii justițiari,
în absența ministrului justiției, Valeriu Stoica, a fost contactat telefonic
președintele PNL, Mircea lonescu Quintus. Președintele PRM, C.V. Tudor,
a declarat, ieri, pentru Adevărul de Cluj, că l-a rugat pe M.I. Quintus să afle
«cine vrea să creeze un conflict prin arestarea lui Funar». Vădim este
convins că în spatele așa zisei arestări a primarului ar fi «ungurii care
caută sămânță de scandal». Liderul PRM susține că, în cazul arestării lui
Funar, în două ore, «se adună zeci de mii de oameni și-l eliberează pe
Funar». Liderul PRM s-a exprimat, într-un limbaj colorat, la adresa pro
curorilor clujeni, care prin demersurile lor încearcă să provoace un con
flict. în ciuda aversiunii verbale față de procurorii care instrumentează
cazul, Vădim Tudor neagă faptul că ar fi intervenit pe lângă Quintus
pentru revocarea procurorului Daniel Morar. Președintele PNL, Mircea
lonescu Quintus, ne-a declarat, ieri seară, că tot ce a făcut în ceea ce-1
privește pe primarul Clujului a fost să se intereseze dacă urmează sau nu
să fie arestat. Liderul PNL susține că a fost contactat în urmă cu două zile
CAZUL FUNAR 173

de C.V. Tudor, care l-a rugat să afle în ce măsură este amenințat Funar cu
arestarea. «M-am interesat la minister și am aflat că Funar a fost invitat
să dea doar o declarație la Parchet», a afirmat Quintus, care l-a întrebat
pe reporterul Adevărului de Cluj: «Ce se întâmplă, dle, acolo?». Oricum,
Mircea lonescu Quintus a afirmat că «arestarea lui Funar a fost o alarmă
falsă». La rândul său, liderul PNL a negat faptul că ar fi fost rugat să in
tervină pe lângă ministrul justiției, Valeriu Stoica, pentru revocarea
procurorului Daniel Morar. Acestea fiind zise, rămâne de văzut dacă
intervenția PRM și-a atins scopul.“5
Dacă nu ar fi fost presa, habar nu aș fi avut despre aceste discuții.

Oricum era o agitație inutilă la cel mai înalt nivel pentru că nu
intenționasem niciodată să-l arestez pe primar. El însă nu știa asta
și făcea tot ce putea ca să scape de mine. Cererea de recuzare ajun
gea pe masa procurorului general al României, Mircea Criste.
Următoarea mișcare a fost să recuze întregul Parchet de pe lângă
Curtea de Apel Cluj și să ceară strămutarea dosarului „Alimen
tara“, dacă eu nu voi fi dat la o parte.
în plină avalanșă de recuzări, am emis un nou mandat de adu
cere. Dosarul era același, iar motivul era audierea celui pe care îl
pusesem sub acuzare. Scandalul era național. Poliția nu a execu
tat mandatul, Funar nu s-a prezentat la audieri, iar dosarul a fost
cerut de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Nu
aveam eu însă norocul să scap de Funar. Purtătorul de cuvânt,
procurorul Robert Cazanciuc, a declarat că dosarul nu a fost cerut
pentru soluționare, ci pentru a da un răspuns avalanșei de sesizări
venite din partea primarului, iar în cel mai scurt timp se va în
toarce la Cluj.
Se mai sfârșea un an, intram în 2000, iar telenovela dosarului
încă nu se terminase. Era cel mai plimbat dosar al anului 1999.
După ce l-am reprimit, pe 20 ianuarie 2000, l-am chemat iarăși pe
primar la audieri. Intram în al treilea an de anchetă. Răspunsul
tradițional îl găseam în fiecare dimineață pe prima pagină a zia
relor, pentru că venea după obișnuita conferință de presă „extra
ordinară“: „Parchetul - tratat cu un nou refuz de Gheorghe Funar“6.
In mintea primarului, nu dosarul lui era problema, ci eu. Ajun
sesem răul absolut. Am realizat că Funar nu se va mai prezenta
la parchet și că poliția nu-1 va aduce. îl citasem deja de cinci ori.
174 DANIEL MORAR

inclusiv cu mandate de aducere, de fiecare dată fără rezultat, așa
că pe 2i ianuarie 2000 am semnat rechizitoriul de trimitere în
judecată a primarului municipiului Cluj pentru săvârșirea infrac
țiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă
calificată, care era sancționată, la acea dată, cu închisoare de la 5
la 15 ani, fiind exclusă pronunțarea unei pedepse cu suspendarea
executării.
Vineri 1 am trimis în judecată pe Funar, iar luni, pe 24 ianuarie
2000, prefectul l-a suspendat din funcție, așa că Funar, important
și vocal om politic, a devenit primul edil român suspendat din
funcție după o trimitere în judecată. Marți, primele pagini ale
presei anunțau știrea, precizând că emiterea ordinului de suspen
dare s-a făcut în urma solicitării procurorului general al Parche
tului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Vasile Chiș, care își justifica
cererea prin faptul că activitatea infracțională pentru care prima
rul a fost trimis în judecată este una continuă, iar rămânerea lui
în funcție ar duce la creșterea prejudiciului. Gheorghe Funar ne
acuza că ne am pus în slujba trădătorilor de neam și de țară, că
facem jocul ungurilor, atenționându ne că ne riscăm funcțiile de
procurori.
Suspendarea din funcția de primar a lui Gheorghe Funar a
generat deranj și rumoare pe plan local. Viceprimarii erau scep
tici, PRM amenința cu proteste, revolte și petiții pe plan interna
țional, în vreme ce liberalii, UDMR, PDSR și PUNR considerau că
suspendarea lui Funar este o consecință firească a dosarului pe
nai. Politicienii n-au apucat să se certe mult timp pe acest subiect
pentru că, în următoarea zi, pe 26 ianuarie 2000, Curtea de Apel
Cluj „a suspendat suspendarea“ lui Funar7. O altă turnură spec
taculoasă în această lungă afacere judiciară plină de neprevăzut
și peripeții, ce creștea tensiunea acelor vremuri. Gheorghe Funar
jubila și i-a transmis prefectului Sălcudean că îl dă în judecată și
îi cere daune morale de un miliard de lei, bani care vor fi folosiți
în campania electorală a partidului său, PRM. Sălcudean nu a pu
tut suporta decizia Curții de Apel Cluj și a făcut recurs Ia „suspen
darea suspendării“ lui Gheorghe Funar.
Circul a ajuns și în Parlamentul României. loan Gavra, depu
tat PUNR la acea vreme, amenința cu interpelări în privința
CAZUL FUNAR 175

modului în care acționează Curtea de Apel Cluj. Gheorghe Funar
a trimis memorii celor mai importanți politicieni ai țării în care
îl acuza pe prefectul Sălcudean că are o fată care are o firmă ce
vinde produsele prin SC Alimentara SA, și astfel, prefectul este
mână-n mână cu dușmanul său, loan Mureșan. Era perioada în
care PNȚCD se scindase, președintele Emil Constantinescu în
demnând la excluderea din partid a celor care își folosesc pozițiile
pentru diverse avantaje, iar prefectul PNȚCD al județului Cluj,
Vasile Sălcudean, nu stătea pe roze. Dreapta politică evita atât
discuțiile, cât și confruntările cu primarul Clujului, Gheorghe
Funar. Prefectul Sălcudean n-a scăpat ușor din tirul lui Funar,
săptămâna următoare era acuzat că face afaceri cu fonduri Phare.
Degeaba a negat, pentru Funar atacul era mai mereu cea mai bună
apărare, astfel că din acest război a ieșit învingător și l-a etichetat
pe Sălcudean drept „lăcustă țărănistă“8. în următoarele zile, PNȚCD
i-a retras lui Sălcudean sprijinul politic și l-a înlocuit din funcția
de prefect.
îmi amintesc că luptele dintre Gheorghe Funar și tabăra gu
vernamentală, dar și din interiorul dreptei, i-au determinat pe
jurnaliștii clujeni să scrie că nici faxurile, nici ziarele lor nu mai
fac față bătăliei.
în 15 februarie 2000, la Curtea de Apel Cluj urma să se judece,
pe fond, suspendarea primarului. Simpatizanții acestuia anunțau
că vor umple sala de judecată. Scandalul suspendării avea să-și
afle sfârșitul abia pe 6 aprilie 2000. Prefectul țărănist, care de fapt
nu mai era prefect la data aceea, a pierdut procesul în instanță.
Funar a rămas primar cu acte în regulă printr-o decizie a Curții
Supreme de Justiție. în același an, a câștigat al treilea mandat la
Primăria Cluj, obținând 53,13% din sufragii în turul doi al alege
rilor locale.
în 2001, în plin război al administrației PDSR cu Traian Bă-
sescu, primar general al Capitalei, ideea războiului suspendărilor
revine în mintea politicienilor români. Fantoma bătăliei pentru
scaunul de primar al lui Funar bântuia Camera Deputaților, care
a adoptat o prevedere legală conform căreia un primar putea fi sus
pendat imediat ce este urmărit penal sau este chemat în judecată
176 DANIEL MORAR

pentru o chestiune penală, iar această prevedere a născut nume
ri rase controverse. Unii dintre parlamentari susțineau că articolul
de lege este o inadvertență legislativă, alții credeau că este un fapt
benefic. Liberalii apreciau că legea are o orientare europeană și
rezolvă mai multe lucruri, dar cei de la PSDR spuneau că suspen
darea ar trebui să aibă loc doar pentru fapte penale deosebit de
grave, că prefectul dobândește o putere prea mare, că pentru fap
tele de mai mică importanță ar trebui așteptată soluția pronun
țată de instanță. Partidul Democrat, cu Traian Băsescu la Primăria
(Capitalei, susținea că suspendarea unui primar în acele circum
stanțe este o măsură abuzivă.
Revenind la dosarul penal, odată cu întocmirea rechizitorului,
a m sesizat Tribunalul Cluj pentru judecată. De aici, la cererea lui
l'unar, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Brașov, pe motiv că
justiția clujeană făcea jocul ungurilor. Pe r8 mai 2001, Gheorghe
l 'unar a fost achitat în procesul „Alimentara“9. Soluția a fost men
ținută în apel.
Cu dosarul Funar sau fără el, în iulie 2002, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj era în plină criză. Cel puțin așa pre
zenta presa:
„Criză la Parchetul Curții de Apel Cluj. Procurorul general adjunct, Au
relia Slabu, și procurorul Daniel Morar, șef al Secției de Urmărire Penală,
și-au înaintat demisia. [...] Surse din cadrul Ministerului Public ne-au
declarat că cei doi procurori și-au înaintat demisia în semn de protest
față de numirea procurorului Dănilă Suciu în funcția de adjunct al pro
curorului general, Vasile Chiș.“
în următoarea zi, eram tot pe prima pagină: Criza din procuratura

clujeană este departe de a lua sfârșit. Nemulțumirile procurorilor datează
de aproape doi ani [...] „Consider că nu mai pot să fac parte din ac
tuala structură de conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Cluj“, a mărturisit Morar. El susține că în cei 12 ani de muncă
în procuratură a constatat că „în loc ca sistemul să te protejeze, te
devorează...“10.
Demisia mea nu avea nici o legătură cu dosarul Funar. Colegul
meu Dănilă Suciu fusese numit în funcția de procuror general
adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, responsabil
CAZUL FUNAR 177

cu urmărirea penală. Cum eu eram procurorul-șef al Secției de
urmărire penală din același parchet, Suciu devenea șeful meu
direct, cu care trebuia să interacționez îndeaproape. Or Suciu nu
avea nici o legătură cu urmărirea penală, în cei zece ani de când
eram la Cluj nu văzusem nici un rechizitoriu semnat de el. Fără
să știu ce anume l-a recomandat pentru numirea în acea poziție,
întrucât la acea dată avansările nu se realizau ca urmare a promo
vării vreunui concurs sau a unui examen, am demisionat din
funcția de conducere, motivând că numirea lui era total nepotri
vită și nu avea la bază criterii profesionale. Demisia mea și a co
legei mele Aurelia Slabu au fost acceptate de către ministrul
justiției, Rodica Stănoiu.
Credeam, la acel moment, că firea cumsecade a colegului meu
și faptul că, de regulă, el era cel ce îi întâmpina pe șefii noștri de
la București la aeroport, la gară ori în fața Palatului de Justiție
erau cele ce l-au propulsat în carieră. Ascensiunea sa fulminantă
nu s-a oprit aici, fiind numit apoi procuror general al Clujului.
Căderea i-a fost însă la fel de rapidă precum ascensiunea. în 2004,
Dănilă Suciu a fost surprins de fotografi la o manifestare politică
organizată de PDSR. Imaginea vehiculată în presă îl prezenta pe
șeful procurorilor clujeni într-o mulțime, în picioare, cu gura
deschisă, scandând și aplaudând. A fost poreclit „procurorul apla-
udac“11. Prezența activă la un eveniment politic a determinat
schimbarea lui din funcție, dar ne-a ajutat și pe noi să înțelegem
de ce fusese promovat.
In martie 2003, la cinci ani de la începerea investigațiilor, do
sarul „Alimentara“ își dă obștescul sfârșit la instanța supremă.
Funar a fost achitat definitiv și a declarat că mă va acționa în in
stanță și îmi va cere 10 miliarde de lei, fiind o victimă a anchetei
mele. I-am răspuns public că nu se încadrează în nici una din
ipotezele care i-ar da dreptul să obțină despăgubiri, nefiind arestat
în dosar.
Dar despre ce a fost vorba, până la urmă, în acest mediatizat
și gălăgios dosar? O societate comercială din Cluj, SC Alimentara
SA, proprietara unui spațiu comercial din Piața Mihai Viteazu,
solicitase și obținuse de la Primăria Cluj autorizarea amenajării
unui supermarket. Această autorizație a fost suspendată apoi de
178 DANIEL MORAR

către Funar, în urma unui conflict izbucnit între el și directorul
societății, loan Mureșan, după ce soția primarului a fost exclusă
din Consiliul de Administrație al Alimentara. Orice strădanie
ulterioară a societății de a obține autorizația necesară continuării
și realizării investiției s-a izbit de refuzul primarului. în conse
cință, Primăria Cluj a fost acționată în judecată și obligată, prin
decizie definitivă și executorie a instanțelor clujene, să emită
autorizația cerută. Funar a refuzat, din nou, în condițiile în care
emiterea autorizațiilor de construcție era în competența exclu
sivă a primarului. Au urmat alte procese în care instanțele au
obligat primăria să plătească despăgubiri, pe zi de întârziere, pen
tru refuzul eliberării autorizației. Funar refuza însă, în conținu
are, să se conformeze dispozițiilor judecătorilor, iar despăgubirile
pe care primăria trebuia să le plătească către SC Alimentara creș
teau în fiecare zi. La un moment dat, printr-o executare silită în
cuviințată de instanță, conturile primăriei au fost debitate cu 900
milioane lei, prejudiciul din acel moment suferit de societatea
comercială.
Aceasta era situația de fapt în momentul în care eu am primit
dosarul. Responsabilitățile erau stabilite deja de instanțele civile,
mregistrându-se și un prejudiciu cert. întrucât primarul refuza
în continuare să elibereze autorizația cerută, iar societatea înre
gistra zilnic pierderi, am dispus o expertiză pentru a le cuantifica,
în urma acestei expertize și a celor decise de instanțele civile, l-am
inculpat și trimis în judecată pe Funar pentru abuz în serviciu,
cu un prejudiciu de peste 14 miliarde lei. Din punctul de vedere
al problematicii juridice, dosarul era simplu, eu declarând, în
presă, chiar că a fost unul ușor. Totuși s-a ajuns la achitare. După
ce și a schimbat acționariatul, SC Alimentara a depus la dosar, în
fața judecătorilor, un document prin care arăta că nu a fost pre
judiciată în nici un fel prin neeliberarea respectivei autorizații
de construire, astfel că nu a înregistrat nici un prejudiciu. Instan
țele penale s-au simțit confortabil cu această răsturnare de situa
ție, chiar dacă era contrazis astfel flagrant ceea ce deciseseră
instanțele civile, și au dispus achitarea.
De fapt, inculpatul a fost cel care a dat greutate și complexitate
afacerii judiciare. Era primarul celui de al doilea oraș țării, un
CAZUL FUNAR 179

politician versat, de prim-plan, candidat chiar la Președinția Ro
mâniei, cu o misiune clară: salvarea țării de pericolul maghiar,
pericol pe care noi, procurorii, nu îl sesizam. Era prezent, activ,
gălăgios, insulta și acuza. Deznodământul nu a fost cel urmărit de
mine, dar nici nu pot spune că m-a surprins teribil. Cunoșteam
destul de bine justiția acelor ani, nu îndrăznea prea mult și nici
nu se complica. Eu nu mi-am dorit dosarul, dar nici nu am fugit
de el. Nu mi-am dorit nici să-l cunosc personal pe Funar, dar nici
nu l-am evitat. Interacțiunea cu un asemenea personaj, în pofida
insultelor, jignirilor și acuzațiilor la adresa mea, mi-a făcut mai
mult bine decât mi ar fi făcut o soluție de condamnare într-un
dosar comod. M-a învățat cum să rezist pentru ceea ce avea să vină.
A existat și un al doilea dosar penal în care a fost acuzat de
abuz în serviciu pentru dizolvarea abuzivă a Consiliului Local și
trimis în judecată. Și aici, Gheorghe Funar a fost achitat definitiv
de Curtea Supremă de Justiție în decembrie 2009’2. Nu am avut
nici o legătură cu acest dosar, fiind șeful DNA la acel moment.
Funar nu mă uitase însă și, înainte ca eu să fiu numit în această
poziție, în august 2005, declara că nu i vine să creadă că Daniel
Morar va fi procurorul general al PNA. „Ce răsturnare de situație!“,
își striga el revolta.
în 2004, după 12 ani ca edil al Clujului, a pierdut alegerile lo
cale, însă devenea senator pe listele Partidului România Mare. Ne
întâlneam pe aeroport, în drumurile noastre săptămânale la Bu
curești, și părea că nu mă mai vede ca pe răul absolut, ci ca pe ci
neva care ar putea să-l ajute în lupta sa, astfel că ținea să-mi spună
neapărat despre toate nenorocirile care pândesc țara și despre cei
vinovați, ungurii. Ca să fie clar înțeles mi-1 arăta pe Eckstein Kovacs,
senatorul UDMR, prezent și el în salonul aeroportului clujean.
A avut și vise prezidențiale. în 1996 a candidat, din partea
PUNR, și la funcția supremă în stat. A obținut 407.828 de voturi13,
adică 3,22°/o. S-a clasat după Corneliu Vădim Tudor. în 2014, Fu
nar a mai candidat încă o dată la Președinția României. A fost
votat de doar 45.405 de oameni14, adică 0,47% din voturile expri
mate. S-a clasat după candidatul UDMR și cel al Partidului Popu
lar Maghiar din Transilvania.
Vremea lui se încheiase.
180 DANIEL MORAR

Judecătorii. împărțirea dreptății
Cu mâinile pătate. Când judecătorii devin infractori. Subterfugii
și resentimente
în 1997, primul meu an ca procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, cercetam afacerile unei firme care avea prin
tre altele și o casă de amanet, firmă condusă de un anume Oancea.
Patronul era acuzat că a falsificat date din contabilitatea societă
ții, cu scopul eludării plății taxelor și impozitelor către bugetul
de stat. Nu era tocmai simpatizat de presă, care îl acuza de nume
roase inginerii financiare, și așa a rămas în memoria mass-mediei
clujene, unele articole de investigație regăsindu-se și astăzi pe
internet. Pentru mine, dosarul era deja unul clasic și nu îmi ridica
probleme. Asta până când în scenă a apărut judecătorul lonuț
Băraș. întrucât judeca în cauzele civile, nu avusesem până atunci
vreun contact profesional cu el. Supraponderal și gălăgios, extra
vertit, se făcea ușor remarcat și era, aș putea spune, chiar simpatic.
Problema lui era că avea o înclinație naturală de a ajuta diverși
justițiabili, care ia și atras până la urmă plecarea din magistratură.
Era un apropiat al patronului casei de amanet și părea că, în
tr un fel sau altul, încerca să-i protejeze afacerile. Activitățile lui
erau însă total incompatibile cu statutul de magistrat, așa că
mi-am îndreptat cercetările și înspre el.
Investigația urmărea relația dintre un inculpat într un dosar
penal și un magistrat, dar uneori, în timpul unei anchete, desco
peri fără să vrei și alte lucruri. Așa am aflat că judecătorul avea
un proces pendinte pe rolul Judecătoriei Cluj, în care, în nume
personal, contesta o amendă, o sumă modică, aplicată pentru că
JUDECĂTORII. ÎMPĂRȚIREA DREPTĂȚII 181

nu-și plătise abonamentul pentru serviciile televiziunii publice,
TVR. De la început mi-a creat impresia unui proces mic, generat
de atitudinea unui judecător, al cărui salariu era de câteva mii de
lei, de a nu-și plăti abonamentul lunar de ro lei datorat pentru că
recepționa programele TVR, iar, după ce a fost descoperit, a mai
contestat și amenda. Atitudinile însă nu sunt sancționate de legea
penală, dar Băraș nu s-a oprit aici și, în acțiunea lui judiciară, sus
ținea că nu a plătit abonamentul pentru simplul motiv că, la data
când a fost amendat, el nu avea televizor. Agenții constatatori
consemnau însă în procesul-verbal că din apartamentul judecă
torului ieșea un cablu care era conectat la antenă, fapt care în
opinia lor dovedea contrariul. Pentru a combate acest argument,
telespectatorul-neabonat a depus la dosar o factură din care reie
șea că și-a achiziționat un televizor la o dată ulterioară, iar de
atunci a intrat în legalitate, plătindu-și abonamentul. Pe baza
acestei facturi, care nu dovedea că nu a avut înainte un alt televi
zor, ci doar că își achiziționase unul acum, colegii lui judecători
i-au dat dreptate și i-au anulat amenda.
Decizia instanței m-a intrigat mai mult decât acțiunile jude
cătorului. în sutele de cazuri aflate pe rol cu aceeași problematică,
judecătorii dădeau dreptate societății de televiziune, respingând
apărări mult mai bune formulate de contestatori, astfel că această
hotărâre îmi apărea clar ca un favor acordat colegului lor. Pe cât
de nesemnificativă era miza acestui dosar civil, pe atât m-am im
plicat mai tare. Mă gândeam că dacă pentru probleme atât de
mărunte un magistrat forțează nota și mâna colegilor săi, iar aceș
tia sunt dispuși să-și abandoneze etica profesională pentru a-i da
dreptate, starea magistraturii era mai viciată decât îmi imaginam.
Trecusem deja de primele etape ale dosarului Galiș - Banca Dacia
Felix, în care Băraș fusese protagonist, însă acolo era vorba de
mize mult mai mari și alte valori de protejat, adică libertatea unei
persoane și părți semnificative din averea acesteia.
Cert este că m-am dus la firma care, potrivit facturii, îi vân
duse televizorul judecătorului, iar acolo am găsit ceea ce presu
puneam. Exemplarul facturii rămas în posesia furnizorului și
înregistrat în contabilitatea acestuia cuprindea alte date decât cea
182 DANIEL MORAR

prezentată instanței, care de fapt era falsă. Aveam o faptă penală
dovedită și am adăugat-o la dosarul inițial. Pe judecător nu îl pu
team interoga pentru că beneficia de imunitate, astfel că la înce
putul lui septembrie 1997 am înaintat întregul dosar și solicitarea
mea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru
ca acesta, la rândul său, să ceară ministrului justiției avizarea cer
cetării penale a magistratului. După aproximativ o lună, Parche
tul General mi-a răspuns că nu consideră că e cazul să se adreseze
ministrului justiției și mi-a restituit dosarul. Neavând ce face, am
1 ntocmit rechizitoriul și l-am trimis în judecată doar pe Oancea,
care a fost condamnat apoi de instanță pentru fals și evaziune
fiscală.
lonuț Băraș scăpase. Deși eram nemulțumit că procurorii de
la Parchetul General nu au catadicsit să motiveze procedural în
vreun fel refuzul lor, am acceptat decizia și am oprit investigațiile
față de judecător. Am aflat apoi că acesta ajunsese la conducerea
Secției de urmărire penală și criminalistică ce avea în analiză so
licitarea mea, prin intermediul tatălui său, parlamentar la acea
vreme, și acolo și-a pledat cauza. A fost, după cum s-a văzut, mai
convingător decât mine. Cel care mi-a povestit întrevederea mi a
spus că Băraș ceruse și sancționarea mea pentru că îndrăznisem
să 1 investighez.
După un an de zile, în iulie 1998, a fost obligat totuși să plece
din magistratură. Și-a prezentat demisia. Așa își rezolva justiția
acelor ani problemele din interior, cel mult se pierdeau func
țiile de conducere sau calitatea de magistrat și totul apărea că
se face benevol, din inițiativa împricinatului, fără dosare pe
nale. Băraș știa că dacă părăsește magistratura își pierde imu
nitatea și se temea de asta, dar eu nu am mai reluat dosarul
după plecarea lui. Aveam alte cauze mai importante care îmi
ocupau tot timpul. După câțiva ani, când arestarea lui Viorel
Burzo, președintele Secției penale a Curții de Apel Cluj, gene
rase un cutremur și o spaimă de nedescris în magistratura clu
jeană, lonuț Băraș, devenit între timp avocat, mi a spus direct
că ancheta mea de atunci și plecarea lui forțată din magistratură,
paradoxal, 1 au ferit de lucruri mai grave, astfel că nu poate
decât să-mi fie recunoscător. M-a anunțat totodată că m a po
reclit Savonarola.
Plecarea din magistratură i-a priit lui Băraș și dintr-o altă per
spectivă. A ajuns milionar în euro. în calitate de avocat, a încheiat
în anul 2008 un contract de asistență juridică cu Compania Nați
onală de Autostrăzi și Drumuri de România (CNADR), care însă
a fost reziliat unilateral de către companie după doi ani, iar
această reziliere a generat obligația companiei de a plăti penali
tăți către avocat în valoare de 8,7 milioane lei. Presa relata că, în
anul 2013, Băraș i-a cerut unui executor judecătoresc să pună în
aplicare clauza din contract, iar executorul a blocat conturile
companiei și a virat suma de circa 1,7 milioane euro în contul
avocatului. CNADR a pierdut procesul civil deschis pentru recu
perarea sumei, iar avocatul lonuț Băraș „s-a trezit milionar peste
noapte. [...] DNA a deschis un dosar penal împotriva avocatului și
executorului judecătoresc pentru abuz în serviciu și complicitate
la abuz în serviciu“, însă în anul 2017 procurorii au închis dosarul
pe motiv că „fapta nu ar exista“1. Directorul CNADR care semnase
contractul de asistență juridică cu Băraș a fost însă trimis în jude
cată, fiind acuzat tocmai de încheierea abuzivă a acestui contract
de consultanță juridică, cu consecința prejudicierii companiei cu
8,7 milioane lei2.
După cazurile Galiș și Băraș au urmat alți judecători. Prin fișa
postului, mă ocupam de dosarele în care magistrații de la tribu
nale și judecătorii erau acuzați de comiterea unor infracțiuni.
Marea majoritate a acestor reclamații pornea de la nemulțumirea
justițiabililor față de soluțiile pronunțate și, evident, nu ducea la
formularea vreunei acuzații penale. Minime investigații trebuiau
totuși făcute, iar asta presupunea uneori și audierea judecătorilor.
Alte plângeri penale erau mai complexe. Chemarea judecătorilor
la biroul meu pentru audieri trezea nemulțumirea acestora și a
președinților de instanțe care, la un moment dat, l-au abordat pe
procurorul general, Vasile Chiș, și i-au spus că în rândul magis-
traților judecători există o stare de tensiune legată de anchetele
mele. Șeful mi-a transmis semnalul, deși știa că aproape toate do
sarele care îi priveau pe judecători aveau la bază plângeri penale
184 DANIEL MORAR

și nicidecum sesizări din oficiu, iar eu eram obliga t să dau o solu
ție motivată. A considera a priori că orice sesizare formulată îm
potriva unui judecător e neîntemeiată și, deci, șicanatorie, era
evident o greșeală pe care nu eram dispus să o fac.
Cert este că judecătorii au devenit resentimentari. Erau intri
gați că cineva, un procuror, îi cerceta, și asta în condițiile în care
parchetele erau „de pe lângă“ instanțe și, deci, procurorii depin
deau într-un fel sau altul de judecători. Nu înțelegeau cum nu pot
să oprească acest lucru și mocneau. Intr-o lucrare apărută cu mai
bine de roo de ani în urmă, în 1912, Omul resentimentului, Max
Scheler scria că principalul punct de plecare în formarea resenti
mentului este impulsul răzbunării, iar pentru răzbunare este
esențială o înfrânare, o ținere temporară sub control a impulsului
de a riposta din cauza unui pronunțat sentiment de neputință.
Așa erau judecătorii atunci, iar eu nu mă simțeam prea confor
tabil cu asta.
Un debușeu le-a fost oferit de Curtea Constituțională, care,
printr-o decizie din 1998, a stabilit că justițiabilii nemulțumiți de
soluțiile date de procurori se pot adresa instanțelor de judecată.
Până în acel moment doar rechizitoriile fuseseră supuse cenzurii
judecătorilor, iar soluțiile de netrirnitere în judecată rămâneau
așa cum erau stabilite și dispuse de procuror. Deși legea nu a fost
modificată în acest sens decât după cinci ani, în 2003, instanțele
aplicau în mod direct decizia Curții și judecau plângerile împo
triva soluțiilor procurorilor. în acest context, pe coridoarele Pa
latului de Justiție din Cluj putea fi întâlnit un personaj, cu
înfățișare de mușchetar, care se lăuda oricui voia să-l asculte cu
un îndrăzneț act de bravură: „îl știți pe procurorul de la parchetul
Curții, ăla care tot cercetează judecătorii? Ei bine, i-am infirmat
o soluție!“ Personajul era un judecător proaspăt transferat la Ju
decătoria Cluj și se numea Cristi Vasilică Danileț. Urma să facă
în anii viitori o carieră ca activist în sistemul judiciar.
La începutul anului 2000, o știre apărută în ziarele locale m-a
surprins oarecum. Presa anunța că, în urmă cu câteva zile, preșe
dintele Tribunalului Cluj, Pop F. loan, fusese oprit în trafic de
poliție și, după ce s-a constatat că era sub influența alcoolului, a

refuzat recoltarea probelor biologice. Am spus că eram surprins,
pentru că o asemenea faptă era infracțiune, iar competența de a
efectua cercetări penale împotriva unui judecător de tribunal, in
diferent de fapta comisă, aparținea Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Cluj, or nici o sesizare cu acest obiect nu fusese înregis
trată la noi. După verificări sumare, în care m-am asigurat că ști
rea nu era un fals, am întocmit un proces-verbal de sesizare din
oficiu și am inițiat cercetările.
Am constatat astfel că, într-o noapte, târziu, un echipaj de po
liție a oprit un autoturism care circula în zona centrală a muni
cipiului și, după testarea cu etilotestul, a stabilit că șoferul
consumase băuturi alcoolice. Cei doi subofițeri de poliție au făcut
ceea ce trebuiau să facă, l-au urcat pe conducătorul auto în ma
șina poliției și au plecat spre spital în vederea recoltării probelor
biologice, care urmau să stabilească exact cantitatea de alcool pe
care o avea în sânge nocturnul șofer. Acesta era destul de agitat,
și-a sunat un prieten pentru a-1 pune la curent cu ceea ce i s-a
întâmplat, iar, când mașina poliției intra pe poarta spitalului, le-a
spus celor doi polițiști că este președintele Tribunalului Cluj și
i a întrebat dacă nu se poate evita recoltarea probelor biologice.
Aceștia au fost surprinși, nu îl cunoșteau și i au spus că nu se
poate. In curtea spitalului, le-a cerut să-l lase să meargă după niște
arbuști, de unde se pare că nu mai voia să se întoarcă. Polițiștii au
fost decenți, i-au cerut să revină și să se comporte civilizat, mai
ales dacă este cine pretindea că este. După intrarea în spital, a avut
un comportament refractar față de personalul medical, refuzând
recoltarea de sânge. A intrat în toaletă, de unde se auzea cum în
cerca să își provoace voma, neștiind că, de fapt, această manevră
potențează alcoolemia din organism în loc să o scadă. Cu greu a
ieșit de acolo, dar continua să refuze să se lase înțepat, în ciuda
insistențelor polițiștilor și personalului medical. Eschivările lui
au dat roade până la urmă și salvarea a venit din partea unui co
mandant adjunct al poliției Cluj, care s-a prezentat personal la
spital și, recunoscându-1, a decis că nu e cazul să i se recolteze
probe biologice. La audierile din fața mea, comandantul și-a jus
tificat decizia invocând anumite neregularități în acțiunea celor
186 DANIEL MORAR

doi subofițeri și nevoia de a evita un scandal, având în vedere că
aveau de-a face cu însuși șeful justiției din județ. Aceleași argu
mente le-a folosit și când l-am întrebat de ce nu a sesizat procu
rorii despre cele întâmplate, astfel că noi a trebuit să ne sesizăm
din presă. Apărările nu stăteau în picioare, însă decizia lui l-a
salvat pe magistrat. în lipsa recoltării probelor biologice nu pu
team afla care fusese concentrația alcoolică în sânge, iar refuzul
recoltării acestor probe nu îi mai putea fi imputat judecătorului
din moment ce însăși poliția decisese să renunțe la demersul ini
țial. Cel care trebuia cercetat acum era comandantul adjunct al
poliției, pentru favorizarea infractorului, însă competența le
aparținea încă procurorilor militari, iar aceștia, consecvenți unei
pasivități îndelung exersate, nu au deschis nici o investigație. La
sfârșitul lui martie, am închis dosarul.
Președintele Tribunalului Cluj nu a ajuns în fața unui complet
de judecată pentru ceea ce a făcut, însă a trebuit să renunțe la
funcția sa. Trei ani mai târziu, noul președinte al Tribunalului,
loan Georgiu, s-a izbit violent de un tramvai cu autoturismul pe
care îl conducea. Avea o alcoolemie de 0,75 g/mie. După alți trei
ani, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,
Nicolae Moldovan, având aceeași alcoolemie de 0,75 g/mie, s-a
răsturnat cu mașina într un sens giratoriu. Părea că, ciclic, ritualic
chiar, șefii justiției clujene se urcau la volan după ce consumau
alcool și porneau pe drumurile publice fără să se gândească la
consecințe. Doi dintre ei au avut noroc pentru că și-au pierdut
doar funcțiile, însă loan Georgiu și-a pierdut viața. Așa se face că
mă gândesc că, uneori, binele pe care și-l fac între ei judecătorii,
procurorii și polițiștii, pentru evitarea dosarelor penale, nu e de
cât unul aparent.
în vara anului 2000, îl cercetam pe judecătorul Vasile Zvara
pentru săvârșirea unor acte de corupție. în sesizarea primită se
reținea că acesta, în calitate de președinte al Judecătoriei Târgu
Lăpuș, județul Maramureș, ar fi primit suma de 1.700 de dolari
pentru punerea în libertate a unei persoane. înainte de a-mi putea
face vreo idee cu privire la cele sesizate, dosarul a fost preluat de
către procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, iar un an mai târziu judecătorul a fost trimis în judecată
pentru luare de mită și suspendat din funcția de magistrat. în ace
lași an, Vasile Zvara a părăsit România. Epopeea dosarului în care
a fost inculpat avea să se întindă pe o perioadă de n ani. Dosarul,
inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, a fost strămutat la Curtea de
Apel Alba lulia și apoi la Curtea de Apel Târgu Mureș, pronunțân
du se soluții de condamnare severe, 5 și, respectiv, 6 ani de închi
soare. Curtea Supremă de Justiție a decis însă restituirea dosarului
la Parchetul general, iar de aici dosarul a ajuns apoi la DNA. Eram
deja șeful acestei instituții când procurorii antivorupție l-au trimis
din nou în judecată pe Vasile Zvara în august 2007, iar după 4 ani,
în noiembrie 2011, instanța supremă l-a condamnat definitiv pe
judecătorul maramureșean la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare’,
iar în 2or 2 acesta a fost exclus din magistratură.
într-un interviu acordat șapte ani mai târziu, Vasile Zvara ex
plica de ce i s-a întocmit acest dosar. El personal a descoperit anu
mite afaceri penale înspăimântătoare:
„Am descoperit, printre altele, o imensă filieră de tăieri ilegale de păduri,
de deturnări de fonduri europene prin intermediul unor sere, exact, sere
care nu mai existau decât pe hârtie, am descoperit o imensă filieră de
spălare de bani, de sute de milioane de lei, prin intermediul unei socie-
tăți-fantomă și care implica mai multe personalități politice, dintre care
unele au ajuns chiar până în vârful piramidei politice!“4
Apoi, prin tentative de asasinat, a fost de-a dreptul silit să plece

din țară:
„Deci statul de tip mafiot a funcționat exact ca un stat mafiot, pe mai toate
liniile. După mai multe amenințări, apoi promisiuni de a închide dosarul
meu dacă demisionez și plec din țară, apoi chiar tentative de asasinat - și
voi reveni asupra acestor fapte extrem-extrem de grave, da, știu exact ce
spun, nu mă feresc să fac publice aceste afirmații! -, am fost efectiv obli
gat să părăsesc România (în toamna anului 2oor - n. a.), în condiții ex
trem de tragice. Toate acestea, pentru a nu divulga niciodată adevărul și
nici numele persoanelor aflate în spatele acestor afaceri murdare. Bine
înțeles, de atunci mafioții cu gulere albe s-au mai specializat. Dovada,
doar o dovadă, fostul meu coleg și prieten Cristi Panait nu a mai avut
aceeași „șansă“ ca mine. Cu el au trecut direct la fapte și I au cam „sinu
cis“, cred eu, pentru a evita complicațiile.“’
188 DANIEL MORAR

Evident, n-a putut dovedi nimic din cele susținute. Dincolo de
vinovăția sa, stabilită definitiv de judecătorii instanței supreme,
ridicolul personajului iese în evidență. Președinte al unei judecă
lorii dintr un orășel, Târgu Lăpuș, cu cazuistică nesemnificativă,
Vasile Zvara ni se înfățișează în mijlocul unor conspirații de an
vergură care nu își găseau nicidecum locul într-un târg. în același
interviu, fostul judecător mai reclama și că procesul său a durat
nepermis de mult, r i ani, contrar cerințelor CEDO, spunea el, care
impun ca un proces să fie soluționat într-un termen rezonabil.
Trecea însă total sub tăcere că a plecat din țară încă de la începu
tul investigațiilor și că eu, ca fost procuror de caz, și apoi ca șef al
i nstituției care 1-a trimis din nou în judecată, nu puteam decât să
constat fuga lui.
Deși părăsise instanța din Târgu Lăpuș, Vasile Zvara făcuse
prozeliți. La nici un an după ce începusem investigațiile în cazul
său, în 2001, am fost sesizat cu un dosar privindu-1 pe un alt ju
decător al aceleiași instanțe, judecătorul Nicolae Tulici. Sesizarea
o întocmiseră procurorii locali și privea fapte de trafic de influ
ență și fals intelectual. Judecătorul se ocupa cu falsificarea datelor
din recursurile și apelurile declarate împotriva hotărârilor pro
nunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș6. L-am trimis în judecată
pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals în
luna februarie 2002. După cum se vede, o judecătorie mică, cu
probleme mari.
Nici una dintre anchetele care-i priveau pe judecători nu a
generat atâta agitație în magistratura clujeană cât a generat do
sarul judecătorului Burzo. în vara anului 1999, când l-am arestat
pe bulibașa din Someșeni, Gabor Lajos, nu eram sigur că de la un
lider de clan al romilor se va ajunge atât de departe și că arestarea
sa va declanșa atâtea alte evenimente și va devoala atâtea relații
nesănătoase. Pe Gabor Lajos l-am acuzat de trafic de influență
pentru că a luat de la alți romi sume mari de valută, promițân
du-le că va interveni pe lângă magistrați pentru a le rezolva pro
blemele judiciare. Imediat, presa a început să speculeze despre
judecătorii suspectați că iau bani de la romi.

„Declarațiile făcute de Gabor Lajos s-au răsfrânt asupra a trei magistrați
clujeni, Haltek Zoltan și Călin și Sanda Todea. Ieri, pe Internet a apărut
o scurtă știre, semnată de așa-zisul Comitet mâini curate (?) GRECO. Dacă
despre GRECO nu prea se știe mare lucru, în schimb s-a confirmat faptul
că, la cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, ministrul jus
tiției a dat aviz de cercetare a celor trei judecători, încă din 4 august anul
curent. Haltek Zoltan, unul dintre cei trei judecători cercetați, ne a de
clarat că într-adevăr îl știe pe Gabor Lajos, deoarece acesta frecventa des
instanțele penale până în 1997. Judecătorul presupune că L.Z. a fost in
formatorul Poliției, el apărând des ca martor al acuzării în dosarele mari
de luare de mită (cum a fost cel al directorului de la RomTelecom). [...] în
rechizitoriul întocmit lui Gabor Lajos s-au făcut două afirmații referi
toare la judecătorul Haltek. Una conform căreia, în 1997, ar fi făcut reve
lionul cu bulibașa din Someșeni, iar a doua se referă la un număr de
telefon notat în agenda lui Gabor Lajos în dreptul căruia era trecut nu
mele de Zoii (cum este cunoscut judecătorul).“7
In acest dosar l-am trimis în judecată doar pe bulibașă, sub acu

zația de trafic de influență, reținând că Gabor a pretins și a primit,
pe parcursul anilor 1997-1998, de la trei persoane arestate pentru
contrabandă cu materiale explozive, suma totală de 41.000 de
mărci asigurându-le că prin relațiile pe care le are în rândul poli
țiștilor și judecătorilor îi va elibera din pușcărie. La acel moment
nu existau probe care să-i inculpe pe judecători. în aprilie 2000,
Gabor Lajos a fost condamnat la doi ani de închisoare și a fost încar
cerat în Penitenciarul Gherla. Această condamnare avea să deter
mine una dintre primele, dacă nu chiar prima cruciadă anticorupție.
Astfel, în an ul următor, s-a înregistrat o premieră: un ofițer de
informații arestat pentru corupție. Șeful în exercițiu, pe zona
Transilvania, al Serviciului Independent de Protecție și Antico
rupție (SIPA) al Ministerului Justiției, colonelul Vitan Floricel, a
fost arestat de procurorii militari clujeni, conduși de procurorul
Ilie Botoș, în momentul în care urma să primească suma de 10.000
de mărci de la Gabor Lajos, fost deținut al Penitenciarului Gherla.
Procurorii rețineau că, în perioada în care acesta din urmă își is
pășea pedeapsa, colonelul Vitan a primit de la Gabor suma de
7.500 de mărci și 10 milioane de lei pentru a-I scoate din închi
soare pe motiv de boală, însă nu a reușit să-l rezolve pe deținut.
După ce Gabor Lajos a ieșit din pușcărie, la termen, în luna noiem
190 DANIEL MORAR
brie 2000, a fost căutat de colonelul Vitan, care i a cerut încă
10.000 de mărci, spunându-i că trebuie să îi dea Anei Varga, căre i
amenințase că 1 denunță pentru alte acte de corupție.
„Fostul pușcăriaș a refuzat să onoreze cererea lui Vitan și s-a autodenun
țat. în momentul realizării acțiunii de prindere în flagrant a colonelului
Vitan, acesta avea asupra lui 4.500 de dolari marcați. Potrivit procurorilor
militari, Vitan se afla în atenția anchetatorilor încă de când lucra la SPP.
[...] Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj au dispus, ieri,
arestarea lui Varga Ana, cunoscută sub numele «mama Ana» și despre
care se presupune că se numără printre cei mai mari capi ai mafiei țigă
nești din România. Ea a fost reținută după ce a ultragiat polițiștii și ma-
gistrații care se aflau la domiciliul ei în vederea efectuării unei
percheziții. Sub aceeași acuzație au fost arestați și copiii ei, Varga Florin
și Varga Gruia, care în momentul percheziției au încercat să ardă toate
înscrisurile și însemnările ce dovedeau că «mama Ana» mituia pe
mai-marii Clujului.“8
Varga Ana a fost unul din martorii importanți în acuzarea lui

Burzo.
„Mama Ana“ și Gabor Lajos aveau să popească pe mulți. După
șeful SIPA, în următoarea zi a venit rândul fostului comandant al
Penitenciarului Gherla. General în rezervă, Vasile Mureșan a fost
arestat în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj tot pen
tru trafic de influență. Om de bază al sistemelor, indiferent de cine
era la putere, Vasile Mureșan a declarat, prin avocatul său, după
ce a fost arestat, că totul este o înscenare și, mai mult, se dorește
compromiterea imaginii sale, chiar în perioada în care prin schim
barea guvernului putea să fie repus în funcții importante9.
După Mureșan, în următoarea zi a avut loc o nouă arestare. în
păienjenișul învârtelilor lui Lajos se prinseseră mulți.
„în scandalul «șpaga» de la Gherla, o nouă arestare spectaculoasă. Cruci;
ada anticorupție, declanșată la Cluj, a continuat ieri, cu o nouă arestare.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a emis pe numele maioru
lui loan Morar, ofițer instructor în cadrul Penitenciarului Gherla, man
dat de arestare preventivă de 30 de zile sub acuzația de trafic de influență.
Potrivit informațiilor noastre se pare că și maiorul Morar ar fi primit o
sumă de bani de la unul dintre membrii familiei lui Gabor Lajos, în pe
rioada când aceasta își executa pedeapsa cu închisoarea. Suma totală de
bani pe care Morar a primit-o nu a putut fi aflată, procurorii militari

refuzând s-o facă publică. Ceea ce este cert este faptul că ofițerul urma ca
în schimbul acesteia să faciliteze, prin influență, punerea în libertate a
lui Gabor lajos."
Pe 20 ianuarie 2001, a venit rândul unui caz unic în istoria post-de-

cembristă a justiției din România. L-am arestat pe judecătorul
Viorel Burzo, președintele Secției penale a Curții de Apel Cluj.
Primele pagini ale ziarelor vremii au povestit despre cruciada
anticorupție care continua cu magistrații din Cluj. Arestarea lui
Burzo a fost, într-adevăr, un șoc:
„Șeful Secției Penale a Curții de Apel Cluj, judecătorul Viorel Burzo, a fost
arestat sâmbătă de către procurorul Daniel Morar, delegat al Secției Anti
corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,
având aprobarea directă a ministrului de justiție. Pe numele lui Viorel
Burzo a fost emis mandat de arestare preventivă de 30 de zile sub acuza
ția de trafic de influență și luare de mită. Surse bine informate susțin că
arestarea magistratului este în directă legătură cu cea a lui Vasile Mure-
șan, fostul comandant al Penitenciarului Gherla, și a colonelului Floricel
Vitan, fostul șef pe Transilvania al Serviciului Independent de Protecție
și Anticorupție din Ministerul Justiției. [...] Precizăm că procurorul Da
niel Morar a anunțat organizarea, în cursul zilei de astăzi, a unei confe
rințe de presă pentru a oferi mai multe detalii cu privire la acest caz, unic
în istoria post-decembristă a justiției din România.“11
îl acuzam pe Viorel Burzo că a primit de la Maria Gabor suma de

5.000 de mărci și un set de vase Zepter pentru a interveni pe lângă
judecătorii din secția pe care o conducea, cu scopul de a menține
pedeapsa minimă pentru soțul ei, Gabor Lajos, condamnat la acea
vreme de instanța Tribunalului Cluj la o pedeapsă de 2 ani ca
urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. într-un co
municat de presă, conducerea Curții de Apel Cluj arată că a fost
„surprinsă“ de arestarea lui Viorel Burzo, deoarece „anterior nu a
fost informată despre existența unor dovezi care să justifice o
asemenea măsură“12.
Cum s-a ajuns la această avalanșă de anchete și arestări? Totul a

fost generat de dosarul în care, în vara anului 1999, l-am arestat
și trimis în judecată pe Gabor Lajos. Condamnat și ajuns după
gratii, acesta a încercat diverse metode prin care să scape de
192 DANIEL MORAR

pușcărie. A intervenit, prin intermediul familiei sale, la o serie de
persoane cu funcții importante cărora le-a dat zeci de mii de mărci
în schimbul eliberării sale din penitenciar. Cu toate acestea, a
rămas și cu banii dați, și cu ispășirea celor doi ani de închisoare.
Eliberat, Gabor a avut surpriza să constate că vila sa din cartierul
Someșeni a fost cedată unei celebre lidere a lumii interlope, Varga
Ana, și că familia sa a rămas pe drumuri. Pe parcursul detenției
soțului ei, Maria Gabor făcuse mai multe împrumuturi de la Ana
Varga pentru a l ajuta pe bulibașă să fie pus în libertate, punând
garanție palatul lor din Someșeni. Când și-a dat seama că a fost
înșelat și că va fi nevoit să se mute cu întreaga familie în stradă,
Lajos Gabor a început, în luna decembrie a anului 2000, seria
autodenunțurilor care au dus la arestarea colonelului Floricel
Vitan, a maiorului loan Morari, a comandantului Penitenciarului
Gherla, Vasile Mureșan, și a unor medici din același penitenciar.
In acel context, am aflat că Gabor nu a dat bani doar pentru
eliberarea sa din închisoare, ci și pentru a nu i se majora pedeapsa
de doi ani, primită la fond, cu ocazia soluționării recursului de
către judecătorii din secția condusă de Burzo. Erau judecători de
curte de apel, iar pentru a-i cerceta am fost delegat la Parchetul
General. Denunțătorul și martorii mei făceau parte din cele două
familii de romi, Gabor și Varga, aproape toți erau analfabeți, așa
că, pentru a-mi securiza declarațiile, am înregistrat audio și video
toate audierile. Chiar dacă aceste declarații confirmau faptele și
îl indicau pe Burzo drept autor, știam că pentru a formula acuza
ții împotriva unui președinte de secție a unei curți de apel e ne
voie de mai mult. Acest „mai mult“ s-a concretizat în înregistrarea
unei convorbiri între Gabor și Burzo, ce a avut loc în biroul jude
cătorului, în care acesta îi spunea bulibașei că a luat bani de la
soția sa pentru a nu i se majora pedeapsa dată de tribunal.
Aveam probele necesare pentru un caz solid și voiam să-l ares
tez pe judecător, însă pentru asta era nevoie de încuviințarea mi
nistrului justiției. Rodica Stănoiu ne-a primit pe Mircea Criste,
procurorul general al României, și pe mine în biroul său, ea fiind
însoțită de secretarul de stat, Doru Trifoi, de formație procuror.
I am explicat dosarul și părea receptivă la solicitarea mea, însă

Doru Trifoi se opunea, spunând că el nu consideră că arestarea e
necesară. Neam contrazis și i am replicat că nu părerea lui con
tează, întrucât avizul pentru arestare aparține ministrului, și nu
secretarului de stat. Ne-a calmat doamna Stănoiu, care a încu
viințat arestarea.
M-am întors la Cluj, unde mă așteptau cei doi ofițeri de poliție
cu care lucram în dosar: Dănuț Boloș și Cornel Tușelea. Nu voiam
să-l luăm pe Burzo de acasă sau din biroul său și căutam o cale
pentru a evita agitația. Polițiștii l-au abordat pe stradă, în apropi
erea Palatului de Justiție, și i au spus că va trebui să-i însoțească
la mine la birou. L-am audiat și arestat, lucrurile îmi erau clare.
Nu a mai ajuns nici la biroul său, nici acasă. Vestea arestării sale
a căzut ca un trăsnet peste magistratura clujeană. Nu se mai în
tâmplase așa ceva până atunci, iar locatarii Palatului de Justiție
erau surprinși și pentru că nu au știut nimic despre anchetă. Au
aflat apoi detaliile speței, iar unii dintre ei se temeau că vor îm
părtăși aceeași soartă.
Pentru a surprinde atmosfera acelor acele zile sunt relevante
două întâmplări. Șeful meu direct de la Cluj era procurorul gene
ral adjunct, Marius Chiru, cu care nu aveam o relație apropiată și
pe care îl evitam în orice anchetă. Venea de la Brăila și fusese
numit în această poziție de către procurorul general al României,
Mircea Criste, cu care se afla, din câte am înțeles, în relații amicale,
prietenii de familie. Sosit la Cluj, nu părea foarte interesat de an
chetele penale, însă se străduia din greu să relaționeze cu lumea
bună și bine poziționată a orașului. In această lume se afla și Vi
orei Burzo, cu care ajunsese în scurt timp în relații amicale și se
vizitau la birou. în ziua în care 1 am arestat pe judecător, dar îna
inte de a fi dus în arest, acesta a fost pus să aștepte pe o bancă de
pe coridorul instituției, lângă jandarmul de la poartă, unde stă
teau în mod frecvent vizitatorii. Se pare că Marius Chiru, ieșind
din biroul său pe coridor, și-a văzut amicul pe bancă și s-a dus
direct la el. „Servus, Viorel. Ce faci, de ce stai aici?“ Și i-a întins
mâna. Doar că Viorel a fost obligat să-i întindă ambele mâini, căci
era încătușat. Chiru a rămas mut și a fugit imediat, îi era frică să
nu îl văd. Am auzit această poveste mai târziu, nu eram pe coridor,
194 DANIEL MORAR

și nu sunt sigur dacă așa s-a întâmplat, însă, în zilele următoare,
am luat cunoștință despre următoarea mișcare a colegului meu.
După ce s-a lămurit cum a fost posibil ca eu să-1 arestez pe Burzo
fără ca el să știe, întrucât aflase că nu eram în subordinea lui în
acel moment, fiind delegat în Parchetul General, i-a solicitat lui
Mircea Criste să-1 delege și pe el la București pentru a lucra în
dosarul Burzo. M-am opus categoric. Colegii de la Cluj spuneau
că s-a cerut în dosar pentru a-1 ajuta pe judecător, însă cel mai
probabil era că voia să știe ce e în dosar și să se asigure că lui nu i
se întâmplă nimic. Nu era momentul în care cineva să fie preo
cupat de soarta altcuiva, fiecare voia să se ajute doar pe sine.
Tot atunci, pe coridoarele Palatului de Justiție, între colegul
meu Mihuț și un judecător putea fi auzit un dialog cât se poate
de real, în pofida aerului anecdotic. Judecătorul, cu geanta în
mână, cobora treptele instituției, iar procurorul l-a întrebat: „Ce
faci, Romi? Mergi acasă?“ „Da, de ce?“, îi răspunde judecătorul,
„Știi tu altceva? Că nu merg?“
Despre dosarul Burzo nu a știut nimeni de la Cluj, cu excepția
mea și a celor doi ofițeri de poliție. Mai știa și procurorul general
al PCA Cluj, Vasile Chiș, dar acesta era scos din ecuație prin dele
garea mea la Parchetul General. Prin urmare, toată presiunea că
dea pe umerii mei, însă nici cei doi polițiști nu au scăpat. Au fost
chemați de șeful lor cel mare și luați la rost pentru că nu l-au in
format despre existența anchetei, deși ei nu au făcut altceva decât
să îndeplinească dispozițiile mele. Se pare că discuția a fost dură,
pentru că unul dintre ei, Boloș, a intrat în depresie și zile bune nu
am reușit să mai dau de el, pentru a continua ancheta. Mai în
glumă, mai în serios, l-am atenționat pe celălalt polițist, Tușelea,
să nu intre în depresie și el, pentru că rămâneam chiar singur.
Voalat sau pe față, mediul justiției abunda de întrebări: „A luat
intr-adevăr judecătorul mită?“, „Sunt probe?“, „Nu e vorba cumva
de o răzbunare sau de o încăpățânare a procurorului Morar?“,
„Chiar era nevoie de măsura arestării?“ Starea în care mă aflam
nu era tocmai confortabilă, dar presiunea a fost amorsată de apa
riția în mediul public a unei fotografii, făcută în casa bulibașei,
care a declanșat cazul, în care, la o masă alături de familia acestuia,

se aflau judecători de la instanțele din Cluj: Viorel Burzo, Mihaela
Burzo, Călin Todea, Sanda Todea și alții. Aveam să aflu că nu acu
zațiile de corupție pe care un procuror le formula împotriva unor
judecători îi revoltau pe cei neutri, ci faptul că judecătorii „s-au
încurcat cu țiganii“.
Viorel Burzo și-a retras plângerea împotriva măsurii arestării
pe care o adresase Curții Supreme de Justiție. Ziariștii prezentau
fiecare pas al acestui dosar inedit, fără să rateze nici un moment:
„El a rămas blocat când a văzut probele care i-au fost administrate în
probatoriu. Procurorul Daniel Morar din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj a declarat că judecătorul Viorel Burzo și-a retras ieri,
în fața completului Curții Supreme de Justiție, plângerea împotriva mă
surii legalității arestării sale. Morar a spus că magistratul clujean a rămas
surprins în fața probelor «beton» administrate în cazul său. [...] Precizăm
că luni, procurorul Daniel Morar, care a fost delegat de Parchetul General
pentru efectuarea cercetărilor în acest caz, a spus că, în cel mult trei săp
tămâni, se va cere avizul Ministerului Justiției, conform procedurii, pen
tru trimiterea în judecată a lui Burzo.“13
Venit la Cluj, Valeriu Stoica, ex ministru al justiției, a spus că nu

știa nimic despre corupția din justiția clujeană, iar că arestarea
lui Viorel Burzo este de competența ministrului care deținea la
acea vreme frâiele justiției, Rodica Stănoiu. Jurnaliștii îl întrebau
de ce a delegat-o pe soția lui Burzo în funcția de președinte al
Tribunalului Cluj în condițiile în care magistrații clujeni s-au
opus. Fostul ministru a precizat că inițial a refuzat să dea acest
ordin, numai că șefii Curții de Apel Cluj au insistat, motivând că
nu este altă variantă. Stoica a negat că ar fi avut vreo relație spe
cială cu familia Burzo.
Revenind la Gabor Lajos, în zilele următoare am descoperit cu
toții că bulibașa din Someșeni nu numai că arvunise tot ce prin
sese prin magistratură, poliție sau structuri de informații, dar
avea și carnet de conducere, deși era analfabet declarat. Presa14 a
redat la acea vreme și această dezvăluire, care creiona profilul unei
persoane ce deținea o armă imbatabilă: banul.
„După ce s-a descoperit că Gabor Lajos are permis de conducere, s-a aflat
că și «mama Ana» era șoferiță. Polițiștii s-au apucat apoi să verifice modul
196 DANIEL MORAR

în care persoane analfabete au obținut permise de conducere. „...La fel
cu Gabor Lajos, Ana Varga, cunoscută ca fiind unul dintre capii mafiei
țigănești din România, este și ea posesoarea unui permis de conducere
obținut în anul 1993. Nici în acest caz nu au putut fi aflate împrejurările
în care «mama Ana» a obținut dreptul de a șofa. Potrivit unor surse din
cadrul 1PJ Cluj, odată cu scandalul legat de eliberarea permiselor de con
ducere pentru țiganii analfabeți, izbucnit în urmă cu câțiva ani în Poliția
clujeană, Anei Varga i-a fost interzis dreptul de a conduce, printr un or
din dat de ministrul de interne, pe motiv că este neștiutoare de carte. Ana
Varga nu s-a lăsat însă fără carnetul de șofer. Ea a prezentat conducerii
Serviciului Poliției Rutiere Cluj un certificat prin care demonstra că este
absolventă de opt clase, pe baza căruia i-a fost eliberat din nou actul care-i
dă dreptul să conducă mașina.“15
In instanțe, cutremurul din magistratura clujeană continua. în

februarie 2001, Mihaela Burzo, soția lui Viorel Burzo, și-a dat de
misia din magistratură. Devenise magistrat în noiembrie 2000,
iar după numai o lună fusese numită pentru 6 luni, în ciuda pro
testelor magistraților, președinte al Tribunalului Cluj. Ca avocat,
fusese apărătoarea lui Sever Mureșan de la Banca Dacia Felix și a
1 ui „Gore“, unul din interlopii Clujului. După arestarea lui Burzo,
la Cluj au aterizat doi inspectori de la Ministerul Justiției care au
verificat activitatea din ultimii ani a fostului șef al Secției penale
a Curții de Apel Cluj. Inspectorii au audiat și o parte din magis-
trații Tribunalului Cluj și ai Curții de Apel Cluj.
Viorel Burzo, pe de altă parte, nu contenea cu plângerile în
instanță. După ce își retrăsese prima plângere, acum o făcuse pe
a doua, împotriva ordonanței prin care îl arestasem, susținând că
am încălcat grosolan procedura. Curtea Supremă de Justiție i-a
respins plângerea, menținându 1 în arest.
Ilie Botoș, pe atunci procuror-șef al Parchetului pe lângă Tri
bunalul Militar Cluj, i-a trimis în judecată pe Floricel Vitan, fostul
șef al SIPA pe Transilvania, și pe loan Morari, fostul șef al Servi
ciului de Pază din Penitenciarul Gherla, pentru trafic de influență,
ei riscând pedepse cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Morari chiar
fusese surprins de o echipă de televiziune în timp ce returna
șpaga de 4 milioane de lei primită de la Lajos, iar cazul urma să
fie judecat de Tribunalul Militar Teritorial București.
La jumătatea lui februarie 2001, procurorii Parchetului de pe
lângă Tribunalul Cluj l-au trimis și pe Vasile Mureșan în judecată

în dosarul „Gherla“. Mureșan a fost acuzat de trafic de influență,
după ce a fost descoperit că în septembrie 1999-septembrie 2000,
primise și el de la Gabor Lajos suma de 20.000 de mărci și bunuri
în valoare de 7 milioane de lei ca să intervină pe lângă medici și
angajați ai Penitenciarului Gherla ca să fie pus în libertate buli
bașa din Someșeni, să aibă o detenție mai blândă sau să benefici
eze de mai multe vorbitoare. Vasile Mureșan contestase de mai
multe ori arestarea, dar instanțele l-au menținut încarcerat16.
în perioada în care Curtea Supremă de Justiție îi condamna
definitiv la închisoare pe cei implicați în dosarul „Afacerea Țiga
reta 11“, la Tribunalul Militar teritorial București începea judecata
ofițerilor din dosarul „Gherla“, Floricel Vitan și loan Morari, iar
judecătorul Burzo făcea tot ce-i stătea în putere să scape de arest.
Acesta spunea că i s-a încălcat prezumția de nevinovăție prin me
diatizarea excesivă a cazului, că a fost umilit în cel mai înalt grad,
punea sub semnul întrebării legalitatea actelor premergătoare
începerii urmăririi penale și, mai mult, apărătorul său pretindea
că ordonanța de arestare nu preciza când s-a comis fapta. Am termi
nat ancheta și l-am trimis în judecată în stare de arest preventiv,
pentru trafic de influență, acuzându 1 că în lunile iunie, iulie și au
gust 2000 a primit de la Maria Gabor suma de 5.000 de mărci și un
set de vase Zepter, evaluat la 1.800-2.000 de dolari, ca să intervină
pe lângă membrii completului de judecată care a soluționat apelul
parchetului împotriva sentinței Tribunalului Cluj prin care soțul
Măriei Gabor, Lajos Gabor, fusese condamnat la 2 ani de închisoare,
în vederea respingerii apelului și menținerii pedepsei inițiale.
La T5 februarie 2001 a început la Curtea Supremă de Justiție
judecata dosarului. Mai întâi, judecătorii supremi au decis ca Viorel
Burzo să fie supus unor investigații medicale, astfel ca în baza
expertizei medico-legale să stabilească dacă îl vor elibera sau îl
vor judeca în continuare în stare de arest. Inculpatul fusese adus
la Curtea Supremă de Justiție, la proces, pentru citirea rechizito
riului, îmbrăcat în zeghe, ceea ce i-a determinat pe avocații acestuia
să atragă atenția instanței supreme că fostul magistrat este arestat
preventiv, și nu condamnat, cerând ca, la următorul termen, sta
bilit pentru 15 martie, clientul lor să fie îmbrăcat în haine civile.
198 DANIEL MORAR

Pe 15 martie 2001, Viorel Burzo a fost audiat în fața instanței.
I I le-a spus judecătorilor că-1 cunoaște pe Gabor Lajos de trei ani,
de la un revelion organizat de judecătorii Todea, că Gabor Lajos
.1 fost clientul soției sale, Mihaela Burzo, dar că aceasta, ca avocat,
1.1 apărat interesele numai în procese civile. A negat că a primit
.urna de 5.000 de mărci și oalele Zepter de la soția bulibașei și con
testa existența convorbirii telefonice pe care a avut-o cu Gabor
I ajos. Fostul judecător considera că s-a urmărit înlăturarea sa din
magistratură, întrucât era un magistrat incomod pentru parchet,
și că s-a vrut, în același timp, înlăturarea soției sale din magistra-
I ură, întrucât era un reputat avocat, astfel că în iunie 2000, când
Tribunalul Cluj i-a propus să fie numită președintă a acestei in
stituții, „asta a supărat foarte mult“17.
Instanța le a audiat și pe judecătoarele Adriana Mezaroș și
1 felia Purice, care făcuseră parte din completul de judecată în do
sarul în care a fost condamnat Gabor Lajos, iar acestea au declarat
că Burzo nu a făcut nici o presiune asupra lor pentru a soluționa
favorabil cauza. Surpriza au constituit-o declarațiile unor apro
piați ai bulibașei. Menajera soților Maria și Gabor Lajos a povestit
judecătorilor instanței supreme că, după revelionul 1998, Gabor
Lajos i-a spus că deține o casetă video cu persoanele care au par
licipat la petrecere, printre care și judecătorul Burzo și alți ma
gistrați și polițiști, dar că va păstra caseta pentru atunci când va
avea nevoie de ajutor. Presa relata că ginerele Anei Varga a decla
rat în fața instanței că Gabor Lajos conduce și Justiția, și Poliția
din Cluj. Arestată în două dosare, „mama Ana“ a venit în instanță
și la procesul lui Burzo. A declarat că nu-1 știe pe fostul judecător,
însă că soția lui Lajos i-a cerut împrumut 5.000 de dolari ca să-i
dea lui Burzo, că n-a fost de față când s-a întâmplat totul, dar știe
că Maria Lajos i-a dat și setul de oale Zepter18.
în același timp, în aprilie 2001, Rodica Stănoiu, ministru al
justiției, confirma presei că alți doi judecători de la Curtea de Apel
Cluj sunt cercetați pentru trafic de influență, deoarece au dat so
luții favorabile în cauza Gabor Lajos, bulibașa țiganilor din Some-
șeni. Ministerul n a vrut să facă publice în acel moment numele
judecătorilor, dar presa a aflat despre cine era vorba:

„Surse din cadrul Curții de Apel Cluj au declarat că magistrații pentru
care s-a dat avizul cercetării penale ar fi Călin și Sanda Todea, ambii
judecători la Tribunalul Cluj. Menționăm că, în cursul anului 1999, Că
lin Todea alături de judecătorul Zoltan Haltek de la aceeași instanță au
fost cercetați penal sub acuzația de trafic de influență, însă, printr-o
ordonanță a ministerului, s-a dispus scoaterea celor doi de sub urmărire
penală.“19
De judecătorul Zoltan Haltek se leagă o istorie oarecum amu

zantă. El a fost magistratul care îi judeca pe romii de la care Gabor
Lajos a luat cele 41.000 de mărci pentru a-i ajuta cu dosarul penal,
în 1999, când l-am arestat pe bulibașă, i-am găsit acestuia în
agendă un număr de telefon în dreptul căruia era trecut numele
de Zoii, așa cum era cunoscut judecătorul, și 1 am întrebat dacă
i a dat bani judecătorului. A negat atunci. în ianuarie 2001, după
ce l-am arestat pe Burzo, Gabor Lajos mi-a declarat că o parte din
cele 41.000 de mărci au ajuns la judecătorul Haltek, cerându mi
să-l arestez și pe acesta. I-am spus că e târziu și că nu am cum să
mai adun probe suficiente. Bulibașa nu se lăsa însă, îi voia pe toți
arestați, și în zilele următoare a venit cu un plan de acțiune. Mi-a
spus că s-a gândit așa: „O băgăm pe Iuți (soția lui) jos“, adică în
arest, unde o ținem câteva zile, timp în care el va merge la judecă
torul Haltek și îi va da bani pentru a-i scoate soția din arest, iar eu
o să-1 prind și o să-l arestez. Eram amuzat, i-am spus că lucrurile
nu funcționează așa și că, în plus, trebuie să am un motiv săi ares
tez soția, adică să fi comis o infracțiune. Mi-a replicat că asta nu
contează, pot să o arestez pentru ce vreau eu pentru că pe Iuți nu
o deranjează. Mi-a adus-o în birou să vorbesc cu ea, să mă conving.
I-am spus ce mi-a zis soțul ei și am întrebat-o dacă, intr-adevăr, vrea
să intre în arest. „Dacă așa zice Lajos, așa fac“, mi-a răspuns femeia.
Au plecat dezamăgiți că nu am fost de acord cu planul lor.
La Curtea Supremă de Justiție, în procesul lui Burzo, atunci
când a fost adus Gabor Lajos ca să depună mărturie, acesta a spus
că nu știe exact dacă judecătorul a luat bani, pentru că nu știe
sigur cui i a dat banii soția sa, Maria Gabor. Lajos însă a recunos
cut că a denunțat pe cine știa mai greu din justiția clujeană pen
tru că i s-a luat casa și urma să fie evacuat. Pe n iulie 2001, în
dosar a venit prima decizie pe fond a Curții Supreme de Justiție,
200 DANIEL MORAR

fostul șef al Secției penale a Curții de Apel Cluj fiind condamnat
la 4 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită20.
în celălalt dosar, al ofițerilor de la Gherla, Gabor Lajos, buli
bașa denunțătorul, dispăruse de pe suprafața pământului. Nu era
de găsit sub nici o formă ca să vină să facă declarații în fața instan
ței. Procurorii militari și instanța emiseseră chiar un mandat de
aducere pe numele său. Pe 21 august 2001, Gabor Lajos a ajuns în
sfârșit în fața Tribunalului Militar Cluj și a recunoscut că Floricel
Vitan, șeful SIPA pe zona Transilvania, i-a cerut suma de 10.000
de mărci fără a-i facilita eliberarea din închisoare pe motive me
dicale, deși îi promisese acest lucru. Gabor declara că a fost che
mat cu aproximativ șase luni înainte de a-și termina de executat
pedeapsa de către colonelul Floricel Vitan, care i-a spus că s-a
întâlnit cu soția lui și cu Ana Varga și că îl va ajuta să se elibereze
din penitenciar înainte de termen21. La termenul următor, a fost
rândul ofițerilor să 1 atace pe bulibașa denunțător. Avocații lui
Floricel Vitan și loan Morari au spus că Gabor Lajos era denunță
tor de profesie din 1995, astfel că există suspiciuni cu privire la
obiectivitatea lui. Următoarea mișcare a ofițerilor din procesul
Gherla a fost să recuze tot completul de judecată. Pe 6 noiembrie
2001, Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat în
primă instanță pe colonelul Floricel Vitan, fostul șef al SIPA pe
Transilvania, la 4 ani de închisoare, iar pe maiorul loan Morari,
fostul șef al Serviciului de Pază din Penitenciarul Gherla, la 2 ani
de detenție22.
La o săptămână după condamnarea ofițerilor de la Gherla,
presa scria că procurorii militari clujeni au mai trimis un dosar
în judecată. Era vorba de căpitanul Marinela Bența, fost medic șef
al Penitenciarului Gherla, acuzată și ea de luare de mită. Procu
rorii o acuzau pe Bența că a luat șpagă de la opt deținuți cărora
le-a eliberat certificate medicale cu scopul obținerii întreruperii
executării pedepselor23.
în dosarul ofițerilor de la Gherla, care declaraseră apel consi
derând că pedepsele sunt nedrepte, la începutul anului 2002, ma
gistrații Curții Militare de Apel au menținut hotărârea instanței
de fond. în dosarul lui Vasile Mureșan, fostul comandant al

Penitenciarului Gherla, care fusese transferat de la Cluj la Alba
lulia, instanța din Alba a decis ca acesta să fie judecat în libertate,
revocând măsura arestării preventive. Ulterior, și Curtea de Apel
Alba lulia l-a lăsat pe Mureșan în libertate.
într o perioadă în care Adrian Năstase, premier al României,
le cerea partidelor parlamentare să sprijine cabinetul său în lupta
anticorupție și le solicita oficial să ofere instituțiilor date concrete
despre acte de corupție, într-o vreme în care se discuta despre cine
va ajunge să lucreze în noul Parchet Național Anticorupție, iar
complexul caz Viorel Burzo era invocat la bilanțul de activitate
pe anul 2001 al Parchetului Curții de Apel Cluj, în prezența pro
curorului general al României, Joița Tănase, fostul judecător clu
jean Viorel Burzo continua să recuze instanța supremă, iar cazul
său continua să producă efecte în Palatul de Justiție din Cluj. Așa
se face că, la finalul lui februarie 2002, alți doi judecători clujeni
au plecat din magistratură. Judecătoarea Sanda Todea și-a dat de
misia din funcția de judecător al Tribunalului Cluj24, după ce
împotriva ei fusese promovată o acțiune disciplinară de înlătu
rare din magistratură ca urmare a săvârșirii unor abateri grave.
Și asta după ce Rodica Stănoiu avizase cercetarea penală a Sandei
Todea și a soțului ei, Călin Todea, ambii judecători ai Secției pe
nale a Tribunalului Cluj, pentru că ar fi intervenit pe lângă in
stanță să obțină soluții favorabile în dosarul bulibașei Gabor
Lajos. După câteva zile, soțul judecătoarei, Călin Todea, a fost
exclus din magistratură de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea ministrului justiției, Rodica Stănoiu25.
în aprilie 2002, Guvernul Adrian Năstase a adoptat ordonanța
de înființare a Parchetului Național Anticorupție, care avea să și
înceapă activitatea la 1 septembrie 2002. Noul parchet era condus
de un procuror general și urma să investigheze parlamentari,
membri ai Guvernului, magistrați, consilieri ai Curții de Con turi,
președintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului, guverna
torul și viceguvernatorii Băncii Naționale a României, președintele
Consiliului Concurenței, generali, ofițeri, mareșali, amirali, notari
publici, executori judecătorești, consilieri locali și județeni, pri
mari, prefecți, subprefecți, persoane din Consilii de Administrație,
202 DANIEL MORAR

directori de la stat, inclusiv regii autonome, companii, societăți
naționale sau comerciale la care statul era acționar.
în iunie 2002, fostul judecător Viorel Burzo a fost condamnat
definitiv de către completul de nouă judecători ai Curții Supreme
de Justiție tot la 4 ani de închisoare cu executare, acesta menți
nând decizia instanței de fond. Probatoriul, înregistrările, cele
5.000 de mărci și oalele Zepter i-au convins pe judecători26. însă
înaintea deciziei definitive a instanței supreme, Viorel Burzo re
clamase deja la CEDO arestarea sa, considerând-o nelegală. Fostul
judecător clujean reclama instanței de la Strasbourg și abuzurile
autorităților române în privința anchetării și arestării sale, res
pectiv că interceptările telefoanelor sale nu au fost legale, contra
venind Constituției, precum și faptul că procurorul român nu
are calitatea de magistrat.
în iunie 2002, cu toate condamnările pronunțate, nici viața
I ui Gabor Lajos și nici cea a Ministerului Public din România, sub
Adrian Năstase și Rodica Stănoiu, nu traversau o perioadă tocmai
fericită.
în ceea ce-1 privește pe bulibașă, acesta și-a dat singur foc la pa
lat. Nu chiar singur, de fapt, ci împreună cu Maria Gabor, soția.
Și au incendiat vila situată în cartierul clujean Someșeni pentru a
o împiedica pe cămătăreasă Ana Varga să intre în posesia imobilu
lui în ziua în care executorul judecătoresc urma să se prezinte la
casa familiei pentru a-i înștiința că trebuie să părăsească imobilul.
Apoi, fostul meu coleg procurorul Ovidiu Budușan ieșea din
magistratură prin demisie, în timp ce Rodica Stănoiu le cerea ma
gistraților să denunțe orice presiuni care se fac asupra lor. Iată
care era atmosfera, relatată de presă:
„După preluarea puterii de către PSD, împotriva lui Ovidiu Budușan s-a
lansat o adevărată campanie de declarații publice din partea ministrului
justiției, Rodica Stănoiu, și de procurorul general, foița Tănase. Procuro
rul era acuzat de cei doi oficiali că ar fi transmis ilegal în Franța dosarele
afacerii Costea-Jimbolia, care viza spălarea a 100 de milioane de dolari
către o comisie rogatorie. Campania dusă împotriva tânărului procuror
a culminat cu excluderea lui din magistratură la data de 25 mai 2001,
printr-o decizie a Comisiei de Disciplină a Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție. Procurorul a atacat la Curtea Supremă de Justiție

decizia luată de Comisia de Disciplină. în luna martie a acestui an, Ovi
diu Budușan a obținut în instanță anularea deciziei de excludere a sa din
magistratură și s-a ales doar cu o «mustrare» pentru neglijență în înde
plinirea atribuțiunilor de serviciu. Totodată s-a stabilit că procurorul
Budușan a trimis actele din dosarul «Costea-Jimbolia» Ia comisia roga
torie cu aprobarea lui Joița Tănase și a Cristinei Luzescu, secretar de stat
în Ministerul Justiției.“27
Campania anticorupție declanșată la Cluj a avut și un efect de

emulație. în septembrie 2002, ziariștii arătau că zeci de procurori
de pe raza de competență a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Cluj și-au manifestat dorința de a lucra în cadrul PNA, nominali-
zându-i pe loan Irimie, Ilie Botoș și Marius Chiru. Primii doi au
ajuns să lucreze în parchetul anticorupție înainte de a fi numit eu
acolo, iar cu Marius Chiru m am trezit, mai târziu, la mine în birou
cerându mi să-l angajez la DNA, doar îl cunosc. L-am refuzat toc
mai pentru că îl cunoșteam.
Viorel Burzo a făcut, în final, două sesizări la CEDO, în 2001 și
2002, prin care a reclamat că a fost supus la condiții rele de deten
ție în arestul Poliției Cluj și Penitenciarul Jilava, că nu a fost adus
de îndată după arestare în fața unei instanțe, că nu a beneficiat
de o procedură echitabilă, că nu a fost prezumat nevinovat până
la dovedirea legală a vinovăției sale, că i s-a adus atingere dreptu
lui la viață privată ca urmare a interceptărilor convorbirilor tele
fonice și a punerii sub ascultare a biroului său și că i-a fost
interzis să-și exercite drepturile părintești din cauza condamnării
sale penale. CEDO a stabilit că Viorel Burzo a fost deținut în con
diții improprii, că nu a fost adus în termen rezonabil în fața au
torității judiciare, fiind încălcat dreptul la viață privată și
articolul 3 din Convenție, referitor la interzicerea unui tratament
inuman sau degradant. Totuși, CEDO a considerat că în cazul lui
Burzo nu s-a pus problema nerespectării dreptului la un proces
echitabil și a prezumției de nevinovăție. în acest sens, Curtea eu
ropeană a reținut că autoritățile statului nu pot fi condamnate
pentru ceea ce presa a scris despre fostul judecător. Astfel, CEDO
a decis condamnarea statului român la plata a 10.000 de euro și
alte 1.500 de euro cheltuieli de judecată28.
Așa s-a încheiat epopeea judiciară a cazului Burzo și rămâne
să decelăm ce au însemnat aceste anchete, în special acest din
204 DANIEL MORAR

urmă dosar, pentru magistrați, în general, și pentru magistratura
clujeană, în special.
Mai întâi, erau o modalitate de a i'scoate din magistratură pe
cei care îi încălcau regulile. Vasile Zvara, Nicolae Tulici și Viorel
Burzo și-au pierdut calitatea de judecători după ce au fost con
damnați penal. Călin Todea a fost exclus din magistratură, ca
urmare a unei proceduri disciplinare. Sanda Todea a demisionat
după ce a fost cercetată penal și disciplinar. Haltek Zoltan nu a
mai fost lăsat să judece cauze penale și a părăsit magistratura.
Mihaela Burzo și-a dat demisia după arestarea soțului său. în fine,
lonuț Băraș a demisionat din funcția de judecător după ce a fost
subiectul unui dosar penal.
Apoi, aceste investigații au fost absolut necesare pentru o jus
tiție curată și care își înțelege menirea, pentru o justiție care îi
pedepsește pe infractori, și nu îi protejează.
în fine, dosarul Burzo a fost un șoc de care justiția clujeană
avea nevoie. Se cunoșteau relațiile judecătorilor cu romii impli
cați în dosare penale, faptul că își făceau revelioanele împreună,
iar, uneori, chiar și concediile. Se afișau cu ei pe coridoarele Pala
tului de Justiție, neîncercând să salveze nici măcar aparența de
imparțialitate. Nu relația în sine era problema, ci protecția oferită
lor. Cu toate acestea, șefii instanțelor au rămas indiferenți și nu
au înțeles că trebuie să facă ceva. Mai mult, după ce l-am arestat
pe judecător, conducerea Curții de Apel Cluj s-a arătat surprinsă,
susținând că nu i s-a adus la cunoștință vreun fapt care să justifice
o asemenea măsură. Tocmai de aceea, în momentul în care pe
masa mea au ajuns aceste dosare, nu am avut nici o ezitare în a
merge pe drumul meu. Decizia nu mai aparținea șefilor instan
țelor. O avuseseră, dar nu s-au folosit de puterea lor.
Judecătorii și ceilalți care au luat mită de la Gabor Lajos au
apreciat greșit, crezând că niciodată aceste lucruri nu vor ieși la
iveală sau că, dacă vor ieși, pozițiile lor înalte în angrenaj ul statal
îi vor proteja în fața unor eventuale anchete penale. Gabor Lajos
nu i-a denunțat atât timp cât relația lor era mutual benefică, însă
atunci când a văzut că, după atâția bani dați agenților statului, a
rămas fără casă, frustrarea și dorința lui de răzbunare au fost mai

puternice decât grija de a-i proteja. Uneori, se face și în felul acesta
dreptate.
Toate anchetele privind magistrați pe care eu le-am făcut de-a
lungul anilor au fost în perioada când nu existau nici DNA, nici
DIICOT. Cred că tocmai de aceea, în 2004, la prezentarea raportu
lui de activitate al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,
unde, din partea procurorului general al României, a participat
adjuncta acestuia, Gabriela Ghiță, am avut un moment de revoltă.
Evident că instituția era „onorată“ de participarea la bilanț a chiar
adjunctului procurorului general, iar ședința a avut loc în pre
zența a circa 40-50 de procurori, în special șefi ai parchetelor din
cele patru județe arondate și procurorii din cadrul PCA Cluj. După
prezentarea datelor statistice din anul precedent și a analizei aces
tora de către Vasile Chiș, doamna Ghiță ne-a expus propria-i per
spectivă în care, fără să ne critice, a spus că totuși trebuie să fim
conștienți că munca noastră nu se compară cu cea desfășurată de
DNA și de Secția de combatere a criminalității organizate (care
avea să fie transformată în cursul aceluiași an în direcție, DIICOT),
care duc greul activității investigative din cadrul Ministerului
Public. Cunoșteam bine activitatea celor două structuri, care se
remarca la acea dată printr-o ineficiență crasă, așa că, observând
cum îmi este desconsiderată munca, i-am spus doamnei procuror
general adjunct că aș vrea să știu care sunt investigațiile și rezul
țațele ce fac din cele două structuri premiantele Ministerului
Public. în fața unei audiențe jenate, Vasile Chiș fiind vădit stresat
că o contraziceam pe șefa noastră de la București, Gabriela Ghiță
nu a putut să-și justifice afirmația decât prin faptul că existau
anchete în curs atât de complexe și de periculoase, încât pe capul
procurorului general al României s-a pus un premiu de 2 mili
oane de dolari. Fix. în plus, ni s-a mai spus că unul dintre procu
rorii anchetatori doarme în clădirea Parchetului general pentru
a se feri de riscurile care îi pun în pericol viața.
Părea o replică din filmele polițiste de duzină, pe care am lu
at-o ca atare, și i-am răspuns că eficiența procurorilor nu poate fi
analizată nicidecum prin raportare la asemenea povești. Procu
rorului general Ilie Botoș nu i s-a întâmplat nimic, iar, legat de
206 DANIEL MORAR

procurorul investigator care dormea în clădirea parchetului, am
.111 at că o făcea pentru motive mult mai banale și lipsite de eroism,
generate de consumul de alcool. în acea ședință însă, șeful meu
direct s-a grăbit să intervină și să o asigure pe doamna procuror
general adjunct că eu sunt singurul care gândește așa și că toți
ceilalți colegi procurori sunt, conform expresiei consacrate, „în
,1 sentimentul său“. L-am întrebat, retoric, evident, de unde știe ce
gândesc toți colegii noștri din moment ce aceștia erau prezenți,
dar nu spuneau nimic.
Am aflat apoi că, odată întoarsă la Parchetul General, doamna
Ghiță a relatat intrigată incidentul și s-a ajuns la concluzia fermă
și pe deplin lămuritoare că sunt nebun. Nu eram nebun, eram
doar pasionat de munca mea de procuror și nu voiam să apărem
ridicoli, inventând premii de milioane de dolari puse pe capul
nostru în lipsa unor anchete semnificative ori spunând că ne as
cundem pentru a ne proteja viața când, în realitate, nu ne căuta
nimeni.
Parchetul anticorupție. începutul
Telefonul care mi-a schimbat viața. Firul negru. Preotul-comisar
Parchetul Național Anticorupție (PNA) a fost înființat în primă

vara anului 2002 printr-o ordonanță de urgență a Guvernului
Năstase, ca o structură de parchet independentă, având ca scop
lupta împotriva corupției la nivel înalt. Era una dintre măsurile
luate de guvernarea PSD în cadrul negocierilor de preaderare, pen
tru a convinge Uniunea Europeană de angajamentul ferm al sta
tului român în investigarea și deferirea în fața justiției a marilor
corupți ai țării. PNA se constituia într-o structură diferită și com
plet atipică în legislația acelor ani, în sensul bun al termenilor,
în afară de procurori, aici activau ofițeri de poliție judiciară scoși
de sub autoritatea ministrului de interne și aflați la dispoziția
exclusivă a magistraților, precum și specialiști în diverse dome
nii: economic, financiar, bancar, vamal, informatic etc. Cu un
buget propriu și logistica necesară unei activități eficiente, repre
zenta o structură de parchet avangardistă în care orice procuror
și-ar fi dorit să lucreze. Cu toate acestea, rezultatele întârziau să
apară, fapt ce a determinat ca presa să scrie că PNA e „o instituție
cu iz sintetic“, un parchet cu prea multe competențe și prea pu
ține rezultate. Partidul de guvernământ a înființat instituția și a
dotat-o corespunzător, dar părea să se asigure că anchetele pro
curorilor anticorupție nu-i vor viza pe membrii săi. încă de la
înființare, loan Amarie a fost numit în funcția de procuror gene
ral al PNA, iar în 2004 fratele acestuia, Constantin Amarie, deve
nea deputat pe listele PSD.
208 DANIEL MORAR

Alegerile parlamentare din 2004 consfințeau victoria Alianței
I )A (Dreptate și Adevăr), formată din PD și PNL, iar alegerile pre
zidențiale din același an au fost câștigate de către Traian Băsescu,
candidatul alianței, în fața lui Adrian Năstase, candidatul PSD. In
21 decembrie 2004, noul președinte al României depunea jură
mântul în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului, anunțând
că România nu poate să vorbească cu demnitate de integrarea în
Uniunea Europeană până nu sunt rezolvate două probleme ma
jore ale țării: corupția și sărăcia. Președintele ales se angaja să
scoată instituțiile statului de sub controlul politic și să introducă
lupta împotriva corupției la nivel înalt în strategia națională de
apărare a țării, întrucât aceasta devenise o amenințare la adresa
siguranței naționale1.
Pe 28 decembrie 2004, Traian Băsescu anunța că a transmis
conducerii SRI punctul său de vedere cu privire la amenințările
momentului la adresa siguranței naționale - terorismul și corup
ția la nivel înalt -, cerând adaptarea activității serviciului în ra
port cu cele două priorități, dar și că a „garantat ofițerilor
Serviciului Român de Informații că nu se va întâmpla niciodată
ca o informație transmisă la instituții precum Parchetul Național
Anticorupție sau Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație să
se întoarcă împotriva Serviciului datorită influenței politice“.
Președintele asigura cetățenii că nu va permite utilizarea servici
ilor de informații ca instrumente de colectare a informației și
utilizarea acestora în competiția politică. A doua zi, în 29 decern
brie 2004, noul guvern condus de Călin Popescu Tăriceanu a de
pus jurământul în fața lui Traian Băsescu. Cu acest prilej,
președintele i-a mulțumit Monicăi Macovei, fost procuror, avocat
și ONG-ist, pentru că a acceptat funcția de ministru al justiției,
ținând să menționeze că prin desemnarea ei se dă un semnal de
neangajare a politicului în justiție, astfel că, începând cu acel mo
ment, justiția nu mai poate fi privită ca o anexă a politicienilor,
acționând exclusiv în slujba legii.
în prima sa conferință de presă, în ianuarie 2005, ministrul
justiției a declarat că, deși ea personal, ca reprezentant al societății
civile, s-a opus înființării PNA, având în vedere că au fost investite
PARCHETUL ANTICORUPȚIE. ÎNCEPUTUL 209

resurse și energie, considera că lupta anticorupție trebuie conți
nuată pe această cale. Ministrul a mai spus că nu apreciază ca
oportună o schimbare a conducerii PNA și că oricum ministrul
justiției nu are vreun rol în această procedură, însă a declarat că,
până în luna martie, instituția va fi auditată de o entitate din stră
inătate care va evalua și criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca
structura de parchet să performeze.
La început de an, într-o ședință a Consiliului Superior al Ma
gistraturii la care a participat și președintele Băsescu, judecătorul
Dan Lupașcu era ales președinte al consiliului, iar procurorul
Liviu Dăscălescu devenea vicepreședinte. Procurorul general al
PNA, loan Amarie, ca membru al CSM, a fost, de asemenea, pre
zent la ședință, astfel că jurnaliștii nu au ratat ocazia să 1 întrebe
pe Traian Băsescu ce a vorbit cu acesta, în condițiile în care PNA
îl inculpase și îl trimisese în judecată, alături de alte 79 de per
soane, în dosarul „Flota“, în care se cerceta vânzarea unor nave
aparținând flotei maritime românești. Băsescu a răspuns că nu
loan Amarie a semnat trimiterea lui în judecată.
La ședința de bilanț a PNA, unde se arăta că instituția a declan
șat, în cursul anului 2004, anchete în peste 2.000 de cazuri, preșe
dintele Băsescu a declarat ca fiind stinse orice conflicte anterioare
pe care le-a avut cu această instituție și că el nu se va amesteca în
nici un fel în activitatea procurorilor anticorupție, însă trebuie
știut că aderarea la Uniunea Europeană este legată de modul de
funcționare a justiției și de capacitatea instituțiilor statului ro
mân de a lupta eficient împotriva corupției la nivel înalt. Chiar
dacă președintele era dispus să lase în urmă conflictele sale cu
PNA, avute atunci când dosarul său se afla în faza de urmărire
penală, justiția nu avea cum să îl lase în pace, iar la 26 ianuarie
2005 dosarul „Flota“ primea primul termen de judecată la in
stanța supremă. După câteva luni însă dosarul va fi retrimis la
PNA din cauza unor vicii de procedură, potrivit deciziei înaltei
Curți de Casație și Justiție. Traian Băsescu respinsese de la bun
început acuzațiile aduse de procurorii anticorupție, apreciindu-le
ca o încercare de discreditare a unui adversar politic înaintea ale
gerilor prezidențiale. în același timp, ministrul Macovei susținea
210 DANIEL MORAR

i ă Parlamentul ar trebui să exercite controlul public asupra Par
chetului Național Anticorupție și informa că a solicitat forului
legiuitor modificarea legii PNA în sensul scoaterii din compe
tența procurorilor anticorupție a acelor fapte care nu constituie
„marea corupție“.
Evenimentele erau în derulare, iar președintele Băsescu anunța
măsuri radicale în cazul în care instituția anticorupție se dovedea
a ii ineficientă, oferindu-i un termen de șase luni pentru a demon
stra contrariul: dacă după trecerea acestui termen se constata că
i nstituția de luptă anticorupție este „o cangrenă“, urma să meargă
in Parlament să ceară modificarea legislației pentru a schimba
oamenii din structuri, de sus până jos. Referindu-se la poliție și
parchet, președintele declara:
„Eu nu am nici un fel de dubiu că și aceste instituții sunt cangrenate de
corupție. Eu m-am limitat în momentul de față la a forța, la a stimula la
maximum instituțiile statului să-și facă treaba. Acest forțaj nu este pe
termen nelimitat. După primele șase luni facem o analiză, constatăm
dacă pot sau nu aceste instituții să-și facă treaba“.
Făcea referire inclusiv la serviciile secrete.

„Scoatem lege și schimbăm oamenii din structuri de sus până jos. Unii se
cred la adăpost că au fost aleși prin legi care îi protejează pentru șase ani,
pentru 15 ani, pentru toată viața lor, inamovibili. S-o creadă ei! După șase
luni constatăm că sunt o cangrenă aleasă pe 20 de ani și o pulverizăm
prin lege de nu se vede. Au șase luni să probeze că nu sunt o cangrenă.
Poporul român, statul român nu poate să stea să spună: «Democrațiame
obligă să stăm să ne uităm la acești corupți vreo 20 de ani că așa e în lege».
Legile sunt făcute de Parlament și Parlamentul va schimba legea“,
declarându-se convins că Parlamentul nu poate fi o structură os

tilă poporului român2.
Rezultatele alegerilor au configurat însă o situație politică dificilă

pentru președinte întrucât echilibrul dintre Parlament-Președin-
ție Guvern era considerabil mai fragil decât în guvernările ante
rioare. Deși a câștigat alegerile prezidențiale și a format guvernul,
Alianța DA nu deținea puterea necesară guvernării, principalul

partid de opoziție, PSD, deținând șefia Camerei Deputaților și a
Senatului. în Parlament, DA împreună cu UDMR și minoritățile
naționale puteau forma o majoritate numai împreună cu Partidul
Umanist Român (PUR), formațiune politică condusă de mogulul
media Dan Voiculescu, care, de altfel, a și fost cooptat la guver
nare, rezultând ceea ce s-a numit „soluția imorală“. în acest con
text, era sub semnul întrebării dacă noua putere era capabilă să
obțină modificarea legilor justiției în Parlament și, apoi, schim
barea șefilor parchetelor.
între timp, procurorii PNA l-au reținut și au obținut arestarea
fostului senator Vasile Duță, pentru trafic de influență constând
în pretinderea și primirea de bunuri și importante sume de bani
în calitate de parlamentar în scopul de a interveni pe lângă diverși
magistrați și funcționari publici. Duță a fost eliberat de Curtea de
Apel București după câteva zile3, însă acest caz a rămas în memo
ria instituțională a PNA întrucât a determinat schimbarea modu
lui de organizare a structurii anticorupție. După ce a fost trimis
în judecată, Duță a contestat la Curtea Constituțională compe
tența PNA de a cerceta parlamentari și a avut câștig de cauză. Po
trivit Constituției, această competență revine exclusiv Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, or PNA era înființat
și organizat ca un parchet complet independent, iar nu ca o struc
tură în cadrul parchetului de pe lângă instanța supremă. Prin
urmare, ca efect al deciziei din 5 mai 2005 a Curții Constituțio
nale, procurorii PNA au pierdut competența de a ancheta senatori
și deputați, astfel că toate dosarele în care erau cercetați parla
mentari urmau a fi transmise Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție.
Trebuie amintit, în context, raportul pe 2004 al Departamen
tul de Stat al SUA, care remarca că Guvernul român a făcut pro
grese limitate în lupta împotriva corupției la nivel înalt, iar PNA
nu și-a demonstrat abilitatea de a pune sub acuzare oficiali de
rang înalt. în același timp, în mediul public apărea informația
potrivit căreia Freedom House Washington, o organizație negu-
vemamentală, a fost aleasă pentru a audita PNA în schimbul su
mei de 38.000 de euro. „Reprezentanții firmei de audit se vor duce
212 DANIEL MORAR

peste tot și vor verifica la instanțe și parchete“, spunea Monica
Macovei, adăugând că firma de audit va face apoi recomandări
Ministerului Justiției. Era un lucru absolut nou pentru sistemul
judiciar românesc ca o entitate din afara sa și, mai mult, din afara
țării să realizeze o verificare a unei structuri judiciare și să pro
pună măsuri. Macovei a trebuit să-și apere opțiunea inclusiv în
fața Parlamentului, care ridica semne de întrebare cu privire la
modalitatea în care s-a derulat procedura de atribuire a contrac
tului de audit.
Raportul de audit conchidea că PNA trebuie reorganizat, în
trucât în formula respectivă de organizare nu era nici autonom,
nici eficient. Se recomanda crearea unui mecanism permanent
de evaluare a performanței instituției, precum și auditarea indi
viduală a performanțelor procurorilor implicați în lupta împo
triva corupției, cu mențiunea că procurorul general anticorupție
trebuie să fie o persoană cu abilități de coordonare și fără nici o
conexiune politică. Freedom House Washington propunea ca
serviciile secrete să joace un rol mai important în furnizarea de
informații cu privire la cazurile de corupție4.
Opoziția parlamentară a criticat raportul, președintele Came
rei Deputaților declarând că auditul comandat de Ministerul Jus
tiției este un mod neelegant și nespecific de a exprima anumite
lucruri. Fostul ministru al justiției, Cristian Diaconescu, considera
că, deși unele aprecieri cuprinse în raportul Freedom House sunt
reale, auditul ar fi trebuit realizat de un organism care să cunoască
legile românești și care să poată face din exterior o evaluare co
rectă. La rândul său, PNA reclama că unele concluzii incluse în
raportul Freedom House referitoare la cazurile soluționate de pro
curorii anticorupție sunt inacceptabile și iraționale.
Totuși, raportul arăta statistic că doar 7% dintre dosarele
inițiate au fost urmate de punerea sub acuzare în 2004, astfel că
PNA nu dovedea că a obținut rezultate mai bune decât fostele
agenții anticorupție. Prin urmare, Macovei a declarat că procu
rorul general Amarie este răspunzător de eșecul PNA și că acesta
ar trebui să analizeze și să decidă cu privire la rămânerea sa la
conducerea instituției. Cu alte cuvinte, îl îndemna să demisioneze.

Prim ministrul Tăriceanu s-a arătat și el deranjat de lipsa de rezul
tate în activitatea PÎCCJ și a PNA, amintind că responsabilitatea în
astfel de cazuri revine, de regulă, conducătorilor instituțiilor.
La sfârșitul lui martie 2005, Guvernul a aprobat strategiile
anticorupție și de reformă a justiției, prin care își asuma modifi
cări legislative de anvergură, apoi Traian Băsescu a cerut CSM
să-și asume răspunderea pentru reforma justiției.
După aproximativ patru luni, în primăvara anului 2005, un
telefon neașteptat mi-a schimbat viața. Monica Macovei, minis
trul în exercițiu al justiției, mă întreabă ce fac și dacă vreau să mă
văd cu ea. Nu ne cunoșteam. în întâlnirea care a avut loc în biroul
ministrului, mi-a spus că vrea să schimbe conducerea Parchetului
Național Anticorupție pentru ineficiență, în contextul în care
mai erau deschise câteva capitole în procedura de aderare a Ro
mâniei la Uniunea Europeană, iar Justiția era unul dintre acesta.
Procurorii anticorupție nu puteau să-i demonstreze nici ei, nici
experților europeni că au rezultate în investigarea cazurilor de
mare corupție, iar fără asta aderarea țării la UE nu era posibilă.
Presiunea era mare, calendarul aderării era strâns, România pro-
punându-și ca termen pentru accedere în uniune 2006 ori, în cel
mai rău caz, 2007. Aveam suficientă experiență să-mi dau seama
că într-un timp atât de scurt progresele cerute nu puteau fi evi
dente pentru a convinge. Monica Macovei era însă decisă și con
știentă că, pentru a avea o șansă, trebuie să schimbe conducerea
PNA și, de altfel, toată conducerea Ministerului Public, fără însă
să-mi spună pentru ce post mă vizează.
Monica Macovei mi-a spus că nu e mulțumită nici de activi
tatea procurorului general al României, Ilie Botoș, nici de activi
tatea procurorului general al PNA, loan Amarie, însă că, mai întâi,
ar vrea să schimbe conducerea PNA, dar pentru asta este nevoie
de o modificare legislativă. A fost mai mult o discuție de tatonare,
fără întrebări și răspunsuri concrete.
în același timp, de la Bruxelles se anunța că lupta împotriva
corupției trebuie să fie prioritară pentru autoritățile din România
și Bulgaria dacă doresc să devină membre ale Uniunii Europene
la 1 ianuarie 2007, iar premierul român, știind că este presat de
214 DANIEL MORAR

i i mp, promitea că marii corupți vor cădea și că va urmări personal
modul în care procurorii din PNA își desfășoară activitatea, anun-
|and că dacă nu vor fi rezultate îl va înlocui pe șeful Parchetului
N ațional Anticorupție.
Discuțiile dintre mine și ministrul justiției au continuat apoi
de la distanță, telefonic. Nu-mi spunea neapărat ceva concret, însă
înțelegeam că face demersuri în sensul celor discutate la Bucu
rești. Era un ministru neangajat politic, dar ocupa în guvern un
portofoliu ce revenea, potrivit algoritmului stabilit în alianță,
Partidului Democrat din care făceau parte marii mei contestatari,
loan Olteanu și Liviu Ciupe. Toate acestea i le-am spus ministru
I ui încă de la început, știam cu ce pot fi atacat, și trebuia să știe și
ea. S-a luptat apoi cu opoziția celor doi și a altor membri din par-
lid, iar când au apărut în presă primele informații cu privire la
numirea mea ca procuror general al PNA au apărut și primele
atacuri publice din partea celor doi membri marcanți ai partidu
lui de guvernământ. Povestea o cunoaștem deja.
în toată acea perioadă, Macovei avea dese ieșiri publice în care
arăta cum lipsa unor dosare importante în activitatea procurori
lor demonstra lipsa de angajament a României în combaterea
marii corupții și împiedica aderarea țării la UE. loan Amarie nu
avea nici o intenție să demisioneze în ciuda criticilor ministrului
justiției care explica peste tot că trebuie schimbat din funcție.
Tocmai de aceea în pachetul legislativ adoptat de Guvern privind
reforma justiției și regimul proprietății, pentru care executivul
intenționa să își asume răspunderea în fața Parlamentului, se
prevedea că procurorii generali și adjuncți ai PNA și PÎCCJ vor
putea fi revocați din funcție de președintele țării, la propunerea
ministrului justiției, cu avizul CSM. Legile justiției au fost adop
tate prin angajarea răspunderii Guvernului și au trecut inclusiv
examenul de constituționalitate, intrând în vigoare.
în baza noilor modificări, ministrul justiției a cerut revocarea
din funcție a conducerii PNA și a procurorilor-șefi de la Serviciul
de Combatere a Crimei Organizate din PÎCCJ. Astfel, de la PNA a
fost propusă revocarea lui loan Amarie, a procurorilor generali
adjuncți Adrian Horia Miclescu și Gheorghe Șuhan, dar și a procu
re rilor-șefi de secție Ion Panaitescu, Vasile Drăghici și Alexandru

Florin Chiciu. Pentru a evita demiterea, loan Amarie a cerut să
fie eliberat din funcție prin pensionare.
După ce președintele Băsescu a semnat decretele de eliberare
din funcție a șefilor parchetului anticorupție, ministrul justiției
a anunțat public că mă va propune pentru funcția de procuror
general al PNA, iar pentru celelalte posturi vacante va face pro
puneri mai târziu, în urma unei selecții la care era invitat să par
ticipe orice procuror. M-a anunțat și pe mine, iar în ro august am
fost intervievat de Secția de procurori a CSM care a avizat numi
rea mea în funcție. îmi aduc aminte că, la întrebarea membrilor
CSM, am răspuns că nu am un plan de management scris și nici
foarte exact cu privire la PNA, dar că voi face o evaluare a institu
ției în ansamblu, și a fiecărui procuror în parte, în paralel cu eva
luarea dosarelor instrumentate de aceștia. Răspunsul meu a fost
criticat în presa din zilele următoare și calificat ca fiind candid, iar
în prezent poate părea inadecvat având în vedere că, pentru ocu
parea oricărei funcții de conducere în instanțe și parchete, candi
dații sunt obligați să întocmească un proiect de management.
Atunci nu era așa, numirea mea s-a făcut intempestiv. Oricum,
atitudinea mea față de proiectele de management nu s-a schimbat
prea mult între timp.
Am fost de a lungul anilor atât în postura de examinat, cât și
în rolul examinatorului, de mult mai multe ori în cea din urmă
ipostază, și am constatat că în Ministerul Public planurile de ma
nagement prezentate de candidați sunt de o inconsistență și de o
banalitate insultătoare. Prin urmare nici atitudinea ulterioară a
celui promovat nu poate fi altfel. Nu aceste planuri, chiar bine
scrise, ar trebui să fie argumentul principal care să justifice ale
gerile de promovare a unuia sau altuia în poziții importante. Pro
iectele și intențiile viitoare ale unei persoane pot să inducă în
eroare, oricum de regulă se susține ceea ce decidentul vrea să
audă. Adesea candidatul se supraevaluează, fiind convins că e în
stare să facă ceea ce susține, dar nu se întâmplă așa pentru că nu
suntem obișnuiți nici cu încordările lungi, nici cu sforțările con
tinue. Tocmai de asta, nu viitorul pe care îl proiectează cineva, nu
ce declară sau crede că va realiza sunt ceea ce contează într o
216 DANIEL MORAR

alegere de acest gen, ci trecutul său, ceea ce a făcut deja. Până la
ii rină trecutul definește prezentul, doar acesta este sigur și poate
11 evaluat obiectiv. Mizând exclusiv pe planuri de management

elaborate nu se poate evita ca procurori fără un trecut profesional
consistent, fără anchete semnificative în cariera lor, să ajungă în
funcții importante în ierarhia parchetelor, iar apoi să nu mar-
। beze în nici un fel cu prezența lor locul pe care îl ocupă. Doar cu
planuri bine scrise nu se poate evita impostura.
După interviul din fața CSM, am avut o scurtă întrevedere cu
președintele Băsescu, despre care am mai scris, când mi-a spus
că nu mă cunoaște, dar că merge pe mâna ministrului justiției,
inii august, președintele a semnat decretul de numire a mea în
funcția de procuror general al PNA, iar la 16 august 2005, la o zi
după ce împlinisem 39 de ani, am fost instalat oficial la condu
cerea PNA.
în primele zile am încercat să-mi organizez munca, însă eram
întrerupt de nenumărate telefoane și vizite, anunțate și neanun
țațe, primite de la diverse persoane ce reprezentau instituții și
autorități cu care se presupunea că va trebui să colaborez în pe
rioada următoare. Chiar a doua zi s-au prezentat la cabinetul meu
trei persoane, una dintre ele recomandându-se ca fiind un general
de la Serviciul de Protecție și Pază (SPP), care mi i-a prezentat pe
ceilalți doi, ofițeri în cadrul aceluiași serviciu, și care, spunea ge
neralul, erau cei care urmau să-mi asigure protecția zilnică. Am
fost surprins, nu cerusem așa ceva, dar mi au spus că predecesorul
meu, Amarie, avusese doi aghiotanți și au presupus că și eu voi
proceda la fel. l-am refuzat, le-am spus că nu am nevoie de ofițeri
SPP pentru protecție și că îi voi suna dacă mi se va părea vreodată
că sunt în pericol. Nu a fost nevoie, în cei șapte ani cât am fost în
fruntea DNA nu am apelat niciodată la serviciile lor de protecție
sau la serviciile vreunei alte instituții a statului în acest scop. Pre
siunile și amenințările la care am fost supus în anii mei la șefia
DNA au fost de cu totul altă natură, iar ofițerii SPP nu ar fi putut
să mă ajute deloc în această privință.
Tot cu un „general“ am mai avut o întâlnire în acele zile de
început. Pe biroul meu se afla și „telefonul negru“, un telefon din
rețeaua specială, accesibilă doar demnitarilor și funcționarilor
guvernamentali de rang înalt și folosită pentru convorbirile cu
un înalt grad de confidențialitate. Când se suna pe firul direct nu
știai cine te sună și aflai doar când apelantul se prezenta. Pe
această rețea am fost sunat de persoana care s-a prezentat a fi co
misarul general Prodan și care, în numele viitoarei colaborări în
lupta împotriva corupției, mi-a cerut o audiență. Nu înțelesesem
exact unde era comisar general domnul Prodan, dar am fost de
acord cu vizita sa. în ziua stabilită pentru audiență, am fost anun
țat că s-a prezentat comisarul general Prodan împreună cu un
preot, pretinzând că ambii sunt programați pentru aceeași întâl
nire. Nu știam nimic de vreun preot, însă am fost de acord să-i
primesc. în biroul meu au intrat doi bărbați, unul în haine civile,
iar celălalt în sutana preoțească. Comisarul Prodan, cel în haine
civile, a făcut prezentările, spunându mi că domnul îmbrăcat în
haine preoțești este preotul paroh de la biserica românească din
Bruxelles și că, de fapt, și el, Prodan, are formație de preot. Nu
înțelegeam nimic, mai ales că nici de această dată nu mă lămuri
sem la ce instituție era Prodan comisar general. Așteptam însă să
văd ce vor de la mine. Prodan a început o discuție despre necesi
tatea luptei ferme împotriva corupției, despre misiunea mea,
despre cum și el este angajat în această luptă și nu doar el, ci și
preotul care îl însoțea, fiind convins că fenomenul trebuie com
bătut prin orice mijloace. Tocmai de aceea, s-a gândit să 1 aducă
pe preot să mă spovedească, să intru curat în misiunea mea. Mi a
propus ca la intrarea în instituție să instalăm un paraclis unde să
se roage cei care vin la DNA. Preotul îi ținea isonul. Am întrebat
dacă paraclisul va fi pentru angajați, sau pentru inculpați, și mi au
răspuns că și pentru unii, și pentru alții, le folosește tuturor, insti
tuției și misiunii procurorilor, în general. Păreau convinși și si
guri pe modul în care trebuia abordată lupta împotriva corupției
la nivel înalt. I-am refuzat, spunându-le că eu am o altă abordare,
și, intrigat, l-am întrebat în mod expres pe Prodan ce fel de corni
sar general este. Mi-a răspuns că el conduce Comisariatul General
pentru o Societate Civilă, o organizație neguvernamentală. Am
încheiat discuția, i-am poftit afară din birou și i-am spus apoi
218 DANIEL MORAR

Ancăi Flitan, șefa mea de cabinet, că nu o să-i mai primesc pe cei
doi vreodată la mine.
încă din timpul întâlnirii m-au intrigat două lucruri. Primul,
nu înțelegeam cum de avea o organizație neguvernamentală, un
ONG, acces la un telefon guvernamental. Al doilea, în momentul
în care Prodan mi-a spus că și el este preot mi am dat seama că îl
știam de undeva. L-am identificat apoi sub numele „părintele Gri-
gore“, un preot caterisit, cunoscut ca atare de procurorii clujeni
atunci când îl anchetau pentru diverse acuzații. Nu mai știam ce
s-a întâmplat cu el, și iată unde l-am reîntâlnit. Am refuzat să îl mai
primesc la mine și să-i răspund la telefon, dar Prodan nu s-a dat
bătut. M-a sunat din nou pe telefonul guvernamental și i-am cerut
să nu mă mai deranjeze. După ce i-am închis, m-am interesat cine
i a aprobat conexiunea la rețeaua specială și am ajuns să discut
cu un general adevărat de la administrația prezidențială, care însă
nu a fost în stare să-mi explice cum a ajuns un ONG să fie conectat
la rețeaua guvernamentală. Am uitat apoi de părintele Grigore,
însă el nu-și uitase deprinderile, așa că, după câțiva ani, procuro
rii DNA îl trimiteau în judecată pentru trafic de influență sub
acuzațiile de a fi pretins de la mai multe persoane 45.000 de euro
și un autoturism de lux pentru a interveni pe lângă magistrații
bucureșteni ca să-i determine să pună în libertate două persoane
arestate preventiv. A primit autoturismul, însă nu a mai apucat
să primească și banii. Prin 2009, i se mai imputa și că a primit de
la o persoană 27.000 de euro pentru a interveni pe lângă șefii In
spectoratului General al Poliției Române și ai IPJ Maramureș ca
un mandat de arestare emis pe numele persoanei care i-a dat banii
să nu fie pus în executare, promițând că va interveni și pe lângă
procurorul care instrumenta dosarul penal al denunțătorului,
pentru a obține o soluție favorabilă acestuia5. Un an mai târziu, se
descoperea o altă faptă a părintelui Grigore, comisă în același regis
tru penal. Presa anunța că șeful organizației nonguvernamentale
Comisariatul pentru Societatea Civilă, Grigore Prodan, a fost trimis
în judecată într-un dosar instrumentat de procurorii anticorupție,
fiind acuzat că a primit 60.000 de euro și alte bunuri pentru a

interveni pe lângă un procuror în scopul punerii în libertate a
unei persoane6.
în august 2005, abia ce îmi începusem munca la PNA și am
fost dezamăgit să constat că, deși se vorbea întruna despre marea
corupție din România, urmele ei în fișetele procurorilor nu se
prea vedeau. Nu existau investigații în curs ori cazuri de mare
corupție în lucru. Nici urmă de cele 40 de dosare de mare corupție
care s-ar fi aflat la PNA, cifră pe care o anunțase fostul ministru al
justiției, Cristian Diaconescu, într-o conferință de presă de la în
ceputul lui decembrie 2004. Procurorii investigau masiv infrac
țiuni legate de modul în care băncile acordau credite persoanelor
fizice sau juridice pe care nu le puteau recupera ulterior, iar mul
titudinea de dosare de acest gen îi transforma pe procurori în
recuperatori de credite pentru sistemul bancar, care era în cvasi-
totalitatea sa privat. Găsisem pe masa procurorilor dosarul BCR
Novaci, un dosar de mare complexitate, având în vedere prejudi
ciul estimat la 6.000 de miliarde de lei vechi, însă realizam că nu
acesta era genul de dosare de care trebuia să ne ocupăm. Nu
aceasta era misiunea unei structuri de parchet constituită, orga
nizată și finanțată pentru combaterea marii corupții, cu 125 de
procurori, 175 de ofițeri de poliție judiciară, 45 de specialiștii, ex-
perții proprii în varii domenii.
Așa că am schimbat abordarea, declarând că ne vom ocupa
doar de dosarele clasice de corupție și de marea criminalitate eco
nomico financiară cauzatoare de prejudicii în dauna bugetului
public. Ca să faci asta însă, trebuie să ai și cu cine, iar eu aveam
nevoie să știu pe cine mă pot baza. Am căutat printre cei pe care
îi cunoșteam sau care îmi erau recomandați și erau validați pro
fesional, cerându-le să vină să lucreze cu mine la PNA. Astfel, au
fost numiți loan Mircea Zărie și Carmen Argentina Gâlcă, ca pro
curori generali adjuncți, Irinel Păun, ca procuror-șef al Secției de
combatere a corupției, Doru Florin Țuluș, ca procuror-șef al Secției
de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție și
Romeo Bălan, ca procuror militar șef al Secției de combatere a
infracțiunilor de corupție săvârșite de militari. Ei au fost colabo
ratorii mei apropiați în următorii ani.
220 DANIEL MORAR

I-am evaluat apoi pe toți procurorii din instituție pe baza lu
crărilor și rezultatelor fiecăruia și am emis ordine de revocare
pentru 11 dintre aceștia, ceea ce însemna că trebuiau să plece. Nu
lăsaseră nici un rezultat în activitatea lor de procurori anticorup
ție, prin urmare nu aveam nici o remușcare. Cu toate acestea,
gestul meu de a-i concedia a fost destul de neobișnuit pentru un
sistem în care procurorii-șefi erau îngăduitori cu subordonații,
chiar dacă aceștia erau lipsiți de pasiune în munca lor și inefici
enți. îngăduitori s-au dovedit și membrii Secției de procurori din
CSM, cărora le-am cerut avizul pentru revocare. Aleșii procurori
lor în CSM s-au comportat ca niște avocați ai celor revocați, fiind
preocupați de cariera „bieților procurori“ ineficienți și nicidecum
de eficiența unei structuri de parchet. Le-au acceptat cererile de
transfer și pensionare, astfel încât prestigiul profesional să nu le
fie afectat. Dacă avizul lor nu ar fi fost unul consultativ, probabil
că mi-ar fi refuzat revocarea, însă știau că totul depinde de mine,
iar eu eram decis să fac curățenie în instituție. în același timp,
le-am spus procurorilor rămași ce așteptări am de la ei. Revocarea
colegilor lor a avut un efect puternic, fiind convinși de acum că
voi proceda și cu ei la fel dacă nu vor munci și nu vor avea rezul
tate. Erau bine plătiți, aveau gradul profesional maxim în ierarhia
Ministerului Public, aveau la dispoziție o logistică mai perfor
mantă decât oricare altă unitate de parchet, așa că totul depindea
doar de ei, trebuia să fie activi și eficienți. Nu aveau scuze.
Revocarea procurorilor ineficienți a trezit revoltă în sistem și
a determinat chiar intervenția șefului statului. Președintele Tra
ian Băsescu constata, într-o conferință de presă, că îndrăzneala
de a reforma PNA a stârnit un val de furie și le cerea magistraților
să înțeleagă că au obligații și față de țară, nu doar față de ei înșiși.
„Se încearcă reformarea activității fostului PNA, dar a stârnit un
val de furie îndrăzneala de a reforma PNA. Am văzut că Daniel
Morar, eu și Monica Macovei suntem puternic criticați pentru
îndrăzneala de a schimba procurori care au avut atâtea succese.
Ca și cum ați uitat ce scriați acum două săptămâni“, le spunea
președintele ziariștilor7.
PARCHETUL ANTICORUPȚIE. ÎNCEPUTUL 22L

Din punct de vedere legislativ, aveam însă problema legată
de lipsa de competență în investigarea infracțiunilor comise de
deputați și senatori, ca urmare de deciziei Curții Constituționale
pronunțate în cauza fostului senator Vasile Duță. Pentru a redo
bândi această competență, împreună cu Monica Macovei am
realizat că e nevoie de transformarea instituției dintr-un parchet
separat într-o structură integrată în PÎCCJ și, printr-o ordonanță
de urgență a Guvernului, în septembrie 2005, PNA s-a transformat
în DNA, un departament și, mai târziu, o direcție din cadrul PÎCCJ,
dobândind competența de a cerceta infracțiunile de corupție co
mise de către membrii legislativului. Ordonanța de urgență a
Guvernului a fost aprobată fără probleme de Camera Deputaților,
rămânând să fie aprobată ulterior de Senat.
Ofensiva
Jocuri de putere. Dosarele „Zambaccian“ și „Mătușa Tamara“.
Presiuni în dosarul „Flota“
Ne mai trebuiau doar dosarele de mare corupție pe care le aștep

tau toți, opinia publică, ministrul justiției, experții europeni.
In așteptarea sesizărilor, am verificat dosarele închise sub ve
chea conducere. Așa am infirmat soluția de neîncepere a urmări
rii penale dispusă în dosarul afacerilor familiei fostului ministru
al integrării europene din Guvernul Năstase, Hildegard Puwak.
PNA se sesizase din oficiu, în august 2003, ca urmare a informați
ilor din mass-media, în legătură cu modul în care a fost dobândită
și folosită suma de 160.000 de euro, accesată de firmele soțului
ministrului, losif Mihai Puwak, pentru derularea unor proiecte
de specializare și calificare profesională ce implicau stagii de pre
gătire și deplasări în Germania pentru 60 de persoane, în cadrul
programului „Leonardo da Vinci“. în 19 decembrie 2003, după ce
Hildegard Puwak și-a dat demisia din funcția de ministru, PNA a
închis dosarul soțului său și al fiului acesteia, Mihai Puwak1.
După redeschiderea dosarului, a fost trimis în judecată mai întâi
soțul fostului ministru, la sfârșitul lui decembrie 2007 acesta fi
ind condamnat la doi ani și jumătate de închisoare pentru detur
nare de fonduri și schimbarea destinației fondurilor europene2.
Doi ani mai târziu, era condamnat și fiul ministrului la trei ani
de închisoare cu suspendare tot pentru deturnarea fondurilor
europene3.
Am infirmat apoi soluția în dosarul „Zambaccian“. Adrian Năs
tase, care devenise între timp președintele Camerei Deputaților,
OFENSIVA 223
era o personalitate de calibru și nu concepea că poate fi subiectul
unei investigații penale. Fusese cel mai puternic om din stat în
ultimii patru ani, prim-ministru în legislatura anterioară și pier
duse recent alegerile prezidențiale din 2004 în fața lui Traian
Băsescu. încă înainte de a redeschide dosarul său, în toamna lui
2005, în condițiile în care în presă se vorbea de sesizarea senatoa
rei PNL Mona Muscă cu privire la modul în care achiziționase un
teren de la mai vechiul meu client Gabriel Bivolaru, Adrian Năs-
tase m-a contactat telefonic, prin șefa sa de cabinet, cerându-mi
să-1 sun. Am transmis că eu nu am de ce să-l sun, însă, dacă do
rește, putem vorbi. „Nu, nu acum, dânsul insistă să-1 sunați dum
neavoastră“, mi-a spus doamna de la capătul firului. Adrian
Năstase era un obișnuit al jocurilor de putere și știa să se poziți
oneze în raport cu oricine, iar în acel moment asta făcea. Nu 1 am
sunat. Așa că m-a sunat el după câteva ore să-mi spună, pentru
început, că a luat referințe despre mine și că a aflat că sunt un om
corect, ca apoi să mă întrebe dacă are vreun dosar deschis la PNA,
pentru că dacă ar fi așa, asta i-ar crea ceva probleme. I am spus că
în acel moment nu avea. A avut în zilele următoare, după ce am
redeschis dosarul „Zambaccian“, și așa și-a schimbat părerea de
spre mine, numindu-mă comisar sovietic.
Potrivit sesizării, Năstase a cumpărat, în 1998, un teren de 700
de metri pătrați în strada Zambaccian, la un preț de 11.000 de
dolari, „de 25 de ori mai mic decât prețul real, de piață, al terenu
lui“. Terenul a ajuns la Năstase după ce Bivolaru l-a vândut soa
crei sale, în 1996, în timp ce el era cercetat penal. După doi ani,
terenul a fost cumpărat de Athena Marianthi Teodoru, care l-a
vândut cabinetului de avocatură „Adrian Năstase“4. Deși eram
oarecum familiarizat cu problema reclamată, nu fondul dosaru
lui mi-a atras atenția, ci faptul că, din punct de vedere procedural,
soluția era greșită. Deși procurorii înregistraseră, în mod corect,
sesizarea Monei Muscă ca dosar penal, nu au dispus o soluție în
temeiată pe prevederile Codului de procedură penală, întreaga
lucrare fiind înregistrată apoi cu un număr administrativ, care se
uzita în nomenclatorul parchetelor pentru alte tipuri de lucrări
decât cele penale. Era o ciudățenie și nu mi-am putut-o explica
224 DANIEL MORAR

decât prin intenția evidentă de a nu cerceta penal faptele sesizate.
Am explicat publ ic acest lucru, iar Adrian Năstase și-a exprimat,
tot public, speranța ca actul meu să nu aibă decât conotații pro
cedurale. Câteva săptămâni mai târziu, Năstase ne-a solicitat ur
gentarea soluționării dosarului tocmai pentru ca, spunea el,
opinia publică să înțeleagă că a asistat la o acțiune orchestrată și
motivată strict de comenzi politice și nicidecum de argumente și
temeiuri legale.
între timp, ca urmare a modificărilor legislative, PÎCCJ a tri
mis la DNA toate dosarele care îi priveau pe senatorii și deputății
cercetați pentru fapte de corupție și mare criminalitate economi
co financiară. O parte dintre acestea fuseseră trimise de PNA la
PÎCCJ după decizia CCR din mai 2005, iar celelalte erau dosare
înregistrate ulterior. Presa nota că procurorii DNA vor prelua cele
nouă cauze ce fuseseră transmise PÎCCJ, dar și pe cele apărute
între timp, în total fiind vorba despre 22 de dosare privind sena
tori și deputați cercetați pentru fapte de corupție
Sfârșitul anului marca începerea urmăririi penale în câteva
din dosarele de mare corupție aflate pe rolul procurorilor și care
priveau persoane publice. Deputății loan Sirețeanu și Ion Dumi
tru, președintele consiliului județean Constanța, Nicușor Con
stantinescu, și primarul Constanței, Radu Mazăre, primeau
citații pentru a se prezenta în fața procurorilor. Erau membri PSD,
și toți se plângeau presei că sunt persecutați din motive politice,
trecând sub tăcere faptul că acuzațiile erau cât se poate de pămân
tene, respectiv mari fraude economico-financiare care cauzaseră
prejudicii semnificative bugetului de stat. Eram surprins de noua
tipologie de infractor întâlnită, cea care nu se străduia deloc să își
acopere urmele. Deputatul PSD Ion Dumitru credea că DNA l-a
băgat în lumea bună, însă până la urmă a ajuns să fie condamnat
definitiv pentru că a achiziționat pentru regia pădurilor un utilaj
militar inutil, un tanc din Ucraina, introdus în țară cu 6000 de
dolari, dar plătit de Romsilva cu aproape 300.000 de dolari5. Radu
Mazăre considera că prigoana politică pe care o desfășura actuala
putere prin DNA continua într-un mod susținut cu o serie de
abuzuri și hăituieli politice împotriva sa. în luna decembrie se
OFENSIVA 225
înregistra arestarea preventivă a foștilor șefi ai SRI Prahova, co
loneii în rezervă Corneliu Păltânea și Daniel Bucur, acuzați de
luare de mită, instigare și complicitate la șantaj și asociere în
vederea comiterii de infracțiuni, reținându-se că ar fi blocat in
formații referitoare la afaceri nelegale cu petrol la Societatea
Astra Ploiești și s ar fi asociat la sustragerea a sute de tone de
combustibil, primind, în schimb, bani, produse și alte avantaje
materiale6.
Dosarele care intrau pe rolul procurorilor erau de factură di
versă. înalta Curte de Casație și Justiție a restituit definitiv la DNA
dosarul „Flota“, în care erau inculpate 80 de persoane, printre care
și președintele în exercițiu al României, ceea ce a generat o nouă
problemă juridică. Traian Băsescu fusese trimis în judecată îna
inte de a deveni președinte, la o dată la care nu avea imunitate.
Acum însă, din noua postură, beneficia de imunitatea conferită
de Constituție, care prevedea că, în timpul mandatului, președin
tele statului nu poate fi cercetat decât pentru înaltă trădare, or el
fusese trimis în judecată pentru alt gen de fapte. Evident că toată
lumea era curioasă și nerăbdătoare să vadă cum vom proceda.
Apucasem însă să explic public cu referire la un alt dosar al pre
ședintelui, „Casa Mihăileanu“, că nu vom putea face cercetări în
noile condiții, că dosarul va fi păstrat și se va redeschide oricând,
dar nu atât timp cât Traian Băsescu este președintele României.
Explicațiile au trezit criticile publice la adresa mea, fiind acuzat
că am găsit o modalitate de a-1 proteja pe cel care m-a numit în
funcție. Eram de acord că imunitatea e o formă de protecție a pre
ședintelui în exercițiu, însă această protecție nu o ofeream eu, ci
Constituția. Se pare că nici măcar Traian Băsescu nu era de acord
cu mine, susținând public că e de acord să fie cercetat ca orice
cetățean. Am avut o discuție telefonică pe această temă în care
i-am explicat că imunitatea e o formă de protecție instituită toc
mai în scopul de a-și putea îndeplini în liniște și fără șicane juri
dice mandatul prezidențial și că nu poate să renunțe la ea,
imunitatea fiind instituită în vederea protejării funcției, iar nu a
persoanei. Nu l-am convins, însă nici nu am schimbat abordarea.
Renate Weber, la acea dată consilier prezidențial, se exprimase
226 DANIEL MORAR

deja public, înaintea mea, cu privire la imposibilitatea cercetării
președintelui în exercițiu și depunea eforturi să-și convingă șeful
de justețea soluției. In ciuda insistențelor și întrebărilor repetate
puse de jurnaliști de-a lungul celor șapte ani cât am condus DNA
in legătură cu dosarul „Flota“, nu am permis cercetarea președin
telui și nici pronunțarea vreunei soluții față de acesta în timpul
mandatelor sale. Procurorii au dat o soluție abia după ce Traian
Băsescu și-a încheiat cel de al doilea mandat de Președinte al Ro
mâniei, atunci când eu nu mai eram la DNA.
Revenind la sfârșitul anului 2005, vedeam că presiunea asupra
mea și a procurorilor era foarte mare. Toată lumea, public și au
torități, voia rezultate imediate. Acestea însă nu erau posibile
intr-un timp atât de scurt tocmai datorită particularităților unei
anchete penale și anvergurii dosarelor de pe masa procurorilor.
Explicam public că suntem conștienți că trebuie să rezolvăm ca
zuri de mare corupție, având imperativul integrării în UE, unde
„cartonașul roșu“ viza combaterea marii corupții, dar că eu tre
buie să mă asigur că procurorii își păstrează independența și pro
fesionalismul, astfel încât să evităm inculparea și trimiterea în
judecată a unor oameni nevinovați. Aveam suficientă experiență
să înțeleg că o instituție anticorupție performantă nu se poate
construi în scurt timp și nici pentru scurt timp, doar cu un scop
anume, în cazul de față doar pentru a asigura aderarea României
Ia spațiul european. Apoi, performanța unei structuri de parchet
nu e măsurată doar de experții europeni, ci e dată de soluțiile
instanțelor de judecată, or acestea urmau să vină negreșit, impla
cabil, în anii următori. încercam să fac pe toată lumea să înțeleagă
că noțiunea de mare corupție trebuie raportată la realitățile ro
mânești și că rezultatele DNA ar putea să nu fie la nivelul aștep
tărilor imediate.
La începutul anului 2006 intra în atenția procurorilor DNA
moștenirea primită de familia Năstase de la o mătușă, dosarul
urmând să fie cunoscut sub denumirea „Mătușa Tamara“. Presa
centrală a redat pe larg despre averea pe care o mătușă i-a lăsat-o
moștenire soției fostului prim-ministru Adrian Năstase, iar cu
privire la bijuteriile pe care le-a moștenit familia Năstase de la
OFENSIVA 227
aceeași rudă, Oficiul Național pentru Spălarea Banilor a făcut o
sesizare, în 1999, la PÎCCJ. în ianuarie 2002, în urma scandalului
declanșat de apariția raportului Armaghedon II, Adrian Năstase
a trimis procurorului general al României declarația sa de avere
și declarația de impozit fiscal, solicitându-i să examineze toate
elementele apărute în raport, însă procurorul general al Româ
niei de atunci, Tănase Joița, a precizat că parchetul nu avea nici
o competență în a controla averea demnitarilor. Până la urmă,
cererea lui Năstase de verificare a moștenirii a fost trimisă la DNA.
Cazul a trezit o oarecare ilaritate: o mătușă necunoscută publicu
lui lăsa familiei premierului o moștenire considerabilă, iar PSD-ul
trebuia să facă față întrebărilor din spațiul public. în acest con
text, unii dintre parlamentarii partidului au pretins ca Năstase,
care își asumase acest scandal, să lămurească chestiunea. Adrian
Năstase s-a autosuspendat din funcția de președinte executiv al
PSD până când, spunea el, aspectele juridice legate de cazul moș
tenirii primite de soția sa vor fi clarificate, dar nu înainte de a
acuza faptul că împotriva lui se desfășoară o campanie dusă de
persoane apropiate lui Băsescu, pe baza unor informații furnizate
de serviciile secrete. Traian Băsescu i-a dat replica, declarând că
nu știe ce au făcut serviciile secrete până în decembrie 2004, dar
că, încă de la începutul mandatului său, el a interzis intervenția
acestora în viața politică.
George Copos, unul dintre cei mai cunoscuți și bogați oameni
din România în acele vremuri, finanțator al clubului de fotbal
Rapid București, s-a decis să intre în politică, devenind membru
al Partidului Conservator (PC), condus de Dan Voiculescu. Cum
acest partid făcea parte din coaliția de guvernare, George Copos
a devenit viceprim-ministru. însă afacerile sale economice I au
ajuns din urmă, astfel că DNA anunța punerea sa sub acuzare,
alături de președintele Loteriei Naționale, Nicolae Cristea, și a
unui acționar de la Ana Electronic7, pentru evaziune fiscală de
aproape un milion de euro. Interesul și rumoarea create de an
chetarea vicepremierului în exercițiu au fost maxime. Dădusem
comunicatul de presă cu privire la începerea urmăririi penale
fără să anunț pe cineva înainte, astfel că nu știau de anchetă nici
228 DANIEL MORAR

președintele, nici premierul, nici ministrul justiției, nici procu
rorul general. întâmplarea a făcut ca în acea zi să merg la o piesă
de teatru și să-mi închid telefonul. După două ore, când l-am re
deschis, aveam peste 50 de apeluri nepreluate, inclusiv de la mi
nistrul justiției și de la procurorul general, Ilie Botoș. Botoș,
primul cu care am vorbit, mi-a spus că e o adevărată nebunie în
presă legată de Copos și că cei din guvern sunt nemulțumiți că
nu au fost anunțați dinainte. I am explicat că dosarul nu are le
gătură cu calitatea lui Copos de membru al guvernului, deci că
nu aveam obligația să informez pe nimeni despre începerea ur
măririi penale. Mi-a spus că el înțelege, dar că oamenii politicii
acceptă cu greu asta.
Deși cei din guvern realizau că se investighează operațiuni
anterioare, care nu aveau legătură cu calitatea de ministru a celui
învinuit, prim-ministrul Tăriceanu declara public că parchetul
ar fi trebuit să-l înștiințeze în legătură cu situația viceprim-mi
nistrului și că încă așteaptă informarea din partea mea. Am inter
venit, tot public, pentru a explica că nu voi face nici o informare
din moment ce procedura prevăzută de lege prevedea înștiințarea
prim-ministrului doar dacă faptele sunt comise în timpul exerci
tării mandatului, or Copos era cercetat pentru fapte comise îna
inte de a deveni ministru.
Monica Macovei declara, câțiva ani mai târziu, că în momen
tul în care cei din guvern au aflat de punerea sub învinuire a vi-
cepremierului în exercițiu au fost realmente șocați, iar premierul
i a cerut ca pe viitor să găsească o modalitate de a-1 anunța despre
acțiunile procurorilor înainte ca știrea să devină publică.
Nu doar premierul era nemulțumit că nu fusese informat, ci
și președintele statului. Chiar în seara zilei în care știrea despre
cercetarea lui Copos devenise publică am primit un telefon de la
președinție, iar la capătul firului era Traian Băsescu. O țin minte
ca pe una dintre cele mai lungi conversații telefonice pe care
le am avut vreodată cu președintele, mai ales în condițiile în care
interacțiunea noastră de până atunci era cvasiinexistentă. Voia
să știe care e situația dosarului, explicându mi că, chiar dacă fap
tele pentru care era cercetat vicepremierul nu fuseseră comise în
OFENSIVA 229
timpul exercitării mandatului de ministru, e nevoie să cunoască
natura acestora în ideea unei posibile remanieri guvernamentale,
întrucât nu avea de gând să accepte ca persoane cercetate penal
să facă parte din guvern. Mi-a mai spus că a urmărit disputa pu
blică dintre mine și premierul Tăriceanu, că începe să înțeleagă
cum gândesc și că trebuie să știu că lupta împotriva corupției e
un obiectiv al mandatului său prezidențial și că va rămâne ca
atare inclusiv în cel de al doilea mandat, pe care nici nu se gân
dește să nu-1 obțină. Ceea ce voia să-mi transmită era, de fapt, că
lupta împotriva marii corupții e un demers dificil, pe care nu l
voi putea duce de unul singur, că atât eu, cât și procurorii aveam
nevoie de sprijin și tocmai de aceea între noi trebuie să existe un
climat de încredere.
Deși nu am intenționat în nici un fel să generez o situație de
criză, gândind și acționând doar ca procuror, am învățat ceva atât
din disputa de la distanță cu premierul, cât și din discuția cu pre
ședintele. îmi era clar că, întemeiat sau nu, demnitarii publici
voiau să știe ce se petrece la vârful statului și nu le plăcea să fie
luați prin surprindere. După mulți ani, am realizat însă că acea
atitudine a fost declarația noastră de independență, a procurorilor.
Coaliția de la guvernare își reafirma sprijinul față de Copos,
iar acesta declara că stă la dispoziția DNA și că nu are nici o emo
ție cu privire la rezultatul anchetei, însă avertiza procurorii ca, la
finalul investigației, fie să sancționeze ilegalitățile, dacă le găsesc,
fie să își ceară scuze, dacă învinuirile nu se confirmă. Așa cum
vom vedea, nu a fost nevoie de scuze. Liderul PSD aflat în opoziție,
Mircea Geoană, nu era impresionat de dosarul Copos, apreciind
că nu se poate vorbi de o luptă reală împotriva corupției atât timp
cât marii oligarhi din jurul PNL și PD nu vor fi luați la puricat.
între timp, procurorii din dosarul „Zambaccian“, Mariana
Alexandru și Lucian Papici, m-au anunțat că e nevoie de perche
ziții la imobilele deținute de Adrian Năstase, însă acesta, din pos
tura de președinte al Camerei Deputaților, beneficia de imunitate
împotriva percheziției, reținerii și arestării. Se autosuspendase
din funcția de președinte executiv al partidului, o ipocrizie recu
rentă a oamenilor politici cercetați penal, dar nu renunțase la
230 DANIEL MORAR

mandatul de parlamentar. Aceasta m-a făcut să declar public că
nitosuspendarea din funcțiile politice nu ajută cu nimic din mo
ment ce imunitatea nu este oferită de acestea, ci de funcțiile pu
blice. în aceeași conferință de presă m-am referit la prevederile
regulamentelor celor două camere ale Parlamentului privind
procedura percheziției deputaților și senatorilor, conchizând că
este practic imposibil ca o percheziție de acest gen să aibă rezul
latul scontat. Cererea de percheziționare era adusă la cunoștința
membrilor Camerei, în ședință publică, și apoi era supusă dezba-
lerii, urmând ca o decizie să se ia în termen de 20 de zile de la
momentul sesizării. Replica politicienilor nu a întârziat. Mircea
< Icoană avertiza că „dacă domnul Morar mai face declarații cum
.1 făcut astăzi și își bagă nasul acolo unde nu își are rostul, vom fi
obligați săi cerem demisia“, întrucât un procuror nu are nici o
calitate de a face comentarii politice8. A intervenit și președintele
IIDMR, Marko Bela, care a susținut că DNA dispune de pârghiile
necesare pentru anchetarea parlamentarilor, că prevederile legale
pot fi modificate dacă nu sunt suficiente, dar fără a anula imuni
tatea parlamentară, pentru că asta ar însemna „să anulăm rostul
parlamentarismului“. Ministrul bulgar al justiției, aflat în acele
zile la București și chestionat în legătură cu disputa publică, de
clara că susține ideea eliminării totale sau parțiale a imunității
parlamentarilor.
Doar că eu nu inițiasem o dispută politică, ci una juridică, și
nici nu cerusem eliminarea imunității parlamentare, care ar fi
implicat modificarea Constituției. Legea fundamentală nu stabi
lește decât că parlamentarii beneficiază de imunitate, modul cum
se ridică aceasta fiind prevăzut în regulamentele parlamentare,
iar eu voiam să arăt că reglementarea procedurală era ridicolă,
prevăzând dezbaterea în ședință publică a unui act de procedură
eminamente confidențial. Era nevoie doar de o modificare a re
gulamentelor, care în mod evident erau concepute să-i protejeze
pe parlamentari dincolo de limitele Constituției, însă aceștia s-au
făcut că nu înțeleg. Ca să mă liniștească m-au invitat la ședința
Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru peti
ții a Camerei Deputaților, ca urmare a unor memorii depuse de
OFENSIVA 231
învinuiții Dinu Patriciu și Radu Mazăre, însă am refuzat să merg.
Erau dosare în curs de cercetare penală și nu aveam ce să le spun.
Președintele statului interpreta invitația ca pe o formă de presiune.
Procurorii nu puteau să aștepte însă schimbarea legislației și
l-au pus sub învinuire pe Adrian Năstase pentru luare de mită în
dosarul privind achiziționarea imobilului de pe strada Zambac
cian. Acesta declara imediat că președintele Băsescu are drept
scop distrugerea sa ca om politic și că trebuie să fii bolnav la ere
ier ca să lansezi o acuzație de luare de mită la adresa unui fost
prim-ministru, fără să existe nici un fel de rațiune. în ziua urină
toare, mai multe persoane, printre care și soția lui Adrian Năstase,
au fost învinuite în același dosar. Parcă în replică, deputatul PSD
Vaier Dorneanu ne cita, pe Monica Macovei și pe mine, din nou
la Parlament, declarând că, dacă nu ne vom prezenta la audieri, o
să propună plenului Camerei Deputaților o anchetă parlamen
tară care să cerceteze dacă sunt asigurate condițiile independen
ței justiției sau dacă aceasta se află „sub diverse influențe“.
Nu am răspuns nici de această dată invitației, însă am înaintat
Parlamentului, prin ministrul justiției, cererea de încuviințare a
efectuării percheziției la două imobile, situate în București și în
comuna Cornu din județul Prahova, aparținând lui Adrian Năs
tase, președintele Camerei Deputaților. Acesta, în stilul său ca
racteristic, continua să susțină că e o percheziție politică: „Nu aș
aproba percheziția, mi se pare un abuz, mi se pare o tâmpenie, o
șmecherie prin care băieții ăștia vor să intre la mine în casă ca să
vadă diverse alte povești. Ce să vadă pe niște obiecte care au venit
din China acum patru ani?“9
în aceeași zi, ca represalii, plenul Senatului a respins Ordo
nanța privind modificarea competențelor Parchetului Național
Anticorupție și transformarea acestuia în departament în cadrul
PÎCCJ, ceea ce însemna pierderea definitivă a competenței de a
cerceta parlamentari. Senatorii PSD declarau că anchetarea par
lamentarilor pentru fapte de corupție se poate face, în continuare,
prin intermediul PÎCCJ, fără a fi nevoie de un DNA obedient și
supus politic. Procurorul general, Ilie Botoș, susținea că PÎCCJ nu
are resurse să ancheteze marii corupți și că nu e justificat să se ia
competența unei instituții special constituită cu acest scop.
232 DANIEL MORAR

Președintele CSM, Asociația Magistraților din România, Am
basada SUA de la București criticau votul Senatului, iar mai multe
organizații neguvernamentale cereau președintelui să nu pro
mulge actul normativ. Același lucru îl cerea și prim-ministrul.
Ambasadorul Marii Britanii la București aprecia că lupta împo
l ri va corupției a ajuns într-un punct critic, iar delegația Comisiei
Europene în România se declara îngrijorată de ceea ce pare un
regres în lupta anticorupție. Comisia Europeană comunica că
analizează impactul respingerii de către Senatul român a unui
text destinat facilitării luptei împotriva corupției la nivel înalt,
tina dintre principalele probleme care trebuie rezolvate de Româ
n ia pentru a adera la UE în 2007. Era evident însă pentru oricine
că parlamentarii nu aveau nevoie de DNA.
în acest context, președintele Băsescu a inițiat consultări cu
partidele politice și, după ce a avut un consens, a retrimis legea
in Parlament, unde, după multe discuții despre reorganizarea
Ministerului Public, ordonanța a fost aprobată, iar noi deveneam
Direcția Națională Anticorupție, cu competența de a cerceta fap
tele de corupție comise de parlamentari. „Părintele Constituției“,
senatorul PSD Antonie Iorgovan, nu se lăsa însă și amenința cu
contestarea legii la CCR, ignorând că modificarea legislativă s-a
i mpus tocmai ca urmare a unei decizii a instanței constituționale.
Cererea noastră de încuviințare a percheziției imobilelor apar-
|inând lui Adrian Năstase era departe de a primi un răspuns fa
vorabil. Biroul permanent al Camerei Deputaților nu voia ca
solicitarea să ajungă în dezbaterea plenului Camerei și, invocând
vicii de procedură, a restituit o ministrului justiției. Subiect al
investigației penale și al perchezițiilor solicitate, Năstase era și
decident în cauza proprie, participând la ședința Biroului perma
nent. Monica Macovei a retrimis cererea în Parlament, cerându-le
deputaților să o transmită comisiei juridice și apoi să decidă în
plen ridicarea imunității. Comisia juridică a propus însă respin
gerea cererii de percheziție. Năstase declara că acuzațiile ce-i sunt
aduse, legate de „termopanele celebre și de obiecte generice aduse
la un moment dat“, sunt vagi și că se îndoiește că acestea vor fi
probate vreodată.
OFENSIVA 233
în acele zile procurorii au început perchezițiile la imobilul
din strada Zambaccian, profitând de faptul că doar un apartament
din cele patru din imobil era pe numele soților Năstase, astfel că
pentru restul nu era nevoie de încuviințarea Parlamentului. In
stanța a încuviințat perchezițiile, iar procurorii au găsit ceea ce
căutau, printre altele elemente care erau încorporate în structura
imobilului și nu puteau fi ascunse, respectiv ferestre și parchet.
O percheziție similară a avut loc intr-un imobil de pe strada Teii,
presupus a avea legătură cu familia Năstase.
Tot atunci, Miron Mitrea, un alt „greu“, deputat PSD, era pus
sub învinuire pentru același gen de fapte: același tip de foloase
necuvenite primite de la aceleași firme și persoane și în același
scop - construirea unei case pe numele mamei sale10.
în tot acest timp, simțindu-se persecutat, Năstase declanșa o
ofensivă mediatică intensă, acuzând procurorii și noua putere
politică că vor să-1 distrugă. A ajuns să ceară public un tratament
similar cu cel pe care, susținea el, îl impusese procurorilor în le
gătură cu Traian Băsescu, afirmând că, atunci când era prim-mi-
nistru, s-a opus arestării acestuia în dosarul „Flota“. Ambii
procurori generali, Ilie Botoș și loan Amarie, au negat însă vreo
discuție pe care să o fi avut cu Năstase legată de arestarea lui Bă
sescu. Frapa însă nonșalanța cu care un om politic, fost prim-mi-
nistru, susținea că influențase anchetele penale, fiind astfel de
remarcat drumul pe care îl parcursese justiția până la starea de
independență din prezent. Spusele lui Năstase au fost confirmate
câteva luni mai târziu, dar dintr-o altă perspectivă, de către Traian
Băsescu, care declara că fostul premier i-a propus ca PD să fuzio
neze cu PSD, urmând ca dosarul „Flota“ să fie uitat, însă că a pre
ferat să ajungă în fața instanței de judecată decât să accepte „un
asemenea compromis“11.
în timp ce pleda zi de zi, pe unde apuca, împotriva percheziției
domiciliare cerute de procurori, Adrian Năstase a invitat jurna
liștii la el acasă, la o „autopercheziție“, ocazie cu care și-a făcut
publice apărările. Formatul întâlnirii dintre președintele Camerei
Deputaților și invitații săi din presă a constat într-o discuție de circa
o oră și jumătate, în care, de fapt, Adrian Năstase a monologat,
234 DANIEL MORAR

după care le-a prezentat locuința din postura de ghid. Insista pe
faptul că valoarea apartamentului și a obiectelor aflate acolo con
cordă cu veniturile sale și ale familiei sale, fiind vorba de acumu
lări a două sau trei generații și invocând faptul că socrul său a fost
ambasador în China timp de șapte ani. Din acest reportaj au putut
vedea și procurorii de caz apartamentul învinuitului, pentru că,
două zile mai târziu, deputății au respins cererea de încuviințare
a percheziției acestui apartament. Monica Macovei s-a arătat deza
măgită de lipsa voinței politice în lupta anticorupție, comuni
când că ia în calcul renunțarea la fotoliul de ministru pentru că
nu poate face singură ceea ce țara s-a angajat în fața UE. Am încu
rajat-o, declarând public că refuzul încuviințării percheziției este
de natură să îngreuneze instrumentarea dosarului, dar că vor fi
efectuate toate celelalte acte de cercetare penală la care se poate
apela fără încuviințarea Parlamentului. îi transmiteam pe această
cale că cercetările nu se vor opri. Adrian Năstase nu demisiona
însă nici din PSD și nici de la șefia Camerei Deputaților.
Vestea bună din acele zile a fost că Senatul a aprobat ordo
nanța de urgență a Guvernului privind DNA, iar președintele a
promulgat legea, astfel că rămânea definitiv câștigată competența
noastră de a ancheta parlamentari. Dosarele lui Năstase și Mitrea
nu erau singurele dosare cu parlamentari de pe masa procurorilor
anticorupție, în acea perioadă fiind acuzați și trimiși în judecată
alți deputați, secretari de stat ori baroni locali, precum Ion Du
mitru, Stelian Duțu, loan Savu, Gavril Mârza, loan Stan, Mihai
Sirețeanu, Cosmin Popescu, Ionel Manțog etc. începeau investi
gațiile privind achizițiile publice din armată, fiind inculpați ofițeri
de rang înalt, generali, unii dintre ei deveniți între timp parla
mentari, inclusiv șeful statului major al armatei române. Astfel,
presa anunța că doi generali și 13 ofițeri superiori sunt urmăriți
penal în scandalul uniformelor. „Un număr de 15 ofițeri superiori
ai Armatei Române, activi sau în rezervă, sunt urmăriți penal
după ce, în urma unei licitații pentru achiziționare de material
textil pentru uniformele militare, ar fi produs un prejudiciu de
peste trei milioane de euro“12. Câteva luni mai târziu, procurorii
începeau urmărirea penală față de Eugen Bădălan, șeful Stalului
OFENSIVA 235
Major General al Armatei, și față de alți 12 foști și actuali ofițeri
din cadrul Ministerului Apărării Naționale, intr-un dosar care
viza împrejurările în care, în anul 2000, a fost încheiat un contract
între Statul major al Forțelor Terestre și firma TOFAN Grup, în
afacerea „autovehicule uzate contra anvelope“13. în același timp,
generalul maior în rezervă Ovidiu Soare, fost șef al Inspectoratu
lui pentru apărarea Constituției și securitate economică din ca
drul SRI, era acuzat de procurorii anticorupție că ar fi pretins mită
de la mai mulți subalterni, pentru a i proteja și a i promova pe
linie profesională. Alături de Soare a fost reținut și fostul său sub
ordonat, colonelul în rezervă Gheorghe Dumitrache, care a lucrat
în Secția de informații Prahova a SRL Ofițerii SRI erau arestați
pentru 29 de zile14. După ani buni în instanțe, toate aceste dosare
s-au finalizat cu condamnări.
întorcându ne la primăvara lui 2006, aceasta era perioada în
care DNA era evaluată de experții europeni. Franco Frattini, co
misarul european pentru justiție, își exprima dorința ca decizia
privind data aderării României la UE să fie luată de Consiliul Eu
ropean din iunie pe baza raportului pe care urma să îl elaboreze
Comisia Europeană, manifestându-și sprijinul pentru procurorii
anticorupție, iar comisarul european pentru extindere, Olli Rehn,
declara că România are nevoie de stabilitate politică și disciplină
parlamentară pentru a continua reformele, inclusiv după r ianu
arie 2007. Neue ZurcherZeitungnotacă, la presiunile UE, România
a intensificat ofensiva anticorupție și eforturile de a se debarasa
de structurile de stat formate din foști nomenclaturiști și comu
niști, și publica un interviu în care afirmam că lupta împotriva
corupției este un război al nervilor. în Raportul din mai 2006,
Comisia Europeană lua act de progresele făcute de DNA în inves
tigarea faptelor de mare corupție.
Vara lui 2006 marca începutul oficial al investigației penale
împotriva fostului premier în dosarul „Mătușa Tamara“. Astfel
Biroul de presă al DNA anunța că „Adrian Năstase este acuzat că,
în baza unei înțelegeri anterioare, în anul 2000,1-a numit pe Me-
linescu loan în funcția de președinte al Oficiului Național pentru
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, printr-o hotărâre de
236 DANIEL MORAR

Guvern, în schimbul blocării unei lucrări având ca obiect o tran
zacție suspectă, de 400.000 de dolari, în contul doamnei Năstase
I Janiela“15. Mircea Geoană avea convingerea că dosarele lui Năs-
lase la DNA erau doar pentru a impresiona Bruxelles-ul. Dar pro
curorii nu se ocupau doar de cei din opoziție, ci și de cei de la
putere. Au finalizat dosarul „Loteria“, prin care îl trimiteau în
judecată pe vicepremierul George Copos, care, în calitate de acți
onar al unor firme, de conivență cu alte persoane, s-a sustras de
la plata obligațiilor fiscale, aducând bugetului de stat un prejudi
1 iu de peste un milion de euro. într-un mod ușor ridicol, George
Copos și-a anunțat demisia din funcția de vicepremier, motivân-
du-și demersul prin faptul că Guvernul i-a respins propunerile
de modificare a Codului fiscal și alte inițiative privind mediul de
afaceri16.
în acest timp, Adrian Năstase se amuza și ne ironiza, lansând
volumul Codul Zambaccian, o colecție de articole publicate într-un
cotidian central, declarând că muza acestei cărți este ministrul
Monica Macovei. La eveniment, desfășurat în prezența fostului
președinte al României, Ion Iliescu, Năstase a luat în derâdere
dosarele penale în care era cercetat, făcând remarci sarcastice la
adresa procurorilor, a ministrului justiției și a președintelui Bă-
sescu. Nu am rămas neobservat, fiind catalogat „inventatorul
termopanelor“, iar procurorii de caz au fost „cei care nu au pre
cupețit nici un efort ca să audieze de dimineața devreme până
seara târziu nenumărate persoane, care au făcut eforturi de me
morie excepționale pentru a rescrie istoria ultimilor ani“17. De
ziua sa, Adrian Năstase a primit flori, cărți, tablouri și un geam
termopan. Cadoul inedit - un geam termopan de dimensiuni
reduse - a venit din partea deputatului Valeriu Zgonea. Vesel,
aniversatul a apreciat că darul ar fi util să fie prezentat procuro
rilor DNA, cărora să le spună „Iată, nu s-a putut face percheziția,
vă aduc să vedeți cum arată un termopan!“. Procurorii însă nu
erau la fel de amuzați, iar după câteva zile începeau o altă inves
tigație împotriva lui Năstase într-un dosar legat de finanțarea
campaniei prezidențiale din 2004, cunoscut sub denumirea „Tro
feul calității“.
OFENSIVA 237
în acele vremuri, în slujba legii nu erau doar magistrati cin
știți. Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drago-
mirești, Anuța Bucur, era pusă oficial sub acuzare pentru luare
de mită, în timpul procesului presa remarcând că aceasta și-a
vopsit părul ca să scape de acuzații:
„Fostul șef al Parchetului Judecătoriei Dragomirești, arestat în august la
Cluj pentru luare de mită, Anuța Bucur, a apărut, joi, pentru prima dată,
în fața judecătorilor Curții de Apel Cluj, cu părul vopsit din blond în
roșcat, după ce mai mulți martori au declarat că au dat bani «procuroarei
blonde».“18
în cealaltă parte de țară, vicepreședintele Judecătoriei Câmpina,

judecătoarea Matilda Lorelia Marinescu, era reținută pentru 24
de ore pentru trafic de influență19. De asemenea, DNA Cluj înce
pea urmărirea penală împotriva lui Dan Grigore Dragoste, pro
curor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, acesta fiind
acuzat că, prin intermediul unei societății comerciale, a produs
și comercializat băuturi alcoolice, deși societatea avea interdic
ție de a produce produse accizate, a folosit timbre false și nu a
plătit statului accize, TVA și impozit pe profit, cauzând o pagubă
de 1,5 milioane de euro bugetului de stat. Procurorii rețineau că,
deși firma producătoare de alcool era administrată de soția și de
tatăl procurorului, cel care o conducea de fapt era magistratul20.
Procurorul Ioan Ciofu, pe care îl revocasem de la DNA pentru
ineficiență, aflat la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, era arestat sub acuzația de a fi pretins și primit foloase
în sumă totală de aproximativ ro.ooo de euro, angajându-se, în
schimb, să instrumenteze în mod părtinitor un dosar penal21.
După arestarea sa, procurorul inculpat se arăta preocupat de și-
fonarea prestigiului său. Sfârșitul anului 2006 venea cu arestarea
unui alt magistrat, Branga Rita, prim-procurorul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Podu Turcului, pentru luare de mită și uz
de fals22.
Toți acești judecători și procurori au fost condamnați în anii
care au urmat și au fost excluși din magistratură. Deși cazurile de
corupție din magistratură nu erau puține, magistrații au fost scan
dalizați când Monica Macovei a inițiat o campanie anticorupție
238 DANIEL MORAR

i n sistemul judiciar prin difuzarea unui clip produs de Ministerul
Justiției, în care apăreau magistrați care fac cu ochiul pârâților,
ca mai apoi să primească de la aceștia plicuri cu bani. Judecătorii
erau revoltați de clipul difuzat, susținând că, pornind de la câteva
exemple negative, se urmărește stigmatizarea unei întregi cate
gorii profesionale.
Vremuri grele au urmat și pentru oamenii politici ai coaliției
de guvernare. Primarul și viceprimarul municipiului Râmnicu
Vâlcea, Mircia Gutău și Nicolae Dicu, membri marcanți ai PD, au
fost arestați și trimiși în judecată pentru luare de mită, pentru că
ar fi pretins suma totală de 50.000 de euro de la administratorul
unei firme, care i-a și denunțat, pentru a-1 ajuta să obțină un cer
tificat de urbanism”. Acest dosar a generat multe discuții în spa
țiul public și tensiuni în coaliția de guvernare, urmând să aibă o
istorie lungă finalizată cu o decizie a CEDO. în același timp, Tri
bunalul București decidea arestarea preventivă a prefectului de
lași, Radu Prisăcaru, și a șefului Agenției Domeniilor Statului Iași,
sub acuzația că aceștia condiționau retrocedarea unei suprafețe
de 20 de hectare de teren de primirea unor sume de bani24. La
sfârșitul lui octombrie, cel mai vechi primar de municipiu din
țară, membru PNL, edilul din Baia Mare Cristian Anghel, a fost
pus sub învinuire pentru abuz în serviciu contra intereselor pu
blice în legătură cu achiziționarea de către primărie a unui imobil
de locuințe la un preț supraevaluat25.
Cu oameni politici cercetați atât din coaliția de guvernare, cât
și din opoziție, reacția acuzaților a fost facilă și previzibilă: sunt
victimele procesului de integrare și a dorinței statului român de
a arăta UE câteva cazuri de corupție. Doar că datele statistice din
Raportul de activitate al DNA pe 2005, aflat în discuția Parlamen
tului, nu le confirmau spusele. în cele ni cauze în care s-au
întocmit rechizitorii, au fost trimiși în judecată 744 de inculpați.
Or, în toate aceste dosare, fuseseră pronunțate doar cinci achi
tări definitive. Iar anul 2005 era doar începutul. în luna septem
brie 2006 se aștepta un nou raport de țară al Comisiei Europene,
necesar stabilirii datei de aderare a României la spațiul european.
Presa, făcând un inventar al persoanelor importante acuzate de
OFENSIVA 239
fapte de corupție, remarca acțiunea în forță a procurorilor anti
corupție.
„Ofensiva deschisă de actuala conducere a Direcției Naționale Anticorup
ție este fără precedent de la preluarea mandatului, în urmă cu un an, și
ar fi putut fi clasificată la categoria grea, dacă perioada nu ar coincide cu
prezentarea Raportului de țară al Comisiei Europene. [...] Este clar că DNA
a acționat în forță, rezultatele fiind vizibile înaintea Raportului de țară
al Comisiei Europene. Rămâne de văzut cum va continua lupta antico
rupție după raport.“26
în raportul de țară, CE menționa că România și Bulgaria vor adera

la UE la r ianuarie 2007, cu excepția cazului în care Consiliul Eu
ropean ar fi decis, pe baza recomandării Comisiei Europene, amâ
narea integrării oricăreia dintre cele două state până la 1 ianuarie
2008, și sfătuia cele două candidate să profite la maximum de
lunile rămase pentru a lua măsurile necesare.
Adrian Năstase, prezent la DNA, la audieri, chiar în ziua pu
blicării raportului, își continua ironiile, declarând că a venit pen
tru a sărbători cu procurorii raportul CE. în zilele următoare își
manifesta speranța ca „Daniel Morar să nu se gândească el însuși
săi mai facă alte cadouri lui Traian Băsescu, cum a fost cel pe care
i l-a făcut de ziua lui acum un an și care m-a deranjat foarte mult,
anume redeschiderea dosarului «Zambaccian»“27 și repeta că nu
mai un idiot poate să creadă într-o acuzație de mită în dosarul
„Zambaccian“. Iată însă că, deși trecuse ziua președintelui Băsescu,
în 13 noiembrie 2006 procurorii îl trimiteau în judecată în acest
dosar tocmai pentru luare de mită și obținere de foloase necuve
nite, reținând că folosindu-și autoritatea și influența date de func
țiile politice și administrative ocupate în stat, Adrian Năstase ar
fi obținut, în total, suma de 48.rr6.210.938 de lei (1.370.324,69
euro). Alături de Adrian Năstase, a fost trimisă în judecată și soția
acestuia, Daniela Năstase, precum și alte două persoane28. Proce
sul avea să înceapă în 14 decembrie la instanța supremă, iar
Adrian Năstase acuza procurorii de lipsă de prețuire față de cel
care a fost ministru de externe, președinte al Camerei Deputaților
și premierul României și care, spunea el, întrupa, până la urmă,
însăși demnitatea clasei politice. Susținea că dosarul este „o făcă-
240 DANIEL MORAR

îm i“ și amenința că se va adresa justiției internaționale. Colegii
111 i de partid Mircea Geoană și Ana Birchall îi țineau isonul. Geoană
declara că trimiterea în judecată a lui Adrian Năstase reprezintă o
dovadă a unui joc politic comandat de putere, iar purtătorul de
< ii vânt al PSD București, Ana Birchall, susținea că dosarul este po
li I i c, iar partidul nu va intra în jocul actualei puteri.
Presa nota că rechizitoriul întocmit în dosarul lui Năstase
constituie primul document de substanță care dă măsura anga
jamentului procurorilor față de lupta anticorupție și că lectura
acestui document „este fascinantă și deschide larg porțile asupra
unui univers pe care românii I au bănuit doar în spatele luxului
și aroganței soților Năstase“29.0 altă parte a presei afirma că ofen-
। va fără precedent față de marii corupți dusă de DNA înainte de
prezentarea raportului de țară al CE pare epuizată, consumul de
energie și rezultatele „acțiunilor heirupiste“ fiind previzibile.
Ofensiva anticorupție nu era nicidecum epuizată, era abia la
început. în noiembrie 2006, unul din cele mai active și mai pito
rești personaje din România postdecembristă, liderul Organi
zației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), Florentin
Scalețchi, a fost reținut de procurorii anticorupție, fiind acuzat
r.i a pretins suma de 20.000 de euro și a primit echivalentul aces
teia în dolari americani, lăsând să se creadă că are influență asu
pra judecătorilor de la înalta Curte de Casație și Justiție și că va
interveni pentru reducerea pedepselor aplicate denunțătorului.
Scalețchi era acuzat și pentru luare de mită, întrucât, în calitate
de președinte al OADO, a pretins de la o persoană mai multe sume,
în total de 7.500 de euro, pentru eliberarea unei legitimații ante
datate pe numele denunțătorului, care atesta calitatea de mem
bru al acestei organizații30. Reținerea lui Scalețchi a avut loc chiar
in ziua în care OADO organiza un simpozion pe tema Legii lus-
l rației. Presa anunța că la eveniment fuseseră invitați să participe
președinții celor două Camere ale Parlamentului, Nicolae Văcă
roiu și Bogdan Olteanu, ministrul Administrației și Internelor,
Vasile Blaga, ministrul Integrării Europene, Anca Boagiu, preșe
dinții PD, PSD și PC, vicepreședintele PRM Lucian Bolcaș, preșe
dintele CNSAS, Claudiu Secașiu, președintele CSM, Iulian Gâlcă.
OFENSIVA 241
Până Ia urmă nu a mai participat nici unul dintre demnitarii
menționați. în ziua următoare instanța îl aresta pentru 29 de zile.
Spuneam că Scalețchi era un personaj pitoresc. în 1985, fiind
nepotul lui Constantin Dăscălescu, prim-ministrul comunist în
funcție, și comandant de navă, a încercat să dezerteze, cu tot cu
navă. Pornește din Constanța pentru a ajunge la Brăila, însă în
toarce nava în direcția Turcia, hotărât să nu se mai întoarcă în
țară. Este obligat de echipaj să revină pe traseul stabilit, iar la
sosirea în port este arestat. După ce a fost condamnat la moarte,
pedeapsa i-a fost comutată în 25 de ani de închisoare. A fost eli
berat în 22 decembrie 1989. După Revoluție a activat în Consiliul
Frontului Salvării Naționale și a fost ales senator în 1992 pe listele
PSDR. Ulterior, a înființat OADO, din conducerea căreia făceau
parte foști ofițeri din Securitate, SRI, armată și poliție, devenind
un apărător al persoanelor aflate în detenție pentru care făcea
lobby în numele organizației pe care o conducea. Cazurile notorii
în care s-a implicat au fost cel al sirianului Omar Hayssam, arestat
și condamnat la ani grei de închisoare pentru terorism, cel al ofi
țerului SRI Corneliu Păltânea și cel al lui Sever Mureșan de la
Banca Dacia Felix. Scalețchi și-a dorit chiar să devină membru al
CSM, candidând pentru a obține unul din cele două locuri desti
nate reprezentanților societății civile, însă candidatura sa a fost
respinsă de Senatul României. în 2000, Guvernul condus de Mu
gur Isărescu i-a recunoscut OADO statutul de organizație de uti
litate publică, astfel că a putut beneficia și de finanțare de la stat.
Era una dintre puținele organizații neguvernamentale românești,
dacă nu singura, proprietară a unui hotel pe litoralul românesc,
în stațiunea Mamaia.
Atunci când a fost arestat, în noiembrie 2006, declara în fața
instanței că se afla în cărți pentru șefia SRI, iar arestarea e ca ur
mare a nemulțumirilor serviciilor secrete în legătură cu activita
tea sa de militant pentru drepturile omului, neuitând să-1
menționeze și pe președintele Traian Băsescu. Procurorii 1 au
trimis rapid în judecată, iar după nici patru luni era condamnat
în primă instanță la o pedeapsă de șase ani de închisoare pentru
corupție31.
242 DANIEL MORAR

Sistemul bancar și marii lui fraudatori au intrat, de asemenea,
in atenția noastră. Una dintre marile bănci care au dat faliment
in anii de tranziție a fost Banca Internațională a Religiilor (BIR),
printre altele și cu concursul președintelui băncii, Ion Popescu,
și a cunoscutului om de afaceri Dinei Staicu, patron al clubului
de fotbal Universitatea Craiova. Cei doi, alături de alți funcționari
.1 i băncii, au fost trimiși în judecată pentru o fraudă de peste cinci
milioane de euro, cauzată prin aprobarea, cu încălcarea normelor
bancare, a unor cesiuni de creanță în valoare de peste roo de mili
arde de lei vechi și a unor credite în valoare de peste 80 de miliarde
de Iei vechi către n societăți comerciale controlate de Staicu.
Dinei Staicu a utilizat integral sumele de bani împrumutate de
la bancă fără a achita ratele scadente creanțelor cesionate, a dis
pus reorganizarea societăților cesionare, le-a falimentat și a în
străinat imobilele asupra cărora se constituiseră garanții, astfel
că recuperarea sumelor a fost imposibilă32. Atunci când, după
câțiva ani, inculpații au fost definitiv condamnați la închisoare,
Dinei Staicu fugise din țară. Deși își schimbase înfățișarea, a fost
prins în Ungaria și încarcerat. Ulterior povestea lui se va întâlni
cu cea a unor magistrați, după cum vom vedea.
Păstrându-ne în zona finanțatorilor din lumea fotbalului, cam
în același timp începeam investigarea schimbului de terenuri
realizat de Gigi Becali cu Ministerul Apărării Naționale. Dosarul
a pornit de la un raport al corpului de control al MApN care sesiza
că Becali ar fi primit de la MApN un teren de 20,9 hectare în zona
Băneasa-Pipera, în schimbul unuia de 21,5 hectare în satul Ște-
făneștii de Jos, Ilfov și că, deși relativ egale ca suprafață, cele două
terenuri ar avea valori disproporționate. în timp ce la Băneasa
metrul pătrat de pământ se vindea cu 20-25 de dolari, la Ștefă-
nești prețul era de 6-7 dolari, astfel că exista o diferență de preț
de aproximativ 3,3 milioane de dolari în favoarea lui Becali, care
ar fi primit un teren în valoare de 4,7 milioane de dolari cedând
unul de numai 1,4 milioane de dolari33. Schimbul de terenuri
fusese autorizat de către ministrul apărării, Victor Babiuc, mem
bru PD, și de către șeful Statului Major al Forțelor Terestre, Du
mitru Cioflină.
OFENSIVA 243
Se întâmplau și lucruri amuzante. Cumva, procurorii se sesi
zaseră și efectuau verificări față de vicepremierul Marko Bela,
după ce acesta consemnase în declarația de avere pentru anul
2005 venituri mai mari obținute în calitatea de scriitor decât în
cea de politician. Părea că în calitate de vicepremier, Marko Bela
câștigase 43.197 de lei, ca lider UDMR 45.376 de lei, iar ca scriitor
90.000 de lei și 16.000 de forinți, în condițiile în care în anul res
pectiv nu publicase nici o carte. Presa era activă și îl întreba pe
vicepremier despre sumele de bani obținute din drepturi de autor
și de cercetările DNA în acest sens. După ce a contabilizat volu
mele pe care le-a scris până în acel moment, Marko Bela a răspuns
amabil la câteva întrebări, dar s-a făcut că nu aude atunci când
ziariștii I au întrebat dacă suma de 90.000 RON este o sumă mare
sau mică pentru scrierea unor volume de poezii. Evident că
UDMR nu a evitat penibilul și s-a grăbit să aprecieze că dosarul
are substrat politic din partea unora care nu văd cu ochi buni
participarea formațiunii maghiare la guvernare. De fapt, nu era
decât o verificare normală a procurorilor legată de obținerea unor
sume de bani, aparent nejustificate, de către un demnitar al sta
tului. La un an și jumătate de la data sesizării, Marko Bela susți
nea într-o conferință de presă: „Nu am mai fost audiat de
procurori, dar le transmit că nici nu mai au motive să facă acest
lucru, deoarece din momentul începerii verificărilor în legătură
cu acel contract am publicat deja trei cărți“34. Dosarul a fost închis
până la urmă, Marko Bela și UDMR și-au continuat actul de gu
vernare, dar în memoria procurorilor a rămas titlul unuia dintre
volumele bine plătite, dar nescrise: „De ce are ursul coadă“.
Război pe față
Anul 2007 - furtuni în politică și furtuni în justiție. Traian Băsescu
și referendumul de suspendare. Dan Voiculescu și „scandalul secolului“
Anul 2007 nu începea bine din punct de vedere al stabilității po

litice. Coaliția de guvernare dădea semne că se destramă. Cele
două mari forțe politice care o alcătuiau, PD și PNL, prin Traian
Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu, începeau să nu se mai su
porte și, în plus, președintele și-a antagonizat și Parlamentul. To
iul a început în ianuarie, când ministrul justiției, intr-un interviu
pentru EUobserver, se plângea de diminuarea entuziasmului pen-
l ru măsurile anticorupție și îl critica pe premier pentru că nu lua
măsuri pentru formarea majorității parlamentare necesare adop
tării legii privind înființarea Agenției Naționale de Integritate
(ANI). Tăriceanu a respins acuzațiile, a invocat că inclusiv șeful
statului aprecia că proiectul legislativ avea deficiențe și i-a rea
mintit ministrului justiției că are probleme cu foarte multă lume.
Monica Macovei începuse, într adevăr, să nu mai aibă încredere
în premier și nu îl mai ținea la curent cu inițiativele ministerului.
In cursul anului 2006 fusesem cu ea de câteva ori la Bruxelles
pentru diverse întâlniri cu oficiali ai Comisiei Europene. Con
form protocolului, la aeroport eram întâmpinați de oficiali ai
Reprezentanței României pe lângă CE. Mi-1 aduc aminte pe am
basadorul Lazăr Comănescu, care, tot conform protocolului, din
câte am înțeles, se simțea obligat și îndreptățit în același timp să
participe la întâlnirile noastre, lucru pe care ministrul voia să-l evite.
Deși îi dădea de înțeles asta, ambasadorul se făcea că nu pricepe și,
plin de solicitudine, ne spunea că ne însoțește. Ingeniozitatea
RĂZBOI PE FAȚĂ 245

Monicăi Macovei era însă mai presus de ceea ce voia Comănescu.
într-o întâlnire cu Oii Rehn, comisarul european pentru extin
dere, după cuvintele de prezentare și de introducere, ministrul
l a rugat pe comisar să-l scuze pe ambasadorul nostru, care se
așezase confortabil la masă pregătit să ia notițe, întrucât acesta
are treabă și nu poate să rămână la întâlnire. Oii Rehn a spus că
înțelege și l-a scuzat pe Comănescu care, nemaiavând ce face, s-a
ridicat și a plecat. Ministrul mi a explicat motivul atitudinii ei
prin faptul că ambasadorul îi dă raportul premierului, iar ea nu
voia asta.
Conflictul din coaliție a escaladat însă dintr-un alt motiv. Se
cretarul executiv al PD, Elena Udrea, a declarat presei că în peri
oada în care era consilier la Cotroceni, ca șef al Cancelariei
prezidențiale, premierul Tăriceanu i-a trimis președintelui Bă
sescu o scrisoare prin care îi solicita să intervină la PÎCCJ pentru
Dinu Patriciu, cerând date din procesul în care acesta era învinuit.
Udrea declara că în momentul în care i-a dat președintelui scri
soarea, acesta a aruncat-o și i-a zis că așa înțeleg mafioții să con
ducă țara și Guvernul. în replică, premierul a catalogat drept „o
făcătură“ acuzațiile Elenei Udrea, declarând că nu putea să-i ceară
așa ceva președintelui, și a negat existența unui document pe
această temă. Președintele Băsescu a intervenit, spunând că știe
„foarte cert că există ceva“ și că a cerut ca documentul să fie căutat
în arhiva de la Cotroceni. A doua zi, președintele a prezentat bile
țelul care urma să devină celebru: „i. Dragă Traian, îți trimit ală
turat un document redactat de Petromidia în legătură cu
cercetările care au loc. 2. Dacă ai ocazia, să vorbești la Parchet des
pre subiect?“, scria Tăriceanu, care și semna biletul. Fiind întrebați
de presă dacă nu ne sesizăm din oficiu, am răspuns că nu, întrucât
nu sunt suficiente elemente care să contureze vreo infracțiune de
corupție. A curs multă cerneală pe marginea bilețelului și a for
mulei „Dragă Traian“, concluzia fiind că e o probă a imoralității
premierului, dar și a președintelui care a ascuns existența biletului
și nu a informat opinia publică, parchetul sau Parlamentul.
Ca și cum nu era suficient atât, la ședința de bilanț a DNA din
luna februarie 2007, Traian Băsescu a avertizat că există riscul ca
246 DANIEL MORAR

puterea politică să rateze șansa de a fi altcumva decât fosta putere
și, vorbind de o lege aflată în procedură de promulgare pe care o
va retrimite Parlamentului, a evidențiat că oamenii politici nu fac
decât legi pentru infractori. Declarația a trezit indignarea și re
volta parlamentarilor, care i-au cerut președintelui să retracteze
afirmațiile insultătoare la adresa forului democratic al țării. A în
ceput să se vehiculeze ideea suspendării din funcție a președinte
lui, iar, dacă ar fi fost prezentate scuze, Parlamentul ar fi urmat să
țină cont de ele în contextul demersurilor de suspendare. Preșe
dintele s-a adresat Parlamentului câteva zile mai târziu, dar nu și-a
cerut scuze. După alte câteva zile, declara că există o relație alte
rată între el și Parlament, cauzată exclusiv de parlamentari.
Nici Monica Macovei nu beneficia de mai multă bunăvoință
din partea senatorilor și deputaților, fiind considerată o persoană
conflictuală și cu o atitudine de sfidare față de Parlament. Până la
urmă, Senatul a adoptat în luna februarie o moțiune simplă îm
potriva ministrului justiției, în care i se reproșa că s-ar fi eschivat
de la înfăptuirea reformei justiției, ba chiar că ar fi abandonat-o
total. Moțiunea a fost fără efecte în ceea ce privește portofoliul de
ministru. Scandalul bilețelului continua, s-au adăugat alte bile
țele care circulau între demnitarii statului, precum și noi decla
rații ale acestora, iar DNA era presat să se sesizeze din oficiu.
Le-am spus, încă o dată, că nu se va întâmpla asta, că nu ne facem
agenda după declarațiile politicienilor, dar și că nimic nu-i îm
piedică pe politicieni să depună plângeri sau denunțuri. Nu au
făcut-o, rămânând la faza de acuzații publice. Financial Times con
semna că luna de miere a foștilor aliați politici, Băsescu și Tări
ceanu, părea a se fi încheiat și că, având în vedere certurile lor
publice dese și violente, acum era greu de crezut cum, în urmă cu
doi ani, aceștia erau aliați apropiați. Jurnaliștii străini mai obser
vau că Macovei a pierdut atât încrederea Parlamentului, cât și pe
cea a premierului și că, în cazul în care va fi obligată să plece,
„următorul oficial vulnerabil ar putea fi Daniel Morar, șeful DNA,
care a pus sub acuzare un număr impresionant de oficialități pu
blice în ultimul an și jumătate, printre care se numără și fostul
premier Adrian Năstase“1.
în timp ce Codruța Kovesi critica pasivitatea procurorilor de
la parchetul de pe lângă instanța supremă și a celor de la parche
tele de pe lângă curțile de apel, procurorii anticorupție îl dădeau
în urmărire internațională pe unul din marii devalizatori ai ba
nilor publici, Mihai Necolaiciuc, fost director la Societatea Nați
onală de Căi Ferate Române. De la instanța supremă nu veneau
însă vești tocmai bune. Judecătorii suspendaseră procesul lui
Adrian Năstase și trimiseseră cauza la CCR pentru a decide dacă
anumite prevederi din Legea responsabilității ministeriale sunt
constituționale și dacă nu cumva era nevoie de un aviz pentru
urmărirea penală a fostului premier. Noi efectuasem cercetarea
pe baza prevederilor dreptului comun, întrucât legea în discuție
se aplica doar miniștrilor în exercițiu, or Năstase nu mai avea
calitatea de ministru la acea dată. Așteptam.
Așteptam, dar nu ne plictiseam. Procurorii au anunțat înce
perea cercetărilor față de liderul PC, Dan Voiculescu, fiica sa
Camelia Voiculescu și omul de afaceri George Copos pentru
spălare de bani. în acel moment am intrat în atenția stăpânului
Antenei 3, cel mai vizionat canal de televiziune din România, și
nu am mai ieșit decât la mult timp după ce am plecat de la DNA.
Dan Voiculescu, furios, anunța că eu am cerut de la SRI date de
spre el și familia sa, despre afaceri, relații personale și telefoane,
că se încearcă șantajarea familiei sale, și amenința: „Ca și Traian
Băsescu, cât este el de președinte, și Monica Macovei, cât e ea iu
bită la Bruxelles, cât și Daniel Morar nu au nici o șansă în ceea ce
mă privește. îi somez să-mi lase familia în pace. Va fi scandalul
secolului dacă va continua poliția politică!“2
Voind să fie sigur că am înțeles mesajul, Voiculescu a amenin
țat că mă va da în judecată și a depus plângere penală împotriva
mea pentru abuz în serviciu. Solicita, în același timp, Parlamen
tului să cerceteze motivele pentru care blochez dosarul „Flota“
care îl viza pe Traian Băsescu. Pentru ca tabloul să fie complet, în
discuție a intrat și tânărul politician liberal, președinte al Came
rei Deputaților la acea vreme, Bogdan Olteanu, care îmi solicita
să-mi revizuiesc opiniile juridice referitoare la imunitatea prezi
dențială, întrucât aceasta acoperă doar declarațiile politice ale
248 DANIEL MORAR

președintelui, iar nu și alte fapte. Demnitarul citea în cheie pro
prie Constituția și o decizie a Curții Constituționale care se refe
rea la noțiunea juridică de „iresponsabilitate“ a președintelui și
confunda intenționat lucrurile. Or Constituția era clară: preșe
dintele statului nu răspunde nicicând pentru declarațiile sale
politice, în schimb poate fi urmărit penal pentru oricare alte fapte,
insă doar după terminarea mandatului prezidențial. Politician
vizibil, influent și de viitor, preocupat, iată, de probleme de con
slituționalitate, la acea dată, Bogdan Olteanu avea să fie condam
nat, în 2020, la cinci ani de închisoare pentru trafic de influență.
Cu atacurile mediatice ale politicienilor ne obișnuiserăm deja
noi, procurorii, însă evenimentele politice din primăvara lui 2007
ne-au pus într-o postură dificilă. Ministrul justiției scăpase fără
consecințe de moțiunea simplă adoptată de Senat, însă nu a scă
pat de remanierea guvernamentală prin care miniștrii PD erau
scoși din Guvern, premierul Tăriceanu optând, la data de 5 aprilie,
pentru un guvern minoritar PNL-UDMR, susținut în Parlament
de PSD. Ministru al justiției a devenit un alt tânăr politician al
PNL, Tudor Chiuariu, inventat de un om de afaceri ieșean. Rema
nierii ministrului care sprijinise DNA s-a adăugat apoi, larg apri
lie, suspendarea, de către Parlament, a președintelui Băsescu. Mă
vedeam acum între „inamici“, deputatul Victor Ponta susținând
că e rândul meu să plec fiindcă fac dosare politice. Doar că schim
barea mea din fruntea DNA nu era atât de simplă, chiar dacă cei
care m-au propus și m-au numit nu mai erau în funcții. întreaga
instituție avea sprijinul Comisiei Europene, iar comisarul euro
pean pentru Justiție și Afaceri Interne, Franco Frattini, cerea no
ului guvern să sprijine DNA în activitatea de continuare a
anchetelor în dosarele importante, declarându-se îngrijorat de
eventualitatea schimbării mele din funcție. Noul ministru al jus
tiției se voia legitimat în plan internațional, astfel că, după întâl
nirea cu Frattini, declara că sprijină investigațiile în cazurile de
mare corupție, că nu va face schimbări doar de dragul schimbării,
având încredere atât în Codruța Kovesi, cât și în mine. Imediat
s-a răzgândit și Mircea Geoană, susținând că demiterea lui Kovesi
și Morar ar fi o greșeală.

Atât doar că Tudor Chiuariu ajunsese ministru prin sprijinul
potentului om de afaceri liberal Relu Fenechiu, că nu era de capul
lui acolo și nu putea face doar ce voia. îl cunoșteam pe Chiuariu,
fusese șeful Departamentului de Luptă Antifraudă (DLAF) și co
laborase cu DNA. Relațiile dintre noi erau profesionale, imperso
nale, nu ne simpatizam, dar nici nu ne antipatizam. S-a ținut de
cuvânt din noua postură, în sensul că nu a încercat să mă schimbe
din funcție, dar a cerut revocarea celui mai apropiat colaborator
al meu, șeful Secției a 2-a din DNA, procurorul Doru Țuluș. Cere
rea de revocare a fost făcută la ceas de seară și trimisă Secției de
procurori a CSM pentru avizare. Avizul era consultativ, cel ce
decidea era președintele statului, însă acesta fiind suspendat, de
cizia aparținea președintelui interimar care era președintele pe-
sedist al Senatului, Nicolae Văcăroiu. Lucrurile și calendarul
evenimentelor au fost astfel gândite încât cererea de revocare să
aibă toate șansele să fie aprobată.
în 8 mai 2007, dis-de-dimineață, eram informat de către vice
președintele CSM, Dan Chiujdea, de existența cererii de revocare
care urma a fi discutată în acea zi. în primul moment, l-am între
bat ce îmi impută ministrul, fiind convins că revocarea mă viza
pe mine, apoi l-am anunțat pe colegul meu și ne am prezentat
împreună la CSM. Aici am aflat că ceea ce i se imputa lui Doru
Țuluș este ineficiența. Asta în condițiile în care secția pe care o
conducea era cea mai dinamică structură de parchet. Era clar că
clasa politică, deranjată și surprinsă de impetuozitatea procuro
rilor anticorupție, încerca să potolească lucrurile și începuse răz
boiul cu noi. CSM a luat imediat în discuție cererea ministrului,
atmosfera era tensionată, iar curiozitatea presei maximă. Mi s-a
părut că Tudor Chiuariu era jenat de situația pe care o crease și a
cerut ca discutarea cererii de revocare să se desfășoare în ședință
nepublică. M-am opus, justificând că am fost numiți în funcțiile
de conducere după audieri desfășurate în ședințe publice, așa că,
dacă vor să ne revoce, trebuie să urmeze aceeași procedură. CSM
a fost de acord, însă a amânat discutarea cererii cu o săptămână.
în acest timp, președintele suspendat Traian Băsescu declara
că suspendarea sa a fost parte dintr-un scenariu, care includea și
250 DANIEL MORAR

înlocuirea procurorului general și a mea, și că doar semnalele
puternice venite din exteriorul țării au făcut ca planul să nu fi fost
i ncă dus până la capăt. Procurorul general îl întreba pe ministru
care e urgența cererii sale și afirma că orice revocare din funcție
ar fi trebuit să se bazeze pe un control prealabil. Monica Macovei
tist inea că ceea ce a făcut Chiuariu cu Țuluș este o gravă imixti
une a politicului în justiție, dar i se replica că ea a procedat în
aceeași manieră cu fostul șef al DNA, loan Amarie. O parte din
procurorii DNA s-au solidarizat cu colegul lor, dezavuând cererea
de revocare, iar eu am intrat într-o dispută publică cu ministrul
j tis tiției pe același motiv. Parlamentul, pe de altă parte, cerea unor
procurori și ofițeri de poliție ai DNA să se prezinte la audieri în
fața comisiei parlamentare privind interceptările din procesele
penale. Atât eu, cât și Codruța Kbvesi am refuzat să permitem asta
și am cerut CSM să se pronunțe cu privire la chestiune.
în data de 16 mai, la ședința CSM erau prezenți mai mulți di-
plornați străini: Onno Simons, responsabil cu problemele politice,
economice, justiție, afaceri interne din cadrul Reprezentanței
(lomisiei Europene în România, secretarul Ambasadei Irlandei,
David Nooan, consilierul Ambasadei Germaniei, Malchow Olaf,
șeful adjunct al Ambasadei Marii Britanii, Hali Philip Ridley, și
reprezentantul Ambasadei Suediei, Ana Ekberd, dar și cel al Băn
cii Mondiale. Era pentru prima dată în sistemul judiciar româ
nesc când se înregistra un asemenea interes din partea corpului
diplomatic străin. Ambasadorul SUA, Nicholas Taubman, își ma
nifestase deja sprijinul pentru echipa de conducere a DNA. în
acest context, Chiuariu a fost pus în dificultate și a cerut efectua
rea unui control de fond la DNA și amânarea discutării cererii de
revocare până la finalizarea raportului. CSM a acceptat propune
rea. Premierul Tăriceanu se arăta nemulțumit de aprecierile unor
membri ai corpului diplomatic de la București cu privire la pro
blemele justiției române, iar purtătorul de cuvânt al PSD, Cristian
Diaconescu, a declarat, referindu-se la cele întâmplate la CSM, că
monitorizarea prin ambasade a funcționării instituțiilor unui stat
democratic este o rușine fără precedent.
însă, așa cum afirma un membru al CSM, trecuse perioada în
care procurorii aflau din presă că au fost destituiți, iar situația

părea detensionată pentru moment. Referendumul pentru demj
terea președintelui suspendat, Traian Băsescu, a avut loc în 19
mai 2007, majoritatea cetățenilor pronunțându se împotriva de
miterii, astfel că președintele s-a întors la Cotroceni.
în aceleași zile, procurorii începuseră urmărirea penală îm
potriva unui deputat, unui subprefect și a unui subsecretar de
stat pentru acordarea preferențială, pe criterii etnice, a unor sume
de bani de la bugetul de stat către câteva comunități locale. Toți
cei acuzați erau membri UDMR, iar reacția formațiunii aflate la
guvernare nu a întârziat să apară. „Noi, UDMR, am devenit cei
mai corupți în România, noi, ungurii, suntem cei care umblăm
cu banii statului. Nu pot să tratez decât cu ironie și puțină deza
măgire acest lucru“3, declara președintele UDMR, Marko Bela.
Ironic sau dezamăgit, Marko Bela era în primul rând pragmatic,
astfel că a condiționat sprijinul UDMR pentru Guvernul Țări-
ceanu de solidarizarea guvernului împotriva acțiunilor DNA de
anchetare a unor demnitari ai formațiunii sale pe criterii politice
și etnice, cum spunea el. UDMR anunța, de asemenea, că va sesiza
Parlamentul European cu privire la abuzurile procurorilor DNA,
iar MAE ungar se arăta îngrijorat în legătură cu anchetarea penală
a membrilor UDMR. Premierul Tăriceanu afirma, într-o discuție
cu membrii cabinetului său, că există pericolul ca România să fie
controlată de procurori și relata despre o întrevedere pe care a
avut-o cu președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso,
despre justiția din România și acțiunile procuraturii:
„l-am spus lui Barroso în felul următor: găsiți firesc ca eu, care sunt
prim-ministru, să aflu din presă că unul din membrii Cabinetului este
anchetat de Procuratură și că Procuratura decide începerea urmării pe
nale în momentul în care el poate să fie suspendat de președinte, și eu,
ca prim ministru, nu sunt informat?? Discuția cu Barroso a fost în felul
următor: i-am spus că respect principiul separației puterilor și al înde
pendenței puterilor. Și Barroso mi-a spus: dar în același timp puterile în
stat sunt interdependente, pentru că ele lucrează pentru stat și în favoa
rea cetățeanului. Deci asta este o atitudine care e anormală“4.
Nu știu dacă astea au fost cuvintele lui Barroso, la mine nu a ajuns

vreo atenționare din partea Comisiei Europene cu privire la vreun
252 DANIEL MORAR

dosar sau altul, dar se vedea că nemulțumirea prim-ministrului
era mai veche și era legată de dosarul în care fusese acuzat vice-
premierul Copos, fără ca el să fie informat. Acum se adăuga și
nemulțumirea UDMR care îi sprijinea guvernul minoritar și, pre
cum Marko Bela, premierul trebuia să fie pragmatic în încercarea
de a-și ține funcțional guvernul. Ironia acestui episod este dată
i nsă de acuzațiile aduse procurorilor, potrivit cărora aceștia ar
ancheta demnitari pe criterii etnice, în condițiile în care tocmai
textul de lege, aplicabil în cauza respectivă, incrimina fapta func-
fionarului care creează o situație de inferioritate unei persoane
pe criterii de rasă, naționalitate sau origine etnică. Probabil lide
ri i UDMR considerau că această incriminare e aplicabilă doar în
situația când cei dezavantajați aparțineau unei minorități etnice,
i n speță a maghiarilor, pe când în realitate textul nu face această
diferență și sancționează inclusiv situația când cei discriminați
fac parte din majoritatea etnică, respectiv românii. Dosarul nu
s-a finalizat cu trimiterea în judecată, a fost până la urmă închis,
insă am redat acest episod cu scopul de a evidenția poziționarea
liderilor UDMR, care se va repeta ori de câte ori va fi cercetat un
membru semnificativ al formațiunii maghiare. Invariabil, cerce
tarea era, în opinia lor, determinată de motive politice și etnice.
în pofida acestor presiuni, procurorii își continuau anchetele.
La sfârșitul lui mai Adrian Năstase era trimis în judecată în dosa
rul „Mătușa Tamara“, iar la sfârșitul lui iunie procurorii au dispus
trimiterea în judecată a lui Constantin Conțac, președintele Con
siliului județean Botoșani. După câteva săptămâni, un alt baron
local al acelor vremuri, fostul președinte al Consiliului Județean
Gorj, Nicolae Mischie, era condamnat, în primă instanță, la patru
ani de închisoare cu executare, în dosarul în care a fost judecat
pentru fapte de corupție5.
Tot la sfârșitul lui iunie, Comisia Europeană a dat publicității
un alt raport de monitorizare, remarcând că s-a înregistrat un pro
gres constant în urmărirea cazurilor de mare corupție, însă se
dădea de înțeles că reprezintă o problemă faptul că instanțele ju
decătorești aplică pedepse prea mici în aceste cazuri.: CSM s-a re
voltat, afirmând că aprecierile Comisiei Europene în legătură cu
pedepsele aplicate înfrâng principiul independenței judecătorilor

în soluționarea cauzelor. Nemulțumit de raport era și ministrul
Chiuariu, care însă era acuzat de presă că ceruse eliminarea din
document a unor referințe pozitive la adresa DNA. Ministrul a
respins acuzațiile, dar purtătorul de cuvânt al CE a confirmat că,
în timpul întocmirii raportului, s-au primit comentarii din partea
Guvernului român legate de DNA, documentul final rămânând
însă neschimbat.
Vara lui 2007 a venit cu începerea controlului dispus de CSM
la DNA, precum și cu prima decizie a Curții Const ituționale legată
de dosarele în care erau cercetați miniștri. In dosarul „Zambac-
cian“, Curtea decidea că imunitățile miniștrilor se aplică și foști
lor miniștri dacă faptele au legătură cu funcția de demnitate
publică. Aceasta însemna că inclusiv pentru cei care nu mai dețin
calitatea de ministru trebuia cerută încuviințarea autorităților
publice competente în vederea cercetării lor penale și mai în
semna că, foarte probabil, cele două dosare în care fusese deferit
justiției Adrian Năstase vor fi restituite procurorilor. Legea res
ponsabilității ministeriale nu cerea așa ceva, însă aveam acum o
decizie a Curții Constituționale pe care trebuia să o respectăm.
Nimic nu părea să meargă bine pentru DNA. Conflictul cu
ministrul justiției era în toi, la sediul central al instituției se aflau
în control vreo zece inspectori care îi enervau pe procurori cu
pretențiile și ifosele lor, starea de tensiune între procurori și in
spectori fiind vizibilă. La acestea se adăugau presiunile politice
din partea parlamentarilor, a premierului și a liderilor UDMR.
Devenisem inamicul public numărul unu, iar asta, psihologic
vorbind, era extrem de obositor. Ca instrument de rezistență nu
aveam decât să denunț public presiunile și să le cer procurorilor
să-și continue anchetele. Eram nemulțumit și de faptul că instan
țele nu se grăbeau să pronunțe vreo soluție în cauzele de corupție
de pe rolul lor, în vreme ce noi eram acuzați că desfășurăm an
chete mari, dar fără soluții de condamnare, cu alte cuvinte, că
măcinăm în gol, fără rezultat. Era o acuzație care ni s-a adus pu
blic încă mult timp și care îi îndreptățea pe adversarii DNA să
susțină că toate cauzele noastre mari sunt dosare politice. Spriji
nul politic pentru justiție și justiția însăși păreau să facă un mare
salt în trecut.
254 DANIEL MORAR
Promovări frauduloase în justiție
Pe bandă rulantă: înalți magistrați urmăriți penal pentru infracțiuni
de corupție. Legături imorale și penale
Magistratura își avea propriile ei probleme penale. Sfârșitul anu

lui 2007 scotea la iveală unul dintre cele mai mari scandaluri cu
care avea să se confrunte justiția postdecembristă. Procurorul Ste
rian Guli, cel care câștigase postul de prim-procuror al celui mai
mare parchet din țară, Parchetul de pe lângă Tribunalul București,
era ridicat de procurorii DNA și adus la sediul central din strada
Știrbei Vodă. Era adusă la cunoștința publică desfășurarea unei
anchete penale care viza aspecte legate de fraudarea examenului
pentru ocuparea unor funcții de conducere din cadrul parchetelor,
fiind puse sub învinuire mai multe persoane din magistratură.
După câteva zile comunicam public începerea urmăririi pe
nale pentru infracțiuni de corupție față de mai mulți magistrați
implicați în această afacere: Dumitru Gheorghe, procuror al Par
chetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Sterian Guli, prim-pro
curor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, Gheorghe
Cerbeanu, judecător la Tribunalul Vâlcea, Gheorghe Bucur, notar
în municipiul București, fost judecător la înalta Curte de Casație
și Justiție și fost membru al CSM, Gabriela Ghiță, procuror la Par
chetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și președintă
a Comisiei de examinare a participanților la concursul pentru
numirea în funcții de conducere a procurorilor, și Eugen Cojo-
caru, procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție și membru supleant al aceleiași comisii de examinare1.
Se cunoșteau, erau prieteni vechi, și se ajutau atunci când unii
PROMOVĂRI FRAUDULOASE ÎN JUSTIȚIE 255

dintre ei voiau să urce în ierarhia Ministerului Public. Gheorghe
Dumitru a candidat pentru ocuparea funcției de procuror general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, pentru a și
asigura reușita la examen, a promis prin intermediul judecătoru
lui Cerbeanu Gheorghe foloase materiale celui care îl va ajuta,
respectiv lui Bucur Gheorghe, fost magistrat. Acesta din urmă s-a
angajat că va interveni pe lângă unii dintre membrii Secției de
procurori ai CSM. Beneficiind de această intermediere, Gheorghe
Dumitru i-a dat procurorului Cojocaru Eugen, membru supleant
în Comisia de examinare, suma de 15.000 euro din cei 50.000 euro
ceruți inițial. Deși suma primită a fost de trei ori mai mică decât
cea pretinsă, Cojocaru s-a ținut de cuvânt, astfel că, în urma con
cursului, Gheorghe Dumitru s-a plasat pe prima poziție la exa
menul pentru ocuparea postului de procuror general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Celălalt magistrat
dornic să avanseze, procurorul Guli Sterian, candidat la exame
nul pentru ocuparea funcției de prim-procuror al Parchetului de
pe lângă Tribunalul București, a obținut înainte de examen, prin
intermediul aceluiași Cojocaru Eugen, o parte din subiecte de la
președinta Comisiei de examinare, Ghiță Georgeta Gabriela, iar
la finalizarea concursului s-a plasat pe prima poziție.
Cazul nu era doar punctual, ci punea sub semnul întrebării
însuși modul în care sunt promovați magistrații în funcțiile de
conducere din sistem. Presa scria despre cangrena sistemului
judiciar într-o perioadă în care procurorii anticorupție erau foca
lizați obsesiv, se spunea, pe politicieni. Institutul Național al
Magistraturii (1NM), responsabil de organizarea concursului, ce
rea plenului CSM întrunirea de urgență și analizarea acuzațiilor
de fraudare a concursului de numire în funcțiile de conducere
pentru procurori. Deși acuzațiile noastre vizau câștigarea prin
fraudă a două posturi de conducere, e adevărat foarte importante,
se punea sub semnul întrebării corectitudinea întregului examen.
Acesta a fost și motivul pentru care INM a cerut CSM suspendarea
procedurii de numire în funcțiile de conducere atât pentru jude
cători, cât și pentru procurori, precum și suspendarea temporară
a organizării oricărui concurs sau examen până la clarificarea
256 DANIEL MORAR

situației. Oricum, concursul nu putea fi validat, pentru că DNA
ridicase toate lucrările pentru verificarea suspiciunilor de fraudă,
lucru anunțat de către președintele CSM, Anton Pandrea'.
In același timp, membrii CSM asigurau opinia publică că nu
sunt implicați sub nici o formă în comisiile de concurs organizate
pentru promovarea magistraților și că subiectele de examen sunt
păstrate în plicuri sigilate la sediul INM. Mai arătau că forul ma
gistraților nu a fost sesizat oficial în legătură cu ancheta privind
posibila fraudare a concursului, iar singurele informații pe care
le au erau cele din comunicatul DNA. Declarațiile erau adevărate,
la acel moment nu le-am oferit date suplimentare tocmai pentru
că persoanele puse sub acuzare se prevalau de influența și cunoș-
l i nțele pe care le aveau în rândul membrilor CSM. Dialogul inițial
1 am dus doar cu directorii INM, Mihai Selegean și Lavinia Lefter
ache. Grija noastră era să nu compromitem cercetările și să scoa-
lem la iveală ilegalitățile cât mai mult posibil. Ancheta era însă
dificilă, toți acuzații erau magistrați sau foști magistrați și știau
să se apere. Erau surprinși că picaseră în plasa procurorilor, doar
erau bine relaționați, se întrebau ce greșeli făcuseră și erau atenți
să nu mai greșească. Negau orice acuzație și le spuneau procuro
rilor de caz, Elena Botezan și Lucian Papici, că sunt nevinovați.
I lupă ce Guli Sterian a fost ridicat de la Slobozia de către polițiștii
DNA în baza mandatului de aducere emis de procurori, am fost
sunat de George Bălan, procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București, care se arăta revoltat de acțiunea
noastră și voia explicații. îmi spunea că procurorul incriminat
tocmai câștigase, prin concurs, șefia parchetului capitalei și că
are nevoie de el. Cunoscând datele din dosar și prezumând ce se
va întâmpla, i-am replicat că nu a câștigat concursul, însă Bălan
insista că da și că ar trebui să fie informat cu privire la ceea ce se
întâmplă, întrucât el este șeful lui Guli. I-am spus să aștepte de
rularea anchetei și că va afla când și dacă va fi cazul.
Probațiunea din dosar era bazată în mare parte pe intercepta
rea unor convorbiri purtate de învinuiți, între ei ori cu alte per
soane, precum și pe înregistrarea unor imagini. Una dintre aceste
înregistrări s-a realizat în biroul procurorului Cojocaru de la

PÎCCJ și surprindea momentul în care acesta îi povestea colegei
sale cum l-a ajutat pe Guli Sterian să câștige concursul, dându-i
subiectele de examen în avans. Colega procuror, curioasă, l-a în
trebat de unde a avut subiectele, iar Cojocarii i-a spus că le-a pri
mit de la șefa comisiei de concurs, Ghiță Gabriela. Vizionând
înregistrarea, am rămas surprins de modul în care un procuror îi
povestea altui procuror, ambii de la cel mai înalt nivel în ierarhia
parchetelor, cum tocmai a comis o infracțiune, iar ascultătoarea
privea acest lucru ca pe ceva firesc. Atunci când a fost audiată ca
martor a mințit, spunând că nu a auzit ce i-a spus Cojocaru, astfel
că a fost pusă sub învinuire pentru mărturie mincinoasă. Sec
vența redată aici e relevantă pentru a demonstra toleranța siste
mului la aranjamentele făcute în vederea ocupării funcțiilor de
conducere în Ministerul Public.
Nu toate înregistrările erau la fel de explicite și ne-ar fi prins
bine ca măcar unul dintre cei cercetați să colaboreze, să mărturi
sească. Era nevoie de povestea care să lege toate probele între ele.
Aceasta a venit, cu multă greutate, de la Gheorghe Dumitru, pri-
lejuindu-mi singurul contact personal cu un învinuit în timpul
celor șapte ani cât am condus DNA. Era dispus să mărturisească,
însă a pus condiția să fie primit de șeful DNA. Era o practică total
neuzuală, eu nu intram în contact cu cei investigați, asta era
treaba procurorilor de caz. Dosarul era însă extrem de important,
așa că am făcut o excepție. L-am primit în biroul meu împreună
cu procurorii de caz. Ne-a povestit că i s-au cerut 50.000 euro pen
tru a primi subiectele de examen, dar că a dat doar 15.000 euro.
Confirma, deci, învinuirea adusă, însă pentru a așterne pe hârtie
mărturisirea a avut o cerere bizară: recunoștea fapta, dar cerea să
facem în așa fel încât să se valideze concursul și să i se recunoască
calitatea de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Pitești pentru că, spunea el, a câștigat pe merit postul. Am
rămas uluiți. „Păi tocmai ați recunoscut că ați dat mită și ați pri
mit subiectele de examen în avans!“, i am zis. „Da“, răspunde el,
„dar mi-am dat seama că oricum știam subiectele, eram pregătit.“
Dincolo de absurdul situației, mă întrebam cum putea un jurist,
un procuror, familiarizat cu anchetele penale și cu consecințele
258 DANIEL MORAR

lor, să evalueze atât de greșit situația și să creadă că așa ceva era
posibil. Era clar pentru toată lumea din acel birou, mai puțin pen
tru el, se pare, că, dacă va fi găsit vinovat, proaspătul procuror
general urma să fie condamnat și exclus din magistratură, deci
nu își putea păstra nici măcar postul de execuție, pe care presu
puneam că îl obținuse pe merit.
Cercetarea penală era dificilă și dintr-o altă perspectivă. Pro
curorii au decis să-i rețină și să-i propună pentru arestare pe trei
dintre învinuiți, respectiv pe cei implicați în remiterea mitei de
15.000 euro. Doi dintre aceștia, Gheorghe Dumitru și Eugen Co
jocaru, erau magistrați în funcție, iar pentru reținerea și arestarea
lor era nevoie de avizul CSM. Or, în condițiile în care al treilea
învinuit, Gheorghe Bucur, pretindea că are o relație de prietenie
cu unul dintre membrii Secției de procurori a CSM, Cristian De-
liorga, pe care l-a și contactat în acea perioadă, procurorii de caz
nu știau dacă acesta era în vreun fel implicat și, deci, erau reti-
cenți în a le prezenta procurorilor din CSM dosarul. Altă cale
insă nu exista, pentru a obține avizul trebuia să facem cunos
cute acuzațiile și să dezvăluim probele. M-am prezentat împre
ună cu procurorii de caz la CSM și am cerut Secției de procurori
ca Deliorga să nu participe la 1 uarea deciziei și să nu vadă dosarul,
iar acesta a acceptat imediat și s-a retras. Am aflat cu acea ocazie
că un alt membru CSM, Grațiana Isac, era nașa sau fina procuro
rului Cojocaru și că s-a abținut, de asemenea, de la luarea deciziei.
Votul membrilor rămași ne-a oferit surprize. Au încuviințat doar
reținerea mituitorului, Gheorghe Dumitru, nu și pe cea a lui Eu
gen Cojocaru, care primise mita. Procurorul general, prezent la
ședință, a declarat apoi public că, la votul pentru avizarea propu
nerii de reținere pentru procurorul Eugen Cojocaru, doi dintre
membrii Secției s-au abținut, iar alți doi, Bogdan Licu și Liviu
Dăscălescu, nu s-au pronunțat nici în sensul încuviințării, nici în
cel al neîncuviințării propunerii. Au dat buletinele albe după ce
au văzut dosarul. „Ce s-a întâmplat aseară este inadmisibil. Patru
din șase membri ai Secției pentru procurori s-au abținut și nu s a
putut da un aviz. Mi se pare că, în acest moment, Secția nu este
funcțională“, a declarat Laura Codruța Kovesi3. Apărea că membrii

CSM nu au vrut să-și asume nimic din pricina prieteniilor și re
lațiilor din sistem.
Ne am adaptat din mers strategia, nu voiam să-i lăsăm pe cei
din CSM să nu-și asume un verdict. Procurorii I au reținut pe Du
mitru, pentru care aveau aviz de încuviințare, și pe fostul judecă
tor de la ÎCCJ, Bucur Gheorghe, pentru care nu era nevoie de aviz,
iar a doua zi ne-am prezentat din nou la CSM, de această dată cu
cererea de încuviințare a arestării lui Dumitru și Cojocaru. Știind
că din cei șase membri ai secției, în ziua anterioară, au votat doar
doi, la sosirea la sediul CSM am anunțat public că vom cere avizul
pentru arestarea învinuiților și am somat procurorii din secție să
nu se mai eschiveze de la luarea unei decizii, oricare ar li aceasta,
întrucât nu au dreptul la indecizie, nu pentru asta au fost trimiși
în CSM. Nu s-au mai eschivat și au încuviințat, noaptea, aresta
rea preventivă a celor doi. Sesizată, instanța supremă a respins
însă propunerea de arestare preventivă a procurorilor Gheorghe
Dumitru și Eugen Cojocaru, precum și a notarului Gheorghe
Bucur, dispunând interdicția pentru aceștia de a părăsi țara. Corn
pletul de nouă judecători al ÎCCJ a menținut, apoi, decizia de cer
cetare în stare de libertate a celor trei, dar și interdicția pentru
aceștia de a părăsi țara. Procurorii de caz erau puțin dezamăgiți,
dar dosarul mergea mai departe.
După mai puțin de o jumătate de an, fostul procuror general
adjunct al României, Gabriela Ghiță, alături de patru magistrați
și un notar, au fost trimiși în judecată pentru implicarea în frau
darea examenului din 2007 organizat în vederea ocupării unor
funcții de procurori-șefi. Procurorii rețineau că inculpatul Cojo
caru Eugen a pretins de la Gheorghe Dumitru suma de 50.000 de
euro, din care a primit 15.000 de euro, pentru ca, prin influența
de care se bucura asupra membrilor Comisiei de examinare, să-i
determine să-i înlesnească candidatului ocuparea funcției de
procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Gheorghe Dumitru a remis mai multe bunuri (băuturi alcoolice,
vin și whisky) inculpatului Bucur Gheorghe pentru ca acesta,
prin influența pretinsă asupra unor magistrați, membri ai CSM,
să-i determine să intervină asupra membrilor Comisiei de exami
260 DANIEL MORAR

nare în scopul obținerii funcției de conducere vizate. De aseme
nea, procurorii mai rețineau că, în cursul lui noiembrie 2007,
Sterian Guli, prin intermediul lui Eugen Cojocaru, a obținut de
la Gabriela Ghiță o parte din subiectele concepute pentru exame
nul scris, fiind dezavantajat celălalt candidat pentru funcția res
pectivă, care nu a avut „șansa“ să beneficieze de un astfel de
ajutor4. Deși au început urmărirea penală împotriva sa, procuro
1 i i au decis că nu există probe pentru ca membrul CSM Cristian
I ’eliorga să fie trimis în judecată pentru complicitate la trafic de
influență. Mai târziu mi s-a reproșat de către unii membri ai CSM
că 1 am protejat pe colegul lor.
Frauda de la examenul de promovare în magistratură a fost
descoperită de procurori întâmplător, în timp ce anchetau un alt
caz de corupție legat de Dumitru Gheorghe. Pe numele procuro
rid ui exista o plângere în care se arăta că i-ar fi pretins unui justi-
ț iabil suma de 10.000 de euro pentru ca, prin influența pe care o
pretindea asupra judecătoriilor Curții de Apel Pitești, să obțină o
soluție de achitare într-o cauză penală. Pentru a cerceta fapta de
corupție reclamată, procurorii au cerut interceptarea și înregis-
Irarea convorbirilor telefonice purtate de Dumitru Gheorghe și
justițiabil și, în mod neașteptat, au ajuns la demascarea unui sis
tem nociv de promovare a magistraților în funcții de conducere.
După patru ani, înalta Curte de Casație și Justiție l-a condam
nat pe Eugen Cojocaru la trei ani de închisoare cu executare pen
Iru trafic de influență și la doi ani de închisoare pentru instigare
la permiterea accesului unor persoane la informații nedestinate
publicității, instanța dispunând ca procurorul să execute pedeapsa
cea mai grea, de trei ani de închisoare. Procurorul Gheorghe Du
mitru a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru infracțiu
nea de cumpărare de influență. în cazul lui Gheorghe Bucur,
instanța a stabilit o pedeapsă de doi ani și șase luni de închisoare,
pentru complicitate la cumpărare de influență, pedeapsa acestuia
fiind suspendată pe un termen de încercare de cinci ani. Gheorghe
Cerbeanu a primit o pedeapsă de doi ani și șase luni de închisoare
cu suspendare pentru două fapte de complicitate de cumpărare de
influență. Fostul procuror general adjunct al României, Gabriela

Ghiță, a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare
pentru permiterea accesului unor persoane la informații nedes
tinate publicității, în cazul acesteia judecătorii stabilind un ter
men de încercare de cinci ani. în fine, procurorul Sterian Guli a
fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru
instigare la fapta de permitere a accesului unor persoane la infor
mâții nedestinate publicității, termenul de încercare în cazul aces
tuia fiind tot de cinci ani. Judecătorii au decis confiscarea sumei
de 15.000 de euro de la procurorul Eugen Cojocaru5.
Așa se încheia povestea care a relevat un tablou deloc măgu
litor al legăturilor imorale și, până la urmă, penale dintre înalții
magistrați și în urma căreia Consiliul Superior al Magistraturii a
picat examenul de credibilitate în fața opiniei publice.
Anii miniștrilor
Circuitul plicului cu bani și negocierea mitei. Dosare puse
in așteptare. Scurtături judiciare
Lunile care mai rămăseseră din anul 2007 aveau să aducă o ple
iadă de miniștri în anchetele de pe masa procurorilor, dar și în
atenția publică. Liderul PC, Dan Voiculescu, își anunța demisia
din Senat, precizând însă că renunțarea la fotoliul de parlamentar
nu are nici o legătură cu acuzațiile care i se aduc de către DNA.
Instanța supremă care judeca dosarul „Zambaccian“ a amânat
pentru luna octombrie soluția așteptată ca urmare a deciziei COR.
Noi însă nu am mai așteptat și, cunoscând efectele deciziei instan
ței constituționale, ne am adresat președintelui Traian Băsescu
pentru ca acesta să ceară urmărirea penală împotriva lui Adrian
Năstase în acest dosar. După câteva zile am cerut încuviințarea
începerii cercetărilor și împotriva fostului ministru din Guvernul
Năstase Miron Mitrea. Colegi de cabinet, cei doi erau colegi și în
cercetările penale, fiind acuzați de același gen de fapte, respectiv
luare de mită de la aceleași persoane fizice și juridice, în scopul
construirii unor imobile proprietate personală sau a familiei. Ca
urmare a cererilor semnate de mine, președintele Băsescu a decis
întrunirea Comisiei speciale pentru analiza sesizărilor cu privire
Ia săvârșirea unei infracțiuni de către membrii Guvernului în
exercițiul funcției.
Lumea politică nu a rămas indiferentă la acțiunile noastre, care
erau catalogate atât de către cei de la guvernare, cât și de cei din
opoziție, ca moduri mizerabile de a face politică. Vicepreședintele
PNL, Crin Antonescu, ne acuza că ne implicăm în jocul politic
ANII MINIȘTRILOR 263

intern, iar Dan Voiculescu anunța, prin trustul său de presă, că
DNA va demara acțiuni împotriva unor membri ai Guvernului
în următoarele două săptămâni. Că avea informații sau doar pre
supunea, spusele patronului Antenelor s-au adeverit: după câteva
zile îl sesizam pe președintele României pentru ca acesta să ceară
urmărirea penală față de ministrul justiției, Tudor Chiuariu, și
față de ministrul comunicațiilor și tehnologiei informație, Zsoll
Nagy, într o anchetă care viza legalitatea unor achiziții publice
realizate de Compania Națională Poșta Română, legalitatea unor
asocieri ale acestei instituții sau ale angajaților săi în diferite so
cietăți comerciale, precum și posibila fraudare a patrimoniului
public și privat al statului. Procurorii verificau și modul în care
un imobil situat pe Calea Victoriei în București, fost sediu al Mi
nisterului Industriilor Construcțiilor de Mașini înainte de 1989,
proprietate publică a statului, fusese adus ca aport la capitalul
social al unei firme private, respectiv împrejurările emiterii ho
târârii de guvern prin care s-a realizat transferul imobiliar și a
avizelor emise de către Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei
Informației și Ministerul Justiției în acest scop1.
Chiuariu mă acuza că am denaturat lupta împotriva corupției,
iar DNA a ajuns un instrument de compromitere a miniștrilor și
politicienilor, considerând dosarul o răzbunare pentru că ceruse
revocarea lui Țuluș. Partidul i-a sărit în ajutor. Președintele Ca
merei Deputaților, Bogdan Olteanu, declara că orice fel de acuza
ții la adresa ministrului justiției sunt dubioase și lipsite de temei,
fiind urmarea conflictului în care se află cele două instituții. Mi
nistrul internelor, Cristian David, susținea că DNA are o reacție
politică față de evaluarea activității instituției cerute de Chiuariu.
Protectorul lui Chiuariu, Relu Fenechiu, anunța catastrofic că,
prin cererea adresată președintelui Băsescu, eu compromit în
tr un mod lamentabil justiția din România și calc în picioare par
chetul anticorupție, iar Ponta afirma că războiul dintre aripa
Macovei și aripa Fenechiu ajunge în faza finală. Mircea Geoană,
președintele PSD, ținea să consemneze o premieră, arătând că ce
rerea de avizare a urmăririi penale a ministrului justiției consti
tuie un episod unic în lume, în care un ministru este atacat de
propriii procurori.
264 DANIEL MORAR

Ministrul UDMR Zsolt Nagy se considera și el victima unei
răzbunări, deși nimeni nu înțelegea de ce ar fi vrut procurorii să
se răzbune pe el.
Am intervenit public pentru a explica cronologia evenimen
telor, arătând că cererea de revocare a lui Țuluș fusese formulată
la două săptămâni după ce procurorii deschiseseră dosarul cu
terenul de pe Calea Victoriei. Așadar ipoteza răzbunării nu se
susținea în nici un fel.
în timp ce ministrul Chiuariu anunța că l-a informat pe Frat-
tini în legătură cu ancheta abuzivă a DNA, iar premierul Țări
ceanu ajungea la concluzia că acțiunea împotriva ministrului e
o problemă politică și, deci, nu intenționa să ceară demisia aces
tuia, noi treceam la un alt dosar și solicitam președintelui Băsescu
avizul pentru declanșarea urmăririi penale împotriva lui Victor
Babiuc, membru PD, fost ministru al apărării, cercetat pentru
luare de mită și abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave,
alături de finanțatorul echipei Steaua, Gigi Becali, în legătură cu
unele schimburi imobiliare din care statul ar fi fost păgubit cu
peste 3 milioane de dolari. După câteva zile am cerut aviz și pen
tru urmărirea penală a ministrului muncii, Paul Păcuraru, mem
bru PNL, pentru luare de mită. Președintele Băsescu declara că, în
lipsa unor erori evidente, el nu va împiedica miniștrii să ajungă
in fața justiției.
Era deja prea mult pentru Guvernul Tăriceanu, care se vedea
in fața unui pericol pe care nu îl anticipase când a preluat man
datul, așa că a reacționat. înainte de a demara Comisia specială
de la Cotroceni analiza cererilor de avizare a cercetării penale a
vreunuia dintre miniștrii pomeniți mai sus, guvernul a modificat,
printr-o ordonanță de urgență, legea răspunderii ministeriale,
astfel încât comisia să fie formată din judecători numiți de CSM,
iar cererile să fie semnate doar de către procurorul general al Ro
mâniei. Era evident că această modificare legislativă, intrată în
vigoare de îndată, suspenda toate procedurile în cazurile miniș
trilor. Președintele PD, Emil Boc, a acuzat Guvernul că â emis
ordonanța de urgență pentru a proteja miniștrii, iar președintele
Băsescu considera modificarea legislativă un abuz. Indiferent de

reacțiile survenite, noi trebuia să ne oprim și să așteptăm forma
rea și operaționalizarea comisiei în noua sa componență. Dezno
dământul a fost însă altul, pentru că modificarea legislativă a fost
găsită, după două luni, ca fiind neconstituțională, CCR sancțio
nând prezența magistraților într-un asemenea organism admi
nistrativ și statuând că președintele statului nu are nevoie, din
punct de vedere constituțional, de nici o comisie pentru a aviza
urmărirea penală a miniștrilor. Președintele României, spunea
Curtea, poate decide singur asupra unei solicitări de aviz pentru
declanșarea urmăririi penale a unui ministru sau fost ministru,
cerere pe care poate să i o adreseze orice procuror din PÎCCJ sau
DNA. încercarea lui Tăriceanu eșuase.
Anchetele se derulau în ritm susținut. La două zile după ordo
nanța de urgență care punea în așteptare dosarele miniștrilor,
procurorii îl rețineau pe fostul ministru al agriculturii, Ioan
Avram Mureșan, care era acuzat că ar fi înlesnit darea unor pro
duse în valoare de 1.500 de lei și a sumei de 15.000 euro de la un
om de afaceri unui demnitar al statului pentru ca acesta din urmă
să favorizeze firmele primului la licitații publice organizate de
instituții aflate în subordinea demnitarului2. La momentul emi
terii comunicatului DNA, nu s-a spus cine este demnitarul mituit,
însă s-a aflat destul de repede: Decebal Traian Remeș, ministrul în
exercițiu ai agriculturii. O altă situație delicată pentru premierul
Tăriceanu, care declara însă că nu își face probleme pentru miniș
trii cercetați pentru că toată lumea știe că „e o campanie anti-PNL“.
Instanțele au respins propunerea de arestare a fostului minis
tru Mureșan, luând doar măsura obligării de a nu părăsi țara. Ce
rerea de declanșare a urmării penale a lui Remeș, trimisă la
președintele Băsescu, era blocată până când CSM urma să pro
pună noua componență a Comisiei speciale. în acest timp postul
național de televiziune a difuzat înregistrări video și audio de la
o întâlnire a lui Decebal Traian Remeș cu fostul ministru Ioan
Avram Mureșan, într-un local din zona Dorobanți a capitalei. Pe
înregistrare se aude cum Mureșan îi spune lui Remeș că are ceva
pentru el: „Am ăștia pentru tine, nu știu cum să fac. îmi spui cum
să fac“. „Mi-i dai, că nu e o problemă“, îl îndemna Remeș, luând
266 DANIEL MORAR

plicul întins de interlocutorul său. într-o altă seară erau difuzate
înregistrări video și audio de la o întâlnire a mituitorului cu Mure
șan, care spunea că în plic se afla suma de r 5.000 de euro. Mureșan
și-a dat seama că au fost înregistrate convorbirile și îl sfătuia pe
mituitor ce să spună procurorilor când va fi audiat, asigurându 1
insă că mai e mult până atunci deoarece guvernul tocmai „a di
zolvat comisia aia prin care îi cheamă pe miniștri la comisie. Deci
nu mai are unde să-i cheme“? Nu știa însă că și acea întâlnire era
înregistrată.
Audiența postului național de televiziune a ajuns la cote teri
bile în serile respective, iar impactul a fost major, publicul fiind
revoltat să vadă cum doi miniștri negociau mita pentru trucarea
licitațiilor publice. Difuzarea imaginilor a generat însă un scan
dal imens. Directorul Departamentului Știri al TVR, Rodica Cui
cer, care autorizase difuzarea înregistrărilor, era presată să
dezvăluie de unde le-a avut. în calitate de jurnalist, aceasta susți
nea că difuzarea a fost legală, întrucât imaginile erau de interes
public, că publicul este de partea sa și că nimeni nu o poate obliga
să-și dezvăluie sursele. Directorul general al SRTV, Alexandru
Sassu, o contrazicea, afirmând că difuzarea unor probe dintr-un
dosar al DNA s-a făcut cu încălcarea Constituției, a legii audiovi
zualului, a legii de organizare a SRTV, precum și a statutului zia
ristului din SRTV. Cert este că, după apariția înregistrărilor,
ministrul Remeș și-a prezentat demisia.
Așa cum mă așteptam, instanța ne-a restituit dosarul „Zambac-

cian“ pentru refacerea urmăririi penale ca urmare a deciziei GCR.
A urmat restituirea dosarelor „Mătușa Tamara“, „Loteria“ și alte
dosare cu parlamentari și miniștri, ceea ce a determinat-o pe Co
druța Kovesi să critice judecătorii instanței supreme. ÎCCJ a reac
ționat, calificând aprecierile procurorului general al României
referitoare la restituirea unor dosare ca o dovadă a ignorării legii
privind soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate și a con
secințelor admiterii acestora.
Războiul se ducea pe toate planurile. Ca urmare a finalizării
controlului de la DNA, ministrul Chiuariu a cerut repunerea pe

rolul CSM a cererii de revocare a procurorului-șef Doru Țuluș.
Deși Secția de procurori a CSM a avizat negativ cererea de revo
care, ministrul a continuat procedura și a înaintat cererea preșe
dintelui Băsescu. Președintele a respins-o, iar Doru Țuluș a rămas
în funcție. Cel care a plecat însă a fost ministrul Chiuariu, la în
ceputul lui decembrie acesta prezentându-și demisia din guvern.
Așadar în doar câteva luni, în toamna lui 2007, ceream avizul
pentru a putea declanșa urmărirea penală împotriva a opt mi
niștri, în exercițiu sau foști. Activitatea procurorilor anticorupție
era la un nivel și un ritm fără precedent, iar reacțiile oamenilor
politici erau pe măsură. Li se părea neverosimil că pot face obiec
tul unor investigații penale și catalogau fiecare dosar ca fiind
politic, acuzând DNA, pe mine și pe colegii mei, de faptul că
ne am fixat ținte fără nici o bază juridică. Toți erau imaculați și
apelau la toate mijloacele, inclusiv la modificarea legilor, în sco
pul de a obstrucționa anchetele. Au reușit o vreme, așa cum vom
vedea. Dincolo de asta însă resimțeam o presiune enormă provo
cată de teama eșecului. Nu mă tulburau presiunile și șicanele
politice, știam că pot trece peste ele, dar mă gândeam că, după
cutremurul generat pe scena politică, ar fi fost un mare eșec dacă
instanțele nu ne-ar fi validat acțiunile. Nu a fost așa, dar în acel
moment nu știam. Nu știa nici opinia publică cine e vinovat sau
nu, iar în lipsa unor verdicte din partea instanțelor, la peste doi
ani de la preluarea șefiei DNA, mi se spunea că existența acestor
anchete nu dovedește nimic. Nu conta că finalizarea unei anchete
penale de acest nivel presupune timp și nici că procurorii nu erau
responsabili de ritmul în care se desfășura procedura ridicării
imunității parlamentare sau ministeriale ori de ritmul în care
judecau instanțele. Nu existau condamnări, eram vinovății de
serviciu. Aveam însă răbdare și convingerea că justiția se va face
până la urmă.
Anul 2008 începea cu un scandal pe scena politică determinat de

propunerea pentru portofoliul de ministru al justiției, devenit
vacant ca urmare a demisiei lui Chiuariu. Persoana propusă de
Tăriceanu era Norica Nicolai, fost procuror, parlamentar PNL și
268 DANIEL MORAR

critic vocal al DNA. După ce a solicitat PÎCCJ mapa profesională
a doamnei Nicolai, președintele Băsescu a refuzat numirea, invo
când aspecte legate de activitatea acesteia ca procuror în regimul
comunist de dinainte de 1989.
„Astfel, în anul 1987, doamna Norica Nicolai (fosta Norica Clinei), procu
ror la Procuratura locală Oltenița, Călărași, a instrumentat un dosar pe
nai în urma căruia o persoană nevinovată a fost condamnată și încarcerată.
După condamnare, poliția a descoperit adevăratul vinovat. Persoana
vinovată și persoana nevinovată aveau aceleași nume și prenume, dar
restul datelor de stare civilă erau diferite. în loc să facă demersuri pentru
achitarea primei persoane și punerea sub acuzare a celei de-a doua per
soane, în condițiile legii, doamna Nicolai a modificat mandatul de ares
tare al persoanei nevinovate, fără să declanșeze începerea urmăririi
penale și un nou proces pentru persoana vinovată. în acest mod, făptui
torul real nu a mai beneficiat de dreptul la apărare, nefîind audiat și in
trând direct în arest, în baza mandatului modificat de doamna Norica
Nicolai. Pentru această faptă, doamna procuror a fost sancționată disci
plinar în urma unor rapoarte succesive de control efectuate de inspectori
ai Procuraturii locale Oltenița și ai Procuraturii Generale“ -
se arăta în comunicatul președinției4.
Nicolai a respins acuzațiile privind dosarul său profesional, spu

nând că nu are ce să-și reproșeze, însă decizia președintelui nu s-a
schimbat. A urmat sesizarea Curții Constituționale care a decis
că președintele poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea
prim-ministrului de numire a unei persoane în funcția vacantă
de ministru, iar prim-ministrul este obligat să propună o altă per
soană. între timp, ministru interimar al justiției devenea Teodor
Meleșcanu. Miza pentru această poziție era imensă având în ve
dere atribuțiile legate de numirea și revocarea procurorilor și,
după cum se va vedea, și cele legate de dosarele în care erau cer
cetați miniștri.
Președintele Traian Băsescu a avizat solicitările noastre pri
vind cercetarea miniștrilor și a trimis ministrului interimar al
justiției cererile privind declanșarea procedurilor legale pentru
urmărirea penală a lui Adrian Năstase, fost prim-ministru al Ro
mâniei, Miron Tudor Mitrea, fost ministru al lucrărilor publice,
transporturilor și locuinței, Tudor Alexandru Chiuariu, fost

ministru al justiției, Zsolt Nagy, fost ministru al comunicațiilor
și tehnologiei informației, Victor Babiuc, fost ministru al apărării
naționale, Nicolae Paul Anton Păcuraru, ministrul muncii, fami
liei și egalității de șanse, loan Codruț Șereș, fost ministru al eco
nomiei și comerțului, Decebal Traian Remeș, fost ministru al
agriculturii și dezvoltării rurale. Președintele aprecia public că „a
nu da aviz înseamnă blocarea justiției“. Meleșcanu refuza însă să
trimită procurorilor cererile președintelui, invocând că el nu a
primit dosarele de cercetare, astfel că nu se simte obligat să trans
mită solicitările către Ministerul Public. Așa a început un nou
scandal. Băsescu l-a avertizat că prin atitudinea sa în cazul celor
opt miniștri pentru care șeful statului a cerut începerea urmăririi
penale se apropie de abuz în serviciu, explicând că nici președin
tele nu are acces la dosarul cauzei, care se află la procuror, iar când
legea prevede că președintele trimite „dosarul cauzei“, aceasta se
referă la dosarul pe care îl formează președinția, și nu la dosarul
procurorului. „Dacă pentru a-și servi clientela politică domnul
ministru Meleșcanu dorește dosarul cauzei de la procuror, să îl
ceară procurorului, și nu președinției“, a spus Băsescu’. în urma
somației președintelui, după două zile, curajul lui Teodor Mele
șcanu s-a evaporat și a transmis la DNA și DIICOT actele primite
de la președinție, precizând că își declină orice responsabilitate
în cauză.
Credeam că lucrurile sunt clare și că procurorii pot să înceapă
efectiv urmărirea penală, însă nici nu am primit bine cererile
președintelui, că a început o altă dispută legată de cercetarea pe
nală a miniștrilor. Președintele Senatului și președintele Camerei
Deputaților anunțau că ministrul Păcuraru, precum și foștii mi
niștri Șereș, Năstase și Mitrea au nevoie de avizul Parlamentului
pentru a putea fi urmăriți penal, întrucât sunt în exercițiul unor
mandate de senatori și deputați, așa că solicitările de începere a
urmăririi penale formulate de președintele României în cazul ce
lor patru nu sunt valabile. Guvernul, prin vocea lui Tăriceanu,
susținea același punct de vedere. Bogdan Olteanu a acționat insti
tuțional și a solicitat procurorului general al României să înain
teze Camerei Deputaților cererile privind declanșarea urmăririi
270 DANIEL MORAR

penale pentru miniștrii sau foștii miniștri care au calitatea de
deputați, respectiv pentru Adrian Năstase și Miron Mitrea. Co
druța Kövesi a transmis solicitarea lui Olteanu la DIICOT și DNA,
cerându-ne să formulăm puncte de vedere. Constituția nu preve
dea ceea ce susțineau șefii Parlamentului, permițând procurorilor
să sesizeze oricare dintre cele trei autorități, președintele Româ
niei, Senatul sau Camera Deputaților, în vederea obținerii avizu
lui de urmărire penală a miniștrilor. Respectând prevederile
constituționale și obținând deja avizele cerute nu consideram că
mai trebuie să ne adresăm și Parlamentului. Lupta era însă cu
miză, astfel că Senatul a cerut CCR să lămurească problema. De
cizia nu s-a lăsat așteptată și le dădea dreptate parlamentarilor,
iar noi eram obligați ca în cazul miniștrilor care dețin calitatea
de deputați sau senatori să solicităm avizul pentru urmărirea
penală Camerei Parlamentului căreia îi aparțin cei investigați.
Curtea decidea că Ministerul Public va sesiza președintele Româ
niei pentru a cere urmărirea penală doar a membrilor Guvernului
care, la data sesizării, nu au și calitatea de parlamentar.
în timp ce Adrian Năstase primea cu satisfacție decizia Curții
care, în opinia sa, bloca transformarea României într-o republică
prezidențială, eu mă arătam nemulțumit că dosarele de mare co
rupție rătăcesc în proceduri și nu ajung să fie discutate pe fond.
Declaram public că:
„Nu mi-am închipuit că procurorii pot să aibă altă preocupare decât aceea
de a instrumenta dosare, de a face dosare solide, de a le aduce în fața in
stanțelor, unde urmează să le susțină. De când am venit, constat că avem
o grămadă de alte probleme: decizii ale Curții Constituționale care răs
toarnă legi și dosare la care am lucrat doi ani și unde trebuie să reluăm
tot. Avem ordonanțe de Guvern declarate neconstituționale, care ne
opresc jumătate de an, avem indecizii ale unor magistrați care, în urma
deciziilor Curții Constituționale, dau soluții diferite cu privire la retro
activitatea sau neretroactivitatea unor decizii ale Curții Constituționale.
Toate mă fac să fiu nemulțumit pentru că am fi putut obține mai mult“6.
Retrospectiva arăta astfel: după ce trimisesem în instanță primele

dosare în care foști miniștri erau acuzați de săvârșirea unor fapte
penale, CCR a extins imunitatea acordată de Constituție miniș
trilor și foștilor membri ai Guvernului, astfel că dosarele ne-au

fost restituite de instanță. Ne am conformat, am solicitat și obți
nut avizul pentru urmărirea penală și a acestora, însă nu am pu
tut începe urmărirea penală pentru că CCR a venit cu o altă
decizie și ne-a spus că nu am cerut avizul de unde trebuie. Jocul
era resetat prin deciziile instanței constituționale. Părea că noi
am pierdut ani cu anchete care acum nu mai erau valabile, dosa
rele în care investisem atâta muncă și resurse fiind atât de departe
de un verdict al judecătorilor.
Deciziile Curții trebuiau însă respectate și eram nevoiți să o
luăm de la capăt. Nu știam dacă mai avem timp, eu și echipa mea
intrasem deja în ultimul an de mandat, ministrul care m-a pro
pus nu mai era în Guvern, iar președintele care ne susținea era
în conflict atât cu Guvernul, cât și cu Parlamentul. Cererile noas
tre de cercetare a miniștrilor au bulversat întreaga clasă politică,
astfel că șansele mele la reînnoirea mandatului de conducere
erau minime, chiar inexistente. Imediat după publicarea deciziei
Curții Constituționale am solicitat Senatului avizul de cercetare
a ministrului Paul Păcuraru, iar Camerei Deputaților avizul pen
tru Adrian Năstase și Miron Mitrea. DIICOT a cerut avizul pentru
urmărirea penală a fostului ministru al economiei Codruț Șereș.
Primul lucru care i a interesat pe senatorii juriști după ce au primit
solicitările procurorilor au fost mandatele de interceptare în ca
zurile Codruț Șereș și Paul Păcuraru, solicitând CSM și SRI să le
pună la dispoziție. în același timp, deputății juriști constatau că
nu au o procedură pe care să o urmeze pentru soluționarea cere
rilor în cazurile Mitrea și Năstase. După cum începea, era evidentă
intenția de tergiversare a întregii proceduri parlamentare.
Profitând de răgazul oferit de colegii săi, Adrian Năstase pole
miza cu comisarul european pentru extindere, Oii Rehn, „mulțu-
mindu i“ că prin intermediul ministrului justiției se interesează
de dosarul său, și încerca să-i convingă pe deputați că dosarul său
este civil, și nicidecum penal. După mai mult de o lună, la sfârși
tul lui iunie, Comisia juridică a Camerei Deputaților nu reușea
să ajungă la o concluzie în cazul Năstase. Singurii care cereau
plenului să aprobe urmărirea penală erau deputății PDL. PNL re
comanda reticență extremă față de solicitare, iar grupul parla-
272 DANIEL MORAR

inentar al PSD susținea că sesizarea este „o încercare a DNA de a-și
subordona Camera Deputaților și de a o pune în situația de a-i
revalida urmărirea penală făcută în alte dosare“. Cei mai vehe
menți erau Florin lordache, care mă acuza de incompetență și de
încercarea de a subordona Parlamentul, și Vaier Dorneanu, care
susținea că dosarele Năstase și Mitrea sunt „o făcătură politică“,
un mecanism „infernal“ de compromitere a acestora.
Urmărirea penală nu voiau să o avizeze, însă au afișat pe site-ul
< amerei Deputaților referatele procurorilor și cererile trimise
Parlamentului. Am explicat că referatul procurorilor nu e un act
care să poată fi făcut public pentru că acesta conține date confi
dențiale din anchetă, destinate exclusiv parlamentarilor pentru
a decide în cunoștință de cauză, iar publicarea actului îngreu
nează ancheta. Lucrurile erau făcute deja. în 24 iunie, plenul Ca
merei Deputaților constata că nu are cvorumul necesar pentru a
decide și a amânat discutarea solicitărilor pentru o sesiune extra
ordinară ori pentru sesiunea din toamnă. Miron Mitrea declara
că dacă deputății nu aprobă urmărirea sa penală demisionează
din Parlament. într-o sesiune extraordinară din vară, Camera De
putaților a dezbătut cererile noastre și le-a respins, astfel că ur
mărirea penală a celor doi nu mai era posibilă, dosarele fiind
blocate. în urma presiunilor publice, președintele Camerei Depu
taților anunța că oricând poate fi reluat votul în cazurile Năstase
și Mi trea. Geoană le cerea celor doi să se gândească bine la acțiunile
lor viitoare. Miron Mitrea reitera că își va da demisia din Cameră
odată cu începerea sesiunii de toamnă, el „fiind un politician care
își respectă cuvântul dat“, însă Adrian Năstase declara că el nu va
demisiona: „Să-și dea demisia Traian Băsescu, care chiar are imu
nitate absolută“, susținând că o eventuală demisie ar echivala cu
recunoașterea tuturor „mizeriilor“ care i-au fost făcute în ultimii
patru ani7.
Nu toate dosarele cu miniștri erau blocate. Senatorii au fost
mai înțelepți și au dat avizul pentru urmărirea penală a miniștri
lor Șereș și Păcuraru. Remeș nu era parlamentar, astfel că a rămas
valabilă cererea de urmărire penală formulată de președintele
României, iar pentru fostul ministru Mureșan nu era nevoie de

o asemenea solicitare întrucât nu mai era ministru la data corni
terii faptelor. Aceste împrejurări le au permis procurorilor să fi
nalizeze cercetările și să-i trimită pe ultimii doi în judecată pentru
favorizarea unei firme în vederea câștigării unei licitații, în
schimbul unui autoturism de lux, a unor produse alimentare și
a 15.000 de euro, fiind acuzați de trafic și cumpărare de influență".
La puțin timp, CSM ne atenționa în privința scurgerilor de infor
mâții din dosarul Remeș considerând că, deși nu s-a putut stabili
persoana care a multiplicat și transmis către terți, respectiv către
TVR, înregistrarea audio-video, se impune atenționarea DNA asu
pra modului defectuos în care a gestionat înregistrările în cauză,
favorizând scurgeri de informații de natură a compromite actul
de justiție, precum și pe învinuiți sau inculpați.
Inspecția judiciară nu a aflat, nici nu avea cum, modul concret
în care au ajuns în presă înregistrările din dosarul Remeș Mure
șan și, prin urmare, nu a putut stabili responsabilitatea cuiva. Nu
m-am opus ca acele înregistrări să fie făcute publice înainte de
finalizarea anchetei și nu am dat detalii despre episod nici procu
rorului general, Codruța Kovesi, însă ea a avut umor atunci când,
înștiințându-mă că membrii CSM dispuseseră un control la DNA
pe tema scurgerii interceptărilor în presă, mi-a spus că s-a arătat
revoltată în fața lor și a presei și îmi recomandă să mă arăt și eu
la fel câteva zile, după care lumea o să uite. Am negat public con
stant că aș ști cum au ajuns acele înregistrări în presă pentru că
în acel context a spune adevărul nu era o opțiune pentru mine,
nu mă mândresc neapărat cu asta, însă atunci am considerat-o
absolut necesară. Eram în al treilea an de mandat și, deși procu
rorii turaseră motoarele la maxim investigând și deferind justiției
mulți demnitari ai statului, rezultatele erau departe de a fi vizi
bile. Dincolo de ritmul obișnuit al unui dosar, instanțele se miș
cau încet, nu manifestau nici o apetență pentru a judeca și decide
în dosarele de mare corupție și le restituiau frecvent procurorilor.
Mai mult, Curtea Constituțională constata noi imunități, iar Par
lamentul obstrucționa cererile noastre de ridicare a imunității
ori de percheziție a parlamentarilor astfel că, în pofida eforturilor
noastre, părea că lucrurile nu se schimbaseră fundamental. Eram
274 DANIEL MORAR

doar noi cu dosarele noastre, ne învârteam în cerc și trebuia să o
I uăm de la capăt, iar și iar. Nu conta că eu sau procurorii nu eram
responsabili pentru această lipsă de progrese. Eram atacați chiar
de cei cercetați în dosarele noastre, astfel că părea că procurorii
erau responsabili nu doar cu anticorupția, ci și cu corupția pro-
priu-zisă. Aveam apariții publice în care explicam că atribuțiile
noastre erau să deschidem investigații, să le finalizăm și să ducem
dosarele și inculpații în fața instanței, însă că ritmul cercetării
judecătorești nu îl dictam noi, ci judecătorii. Nu eram responsa
biIi nici pentru deciziile instanței constit uționale, noi respectam
legea în vigoare prezumată a fi constituțională, și nici pentru
refuzul parlamentarilor de a permite cercetarea penală a colegilor
lor. Cu toate acestea, eram considerați principalii vinovați că nu
existau încă hotărâri de condamnare, susținându-se că fie nu
există mare corupție în societatea românească, fie nu suntem noi
in stare să o dovedim. Lumea nu avea răbdare și nu înțelegea că
pentru ca un dosar, mai ales unul complex, să fie soluționat defi
nitiv este nevoie de timp, uneori de mai mulți ani. Timpul nu era
aliatul nostru și, în aceste condiții, a fost folosită o „scurtătură“,
ca să se vadă atât că există corupție la nivel înalt în România, cât
și că noi suntem în stare să o scoatem la iveală. Furnizarea acelor
imagini televiziunii publice nu a fost un act deontologic, dar nu
mai așa am reușit să-i punem în defensivă pe cei cercetați și pe
criticii noștri, câștigând timp, și să arătăm că rapacitatea și corup-
| ia înalților demnitari ai statului nu e t oar o poveste.
Vremea incertitudinilor
Mandatul meu la conducerea DNA, mărul discordiei în coaliția
de guvernare, justiția din România, în atenția presei internaționale
Acesta era contextul în care, în vara lui 2008, se decidea dacă îmi
va fi reînnoit mandatul în fruntea DNA. Cătălin Predoiu devenise
noul ministru al justiției, iar Asociația Magistraților din România
intervenea și atrăgea atenția că nu este întâmplător că în perioada
electorală, când DNA cere avize pentru foști și actuali demnitari
ai României, se fac afirmații defăimătoare la adresa magistraturii
asupra căreia se fac presiuni de la cel mai înalt nivel prin acte de
intimidare și șantaj politic de rutină. Reacția magistraților nu era
atât în favoarea demersurilor noastre de obținere a avizelor de
urmărire penală a miniștrilor, cât o replică la declarațiile premi
erului Călin Popescu Tăriceanu, care afirmase că unele salarii din
sistemul de justiție au ajuns, ca urmare a unor hotărâri luate în
interes propriu de către judecători, la un nivel aberant și nejusti
ficat, depășind orice limită a bunului simț. El a amintit că politica
salarială este decisă de Guvern, că hotărârile favorabile obținute
în justiție de magistrați au bulversat bugetul și că, doar în anul
care a trecut, Ministerul Public a plătit aproximativ o mie de mi
liarde de lei prin punerea în executare a hotărârilor judecătorești
referitoare la sporurile acordate procurorilor1. Magistrații repli
cau că lipsa de respect și desconsiderarea care i-a animat pe mi
niștrii de justiție privind legile magistraturii au declanșat valul
de procese și că încălcarea drepturilor salariale ale magistraților
înseamnă încălcarea independenței acestora.
în același timp, procurorul loan Berghezan, fost procuror-șef
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și procuror la Parche-
276 DANIEL MORAR

I ul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, era arestat și trimis în
judecată de procurorii DNA Brașov pentru trafic de influență, fi
¡nd acuzat că a primit 40.000 de euro pentru promisiunea că va
interveni la judecători pentru ca unui condamnat să i se ridice
interdicția de a părăsi țara2. Fostul prim-procuror al Parchetului
de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, Rita Branga, era exclusă
din magistratură ca urmare a condamnării sale la trei ani de în
chisoare cu suspendare de către ÎCCJ, pentru fapte de corupție’.
Presa mai consemna și achitarea Măriei Huza, fostă membră a
(:SM, ca urmare a modificărilor legislative ce au determinat dez-
incriminarea faptei de care fusese acuzată4, dar și arestarea jude
cătorului Lazăr Ioan de la Tribunalul Arad, care a pretins suma
de 30.000 de euro, din care a primit 25.000 euro, de la un denun
țător, pentru ca, în calitate de președinte al completului de jude
i ată, să pronunțe o soluție favorabilă denunțătorului într-un
dosar penal. Acesta, înainte să primească mita, a verificat banii
cu lampa de ultraviolete de la un duty-free din Jimbolia5.
începeau discuțiile legate de reînnoirea mandatului meu. Că
tălin Predoiu afirma că este preocupat de problemă și, prin ur
mare, decizia pe care o va lua în ceea ce privește conducerea DNA
va ține cont de stabilitatea, eficiența și credibilitatea instituției,
refuzând însă să spună dacă va propune reînnoirea mandatului.
Victor Ponta declara că justiția lui Băsescu, Macovei și Morar a
introdus o nouă infracțiune, aceea de a fi pesedist, și că se bucură
că mai am doar o lună de mandat în fruntea DNA. în același timp
¡1 amenința pe Predoiu cu depunerea unei moțiuni simple dacă
eu voi fi menținut la conducerea DNA. PNL, prin vocea președin
telui Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, anunța că nu se va
implica în nici un fel în decizia referitoare la procurorul-șef al
DNA, deși membrii marcanți ai partidului de guvernământ, vice
președintele Dan Radu Rușanu și deputatul liberal Relu Fenechiu,
susțineau că trebuie să plec, întrucât nu sunt independent, fac
poliție politică și am executat în proporție de 90% comenzile po
litice venite de la Cotroceni. în discuția publică a intrat și procu
rorul general, Codruța Kbvesi, care a exprimat truismul perfect
declarând că o instituție sau o structură nu trebuie confundată
VREMEA INCERTITUDINILOR 277

cu o persoană. Partidul România Mare, prin vocea tribunului Va
dim Tudor, anunța că la consultările de la Cotroceni va cere nu
numai înlocuirea mea de la șefia DNA, dar și anchetarea mea pen
tru abuzurile săvârșite, în concret pentru mușamalizarea dosa
rului „Flota“. Cu Vădim Tudor aveam o relație de la distanță, prin
multiplele cereri, petiții și reclamații pe care mi le trimitea. în
tr un ton exaltat, dar sigur pe el, ne cerea mie și procurorilor an
chete imposibile și rezultate imediate în chestiuni care, scria el,
sunt notorii, iar făptuitorii trebuie arestați de îndată. Cum acest
lucru nu se întâmpla, respectul și considerația tribunului față de
persoana mea erau într-un evident declin. în primele sesizări pe
care mi le a adresat mă asigura de „profundul său respect“, în ur
mătoarele vorbea doar de „respectul său“, pentru ca, la final, peti
țiile să se încheie cu formula „cu din ce în ce mai puțin respect“.
In acest context, The Economist scria că dificultățile întâmpi
nate de mine la șefia DNA reprezintă simptomul unei culturi care
tolerează fenomenul corupției și care nu îl asociază cu blamarea,
apreciind că, în contextul sprijinului de care mă bucuram din
partea Comisiei Europene, cea mai mare problemă a României va
deveni internațională dacă voi fi schimbat de la conducerea DNA6,
într-un editorial al României libere, sub titlul „Modelul Loskutov
la București“, se scria că aș putea avea aceeași soartă precum omo
logul meu din Letonia pe care deputății țării baltice I au revocat
din funcție după o bătălie care a durat mai bine de un an. Fiu de
nomenclaturist sovietic, provenit din grupul minoritar rus, An
drei Loskutov a fost timp de patru ani, între 2004-2008, șeful agen
ției anticorupție din Letonia și a condus o serie de investigații
privind demnitarii de rang înalt, scoțând la iveală dimensiunea
corupției din această țară. Urât de politicieni, s a bazat pe spriji
nul societății civile și a opiniei publice, dar și pe suportul oficia
lilor europeni7. L-am cunoscut cu ocazia unei întâlniri pe care am
avut-o la Riga, înainte ca acesta să fie demis. îmi spunea că, în
condițiile unor masive manifestări populare în sprijinul său, po
liticienii și alți potentați letoni au schimbat tactica urmărind
discreditarea sa prin două metode, defăimarea în mass-media și
compromiterea agenției anticorupție, însă el ajunsese la conclu-
278 DANIEL MORAR
zi a că publicitatea de orice fel, chiar și cea negativă, nu poate de
cât să-i folosească. Colaboratorii săi îmi spuneau că presa l-ar fi
surprins intr-un local de striptease și de atunci orice știre despre
el, de pildă o întâlnire cu oficialii europeni, era însoțită de ima
gini cu dansatoarele de la bară în fundal. A intuit bine chestia cu
publicitatea pentru că, după ce a fost demis, a ajuns membru al
Parlamentului leton.
Cu o zi înainte ca mandatul meu să expire și fără să fi avut
vreo discuție cu mine, Predoiu a anunțat că o propune pentru
șefia DNA pe Monica Șerbănescu, iar mie îmi oferea un post la
Bruxelles sau pe cel de adjunct al DNA. Ministrul preciza că va
propune premierului înființarea unui post de înalt reprezentant
al Ministerului Justiției pe probleme speciale privind reforma
justiției din România cu obiectivul de a obține un raport bun în
decembrie, astfel încât să fie ridicată monitorizarea justiției în
2009. într adevăr, după două zile, în 13 august, printr-o hotărâre
de guvern, executivul a creat un post de ministru-consilier, înalt
reprezentant al Ministerului Justiției la Bruxelles, adică postul
pe care mi-1 oferise public Predoiu. Tot public, am declarat că nu
iau în calcul nici una dintre propunerile ministrului, iar premi
erul Tăriceanu s-a arătat surprins de refuzul meu. Opoziția, prin
vocea președintelui PDL Emil Boc, susținea că propunerea minis
trului pentru înlocuirea mea de la șefia DNA nu are nici un fel de
logică atâta vreme cât Raportul CE relevă că anchetele DNA sunt
imparțiale și echidistante. Referindu-se la propunerea de preluare
a postului de înalt reprezentant al Ministerului Justiției la Bru
xelles, liderul PDL a afirmat că aceasta se înscrie în stilul jocului
românesc: când vrei să scapi de cineva, te faci că-1 avansezi.
Presa descoperea că Monica Șerbănescu are brevet de parașu-
tist, iar Vădim Tudor afirma că aceasta nu are calificarea necesară
să conducă DNA pentru că nu e măritată, reamintind că ar fi fost
bine dacă eu aș fi dat drumul la „cele aproape 2.000 de dosare de
mare corupție“ pe care le-am mușamalizat și în care s-ar fi anche
tat fraude în care statul român a fost păgubit cu peste de 70 de
miliarde de euro8.
Păstrându ne în aceeași notă derizorie, redau aici o mică po
veste legată de Monica Șerbănescu. Fusesem recent numit șeful

DNA și constatam că unul dintre ofițerii de poliție judiciară ai
instituției, deși figura în statul nostru de personal și era plătit de
noi, nu lucra în nici una din secțiile și serviciile DNA. într-o șe
dință a Colegiului de conducere am întrebat ce e cu acest polițist
și mi s-a răspuns că este delegat la PÎCCJ. Nu avea nici o noimă,
DNA era instituția care cerea delegarea polițiștilor de la Ministe
rul de Interne în scopul sprijinirii procurorilor anticorupție în
anchetele penale și, prin urmare, nici nu se punea problema ca,
la rândul nostru, să-i delegăm în altă parte. Am insistat să mi se
spună ce face acel polițist la PÎCCJ și am primit doar zâmbete din
partea celor prezenți. Până la urmă, doamna procuror Enescu,
șefa de la Resurse Umane, mi-a spus că așa au decis procurorii
generali, Amarie și Botoș, și că, în fapt, polițistul nostru „îi ține
paltonul“ Monicăi Șerbănescu. Atunci am aflat pentru prima dată
de existența celei propuse ulterior la șefia DNA, precum și faptul
că e consiliera procurorului general al României, Ilie Botoș. Am
dispus ca ofițerul de poliție să se întoarcă de îndată la instituție
și să-și reia activitatea de anchetator. Am considerat încheiată
discuția, însă m-am trezit cu polițistul în audiență pentru a-mi
explica ce face el la Parchetul General și că nu vrea să se întoarcă
la DNA. îmi spunea că ține legătura între cele două structuri de
parchet, fără a-mi putea explica cine l-a desemnat și cum anume
face acest lucru. Nu a fost în stare să-mi spună ce a făcut concret
în anii în care a fost detașat, însă m-a asigurat că e la dispoziția
procurorului general, care are nevoie de el. Mi-am dat seama că
nu face nimic și că statul îl plătește degeaba, așa că am dispus să
se întoarcă la DNA, în caz contrar urmând să-l revoc. Din nou am
considerat discuția încheiată, și din nou m-am înșelat. Am fost
sunat de Monica Șerbănescu, care mi-a cerut să o primesc într-o
audiență. în biroul meu, mi-a explicat că e consiliera procuroru
lui general, că mă apreciază etc. A trecut apoi la chestiune, soli-
citându-mi să-l las pe polițist în continuare la Parchetul General,
unde face o muncă importantă și o ajută pe ea. Nici ea nu a fost
în stare să-mi explice concret ce face și cu ce o ajută, așa că am
refuzat-o. A doua zi m-am trezit cu un telefon de la Ilie Botoș, care
mi-a cerut și el să fiu de acord ca polițistul să rămână detașat la
280 DANIEL MORAR

Parchetul General, întrucât Monica are nevoie de el. Botoș era
șeful meu, dar era și fostul meu coleg de facultate și de cămin, așa
că mi-am permis să i spun că o să i refuz dacă nu-mi spune de ce
e atât de important respectivul polițist pentru Ministerul Public
pentru că eu am impresia că nu face nimic. Ilie a început să râdă,
>i discuția s-a încheiat. Eu am dispus întocmirea ordinului de
। ncetare a activității polițistului la DNA. Am aflat apoi că acesta
și-a prezentat demisia, iar eu am scăpat de insistențele fără rost
pentru un individ care nu voia să muncească, deși era plătit de
două ori mai bine decât orice polițist din afara DNA.
La interviul susținut în fața membrilor Secției de procurori a
CSM, candidata Monica Șerbănescu afirma că poate obține rezul
tate ca șef al DNA indiferent de calendarul electoral și s-a caracte
rizat a fi „un procuror incomod de corect și curat“, susținând că
probitatea și bunele intenții pe care le are o vor ajuta ca DNA să
satisfacă cerințele societății civile și ale comunității internațio
nale. Nici aceste susțineri și nici CV-ul său nu i-au convins însă
pe cei din CSM să i dea aviz favorabil pentru numirea în funcție..
Predoiu considera votul CSM ca fiind o eroare regretabilă, care își
va arăta efectele pe termen lung. Deși Băsescu declara că menți
nerea actualei conduceri a DNA, credibilizată de CE, e de interes
național și îl întreba public pe ministrul justiției dacă are în ve
dere interesul național sau alte interese, Predoiu a continuat pro
cedura și a înaintat propunerea Monicăi Șerbănescu către
președinte, declarând că este foarte probabil ca șeful DNA să fie
numit după alegerile parlamentare din toamna acelui an. „De la
Monica Macovei la Monica Șerbănescu“ era titlul unuia dintre
articolele vremii în care se scria că Predoiu este marele perdant
al acestei confruntări, fiind dovedit ca „o penibilă slugă politică“
prin selectarea unei candidate nepotrivite cu exigențele postului
și ale momentului9.
Este evident că ministrul justiției, „cenușiul domn Predoiu“,
după expresia publicistului Andrei Cornea, s-a pliat pe dorințele
PNL atunci când a propus pe altcineva la șefia DNA, iar pentru a
evita explicațiile ce trebuiau date Comisiei Europene a creat pen
tru mine o funcție la Bruxelles. Am înțeles atunci că opțiunea sa

a fost determinată de insistențele partidului, care i-a oferit porto
foliul, și de presiunile PSD, care asigura susținerea parlamentară
a Guvernului Tăriceanu. Aveam maturitatea să accept asta, însă
ceea ce nu puteam înțelege era de ce alesese un procuror care nu
instrumentase nici un dosar de corupție în cei 18 ani ai carierei
sale, care venea de nicăieri, pe care nu-1 recomanda nimic pentru
această poziție și care nu oferea nici o garanție că ar avea știința
și forța de a continua marile anchete începute de procurorii an ti
corupție. Dacă decizia în ceea ce mă privește a aparținut coaliției
de guvernare de la acea dată, pe care Predoiu a executat o, opțiu
nea pentru susținerea unui procuror total lipsit de rezultate la
conducerea unei instituții aflate în prima linie a luptei împotriva
marii corupții, aflate constant sub presiune, i-a aparținut cu si
guranță ministrului justiției, iar acest lucru nu poate fi înțeles și
acceptat în nici un context. Datoria unui om de stat, a unui dem
nitar, a tuturor celor care servesc la un moment interesul public
este de a promova în funcții esențiale oameni inteligenți, deter
minați și care au demonstrat că pot performa. Or Monica Șerbă-
nescu nu se înscria în acest tipar.
Un exemplu despre capacitatea de înțelegere și abilitățile ma
nageriale ale candidatei a fost oferit chiar în cadrul interviului
din fața CSM. în bugetul DNA se găsește un fond bănesc la dispo
ziția procurorului-șef, care este folosit pentru constatarea unor
infracțiuni de corupție. Fondul de flagrant, așa cum se numea, era
folosit ori de câte ori exista un denunțător căruia i se ceruse mită
și nu dispunea de suma necesară, situație în care procurorul-șef
aproba accesarea fondului și punerea sumei necesare la dispoziția
denunțătorului în vederea realizării flagrantului. Dacă flagrantul
nu se realiza, suma se întorcea în cont, la fel și în situația în care
se realiza flagrantul, banii fiind ulterior recuperați. Cum acest
lucru se întâmpla în 99% din cazuri, fondul de 2.000.000 de lei
era aproape tot timpul intact. Fără să înțeleagă acest mecanism,
în proiectul său managerial prezentat CSM, Șerbănescu a identi
ficat ca o deficiență în activitatea DNA insuficiența execuției bu
getare a fondului de flagrant, adică faptul că banii alocați nu erau
cheltuiți, fapt ce a trezit ilaritatea generală.
282 DANIEL MORAR

Era clar pentru toată lumea că președintele Băsescu o să res-
pi rigă propunerea lui Predoiu și că Șerbănescu nu va ajunge să
conducă DNA. Codruța Kbvesi mă delegase pentru încă trei luni
in funcție, și apoi procedase la fel și cu ceilalți din echipa mea
că rora le expiraseră mandatele de conducere. La fel de evident era
că Băsescu o să respingă orice propunere pentru șefia DNA care
nu era agreată de el. Conștienți de acest lucru, parlamentarii pu-
lerii au inițiat modificarea legislativă care să ducă la schimbarea
procedurii de numire în funcție a procurorilor-șefi de la vârful
Ministerului Public, astfel încât președintele României să nu mai
îl e persoana care decide. în cursul acestei proceduri parlamentare,
CE a intervenit și a atras atenția că, potrivit celor menționate în
raportul de țară, procedura de numire a procurorilor-șefi nu tre
buie schimbată. Acest fapt a trezit revolta europarlamentarului
Adrian Severin, care a cerut sancționarea purtătorului de cuvânt
al comisiei, Mark Gray. Parlamentarii coaliției de guvernare erau
atât de disperați să scape de echipa mea de la DNA, încât nu au
ț inut cont de avertismentul CE și au modificat legea, stabilind că
procurorii-șefi ai DNA, DIICOT și PÎCCJ, precum și adjuncții lor
nu mai sunt numiți de președintele țarii, ci de plenul CSM, la
propunerea ministrului justiției. Părea că sunt aproape de ceea
ce și-au propus, însă modificarea legislativă a fost declarată ne
constituțională de către CCR, așa că numirile au rămas tot la
mâna președintelui.
între timp, acesta a comunicat public că a respins numirea
Monicăi Șerbănescu la șefia DNA, iar Predoiu declara că reluarea
procedurii nu este simplă și că cele două săptămâni care au rămas
din mandatul său de ministru nu sunt suficiente pentru asta. în
aceste condiții, mandatul meu la șefia instituției și mandatele
echipei mele erau prelungite prin delegare.
Tom Gallagher, profesor la Universitatea Bradford din Marea
Britanie, editorialist și bun cunoscător al realităților românești,
scria că am devenit un factor de iritare majoră prin faptul că am
refuzat sinecurile oferite de liberali și aliații acestora ignorând
oportunitatea de a deveni un alt parazit oligarhic. Britanicul
arăta că partidul de la putere, „Partidul Jafului“, a recurs la toate

tertipurile pentru a se debarasa de mine, iar cea mai vădită mani
pulare a fost cea în care se insista pe faptul că Bruxelles ul nu ar
fi interesat de soarta mea atât timp cât o altă persoană continuă
reformele în sistemul judiciar. Nu a specificat cine ar fi aceste voci
europene, dar Gallagher bănuia că ar fi voci autohtone precum
Nicolae fdu, șeful reprezentanței CE la București, și Leonard Or-
ban, comisarul european pentru multilingvism, dat fiind că am
bii făceau un lobby activ pentru guvern10.
Nu știu dacă cei doi au făcut lobby-ul de care scria Tom Galla
gher, însă mi a rămas în minte interacțiunea cu Leonard Orban,
cel care avea să devină, în 2007, primul comisar european dat de
România. Se întâmpla cu un an înainte, în 2006, când Orban de
ținea poziția de negociator șef pentru aderare la UE, calitate în
care participa uneori la întâlnirile pe care experții europeni le
aveau cu sistemul judiciar. într una din acele întâlniri, care aveau
loc la sediul Ministerului de Justiție, condus la acea vreme de
Monica Macovei, am prezentat cazurile de mare corupție aflate
în investigarea procurorilor anticorupție, precizând că, pe mă
sură ce trece timpul, se deschid noi și noi investigații care îi vi
zează pe cei care exercită puterea în România. Pe Leonard Orban
nu îl cunoșteam personal, însă la sfârșitul întâlnirii m-a abordat
discret și mi-a spus că nu e nevoie de prea multă agitație și de
prezentarea atâtor investigații, să-i dau doar un dosar de mare
corupție și se va rezolva integrarea în UE. Un Arhimede al inte
grării europene. Evident că nu eram suficient de familiarizat cu
tainele negocierilor de aderare, așa cum era Orban, dar nici nu era
treaba mea asta. Procurorii DNA nu deschideau anchete doar pen
tru a demonstra experților europeni dorința României de inte
grare în UE, ci voiau în primul rând să se facă justiție. Diferența
dintre un procuror și un om politic era așadar clară: eu voiam
justiție, pentru a rezolva o problemă acută a societății românești,
iar omul politic voia să negocieze, punând accent pe diplomație.
Revenind la sfârșitul anului 2008, presa străină remarca noul
climat politic, rezultat al alegerilor parlamentare. Le Figaro nota
că lupta împotriva corupției este dificil de realizat în România,
iar acest proces nu s-a soldat cu nici o sancțiune, în pofida unor
284 DANIEL MORAR

măsuri adoptate de statul român, invocând exemplul fostului
premier Adrian Năstase, care a candidat și câștigat un nou mandat
de deputat și care, după trei ani de la începerea anchetei, nu fu
sese încă judecat. „Peștii mari“, nota Le Figaro, s-au strecurat prin
tre ochiurile năvodului, iar președintele Traian Băsescu, în război
deschis cu Guvernul și cu Parlamentul care au încercat să îl des
tituie în aprilie 2007, se declara lipsit de putere în fața revenirii
în forță a unei culturi a impunității, cu rădăcini solide în politica
românească11.
în aceeași notă, cotidianul elvețian Neue Zuercher Zeitung pu
blica un comentariu pe tema alegerilor legislative din România
și a rezultatului lor, evocând „tumoarea mitei“ din România și
deplângând scorul bun realizat de PSD, în pofida implicării par
tidului „foștilor nomenclaturiști în numeroase scandaluri de
corupție“. Cotidianul amintea, de asemenea, cooperarea soci
al-democraților cu guvernul liberal în legislatura care tocmai se
încheiase pentru „blocarea deschiderii de anchete penale împo
triva politicienilor suspectați de abuz de putere în folosul pro
priului buzunar și sabotarea investigațiilor eficientei DNA“. La
rândul lor, două ziare germane, respectiv Frankfurter Allgemeine
Zeitung (de dreapta) și Sueddeutsche Zeitung (de stânga), criticau cu
egală severitate aceleași neajunsuri ca și cotidianul elvețian. Co
tidianul din Zürich cerea viitorului guvern al României să se de
dice prioritar reformării justiției, mai ales reluării urmăririi
penale a politicienilor corupți și refacerii „temeiurilor indispen
sabile unui stat de drept capabil să depășească moștenirea catas
trofală a comunismului“12.
Parcă pentru a confirma cele scrise în presa străină, alegerile
parlamentare din noiembrie 2008 au consemnat și o premieră în
societatea românească. în timpul campaniei electorale, candida
tul PNL pentru Camera Deputaților în colegiul Turda, Virgil Pop,
era reținut de procurorii DNA Cluj pentru trafic de influență și
prezentat Tribunalului Cluj cu propunere de arestare preventivă.
Candidatul promisese unui om de afaceri facilitarea obținerii unor
contracte cu Electrica București pentru care primea 80.000 de euro.
Președintele PNL Cluj considera că reținerea candidatului este o

lovitură politică dată filialei teritoriale a partidului, care ar putea
rămâne fără candidat în acel colegiu dacă Pop va fi arestat. Can
didatul-inculpat a fost arestat pentru 29 de zile de Tribunalul Cluj,
dar, surpriză, partidul nu numai că nu a rămas fără candidat, dar
acesta a și fost ales deputat, deși în ziua votului se afla în arest. El
a obținut în Colegiul nr. 8 Turda un număr de 2.299 de voturi
(11.82%). Pop și-a preluat certificatul de parlamentar la Palatul
administrativ din Cluj, unde a mers însoțit de polițiști. Le-a mul
țumit alegătorilor care 1-au votat și și-a manifestat speranța că va
fi prezent în Parlament la depunerea jurământului. în luna de
cembrie a fost trimis în judecată”, iar până la condamnarea sa
definitivă la 5 ani de închisoare, în 2012, și-a exercitat, așa cum a
sperat, funcția de deputat. Polițiștii l-au ridicat din Hotelul Ra
disson Blu din București, unde erau cazați parlamentarii, pentru
a-1 încarcera.
Virgil Pop nu era singurul candidat arestat. Tot în timpul campa

niei electorale, Gheorghe Balâc, candidatul PNDC pentru un post
de senator în Colegiul 4 Galați, era arestat pentru că a încercat să
mituiască un grefier care urma să convingă un judecător să-i dea
o soluție favorabilă într-un dosar comercial. El nu a avut norocul
competitorului său și nu a câștigat mandatul de parlamentar, ră
mânând doar cu dosarul penal14.
Adrian Năstase își continua prestația mediatică și, fiind citat
de procurori în dosarul „Trofeul Calității“, în care nu beneficia
de imunitate, declara că a câștigat un nou mandat de deputat,
astfel că trebuia să fie chemat la DNA. I-am răspuns public că ci
tarea la DNA a unor persoane nu se face în funcție de succesul sau
insuccesul lor în alegeri. Instituția își conducea activitatea după
ritmul propriu. Ministrul Paul Păcuraru era trimis în judecată
pentru fapte de corupție. Fostul vicepremier George Copos era
deferit încă o dată justiției, alături de alte 12 persoane, între care
Camelia Voiculescu și Sorin Pantiș, în dosarul „Loteria 11“. Deși
Dan Voiculescu era scos de sub urmărire penală în această cauză,
acuza continuarea presiunilor politice asupra sa și a familiei sale,
cu referire la trimiterea în judecată a fiicei sale, Camelia15. De
286 DANIEL MORAR

asemenea, foștii directori adjuncți ai SRI, generalii Ion Popescu, Io
nel Marin și Dumitru Zamfir, erau trimiși în judecată, fiind acuzați
de înșelăciune și fals în declarații în legătură cu vânzarea ilegală a
unor locuințe de serviciu din București la prețuri subevaluate16.
In plan politic, PDL și PSD, în mod tradițional adversare poli
tice, formau de data aceasta Guvernul. în ceea ce privea justiția,
coaliția de guvernare își propunea consolidarea instituțională și
funcțională a DNA și a ANI și ajungea la o înțelegere politică în
sensul menținerii lui Cătălin Predoiu la Ministerul Justiției.
Acesta se declara mulțumit de realizările din mandatul său în
Guvernul Tăriceanu și nu se mai considera un liberal, ci un teh
nocrat chemat să reformeze justiția. Eu eram delegat, încă o dată,
pe trei luni la conducerea DNA, în așteptarea deciziei din anul ce
avea să vină, a noului/vechiului ministru al justiției și a președin
telui Băsescu.
Fabrici de permise și diplome.
Baroni locali și moguli media
Primarul Piedone - permis pentru cinci categorii, obținut în 24 de ore.
Edilul Radu Mazăre și fuga în Madagascar.
Dosarul „ICA“ - cum i se înfundă lui Dan Voiculescu
Anul 2008 a fost un an al incertitudinilor doar în ce privea soarta

echipei de conducere a DNA, activitatea procurorilor fiind cât se
poate de palpabilă și mai intensă ca niciodată. Miron Mitrea se
ținuse de cuvânt și, la începerea sesiunii parlamentare din
toamnă, își prezentase demisia, așa că nu mai aveam nevoie de
avizul deputaților pentru a începe urmărirea penală împotriva
sa. Adrian Năstase se ținea și el de cuvânt și refuza să demisioneze,
astfel că am trimis Parlamentului noi solicitări de avizare a ur
măririi penale în alte două dosare, „Zambaccian 2“ și „Mătușa
Tamara“. Năstase era însă în continuare protejat de Parlament,
comisia juridică a Camerei Deputaților propunând ca aceste do
sare să fie retrimise parchetului pe motiv că probele existente
sunt lovite de nulitate. Degeaba le a explicat Codruța Kbvesi par
lamentărilor juriști că ÎCCJ nu a constatat nulitatea actelor efec
tuate de procuror în cazul fostului premier, pentru că, la finalul
lui 2008, deputății au decis retrimiterea la parchet a celor două
dosare motivând că nu ar exista elemente pe baza cărora să se
pronunțe în legătură cu începerea urmăririi penale. Mai trecea,
astfel, încă un an și noi eram în continuare blocați de imunitatea
fostului prim-ministru.
Lăsându-i de o parte, pentru moment, pe miniștri și imunită-
țile lor, procurorii au inițiat cercetări în alte dosare vizând mem
bri ai Parlamentului, precum și investigații care au scos la iveală
cazuri de corupție sistemică atât în sectorul public, cât și în cel
288 DANIEL MORAR
privat. Prima dintre aceste investigații a vizat corupția din fotbal,
dar acestui domeniu o să-i rezerv un capitol separat. A urmat ca
zul privind cercetarea obținerii frauduloase a permiselor auto
din Argeș, care a impus intervenția legiuitorului în vederea în
lăturării imediate a riscurilor rezultate din această activitate
infracțională. Apoi, cercetările legate de fraudarea examenului
de bacalaureat, care s-au întins pe mai mulți ani, au privit diverse
unități de învățământ și au determinat discuții intense cu privire
la necesitatea unor schimbări legislative în sistemul educațional.
După o muncă investigativă invizibilă pentru public, care s-a
întins pe multe luni și a presupus resurse logistice și cheltuieli
judiciare semnificative, procurorii și polițiștii anticorupție lansau,
in iunie 2008, o operațiune de anvergură. 20 din cei 28 de angajați
ai Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și
înmatriculare a Vehiculelor al județului Argeș (SPRPCIV), în
frunte cu șeful structurii, comisarul-șef Codruț Vlăsceanu, și
adjunctul său, comisarul Vasile Voinea, erau ridicați de la sediul
din Pitești al instituției și aduși la sediul central al DN A cu mașini
ale Jandarmeriei și ale DNA. în paralel se desfășurau zeci de per
cheziții ]a locuințele persoanelor ridicate, la sediul instituției
publice, precum și la două firme private din Pitești aflate lângă
sediul serviciului de permise, de unde au fost ridicate calcula
toare și zeci de saci de documente. Sediile celor două societăți
comerciale, precum și sediul instituției publice au fost sigilate,
activitatea fiind suspendată. în urma perchezițiilor la locuințele
șefului și adjunctului serviciului au fost găsiți aproximativ
800.000 de euro. Astfel, după cum relata presa în acele zile1, la
locuința comisarului-șef Codruț Vlăsceanu au fost găsiți 500.000
de euro, iar la locuința adjunctului acestuia, Vasile Voinea, apro
ximativ 300.000 de euro.
Procurorii au reținut 18 dintre persoanele ridicate, au solicitat
arestarea lor, iar 17 dintre inculpați au primit mandat de arestare
preventivă pentru comiterea mai multor infracțiuni de luare de
mită, trafic de influență, organizare și asociere la un grup infrac
țional organizat, fals etc. Se descoperise că în perioada martie-iu-
nie 2008, pe raza județului Argeș și-a desfășurat activitatea un
FABRICI DE PERMISE Șl DIPLOME 289

grup infracțional organizat care a acționat în scopul obținerii
unor sume de bani pretinse și primite de la mai multe persoane
pentru a le facilita obținerea permiselor de conducere auto. Meni
brii grupului au pretins și primit de la fiecare candidat sume cu
prinse între 700 și 4.500 de euro2.
Racolatori, patroni de școli de șoferi, funcționari publici și
polițiști, toți erau protagoniștii rețelei de permise auto fraudu
loase din Argeș, rețea piramidală și riguros structurată. în avan
gardă se găseau cei care aveau misiunea de a racola persoane care
doreau să „plătească“ pentru obținerea permisului de conducere
și care aveau domiciliul pe raza altor județe. Urmau apoi membrii
grupului care se ocupau de schimbarea domiciliului viitorilor
șoferi pe raza județului Argeș. Aceștia cooperau cu proprietari de
imobile dispuși să asigure primirea în spațiu, cu funcționarii din
poliție, precum și cu funcționari din serviciile publice comuni
tare de evidență a persoanei care îndeplineau formalitățile nece
sare pentru schimbarea domiciliului. Un al treilea grup al rețelei
era format din patronii unor școli de șoferi care se ocupau de
întocmirea dosarelor pentru înscrierea la examenul de obținere a
permisului de conducere, în baza unor acte falsificate privind exa
minarea medicală și psihologică a candidatului, precum și a unor
documente prin care se atesta că persoana ar fi urmat cursuri de
conducere auto, fără să fi urmat de fapt nici măcar o oră de pre
gătire. în fine, în vârful piramidei se aflau funcționarii publici și
polițiștii din cadrul SPRPCIV Argeș, care puneau la dispoziția can
didaților chestionare cu răspunsuri corecte deja bifate pentru
proba teoretică, desfășurată în sală, sau care, dacă erau examina
tori la proba de traseu, facilitau promovarea probei practice. Une
ori, treceau examenele inclusiv persoane care nu fuseseră
prezente la susținerea probelor. Toate aceste operațiuni erau fă
cute în schimbul unor tarife, a unor sume de bani care, apoi, erau
împărțite între membrii rețelei.
Presa relata cazul unui membru al rețelei, preotul din comuna
argeșeană Vedea, care obținuse fraudulos, în numai trei luni,
aproape 40.000 de lei, în unele cazuri colaborând direct cu șeful
serviciului, comisarul Codruț Vlăsceanu3. Preotul câștiga atât de
290 DANIEL MORAR

bine din activitatea infracțională, încât uita să mai meargă la bi
serică. într-o convorbire telefonică dintr o zi de duminică dimi
neața, înregistrată de procurori, preotul era trezit de mama lui
i are, agitată, îi cerea să se scoale și să meargă la biserică pentru
slujbă, iar personajul nostru îi răspundea: „Dă-o dracului, mamă,
de slujbă!“
Mult mai bine câștigau cei care erau în vârful grupului infrac
|ional. Acasă la comisarul șef Vlăsceanu s-au găsit sumele de
454.655 de euro, 145.492 de lei și 1.850 de dolari, deci aproximativ
o jumătate de milion de euro4, într-o cutie de pantofi ascunsă în
baie și în halatul de baie. Asta nu l-a împiedicat să le spună jude
(ătorilor că suma provine dintr-o tranzacție imobiliară în valoare
de 800.000 de euro, încheiată în urmă cu o săptămână. Nici
adjunctul său, Vasile Voinea, nu s-a lăsat mai prejos și a declarat
judecătorilor că el deține circa n imobile, iar banii care au fost
găsiți de anchetatori la el acasă reprezentau un total al chiriilor
pe care le încasase pe o lunăs. în timpul perchezițiilor de la sediul
Serviciului de permise auto Argeș, un subofițer refuza, în ciuda
i nsistențelor procurorilor, să-și deschidă fișetul, pretextând că nu
mai știe ce a făcut cu cheia. Atunci când procurorii erau pe punc
tul de a sparge fișetul, polițistul a scos cheia și l-a deschis. Reticența
lui era justificată: în fișet se aflau aproximativ 150.000 de euro.
Inculpații și martorii declarau că peste 1.500 de persoane, între
care și șoferi de transport persoane și șoferi de tir, „au promovat“
examenul auto la Argeș. Permisul pentru analfabeți ajungea să
coste 10.000 de euro, permisele fiind uneori eliberate fără ca titu
larii acestora să susțină proba de traseu și fără a efectua ore de
conducere în cadrul unei școli de șoferi. Candidaților li se indica
să ocupe în sala de examen teoretic anumite locuri prestabilite, iar
unul dintre examinatori le punea la dispoziție chestionarele pe
care erau însemnate răspunsurile corecte.
Direcția Generală Anticorupție din Ministerul de Interne co
munica la acea dată că peste 3.000 de persoane și-au schimbat do
miciliul pe raza județului Argeș în perioada 1 ianuarie 2006-iume
2008 și au obținut permise de conducere auto6. Ministerul de In
terne informa că 136 de dosare privind cereri de mutație provizorie

în localitatea argeșeană Topoloveni lipsesc, astfel că s-a dispus
începerea cercetării penale pentru stabilirea circumstanțelor in
care au dispărut actele. De asemenea, de la Serviciul de Evidență
a Populației Argeș dispăreau 200 de dosare de reședință, printre
care și cel al primarului Sectorului 4 al capitalei, Cristian Popescu
Piedone. Anchetatorii constatau că celebrul Piedone și-a schimbai
domiciliul pentru 30 de zile în anul 2007, în localitatea argeșeană |
Priboieni, perioadă în care o obținut permisul de conducere pen I
tru cinci categorii'. Procurorii remarcau o performanță incredi |
bilă a primarului bucureștean, respectiv că acesta a susținut toate I
probele de examen pentru cele cinci categorii într-o singură zi. 1
După șase luni de la primele arestări, procurorii au finalizat
cercetările și au trimis în judecată 28 de inculpați, din care 22 se |
aflau în stare de arest preventiv. Judecata avea să se desfășoare la 1
Curtea de Apel Târgu Mureș și avea să aducă, după proceduri I
greoaie și anevoioase, condamnarea membrilor rețelei infracțio 1
nale. între timp, sesizând pericolul reprezentat de eliberarea atâ I
tor permise în condiții frauduloase, Guvernul adopta o ordonanță I
de urgență prin care dispunea ca permisele auto în cazul cărora j
existau indicii temeinice că ar fi fost obținute prin acte de corup ’
ție să fie retrase. La bilanțul Poliției Române pe anul 2008, minis |
trul de interne Dan Nica anunța că peste 20 de persoane au murit, I
iar roo au fost rănite în accidente provocate de persoane care și-au
obținut fraudulos permisele de conducere la Argeș.
De la obținerea frauduloasă a permiselor auto trecem la obținerea

frauduloasă a diplomelor de bacalaureat și vedem că elevii erau I
la fel de dispuși să plătească în vederea obținerii diplomei de ab- I
solvire a liceului. Ca și în cazul permiselor auto, acțiunea releva I
o problemă sistemică, de acceptare în masă a ideii că mita e o cale ’
ca oricare alta pentru rezolvarea problemelor, una cultural accep- I
tată de comunitate. Sesiunea de vară a examenului de bacalaureat I
2008 organizată la un liceu din Sighetu Marmației, Maramureș, |
a determinat intervenția procurorilor anticorupție clujeni care i
au fost nevoiți să audieze peste o sută de candidați la examenul I
de bacalaureat. Aceștia au pus sub acuzare apoi pe Virginica Meda
292 DANIEL MORAR

I eordean, director al școlii private „Gheorghe Pop de Băsești“ din
llhneni, pentru trafic de influență și dare de mită, și pe Ileana
M i reia Botici, elevă în vârstă de 33 ani la școala menționată, pen-
1111 cumpărare de influență și complicitate la trafic de influență,
1 i ținând că Leordean, cu complicitatea lui Botici, a pretins de la
unii absolvenți ai școlii pe care o conducea câte 1.000 de lei, pro
nii țându-le că va interveni pe lângă membrii comisiei de bacala
ureat și pe lângă profesorii supraveghetori pentru a le asigura
1 eușita la examen. Suma totală primită de la elevi a fost de 106.000
de lei, echivalentul a aproape 30.000 de euro. în activitatea de
11 a udare a examenului de bacalaureat au fost angrenați peste 100
de elevi și peste 40 de profesori, persoane încadrate la mai multe
școli din Maramureș. Directoarea școlii a determinat aceste cadre
didactice ca, în zilele de examen, să rezolve subiectele în biroul
său imediat după extragerea subiectelor pentru proba scrisă, iar,
după redactarea rezolvărilor, cu complicitatea profesorilor supra
veghetori, inculpata le-a împărțit elevilor în sălile de examen8.
Știrea de presă care anunța reținerea elevei implicate în frau
darea examenului de bacalaureat a generat frisoane și nedumeriri,
întrebarea care se ridica suna astfel: „S-a ajuns în această campanie
anticorupție până la arestarea elevilor, a copiilor?“ Da, se ajunsese
la arestarea elevilor, doar că aceștia nu mai erau copii. Eleva era
o femeie în vârstă de 33 de ani, iar colegii săi, elevii de la care a
adunat mita pentru examen, erau în majoritatea lor oameni
adulți, „căpșunari“ în Italia și Spania care, din motive de ei știute,
voiau să aibă diploma de bacalaureat. Instanța le-a arestat pe cele
două inculpate. Reprezentanții liceului în care se desfășuraseră
evenimentele susțineau că nu știu nimic și se arătau îngrijorați
de afectarea prestigiului instituției de învățământ, iar presa cri
tica ministerul pentru modul de organizare a examenului. Mi
nistrul educației, cercetării și tineretului, Cristian Adomniței,
declara critic că incidentele de la examenul de bacalaureat arată
că există
„o sabotare premeditată cu imixtiune politică (...). Până acum n-am ieșit
public pentru că nu am vrut să marșez la isteria generală creată în jurul
bacalaureatului. Am preferat să ne lăsăm căleați în picioare și să găsim

cele mai bune soluții pentru a-i elimina pe cei care au încercat să frâu
deze examenul. De acum încolo vom răspunde la orice atac nefondat
îndreptat împotriva ministerului și a celor care-și fac treaba.“9
Mai promitea un lucru, și anume că diplomele de bacalaureat vor

fi anulate dacă ancheta va dovedi că elevii au dat mită.
Procurorii nu se bazau pe declarațiile ministrului și pe măsu
rile pe care acesta promitea că le va lua și au pus sub urmărire
penală 82 de elevi pentru cumpărare de influență și 40 de profesori,
membri ai comisiei de bacalaureat ori profesori supraveghetori,
în rechizitoriu descriau cum profesorii din comisie urmau să pri
mească bani pentru o „bună notare“ a elevilor, iar profesorii su
praveghetori primeau pentru fiecare zi de supraveghere câte 100
de lei pentru a nu semnala fraudarea examenului, pentru a-i per
mite inculpatei Leordean să intre în sălile de examen și să distri
buie elevilor rezolvarea subiectelor la probele scrise, iar apoi
pentru a le permite elevilor să copieze subiectele rezolvate în
biroul directoarei10.
Dosarul penal și-a urmat cursul și s-a finalizat cu condamnări,
însă problema a fost rezolvată doar punctual. Măsurile anunțate
de ministrul Adomniței au rămas doar promisiuni. La nivel admi
nistrativ, de organizare, nu s-a schimbat nimic care să împiedice
fraudarea grosolană a examenului de bacalaureat, astfel că pro
blemele de sistem persistau. Așa se face că după doi ani, în 2010,
procurorii scoteau din nou la iveală cazuri de corupție legate de
fraudarea bacalaureatului la Bacău, Galați, Vrancea și Cluj.
La sfârșitul lui iunie 2010, doi directori și una dintre secreta
rele Liceului „Alexandru Vlahuță“ din Podu Turcului au fost ares
tați preventiv pentru luare de mită, întrucât, prevalându-ne de
influența pe care o aveau asupra comisiei de examinare, au stabi
lit sumele ce trebuiau achitate de fiecare candidat în vederea pro
movării examenului, respectiv 600 de euro (câte 200 de euro
pentru fiecare probă scrisă) sau 2.000 de lei pentru toate probele,
și au făcut demersuri pentru a asigura condițiile necesare promo
vării frauduloase a examenului: repartizarea prioritară în anumite
săli, stabilirea profesorilor supraveghetori agreați și a comisiei
de examinare sau furnizarea de materiale cu răspunsuri către
294 DANIEL MORAR

candidați în timpul susținerii probelor. La percheziția făcută la
sediul liceului au fost găsite 54 de plicuri pe care erau scrise nu
mele unor candidați la examenul de bacalaureat și în interiorul
cărora se aflau 91.850 de lei și 7.750 de euro11.
După o săptămână, în Galați, directorul liceului particular
„Dimitrie Cantemir“ și un profesor evaluator la Seminarul Teo
logic „Sf. Apostol Andrei“ erau reținuți de procurori și acuzați
pentru că au pretins bani în scopul facilitării promovării fraudu
loase a examenului de bacalaureat susținut în cadrul centrului
de examinare de la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei“12.
în același timp, tot procurorii anticorupție din Galați trimi
teau în judecată 21 de persoane, între care profesori, inspectori
școlari, inclusiv inspectorul școlar general, primari, polițiști, pen-
1 ru fraudarea examenului de bacalaureat din sesiunea iunie-iulie
2008, organizat de Inspectoratul Școlar Județean Vrancea în mai
1 n uite licee și colegii din județ. Procurorii rețineau în rechizitoriu
că inculpata Alexandrescu Anca Sonia, profesor de limbă fran
ceză și de limbă engleză la Colegiul Tehnic „A.I. Cuza“ din Panciu,
in baza unor înțelegeri prealabile avute cu inculpatele Moise Ni-
i oleta, profesor de limba și literatura română la Colegiul Tehnic
„Valeriu D. Cotea“ din Focșani, și Sîrbu Angela, profesor de chimie
la Colegiul Național „Unirea“ din Focșani, au format un grup in
fracțional în scopul comiterii mai multor infracțiuni de corupție
având drept consecință fraudarea rezultatelor la acest examen de
bacalaureat. în schimbul unor sume de bani, se promiteau note
supraevaluate sau maxime la diverse discipline, acordate fie de
aceste persoane, fie ca urmare a traficării influenței asupra altor
cadre didactice din comisiile de corectare15.
în cealaltă parte de țară, Inspectoratul Școlar Județean Cluj
sesiza DNA în cazul a 42 de lucrări de la proba scrisă de limba și
literatura română, întrucât existau suspiciuni că acestea ar fi fost
fotocopiate (xeroxate). Lucrările celor 42 de elevi au fost anulate,
iar inspectoratul școlar anunța că la centrul de examinare de la
Grupul Școlar „Alexandru Borza“ din Cluj, de unde proveneau
lucrările anulate, au susținut examenul de bacalaureat 499 de
elevi de la patru unități de învățământ din Cluj: Grupul Școlar

„Alexandru Borza“, Grupul Școlar „Didactica Nova“, Grupul Șco
lar „Spiru Haret“ și Liceul „Horea, Cloșca și Crișan“. După zece
zile de la primirea sesizării, directorul Grupului Școlar „Alexan
dru Borza“, loan Rus, și directorul adjunct al Liceului „Edmond
Nicolau“, loan Văidăhăzan, erau arestați pentru trafic de influ
ență, respectiv luare de mită. Procurorii constatau că, în cursul
lui iunie 2010, cu ocazia sesiunii iunie-iulie 2010 a examenului
de bacalaureat, Rus loan a pretins de la mai mulți candidați și de
la părinții acestora sume cuprinse între 1.000 și 1.300 de euro,
totalizând 14.100 de euro, din care a primit efectiv suma de 10.600
de euro, promițând că va interveni pe lângă membrii Comisiei de
bacalaureat din cadrul Centrului de examen Grup Școlar „Ale
xandru Borza“ din Cluj, în vederea asigurării promovării în mod
fraudulos a probei de limba și literatura română. La rândul său,
Văidăhăzan loan, membru în Comisia de bacalaureat, a pretins și
primit de la un candidat suma de 400 de euro pentru a-1 ajuta să
promoveze probele scrise la examenul de bacalaureat. Pentru a
asigura promovarea celor 42 de candidați, cei doi au procedat la
falsificarea unor lucrări și multiplicarea acestora prin xerocopi
ere color, înlocuind lucrările originale cu cele astfel falsificate14,
în septembrie erau deja trimiși în judecată.
Nici cei din mediul universitar nu se lăsau mai prejos. Direc
torul filialei Caransebeș a Universității Hyperion București, Ni-
coleta Gumă, și un student din ultimul an la Facultatea de Drept
erau arestați preventiv după ce au pretins și primit câte 1.500 de
euro de la 33 de studenți cărora le-au promis că vor interveni la
comisia de licență de la București pentru promovarea examenu
lui din sesiunea iunie 201015. Influența de care se prevalau cei doi
era reală, și în zilele următoare era arestat și profesorul universi
tar Stancu Gheorghe, care, în calitate de membru în comisia de
susținere a examenului de licență la Facultatea de Drept din ca
drul Universității Hyperion și de coordonator al lucrărilor de
diplomă, a acceptat și a primit de la un număr de 35 de studenți
suma de 52.500 de euro pentru a le acorda note mai mari decât
cele cuvenite16.
Măsurile legislative promise de demnitari în vederea preîntâm
pinării fraudelor de la bacalaureat au rămas într-un con de umbră,
dar efectul anchetelor noastre a fost vizibil. Dacă în perioada
296 DANIEL MORAR

2002-2009 rata de promovare anuală la bacalaureat s-a situat în
mod constant peste 8o%>, în 2010 a scăzut la 69%, în 2orr a fost
de 45%, iar în 2012 a scăzut la 44%, pentru ca în 2013 să crească
până la 55%17. Examenul de bacalaureat din 2013 a fost marcat de
o anchetă de corupție desfășurată de procurorii de la Parchetul de
pe lângă Tribunalul București, care au obținut arestarea directoa
rei Liceului „Dimitrie Bolintineanu“ din capitală pentru luarea de
mită de la elevii care au susținut examenul. în data de 5 iulie 2013,
organele judiciare comunicau că vor audia peste 100 de elevi la
sediul poliției, fiind emise de către procuror mandate de aducere
in acest scop. Părinții iritați se agitau și se îmbrânceau cu polițiș
tii, iar premierul Victor Ponta, care a fost întrebat dacă știe că
elevii vor fi luați de poliție și duși cu autobuzele la audieri, a răs
puns că speră să nu se întâmple așa ceva „pentru că nu mai sun
tem pe vremea lui Morar“. în cursul aceleiași zile, Ponta informa
public că a vorbit despre ancheta penală atât cu ministrul de in
terne, cât și cu ministrul de justiție, Robert Cazanciuc. Acesta din
urmă a ieșit la rampă declarând că i a transmis procurorului ge
neral al României să discute cu procurorii. A doua zi, Tiberiu Nițu
a cerut clarificări de la parchetul capitalei, iar din acel moment
polițiștii și procurorii de caz au refuzat să mai discute cu jurnaliș
tii. Unul dintre procurorii anchetatori declara sub anonimat că,
după ce s-a creat acest scandal, nu au mai folosit mandatele de
aducere. Luni, 8 iulie, s-au prezentat la audieri 35 din cei 46 de elevi
citați, iar din aceștia doar doi au declarat că au auzit că s-ar fi dat
100 de lei de elev la bacalaureat.
Presa, sub titlul „Cum se îngroapă o anchetă de corupție în
patru zile“, reda cronologia evenimentelor și consemna că la ie
șirea de la audieri atât elevii, cât și părinții erau veseli18. Jurnaliș
tii îi dădeau dreptate lui Victor Ponta într-o singură privință: se
vedea că nu mai suntem pe vremea lui Morar, declarându-se re
voltați că o anchetă judiciară a fost oprită prin intervenția de la
televizor a premierului. S-a iscat astfel o adevărată dezbatere pu
blică. Nu a trecut neobservat că atât CSM, cât și asociațiile profe
sionale ale magistraților au lipsit din discuție și nu au avut nici
o reacție ori vreo poziție față de imixtiunea politicului în actul de
justiție. Nu pentru că am fost pomenit, ci pentru că eram indignat

de atitudinea servilă a magistraturii față de puterea politică, am
ieșit public și am declarat că pe vremea mea nu a fost oprit nici un
dosar din ordinul vreunui politician, că aceasta ar trebui să fie
mereu atitudinea procurorilor și a judecătorilor, dar că se vede
că și în justiție, la fel ca în politică, s-a ajuns la coabitare. In
tr-unul din editorialele vremii e surprinsă bine atmosfera mo
meniului. Editorialistul nota că, dacă am crezut că procurorii de
pe vremea lui Adrian Năstase cu mentalitate de slugi au dispărui,
iar că nou- veniții vor lupta atunci când puterea politică încearcă
să le pună botniță, ne am înșelat din moment ce vedem cum sis
temul juridic tace suspect și complice în fața indicațiilor prețioase
ale premierului Ponta referitoare la anchetarea fraudei de la bac.
„Totuși, de ce nu se revoltă nici un procuror? (...) Teama poate fi o expli
cape. Un alt motiv ar fi că procurorii nu au fost niciodată oameni liberi,
nu au avut niciodată o mentalitate în consecință. Astăzi acest lucru este
mai limpede ca niciodată. Văzând cât de inert este sistemul juridic în fața
presiunilor USL, stau și mă întreb dacă pe vremea lui Daniel Morar, care
le-a asigurat spatele în confruntarea cu politicienii, ajutat de Traian Bă
sescu, acești procurori au știut că sunt cu adevărat liberi. înclin să cred
că nu. Și-au imaginat că astea sunt ordinele politicienilor de la putere.
Procurori, vă ordon să fiți liberi!“19
Revenind în anul 2008, toamna acestui an avea să aducă rezolva

rea unuia din cele mai complexe dosare aflate vreodată pe rolul
DNA, în care procurorul de caz, Gheorghe Onea, și echipa lui au
lucrat trei ani fără să se mai ocupe de vreo altă cauză. Deși, în
principiu, nu eram de acord cu acest mod de lucru, considerând
că procurorii trebuie să instrumenteze concomitent mai multe
dosare, în acest caz am acceptat ca o echipă întreagă de ancheta
tori și specialiști din DNA să se ocupe exclusiv de caz. Amploarea
activităților infracționale, a fraudelor în retrocedarea terenurilor
și valoarea pagubelor aduse statului păreau atât de mari și erau
implicate atâtea persoane încât am realizat că doar o muncă sus
ținută și continuă poate duce la rezolvarea cauzei într-un termen
rezonabil.
Dificultatea dosarului nu era dată doar de amploarea faptelor,
ci și de persoanele celor cercetați. Principalul suspect era prima-
298 DANIEL MORAR

i ul municipiului Constanța, ales pentru mai multe mandate, Radu
Mazăre, o stea a PSD cu forță în partid, care reușea să-și impună
I ratele ca senator în Parlamentul României. Primarul Mazăre era
un individ excentric, extrem de pitoresc și se bucura de o mare
popularitate în Constanța, organizând și patronând diverse eve
nimente și spectacole în care se afișa însoțit de o mulțime de
fete îmbrăcate sumar. în vara lui 2009 a apărut în public îmbră
cat în uniformă nazistă, însoțit de fiul său minor, îmbrăcat la
fel, și au defilat în pas nazist în fața mulțimii. în dosarul penal
era acompaniat de Nicușor Constantinescu, o altă celebritate a
Constanței, consilier local la data faptelor, care a devenit apoi
președintele Consiliului Județean Constanța. O secvență care
rula la un moment dat pe ecranele televizoarelor îl înfățișa pe
Constantinescu adormit la volanul unui autoturism oprit la
semafor și care nu reușea să-și revină din mahmureală în pofida
insistențelor celor din jur care încercau să-l trezească pentru a
debloca drumul. Așadar, două personaje care întruchipau per
fect imaginea baronilor locali.
Dosarul era extrem de mediatizat pentru că cei doi asigurau
notorietate cauzei și, bineînțeles, circul aferent. Erau extrem de
agresivi, inclusiv în relația cu procurorii, gălăgioși și obraznici, cla-
mându-și nevinovăția în întreaga presă. Se considerau stăpânii
Constanței, numită de altfel „Republica Mazăre“, și li se părea in
admisibil ca cineva să le cenzureze actele lor de edili locali. Clamau
că au fost validați de constănțeni cu ocazia mai multor rânduri de
alegeri și nu considerau că mai trebuie să răspundă în fața cuiva
pentru ceea ce făceau. Dosarul era, bineînțeles, unul politic. Refu
zau să se prezinte la citațiile procurorului, iar poliția nu punea în
executare mandatele de aducere emise pe numele lor. Erau stăpânii
absoluți în zonă, bucurându-se și de sprijinul partidului de la Bu
curești. Când, până la urmă, au ajuns în biroul procurorului, nu au
făcut altceva decât să-1 insulte pe magistrat, refuzând să dea vreo
declarație sau să semneze vreun act de procedură. Procurorul Onea
avea însă destui ani de magistratură în spate pentru a nu reacționa
în vreun fel. I-a lăsat să-și facă jocul, iar el făcea dosarul.
Așa s-a ajuns ca, după trei ani de la începerea cercetărilor, pro
curorul să întocmească rechizitoriul și să-l trimită în judecată pe

Radu Mazăre, alături de alți 36 de inculpați, funcționari publici,
printre care și Nicușor Constantinescu, mandatari, comisionari,
experți, oameni de afaceri, notari publici. Erau acuzați de restitu
irea sau atribuirea nelegală a unor întinse suprafețe de teren in
travilan din municipiul Constanța și Mamaia, plajă și faleză, fapte
prin care a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 114
milioane euro, dintre care 77,77 milioane euro reprezenta preju
diciu în dauna statului și 36,16 milioane euro prejudiciu în dauna
municipiului Constanța.
Procurorul reținea că, în perioada noiembrie 2002-iulie 2005,
membrii comisiei de aplicare a Legii fondului funciar au soluțio
nat în mod defectuos o serie de cereri de restituire de terenuri în
scopul obținerii de avantaje patrimoniale, care s au materializat
în dobândirea de către ei sau de către persoane din anturajul lor a
proprietății asupra unor mari suprafețe de teren la care nu aveau
dreptul. Se constata că persoanele îndreptățite au beneficiat de
restituirea a doar jumătate din suprafața revendicată, în timp ce
restituirile și atribuirile ilegale au privit terenuri cu o întindere
de trei ori mai mare decât cea revendicată, adică aproape 1.000.000
de metri pătrați. Ca metodă, persoanele îndreptățite la retrocedări
erau amânate La nesfârșit în soluționarea cererilor lor de către
comisia de restituire, pentru ca în final să fie determinate de cei
din gruparea Mazăre să își vândă drepturile asupra terenurilor
pentru sume de bani ce reprezentau mai puțin de 1% din valoarea
terenurilor la care se vedeau obligate să renunțe. După vânzarea
drepturilor, cererile de restituire erau soluționate imediat, iar
terenurile ajungeau în proprietatea celor din grupul infracțional.
Au fost restituite, de asemenea, porțiuni de plajă și faleză care,
potrivit Constituției, fac obiectul exclusiv al proprietății publice,
adică nu pot fi înstrăinate în nici un fel privaților. Radu Mazăre
și celelalte persoane vizate au încălcat Constituția, tranzacțio-
nând o importantă parte din faleza și litoralul românesc, în va
loare de peste 70 de milioane de euro. în rechizitoriu se arăta cum
au fost restituite fraudulos părți din faleza și plaja litoralului
Mării Negre, în suprafață totală de 160.129 metri pătrați, cu o va
loare de 32.396.672 de dolari și 19.323.827 de euro. La aceasta se
300 DANIEL MORAR

adăuga plaja Cazinou din Mamaia, în suprafață 22.793 metri pă-
1 rați, cu o valoare de 30.314.690 de euro, intabulată pe baza unor
înscrisuri false în proprietatea Primăriei Constanța și, apoi, vân
dută20. Majoritatea terenurilor atribuite pe alte amplasamente au
fost subevaluate, unele la prețuri de 10 ori mai mici decât prețurile
reale21. Frauda era de proporții rar întâlnite în anchetele noastre.
Presa remarca că erau trimiși în judecată, alături de primarul
Radu Mazăre, ca beneficiari ai unor asemenea restituiri subeva
luate, acționarii FC Dinamo București, Cristian Borcea și Dragoș
Săvulescu, pentru obținerea unui teren de peste 50.000 de metri
pătrați la un preț de o sută de ori mai mic decât cel real22. Cristian
Borcea, a cărui notorietate era legată de lumea fotbalului, va fi și
unul din protagoniștii dosarului „Transferurilor“, iar Dragoș Să
vulescu, devenit multimilionar, este unul dintre fugarii de lux ai
României, pe care Italia, apoi Grecia au refuzat să îl extrădeze.
Procurorul Gheorghe Onea își făcuse datoria și ia deferit jus
tiției pe cei 37 de inculpați. După ce a soluționat acest dosar, sin
gurul, a plecat din DNA. Per ansamblu a meritat. Eu și Doru Țuluș,
care confirmase rechizitoriul și care împreună cu mine soluționase
sute de plângeri ale inculpaților împotriva actelor de urmărire
penală, am urmărit mersul dosarului în instanță și am așteptat
verdictul final. Așteptarea a fost însă extrem de lungă, hotărârea
definitivă venind abia în februarie 2019, după n ani de la trimi
terea în judecată, dar a adus ani grei de închisoare pentru clien
ții noștri. Steaua lui Radu Mazăre apusese. Viteazul de altă dată,
atotputernic și care sfida pe toată lumea, fugea la capătul lumii,
in Madagascar, unde a cerut azil politic pentru a nu intra în
închisoare. A fost extrădat și readus în țară cu multă dificultate
și dus în celula care îl aștepta pentru a-și executa pedeapsa de 9 ani
de închisoare.
în pofida anvergurii dosarului și a personajelor sale, nu această
cauză a fost vedeta mediatică a toamnei anului 2008, ci ancheta
legată de privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA).
Procurorii puneau sub acuzare, pentru spălare de bani și pentru
subevaluarea activelor în cadrul acțiunii de privatizare, un număr
de 27 de persoane. Notorietatea dosarului nu era dată de punerea

sub acuzare a directorului ICA, un cunoscut profesor nutriționist,
Gheorghe Mencinicopschi, sau a fostului ministru al comunica
țiilor, Sorin Pantiș, ci de faptul că procurorii l-au inculpat și tri
mis în judecată pe Dan Voiculescu, senator al României și patron
al puternicului trust media din care făceau parte posturile de
televiziune Antena i și Antena 3. Atunci când ieșeau de la audieri,
atât Pantiș, cât și Mencinicopschi declarau că dosarul în care fu
seseră învinuiți vizează de fapt familia Voiculescu și, prin urmare,
este unul politic.
Dan Voiculescu a lucrat în perioada comunistă la întreprin
derea de Comerț Exterior Vitrocim și, ulterior, la celebra Crescent,
ca director al reprezentanței din România. Crescent Commercial
& Maritime Ltd. nu era o companie obișnuită, fiind cea care rea
liza relația cu partenerii externi pentru întreprinderea de Co
merț Exterior Dunărea, înființată de Securitate cu indicativul
militar UM 0107. La vremea aceea se știa că Dan Voiculescu este
un personaj bine conectat, astfel că, după căderea comunismului,
CNSAS descoperea că Voiculescu fusese recrutat de Securitate în
1970, sub numele de cod „Mircea“, cu misiunea de a afla informa
ții de la cetățeni străini, iar în 1973 ar fi primit și un alt nume de
cod, „Felix“. Colaborarea lui cu structurile de Securitate comu
niste a continuat cel puțin până în r977, motiv pentru care CNSAS
La acuzat că a făcut poliție politică. Aceasta a fost una din durerile
lui Voiculescu, care s-a străduit din răsputeri să demonstreze că
nimic din trecutul său nu este adevărat. în zadar, pentru că, în
martie 2011, ÎCCJ avea să confirme decizia de poliție politică dată
de Curtea de Apel București, pe motiv că notele informative date
de Voiculescu au lezat drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor urmăriți de Securitate.
Cu tot acest trecut, în iunie 2006 Dan Voiculescu era desemnat
de Partidul Conservator vicepremier al României, o constantă a
destinului său fiind aceea de a jongla cu politicienii României,
indiferent de coloratura politică a acestora. Reușea să facă acest
lucru datorită puterii sale în lumea media, transformată perma
nent în instrument de negociere politică, dar și prin potența finan
ciară și de business pe care o avea. Asta s-a întâmplat o bună parte
302 DANIEL MORAR

pe vremea fostului președinte al României, Emil Constantinescu,
dar și ulterior, pe mandatul Ion Iliescu - Adrian Năstase, la în
ceputul primului mandat al lui Traian Băsescu, dar și pe vremea
l JSL-ului lui Victor Ponta și Crin Antonescu, partidul lui Dan Voi
culescu fiind inițiator și parte a acestei construcții politice. Voi-
culescu a susținut puternic în 2007 și 2012 cele două suspendări
din funcție ale președintelui Traian Băsescu.
își înființase partidul în 1991, ca un alt vehicul, parte din an
grenajul pe care-1 conducea. Dacă ne amintim bine, Dan Voicu
lescu a fost mai întâi „umanist“, apoi a fost „conservator“, după
aceea a fost de „centru dreapta“, apoi s-a făcut „social-liberal“, ca
în zilele acestea să fie și „umanist“ și „social-liberal“ în același
timp. La un moment dat, jurnalistul Cristian Tudor Popescu l-a
poreclit „varanul“, iar Voiculescu avea să spună că porecla nu-1
deranjează pentru că varanul este un animal foarte puternic care,
indiferent cum îl pui, cade bine, fiind un crocodil mare. „Varanul“
a reușit să intre și să stea în Senatul României aproape trei man
date, din 2004 până în 2013, când a demisionat pentru ca „justiția
să-și facă treaba“, de fapt ca să mute competența judecării dosa
rului ICA de la instanța supremă la Tribunalul București și să
câștige timp.
Dan Voiculescu se afla în 2003 în topul Capital ca omul de
afaceri de pe locul 8 din România, cu o avere estimată la 250-260
de milioane de dolari, proprietar al Grupului Industrial Grivco,
fondat după Revoluție, și avea afaceri în comerț, agricultură, fi
nanțe, servicii și producție. Era și „domn profesor“, întrucât pre
dase studenților de la Academia de Studii Economice, era și omul
de caritate, prin fundațiile sale, și era, bineînțeles, mogulul media,
fondatorul și strategul de facto al trustului de presă Intact Media
Group, cel mai prețios și cel mai utilizat instrument al său.
Dan Voiculescu nu era așadar un oarecare. Obișnuit să trăiască
mai mereu în aerul rarefiat al puterii, era iritat atunci când trebuia
să dea socoteală pentru faptele sale, fiindu-i întotdeauna mai ușor
să acrediteze ideea că orice neplăcere pe care o are este rezultatul
unei răzbunări politice. Aceasta a fost linia sa de apărare atunci
când avea să afle nu doar de la prietenii săi, ci și de la procurori

că este urmărit penal pentru că și-a folosit influența de președinte
al Partidului Umanist Român, devenit Partidul Conservator, pen
tru a obține ICA la preț subevaluat. Infracțiunea de care era acuzai
e una asimilată infracțiunilor de corupție, iar procurorii îi impu
tau că i a influențat pe directorul Institutului, Gheorghe Menci
nicopschi, care era membru al partidului, pe Jean-Cătălin Sandu,
vicepreședintele AVAS și secretarul executiv al partidului, și pe
Sorin Pantiș, fost ministru al telecomunicațiilor, în scopul de a
facilita adjudecarea de către SC Grivco SA București, societate pe
care o controla, a pachetului de acțiuni deținut de Agenția Dome
niului Satului la Institutul de Cercetări Alimentare București, la
un preț mult inferior față de valoarea comercială reală și prin
subevaluarea activelor și a titlurilor de participare deținute de
societate23.
La nici o săptămână de când a devenit din nou senator ca ur
mare a alegerilor din toamna lui 2008, Dan Voiculescu, alături de
alte 12 persoane, era trimis în judecată, în actul de inculpare re
ținându-se că privatizarea frauduloasă a ICA i-a adus un folos de
peste 7,7 milioane de euro. Povestea a început încă din 199a, când
Dan Voiculescu a înființat firma Bioprod. După un an, în iulie
1992, consiliul de administrație al ICA a aprobat participarea fir
mei Grivco la capitalul social al institutului prin cedarea a 20%
din părțile sociale pentru un aport de 300.000 de lei vechi, cota
de participare a institutului reducându-se ]a 39%. Activitatea in
fracțională s-a întins pe aproape 10 ani, în perioada 1991-2000,
timp în care inculpații au desfășurat o serie de operațiuni finan
ciare și comerciale frauduloase în scopul de a facilita adjudecarea
prin licitație, de către Grivco București, a pachetului de acțiuni
deținut de stat la ICA la un preț mult mai mic decât valoarea co
mercială reală, prin subevaluarea activelor. ICA devenise atractiv
datorită activelor sale imobiliare valoroase, respectiv terenul în
suprafață de peste 36.000 de metri pătrați și construcțiile în su
prafață desfășurată de cca 10.000 de metri pătrați, amplasate în
zona rezidențială a lacului Băneasa.
Acțiunea de privatizare s-a realizat prin falsificarea unor acte,
inclusiv a documentației care atesta că a fost îndeplinită condiția
304 DANIEL MORAR

publicității intenției de privatizare. Prin urmare, la licitație a par
iu ipat doar cine știa de procedura de privatizare, respectiv doar
firma lui Voiculescu, Grivco, reprezentată de inculpații Pantiș
luirin și Mencinicopschi Gheorghe, adică persoanele aflate sub
mfluența mogulului. Pachetul de acțiuni a fost achiziționat, evi
dent, de Grivco, cu suma de T04.730 de euro, în condițiile în care
valoarea reală era de 7.900.929 de euro. Pentru a se asigura că tot
c.ișt igul va reveni familiei sale, Dan Voiculescu a încheiat un con-
11 act de cesiune de acțiuni între el și Grivco și, prin două operațiuni
succesive de majorare a capitalului social, a devenit proprietarul
. 1 < | iunilor pe care, apoi, le-a donat celor două fiice ale sale, alegân-
<lu se în acest fel și cu acuzația de spălare de bani24. în dosarul
penal, statul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
.ivea pretenții de despăgubiri de la Dan Voiculescu și prietenii săi
m sumă de peste 60.000.000 de euro, reprezentând prejudiciul
efectiv cauzat în sumă de 7.796.198 de euro și folosul de care a fost
lipsit în sumă de 52.686.4r7 de euro, valoare determinată de evo
luția pieței imobiliare în perioada 2003-2006.
Trimis în judecată la finalul anului 2008, Dan Voiculescu a
făcut tot ce i-a stat în putință să amâne judecata pentru ca faptele
de care era acuzat să se prescrie. Dată fiind calitatea sa de senator,
procurorii au trimis dosarul la ÎCCJ, acolo unde cauza a fost amâ
nată de multe ori fără să se ajungă la o soluție pe fond. Apoi, Voi
culescu a demisionat din Senat, astfel că dosarul s-a mutat la
Tribunalul București. în 2012 a devenit din nou senator și a de
misionat iarăși pentru ca „justiția să-și facă treaba“. în tot acest
timp, acuza comanda politică a lui Traian Băsescu. Prin jurnaliș
tii trustului media pe care îl controla și-a autointitulat dosarul
„Telepatia“.
I-a fost frică de judecata instanței supreme și a fugit de ea
alegând să fie judecat de instanțele inferioare. Nu i-a folosit, pen
tru că în ziua de 26 septembrie 2013, când împlinea 67 de ani,
Tribunalul București 1-a condamnat la cinci ani de închisoare
cu executare pentru spălare de bani și i-a interzis dreptul de a
alege și de a fi ales, precum și de a ocupa o funcție implicând exer
cițiul autorității de stat pentru o perioadă de trei ani. Strategia de

tergiversare i-a reușit în parte, instanța constatând că pentru cea
laltă infracțiune de care era acuzat s-a împlinit termenul de pre
scripție a răspunderii penale. Atât procurorii, cât și Voiculescu
au făcut apel, iar pe 8 august 2014 Curtea de Apel București i-a
majorat pedeapsa la 10 ani de închisoare cu executare. în această
perioadă, trustul media al lui Voiculescu a pus tunurile pe oriei
ne-i ieșea în cale: procurori, judecători, avocați, jurnaliști și poli
ticieni, cu predilecție Traian Băsescu. Jurnaliștii trustului
deveniseră vocea mogulului, protestând mai multe zile consecu
tive la porțile Palatului Cotroceni.
Puternicul om politic a fost încarcerat în Penitenciarul Ra
hova în aceeași zi de 8 august 2014. Aici, așa cum a făcut tot tim
pul, s-a descurcat bine. în mai puțin de un an și jumătate, a scris
11 cărți, și-a redus pedeapsa cu 300 de zile și a fost eliberat condi
ționat din închisoare după 2 ani și 11 luni, deși prejudiciul adus
statului român nu a fost achitat integral nici până astăzi.
După ce a fost eliberat, a promis că va lupta contra abuzurilor
statului și a început o luptă cu judecătoarea Camelia Bogdan, cea
care îi aplicase pedeapsa de 10 ani de închisoare. în 2020, la 74 de
ani, presa relata că s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxă
din București și că la examenul de Teologie Dogmatică a obținut
nota 6,71. Septuagenarul „dom’ profesor“ avea să se reinventeze
la senectute, decizând să-și cultive creativitatea, compasiunea și
spiritualitatea.
Basmul fotbalului
Dosarul „Transferurilor“ - fotbaliști vânduți la bucată.
Arbitri mituiți. Dosarele „Valiza“ și „Mită în elicopter“ -
(and basmul nu grațiază păcate
T itlul acestui capitol are cu totul alt înțeles decât cel folosit de
i olegul meu de breaslă, avocatul Marian Nazat, în cartea sa. în
Hasmulfotbalului, Nazat scrie despre farmecul acestui sport, despre
confruntări sportive, despre marile competiții și meciurile de
legendă, despre jucătorii de geniu care făceau să vuiască tribunele
și despre suporterii vrăjiți de fotbal, fără să uite să menționeze
totuși un episod despre care o să citim mai jos. înțelegeam atmo
sfera, eram pasionat de mic de jocul de fotbal, acesta fiind, de alt
fel, singurul sport pe care îl puteam practica în anii ’70 împreună
cu copiii din Găbud, pe terenul din spatele morii. Mai eram pași
onați de biciclete, dar, la acea vreme, nu știam că ciclismul e un
sport. Începusem să aud de Steaua și Dinamo, mai întâi la radio
și abia mai târziu, după ce au apărut primele televizoare în sat,
să i văd pe fotbaliști pe ecrane. Confundam cele două echipe cu
naționala României. Primul campionat mondial de care îmi aduc
aminte e cel din r9/8, când Argentina, cu vedeta sa Mario Kem-
pes, a câștigat titlul. în anii de liceu sufeream atunci când nu pu
team să văd meciurile la televizor și vorbesc aici de meciurile din
campionatul intern, pentru că de cele din campionatele străine
nici nu putea fi vorba. în timpul facultății, am fost suporterul
Universității Cluj și mergeam pe stadion, iar în timpul campio
natelor mondiale și europene, pe care televiziunea română nu le
transmitea, vedeam competițiile în pădurea Făgetului la televi
zoarele portabile, instalate pe mașini, care recepționau semnalul
de la televiziunile din Ungaria.
BASMUL FOTBALULUI 307

După ce i am văzut pe lordănescu și pe Liță Dumitru am de
venit stelist. Mai târziu, am fost îndrăgostit de Marcel Răducanu
și am fost teribil de trist atunci când acesta, la începutul anilor
’80, a fugit din țară, mai precis a rămas în Germania. Simțeam că
personal am pierdut ceva. A venit apoi generația fantastică a lui
Tudorel Stoica, Belodedici, Balint și Lăcătuș și câștigarea Cupei
Campionilor Europeni de către Steaua în 1986. Rivalitatea dintre
Steaua și Dinamo o percepeam ca pe rivalitatea dintre lordănescu
și Lucescu și mă bucuram că sunt suporterul câștigătoarei. După
’89 am continuat să urmăresc fotbalul și să merg pe stadioane. în
acei ani Universitatea Cluj naviga între prima divizie și divizia
secundă, iar eu îmi luam fiul cel mare, Mihai, și mergeam să sus
ținem echipa Clujului. Suporterii Universității au devenit însă,
după gustul meu, prea violenți, astfel că la un moment dat am
încetat să mai merg pe stadionul „Ion Moina“.
La începutul anilor 2000, m-am mutat împreună cu familia în
cartierul Gruia din Cluj, unde patrona cealaltă echipă de tradiție
a Clujului, CFR, care însă era mai mult în divizia B. Casa mea era
aproape de stadion, astfel că am început să merg cu Mihai la me
ciurile de la matineu. Era o atmosferă specială, echipa chiar era a
CFR-ului. De altfel, întregul cartier Gruia era format din case con
struite de cei care lucrau sau lucraseră la căile ferate, pe loturi de
400 de metri pătrați primite de la companie. Cartierul, implicit
stadionul, e situat în apropierea Gării din Cluj, a depoului și a
cunoscutei uzine de material rulant „16 Februarie“, astfel că su
porterii echipei, ceferiștii, ieșeau din schimbul de noapte și ve
neau direct pe stadion pentru meciul de la ora 11. îi priveam cum
își mănâncă pâinea cu slănină, brânză și ceapă, pe post de mic
dejun, acolo, pe banchetele de lemn din tribună, strigând mol
com: „Hai cefereu’, hai cefereu’, dragă!“
„Cefereu’“ a promovat apoi în prima ligă și a făcut performanță,
câștigând primul său titlu de campioană în 2008. Au urmat apoi
titlurile din 2010 și 2012, și, după ce a trecut printr-o insolvență,
a câștigat alte cinci titluri la rând în perioada 2018-2022, dar noi
încă nu suntem acolo. Am scris toate astea pentru a arăta că nu
eram în afara „fenomenului“ și că, cel puțin din perspectiva im
plicării emoționale, eram pe deplin în temă.
308 DANIEL MORAR

Peisajul fotbalistic din țară, începând cu anul 1990, se schim
base fundamental față de cel prezent în România comunistă, când
toate cluburile de fotbal țineau de un departament, uzină sau
universitate. Steaua era clubul Armatei, Dinamo al Miliției, Vic
toria București, în existența sa efemeră, al Securității, Rapid și
( FR țineau de Ministerul Transporturilor, Sportul Studențesc,
Universitatea Craiova, Universitatea Cluj, Politehnica Iași ori
Politehnica Timișoara aparțineau universităților, Oțelul Galați
sau UTA Arad erau legate de uzine, altele de municipalități etc.
După Revoluție, cluburile care au rezistat au fost nevoite să se
transforme în societăți pe acțiuni, iar, cu timpul, cluburilor de
primă ligă le-a fost interzisă finanțarea exclusivă de la bugetul
statului ori de la bugetele locale. Acest nou cadru normativ a de
terminat schimbări semnificative în acționariatul cluburilor de
fotbal. Așa a ajuns Steaua București să-i aparțină lui Gigi Becali,
Dinamo lui Gheorghe Nețoiu și Cristian Borcea, Rapid București
să îl aibă ca acționar principal pe George Copos, CFR Cluj să intre
în proprietatea lui Arpad Paszkany, iar Universitatea Craiova să-i
aibă ca principali acționari pe Dinei Staicu și, apoi, pe Adrian
Mititelu. Erau oameni de afaceri, multimilionari, iar investițiile
în fotbal le aduceau atât bani, cât și notorietatea de care unii din
tre ei, precum Becali și Copos, s-au folosit pentru a intra în poli
tică, ajungând miniștri, parlamentari sau europarlamentari.
în afara patronilor, existau președinți cunoscuți ai cluburilor
de fotbal, precum Jean Pădureanu la Gloria Bistrița, luliu Mure
șan la CFR sau Mihai Stoica la Oțelul Galați. România funcționa
deja ca o economie de piață, în care se putea vinde și cumpăra
orice, inclusiv fotbaliști, așa că pe piața muncii a apărut o nouă
profesie: impresarul, adică vânzătorul de fotbaliști. Piața acelor
ani era monopolizată de Victor și loan (Giovanni) Becali, care
obțineau sume imense din intermedierea transferurilor fotbaliș
tilor români din campionatul intern în străinătate și se îmbogă
țiseră. Invitați de serviciu ai televiziunilor de sport, erau lăudăroși
și aroganți, făcând paradă de afacerile și câștigurile lor din im
presariat. Se prezentau ca niște binefăcători ai fotbalului româ
nesc, contribuind, spuneau ei, la creșterea exponențială a valorii

fotbaliștilor transferați în străinătate și, implicit, la ridicarea ni
velului valoric al Naționalei României. Aveau un cuvânt greu de
spus în alegerea antrenorului echipei naționale și, apoi, influen
țau lista fotbaliștilor convocați de acesta. Fotbaliștii activi se lup
tau să fie clienții lor și părea că toată lumea bună a fotbalului se
învârtea în jurul celor doi.
în acei ani, anii ’90 și începutul anilor 2000, fotbalul românesc
se mândrea cu fotbaliști talentați, iar transferurile acestora la
cluburi din străinătate erau la ordinea zilei. Transferul unui fot
balist era privit ca un succes al său personal, al clubului unde
activa și al întregului fotbal românesc. România furniza lumii
sportivi de valoare și asta ne făcea valoroși și pe noi, ca nație. Așa
fiind, erau inevitabile discuțiile despre sumele vehiculate, voiam
să ne comparăm cu alte națiuni fotbalistice și să vedem care are
jucători mai buni și mai scumpi. Presa avansa diverse sume, însă
impresarii refuzau să le confirme ori să le infirme, spunându-ne
că valoarea contractelor e confidențială, iar patronii și președinții
cluburilor aveau aceeași atitudine. Atâta doar că lumea în care
trăiam era din ce în ce mai deschisă, jurnaliștii își desfășurau și
publicau propriile lor anchete, iar internetul era un teribil câmp
de investigație. în urma unor astfel de investigații jurnalistice,
care ajungeau la concluzia că, în realitate, sumele cu care sunt
vânduți fotbaliștii sunt mult mai mari decât cele care ajung în
conturile cluburilor românești vânzătoare, am decis să deschi
dem o investigație penală.
Ancheta a fost declanșată și condusă de Doru Țuluș și a impli
cat o activitate laborioasă. DNA s-a lovit de tăcerea celor din fotbal,
intrigați de amestecul unor procurori în afacerile lor. Fotbaliștii
transferați nu ne erau de nici un folos, declarând din start că nu
cunosc suma cu care au fost vânduți, aceasta fiind treaba cluburi
lor între care se făcea tranzacția și a impresarilor, ei fiind interesați
exclusiv de condițiile contractuale și de salariul pe care urmau să
îl încaseze de la noul club. Procurorii ridicaseră actele de la clu
burile românești vizate de anchetă și, cu ajutorul Gărzii Financi
are, au stabilit sumele încasate, însă nu aveau cu ce să le compare,
în aceste condiții, am cerut autorităților judiciare din țările în care
310 DANIEL MORAR

.iu fost realizate transferurile efectuarea unor comisii rogatorii pen-
l ru a verifica dacă sumele plătite de cluburile cumpărătoare sunt
.iceleași cu sumele înregistrate în evidențele cluburilor românești.
Sumele nu erau aceleași, iar diferențele erau foarte mari, astfel
că în ianuarie 2008 anunțam începerea urmăririi penale în dosa-
1 ui „Transferurilor“. Procurorii i-au pus sub acuzare pentru înșe
lăciune, evaziune fiscală și spălare de bani pe loan Becali
impresar, Victor Becali - impresar, Gheorghe Copos - președin
tele și patronul clubului de fotbal Rapid București, Sica Pușcoci -
avocat, Mihai Stoica - fost director al clubului de fotbal Oțelul
(lalați, Cristian Borcea - președintele executiv al clubului de fotbal
I )inamo, Jean Pădureanu - președintele clubului de fotbal Gloria
Bistrița, Gheorghe Popescu - impresar și Gheorghe Nețoiu - acțio
nar al clubului de fotbal Dinamo. Din răspunsurile primite în
c adrul a 17 comisii rogatorii efectuate în mai multe state din Eu
ropa și Asia (între care Olanda, Spania, Italia, China și Coreea de
Sud), precum și din analizele efectuate de Oficiul Național pentru
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) și Garda Fi
nanciară a rezultat că persoanele respective, împreună sau sepa
rat, prin tranzacții ilegale și folosire de interpuși, au externalizat
sume de peste zece milioane de euro cuvenite cluburilor de fotbal
pe care le reprezentau sau pentru care au efectuat activități de
impresariat. Cea mai mare parte a sumelor cuvenite cluburilor,
in perioada 1999-2005, fuseseră transferate în conturile firmelor
offshore din Insulele Virgine și Olanda, de unde ulterior unii din
tre învinuiți le-au însușit în interes personal. Banii reprezentau
drepturi ale cluburilor de fotbal Dinamo București, Rapid Bucu
rești, Gloria Bistrița și Oțelul Galați, rezultate din transferul în
străinătate ai2 fotbaliști: Cosmin Contra, Paul Codrea, Florin
Cernat, Bogdan Mara, Lucian Sânmărtean, Florin Bratu, Dan
Alexa, Adrian Mihalcea, Nicolae Mitea, Cristian Dulca, Ionel Ga-
nea și Iulian Arhire, iar cele patru cluburi erau prejudiciate cu
peste zece milioane de euro, reprezentând diferența dintre su
mele real plătite și sumele efectiv încasate și înregistrate în con
tabilitatea cluburilor. De asemenea, prin neînregistrarea în
contabilitatea celor patru cluburi a veniturilor reale rezultate din

transferuri, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de peste 1,7
milioane de euro. Procurorii mai rețineau că, raportat la valorile
reale ale sumelor de transfer, nu s-a perceput de către Federația
Română de Fotbal procentajul aferent fiecărui transfer, prejudi
ciul în dauna federației fiind de circa 600.000 de euro1.
Imediat după anunțarea publică a acțiunii procurorilor,
Gheorghe Copos declara că nu are nici o problemă în legătură cu
decizia DNA de a începe urmărirea penală și că el nu e implicat,
iar Cristi Borcea le spunea jurnaliștilor că nimic nu e adevărat și
că au informații greșite. Impresarul Victor Becali susținea, oare
cum amuzant, că este normal că s-a ajuns și la el din moment ce
există o anchetă mare a procurorilor legată de transferuri, iar Mi
hai Stoica spunea că nu are nici o părere și refuza să comenteze.
Din discuția publică nu putea lipsi președintele Ligii Profesio
niște de Fotbal de la acel moment, Dumitru Dragomir, care de
clara că, „dacă patronii sunt proști, să le fie de bine. Au fost
impresari deștepți, care au făcut offshore uri în străinătate, cât a
luat clubul a luat și offshore-ul, dacă a fost președintele prost“. El
era convins însă că oamenii de fotbal aflați în atenția DNA nu au
adus nici un prejudiciu, dimpotrivă, au adus bani în fotbalul ro
mânesc, că tot scandalul transferurilor e „umflat“, acuzând pro
curorii că nu s-au sesizat după ce a fost furată țara și sfătuindu-ne
să acordăm atenție corupției din alte domenii2.
Presa a avut o atitudine inconsecventă față de ancheta noastră.
Cei din presa sportivă, care desfășuraseră anchetele jurnalistice
ce au constituit punctul de plecare al anchetei penale, își asumau
meritele pe care procurorii le recunoșteau implicit. Apoi, atât
aceștia, cât și alți analiști din lumea fotbalului au început să ne
critice, întrucât, în opinia lor, nu făceam ce trebuie și cum trebuie,
iar concluzia lor era că, pur și simplu, nu ne pricepem la fotbal!
Ei bine, auzind același refren al nepriceperii noastre la fotbal, am
cerut să intervin, prin telefon, într-o emisiune sportivă moderată
de Radu Naum. Am început să explic că trebuie să aibă încredere
în noi pentru că știm ce avem de făcut. S-a făcut observația că,
totuși, pare că nu înțelegem pe deplin fenomenul fotbalistic, ceea
312 DANIEL MORAR

ce ne împiedică să ducem la bun sfârșit ancheta. Destul de iritat,
am replicat că acest fenomen nu este chiar atât de complicat încât
să fie accesibil doar unor inițiați și că, de fapt, în ancheta noastră
nu e vorba de fotbal, ci de tranzacții comerciale suspecte, de acte
false, de devalizarea unor sume de bani, de schimbarea destinați-
ilor acestora și de păgubirea unor cluburi și a bugetului de stat,
iar fotbalul nu este decât decorul în care s-au petrecut aceste eve
nimente. La fel de bine putea să fie vorba de tranzacționarea unor
vagoane de cale ferată sau a unor autoturisme, iar datele proble
mei nu s-ar fi schimbat, problema fiind juridică, și nicidecum
sportivă. Destul de afectat, moderatorul mi a cerut să accept că
totuși ei se pricep mai bine la fotbal decât procurorii. I-am spus
că e posibil să fie așa, dar că în mod sigur procurorii se pricep mai
bine decât ei la anchetele penale și, fiind vorba de o afacere penală,
i n ansamblu, suntem cei mai în măsură să rezolvăm cazul.
Nu doar presa sportivă își avea opinia formată despre cum
t rebuie să procedăm, ci și cea generalistă, care punea sub semnul
întrebării chiar eficiența instituției. într-un comentariu intitulat
„Prejudiciul tribunelor“ se atrăgea atenția că preocuparea procu
rorilor anticorupție ar trebui să fie înșelarea statului, și nu a unor
societăți private, chiar dacă ele se numesc FC Rapid SA sau
FC Dinam o 1948 SA.
„Mizând pe eficiența PNA/DNA de Ia înființarea instituției și până acum
e foarte probabil ca și în urma scandalului «corupția din fotbal» să nu
ajungă nimeni după gratii, boom ul artificial creat având într-adevăr
rolul de a spăla imaginea unei direcții impotente și atât. Și dacă luăm din
nou în calcul eficiența PNA/DNA de până acum și o raportăm la cheltu
ielile totale ale Direcției Generale Anticorupție, nu se știe cine a adus
prejudicii mai mari tribunelor - oamenii de fotbal, sau procurorii anti
corupție.“3
Procurorii și-au văzut de treaba lor, iar la începutul lui octombrie

ii defereau justiției pe opt din cei zece împotriva cărora începu
seră urmărirea penală în urmă cu aproape un an. Procurorii reți
neau că, prin faptele lor, senatorul Gheorghe Copos, loan Becali,
Victor Becali, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu,
Gheorghe Nețoiu și Cristian Borcea au cauzat un prejudiciu total

de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului și de peste
zece milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal. Era
păgubită și FRF cu aproape 600.000 de euro. Inculpații erau acu
zați în legătură cu 12 transferuri ale unor fotbaliști români către
cluburi din străinătate, în perioada 1999-2005. Potrivit ancheta
torilor, prin neînregistrarea sumelor reale de transfer, clubul
Dinamo București a fost păgubit cu 5.924.690 de dolari, prin
transferarea jucătorilor Florin Cernat, Cosmin Contra, Paul Co
drea, Bogdan Mara, Dan Alexa, Adrian Mihalcea și Nicolae Mitea.
Clubul Gloria Bistrița a fost păgubit cu 1.695.000 de dolari prin
transferul fotbaliștilor Ionel Ganea și Lucian Sânmărtean, iar Ra
pid București cu 2.800.000 de dolari prin transferul lui Florin Bratu
și al lui Cristian Dulca. în fine, se reținea că Oțelul Galați a fost
prejudiciat cu 550.000 de dolari prin transferul lui Iulian Arhire.
înainte de întocmirea rechizitoriului, procurorul de caz s-a
deplasat în Olanda pentru a asista la efectuarea comisiei rogatorii
cerute. A constatat cu acea ocazie că, în cazul transferurilor efec
tuate de clubul Dinamo, Borcea Cristian, Becali loan și Becali
Victor au diminuat sumele de transfer ale jucătorilor Codrea Paul,
Contra Cosmin, Cernat Florin, Mara Bogdan, Mitea Nicolae,
Alexa Dan și Mihalcea Dumitru, sume de bani care se cuveneau
clubului Dinamo, iar diferența a fost virată unor firme tip SRL
din Olanda, care erau deținute de un avocat olandez. Acesta, după
ce reținea un comision de 2% din fiecare sumă de transfer sus
trasă, vira banii în conturile altor firme cu sediul în Insulele Vir
gine Britanice, cunoscut paradis fiscal al firmelor offshore.
Ulterior, aceleași sume de bani erau trimise unor bănci din Gi-
braltar, Luxemburg și Elveția, iar de aici, din contul personal al
inculpatului Becali loan, au fost transferate în conturile aparți
nând inculpatului Becali Victor din România. Acesta din urmă a
efectuat retrageri în numerar în cuantum de 4,5 milioane euro.
De asemenea, ca mod de lucru, procurorii descopereau că între
Copos Gheorghe, Borcea Cristian, Becali loan, Becali Victor, Pă-
dureanu Jean, Popescu Gheorghe și Nețoiu Gheorghe au avut loc
transferuri bancare din sumele sustrase, banii fiind virați reciproc
în conturile personale, fără justificare, sub acoperirea unor îm
314 DANIEL MORAR

prumuturi fictive sau a unor „transferuri bancare incidentale“,
concept inexistent în activitatea bancară.
După trimiterea în judecată, inculpații au căpătat glas, întru
cât aveau o reputație de apărat. Jean Pădureanu „se bucura“ că a
fost trimis în instanță, unde, desigur, își va demonstra nevinovă
(ia. Gică Popescu știa de mult că se va întâmpla așa, acțiunea DNA
fiind o „mascaradă“, iar George Copos conchidea nici mai mult,
nici mai puțin că trimiterea sa în judecată e „o tâmpenie“.
In timp ce ancheta din dosarul „Transferurilor“ era în curs, o
știre de presă de la începutul lui mai 2008 bulversa din nou lumea
fotbalului. Cinci persoane, având asupra lor o valiză cu peste un
milion de euro, fuseseră ridicate de procurorii DNA din apropie
rea unui restaurant din Cluj și se avansa ideea că banii, aparți
nând lui Gigi Becali, erau destinați echipei de fotbal Universitatea
Cluj pentru ca aceasta să-i „încurce“ pe cei de la CFR Cluj în ten
tativa lor de a câștiga campionatul. Lumea fotbalului, atât de er
metică și de suficientă sieși până atunci, trebuia să facă față unui
alt scandal judiciar într-un timp atât de scurt, cazul fiind cunos
cut sub denumirea dosarul „Valiza“. în lipsa vreunei comunicări
publice din partea noastră, Gigi Becali s-a grăbit să confirme că
cei reținuți la Cluj sunt oamenii lui și aveau asupra lor 1,7 mili
oane de euro.
„Nu erau un milion, erau 1,7 milioane de euro. Care e problema DNA-ului?
Erau trimiși de mine la Cluj ca să cumpere bomboane și ciocolată. Cum
păr ce vreau eu! Sunt banii mei și se pot plimba pe unde vreau eu! Sunt
banii mei și vreau să cumpăr bomboane cu ei, așa le spun la DNA. DNA-ul
trebuie să demonstreze că banii urmau să corupă ceva. Nu interesează
pe nimeni unde mergeau banii ăia. Nu dau raportul nimănui ce fac cu
banii mei. Pot să justific mâine 50 de milioane cash, nu 1,7 milioane, și
pot să mă plimb cu ei unde vreau.“4
Ce se întâmplase și cum au ajuns procurorii să ridice valiza cu cei

1,7 milioane de euro care îi aparțineau lui Gigi Becali? Datorită
punctajului bun de țară pe care îl aveau echipele românești la acel
moment, echipa care câștiga campionatul României mergea di
rect în grupele Champions League, ceea ce însemna că în contu
rile clubului, prin simpla participare, intra o sumă considerabilă,

aproximativ io milioane de euro. La aceasta se adăugau premiile
atribuite în funcție de punctele acumulate de echipă. Avantajul
financiar al unei participări în Champions League pentru o
echipă românească era undeva la 15 milioane de euro. Prin ur
mare, miza câștigării campionatului era, în primul rând, una de
natură financiară, iar omul de afaceri Gigi Becali o știa mai bine
decât oricine și tocmai de aceea făcea totul posibil ca echipa sa,
Steaua București, să fie pe primul loc la finalul sezonului corn
petițional. Nici nu se ferea prea mult. Oricine a putut vedea în
urmă cu doi ani față de acel moment imagini televizate cu Gigi
Becali care alerga cu banii după jucătorii echipei Gloria Bistrița
pentru ca aceștia să obțină un rezultat de egalitate sau o victorie
în meciul din mai 2006 pe care urmau să 1 dispute cu Rapid. Sus
ținea că îi premiază dacă își apără corect șansele și o făcea, sfidă
tor, la vedere.
întrucât datele problemei erau aceleași, a fost ușor de presu
pus că va proceda la fel și în anii următori. în primăvara lui 2008,
Steaua era din nou angrenată în lupta pentru titlu, iar procurorii,
având ca punct de plecare fapta din 2006, au deschis un dosar
penal și au obținut de la judecători autorizații pentru intercepta
rea convorbirilor telefonice ale lui Becali și ale apropiaților săi.
Ceea ce am presupus s-a întâmplat. Gigi apela la toate mijloacele
pentru câștigarea campionatului, iar la un moment dat a devenit
clar pentru toată lumea că adversara sa principală în acest demers
era CFR Cluj. Totul urma să se decidă în ultima etapă, pe 7 mai,
când CFR, situată pe primul loc, avea meci cu rivala din oraș, Uni
versitatea Cluj, iar dacă învingea devenea campioană, indiferent
de rezultatul pe care îl obținea Steaua în meciul propriu.
Din discuțiile telefonice interceptate reieșea clar că Becali a
luat legătura cu cei de la Universitatea și că va trimite 1,5 mili
oane de euro pentru stimularea jucătorilor, în așa fel ca CFR să nu
câștige. Anterior, în urmă cu câteva etape, îi ceruse finanțatorului
Universității Craiova, Adrian Mititelu, să joace cu echipa a doua
în meciul cu Steaua, iar cu două zile înainte de ultima etapă îi
spunea acestuia, într-o convorbire la telefon, că va trimite valiza
cu bani la Cluj, aproximativ două milioane de euro, din care 1,5
316 DANIEL MORAR

milioane de euro pentru jucătorii clubului universitar și 500.000
de euro pentru președintele clubului, Anton Doboș5.
Așa s-a ajuns la organizarea unei echipe a DNA și urmărirea
mesagerilor lui Becali la Cluj. Valiza cu bani era încredințată lui
l'eia Sponte, un apropiat al patronului. Acesta era extrem de în
grijorat că are atâția bani asupra lui, mai ales că Gigi i-a atras aten
pa că dacă îi pierde sau îi sunt furați banii o să suporte pagubele.
Tocmai de aceea în momentul când au intervenit procurorii,
Sponte și oamenii săi au crezut mai întâi că sunt jefuiți și, real
mente, s-au simțit ușurați când procurorii le-au arătat legitima
țiile. Oamenii cu valiza au fost audiați și apoi lăsați să plece, dar
valiza a fost reținută, iar banii depuși la bancă. Apoi s-a anunțat
public începerea urmăririi penale față de Gigi Becali pentru două
i nfracțiuni de dare de mită, față de Anton Doboș pentru luare de
mită, Teia Sponte pentru complicitate la dare de mită și Traian
Bendorfean pentru complicitate la luare de mită.
Gigi Becali se manifesta isteric, își cerea valiza cu banii înapoi
și insulta procurorii în ultimul hal:
„Nu mă interesează că sunt urmărit penal, pe mine mă deranjează că sunt
niște trădători și niște gunoaie, acționează la ordinul ungurilor în Țara
Românească. Niște oameni de nimic, asta mă deranjează pe mine. Vreau
să văd ce-o să-mi facă gunoaiele astea, cum o să mă urmărească penal.
Trebuie să mă duc la DNA, să mă uit drept în ochii gunoaielor. Mă duc că
trebuie să îmi iau banii. Ei spun că m-au ascultat trei luni, de ce nu l-au
ascultat pe Paszkany? Puteau să facă ceva, îl arestau pe el, nu pe Becali, ca
să facă imagine urâtă Stelei pe 7 mai, la 22 de ani de la câștigarea Cupei
Campionilor. Băi trădătorilor, jigodiilor, niște jigodii, niște gunoaie!“6
Adrian Năstase îi ținea isonul, declarând că dosarul „Valiza“ nu este

decât un show mediatic în campania electorală. Avea și o opinie
în legătură cu chestiunea, întrebând retoric dacă problemele din
fotbal sunt problemele prioritare ale României. Becali era de ne
stăpânit și a susținut că în valiză ar fi trebuit să fie vibratoare
pentru procurori.
Finanțatorul Stelei își continua reprezentația, declarând că va
merge la DNA pentru a se distra cu procurorii și pentru a da în
judecată parchetul pentru cele 1,7 milioane de euro pe care

procurorul de caz refuza să-i restituie. în pofida încrederii și op
timismului pe care le afișa, noi știam că e conștient că are o pro
blemă. Refuza să dea declarații în fața procurorilor, dar se apăra
prin aparițiile sale la televizor. Era inconsecvent în declarațiile
sale, afirmând fie că nu a intenționat altceva decât să recompen
seze o conduită corectă a celor de la Universitatea Cluj, adică
să-i premieze pe aceștia, ceea ce nu era, spunea el, interzis de
lege, fie că banii erau destinați, de fapt, cumpărării unui teren
în Cluj. în susținerea acestei din urmă apărări a depus la dosar
un act sub semnătură privată, un antecontract de vânzare-cum
părare care atesta, în fals, că banii erau destinați cumpărării
unui teren. Martorul care certifica această tranzacție nu era ni
meni altul decât Victor Pițurcă, selecționerul echipei naționale.
Această semnătură i-a adus și lui Pițurcă calitatea de învinuit în
cauză pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, alături
de alte trei persoane.
Pițurcă însă nu considera că a greșit cu ceva și refuza să se
prezinte la citațiile procurorilor, ceea ce i-a determinat pe aceștia
să-l aștepte la Aeroportul Otopeni, când selecționerul se întorcea
din Austria, unde urmărise o partidă de fotbal din preliminariile
Cupei Mondiale, și să-1 ducă la sediul DNA pentru audieri. Pițurcă
nu a fost reținut, după declarații fiind lăsat să plece acasă, însă
ridicarea lui de pe aeroport a trezit un val de reacții. Primul care
a protestat a fost el însuși, spunând că ceea ce au făcut procurorii
DNA este un mare abuz. întrebat de jurnaliști dacă se simte vino
vat, Pițurcă le răspundea cu o întrebare: „De ce aș fi vinovat din
moment ce nici nu am împușcat pe cineva, nici nu am furat bani?“
Selecționerul reducea întregul Cod penal la furt și omor, orice
altceva fiind deci permis. Gigi Becali considera drept circ ridicarea
lui Pițurcă de pe aeroport, iar Dumitru Dragomir aprecia că pro
curorii au comis un abuz incalificabil și că e mai rău decât pe
vremea lui Stalin. Mircea Lucescu a considerat și el de cuviință
să-și spună părerea, arătând că modul în care a fost tratat Pițurcă
este rușinos pentru țară, că nicăieri în altă parte nu se întâmplă
așa ceva, știe el, explicând românilor pe un ton grav că orice acți
une împotriva antrenorului echipei naționale se răsfrânge asupra
318 DANIEL MORAR
prestigiului național. Mircea Lucescu simțise pe pielea lui cum e
cu prezentarea la citațiile DNA și trezise neîncrederea procurori
lor atunci când, audiat în dosarul „Loteria“, după ce inițial s-a
eschivat de la a veni la parchet pentru a explica cum a ajuns în
contul său personal suma de un milion de dolari de la George
(.opos, a declarat că e vorba de un împrumut pentru care nu are
.ide și nici termen de restituire, fiind făcut între prieteni. în fine,
nici Adrian Năstase nu a scăpat ocazia să se pronunțe, susținând
că ridicarea selecționerului Victor Pițurcă de către procurorii
I )NA nu este nici mai mult, nici mai puțin decât un exemplu de
poliție politică.
înainte de sfârșitul anului, în decembrie, Becali, Pițurcă și
companionii lor au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile
de care erau fost acuzați. Așadar, anul 2008 începea cu o anchetă
răsunătoare din lumea fotbalului, dosarul „Transferurilor“, și se
1 ncheia cu finalizarea celeilalte afaceri judiciare, dosarul „Valiza“.
La începutul anului următor, Gigi Becali spunea că așteaptă de la
noul an recuperarea valizei și desființarea DNA. Nu i s-a îndeplinit
nici una din dorințe, instituția a continuat să funcționeze, iar el
urma să fie judecat. Devenea însă europarlamentar, avea o altă
platformă de discuții, iar noua lui calitate a determinat mutarea
dosarului la ÎCCJ. După trei ani, părea că mutarea e câștigătoare,
toți inculpații, cu excepția unuia care a decedat, fiind achitați.
Decizia era luată cu majoritate de voturi, 2 la 1, dispunându-se și
restituirea valizei cu cei 1,7 milioane de euro. Becali i-a mulțumit
președintelui completului de judecată, judecătorul Ștefan Pistol,
clamând că soluția de achitare demonstrează că, în România, Sa
tana nu are mai multă putere decât Dumnezeu:
„în țara mea, este Dumnezeu. în țara mea, Satan nu are putere mai multă
decât Hristos. Temerea mea era de o condamnare cu suspendare, dar nu
era o problemă. Temerea mea era că în țara mea premierea este mită.
Dacă premierea este mită într-o țară, înseamnă că Satan este acolo și în
seamnă că eu nu mai pot sta unde e Satan. Asta e mulțumirea mea și îi
mulțumesc lui Hristos că în țara mea domină Dumnezeu, și nu Satana,
că am fost achitat, și în țara mea premierea nu este corupție. Judecătorii
în țara mea nu sunt ai lui Satan, sunt ai lui Dumnezeu. Văd că unul a
făcut opinie separată, o să văd cine e ăsta. |...]“7

în schimb, europarlamentarul Cristian Preda acuza judecătorii
că prin decizia de a-1 achita pe George Becali în dosarul „Valiza“
și-au bătut joc nu numai de dreptate, ci și de fotbal, sportul fiind
viciat profund prin faptul că decizia legitima că banii unui finan
țator sunt mai importanți decât confruntarea sportivă dintre
două echipe.
Procurorii au atacat sentința și, după un an, instanța supremă s-a

pronunțat definitiv și l-a condamnat pe finanțatorul Stelei la două
pedepse de 3 ani de închisoare cu executare pentru dare de mită
și la 1 an de închisoare pentru fals. Ceilalți inculpați au fost con
damnați pentru favorizarea infractorului, Victor Pițurcă primind
un an de închisoare cu suspendare. La momentul pronunțării
instanței, latifundiarul din Pipera se afla deja în închisoare, ca
urmare a condamnării sale în dosarul schimbului de terenuri cu
MApN și, probabil, relațiile sale cu divinitatea au fost serios
zdruncinate la aflarea soluției. Victor Pițurcă afla și el, cu acea
ocazie, că sunt sancționate penal și alte fapte decât omorul sau
furtul, însă rămânea antrenorul echipei naționale pentru că, ni
se spunea, Statutul Federației Române de Fotbal nu reglementa
o asemenea ipoteză, iar Mircea Sandu, președintele federației,
declara că nu are motive să-l schimbe pe Pițurcă, întrucât echipa
națională tocmai câștigase un meci cu 4-0.
Celălalt dosar major din lumea fotbalului finalizat de procu
rori în 2008, dosarul „Transferurilor“, a avut un drum lung prin
instanțele de judecată și o istorie zbuciumată cu nu mai puțin de
66 de termene de judecată, trecând mai întâi printr-o achitare a
inculpaților pentru ca, în final, toți cei acuzați, fără excepție, să
fie găsiți vinovați și condamnați la închisoare.
In 3 aprilie 2012, judecătoarea Geanina Terceanu de la Tribu
nalul București dispunea achitarea tuturor inculpaților, obligând
statul român la suportarea cheltuielilor de judecată. Frații Becali,
Copos și tovarășii lor jubilau, iar presa acuza procurorii de incom
petență, somându-1 pe procurorul general să spună public câți
bani s-au cheltuit cu instrumentarea acestui dosar și dacă procu
rorii vor răspunde pentru asta. După aproape trei ani și jumătate
320 DANIEL MORAR

<le la trimiterea în judecată și nu mai puțin de 39 de termene, do
sarul nostru părea că a sfârșit lamentabil. Procurorul de ședință,
Cristian Anghel, pledase pentru condamnarea tuturor inculpați-
lor la pedepse cu executare. într-o discuție informală, purtată cu
('.riști Anghel pe un teren de fotbal, înainte de pronunțarea in
stanței, îl întrebam cum simte cazul și ce crede el că va face jude
cătorul. îmi spunea că pare că judecătoarea Terceanu a înțeles
dosarul, chiar dacă era oarecum atipic, era liniștită, politicoasă
cu toată lumea, iar el crede că vom obține condamnarea. Nu a fost
așa. Când l-a anunțat pe procurorul anchetator despre soluția de
achitare, dată pe motiv că faptele nu există, Doru Țuluș i-a repli
cat că această soluție o putea obține și dacă trimitea doar coper
tele dosarului în instanță.
Unul dintre cei achitați, Victor Becali, declara că se aștepta să
fie găsit nevinovat, pentru că nu poate fi cineva condamnat doar
pe simple presupuneri, însă era prudent, declarând că nu se aș
teaptă ca procesul lor să se termine aici. Fratele lui, Giovanni
Becali, era mai tupeist, clamând, la fel ca o parte dintre jurnaliști,
că nu ne pricepem nici la fotbal, nici la afaceri.
Frații Becali știau la acel moment că obținuseră achitarea prin
mituirea judecătoarei. Noi nu aflaserăm încă și nici nu am idee
dacă ceilalți achitați au știut cum au obținut soluția. Nedovedin
du se contrariul, putem prezuma că nu au știut, astfel că s-au
manifestat în voie, susținându-și nevinovăția și clamând încre
derea lor în justiție. Mai vechiul client al procurorilor DNA
George Copos a scris un întreg articol despre asta, intitulat „Jus
tiție dreaptă“, un eseu despre adevăr, corectitudine și dreptate:
„întotdeauna am avut încredere în dreptate, adevăr și corectitudine. Ex
presia socială a dreptății fiind justiția, am avut mereu încredere în jus
tiție. Știu că justiția nu judecă după cine sunt sau,după cum arată
persoanele ajunse în fața ei. Ea cântărește doar faptele și le apreciază după
unica măsură corectă: justețea lor. Singurul lucru care interesează este
următorul: oamenii care își caută dreptatea au respectat sau nu litera
legii în acțiunile lor. Litera legii este, în ultimă instanță, cea care contează.
Hotărârea judecătorească pronunțată astăzi de Tribunalul București arată
că, în sfârșit, Justiția este imparțială și dreaptă. După ani de hărțuieli, după
lungi perioade de citări, de audieri, de pledoarii, de timp petrecut în sălile

de judecată, după atâta amar de vreme în care puteam face lucruri mult,
mult mai folositoare, Justiția a dat verdictul: achitat. Nimic din ceea ce
am făcut nu a încălcat litera legii.“8
Procurorii au contestat soluția și, după alți doi ani, obțineau la

Curtea de Apel București desființarea sentinței dată de Geanina
Terceanu și condamnarea tuturor celor pe care aceasta îi găsise
nevinovați la pedepse cu executare în penitenciar, situate între 3
ani și 4 luni și 6 ani și 4 luni. Oamenii intangibili din fotbalul
românesc mergeau la închisoare.
Un an mai târziu avea să vină și explicația soluției de achitare
dată la Tribunalul București. Judecătoarea Terceanu era reținută
și inculpată de procurorii anticorupție pentru că a primit de la
loan și Victor Becali 200.000 de euro în schimbul achitării celor
implicați în transferurile frauduloase de fotbaliști. Ulterior, jude
cătoarea a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru luare de
mită, iar frații Becali la pedepse de 5 ani și 8 luni de închisoare,
respectiv 7 ani și 4 luni de închisoare pentru dare de mită. Cristian
Borcea, care fusese condamnat și el în primă instanță pentru dare
de mită și despre care presa scria că dezvoltase o relație personală
cu judecătoarea Terceanu în timp ce era judecat de aceasta, a fost
achitat în apel9. în declarația dată în fața judecătorilor ÎCCJ, Gea
nina Terceanu dezvăluia candid că a crezut că banii pe care i-a
primit de la inculpatul Borcea au fost pentru că s-au plăcut reci
proc10. Se pare că judecătorii supremi au fost sensibilizați de can
doarea doamnei și 1 au achitat pe Borcea.
Coliziunea lumii fotbalului cu Codul penal nu s-a rezumat
doar la aceste două dosare, existând investigații penale și rechi
zitorii punctuale, de mai mică anvergură, care însă nu își au locul
în această carte. Aici voi mai reda o altă anchetă extinsă a pro
curorilor anticorupție din Pitești, condusă de Călin Nistor. An
chetele procurorilor din anii în care dosarul „Transferurilor“ și
dosarul „Valiza“ erau încă pe masa procurorilor scoteau la iveală
și un alt gen de fapte: mituirea arbitrilor. După meciurile aranjate,
transferurile de jucători și tranzacțiile ilicite dintre oamenii de
fotbal, a venit rândul arbitrilor să intre în atenția procurorilor
anticorupție. Primele știri de presă referitoare la subiect relatau
322 DANIEL MORAR

că anchetatorii DNA au descins la sediul FRF și au pus sigiliu pe
biroul lui Gheorghe Constantin, președintele Comisiei Centrale
a Arbitrilor (CCA), precum și că erau percheziționate sediile clu
bului de fotbal FC Argeș Pitești și locuința finanțatorului echipei,
Cornel Penescu.
A doua zi, Cornel Penescu și Gheorghe Constantin erau reți
nuți de procurori și inculpați pentru fapte de corupție, mai exact
pentru că Gheorghe Penescu i-a dat 290.000 de lei lui Gheorghe
Constantin pentru ca acesta, în calitate de președinte al CCA din
cadrul FRF, să delege arbitri agreați de finanțatorul piteștean la
meciurile disputate de FC Argeș în sezonul 2008-2009, precum și
pentru a promova în Lotul A un arbitru protejat de Penescu. Pe
nescu era un cunoscut și bogat om de afaceri piteștean, patronul
societății care deținea cunoscutele magazine PIC și îmbina aface
rile cu fotbalul, astfel că a fost pus sub acuzare pentru mai multe
fapte de dare de mită unor funcționari publici, aspecte pe care nu
o să le dezvolt aici. în timp ce aceștia doi erau arestați de către
judecători, mai mulți arbitri, respectiv Aurelian Bogaciu, Marcel
Savaniu și Sorin Corpodean, erau chemați și audiați la DNA. Presa
remarca deja că aproape jumătate din meciurile echipei FC Argeș
din turul campionatului fuseseră conduse de arbitri chemați la
DNA și îl acuza de ipocrizie pe Penescu, care se erija constant în-
tr un apărător al arbitrajelor corecte. El obișnuia să-i atace atât pe
arbitri, cât și pe oficialii cluburilor, care aveau, în opinia sa, influ
ențe asupra CCA și asupra delegărilor arbitrilor la meciuri.
Au fost apoi arestați și arbitrii ori observatorii care au primit
mită de la finanțatorul echipei piteștene. Arbitrul Sorin Corpo
dean a primit 15.000 de dolari pentru prestația din partida FC
Argeș Pitești SA - SC Sporting Club SA Vaslui desfășurată în data
de 19 octombrie 2008 și pentru ca, în calitate de arbitru de fotbal
al meciurilor din Liga I, să avantajeze echipa FC Argeș Pitești în
meciurile viitoare, precum și pentru a acorda o eventuală protec
ție acestei echipe în cazul în care ar fi fost numit președinte al
CCA. Procurorii rețineau că Marcel Savaniu a acceptat să pri
mească suma de 3.000 de dolari pentru a favoriza echipa gazdă la
meciul cu Oțelul Galați desfășurat în 23 noiembrie 2008. în fine,

magistrații rețineau că în 22 noiembrie 2008, în calitate de obser
vator desemnat de FRF la același meci, dintre FC Argeș Pitești și
Oțelul Galați, vicepreședintele CCA, Marcel Lică, a pretins suma
de 3.000 de dolari pentru a întocmi un raport de observare favo
rabil echipei FC Argeș Pitești, din care a primit 2.000 de dolari".
Tribunalul Argeș justifica măsura de arestare a celor trei in
culpați inclusiv prin funcțiile deținute de aceștia: primii, arbitri
de fotbal de categoria A, iar ultimul, observator la meciurile de
fotbal și vicepreședinte al CCA. Instanța arăta că, prin actele lor,
inculpații și-au încălcat atribuțiile de serviciu, în detrimentul
unei mase importante de cetățeni, contribuind la obținerea unor
rezultate într-un joc sportiv ce se dovedește guvernat de cu totul
alte criterii decât pregătirea și calitatea. Potrivit instanței, starea
de pericol pentru ordinea publică presupune o „rezonanță socială“
a unor fapte grave atât în rândul iubitorilor de fotbal, al celor ce
investesc sub orice formă în acest sport, patroni de cluburi, per
soane ce pariază la casele de pariuri, mass-media, cât și la nivelul
întregii societăți. Totodată instanța evidenția și prejudiciul cau
zat unor cluburi de fotbal prin aranjarea unor meciuri care du
ceau la obținerea unor locuri superioare în clasament, cu
posibilitatea de a accede în cupele europene și, implicit, de a ob
ține mari beneficii materiale, constatând că în alte țări confrun
tate cu existența unui asemenea fenomen, precum Italia și
Polonia, reacția organelor judiciare și a forurilor fotbalistice a fost
promptă și exemplară, prin cercetarea și condamnarea persoane
lor implicate și prin retrogradarea echipelor care au fost favori
zate prin arbitrajul incorect.
în timp ce Gheorghe Hagi declara că am ajuns destul de rău,
ne am făcut de râs și că nu e dureros că au fost făcute arestările, dar
nici nu e frumos, un alt arbitru, Aurelian Bogaciu, era arestat pen
tru luare de mită, acuzat fiind că primise suma de 5.000 de dolari
de la același Cornel Penescu pentru a favoriza echipa într-un meci
disputat cu Universitatea Craiova12.
în afară de bani, fotbalul aducea și multă popularitate, așa că
oamenii politici nu scăpau nici o ocazie să se pronunțe pe tema
aflată la ordinea zilei. Un exemplu este președintele PSD, Mircea
324 DANIEL MORAR

(ieoană, care își manifesta speranța ca arestările din fotbal să nu
(le o coincidență politică, ci doar o optimizare a activității justiției.
în iunie 2009, Cornel Penescu și toți cei pe care i-a mituit, un
lot de 14 persoane, erau trimiși în judecată. După audierea a zeci
de arbitri, observatori și alți oameni de fotbal, procurorii rețineau
că, în perioada septembrie 2008-decembrie 2008, Penescu Gheor
ghe Cornel și angajații săi au remis sume de bani inculpaților
Bogaciu Dumitru Aurelian (5.000 dolari), Savaniu Marcel (3.000
dolari), Lică Marcel (2.000 dolari), Corpodean Sorin (15.000 do
lari), Dan Lucian (5.000 dolari) și Caia Sorin Cristian (2.000 dolari)
pentru ca aceștia, în calitate de arbitri, respectiv observatori din
cadrul FRF să favorizeze echipa FC Argeș Pitești în meciurile dis
putate. Gheorghe Constantin era acuzat că a primit de la Penescu
suma de 20.000 lei pentru a delega la meciurile disputate de FC
Argeș Pitești, în sezonul competițional 2007-2008, anumiți arbi
tri solicitați de finanțatorul acestei echipe15.
Povestea arbitrilor mituiți de Cornel Penescu nu se încheie
aici. După mai puțin de un an de la trimiterea în judecată, procu
rorii descopereau că alți doi arbitri, Marius Marțiș și Ionică Serea,
luaseră mită de la finanțatorul piteștenilor, astfel că cei doi erau
arestați preventiv. Arbitrul Serea primise de la Penescu 21.000 de
dolari, pentru ca, în calitate de arbitru al partidei dintre FC Argeș
Pitești și Steaua București din 20 martie 2009, să faciliteze ca
echipa lui Penescu să obțină un rezultat favorabil, pentru ca ju
cătorii echipei din Pitești să nu primească sancțiuni disciplinare,
cartonaș galben sau cartonaș roșu, iar astfel de sancțiuni să fie
aplicate fotbaliștilor din echipa adversă14.
în plan sportiv, ca urmare a anchetei procurorilor din 2009,
echipa FC Argeș a fost retrogradată în Liga a II a, iar patronul clu
bului a fost declarat persona non grata în fotbalul românesc. în
plan penal, toți cei acuzați în aceste dosare, mai puțin Marcel
Savaniu, au fost găsiți vinovați de judecători și condamnați. Cor
nel Penescu a fost condamnat în vreo opt dosare, nu doar în cele
unde a fost acuzat de mituirea arbitrilor.
încheiem „basmul fotbalului“ cu dosarul „ Mită în elicopter“.
Treceau doi ani de la trimiterea în judecată a președintelui CCA,

Gheorghe Constantin, când un alt președinte al aceluiași orga
nism, Vasile Avram, intra în vizorul procurorilor. După o perche
ziție la sediul CCA din septembrie zori, Vasile Avram era dus la
DNA, iar președintele LPF, Dumitru Dragomir, declara în stilul
propriu:
„Este foarte bine ce se întâmplă, să se ducă la pușcărie dacă sunt vinovaji,
să se termine odată cu toate nenorocirile astea care se întâmplă. Cine își
permite să mai facă prostii în vremurile astea să se ducă la pușcărie. Nor
mal că vor cădea capete, dacă au luat atâția înseamnă că au ei ceva date.
Și eu sunt foarte nemulțumit de ce se întâmplă în arbitraj. Eu am făcut
cea mai mare gălăgie, nu numai conducătorii sunt nemulțumiți, sunt
prea multe greșeli făcute de arbitri. Ori sunt proști, ori sunt hoți, să se
știe odată pentru totdeauna.“15
A doua zi, DNA anunța reținerea și inculparea președintelui CCA

și a lui Sorin Țerbea, apropiat al clubului FCM Târgu Mureș, pri
mul fiind cercetat pentru luare de mită, iar omul de afaceri pentru
dare de mită, pentru că, la data de 2r mai 2011, Vasile Avram,
supervizor la meciul FCM Târgu Mureș-Universitatea Cluj, a pri
mit de la Țerbea, prin intermediari, suma de 19.000 de euro în
scopul delegării unor arbitri agreați de formația mureșană în se
zonul 20T1-2012. Procurorii mai rețineau că în aceeași împreju
rare și în același scop, Avram Vasile a beneficiat de transport
gratuit cu elicopterul pe ruta București-Târgu Mureș și retur,
folos oferit de Țerbea Sorin loan16.
Presa remarca imediat că un nou scandal de corupție lovește
fotbalul românesc, la mai puțin de doi ani și jumătate după ce un
alt fost șef al arbitrilor, Gheorghe Constantin, era arestat pentru
luare de mită în cazul Penescu, și observa că, fost arbitru, Vasile
Avram fusese numit la 20 august 2009 președinte al CCA, funcție
pe care a deținut-o până la 25 ianuarie 2020, când a fost ales vice
președinte al FRF. Din 15 iunie 2010, Avram a fost reinstalat de
FRF la conducerea CCA. Ironic, presa îl aborda pe fostul președinte
al CCA, Gheorghe Constantin, judecat în dosarul său în stare de
libertate, și îl chestiona în legătură cu cazul lui Avram. Acesta
declara sincer că nu îi face plăcere să urmărească noul scandal
din arbitraj și că nu e el cel mai în măsură să vorbească.
326 DANIEL MORAR

Clubul FCM Târgu Mureș se arăta revoltat de comunicatul
nostru de presă și respingea orice insinuare la adresa corectitudi
nii cu care echipa și-a jucat și apărat șansele în toate meciurile
11isputate, arătând că Sorin Țerbea nu are nici o calitate oficială
in club. Comunicatul clubului avea accente comice. Reprezen
l.inții clubului aminteau, referindu-se la comunicatul DNA unde
se arată că „o presupusă sumă de bani“ a fost dată „în scopul de
legării unor arbitri agreați de echipa de fotbal din Târgu Mureș,
l.i jocurile ediției de campionat 2011-2012“, că echipa a pierdut
majoritatea meciurilor disputate până atunci în acea ediție, cu
I linamo (0-1), cu CFR Cluj (0-2), cu Steaua (0-1), realizând egal
cu Voința Sibiu (1-1), Astra Ploiești (2-2), Universitatea Cluj
(1 1) și câștigând doar în fața echipei CS Mioveni, cu 2-0, astfel
că nu văd unde ar fi fost avantajați. își exprimau îngrijorarea și
față de „campania agresivă de denigrare“ a clubului, „care a înce
put cu minciunile lansate cu câteva zile în urmă într-un articol
al cotidianului Cancan“, în care s-a susținut că brigada de arbitri
de la meciul FCM Târgu Mureș-U Cluj a petrecut cu femei înainte
de meci, dar că „așa-zisele dame de companie sunt în realitate
soția patronului și soția unui prieten de familie“ și „rămâne ca în
acest caz justiția să își spună cuvântul“. în final, se atrăgea atenția
că, dacă vor mai apărea asemenea știri cu efecte negative asupra
imaginii și performanței sportive, clubul își rezervă dreptul de a
se adresa instanțelor de judecată.17
Tribunalul București i a arestat pe cei doi, reținând că cei
19.000 de euro furnizați de Țerbea au fost lăsați de pilotul elicop
terului cu care s-a deplasat Avram pe bancheta din spate, pentru
ca președintele CCA să-i ia de acolo. Instanța împărtășea susține
rile procurorilor în sensul că inclusiv transportul lui Avram, cu
caracter gratuit, cu elicopterul închiriat de Țerbea, reprezintă un
folos necuvenit. Concluzia, reținea judecătorul, se impune cu atât
mai mult cu cât Avram s-a deplasat la Târgu Mureș în calitate
oficială și urma să supervizeze, având deci atribuții de control,
meciul la care participa echipa sponsorizată, ceea ce afectează în
mod evident neutralitatea lui Avram în calitatea sa de supervizor,
indiferent de faptul că nu i se impută acestuia că ar fi favorizat

echipa din Târgu Mureș cu acest particular prilej. în pledoaria sa,
procurorul de ședință susținuse că Vasile Avram a desemnat ar
bitrii după bunul plac și a transformat programul jocurilor într-o
loterie și un instrument la mâna arbitrilor din România.
Finanțatorii și antrenorii unor cluburi de fotbal se întreceau
în a declara că echipele lor au fost cele mai defavorizate de arbitri
și că au pătimit cel mai mult din cauza acestora. Presa a preluat
interceptări din dosarul de la instanță în care apăreau convorbiri
între unii dintre aceștia și Vasile Avram. Contactați public, fie
care dintre ei declara că nu l-a sunat pe președintele CCA decât
pentru a-i cere arbitraje corecte.
în fața judecătorilor Curții de Apel București care îi judecau
contestația împotriva arestării, Sorin Avram susținea că el a lup
tat contra corupției din fotbal și i-a sfătuit pe arbitri să nu cadă
pradă tentațiilor, or, dacă au căzut deja, să dea repede banii înapoi:
„Cum pot eu să reprezint caracter public și social când eu, de exemplu,
am acționat întotdeauna pentru prevenirea și sancționarea faptelor de
corupție. Le spuneam mereu arbitrilor când ne adunam să se ferească de
persoane rău intenționate sau care le spun că mă cunosc pe mine. Le
spuneam că, dacă au luat, să se ducă să dea banii înapoi cât nu este prea
târziu. Cum să spună DNA că eu prezint pericol?!“18
Celălalt personaj principal al scandalului de corupție „DNA-eli-

copterul“, Sorin Țerbea, era membru al comitetului executiv al
FRF, ca reprezentant al fotbalului în sală. în perioada în care a
deținut această calitate, gruparea de futsal finanțată de acesta,
City’US Târgu Mureș, a câștigat două titluri, două cupe și o super
cupă. Presa se întreba dacă, în condițiile în care Țerbea este acuzat
că l-a mituit pe Avram pentru a favoriza meciuri de fotbal, nu
cumva și alți oficiali ai FRF au fost „plimbați cu elicopterul“ pen
tru ca City’US să facă performanță.
Oficialii din fotbalul românesc se delimitau de caz, ei, bineîn
țeles, nu știau și nu bănuiau nimic, cu toate că pe parcursul a doi
ani și jumătate fuseseră arestați doi președinți și un vicepreșe
dinte ai Comisiei Centrale a Arbitrilor, plus nenumărați arbitri,
în schimb, se arătau revoltați de modul cum sunt tratați cei cer
cetăți și le dădeau sfaturi anchetatorilor. Președintele FRF, Mircea
328 DANIEL MORAR

Sandu, nu credea în acuzațiile aduse lui Avram și Țerbea, recla
mând un circ mediatic prin faptul că aceștia erau scoși din sediul
I )NA încătușați și pe o ieșire vizibilă presei.
După nici o lună, cei doi plus alte trei persoane, printre care
și pilotul elicopterului, erau trimiși în judecată. Nu a fost un abuz,
așa cum se temea Mircea Sandu, pentru că, în aprilie 2015, Avram
era condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu executare pen
1 ru luare de mită, fiindu-i confiscate sumele pe care le primise de
la Țerbea. Instanța a încetat însă procesul penal împotriva lui
i erbea și a pilotului elicopterului ca urmare a decesului acestora,
survenit în iunie 2013, în urma prăbușirii cu elicopterul în care
dăduseră mită.
Evenimentele redate mai sus nu au nici o legătură cu basmul fot

balului așa cum e povestit de Marian Nazat, care e totuși îngă
duitor și, vorbind de unele din aceste file negre ale fotbalului
românesc, scrie că timpul i-a reabilitat pe toți, semn că basmul
grațiază păcatele. Imaginea paginilor mele nu îndeamnă deloc
spre înțelegere. Aici vedem cum sunt vânduți fotbaliștii la bucată,
pe factură, ca o marfă oarecare, și cum banii obținuți din vânzarea
lor sunt ascunși în paradisuri fiscale pentru a nu beneficia de ei
cluburile românești sau fiscul. Acești bani au umplut buzunarele
impresarilor ce țineau să ne convingă că toate astea sunt pentru
binele fotbalului românesc. Vedem cum patronii de cluburi își
„premiază“ co competitorii pentru ca aceștia să-i ajute să pună
mâna pe milioanele de euro din cupele europene cuvenite, cum
altfel?, doar învingătorilor. Vedem cum aceiași proprietari de
cluburi de fotbal îi mituiesc pe arbitri pentru ca echipele lor să
aibă parte de arbitraje „corecte“ și să câștige. Vedem cum condu
cătorii arbitrajului românesc nu se sfiesc în a pune mâna pe bani
și a contribui la măsluirea rezultatelor meciurilor, în vreme ce
șefii fotbalului românesc nu se revoltă, însă critică acțiunile pro
curorilor, convinși că totul e un abuz. Mai vedem cum un antre
nor al echipei naționale semnează documente false pentru a ajuta
un infractor să scape de pedeapsă și cum un fost antrenor al Ro
mâniei ne spune că dacă ne atingem de cei ca ei șifonăm însuși

prestigiul națiunii. Avem un tablou al fotbalului românesc în
care precaritatea intelectuală și morală a personajelor principale
nu contrastează decât cu aroganța și tupeul lor, ridicolul fiind
prezent mai peste tot.
Toți aceștia, oameni care s-au umplut de bani din fotbal, nu
au dat doi bani pe corectitudinea sportivă și ne au făcut pe noi,
cei care stăteam cu sufletul la gură pe stadioane sau în fața tele
vizoarelor, să trăim o minciună. Eu unul m-am simțit mințit și
insultat, și tocmai de aceea atunci când i am putut trimite în
închisoare am fost mulțumit că am reușit să dovedim minciuna
în care se scălda „fenomenul“ fotbalistic.
Anul 2009
„ Iransferul calității“, dosarul în 80 de volume,
înalți demnitari anchetați. Premiere politice
Atunci când începeau investigațiile procurorilor în cazul „Valiza“,

Adrian Năstase se întreba retoric dacă anchetele din fotbal sunt
problemele prioritare ale României. Nu știu exact ce avea în ve
dere fostul premier, dar încerc un răspuns de la distanță spunând
că pentru procurori problemele prioritare sunt descoperirea in
fracțiunilor și anchetarea celor care le-au comis. Acesta e rolul
Ministerului Public. Procurorii nu fac legi, nu guvernează, nu
i mplementează dispozițiile guvernului, procurorii sunt parte a
autorității judecătorești și nu pot rezolva alt gen de probleme ale
|ării, indiferent cât de grave sau prioritare ar fi ele. Prin urmare,
pentru procurorii anticorupție anchetele și investigarea faptelor
de corupție sunt prioritare, chiar dacă unele din ele privesc „doar“
corupția din fotbal, fără ca asta să însemne că celelalte dosare sunt
neglijate.
DNA avea resurse semnificative și nu își mobiliza toți procu
rorii într-un singur gen de dosare, iar Adrian Năstase o știa prea
bine. Dacă s-a simțit neglijat, i-a trecut repede, pentru că nici nu
începea bine anul, iar el era trimis în judecată în dosarul „Trofeul
calității“, alături de alte cinci persoane, pentru faptul că, în anul
electoral 2004, s-a folosit de o instituție publică, Inspectoratul de
Stat în Construcții (ISC), și a conceput împreună cu Irina Paula
Jianu un simpozion intitulat „Trofeul calității în construcții“,
care, în realitate, nu reprezenta decât un cadru în care se masca
strângerea unor sume de bani pentru campania sa prezidențială.
ANUL 2009 331

Procurorii rețineau că taxele de participare la simpozion, 5 mi li
oane de lei vechi pentru persoane fizice și 15 milioane de lei vechi
pentru persoane juridice, în valoare totală încasată de peste 67 de
miliarde lei vechi, ar fi trebuit să constituie venit la bugetul ISC,
însă Irina Jianu a dispus ca taxele să fie încasate direct de patru
societăți comerciale controlate de apropiați ai premierului, incul
pății Popovici Bogdan și Popovici Marina Ioana. Aceste societăți
au colectat taxele de participare și au subcontractat executarea
serviciilor de organizare a simpozionului. Ulterior, pentru a se
disimula proveniența banilor, prin operațiuni de spălare de bani,
respectiv prin cesiune de acțiuni, majorare de capital, contracte
false de vânzări de terenuri și prestări servicii, desfășurate prin
intermediul societăților controlate de soții Popovici, cea mai mare
parte a sumei încasate, circa 53 de miliarde de lei vechi, a fost
transferată în conturile firmei SC Eurografica SRL. Din această
sumă, inculpatul Vasile Mihail Cristian a plătit aproape 34 de mi
liarde de lei vechi, circa un milion de euro, reprezentând contra
valoarea materialelor de propagandă electorală ale candidatului
Adrian Năstase, respectiv caiete, fulare, tricouri, calendare, pliante,
brichete personalizate cu numele și imaginea prezidențiabilului.
Pentru a ascunde destinația banilor a întocmit, atât personal, cât
și prin interpuși, documente comerciale și financiar-contabile
false. Sub aparența unor cheltuieli efectuate cu activități de publi
citate pentru SC Eurografica SRL, prin falsificarea înscrisurilor
sus menționate, Vasile a achiziționat, livrat și plătit materiale de
propagandă electorală pentru Adrian Năstase1.
Dosarul avea o anvergură impresionantă nu doar prin cifrele
stabilite de procurori ca reprezentând prejudiciul în dauna ISC,
de aproximativ două milioane de euro, dar și prin numărul mare
de persoane implicate, fiind audiați aproape o mie de martori.
Toate documentele dosarului cuprindeau 80 de volume și numai
rechizitoriul cuprindea 823 de pagini. Năstase era nemulțumit
atât de trimiterea în judecată, cât și de momentul în care se întâm
pla asta, catalogând dosarul ca fiind aberant și legându-1 de anul
campaniei prezidențiale și de „problema renumirii șefului DNA“,
îl mai deranja și că nu am cerut avizul de la Parlament pentru
332 DANIEL MORAR

ui mărirea penală. Intr-adevăr, după deciziile Curții Constituțio
nale privind răspunderea penală a miniștrilor, acesta a fost pri
mul dosar în care inculpatul Năstase ajungea în instanță fără să
11 fost solicitat avizul Parlamentului. La fel de adevărat era că, deși
Adrian Năstase era prim-ministru în momentul săvârșirii fapte
lor, acestea nu au fost comise în legătură cu calitatea sa de șef al
guvernului, ci cu poziția sa de președinte al PSD, care îl desem
nase candidat la prezidențiale, astfel că nu era nevoie de vreun
aviz. Personajul nostru se bazase pe o imunitate pe care nu o avea.
îi scria din nou președintelui Comisiei Europene, Jose Barroso,
«a e hărțuit politic prin intermediul DNA și arăta că în dosar sunt
ci tați 972 de martori, în timp ce în procesul de la Nürnberg au fost
audiați doar 270. Mă acuza personal pentru asta.
„Vă informez că astăzi a avut loc prima «victorie» a justiției independente
în România. M-am prezentat, în baza rechizitoriului depus de Daniel
Morar la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru primul termen în do
sarul care vizează finanțarea, cu pixuri și brichete, a campaniei electorale
din 2004, a PSD și a mea. [...] Regret că trebuie să vă scriu despre aceste
lucruri, dar sper că, după patru ani, distinșii membri ai Comisiei Euro
pene vor înțelege acțiunile de hărțuire politică împotriva mea, prin fo
losirea unui instrument politic - DNA-ul lui Daniel Morar «reloaded»“,
scria Năstase2.
CE nu a răspuns scrisorii lui Năstase, însă a răspuns altor acuzații

formulate de colegul său de partid Adrian Severin, la care Năstase
a achiesat, respectiv la acuzația că experții europeni verifică do
sarele procurorilor. Mark Gray, purtătorul de cuvânt al CE, pre
ciza că CE nu a cerut și nici nu a avut acces la dosare individuale,
dar a avut o listă a cauzelor DNA tocmai pentru a putea urmări
direcția generală a reformei și progresele înregistrate, fără a mo
nitoriza însă cazuri individuale.
Discuția despre informațiile pe care instituțiile aflate în mo
nitorizarea CE le furnizau experților comisiei a revenit mereu în
spațiul public. Trecând peste faptul că noi comunicam aceste date
ministerului român al justiției, întrebarea la care se aștepta răs
punsul a fost dacă era normal ca parchetele să prezinte situații cu
ANUL 2009 333

dosarele aflate în lucru unor entități exterioare justiției. Aparent,
răspunsul corect era nu, însă tot așa putem spune că nici moni
torizarea modului în care funcționează justiția unui stat de către
o entitate din afara lui nu era tocmai un lucru uzual și ușor de
explicat. Și totuși asta se întâmpla în cazul României și Bulgariei,
din motivele pe care le cunoaștem. Modul concret în care se făcea
această monitorizare a evoluat în timp, de la primele verificări
mai relaxate până la cele din urmă, mai concrete, iar exigența
experților europeni a sporit atunci când și-au dat seama, după
primele misiuni de evaluare, că erau mințiți de oficialii români.
Li se serveau cifre și angajamente care nu aveau nici o susținere
în realitate, astfel că nu era de mirare că doreau să vadă lucrurile
cu ochii lor.
Dacă în dosarul „Trofeul calității“ nu a funcționat, imunitatea
îl ajuta din plin pe Adrian Năstase în celelalte dosare de pe masa
procurorilor, tamera Deputaților respinsese avizul pentru urmă
rirea sa penală în dosarul „Zambaccian 1“ și tergiversa pronunța
rea pe cererile noastre în dosarele „Zambaccian 2“ și „Mătușa
Tamara“. Prin procurorul general al României reveneam cu cere
rile noastre la început de an. Era instalată deja o nouă putere po
litică, iar PSD făcea parte din guvern alături de PDL, fostul partid
al lui Traian Băsescu. Președintele statului declara, în context, că
nici un dosar nu mai trebuie reținut la Parlament pentru că nu
acest for decide vinovăția sau nevinovăția unei persoane, iar pen
tru ca România să scape de monitorizarea pe justiție trebuie să
dispară ingerința politicului în justiție. în replică la spusele pre
ședintelui și la speculațiile presei românești și străine în sensul
existenței unei disponibilități a PSD de a-1 sacrifica în schimbul
ridicării monitorizării pe justiție, Năstase declara că, din infor
mațiile lui, oricum CE nu va ridica monitorizarea pe justiție în
vara acelui an, lăsând să se înțeleagă că, în aceste condiții, nu avea
rost ca el să fie cercetat de procurori. Declarația mi s-a părut sin
ceră și în același timp cinică, de un umor involuntar.
Sosea momentul scadenței și pentru mandatul meu, iar pre
ședintele Băsescu declara că menținerea mea la șefia DNA nu e o
condiție obligatorie, însă că ar fi o eroare schimbarea șefului unei
334 DANIEL MORAR
instituții despre care cei care fac monitorizarea pe justiție spun
i a funcționează bine. Imediat, ministrul, independent de această
dată, al justiției, Cătălin Predoiu, declara că va propune reînves-
I i rea mea, pentru un nou mandat, argumentând că are zece mo
live pentru care mă susține la conducerea DNA. Printre acestea,
l'redoiu a enumerat încrederea pe care o manifesta în procurorul
general al României, Codruța Kovesi, în mine, faptul că mi am
schimbat atitudinea față de presă, precum și încrederea de care
mă bucur în plan extern. în ședința CSM în care se discuta aviza
rea propunerii, Predoiu a expus cele zece motive și declara că sunt
cea mai bună soluție pentru eradicarea corupției. După avizul
pozitiv al CSM, luat cu unanimitate, președintele Băsescu a sem
nat numirea în cel de al doilea mandat de trei ani în fruntea DNA.
Comisia Europeană a salutat actul președintelui, remarcând că
I )NA continuă să demonstreze un parcurs pozitiv și stabil în tri
miterea în judecată a cazurilor de mare corupție din moment ce,
numai în perioada mai-noiembrie 2008, a adus un număr de 16
cazuri importante în fața instanțelor, printre acuzați numărân-
du-se patru membri ai Parlamentului, un fost ministru, directori
de companii naționale și prefecți, iar în perioada noiembrie
2008-21 ianuarie 2009 a pus sub acuzare un fost premier, un fost
vicepremier, un fost ministru și trei membri ai Parlamentului’.
Presa, lumea politică și cei din justiție nu puteau să nu re
marce inconsecvența lui Cătălin Predoiu față de persoana mea.
Nu aveai cum să nu observi că, în februarie 2009, ministrul pre
zenta convins zece motive pentru care solicita reînvestirea mea,
în condițiile în care, cu nici șase luni în urmă, nu găsea nici unul.
Acum era criticat și acuzat de unii, în timp ce alții îi apreciau
decizia. Cei ponderați conchideau că, probabil, decizia privind
menținerea mea la conducerea DNA ar fi reprezentat un capital
câștigat la Bruxelles de către Predoiu, fiind situat, astfel, în tabăra
celor care asigură parcursul european al României. Această con
cluzie își are partea sa de adevăr, dar realitatea este că, de fapt, lui
Predoiu nu i-a aparținut nici una din deciziile legate de reînves
tirea mea în funcție. în august 2008 a executat dispozițiile PNL și
PSD, care îl mențineau în Guvernul Tăriceanu, iar în februarie
ANUL 2009 335

2009 s-a conformat dorinței președintelui Băsescu, care i-a asigu
rat același portofoliu în Guvernul Boc. Totul era mercantil, în
folosul său, dincolo de orice convingeri. Supraviețuitor a două
guvernări și a două viziuni diferite asupra modului de reformare
a justiției, a făcut față criticilor invocând schimbarea atitudinii
mele, iar în discuțiile private lansa ideea că, în urmă cu șase luni,
o propusese pe Monica Șerbănescu doar pentru că aceasta nu ar
fi avut, de fapt, nici o șansă și pentru a mă menține pe mine în
cărți pentru șefia DNA. Ceea ce pentru oricine era o dovadă de
inconsecvență și de lipsă de asumare în luarea unor decizii, pen
tru Predoiu era o dovadă de diplomație. Se considera un „jucător“.
Câteva cuvinte în legătură cu schimbarea mea de atitudine și
cu încrederea pe care o avea procurorul general în mine, invocate
de ministru. Codruța Kbvesi susținea, într-adevăr, că m-a delegat
în toată acea perioadă de provizorat la conducerea DNA pentru
că avea încredere în mine și în echipa mea. Realitatea era cu totul
alta, nu încrederea a fost motivul delegării mele și a colegilor mei.
Ca și în cazul lui Predoiu, nici Kbvesi nu a avut propria opțiune,
președintele Băsescu fiind cel care i-a cerut să mă mențină la con
ducere, iar Codruța Kbvesi nu își permitea să procedeze altcumva
pentru că mandatul său urma să expire în toamna lui 2009 și de
pindea de președinte. între noi apăruseră neînțelegeri, pe fondul
unor frustrări pe care acum știu că le avea, dar care îmi erau ne
cunoscute atunci. Fără să-mi spună nimic direct, s-a plâns repre
zentanților CE și ambasadei SUA că o ignor, nu o informez în
legătură cu marile dosare ale DNA și că, de fapt, ea ar trebui să fie
cea care solicită Parlamentului avizarea urmăririi penale pentru
miniștri și foști miniștri. într-o întâlnire cu reprezentanții CE, am
fost chiar întrebat dacă există neînțelegeri între mine și procuro
rul general, iar eu, de bună-credință, am răspuns că nu, fiind con
vins că lucrurile așa stau. Asta până când am primit un telefon
lămuritor de la președintele Băsescu: doamna procuror general
considera că ea e cea care trebuie să adreseze solicitările DNA că
tre autoritățile publice, inclusiv către Parlament și Președinție,
în virtutea atribuției sale de a reprezenta Ministerul Public în
relația cu celelalte autorități. Nu avea dreptate, legea nu cerea așa
336 DANIEL MORAR

। eva, întrucât solicitarea de urmărire penală a unei persoane care
se bucură de imunitate nu se realizează în baza atribuției de repre
zentare, ci e un act ce ține de ancheta penală. Am căzut însă de
acord cu președintele ca, pe viitor, să-i trimit ei documentația în
vederea deciziei. Mai târziu, când Curtea Constituțională a decla-
ial neconstituționale modificările la Legea răspunderii ministe-
i iale care stipulau că solicitarea se adresează de procurorul
general, în actul instanței constituționale se arăta că cererea
poate fi făcută de oricine, inclusiv de procurorul de caz, dar, pen-
Iru a evita un conflict inutil, am preferat să-i trimit ei actele în
continuare.
Relația dintre noi s-a deteriorat atunci când Codruța Kbvesi a
semnat, în februarie 2009, protocolul de cooperare dintre Minis
terul Public și SRI, prin care ofițerii de informații erau introduși
în activitatea de cercetare penală, iar procurorii erau obligați să
țină la curent serviciul de informații în legătură cu anchetele des
fășurate în cauzele în care serviciul a sesizat parchetul. Atunci
am avut cu ea prima ceartă și s-a văzut asta imediat la ședința de
bilanț a DNA din aceeași lună, când eu m-am arătat nemulțumit
că, în instanțe, dosarele ajung cu foarte mare greutate să fie jude
cate pe fond, iar ea s-a declarat nemulțumită de volumul de acti
vitate al procurorilor anticorupție, afirmând răspicat că două
rechizitorii întocmite anual de procurori reflectă o activitate in
suficientă. Am luat afirmația ei în nota relativă aferentă: accep
tam că poate fi adevărat, însă totul depindea de complexitatea
dosarelor, iar majoritatea dosarelor DNA erau complexe. Am
arătat cum un procuror a întocmit un singur rechizitoriu în trei
ani, cel în dosarul lui Radu Mazăre, fără ca acestuia să-i poată fi
imputată o activitate insuficientă.
Despre schimbarea mea de atitudine, invocată de ministrul
justiției, am aflat de la televizor. Nu-mi schimbasem nimic în com
portament în acele șase luni, cei care își schimbaseră atitudinea
erau cei doi, ca urmare a noii configurații politice. La rândul ei,
întrebată despre reînvestirea mea, Laura Codruța Kbvesi declara,
în august 2008, că stabilitatea instituțională nu trebuie confun
dată cu o persoană.
ANUL 2009 337

Revenind în lumea faptelor, la început de an, noul președinte al
CSM, Virgil Andreieș, declara că prioritatea sistemului judiciai
este de a ieși de sub monitorizarea CE în 2009, urmând să mobi
lizeze în acest scop instanțele, parchetele, DNA și Ministerul Jus
tiției. Aceeași prioritate o declarau și autoritățile politice. în acest
context, președintele Traian Băsescu a convocat, în februarie, la
Cotroceni, o întâlnire cu reprezentanții instituțiilor implicate i n
reforma justiției, precum și cu președinții Senatului, Mircea Ge
oană, și Camerei Deputaților, Roberta Anastase, cu premierul
Emil Boc, vicepremierul Dan Nica și ministrul justiției, Cătălin
Predoiu. Am participat la această întâlnire alături de procurorul
general al României, Codruța Kbvesi, de șeful DIICOT, Codruț
Olaru, de președintele CSM, Virgil Andreieș, și de președintele
ÎCCJ, Nicolae Popa. Mai erau prezenți președintele CCR, loan Vida,
președintele ANI, Cătălin Macovei, șeful DLAF și alții. Din Guvern
participau și ministrul dezvoltării, Vasile Blaga, și ministrul de
legat al relației cu Parlamentul, Victor Ponta. întâlnirea era pre
zidată de președintele României, care voia să stabilim ce are de
făcut fiecare instituție, în urma raportului CE din ianuarie, pen
tru ca România să își îndeplinească obligațiile asumate prin Tra
tatul de aderare la UE și să scape de monitorizare. Erau câteva
teme mari: adoptarea codurilor, ridicarea imunității miniștrilor,
obținerea de rezultate palpabile în cazurile de mare corupție și o
funcționare eficientă a ANI. întâlnirea a fost pragmatică, fiecare
șef de instituție trebuind să spună ce cere ultimul raport de mo
nitorizare instituției pe care o conduce și cum vede îndeplinirea
obiectivelor. Președintele Băsescu a adresat cerința ca Parlamen
tul să dezbată noile coduri până în 15 mai, în caz contrar acestea
urmând să fie adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului.
în ceea ce mă privește, subiectul de discuție au fost dosarele
legate de fraudarea fondurilor europene. Mi au rămas în minte
atitudinea belicoasă a lui Dan Nica, vicepremier și ministru de
interne, precum și replica lui Vasile Blaga că suntem „proștii proș
tilor“ din moment ce avem cele mai puține fonduri accesate, dar
cele mai multe dosare penale privind fraudarea fondurilor euro
338 DANIEL MORAR

pene, cu precizarea că alte țări nu procedează așa. Am avut și o
polemică cu Nicolae Popa, președintele instanței supreme, ca
urmare a reacției lui extrem de virulente când am spus, citând
din raportul CE, că experții europeni critică lipsa soluțiilor in
și.i nțelor în dosarele de mare corupție. Popa, numit președinte al
l( :CJ de către Ion Iliescu fără să fi fost măcar o zi judecător la o
instanță, a replicat că nu trebuie să împărțim lumea din justiție
in băieți buni și băieți răi, punctând că el, ca judecător, nu se simte
obligat să lupte cu marea corupție, aceasta fiind sarcina procuro-
i ilor. Perfect adevărat, datoria unui judecător era și este să facă
justiție, nu să lupte, însă problema tergiversării soluționării do
sarelor în instanțe era evidentă, Nicolae Popa n-o putea nega, iar
asta era în responsabilitatea judecătorilor. Inabil peste măsură,
crezând că astfel face dovada devotamentului față de cauza ridi
cării monitorizării pe justiție, a continuat spunând că procurorii
I rimit în instanță dosare prost făcute și a dat ca exemplu un dosar
recent, cu un probatoriu destul de neclar, aspect peste care jude
cătorii au trecut și au pronunțat o soluție. I-am văzut pe Vasile
Blaga stupefiat și pe Victor Ponta zâmbind cu subînțeles.
Am mai rămas de atunci cu imaginea neînțelegerilor dintre
politicieni, indiferent de rang, precum și cu convingerea că ma-
gistrații nu au ce să caute la asemenea întâlniri, nici măcar prin
șefii lor. Diferențele de viziune dintre politicieni și magistrați sunt
evidente, fiecare își poate justifica atitudinea, fără măcar ca acest
lucru să fie numaidecât greșit, dar nu se poate ajunge la consens,
în definitiv, găsesc că nici măcar nu e nevoie de vreun consens,
dar e obligatoriu ca fiecare să respecte legea și să se rezume la
atribuțiile proprii.
întâlnirea în acest format nu s-a mai repetat, deși, câteva luni
mai târziu, Mircea Geoană cerea convocarea unei alte astfel de
întâlniri, arătând că exista riscul tăierii fondurilor europene
după raportul CE din vară. Președintele Băsescu l-a refuzat, spu
nând că declarațiile președintelui Senatului sunt regretabile și
cu iz electoral.
Se pare totuși că întâlnirea din februarie a dat rezultate din
moment ce, o lună mai târziu, deputății au aprobat și ne-au
ANUL 2009 339

transmis solicitarea de urmărire penală a lui Adrian Năstase in
dosarele „Zambaccian 1“ și „Mătușa Tamara“. Cu Miron Mitrea
fusese mai ușor și, în martie 2009, profitând că demisionase din
Parlament, procurorii îl trimiteau deja în judecată sub acuzația
de luare de mită pentru o faptă asemănătoare celei din dosarul
„Zambaccian“, imputându-i că, în perioada 2oor-2oo2, a pretins
și a primit de la Irina Jianu foloase necuvenite în cuantum de
peste 5,2 miliarde de lei vechi, constând în contravaloarea unor
lucrări de construcții executate de diverse societăți din Bacău la
un imobil din Pipera aparținând mamei demnitarului. în schim
bul acestor foloase, Mitrea și-a folosit funcția de ministru pentru
a o numi pe Irina Jianu în funcția de inspector-șef adjunct la In
spectoratul de Stat în Construcții și, ulterior, pentru a o promova
și menține la aceeași instituție în funcția de inspector general de
stat. Deși acceptase mult mai demn decât Năstase ancheta penală,
nici Mitrea nu s-a abținut să declare că dosarul său a fost întocmi l
de procurori politici pentru scopuri politice4.
Doi ani mai târziu, în contextul scandalului Wikileaks, în
presa românească apărea o telegramă, transmisă de misiunea di
plomatică americană de la București către Departamentul de Stat
de la Washington, în care se vorbea despre o discuție aprinsă în
tre Mircea Geoană și Traian Băsescu în cadrul întâlnirii din fe
bruarie 2009:
„Geoană și alți PSD-iști s-au plâns că dosarul Năstase este politic.

Băsescu ar fi replicat tăios: «Nu mă faceți să dau drumul la aceste
dosare în public - fiecare dintre plângerile penale împotrivă lui
Năstase sunt de la oameni din partidul vostru, nu al meu»“. Au
torul telegramei îi atribuia informația președintelui ANI, Cătălin
Macovei, care relatase că dezbaterea de la Cotroceni a fost încinsă,
cu o tensiune vizibilă între Băsescu și Geoană5.
Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase, declara în

context că discuția a fost una pe MCV și că nu-și amintește să fi
existat, la întâlnirea din 2009, o discuție în care președintele Tra
ian Băsescu să-i fi amenințat pe cei de la PSD că va da drumul la
340 DANIEI MORAR

dosare, așa cum apare în telegramele Wikileaks. Purtătorul de
( uvânt al șefului statului i-a acuzat pe Mircea Geoană și Adrian
Năstase, care s-au poziționat, în contextul informațiilor Wiki
leaks, că distorsionează afirmațiile președintelui.
îmi amintesc acea secvență și e corect redată în telegrama am
basadei SUA de la București. Văzându-se în compania șefilor din
justiția română, Geoană nu a scăpat ocazia de a repeta ceea ce
spunea frecvent în aparițiile sale publice, respectiv că dosarele
colegilor săi de partid, în special al lui Adrian Năstase, sunt do
sare politice. Traian Băsescu s-a enervat și i-a replicat că dosarele
fostului premier au luat naștere ca urmare a unor plângeri formu
late chiar de colegii lui de partid, iar nu de altcineva. Eram sur
prins de afirmațiile președintelui, pentru că nu era așa și pentru
că nici nu avea la ce dosare să dea drumul public, acestea erau la
procurori și la instanță. Replica însă a avut darul de a l potoli pe
Mircea Geoană.
Primăvara și vara lui 2009 aduceau pe masa procurorilor alte
două mari dosare, larg mediatízate, complexe prin problematica
și persoanele acuzate.
în seara de 24 martie, șeful Direcției Generale de Informații și
Protecție Internă (DGIPI), Cornel Șerban, și șeful Diviziei de Opg
rațiuni din Direcția Generală Anticorupție (DGA), Petre Pitcovici,
erau reținuți de procurorii DNA pentru 24 de ore, fiind acuzați de
favorizarea infractorului pentru că ar fi încercat să intervină în-
tr-un dosar de abuz în serviciu în care erau implicați rectorul
Universității de Agronomie din București și un om de afaceri. Atât
știa presa în acel moment. A doua zi erau reținuți, în același dosar,
fostul rector al Universității de Agronomie București (USAMV),
loan Alecu, și un cunoscut om de afaceri, Puiu Popoviciu. Din
cauza complexității dosarului, precum și a numelor apărute în
conversațiile interceptate ale unora dintre cei acuzați, comuni
catul DNA prin care anunțam începerea urmăririi penale era ex
trem de laconic, rezumându-ne la a comunica că loan Alecu era
acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice cu conse
cințe deosebit de grave, iar Gabriel Aurel Popoviciu, de complici
tate la aceeași infracțiune. în afară de infracțiunea de favorizare
ANUL 2009 341

a infractorului de care erau acuzați cei doi ofițeri de poliție, un 111
dintre ei, Șerban Cornel, era pus sub învinuire și pentru folosirea
de informații ce nu erau destinate publicității și permiterea ac
cesului unor persoane neautorizate la aceste informații, întrucât
pusese la dispoziția unei persoane oficiale, la solicitarea acesteia,
lista detaliată a convorbirilor telefonice efectuate de la un post
telefonic, iar persoana care solicitase listing-ul urmărea să folo
sească acele informații pentru înlăturarea unuia dintre angajai i i
instituției pe care o conducea. De asemenea, Șerban Cornel a făcut
demersuri pentru identificarea titularului/utilizatorului unui alt
post telefonic, care ar fi trimis mesaje de amenințare unui mem
bru de familie și în schimb a primit promisiuni și a beneficiat de
sprijinul oficialului, prin intermediul relațiilor acestuia, pentru
promovarea în funcția de director adjunct al DGIPI6. Imediat după
punerea sub învinuire, acesta din urmă a demisionat de la con
ducerea DGIPI.
în primele momente după ce știrea a devenit publică, date
fiind funcțiile celor doi polițiști, întreaga atenție a presei a fost
acaparată de învinuirea și reținerea acestora. Era vorba de unul
dintre șefii DGA, structură a Ministerului de Interne înființată să
lupte cu corupția, și de chiar șeful serviciului de informații al
aceluiași minister, DGIPI. Așa cum se va vedea, amploarea dosa
rului nu era dată însă de învinuirea celor doi, ci de frauda imensă
cauzată avutului public al statului prin actele conducerii USAMV
București în folosul unuia dintre cunoscuții oameni de afaceri
români. Nu a durat mult până când numele beneficiarului imen
sei fraude a atras atenția presei, jurnaliștii îl prezentau pe Puiu
Popoviciu ca fiind unul dintre cei mai bogați români, arătând că
în 2003, singurul an în care a fost inclus în „Top 300 Capital", avea
o avere estimată la circa roo de milioane de dolari, specificând că
cea mai valoroasă componentă a imperiului de afaceri al lui Po
poviciu era cea imobiliară (terenuri, spații comerciale, hoteluri),
iar o parte din aceste active erau pe numele mamei sale. Cel mai
valoros activ a firmelor lui Popoviciu era considerat de presă pro
iectul Băneasa Investements, „evaluat la cel puțin două miliarde
de euro, unele estimări, însă, aproape dublând cifra“7.
342 DANIEL MORAR

Procurorii rețineau că în perioada 2000-2003, rectorul Alecu
loan Niculae, împreună cu alte persoane din cadrul universității,
in baza unui contract încheiat cu încălcarea prevederilor legale,
.1 făcut posibilă aducerea unui teren de 224 ha aparținând dome
ni ului public al statului ca aport în natură la capitalul social al
SC Băneasa Investements SA, societate controlată de Popoviciu
(iabriel Aurel. Terenul respectiv se afla în proprietatea publică a
statului și nu putea să facă obiectul vreunei tranzacții fiind, în
plus, în mod vădit subevaluat la valoarea de 1 dolar/mp, în timp
ce valoarea de piață de la acea dată era de aproximativ 150 euro/
mp. Terenul în litigiu era situat în nordul Bucureștiului, înveci
nat cu DNi București-Ploiești, iar pe acest teren urma să se con
struiască Mall Băneasa, precum și puncte de lucru și sediile unor
1 mportante societăți comerciale8. Prejudiciul cauzat statului ro
mân prin subevaluarea prețului terenului era estimat de procu
rori la 336 milioane de euro.
Curtea de Apel București a respins propunerea de arestare
formulată de procurori și a dispus față de inculpați doar interdic
ția de a părăsi țara. Problema nu era asta, ci faptul că președintele
completului, judecătoarea Viorica Costiniu, a cuprins în înche
ierea instanței prea multe detalii despre caz, care nu erau încă
verificate și priveau persoane de rang înalt, iar încheierea a ajuns
la presă. Așa s-a aflat despre afirmațiile lui Cornel Șerban, potrivit
cărora Puiu Popoviciu este o persoană extrem de importantă la
care „fac coadă să intre Băsescu și Tăriceanu“9, despre faptul că
Pitcovici îi spunea unui polițist din DNA cuvinte presupus a fi
fost spuse de Băsescu lui Puiu Popoviciu: „Bă, îți dau cuvântul
meu că nu m-am văzut cu Țuluș față în față. Am vorbit doar la
telefon“ sau că „Puiu Popoviciu este asociat într-o firmă cu fratele
lui Băsescu“, aceste afirmații ale inculpaților fiind preluate în
motivarea Curții de Apel București10.
Degeaba a conchis judecătorul că afirmațiile celor doi nu sunt
susținute de alte probe, pentru presă era suficient să-i abordeze
public pe cei vizați. Am fost nevoiți să dăm un comunicat de presă
în care am arătat că procurorul-șef Doru Țuluș nu a discutat nici
odată cu președintele României și că informația se bazează exclusiv
ANUL 2009 343

pe afirmațiile unui inculpat cercetat într-un dosar penal. Preșe
dintele Traian Băsescu a declarat că este dezamăgit de afirmațiile
mincinoase ale polițiștilor cercetați, că fratele său nu are nici o
legătură de afaceri cu Popoviciu, că el l-a cunoscut pe acesta când
era primar general al Capitalei, dar că nu a avut nici o discuție
telefonică sau întâlnire cu el de când este președinte și nici nu
este implicat în vreun fel în afacerea investigată de procurori. Pe
de altă parte, Traian Băsescu aprecia că este o eroare să blamezi o
investiție de câteva miliarde de euro, ca cea făcută de Popoviciu
în nordul Bucureștiului. Puiu Popoviciu confirma declarațiile lui
Băsescu, fiind însă mai evaziv atunci când declara că nu își amin
tește să fi discutat cu acesta de când e președintele statului.
Președintele PNL, Crin Antonescu, a trebuit să facă față și el
acuzațiilor presei după ce un cotidian central a scris că zece hec
tare de teren ale Ștrandului Tineretului, situate lângă Parcul fie
răstrău, ar fi ajuns la o firmă controlată de către omul de afaceri
Puiu Popoviciu și de asociatul său, în urma adoptării a două ho
tărâri de guvern promovate de Crin Antonescu în 1999, atunci
când era ministru al tineretului și sportului. Crin Antonescu
declara că nu îl cunoaște pe Puiu Popoviciu, pe care, totuși, l-a
întâlnit o dată, și că trecerea Ștrandului Tineretului din proprie
tatea statului în proprietate privată nu are nici o legătură cu omul
de afaceri, ea făcând parte dintr-un proces de descentralizare pa
trimonială.
în acele zile, premierul Emil Boc decidea să solicite rechema
rea în țară a consulului României la Milano, Tiberiu Dinu, fost
ofițer în Ministerul de Interne în perioada 1985-2002, intrat apoi
în diplomație, acesta fiind demnitarul căruia Cornel Șerban îi
dăduse listing-urile convorbirilor telefonice, care nu reprezentau
informații publice11.
La fel ca și în alte cazuri, dosarul „Ferma Băneasa“a fost inițial
un dosar pe care procurorii l-au închis. Tranzacționarea terenului
din Băneasa începuse să fie investigată în anii 2005-2006, loan
Alecu și Gabriel Popoviciu fiind cercetați pentru aceleași infrac
țiuni, însă, în februarie 2008, PÎCCJ a emis o rezoluție prin care a
dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi. In urma
344 DANIEL MORAR

modificărilor legislative, competența instrumentării unor astfel
de cauze a revenit DNA, iar în iunie 2008 a fost infirmată soluția
de netrimitere în judecată. Opt ani mai târziu, Puiu Popoviciu era
condamnat la 7 ani de închisoare și avea să devină unul din marii
fugari ai României, pe care Marea Britanie refuză să îl extrădeze.
Postul rector Alecu Ioan primea o pedeapsă de 6 ani de închisoare.
Erau condamnați și cei doi polițiști, precum și celelalte persoane
din conducerea USAMV trimise în judecată.
Armata română era și ea afectată de un rechizitoriu al procu
rorilor militari din DNA, prin care 29 cadre militare, printre care
fostul inspector-șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență
(ISU) Dobrogea, generalul (r) Petre Trandafir, și fostul prim adjunct
al inspectorului șef al ISU Dobrogea, Neculai Coman, erau trimiși
în judecată pentru fals intelectual, instigare și complicitate la fals
și pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Zece
dintre acuzați fuseseră arestați pe parcursul urmăririi penale, in
clusiv generalul Petre Trandafir. Ce se întâmplase? în august
2007, la nivelul ISU Dobrogea s-a organizat un concurs pentru
ocuparea unui număr de peste 400 de posturi de subofițer, astfel
că, în zilele anterioare susținerii probei scrise, generalul Tranda
fir împreună cu unii dintre subordonații săi din comisia de exa
minare au constituit o asociere infracțională care a avut drept
scop „susținerea“ unui număr de 205 candidați. Foile de concurs
ale acestora au fost întocmite în fals de către membrii comisiei
de corectare, și astfel 192 de candidați au fost declarați admiși în
mod nelegal. Falsificarea celor 205 lucrări a constat în întocmirea,
în numele candidaților favorizați, de către membrii comisiei, a
foilor de concurs ce au fost notate cu note foarte mari (171 de note
de io)12. După cinci ani de la trimiterea în judecată, în 2014, ge
neralul Trandafir și colonelul Coman, alături de alți ofițeri, erau
găsiți vinovați și condamnați definitiv la închisoare.
în vara lui 2009 au venit de la instanțe vești bune pentru procu

rori. După trei ani de judecată, fostul deputat Emilian Cutean era
condamnat la 5 ani de detenție pentru că a prejudiciat Guvernul
cu peste 200.000 de lei în perioada când condus Secretariatul de
ANUL 2009 345

Stat pentru Problemele Revoluționarilor. în pledoaria sa finali,
procurorul de ședință arăta, printre altele, că, în perioada manda
tului de secretar de stat la SSPR a lui Cutean, s-au remis către aso
ciațiile de revoluționari diferite sume de bani, fără minime
justificări sau chitanțe, sub pretextul că banii sunt folosiți pentru
parastase, ajutorarea bătrânilor și pentru copii, iar sumele au fost
justificate cu bonuri de la „vecini“, care relevau achiziția de pam-
pers, tampoane, whisky sau farduri de ochi13. Problema era deli
cată pentru Guvernul Boc pentru că Emilian Cutean fusese, pe
algoritmul PSD, reinstalat recent la conducerea SSPR, loc în care
„l-a prins“ sentința de condamnare. La presiunile revoluționarilor,
premierul l-a demis din funcție pe proaspătul condamnat.
De asemenea, fostul procuror de la Parchetul de pe lângă Ju
decătoria Turda, Grigore Dănuț Dragoste, era condamnat la 7 ani
de închisoare pentru evaziune fiscală, pentru că alături de alte
trei persoane a păgubit statul cu peste 1,7 milioane euro din acti
vități de vânzare ilegală a alcoolului14.
O veste bună venea și de peste ocean, din SUA. Fostul director
general al CNCFR între 2000-2003, Mihai Necolaiciuc, pe care îl
cercetam în mai multe dosare pentru prejudicierea Companiei
Naționale a Căilor Ferate Române cu peste 20 de milioane de euro
și pentru care obținusem mandate de arestate preventivă în lipsă,
era arestat în West Palm Beach, SUA, de agenții federali. Instanța
care emisese anterior un mandat european de arestare și un man
dat de urmărire internațională în vederea extrădării, la solicitarea
DNA, a înaintat Ministerului Justiției o cerere de extrădare. Mi
nisterul Justiției informa că cererea de arestare în vederea extră
dării a lui Mihai Necolaiciuc, precum și cererea de extrădare au
fost formulate și transmise Departamentului de Justiție al SUA
încă din februarie 2008. După câteva zile se anunța că autoritățile
americane au admis cererea de arestare provizorie în vederea ex
trădării lui Mihai Necolaiciuc, iar Ministerul de Justiție mulțu
mea tuturor celor implicați în procedură, inclusiv atașaților de
interne din ambasada americană de la București. Asta pentru că,
în toți acei ani, întrucât nu reușeam să convingem autoritățile
americane că faptele lui Necolaiciuc erau de natură penală, am
346 DANIEL MORAR

lolosit inclusiv relațiile pe care le aveam cu ambasadorul SUA la
București. Au mai trecut încă doi ani și, abia în aprilie 2011, in
cul patul fugar urma să fie adus efectiv în țară. A fost condamnat
definitiv în noiembrie 2016 la 8 ani de închisoare și obligat, ală-
1 uri de alte persoane, la plata unor despăgubiri de 116 milioane
Ici, adică aproape 30 de milioane de euro. Instanța reținea că șefii
( NCFR au achiziționat masiv bunuri și servicii care fie nu au fost
niciodată livrate, fie au fost necorespunzătoare calitativ ori nefo
lositoare companiei. în faza cercetărilor, procurorii, mai în glumă,
mai în serios, spuneau că fusese achiziționată atâta soluție de
ignifugare a traverselor de cale ferată, încât ar fi ajuns pentru tra
tarea întregii rețele de căi ferate din Rusia. Cu doi ani mai de
vreme, Necolaiciuc fusese condamnat la 4 ani și jumătate de
închisoare într-un alt dosar15.
Cel mai mediatizat dosar al verii 2009 a fost cel în care a fost pus
sub acuzare ministrul în exercițiu al tineretului și sportului. Mo
ri ica lacob Ridzi, cel mai tânăr membru al cabinetului Boc, era un
politician cu o ascensiune fulminantă. în 2004, la 27 de ani, era
aleasă deputat în Parlamentul României din partea Alianței DA,
iar la vârsta de 30 de ani devenea membru al Parlamentului Eu
ropean din partea PDL. Un an mai târziu, la alegerile parlamen
tare din 2008, câștiga un nou mandat de deputat în Parlamentul
României, iar partidul îi încredința portofoliul de ministru al
tineretului și sportului. Declinul său politic a fost la fel de rapid
și a început în 16 iunie 2009, ca urmare a publicării unui articol
de presă în care se arăta cum ministerul condus de Ridzi a plătit
630.000 de euro în conturile a două firme de apartament, cu acți-
onariat comun, în scopul organizării unor evenimente pentru
celebrarea Zilei Tineretului din 2 mai 2009 în București, Costi
nești și în alte orașe din țară16.
Opoziția, respectiv PNL, prelua informațiile din articol și de
punea plângere penală la PÎCCJ împotriva ministrului, solicitând
cercetarea acestuia pentru abuz în serviciu și delapidare în legă
tură cu fondurile cheltuite pentru organizarea evenimentului.
Dosarul a ajuns la DNA, iar Monica Ridzi declara public că „pe
ANUL 2009 347

mine nu mă interesează costurile sau nu știu, nu pot spune acum
pe ce s-au cheltuit banii“, că nu regretă cât a plătit și că este mul
țumită de rezultat din moment ce aproximativ roo.ooo de tineri
s-au distrat17. Mai mult, ministrul își exprima dorința ca ancheta
să se finalizeze cât mai repede, pentru a demonstra că este nevi
novată, și că, după răspunsul DNA, îi va da în judecată pentru
denunț calomnios pe cei care au generat această situație.
Deputății PNL însă nu erau intimidați și au înaintat conduce
rii Camerei Deputaților o cerere de aprobare a începerii urmăririi
penale împotriva ministrului. Camera a decis înființarea unei
comisii parlamentare de anchetă, care să verifice sumele alocate
de Ministerul Tineretului și Sportului pentru organizarea Zilei
Tineretului, proveniența acestora și modul de cheltuire, respec
tarea procedurilor legale privind organizarea și finanțarea eveni
meniului, precum și verificarea modului în care au fost selectate
și plătite firmele care au organizat evenimentul.
Președintele Băsescu declara că va suspenda din funcție orice
ministru dacă o instituție abilitată solicită urmărirea penală îm
potriva acestuia, iar premierul Boc transmitea că va decide schim
barea ministrului Ridzi dacă se va începe urmărirea penală
împotriva sa. în acest timp, obținând o adresă de la DNA din care
reieșea că procurorii efectuează acte premergătoare ca urmare a
plângerii penale depuse de liberali, Ridzi le cerea deputaților să
înceteze ancheta parlamentară, întrucât era în curs o procedură
penală, însă președintele comisiei de anchetă, Alina Gorghiu, a
refuzat, susținând că liberalii nu consideră că mandatul comisiei
este încheiat până nu vor primi o comunicare oficială din partea
parchetului. Deputatul Sergiu Andon, membru al comisiei de an
chetă, îi acuza pe procurori că, prin ridicarea documentelor origi
nale ale cazului, se urmărește paralizarea anchetei parlamentare.
Comisia de anchetă și-a stabilit calendarul de lucru pentru
audierea tuturor celor implicați în organizarea evenimentului,
dar ministrul a promis că va demisiona din funcție doar dacă pro
curorii vor începe urmărirea penală împotriva sa. Membrii PDL
nu aveau însă răbdare, astfel că i-au cerut public să demisioneze
pentru ca funcția să nu fie o piedică în aflarea adevărului și pen
348 DANIEL MORAR

11 u a demonstra că PDL nu dă dovadă de „solidaritate țigănească“,
asemenea PSD în cazul Bivolaru. La o lună de la începerea scan
dalului, când comisia a decis amânarea verdictului pentru sesiu
nea parlamentară viitoare, Ridzi și-a prezentat demisia.
în acest timp, ca urmare a sesizării procurorilor de caz, am
l ri mis o solicitare către procurorul general, Codruța Kovesi, pen
tru ca aceasta să sesizeze Parlamentul în vederea avizării urmări-
ri i penale a ministrului, lucru pe care l-am anunțat public într-o
emisiune TV. Politicienii liberali și pesediști s-au declarat satis-
lâcuți de atitudinea DNA, care, spuneau ei, le confirma acțiunile,
și au declarat că activitatea comisiei de anchetă ar putea înceta
dacă se dovedește că investigația procurorilor vizează aceleași
aspecte. în mod surprinzător însă, președintele Camerei Deputa-
ților, Roberta Anastase, colega de partid a ministrului cercetat, a
susținut că procedurile parlamentare în cazul Ridzi vor continua
și că plenul va discuta în sesiunea extraordinară subiectul, indi
ferent dacă parchetul va trimite sau nu solicitarea de începere a
urmăririi penale a fostului ministru, activitatea comisiei nepu-
tându-se opri ca urmare a unei declarații date la televizor. Era
surprinzător întrucât, anterior, membrii PDL ceruseră încetarea
activității comisiei parlamentare tocmai pentru că procurorii
verificau aceleași aspecte. Anastase era vizibil iritată. Iritată era
și Codruța Kovesi care, întrebată de presă când va trimite cererea
la Parlament, declara ritos că ea nu este poștașul DNA și că va
trebui să examineze dacă cererea primită este întemeiată. A exa
minat-o și a trimis-o apoi.
Am înțeles iritarea celor două doamne puțin mai târziu când,
într o discuție cu președintele Băsescu, acesta mi-a spus că ar fi
fost mai bine să fi procedat ca de obicei, adică să fi anunțat trimi
terea solicitării privind-o pe Ridzi printr-un comunicat de presă
al instituției, și nu printr-o declarație la o televiziune. Știam că ar
fi fost mai corect așa, însă am avut motivele mele să procedez
diferit. Ridzi era ministru în exercițiu, aparținea coaliției de gu
vernare, provenea din fostul partid al președintelui Băsescu, iar
eu eram acuzat constant că îi protejez pe acesta și pe oamenii lui.
Presiunea era mare, comisia de anchetă lucra în paralel și solicita
ANUL 2009 349

actele pe care le ridicaseră procurorii, iar noi nu voiam să se de
voaleze date din anchetă. Solicitarea am făcut-o fără să anunț pe
nimeni, nici pe președinte, nici pe premier, nici pe procurorul
general, așa că declarația mea i-a surprins pe toți.
Deși nici președintelui nu i-a convenit situația, Ridzi fiind unul

dintre tinerii miniștri susținuți și promovați de el, a fost până la
urmă cel mai matur dintre toți și, public, s-a comportat absolut
corect. Solicitat să comenteze faptul că am anunțat la televizor
decizia în dosarul „Ridzi“, Traian Băsescu a spus: „N-a dat o infor
mație falsă... Credeți că a dat o informație falsă? Nu. Dacă a dat o
informație corectă, de ce să n-o spună la televizor? Aaaa, vă refe
riți la faptul că a spus-o la o anumită televiziune? Trebuia dată
tuturor în același timp, probabil. La asta vă referiți, nu?“ întrebat
dacă știa anterior de decizia DNA, șeful statului a râs și a răspuns
că Morar nu l-a sunat în Turkmenistan să-1 anunțe18.
Ce descoperiseră procurorii ca să fie convinși că au un caz și
că trebuie să ceară Parlamentului aprobarea pentru începerea
urmăririi penale împotriva ministrului? Faptul că toată licitația
organizată pentru achiziționarea serviciilor necesare manifestă
rilor Zilei tineretului a fost trucată, iar personajul principal al
acestei operațiuni era o consilieră a ministrului, Ioana Vârsta. La
începutul lui aprilie, aceasta a inițiat o întâlnire cu un anume
lacobescu, patron a două firme, în cursul căreia i-a promis că îi va
facilita încheierea unui contract cu MTS privind organizarea de
manifestări dedicate Zilei Naționale a Tineretului, în data de 2
mai. Ioana Vârsta i-a spus acestuia că valoarea maximă alocată
din bugetul ministerului pentru evenimentele ce urmau să aibă
loc este de un milion de euro și i-a dat toate detaliile cu privire la
activitățile pe care instituția dorea să le desfășoare. Vârsta i-a ce
rut lui lacobescu să facă propuneri privind denumirea evenimen
tului și să întocmească trei variante cu activități și valori estimate
pentru bugete cu valoare de 300.000, 400.000 și 500.000 de euro.
Ofertele întocmite în numele societății Artisan Consulting și so
cietatea Compania de Publicitate Mark, au fost predate la MTS
Valorile din aceste documente au fost stabilite de Ioana Vârsta în
350 DANIEL MORAR

așa fel încât să creeze aparența că firmele au solicitat prețuri di-
l irite și că firma câștigătoare a fost stabilită în urma evaluării
ofertelor. Pentru a ascunde înțelegerea dintre ea și lacobescu,
precum și pentru a crea aparența respectării principiului concu
। i-nței, i-a cerut acestuia să nu semneze nici una dintre oferte, ci
să desemneze în acest scop reprezentanți care nu dețin calitatea
de asociat sau administrator la ambele firme.
Procurorii anticorupție arătau în referatul pe care l-au trans
mis Parlamentului că activitatea infracțională a fost cunoscută
în integralitate de ministrul Monica lacob Ridzi, unele dintre
dovezi fiind și e mailurile ce i-au fost transmise de Ioana Vârsta
anterior încheierii contractelor, conținând documentele false. în
perioada 2 3-28 aprilie, fostul ministru Ridzi și angajați ai MTS au
cooperat, în baza unei înțelegeri prealabile, pentru întocmirea
unor înscrisuri oficiale care atestau în mod nereal că atribuirea
celor trei contracte către Artisan Consulting și Compania de Pu
blicitate Mark s a realizat în urma derulării unei proceduri de
achiziție corecte, cercetările de până în acel moment ducând la
descoperirea a patru înscrisuri oficiale false. Actele premergă
toare mai relevau că toate cele trei contracte au fost atribuite cu
încălcarea prevederilor legale privind achizițiile publice, si-
mulându-se transmiterea prin fax a caietelor de sarcini și a celor
lalte documente necesare participării la o procedură de achiziție
publică, însă, în realitate, nici una dintre societăți nu a primit
caietele de sarcini, întrucât acestea nu fuseseră întocmite. De ase
menea, modul în care s-a realizat recepția serviciilor contractate
demonstra înțelegerea prealabilă între ministrul Ridzi, angajații
ministerului și reprezentanții celor două societăți comerciale.
Cercetările au stabilit că angajații ministerului din comisia de
recepție și-au încălcat atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la
efectuarea de plăți nejustificate, respectiv plăți pentru servicii
neefectuate, plăți mai mari decât prețul de piață al serviciilor ori
plata de trei ori pentru aceeași prestație. în plus, odată cu începe
rea cercetărilor, Ridzi și ceilalți funcționari implicați i-au cerut
unui specialist IT din minister să șteargă definitiv, din calculatoa
rele de serviciu și din alte mijloace de stocare, mesajele cu conținut
ANUL 2009 351

incriminator la adresa lor, pentru ca acestea să nu mai poată fi
recuperate și folosite ca probe de organele de urmărire penală.
Specialistul IT a accesat sistemele informatice ale MTS și a șters
din calculatoarele utilizate toată corespondența incriminatoare1''.
în 28 iulie, Parlamentul a aprobat cererea procurorilor anti
corupție de începere a urmăririi penale față de fostul ministru,
Monica lacob Ridzi. Aceasta aluat, apoi, act de acuzațiile ce îi sunt
aduse la sediul DNA, și alte persoane din MTS fiind puse ulterior
sub învinuire.
Președintele Băsescu comenta astfel:
„Una dintre erori este probabil și a mea, care am fost un susținător fără
rezerve al promovării oamenilor tineri. S-a dovedit că nu tinerețea tre
buie să fie atributul fundamental, ci competența. Și aici o spun deschis:
e vorba de promovarea de tineri și de femei. Probabil că trebuie să scăpăm
de acest complex al promovării tinerilor doar pentru că au promovat în
partid și să reașezăm criteriile de competență, indiferent de vârstă și sex,
ca fiind fundamentale.“20
La începutul lui 2010, procurorii de caz mă încunoștințau că au

descoperit noi fapte legate de ministrul Ridzi, suspectând corni
terea și a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, astfel că erau
necesare atât extinderea cercetărilor, cât și o percheziție informa
tică. A fost sesizată, din nou, Camera Deputaților, procurorii mo
tivând că existau indicii că Ridzi, în calitate de ministru, ar fi
prejudiciat bugetul ministerului prin cumpărarea unor produse
electronice excluse de la achiziționare prin prevederile legii, iar,
pentru ascunderea încălcării dispozițiilor legale, fostul ministru
a întocmit și a dispus întocmirea de către alte persoane a unor
înscrisuri care atestau nereal îndeplinirea condițiilor de legalitate
în derularea procedurii de achiziție și de recepție a bunurilor. So
licitam atât avizarea urmăririi penale pentru noi fapte, cât și în
cuviințarea unei percheziții informatice21.
A fost nevoie de aproape un an pentru ca Parlamentul să de
cidă. în decembrie 2010, comisia juridică propunea plenului să
respingă cererile. Președintele Băsescu califica propunerea ca
fiind inadmisibilă și cerea plenului să fie mai înțelept, avertizând
PDL că nu putea să critice faptul că Parlamentul îl protejează pe
352 DANIEL MORAR

Adrian Năstase și, în același timp, să nu permită anchetarea unui
fost ministru din propria tabără. Parlamentarii PDL se angajau să
nu obstrucționeze justiția, promițând că în plen vor vota în fa
voarea cererilor procurorilor. în ziua dezbaterii, Monica Ridzi le-a
cerut parlamentarilor să respingă cererile noastre, însă reprezen-
l anții celor trei mari partide din Parlament au pledat în cor pentru
। idicarea imunității fostului ministru în numele unor principii
i 1 are: justiția trebuie să-și facă datoria, iar nevin ovăția se probează
în fața judecătorilor. Rezultatul a fost exact opus pledoariilor de
la tribuna Parlamentului, atât cererea de extindere a urmăririi
penale, cât și cererea de încuviințare a percheziției informatice
fiind respinse. Partidele politice se acuzau reciproc de obstrucți-
onarea justiției, însă configurația parlamentară și aritmetica vo-
l ului arătau că decizia a fost luată cu complicitatea tuturor, atât
cu voturile puterii, cât și ale opoziției.
Fostul ministru al justiției, devenit europarlamentar din par
tea PDL, Monica Macovei, amintind cazul petrecut cu câțiva ani
în urmă, când, sub orchestrarea lui Victor Ponta, parlamentarii
din Camera Deputaților au respins cererea de percheziție la locu
ințele lui Adrian Năstase, caz similar cu ceea ce se întâmpla în
dosarul Monicăi Ridzi, a propus excluderea acesteia din partid și
reluarea votului. Macovei își acuza colegii de partid că, prin votul
dat, PDL s-a alăturat forțelor politice care, de a lungul anilor, au
fraternizat pentru apărarea propriilor inculpați. în același ton,
președintele Băsescu declara că respingerea cererilor îi face mult
rău Monicăi Ridzi pentru că o așază pe aceasta lângă Adrian Năs
tase, dar și PDL-ului pentru că îl așază în aceeași categorie cu PSD.
Mircea Geoană însă acuza o regie între comunicarea prezidențială
și votul PDL, susținând că el nu crede că atunci când Băsescu dă
un ordin partidului, acesta nu îl execută.
Indiferent de acuzațiile pe care și le aduceau oamenii politici,
un lucru era de netăgăduit: procurorii trebuiau să renunțe la no
ile acuzații și să se rezume la faptele pentru care era formulată
cererea de urmărire penală din vara anului 2009. în mai 2011,
Monica lacob-Ridzi era trimisă în judecată alături de alte 11 per
soane, iar procurorii rețineau în actul de acuzare că, ulterior
ANUL 2009 353

atribuirii contractelor, fostul ministru a dispus din bugetul MTS
plata sumei de 3.067.963,99 de lei, deși știa că firmele au efectuat
prestații minime în valoare totală de 536.579 lei, diferența de
2.737.743,35 lei, aproximativ 650.000 euro, reprezentând prejudi
ciu în dauna ministerului. La momentul trimiterii în judecată
Ridzi declara:
„Nu voi aminti nimic despre modalitățile «democratice» de anchetă, ni
mic despre plângerile penale sau disciplinare pe care intenționez să le
fac, nu voi extrage nimic din declarațiile martorilor ce îmi sunt net favo
rabile (și care au fost deliberat ignorate in acest timp) și nici nu voi com
bate susținerile puținilor celor care, având calitatea de învinuiți și
amenințați cu «iminente» măsuri coercitive, au fost folosiți de procurori
pentru a culege probe. Aștept liniștită, vă asigur, începutul judecății. Sper
din tot sufletul ca, la înalta Curte de Casație și Justiție, analiza tuturor
aspectelor de fond și formă să se realizeze fără patimă, cu echilibru și fără
partizanat.“22
Reîntorcându-ne în anul 2009, trebuie să amintesc că vremea în

ceperii anchetării ministrului Ridzi a coincis cu scadența primu
lui mandat de procuror general al Codruței Kbvesi. Era propusă
de ministrul Predoiu pentru un nou mandat, iar în fața CSM ea
și-a prezentat realizările din mandatul care tocmai se încheia, sus
ținând, printre altele, că a luat măsuri pentru schimbarea modului
de abordare a corupției și a crimei organizate, prin impulsionarea
activității DNA și DIICOT în vederea orientării spre cauzele impor
tante, cu finalitate judiciară. Eram amuzați și intrigați, în același
timp. Codruța Kbvesi nu făcuse nimic din ce afirma, nu avusese
nici o legătură cu activitatea DNA și cu combaterea marii corupții
cât timp eu am condus direcția. Știu asta pentru că am ținut-o
departe de orice dosar pe care l-au instrumentat procurorii DNA,
nu cunoștea anchetele noastre, decât atunci când ele deveneau
publice. Iar despre măsuri organizatorice nici nu putea fi vorba.
Nu aveam nici o obiecție cu privire la reînvestirea ei pentru că nu
ne-a sabotat activitatea și a fost un procuror general comod pentru
DNA, însă părea că își asumă merite cu privire la ceva ce nu făcuse.
Nici Secția pentru procurori a CSM nu a împărtășit „realizările“
Codruței Kbvesi din moment ce consemna în motivarea avizului
negativ pe care l-a dat că acesteia i-au lipsit performanța și viziu
354 DANIEL MORAR

nea de manager și că, în condițiile creșterii numărului de dosare
m il uționate de procurori, nu a reușit identificarea măsurilor nece
sare pentru obținerea unui număr crescut de cauze soluționate în

instanță, acestea scăzând continuu. Toți cei cinci membri ai Secției
pentru procurori ai CSM au votat împotriva reînvestirii sale în
funcția de procuror general, singurul vot „pentru“ fiind cel al mi
nistrului justiției. Chiar și așa, ministrul a trimis propunerea de
reînvestire la președintele Băsescu.
Am vorbit cu ea în acele zile, aștepta decizia președintelui și nu
.ivea nici o idee de ceea ce avea să facă acesta. îmi spunea că, deși
n u i-a reproșat ceva anume, nici nu i a zis nimic și era pregătită să
se întoarcă la Sibiu. Eu îmi aminteam însă reproșurile publice pe
care Traian Băsescu i le făcuse pentru nerezolvarea dosarelor „Re
voluției“ și „Mineriadei“. Până la urmă, în ultima zi, președintele a
semnat decretul de reînvestire a ei ca procuror general al României.
Traian Băsescu era preocupat de cel de al doilea mandat al său
ca președinte al țării. Cu câteva zile înainte de începerea campa
niei electorale, în care erau înscriși, printre alții, Mircea Geoană,
Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Kelemen Hunor, Vădim Tudor
și Gigi Becali, Băsescu declara că dorește un al doilea mandat, în
trucât este nemulțumit că nu a reușit să facă tot ceea ce și-a pro
pus în primul. Aducea aminte că, în 2004, în campania electorală,
vorbise de corupția clasei politice și a demnitarilor statului și că
promisese că în mandatul său actele de corupție vor fi anchetate:
„Și, simbolic, vorbeam de țepele din Piața Victoriei. Sigur că nu m-am
gândit niciodată să pun țepe și n a crezut nimeni, dar semnificația era:
vor lucra instituțiile statului. Și au lucrat ele cum au lucrat, nu pot să
spun că după schimbarea domnului Amărie la DNA nu s-a întâmplat
nimic, doar dacă exemplificăm că sunt 20 de dosare de înalți demnitari
ai statului care sunt deja în instanță. Deci nu vorbesc de ce așteaptă la
Parlament, de ce se lucrează acum, dar, după ce s-a instalat la DNA pro
curorul Morar, sunt 20 de dosare de înalți demnitari ai statului, foști
miniștri, care au dosare în instanță deja.“
Traian Băsescu se declara convins că justiția nu va mai putea fi oprită

niciodată, pentru că procurorii și judecătorii au învățat ce este liber
tatea și ce înseamnă să nu mai fie controlați de oamenii politici:
ANUL 2009 355

„Eu, ca șef al statului, n-aș da niciodată telefon unui procuror să-i spun
fă-i un dosar lui X sau lui Y, pentru că nu se știe când se supără domnul
procuror și spune public.“2’
Pe tema intervențiilor oamenilor politici în dosarele procurorilor

s-a dezvoltat în timpul campaniei electorale o polemică punctu
ală. Adrian Năstase, care, de-a lungul acestor ani, îl acuzase public
pe președinte că prin intermediul meu a determinat acțiuni de
poliție politică împotriva sa, susținea acum că Traian Băsescu l-a
invitat la el acasă pentru a-i spune că el nu dă dispoziții procuro
rilor, însă că el i-a replicat că nu-1 crede și că instrucțiunile mi le
transmite prin intermediari. Băsescu a confirmat discuția cu Năs-
tase și a furnizat detalii, precizând că au fost trei în tâlniri, nu una,
toate solicitate de fostul premier în legătură cu dosarele sale pe
nale. Președintele i-ar fi spus că el nu intervine nici la procurori,
nici la instanță pentru nimeni24. Polemica a continuat, Năstase
confirmând cele trei întâlniri, dar susținând că toate au avut loc
la inițiativa lui Traian Băsescu, „datorită faptului că soția lui a
fost impresionată că soția mea a ajuns în spital, la un anumit mo
ment, datorită cuplului Morar-Macovei“25. Adrian Năstase, care
exercitase puterea la nivel de vârf atâta vreme, nu voia să accepte
că justiția se putea face doar de către magistrați, fără indicațiile
cuiva din afara sistemului judiciar, și nici nu credea că poate fi
deschis un dosar penal împotriva vreunui demnitar doar pentru
că acesta era suspectat de comiterea unor fapte penale. Pentru el,
totul era motivat politic, de dorința de răzbunare, iar procurorii
nu erau decât instrumente în acest sens. Superior, Mircea Geoană
intervenea în polemică declarând că discuțiile celor doi despre
vizitele pe care și le au făcut sunt „simpatice“, dar irelevante pen
tru omul de rând. Ironia va face ca tocmai o astfel de vizită, dar a
candidatului Geoană la mogulul media Sorin Ovidiu Vântu, an
chetat de procurori, în noaptea de dinaintea turului doi de scrutin
prezidențial, să conteze pentru omul de rând și să determine pier
derea alegerilor pentru Geoană.
Traian Băsescu a fost câștigătorul acelor alegeri, presa consem
nând că aroganța oligarhilor i-a făcut cadou cel de al doilea man
dat, fiind pentru prima oară în istoria post-decembristă când un
președinte câștiga al doilea mandat consecutiv.
356 DANIEL MORAR

Se încheia un an în care avuseseră loc alegeri europarlamen-
tare și prezidențiale și în care fusese organizat un referendum
pentru reforma Parlamentului, concomitent cu alegerile prezi
dențialele. Referendumul viza constituirea în România a unui
parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la
500, însă, deși a fost validat, nu a fost niciodată transpus în realitate.
Anul 2009 mai înregistra o altă premieră în plan politic: mo
țiunea de cenzură împotriva guvernului era adoptată de Parla
ment și ducea la căderea Guvernului Boc. După ce Traian Băsescu
a câștigat alegerile prezidențiale, l-a desemnat tot pe Emil Boc
pentru funcția de premier, astfel că România începea și termina
anul 2009 având în frunte același premier.
Pentru magistrați campania electorală nu a fost un moment
de respiro. în acest timp, procurorii îl trimiteau în judecată pe
președintele consiliului de administrație și directorul general al
CN Poșta Română, Toader Mihai, precum și pe alți doi foști direc
tori ai companiei, pentru încheierea și semnarea în mod fraudu
los a șase polițe de asigurare pentru angajați, prin care instituția
a fost păgubită cu peste 4 milioane de euro26. Toader Mihai va fi
inculpat apoi și pentru alte fapte și condamnat la ani grei de puș
cărie. Primarul PDL al Sectorului 6 al Capitalei, Cristian Poteraș,
afla că e urmărit penal pentru abuz în serviciu într-o afacere cu
terenuri care a avut ca rezultat deposedarea statului și diminua
rea patrimoni ului municipiului București cu suprafața totală de
circa 60.000 mp teren intravilan, care avea o valoare pe piață de
peste 20 milioane euro, conform contractelor de vânzare-cumpă-
rare încheiate imediat după emiterea nelegală a titlurilor de pro
prietate27. Acesta urma să fie condamnat definitiv la 8 ani de
închisoare. în același timp, înalta Curte de Casație și Justiție îl
condamna pe deputatul PDL Cosmin Mihai Popescu, fost secretar
de stat MEC, la doi ani de închisoare cu suspendare, pentru fals
și favorizarea infractorului în legătură cu faptele de corupție de
care era acuzat Ionel Manțog în dosarul „Strămutaților de lux“28.
Cazul Voicu
Rețea de tip mafiot țesută în jurul senatorului Cătălin Voicu.
Arestarea care deschide cutia Pandorei
Sunt multe personaje în România care au făcut tranziția de la co

munism la democrație, de la Securitate la libertate, și care au vrut
să rămână importante în subteranele serviciilor secrete. Unii însă
au vrut mai mult: au vrut putere politică, au dorit putere de deci
zie, structuri de protecție, de intelligence, de law enforcement, de
parchet și chiar au vrut ca justiția să fie dată pe mâna lor. Ba au
vrut să decidă și cine să fie președintele României. Astfel aveau
să străbată lumea serviciilor secrete și viața politică a României,
nestingheriți aproape 20 de ani, generalul cu patru stele Dumitru
Iliescu și „executantul“ său, Cătălin Voicu.
Pe primul, Dumitru Iliescu, maior MApN pe vremea Revolu
ției din 1989, presa l-a acuzat de reprimarea sângeroasă a revolu
ționarilor aflați pe baricada de la Intercontinental și, în ciuda
faptului că Iliescu a negat mereu asta, nimeni n-a făcut lumină
în poveste până în prezent. în acele zile, Dumitru Iliescu devenea
primul șef al dispozitivului de protecție al Iui Ion Iliescu, imagini
video apărute public arătându-i pe cei doi în compania selectă de
la Revoluție, alături de Ștefan Gușă, șef al Marelui Stat Major al
Armatei, Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului,
și Tudor Postelnicu, ministrul de interne al lui Ceaușescu.
După constituirea Frontului Salvării Naționale, generalul Du
mitru Iliescu și-a continuat traseul pe lângă decidenți, înființând
primul serviciu de protecție a demnitarilor României, Serviciul
de Protecție și Pază (SPP). La comanda SPP s-a instalat pe sine din
358 DANIEL MORAR

199° până la finalul lui 1996, când președintele Ion Iliescu a pier
dut alegerile. în acea perioadă tulbure pentru România, Dumitru
Iliescu l-a instalat pe Cătălin Voicu ca aghiotant al primului pro
curor general al României de după Revoluție, Gheorghe Robu,
msărcinându-1 cu paza și protecția acestuia.
Cătălin Voicu făcuse Școala militară de ofițeri activi de trans
misiuni de la Sibiu și devenise ofițer al SPP grație relației cu Du
mitru Iliescu. Amândoi erau din gruparea președintelui Ion
I liescu, amândoi decorați de mai multe ori și amândoi oameni de
bază ai sistemului. în 2000, după revenirea lui Ion Iliescu la Pala-
lul Cotroceni, Dumitru Iliescu a fost și el rechemat în activitate.
Cert este că până în 2004 a ajuns general cu patru stele și nu l-a
uitat nici pe Cătălin Voicu. L-a promovat pe acesta ca șef al SPP
din Palatul Parlamentului României, apoi l-a detașat la Consiliul
Suprem de Apărare a Țării, pentru ca, în final, Voicu să ajungă la
I lepartamentul de siguranță națională a Președintelui României
de la Palatul Cotroceni. Cei doi își faceau tot timpul loc prin co
tloanele puterii pe ideea că orice secret știut îți dă automat greu
tate și te face de neînlocuit.
Așa se face că în 2004, după pierderea alegerilor prezidențiale
de către PSD, Cătălin Voicu a aterizat direct în Parlamentul Ro
mâniei, ca deputat de Bacău, fiind recuperat de Viorel Hrebenciuc
și, implicit, și de Marian Vanghelie. După patru ani, în 2008, în
mandatul de președinte PSD al Iui Mircea Geoană, Dumitru
Iliescu și Cătălin Voicu au devenit iarăși importanți. Așa au intrat
in atenția unui jurnalist care le-a descris amplu subteranele, pre-
zentându-i ca „Nașul“, „The Godfather“ sau „Caracatița“. în dez
văluirile fluviu de pe blogul sorinamatei.ro cei doi păreau că
deveniseră prin relaționări, conexiuni, anturaj, implicări și inte
rese mai importanți ca niciodată.
în 2009, Guvernul PDL--PSD s-a rupt pe fondul luptei pentru
șefia serviciului secret al Ministerului de Interne și pentru porto
foliul acestui minister, precum și în contextul campaniei electo
rale prezidențiale. în acele circumstanțe, în câteva luni România
și-a schimbat miniștrii de interne cu o frecvență năucitoare: mai
întâi Gabriel Oprea, apoi Liviu Dragnea și ulterior Dan Nica. Un
CAZUL VOICU 359

rol important în cursa pentru preluarea internelor avea să-l aib.i
Cătălin Voicu.
Așa fiind, în pofida evenimentelor electorale, politice și juri
dice ale anului 2009, vedeta mediatică, politică și penală a sfârși
tului de an avea să fie Cătălin Voicu. Cu o carieră militară în spate,
având gradul de general, ales deputat în legislatura 2004-2008 și
apoi senator în 2008, pe listele PSD, devenea vicepreședintele Co
misiei pentru apărare din Camera superioară a Parlamentului.
Aparținea, mai degrabă, subteranelor politicii decât părții vizibile
a vieții parlamentare și, odată cu începerea investigației penale
împotriva sa, urma să aflăm cât de bine era relaționat și cât de
nonșalant se mișca în lumea politică, a serviciilor secrete și a jus
tiției. Să le luăm pe rând.
La câteva zile după turul doi al alegerilor prezidențiale, o știre
de presă care relata că senatorul Cătălin Voicu fusese ridicat de
pe stradă de polițiști și dus la DNA îi bulversa pe liderii PSD. Voicu
fusese, într-adevăr, dus la sediul central al instituției în baza unui
mandat emis de procurori, iar Mircea Geoană, proaspătul învins
în cursa pentru președinție, dar încă președinte al partidului și
președinte al Senatului, comunica că nu a fost înștiințat oficial
în vederea aprobării unei eventuale rețineri. Geoană fusese sunat
de Voicu după ce acesta a intrat în contact cu anchetatorii DNA,
și prima sa grijă a fost să se intereseze cum stă cu imunitatea.
Liderul deputaților PSD, Viorel Hrebenciuc, a fost și el sunat de
Voicu, care i s-a plâns că a fost „săltat“ de pe stradă „ca un infrac
tor“. Or, afirma Hrebenciuc, el este senator al României și nu pu
tea fi reținut decât dacă era un flagrant. De la vârful partidului se
aprecia că aducerea senatorului cu mandat la DNA este un gest
de intimidare a parlamentarilor și a judecătorilor Curții Consti
tuționale, referindu-se la faptul că CCR nu se pronunțase încă pe
contestațiile privind alegerile prezidențiale aflate pe rolul său.
Fostul președinte Ion Iliescu acuza o mentalitate de stat poliție
nesc și avertiza că, în condițiile în care Băsescu se pregătește să-și
înceapă un nou mandat, ceea ce s-a și întâmplat, e un semnal
prost cu privire la ceea ce avea să urmeze.
Nu doar social-democrații reacționau revoltați, ci și liberalii.
Prim-vicepreședintele PNL, Ludovic Orban, declara că modul în
360 DANIEL MORAR
..nea fost „săltat“ senatorul PSD îi amintește de vremuri triste,
ncmțelegând de ce era nevoie să fie luat pe sus, ca ultimul pușcă-
। iaș. Recunoștea că nu știe despre ce e vorba, dar atrăgea atenția
. .1 e vorba de un senator, vicepreședinte al Comisiei de apărare.
Președintele Băsescu le dădea tuturor replica: „Dacă ci neva crede
i .1 președintele se ocupă cu chemările la DNA este cel puțin copil.
( ..) Probabil au rămas cu niște reflexe de când erau la guvernare“'.
Oricum, cei ce se arătau intrigați erau în confuzie cu privire
l.i imunitatea senatorului, care îi asigura protecție împotriva re-
111 ierii, arestării și percheziționării. în cazul Voicu se emisese doar
un mandat de aducere și nicidecum o ordonanță de reținere. în
.iceeași zi, procurorii anunțau punerea în mișcare a acțiunii pe
nale împotriva sa și luarea măsurii obligării de a nu părăsi loca-
I i I atea. Rețineau în sarcina acestuia două infracțiuni de trafic de
influență constând în aceea că, în cursul anului, ar fi pretins și
primit sume de bani de la oameni de afaceri pentru soluționarea
favorabilă a unor cauze civile și penale aflate pe rolul organelor
judiciare, fără alte detalii la acel moment2.
Tocmai lipsa detaliilor îi agita pe colegii de partid ai lui Voicu.
! )upă ce acesta, la ieșirea de la DNA, aducea la cunoștință că timp
de 30 de zile nu are voie să se vadă cu Marian Vanghelie, Viorel
Hrebenciuc și Dan loan Popescu, Vanghelie declara public că 1-a
sunat pe Voicu și că acesta i-a spus că lucrurile sunt complicate
și că ar trebui să vorbească mai puțin, pentru a nu plana suspi
ciuni și asupra lui. Tot Vanghelie ținea să precizeze într o mani
eră amuzantă că nu el este cel care nu are voie să ia legătura cu
Voicu, ci Voicu nu are voie să ia legătura cu el, și ne asigura că el
este în regulă:
„Nu am nici o problemă. Dacă aveam vreo problemă, eram internat în
spital sau eram plecat în concediu. Nu plec nicăieri în concediu, rămâ
nem aici și ne vom asigura că se vor face toate procedurile democratice
pentru a vedea cine a câștigat alegerile“3.
Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, afirma, în schimb, că nu

știe nimic de interdicțiile impuse senatorului Cătălin Voicu, însă
că nu crede în coincidențe. Mircea Geoană aprecia că aducerea la
CAZUL VOICU 361

DNA a senatorului social-democrat a fost un gest abuziv din par
tea lui Traian Băsescu și un semnal de intimidare la adresa „oricui
mai mișcă în front“. Grupul PSD din Senat atrăgea atenția că de
putații și senatorii nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați
decât cu încuviințarea Camerei din care fac parte, așadar reținerea
și audierea lui Cătălin Voicu s-a petrecut printr-un comportament
abuziv al DNA, motiv pentru care solicita explicații ministrului
justiției.
Presa, saturată de autovictimizarea oamenilor politici, își
muta atenția în altă parte. Afla că judecătorul Florin Costiniu,
președintele Secției civile și de proprietate intelectuală a ÎCC),
este urmărit penal de procurorii anticorupție pentru complici
tate la traficul de influență de care era acuzat Cătălin Voicu. Lu
mea justiției era surprinsă și bulversată, președintele CSM, Virgil
Andreieș, și președintele ÎCCJ, Lidia Bărbulescu, refuzând să co
menteze punerea sub acuzare a judecătorului pe motiv că nu au
fost informați de către procurori și nu știu despre ce e vorba. în
acele zile urma să se afle și numele omului de afaceri pentru care
intervenise Cătălin Voicu la judecătorul Costiniu. Costel Cășu
neanu era acuzat de săvârșirea infracțiunii de cumpărare de in
fluență pentru că i-ar fi cerut senatorului PSD să intervină la
președintele Secției civile a instanței supreme, Florin Costiniu,
pentru ca acesta, la rândul său, să intervină în favoarea omului
de afaceri la colegii judecători de la Secția de contencios adminis
trativ a instanței supreme, care judecau o contestație referitoare
la o licitație publică pe care Cășuneanu o pierduse4.
Voicu nu își traficase influența în schimbul unor sume de bani
doar pentru Costel Cășuneanu, astfel că procurorii au extins cer
cetările și cu privire la sprijinul contra cost promis unui alt om
de afaceri, Marius Locic. Omul de afaceri avea un dosar penal
deschis la Poliția București, îi era frică de arestare, astfel că i-a
cerut sprijinul senatorului, care l-a asigurat că rezolvă problema.
După două luni, în februarie 2oro, apăreau alți învinuiți în
același dosar. Senatorul PSD Alexandru Mazăre, fratele mult mai
celebrului primar al Constanței, Radu Mazăre, a fost pus sub în
vinuire, fiind acuzat și el de trafic de influență. Cristian țipa,
362 DANIEL MORAR

judecător la Secția penală a instanței supreme, era pus sub acu
zare în dosarul senatorului Cătălin Voicu. Presa relata că soția
judecătorului Cristian Jipa era deputat, colegă de partid cu Voicu,
membră în Comisia juridică a Camerei Deputaților.
Public nu se cunoșteau prea multe date despre caz, însă pentru
procurori tabloul relațional și infracțional din jurul senatorului
Voicu era relativ conturat, astfel că am decis să cerem arestarea
lui. Pentru asta trebuia însă ca Senatul să-i ridice imunitatea. I-am
solicitat ministrului de justiție să sesizeze Parlamentul în vederea
încuviințării arestării senatorului, pe care îl acuzam de trafic de
influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Pentru a-i
convinge pe parlamentari, au fost anexate solicitării copii ale
probelor din dosar. Deși știa bine ce a făcut și presupunea ce
probe sunt la dosar, senatorul Voicu declara public că e nevinovat,
că probele sunt simple supoziții, dar adopta o poziție fatalistă:
„într-o țară care este jefuită în lung și în lat, dacă arestarea mea, care nu
are nici o legătură cu economia sau cu bugetul sau cu criza cu care se
confruntă țara, este considerată o soluție binevenită, eu nu am ce să fac
decât să mă supun deciziei“5.
Le cerea, în același timp, senatorilor să fie vigilenți și să verifice

cu atenție legalitatea probelor DNA, iar aceștia chiar au fost vigi
lenți și au verificat cu atenție documentele primite, în principal
pentru a vedea dacă numele lor se află în dosar. Interceptările pe
care le aveau redate în înscrisurile înaintate scoteau la iveală
nume de politicieni, magistrați și oameni de afaceri din jurul se
natorului inculpat. Presa reda, cu savoare, părți din conținutul
interceptărilor. Subiectele discuțiilor publicate vizau intervenții
pe lângă magistrați ai ÎCCJ, intervenții la TGP, planurile senato
rului Voicu de a deveni ministru de interne în cazul în care Mir-
cea Geoană ar fi câștigat alegerile prezidențiale, refacerea „rețelei“,
reformarea SRI, desființarea DNA, dorința lui privind arestarea
lui Neculai Onțanu și „întocmirea unor dosare“ Iui Gabriel Oprea.
Un prim fragment era cel în care Cătălin Voicu discuta cu ju
decătorul Florin Costiniu despre dosarul omului de afaceri Costel
CAZUL VOICU 363

Cășuneanu, iar apoi un fragment dintr-o discuție dintre Costel I
Cășuneanu și Florin Costiniu în care judecătorul vorbea despre I
intervenția sa și se declara indignat pentru că problema nu a pu 1
tut fi rezolvată:
Cășuneanu Costel: Bună seara, am onoarea, să trăiți!; Costiniu Florin: |
Domnu...îmi pare rău că trebuie să nu vă dau o veste bună. Dar după ce s-a... in I
fond, după casare s-a menținut soluția de la Curtea de Apel. Vreau să vă spun că I
mie-mi tremură nu numai vocea, îmi tremură mâinile de... nervi și de indignare 1
pentru ce s-a întâmplat. Credeți-mă căfratele dumneavoastră, care e lângă mine, I
și cu mine am făcut nu ce era omenește posibil, mai mult decât atât. Vorbesc pe 1
un telefon care probabil este ascultat. (...) E Dumnezeu deasupra, nu ce era ome- |
nește posibil, mai mult decât arfifost omenește posibil. Din păcate, una dintre a
doamnele cu pricina, doamna din Ploiești, afăcut pactul cu diavolul, probabil pe 4
bani mulți, iar celelalte două, mai temătoare, mai speriate. Speriate de mediati I
zare, speriate de așa... au fost forțate pur și simplu să...; Cășuneanu Costel:
Incorect, total incorect; Costiniu Florin: Total, total. Este o mizerie, o batjocură. 1
Vom vedea ce remedii juridice a... mai sunt, ce anume se mai poateface, dar asta |
aș vrea să rețineți și vă spun, este un Dumnezeu care le știe pe toate. Nu, nu ceea I
ce era îndeobște defăcut pentru a ajuta un prieten, unfrate. Mai mult decât atât. ]
Și când o să veniți, o să am rugămintea să ne întâlnim o jumătate de oră să bem 9
un pahar de apă împreună...; Cășuneanu Costel: Cu mare plă...; Costiniu
Florin: Și să vă povestesc că, repet, ă... dacă nufac atac cerebral în următoarea
oră, nu maifac niciodată. Nu fac niciodată, pentru că s-a dat o soluție, nu, eu vă 1
spun acuma pe telefoanele astea ascultate, super ascultate... S-a dat o soluție 1
strâmbă, cu totul și cu totul alte considerente decât dreptatea, decât legea, decât |
tot; Cășuneanu Costel: Asta e...; Costiniu Florin: Una dintre doamne, deși a l
fost rugată la cel mai înalt nivel cu putință, a preferat argintii, cum se spune. Iar 1
celelalte două, defrică și terorizate de asta, care-i mai bătrână, care a fost preșe- 1
dintă de tribunal, care nu știu ce, le-a...așa amenințate cu DNA, cu dracu’să le ia. j
Deci vă spun, am avut inclusiv la opt jumătate, azi de dimineață, ultima, ultima j
discuție. (...)
Voicu se arăta și el la fel de supărat pe judecătoare și pe regimul

Băsescu că nu reușise să-i obțină câștig de cauză lui Cășuneanu la
Curtea Supremă.
Tot dintr-o discuție interceptată reieșeau promisiunile lui
Voicu făcute omului de afaceri Marius Locic, cel care se temea de
arestare:
Voicu Cătălin: Eu mâine, o spun cu voce tare, îmi pun fundul in mașină și mă
duc direct, personal, pentru dl Locic... la Poliția Capitalei. Ba nu. O să mă duc la
1GP și îi chem la mine, într-un birou la IGP pe cei de la Capitală; Locic Marius:
364 DANIEL MORAR

Mai bine așa; Voicu Cătălin: Și rezolv această problemă. Și eu vă asigur că nu
se va întâmpla nimic. Dar nici nu vă spun cu cine vorbesc, pentru că...; Locic
Marius: Nu, nu, nu. Nici nu trebuie; Voicu Cătălin: ...dvs. puteți scăpa, fără să
vă spun un nume. Eu vă spun că mă duc la o persoană autorizată, îi chem pe toți
în birou, acolo și pe ăla și pe ăla și pe ăla... situația: «Domnilor, dacă apreciați în
viață ce amfăcut și eu pentru voi cât eram la Palatul Cotroceni, dacă vețifi azi în
viață...(...) de câte ori v-am tratat cu respectul cuvenit, cu prietenie, și n-am dat
drumul la niște... (neinteligibil)... în ce vă privește, vă rog foarte mult, uitați-vă
de zece ori!» Părerea mea, opinia mea...; Locic Marius: Da, da; Voicu Cătălin:
...este că Locic dacă are probleme are numai de natură comercială, nu este un escroc,
nu este țepar, nu e bandit...; Locic Marius: Nu, dar puteți să spuneți că l-a ame
nințat;Voicu Cătălin: ...nu se justifică arestarea. Și atunci...; Voicu Cătălin: Și
atunci eu vă rog, și luați-o ca o rugăminte personală; pentru că eu, în momentu'
când o rugăminte de-a mea este refuzată, eu o iau ca pe un afront personal. (...)
în alte discuții purtate în 2009 și înregistrate, Voicu se arăta re

voltat de situația din partid și din justiția română, vorbea despre
relațiile sale, despre șantaj ca mod de lucru, despre rețele, fiind
convins că dacă va ajunge ministru de interne va pune lucrurile
la punct și va avea la dispoziție toată justiția:
Voicu Cătălin: ...asta, să ne ajute Dumnezeu, vine turul doi, ș-atunci... se duce
la negociere, vreau Internele. Dacă nu mă duc la Interne, da...; Mazăre Alexan
dru: Eu am vorbit cu Radu...; Voicu Cătălin: Ascultă-mă un pic! Dacă eu m-am
dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiția în mână,
ai toată Curtea...; Mazăre Alexandru: Da' ai să arestezi? Dumneavoastră?;
Voicu Cătălin: Da, am Poliția, vreau să-l arestez pe Onțanu, vreau să-i fac do
sare lu’ Oprea, credeam că poate vine de la... de la... de jos dosaru’, sus merge
șnur! Pentru că eu sunt singuru’ personaj care am tot... toată cane... conexiunea
în mână, și-ai văzut că în Procuratură, în Justiție și...; Mazăre Alexandru: Am
o întrebare ca să înțeleg...; Voicu Cătălin: Da; Mazăre Alexandru: Sunteți cu
Vanghelie, da?; Voicu Cătălin: Da. (...) Colegul, ascultă ce-țispun! Dacă mă duc
acolo, în trei ani de zile pot face toată rețeaua din România! Acu’, dacă pierdem
alegerile, rețeaua e înfuncțiune (...) înțelegi? Ai rețea, reziști ca săfacem gherilă
urbană. (...)
Voicu Cătălin: Neprezența mea în vârfu’ Ministerului de Interne se rostogolește
ca un bumerang împotriva mea, imaginea Poliției, a Curții, la noi. Ei nu înțeleg
chestia asta. Ei înțeleg că amfostfentat a doua oară. Mi-arfi mult mai simplu să
bag un băiat bun, să mă asculte... (neinteligibil)... da?Da’ dacă-l încăleca cei de
la SRI?Dacă îl încalecă cei de la Parchet? Nefiind eu acolo, eu am altă relație. Pe
unii îi cunosc și în alte poziții, mai cunosc cu perucă-n cap, pe alții îi cunosc și cu
fetițe ce fac. Cu mine le-a... dacă mă duc și-i spun: «Domnule procuror general,
am o mare rugăminte! Și va rămân îndatorat, dosaru’ ăsta vreau să rămână
așa!» Și am dat cu palma, nouăzeci și nouă la sută rămâne cum spun eu! Dacă-l
CAZUL VOICU 365

rog cutare, găsește cinșpe elemente, să ni-l întoarcă pe puștiul ăla de... (neinteligi
bil)... Da ’ eu dacă mă uit într-un dosar, știu unde să caut, c-amfost la Gheorghc
Robu... (neinteligibil)... Și nu mă poa, poate păcăli nimeni! (...); Din toate motivele
care ți le-am expus, câte o hârtie din trecutu’fiecăruia, i-am ținut pe loc și i-am
făcutfideli. Și unii dintre ei chiar dacă-s ofițeri SRI, mai erau pe state și SIE. Și
toate astea erau la generalu’ Iliescu, cu eram în departamentul de lucru... (nein
teligibil)... Un om ți-e loial dacă are un motiv. (...)
în fine, într-o întâlnire a lui Voicu cu Alexandru Mazăre, judecă

torul Cristian Jipa și chestorul de poliție în rezervă Constantin
Matei, tot din noiembrie 2009, Voicu își devoala planurile cu pri
vire la reorganizarea DNA și la intenția lui de a ne da afară în așa
fel încât să poată să „omoare“ dosarele penale:
Voicu Cătălin: Să unim DNA-ul cu DIICOT-ul!; Matei Constantin: Da’ ei
știu...; Voicu Cătălin: Ca să pot da afară pe toată lumea; Matei Constantin:
Da’, poate, îl știe Brăiloiu mai bine!; Voicu Cătălin: Purificare!Nu mai e Direcția
Națională Anticorupție, Direcția de Crimă Organizată și Anticorupție! Am de
mult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu de la pensie, l-ai pus acolo, ai
terminat, efiară! Dosarul „Flota“ a lucrat el, tot cu Vasile Drăghici, de la ei de la
Constanța și cu Oțel, procuroru’ ăsta...; Mazăre Alexandru: Băi, șefule, da’ nu
ne ia iar pe noi?; Voicu Cătălin: Nu!; Mazăre Alexandru: îm?; Voicu Cătă
lin (vorbește în șoaptă): Cine să vă mai ia pe voi?; Mazăre Alexandru: Păi nu
știu, întreb și eu!; Voicu Cătălin: Un Dumnezeu, poate, atât!; (...); Mazăre
Alexandru: Colegul, cică au reușit să ne amețească! Dacă dă ordin la ANI și-i
face lu’ ăsta trei dosare în două luni, cum dracu’să nu te gândești la dobito...?;
Voicu Cătălin: Și finalitatea care e? (...) ANI e o instituțiefără nici oforță juri
dică, e un căcat. Tot la Parchet ți le trimite, și acolo le omoram, lasă-le dracu’!
Am redus la minimum posibil dialogurile și „monologurile“ pro

tagoniștilor noștri prezentate în paginile acestei cărți, dar pe aces
tea am ales să le redau ca atare tocmai pentru a nu lipsi cititorul
de privilegiul de a le percepe direct, neintermediat, de a intra în
atmosferă, de a le savura sau a se revolta.
Toate dialogurile de mai sus și multe altele se găseau în docu
mentele înaintate Parlamentului, iar conținutul lor a ajuns la
opinia publică prin intermediul presei.6 în efervescența sa, Voicu
dădea detalii și cu privire la alte intervenții de-ale sale în favoarea
unor colegi de partid sau de Parlament, însă economia acestei
cărți mă face să nu le mai redau aici. Presa consemna că acestea
nu făceau decât să arate complicitatea dintre magistrații și
366 DANIEL MORAR

poli Liștii corupți, politicieni și oameni de afaceri, adică infrastruc-
l ura mafiotă a regimului politic instituit sub Ion Iliescu, și scotea
in evidență faptul că rapoartele Comisiei Europene au criticat
.iiitudinea clasei politice vizavi de reforma sistemului judiciar,
insă nici unul nu a surprins putregaiul care macină magistratura
। conexiunile nefirești ale acesteia cu lumea politică, a afacerilor,
a i nterlopilor și a serviciilor secrete7. Alți jurnaliști considerau că
dosarul Voicu este un moment de cotitură pentru justiția română
și că devoalarea acestei rețele de tip mafiot construită de senato
rul PSD în jurul principalelor instituții de aplicare a legii echiva
lează cu prăbușirea Fondului Național de Investiții. Ministrul
l ustiției, Cătălin Predoiu, susținea și el că sistemul judiciar se află
la un final de epocă, pe o graniță între epoca postdecembristă și
cea postaderare la Uniunea Europeană, și declara că se văd deja
zorii unor alte vremuri în sistemul judiciar. Era momentul com
parațiilor radicale și al metaforelor curajoase.
Conștienți de impactul dezvăluirilor, liderii PSD au decis să
se distanțeze de Cătălin Voicu. Victor Ponta, care între timp de
venise președintele PSD, cerea excluderea senatorului din partid,
afirmând că, dacă stenogramele sunt adevărate, el se desparte de
acest mod de a face politică, însă președintele de onoare al PSD,
Ion Iliescu, era teribil de revoltat, afirmând că interceptările din
cazul Voicu reprezintă o diversiune și „o porcărie securistică“,
fără să poată spune cine se află în spatele acestei diversiuni. Din
punctul său de vedere, ceea ce rezulta din interceptări era doar
faptul că Voicu ar fi un palavragiu.
Lucrurile nu evoluau bine pentru Voicu, Comisia juridică a
Senatului urmând să dea aviz favorabil cererii de încuviințare a
arestării. Asta l-a făcut pe senatorul inculpat să le atragă atenția
colegilor săi că încuviințarea arestării sale preventive deschide
cutia Pandorei și că vor urma și alții, care acum au impresia că
sunt de neatins. Susținea doct că „un precedent odată creat în
seamnă un precedent dat“. Senatorii însă, pe 24 martie, au încu
viințat la limită, cu doar două voturi peste numărul necesar,
arestarea preventivă a lui Voicu. Acesta, precaut, se internase cu
o noapte înainte în spital.
CAZUL VOICU 367

Procurorii de caz au solicitat apoi ÎCCJ arestarea senatorului,
iar instanța a decis arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de
zile. Cazul ajungea și în presa internațională, Le Monde relatând că
decizia parlamentarilor români de a permite arestarea senatorului
socialist Cătălin Voicu reprezintă o premieră pentru România.
Dacă Parlamentul a ieșit onorabil din povestea asta, despre
sistemul judiciar nu se poale spune același lucru. Presa semnala
că acest caz reprezintă o palmă pentru justiție atâta vreme cât
CSM nu se delimitează de judecătorii Costiniu și țipa, care, deși
învinuiți, continuau să participe la ședințe de judecată. CSM a
solicitat Inspecției Judiciare să facă verificări cu privire la jude
cătorii puși sub acuzare în cazul senatorului Cătălin Voicu. Cor
pul judecătorilor nu credea că această sesizare rezolvă problemele
din sistem, astfel că 500 de judecători au semnat o petiție pentru
consolidarea sistemului judiciar, pătat de multe acte de corupție,
solicitând CSM să ia măsuri ferme pentru curățarea sistemului,
apreciind că încălcarea Codului deontologic este la fel de dăună
toare precum actele de corupție. Mișcarea magistraților, care era
susținută de peste 600 de personalități și membri ai societății
civile, a fost considerată o premieră pentru că cerea reformarea
justiției din interior prin asumarea unor valori morale, iar nu
doar prin modificări legislative8. Președintele CSM, Florica Beji
nariu, le răspundea semnatarilor petiției că va solicita opinia
instanțelor și parchetelor cu privire la modificarea legii în legă
tură cu suspendarea din activitate a magistraților cercetați penal.
Observam cum sistemul judiciar se angaja să aplice standardele
etice ale profesiei doar în situația unui scandal public, însă și
atunci o făcea palid.
Procurorii anchetatori nu puteau aștepta de la CSM să facă
curățenie în propria ogradă și, la începutul lui aprilie, îl rețineau
pe judecătorul Florin Costiniu, alături de cei doi oameni de afa
ceri, Cășuneanu și Locic, cumpărătorii de influență, propunând
instanței arestarea lor preventivă. După 16 ore de dezbateri și
deliberări, instanța supremă a dispus arestarea celor trei pentru
29 de zile. Cea mai cunoscută asociație profesională a judecători
lor și procurorilor, Asociația Magistraților din România (AMR),
368 DANIEL MORAR

protesta față de purtarea în cătușe a judecătorului Costiniu, con
'.iderată tratament „degradant“, și susținea că aceasta este o de
monstrație nepermisă de forță și o discreditare a puterii
judecătorești. AMR, al cărui președinte de onoare era chiar soția
judecătorului încătușat, Viorica Costiniu, nu se arăta însă deloc
i <• voltată și îngrijorată de discreditarea puterii judecătorești prin
actele de corupție de care era acuzat unul din cei mai înalți ma-
gistrați ai țării9.
După trei zile, în recurs, completul de nouă judecători al in
stanței supreme a decis eliberarea din arest a lui Florin Costiniu,
Costel Cășuneanu și Marius Locic și înlocuirea, pentru toți trei,
a măsurii arestării cu obligația de a nu părăsi țara. Judecătoarea
V iorica Costiniu clama că adevărul a ieșit la iveală și că merge să-și
ia „averea cea mai de preț acasă“. După nici o săptămână, deși
pretindea că are adevărul în buzunar, Florin Costiniu, suspendat
din funcția de judecător al ÎCCJ, cerea să fie pensionat, iar CSM
lua act de pensionarea sa. După o lună și judecătorul țipa cerea
același lucru, astfel că, în luna septembrie, președintele Băsescu
semna decretele de pensionare pentru amândoi.
Doar Cătălin Voicu mai rămânea în arest, cererile sale de eli
berare fiind respinse în mod repetat de instanță, fie pentru că erau
făcute prea devreme de la momentul arestării, fie pentru că, apre
ciau judecătorii, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt
deosebit de grave raportat la modalitatea de desfășurare a activi
tății infracționale, la calitatea acestuia de senator și de vicepreșe
dinte al Comisiei de apărare din cadrul Senatului.
în acest context, președintele Băsescu declara că dosarul mult
mediatizat era rezultatul unui proces prin care statul își apără
securitatea, înlăturând clientela politică din structurile de sigu
ranță, dosarele penale ale lui Voicu și Cășuneanu fiind rezultatul
acestui proces.
Pentru public începea însă o nouă poveste în cazul Voicu, le
gată de citarea la DNA ă lui Mircea Geoană și a soacrei sale, Mar
gareta Costea. Presa relata că citarea lui Geoană ar fi avut legătură
fie cu intermedierea soluționării unor probleme ale vicepreședin
tei PSD Dolj, Maria Schutz, fie cu dosarul penal privind modul în
care soacra sa a obținut certificat de revoluționar.
CAZUL VOICU 369

Președintele Senatului declara că nu a intermediat chestiuni
nelegale și că nu a cerut nimănui să facă ilegalități, catalogând
drept minciuni SMS-urile invocate de procurori. România Liberii
relata însă că fostul lider al organizației de femei PSD Dolj, Maria
Schutz, în timp ce era cercetată de procurorii DNA pentru săvâr
șirea a trei infracțiuni de înșelăciune prin care ar fi păgubit statul
român cu circa cinci milioane de euro, i-a cerut ajutorul lui Mircea
Geoană în 2006, iar acesta a trimis-o la Cătălin Voicu, asigurând-o
că o ajută cu ce are nevoie. Geoană nu i l-a recomandat pe Voicu
ca pe un avocat pe care să-l angajeze, ci pentru calitatea lui de
general: „Te rog să îți notezi un număr de telefon... O secundă, ca
să-l scot din memorie... Domnul general Voicu Cătălin. [...] Sună I
acum, te întâlnești cu el și te ajută cu ce ai nevoie.“10
Margareta Costea declara și ea că nu i-a cerut niciodată sena
torului Cătălin Voicu să intervină în vreun dosar penal, dar presa
făcea legătura dintre ea și audierea, în aceleași zile, a fostului
prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului
1 București, Mircea Ene, cu privire la modul în care fuseseră so
luționate două sesizări referitoare la soacra lui Mircea Geoană11.
Procurorul Ene a dezmințit orice interferență a senatorului Voicu
în activitatea parchetului, precizând că singura dată când l a aju
tat parlamentarul a fost pentru obținerea unor medicamente. Voi
reveni asupra acestei povești.
Nu știu exact de ce, probabil că aprecia că e prea mult ceea ce
se întâmpla în dosarul Voicu, dar fiind convins că toate acestea
erau din cauza președintelui Băsescu, în discuția publică a inter
venit fostul președinte al țării Emil Constantinescu, care a decla
rat, nitam nisam, că, în 1999, când era cercetat în dosarul „Flota“,
Traian Băsescu putea fi dus în cătușe la parchet, dar că el s-a opus
având în vedere că interesul țării înainte de integrare era să nu se
spargă coaliția de guvernare, Băsescu fiind „un personaj impor
tant al unui partener foarte important de guvernare“12.
La sfârșitul lui mai, procurorii au întocmit rechizitoriul și i au
deferit justiției pe senatorul Cătălin Voicu pentru trafic de influ
ență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe Florin Costiniu,
judecător la ÎCCJ, fost președinte al Secției civile și de proprietate
370 DANIEL MORAR

11) lelectuală, pentru complicitate la trafic de influență, pe Costel
i .ișuneanu pentru cumpărare de influență și pe Marius Locic,
ac uzat de cumpărare de influență, fals în înscrisuri sub semnătură
privată și participație improprie la fals intelectual. în rechizitoriu
se reținea că în perioada iulie-noiembrie 2009, în schimbul foloa
selor materiale reprezentând suma de 200.000 de euro (pretinsă
și primită de Voicu de la Cășuneanu), inculpatul Florin Costiniu
I a sprijinit pe inculpatul Cătălin Voicu să intervină pe lângă ma
gistrații Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul
ICC | pentru a i determina să adopte o soluție în favoarea societă-
| ii la care Costel Cășuneanu era asociat. De asemenea, procurorii
stabileau că, în perioada 30 august-21 octombrie 2009, Cătălin
Voicu a pretins și primit de la Marius Locic suma de 119.000 de
lei, promițându-i că în schimb va interveni pe lângă polițiștii Di
recției Generale de Poliție a Municipiului București și-i va deter
mina să nu dispună măsura preventivă a reținerii împotriva
omului de afaceri, ci să propună soluția de neurmănre penală
într-un dosar în care acesta era cercetat pentru înșelăciune. Pen
tru a ascunde această din urmă faptă de corupție, Voicu și Locic
au întocmit și prezentat organelor de control ale Gărzii Financi
are și organelor de urmărire penală documente justificative în
tocmite cu date nereale13.
Dosarul se disjungea în ceea ce privea presupusul trafic de
influență a lui Voicu asupra judecătorului Jipa în interesul lui
Mazăre. în acest caz, Voicu ar fi trebuit să intervină pentru a fi
puși sub acuzare doi specialiști ai DNA, care au întocmit un raport
de expertiză într-un dosar în care era vizat Radu Mazăre. Pentru
aceasta, Cătălin Voicu l-ar fi contactat pe judecătorul Cristian țipa,
cu care s-a întâlnit într-un restaurant, unde a fost și Alexandru
Mazăre, fratele primarului Constanței. Judecătorul Jipa nu a în
trebat care este scopul întâlnirii, a preluat însă actele din cazul
de interes al lui Mazăre și a plecat. Jipa a recunoscut anchetate
iilor că îl cunoștea pe Cătălin Voicu de când era judecător la Tri
bunalul București și că „l-a perceput ca având o poziție foarte
puternică în PSD, motiv pentru care a apelat să o sprijine pe soția
sa“, Ruxandra Jipa, deputat PSD14.
CAZULVOICU 371
în fața membrilor CSM care judecau acțiunea disciplinarii
pornită împotriva sa, judecătorul Jipa declara că senatorul Voicu
i-a salvat viața și avea o datorie morală față de el. Magistratul a
relatat că, în urmă cu trei ani, a suferit o criză și a fost internat de
urgență, însă că risca să moară pentru că spitalul nu avea apara
tura necesară. Soția sa a apelat la ajutorul senatorului, iar acesta
s-a implicat pentru mutarea judecătorului la alt spital, unde a fost
operat în regim de urgență. Cu privire la caz, Cristian Jipa le spu
nea judecătorilor că a fost sunat de către Cătălin Voicu, care i a
cerut să se întâlnească la restaurantul Select pentru a discuta o
problemă foarte importantă și că, deși inițial a refuzat invitația
pentru că era obosit, s-a dus la restaurant, unde era și senatorul
PSD Alexandru Mazăre. Acolo judecătorul a primit de la Voicu
un bilet care conținea numărul completului și numele judecăto
rilor. „Am avut un moment de cumpănă. Acum îmi vine să-mi
dau pumni în cap“, a declarat Jipa. Magistratul a spus că a ezitat
să ia biletul, însă s-a gândit că informațiile cerute erau publice. A
pierdut ulterior biletul și nici nu s-a interesat de informațiile ce
rute de Voicu. CSM a decis sancționarea judecătorului Jipa cu
reducerea salariului cu r5% pentru o lună15.
în povestea lui Voicu, liderul PSD Victor Ponta ajungea la con
cluzia că președintele Traian Băsescu avea în plan distrugerea
PSD folosindu-se de DNA, ANI și celelalte instituții ale statului.
După doi ani, instanța supremă îi găsea vinovați pe toți cei
inculpați și le stabilea pedepsele. Senatorul PSD Cătălin Voicu era
condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, Costel Cășuneanu,
la 4 ani cu suspendarea executării pedepsei, judecătorul Florin
Costiniu, la 3 ani de închisoare cu suspendare, iar omul de afaceri
Marius Locic, la 4 ani de detenție. Judecătorii explicau pedeapsa
aplicată lui Voicu motivând că faptele acestuia au un grad de pe
ricol social ridicat, întrucât s-a folosit de calitățile sale de înalt
demnitar și a angrenat în activitățile infracționale magistrați,
polițiști și funcționari publici, creând nu doar prejudicii de ima
gine autorității din care făcea parte, dar și o stare de neîncredere
a societății în autoritățile statului. Prejudiciul de imagine, arăta
instanța, a vizat și autoritatea judecătorească referitor la care
372 DANIEL MORAR

inculpatul a acreditat ideea că poate fi influențată și subordonată
.11 isfacerii intereselor anumitor persoane16.
I nstanța explica și de ce a suspendat executarea pedepsei lui
i listei Cășuneanu, unul din motive fiind acela că a fost singurul
dintre inculpați care a ajutat organele judiciare să descifreze lim-
I >ajul codat al senatorului Voicu. Așa s-a aflat că atunci când Voicu
folosea expresii de genul „procedură medicală“, „tratament“ se
i eferea la dosarul civil pentru care făcea intervenția, expresia „Di
i ccția Națională de Sănătate Publică“ însemna Direcția Națională
Anticorupție, expresiile „doamna doctor“ și cele „două doamne
adjuncte“ se refereau la judecătorii care au compus completul de
judecată învestit cu soluționarea dosarului în care a intervenit.
N u a fost clar însă de ce instanța a suspendat executarea pedepsei
judecătorului Costiniu.
Epoca de aur a magistraților corupți
Judecători și procurori în slujba infractorilor. Când justiția devine
o afacere profitabilă
în 2010, magistratura intra într-un an tulbure, marcat de o sume

denie de cazuri de corupție descoperite de procurorii DNA în rân
dul judecătorilor și procurorilor. Nu trecea o lună fără ca un
magistrat să nu fie arestat sau trimis în judecată!
I-am văzut mai sus pe doi dintre judecătorii celei mai înalte
instanțe din România, ÎCCJ, cum deserveau infractorii și se simțeau
indignați atunci când nu puteau obține soluția cerută de „clienții“
lor. Nici unul din cei doi judecători nu a făcut închisoare, Costiniu
fiind condamnat cu suspendarea executării pedepsei, iar Jipa pier
zând câțiva lei din salariul pe o lună. Amândoi se bucură în prezent
de pensiile speciale acordate pentru serviciul în slujba justiției.
Actele de corupție și de fraudă în magistratură, așa cum am
văzut deja, nu erau tocmai izolate. Acum însă erau mai multe ca
oricând și priveau magistrați care dețineau funcții de conducere
în instanțe sau parchete, fiind situați tot mai sus în ierarhia sis
temului judiciar. Arestările au început în noiembrie 2009, înainte
de izbucnirea scandalului Voicu, atunci când judecătorul praho
vean Dumitru Rebegea, președintele Secției penale a Tribunalu
lui Prahova, a fost arestat preventiv pentru că primise suma de
30.000 de euro de la două persoane arestate pentru a le pune în
libertate. Mituitorii erau arestați preventiv în dosarele DIICOT,
unul fiind liderul unei cunoscute grupări interlope. Ambii, sfă-
tuiți de judecător prin intermediul avocatei Viorica Pilică cum să
procedeze, au fost puși în libertate de Rebegea1.
374 DANIEL MORAR

Atunci când a venit rândul lui Rebegea, magistrații Curții de
Apel București justificau arestarea lui prin faptul că judecătorul
■■ a folosit de calitatea sa pentru a ajuta inculpații să fie eliberați,
provocând o gravă atingere încrederii în actul de justiție și o sus
piciune care se poate răsfrânge asupra activității de judecată în
general. Instanța a constatat că judecătorul Rebegea și complicea
sa au profitat de vulnerabilitatea sistemului ECRIS, care asigura
repartizarea aleatorie a cauzelor la completele de judecată, în sen
sul că, prin demersurile întreprinse pe lângă grefierele de la Ju
decătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, Viorica Pilică se asigura
că dosarele în care avea interes ajungeau la completul condus de
Rebegea.
După o lună de zile, un alt magistrat cu funcție de conducere
era prins în flagrant de procurorii anticorupție de la DNA Brașov,
atunci când lua mită pentru returnarea unor corpuri delicte. Pro
curorul-șef al Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Covasna, Alexandru Kiss, era reținut și prezentat ju
decătorilor cu propunere de arestare preventivă pentru luare de
mită și favorizarea infractorului. Persoana de la care procurorul
a cerut mită era cercetată chiar de el pentru mai multe infracțiuni,
între care și cea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor,
întrucât la domiciliul său au fost găsite și ridicate în urma unor
percheziții domiciliare șapte săbii ninja și 16 cuțite, toate depuse
la biroul de corpuri delicte de la parchet. Posesorul acestui arsenal
de arme albe a insistat ca procurorul să-i restituie două săbii, din
tre care una japoneză, iar Kiss, în schimbul a 4.000 de lei, a fost
de acord. Pentru a nu se observa lipsa acestora, inculpatul a adus
la schimb alte două săbii pe care procurorul anchetator le a pus
în locul celor ridicate la percheziție.
în fața judecătorilor care au dispus arestarea sa, procurorul-șef
recunoștea că a greșit atunci când a acceptat să schimbe corpurile
delicte și spunea că regretă faptul că a cedat insistențelor incul
patului, care l-a și denunțat apoi, arătând însă că nu a considerat
că săvârșește o infracțiune, că nu l-a favorizat în nici un fel pe
posesorul săbiilor atâta vreme cât nu obiectele în sine contau, ci
doar numărul lor. Evident că nu era așa. Orice alt procuror s-ar fi
EPOCA DE AUR A MAGISTRAȚILOR CORUPȚI 375

gândit probabil că percheziția a fost efectuată superficial din mo
ment ce inculpatul poseda și alte săbii, care nu au fost găsite, și
pe care, iată, le oferă la schimb tocmai procurorului. Nici instanța
nu i a împărtășit punctul de vedere și l-a condamnat la 3 ani de
închisoare cu executare, atât pentru mită, cât și pentru favoriza
rea infractorului2.
Sistemul judiciar de la începutul lui 2010 avea și o altă pro
blemă. Judecătoarea Florica Bejinaru era aleasă președintă a CSM,
iar o parte a sistemului judiciar contesta poziția sa din pricina
suspiciunilor de colaborare cu Securitatea. Povestea începuse în
urmă cu cinci ani, în 2005, când ministrul justiției, Monica Ma
covei, solicitase Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Se
curității efectuarea unor verificări cu privire la posibila calitate
de agent sau colaborator al Securității a membrilor CSM. Minis
trul declara apoi că, printr-o decizie din mai 2005, Colegiul CNSAS
a stabilit calitatea Floricăi Bejinaru de colaborator al Securității,
precum și faptul că aceasta a făcut poliție politică. Ulterior, după
un an, în iulie 2006, aceeași instituție a revenit și a constatat con
trariuF. Macovei a cerut Colegiului CNSAS procesul-verbal de
ședință, pentru a vedea temeiurile care au stat la baza luării deci
ziei CNSAS din iulie 2006 de schimbare a verdictului inițial, însă
CNSAS i-a răspuns că actul este secret de serviciu și nu poate fi
accesat. Prin urmare, ministrul a contestat decizia CNSAS la
Curtea de Apel București.
După alegerea sa în fruntea CSM, Bejinaru declara că ÎCCJ a
dat o hotărâre definitivă și irevocabilă în cauza sa prin care a sta
bilit că nu a colaborat cu Securitatea, ca poliție politică, astfel că
pune punct acestei probleme, considerând-o lămurită. în pofida
deciziei instanței supreme, Asociația Magistraților din România
cerea demisia Floricăi Bejinaru, solicitându-i printr-o scrisoare
deschisă să lase funcția de președinte al CSM unei persoane aflate
dincolo de orice îndoială rezonabilă și să nu sacrifice imaginea
sistemului judiciar pentru simpla dorință personală de a-1 repre
zenta la cel mai înalt nivel. Judecătoarea Mona Pivniceru, sem
natara scrisorii, îi atrăgea atenția judecătoarei Bejinaru că „simpla
trecere a timpului, chiar cu eforturi personale meritorii, nu este
376 DANIEL MORAR

। le natură a șterge consecințele unei conduite nepenale, însă profund
i morale, rămasă peste timp ca stigmatizantă colaborarea cu orga
nele de securitate comuniste, care a déstructurât conștiințe și
destine într-un climat de insecuritate absolută și teroare“. Asoci
ația magistraților sublinia că, deși faptele care i se imputau nu se
încadrau în noțiunea de colaborator al Securității, aceasta nu
înseamnă că nu sunt reprobabile:
„De aici nu rezultă însă că au devenit morale notele informative, rapoar
tele scrise ori relatările verbale pe care le-ați făcut și care au fost con
semnate de lucrători operativi în perioada 1987-1988, ca și de altfel și
recompensele pe care le-ați primit prin efectuarea lor, așa cum atestă
documentele aflate în dosarul de rețea numărul R12122, și nici nu pot fi
catalogate drept note de serviciu ale unui barometru social de opinie, așa
cum rezultă din încheierea de ședință din 2 decembrie 2008 (a Curții
de Apel București), toate acestea purtând în sine viciul unei conduite
profund imorale.“4
în perioada comunistă, Bejinaru, juristă la întreprinderea de con

fecții „Porțile de Fier“ din Drobeta Turnu Severin, a dat un anga
jament olograf în fața Securității, prin care a acceptat recrutarea
sa în vederea supravegherii operative a colegilor din întreprin
dere. Sub numele de cod „Alexandra Ștefănescu“, în perioada
1987 -1988, a întocmit note informative ori a relatat verbal despre
„dușmanii regimului“, fiind recompensată pentru această activi
tate cu suma de 500 de lei, fapt netăgăduit5. Trecutul său nu a
făcut-o însă să se simtă atât de vinovată încât să renunțe la func
ția de președinte al forului magistraților.
întorcându-ne la problemele penale ale judecătorilor și pro
curorilor, unde marja de mișcare era mai limitată și regulile mai
drastice, în timp ce președintele statului mai semna un decret de
eliberare din funcție a unui magistrat corupt (vicepreședinta ju
decătoriei Câmpina, Matilda Marinescu, condamnată la doi ani
și două luni de închisoare pentru trafic de influență), un alt con
ducător de instanță, judecătorul Valentin Popescu, vicepreședin
tele Judecătoriei Petroșani, era arestat de magistrații Curții de
Apel Alba lulia. Procurorii DNA din Alba lulia îl acuzau pe jude
cător de săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv efectuare de

tranzacții incompatibile cu funcția deținută, cumpărare de influ
ență, luare de mită și trafic de influență pentru că făcuse demer
suri pentru achiziționarea, prin interpus, a unui apartament aflat
în proprietatea denunțătorului. în momentul licitației de vân
zare, pe rolul Judecătoriei Petroșani exista un litigiu care viza
respectivul imobil, dosarul fiind repartizat spre soluționare chiar
lui Popescu, astfel că acesta avea interdicție de a cumpăra imobi
Iul. De asemenea, judecătorul ar fi intervenit la Serviciul Județean
de Medicină Legală Deva pentru ca rezultatul analizei toxicolo
gice pentru stabilirea alcoolemiei fiului interpusului prin care a
adjudecat apartamentul să releve în mod nereal că acesta nu a
consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan. Acuza
țiile nu se opreau aici. El mai primea și de la alte două persoane
foloase pentru pronunțarea unor soluții favorabile în cauzele
civile de pe rolul său6.
Urmau alți doi magistrați bistrițeni pe care procurorii antico
rupție din Cluj îi trimiteau în judecată pentru trafic de influență
și fals. Moldovan Adriana Veturia, prim-procuror la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Năsăud, era arestată pentru că a beneficiat
de construirea, cu titlu gratuit, a unui pod în valoare de 30.000 de
lei peste pârâul de lângă casa ei de vacanță, în schimbul promisi
unii făcute constructorului că va interveni la un judecător al Ju
decătoriei Năsăud pentru a-1 determina să pronunțe o hotărâre
favorabilă într-o cauză civilă în care omul de afaceri avea calitatea
de reclamant. Tot Moldovan Veturia a primit de la o altă persoană
suma de 2.000 de lei pentru a interveni la judecători și procurori
în scopul obținerii unei soluții favorabile în cauza penală în care
fratele mituitorului era arestat pentru infracțiunea de viol. în
fine, Veturia l-a determinat pe un judecător să întocmească în fals
o încheiere într-un dosar în care ea participase ca procuror de
ședință, în sensul de a menționa numele altui procuror de ședință,
pentru a ascunde starea ei de incompatibilitate, determinată de
calitatea de avocat în cauză a fiului său7.
în aceeași lună, procurorii anticorupție scoteau la iveală un
grup infracțional organizat din care făceau parte polițiști, avocați
și prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea,
378 DANIEL MORAR

Nelu Carpen, care era acuzat și pentru luare de mită și favorizare
,i i ntractorului. Procurorii rețineau că activitatea grupului infrac-
| ional viza racolarea unor persoane cercetate penal interesate să
obțină măsuri judiciare favorabile în schimbul remiterii unor
sume de bani pentru coruperea magistraților, asigurarea trans
miterii foloaselor pretinse și facilitarea dispunerii unor soluții de
netrimitere în judecată în diferite cauze penale aflate în instru
mentarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și a altor
unități de parchet. în mod concret, Nelu Carpen era acuzat că a
cerut 4.000 de euro pentru a ajuta un inculpat, iar avocatul coin
culpat pentru că a pretins 75.000 de euro de la persoane cărora le
promitea soluții favorabile8. în fața instanței supreme, care îi ju
deca contestația împotriva arestării, prim-procurorul relata că,
de-a lungul timpului, a primit mai multe oferte de bani fie de la
prieteni, fie de la persoane necunoscute pentru rezolvarea favo
rabilă a unor dosare, oferte pe care el însă le-a refuzat. întrebat
cum a fost posibil ca un prim-procuror să nu denunțe astfel de
fapte, Carpen a răspuns că avocata care i-a făcut asemenea oferte
„era tot o prietenă, nu am putut, am dat-o afară din birou“. „Am
primit oferte de genul acesta, le-am dat afară din birou pe toate
acele persoane care mi au propus astfel de lucruri“9. Magistratul
arestat se mai plângea că abia acum și-a dat seama că nu are cei
mai potriviți prieteni, pentru că aceștia făceau trafic de influență
pe seama funcției sale.
în mai, izbucnea un scandal de corupție la Tribunalul Dolj, în
urma unei anchete a procurorilor DNA Craiova în care fuseseră
reținuți judecătorul Laurențiu Anghel și doi avocați, Ion Militaru
și Octavian Tiberius Ciucă. Un deținut din penitenciarul de ma
ximă siguranță din Craiova a intervenit, prin intermediul celor
doi avocați, la judecătorul Laurențiu Anghel, care, la rândul său,
trebuia să vorbească în favoarea deținutului cu judecătorul Bog
dan Diaconescu pentru obținerea unei pedepse mai ușoare. CSM
avizase reținerea și arestarea judecătorului asupra căruia plana
suspiciunea săvârșirii faptei de corupție în schimbul sumei de
40.000 de euro, iar instanța a dispus arestarea celor trei10.
în luna următoare a picat și celălalt judecător, Bogdan Diaco
nescu, de la Secția penală a Tribunalul Dolj, acesta fiind reținut

de procurorii DNA și arestat de Curtea de Apel Craiova. S-a stabi
lit că a primit, prin intermediul celorlalți trei arestați, suma de
15.000 de euro, care provenea de la trei persoane judecate în stare
de arest preventiv într-un dosar penal aflat pe rolul Tribunalului
Dolj, instrumentat chiar de către magistrat. în schimbul banilor,
judecătorul Diaconescu urma să dispună judecarea în libertate a
celor trei, iar în final să le dea o pedeapsă blândă. După ce a primit
banii prin intermediul judecătorului Anghel, Diaconescu a mo
dificat sentința penală reducând de la cinci la patru ani de închi
soare pedeapsa aplicată inițial celor trei inculpați. Procurorii
rețineau că suma de 15.000 de euro era o parte din totalul de
45.000 de euro, bani pretinși și primiți de la denunțători, de avoca
tul Ion Militaru. Diferența de 30.000 de euro era împărțită astfel:
25.000 de euro pentru avocații Ion Militaru și Octavian Tiberius
Ciucă și 5.000 pentru judecătorul Anghel11.
Imediat după vacanța judecătorească, în septembrie, instanța
supremă admitea propunerea de arestare preventivă a șefului
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare. Procurorii
anticorupție îl acuzau pe Zamfirescu Ciprian Călin, cu grad pro
fesional de procuror al PÎCCJ, de trafic de influență, pentru că
pretindea lunar 1.000 de euro de la o persoană căreia îi facilitase
obținerea unui contract de pază la o societate. După cum se vede,
magistrații aveau preocupări diverse. Acesta s-a angajat să își fo
losească influența dată de poziția sa de prim-procuror asupra
unuia dintre directorii unei societăți comerciale locale, pentru ca
societatea să încheie un contract de prestări de servicii cu firma
de pază la care cumpărătorul de influență era angajat. A obținut
încheierea contractului pe o perioadă de doi ani și jumătate, iar
drept recompensă au stabilit ca, pe tot parcursul derulării con
tractului, procurorul să primească câte 1.000 euro lunar, la jumă
tatea fiecărei luni, după efectuarea plății de la beneficiar la
prestator. în baza acestei înțelegeri, magistratul a apucat să înca
seze 500 euro în aprilie 2010 și câte 4.200 lei (echivalentul a 1.000
euro) în mai, iunie și iulie 2010, însă a fost prins în flagrant când
primea suma de 1.000 euro reprezentând tranșa aferentă lui au
gust12. Activitatea lui de intermediere, destul de profitabilă de
altfel, se oprea aici, iar odată cu asta și cariera sa de magistrat.
380 DANIEL MORAR

Luna octombrie a scos la iveală modul în care un alt șef de
parchet înțelegea să apere ordinea de drept, adică să își îndepli
nească atribuțiile constituționale și legale pentru care era plătit.
I ■ I orin Apostu, fost baschetbalist la CSU Sibiu în r 9 7 7, când echipa
promova în Divizia A, a devenit prim-procuror al Parchetului de
pe lângă Judecătoria Sibiu în iulie 2009, fiind în magistratură de
la terminarea facultății. Trecuse mai bine de un an de când pre
luase conducerea parchetului, când a fost reținut de procurorii
1 )N A Alba lulia pentru săvârșirea unor fapte de corupție și a unor
falsuri. Coleg de cătușe îi era un ofițer SRI Sibiu, Tiberiu Popescu.
I n momentul reținerii, presa nu cunoștea prea multe date despre
acuzațiile aduse celor doi, dar era informată de către unul din
avocații din dosar că în cazul lui Apostu se formulaseră 12 capete
de acuzare, iar în cazul ofițerului SRI existau trei capete de acu
zare. Avocatul mai declara că în cauză erau învinuite persoane
cunoscute din Sibiu, precum omul de afaceri Ilie Carabulea, acu
zat că i-ar fi dat o mașină drept mită procurorului Florin Apostu.
Curtea de Apel Alba lulia a respins cererea de arestare, instituind
măsura obligării de a nu părăsi țara15.
Faptele erau diverse, de la luare de mită până la exercitarea
unor influențe asupra unor persoane, tot în schimbul unor fo
loase, aranjarea unor soluții în dosarele de pe rolul procurorilor
și falsificarea unor documente. Instanța supremă a fost convinsă
de multitudinea și gravitatea faptelor imputate celor doi și a dis
pus arestarea lor preventivă. După mai puțin de două luni, pro
curorii finalizau ancheta și îi trimiteau în judecată pe cei doi
arestați, alături de alte patru persoane, printre care potentul om
de afaceri sibian Ilie Carabulea, patronul Atlassib Holding Sibiu.
Prim-procurorul Florin Apostu era deferit justiției pentru șapte
infracțiuni de luare de mită, două infracțiuni de trafic de influ
ență, o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale și o in
fracțiune de uz de fals, reținere sau distrugere de înscrisuri, două
infracțiuni de favorizare a infractorului, patru infracțiuni de
fals în declarații, 56 infracțiuni de fals material în înscrisuri ofi
ciale și 56 infracțiuni de uz de fals. Ofițerul SRI Tiberiu Narcis
Popescu a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de dare
de mită, complicitate la infracțiunea de favorizare a infractorului,

complicitate la infracțiunea de reținere sau distrugere de înscri
suri, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale și complicitate la infracțiunea de uz de fals. Ilie Carabulea
urma a fi judecat pentru dare de mită și cumpărare de influență,
alături de alte trei persoane inculpate pentru dare de mită și fals.
Potrivit rechizitoriului, Apostu Florin a primit de la inculpa
tul Carabulea Ilie contravaloarea unei revizii auto în sumă de
4.000 lei pentru a-1 sprijini în promovarea unui recurs în interesul
legii, lăsându-1 să creadă că are influență asupra procurorului ge
neral al României. De asemenea, a folosit timp de patru ani, în mod
exclusiv, două autoturisme care aparțineau holdingului Atlassib,
două societăți comerciale din holding achitând contravaloarea
avansului și TVA aferentă acestora. în toată această perioadă, pen
tru a crea aparența de legalitate a utilizării autoturismelor, Apostu
a consemnat în declarațiile de avere că Ie utilizează în baza unor
contracte de leasing. Procurorii au pus aceste „facilități“ de care
beneficia procurorul în relație cu faptul că, în anul 2010, Parche
tul de pe lângă Judecătoria Sibiu a avut în instrumentare un nu
măr de 196 de dosare penale referitoare la activitatea firmelor lui
Carabulea Ilie și că, în aceste dosare, Apostu Florin a dispus solu
ții sau a verificat soluțiile date de procurorii din subordine.
O altă faptă imputată consta în aceea că Apostu Florin a primit
de Ia inculpatul Popescu Tiberiu Narcis un plic conținând suma
de 400 euro și, ulterior, suma de 1.500 lei în scopul soluționării
favorabile a unui dosar penal referitor la cercetarea unei per
soane pentru mai multe infracțiuni la regimul circulației pe
drumurile publice. Pentru a rezolva problema pentru care a fost
plătit, Apostu a sustras din dosar două declarații pe care i le-a
înmânat ofițerului SRI pentru a le distruge și a atașat la dosar alte
două declarații despre care a menționat în fals că au fost date în
ianuarie 2010, în fața unui agent de poliție, aplicând ștampila
parchetului pe care îl conducea. Tot de la ofițerul Popescu, Apostu
a acceptat să primească bani pentru a soluționa favorabil un dosar
penal în care o persoană era cercetată pentru ucidere din culpă.
Pentru a epuiza registrul infracțional în care acționau cei doi apă
rători ai legii și pentru a pune în evidență diversitatea preocupă
382 DANIEL MORAR

11 lor lor, procurorii îi trimiteau în judecată și pentru faptul că cei
doi au stabilit ca Apostu, în calitatea sa de prim-procuror, să-i
întocmească unei persoane un dosar penal, în mod fictiv, în sco
pul de a o determina să achite unui prieten comun o datorie recu
noscută printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,
dar care nu fusese supusă executării silite. Cei doi aveau preten
1 ia ca în schimbul serviciului făcut, după plata datoriei, să pri
meascăde la prietenul lor echivalentul a 20% din valoarea sumei
recuperate.
De asemenea, Apostu a primit de la două persoane produse
alimentare și a solicitat de la o altă persoană suma de 2.000 de
curo pentru a soluționa favorabil două dosare penale privind in
fracțiuni rutiere. în același registru, primea băuturi alcoolice
pentru a interveni pe lângă judecători în scopul pronunțării unor
hotărâri judecătorești. Cu altă ocazie, din biroul său de prim-pro-
curor, Apostu îi indica unei persoane cercetate pentru conduce
rea unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita
legală declarațiile și apărările pe care trebuia să le susțină la po
liție pentru a scăpa de acuzații. în plus, în cursul lui octombrie
2010, Apostu a primit de la un coinculpat o sumă de bani în va
lută în schimbul soluționării favorabile a unui dosar penal în
care soția acestuia era cercetată pentru înșelăciune, cerându i
polițistului care instrumenta dosarul să propună netrimiterea
în judecată. în fine, pentru ca totul să fie asigurat și pentru a nu
fi nevoit să se roage de alți procurori, Apostu, în calitatea sa de
prim-procuror, a dispus soluții de netrimitere în judecată intr-un
număr de 56 de dosare penale în numele unor procurori din sub-
ordinea sa, fără ca aceștia să știe. în unele cazuri a falsificat, prin
imitație, semnăturile procurorilor de caz, iar în altele a semnat,
pur și simplu, în locul lor. Pentru a închide cercul, respingea și
plângerile formulate de părți împotriva soluțiilor dispuse tot de
el în unele din aceste dosare. Curtea de Apel Alba lulia era che
mată să-l judece14.
După o jumătate de an, Apostu era condamnat deja în primă
instanță la trei ani de închisoare cu executare de Curtea de Apel
Constanța, iar ofițerul SRI Tiberiu Popescu primea o condamnare

de un an și opt luni de închisoare cu executare. Omul de afaceri
Ilie Carabulea lua doi ani de închisoare cu suspendare15.
întâmplarea a făcut ca în ziua în care Apostu a fost reținut
chiar din sediul instituției pe care o conducea, la sediul parche
teior din Sibiu să se afle membrii Secției de procurori ai CSM în
frunte cu procurorul general, Codruța Kdvesi. Tocmai avuseseră
o întâlnire cu el, astfel că au fost foarte surprinși când au aflat că
interlocutorul lor a fost reținut de procurorii anticorupție. Nu au
știut nimic despre dosar, așa cum nici șefii SRI nu au știut despre
ofițerul lor ridicat în aceeași zi. Dacă Kovesi m-a sunat și mi-a
spus, oarecum amuzată, că i-a dispărut pe neașteptate subordo
natul de la Sibiu cu care se întâlnise în acea zi, pentru cei de la SR1
faptul că nu au știut nimic era o greșeală de neiertat și, probabil,
voiau să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla. Acesta este
contextul în care Liana Boer, procurorul-șef al DNA Alba lulia,
care instrumentase dosarul, mi a spus că are impresia că este in
terceptată, întrucât discuții pe care le poartă în biroul său, în
condiții de confidențialitate, sunt aflate în afara instituției. Am
presupus că sunt montate microfoane în biroul procurorului-șef,
iar pentru a fi siguri de acest lucru nu exista decât varianta unei
verificări tehnice. Evident că nu am cerut celor de la SRI să facă
verificarea și am apelat la o altă instituție a statului. La finalul
operațiunii, ni s-a comunicat că nu a fost găsit nici un microfon
sau cameră video, astfel că biroul e sigur. Liana Boer era nedume
rită și, neîncrezătoare, spunea că nu înțelege cum altcumva ar fi
putut fi cunoscute convorbirile sale. în zilele următoare am avut
o discuție care m a făcut și pe mine să mă îndoiesc de rezultatele
verificărilor. Am fost sunat de Florian Coldea, prim-adjunctul
directorului SRI, care, într-o stare de nervi și de surescitare teri
bilă, îmi reproșa acțiunea de căutare a dispozitivelor de intercep
tare. L-am întrebat de unde știe ce s-a întâmplat, mi-a răspuns că
nu contează, dar că trebuia să-i încunoștințez pe ei de intenția
noastră de a verifica biroul. „Voi erați suspecții principali, nu pu
team să fac asta“, i-am replicat. „Puteam să avem acolo tehnică de
supraveghere aprobată de judecător în baza legii siguranței nați
onale și atunci ați fi stricat totul“, mi-a pus Coldea ipoteza legală
384 DANIEL MORAR

i n față. „Da, dar nu aveți așa ceva, și atunci nu rămâne decât van
anta cealaltă, că ați avut tehnică montată ilegal în biroul unui
procuror, iar verificarea noastră v-a stricat planurile“.
Nu puteam să înțeleg din discuție decât că au avut tehnică
montată, că cei care au făcut verificarea au găsit-o și că, probabil,
i au înștiințat pe colegii lor de la SRL Dacă nu ar fi fost așa, Coldea
nu avea de unde să știe cele întâmplate și nici de ce să fie atât de
nervos. Mai înțelegeam și că cei care au făcut verificarea, ofițerii
unui alt serviciu de informații, ne-au mințit pe noi, procurorii.
Luna noiembrie își avea propriul magistrat arestat. O judecă
loare de la Curtea de Apel lași era arestată sub acuzația de luare
de mită și trafic de influență pentru că a pretins 4.000 de euro în
scopul de a-și convinge colegele de complet să dea o soluție favo
rabilă unui bărbat care era în proces de partaj cu fosta soție. Presa
relata că cei doi soți se judecau pentru a-și partaja averea, iar atât
judecătoria, cât și tribunalul au decis ca o cotă de 90% din bunuri
să îi revină soției, instanța ținând cont de contribuția celor doi la
achiziționarea bunurilor. Soțul voia să obțină o cotă mai mare
decât cea de 10% pe care i-o atribuiseră primele două instanțe, așa
că a luat legătura cu Georgeta Buliga, care era președinta comple
tului de judecată de la Curtea de Apel Iași care judeca recursul.
Judecătoarea a pretins bani pentru ca soțul să obțină un procent
mai bun, iar, în hotărârea dată, completul din care făcea parte a
modificat hotărârile instanțelor de fond și apel dându-i câștig de
cauză mituitorului. Georgeta Buliga a pretins 1.000 euro, pe care
i-a primit susținând că sunt pentru una dintre membrele comple
tului de judecată, și încă 3.000 de euro pentru ea. în momentul în
care primea acești 3.000 de euro a și fost prinsă în flagrant de către
procurori16.
După arestarea judecătoarei, AFP scria că justiția română este un

pacient convalescent care are în continuare nevoie de suprave
ghere. Se făcea referire la arestarea judecătoarei Buliga și la faptul
că fosta soție a mituitorului afirmase că paznicul eticii profesio
nale a judecătorilor, CSM, nu i-a acordat nici o atenție atunci când
a sesizat această instituție. Agenția de presă amintea de criticile

aduse CSM de peste 350 de judecători și procurori, în martie,
atunci când a ezitat să ia măsuri împotriva celor doi judecători
din ÎCCJ despre care am scris deja, Costiniu și Jipa.
Judecătoarea Buliga, aflată în arest, a dat în judecată Casa |u
dețeană de Pensii din Iași pe motiv că instituția nu i-ar fi calculat
corect pensia și astfel ar fi primit o sumă mai mică decât i s-ar fi
cuvenit. Comisese fapta penală pentru care fusese arestată având
decizia de pensionare în buzunar, însă nu a cerut pensionarea
efectivă decât după ce măsura preventivă a fost dispusă. Profitând
de legea în vigoare la acea dată, care permitea magistraților să se
pensioneze chiar în timpul unei anchete penale care viza fapte
comise în exercitarea funcției, prima sa grijă a fost să nu-și piardă
pensia specială, iar aceasta să fie și corect calculată. Președintele
Băsescu nu a semnat însă decretul de eliberare din funcție prin
pensionare, așa cum a propus CSM, eliberând-o din funcția de
judecător abia după ce, în noiembrie 2011, instanța supremă o va
condamna la 4 ani și 6 luni de închisoare în detenție17.
Luna ianuarie 2011 trebuia să consemneze constituirea noului
CSM, rezultat în urma alegerilor din 2010 derulate în instanțe și
parchete. Hotărârea Senatului de validare a magistraților aleși de
adunările generale ale judecătorilor și procurorilor a fost însă
contestată la Curtea Constituțională de un număr de 30 de sena
tori. Problema invocată era legată de faptul că trei dintre membrii
aleși și validați, respectiv judecătorii Lidia Bărbulescu și Dan Lu-
pașcu, precum și procurorul Dan Chiujdea, erau foști membrii ai
CSM din mandatul anterior, aleși acum pentru al doilea mandat,
ceea ce legea nu permitea. Constituția nu prevedea decât durata
mandatului CSM, 6 ani, insă legea privind CSM stabilea clar im
posibilitatea reînvestirii unui membru pentru un nou mandat.
Inițial, legea nu conținuse o asemenea limitare, dar, ca urmare a
modificării legilor justiției în 2005, s-a stabilit că nimeni nu
poate fi ales în CSM pentru mai mult de un mandat. Lucrurile
erau clare chiar și pentru un nespecialist al dreptului, dar, iată,
nu și pentru cei chemați să aplice și să interpreteze legile, magis-
trații! Așa fiind, cei trei au candidat din nou, iar colegii lor i-au
ales pentru un nou mandat.
386 DANIEL MORAR

Președintele Băsescu și ministrul Predoiu cereau noului CSM
■..i amâne ședința de constituire până se pronunță CCR, însă Lidia
Bârbulescu răspundea că în logica prezentată de ministrul justi
ției însemna ca, nelucrând, CSM să nu poată da avize în chestiuni
urgente, cum ar fi rețineri sau percheziții privindu-i pe magistrați.
I >an Lupașcu aprecia și el că este mai mult decât evident că nu se
așteaptă de la CCR o decizie juridică, ci una politică.
Cu un CSM reintrat în legalitate, procurorii anticorupție și-au
pulul continua investigațiile referitoare la magistrați.
înainte de a merge din nou la CSM, procurorii îl trimiteau în
judecată pe procurorul Teodor Trancă pentru săvârșirea infracți
unii de trafic de influență. în rechizitoriu se reținea că acesta, în
calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Vâlcea, în perioada anilor 2006-2010, a pretins și a primit bunuri
electrocasnice de la o societate comercială și că mai mulți angajați
ai acestei societăți au efectuat la locuința magistratului și la apar
tamentul fiicei sale lucrări de amenajări interioare, la instalațiile
electrice și sanitare, fără ca acestea să fie facturate și plătite. în
schimb, magistratul se angaja să își exercite influența asupra
procurorilor din subordine și asupra polițiștilor cu atribuții de
cercetare penală pentru ca dosarele în care erau cercetați adminis
tratorul sau salariați ai societății sale să primească soluții favo
rabile18.
La câteva zile de la decizia Curții, care cerea forului magistrați-
lor să respecte legea, la sfârșitul lui ianuarie, judecătoarea Angela
Ungureanu de la Judecătoria Iași a fost reținută de procurorii
DNA, fiind acuzată că ar fi luat suma de 2.500 de lei, mită de la o
avocată, pentru a urgenta redactarea și semnarea hotărârii pro
nunțate. CSM a dispus suspendarea din funcția de judecător, dar
ne-a refuzat avizul pentru arestarea ei preventivă, deși magistra
tul fusese prins în flagrant atunci când lua banii19.
în mai 2011, tot ca urmare a unui flagrant, procurorii o reți
neau pe judecătoarea Larisa Julieta Dragomir, pentru că, în corn
plicitate cu un recidivist, a primit 2.300 de euro pentru a-i rezolva
acesteia cauzele pe care le avea pe rolul Judecătoriei Cornetu20.
Curtea de Apel București l-a arestat doar pe recidivist, considerând
EPOCA DE AUR A MAGISTRATILOR CORUPȚI 387

că judecătoarea poate fi cercetată în stare de libertate în ciuda
pledoariei procurorului care a susținut că pericolul social concret
al faptei rezidă „din faptul că inculpata a înțeles să se întâlnească
cu persoane recidiviste, cu antecedente penale, cunoscute în zona
Cornetu, în zone obscure, acolo unde, alături de persoane dornice
de soluționarea dosarelor pe care le avea în lucru, înțelegea să
vândă justiția pe bani“21. în urma recursului DNA, judecătoarea
a fost arestată preventiv pentru 15 zile de instanța supremă, iar
în zilele următoare a demisionat din magistratură.
în aceeași lună, un fost prim-procuror al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Prahova și un fost grefier-șef de la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Ploiești, trimiși în judecată încă din 2007,
erau condamnați definitiv pentru fapte de corupție de un complet
de nouă judecători al ÎCCJ. Fostul prim-procuror, Dinu Nica, a
fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendarea execu
tării pedepsei, iar fosta grefieră-șefă, Georgeta Drăgan, la un an și
jumătate de detenție cu suspendarea executării pedepsei22.
După cum se vede, magistrații aveau preocupări infracționale
variate și nu se rezumau doar la a lua mită. Așa se face că prim-pro-
curorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, Virgil
Horațiu Aldea, a fost trimis în judecată de DNA, în august 2011,
acuzat că a încasat ilegal aproape 60.000 de lei de la APIA pentru
un teren agricol pe care-1 închiriase de fapt altor persoane. în re
chizitoriul întocmit, procurorii își acuzau colegul că, timp de trei
ani, a solicitat APIA Sighișoara acordarea de subvenții, consem
nând în fals că este utilizatorul legal al unui teren agricol de 26 de
hectare, dar pe care, în realitate, procurorul nu-1 folosea, întrucât
îl închiriase mai multor persoane fizice de la care încasa sume de
bani cu titlu de chirie. El a fost trimis în judecată pentru infracți
unea de folosire de documente ori declarații false sau incomplete,
care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene23.
în aceeași zi în care era trimis în judecată procurorul din Sighi
șoara, în altă parte de țară, la Iași, procurorii anticorupție îl defe
reau justiției pe Radu-Eugen Moisescu, fost procuror al DIICOT,
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. în rechizito
riul transmis Curții de Apel Iași se arăta că avocatul Alexandru
388 DANIEL MORAR

Hernie și procurorul Radu Eugen Moisescu pretindeau sume de
bani în mod repetat, individual sau împreună, iar pe r o februarie
2010 Bernic și Moisescu au primit 1.000 de euro de la o persoană
cercetată penal, promițându-i că vor interveni pentru ridicarea
măsurii sechestrului dispus în cazul unui autoturism BMW 520.
Banii i au fost dați avocatului Bernic, care i a împărțit în mod egal
cu procurorul Moisescu24.
La sfârșitului lui 2011, presa făcea un rezumat al anchetelor
noastre privind corupția în magistratură și semnala că în ultimii
cinci ani, între 2006 și 2011, 38 de magistrați au fost deferiți jus
tiției: 15 judecători și 23 procurori. Dintre aceștia, la acea dată, r 2
erau deja condamnați definitiv, 4 fiind condamnați cu executare
în detenție, și unul singur era achitat ca urmare a dezincriminării
faptei, anume fosta membră CSM Maria Huza. Majoritatea dosa
relor, 21 de cauze în total, se aflau încă pe rolul primei instanțe25.
Nu se încheia anul, și statistica identificării magistraților co-
rupți era îmbunătățită. Judecătoarea Anișoara Topor de la Jude
cătoria Focșani era reținută și arestată pentru 29 de zile, acuzată
de luare de mită și trafic de influență pentru că a pretins și primit
80.000 de lei și 700 de euro de la o persoană pentru a pronunța o
hotărâre judecătorească favorabilă acesteia într o cauză civilă. Se
mai reținea că judecătoarea a pretins și primit foloase constând
în lucrări de amenajare a casei sale de vacanță pentru a și folosi
influența, astfel încât justițiabilul să obțină o hotărâre judecăto
rească favorabilă și în recurs26.
Anul 2012 avea să aducă în anchetele noastre o nouă pleiadă
de magistrați suspectați de fapte de corupție. Luna ianuarie con
semna începerea investigațiilor împotriva șefului unui parchet
de sector din capitală. Mihai Betelie, prim procurorul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, și Bogdan Grigorescu, secre
tarul general al Primăriei Sectorului 1, erau reținuți pentru că au
participat la administrarea unei firme de mediu ce aparținea unor
rude sau apropiați și au solicitat unui membru al unui partid po
litic să le faciliteze desfășurarea activității. Magistratul era acuzat,
în principal, de efectuarea de acte de comerț incompatibile cu
funcția deținută, de șantaj și de favorizarea infractorului. Concret,

se reținea că cei doi inculpați administrau în fapt o societate co
mercială care avea ca obiect de activitate achiziționarea deșeuri
lor colectate selectiv în vederea reciclării, implicându-se în mod
direct în tot ceea ce însemna funcționarea acesteia: relațiile cu
partenerii de afaceri, selecția de personal și plata salariilor, achi
zițiile de utilaje și achitarea contravalorii acestora, relațiile cu
unitățile bancare, distribuția mărfurilor, plata chiriei etc. Procu
rorii anticorupție îl mai acuzau pe Betelie că, în condițiile în care
a luat la cunoștință în mod nelegal de proceduri referitoare la
punerea în executare a unei autorizații de interceptare emise în
tr-un dosar penal aflat pe rolul DNA, a făcut demersuri pentru
divulgarea operațiunii în scopul de a zădărnici urmărirea penală
a persoanelor vizate în dosar. De fapt, Betelie a intervenit peste
cei care montau tehnica de interceptare în biroul unui alt procu
ror, iar, ulterior, a divulgat presei cele întâmplate27.
Deși Secția pentru procurori din CSM a avizat arestarea
prim-procurorului și a dispus suspendarea lui din funcție, Curtea
de Apel București a decis că acesta poate fi cercetat în stare de
libertate. în hotărârea sa, instanța remarca totuși degradarea
morală și conduita reprobabilă a acestuia, notând că exista pre
supunerea rezonabilă că, de pe pozițiile deținute care le confe
reau autoritate și influență, cei doi inculpați au organizat, condus
și administrat o societate comercială în numele căreia au încheiat
contracte de exclusivitate în condiții avantajoase, apelând la pri
eteni cu poziții de autoritate în partide politice cărora le promi
teau contraservicii, în vreme ce partenerii comerciali cunoșteau
că derulau afaceri cu un prim procuror și cu un secretar general
de primărie28.
încă un procuror care făcea afaceri, și nu magistratură. Avea
tupeu, își recunoștea faptele, dar le spunea judecătorilor instanței
supreme că nu sunt de natură penală și că, oricum, intenționa să
părăsească sistemul judiciar. Dialogul dintre el și președintele
completului de judecată era redat de presă: „Nu am încercat și nu
intenționez să zădărnicesc aflarea adevărului. Apreciez că faptele
mele așa cum au fost ele prezentate nu intră în sfera penalului. Nu
am de ce să ascund că vorbeam și că le-am spus multor prieteni,
390 DANIEL MORAR

mai mult sau mai puțin apropiați, că vreau să părăsesc sistemul“,
susținea Betelie. „Trebuia să fiți un model pentru ceilalți. Pentru
colegii dumneavoastră. Aveți calitatea de procuror șef al unei
unități de Parchet. Dar se pare că nimic nu vă atingea. Dacă nu
pentru dumneavoastră, atunci pentru toți cei pe care îi condu
ceați trebuia să fiți exemplar. Dar și pentru dumneavoastră“, 1-a
mustrat președintele completului de judecată. Betelie le cerea
judecătorilor să fie cercetat în stare de libertate pentru că vrea să
fie alături de viitoarea sa soție, cu care urma să aibă un copil. Ju
decătorul îi răspundea: „Acolo era ceva mai mult decât o simplă
stare de incompatibilitate. Nu v ați asumat niciodată nimic? Pen-
l ru că așa se pare. Spuneți că vreți să fiți cu femeia pe care o iubiți
și să fiți alături de ea, dar de asumat nu v-ați asumat ceea ce făceați,
nu?“2’ Instanța supremă l-a arestat. După aproape trei ani, în no
iembrie 2014, Mihai Betelie era condamnat, în primă instanță, la
4 ani de închisoare cu executare. A avut însă noroc cu instanța su
premă care, în recurs, a fost mai blândă cu el și i a redus pedeapsa
la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare50.
Cel pe care voia să-l ajute Betelie atunci când a intervenit peste
persoanele care puneau în executare un mandat de interceptare
era procurorul Max Bălășescu de la Parchetul de pe lângă Tribu
naiul Ilfov. După ce Betelie a fost arestat, procurorii anticorupție
au solicitat CSM reținerea și arestarea preventivă a procurorului
Bălășescu pentru luare de mită, constatând că acesta a pretins
suma de 300.000 de euro de la o persoană pentru a ridica măsură
rile asigurătorii luate față de bunurile sale într-un dosar în care
era cercetată, alături de alte persoane, pentru complicitate la in
fracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, și pen
tru a adopta, în final, soluția de scoatere de sub urmărire penală.
Era prins în flagrant, pe 31 ianuarie 2012, când primea suma de
90.000 de lei și 80.000 de euro51. Curtea de Apel București a dispus
arestarea preventivă a procurorului, precum și a doi complici.
Presa observa că unul din cei doi complici ai magistratului făcea
parte din clanul Cămătarilor, fiind deja condamnat în două do
sare ale fraților Ion și Vasile Balint.

Ce dosar avea de instrumentat Bălășescu încât să-i justifice
sume atât de consistente ca mită? Ei bine, Oana Zăvoranu, depri
mată după despărțirea de soțul ei, altă vedetă autohtonă, Pepe,
ceruse ajutor celebrelor vrăjitoare Vanessa și Melissa, totul plătit,
desigur, cu bani și un autoturism de lux. Se pare că doamna Zăvo
ranu nu a fost mulțumită de rezultatul vrăjilor din moment ce a
depus o plângere penală împotriva mai multor persoane, printre
care și cele două vrăjitoare, pentru înșelăciune și șantaj. Acest
dosar era în supravegherea lui Max. Cei împotriva cărora se de
pusese plângerea căutau o cale de a scăpa, iar toată operațiunea
de mituire a magistratului a fost orchestrată de cei doi complici.
Instanța consemna că o înregistrare ambientală, depusă de pro
curori ca probă, dovedea disponibilitatea procurorului Max Bă
lășescu, faptul că acesta știa despre suma de 50.000 de euro
pretinsă ca mită, precum și faptul că cei doi complici ar fi adăugat
la mită restul de 250.000 de euro”. Presa relata cu savoare dialo
gurile descrise în rechizitoriu dintre procuror și denunțător, că
ruia Bălășescu îi explica că a „aburit-o“ pe Oana Zăvoranu, în
sensul că i-a spus vedetei că nu denunțătorul este vinovat de acu
zele aduse de ea, ci vrăjitoarea Vanessa și o rudă a vrăjitoarei Me
lissa, pe nume Nat. „Și-acuma trăiește cu senzația că a fost manevra
ta! [...] C-a fost manevra ta și a lu’ Manix. De-aia a tot tras de tine în
declarații! Eu am aburit-o, eu am încercat să-i zic: «Bă nene, creieru’
la toată acțiunea a fost Nat și cu Vanessa“”. Chiar dacă era „aburită“
de către procuror, Oana Zăvoranu începuse să se îngrijoreze pen
tru soarta lui. Cu o seară înainte de a fi reținut de DNA, vedeta l-a
sunat pe Max Bălășescu, întrucât primise unele informații în sen
sul că acesta ar fi fost arestat, însă procurorul a liniștit-o, spunân-
du-i că nici vorbă, chiar urma să meargă la o petrecere în acea seară.
După arestarea sa, Max Bălășescu a demisionat din magistratură,

iar după nici șase luni era condamnat la 5 ani de închisoare cu
executare pentru luare de mită. Hotărârea a rămas definitivă la
ÎCCJ. La câtva timp de la eliberarea sa din penitenciar, fostul ma
gistrat declara că s-a lansat în afaceri, că are o cifră de afaceri de
15 milioane de lei, iar, în septembrie 2029, se anunța că povestea
392 DANIEL MORAR

lui Maximilian Bălășescu va fi redată într-un serial difuzat de
Netflix, sub titlul „Justiție și Injustiție“34.
în timp ce investigația procurorului Bălășescu era în toi, pri
meam o veste absolut neașteptată de la unul din procurorii judi
ciariști ai DNA, Cristi Anghel. Ni-1 mai amintim pe Dinei Staicu,
finanțatorul echipei de fotbal Universitatea Craiova, cel care fu
sese condamnat la șapte ani de închisoare în dosarul fraudării
Băncii Internaționale a Religiilor, care după condamnare își
schimbase numele în Nuțu și reușise astfel să fugă din țară. în
aprilie 2011 era găsit în Ungaria, adus în țară și încarcerat la Pe
nitenciarul Rahova pentru executarea pedepsei. în 23 februarie
2012, Anghel mă înștiința că un complet de judecată al Curții de
Apel București tocmai anulase condamnarea lui Dinei Staicu, în-
l r o cale extraordinară de atac, iar acesta urma a fi pus în libertate.
Eram șocat. Am avut o intervenție publică în care am declarat că
din toate analizele noastre nu rezultă vreun argument care să
justifice anularea hotărârii definitive. Șase judecători au decis că
Dinei Staicu este vinovat pentru faptele de care îl acuzaseră pro
curorii, iar motivul invocat în contestația în anulare, prin admi
terea căreia se anulase condamnarea, fusese invocat și în fond și
în apel, iar instanțele l-au găsit neîntemeiat. Acum, dintr-odată,
un alt complet de judecată îl considera valid și anula mandatul
de executare a pedepsei emis pe numele lui Staicu.
Inspecția Judiciară a început verificarea deciziei de anulare a
condamnării lui Dinei Staicu. Judecătorii Curții de Apel Bucu
rești își motivau decizia prin aceea că în cazul afaceristului era
iovean a existat o dublare a procedurilor judiciare, totul începând
de la înregistrarea a două sesizări cu același obiect: una la Inspec
toratul General al Poliției Române din București și cealaltă la
Inspectoratul Poliției Județene Dolj. Procedura soldată cu con
damnarea definitivă a fost precedată de o altă procedură, cea a
soluționării plângerilor îndreptate împotriva rezoluțiilor parche
tului de neîncepere a urmăririi penale în dosar. Judecătorii atră
geau atenția că procurorii DNA care au instrumentat dosarul
finalizat cu condamnare trebuiau să observe acest lucru și să evite
dublarea procedurilor35.

CSM a decis că nu e cazul să fie demarată vreo procedură dis
ciplinară împotriva judecătoarelor din completul de judecată,
însă noi știam că susținerile din hotărârea lor nu erau adevărate,
am considerat sfidătoare soluția pronunțată, astfel că am deschis
un dosar penal împotriva judecătoarelor Veronica Cârstoiu, Lili
ana Bădescu și Dimitrița Piciarcă. După ce eu am plecat de la DN A,
în 2014, cele trei magistrate au fost trimise în judecată. Câțiva ani
mai târziu, toate trei au fost condamnate pentru anularea ilegală
a hotărârii de condamnare a lui Dinei Staicu. Liliana Bădescu și
Dimitrița Piciarcă au primit câte 4 ani și 4 luni de închisoare pen
tru abuz în serviciu și favorizarea infractorului56, iar Veronica
Cârstoiu era condamnată și pentru luare de mită la 7 ani de în
chisoare, dovedindu-se că a primit 630.000 de euro de la Dinei
Staicu în schimbul anulării soluției de condamnare37.
Tot în februarie 2012, luna în care deschideam investigațiile
împotriva lui Max Bălășescu și a celor trei judecătoare, în vizorul
procurorilor intra și un judecător al instanței supreme suspectat
de luare de mită. La fel ca Veronica Cârstoiu, judecătoarea Maria
David de la Secția civilă a ÎCCJ a pretins și a primit de la un de
nunțător suma de 200.000 de euro, promițând că va interveni pe
lângă judecătorii Curții de Apel Ploiești pentru ca aceștia să
admită o contestație în anulare, să desființeze hotărârea de con
damnare a denunțătorului și să pronunțe o hotărâre de achitare
a acestuia. De asemenea, Maria David îi promisese aceluiași de
nunțător că în schimbul unor sume de bani va interveni pe lângă
judecătorii aceleiași instanțe pentru ca aceștia să-i admită re
cursul declarat împotriva unei hotărâri legate de condamnarea
sa la pedeapsa de trei ani de închisoare cu executare. In scopul
menționat, Maria David a primit de la denunțător 4.000 de euro
și 3.800 de lei, iar pe 21 februarie 2012 i-a pretins încă 110.000 de
euro, spunându-i că o va remite judecătorilor pentru a rezolva
favorabil prima etapă, respectiv rejudecarea cazului, urmând ca
pentru etapa a doua, constând în anularea hotărârii de condam
nare, să-i spună mai târziu despre ce sumă va fi vorba38.
în fața colegilor săi de la Secția penală a ÎCCf care judecau ce
rerea procurorilor de arestare preventivă, Măriei David i s-a făcut
394 DANIEL MORAR

i au, fiind nevoie de intervenția medicului. Instanța nu s-a lăsat
impresionată și a dispus arestarea sa pentru două fapte de trafic
de i nfluență, argumentând măsura prin aceea că, în condițiile în
(are magistratura face eforturi evidente în vederea schimbării
percepției opiniei publice asupra justiției, fapte de natura celor
săvârșite de magistratul instanței supreme pun în umbră efortu-
। i le menționate. Judecătoarea arestată nu a avut mai mult succes
nici în fața completului de cinci judecători, cărora le spunea,
p I a ngând, că nu a luat banii, că nu poate să mănânce și să doarmă
și că suportă foarte greu arestul preventiv:
„Vă rog să-mi acordați șansa de a mă judeca în stare de libertate. Nu voi
obstrucționa cercetarea judecătorească sub nici o formă, chiar din contră,
voi face tot posibilul pentru aflarea adevărului. Sunt îngrozită de aceste
sume de bani care se vehiculează în acest dosar. Păi dacă luam acești bani
pentru ce mai sunt datoare la bancă? Păi aș fi stat cu totul altfel, la aceste
sume de bani.“39
judecătorii nu au crezut-o pentru că din interceptările existente

reieșea clar cum Maria David îi explica mituitorului la ce judecă
lori va interveni și că suma cerută nu e deloc mare, in final, a
încercat un ultim argument, susținând că omul de afaceri care a
denunțat-o făcuse o pasiune pentru ea. Instanța consemna și
această apărare în hotărârea dată:
„Suplimentar, inculpata David Maria a mai relatat în depoziția dată în
fața instanței de judecată că denunțul formulat de numitul Blândă Petru
are ca determinism cauzal obsesia acestuia față de persoana sa, perpetu
ată în timp încă de la începutul anilor ’90, conjugată cu frustrarea acelu
iași denunțător de a nu fi putut avea o legătură personală, intimă cu ea.“40
în toamna aceluiași an, judecătoarea instanței supreme era con

damnată la 4 ani de închisoare cu executare, soluție care a devenit
definitivă în februarie 201341.
Luna martie a anului 2012 își avea propriul magistrat arestat
pentru fapte de corupție. Vicepreședintele Curții de Apel Timi
șoara, judecătorul Nicolae Cătălin Șerban, era adus la București,
la sediul central al DNA, urmând să fie audiat de procurori în
dosarul în care era suspectat de trafic de influență. Se stabilise că

judecătorul a pretins de la un învinuit 60.000 de euro pentru a
interveni asupra membrilor completului de judecată ce avea spre
soluționare două dosare civile, ambele înregistrate pe rolul Cur
ții de Apel Timișoara, în scopul soluționării favorabile a acestora.
Din suma solicitată, inculpatul Șerban Nicolae Cătălin a primit,
prin intermediul soției sale, 50.000 de euro42.
Banii au fost găsiți în urma unei percheziții la biroul notarial
al soției magistratului, Ramona Șerban. Instanța supremă a decis
arestarea lui preventivă, sub acuzația de trafic de influență, iar
ulterior procurorii l-au trimis în judecată alături de alte patru
persoane. Astfel, soția magistratului, Ramona Mihaela Șerban,
notar public, urma a fi judecată pentru complicitate la trafic de
influență și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, iar denun
țătorul-învinuit, consilier județean în Caraș-Severin și fost director
general al SC Moldomin SA Moldova Nouă, pentru complicitate
la cumpărare de influență, complicitate la trafic de influență și
asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Erau trimiși în judecată
și un reprezentant al firmei Mineco AG în România, acuzat de
complicitate la cumpărare de influență, complicitate la trafic de
influență și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și un profe
sor universitar la Universitatea „Eftimie Murgu“ din Reșița, pen
tru complicitate la trafic de influență și asociere pentru săvârșirea
de infracțiuni43.
După cum se observă, gruparea era formată din lume bună
din zonă, preocupată pentru ca banii să ajungă la judecător. îmi
aduc aminte că avocați, judecători, procurori, inclusiv membri ai
CSM au fost teribil de surprinși atunci când vicepreședintele
Curții de Apel Timișoara a fost arestat. Spuneau că acesta benefi
cia de o credibilitate absolută în sistemul judiciar, fiind cunoscut
ca un magistrat integru, bine pregătit profesional și un familist
convins. Cel puțin cu referire la ultimul atribut nu îi puteam con
trazice, din moment ce și-a angrenat soția inclusiv în activitățile
sale infracționale. A fost condamnat la 5 ani de închisoare cu exe
cutare și exclus din magistratură. Soția sa a fost condamnată la
3 ani de închisoare cu suspendare.
în aceeași lună, un alt șef din magistratură era trimis în jude
cată. Nicolae Țifrea, prim-procuror al Parchetului de pe lângă
396 DANIEL MORAR

11 idecătoria Toplița, a pretins mai multor persoane să îi execute
o serie de lucrări de construcție la vila lui din Costinești și la gos
podăria sa. în schimb, magistratul a promis că va da soluții favo-
i abile acestor persoane sau rudelor lor, cercetate în diferite dosare
pentru infracțiuni de furt calificat, amenințare și distrugere, lo
v i re și alte violențe sau braconaj piscicol. Procurorii anticorupție
il acuzau și de săvârșirea de acte de comerț, incompatibile cu
funcția de magistrat, pentru că era administratorul de fapt al unei
vile din Costinești, care oferea servicii hoteliere, dar și pentru
faptul că, în preajma Crăciunului, vindea brazi în piețele din mu
ti icipiul Reghin și în comuna Sângeorgiu de Mureș, fiind surprins
de organele de control cu mai multe nereguli44. Printre diversele
activități comerciale, Nicolae Țifrea își exercita și funcția de șef
al procurorilor din Toplița. Avea timp și pentru a fi magistrat,
insă nu considera că preocupările sale sunt incompatibile între
ele. A fost condamnat la r an și 8 luni închisoare și exclus din
magistratură45.
în mai 2012, procurorul loan Berghezan era condamnat de
judecătorii instanței supreme la 4 ani de închisoare cu executare
pentru trafic de influență, decizia rămânând definitivă în același
an. Fusese trimis în judecată în urmă cu patru ani de către DNA
Brașov, fiind acuzat de trafic de influență pentru că, în calitate de
procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, a
primit 40.000 de euro, promițând că va interveni pentru ca unui
condamnat să i se ridice interdicția de a părăsi țara. „Având influ
ență și lăsând să se creadă că are influență asupra mai multor
magistrați (judecători și procurori) implicați în soluționarea ce
rerii, inculpatul a intervenit pe lângă aceștia în sensul pronunță
rii unei decizii judecătorești de admitere a cererii formulate“,
preciza DNA. Demersul său a avut chiar succes într-o primă fază,
astfel că Tribunalul Alba a dispus suspendarea temporară a inter
dicției de a părăsi țara, returnarea pașaportului și permisiunea
acordată condamnatului să plece în Germania. Procurorii DNA
au atacat însă această hotărâre, iar instanța supremă a întors
soluția46.

Atunci când a fost condamnat, loan Berghezan se arăta oripilat
de decizia instanței, care, susținea el, a fost dată în lipsa oricărei
probe, unii judecători fiind chiar șantajați. Presa remarca însă un
alt aspect, și anume că era al doilea procuror sibian, după Apostu,
încarcerat în același an pentru fapte de corupție. Intr-adevăr, Ber
ghezan fusese prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribuna
Iul Sibiu.
îl întâlnisem în anii ’90, înainte de a fi numit la DNA. în 1998,
când eram delegat la PÎCCJ, în drumurile noastre cu mașina de la
București la Cluj treceam prin Sibiu, iar, într-unul din aceste dru
muri, șeful nostru, Augustin Lazăr, și fostul coleg Eugen lordăches-
cu ne-au spus mie și lui Nucu Irimie că ne vom opri la restaurantul
lui Berghezan să mâncăm. înțelegeam că fuseseră colegi de facul
tate. La restaurantul situat în centrul istoric al municipiului Si
biu, Berghezan făcea oficiile de gazdă. Nucu Irimie l-a felicitat că
deține un asemenea local, însă procurorul s-a grăbit să ne spună
că nu e al lui, ci al tatălui său. Deși eram oaspeți, colegul meu nu
s-a abținut și l-a întrebat: „Evaziunea fiscală tot tata o face?“
Vara lui 2012 aducea în atenția publică un caz mai aparte în
care era implicat un magistrat. Presa anunța că o judecătoare de
la Secția civilă a Curții de Apel Craiova, Carmen Mladen, a fost
ridicată de procurorii anticorupție și adusă la sediul central din
Știrbei Vodă pentru a fi audiată în legătură cu infracțiuni de șan
taj și corupție sexuală. Nu era vorba de corupție sexuală în sensul
juridic al termenului, dar era o afacere judiciară care avea legătură
cu sexul. Procurorii au reținut-o pentru că, împreună cu compli
cele său, au constrâns o persoană să le remită sume de bani sub
amenințarea că vor da în vileag fapte presupus compromițătoare
pentru aceasta. Cei doi au obținut astfel 5.000 de euro de la per
soana vătămată, banii fiind primiți de judecătoare47.
înalta Curte i-a arestat atât pe judecătoare, cât și pe complicele
ei. Dosarul a pornit de la plângerea penală depusă de un avocat
care avusese cu judecătoarea o relație extraconjugală timp de 2-3
luni, în care se arăta că, după ce relația s-a încheiat, judecătoarea
i-a cerut avocatului 5.000 de euro, amenințându-1 că, în caz con
trar, va face publice fotografii compromițătoare, ce i-ar afecta
398 DANIEL MORAR

viața personală și cariera profesională. Suma remisă de 5.000 de
curo a fost găsită în poșeta inculpatei, în urma acțiunii de prin
dere în flagrant48.
în fața completului de judecată, judecătoarea nu a scăpat oca
zia de a-și face apărări pe care instanța le-a consemnat în hotărâ
rea de arestare, dar pe care le-a înlăturat ca nefiind veridice:
„Astfel, dacă inițial inculpata a afirmat că în urmă cu aproximativ 2 ani
de zile a fost victima unui viol din partea părții vătămate pe care nu l-a
reclamat organelor judiciare pentru a nu-și prejudicia imaginea publică
și a continuat să întrețină relații sexuale cu acesta, obligată fiind pentru
că acesta o amenința că-i va spune soțului de relația extraconjugală și-i
va afecta cariera, ulterior tot inculpata este cea care afirmă că partea vă
tămată era cel care o căuta, inclusiv la Pitești, unde aceasta se afla la o
conferință, în ideea de a nu face plângere penală și să afle despre aspectele
sus-menționate soția acestuia, judecător la Judecătoria Târgu Jiu.“49
A fost trimisă în judecată și a fost condamnată de ÎCCJ la 3 ani și

6 luni de închisoare cu suspendare50. Evident, a trebuit să pără
sească magistratura. Nu știu dacă hotărârea de condamnare, în
sine, i a șifonat imaginea, sau mai mult urâțenia faptei și detaliile
scoase la iveală. Observăm însă și un alt lucru. în cazul magistra
ților Maria David, Carmen Mladen și Max Bălășescu ca, de altfel,
și in cazul Geaninei Terceanu, introducerea, intriga și deznodă
mântui poveștii penale fac trimitere la legături sentimentale,
reale sau presupuse idile între judecători și procurori, pe de o
parte, și inculpați, denunțători sau victime, pe de altă parte. Ca
intr-un roman.
închei acest capitol cu un ultim caz. Pe 1 r iulie 2012, Consiliul
Superior al Magistraturii anunța că Secția de procurori încuviin
țase în ziua precedentă, la solicitarea DNA, percheziționarea bi
roului procurorului George Bălan, membru al CSM, și a biroului
și domiciliului lui Marcel Sâmpetru, procuror în cadrul PÎCCJ,
detașat la CSM. Imediat, Bălan a fost suspendat din calitatea de
membru al consiliului, iar lui Sâmpetru i a fost încetată detașarea
la CSM.
Presa relata că, în urma autorizațiilor obținute de la instanța
supremă, George Bălan a fost interceptat de anchetatorii DNA

încă din februarie, în acest timp el având discuții cu mai multe
persoane, printre care Marcel Sâmpetru, Mihai Vlad, șeful Servi
ciului de Informații și Protecție Ilfov, și prim-ministrul Victor
Ponta, iar din aceste discuții reieșea că PSD și PNL își disputau
numirea procurorilor generali și a procurorilor-șefi din cadrul
PÎCCJ și DNA, în sensul că PSD ar fi vrut să propună șefi în PÎCCJ,
iar PNL în DNA. Presa mai relata că Bălan se cunoștea cu Ponta
din perioada 1999-2000, când i-a fost șefia PÎCCJ. Această știre a
generat o adevărată isterie în mediul judiciar și politic. Președin
tele Băsescu tocmai ce fusese suspendat din funcție pentru a doua
oară, iar USL se afla în plină ofensivă de acaparare a puterii poli
tice și de fidelizare a tuturor instituțiilor statului. Mona Pivni
ceru, membru al CSM, care urma să devină ministru al justiției
din partea USL, declara că refuză să creadă informațiile apărute.
Vicepreședintele PNL, Mihai Voicu, susținea că descinderile DNA
de la CSM par „o poveste cusută cu ață albă“ care se mulează, sur
prinzător, pe o temă de campanie lansată public de Traian Bă
sescu și de susținătorii acestuia, manifestându-și, totuși, speranța
ca acțiunea procurorilor să fie un demers independent, în deplină
legalitate. îi ținea isonul colegul său de partid, senatorul liberal
loan Ghișe, care declara că scandalul legat de funcțiile de condu
cere din Ministerul Public arată că Traian Băsescu, „care a pus
gheara pe justiție“, este speriat ca nu cumva săi fure cineva jus
tiția și, prin intermediul lui Kdvesi și Morar, „oferă spectacole
televizate în justiție“51.
Victor Ponta, premierul în exercițiu, scria pe rețelele de soci
alizare, în engleză, că acest dosar, plin de manipulări și minciuni,
dovedește că nu se poate coabita cu Traian Băsescu, conchizând
că: „Nu vreau să am nimic de a face cu alegerea conducerii DNA
și a procurorului general“. Ne soma, în același timp, să facem
publice toate convorbirile telefonice care i-au fost interceptate:
„Sigur, sunt prim-ministru, este normal să fiu interceptat, în definitiv
sunt un român și orice român trebuie să fie interceptat, dar eu mai mult
decât atât, ca să fie un stat democratic, să nu fim acuzați că nu suntem o
democrație. Eu fiind și prim-ministru și având de gestionat treburile
țării, într-o perioadă de campanie și de bătălie politică până pe 29 iulie,
400 DANIEL MORAR

este normal să cer DNA să publice ce am vorbit la telefon. Dacă se poate
să nu publice ce am vorbit cu soția, le voi fi recunoscător.“52
Intuiau ceva, erau speriați, dar nu știau exact cât știu procurorii.
I n scenă intra și șeful SIPI Ilfov, comisarul șef Vlad Adrian Mihai,
pe care procurorii îl învinuiau că a folosit informațiile nedesti
nate publicității la care avea acces în virtutea funcției și a permis
accesul unor persoane neautorizate la astfel de informații. Pro
curorul Marcel Sâmpetru era acuzat că l-a instigat, în repetate
rânduri, pe comisarul-șef Vlad Mihai să-i permită accesul la acest
lip de date și informații, lucru care s-a și întâmpla t. Scopul era
acela de a obține avantaje pentru cei doi ori pentru alte persoane,
cum ar fi menținerea în funcție a lui Vlad, accederea în funcții de
conducere a lor sau a altor persoane agreate ori verificarea situa
ției juridice pentru asigurarea apărării în eventualitatea unor
anchete penale. Discuțiile celor doi se purtau, de multe ori, în
prezența lui George Bălan, ceea ce i-a determinat pe procurorii
anticorupție să-1 pună și pe acesta sub învinuire.
îmi aduc aminte interceptările din mediul ambiental cu discu

țiile celor trei, cărora li se alătura uneori președintele Consiliului
județean Ilfov, liderul PNL Marian Petrache, discuții care aveau
loc în separeul unui restaurant. Acolo era locul unde cei doi pro
curori se îmbiau unul pe altul cu funcția de procuror general al
României, fiecare oferindu-i-o celuilalt. Discuțiile păreau ridicole.
La ieșirea de la DNA, Bălan declara că dosarul în care era învi
nuit nu are nici o legătură cu telefonul dat premierului Victor
Ponta. Același lucru îl susținea avocatul lui Sâmpetru, respectiv
că fapta nu are vreo legătură cu negocieri de funcții la vârful unor
instituții din justiție, iar clientul său nu a discutat cu sau despre
premierul Victor Ponta.
Procurorii de caz au fost intransigenți și au reținut în actul de
începere a urmăririi penale că „încercările de a manipula numi
rile din interiorul instituțiilor care prezintă interes pentru poli
ticieni sunt cu atât mai reprobabile cu cât beneficiază de sprijinul
și de aportul unor persoane care au funcții de conducere în cel
mai înalt for al magistraților, cu atribuțiuni directe în procedura

de numire al procurorului-șef al DNA și al procurorului general
al României“. Procurorii considerau relevant că discuțiile se pur
tau între persoane cu putere decizională în sistemul judiciar și
persoane cu funcții de conducere în interiorul unor partide poli
tice aflate la guvernare, ceea ce făcea dovada interesului politic
în aservirea instituțiilor judiciare, cu acordul chiar al celor che
mâți să asigure independența justiției”.
Eu știam însă că nu aceste fapte dădeau cu adevărat greutate
acuzațiilor din dosar și că existau lucruri mai grave care nu erau
încă cunoscute de public. Știa și Sâmpetru, care, a doua zi după
punerea sub învinuire, și-a dat demisia din magistratură. Vlad
Mihai a fost retras de la conducerea SIPI Ilfov, rămânând fără ac
ces la informații clasificate. Cunoștea și el în ce situație se află,
fusese avertizat din timp, astfel că la percheziția de la domiciliul
său procurorii nu au mai găsit nimic incriminator. Deși era ora 6
dimineața când procurorii au descins la casa acestuia, totul era
într-o stare de „curățenie“ impecabilă. In coșul de gunoi nu se
găsea nici o hârtie, în computere nu era nimic. Vlad aflase că o să
aibă musafiri, fusese avertizat de o judecătoare a instanței su
preme, Georgeta Barbălată.
Aceasta activa la Secția penală a înaltei Curți de Casație și Jus
tiție, era purtătorul de cuvânt al instituției și unul dintre judecă
torii abilitați să emită mandate de interceptare în domeniul
securității naționale. Imediat ce a aflat despre autorizațiile de
percheziționare ale domiciliului prietenului său de la SIPI Ilfov,
Georgeta Barbălată l-a contactat și l-a avertizat că este posibil ca
domiciliul să-i fie percheziționat, iar el să aibă probleme la DNA
legate de anumite „servicii“ pe care le-ar fi oferit procurorilor Bă
lan George și Sâmpetru Marcel. în acest fel, judecătoarea i-a asi
gurat învinuitului Vlad Mihai timpul necesar pentru a distruge
sau ascunde documente și obiecte compromițătoare ce ar fi putut
constitui mijloace de probă. Acesta este motivul pentru care a fost
pusă sub învinuire pentru favorizarea infractorului54. La ieșirea
din sediul DNA a refuzat să facă vreo declarație presei, spunând
că e dreptul său să tacă. A trebuit să renunțe la funcția de purtător
de cuvânt al instanței supreme, îi era greu să mai interacționeze
cu jurnaliștii care voiau să afle ce a făcut și de ce e acuzată.
402 DANIEL MORAR

Presupunea că urmează și alte acuzații și nu s-a înșelat. Procuro-
i i i au descoperit că l-a informat pe Vlad nu doar cu privire la per-
> heziția domiciliară, ci și cu privire la existența unor mandate de
siguranță națională, emise chiar de ea, pe numele comisarului șef
.d Gărzii Financiare Ilfov și al fostului președinte al Consiliului
județean Ilfov, astfel că au extins acuzațiile și cu privire la in-
I racțiunea de divulgare a unor documente sau a unor date care
। onstituie secrete de stat de către persoana care le cunoaște în
virtutea atribuțiilor de serviciu55.
în pofida gravității acuzațiilor aduse,; udecătoarea nu a înțeles
să-și dea demisia din magistratură, fiind doar suspendată din
această calitate odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale.
I rimisă în instanță, a fost judecată de colegii ei de secție de la ÎCCf,
alături de ceilalți trei inculpați, și a fost condamnată definitiv, în
2015, la 4 ani de închisoare cu executare. Procurorul Sâmpetru a
fost condamnat la 2 ani cu suspendare și un termen de suprave
ghere de 7 ani. Aceeași pedeapsă a primit-o și ofițerul de informa
ții, Mihai Vlad. George Bălan era achitat definitiv56.
Cazurile din acest capitol cu magistrați investigați acoperă doar

perioada 2010-2012. La acestea le adăugăm pe cele expuse separat
în celelalte capitole, cazul magistraților din jurul lui Voicu ori
cazul magistraților anchetați în dosarul promovărilor fraudu
loase. Toți, cu excepția lui George Bălan, au fost găsiți vinovați și
condamnați. Reamintind și de magistiații anchetați de mine în
timpul petrecut la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,
avem imaginea magistraturii române din acei ani, iar fotografia
nu e deloc măgulitoare.
Tot timpul reprezentanții judecătorilor și procurorilor au sus
ținut că în magistratură corupția nu reprezintă o problemă de
sistem și că se înregistrează doar cazuri izolate. O poziționare lașă
și lipsită de onestitate, dar care avea un mare avantaj: ne proteja
de Înțelegerea lucrurilor care se petreceau sub ochii noștri. în
momentul în care am observat, pe baza datelor statistice, că erau
trimiși în judecată pentru fapte de corupție și asimilate acestora,
în medie, 10 magistrați pe an, am început să-i contrazic public.
Cazurile izolate se transformaseră într-un fenomen. Acum, când

avem perspectiva de ansamblu asupra acelor ani, prin numărul
și calitatea deținută de cei judecați și condamnați, concluzia nu
poate fi deloc alta. Sunt judecători și procurori cu funcții de exe
cuție, dar mai ales șefi de instanțe și parchete, de la cel mai de jos
până la cel mai înalt nivel în ierarhia magistraturii, care iau mită
sau fac trafic de influență, care desfășoară cu nonșalanță activități
comerciale incompatibile cu profesia de magistrat, care își trans
formă biroul de magistrat în casă de avocatură, care șantajează,
presează, divulgă informații confidențiale sau secrete de stat, care
falsifică documente sau care anulează ilegal hotărâri judecăto
rești și pun în libertate persoane care trebuiau să rămână în
închisoare. Nu lipsesc din panoplie președinți și vicepreședinți
de judecătorie, de tribunal ori de curte de apel, și nici prim procu
rorii ori procurorii-șefi de la parchetele aferente. Trei judecători
ai instanței supreme, dintre care unul era președinte de secție, au
fost dovediți ca infractori. Prim adjunetul și adjunctul procuro
rului general al României, adică numărul doi și numărul trei în
ierarhia Ministerului Public la un moment dat, au fost, de aseme
nea, condamnați penal.
Nivelul la care a ajuns corupția în rândul judecătorilor și pro
curorilor și mai ales statistica nu îi ajută pe magistrați în demersul
lor de a demonstra că sunt cu mult diferiți de celelalte categorii
profesionale sau sociale care vin în conflict cu legea penală.
Aceasta în condițiile în care ei sunt cei chemați, într-un stat de
drept, să stabilească, cu onestitate și responsabilitate, cine are
dreptate și cine nu, ce e permis de lege și ce e interzis, fiind singu
rii abilitați să deposedeze cetățenii de averi, de poziții și funcții ori
să-i trimită la închisoare. în martie 2013 presa făcea un inventar,
de altfel incomplet, al judecătorilor inculpați și scria că în ultimii
trei ani am avut mai mul ți judecători trimiși în judecată pentru
corupție și favorizarea infractorilor decât în ultimii 60 de ani. în
trebarea pe care o punea jurnalistul era dacă „epoca de aur a ma-
gistraților corupți“ era sfârșitul justiției, sau un nou început57.
„Rămășițele“ anului 2010
Alți miniștri, alți parlamentari și edili, alte afaceri ilegale
Respectând cronologia, ne întoarcem în anul zoro, cu mențiunea

că acesta nu a fost doar anul dosarului „Voicu“ sau al anchetelor
cu magistrați. Veneau din urmă soluțiile instanțelor în mai multe
dosare ale noastre și se finalizau cercetările în dosarele în care
erau inculpați miniștri, cei care ne chinuiseră atât cu imunitatea
lor, ori în alte dosare cu rezonanță.
Chiar la început de an, fostul șef al SRI Prahova, Corneliu Păi
tânea, era condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendarea exe
cutării pedepsei, pentru că, în schimbul unor bani și bunuri
mobile și imobile, a promis unei persoane că o ajută să facă cari
eră de ofițer acoperit1. Tot atunci, presa anunța o știre bombă
privind un dosar ce fusese extrem de mediatizat: după ce fuseseră
achitați de instanțele de fond și de apel, primarul municipiului
Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, și fostul viceprimar, Nicolae Dicu,
erau condamnați definitiv de ÎCCJ la câte 3 ani și jumătate de
închisoare cu executare. Instanța supremă a admis recursul DNA
și a desființat hotărârile instanțelor care îi achitau pe edili, apre
ciind că atât Tribunalul Alba, cât și Curtea de Apel Constanța au
comis o eroare gravă în pronunțarea soluțiilor, acordând o încre
dere exagerată unor probe și ignorându-le pe altele. Judecătorii
Vasile Alicsandri și Livia Doina Stanciu notau în decizia lor că eroa
rea gravă de fapt privește diferența mare dintre cele reținute de
instanță și conținutul real al probelor, ce a dus la pronunțarea unei
soluții greșite. Imediat cei doi erau încarcerați la Penitenciarul
„RĂMĂȘIȚELE“ ANULUI 2010 405

Colibași. Cu toate acestea, comunitatea locală nu i-a uitat și, la
nici o lună de la încarcerare, Mircia Gutău era declarat, în ședința
extraordinară a Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâl
cea, cetățean de onoare al orașului.
Nu eu confirmasem rechizitoriul în acest dosar, dar îl știam
bine și m-a bucurat vestea că judecătorii din recurs au desființat
soluțiile instanțelor care îi achitaseră pe foștii edili. Deși hotăra
rea pronunțată de instanța supremă era definitivă, aceasta nu a
rezistat pentru că judecătorii care admiseseră recursul procuro
rilor au făcut o greșeală. Au schimbat radical soluțiile de achitare
pronunțate în fond și în apel, în sensul că i-au condamnat pe cei
doi direct în recurs, doar prin reaprecierea probelor, fapt ce con
travenea jurisprudenței consolidate a CEDO care admitea posibi
litatea condamnării într-o cale de atac a celor achitați de instanța
de fond doar dacă existau probe noi sau se readministrau probele
existente. Instanța de la Strasbourg cere ca nici o persoană să nu
poată fi condamnată decât dacă judecătorul care o face ia contact
nemijlocit cu probatoriul pe care soluția se bazează. Prin urmare,
s-a întâmplat ceea ce era previzibil: Gutău s-a plâns la CEDO că i-a
fost încălcat dreptul la un proces echitabil și a câștigat. Apoi, în
baza hotărârii instanței europene, hotărârea de condamnare a fost
supusă revizuirii, ÎCCJ dispunând achitarea celor doi.
Un alt personaj cunoscut al acelor vremuri prin faptul că era
unul dintre cei mai longevivi primari din România, conducând
neîntrerupt administrația locală din Baia Mare aproape 20 de ani,
începând din 1993, deținând în același timp funcția de președinte
al filialei Maramureș a PNL, Cristian Anghel, era condamnat de
Curtea de Apel Cluj la 2 ani și jumătate de închisoare cu executare
pentru fapte de corupție. A fost trimis în judecată la sfârșitul anu
lui 2007 printr un rechizitoriu întocmit de Doru Țuluș și confir
mat de mine, însă, la fel ca în cazul lui Gutău, fusese achitat de
instanțele locale , Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș.
Condamnarea și încarcerarea primarului în exercițiu au trezit
o mare emoție în plan local. Soția acestuia susținea în continuare,
public, nevinovăția condamnatului, iar angajații primăriei întoc
meau liste cu semnături, intenționând să organizeze un miting
406 DANIEL MORAR

pro Anghel în fața Palatului de Justiție din Baia Mare. Cetățenii
municipiului erau îndemnați să semneze aceste liste la ghișeele
pentru public aflate în sediile direcțiilor din cadrul Primăriei Baia
Mare. Membrii PNL Maramureș decideau să participe la acțiunile
de susținere și să strângă fonduri pentru a acoperi prejudiciul
stabilit de instanță.
PNL era bulversat și la nivelul de vârf. Președintele Crin An
tonescu declara că știrea privind condamnarea lui Anghel a fost
o lovitură de trăsnet pentru el, că nu se dezice de primarul con
damnat și că îl admiră pentru ceea ce a făcut pentru oraș timp de
17 ani, iar acum îi este alături.
Nu doar aleșii locali se aflau în fața unor verdicte ale judecă
torilor, ci și aleșii din Parlament. Fostul senator Vasile Duță, tri
mis în judecată în 2005, de numele căruia se leagă o modificare
legislativă semnificativă privind activitatea procurorilor antico-
rupție, respectiv transformarea PNA în DNA, era condamnat la
5 ani de închisoare cu executare pentru comiterea mai multor
infracțiuni de trafic de influență. Senatorul traficase influență în
vederea obținerii unor aprobări de la Ministerul Muncii pentru
ca peste 200 de persoane să meargă la lucru în Germania și înca
sase bani frumoși pentru asta, plus un autoturism Mercedes. își
mai trafica influența și în calitate de „avocat-senator“ și primea
mii de dolari de la persoane cercetate penal, cărora le promitea că
va interveni la magistrați să le scape.2
Nati Meir, un alt fost parlamentar și candidat la Președinția
României, avea aceleași preocupări și deprinderi. Era trimis în
judecată împreună cu fiul său pentru că a pretins 115.000 de euro
de la mai mulți inculpați, promițându le că va interveni la jude
cătorii de la Tribunalul Galați și la cei de la ÎCCJ pentru a obține
revocarea măsurilor preventive și pedepse cu suspendare pentru
mituitori. în aprilie 2010, fiul său, Or Meir, fusese prins în fla
grant delict imediat după primirea unei tranșe de 20.000 de eurQ
și amândoi au fost arestați.
Portofoliul infracțional al fostului deputat era mult mai di
vers și bogat. Tribunalul București îl condamna, în martie, la 4
ani de închisoare cu executare într-un alt dosar în care era judecat

pentru evaziune fiscală, fals intelectual și înșelăciune în dauna
unor persoane cărora le promisese locuri de muncă în Israel’. La
puțin timp, era condamnat într-un al treilea dosar pentru înșela
rea a opt persoane pe care a încercat să le plătească cu bancnote
specimen, false. Procurorii rețineau că Nati Meir a profitat de
ascendentul creat prin pozițiile publice deținute, de fost deputat
și de candidat la Președinția României, și a indus în eroare părțile
vătămate, producându-le un prejudiciu total de 444.235 de lei. El
se prezenta ca fiind o persoană cu putere financiară, care oferă
împrumuturi sume mari în valută, cu garanții imobiliare, arătân
du-le victimelor un rucsac plin cu valută falsă.
Năpădit de acuzațiile aduse și de atâția ani de închisoare pri
miți, fostul deputat, încarcerat în Penitenciarul Galați, a încercat
să se spânzure în toaleta celulei sale folosind baierele unei sacoșe,
însă țeava de care s-a agățat s-a rupt. Reprezentanții penitencia
rului au anunțat că Nati Meir nu a pățit nimic, neavând vreo le
ziune sau vreo traumă care să impună spitalizarea4.
Venea apoi condamnarea definitivă într-un alt dosar, cu un
prejudiciu imens cauzat statului, în care instanța de fond dispu
sese achitarea pentru că nu găsise vreo infracțiune. Fostul șef al
Agenției Domeniilor Statului, Daniel Drăgan, a fost condamnat
la 6 ani de închisoare de Tribunalul București, iar Curtea de Apel
București menținea soluția. Procurorii îl acuzaseră că a restituit,
în mod nelegal, 147 de hectare de teren de lângă localitatea Po
pești Leordeni, păgubind statul cu peste 88 de milioane de euro.
Fără a ști nici măcar dacă solicitantul era persoană îndreptățită
la reconstituirea dreptului de proprietate, Daniel Drăgan a emis
o decizie prin care a dispus reconstituirea dreptului de proprie
tate în favoarea acestuia, dând, în compensare, o suprafață de
147,14 ha.5
De asemenea, instanțele pronunțau o primă hotărâre într-un
alt dosar intens mediatizat, în care procurorii anticorupție l-au
trimis în judecată pe cunoscutul rector al Universității Oradea,
Teodor Maghiar. Fost senator PSD, Maghiar era deferit justiției
de procurori în 2008 pentru că timp de patru ani, în intervalul
2000-2004, în numele Universității Oradea, a întocmit și a trimis
408 DANIEL MORAR

către Ministerul Educației și Cercetării situații statistice cu date
nereale, mai mari, referitoare la numărul studenților și al altor
persoane admise la studii pe locuri fără taxă pentru a obține din
partea ministerului o alocație bugetară mai mare. Documentele
certificau în mod fals că anual la universitate urmau cursuri pe
locuri fără taxă între 17.000 și 33.000 de participanți, pe când în
realitate numărul lor nu depășea 14.000. în acest fel, universitatea
a beneficiat de la bugetul de stat de peste 24 milioane de euro în
plus față de cât i s-ar fi cuvenit. Pentru asta, instanța l-a condamnat
pe Teodor Maghiar la 8 ani de închisoare și interzicerea exercitării
unor drepturi timp de patru ani6. Instanța de apel i-a redus pe
deapsa la 5 ani de închisoare, dar, în septembrie 2012, chiar înainte
ca ÎCCf să dea soluția definitivă, rectorul a decedat. Presa locală
sugera o legătură între deces și așteptarea verdictului, catalogân-
du-1 „omul faptelor, nu al vorbelor“, și relata că mii de orădeni
I au condus pe rector pe ultimul drum, într-o ceremonie oficiată
de 48 de preoți la care au participat rectori, decani, parlamentari
și miniștri, printre care chiar un fost ministru al educației7.
Altceva mi-a rămas în minte din acel dosar, un lucru care mi
se părea chiar mai grav decât frauda financiară a rectorului.
Atunci când dosarul se afla încă la procurori, eram căutat insis
tent de un profesor universitar, care era și parlamentar, Mircea
Ifrim, pe care l-am primit în audiență. înțelegeam că avea oare
cum un istoric comun cu Maghiar și cu Universitatea din Oradea,
iar acum îmi explica nenorocirile care se întâmplau în instituția
de învățământ superior, mai precis în cadrul Facultății de Medi
cină. Academicianul reclama că se eliberau diplome de medici
unor studenți străini, din Italia și San Marino, care nu frecventau
de fapt cursurile facultății, iar aceste diplome erau eliberate în
discipline pe care facultatea nici nu avea dreptul să le școlarizeze,
cum ar fi chiropatia. A scris aceste lucruri, iar eu le-am trimis
procurorilor de caz. îmi aduc aminte că aceștia mi-au spus că acu
zațiile par a se confirma, fiind ușor de dovedit că o parte din stră
inii care își obținuseră diplomele nu fuseseră niciodată în
România pe parcursul anului școlar sau fuseseră foarte rar, pen
tru câteva zile. Atunci când au întocmit rechizitoriul, procurorii

au dispus disjungerea faptelor și continuarea cercetărilor față de
Maghiar Teodor și Maghiar Traian Teodor, fiul fostului rector, pen
tru fals intelectual în legătură cu eliberarea unui număr de 26 de
diplome de studii aprofundate unor cetățeni străini care nu au
fost înmatriculați și care nu au urmat cursuri de pregătire ori
specializare la Universitatea din Oradea. Nu am mai urmărit ce
s-a întâmplat apoi.
Printre „rămășițele“ anului se găseau dosarele miniștrilor
Năstase, Babiuc, Chiuariu și Nagy, în care procurorii, atât de tra
casați de problemele iscate de imunitatea celor cercetați, puteau,
în sfârșit, să finalizeze cercetările și să trimită dosarele în fața
judecătorilor.
La un an de la ridicarea imunității sale, Adrian Năstase, alături
de soția sa, Dana Năstase, și de Irina Jianu au fost trimiși din nou
în judecată în dosarul „Zambaccian“. Fostul premier era acuzat
de luare de mită și șantaj pentru că a primit foloase necuvenite
de 630.000 de euro, constând în contravaloarea unor bunuri im
portate din China și a unor lucrări efectuate în imobilele lui din
localitățile Cornu și București, primite de la inculpata Irina Jianu
în scopul numirii și menținerii acesteia în funcția de inspector
general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcții, precum și
pentru asigurarea unui statut care să îi confere acesteia autoritate
deplină în cadrul instituției. Mai rețineau procurorii că
„în cursul lunii martie 2006, dată la care exercita funcția de președinte al
Camerei Deputaților, în scopul îngreunării urmăririi penale în cauza în
care era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în mod
repetat, inculpatul Adrian Năstase La amenințat pe consulul loan Păun
cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromițătoare pentru
acesta (și anume că acesta lucrează sub acoperire pentru anumite insti
tuții pentru a-1 determina să-și retracteze declarațiile date în cauză și să
nu predea organelor de anchetă documentele doveditoare in posesia
cărora acesta se afla.“
Pentru asta s-a ales și cu acuzația de șantaj. loan Păun era consu
lul României în China și a fost cel care s-a ocupat de achiziționa
rea de materiale de construcții, produse electrocasnice și obiecte
de mobilier pentru utilarea celor două imobile din București (din
410 DANIEL MORAR

strada Zambaccian și strada Cristian Teii) și a imobilului din lo
calitatea Cornu. Bunurile erau achiziționate din diverse târguri,
fie fără acte, fie pe baza unor documente emise pe numele lui loan
Păun, și apoi transportate și depozitate intr-un hotel dezafectat
aparținând Ambasadei României din China.
„Pentru a ascunde identitatea reală a beneficiarilor și pentru a crea apa
rența că legislația vamală este respectată, o parte din bunurile achizițio
nate au fost introduse în țară ca importuri efectuate de Vertcon,
conducerea acestei societăți fiind determinată de inculpata Irina Paula
Jianu să suporte din fondurile societății cheltuieli care nu erau aferente
activității acestora, respectiv suma de suma de 3.683.683.943 de lei vechi.
Această sumă reprezintă contravaloarea bunurilor achiziționate din
China de Adrian Năstase și Daniela Năstase, a cheltuielilor de transport
și a taxelor vamale“,
se arată în comunicatul DNA. Procurorii arătau în rechizitoriu

că, după introducerea în țară, mărfurile au fost preluate de către
adevărații proprietari, regăsindu-se în imobilele din Zambaccian,
Cristian Teii și Cornu, care aparțin fostului premier și soției sale.8
Reacționând la retrimiterea sa în judecată, Năstase bagateliza
subiectul, declarând că se creează din nou o țintă falsă intr-un
moment în care guvernarea nu știe cum să scoată țara din criză,
că procurorii susținuți de Băsescu au deschis 20 de dosare împo
triva lui cu tot felul de acuzații aberante.
Alt ministru, altă afacere penală. Victor Babiuc, fost ministru al
Ministerului Apărării Naționale în perioada decembrie 1997-2000,
pentru care se avizase urmărirea penală în 2008, era trimis în
judecată alături de Dumitru Cioflină, fost șef al Marelui Stat
Major General, și de Gigi Becali, în cazul schimburilor de terenuri.
Suprafața totală cedată de MApN latifundiarului din Pipera era
de 28,89 ha teren arabil intravilan, aceste schimburi, aprobate de
cei doi înalți oficiali ai statului român, fiind total dezavantajoase
pentru armata română și având drept consecință prejudicierea
statului cu 892.758 de dolari9, un exemplu clar de spoliere a avu
ției naționale prin acțiunile unui ministru și ale șefului de stat
major general al armatei române în favoarea unui întreprinzător
privat.

Tot de spolierea statului, însă la o scară mult mai mare, era
vorba și în dosarul miniștrilor Chiuariu și Nagy, pentru care pro
curorii obținuseră cererea de începere a urmăririi penale la înce
putui lui 2008. Printr-un rechizitoriu de la sfârșitul lui 2010,
fostul ministru al justiției, Tudor Chiuariu, fostul ministru al
comunicațiilor, Nagy Zsolt, fostul director general al Companiei
Naționale Poșta Română SA, Dan Toader, și alți trei manageri au
fost trimiși în judecată în dosarul privind trecerea unui imobil
din proprietatea statului în proprietatea unei societăți comerciale
constituită ca urmare a încheierii unui parteneriat între Poșta
Română SA și mai multe entități private. Scopul constituirii era
demolarea clădirilor existente pe un teren din zona zero a Bucu-
reștiului, pe Calea Victoriei nr. 13 3-13 5, și edificarea unui imobil
cu funcțiuni multiple. în iulie 2005, conducerea Poștei Române
a aprobat ca imobilul din Calea Victoriei să fie adus de Poșta Ro
mână ca aport în natură la capitalul social al societății nou înfi
ințate, ignorând faptul că acest imobil era bun proprietate publică
a statului și nu putea face obiectul nici unei forme de înstrăinare.
Mai mult decât atât, prin manopere frauduloase, valoarea imobi
lului a fost subevaluată cu peste 3,6 milioane de euro.
Dacă, din punct de vedere juridic, peste subevaluare puteau
să treacă, de fapt asta au și urmărit, peste faptul că imobilul apar
ținea proprietății publice a statului și nu putea fi adus ca aport în
natură la constituirea unei societăți comerciale era mai dificil de
trecut. Nici nu se puteau face că nu cunosc acest lucru, întrucât
pe rolul Curții de Apel București exista un litigiu cu privire la
dreptul de proprietate al Poștei Române asupra terenului din care
reieșea că acesta făcea parte din categoria bunurilor proprietate
publică ale statului. Imobilul ar fi putut fi înstrăinat doar dacă,
în mod expres, printr o hotărâre de guvern era scos din proprie
tatea publică și trecut în proprietatea privată a statului. Soluția
era însă tardivă. Asocierea avusese loc în 2005, cu doi ani în urmă,
așa că hotărârea de guvern trebuia să aibă caracter retroactiv cu
privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului
pentru a consacra interesele private ale consorțiului format și a
valida actele întocmite atunci.
412 DANIEL MORAR

Acum ne aflam în 2007. Ministrul comunicațiilor, Zsolt Nagy, a
i nițiat hotărârea de guvern, iar ministrul justiției, Tudor Chiuariu,
a avizat proiectul cu ignorarea opiniei specialiștilor din cadrul
ministerului care refuzaseră să semneze pe motiv că demersul
este ilegal. Au eliminat cuvântul „publică“ din cuprinsul hotărâ
rii, rămânând consemnat doar că bunul este „proprietate a statu
lui“. în aprilie 2007, Guvernul României a adoptat hotărârea prin
care s-a consfințit definitiv situarea imobilului în domeniul pri
vat al proprietății statului. Procurorii rețineau că, prin această
manoperă, investitorii privați au obținut un avantaj patrimonial
constând în dreptul de proprietate asupra imobilului din Calea
Victoriei și, în mod indirect, au cules beneficiile rezultate în urma
subevaluării imobilului cu ocazia aducerii ca aport la capitalul
social. Prejudiciul cauzat statului prin înstrăinarea frauduloasă
a imobilului proprietate publică a statului român era cuantificat
la suma 8.619.787 de euro, reprezentând valoarea de piață a tere
nului rămas liber după demolarea construcțiilor10.
Acesta era, după cum pretindeau politicienii vremii, dosarul
„inventat“ de procurorii DNA ca să se răzbune pe ministrul justi
ției pentru că a cerut revocarea procurorului-șef Doru Țuluș. Nici
mai mult, nici mai puțin decât un cuvânt scos dintr-o hotărâre
de guvern, dar care valora 8.619.787 de euro sau 3.600.000 de euro.
Depinde de perspectivă.
Și dosarul primarului Craiovei își găsește locul în acest capitol.
Ni-1 aducem aminte pe Cornel Penescu, cunoscutul proprietar al
magazinelor PIC și finanțatorul echipei de fotbal FC Argeș Pitești,
cel care mituise jumătate din lotul divizionar A al arbitrilor din
România, precum și alți funcționari ai statului, comisari ai Gărzii
Financiare ori ai Oficiului Protecției Consumatorului. întrucât era
dificil să țină minte toate sumele plătite ca mită și pe toți cei pe
care îi mituia, Penescu avea o evidență strictă a acestora. Lucrurile
au fost sub control până în momentul în care evidența și registrele
paralele ale societății PIC au ajuns în mâinile procurorilor.
Așa a intrat în vizorul DNA Antonie Solomon, primarul Cra
iovei și liderul organizației municipale a PDL. în calitatea sa de
edil și de președinte al Comisiei de sistematizare a circulației

rutiere și pietonale a municipiului Craiova, a primit în cursul
anului 2006, cu titlu de mită, de la Penescu, suma totală de 40.000
de euro pentru a emite, cu încălcarea legii, autorizația de con
strucție pentru hipermarketul PIC Craiova. Penescu își extindea
afacerile și nu avea timp de pierdut, așa că, în aceeași zi în care a
depus cererea prin care solicita autorizația, primarul Solomon a
și semnat și eliberat documentul, completându-1 cu mențiuni
nereale. Anterior cererea de autorizație fusese respinsă de func
ționari din cadrul Primăriei Craiova, întrucât exista un litigiu pe
rolul instanțelor judecătorești. Mai târziu, Solomon a înlesnit
aprobarea unei cereri privind prelungirea transportului public
al municipalității până în zona unde era amplasat hipermarketul
PIC, aprobare care l-a costat pe Penescu încă 10.000 de euro. A
rezolvat problemele la Craiova, dar nu l-a uitat nici pe primar. A
trecut mita în caiet11.
înainte ca instanța să se pronunțe pe cererea de arestare foi
mulată de procurori, oficialitățile locale, șocate, nu credeau în
acuzațiile care i se aduceau primarului. Prefectul de Dolj spera ca
dosarul să nu fie vreo răzbunare a cuiva, iar adversarul politic,
președintele PSD Dolj, se declara consternat și spera că e doar o
neînțelegere. Doar liderii partidului din care făcea parte primarul,
PDL, nu voiau să comenteze subiectul. Tribunalul Argeș le-a risi
pit temerile, consemnând în încheierea de arestare că Penescu
ținea o evidență strictă a tuturor sumelor plătite diverselor per
soane cu titlul de mită și că mențiunile ce apar în evidențele sale,
coroborate cu interceptarea unor convorbiri telefonice, nu lăsau
dubii cu privire la faptele de care era acuzat edilul.
Suporterii lui Solomon nu erau împăcați cu arestarea prima
rului lor. Presa relata că circa 500 de salariați ai instituției, dar și
membri ai PDL, protestau în Piața Prefecturii din Craiova, scan
dau „Solomon, acasă“ și afișau un banner pe care scria „Antonie
Solomon, primarul din inimile noastre“. în fața judecătorilor de
la Curtea de Apel Pitești, care îi judecau recursul la arestare, își
susținea nevinovăția și se plângea că trăiește momente umili
toare pe care nu le merita. Avocatul său nu înțelegea de ce procu
rorii au lansat acuzațiile la adresa clientului său la patru ani de
la momentul la care se presupu nea că au fost comise faptele.
414 DANIEL MORAR

Cu o celeritate remarcabilă, în aceeași lună în care a fost ares
tat, primarul era trimis în judecată pentru luare de mită, fals in
telectual și uz de fals. Alături de el, dar în stare de libertate, se
găsea și Cornel Penescu. Acesta avea să fie arestat, din nou, după
două luni, în alte dosare legate de mituirea unor arbitri. După trei
ani, în septembrie 2013, Solomon era condamnat definitiv de
i nstanța supremă la 3 ani de închisoare cu executare. La acel mo
ment era senator de Dolj, fiind ales pe listele Partidului Poporului
Dan Diaconescu. La încarcerare declara că, după ispășirea pedep
sei, nu va mai reveni în viața publică.
Ne întoarcem la anul 2010 și observăm că partidul aflat la pu
tere nu trăia cele mai bune momente. Sorin Andi Pândele, depu
tat PDL, era trimis în judecată pentru fapte de corupție și abuz în
serviciu, comise în perioada în care era director al Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș. Procurorii îl acuzau că,
în această calitate și în cea de membru al Comisiei județene pen
tru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeș,
a dispus în mod nelegal emiterea unui titlu de proprietate în fa
voarea unei persoane, pentru un teren intravilan în suprafață de
1,1953 de hectare amplasat în municipiul Pitești, semnând acest
litiu, deși avea cunoștință despre faptul că persoana nu formulase
cerere în nume propriu și nu-i fusese validat dreptul de reconsti
tuire a suprafeței de teren respective. Potrivit rechizitoriului, So
rin Pândele a primit de la persoana împroprietărită suma de
190.000 de lei. Pândele nu a vrut să-și dea demisia din calitatea de
deputat, susținea că va convinge instanța de nevinovăția sa și
declara că, dacă săvârșea infracțiuni, nu ar mai fi fost ales depu
tat12. Raționamentul său a fost greșit, el eșuând în încercarea de
a-și dovedi nevinovăția, ÎCCJ condamnându-1 definitiv, în ianua
rie 2014, la 5 ani de închisoare cu executare.
Nici în anul 2010 nu putea lipsi climatul conflictual între cele
trei mari partide ale momentului, PDL, PSD și PNL, în legătură cu
afacerile lor și cu cine ajunge să fie cercetat de DNA. în pofida
celor abia întâmplate, senatoarea Olguța Vasilescu, care avea să
devină primar al Craiovei, mă acuza că nu-i cercetăm pe cei de la
PDL și anunța că îmi va trimite zilnic scrisori cu articole din presă

despre afacerile cu statul ale clientelei PDL. Ministrul transpor
turilor, Radu Berceanu, membru PDL, îi critica pe liberali pentru
modul în care au guvernat, referindu-se la achiziții publice mas
cate, derulate în timpul mandatului lui Ludovic Orban, și îi atră
gea atenția lui Crin Antonescu că trebuie să promită că merge la
serviciu, recomandându i să învețe o limbă străină. Acesta i-a
replicat că are apucături securistice pentru că lansează acuzații
la adresa PNL și PSD, dar nu dorește, de fapt, decât să-i șantajeze.
„Ați invocat o serie de lucruri, înțeleg, pe lângă sau în afara legii comise
de colegi de-ai mei de partid sau de oameni din PSD. Păi ce ați făcut, ați
terminat benzile cu Cătălin Voicu? Ce face DNA-ul? Luați-i, domnule!
Sunteți invitații mei. Vă împiedică cineva să pedepsiți, fiind la putere,
ilegalități? Dumneavoastră practicați un șantaj? Dumneavoastră aveți o
filozofie eventual de continuitate a șpăgii, ce vă reține să acționați corect
și legal, să nu faceți publice și să pedepsiți eventuale încălcări ale legii?"13
Probabil aveau dreptate în acuzele pe care și le aduceau reciproc,

nu știu, dar nu și în ceea ce privește acuzațiile aduse mie și cole
gilor mei. Nu ne am ales niciodată inculpații în funcție de culoa
rea politică, dar nici nu-i puteam aresta pe toți corupții din țară,
în ciuda logisticii DNA. Acest adevăr e dovedit criminologie, e o
axiomă că cifra neagră a criminalității, adică numărul infracțiu
nilor care rămân nedescoperite, este întotdeauna mai mare decât
ceea ce reușesc să descopere și să pedepsească organele judiciare.
Oamenii partidelor erau interesați mai mult de lupta lor politică,
nicidecum de reducerea sau pedepsirea corupției, iar, pentru a
ascunde asta, denaturau realitatea prin declarațiile lor zilnice.
Ancorându ne doar în prezentul acestor pagini, anul 2010 a fost
cel în care parlamentarii puterii și ai opoziției își dădeau mâna
pentru a opri împreună percheziția informatică și extinderea
cercetărilor pentru noi fapte în cazul ministrului PDL Ridzi. Am
văzut apoi cum alți doi oameni ai puterii, primarul Solomon și
deputatul Pândele, erau trimiși în judecată. Urma un alt parla
mentar PDL.
în noiembrie ceream Camerei Deputaților să încuviințeze
arestarea preventivă a deputatului PDL Dan Păsat, pe care îl acu
zam că în perioada 2009-2010, în calitate de deputat și de secretar
416 DANIEL MORAR

general al PDL Giurgiu, cu încălcarea regimului incompatibilități-
lorîn exercitarea demnității publice de parlamentar, prin acțiuni
de șantaj ori prin folosirea autorității și influenței date de pozițiile
ale, a acționat pentru a obține, pentru el și apropiați, beneficii
necuvenite provenind din contractele de achiziții publice înche
iate cu primării de pe raza județului Giurgiu și derulate prin firma
sa, pe care o controla și o conducea în fapt. Atunci când a întâm
pi nat opoziție din partea reprezentanților administrației publice
locale ori a firmelor care își adjudecaseră contractele de achiziție
publică, inculpatul a recurs la diverse forme de intimidare, mer
gând până la amenințări și acte de violență. Un deputat acuzat de
șantaj14. Se plângea că este nevinovat și nu înțelegea de ce îl voiam
arestat.
Președintele Băsescu, făcând referire și la cazul Păsat, declara
că instituțiile statului se comportă independent, iar cine își mai
i maginează că lucrează în funcție de cine e la Cotroceni se înșală:
„De ce credeți că mi-ar fi convenit ca anumite persoane politice să fie
arestate sau de ce mi-ar fi convenit ca pentru un parlamentar al PDL să
se ceară azi arestarea de către DNA sau arestarea unor primari? Cine crede
că mi-ar fi trebuit asta? Până Ia urmă, sunt din partidul din care provin
și eu. E o copilărie. Instituțiile au început să funcționeze independent.“15
Luna noiembrie aducea în atenția publică ceea ce presa considera

a fi cel mai mare caz de corupție din Ministerul de Interne, cel
legat de chestorul-șef de poliție Valentin Fătuloiu. Cazul era su
ficient de atipic pentru ca titlurile presei să nu surprindă corect
realitatea, dar nici să înlăture îndoielile iscate. în urma unui fia
grant, DNA îi reținea pe omul de afaceri Cătălin Chelu și pe alte
trei persoane pentru mituirea lui Fătuloiu. Cătălin Chelu era
prezentat de presă ca fiind proprietarul celui mai mare portofoliu
de companii listate la Bursa de la București, cu r4 companii la
care era acționar direct sau prin intermediul unor firme inter
puse, fiind totodată un personaj controversat, presa acuzându 1,
între altele, că a devalizat Rotes SA. Potrivit „Topului Forbes 500
miliardari“, Cătălin Chelu (44 de ani) avea o avere estimată la
17 milioane de euro, locul 3r2 pe România, și era unul dintre cei
mai importanți jucători de pe bursa românească de acțiuni.

în urma unui denunț al lui Fătuloiu, procurorii stabileau că,
în perioada august-noiembrie 2010, Cătălin Chelu a promis se
cretarului de stat din Ministerul Administrației și Internelor,
Fătuloiu Dan Valentin, suma de un milion de euro pentru ca
acesta să împiedice cercetarea în sistem integrat a cauzelor penale
ce îl vizau. Scopul final era soluționarea favorabilă a respectivelor
dosare penale, aflate în cercetarea DIICOT, referitoare la spălare
de bani, evaziune fiscală și infracțiuni privind piața de capital. La
o întâlnire a celor doi, din 12 noiembrie 2010, Chelu a modificat
promisiunea inițială și a oferit chestorului-șef de poliție „doar“
suma de 50.000 de euro în numerar și foloase materiale în valoare
de aproximativ 270.000 de euro (reprezentând contravaloarea
unui teren și a unei case ce urma a fi construită de către omul de
afaceri). însă, cu ocazia aceleiași întâlniri, Cătălin Chelu a oferit
suma de 300.000 de euro în numerar și suportarea cheltuielilor
pentru construirea unei case în valoare de aproximativ r 20.000
de euro, în scopul ca secretarul de stat să intervină pe lângă direc
torii din conducerea unei societăți comerciale și să-i determine
să întreprindă demersurile necesare pentru înregistrarea oficială
a lui Chelu în evidențele Registrului Comerțului în calitate de
acționar al respectivei societăți comerciale16.
Discuția din 12 noiembrie era înregistrată de procurori și se
auzea cum Chelu îi mai solicita lui Fătuloiu să îl asigure că îi va
obține soluții de netrimitere în judecată în toate cele 48 de dosare
penale pe care le are, acestea fiind notate pe o listă de către ofici
aiul Ministerului de Interne. Cei doi au stabilit să se reîntâlnească
în 17 sau 18 noiembrie, însă întrevederea a fost amânată pentru
19 noiembrie, întrucât Fătuloiu a trebuit să plece în străinătate17.
în data de 19 noiembrie a fost organizat flagrantul. Chelu i-a
dat lui Fătuloiu suma de 212.850 de lei, echivalentul a aproxima
tiv 50.000 de euro, ocazie cu care a fost prins în flagrant chiar în
parcarea Ministerului de Interne, unde se aflau două BMW-uri,
în care au fost găsite actele caselor și banii. Chelu era însoțit de
două persoane și de chestorul Fătuloiu, astfel că jurnaliștii notau
că patru persoane au fost surprinse în flagrant. După arestarea
lui Chelu și a complicilor săi, presa scria despre afacerile fiului
418 DANIEL MORAR

lui Fătuloiu, denunțător și el în dosar, și despre protecția de care
se presupunea că beneficiază ca fiu al unui chestor de poliție18. în
fața judecătorilor care soluționau recursul la arestarea sa preven-
I i vă, Chelu a susținut că Fătuloiu ar fi început un șantaj sistematic
la adresa sa după ce a aflat că a câștigat acționariatul combinatu
lui Alprom din Pitești. Potrivit declarației lui Chelu, au existat
ui ai multe întâlniri între ei în care Fătuloiu a fost cel care a pus
mereu problema remiterii unor bani după ce anterior i ar fi adus
la cunoștință că are probleme de natură penală19. Avocatul omu
lui de afaceri susținea că asistă la o provocare polițienească și că,
din interceptările ambientale și telefonice, nu rezulta decât faptul
că omul de afaceri a acceptat să dea mită doar după ce secretarul
de stat Fătuloiu a cerut acest lucru. Procurorii nu au reținut ca
liind reale cele susținute de Chel uși avocatul său și iau trimis în
Iudecată doar pe mituitori. îndoielile însă au rămas, chiar preșe
dintele Traian Băsescu declarând că „întâmplarea“ în care este
i rnplicat Dan Fătuloiu nu pune o etichetă frumoasă pe Ministerul
Administrației și Internelor și că nu poate să fie de acord cu gestul
secretarului de stat.
Nu doar președintele își avea îndoielile sale, ci și unii dintre
ofițerii noștri de poliție judiciară. Aceștia veneau în DNA din sis
temul Ministerului Administrației și Internelor, așa că își cunoș
teau bine foștii șefi. Nu întotdeauna toți polițiștii care participă
la organizarea unui flagrant cunosc detaliile speței, unii dintre
ei sunt din afara cazului, fiind solicitați doar pentru intervenția
fizică, în caz de nevoie. Așa s-a întâmplat ca unul dintre acești
polițiști, aflați în parcarea ministerului atunci când a primit
semnalul pentru a interveni, văzându-1 pe chestorul Fătuloiu, s-a
repezit la acesta strigându le colegilor „L-am prins!“. I s-a spus că
a greșit omul, că trebuie să-l imobilizeze pe Chelu, nu pe Fătuloiu,
care era personajul bun în acea poveste. Era sincer dezamăgit.
„Senzaționalul“ Dan Diaconescu
Șantaj de la pupitrul TV. între populism și o avere de 34 de milioane
de euro
Nu putem să terminăm cu evenimentele anului 2010 înainte de

relatarea poveștii lui „Domnu’ Dan“. Dan Diaconescu a fost un
fenomen media. Ani buni, el și televiziunea lui, Ocram Televizi
une (OTV), au reușit să țină românii treji nopți întregi cu cele mai
fantasmagorice povești. Poate fi considerat un adevărat precursor
al epocii fake-news și al industriei conspirațiilor. La bază, Dan
Diaconescu era totuși un jurnalist, care în anii ’90 lucrase la Cu
rierul Național, apoi în trustul lui Dan Voiculescu, coordonând
chiar un „furnal SF“. în 1995 a ajuns director al cotidianului
Oglinda, iar după 1997 a devenit și realizator TV al Supernova,
one-man show, și director de ziar. în 1998, a primit premiul
„Pamfil Șeicaru“, a fost numit director al publicației Cotidianul
și, în același timp, a devenit realizator la Tele 7ABC. în 1999 a
fost premiant pe bandă rulantă: a primit premiul de talk-show
pentru televiziune în Gala APTR, premiul pentru televiziune al
cotidianului de partid Dimineața, premiul pentru televiziune al co
tidianului „Ultima oră“, premiul „Media 2001“ al Radio Brașov și
premiul pentru cel mai bun talk-show de televiziune al Galei
„Radio România“.
După înființarea OTV, televiziunea senzaționalului și a ex
clusivităților, acest post a devenit un loc al emisiunilor maraton,
desfășurate în seriale, în care abracadabrantul, fantasticul, irea
lul și nemaipomenitul băteau realitatea în fiecare minut până
noaptea târziu, în direct cu buimacii telespectatori. Aceștia ur
420 DANIEL MORAR

mă reau cu sufletul la gură, seară de seară, toate emisiunile, îl adu-
l.iu și îl apelau cu „domnu’ Dan“, îl considerau de al lor, din
popor, cinstit, apropiat de omul sărac și luptător neînfricat cu
autoritățile opresoare.
Politicienii avizi de publicitate, indiferent de coloratura poli-
liră, au exploatat această platformă. Primii pe care i a scos din
'..irite Dan Diaconescu au fost Adrian Năstase și Ion Iliescu. în
2002, o emisiune cu Corneliu Vădim Tudor, președinte pe atunci
al PRM, și cu Romeo Beja, fostul lider sindical din Valea Jiului, a
dus la retragerea, în premieră, a licenței unei televiziuni de către
(Consiliul Național al Audiovizualului. Televiziunea lui Dan Dia-
i onescu a fost acuzată de rasism și atitudini antisemite după ata
curile la adresa țiganilor, a evreilor, a ambasadorului SUA, a
președintelui și Guvernului României. Instituțiile erau acuzate
de acțiuni secrete de destabilizare națională, iar emisiunea a fost
presărată cu insulte, atacuri la persoană și, bineînțeles, cu dezvă
luiri senzaționale.
Tot pe OTV, în emisiunea care devenise una și aceeași cu mo
deratorul său, deținătorul unui debit verbal ieșit din comun,
„Dan Diaconescu Direct“ (pe scurt, DDD), timp de mai bine de doi
ani s-a desfășurat celebrul serial „Elodia". Dispariția misterioasă
a avocatei Elodia Ghinescu în august 2007 a generat pe OTV un
serial fluviu de 239 de episoade în care protagoniști erau Cristian
(’ioacă, Luis Lazarus, Ion Spânu, Stelian Ogică și chiar cântăreața
de muzică populară Gherghina Stancu, cea care a și compus o
baladă pentru Elodia. După aceea, pe internet, a apărut și un joc,
„Găsește-o pe Elodia“, iar canalul de televiziune ProTV a lansat un
concurs de scenarii numit „Enigma Elodiei“, prin care românii
preocupați de dispariția femeii erau îndemnați să-și imagineze o
poveste care, eventual, avea să se transforme într-un film realizat
de Media Pro Pictures.
în 2009, climaxul acestei culturi de masă a fost atins cu emisi
unea în care Dan Diaconescu a fost aruncat pur și simplu într-un
tomberon. Totul s-a întâmplat în direct, în propriul studio de te
leviziune, unde, într-o secvență regizată, Diaconescu a fost băgat
într-un coș de gunoi de către un luptător de Kr, Tolea Ciumac, care
SENZAȚIONALUL“ DAN DIACONESCU 421

era nemulțumit de faptul că realizatorul TV a încercat să pună
dispariția Elodiei pe seama Magdei Ciumac, partenera sa. Mersul
lucrurilor a făcut ca, după câțiva ani, în perioada cât am condus
Ministerul Public, să verific și să confirm legalitatea rechizitoriu
lui prin care Cristian Cioacă, una dintre vedetele emisiunii, era
acuzat de omor și trimis în judecată pentru uciderea soției sale,
Elodia Ghinescu. A fost condamnat definitiv la r 5 ani și 8 luni de
închisoare. Cadavrul Elodiei nu a fost găsit însă niciodată.
în acest context, în plină vară a anului 2010, presa anunța o
știre senzațională: procurorii DNA efectuau percheziții la sediul
OTV și la locuința lui Dan Diaconescu, căutând mai multe casete
video în dosarul penal deschis unui realizator OTV, Doru Pârv.
Avocatul lui Dan Diaconescu, Daniel Fenechiu, confirma perche
zițiile și informa că jurnalistul era în vacanță, la mare, iar la lo
cuința acestuia se aflau doar soacra și menajera, precum și alți
avocați ai patronului postului OTV. Agențiile de presă ofereau
informația potrivit căreia patronul postului OTV fusese audiat la
DNA, în urmă cu patru luni, ca martor într-un dosar în care pri
mărul unei comune arădene ba denunțat pe Doru Pârv că i-ar fi
cerut peste 100.000 de euro pentru a nu divulga la OTV imagini
compromițătoare la adresa sa.
Prezentându se în aceeași zi la DNA, Diaconescu se declara
nemulțumit de decizia procurorilor de a-i face percheziție în timp
ce el nu era în țară, deși știau acest lucru din moment ce era mo
nitorizat permanent. în stilul său caracteristic, declara că a aflat
că anchetatorii căutau mai multe casete: „Sunt cameraman ama
tor și filmez de zece ani tot ce mi se pare interesant, așa că am o
colecție impresionantă de casete. Cu ministrul cutare, cu depu
tatul cutare. [...] Am înțeles că au săpat pe-acolo prin curte, poate
o căutau pe Elodia“. Mai spunea că, în urma sfaturilor primite de
la avocații săi, nu există acte care să îl lege de OTV și îi asigura pe
admiratorii săi că nu îl cunoaște pe primarul din Zarand, însă nu
excludea posibilitatea ca el să fie arestat în urma viitoarelor au
dieri. întrebat fiind despre audierea sa anterioară la DNA, Dan
Diaconescu a răspuns că a mai fost în februarie la DNA și a băut
o cafea cu procurorii.
422 DANIEL MORAR

Intr-adevăr, în februarie, la ieșirea din sediul Direcției, Dan
I >iaconescu se arătase revoltat de întrebarea jurnaliștilor dacă a
losl pus sub urmărire penală, susținând că scopul vizitei a fost
acela de a pregăti o viitoare emisiune exclusivă care va putea fi
urmărită de telespectatorii postului OTV. Ulterior, în aceeași zi,
I »iaconescu declara pentru agențiile de presă că nu a mers la DNA
nici ca martor, nici ca învinuit, ci pentru că intenționează să facă
„o emisiune cu domnul Morar“. Am fost nevoiți să negăm că s-a
făcut vreo solicitare pentru o emisiune la OTV cu mine.
De această dată, procurorul George Bocșan nu l-a mai lăsat să
iasă liber din sediul parchetului și l-a reținut pe „domnu’ Dan“ pen
Iru că l-a șantajat, atât în mod direct, cât și prin intermediul lui
I )orel Petru Pârv, pe primarul comunei Zărand, cerându-i 200.000
de euro pentru a nu prezenta în emisiunile realizate pe postul său
de televiziune informații potrivit cărora primarul ar deține o con-
sistentă avere nejustificată, precum și că ar efectua tranzacții
i licite cu terenuri agricole, păgubitoare pentru cetățenii comunei.
Pentru a-1 convinge de seriozitatea amenințării, în emisiunea din
21/22 iunie 2009, pe postul OTV, Dan Diaconescu anunța pre
zentarea unor imagini incendiare referitoare la primarul din
Zărand, astfel că, sub presiunea acestor amenințări, edilul a plă
tit suma de 30.000 de euro și 4.200 lei1. Alături de Diaconescu
era reținut și Doru Pârv, iar avocatul Daniel Fenechiu declara
că cei doi au fost reținuți pentru șantaj și că acest dosar nu este,
cum altfel, decât unul politic.
în acest context, oamenii politici nu au ratat ocazia de a se
solidariza cu Dan Diaconescu și de a declara că, deși nu cunosc
detaliile cazului, plecarea patronului OTV cu cătușe de la DNA
reprezintă o manevră a puterii de a distrage atenția populației de
la chestiuni importante, cum ar fi criza economică, și că în dosar
pot exista influențe de natură politică. în acest timp primarul din
Zărand declara public că Diaconescu și Pârv îl sunau la fiecare
două săptămâni să îi ceară bani.
Acest dosar a prilejuit și confruntarea savuroasă dintre procu
rorul de caz, George Bocșan, și Dan Diaconescu. în propunerea
de arestare și în susținerile orale din fața instanței, Bocșan relata
„SENZAȚIONALUL“ DAN DIACONESCU 423

că ținta echipei de reportaj era să filmeze averile primarului din
Zărand, care era client al firmei lui Doru Pârv, societate ce desfă
șoară activități paranormale, iar acesta, disperat și panicat de
interesul brusc și agresiv al postului OTV cu privire la averea sa
personală, a cedat. Procurorul ba convins pe judecător să emită
mandat de arestare preventivă, arătând că Dan Diaconescu, dacă
ar fi lăsat să plece liber din sala de judecată, nu ar face decât să
continue: „Se va duce la postul de televiziune pe care îl patro
nează și, cu stilul cu care ne-a obișnuit, va denigra pe toată lumea,
va aduce acuzații la adresa tuturor, așa cum postul de televiziune
a făcut și în ultimele 24 de ore de la declanșarea prezentei anchete.“2
Instanța arăta că patronul OTV a profitat de avantajele profe
siei de jurnalist și a folosit informațiile deținute pentru obținerea
unor avantaje materiale, o astfel de conduită infracțională fiind
practicată și de alți angajați ai postului TV. Judecătorul nu l-a ere
zut pe Diaconescu când spunea că nu îl cunoaște pe cel șantajat
și că, în cadrul emisiunii din seara de 21 iulie 2009, când anunța
imagini incendiare cu primarul, el nu a făcut decât să repete o
frază ce i-a fost dictată în cască.
Dialogul dintre procuror și Dan Diaconescu a continuat la
Tribunalul București, unde se judeca recursul împotriva arestării.
Ședința de judecată era tulburată de susținătorii patronului OTV,
care voiau să intre în sala de judecată deja arhiplină. Diaconescu
susținea că dosarul nu este decât o înscenare prin care se dorește
închiderea postului OTV și cerea punerea sa în libertate, afirmând
că procurorul DNA îl urăște și că a reacționat extraordinar la afla
rea verdictului privind arestarea, „comportându-se ca un toreador
care ucide un taur“. Mai susținea că Bocșan este invidios pe suc
cesul său, pentru că 65% din populația țării crede în el. De cealaltă
parte, procurorul susținea că arestatul este un pericol pentru
ordinea publică, iar aceasta reiese și din felul în care OTV tratează
cazul, procurorul fiind numit „un copil tâmpit, un limbric, cap
de râmă fără creier sau incompetent“. Mai arăta că Dan Diaco
nescu face orice dorește în cadrul televiziunii sale, împroșcând
cu noroi pe toată lumea, și că libertatea presei este înțeleasă în-
tr un fel cu totul special la OTV, care nu se supune nici unei
424 DANIEL MORAR

autorități, având zeci de amenzi aplicate de CNA și neplătite3,
i .corge Bocșan se folosea, în pledoaria lui, de cele afirmate în emi
lunile postului de după arestarea celor doi, unde se proferau
.imenințări și jigniri la adresa magistraților, unul dintre invitații
postului TV declarând că modelul său în viață este un tip din Li
tuania care a împușcat un judecător, adăugând că „procurorii
■ unt pedofili“. Procurorul ridica semne de întrebare și cu privire
l.i modul în care poate un jurnalist să facă o avere de 34 de mili
oane de euro în doar câțiva ani.
Tribunalul a decis punerea în libertate a lui Dan Diaconescu
și menținerea în arest a lui Doru Pârv. l-a impus, totuși, lui Dia
conescu să nu mai vorbească pe postul OTV despre cazul în care
este cercetat. Motivarea instanței era atipică pentru faza în care
se găsea dosarul în acel moment. Judecătorii nu numai că accep
tau că procurorii au furnizat suficiente indicii că cei doi l-au șan
tajat pe primar, folosindu-se în mod fraudulos de libertatea presei,
dar ajungeau chiar la concluzia că sunt date că există un grup
infracțional organizat, cu o structură bine stabilită, cu roluri
toarte clare. în motivarea hotărârii se arăta că Dan Diaconescu
era liderul grupării infracționale, cu putere de comandă și control
asupra membrilor executanți, Doru Pârv avea rol de interfață cu
victimele, fiind cel care exercita în mod nemijlocit infracțiuni de
șantaj, iar reporterii aveau atribuții de a realiza materialele cu
care ceilalți doi inculpați șantajau și obțineau foloasele ilicite. în
aceste condiții, întrucât parchetul i-a inculpat pe cei doi doar pen
tru șantaj, iar nu și pentru constituirea unui grup infracțional
organizat, instanța îl punea în libertate pe Diaconescu. Soluția
era un paradox. „Pledoaria“ și argumentele judecătorilor justifi
cau cu atât mai mult menținerea în arest a lui Diaconescu, dar
logica le joacă feste, uneori, inclusiv magistraților.
Colegul meu, George Bocșan, nu se lăsa. în aceeași lună des
coperea un nou șantaj, comis de fostul director al publicației Atac
la persoană, Mihai Ghezea, și de Dan Diaconescu, astfel că se efec-
l uau noi percheziții la sediul OTV. Dan Diaconescu a fost chemat
iarăși la DNA pentru a lua cunoștință și a fi audiat în legătură cu
noua acuzație, faptă reclamată în 2005 de un om de afaceri. Era

acuzat, de această dată, că, împreună cu Mihai Ghezea, care era șl
colaborator la OTV, l-ar fi șantajat pe omul de afaceri, cerându i
roo.ooo de euro, din care ar fi primit 4.500, amenințându-1 că va
difuza la OTV date despre trecutul infracțional al acestuia și in
formații legate de fraudarea jocului televizat „Eurotombola“, or
ganizat de societatea comercială condusă de omul de afaceri, joc
difuzat de un post de televiziune concurent4. Dan Diaconescu
declara la intrarea în sediul DNA că se dorește să i se pună pumnul
în gură în drumul său către Președinția României, susținând că
mai mulți oameni puternici îl vor arestat, inclusiv prim minis
trul Emil Boc, ceea ce a determinat intervenția publică a acestuia,
care a negat că a discutat vreodată cu un procuror despre aresta
rea unei persoane.
O lună mai târziu, procurorii îi aduceau noi acuzații legate de
un alt presupus șantaj, descoperit ca urmare a unei anchete jur
nalistice privind berea Redds produsă de Ursus. Atunci când a
fost chemat din nou la DNA, Diaconescu s-a arătat încurcat de
procurorii anticorupție, întrucât tocmai în acea zi intenționa să
înregistreze la tribunal partidul pe care-1 va conduce, denumit,
cum altfel?, Partidului Poporului. De data aceasta nu blufa, ci
îndeplinea un angajament public luat după ce a fost eliberat din
arest, când a declarat că va înființa un partid și va intra în politică,
justificând că arestarea sa a fost decisă politic, iar el nu dorește ca
așa ceva să se mai întâmple în România.
Până la înființarea partidului, era deja trimis în judecată pen
tru două infracțiuni de șantaj, în cazul primarului comunei ară-
dene Zărand și al omului de afaceri. în rechizitoriu, George
Bocșan s-a întrecut pe sine, citându-i, în preambul, pe pianistul
Dan Grigore, pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu și pe filozoful
Andrei Pleșu, folosindu-se de referiri ale celor trei la fenomenul
și conduita OTV cu scopul de a creiona o imagine cât mai precisă
a inculpatului. Nici clasicii francezi nu lipseau din actul de tri
mitere în judecată: „Parafrazându-1 pe Flaubert, Diaconescu Cris
tian Dan este însuși postul OTV - este creatorul lui, este vedeta
ce îi susține imaginea, este patronul (deținând peste 80 la sută
din părțile sociale pe care le administrează), este omul care decide,
426 DANIEL MORAR

ni fapt, politica de programe, este omul-orchestră“. Procurorul,
descriind șantajul asupra primarului din comuna Zărand, îl
acuza pe Doru Pârv, de profesie clarvăzător, arătând cum soția
primarului a devenit clienta serviciilor sale, plătindu-i suma de
¿5.000 de euro pentru un ritual „exorcizant și, probabil, expiato
ri u“, menit să-l protejeze pe fiul ei de moartea intr-un accident de
mașină. Rechizitoriul descrie pe larg ritualul în timpul căruia
copilul, „așezat pe un covor roșu“, a fost înfășurat cu trei feluri
de ață roșie de Doru Pârv, în timp ce clarvăzătorul „se mișca pe o
orbită circulară în jurul tânărului“, intonând o incantație într-o
limbă „irecognoscibilă“.5
După trimiterea în judecată, într-o serie de ediții ale emisiunii
I )an Diaconescu Direct, care se difuza zilnic la postul de televiziune
OTV, jurnalistul inculpat a desfășurat o campanie de denigrare a
I )NA, a lui George Bocșan și a procurorului-șef Lucian Papici, cel
care a confirmat rechizitoriul. Nu aveam altceva de făcut decât să
sesizez Consiliul Național al Audiovizualului reclamând condu
ita patronului postului TV și faptul că folosea, în mod direct, o
instituție media în apărarea unui interes strict personal. în sesi
zare reclamam faptul că se recurge la prezentarea unui act de
justiție drept o vendetă între două persoane, Diaconescu și pro
curorul de caz, iar, în afara jignirilor și amenințărilor la adresa
acestuia din urmă, în emisiunile TV sunt preluate informații ne
verificate, cu caracter calomnios, din așa-zise mesaje ale telespec
tatorilor, referitoare la tatăl procurorului Bocșan. Postul OTV a
fost amendat cu 20.000 de lei, însă, foarte probabil, și această
amendă a rămas neplătită.
Arestarea preventivă și maxima expunere mediatică, în care,
de altfel, se specializase, se pare că i au făcut bine lui Dan Diaco
nescu, așa că s-a gândit să exploateze momentul și să valorifice
totul de la un alt nivel. în noiembrie 2010 a înființat un partid pe
numele său, Partidul Poporului Dan Diaconescu (PPDD). Pe fon
dul prăbușirii încrederii publice în dreapta politică și al nemul
(urnirilor generate de măsurile dure de austeritate, printre care
diminuarea salariilor cu 25%, Dan Diaconescu făcea turnee elec
torale prin țară, iar PPDD promitea românilor tot ce voiau să audă:

mărirea salariilor, creșterea pensiilor, anularea tuturor taxelor și
impozitelor, eliminarea salariilor președintelui, prim-ministru
lui, parlamentarilor și miniștrilor, reducerea TVA sub cotele eu
ropene și înființarea unui „Tribunal al Poporului“ pentru
judecarea corupților și a trădătorilor nației române.
Sub sloganul „Jos Ciocoii“, Dan Diaconescu și partidul său au
obținut în alegerile locale din 2012 31 de primari, 3126 de consi
lieri locali și 134 de consilieri județeni. In alegerile parlamentare
din toamna aceluiași an, PPDD a devenit, cu i4°/o-i 5% din voturi,
a treia forță politică parlamentară din România, având 21 de se
natori și 47 de deputați. Dan Diaconescu a ratat însă intrarea în
Parlament după ce l-a contracandidat în colegiul din Gorj pe Vic
tor Ponta, tânărul președinte al PSD și copreședinte al USL la acea
vreme. Asta nu l-a împiedicat să continue sarabanda populismu
lui, ca show politic televizat.
într-un alt spectacol public de intensitate, în septembrie 2012
câștiga licitația prin care era scos la vânzare combinatul Oltchim,
dar Guvernul Ponta i-a anulat licența, motivând că Diaconescu
nu dovedise că deține cele 45 de milioane de euro, reprezentând
contravaloarea acțiunilor combinatului. Imaginile cu Dan Dia
conescu scoțând bani din saci din plastic în fața unei bănci din
București au fost transmise în direct de toate televiziunile.
„Domnu’ Dan“, omul spectacol, a continuat și în anul 2014,
când și-a făcut campanie electorală prin țară cu „DD-mobilul“, o
mașină de teren albă transformată în vehicul prezidențial mesi
anic. A fost al treilea pe buletinul de vot la alegerile prezidențiale
din România, iar pe 2 noiembrie 2014, în primul tur de scrutin, a
fost votat de 382.526 de români din 9,7 milioane. A ieșit pe locul
6 din cei 14 candidați, obținând 4,03% din voturi.
între timp, în 2013, televiziunea OTV i-a fost a doua oară în
chisă, de data asta definitiv, printr-o decizie a CNA confirmată în
justiție. Dan Diaconescu era însă perseverent, și-a mutat show ul
pe România TV, de unde a poposit direct în pușcărie. în decembrie
2013, Dan Diaconescu și Dorel Petru Pârv erau condamnați în
primă instanță la trei ani de închisoare cu executare. Curtea de Apel
București a fost mai severă și, pe 4 martie 2015,1 a condamnat pe
428 DANIEL MORAR

I )an Diaconescu la 5 ani și 6 luni de închisoare cu executare, jude
catorii interzicându-i dreptul de a profesa jurnalismul timp de
zece ani, până pe 4 martie 2025.
După patru luni de la condamnarea sa definitivă, inevitabilul
s a produs. Din partidul lui Dan Diaconescu s-a ales praful, PPDD
I vizionând prin absorbție cu UNPR-ul generalului Gabriel Oprea.
Din cavoul construcției sale politice au rămas însă pe scena pu
blică personaje care, convertite, au devenit în timp fie liberali de
frunte, fie au inundat din nou ecranele televizoarelor. Este exem
piui senatorului PNL Daniel Fenechiu sau cel al lui Tudor Barbu,
fost TVR-ist, fost OTV-ist, fost deputat PPDD-ist, fost PC-ist, fost
PNL-ist.
Dan Diaconescu a ieșit din penitenciar pe 28 noiembrie 2027,
înainte de termenul stabilit, și s-a rebranduit ca „showman“ în-
tr un nou univers, în care, cel puțin deocamdată, masele nu I au
mai urmat. în speranța regăsirii succesului, Diaconescu s-a lansat
pe rețeaua de socializare TikTok, apoi și-a făcut propria platformă
online cu plată și a imaginat și o monedă digitală, bineînțeles tot
cu numele său - „CryptoDan“.
Paznicii frontierelor
Mită cu sacoșa. Cu banii sub preș. Prețul unui post de vameș
Anul 2011 consemna cea mai mare operațiune pe care statul ro

mân a derulat-o vreodată împotriva corupției sistemice și care a
vizat distrugerea rețelelor compacte de corupție din vămile și
punctele de trecere a frontierelor României situate la granițele cu
Ucraina, Moldova și Serbia, care sunt și frontierele externe ale
Uniunii Europene. în mentalul colectiv, faptul că polițiștii de
frontieră și vameșii luau mită pentru a permite introducerea în
țară a bunurilor în condiții ilegale era un fapt notoriu. Casele și
averile lor erau evidente, sfidătoare chiar. în activitatea cotidiană
a procurorilor existau investigații punctuale în curs și trimiteri
în judecată a unora dintre aceștia, urmate de soluții de condam
nare, insă fenomenul corupției la frontiere nu dădea semne că
s-ar estompa. Așa s-a luat decizia unei alte abordări. Corupția era
sistemică, prin urmare și combaterea ei trebuia să fie la fel.
în acest context, în cursul anului 2010, procurorii anticorup-
ție au autorizat folosirea a zeci de investigatori sub acoperire sau
cu identitate reală care au fost infiltrați în punctele de trecere a
frontierei Șiret din Suceava, Stamora Moravița, Foeni și Deta din
Timiș, Naidăș din Caraș-Severin și Albița din Iași. După mai mult
de șase luni de culegere de date și informații, în februarie 2011,
acțiunile polițiștilor și procurorilor ieșeau la iveală, iar primul
punct în care s-a intervenit a fost vama Șiret In 3 februarie au
început perchezițiile domiciliare la locuințele vameșilor, ale po
lițiștilor de frontieră și ale unor traficanți de țigări. Locuitorii din
430 DANIEL MORAR

Șiret spuneau că niciodată nu au văzut atât de multe autovehicule
cu numere de poliție și inscripționate „Direcția Generală Antico-
rupție“ oprite pe străzile din oraș, la diferite adrese. în curtea
Inspectoratului Județean de Jandarmi Suceava, dar și în vecină-
lalea acestuia se aflau zeci de mașini de intervenție ale Jandarme
riei, Direcției Generale Anticorupție și Poliției, cu care erau
l ransportați vameșii și polițiștii de frontieră ridicați în urma des
< inderilor din Șiret.
Ministerul Administrației și Internelor se grăbea să informeze
că acțiunea de la punctul de trecere a frontierei Șiret face parte
< I i n planul Ministerului de Interne de securizare a frontierelor și
de combatere a corupției în rândul personalului propriu și că nu
l rebuie privită ca o campanie declanșată cu scopul de a le demon
stra partenerilor europeni că justiția română funcționează, acti
vitatea de combatere a contrabandei cu țigări fiind, în primul
rând, în interesul României și al bugetului de stat.
Peste 70 de polițiști de frontieră și vameși erau urcați în ma
șini și aduși la București, la sediul DNA. După audieri care au
durat ziua în curs și toată noaptea, procurorii au emis primele
ordonanțe de reținere pe numele a 59 de persoane dintre care 55
de polițiști de frontieră, în frunte cu șeful lor, comisarul Aurel
Anea, și patru vameși. Procurorii stabileau că la punctul de tre
cere a frontierei Șiret a fost constituit un grup infracțional orga
nizat, format din lucrători de poliție și lucrători vamali, având ca
scop strângerea unor importante sume de bani, sub formă de
mită, ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunțării și neconstată
rii unor infracțiuni sau contravenții comise la frontiera de stat a
României, și acuzau că toți cei 54 de polițiști au pretins, primit
ori acceptat, în mod repetat, importante sume de bani și bunuri
de la persoane care au tranzitat frontiera pentru a le permite in
troducerea în România a unor bunuri, în general țigări din
Ucraina, peste limita legală admisă. Șeful PTF Șiret era învinuit
că a primit importante sume de bani și bunuri de la unii din sub
ordonații săi pentru a trece cu vederea încălcarea legii și pentru
a nu efectua controale asupra modului în care aceștia își îndepli
neau atribuțiile de serviciu. în mod constant, rețineau procurorii,
PAZNICII FRONTIERELOR 431

inculpatul a sprijinit grupul infracțional organizat în schimbul
unor beneficii financiare și materiale. Din actele de acuzare re
zulta imaginea a ceea ce se întâmpla în mod uzual în vămi. Pentru
a trece frontiera cu 30 de cartușe de țigări, o persoană oferea lu
crătorului vamal aproximativ 150 de lei drept mită, iar polițistu
lui 50 de lei. Sumele totale primite de polițiștii care lucrau pe o
tură variau între 7.000-8.000 de lei și 20.000-25.000 de lei, în con
dițiile în care într-o tură lucrau 10-12 persoane1.
Curtea de Apel București a constituit mai multe completuri
de judecată pentru a analiza propunerile de arestare și a dispus
arestarea preventivă a tuturor celor 59 de persoane care au fost
reținute. Odată cu arestarea lor, din documentele judiciare ieșeau
la iveală noi informații despre modul de lucru în frontieră. Pro
curorii arătau că luarea de mită nu era sporadică sau accidentală,
ci era un proces coordonat, organizat ierarhic și în care fiecare
dintre membrii grupării avea un rol bine stabilit, „își cunoștea și
își asuma riscul“, primindu-și „recompensa în măsura contribuției
la comiterea faptei“. Despre polițiștii de frontieră care își desfășu
rau activitatea în tonetele de intrare-ieșire din țară, procurorii
arătau că primeau mită în mod repetat, fiind surprinși de nenu
mărate ori de camerele de luat vederi ale investigatorilor sub
acoperire numărând sau aranjând teancuri de bancnote pe care
le scoteau din buzunarele uniformei, aceleași în care, de zeci de
ori în cursul unei ture, ascundeau bancnotele luate din documen
tele primite pentru control. Anchetatorii remarcau că existau
două tipuri de polițiști de frontieră, unul care cerea deschis mita,
iar celălalt care încerca să disimuleze actul (verificau sub birou
pașapoartele în care era predată mita, ascundeau bancnota în
palmă sau o luau cu un gest rapid, urmat de introducerea ei, de
regulă, în buzunarul interior al hainei). Se întâmpla uneori ca
polițistul care colecta mita de la cei ce o primeau nemijlocit să
numere banii și să-și manifeste fățiș nemulțumirea: „Astăzi, slab...
n’o mers“2.
Polițiștii de frontieră luau mită de față cu colegii lor, consultân-
du-se între ei pe această problemă: nu se luau bani oricum, oricât
și de la oricine. Erau, în același timp, invidioși pe vameși pentru
432 DANIEL MORAR

i a aceștia primeau mită chiar și de trei ori mai mult decât ei. Șeful
punctului de frontieră, comisarul Aurel Anea, îi explica investi
gatorului sub acoperire faptul că vameșii iau mită triplu decât
polițiștii „pentru că așa este modelul“. Un polițist se confesa că
regretă că nu s-a făcut vameș, pentru că aceștia au făcut milioane
de euro: „Ei nu se rotesc, că iau mită și «nu se deranjează» nici
dacă e DNA-ul sau DGA-ul lângă ei“. Altul spunea că „Să fii vameș
i i ideal [...] tu-ți dai seama, să faci un an numai intrare? Ca vameș?
Păi după aia poți să-ți dai demisia, mă!“’ Un alt polițist inculpat
11 preda chiar o lecție de luat mită investigatorului sub acoperire.
11 spunea acestuia că e bine că observă cu atenție ceea ce se întâm
plă: „Tu, când ai venit, îți faci ochiul, tu deja știi... acela, pac, aha,
aha...“, învățându-1 să se uite la data eliberării pașaportului, la
regiunea țării din care provine cel care oferă mită, astfel încât să
lie în cunoștință de cauză atunci când pune mâna pe bani, „adică
I u când ai pus mâna să știi, frate, pentru ce...“. Toți banii colectați
intr o tură erau ascunși până la ieșirea din tură, cel mai adesea, în
mobilierul laboratorului criminalistic, apoi erau aranjați pe
cupiuri de io, 50,100 lei sau valută, numărați și împărțiți con
form unor cote stabilite dinainte, în vederea redistribuirii lor
către fiecare lucrător din tură. Partea din mită încasată de fiecare
diferea în raport de contribuția sa, iar sumele nu erau neglijabile,
linul dintre inculpați îi spunea investigatorului sub acoperire
sumele luate pe o tură sau alta, atenționându-1 cu privire la riscul
la care se expun cei din tonete: „dacă îți dă unul 100, 200 de mii și
iți tremură curul [...] nu știi dacă să o iei sau nu!“ într-o altă discu
ție, arăta că au fost și vremuri mai bune: „plecai cu sacoșa de bani
acasă!“, „băgai 20 de bus-uri înainte, aveai 2.000 de dolari“4.
Premierul Emil Boc declara că ancheta DNA împotriva mai
multor angajați ai punctului de trecere a frontierei Șiret este o
dovadă clară că România este pregătită să adere la Schengen, iar
președintele Băsescu, întrebat despre arestarea vameșilor de la
Șiret, a replicat presei că, dacă trebuie să răspundă în acel mo
ment, ar da un răspuns incomplet, așa că e mai bine să aștepte
sfârșitul lunii.
Cu cei 59 de inculpați de la Șiret aflați în arestul poliției, după
numai câteva zile, se declanșa operațiunea împotriva vameșilor

și polițiștilor din vestul țării. în data de 8 februarie, la ora 6 di mi
neața, zeci de polițiști și jandarmi, coordonați de procurorii anii
corupție, au descins în vama Stamora Moravița din Timiș, la
granița cu Serbia. Erau organizate filtre pe drumul dintre Timi
șoara și Stamora Moravița și aveau loc descinderi la locuințele
vameșilor și polițiștilor din municipiu. în același timp, zeci de
polițiști au descins la vama Naidăș din Caraș-Severin, a cărei ac
tivitate a fost blocată, în timp ce pe drumurile din județ au fost
organizate mai multe filtre la care se adăugau perchezițiile efec
tuate în Reșița, la locuințele vameșilor și polițiștilor de frontieră
vizați de anchetă. Presa relata cum aproximativ 1.000 de persoane
din cadrul forțelor de ordine, polițiști, mascați și jandarmi parii
cipau la efectuarea a peste 70 de descinderi și percheziții, coordo
nate de ofițeri DGA și de procurori anticorupție, la locuințele
unor polițiști, vameși și traficanți de țigări din județele Argeș,
Galați, Olt, Ilfov, Maramureș, Suceava, Dolj, Giurgiu, Timiș și
Dâmbovița, precum și în Capitală, precizând că toate aceste acți
uni sunt în legătură cu ancheta legată de vămile Naidăș și Stamora
Moravița, precum și de sectoarele Poliției de Frontieră Oravița,
Deta și Cruceni5.
Operațiunea era de o anvergură nemaipomenită și depășea în
amploare acțiunea de la Șiret. Aproximativ 140 de persoane, poli
țiști de frontieră și vameși de la Stamora Moravița, Naidăș, Foeni
și Deta, erau urcate în mașini și elicoptere ale Ministerului de
Interne pentru a fi aduse la București. Presa remarca ineditul si
tuației, folosirea elicopterelor. Mai târziu a trebuit să explic pu
blic că s-a apelat și la această modalitate de transport nu din goana
după senzațional, ci doar pentru ca procurorii să se poată încadra
în termenele procedurale referitoare la audieri, rețineri și înain
tarea dosarului la instanță pentru a decide asupra arestării pre
ventive. După audieri, 97 de persoane au fost reținute și propuse
pentru arestare, restul urmând a fi cercetate în stare de libertate.
La nivelul Curții de Apel București au fost organizate completuri
de judecată dedicate acestui dosar, iar inculpații au fost împărțiți
pe loturi. Instanța a arestat 91 de vameși și polițiști din Timiș și
Caraș-Severin, dintre care 67 erau de la vămile Moravița, Deta și
Foeni și 30 de la Naidăș6.
434 DANIEL MORAR

în principiu, lucrurile se petreceau la fel ca în vama Șiret, cu
•inurnite particularități determinate de obiceiurile locale. Con
cret, polițiștii și vameșii de la Naidăș primeau de la persoanele
implicate în traficul ilegal cu țigări diferite sume de bani și alte
foloase, produse alimentare și țigări, pentru a facilita introduce
ica în România a unor cantități de țigări netimbrate provenite
din Serbia. Traficanții de țigări plăteau aproximativ 50 de euro
pentru un bax, respectiv 5 lei sau un euro pentru fiecare cartuș
de țigări, astfel că, în unele situații, se încasau sume cuprinse în-
lie 2.000 și 2.700 de euro pe o tură. La sfârșitul programului de
lucru, banii care erau colectați de vameși de la traficanți se împăr-
țeau, în cele mai multe situații, în două: una destinată polițiștilor
de frontieră, iar cealaltă lucrătorilor vamali. Ulterior, vameșii își
unpărțeau între ei partea care le revenea, iar șeful de grupă al
polițiștilor de frontieră remitea câte o parte din bani polițiștilor
care au fost de serviciu. Procurorii rețineau că șeful PTF Naidăș,
Valentin Bărăgan, a beneficiat, în mod repetat, de bani sau alte
hdoase provenite din sumele încasate de lucrătorii de poliție, cu
1 i I Iu de mită, și a asigurat climatul propice prin omisiunea de a-și
controla subordonații. Cei de la Naidăș, spre deosebire de cei de
la Șiret, le asigurau traficanților servicii complete, astfel că, după
ce facilitau introducerea țigărilor în țară, întreprindeau și acțiuni
de protejare a transporturilor pe traseu până la locurile de depo
zi tare temporară din Oravița și localitățile limitrofe, evident tot
in schimbul unor sume de bani7. Același mod de operare s-a des-
i operit la vămile Moravi ța și Foeni. Cei de aici încercau însă să fie
mai prudenți. Pentru a evita riscul descoperirii activității infrac
ționale cu ajutorul camerelor de vederi amplasate în perimetrul
lonetelor de pe pistele de intrare și ieșire din țară, în situația în
care exista bănuiala unui transport de marfă mai substanțial, lu
crătorii vamali și polițiștii nu mai efectuau controlul autovehicu
lului, ci apreciau cantitatea de țigări care ar fi putut fi depozitată
în acesta și cereau traficantului să remită o sumă totală, la paușal.
Polițiștii și vameșii de la Naidăș vorbeau despre mită folosind
lermenul de „omenie“ și părea că nu realizează că primeau banii
pentru a încălca legea, considerându-i o recompensă cuvenită

pentru îngăduința și generozitatea de care dădeau dovadă față de
traficanții de țigări. Procurorii remarcau că, atunci când unul
dintre polițiști sau vameși primea mită, o făcea in mod firesc, fărji
a încerca să ascundă actul ilegal. Tot la Naidăș aveau loc adevărate
tocmeli și discuții atunci când lucrătorii optau să ia mită și alte I
produse, sugestivă fiind situația când un vameș a fost „tăiat“ de l.i
rația bănească pentru că a preferat să ia, în schimb, „două jamboane
de porc și trei kilograme de vegeta“. Un alt caz inedit surprins în
timpul anchetei de la Naidăș a fost acela al unei lucrătoare,
„doamna Camelia“, despre care colegii spuneau că nu are permi I
siunea de la soțul său să ia mită. înregistrarea ambientală îi are ț
ca protagoniști pe doi inculpați cu ocazia împărțirii banilor în
apartamentul în care locuiau: „Soare: Ăștia sunt ai noștri... Ăștia s I
ai lui doamna Camelia. Grund: Câți îs la Camelia? Soare: Numă 1
ră-i! Grund: 13 jumătate (1.350 euro)... Grund: Așa. Mergi acum ;
să-i dai lui Camelia? Soare: Nu, c o zis că... nu-i acasă. Că nu știe I
bărba’su, c-o sparge, o zis. Zice: «nici nu vreau să mă gândesc...»“*. I
Presa descoperea apoi că „doamna Camelia“, reținută în același I
dosar, era soția prim-procurorului Parchetului de la lângă Jude j
cătoria Oravița.
Șeful punctului de trecere a frontierei Naidăș, Valentin Bără-I
gan, își anunța subalternii cu privire la riscul existenței unor 1
controale, solicitând „încetarea temporară“ a luării de mită, iar 1
un polițist de frontieră îi povestea investigatorului sub acoperire I
un episod din trecut, când au fost obligați să ascundă banii luați I
ca mită din cauza unui control, arătând că erau atât de multe 1
bancnote, încât nu aveau unde să le ascundă fără să fie observate: I
„Și-am luat din ei! Deci nu toți! Și-am pus la vameși. Aveau preș 1
din ăla gros, care nu se cunoștea când călcâi cu piciorul... Am pus I
acolo, am pus sub covor pe la noi prin cameră... Acolo era o chiu- j
vetă... Deci... în noaptea aia o curs chiuveta... Dar culmea, nu mai I
erau banii acolo!“9 Pe polițiști și pe vameși îi mai neliniștea faptul |
că traficanții, interesați să le remită o sumă mai mică de bani, i-ar ]
putea păcăli susținând că au mai puține baxuri cu țigări decât 1
aveau în realitate. Atmosfera devenea atunci pur comercială și se 1
negocia valoarea mitei. Aceasta a determinat ca judecătorii de la |
436 DANIEL MORAR

< u rtea de Apel București să consemneze în decizia de arestare că
111 >loul faptic conturează mai degrabă activități de comerț, bazate
pe .ichitarea prețului de corupere, și nu imaginea unei frontiere
de stat, cu reguli clare în raport cu ordinea de drept.
în timpul derulării acestor acțiuni, președintele Băsescu de-
i l.ira că a fost informat de situația din vămi încă din vara anului
201 o, când a primit de la un serviciu de informații un document
■■<■< ret privind practici evazioniste protejate de instituțiile de con
11 ol financiar, fiscal și vamal, pe care l-a pus în discuția CSAT, iar
acolo s-a decis că statul trebuie să acționeze împotriva traficului
< u ț igări și a evaziunii fiscale. Aprecia, totodată, că aceste acțiuni
nu vor avea un efect pozitiv asupra aderării României la spațiul
Schengen pentru că arătau cât de cangrenat era sistemul, însă că
decizia CSAT a fost luată în cunoștință de cauză.
înainte de ultima acțiune, organizată la frontiera cu Moldova,
■iveam să aflăm cât costă un post de vameș. Tribunalul Satu Mare
emitea mandate de arestare împotriva a trei persoane cercetate
ni legătură cu ceea ce presa numea „Mita de la vama Halmeu“.
Procurorii anticorupție de la DNA Oradea îl acuzau pe un milio
nar clujean, Liviu Florian, care în 2005 intra în „Top 300 Capital
al celor mai bogați români“, cuoavere estimată la r8-2omilioane
de dolari, și pe complicii săi, de trafic de influență pentru că a
primit de la Nicoleta Dobrescu suma de 130.000 de euro ca să in
tervină la șeful Autorității Naționale a Vămilor (ANV) să o nu
mească pe aceasta la conducerea Vămii Halmeu, după care a mai
pretins alți 300.000 de euro ca să o ajute să își păstreze funcția.
I i viu Florian i a aranjat pretendentei o întrevedere cu șeful ANV,
Radu Traian Mărginean, ceea ce a atras și punerea acestuia sub
învinuire pentru luare de mită10.
în fața instanței de judecată, procurorul acuza faptul că, în
sistemul vămilor, în funcțiile importante sunt promovate per
soane în schimbul unor sume uriașe de bani și că
„solicitarea unor sume atât de mari, respectiv 130.000 de euro și 300.000
de euro, în numele și pentru un partid politic, și un șef de instituție, lă
sând să se înțeleagă că delegarea și numirea într-o funcție publică se face
doar pe criterii politice, și nu de competență, este de asemenea în măsură

să provoace în rândul opiniei publice un sentiment de insecurități ,.l
neîncredere în instituțiile statului“.11
Șeful ANV a fost demis de premierul Emil Boc, dar nu a fost trimis
în judecată în respectivul dosar. Milionarul Liviu Florian a fost
condamnat inițial la 7 ani de închisoare, însă instanța suprema
a fost mai clementă și i-a redus pedeapsa la jumătate. Toți ceilalți,
inclusiv șefa vămii care și-a cumpărat postul, au primit câte 2 a 11 i
și 6 luni de închisoare12.
Tot în februarie 2011, luna fatidică pentru vameșii și polițiștii
de frontieră, se declanșa cea de-a treia operațiune majoră, cea de
la punctul de frontieră Albița din Iași, la granița cu Republica
Moldova. In urma descinderilor și a perchezițiilor, 53 de polițiști
de frontieră, în frunte cu șeful lor, Daniel Corbean, erau ridicați
și aduși la București. O parte dintre aceștia își angajaseră avocați
încă din urmă cu câteva săptămâni, așteptându-se la această ac
țiune în contextul descinderilor care avuseseră deja loc la Șiret și
la vămile din Timiș și Caraș-Severin.
La fel ca și în precedentele situații, au fost acuzați de luare de
mită și constituirea unui grup infracțional organizat. Modul de
lucru al rețelei era, în principiu, același, difereau doar tarifele
percepute. în cele mai multe situații era vorba de a permite intro
ducerea în țară a unor cantități de produse accizabile, în general
țigări, peste limita legală. Tariful era cunoscut de către traficanți,
respectiv 10 lei pentru simpla aplicare a ștampilei, iar, atunci
când existau nereguli cu marfa sau documentele, tariful creștea
direct proporțional cu riscul la care se expunea polițistul de fron
tieră, sumele de bani pretinse fiind între 10 și 100 de euro, respec
tiv între 50 și 200 de lei. Astfel, fiecare dintre polițiști aduna într-o
tură de serviciu între 100 și 1.000 de lei. Procurorii rețineau că
șeful lor, Daniel Corban, îi proteja și primea diferite sume de bani
de la subalternii din fiecare tură de serviciu13.
Aici, mita era denumită „coffee“ și devenise tradițională, astfel
că polițiștii de frontieră o primeau de la aproape fiecare trecător
sau comerciant, chiar dacă nu o cereau. în același timp, cereau și
primeau ciocolată, cornuri, gem, băuturi, dar dădeau și rest la mită
atunci când traficanții nu aveau banii potriviți. își ascundeau
438 DANIEL MORAR

■.ii inele primite în buzunarele sau mânecile uniformei, în auto
turismele personale sau deasupra ușii, în coșul de gunoi și în
.ertarele din tonetele de lucru. Procurorii au reținut 40 dintre ei,
i.ir instanța a arestat 32. Un judecător, care a soluționat cererea
de arestare preventivă a zece dintre acuzați, reținea că șeful PTF
Albița, folosindu-se de funcția de conducere pe care o deținea,
proteja activitatea infracțională, iar în schimbul acestei protecții
primea în mod constant diferite sume de bani de la subalterni14.
Încurajați de aceste reușite, oficiali din MAI anunțau public
noi acțiuni la punctele vamale. Le-am cerut, tot public, să înceteze
(11 aceste anunțuri pentru că nu ei stabileau calendarul procuro
1 i lor. Deși am mobilizat pentru aceste acțiuni aproape 30 de pro
curori și alți zeci de ofițeri de poliție judiciară din DNA, volumul
de muncă era imens. Se aflau în stare de arest aproape 200 de in
culpați, iar anchetele trebuiau să se conformeze unor termene
procedurale. Cercetările nu erau terminate odată cu arestările
preventive, dimpotrivă, pentru procurori abia atunci activitatea
devenea mai intensă, deoarece dosarele intrau în faza judiciară,
așa că trebuia să temperez dorința de noi acțiuni și așteptările
publicului. Le spuneam jurnaliștilor că nu puteam lucra în rit
mul în care transmit ei știri și că, oricum, nu aveam nici personal
și nici tehnică de interceptare pe măsura corupției din frontiere
și a numărului de inculpați.
în acel context, aflam din presă că președintele Băsescu, îna
inte de declanșarea operațiunilor din vămi, informase demnitarii
europeni, printre care și președintele Comisiei Europene, despre
ce urma să se petreacă, întrucât a vrut să prevină o interpretare
ostilă României, „așa cum s-a întâmplat altădată când acțiuni ale
DNA ne-au fost întoarse în cap ca probe de corupție [...] să-i previn
că nu sunt nici acțiuni de fațadă, nici acțiuni generate de intrarea
in spațiul Schengen, ci o acțiune a autorităților române de com
batere a corupției, fie ea și în frontieră“. Președintele declara că
nu știuse detaliile a ceea ce avea să se întâmple, ci doar că va avea
loc o operațiune, și de aceea a simțit nevoia avertizării parteneri
lor europeni: „Altfel riscam să ni se spună: iată proba că aveți
corupție, în loc să fie proba că putem lupta împotriva corupției“15.

într-un timp record procurorii au finalizat cercetările și au
trimis în judecată, pe loturi, 235 de inculpați, marea majoritate
aflată în stare de arest. După ani de judecată, Aurel Anea, șeful
PTF Șiret, și 47 dintre subalternii săi au fost condamnați definitiv
la câte 5 ani de închisoare. Restul de până la 64 din lotul Șiret au
primit pedepse cu suspendare16. Cei din lotul Albița au scăpat mai
ieftin. în frunte cu șeful lor, Daniel Corban, au fost condamnați
la pedepse cu suspendare între 1 an și 2 ani jumătate17. în lotul
Stamora Moravița, cele mai multe pedepse aplicate de judecători
au fost cu executare, iar în lotul Naidăș condamnările au fost cu
suspendare18.
în luna în care se finaliza trimiterea în judecată a acestor lo
turi, un alt procuror DNA reținea 28 de persoane pentru infracți
uni de corupție în legătură cu activitățile de import export de
mărfuri provenite din afara granițelor Uniunii Europene, des
fășurate prin birourile vamale de pe raza Direcției Vamale Con
stanța. Dosarul atrăgea atenția prin faptul că viza principalul port
al țării, dar și prin notorietatea persoanelor implicate, între care
se aflau fostul secretar general MAI, fostul director al Direcției
Domenii Portuare și șefi ai Biroului Vamal Constanța Sud Agigea.
Era cercetat și un senator, față de care se luase măsura preventivă
a obligării de a nu părăsi țara. Procurorii susțineau că toți cei im
plicați în activitatea infracțională facilitau contrabanda cu măr
furi de orice gen, din afara granițelor UE, în schimbul remiterii
unor sume de bani sub formă de mită19.
După 16 ore de audieri, Secția penală a ÎCCJ a emis mandate
de arestare preventivă pentru toate cele 28 de persoane din „gru
parea Mironescu“. Presa relata că fostul secretar general al MAI,
Laurențiu Mironescu, a declarat în fața instanței că nu își dorea
funcția de la minister, ci un post de conducere în Portul Con
stanța, arătând că avea o relație bună cu ministrul transporturilor,
Anca Boagiu, dar că avusese divergențe cu Radu Berceanu, iar, în
acest context, susținea că totul era lucrătura lui Berceanu. Com
pletul de cinci judecători al instanței supreme a respins contes
tațiile, iar inculpații au rămas în arest. Mandatele de arestare
preventivă au fost prelungite apoi de câteva ori, astfel că inculpa-
440 DANIEL MORAR

| ii au rămas în detenție preventivă pe perioade cuprinse între 3 și
6 luni, în vreme ce senatorul rămânea cu interdicția de a părăsi țara.
In documentele judiciare și în pledoariile procurorului de caz
se vorbea de „captura statului“, noțiune care, în opinia magistra-
l ilor, exprima forma cea mai înaltă a corupției, respectiv corupția
generalizată, pentru care este nevoie de mulți oameni, persoane
bine plasate și influente, de sume de bani pretinse și primite, de
încălcarea legii. Judecătorii care au examinat dosarul în care au
decis arestarea preventivă remarcau limbajul codat al inculpați-
lor și faptul că unii dintre aceștia au folosit câte 16 telefoane și 16
cartele în cele două luni și jumătate cât au fost interceptați. De
menționat că la baza dosarului stăteau aproximativ 11.000 de
note de interceptare a discuțiilor dintre membrii grupării, în jur
de 2.400 fiind concludente pentru acuzare. Magistrații se strădu
iau să descifreze limbajul folosit în care se regăseau expresiile
„să-mi dai două palme“ și „să-mi dai doi pari“, procurorul susți
nând că era un limbaj codat prin care se cerea mita. Avocații repli
cau că expresiile folosite de clienții lor nu au o altă semnificație
decât cea exprimată în mod uzual, termenii folosiți având sensul
lor comun. George Bocșan, procurorul de ședință, îi ironiza spu-
nându-le judecătorilor că, dacă ar fi să se excludă varianta desci
frării lor în cheia propusă de acuzare, atunci se poate ajunge la
concluzia că în ce privește gruparea aflată în spatele gratiilor
„este vorba de un club de sado maso în care toată lumea își lua și
își dădea palme și pari“20.
In aprilie 2012, lotul Mironescu era deferit justiției, dosarul
fiind trimis instanței supreme pentru judecată. Nu are rost să
dezvolt în vreun fel care au fost acuzațiile concrete aduse de pro
curori din moment ce instanța, după șapte ani de cercetare jude
cătorească, i a achitat definitiv pe toți. Dosarul avea un sfârșit
neașteptat, iar eu nu mai eram demult la DNA când a venit această
soluție. Am fost intrigat nu atât pentru soluția de achitare în sine,
cât pentru faptul că judecătorii aceleiași instanțe supreme, după
ce i-au ținut în spatele gratiilor luni întregi, i-au găsit în final
nevinovați pe toți. Mă gândesc că și inculpații erau, în egală mă
sură, îndreptățiți să fie intrigați de cele întâmplate, inversând

raționamentul. Nu era prima situație de acest gen pe care o întâi
neam, dar dosarul ieșea oarecum din limitele a ceea ce este, înde
obște, acceptat într-o anchetă și judecată penală. A existat prea
mult relativ și prea multă aproximare.
Nu eram direct responsabil de acuzațiile formulate, însă,
atunci când am aflat soluția de achitare, m-am gândit dacă aș fi
putut influența mai devreme mersul lucrurilor, atunci când,
vrând nevrând, am studiat părți din dosar. Inculpării erau deja
în spatele gratiilor, dar pentru unii dintre ei probele erau subțiri.
Mi-am exprimat temerea în fața procurorilor de caz, dar ei mi-au
spus că instanța a apreciat altfel și era vorba chiar de judecătorii
instanței supreme, lucru de care eram perfect conștient. Era târ
ziu și nu m-am amestecat. Atunci când e vorba de arestare, ra
portul procesual este direct între procurorul de caz și judecător.
Ei sunt titularii jocului, fără intervenția procurorului ierarhic
superior.
Cu toate acestea, soluția de achitare a tuturor m-a revoltat și,
în același timp, m-a făcut să mă simt oarecum responsabil. Mi am
reproșat că nu mi-am făcut timp să citesc dosarul în amănunt îna
inte de a fi formulată propunerea de arestare. Am fost revoltat
pentru că insuficiența probelor împotriva unora dintre cei acuzați
a determinat prăbușirea întregului dosar. Eram nedumerit și de
faptul că, achitându-i pe inculpării care anterior fuseseră arestați,
judecătorii constatau că arestările au fost legale. Tabloul era ur
mătorul: 28 de persoane arestate pentru corupție, aceleași 28 de
persoane găsite nevinovate, dar cărora judecătorii le spuneau că
arestarea lor a fost perfect legală. Magistrații înțeleg că acest lucru
este posibil, știu și eu că în anumite circumstanțe lucrurile pot sta
așa, însă o logică comună, firească, respinge acest raționament.
> imunități»
Proteste si
Sentința, contestată cu lumânări și preoți. Cu cardiologul la procuror.
Imunități inventate de CEDO
| ustiția nu e egală pentru toți. Unii se simt descoperiți în fața ei,

protejați „doar“ de principii și reguli. Alții au un scut de apărare
mult mai concret: protestele solidare ale unor forțe politice sau
ale mulțimilor și imunitățile acordate de Constituție ori de lege
sau chiar inventate. Despre cei din urmă e vorba aici.
La sfârșitul lui decembrie 2010 erau trimiși în judecată Marko
Altila, fost subsecretar de stat la Oficiul Regional pentru Relații
Interetnice din cadrul Ministerului Informațiilor Publice, Tamaș
Moroșan, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal, și Silviu
Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției, pentru
faptul că au restituit nelegal clădirea Liceului Teoretic „Szekely
Mikd“ din Sfântu Gheorghe către Eparhia Reformată din Ardeal.
Procurorii îi acuzau pe cei trei că, făcând parte din comisia spe
cială de restituire a unor bunuri imobile care au aparținut comu
nităților minorităților naționale din România, au întocmit
înscrisuri în care stabileau, contrar realității, că imobilul situat în
municipiul Sfântu Gheorghe a fost proprietatea Bisericii Refor
mate din Sfântu Gheorghe și l-au restituit acesteia, prejudiciind
statul român cu aproximativ 1.300.000 de euro, contravaloarea
imobilului.
Marko Attila anunța că acuzațiile privind retrocedarea clădi
rii Colegiului „Szekely Mikd“ nu stau în picioare și că, dacă se va
continua cu acele acuzații nefondate, va folosi toate căile de atac
atât în țară, cât și în străinătate, dar și că evoluția de până în acel
PROTESTE Șl IMUNITĂȚI 443

moment a cazului îl determina să aibă o încredere rezervată în
justiție. în ajutorul lui a sărit imediat UDMR, care se declara soli
dară cu inculpatul, exprimându-și încrederea că nevinovăția lui
va fi dovedită curând. Nu se rezuma doar la atât, ci și comunica
opiniei publice că UDMR privește cu indignare și stupefacție ac
țiunea judiciară, care nu este altceva decât o vânătoare de vrăji
toare, o hărțuire îndreptată împotriva reprezentării intereselor
maghiare și ale bisericilor istorice maghiare:
„în opinia noastră este de nepermis să se compromită in acest mod inco
rect un politician responsabil care și-a făcut și își face datoria ținând cont
de interesele comunității maghiare și ale Uniunii noastre. în același timp,
considerăm că procedura declanșată împotriva lui Marko Attila nu con
stituie un caz izolat, ci se înscrie în seria de atacuri purtate împotriva
UDMR și a comunității maghiare, prin care se urmărește decredibilizarea
organizației noastre, slăbirea prestigiului ei politic, atacuri în cadrul
cărora un alt important politician al nostru, Nagy Zsolt, este târât în in
stanțe sub acuzații inventate.“1
în aceeași zi cu trimiterea comunicatului, primarul municipiului

Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, precum și preoții bisericilor isto
rice maghiare din oraș lansau un apel comun către locuitorii ur
bei și ai județului Covasna pentru a participa Ia un marș cu
lumânări în semn de protest față de trimiterea celor trei în jude
cată de către procurorii DNA. Ca urmare a acestui apel, peste două
mii de persoane, în frunte cu preoții bisericilor istorice maghiare
din municipiu, primarul Antal Arpad, liderii locali ai UDMR și
PCM, precum și parlamentari UDMR din Covasna și Harghita,
s-au adunat în fața clădirii Colegiului „Szekely Mikd“, unde au
intonat imnul Ungariei și cel secuiesc. Se protesta față de „rena-
ționalizarea“ clădirii școlii.
După un an și jumătate, Marko Attila era condamnat la 3 ani
de închisoare cu executare. Revolta politicienilor maghiari a fost
mult mai vizibilă și mai contondentă decât la trimiterea în jude
cată. Consiliul Reprezentanților Unionali, miniparlamentul
UDMR, îi asigura pe cei afectați de soluția instanței de faptul că
Uniunea va face tot ce îi stă în putință pentru ca problema proce
sului „Szekely Mikd“ să ajungă la cunoștința celor mai impor-
444 DANIEL MORAR

I. in te foruri internaționale, solicitând comunității maghiare din
I r.insilvania să își exprime larga solidaritate civică. Ulterior, pre
ședintele UDMR, Kelemen Hunor, declara că luarea de poziție nu
i nseamnă o ingerință în actul de justiție, ci exprimă un punct de
vedere legat de un caz de retrocedare absolut legal2. Oficialii ma
ghiari nu uitau însă să-l pomenească pe judecătorul care a pro
nunțat soluția, precizând că, dacă este vorba de o eroare judiciară,
probabil aceasta e generată de o atitudine naționalistă, antima
ghiară, a magistratului.
Se avertiza că societatea civilă și bisericile vor avea un răspuns
la ceea ce s-a întâmplat, iar în data de i septembrie 2012 zeci de
mii de maghiari din Transilvania erau așteptați la Sfântu Gheor-
ghe să participe la cea mai mare manifestare din ultimii 15 ani
„intr un caz maghiar“, organizată de bisericile istorice maghiare
din Transilvania și susținută de partidele maghiare, dar și de mai
multe organizații civice. Vicepreședintele UDMR, Lâszlo Borbely,
cu care ne vom întâlni mai târziu chiar în cuprinsul acestui capi
tol, declara că politicienii trebuie să vorbească despre abuzurile
justiției, ale parchetului, ale DNA și își manifesta speranța că
există și cetățeni români care înțeleg cât de periculoasă este deci
zia legată de retrocedarea Colegiului „Szekely Mikd“. Aproxima
tiv 25.000 de maghiari, între care sute de preoți, au participat la
protestul de la Sfântu Gheorghe. S-a adoptat un document mani
fest, citit de un episcop al Eparhiei Reformate din Ardeal, în care
se cerea remedierea deciziei judecătorești nedrepte, în sensul
stabilirii nevinovăției celor trei condamnați, dar și al restituirii
imobilului către eparhie.
în perioada următoare au continuat acțiunile de protest ale
UDMR care aveau ca scop reabilitarea imaginii lui Markd Attila.
Uniunea anunța că îl susține pe secretarul de stat, proaspăt con
damnat, pentru a candida pentru un post de deputat în Parlamen
tul României în alegerile care urmau a avea loc în acea toamnă.
Președintele UDMR comunica public că a informat Vaticanul
despre cazul Colegiului „Szekely Mikd“, pe motiv că statul român,
utilizând justiția ca unealtă, dorește să naționalizeze din nou un
imobil al bisericii. Eram avertizați, apoi, că vor fi informați și mem
brii Parlamentului European.

în 2014 soluția de condamnare a lui Markd Attila a rămas de
finitivă. Mai mult, fostul secretar de stat urmă să fie condamnai
în anii următori într un nou dosar de corupție, legat tot de resti
tuirea unor imobile’. A fugit și s-a refugiat în Ungaria pentru că,
așa cum spunea, „nu are încredere în justiția română“. UDMR a
continuat să i apere onoarea și pe a sa proprie, în egală măsură.
Nu la fel a procedat ulterior, în martie 2011, atunci când era
arestat primarul municipiului Târgu Secuiesc, Racz Karoly, pen
tru luare de mită. Partidului Civic Maghiar, pe listele căruia
acesta fusese ales primar, nu excludea ca UDMR să se afle în spa
tele arestării primarului din Târgu Secuiesc, arătând că denunță
torul edilului ar fi un apropiat al Uniunii. UDMR s-a grăbit să
replice că în spatele arestării lui Racz stau doi ani de corupție,
nicidecum UDMR, precizând că aceste cazuri trebuie rezolvate de
instanțele de judecată, iar politicul nu trebuie să se implice în
actul de justiție4.
în ianuarie 2011, când UDMR începea protestele pentru Markd
Attila, dădea și PSD startul manifestațiilor în sprijinul unui baron
local, președintele PSD din Argeș și al Consiliului Județean Argeș,
Constantin Nicolescu. Având ca precedent cazul Gabriel Bivolaru,
liderii partidului au reacționat imediat ce procurorii anticorupție
de la Pitești, conduși de Călin Nistor, efectuau percheziții la se
diul CJ Argeș și la locuința lui Nicolescu. în momentul în care s-a
aflat, a început scandalul. Președintele PSD, Victor Ponta, a inter
venit în timp real și a declarat că refuză să creadă în coincidențe
din moment ce colegul său de partid, cel mai votat om din județ,
a devenit subiectul unei anchete extrem de ciudate la numai 24
de ore de la protestul muncitorilor de la Mioveni, care ieșiseră în
stradă să-și manifeste indignarea față de situația socială și econo
mică a țării și față de nepăsarea Guvernului.
Procurorii l-au ignorat pe Ponta, l-au reținut pe Constantin
Nicolescu și au prezentat, printr-un comunicat de presă, acuzațiile
formulate. Nicolescu era învinuit că a obținut fonduri europene
de aproape 900.000 de euro pentru reabilitarea și reconstrucția a
patru unități de învățământ, în baza unor acte false potrivit că
rora acestea ar fi fost afectate de inundațiile din 2005, și a atribuit
446 DANIEL MORAR
(antractele de reabilitare unei singure firme. Aceasta, care ar fi
i ncasat integral sumele aferente atât pentru lucrări executate, cât
și pentru lucrări neexecutate, se afla în relații contractuale și în
। aporturi juridice cu familia inculpatului. Nicolescu mai era acu
zat că a primit mită de la patronul firmei Pic, Cornel Penescu,
66.588,15 lei și produse, pentru a dispune achiziționarea de către
(J Argeș a unor produse alimentare și nealimentare de la această
societate fără a organiza vreo licitație publică.5
în fața Tribunalului Argeș, în ziua în care se judeca cererea de
arestare, s-au adunat circa 100 de persoane, între care parlamen
tari și primari PSD și salariați ai Consiliului Județean Argeș, pen
tru a l susține moral pe colegul lor. în aceeași zi, Uniunea
Națională a Consiliilor Județene din România a anunțat că ne va
da în judecată pe procurorul general Codruța Kbvesi și pe mine
pentru hărțuirea și reținerea aleșilor locali și a oponenților poli-
l ici ai regimului politic de la putere.
tribunalul 1-a arestat preventiv pe Nicolescu, dar, în momentul

în care urma să fie scos din instanță și dus în arest, acestuia i s-a
făcut rău și a leșinat, fiind luat cu o targă și dus la o ambulanță
chemată de urgență. La scurt timp a leșinat și soția acestuia. Aflam
apoi și noi, procurorii, că au fost duși la Spitalul Județean din
Pitești, unde au fost supuși unor investigații și că s-a luat decizia
ca președintele CJ să fie dus la București, la Spitalul Floreasca.
Partidul se pusese în mișcare. Presa relata că la spital a fost aștep
tat de fostul prim-ministru PSD, președintele în exercițiu al
Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, care declara că au fost che
mați medicii Daniela Bartoș, Șerban Brădișteanu și Mircea Beu
ran, toți foști sau viitori miniștri ori parlamentari PSD6.
Liderii PSD au sunat adunarea nu doar la spital, ci și în afara
acestuia. Adrian Năstase declara sentențios că, dacă partidul nu
reacționează nici acum, înseamnă că e un partid de mămăligă.
Insista pe faptul că Băsescu conduce un regim criminal din mo
ment ce oameni serioși, care au făcut atâtea pentru țară, sunt
umiliți în public, iar starea lor de sănătate este afectată vizibil. în
aceeași zi, Ponta anunța că, din acel moment, ședințele de partid

vor avea loc în fața DNA pentru ca, dacă președintele Băsescu de
cide că toți opoianții săi trebuie arestați, social-democrații să se
ducă singuri la DNA, să nu se mai deplaseze procurorii în teritoriu
după ei. îl vizita pe Nicolescu la spital și nu scăpa ocazia să anunțe
că procurorii de la Pitești au acționat la ordinul politic al preșe
dintelui Băsescu și al șefului DNA, Daniel Morar, și că noi trebuie
să plătim pentru că încălcăm legea.
Activul de partid a reacționat. A doua zi, peste 500 de membri
ai PSD Argeș, primari, viceprimari și consilieri, s au adunat în sala
Teatrului „Alexandru Davilla“ din Pitești, în semn de solidaritate
cu președintele organizației, Constantin Nicolescu, iar majorita
tea filialelor PSD din Transilvania, din Cluj, Bihor, Covasna, Har
ghita, Hunedoara, Mureș și Timiș au anunțat că sunt decise, la
chemarea lui Victor Ponta, să protesteze în ziua în care se va ju
deca recursul la decizia de arestare. Au stabilit că protestele vor
avea loc în fața sediilor PDL din județ și că vor cere să se respecte
legea în România. în cealaltă parte de țară, la Iași, pesediștii de
clarau că vor protesta și ei, dar aveau o problemă cu locația: „Nu
putem face protest în fața sediului PDL pentru că în aceeași clă
dire este și sediul nostru. Nu ar fi logic. Vom merge în fața Prefec
turii, pentru că acolo este simbolul Guvernului“7.
Premierul Emil Boc acuza show ul mediatic făcut de PSD-PNL
în cazul Nicolescu, care, susținea el, subminează credibilitatea
țării. Grupurile parlamentare PSD de la Senat și Camera Deputa-
ților au adresat o scrisoare deschisă procurorului general, preșe
dintelui Consiliului Superior al Magistraturii și președintelui
Asociației Magistraților din România, în care întrebau dacă se mai
respectă legea și Constituția în România. Răspunsul îl primeau
de la Tribunalul Argeș care a publicat motivarea arestării. Se
arăta că Nicolescu era cercetat pentru săvârșirea unor fapte de
corupție grave care, prin repetabilitatea și amploarea lor, prin
modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, determină di
minuarea prestigiului de care ar trebui să se bucure autoritățile
publice. Judecătorul motiva că nu poate face abstracție de ne
mulțumirea pe care ar trezi-o în rândul persoanelor oneste, care
apelează cu bună-credință la serviciile autorităților publice, lipsa
448 DANIEL MORAR

de reacție a organelor judiciare, mai ales că măsura arestării pre
ventive nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate.
în pofida acestei motivări și, probabil, în urma protestelor și
presiunilor continue, după o săptămână de la arestare, Curtea de
Apel Pitești a decis punerea în libertate a liderului PSD, cu obli
gația de a nu părăsi țara. Decizia a fost primită cu aplauze de cei
prezenți. în mai 2011, Nicolescu era trimis în judecată alături de
mai multe persoane, printre care și trei primari ai unor comune
din județ. Cu acea ocazie declara că dosarul său a fost fabricat, de
la cap la coadă, la comandă politică, dar că, bineînțeles, are încre
dere în justiție.
în așteptarea soluției judecătorilor, însănătoșindu-se, Con
stantin Nicolescu a candidat pentru un nou mandat din partea
l JSL în fruntea județului și, în vara lui 2012, a câștigat din nou
șefia CJ Argeș. După câteva luni însă, în urma unor alte perchezi
ții la instituția publică pe care o conducea, era chemat la DNA
Pitești pentru a da socoteală într-un nou dosar penal. Scenariul
din urmă cu mai bine de un an se repeta identic. La scurt timp
după ce Nicolescu a ajuns în fața procurorilor pentru a lua cunoș-
lință de noile acuzații a sosit și salvarea. învinuitul era scos pe
targă, transportat la Spitalul Județean Argeș, iar apoi la Spitalul
Floreasca din capitală, urmând a ajunge iarăși în grija doctorului
Șerban Brădișteanu.
Procurorii de la Pitești îl puseseră din nou sub învinuire pen
tru fraudarea fondurilor europene, luare de mită și pentru alte
infracțiuni, existând indicii că CJ Argeș a primit pe nedrept suma
totală de 1.224.083,64 euro cu titlu de finanțare nerambursabilă
de tip PHARE pentru construcția unui pod, iar contractul de rea
bilitare a podului a fost atribuit, în mod nelegal, societății comer
ciale ZEUS SA, în condițiile în care, inițial, câștigătoare a licitației
fusese declarată o altă societate. Lucrările de construcție au fost
executate de către ZEUS SA și o altă firmă care îl avea ca asociat
pe ginerele președintelui CJ Argeș. Drept răsplată, a primit, cu
titlu de mită, de la acționarul majoritar al firmei un spațiu comer
cial situat în municipiul Pitești, în suprafață de peste 300 mp, în
valoare de 447.000 lei8. Alături de el, erau învinuite alte 11 persoane.

După ieșirea din spital, a lansat o nouă modă în procedurile judi
ciare: se prezenta în fața procurorilor însoțit de un avocat și de
un cardiolog.
A fost condamnat de instanța supremă, în ambele dosare, la
ani buni de închisoare. A început executarea pedepsei în peniten
ciar, în 2015. Pedepsele au fost contopite, rezultân d o condamnare
finală de 7 ani și 8 luni de închisoare9. Partidul nu a mai protestat.
De la proteste trecem la imunități, acestea din urmă fiind mij
loace mult mai eficiente de protecție în fața legii decât primele.
Pe deputatul PDL Dan Păsat l-am introdus deja în poveste și am
arătat că procurorii îl cercetau penal, printre altele, pentru trei
infracțiuni de șantaj, comise în calitatea sa de deputat și de secre
tar general al partidului de guvernământ. PDL, filiala Giurgiu.
Procurorul de caz, Doru Țuluș, aprecia că un asemenea individ
nu poate activa nestingherit în forul legiuitor al țării, spunân
du-mi că ar fi cazul să cerem arestarea sa preventivă. Pentru asta
însă era nevoie de ridicarea imunității deputatului, astfel că am
formulat o asemenea cerere. Comisia juridică a Camerei Deputa
ților a recomandat ridicarea imunității, însă în Plen nu a fost în
trunită majoritatea de voturi necesară încuviințării solicitării.
Partidele din opoziție nu au votat, iar o parte dintre parlamenta
rii puterii au votat împotrivă. Deputății puterii și ai opoziției se
acuzau reciproc pentru eșecul demersului. Raluca Turcan anunța
lumea că ei, cei de la PDL, au decis să voteze pentru ridicarea imu
nității, dar că nu ai cum să controlezi și să știi cum a votat fiecare.
Victor Ponta declara în fața Parlamentului că opoziția nu a dorit
să se amestece în bătălia fratricidă legată de cererea procurorilor
și le-a urat celor de la putere să se aresteze bine între ei.
Deși Păsat nu era un membru marcant al partidului său, iată
că nu era lăsat în urmă. Atât parlamentarii opoziției, cât și cei ai
puterii au făcut ce au știut mai bine pentru a împiedica arestarea
preventivă a colegului lor. Nu îl protejau atât pe cel în cauză, cât
se protejau pe ei înșiși în fața unor posibile astfel de solicitări. Pre
cedentul era periculos și le ar fi creat o stare de neliniște cu care
nu s-ar fi simțit Confortabil. Imunitatea era perfectă și nu trebuia
renunțat la ea. în aprilie 2011, deputatul Dan Păsat era deferit
450 DANIEL MORAR

justiției, fiind trimis în fața instanței supreme pentru judecată. în
decembrie 2013 a fost condamnat definitiv la 3 ani de închisoare
I >entru șantaj și încarcerat10, însă până la terminarea mandatului,
111 decembrie 2012, a continuat să activeze în Parlamentul Româ
niei și să legifereze.
Tot în legătură cu o imunitate aveam să intru în polemică, în
vara lui 2011, cu clasa politică. Procurorii de la DNA Oradea înce
puseră o investigație penală pentru fapte de corupție în care erau
vizate mai multe persoane, cercetate pentru cumpărare de influ
ență. Dosarul îl privea și pe Lăszld Borbely. Membru vechi și mar
cant al UDMR, Borbely era deputat de peste 20 de ani și devenise
m 2009 ministrul mediului, apelor și pădurilor în cabinetul Boc.
faptele pentru care se începuse investigația aveau legătură cu
calitatea lui Borbely de membru al Guvernului.
Atunci când în presă au apărut primele date din ancheta pro
curorilor și informația că a fost percheziționat un imobil ce apar
ținea unei rude a ministrului, au început și reacțiile oamenilor
politici. UDMR, prin vocea liderului său, Kelemen Hunor, declara,
revoltat, că este inacceptabil într-un stat de drept ca numele unui
ministru să fie aruncat într-o dezbatere publică pe baza unor spe
culații și a unor acuzații nefondate, cu consecința ca, printr-o
astfel de procedură, să-i fie distrusă reputația. Preciza că îi va cere
procurorului general al României o verificare a scurgerilor de
informații din dosarul în care apare numele ministrului Lăszld
Borbely. Era acompaniat de parlamentarii de la PNL și PSD, iar din
luările lor de poziție se acredita ideea că procurorii sunt abuzivi
și că DNA este o instituție care distruge cariere.
Nu era nimic aparte în acuzațiile oamenilor politici la adresa
procurorilor și a mea personal, acestea deveniseră recurente și le
ignoram constant, dar, de această dată, am reacționat într-o apa
riție televizată, spunând că solidaritatea unor partide politice cu
colegii lor cercetați penal nu ar reprezenta nici o problemă pentru
procurori dacă aceasta nu ar fi însoțită de afirmații tendențioase,
făcute în necunoștință de cauză, și cu acuzații la adresa ancheta
lorilor. Spuneam că acei comentatori care fac acuzații nu cunosc
situația de fapt și nici situația juridică ori legea aplicabilă în cazul

respectiv, însă acest lucru nu-i împiedică să facă acuzații de genul
„DNA este o instituție abuzivă“. Problema mea era că un asemenea
climat era de natură să pună presiune pe procuror, în condițiile
în care instrumentarea dosarelor de acest gen era oricum destul
de dificilă. Declaram, cu aceeași ocazie, că deocamdată nu exista
un dosar Borbely, astfel că nu era cazul să se agite degeaba.
Au luat foc, declarau că nici un om politic și nici o formațiune
politică nu intenționează să obstrucționeze justiția și respingeai!
orice speculație. Eram somat să spun cine pune presiune pe pro
curori și cum anume, iar eu le-am indicat declarațiile vicepreșe
dintelui PNL, Mihai Voicu, ale președintelui UDMR, Kelemen
Hunor, și ale președintelui PSD, Victor Ponta. își clamau dreptul
la liberă exprimare și posibilitatea de a-și spune public părerea
chiar dacă, spuneau ei, nu erau toți specialiști în drept și nici nu
cunoșteau detaliile cazului. Victima Borbely susținea sobru și
ferm că nu e de acord cu presiunile asupra magistraților, doar că
în cazul său nu e vorba de așa ceva. CSM s-a autosesizat pentru a
apăra independența procurorilor DNA, deși nimeni nu ia cerut
acest lucru, pentru a ajunge, mai târziu, la concluzia că aceasta
nu a fost afectată.
Declarația mea nu a fost un strigăt de ajutor, ci o replică la su
biectivismul și gălăgia oamenilor politici care însoțeau aproape
orice dosar în care vreunul dintre ei era cercetat. Cazurile Marko
Attila, Constantin Nicolescu și Dan Păsat sunt suficiente pentru
a demonstra arbitrariul și lipsa de respect a galeriei politice față
de actul de justiție. Nu se întâmpla nimic atunci când se dovedea
în instanță că nu au avut dreptate, că au fost eminamente parti
zani și, pe alocuri, ridicoli în demersurile lor, astfel că o luau de
la capăt, iar și iar.
Oricum, atitudinile lor nu schimbau mersul lucrurilor. După
aproape un an, solicitam Camerei Deputaților încuviințarea ur
măririi penale față de Borbely Lăszlb, deputat și ministru al me
diului, pentru două infracțiuni de trafic de influență și fals în
declarațiile de avere. Dosarul se referea la exercitarea influenței
sale în atribuirea de contracte ale Administrației Naționale Apele
Române unei firme din Negrești Oaș, în schimbul amenajării
452 DANIEL MORAR

apartamentului cuscrei ministrului, procurorii acuzându-1 pe
Borbely că ar fi beneficiat de lucrări în valoare de 20.000 de euro.
I'irma favorizată primise, în ultimii patru ani, 37 de lucrări
publice, 34 dintre ele de la SN Apele Române, în valoare de peste
V o milioane de lei, 18 contracte fiind semnate în timpul manda
tului demnitarului. Procurorii începuseră urmărirea penală în
acest caz împotriva unicului asociat al firmei, dar și împotriva
unui consilier al lui Borbely care ar fi intermediat cumpărarea de
influență între omul de afaceri și ministru”.
Partidele politice se grăbeau să anunțe că nu vor obstrucționa
justiția în cazul ministrului Borbely, iar noul prim-ministru, Mi-
hai Răzvan Ungureanu, îl convoca la Guvern pentru o discuție
privind acuzațiile care îi erau aduse. Borbely lăsa să se înțeleagă
că este pregătit să demisioneze dacă Ungureanu îi va cere impera-
l i v acest gest și se pare că i l-a cerut, de vreme ce în data de 5 aprilie
2012 premierul anunța că a acceptat demisia lui Borbely și că va
prelua interimar portofoliul mediului.
Un val de aprecieri din partea oamenilor politici privind ges
tul demisiei a năpădit societatea. Kelemen spunea că Borbely a
demonstrat că este un om pentru care onoarea este mai impor
lantă decât funcția, dar nu uita să adauge că este vorba despre un
caz mai vechi, adus în atenția opiniei publice și anul trecut, iar
revenirea în actualitate înaintea alegerilor nu este întâmplătoare.
Vicepreședintele PNL, Varujan Vosganian, ne spunea că este pri
eten de foarte mulți ani cu Borbely și regretă gestul acestuia de a
demisiona pentru că motivele pentru care este cercetat de DNA
sunt într-o zonă care lui i se pare destul de ambiguă. Asigura, în
același timp, opinia publică că este alături de Lăszld Borbely în
încercarea la care îl supun procurorii și care nu știrbește cu nimic
prietenia lor. în anii următori, Vosganian se va ascunde, la fel ca
prietenul său, în spatele imunității, pentru a scăpa de justiție.
Din punct de vedere juridic, demisia lui Borbely din funcția
de ministru nu ne ajuta cu nimic. întrucât faptele care i se impu
tau aveau legătură cu această demnitate, noi nu puteam declanșa
urmărirea penală împotriva sa fără aprobarea Parlamentului. în
10 aprilie Comisia juridică a Camerei Deputaților s-a pronunțat

în favoarea cererii de încuviințare a începerii urmăririi penale,
urmând ca votul în Plen să aibă loc două săptămâni mai târziu,
în acest răstimp, UDMR și-a făcut publică poziția, considerând că
procedura penală împotriva fostului ministru al mediului face
parte dintr-o campanie de îndepărtare de pe scena politică a unuia
dintre cei mai eficienți lideri ai săi, față de care, însă, Uniunea are
în continuare o încredere de neclintit.
Așa cum era de așteptat, după două săptămâni nu a existat
cvorum în plenul Camerei Deputaților pentru ca solicitarea noas
tră să fie supusă la vot. Borbely „regreta“ acest lucru și se arăta
nerăbdător ca forul legiuitor să decidă cu privire la situația sa,
precizând încă o dată că e nevinovat. Mai mult, solicitarea noastră
a fost retrimisă la Comisia juridică, iar după cinci luni, în septem
brie 2012, aceasta și-a schimbat poziția inițială și, cu un covârșitor
scor de 15-2, a votat împotriva urmăririi penale a fostului minis
tru. A doua zi, în plen, pentru ridicarea imunității s-au înregistrat
53 de voturi „pentru“ și 181 de voturi „împotrivă“, așa că cererea
noastră a fost respinsă. Borbely răsufla ușurat și declara în fața
țării că nu i a fost ușor în acea perioadă, că nu se ascunde în spa
tele nimănui și că întotdeauna el a spus lucrurilor pe nume, iar
acum e mulțumit pentru că s-a făcut dreptate.
Dreptate s-a făcut, dar nu atunci, și nu era dreptatea pe care o
clama ministrul. Ceilalți inculpați din dosar au fost trimiși în
judecată și condamnați la închisoare. Doi dintre ei erau condam
nați pentru cumpărare de influență, iar al treilea, consilierul mi
nistrului, a fost condamnat atât pentru complicitate la cumpărare
de influență, cât și pentru complicitate la trafic de influență12. Așa
cum titra presa, dosarul lui Borbely a ajuns în instanță fără el. Erau
pedepsiți cumpărătorii de influență și complicele la traficul de
influență, dar lipsea autorul, cel care își vânduse influența. Ulte
rior condamnării definitive a complicilor, procurorii au mai făcut
o încercare și au cerut din nou aprobarea urmăririi penale față de
fostul ministru, dar Parlamentul a refuzat și de această dată. Imu
nitatea și-a făcut datoria, a împiedicat ca Borbely Lăszld să fie
deferit justiției. El știa foarte bine că nu Parlamentul dă verdicte
de vinovăție sau nevinovăție, dar a preferat să susțină asta, era
454 DANIEL MORAR

prea riscant să ajungă în fața judecătorilor. Nu 1 am mai auzit să
vorbească despre onoarea lui și nici nu am văzut ca UDMR să-și
reconsidere poziția față de „cel mai eficient ministru“.
Tot despre onoarea unui beneficiar de imunitate e vorba și în
rândurile care urmează. Adrian Severin, vechi politician PSD, fost
vicepremier și ministru de externe, era asemănător în atitudine
lui Borbely. A beneficiat de imunitatea conferită de calitatea de
europarlamentar, doar că nu a avut norocul fostului său coleg din
Parlamentul României. Spre deosebire de forul nostru legiuitor,
Parlamentul European a avut o cu totul altă abordare în problema
i munităților, așa încât deznodământul judiciar și soarta lui Seve
rin au fost diferite.
Să le luăm pe rând. în martie zori izbucnea scandalul lobbyiș-
lilor din Parlamentul European. în urma investigațiilor unor
jurnaliști britanici, opinia publică europeană afla că trei eurode
putați, toți foști miniștri în țările lor, un român, un sloven și un
austriac, S-au declarat dispuși să își vândă serviciile pentru sume
de până la 100.000 de euro unor jurnaliști de la cotidianul britanic
The Sunday Times, care s-au pretins reprezentanții unor grupuri
de interese. Jurnaliștii le-au propus mai multor europarlamentari
suma de 100.000 de euro în schimbul promovării unor amenda
mente în legislația supusă aprobării PE. Cei trei deputați au ac
ceptat. Erau publicate înregistrările discuțiilor pe care falșii
lobbyiști le-au avut cu Adrian Severin în biroul său de la Stras
bourg: „Reporter: Deci puteți introduce acest amendament pentru noi"!
Adrian Severin: Da, da, ok. Să vedem ce putemface. Aș putea formula
un amendament... Aș putea ruga un coleg să introducă un amendament.“
A urmat a doua discuție: „Reporter: Deci spuneți, ce ați făcut până
acum? Ați introdus amendamentul? Adrian Severin: Deci a fost un
amendament introdus de cineva de la PPE și, ca o chestiune de principiu,
cred că acest lucru trebuiefăcut în viitor cât mai mult, pentru că e mult
mai bine dacă lucrăm prin oameni... Reporter: Și cine a introdus amen
damentul? Adrian Severin: Cine? Este vorba despre Bodu, Sebastian
Bodu, este român, un alt român. [...] Reporter: A înțeles că făceați asta
în numele unui client? A.S.: Nu. Reporter: Ok. A.S.: Nu i-am spus nimic.“
Reporterii l-au întrebat apoi care e onorariul pentru introducerea

amendamentului: „Reporter: Clienții ne plătesc la zi. Dumneavoastră
aveți jumătate din zile. E greu. A.S.: Da, da. Cred - pentru că nu am
calculat exact - cred că arfi vorba despre două sau trei zile. Credeți că
este bine așa? Reporter: Da, e în regulă. Deci arfi, să spunem, 12.000.
Euro.A.S: Da™.
La scurt timp, Adrian Severin a trimis o factură de 12.000 de
euro pentru servicii de consiliere.
Europarlamentarul Sebastian Bodu a reacționat, susținând că
a fost menționat în articolul din TheSunday Times fără nici o vină,
doar pentru că era raportor al PPE pentru modificarea Directivei
europene cu privire la fondurile de garantare a depozitelor, acolo
unde Severin se angajase să obțină amendamentul cerut. Bodu
relata că a avut discuții cu Severin despre acel amendament, însă
că nu a avut habar că cineva a primit bani de la lobbyiști.
După apariția publică a acestor investigații, PE anunța deschi
derea unei anchete împotriva celor trei europarlamentari, respec
tiv Adrian Severin, conservatorul austriac Ernst Strasser, fost
ministru de interne, și fostul ministru sloven de externe Zoran
Thaler. Imediat, Ernst Strasser și-a prezentat demisia din PE. Vi
cepreședintele grupului socialist din PE, Hannes Swoboda, de
clara că orice caz de corupție este total inacceptabil și sugera că
Adrian Severin ar trebui să demisioneze din PE, urmând gestul
austriacului. Fiind întrebat de gestul eurodeputatului austriac
Ernst Strasser, implicat în același caz, Severin a răspuns: „El știe
de ce și-a dat demisia, eu știu de ce nu mi-o dau“14. Nici după ce a
demisionat și europarlamentarul sloven, Severin nu și-a schim
bat atitudinea, declarând că nu s-a schimbat nimic și că nu inten
ționează să demisioneze, întrucât nu a comis nici o ilegalitate,
acuzațiile la adresa sa fiind false. Liderul socialiștilor europeni,
Martin Schultz, anunța că îi va cere demisia lui Adrian Severin
din funcția de europarlamentar, iar dacă acesta va refuza va în
cepe o procedură de excludere din grupul parlamentar S&D, re-
comandându-i să facă unicul lucru decent și să urmeze demersul
celorlalți doi colegi. Severin avea deja o atitudine conturată: se
retrăgea din grupul socialiștilor europeni, dar nu voia să demisi
oneze din PE pentru că asta ar fi însemnat, în opinia sa, că ar
456 DANIEL MORAR

recunoaște acuzele formulate de The Sunday Times. Declara că „a
recunoaște acuzele formulate de Sunday Times înseamnă a accepta
maniera incalificabilă în care acest ziar a manipulat lucrurile, a
falsificat probele și a creat o înscenare de natură a destabiliza acti
vitatea Parlamentului European“15. Părea preocupat, după cum se
vede, nu de soarta sa, ci de destabilizarea instituției europene.
După ce a aflat că procurorii DNA s-au sesizat în legătură cu
faptele sale, întrebat fiind de evoluția cazului, afirma, într-o notă
ironică, că este onorat și că va colabora, dar se întreba dacă ne-am
autosesizat și împotriva celorlalți colegi, din Austria și Slovenia,
și dacă avem competența legală să cercetăm acele chestiuni. în
trucât refuza să demisioneze era protejat în continuare de imu
nitatea pe care i o oferea calitatea de membru al PE. Fiind primul
caz de acest gen în cazuistica noastră, nu eram familiarizați cu
procedurile ce trebuiau urmate și îmi aduc aminte că am avut o
corespondență cu președintele PE, domnul Jerzy Buzek, astfel că,
la începutul lui aprilie, solicitam PE ridicarea imunității paria
mentare a lui Severin, față de care exista suspiciunea de săvârșire
a infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență.
După ce Comisia juridică a avizat ridicarea imunității sale,
Severin declara că nu acest aviz constituie problema lui, ci fuga
de răspundere a Parlamentului European, care a pasat problema
la DNA, în condițiile în care era greu de înțeles ce poate face
această instituție, aflată în România, fără date și fără alte infor
mâții. în 23 iunie, PE a aprobat ridicarea imunității, iar presa ne
năpădea cu întrebări despre ce va urma. între timp, solicitasem
autorităților judiciare din Belgia și Franța, prin comisii rogatorii,
efectuarea unor acte procesual penale necesare instrumentării
cazului. PE nu se grăbea însă să ne comunice dacă își dă acordul
cu privire la percheziționarea spațiilor și a datelor informatice
aparținând PE sau dacă s-a luat măsura conservării probelor, așa
cum noi cerusem.
Cu imunitatea ridicată, procurorii au putut să înceapă efectiv
ancheta. După un an, au extins cercetările penale pentru fraudare
de fonduri europene, europarlamentarul fiind bănuit că ar fi în
cheiat, fie în nume propriu, fie ca reprezentant al grupului politic

din care făcea parte, un număr de 20 de contracte de consultanță
cu diverse firme românești, create anume pentru a just ifica presta
rea unor servicii fictive, constând în realizarea de studii. Firmele
respective erau controlate de europarlamentar, prin intermediul
asistenților săi, iar contractele de consultanță au fost încheiate la
puțin timp după ce firmele au fost înființate. Se estima că, astfel,
persoane apropiate europarlamentarului obțineau, pe nedrept,
suma de 436.663 euro din bugetul PE16.
Eu am plecat de la DNA și nu știu ce s-a mai întâmplat cu
această din urmă acuzație, dar, în septembrie 2013, Severin a fost
trimis în judecată pentru faptele care au pornit de la ancheta The
Sunday Times, iar trei ani mai târziu era condamnat definitiv la 4
ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. Se
prezenta la poliție pentru a fi încarcerat, nu înainte de a declara:
„Aceasta nu a fost lupta dintre cinste și corupție, ci dintre patrie
și dușmanii ei. într-o colonie nu există stat de drept“17. După nici
doi ani, era eliberat condiționat pentru bună purtare. în logica
lui Severin, Austria și Slovenia ar fi fost și ele tot colonii, din mo
ment ce Ernst Strasser a fost condamnat, în țara sa, la 3 ani și ju
mătate de închisoare, iar Zoran Thaler a fost condamnat de
justiția slovenă la 2 ani și jumătate de închisoare18.
Nu doar miniștrii și parlamentarii se bucurau de imunități, ci și

magistrații. Unele dintre imunități ne erau cunoscute, de altele
aveam să aflăm în cazul Bârsan.
La începutul lui octombrie 2011, procurorul Viorel Cerbu mă
suna să mă anunțe că a efectuat o percheziție domiciliară acasă
la judecătoarea Gabriela Bârsan, președinta Secției de contencios
administrativ a ÎCCJ, ocazie cu care a avut o dispută cu avocatul
magistratei care susținea că locuința acesteia nu putea fi perche
ziționată, întrucât clienta sa se bucură de imunitatea conferită de
faptul că este soția judecătorului român de la CEDO, Corneliu
Bârsan. în prealabil, CSM avizase cererea de percheziționare a
locuinței judecătoarei Gabriela Bârsan, fiind ridicată astfel imu
nitatea cu privire la percheziția domiciliului propriu, pe care fie
care magistrat român o are potrivit statutului său. Numai în aceste
458 DANIEL MORAR

condiții a fost posibil ca judecătorii instanței supreme să încuvi-
ințeze perchiziționarea domiciliului judecătoarei. Exigențele
legii erau în întregime respectate în acest caz, ca de altfel în alte
zeci de cazuri în care s-a pus problema perchiziției magistraților.
Nu era nimic nou. Așa au crezut procurorii, așa au apreciat mem
brii CSM și tot așa au considerat și judecătorii celei mai înalte
i nstanțe judiciare din România.
Iată însă că după ce Gabriela Bârsan a fost pusă sub învinuire,
atât aceasta, cât și soțul său au contestat la CSM măsura perche-
ziționării locuinței în care locuia Gabriela Bârsan, invocând imu
nitatea dobândită de soț, ca judecător român la Curtea de la
Strasbourg. Concomitent, în presă, apărea o informație potrivit
căreia CEDO susține ideea imunității domiciliului judecătoarei
percheziționate. în zilele următoare, DNA a primit o scrisoare
semnată de Erik Friberg, grefier al CEDO, în care se exprima
îngrijorarea președintelui CEDO cu privire la nerespectarea re
gulilor imunității în cazul percheziției efectuate de autoritățile
române la domiciliul judecătorului Corneliu Bârsan, în legătură
cu o investigație privitoare la soția sa. în scrisoare se afirma că,
în lumina obiectului și scopului Convenției de la Viena, „se pare
că imunitatea acolo stabilită se extinde la reședințele private
ale judecătorilor în statul lor de origine“. CSM primea aceeași
scrisoare19.
Odată cu contestația, Gabriela Bârsan i-a recuzat și pe membrii
Secției de judecători a CSM care au avizat percheziționarea domi
ciliului său. îi acuza pe unii dintre ei, în special pe Mona Pivni-
ceru, care își susținuse doctoratul sub coordonarea soțului ei, de
ingratitudine față de familia sa. Atât cererea de recuzare, cât și
contestația au fost respinse de plenul CSM, care a stabilit că pri
vilegiile și imunitățile Consiliului Europei nu se aplică în cazul
judecătoarei Gabriela Bârsan, întrucât dispozițiile privind aceste
beneficii nu vizează teritoriul statului acreditant, ci teritoriul
statului acreditar.
îmi amintesc că ne aflam într o stare de incertitudine care ne
punea în imposibilitatea de a continua ancheta penală. Un prece
dent care să ne ghideze nu exista. Discuțiile cu ministrul justiției,

Cătălin Predoiu, și cu agentul guvernamental român la CEDO,
Răzvan Horațiu Radu, nu ne-au fost de vreun folos. Le ceream să
ne spună ce e de făcut, dar aflam de la ministru că el nu se poate
implica în această chestiune pentru că îl cunoaște bine pe dom
nul profesor și judecător Bârsan și că bea câte o cafea cu el ori de
câte ori merge la Strasbourg. Agentul guvernamental, ca de obicei,
nu știa nimic despre partea juridică a chestiunii, dar m-a asigurat
că are o părere foarte bună despre domnul profesor. L-am repezit,
spunându i că nu 1 am sunat să i cer referințe, ci să-mi dea detalii
despre procedura de urmat. Nu am aflat nimic și, până la urmă,
prin Ministerul Afacerilor Externe, am adresat o altă scrisoare
CEDO în care ceream să ne precizeze dacă prevederile privind
privilegiile și imunitățile Consiliului Europei pot reprezenta un
obstacol în efectuarea anchetei penale care o viza pe soția unui
judecător CEDO și, în caz afirmativ, solicitam ridicarea imunității
de care beneficia Corneliu Bârsan, în calitatea sa de judecător
CEDO, precum și soția acestuia20.
După o săptămână, CEDO a respins cererea de ridicare a imu
nității judecătorului român la CEDO și a admis ridicarea imuni
tății judecătoarei Gabriela Bârsan pentru continuarea cercetărilor
de către DNA, însă cu precizarea că măsura nu se aplică retroac
tiv21. Efectul acestei precizări era că toate actele de urmărire penală
care o vizau pe Gabriela Bârsan efectuate până în acel moment
erau nule și trebuiau refăcute. Dificultatea problemei era dată de
faptul că unele dintre acestea, respectiv interceptările convorbi
rilor telefonice și percheziția, nu mai puteau fi refăcute.
Cunoșteam care era probațiunea în dosar în momentul de
început și că aceasta justifica pe de-a întregul efectuarea unei an
chete penale, însă, după ce am plecat de la DNA, nu am mai știut
cum a evoluat probatoriul. Am citit apoi în presă că procurorii
i-au trimis în judecată pe cei învinuiți, inclusiv pe Gabriela Bâr
san, iar mai târziu aveam să aflu, tot din presă, că au fost achitați
toți, fiind găsiți nevinovați de instanța supremă. Nu am cum să
contest verdictul instanței, însă am considerat că e bine de știut
povestea de început și istoria unei imunități inventate de CEDO
care a marcat mersul dosarului.
460 DANIEL MORAR

Partidul de guvernământîn dificultate.
Atitudini
(luj Arena și licitația mitei. Cabinet de avocatură, paravan
pentru spălarea de bani. Generali condamnați
In toți acei ani de proteste, asumate și organizate de partidele

politice în apărarea celor care intrau în vizorul procurorilor, am
auzit, ca un laitmotiv, reproșul că DNA nu-i cercetează pe cei din
partidul de guvernământ, Partidul Democrat Liberal condus de
prim-ministrul Emil Boc, și, în fapt, spuneau opozanții, de preșe
dintele Traian Băsescu. în pofida trimiterilor în judecată ale unor
miniștri, parlamentari, secretari de stat ori primari, care erau
membri ai acestui partid, criticile nu conteneau. PSD, PNL, UDMR
ori PC se simțeau vizate cu predilecție de investigațiile procuro
rilor anticorupție și ne acuzau că-i protejăm pe cei din partidul
care se afla la guvernare. Eu eram primul criticat și încercam să
demonstrez, cu date statistice și exemple concrete, că nu e așa,
explicând că fenomenul corupției e legat în special de cei aflați
la putere și că acest adevăr explică cronologia și ciclicitatea an
chetelor legate de un partid sau altul. Explicațiile mele erau pen
tru opinia publică, și nu pentru partidele politice, care nu aveau
cum să nu observe ce se întâmplă, dar care aveau de dus propriul
război politic, atacarea constantă a DNA făcând parte din strategie.
Se știa, așa cum vom vedea și cum explică chiar instanța su
premă într-una din deciziile sale, că numirile în funcțiile publice,
de la nivelul central până în teritoriu, urmau un anumit algoritm
politic, astfel că șefii instituțiilor publice aveau, de regulă, spriji
nul partidului politic aflat la guvernare. în pofida acestui lucru,
investigațiile procurorilor nu i-au ocolit nici în anii precedenți,
PARTIDUL DE GUVERNĂMÂNTÎN DIFICULTATE. ATITUDINI 461

nici în anul în care ne aflăm cu povestea noastră, 2011. în vara
acestui an, comisarii-șefi ai Gărzii financiare din Neamț și Argeș
erau arestați și trimiși în judecată pentru fapte de corupție. în
septembrie, șeful APIA Dolj era prins în flagrant delict când lua
10.000 de euro mită, era arestat preventiv, iar câteva luni mai târ
ziu era condamnat la 4 ani de închisoare1.
în aceeași perioadă, Remus Baciu, vicepreședintele Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu rang de subsecre
tar de stat, era arestat pentru că primise peste 400.000 de lei în
schimbul urgentării soluționării dosarelor de despăgubire ale
unor foști proprietari de imobile naționalizate2. Premierul Emil
Boc l-a demis imediat, iar, în 2014, fostul demnitar urma să fie
condamnat la 5 ani de închisoare pentru luare de mită. Tot în
august 2or r, președintele Agenției Naționale a Medicamentului,
Daniel Boda, era deferit justiției pentru că primise mită 5.000 de
euro pentru a dispune restituirea autorizației de funcționare a
unei societăți de distribuție a medicamentelor3, iar, trei ani mai
târziu, primea o pedeapsă de 3 ani de închisoare.
în septembrie 2011, în anchetele procurorilor apăreau referiri
exprese la PDL. DNA Timișoara a obținut arestarea preventivă a
Corneliei Corescu, directorul Inspectoratului Teritorial de Muncă
Timiș, membru PDL, pentru că ceruse suma de ro.ooo de lei de la
administratorul unei firme indicând ca banii să fie donați pentru
organizația județeană a PDL. în același dosar a fost inculpat și
arestat secretarul executiv al PDL Timiș. Ambii au fost trimiși în
judecată și condamnați penal pentru trafic de influență4.
Tot despre bani, care au ajuns sau trebuiau să ajungă la PDL,
vorbea și șeful Comisariatului Județean pentru Protecția Con
sumatorilor Brașov, Ionel Spătaru, atunci când a fost arestat
preventiv pentru luare de mită. Era acuzat că a cerut de la admi
nistratorul unei firme 300.000 de lei pentru emiterea unei auto
rizații de funcționare a unei piețe, dar în fața instanței pleda
nevinovat, susținând că banii primiți nu reprezentau mita pentru
redeschiderea pieței, ci o sponsorizare pentru PDL Brașov. Această
apărare nu i-a folosit prea mult, fiind condamnat definitiv la 5 ani
de închisoare și încarcerat5.
462 DANIEL MORAR

Lunile octombrie și noiembrie aveau să aducă, cu adevărat,
momente foarte proaste pentru partidul de guvernământ. Silviu
Bian, membru PDL, secretar de stat în guvernul Boc și președinte
al Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă, era arestat
întrucât luase 22.000 de euro și 19.000 de lei de la funcționarii
structurilor județene ale agenției pentru a cofinanța posturile,
demnitarul fiind prins în flagrant când primea alți 82.000 de lei
în același scop6. Imediat după ce a fost arestat, premierul Boc l-a
demis din funcția publică, însă au început discuțiile în legătură
cu situația lui în partid. Prim-vicepreședintele PDL, Sorin Frun-
zăverde, declara că Silviu Bian ar fi suspendat automat din călită
tea de membru de partid ca urmare a reținerii sale, însă că, pentru
excluderea sa din partid, ar trebui să existe un rezultat concret
din partea justiției. Se arăta îngrijorat de faptul că această afacere
judiciară prejudiciază imaginea formațiunii politice. Intelectua
lii partidului, Cristian Preda, Sever Voinescu, Theodor Paleologu
și Teodor Baconschi, considerau însă că nu trebuie așteptată o
decizie a justiției pentru a-1 exclude pe Bian din rândul lor.
Cristian Preda susținea că secretarul de stat surprins luând
mită ar trebui suspendat din PDL, însă că nu se întâmplă așa ceva
pentru că nici statutul partidului nu o prevede și nici organizația
din care provine nu e dispusă să acționeze cu promptitudine, ast
fel că această nefericită combinație le îngăduie adversarilor să
acuze întregul partid de corupție. Vicepreședintele PDL Sever
Voinescu îi cerea puțină răbdare lui Cristian Preda, dar preciza că
este de acord cu afirmația acestuia privind modul în care trebuie
abordată și interpretată prezumția de nevinovăție de către foru
rile unui partid politic atunci când justiția formulează acuzații
penale împotriva unui membru al său. Un alt vicepreședinte al
PDL, Theodor Paleologu, pleda și el pentru acțiuni imediate, sus
ținând că nu e nevoie să aștepți decizia judecătorului pentru a te
delimita de un coleg care, pe moment, îți aduce o pierdere în pla
nul imaginii publice.
Așa s-a și întâmplat. A doua zi, PDL a hotărât excluderea din
partid a lui Silviu Bian. Era evidentă abordarea diferită pe care o
aveau partidele politice atunci când erau puse în fața unor anchete
PARTIDUL DE GUVERNĂMÂNT ÎN DIFICULTATE. ATITUDINI 463

penale care le vizau membrii de partid. în paginile anterioare, am
văzut cum PSD și UDMR generau proteste publice în apărarea
colegilor lor și acuzau procurorii că fac poliție politică, iar în
unele situații nu acceptau nici măcar deciziile instanțelor, iar
acum vedeam o altă atitudine, a PDL, față de membrii săi acuzați
de corupție și față de justiție, în general. Silviu Bian, regretat de
organizațiile sindicale care spuneau că s-a lucrat bine cu el, a fost
condamnat inițial la 9 ani de închisoare, dar instanța supremă a
fost mai blândă cu el și i a redus pedeapsa la 6 ani. Procurorii con
stataseră pe parcursul urmăririi penale că a primit mită sume mai
mari decât cele pentru care îl acuzaseră inițial și pentru care fusese
arestat preventiv, acestea ajungând la peste 250.000 de euro7.
Abia îl dăduseră afară din partid pe secretarul de stat acuzat
de corupție și părea că lucrurile sunt liniștite, când PDL a primit
o nouă veste proastă. Vicepreședintele Consiliului Județean Cluj,
Radu Bica, era reținut de procurorii anticorupție de la DNA Cluj
pentru o mită de 2 5.000 de euro. Procurorii îl acuzau că a acceptat
acești bani pentru a le furniza mituitorilor informații care să le
faciliteze câștigarea unei licitații privind serviciile de mentenanță
a stadionului Cluj Arena. A fost prins în flagrant când primea o
tranșă de 10.000 de euro8 și arestat preventiv.
în numele PDL, Sever Voinescu anunța că partidul nu își
schimbă abordarea față de cei cercetați penal, că justiția trebuie
să-și facă datoria și că, în condițiile existenței precedentului și a
unui cod etic, reacția va fi imediată. Organizația PDL Cluj anunța
apoi că Radu Bica a fost suspendat din partid. Adversarii politici,
cei din PSD Cluj, salutau reținerea vicepreședintelui CJ de către
DNA, spunând că este primul gest de normalitate din partea aces
tei structuri a statului după o lungă perioadă de timp.
Eu știam că lucrurile nu se opreau aici și că ceea ce avea să
urmeze va afecta cu adevărat partidul aflat la guvernare și va și
fona imaginea premierului Emil Boc. Procurorul-șef DNA de la
Cluj mă încunoștințase cu ceva timp în urmă că era în derulare
o anchetă care îl viza chiar pe primarul municipiului Cluj, Sorin
Apostu, un personaj care a crescut politic sub protecția lui Emil
Boc. în 2004 și 2008 a fost ales consilier local al Municipiului Cluj,
464 DANIEL MORAR

iar în 2008 a fost desemnat ca viceprimar. Din această poziție a
devenit primarul interimar al Clujului în ianuarie 2009 atunci
când primarul ales, Emil Boc, a renunțat la funcție pentru a de
veni prim-ministrul României. La alegerile locale parțiale din
același an a candidat la funcția de primar și a fost susținut de Boc
din postura de președinte PDL. Propriu-zis Emil Boc La desemnat
pe Apostu succesorul său la primăria municipiului, iar încrederea
de care el beneficia printre clujeni a fost transferată către Apostu,
facilitându-i victoria în alegeri.
îl cunoșteam pe Emil Boc din timpul facultății ca fiind un om
onest și de bună-credință. Din punctul meu de vedere așa a și
rămas, în pofida tuturor funcțiilor publice și politice pe carele-a
deținut. îi urmăream cariera politică și îl apreciam pentru com
bativitatea sa, la fel cum l-am apreciat pentru ceea ce a realizat în
calitate de edil al orașului în care am studiat și în care locuiam.
Nu i am înțeles însă decizia de a-1 promova și susține politic pe
Sorin Apostu, pe integritatea căruia nu erau mulți clujeni dispuși
să parieze. Nu trebuia să fii procuror ca să afli zvonurile care cir
culau încă de pe vremea când acesta era doar un funcționar al
primăriei, la serviciul de urbanism. Mă interesa cine e primarul
orașului în care trăiam, dar decizia lui Boc de a-1 promova și de
a-1 impune candidatul partidului la alegerile din Cluj, coroborată
cu lipsa de calitate a contracandidaților, m-au determinat ca, pen
tru prima dată în viața mea de cetățean cu drept de vot, să nu
particip la scrutinul electoral.
Acestea se întâmplau în februarie 2009 și iată că, după nici trei
ani, îmi era dat să decid dacă Apostu mai rămâne sau nu primar
al orașului meu. Procurorul de caz, Elena Botezan, mă întreba
dacă văd vreun impediment în investigarea și reținerea primaru
lui. Am discutat mult cu ea în acea perioadă, am evaluat probele
și contextul și, până la urmă, am convenit că ancheta penală va
trebui să intre în faza sa publică, cea a perchezițiilor și măsurilor
preventive. Despre anchetă și despre declanșarea acțiunii nu a
știut nimeni, nici președintele Băsescu, nici premierul Boc.
Aceasta era regula în activitatea mea și a procurorilor pe care îi
conduceam, dar aici simt nevoia să o precizez expres având în
PARTIDUL DE GUVERNĂMÂNT ÎN DIFICULTATE. ATITUDINI 465

vedere replicile publice ale celor doi demnitari oferite după de
clanșarea acțiunii.
Revenind în context, la o săptămână de la arestarea vicepre J
ședintelui CJ Cluj, presa anunța că procurorii DNA efectuează mai
multe percheziții la locuința primarului din Cluj, la cabinetul de I
avocatură al soției acestuia, dar și la biroul edilului din Primăria
Cluj. Soția primarului, avocatul Monica Apostu, și apoi primarul
erau duși la sediul DNA Cluj pentru audieri. Știrea i a luat prin
surprindere pe locuitorii orașului, dar mai ales pe oamenii poli
tici. în ciuda celor întâmplate în ultimii ani în anchetele noastre, I
pentru aceștia din urmă era de neconceput ca protejatul și prie I
tenul prim ministrului în exercițiu să fie ridicat de procurori. Nu I
am înțeles pe de-a întregul, nici atunci și nici mai târziu, de ce 1
această anchetă a bulversat atât de mult establishment-ul nostru
politic, în condițiile în care persoane mult mai importante, ]
prim-ministru, viceprim-ministru, miniștri sau parlamentari, j
fuseseră deja deferite justiției, unele fiind chiar arestate.
Cert este că știrea a fost o bombă de presă și a fost tratată ca I
atare. Nu se știa care este stadiul anchetei și nici acuzațiile for I
mulate, noi nu comunicasem încă, iar jurnaliștii luau informații I
de oriunde. Avocatul care îi reprezenta pe primarul Apostu și pe |
soția acestuia declara că nu știe amănunte despre dosarul în care
cei doi sunt audiați la DNA Cluj, dar informa că s-a început urmă
rirea penală din moment ce s-au efectuat percheziții. Tot avocatul I
informa apoi jurnaliștii că primarul municipiului Cluj, lider al I
filialei municipale a PDL, a fost reținut de procurori sub acuzația I
de luare de mită, urmând să fie dus la Curtea de Apel Cluj cu
propunerea de arestare preventi vă, și că a fost pusă sub învinuire ■]
și soția primarului.
în ziua de io noiembrie 2011 comunicam publicului care erau ț
acuzațiile formulate de procurori, respectiv că, în cursul anilor 1
2009-2011, adică în toată perioada cât a fost primar, în schimbul I
încheierii unor contracte de asigurare a parcului auto al regiilor I
subordonate Consiliului Local Cluj, respectiv a unor contracte de I
salubrizare a orașului, primarul Sorin Apostu a pretins și a primit ■
sume în echivalentul a 94.000 de euro, iar pentru a disimula 1
466 DANIEL MORAR

proveniența și scopul banilor obținuți din actele de corupție, în
tre firmele care au primit contractele de la primărie și cabinetul
de avocatură al soției primarului au fost încheiate contracte de
consultanță juridică fictive, astfel că sumele de bani au fost încă
sate de cabinetul de avocatură al Monicăi Apostu, învinuită în
același dosar9. Era reținut și unul dintre mituitori, omul de afaceri
('.alin Stoia, care îi dăduse bani primarului pentru a asigura firmei
de salubritate pe care o reprezenta contracte cu primăria.
Declarațiile oamenilor politici nu au întârziat. In discuția pu-
l>l ică a intervenit și primarul din Sibiu, Klaus lohannis, care se
declara surprins de acțiunea DNA, pe care a catalogat-o drept „ne
obișnuită“, având în vedere că viza un primar din partidul de
guvernământ. Fostul ministru al justiției, europarlamentarul
PDL Monica Macovei, replica însă că anchetele DNA din acele zile
care au vizat politicieni PDL demonstrau că procurorii nu acțio
nează la comandă politică, că nu îi mai protejează pe politicieni,
așa cum au făcut până în 2004, dar și că PDL nu cere protecție în
fața justiției pentru membrii săi de partid, așa cum fac alte par-
t ide. Macovei aprecia că liderii USL sunt speriați de faptul că pro
curorii nu se arată impresionați de cei pe care îi anchetează, dacă
aceștia sunt de la putere sau din opoziție, și se întreba cum ar fi
arătat justiția în acele zile dacă la putere s-ar fi aflat USL. Probabil
că politicienii puterii ar fi dormit liniștiți, însă ceea ce pentru USL
ar fi fost un somn liniștit pentru populație ar fi fost în continuare
un coșmar, scria europarlamentarul pe blogul său.
Presa inventaria membrii partidului de guvernământ ares
tați în ultima perioadă și consemna dramatic că a început deci
marea PDL, întrebându-se fie dacă acest lucru e de folos cuiva,
fie dacă își imagina cineva un caz Apostu în guvernarea Năstase
sau cu USL la putere. Cert este că se so ia că arestările de la Cluj
reprezentau pentru PDL ceva mai mult decât pierderea unui
simplu primar, așa cum s-a întâmplat la Râmnicu Vâlcea sau la
Craiova, putând fi calificate chiar un atac direct la premierul
Emil Boc, variantă în care credeau în special liderii de la centru
ai partidului. Aceștia erau convinși că Traian Băsescu îi zgâlțâie
fotoliul de premier lui Boc, lovind în plin în reputația acestuia

de politician corect, care stă deoparte de afaceri murdare. Nu erau
dispuși să creadă în corectitudinea procurorilor, nici în hazard
sau întâmplare10.
în plină dispută politică, judecătorul desemnat să judece ce
rerea de arestare a primarului refuza cauza pe motiv de incompa
tibilitate. Despre noul judecător desemnat presa scria că își face
doctoratul sub îndrumarea profesorului Mateuț, avocatul lui
Apostu, astfel că se aștepta și abținerea acestuia. Nu a fost așa,
propunerile noastre s-au judecat, iar primarul și omul de afaceri,
mituitul și mituitorul, au fost arestați preventiv11. Imediat după
decizia instanței, Apostu a fost suspendat din partid, iar după
câteva zile, atât el, cât și Bica au fost excluși din PDL.
Prefectul Clujului dădea asigurări că la primărie e un regim de
cvasinormalitate, funcționarii de acolo fiind însă neliniștiți din
cauza evenimentelor judiciare care își vor lăsa amprenta asupra
credibilității orașului. Colegii de partid ai lui Apostu asigurau
opinia publică că, față de ei, primarul a fost un om corect și un
coleg foarte bun și că nimeni nu a avut sentimentul că Apostu
s-ar ocupa de altceva decât de gestionarea corectă a municipiului.
Respingeau din capul locului ideea că arestarea lui Apostu ar fi
un atac la adresa premierului. Emil Boc susținea că justiția e li
beră să-și facă datoria.
Nu toți membrii PDL erau supărați doar pentru că Apostu fu
sese arestat. Ministrul de externe, Teodor Baconschi, se arăta dez
amăgit că presa era interesată doar de afaceri judiciare și nu a
relatat despre succesul diplomatic al vizitei sale la Kiev:
„Am revenit de nici o oră de la Kiev. După ani de iarnă diplomatică, dez
ghețul. Primire la președintele lanukovici, la premierul Azarov, la pre
ședințele Radei Supreme, Litvin, întrevedere bilaterală cu omologul
Grișcenko și o caldă întâlnire cu românii din Ucraina. între România și
uriașul său vecin se poate reînfiripa o relație normală. [...] Pe televiziuni,
nimic despre acest succes diplomatic. [...] E banal: lucrurile cu adevărat
importante trec neobservate, în timp ce scandalul ține mereu prima
pagină.“12
Președintele Traian Băsescu se arăta dezamăgit de ce se întâmpla

la Cluj, fief al PDL, și declara că nu se aștepta ca acolo să existe
468 DANIEL MORAR

corupție, cazul lui Apostu lovind în imaginea șefului Guvernului
și a partidului. Complica și mai mult situația declarând că de vreo
șase luni serviciile de informații au sesizat că există anumite ne
reguli acolo și că în mod categoric aceste informații le primise și
premierul Boc. Acesta a fost nevoit să intervină public și să lămu
rească situația, arătând că la nivelul premierului se primesc doar
informații cu caracter general despre stări cu potențial infracțio
nal din anumite regiuni, dar niciodată date concrete. Mai mult,
susținea că niciodată premierul sau alt demnitar al statului nu
știe asupra cărei persoane se emite un mandat de ascultare. Emil
Boc era mult mai aproape de realitate decât președintele Băsescu.
în mijlocul acestor dialoguri desfășurate în media, instanța
publica motivarea hotărârii de arestare din care se afla că Apostu
a utilizat un număr impresionant de aparate telefonice mobile,
cărora le schimba cartelele cu mare frecvență (în urma perchezi
țiilor, la domiciliul și la biroul primarului au fost descoperite nu
mai puțin de 17 telefoane mobile), și că își stabilea întâlnirile
conspirative cu învinuiții din dosar în parking ul Primăriei Cluj,
loc aflat în afara oricărui control al autorităților. Sorin Apostu a
folosit serviciile unui bărbat pentru „upgradarea“ telefonului său,
respectiv schimbarea IMEI-ului pentru a nu putea fi interceptat,
iar mituitorul, inculpatul Călin Stoia, i-a povestit unui cunoscut
de al său că el folosea numai cartele telefonice preplătite, că folo
sea o cartelă câteva zile, apoi o arunca, înlocuind o cu o alta, pen
tru a se asigura că nu este supravegheat. Instanța mai reținea că
singurii clienți ai cabinetului de avocatură al soției primarului,
Monica Apostu, erau societățile aflate în relații contractuale cu
Primăria, cabinetul fiind folosit exclusiv pentru spălare de bani,
nedesfășurând nici o altă activitate specifică domeniului consul
tanței juridice.
Partidele din opoziție nu au scăpat ocazia să atace partidul
premierului. Deputatul Ludovic Orban declara că s-ar bucura ca
acțiunile DNA de la Cluj să fie un semnal de independență dat de
justiție, pentru că i-ar da încrederea că, în curând, PDL va rămâne
fără demnitari, toți fiind pasibili de pușcărie. Manifesta și o doză
de scepticism, spunând că speră să nu fie doar o bifare de acțiuni

care să dea bine la imaginea externă a României sau o campanie
preelectorală din partea mea înainte de expirarea mandatului de
procuror-șef al DNA. Vicepreședintele PNL, Varujan Vosganian,
declarând că tot ceea ce se întâmpla la Cluj era un avertisment
dat premierului Emil Boc și camarilei din jurul său, se întrecea
în metafore:
„La Cluj, e exact precum crăpătura de la parbriz pe care o face o pietricică,
care, în timp, se tot mărește până când parbrizul se transformă într-un
morman de cioburi. Așadar, atacul acolo nu este la Apostu, atacul acolo
este la camarila din jurul primului-ministru, este un avertisment dai
primului-ministru, ca el să știe că ascultarea înseamnă nu doar să faci
stând pe scaun ceea ce trebuie să faci, ci și că uneori trebuie să te dai jos
de pe scaun atunci când ți se spune.“13
Președintele PSD, Victor Ponta, susținea că, la nivel politic, feno

menul cel mai important este reprezentat de acțiunile DNA față
de centre de putere ale PDL - Clujul, Brașovul, Aradul - care dez
văluie un sistem politic prin care banii se duc către oamenii par
tidului aflat la guvernare, după care sunt redistribuiți. Felicita
DNA pentru acțiunile sale, ne asigura de sprijinul său și al USL,
precizând că el nu crede că DNA trebuie să-i cerceteze doar pe cei
de la putere, deși corupția se leagă de putere, și nu de opoziție.
Emil Boc le dădea replica celor din opoziție, cerându-le să corn
pare atitudinea PDL, care nu s-a pronunțat pe ce face justiția și a
stat deoparte atunci când un politician din partid era cercetat, și
atitudinea PSD, de la cazul lui Gabriel Bivolaru la cazul lui Nico-
lescu de la Pitești, care demonstra convingerea partidului că tre
buie să țină totul sub papuc, inclusiv justiția. Deputatul PDL
Raluca Turcan își susținea șeful de partid, arătând că problema
primarului de la Cluj „lovește PDL fix în moalele capului“, însă
atitudinea față de anchetarea unui primar al partidului aflat la
guvernare marchează diferența între PDL. și alte partide, care, în
cazuri similare, făceau zid în apărarea celor acuzați de corupție.
în timp ce politicienii dezbăteau aprins subiectul pe scena
publică, instanța supremă dezbătea contestația lui Apostu împo
triva măsurii arestării preventive. La întrebările judecătorilor,
inculpatul a fost destul de zgârcit în explicații. Admitea că pro
470 DANIEL MORAR

curorii au găsit la perchezițiile efectuate 17 telefoane mobile, el
folosea doar două, soția alte două, iar pentru restul nu avea o ex
plicație, asigurând însă judecătorii că nu e colecționar. Primarul
Clujului nu a putut răspunde nici întrebărilor magistraților în
legătură cu contractele de asistență juridică încheiate de Monica
Apostu cu diverse firme și persoane, invocând un pact pe care,
susținea el, l-a făcut cu soția sa de a nu discuta acasă despre afa
ceri. Răspunsurile sale, unele hilare, nu i au convins pe judecători
să-l pună în libertate.
La trimiterea în judecată pentru fapte de corupție și de spălare
de bani, procurorii rețineau o mită primită în echivalentul a
127.052 de euro și scoteau la iveală alte aspecte gustate de presă,
respectiv că la familia Apostu și la biroul edilului s-au descoperit
nu 17, ci 22 de telefoane mobile, precum și că Sorin Apostu nu își
mai folosise salariul de primar din septembrie 2010, adică nu mai
efectuase nici o extragere din cont în ultimul an înainte de a fi
arestat. Deși Emil Boc își manifesta speranța ca Apostu să-și do
vedească nevinovăția în instanță, nu s-a întâmplat așa. în 2014,
acesta era condamnat definitiv de instanța supremă la 4 ani și 6
luni închisoare și încarcerat14.
Anul 201 r avea să aducă primele condamnări ale unor parla
mentari și miniștri, dar și ale altor persoane cu putere de decizie
în stat. Fostul deputat PSD Mihail Sirețeanu era condamnat defi
nitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul tranzacțiilor
de la Fabrica de armament din Mizil. Alături de el a fost găsit vi
novat și fostul director general al fabricii, Constantin Cazacu15.
Secretarul de stat pe probleme de minerit și fost director al Com
plexului Energetic Turceni, Ionel Manțog, împreună cu fostul
director general al SNLO, Ion Vulpe, au fost condamnați la 1 an
și opt luni de închisoare cu suspendare în dosarul „Strămutaților
de lux“. A urmat apoi deputatul PDL Mihai Popescu, fost secretar
de stat în Ministerul Economiei, care a fost condamnat la 2 ani
de închisoare cu suspendare în legătură cu faptele de corupție de
care au fost acuzați și Manțog și Vulpe16.
Cunoștința noastră din dosarul lui Remeș, fostul ministru
al agriculturii loan Avram Mureșan, era condamnat, în primă

instanță, de către judecătorii ÎCCJ, la 7 ani de închisoare pentru
deturnare de fonduri intr-un dosar trimis în judecată încă din
decembrie 200317. Deputatul independent Dan Morega era găsit
vinovat și condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu suspen
dare în legătură cu sponsorizările nelegale și obținerea de foloase
pentru PNL, fapte comise în perioada în care a fost președintele
filialei Gorj a acestui partid18.
Raportul MCV din vara acelui an consemna că rezultatele DNA
privind investigarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție
la nivel înalt erau în continuare convingătoare și că se înregistra
o creștere a numărului de condamnări, adăugând însă că rezulta
tele la nivelul instanțelor ofereau o imagine mixtă, în sensul că,
deși majoritatea cazurilor de corupție la nivel înalt se soluționau
în termen mediu de trei ani, un număr semnificativ erau pe rol
de peste trei ani, astfel că în unele se împlinise deja termenul de
prescripție a răspunderii penale, iar în altele termenul se apropia
de împlinire. Președintele Traian Băsescu menționa că raportul
Comisiei Europene relevă că instituțiile neconvingătoare sunt
ÎCCJ, CSM și Parlamentul, arătând însă că nu era de acord întru
totul cu aprecierea legată de Parlament, care a susținut asumările
de răspundere ale Guvernului pe legile justiției, dar explicându-și
concluziile experților europeni prin faptul că parlamentarii nu
au reacționat pozitiv la ridicarea de imunități sau la permisiunea
de extindere a unor anchete solicitate de procurori.
Premierul Emil Boc făcea o invitație publică la analiză:
„Pe toți cei de bună-credință i-aș invita să facă o comparație cum arată
justiția în 2011 față de modul în care era justiția pe vremea lui Năstase,
Ponta, Stănoiu. Orice om de bună-credință poate constata diferențele
uriașe de funcționare ale justiției din perioada Năstase de ceea ce avem
în anul 2021. Comparați performanțele PNA de pe vremea lui Năstase cu
performanțele DNA, care alături de ANI și DGA este apreciat de către CE.
în fapt, Ponta vrea reîntoarcerea la PNA de pe vremea mentorului său
Năstase, PNA care prindea muște, nu și rechini.“
Boc susținea că dacă Ponta, Antonescu și Năstase ar reveni la pu

tere, ne am întoarce la practicile PSD din 2004, in care în ședințe
de partid se decidea ce sarcini trebuie să dea justiției ministrul
472 DANIEL MORAR

Rodica Stănoiu, iar România s-ar transforma într-un „sanatoriu
de lux pentru marii corupți“19.
Despre putere vorbeau și liderii USL, Crin Antonescu și Victor
Ponta. Președintele PNL, Crin Antonescu, era convins că, dacă USL
nu va reuși schimbarea puterii la viitoarele alegeri, în România se
va încheia cu democrația și cu statul de drept pentru multă vreme:
„Astăzi instituții fundamentale, de la serviciile speciale, DNA, Par
chet până la ANAF și la ANI, nu mai sunt ale statului român și ale
contribuabilului român care le plătește, ci sunt ale partidului de
guvernământ și ale președintelui-jucător“. Nu era nemulțumit
doar de instituțiile de forță ale statului, ci și de intelectualii care,
aprecia el, îl validau și îl susțineau pe președintele Băsescu:
„Există o mână de așa-ziși intelectuali care nu au curajul să
deschidă gura nici o secundă pentru a apăra una din valorile des
pre care ne povestesc de 20 de ani. O mână de băieței sprinteni la
minte și carieriști care de la Institutul Cultural Român și până la
ambasade sunt răsplătiți ca să facă pe societatea civilă sau ca să
facă pe Albă ca Zăpada“20.
Victor Ponta era și mai belicos: „Vreau ca UDMR să stea în opo
ziție, să nu mai vină de fiecare dată la guvernare. UDMR în opo
ziție, PDL la DNA, că ei știu drumul până acolo“. Anunța că o să
câștige alegerile și o să-i bage pe toți în închisoare: „O să-i băgăm
și în închisoare, să nu aveți nici un dubiu, măcar la asta mă pri
cep“2'-. Dincolo de atitudinea infantilă, trebuie spus că nimic din
istoricul său nu arăta că se pricepe la asta. A fost un procuror
promovat prea repede la parchetul instanței supreme și plecat la
fel de repede din Ministerul Public, nelăsând nimic semnificativ
in urma sa ca magistrat.
Reîntorcându ne la hotărârile instanțelor, consemnăm con
damnarea penală a conducerii Serviciului Român de Informații,
la nivelul său de vârf. Foștii directori adjuncți ai SRI, Ionel Marin
și Dumitru Zamfir, erau găsiți vinovați și condamnați la câte un
an de închisoare în dosarul privind închirierea și cumpărarea
ilegală a unor locuințe RA-APPS, la prețuri subevaluate. Instanța
dispunea, în același timp, anularea contractelor de închiriere și
a contractelor de vânzare-cumpărare și reintrarea imobilelor în

patrimoniul statului22. Același deznodământ îl va avea și dosarul
în care chiar directorul SRI, Radu Timofte, era trimis în judecată
pentru o faptă similară. Procurorii rețineau că, prin folosirea unor
acte false, acesta a devenit proprietarul unui apartament din fon
dul RA-APPS în schimbul căruia a plătit în jur de 35.000 de euro,
în timp ce valoarea de piață era în medie de 200.000 de euro. Trei
persoane au fost condamnate în acest dosar, dar față de Radu
Timofte și față de un alt ofițer SRI, decedați pe parcursul procesu
lui, s-a dispus încetarea procesului penal. Instanța a decis resti
tuirea imobilului în patrimoniul instituției și anularea actelor
false, respectiv a declarațiilor pe proprie răspundere date de soții
Timofte la acea vreme23.
Păstrându-ne în „zona militară“, decembrie 20 rr aducea con
damnarea în primă instanță a trei generali ai armatei române,
Eugen Bădălan, Mihail Popescu și Neculae Oțelea, iar primii doi
fuseseră chiar comandanți ai Statului Major al Forțelor Terestre.
Aceștia și alte trei persoane primeau câte 4 ani de închisoare fie
care pentru prejudicierea statului cu suma de 1,26 milioane de
euro cu ocazia negocierii, încheierii și derulării frauduloase a
unui contract de schimb încheiat între armată și o firmă privată.
Hotărârea instanței nu s-a schimbat în căile de atac24. La momen
tul condamnării, Eugen Bădălan, intrat în politică, era deputat
PDL, astfel că a fost exclus din partid.
Tot luna decembrie aducea și condamnarea deputatului PNL
Virgil Pop la 5 ani de închisoare cu executare pentru trafic de
influență. Virgil Pop fusese arestat în timpul campaniei electo
rale din 2008, însă, fiind ales în Parlamentul României, a fost scos
din arest pentru a depune jurământul. După ce a ieșit din arestul
preventiv, și-a desfășurat activitatea de parlamentar și nu a demi
sionat atunci când a fost condamnat în primă instanță. A rămas
în Parlament până când a fost condamnat definitiv, în martie 2012,
când a fost ridicat de poliție, pentru a fi încarcerat, din hotelul în
care erau cazați parlamentarii. Presa remarca o premieră, respectiv
că Virgil Pop era primul parlamentar condamnat la închisoare cu
executare în timp ce își exercita funcția publică25.
Anul 2011 înregistra arestarea, trimiterea în judecată și con
damnarea unuia din cei mai puternici lideri sindicali ai României.
474 DANIEL MORAR

Procurorii dovedeau că Marius Petcu, președinte al CNSLR-Frăția
și al Federației Sanitas, primea câte 87.400 lei lunar, o rată repre
zentând aproximativ 20% din valoarea fiecărei situații de lucrări
decontate în cadrul contractului care avea ca obiect construirea
Centrului sindical de perfecționare și recreere de la Snagov, va
loarea totală a mitei ridicându-se la suma de r.398.400 lei, în
schimbul atribuirii către societatea mituitoare a unui contract
de execuție lucrări. Liderul sindical mai primea în același scop
un imobil situat în stațiunea Predeal în valoare de circa 535.165
lei. A primit sumele menționate timp de un an și jumătate, până
în martie 2011, când a fost prins în flagrant luând 40.000 de euro26.
Atunci când instanța supremă l-a arestat, Petcu s-a arătat dezamă
git de hotărârea judecătorilor, declarând că a făcut atâta bine în
cei 20 de ani și nu se aștepta la așa ceva. La sfârșitul anului primea
o pedeapsă de 7 ani de închisoare pentru corupție și se arăta din
nou dezamăgit, plus derutat și consternat că puterea, deranjată
de acțiunile de protest ale federațiilor conduse de el, a folosit în
tregul arsenal pentru ca mișcarea sindicală să fie decapitată și
trimisă la colț. în opinia lui, totul era o înscenare. Doar în opinia
lui, pentru că hotărârea a rămas definitivă și a fost încarcerat pen
tru a-și executa cei șapte ani de detenție27.
La sfârșit de an, deputatul Relu Fenechiu, vicepreședintele
PNL și cel care avea să devină un an mai târziu ministru al trans
porturilor și infrastructurii în Guvernul Ponta, era chemat din
nou la DNA pentru ca procurorii să-i aducă la cunoștință schim
barea încadrării juridice în dosarul „Afacerea Transformatorul“,
din complicitate la abuz în serviciu în abuz în serviciu cu conse
cințe deosebit de grave, ca urmare a finalizării unei expertize care
durase aproape doi ani și care a scos la iveală un prejudiciu sem
nificativ cauzat avutului public. Fenechiu era pus sub urmărire
penală și, după o jumătate de an, era trimis în judecată alături de
trei directori ai Sucursalei de întreținere și Servicii Energetice
Electrice (SISEE) Moldova, reținându-se că SISEE Moldova a rea
lizat achiziții de la firmele lui Fenechiu fără să respecte prevede
rile legale, cumpărând, la prețuri de produse noi, transformatoare
și întrerupătoare uzate și vechi, fabricate în anii 1970-1980. Pro
curorii constatau că 99,98% din produsele astfel achiziționate au

rămas permanent în stocul SISEE Moldova, devenind în final achi
ziții de produse vechi, fără justificare economică, inutile și cauza
toare de prejudicii bugetului societății, făcute doar cu scopul de a
favoriza firmele ce le livrau. Potrivit rechizitoriului, prejudiciul
total era de 7.529.594 de lei, adică peste 1,6 milioane de euro28.
Nici anul 2011 nu putea să omită epopeea judiciară a lui Adrian
Năstase. Personajul nostru se afla încă în faza ironiilor și îi solicita
președintei ÎCCJ, Livia Stanciu, permisiunea de a-și lansa viitoarea
sa carte, Codul Zambaccian 3: Toate pânzele jos, în sediul instanței
supreme. Prezent în clădirea din strada Batiștei pentru procesul
„Trofeul Calității“, Adrian Năstase spunea că cel mai probabil con
cluziile acestui proces vor fi acelea că ar trebui reluat concursul
Trofeul Calității în construcții. Câteva luni mai târziu, fostul
prim-ministru promova pe blogul său conferința Istoria și mitologia
excepționalismului corupției românești, ce urma a fi susținută de cole
gul său întru toate, europarlamentarul Adrian Severin.
Sfârșitul de an nu a fost prost pentru el, din moment ce ÎCCJ îl
achita, în primă instanță, în dosarul „Mătușa Tamara“. Colegii de
partid, Ion Iliescu, Victor Ponta, Liviu Dragnea, se declarau încân
tați de soluția instanței, spuneau că justiția e independentă și nu
uitau să-i amintească că în toți acei ani grei partidul i-a fost ală
turi. La rândul său, acesta se declara extrem de mulțumit și fericit,
dar nu uita nici el să spună că decizia judecătorilor încheie un
capitol neplăcut din viața sa publică, care a determinat decizii
nedrepte, printre care și demisia din fruntea Camerei Deputaților.
Procurorii au contestat decizia de achitare, dar nimic nu s-a schim
bat în acest dosar, Adrian Năstase rămânea definitiv achitat și
liber. Era încă dispus la ironii, etapa dramatică a vieții lui se va
consemna abia în anul care stătea să înceapă.
Luna decembrie 2011 nu ne a adus doar achitarea lui Năstase,
ci și pe cea a fostului ministru al muncii Paul Păcuraru. Instanța
supremă reținea că probele procurorilor nu dovedeau acuzațiile
potrivit cărora Dan Ilie Morega ar fi oferit, și Paul Păcuraru ar fi
primit mită și că solicitarea lui Morega adresată lui Păcuraru de
a discuta despre numirea într-o funcție publică a unei persoane
reprezenta un demers politic, a cărui moralitate era fără îndoială
476 DANIEL MORAR

discutabilă, în condițiile în care se punea problema numirii unei
persoane independent de calitățile acesteia, însă împărțirea și
ocuparea funcțiilor publice pe criterii politice, potrivit unor algo
ritmi stabiliți de partidele aflate la putere, era o meteahnă a so
cietății românești, fără ca aceasta să aibă în toate cazurile și o
conotație penală.
Această achitare l-a înfuriat pe președintele Băsescu, care sus
ținea că răspunderea magistraților pentru erorile judiciare este
absolut necesară. Ne cerea să fim conștienți că atât Constituția,
cât și clasa politică ne au dat putere și competențe, că nu s-a atins
nimeni de vreun judecător sau procuror, dar că magistrații tre
buie să răspundă pentru eșecuri. Se arăta revoltat că i-a revocat
pe Chiuariu și pe Păcuraru din funcția de ministru, iar acum ul
timul era achitat, și se întreba retoric ce poate să-i spună el acum
lui Păcuraru. Era atât de furios, încât, pornind de la o secvență pe
care spunea că a văzut-o personal în mass-media, i-a acuzat pe
procurorii DNA de șantaj exercitat asupra unei persoane cercetate
penal. A adăugat că soluțiile instanțelor nu confirmă acuratețea
cu care ar trebui să lucreze procurorii DNA și că au fost oameni
politici ale căror cariere sau mandate s-au întrerupt odată cu în
ceperea cercetărilor. în final prezenta propria statistică judiciară:
„Și vă pot spune că nu numai ceea ce ați văzut în sentințe deja date
reprezintă o realitate. Dacă socoteala mea e corectă, cam jumătate
din sentințe au arătat oameni nevinovați. Din ce au dat până acum,
din opt, mi se pare că sunt patru și patru.“29
Puteam înțelege revolta președintelui având în vedere că el
era cel care formulase, la sesizarea noastră, cererile de urmărire
penală a miniștrilor Păcuraru și Chiuariu, doar că nu înțelegeam
alăturarea fostului ministru al justiției în această discuție. Do
sarul acestuia nu era finalizat, iar, ulterior, atât acesta, cât și mi
nistrul comunicațiilor, Zsolt Nagy, urmau a fi găsiți vinovați de
instanță. Apoi, statistica fugară a președintelui, din care reieșea
că jumătate din cei trimiși în judecată de noi fuseseră achitați, era
eronată. Niciodată în cei șapte ani cât am condus DNA rata de
achitare nu a depășit ro-i2°/o, iar aceste cifre sunt valabile și pen
tru dosarele trimise în instanțe în timpul celor două mandate și

soluționate după ce am plecat de acolo. Estimarea președintelui
nu era valabilă nici măcar dacă ne rezumam la a lua în calcul doar
dosarele cu demnitari de rang înalt, miniștri ori parlamentari, la
care probabil s-a referit. Rata de condamnare a acestora era chiar
mai mare decât cea comună, extrem de puțini fiind achitați. Prin
urmare, am ieșit în presă și l-am contrazis prezentând statisticile
DNA care, de altminteri, erau toate publice. Asaltat de jurnaliști,
Traian Băsescu nu a reușit să explice exact pe ce date s-a bazat în
ieșirile sale din media.
Presa, care nu era încântată de criticile președintelui la adresa
DNA, scria despre falimentul moral al lui Traian Băsescu și despre
faptul că atacul său la adresa procurorilor anticorupție este ne
drept, nedemn și complet nefondat. „Dacă Băsescu dorește să
renege DNA în baza unor reproșuri extrem de discutabile și mai
mult sau mai puțin legitime, atunci sarcina sa de a face, la finalul
celui de al doilea mandat, bilanțul propriei președinții va fi deo
sebit de ingrată.“30
Nu țineam neapărat să neg afirmațiile președintelui, în con
dițiile în care acesta se dovedise a fi un susținător al procurorilor
anticorupție, însă spusele sale erau folosite de unii oameni politici
și de o parte a presei, care în mod constant afirmau partizanatul
anchetelor noastre și lipsa de performanță, ajungând să trans
forme neadevărul în adevăr. Am considerat că situația nu putea
fi gestionată decât prin ieșirea publică în care să prezint cifrele
reci ale muncii noastre, deși, în parte, îl puteam înțelege pe Traian
Băsescu. își începuse primul mandat cu o declarație de război la
adresa corupției Ia nivel înalt și a fost consecvent în acțiunile sale
în această direcție de-a lungul celor zece ani petrecuți la Cotro-
ceni. Prin urmare, era firesc să fie revoltat sau frustrat atunci când
unele dintre soluțiile instanțelor în dosarele privindu i pe înalți
demnitari păreau să arate mai degrabă eșecul acestui război decât
succesul. Doar că era prea devreme pentru concluzii, iar realitatea
avea să demonstreze că, în acea fereastră de timp, războiul împo
triva marii corupții fusese câștigat. Apoi, putea fi considerat un
președinte de țară răspunzător pentru actele concrete ale justiției
pentru achitările dintr-un dosar sau altul? Categoric nu. Deciden
478 DANIEL MORAR

ții politici elaborează politici publice generale și se asigură că
există un cadru legislativ adecvat și resursele necesare pentru ca
justiția să funcționeze independent, corect și eficient. Responsa
bilitatea pentru deciziile concrete ale justiției aparține în totalitate
magistraților. în dosarul ministrului Păcuraru cei responsabili am
fost Doru Țuluș, care a întocmit rechizitoriul, și cu mine, care
1 am confirmat. Am avut o evaluare a probelor și un raționament
juridic cu care instanța de judecată nu a fost de acord. Am fost cât
se poate de prudenți, nu am cerut arestarea ministrului, așa cum
am procedat în alte cazuri, dar nici nu i puteam garanta președin
telui Băsescu, atunci când i-am cerut avizul pentru a-1 cerceta pe
ministru, că acesta va fi condamnat. Rata de condamnare de 100%
se întâlnește doar în sistemele politice și juridice totalitare, ori
România trecuse de acea etapă. Reproșurile aduse procurorilor
care „distrug carierele“ unor oameni politici achitați în final de
justiție, preluate și întețite de presă, simplifică prea mult modul
complex de funcționare a justiției într un stat de drept.
Complicități și dramatism
Culisele finanțărilor electorale. Când oamenii de afaceri
desemnează miniștri. Adrian Năstase, primul șef de guvern
condamnat pentru corupție
Intram în anul 2012, an în care erau programate atât alegeri locale,

cât și alegeri legislative generale ce urmau să stabilească configu
rația politică a țării pentru următorii patru ani. Fotografia de
început de an arăta România condusă de președintele Băsescu și
de Guvernul Boc, dar cu o alianță politică puternică între PSD și
PNL-USL, decisă să cucerească puterea în alegeri. Urma o perioadă
fierbin te din punct de vedere politic, cu două rânduri de campanii
electorale costisitoare pentru partidele politice.
înainte însă de a-și organiza campaniile electorale din 2012,
politicienii trebuiau să explice justiției cum le-au finanțat pe pre
cedentele. în chiar prima lună a anului erau trimiși în judecată, în
dosarul numit „Mită la PSD“, loan Niculae, cel mai bogat român
al momentului, cu o avere estimată la aproape un miliard de do
lari, și liderul PSD Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, pentru infrac
țiuni legate de finanțarea campaniei prezidențiale din 2009.
Procurorii stabileau că Gheorghe Bunea Stancu și-a folosit influ
ența de președinte al organizației județene a partidului pentru a
obține, cu încălcarea legii privind finanțarea partidelor politice,
suma de 1.000.000 euro de la Niculae loan, patron al SC InterAgro
SA, bani ce urmau să fie folosiți în campania electorală preziden
țială pentru susținerea candidatului PSD, Mircea Geoană. Suma
cerută nu a fost înregistrată ca finanțare a campaniei electorale,
loan Niculae urmând să facă plăți către diferiți furnizori de ser
vicii ce aveau legătură cu campania electorală, inclusiv către
480 DANIEL MORAR

instituții implicate în realizarea de sondaje de opinie publică, di
simulându-se în acest fel destinația reală a sumelor de bani. loan
Niculae era un om de afaceri de succes care nu și-a clădit averea
prin donații dezinteresate, astfel că în schimbul banilor oferiți a
solicitat ca, în cazul câștigării alegerilor de către Geoană, la con
ducerea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afa
ceri, precum și la nivelul celor două societăți naționale ce aveau
ca obiect gestionarea și distribuirea gazului natural, Transgaz și
Romgaz, să fie desemnate persoane care să susțină interesele fir
melor sale, mari consumatoare de gaz. Din cei 1.000.000 de euro,
s-a plătit efectiv suma de 641.730 de lei, aproximativ 150.000 de
euro, folosind acte fictive drept paravan.
Interceptările convorbirilor dintre Gheorghe Bunea Stancu și
loan Niculae dau imaginea modului în care competitorii politici
amanetează viitoarele decizii statale în schimbul sprijinului fi
nanciar primit pentru a ajunge în pozițiile de putere. Liderul PSD
Brăila i se lăuda lui loan Niculae că el a reușit să pună oameni în
funcții de conducere ale diverselor agenții sau regii de stat și că
are trecere la miniștrii Bazac, Sârbu și Nica, așa că se poate baza
pe el. Omul de afaceri îi spunea că a refuzat să discute cu lonuț
Costea, președintele Eximbank și cumnatul lui Geoană, despre
finanțarea campaniei prezidențiale și că a acceptat să trateze doar
cu următorul trimis, respectiv cu Viorel Hrebenciuc, care l-a în
trebat cât e dispus să dea. Amintind că a plătit deja o parte din
bani, Niculae îl atenționa pe Bunea că nu-1 dorește pe Tănăsescu
la Ministerul Economiei și că insistă pentru numirea ca ministru
a lui Iulian lancu1. în același timp, Niculae se arăta extrem de
nemulțumit că Guvernul nu adoptase o hotărâre pe care el o aș
tepta și îi cerea lui Bunea să-i transmită lui Geoană că, dacă actul
nu va fi adoptat, mii de angajați ai firmelor sale vor veni să pro
testeze la București.
în fața procurorilor, Bunea a admis că i-a promis lui Niculae
că va vorbi cu Geoană despre pretențiile omului de afaceri pri
vind numirile dorite la Ministerul Economiei, la Transgaz și
Romgaz, motivând că el, ca șef al partidului în plan local, putea
face propuneri pentru anumite funcții publice. Prezidențiabilul
COMPLICITĂȚI Șl DRAMATISM 481

Mircea Geoană le-a declarat anchetatorilor că nu a avut cunoș
tință despre activitățile întreprinse de Bunea Stancu și Viorel
Hrebenciuc în legătură cu atragerea unor sume de bani și că, ori
cum, nu intra în atribuțiile lui să se ocupe de atragerea și strân
gerea de resurse financiare pentru campania prezidențială2.
Coincidența a făcut ca, în aceeași lună în care dosarul privind
finanțarea campaniei electorale a lui Mircea Geoană din 2009 era
trimis în instanță, un alt candidat prezidențial al PSD, Adrian
Năstase, să afle verdictul judecătorilor în dosarul privind finan
țarea campaniei sale electorale derulate cu cinci ani mai devreme,
în 2004. După audierea a aproape 800 de martori din cei aproape
1000 propuși de procurori, instanța supremă îl condamna pe fos
tul prim-ministru al României la 2 ani de închisoare cu executare
în dosarul „Trofeul calității“. Partenera sa din dosarele penale,
Irina Paula Jianu, și ceilalți patru inculpați care l-au ajutat în de
mersul său au primit câte 7 ani de închisoare cu executare.
în hotărârea de condamnare, înalta Curte de Casație și Justiție
constata că afacerea „Trofeul Calității“ reprezenta, fără îndoială,
un caz de corupție la cel mai înalt nivel, prin implicarea lui Adrian
Năstase, care nu era un simplu președinte de partid, ci unul dintre
cei mai importanți exponenți ai clasei politice românești, pre
ședintele celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004,
prim-ministru în funcție și candidat cotat cu șanse reale la obți
nerea celei mai înalte demnități a statului român. Judecătorii
lonuț Matei și Ioana Bogdan notau că nu este vorba despre o sim
plă finanțare ilegală a unei campanii electorale, fenomen obișnuit
în România, ci despre punerea la dispoziția lui Adrian Năstase a
unor fonduri ilicite considerabile, de patru ori mai mari decât cele
declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a candida
tului, iar aceste fonduri au fost obținute prin prejudicierea patri
moniului unei instituții publice. Magistrații țineau să evidențieze
că, prin schema pusă la punct de către inculpați, campania elec
torală a lui Năstase a ajuns să fie finanțată de mii de persoane
fizice și juridice, participanți la concursul „Trofeul Calității“, dar
fără știrea și consimțământul acestora, fiind evident că nu au știut
că nu finanțează o competiție animată de scopuri generoase, pro
movarea calității în construcții, ci campania electorală a unuia
482 DANIEL MORAR

dintre candidații la Președinția României. Instanța constata că
primării, instituții publice, regii și societăți cu capital de stat, con
duse de membri PSD a căror legătură cu domeniul construcțiilor
nu exista sau era cel mult tangențială, au plătit taxele de parti
tipare la concurs, ceea ce reprezenta o dovadă suplimentară că
„ Trofeul Calității“ a fost o afacere de casă a PSD, inițiatorii acestei
manifestări fiind în realitate preocupați de strângerea de bani
de la cât mai multe persoane, fără a avea vreo reținere că institu
ții publice vor ajunge să finanțeze campania electorală a unui
candidat3.
Judecătorii care l-au condamnat au respins apărarea lui Năs-
lase, bazată pe susținerea că nu el s-a ocupat de finanțarea campa
niei sale electorale și că nu a știut de unde provin banii, reținând
că este de neconceput ca mai multe persoane să acționeze concer
tat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relații apropiate, fără
știrea acesteia, precum și că o afacere de o asemenea amploare nu
poate fi cu totul autonomă și lipsită de orice conexiune cu prin
cipalul său beneficiar, în condițiile în care cei implicați se aflau
în mod cert în sfera de influență a acestuia. Instanța conchidea
că, cel puțin la nivelul anului 2004, corupția clasei politice din
România, personificată de Adrian Năstase, era un fenomen care
nu mai putea fi tolerat de societatea românească, astfel că justiția
era obligată să riposteze ferm.
Intr-un comentariu al săptămânalului britanic The Economist,
intitulat „Năstase răstignit“, se remarca că Adrian Năstase a de
venit primul șef de guvern din epoca postcomunistă care a fost
condamnat pentru corupție, fiind cel mai proeminent politician
român învins de DNA, iar asta ar putea servi drept avertisment
pentru o clasă politică din jurul căreia mirosul corupției nu a fost
încă îndepărtat. Săptămânalul britanic mai scria că Năstase și-a
cultivat imaginea de burghez intelectual, ceea ce l-a ajutat în con
fruntarea cu actualul președinte, Traian Băsescu, al cărui discurs
populist și stil muncitoresc l-au diferențiat de distantul Năstase.
Jurnalistul mai scria că promisiunea de a combate corupția l-a
ajutat pe Băsescu să îl învingă pe Năstase în 2004.
Adrian Năstase încă spera, mai avea o șansă în recurs. în acele zile,
un alt fost ministru. Decebal Traian Remeș, care era în așteptarea

verdictului din dosarul său, declara că nu vrea să ajungă un trofeu
pentru justiția română, așa cum „Trofeul calității“ l-a înfundat pe
fostul premier.
începutul de an aducea schimbări majore pe scena politică.
Principala forță de opoziție, USL, condusă de Ponta și Antonescu,
organiza frecvent manifestații publice, atacând guvernul în fie
care zi. în aceste condiții, în data de 6 februarie 2012, Emil Boc și-a
depus mandatul de prim ministru, iar Guvernul Boc 2 își înceta
activitatea. Președintele Băsescu îl desemna premier pe Mihai
Răzvan Ungureanu, fost ministru de externe și fost șef al Servi
ciului de Informații Externe, în 9 februarie Guvernul Ungureanu
primind votul de învestitură din partea Parlamentului. Nici nu a
apucat să se obișnuiască cu fotoliul de la Palatul Victoria că pre
mierul a fost nevoit să-l elibereze din funcție pe George Costin,
secretar de stat pentru problemele revoluționarilor, după ce acesta
a fost reținut și arestat pentru luare de mită în scopul preschim
bării a sute de certificate de revoluționar.
La bilanțul de activitate al DNA din acea lună, aflându-mă în
ultimul an de mandat în fruntea instituției, fiind întrebat dacă
regret ceva ce nu am făcut în cei șase ani de mandat sau dacă îmi
reproșez ceva, îi îndemnam pe jurnaliști să observe procesul de
transformare prin care a trecut instituția în acei ani, remarcând
că orice demers de genul acela are nevoie de timp pentru matu
rizare și că, chiar dacă această maturizare a venit mai târziu, im
portant e că a venit.
Timpul însă nu mai avea răbdare cu Adrian Năstase. în martie
primea o altă veste proastă. Era condamnat la 3 ani de închisoare
cu suspendare pentru șantaj în dosarul „Zambaccian“, alături de
Irina Paula Jianu, care primea tot 3 ani de închisoare, însă cu exe
cutare. Și soția fostului premier, Dana Năstase, a fost condamnată
la 3 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Adrian
Năstase era achitat însă pentru luare de mită, ceea ce i se părea
„un lucru pozitiv“, și își manifesta încrederea în faptul că la recurs
va scăpa și de acuzația de șantaj. Oricum, la data pronunțării pri
mei instanțe, liderul PSD nu a scăpat ocazia să atace procurorii și
pe mine personal, afirmând, în condițiile în care era deja condam
484 DANIEL MORAR

nat în două dosare, că suntem disperați că din munca noastră de
ani de zile nu rămâne aproape nimic. Ne anunța, totodată, că va
continua bătălia cu sistemul polițienesc, reprezentat de Băsescu,
Macovei și de mine, atât în instanțe, cât și în viața politică, mențio
nând că nu are de gând să iasă din prim-plan ul politicii românești.
Bătălia nu o ducea doar el, ci întregul partid care l-a propulsat
Ia vârful politicii și al statului. După doar 78 de zile de guvernare,
în urma adoptării unei moțiuni de cenzură, Guvernul Ungureanu
a fost demis. Președintele PSD, Victor Ponta, anunța în Plenul
Parlamentului la dezbaterea moțiunii că era gata să își asume
conducerea Guvernului și a țării. Guvernul Ungureanu pica în
plină misiune de monitorizare a Comisiei Europene, iar experții
străini aflați la București erau preocupați de schimbările guver
namentale din România, exprimând temeri legate de faptul că
reformele din justiție ar putea fi încetinite.
Guvernul Ponta își începea mandatul în 7 mai 2012, iar cu oca
zia ceremoniei de învestire de la Palatul Cotroceni președintele
Traian Băsescu le transmitea membrilor noului guvern că aș
teaptă să continue procesul de consolidare a instituțiilor statului,
în special a instanțelor și parchetelor, fiind un câștig extraordinar
faptul că aceste instituții nu au mai fost, în ultimii ani, anexe ale
partidelor aflate la guvernare, și că nu vrea să vadă cum începe
un proces de restaurație. Monica Macovei era mult mai pesimistă
și își manifesta temerea că guvernul Ponta va duce România spre
dictatură, iar că ministrul justiției, Titus Corlățean, va întoarce
justiția în perioada în care soarta dosarelor era stabilită în ședin
țele de partid ale PSD, și nu la parchet.
Ponta promisese, nu cu mult timp în urmă, că atunci când va
veni la putere prima lui grijă va fi să-și bage adversarii politici la
închisoare. înainte de asta însă, partidul pe care îl conducea era
preocupat să-și scoată propriii oameni din închisoare sau să i sal
veze de deciziile justiției. în scurt timp era așteptată hotărârea
definitivă a instanței în dosarul „Trofeul Calității“, dosar în care
Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) se constituise parte ci
vilă încă din faza de urmărire penală. în primă instanță, Năstase
și ceilalți condamnați fuseseră obligați să plătească despăgubiri

civile în valoare totală de circa 6,5 milioane lei, iar în recurs, în
fața completului de cinci judecători al instanței supreme, ISC își
majorase pretențiile civile la suma de 7,5 milioane lei.
Iată care a fost cronologia evenimentelor: în 7 mai, Cabinetul
Ponta a depus jurământul la Cotroceni, în 8 mai a avut loc prima
ședință de Guvern în care s-au decis schimbări administrative, în
sensul că ISC a fost trecut din subordinea Ministerului Dezvoltă
rii în cea a Guvernului, astfel că șeful instituției urma să fie numit
și demis de premier, în n mai a fost demisă Ruxandra Carmen
Berszan de la conducerea ISC, pentru ca, în 18 mai, premierul
Ponta să semneze decizia de numire a lui Constantin Balaban
Grăjdan în funcția de inspector general al ISC, decizia fiind pu
blicată în Monitorul Oficial al României, în aceeași zi. în 22 mai,
a doua zi de lucru la ISC, Grăjdan semna adresa către instanța
supremă prin care ISC își retrăgea cererea de constituire ca parte
civilă în dosarul „Zambaccian“ și prin care susținea că instituția
publică nu a fost păgubită în nici un fel, astfel că nu exista nici
un prejudiciu. Așadar, în doar două săptămâni de la învestirea
Guvernului Ponta, lucrurile se schimbau radical, Adrian Năstase
primind un ajutor prețios în bătălia sa cu DNA și cu justiția.
în momentul în care presa a aflat cele întâmplate și a izbucnit
scandalul public, Ponta l-a demis pe Grăjdan, susținând că el nu
a știut nimic și că nu are motive să își ceară scuze pentru acțiunea
șefului inspectoratului, deoarece se afla în Afganistan atunci
când Grăjdan a emis actul prin care a retras instituția din procesul
„Trofeul Calității“. Ne spunea că Grăjdan a acționat în nume per
sonal. Opoziția însă îi cerea premierului demisia și îl soma să
comunice cine l-a propus pe Grăjdan inspector general la ISC.
Ponta s-a eschivat, a refuzat să răspundă, declarând doar că pro
punerea a aparținut unui coleg de partid, însă ne a asigurat că
acesta nu a fost Adrian Năstase.
Nu ne puteam baza pe ce declara și făcea premierul Ponta, ori
cum nu ne ajuta în nici un fel, astfel că procurorii au început
propriile investigații. S-a stabilit că Grăjdan nu s-a consultat cu
nimeni din instituție în legătură cu renunțarea la pretențiile ci
vile și că acesta a fost primul său act de serviciu de la preluarea
486 DANIEL MORAR

funcției. A fost învinuit de favorizarea infractorului, iar, după
demiterea sa, ISC a solicitat instanței reintroducerea instituției
în cauză ca parte civilă. In ancheta lor, procurorii au descoperit
un lucru interesant. Pe listingul convorbirilor telefonice ale lui
Grăjdan era înregistrată o discuție a acestuia cu Adrian Năstase,
chiar în ziua în care trimisese adresa la instanță, adică în 22 mai,
la ora 5 dimineața. Năstase a declarat că îl cunoaște pe Grăjdan de
multă vreme, că era membru PSD și că se întâlneau în fiecare săp
tămână la Consiliul Național al PSD. Somat de procurorul de șe
dință să spună dacă a discutat cu inspectorul general al ISC în acea
zi și la acea oră, Năstase s-a eschivat: „N-am vorbit la ora 5 dimi
neața cu domnul Grăjdan. Am vorbit cu el diverse chestiuni de
ordin general.“4
în 20 iunie 2012, completul de cinci judecători al ÎCCJ respin
gea recursul lui Adrian Năstase, astfel că acesta devenea primul
premier post-decembrist condamnat definitiv la închisoare cu
executare. în seara aceleiași zile am fost sunat de Codruța Kbvesi,
care mă anunța că Năstase a încercat să se sinucidă după ce poli
țiștii au ajuns la locuința sa pentru a-1 duce în penitenciar. După
ce a cerut permisiunea polițiștilor să ia niște cărți, el a fost însoțit
de unul dintre aceștia în bibliotecă, unde ar fi încercat să se sinu
cidă cu un pistol, rănindu-se în zona gâtului. Mi-a spus că, din
câte știa, rana nu era gravă pentru că glonțul nu atinsese vreun
organ vital. Am deschis televizorul și am văzut o imagine care
rula necontenit pe ecrane: fostul premier al României, având în
fășurat în jurul gâtului un fular Burberry, era scos pe targă din
casa sa din strada Zambaccian și urcat într-o salvare. Ironiile lui
Adrian Năstase erau de domeniul trecutului, intra acum în faza
dramatismului.
Parchetul instanței supreme anunța că a deschis un dosar și
că din primele date rezultă că ar fi existat o tentativă de suicid,
dar că, la cercetarea la fața locului, nu a fost găsită nici o scrisoare
de adio sau vreun bilet în acest sens. Medicii de la Spitalul de ur
gență Floreasca, unde a fost dus după acest episod, anunțau că are
o plagă în zona gâtului, aproape de vena jugulară, produsă cu o
armă de foc. Primele întrebări s-au ridicat în legătură cu existența

unor arme de foc la domiciliul unei persoane cercetate, presa în
trebând de ce polițiștii nu i-au retras dreptul la port de armă după
ce DNA a început urmărirea penală împotriva sa. A trebuit să
explic că, atunci când am început urmărirea penală, în 2005, am
comunicat acest lucru poliției, iar Năstase a fost obligat să predea
armele, deoarece legislația în vigoare prevedea că persoanele în
vinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu
intenție a căror pedeapsă are maximul special mai mare de un an
nu puteau deține arme. Trei ani mai târziu însă, legislația s-a mo
dificat în sensul eliminării restricției pentru infracțiuni cum ar
fi cele economice sau de corupție, astfel că fostul premier și-a re
cuperat armele.
Revenind la cele întâmplate în ziua de 20 iunie 2012, imediat
după ce judecătorii au respins recursul, împotriva lui Năstase și
a celorlalți condamnați în dosarul „Trofeul calității“ au fost emise
mandate de executare a pedepselor, ceea ce însemna că poliția
trebuia să-i ridice de la domiciliile lor și să-i depună în peniten
ciar. Nu mai era treaba procurorilor, a judecătorilor ori a vreunei
alte autorități, ci exclusiv sarcina polițiștilor. Aflam însă că mi
nistrul de interne loan Rus, coleg de partid cu Năstase, îl sunase
pe acesta să-l întrebe cum dorește să meargă la penitenciar, de
bunăvoie sau sub escorta poliției. Năstase i-ar fi răspuns că el nu
va pleca din casă, ceea ce l-a determinat pe ministru să trimită la
domiciliul său doi polițiști cu mandatul de executare. Presa re
marca o ciudățenie, respectiv faptul că, odată cu mașina poliției,
la domiciliul fostului premier a ajuns și o ambulanță, iar jurna
liștii l-au întrebat pe un polițist de ce a venit și ambulanța și unde
îl duc pe Năstase. „La doctor“, ar fi fost răspunsul polițistului, deși
tentativa de sinucidere încă nu se petrecuse, știrea despre asta
apărând pe presă 20 de minute mai târziu. Ulterior, în declarația
dată procurorilor, polițistul a spus că a glumit5.
Monica Macovei reclama tratamentul preferențial, „pe câți
condamnați îi sună ministrul de interne să-i întrebe cum vor să
meargă la închisoare?“, și vizitele primite la spital de proaspătul
condamnat, cerând demisia ministrului de interne, loan Rus.
488 DANIEL MORAR

Colegii de partid ai lui Năstase încercau să explice public gestul
acestuia, considerau că atitudinea ministrului,de interne a fost
una umană și o acuzau pe Macovei de răutate viscerală. Ion
11 iescu explica gestul fostului premier ca o consecință a tracasării
la care acesta a fost supus timp de șapte ani cât a durat procesul,
liderul senatorilor PSD, Ilie Sârbu, considera că Adrian Năstase
nu merita aceste umilințe, însă, cunoscându-1 ca pe un om mân
dru și demn, se aștepta la gestul lui, în vreme ce europarlamen-
tarul Corina Crețu conchidea că nu știe cine ar fi putut să reziste
la așa ceva. Presa se arăta însă nemiloasă. Sub titlul „O sinucidere
cât un plagiat. Lașitatea lui Adrian Năstase“, editorialistul scria:
„Adrian Năstase nu este nici vreun personaj dostoievskian, pre
cum Kirilov, care se împușcă pentru că vrea să-l detroneze pe
Dumnezeu, nici vreun general japonez care își face seppuku pen
tru că nu poate supraviețui dezonoarei înfrângerii. Este un laș
pentru că și-a abandonat familia, pentru că se credea deasupra
legii și a ales să fugă din fața realității cum că nu este altceva decât
un (alt) politician corupt. [...] Adrian Năstase și-a ratat până și pro
pria sinucidere, iar ăsta e un lucru greu de făcut (...).“6
DNA nu era competentă să cerceteze tentativa de suicid a lui
Adrian Năstase, dar știam că trebuie să meargă la închisoare și că
oricine se opune acestui demers poate fi acuzat de zădărnicirea
executării pedepsei, adică de favorizarea infractorului. Nu cunoș
team care e starea medicală a condamnatului, dar ne era clar că
făcea tot posibilul să amâne încarcerarea, iar cu prieteni în mi
nistere și în spitale avea toate șansele să reușească. Aflam, din
surse publice, că starea lui de sănătate era stabilă, că nu au inter
venit complicații postoperatorii (însemna că a fost operat) și că
era în grija doctorului Brădișteanu, prietenul la nevoie al mem
brilor PSD de rang înalt, iar purtătorul de cuvânt al Spitalului de
urgență Floreasca anunța că un eventual transfer al acestuia în
penitenciar putea fi decis doar în urma evaluării medico-legale. în
pofida existenței unui mandat al justiției care dispunea încarce
rarea fostului premier, pur și simplu medicii ne spuneau că ei
decid când și dacă condamnatul Năstase va fi încarcerat.

Am avut discuții telefonice cu șeful Poliției române, Petre Tobă,
căruia i-am cerut explicații. Nu era convingător, s-a eschivat atât
de la explicații, cât și de la executarea mandatului judecătorilor.
Aveam suspiciuni cu privire la diagnosticul pus lui Adrian Năs
tase, cu privire la documentele medicale și la modul în care au
fost ele emise, întrucât nu explicau de ce nu poate fi transferat
acesta în Spitalul Penitenciar Jilava sau Rahova, unde putea fi
tratată, propriu-zis, orice boală. Lucrurile stagnau, trecuse deja o
săptămână, iar Năstase era tot în Spitalul Floreasca pentru că așa
deciseseră doctorul Brădișteanu și alții. Am deschis un dosar pe
nai pentru favorizarea infractorului, iar Brădișteanu și alți doi
medici, plus trei ofițeri de poliție au fost puși sub învinuire. Petre
Tobă a fost chemat la DNA pentru audieri. în același timp, expli
cam public că nu medicii de la Spitalul Floreasca erau cei abilitați
să decidă dacă Năstase poate sau nu să execute pedeapsa în regim
de detenție, ci medicii legiști, și arătam că e un lucru de o gravi
tate extremă faptul că polițiștii și-au permis să tergiverseze adu
cerea la îndeplinire a unui mandat emis de judecători.
PSD a sărit încă o dată în ajutorul celor cercetați, acuzându-ne
că intimidam medicii care își făceau doar datoria. Ponta își exhiba
cunoștințele din cariera sa trecută, declarând că un procuror nu
se poate pronunța niciodată asupra unui caz medical, precum și
cunoștințele de istorie, comparând cazul procurorilor anticorup-
ție cu celebrul proces stalinist al medicilor evrei din 1952. într un
demers populist, în fața camerelor de luat vederi, la deschiderea
ședinței de guvern, Ponta le-a cerut miniștrilor de interne și al
sănătății să transmită polițiștilor și medicilor un mesaj oficial
prin care aceștia să fie încurajați să își facă datoria în continuare,
asigurându-i că beneficiază de sprijinul Guvernului în fața „ata
curilor“ din ultimele ore. Nu știu la ce fel de sprijin se referea
prim-ministrul, dar e cert că nu i-a încurajat nici pe unii, nici pe
alții. Imediat după punerea sub urmărire a medicilor și polițiș
tilor, Năstase a fost externat și încarcerat în Spitalul Penitenciar
Rahova. Dintr-odată s-a putut. După ce medicii legiști au con
chis că, având în vedere superficialitatea rănilor provocate de
tentativa de suicid, pacientul poate fi tratat în sistemul peniten-
490 DANIEL MORAR

ciar, Năstase a renunțat și la cererea de amânare/întrerupere a
executării pedepsei pe care o formulase când se afla la Spitalul
Floreasca.
Tot în acele zile, Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului
Medicilor din România, susținea revoltat că instituția pe care o
conduce va depune o plângere împotriva instituțiilor statului
care au pus presiune pe medici, propunând sesizarea organisme
lor internaționale în vederea respectării independenței profesio
nale a medicilor, dar și o plângere la CSM împotriva celor care au
condus ancheta împotriva medicilor care l-au îngrijit pe Adrian
Năstase. Considera că ceea ce s-a întâmplat în cazul doctorului
Brădișteanu, faptul că a fost acuzat fără nici o probă, nu este altceva
decât o încercare de a pune presiune asupra corpului medical7. în
același an, procurorii îl trimiteau în judecată pe Șerban Brădiș
teanu, iar în martie 2015 instanța supremă îl condamna definitiv
la un an de închisoare cu suspendare pentru favorizarea infrac
torului Năstase, respectiv pentru că l-a internat ilegal pe acesta
în Spitalul Floreasca, obstrucționând executarea pedepsei penale8.
Adrian Năstase își manifesta tristețea în legătură cu decizia
instanței, apreciind că pedeapsa va marca „angajamentul psihic
și moral al doctorului Brădișteanu în activitățile medicale“9, iar
președintele Astărăstoae își va fi dat seama, probabil, că nu e bine
să vorbești și să acuzi public atunci când nu ai nici cunoștințele,
nici informațiile necesare.
Suspendarea președintelui
si anchetarea referendumului
Cu morții la vot. Procurorii, puși la zid. Atacuri, contraatacuri,
strategii și fraude
Condamnarea definitivă și încarcerarea fostului premier Adrian

Năstase s-au dovedit a fi prea mult pentru coaliția politică aflată
la putere. Așa cum declara încă din toamna anului 2or r unul din
tre copreședinții USL, Crin Antonescu, instituțiile statului, con
siderate a fi ale lui Băsescu, trebuiau scoase din mâna acestuia.
Alegerile generale nu erau departe, mai erau câteva luni până
atunci, dar Ponta, Antonescu, Dan Voiculescu și partidele lor nu
mai aveau răbdare, așa că au pus la cale suspendarea din funcție
a președintelui țării.
Planul a fost minuțios pregătit și a debutat la începutul lui
iulie 20 r 2 cu o mișcare aparent inofensivă, respectiv cu scoaterea
Regiei Monitorul Oficial din subordinea Camerei Deputaților,
acolo unde tradițional își avea locul, dar care era condusă de PDL,
și trecerea în subordinea Guvernului, condus de Ponta. USL con
cepuse un blietzkrieg și voia să se asigure că modificările legisla
tive ce urmau a fi făcute erau publicate imediat în Monitorul
Oficial pentru a și putea produce efecte. Al doilea pas a fost făcut
în ziua de 3 iulie prin revocarea Avocatului Poporului, Gheorghe
lancu, și înlocuirea sa cu un om fidel PSD, Vaier Dorneanu, toc
mai pentru a fi siguri că acesta nu va ataca la Curtea Constituțio
nală ordonanțele de urgență ale Guvernului. A urmat apoi, în
cursul aceleiași zile, revocarea președinților celor două Camere ale
Parlamentului, a lui Vasile Blaga de la șefia Senatului și a Robertei
Anastase de la conducerea Camerei Deputaților. Crin Antonescu
492 DANIEL MORAR

devenea președintele Senatului, al doilea om în stat, iar PNL
anunța în 4 iulie că USL va depune la Birourile permanente ale
Parlamentului documentele pentru declanșarea procedurii de
suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu. în preala
bil, printr-o ordonanță de urgență, Guvernul modificase legea
Curții Constituționale și abrogase atribuția CCR de a examina
constituționalitatea hotărârilor Parlamentului, adică a actelor
prin care lancu, Blaga și Anastase fuseseră revocați. Tot atunci, a
fost trecut din subordinea Președinției în cea a Senatului și Insti
tutul Cultural Român, ceea ce a antrenat demisia președintelui
ICR de atunci, Horia-Roman Patapievici, și a echipei sale.
Președintele PDL, Emil Boc, declara că acțiunile USL reprezintă
un atac barbar și nemaiîntâlnit la adresa democrației prin faptul
că se încearcă suprimarea funcționării unor instituții fundamen
tale ale statului și că, mai presus de orice, se urmărește controlul
total al nominalizărilor pentru pozițiile de procuror general și
procuror-șef al DNA. Se știa deja că, potrivit Constituției, în urma
suspendării președintelui Băsescu, Crin Antonescu va deveni
președintele interimar al țării și va exercita, în mare parte, atri
buțiile președintelui suspendat, fiind astfel posibilă grațierea
fostului premier Adrian Năstase, dar și schimbarea mai rapidă a
procurorului-șef al DNA și a procurorului general.
întâmplarea a făcut ca în acele zile să mă aflu la Bruxelles,
unde aveam o întâlnire cu secretarul general al Comisiei Euro
pene, Caterine Day, stabilită dinainte ca aceste evenimente să-și
înceapă derularea. Realmente, mai ales că presa internațională
și marile agenții de știri scriau pe larg despre evenimentele de la
noi, oficialii europeni erau derutați de ceea ce se întâmpla în
România, de faptul că progresele sistemului judiciar din ultimii
ani puteau fi șterse cu buretele dintr-odată. Erau uimiți de defer
minarea politicienilor USL de a schimba totul, de repeziciunea
cu care se petreceau lucrurile și nu păreau să aibă soluții. în ace
lași timp, chiar în ziua votului din Parlament cu privire la sus
pendarea președintelui, Victor Ponta declara că România este o
țară stabilă și că Guvernul va asigura, până la un eventual refe
rendum de demitere a președintelui, stabilitatea totală a Curții
SUSPENDAREA PREȘEDINTELUI Șl ANCHETAREA REFERENDUMULUI 493

Constituționale, a instanțelor, parchetului, DNA, ANI, serviciilor
de informații și a altor instituții.
Vineri, 6 iulie 2012, Parlamentul a votat suspendarea lui Tra
ian Băsescu din funcția de președinte al țării. Crin Antonescu
devenea președinte interimar și se angaja ca în această perioadă
să nu facă vreo schimbare în conducerea DNA și a Parchetului
General. Declarațiile celor doi lideri ai USI. erau privite cu o teri
bilă neîncredere, mai ales în rândurile magistraturii. Nu ne te
meam atât de schimbarea oamenilor, cât de even tualele modificări
legislative cu privire la competența organelor judiciare în anche
tarea și judecarea cazurilor de corupție. Independența sistemului
judiciar nu se rezumă la atitudinea judecătorilor și a procurorilor,
ea vizează și acțiunile clasei politice care au efecte asupra activi
tății magistraturii.
Mă aflam în țară în ziua suspendării și făceam un apel public
către procurori și judecători, spunându-le că, dacă lupta împotriva
corupției și procesul de reformare a justiției vor fi reversibile, acest
lucru li se va datora și lor, într o mare măsură. Asta pentru că, in
diferent ce s-ar fi întâmplat cu cadrul legislativ, indiferent unde
ar fi mutat legiuitorul competența de a cerceta și judeca parlamen
tarii sau miniștrii, aceasta va rămâne tot la procurori și la judecă
tori. Prin urmare, o competență luată dintr-o parte se duce automat
în altă parte și, dacă peste tot în țară sunt procurori care își fac
treaba bine și judecători integri, infractorii de rang înalt nu au
cum să evite legea. Știam însă bine că lucrurile nu stau așa.
Nu doar magistrații nu-i credeau pe Ponta și pe Antonescu,
nici Comisia Europeană nu avea încredere în ei și a redactat o listă
de cerințe pentru noua putere de la București, cunoscută ca fiind
„Lista lui Barroso“, care avea următorul conținut:
1. Respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar (aflat deasu
pra intereselor partidelor politice)
* Reinstaurarea atribuțiilor Curții Constituționale de a verifica inclusiv constituți
onalitatea deciziilor adoptate de Parlament: abrogarea Ordonanței de urgență
nr. j8
* Reinstaurarea regulii majorității necesare pentru validarea rezultatelor referen
dumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistrați pe listele electorale):
abrogarea OUG nr. 41
494 DANIEL MORAR

* Renunțarea la folosirea de ordonanțe de urgență în cazul unor decizii care afec
tează statutul instituțiilorfundamentale ale statului ori Constituția și în situații
care nu prezintă urgență
* Evitarea utilizării publicării selective în Monitorul Oficial pentru a urmări sco
puri politice și mai ales pentru a evita decizii judiciare
* Conformarea imediată în fața tuturor deciziilor Curții Constituționale
* Angajamentul autorităților publice de a respecta independența sistemuluijudiciar
și evitarea criticării acestor decizii judiciare.
2. Redarea încrederii:
* Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorității par
tidelor politice, printr-un proces de numire transparent și obiectiv
* Nici o numire în posturile de procuror general și procuror-șef al Direcției Națio
nale Anticorupție sub actuala președinție: proceduri publice și transparente și liste
deschise pentru oricine, selecții bazate pe criterii de profesionalism și integritate
și de palmares în domeniul luptei anticorupție
* Nici o grațiere prezidențială în cursul actualei președinții
* Numirea unor miniștri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu
respectă criteriile de integritate. Obligația celor care nu respectă aceste criterii să
părăsească posturile
* Demisia membrilor Parlamentului care au primit deciziifinale privind incompa
tibilitatea, conflictul de interese sau corupție la nivel înalt.'
Președintele interimar Crin Antonescu, a cărui primă grijă atunci

când a ajuns la Palatul Cotroceni a fost să-și comande cărți de
vizită cu noua titulatură, nega că ar exista lista cu „cele 11 porunci
ale lui Barroso“, însă Ponta comunica public că a și răspuns Co
misiei, deși nu s-a simțit foarte bine că a fost pus la zid fără să fie
ascultat. Antonescu s-a repliat, declarând solemn că președintele
României, deplin sau interimar, nu primește ordine și dispoziții
de la nimeni. S-a arătat apoi supărat și pe faptul că în Raportul
Comisiei Europene din iulie apăreau teme care excedau nu doar
MCV, dar și atribuțiilor Comisiei, exemplificând cu stabilirea in
terdicției de a acorda grațierea prezidențială.
în același raport de țară, experții comisiei prezentau o statis
tică a ultimilor cinci ani de activitate a DNA, notând că procuro
rii anticorupție „au pus sub acuzare un număr considerabil de
funcționari de nivel înalt, printre care 14 membri ai Parlamentu
lui, nouă miniștri (incluzând un fost prim-ministru), 11 oficiali
cu rang de secretar de stat sau subsecretar de stat, 104 primari și
adjuncți de primari, 6 președinți și vicepreședinți de consilii

județene, 9 prefecți și subprefecți și 18 directori și directori gene
rali ai unor companii deținute de stat [...] trimițând în judecată
40 de magistrați“. Se observa că aceste succese nu au fost obținute
fără dificultăți, fiind incluse aici încercările de concediere a unor
procurori experimentați, protestele publice față de arestările unor
politicieni, dar și încercările de influențare a judecării cauzelor
în instanță. Raportul consemna cazul recent ISC-Grăjdan-Năstase:
„Organul de stat a depus o plângere civilă ca parte importantă în
cauză, dar, în urma schimbărilor făcute în conducerea instituției
și a subordonării ierarhice de către noul Guvern, în mod surprin
zător și-a retras plângerea. Controversa publică ce a rezultat a
condus la revocarea conducerii instituției și la recuperarea plân
gerii civile, dar lanțul evenimentelor a ridicat multe întrebări.“2
Membrii USL se simțeau puși la colț de UE, care, în viziunea
lor, era manipulată de adversarii lor politici, așa că au trecut la
contraatac și au depus o plângere penală împotriva lui Traian
Băsescu și a altor 14 persoane, membri PDL, pe care îi acuzau de
denigrare și de răspândire de informații false prin manipularea
grosolană a opiniei publice, a organismelor europene și interna
ționale, a partenerilor interguvernamentali și a presei internați
onale cu privire la situația din România. Liderul PNL, Eugen
Nicolăescu, critica faptul că Traian Băsescu, Emil Boc și Monica
Macovei catalogau suspendarea președintelui ca fiind o lovitură
de stat, arătând că din cauza acestor afirmații cursul leu euro a
luat-o razna. îi răspundea prim vicepreședintele PDL, Cezar Preda,
care spunea că, din cauza unora ca Nicolăescu, investitorii străini
aleg să nu investească în România. Dialogul de la distanță lua
accente comice:
„Cât de prost poți să fii să te duci la un microfon și să spui că din cauză că
Preda și alții au explicitat și i-au dat o formă în cuvinte acțiunii făcute de
USL, acea lovitură de stat modernă, parlamentară, să spui că cursul eu-
ro-leu a luat-o razna din cauza asta. Cursul euro-leu, ca să îi răspund în
aceeași monedă socotitorului Nicolăescu, o ia mai rău razna când vede
un prost la microfon, pentru că investitorii zic: «Mă, dacă toți sunt proști
așa în țara asta, plecăm de aici, că nu avem de ce să stăm»“,
replica Preda3.
496 DANIEL MORAR

Premierul Ponta era în căutarea unei credibilități pierdute și
afirma într-un interviu pentru Euronewsca România este o demo
crație și că președintele ales a fost suspendat deoarece 80% dintre
români vor să scape de cel care și-a asumat o agendă politică care
include austeritatea, protejarea propriului partid și o politizare
a instituțiilor statului. întrebat fiind despre Adrian Năstase,
Ponta spunea că nu a fost prietenul său, dar că a fost cel mai bun
premier pe care l-a avut România și că nu va fi grațiat. Președin
tele suspendat, Traian Băsescu, declara simbolic că nu are sângele
lui Adrian Năstase pe mâini și îi îndemna pe români să nu pună
sub semnul întrebării deciziile justiției.
Credibilitatea liderilor USL primea, două zile mai târziu, o
nouă lovitură. Consiliul Național al Societății Civile Românești
(CNSC), o organizație neguvernamentală care reunea 53 de aso
ciații, de la Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate și Sindi
catul Național al Revoluționarilor până la Asociația Națională a
Aviatorilor Profesioniști și Sindicatul Liber Semnale Rutiere Ad
ministrația Străzilor, a făcut public un document intitulat Lista
obiectivelor structurilor membre ale CNSC propuse viitoarei guvernări,
pe prima pagină a acestuia fiind scris „De acord“ și, în ordine, nu
mele liderilor USL: Victor Ponta, Crin Antonescu și Daniel Con
stantin. Organizațiile membre ale CNSC solicitau schimbarea
regimului politic, adică demisia președintelui României și restau
rarea democrației. Un punct al documentului enunța dreptul la
o justiție obiectivă prin desființarea structurilor de poliție poli
tică de tip stalinist și a instrumentelor politice tip Curtea Consti
tuțională, ANI, DNA, CNSAS și încredințarea atribuțiilor acestora
structurilor deja existente. Documentul era semnat pe prima
pagină de către Victor Ponta, Daniel Constantin și Daniel Chițoiu,
acesta din urmă în numele PNL4.
Imediat după apariția în presă a documentului, liderii USL
s-au grăbit să nege că ar fi fost vreodată de acord cu desființarea
DNA, a CCR sau a ANI, susținând că au semnat un acord, pe o
singură pagină, privind începutul unor discuții cu asociațiile res
pective. USL menționa într-un comunicat de presă că documentul
semnat de conducerea alianței politice cu CNSC e o declarație de

intenție, iar anexa cu obiectivele nu i-a fost prezentată. Mircea
Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, a
intervenit în discuție și a declarat că obiectivele precum desfiin
țarea Curții Constituționale, a ANI, a DNA și a CNSAS au fost dis
cutate cu liderii USL, care au avut materialul la dispoziție timp
de patru luni, încă din aprilie, dar nu au formulat obiecții asupra
vreunui punct din document5. Președintele Băsescu cataloga actul
semnat drept un atentat la statalitatea României și cerea să fie
imediat tradus și transmis partenerilor din NATO și UE. Degeaba
a revenit în zilele următoare CNSC cu un comunicat de presă în
care ținea să precizeze că USL nu a discutat vreodată și nici nu și-a
asumat desființarea unor instituții publice și că semnarea proto
colului CNSC USL nu însemna că platforma cu revendicările
CNSC a fost acceptată, că nimeni nu îi mai credea.
Aceasta era atmosfera în care, în 29 iulie, s-a desfășurat refe
rendumul național pentru demiterea președintelui suspendat. La
miezul nopții, Biroul Electoral Central (BEC) anunța că prezența
la vot nu a depășit 46% în condițiile în care, pentru validarea
referendumului, participarea trebuia să fie de minimum 50%
plus unu din numărul total al celor înscriși pe listele electorale
permanente. Totuși, liderii PSD Dan Șova și Liviu Dragnea susți
neau că a fost depășit pragul de 50% necesar validării. A doua zi,
BEC a prezentat rezultatele oficiale care spuneau că pragul de 50%
din cei peste 18,2 milioane de alegători nu a fost atins, astfel că
referendumul nu putea fi validat. Datele oficiale arătau însă re
corduri de participare în comune din județele Olt, Teleorman,
Mehedinți și Vrancea, fiefuri ale PSD.
Convingându-se că nu a fost atins cvorumul de participare,
liderii USL lansau o nouă ipoteză care urma să țină agenda pu
blică până când Curtea Constituțională pronunța soluția referi
toare la validitatea referendumului. Ion Iliescu susținea că
referendumul ar trebui validat, cvorumul fiind atins, întrucât, în
realitate, în România nu mai sunt 18,2 milioane de persoane de
drept de vot, ci doar vreo 14-15 milioane. în ședințele USL se fă
ceau primele analize privind posibilitatea scoaterii de pe listele
electorale permanente a cetățenilor români care au domiciliul
498 DANIEL MORAR

sau reședința în străinătate și se arăta că, în aceste condiții, cei
peste 8 milioane de cetățeni care au participat la referendum ar
asigura cvorumul de 50% plus unu. începeau discuțiile despre
„România reală“ și „România statistică“.
Surse politice relatau că în coaliție se făceau presiuni asupra
ministrului delegat pentru administrație, Victor Paul Dobre,
pentru ca listele electorale permanente să fie „periate“. Președin
tele interimar, Crin Antonescu, le cerea judecătorilor Curții Con
stituționale să țină cont de cifrele reale privind cvorumul de
prezență, și nu de cifra birocratică, care nu a fost actualizată din
vina autorităților. Președintele suspendat, Traian Băsescu, de
clara că singura instituție care este abilitată să spună câți români
cu drept de vot există, număr pe baza căruia se stabilește cvoru
mul de validare a referendumului, este Ministerul Administra
ției și Internelor.
Curtea Constituțională s-a reunit în ședință pe 1 august pen
tru a discuta contestațiile USL și a decis să solicite MAI listele
electorale actualizate. MAI a transmis o primă adresă, semnată
de ministrul delegat pentru administrație, Victor Paul Dobre, de
ministrul administrației și internelor, Ioan Rus, și de chestorul
principal de poliție, Căbulea loan-Nicolae, în care confirma că pe
listele electorale permanente sunt înscrise 18.292.514 de persoane.
Părea că lucrurile sunt clare numai că, a doua zi, 2 august, MAI
urma să trimită o nouă adresă către CCR în care declara că nu își
asumă răspunderea față de corectitudinea listelor electorale per
manente. Această din urmă adresă reseta deznodământul refe
rendumului și dădea posibilitatea USL să realizeze post-factum
actualizarea listelor și să pună în practică teoria enunțată public
de Ion Iliescu, potrivit căreia referendumul ar fi trebuit validat.
în acest context, procurorii PÎCCJ au deschis un dosar penal,
cunoscut sub numele dosarul „Referendumul“, în care ministrul
Dobre era acuzat de abuz în serviciu, întrucât cea de-a doua adresă
a MAI, care era semnată doar de acesta, ar fi avut caracter fictiv,
fiind emisă cu scopul de a determina reducerea numărului de
votanți de pe liste, astfel încât validarea referendumului național
să fie posibilă.

Ministrul delegat pentru administrație, Victor Paul Dobre, a
fost convocat la PNL, într-o ședință informală, în care i s-a cerut
să scoată de pe liste r,6 milioane de persoane pentru ca referen
dumul să fie valid, însă acesta a explicat că românii cu domiciliul
în străinătate, aproximativ 500.000, au fost deja scoși de pe listele
electorale permanente și că nu mai are pe cine să scoată. Steno
gramele din dosarul „Referendumul“ arătau faptul că ministrul
Dobre îl anunța pe ministrul loan Rus că președintele interimar
și prim ministrul au ajuns la concluzia că el trebuie să demisio
neze pentru că a certificat lista cu 18,2 milioane de alegători și că,
după discuțiile tensionate de la PNL, premierul Victor Ponta dă
dea semne că este dispus să renunțe și el la ministrul loan Rus
pentru că certificase aceleași liste. loan Rus nu a așteptat însă să
fie demis și și-a prezentat personal demisia din funcția de minis
tru de interne și al administrației, acuzând presiunile la care a
fost supus pentru modificarea listelor electorale permanente și
motivând că nu vrea să fie părtaș la încălcarea legilor.
Planul USL începea să se clatine, ambii miniștri care au fost
forțați să le spună judecătorilor CCR că numărul alegătorilor este
nesigur demisionând. Totuși, conducerea PSD continua să discute
scoaterea de pe listele electorale permanente a celor care au domi
ciliul sau reședința în afara granițelor țării, iar secretarul general
al PSD, Liviu Dragnea, le prezenta colegilor de partid un document
în care susținea că numai din Spania și Italia pot fi scoși de pe liste
aproximativ 1,9 milioane de persoane, la care se adaugă cele din
țară, decedate sau cu buletinul expirat la data referendumului.
La 7 august se publica în Monitorul Oficial o erată a Curții
Constituționale la hotărârea prin care fuseseră respinse contes
tațiile USL. Erata, care preciza că listele electorale permanente îi
cuprind pe toți românii cu vârsta de peste 18 ani care au drept de
vot, a tăiat din elanul puriștilor și părea că închide discuția despre
actualizarea listelor dorită de USL pentru a micșora numărul de
alegători. Prin urmare, Ponta se vedea nevoit să renunțe la
mini-recensământul pe care intenționa să-1 organizeze. Erata însă
a trezit un alt scandal, amplificat de faptul că, rând pe rând, trei
dintre judecătorii CCR, considerați apropiați de PSD și PNL, Ion
500 DANIEL MORAR

Predescu, Tudorel Toader și Acsinte Gaspar, au declarat public că
nu au avut cunoștință de actul trimis la Monitorul Oficial, acesta
nefiind dezbătut în plenul Curții. încurajați de noua întorsătură a
lucrurilor, noul ministru de interne și al administrației, Mircea
Dușa, și noul ministru delegat pentru administrație, Radu Stroe,
au trimis în teritoriu un „Memorandum“ prin care prefecții și pri
marii erau învățați cum să facă actualizarea listelor electorale per
manente valabile pentru referendumul din 29 iulie. Operațiunea
avea ca țintă „perierea“ listelor electorale permanente care urmau
să fie trimise judecătorilor CCR, pentru a fi avute în vedere la pro
nunțarea deciziei referitoare la validarea sau invalidarea referen
dumului. Ministrul Radu Stroe declara tranșant că erata CCR este
un fals. Decizia Curții era așteptată pentru data de 21 august.
în zilele următoare PÎCCJ notifica Parlamentul pentru ca
acesta să solicite urmărirea penală a fostului ministru, Victor
Paul Dobre, în legătură cu cea de-a doua adresă a MAI către CCR
prin care spunea că nu își asumă numărul de alegători de pe lis
tele de vot. Demersul judiciar nu a avut sorți de izbândă, și, după
o lună, Parlamentul a respins cererea procurorilor. Nu eram fa
miliarizat cu investigația colegilor de la PÎCCJ și nici nu am fost
implicați, eu sau colegii mei de la DNA, în vreun fel în această
anchetă. Am fost însă nedumeriți cu privire la alte aspecte legate
de desfășurarea referendumului, atrăgându ne atenția acele loca
lități în care prezența la vot a depășit numărul locuitorilor. La
data de 14 august, DNA a declanșat cercetările cu privire la orga
nizarea și desfășurarea referendumului, anunțând public acest
lucru, fără însă a da detalii6. Așa s-a născut investigația cunoscută
sub denumirea de „Fraude la referendum“, care a cuprins, de fapt,
mai multe dosare distincte.
Deși nu voiam să dăm detalii, anchetele procurorilor nu aveau
cum să treacă neobservate, dimpotrivă, trezeau o adevărată isterie
a membrilor USL. Primele verificări și audieri au fost făcute în Olt,
în aproximativ 20 de localități, unde s-au deplasat procurorii și
ofițerii noștri de poliție judiciară. Anchetele erau anunțate de
liderii teritoriali ai PSD și PNL. într una din localitățile vizate, pri
marul din Bărăști, Olt, relata, senin, presei următoarele:

„Au venit în localitatea noastră trei procurori de la DNA. Am fost audiat
și eu în calitate de martor. Nu au vrut să mi spună mai multe, doar mi au
pus întrebări despre cum s-a desfășurat referendumul. Știu că au fost
audiați președinții din două secții de votare și ceilalți membri și obser
vatori. în comuna noastră au fost trei secții de votare, însă doar la două
se face anchetă, acolo unde prezența depășește sută Ia sută. De altfel, la
una dintre secții prezența a fost de două sute la sută.“
Alt primar din Olt, din Vitomirești, declara cam același lucru:
„Au venit de dimineață și m-au audiat pe mine în calitate de președinte
al organizației PSD. Pe mine m-au întrebat cu precădere despre prezența
în secțiile de votare a unor persoane venite din partea unui ONG care au
dat SMS-uri cu prezența la vot. De asemenea, au fost audiați toți cei cinci
care au dat SMS-uri și trei președinți de secții. în Vitomirești au fost la
referendum cinci secții de votare, însă doar în trei se face anchetă pentru
că acolo prezența la vot depășește sută la sută. în celelalte două secții de
votare prezența la urne a fost de 98 la sută, respectiv 97 la sută.“7
Primarul din Piatra-Olt oferea și o explicație a prezenței masive

la referendum prin aceea că localitatea sa nu doar că este un nod
de cale ferată, iar cinci dintre cele șapte secții de vot au fost în gară,
dar este poziționată și pe un drum național, chiar la șoseaua prin
cipală, și așa se face că s-au nimerit atât de mulți votanți8.
în Vrancea, unde se anchetau, de asemenea, cazurile de vot
multiplu, primarul comunei Suraia reclama acțiunea procurori
lor ca fiind un abuz și un atentat la drepturile și libertățile omu
lui care are loc la ordinele președintelui suspendat, Traian
Băsescu. Susținea că cetățenii i s-au plâns că sunt terorizați de
procurori și obligați să dea declarații. Acest primar lansa în fața
presei un neadevăr care urma a fi rostogolit și amplificat în peri
oada următoare de liderii naționali ai USL: „Avem informații că
procurorii DNA au mers la cele trei biserici pentru a-i găsi pe oa
menii cărora vor să le ia declarații. Dacă această informație este
reală avem de-a face și cu o lipsă de respect față cele sfinte, în
această zi de mare sărbătoare.“9 Era data de 15 august, sărbătoarea
religioasă a Adormirii Maicii Domnului.
în aceeași zi, parchetul instanței supreme comunica că a des
chis peste 500 de dosare penale privind posibile fraude electorale
comise la referendumul din 29 iulie, cele mai multe fiind în
502 DANIEL MORAR

județe din Oltenia și Moldova, unde au fost înregistrate prezențe
record, adesea peste 100%, precizând că nu era prima dată când
procurorii anchetau fraude electorale. Ponta reclama public că
DNA nu are competența de a investiga cauze legate de alegeri și
că îi va cere explicații lui Kovesi. Crin Antonescu a fost primul
care a preluat minciuna primarului din Suraia, declarându-se
revoltat de cercetările masive făcute de procurori pe tema refe
rendumului, care lui îi aduceau aminte de colectivizarea forțată
din anii ’5010.
DNA Cluj începea urmărirea penală împotriva a șase persoane,
printre care se aflau președintele PNL Alba, deputatul Teodor Ata-
nasiu, și Dumitru Samson, fiul ministrului apărării Corneliu
Dobrițoiu, pentru infracțiuni la legea referendumului și infrac
țiuni de corupție. în replică, Atanasiu reclama faptul că locuitorii
mai multor comune din Alba au fost ridicați în ultimele zile „cu
dubele“ și duși la audieri la DNA Alba lulia, pentru presupuse
fraude din timpul referendumului.
Cercetările continuau și în Vrancea și se extindeau în locali
tăți din Dolj și Gorj. USL Gorj a pus doi avocați la dispoziția săte
nilor din Bâlteni audiați de procurori.
în acest timp, europarlamentarii USL transmiteau o scrisoare
președintelui CE, Jose Manuel Barroso, și comisarului pentru jus
tiție, Viviane Reding, în care reclamau anchetele procurorilor
PÎCCJ și DNA, pornind de la „relatările presei despre caracterul
abuziv al unora dintre acțiunile organelor judiciare, care ar fi
ajuns inclusiv să forțeze anumiți cetățeni să jure cu mâna pe Bi
blie că au votat o singură dată în cadrul referendumului“. Scri
soarea era plină de minciuni și manipulări. Se spunea că celor
audiați li se solicită să precizeze cum au votat, încălcând astfel
caracterul secret al votului, că există indicii că nu toți anchetato
rii ar fi procurori, printre aceștia aflându-se și reprezentanți ai
PDL, partidul care îl susține pe președintele suspendat Traian
Băsescu, sau că oamenii sunt amenințați să semneze declarații
conform cărora altcineva ar fi votat în locul lor11.
Liderii PSD din Guvern și din Parlament rostogoleau și ei ne
adevărurile din mediul public, lansate tot de ei, declarându-se

indignați de faptul că procurorii DNA scoteau oamenii din bise
rică și îi puneau să jure pe Biblie, pe capota mașinii. Ponta era
tranșant, considerând că acțiunile procurorilor, abuzuri în toată
regula, constituie o lovitură de stat care are ca scop anularea vo
tului celor 7,5 milioane de români care au votat pentru demiterea
președintelui și schimbarea rezultatului referendumului, astfel
că el și Guvernul său se simțeau obligați să i protejeze pe cetățenii
abuzați de organele judiciare. DNA și procurorii săi erau de-a
dreptul demonizați. Crin Antonescu, al cărui interimat la Cotro
ceni împlinea 40 de zile, era în așteptarea deciziei CCR și, sigur pe
adevărul său, făcea declarații ironice la adresa oficialilor UE și
SUA: „Sigur că în spatele meu, în sprijinul poziției mele, sunt
acești 7,5 milioane de oameni care au votat. în spatele lui Traian
Băsescu sunt 900.000 de oameni și probabil ambasadorul SUA in
România. Sincer, nu știu cine este mai puternic.“12
în această atmosferă, pe 21 august, cu circa 200 de protestatari
în fața sediului, Curtea Constituțională a invalidat referendumul
pe motiv că nu îndeplinea condiția referitoare la cvorumul de
participare de 50% plus unu din numărul celor înscriși în listele
electorale. Interimatul lui Crin Antonescu se încheia, iar preșe
dintele ales se putea întoarce la Cotroceni. După aflarea deciziei,
protestatarii s-au mutat în Piața Universității, unde au afișat dife
rite bannere: „Rușine CCR / (os dictatura“, „Rușine DNA / Jos Bă
sescu“, „Vrem altfel de președinte“, „Băsescu suspendat ca Saddam
Hussein“. în aceeași zi, Ponta îi cerea procurorului general să în
ceteze anchetele și persecutarea oamenilor care au votat, susți
nând că acestea și-au atins scopul, iar Băsescu e „back in business“.
Nu știu dacă prim-ministrul României, fost procuror, chiar
credea că rostul anchetelor procurorilor erau de a l readuce pe
Traian Băsescu pe scaunul de la Cotroceni, însă, dacă așa credea,
probabil că a fost teribil de dezamăgit când, la două săptămâni de
la invalidarea referendumului, secretarul general al PSD, Liviu
Dragnea, a fost citat la DNA în dosarul „Fraude la referendum“.
După întâlnirea cu procurorii, Dragnea declara presei că i s-au
adus la cunoștință „niște învinuiri“, cum ar fi că s-a „asociat“ cu
mii și zeci de mii de persoane pentru a asigura la vot o prezență
mai mare de 50% la referendumul din 29 iulie 2012.
504 DANIEL MORAR

Pentru ca lucrurile să fie clare, DNA a explicat intr-un comu
nicat de presă care sunt învinuirile care i se aduceau liderului PSD.
Procurorii îl acuzau că, în scopul obținerii unei prezențe de mi
nimum 60%, de natură să garanteze validarea referendumului,
Dragnea a inițiat o asociere formată din președinți și membri ai
secțiilor de votare, președinți de organizații județene și locale,
precum și primari ai partidului, în scopul săvârșirii de infracțiuni
prevăzute de Legea privind organizarea și desfășurarea referen
dumului. în demersul lor, au utilizat un sistem informatic com
plex ce permitea unui număr restrâns de persoane să obțină, în
timp real, informații despre numărul de votanți și modul cum s-a
votat în secțiile de votare, astfel că, oră de oră, coordonatorii par
tidului aveau reprezentarea prezenței la urne și evidența secțiilor
de vot cu prezență slabă. Sistemul informatic asigura comunica
rea de date, mesaje, ordine și recomandări cu conținut ilicit, des
tinate coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor
persoane, în vederea măririi artificiale a numărului de votanți.
Procurorii mai rețineau că Liviu Dragnea a constituit un sistem
național de influență pentru a determina autoritățile publice
centrale, județene și locale aflate sub controlul politic al forma
țiunii sale politice, să se implice în: exercitarea de presiuni asupra
președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra
membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe
listele de vot și pentru a introduce în urne un număr suplimentar
de buletine față de cele introduse de alegători; folosirea urnelor
mobile fără a exista cereri depuse în termen și aprobate corespun
zător; obținerea pe căi ilicite de informații, în fiecare oră, despre
numărul de persoane care și-au exercitat dreptul de vot și despre
modul în care s-a votat în unele secții de votare; practicarea votu
lui multiplu; denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre
a CNP-ului unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pe
listă, pentru a nu permite programelor de calculator specializate
să identifice votul multiplu; practicarea turismului electoral -
adică a deplasării organizate de importante mase de persoane, cu
ajutorul autobuzelor, microbuzelor etc., pentru a vota multiplu,
atât în secția de votare la care erau arondate, cât .și la alte secții de
votare din țară; falsificarea de semnături în numele unor persoane

decedate, ce au rămas înscrise pe listele electorale; falsificarea de
semnături ale multor alegători, plecați din țară în momentul re
ferendumului; votul exercitat de minori, interziși judecătorești
și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot printr-o hotărâre
judecătorească penală; neaplicarea autocolantelor cu mențiunea
«VOTAT» pe cărțile / buletinele de identitate ale votanților13.
„Niște învinuiri“, așa cum le numea acuzatul, pe care le găsea
stupefiante în condițiile în care, susținea el, nu a făcut nimic ile
gal în acea campanie, cu siguranță că se urmărea îndepărtarea sa
din viitoarea campanie electorală, dar el nu se temea de luptă și
le a spus și colegilor săi: „La luptă, băieți!“14 îi săreau în ajutor li
derii USL, Ponta și Antonescu, care ne acuzau că facem dosare
politice, pentru că DNA aducea oficial acuzații care vizau acțiuni
politice, și anunțau public că vor solicita constituirea unei corni
sii parlamentare privind anchetele legate de referendum.
Atmosfera era extrem de tensionată, iar criticile și manipulă
rile cu privire la acțiunile procurorilor nu conteneau, devenind
din ce în ce mai agresive. Doar ei vorbeau. Din cauza tăcerii noas
tre, riscul să se nască o percepție greșită în rândul opiniei publice
era cât se poate de real, astfel că am ieșit public, pe un post de
televiziune, pentru a explica ce se putea explica în acel moment.
Am arătat cum în localitățile de domiciliu „au votat“ militari
aflați pe teatrele de operațiuni, la Kandahar, în Afganistan, per
soane aflate la muncă în străinătate, deținuți aflați în închisoare,
precum și persoane decedate. Tot așa, la vot „s-au prezentat“ fan
tome, persoane ale căror serie, număr de buletin și cod numeric
personal nu au fost identificate în baza de date, întrucât ele nu
existau. Pe listele electorale, în dreptul a zeci de persoane apărea
aceeași semnătură, indiciu clar că semnăturile erau falsificate, iar
din compararea acestor liste s-a putut constata că s-a votat mul
tiplu, aceleași semnături găsindu-se atât pe listele permanente,
cât și pe listele suplimentare, uneori chiar din aceeași localitate,
în secțiile de vot investigate de procurori estimam că votul a fost
fraudat într-o proporție care varia între 5 și 15%. Presa relata
cazul satului Lepșa din Vrancea care a înregistrat o prezență la
vot de 250%. Nu reușise să devină o destinație turistică de succes,
506 DANIEL MORAR

așa cum probabil că își doreau autoritățile, însă avea toate șansele
să intre în istorie ca fiind localitatea din țară unde s-a votat cel
mai mult la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. Local
nicii le spuneau jurnaliștilor ce declaraseră și în fața procurorilor,
respectiv că pe liste figurau că ar fi votat cetățeni plecați de mult
timp în străinătate, că în ziua votului, încă de la prânz, s-a trimis
urna mobilă prin sat și că aflaseră că s-a cerut de la Focșani să se
suplimenteze numărul de buletine de vot. în pofida procentului
spectaculos, primarul campion spunea că, deși pare mult la prima
vedere, se putea vota de câteva ori mai mult: „Puteau să fie
2.000-3.000 la sută și nu era de mirare, avem turiști mulți...“15
Pornind de la apărările care nu erau altceva decât atacuri pe
care Dragnea și partidul său le făceau public la adresa DNA, le-am
transmis simplu că puteau să-și propună să obțină o prezență la
referendum de 100%, fără să fie nimic ilicit în acest demers. Me
todele folosite i au adus însă în coliziune cu legea penală și aces
tea erau cercetate de procurori. Am răspuns la acuzațiile legate
de faptul că acțiunile noastre ar fi fost dirijate de Traian Băsescu
sau că ar fi avut rolul de a-1 proteja pe acesta, precum și la cele
potrivit cărora instrumentam dosare politice, invitându-i să ob
serve cifrele statisticilor judiciare din care rezulta că, la acel mo
ment, erau condamnați deja definitiv opt parlamentari, un
premier și un ministru, care, la rândul lor, i au acuzat pe procu
rori de abuzuri și de acțiuni politice, fără vreun impact însă asu
pra soluțiilor finale ale instanțelor. Nimeni nu le dăduse dreptate,
cel mult colegii de partid, iar dacă punem în balanță o decizie a
instanței și o declarație a unui om politic, fie el și prim-ministru,
trebuie să dăm crezare celei dintâi.
Fiecare lua ce voia din declarațiile mele. Ponta, Antonescu și
colegii lor simplificau teribil și declarau că toți au știut de siste
mul de numărătoare paralelă a voturilor, că toți au îndemnat
cetățenii să meargă la vot, așa că se vor autodenunța in corpore.
Ziarul Gândul prezenta detalii despre acuzațiile procurorilor,
relatând că Liviu Dragnea a fost învinuit pentru că a creat un
sistem național de fraudare a referendumului conceput pe trei
paliere, cu o structură piramidală. Primul palier era constituit din

aproximativ 14.000 de utilizatori care transmiteau două tipuri de
informații către serverele care centralizau datele: despre prezența
la urne și despre numărul de voturi DA și NU exprimate în secți
ile de votare. Nu toți cei 14.000 de utilizatori au trimis cea de-a
doua informație, în sistem fiind înregistrate puțin peste 4.000 de
mesaje care conțineau date legate de voturile pentru și împotriva
suspendării, care au venit de la peste 3.000 de utilizatori ai siste
mului. Un al doilea palier al sistemului informatic era creat spe
cial pentru liderii partidului, care coordonau activitatea în județe
și primeau informațiile legate de prezența pe fiecare secție și des
pre cum s-a votat. Al treilea palier, în vârful piramidei, era siste
mul de comandă unde acționa Liviu Dragnea. Dacă un utilizator
transmitea doar voturile DA, primea automat un mesaj: „Nu ați
transmis voturile NU“. Pe 29 iulie, utilizatorii au primit mesaje
semnate de Liviu Dragnea care conțineau instrucțiuni și prin care
li se cerea să meargă după alegătorii care nu s-au prezentat la vot
și să îi aducă de acasă la secțiile de vot. Astfel, unul dintre mesa
jele trimise cu câteva ore înainte de închiderea urnelor spunea că
în fiecare secție trebuie să fie prezenți 30 de militanți ai partidului
care să aducă fiecare câte zece alegători. Printr un alt mesaj sem
nat de Dragnea, militanții partidului erau instruiți să aducă la
urne alegătorii care nu s-au prezentat la vot: „Să meargă la cetă
țeni acasă. Nu trebuie să îi aștepte la urne“. Alt SMS semnat de
Dragnea și primit de toți cei 14.000 de utilizatori după închiderea
urnelor ar fi sunat cam așa: „Numărați cu atenție și curaj“.
Transmiterea datelor privind prezența la vot într-o secție de
votare pe rețeaua USL-Dragnea se făcea cu încălcarea legii, pentru
că acest tip de informație nu este inclus pe lista informațiilor pu
blice care pot fi puse la dispoziția altor persoane decât cele impli
cate în procedura electorală. Este adevărat că Biroul Electoral
Central transmitea public informații cu privire la prezența la vot
în diferite intervale orare, dar acest lucru se făcea într un cadru
reglementat, datele statistice provenind dintr-un număr redus de
secții. Pentru referendumul din 29 iulie fusese stabilit un eșan
tion de aproximativ 2.800 de secții de votare, doar acestea având
obligația de a comunica prezența la vot, prin președinții de secții,
508 DANIEL MORAR

și doar către BEC. în ceea ce privește comunicarea informațiilor
privind voturile exprimate cu DA și NU, ilegalitatea era și mai
evidentă, nu putea rezulta decât ca urmare a violării secretului
votului. în sistemul informatic folosit de Dragnea au fost înregis
trate date referitoare la numărul voturilor DA și NU exprimate în
secțiile de votare, fără a se ști exact cum au fost obținute toate
aceste date16.
La începutul lui octombrie, DNA a anunțat că începe urmări-,
rea penală față de 67 de persoane acuzate de fraude la referendum,
din care 49 de președinți și membri ai unor secții de votare din
județele Teleorman, Vrancea și Gorj și 18 observatori din partea
unor ONG-uri, membri de partid, care Lau ajutat pe Liviu Dragnea.
Cei 49 de președinți și membri ai secțiilor de votare erau acuzați
că au înlesnit falsificarea semnăturilor unor alegători pe listele
permanente și introducerea în urnă a unui număr suplimentar
de buletine de vot, corespunzător aceluiași număr de semnături
falsificate. Ceilalți 18 învinuiți au participat ca observatori în
secțiile de votare din partea unei organizații neguvernamentale,
deși ei aveau calitatea de membri ai unui partid politic, în decla
rațiile depuse la BEC declarând contrariul tocmai pentru a obține
acreditarea. Acești „observatori“ au comunicat în ziua referendu
mului, în fiecare oră, prezența la vot în secțiile unde erau acredi
tați, către numărul telefonic 1855, care era parte din sistemul IT
controlat de Liviu Dragnea17.
După aproape un an și jumătate de la deschiderea cercetărilor,
în martie 2014, sub titlul „Cum a îngropat procurorul general
Nițu dosarele Referendumului fraudat“ presa relata că, în urma
declarațiilor repetate ale premierului Ponta referitoare la carac
terul politic al dosarelor, procurorii subordonați lui Tiberiu Nițu
au decis închiderea cauzelor cu acest obiect, consemnând în ace
lași timp că existau unii mai puțin norocoși, care fuseseră deja
trimiși în judecată când eu conduceam Ministerul Public. Nițu
nu a putut opri însă rechizitoriul prin care era trimis în judecată
Liviu Dragnea18.
DNA. Epilog
Potentații vremurilor, trimiși după gratii
Sub amenințarea că voi fi chemat la comisia parlamentară pentru

a da explicații în legătură cu anchetele legate de fraudarea refe
rendumului, în octombrie 2012, îmi încheiam cei șapte ani de
mandat în fruntea DNA. Finalul acestei etape din viața mea în
seamnă, totodată, pentru poveste, încetarea relatării directe, din
postura protagonistului, a evenimentelor în care au fost implicați
procurorii anticorupție. Urma să devin un martor, unul avizat.
Nu este rolul acestei cărți să prezinte un bilanț al acelor ani,
am făcut asta în altă parte, iar datele sunt publice. Totuși, întrucât
unele din cazurile semnificative din carte și deduse judecății în
timpul cât am condus Direcția Națională Anticorupție s-au fina
lizat în instanță după ce eu am părăsit instituția, pentru a închide
narațiunea am înțeles să redau aici deznodământul lor. O parte
din finaluri le-ați aflat deja pentru că, din considerente de unitate
a relatării, am devansat cronologia și le-am prezentat în capitolele
anterioare.
Fostul prim-ministru Adrian Năstase a fost achitat în dosarul
„Mătușa Tamara“, dar a fost condamnat definitiv în celelalte două
dosare. După ce a executat pedeapsa primită în dosarul „Trofeul
Calității“, la începutul anului 2014 a fost condamnat definitiv,
atât pentru șantaj, cât și pentru luare de mită, în dosarul „Zam
baccian“ și reîncarcerat la data de 6 ianuarie 2014. în ambele do
sare, a executat cumulat 500 de zile de închisoare. La eliberarea
sa condiționată din penitenciar, în august 2014, se ținea cont că
510 DANIEI MORAR

a fost disciplinat, că a ajutat la educarea și influențarea în bine a
celorlalți deținuți și că a scris trei lucrări științifice. Pedeapsa urma
a fi considerată executată integral abia în 2017. Instanța supremă
i a interzis însă fostului premier să ocupe funcții publice sau să
fie președintele unui partid politic până în 2022. Un timp, după
ieșirea din penitenciar, nu a mai avut apariții în presă, dar în ulti
mii ani a reapărut în spațiul public, de cele mai multe ori cu ana
lize politice. Dintr un interviu aveam însă să aflăm și că, atunci
când era copil, vindea cireșe în Obor pentru a face rost de bani.
George Copos,fost viceprim-ministru în cabinetul Tăriceanu și om
de afaceri, a fost condamnat pentru prima dată, în martie 2014, la
3 ani și 8 luni de închisoare în dosarul „Transferurilor“. în timp
ce se afla în Penitenciarul Rahova, în august 2014, a venit soluția
și în dosarul „Loteria 1“, fiind condamnat la alți 4 ani de închi
soare. A fost eliberat condiționat de judecători în aprilie 2015,
după o pledoarie în care arăta că a avut o atitudine ireproșabilă
în închisoare și că a scris lucrări științifice inedite, pe teme care
nu fuseseră încă abordate de specialiști. într-adevăr, absolventu
lui școlii comuniste de partid „Ștefan Gheorghiu“ i s-au socotit în
calculul pedepsei publicarea a cinci cărți, dintre care patru în
domeniul turismului, iar una cu o temă aparte: „Alianțe matri
moniale în politica principilor români din Țara Românească și
Moldova în secolele 14-16“. După ieșirea din închisoare nu a re
intrat în lumea fotbalului, însă și-a continuat afacerile în turism.
Ministrul transporturilor Miron Mitrea a fost condamnat în fe
bruarie 2015 la 2 ani de închisoare pentru luare de mită, comisă în
aproximativ aceleași circumstanțe precum fapta colegului său de
guvern Adrian Năstase. A fost încarcerat la Penitenciarul Poarta
Albă, de unde a fost eliberat condiționat în mai 2016. A stat câțiva
ani departe de ochii presei, pentru ca, începând din 2021, să-l ve
dem săptămânal la televizor, ca analist politic.
Ministrul justiției Tudor Chiuariu a fost condamnat la 3 ani și 6
¡uni de închisoare cu suspendare în dosarul „Poșta Română“.
Hotărârea de condamnare, din ianuarie 2014, îl găsea pe acesta în
Parlament, în calitate de președinte al Comisiei juridice a Sena
tului României. îi era interzisă exercitarea unor drepturi, precum
DNA. EPILOG 511

dreptul de a fi ales în funcții publice ori dreptul de a ocupa o func
ție ce implică exercițiul autorității de stat. A fost exclus din PNL
abia un an mai târziu, când partidul și-a modificat statutul. în
același dosar a fost condamnat și fostul ministru al telecomunicații
lor Zsolt Nagy la 4 ani de închisoare cu suspendare.
în februarie 2013, ministrul agriculturii Decebal Traian Remeș își
afla pedeapsa din dosarul „Caltaboșul“: 3 ani de închisoare cu
executare, la fel ca fostul ministru loan Avram Mureșan. Era eliberat
condiționat după un an, la executarea unei treimi din pedeapsă.
Ministrul apărării Victor Babiuc a fost condamnat, în mai 2013,
la 2 ani de închisoare în dosarul „Schimburilor de terenuri“ dintre
MApN și Gigi Becali. Fusese achitat în primă instanță, astfel că la
aflarea soluției definitive, așteptând să fie ridicat și dus în peni
tenciar, se arăta revoltat și declara că respectiva condamnare e o
rușine pentru justiția românească, iar el se simte ca pe vremea
comuniștilor. După ispășirea pedepsei a dat în judecată statul
român, cerând despăgubiri pentru faptul că decizia a fost pronun
țată după o anchetă care a durat șapte ani. Guvernul român a
recunoscut durata excesivă a procedurilor judiciare și s-a oferit
să plătească despăgubiri. Babiuc a refuzat, dar CEDO a decis să
accepte propunerea României, iar cauza a fost scoasă de pe rol.
Nu l-am mai văzut în viața publică.
Ministrul tineretului și sportului Monica lacob Ridzi a fost condam
nată definitiv în dosarul „2 Mai - Ziua tineretului“, în februarie
2015, la 5 ani de închisoare cu executare și a fost încarcerată în
Penitenciarul Gherla. După aproape trei ani a fost eliberată con
diționat și a dispărut din viața publică.
Relu Fenechiu, fost ministru al transporturilor și infrastructurii în
Guvernul Ponta și om de afaceri, a primit o pedeapsă de 5 ani de
închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul“. A fost în
carcerat în ziua în care hotărârea de condamnare a rămas defini
tivă, 30 ianuarie 2014. în ianuarie 2017 a fost condamnat la o altă
pedeapsă de 3 ani și 10 luni de închisoare în dosarul „Siveco“,
unde a recunoscut că a primit o mită de 900.000 de euro. A recu
noscut întrucât nu îl costa nimic. Cele două pedepse s-au contopit
și a rămas cu ce executase din pedeapsa luată în primul dosar. în
512 DANIEL MORAR

2O2i, la șapte ani de la prima condamnare și la patru ani de la a
doua, statul român nu a reușit să recupereze nimic din cele apro
ximativ 2 milioane de euro pentru că fostul ministru s-a aflat, în
tot acest timp, în proces de partaj al averii cu soția lui.
Gigi Becali, om de afaceri, fost senator în Parlamentul României și
europarlamentar, a fost găsit vinovat atât în dosarul în care a fost
condamnat ministrul Babiuc, dosarul „Schimburilor de terenuri“,
cât și în dosarul „Valiza“, completul de cinci judecători al instan
ței supreme condamnându-1 la câte 3 ani de închisoare în ambele
dosare. Regretul său la intrarea în închisoare era că a făcut poli
tică, deși faptele lui nu aveau nici o legătură cu politica, ci doar
cu afacerile. Atunci când fusese achitat în primă instanță, îi mul
țumea public judecătorului Ștefan Pistol pentru că a crezut în
nevinovăția lui, iar la ieșirea din penitenciar le mulțumea procu
rorilor și judecătorilor care l-au condamnat, declarând că anii
petrecuți în închisoare au fost cea mai folositoare perioadă din
viața lui, întrucât a învățat ce înseamnă mântuirea.
Europarlamentarul Adrian Severin a fost condamnat definitiv, în
noiembrie 2016, la 4 ani de închisoare în dosarul „Sunday Times“,
pe care el l-a numit o farsă judiciară, o comedie. La ieșirea din
penitenciar, în 2018, ne spunea că acolo a întâlnit foarte mulți
oameni de bună calitate, deținuți și salariați, și că perioada petre
cută în spatele gratiilor a fost una de serioasă îmbogățire intelec
tuală și sufletească. Declara că se va dedica activității didactice,
dar, un an mai târziu, la ceremonia de la Ateneu care marca pre
luarea președinției rotative a UE de către România, se afla într-o
lojă în spatele liderilor UE împreună cu familia premierului de
atunci, Viorica Dăncilă.
Dan Voiculescu,fost senator m trei legislaturi și președintele Par
tidului Umanist Român, devenit apoi Partidul Conservator, om
de afaceri și proprietarul puternicului trust media „Intact“, pășea
pe poarta Penitenciarului Rahova în 8 august 2014 ca urmare a
condamnării lui la 10 ani de închisoare în dosarul „Privatizarea
ICA“. Cel care dicta până mai ieri, prin intermediul trustului de
presă, direcțiile politice din România se vedea în postura unui
hoț obișnuit trimis după gratii. A ieșit din închisoare după ce a
DNA. EPILOG 513

executat o treime din pedeapsă. Din prejudiciul de 60 de milioane
de euro, statul a recuperat puțin peste r8 milioane. Sediul trus
tului din Turnul Grivco și sediul Antenelor din Șoseaua Bucu
rești Ploiești au fost executate silit. Postul TV Antena 3, care a
atacat DNA ani de zile, continuă să funcționeze. După ieșirea din
închisoare, Dan Voiculescu a evitat aparițiile în presă.
în fine, în aprilie zor 6, Liviu Dragnea, secretar general al PSD, de
venit între timp președintele PSD, era condamnat la 2 ani de în
chisoare cu suspendare în dosarul „Fraude la referendum“. Liderii
partidului se declarau înmărmuriți, dar nu aveau ce face, hotărâ
rea era definitivă. Această condamnare, deși nu era cu executare,
l-a împiedicat pe Dragnea să devină prim-ministru al României
după ce, în toamna aceluiași an, partidul său a câștigat alegerile
parlamentare. Trei ani mai târziu, în mai 2029, Liviu Dragnea era
condamnat definitiv la 3 ani și jumătate de închisoare într-un alt
dosar instrumentat de DNA. Odată intrat în închisoare avea să
piardă funcția de președinte al Camerei Deputaților și funcția de
președinte al partidului. Atunci când a fost încarcerat era consi
derat cel mai influent politician al momentului.
Toți acești potentați ai vremurilor lor au fost găsiți vinovați de

instanțe și, cu două excepții, au ajuns în spatele gratiilor. Toți,
fără excepție, au reclamat că sunt victimele unor abuzuri ale pro
curorilor și că dosarele lor sunt dosare politice. Ne-au ironizat,
insultat și calomniat zi de zi, considerându-ne instrumente ale
celor care urmăreau un singur scop: scoaterea lor, oameni onești
și politicieni merituoși, din viața politică. înverșunarea și tiradele
lor erau preluate și augmentate de presa de casă, care se declara
convinsă că dosarele erau niște focuri de paie și nu puteau să aibă
un alt deznodământ decât absolvirea de orice vină a acuzaților,
în acele momente timpul s-a dovedit a fi principalul nostru ad
versar, întrucât hotărârile instanțelor veneau greu. A trebuit să
așteptăm să treacă anii pentru a dovedi că nu am greșit. Până la
urmă au venit și nu le-au dat dreptate lor.
514 DANIEL MORAR

Provizorat
Orgolii. Interese. Subiectivism. Nedreptăți
în vara lui 2012 presa publica o listă cu persoane publice avansate

în diverse grade militare, înainte ca Gabriel Oprea să părăsească
Guvernul. Aici se regăseau deputați, miniștri, chiar prim-minis
trul Mihai Răzvan Ungureanu, secretari de stat, primari, preșe
dinți de consilii județene, dar și jurnaliști. Printre aceștia se aflau
cunoștințele noastre Sorin Apostu, primarul Clujului, Radu Bica,
vicepreședintele Consiliului județean Cluj ori Cristian Poteraș,
primarul Sectorului 6 din București, care urmau să fie condam
nați pentru fapte de corupție și încarcerați1. La scurt timp, noul
ministru al apărării naționale, Corneliu Dobrițoiu, a anunțat pu
blic că și Codruța Kbvesi putea fi salutată cu mâna la chipiu, în
trucât primise gradul de colonel, deși nu a făcut armata. Apoi au
apărut informații despre alți magistrați de la vârful Ministerului
Public care au beneficiat de aceste avansări secrete, printre care
Marius lacob, Codruț Olaru și Horia Șelaru2. Așa s-a iscat scanda
lul public „Robe civile cu epoleți“, în urma căruia Codruța Kdvesi
a ieșit în presă pentru a susține insistent că a fost făcută colonel
fără voia ei, adică fără să fi cerut și fără să fi știut nimic despre
demersul ministrului Oprea. Lumea nu o prea credea și nu o cre
deam nici eu. într-o discuție telefonică în care se plângea că se
urmărește compromiterea ei, i-am spus că nu ar fi trebuit să ac
cepte avansarea militară, mai ales că nu avea nimic de-a face cu
armata, însă îmi repeta că gradul de colonel l-a primit din senin,
fără să fi discutat cu cineva despre acest lucru. I-am replicat că era
PROVIZORAT 515
improbabil ca lucrurile să se fi petrecut așa, eu însumi având pro
pria experiență pe subiect, și a recunoscut până la urmă că a avut
o discuție sumară cu Gabriel Oprea în care acesta i-a spus că îi
oferă gradul de colonel, dar că ea a crezut că e o glumă. Puțin mai
târziu, ministrul a justificat avansările în rândul magistraților
prin aceea că Kbvesi, ca și ceilalți, de altfel, erau parteneri de în
credere ai armatei române.
Nu a fost nici o glumă, după cum s-a văzut, discuțiile purtate
pe subiect fiind cât se poate de clare și serioase. Ea ar fi trebuit să-1
cunoască pe ministru, doar „Gabi“ era prietenul ei, și nu știu să fi
avut simțul umorului. Așa cum l-am cunoscut, Oprea părea tot
timpul grav, nu-și permitea să ia lucrurile în derizoriu și era mar
cat de povara misiunii pe care o avea de dus în slujba țării și a
neamului românesc, nu degeaba a fost supranumit „interes na
țional“. Presa se întreba de ce dintre înalții magistrați procurori
aflați în funcție doar eu nu fusesem avansat la gradul de colonel,
emițând ipoteza că poate din cauză că eram deja general. Nu eram
nici una, nici alta. Gabriel Oprea îmi propusese și mie gradul de
colonel în armata română, propunerea venind prin șeful secției
militare din DNA, generalul fean Alexandru. L-am întrebat pe
acesta de ce vrea ministrul să mi dea gradul de colonel din mo
ment ce eu eram doar un soldat, neinstruit pe de-a întregul, care
a urât armata pe perioada încorporării și care a fost scos din
evidența militară pentru motive medicale. E o ofertă, poate să
facă asta, mi s-a răspuns. I-am transmis ministrului că nu accept
gradul de colonel, că mi se pare prea puțin din moment ce eu
aveam în subordine generali ai armatei. Glumeam, evident, dar,
așa cum v-am spus, Oprea nu avea simțul umorului și mi-a co
municat că el îmi poate acorda doar gradul de colonel, urmând
ca președintele statului să mi-1 acorde pe cel de general, că mi-a
studiat dosarul militar, era în ordine, și că totul se putea face fără
probleme. Eram iritat de insistența lui, totul mi se părea un abuz,
și i am transmis refuzul meu categoric și explicit, atrăgându-le,
în același timp, atenția procurorilor din DNA să nu accepte vreo
propunere de avansare în grade militare venită din partea lui
Gabriel Oprea.
516 DANIEL MORAR

Iată de ce nu o crezusem pe Codruța când îmi spusese că nu
știa că va fi făcută colonel de armată. Ceilalți au tăcut și nu au
avut vreo poziție publică vizavi de avansarea lor în grad. Tot pe
tăcute, doi dintre ei, Marius lacob și Codruț Olaru, au primit ul
terior gradul de general al armatei române de la președintele Bă
sescu, deși avusesem o discuție cu acesta din urmă și se arătase
de acord cu mine că avansările erau un abuz și o practică inco
rectă. De fapt, grupul coloneilor avansați în secret se voia o altă
grupare de influență și relaționare, care se adăuga celor constitu
ite de absolvenții Colegiului Național de Apărare ori de cei ai
Academiei Naționale de Informații. Civili, cu importante poziții
în statul român, erau convinși că menținerea lor în angrenajul
puterii depindea în mare măsură de fidelitatea și apartenența lor
la structuri militare.
Gradați sau nu, în septembrie 2012, eram atenți la discuțiile
despre numirea noilor șefi în Ministerul Public, care se dovedeau
mai încinse ca niciodată. Premierul Ponta îi cerea noului minis
tru al justiției, Mona Pivniceru, să demareze procedura pentru
numirile șefilor PÎCCJ și DNA. Președintele Băsescu susținea pu
blic că opțiunea lui era să mă numească pe mine procuror general,
iar pe Codruța Kdveși, procuror-șef al DNA, însă se lovea de aii
anța politică aflată la putere, USL, care nici nu voia să audă de
această variantă. Președintele PNL, Crin Antonescu, declara că
rocada Kovesi-Morar este inacceptabilă și scandaloasă și că nu
poate fi vreo înțelegere sau negociere în acest sens nici cu Băsescu,
nici cu Barroso și nici cu doamna Redding. Cei de la PSD anunțau
că așa ceva este inadmisibil din punct de vedere legal și ar încălca
chiar Constituția. în același timp, Comisia Europeană cerea ca
procedura de numire în aceste funcții să fie transparentă, rigu
roasă și la ea să aibă acces cât mai mulți procurori, iar Consiliul
Afaceri Generale al UE atrăgea atenția că este important, pentru
atingerea de către România a obiectivelor MCV, ca progresele fă
cute de PÎCCJ și de DNA să fie continuate și de noile conduceri ale
celor două instituții judiciare.
în acest context, în 17 septembrie, Mona Pivniceru a anunțat
începerea demersurilor pentru selectarea noului procuror general
PROVIZORAT 517
și a noului procuror-șef al DNA, cerându le procurorilor să se
înscrie în procedură. Fără să fie forțată de cineva, ea a afirmat că
dosarul „Trofeul calității“ e unul politic5 și că oricine are o șansă
în procedura pe care o inițiase, mai puțin Daniel Morar. Eu de
clarasem încă din 9 septembrie că nu am de gând să particip la
farsa ministrului justiției, întrucât știam că nu mă va propune
nimeni procuror general tocmai datorită activității DNA din ul
timii șapte ani.
La Cotroceni, împreună cu Kovesi, am avut discuții cu preșe
dintele, care ne îndemna să ne depunem candidaturile pentru cele
două poziții, spunându-ne că ar trebui să avem amândoi aceeași
abordare și că are încredere că va reuși, cu sprijinul președintelui
Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, să obțină nominalizările
noastre, l-am spus că eu luasem deja decizia să nu îmi depun can
didatura, întrucât opoziția USL față de persoana mea era evidentă,
manifestată public în mod repetat, iar ministrul justiției nu a
lăsat loc la interpretări, astfel că pentru mine procedura era fără
șanse. Traian Băsescu a spus că, în aceste condiții, nici Codruța
Kovesi nu ar trebui să participe la procedură, însă Codruța nu a
fost de acord, spunându ne că mandatul ei expiră, că are nevoie
de o funcție și că, dacă nu i se oferă ceva, își va depune candida
tura pentru șefia DNA. Eram surprins, îmi spusese în repetate
rânduri că nu o interesează DNA, nu știam ce relații are cu noua
putere politică și cum își evaluează șansele, însă i-am amintit că
postul creat pentru mine la Bruxelles, în 2009, era liber. Președin
tele a vorbit cu ambasadorul României la UE, Mihnea Motoc, care
i-a confirmat că postul nu era ocupat, și așa a ajuns colega mea să
fie detașată la Ministerul Afacerilor de Externe, pentru o perioadă
de trei ani, urmând a ocupa funcția de înalt reprezentant la Mi
siunea României la Bruxelles pe probleme privind reforma justi
ției și lupta anticorupție. Public declara însă că nu exclude o
candidatură pentru șefia DNA și nici o altă funcție ce presupune
activități privind MCV. S-a înscris, de altfel, în procedura pentru
funcția de procuror-șef al DNA, dar a renunțat apoi și nu s-a pre
zentat la interviu.
Eu mi-am păstrat poziția inițială, nu mi-am depus candida
tura, știind că ministrul justiției are două variante: fie face pro
518 DANIEL MORAR

puneri ignorând orice procedură și își asumă numirile din moment
ce legea îi permite asta, fie urmează o procedură transparentă și
corectă, în care fiecare candidat să aibă șanse. Europarlamentarul
PNL Renate Weber mergea pe prima variantă și declara că șeful
DNA și al Parchetului general nu ar trebui ales prin depunere de
dosare, întrucât o astfel de procedură excedează cadrului legal:
„Mie mi se pare că ne îndreptăm un pic spre un concurs de fru
musețe, fiindcă trebuie să alegi din toată masa procurorilor din
această țară, așa cum s-a întâmplat și în 2005, și nu dintre cei în
scriși într-o competiție. Nu cred că este normal să fie pe baza de
înscrieri. Mi se pare puțin nefiresc, în condițiile în care legea în
vigoare îi dă dreptul ministrului justiției să aleagă cea mai bună,
competentă și morală persoană. Nu ar trebui să alegem numai
dintre cei care s-au înscris la un moment dat“4. Prim-ministrul
Ponta replica, din contră, că procurorul general al României și
procurorul-șef al DNA vor fi propuși doar din rândul celor care
candidează.
La întâlnirea de la Cotroceni s-a stabilit ca din momentul ex
pirării mandatului Codruței Kovesi să fiu delegat în funcția de
prim-adjunct a] procurorului general și să asigur astfel conduce
rea Ministerului Public până la numirea unui nou procuror ge
neral, astfel că, în 2 octombrie 2012, Kovesi, a semnat ordinul prin
care mă delega în respectiva funcție.
După ce am asumat atribuțiile procurorului general, am luat
pulsul instituției și am realizat că lucrurile nu erau cu mult dife
rite față de cum se vedeau din afară. PÎCCJ părea și era o instituție
ineficientă pentru că procurorii din Secția de urmărire penală
lucrau la limita de avarie. Competența dată prin lege acestui par
chet nu era una care să-i solicite zilnic, iar de la parchetele inferi
oare nu preluau dosare, astfel că se simțeau ca la sanatoriu.
Relaxați. Am spus asta public, imediat ce am văzut cum stau lu
crurile, și, pentru că s-au arătat revoltați, le-am demonstrat că
datele statistice, comparative cu cele ale DNA și DIICOT, îi făceau
de rușine. în plus, marile restanțe ale PÎCCJ, dosarele „Revoluției“
și al „Mineriadei“, nu erau soluționate, deși trecuseră mai mult
de 20 de ani de la dramaticele evenimente. Lucrurile nu stăteau
PROVIZORAT 519
mai bine nici la parchetele de pe lângă curțile de apel, activitatea
acestora fiind total insuficientă. îmi doream să schimb ceva, însă
știam că pentru asta e nevoie de timp, adică exact ceea ce mie îmi
lipsea. Eram în provizorat și eram conștient că nu aveam cum s.i
mișc lucrurile în scurtul timp disponibil, dar nu mi-arn schimba I
atitudinea pe care o avusesem la DNA. Mă manifestam ca și când
aș fi fost numit pentru un mandat de 3 ani și le-am cerut pro
curorilor să muncească. Am preluat dosare și le-am dat de lucru.
Am reușit să-i conving că trebuie să sesizeze instanțele de ju
decată în dosarele cu senatorii și deputății care își angajaseră ru
dele la cabinetele lor parlamentare. Erau peste 20 de situații
identificate, cu care Agenția Națională de Integritate sesizase
parchetul, numai că procurorii se manifestau reticent în a for
mula acuzațiile. într-o discuție anterioară cu Codruța Kbvesi,
aceasta îmi împărtășise temerile ei legate de o posibilă achitare a
tuturor acestor parlamentari dacă i ar fi trimis în judecată. Așa
că, întrucât în momentul în care am ajuns acolo dosarele erau în
aceeași fază, am avut discuții cu procurorii de caz și cu șefii lor
direcți și le-am spus că, din punctul meu de vedere, fiind întrunite
indiscutabil elementele infracțiunii de conflict de interese, ar
trebui sesizată instanța supremă. Am procedat în acest fel, iar
ulterior ÎCCJ i-a găsit vinovați, punându-se, astfel, capăt unei prac
tici nocive a parlamentarilor români.
în februarie 2013 s-a desfășurat, ca în fiecare alt an, ședința de
bilanț a Ministerului Public în prezența tuturor procurorilor-șefi
din țară. După ce adjunctul procurorului general PÎCCJ a prezen
tat rezultatele din anul precedent, am intervenit și le am spus
procurorilor generali de la parchetele curților de apel că activita
tea lor era total ineficientă și orientată spre soluționarea unor
dosare a căror complexitate nu ar da bătăi de cap nici măcar unui
procuror stagiar, cerându-le să-mi ofere o explicație. A fost o tă
cere apăsătoare, nici măcar unul nu a încercat o minimă justifi
care. Nu-mi puteau spune povești, lucrasem la toate nivelurile de
parchet și cunoșteam cum merg lucrurile, iar ei știau asta. Acea
tăcere apăsătoare și jenantă m-a făcut să realizez că generam frică,
procurorilor le era frică de mine. Și, deși știam că frica ar fi putut
520 DANIEL MORAR

li calea de a-i face să lucreze, să se angajeze în investigații serioase,
calea de a face din întreg Ministerul Public o instituție eficientă,
de nivelul DNA, mi-am dat seama că nu pot lucra în acest mod și
că nu îmi doresc asta. Pentru un moment m-am speriat eu însumi
de teama pe care o simțeam în aer și apoi am realizat că tocmai
starea de interimat mă va salva. Pe mine și pe ei.
Fiind conducătorul Ministerului Public eram și membru de
drept în CSM, astfel că am ajuns să fiu implicat în procedura de
numire a procurorului general al PÎCCJ și a procurorului-șef al
DNA. Ministrul justiției terminase interviurile cu procurorii în
scriși în procedură și îi selectase pe doi dintre aceștia. Tiberiu
N ițu era propus pentru funcția de procuror general al PÎCCJ, iar
loan Irimie, zis Nucu, amicul meu de la Cluj, pentru poziția de
procuror-șef al DNA. Presa îi cataloga ca fiind doi procurori con
troversați5, însă îi cunoșteam pe amândoi și aș fi spus că nu era
caracterizarea corectă. Nu asta era problema lor, ci faptul că Mona
Pivniceru îi alesese dintre „exoticii“ care s-au înscris la interviu.
I a întâlnirile prealabile pe care le avusese cu procurorii, în scopul
de a-i convinge să aplice pentru aceste poziții, ministrul a fost
। n trebat ce va face dacă în procedură se vor înscrie doar exotici. A
răspuns că va alege dintre exotici.
în data de 22 noiembrie a avut loc interviul candidaților în
lața Secției de procurori a CSM. A fost un spectacol. Nițu, fost
prim-adjunct al procurorului general Kovesi, își masca lipsa de
substanță și de rezultate prin replici acide și obraznice. Era stresat,
suspicios și a refuzat să ne spună care au fost rezultatele PÎCCJ
atunci când a condus Secția de urmărire penală. Am răspuns eu
111 locul lui: nici un dosar instrumentat care să privească comba
terea corupției, investigarea spălării de bani ori a conflictelor de
interese. Ne-a asigurat însă că are capacitate de efort. Irimie nu
întocmise nici un rechizitoriu în ultimul an de activitate pe mo
tiv că „a instrumentat doar dosarele care i-au fost repartizate“,
asigurându-ne că puterea de muncă și abilitățile sale sunt cele
care contează. Ne-a mai spus că un defect al lui este că are prea
mare încredere în oameni. Mona Pivniceru îi încuraja, le lua apă
rarea și îi corecta discret. Rezultatul interviului a fost 5-1, votului
PROVIZORAT 521
negativ unanim al procurorilor din cadrul secției contrapunim
du-i-se doar votul în favoare al ministrului justiției. Presa titra;
Procurorii Monei „sunt zero barat“6. Președintele Băsescu a respi ns
cele două propuneri și așa s-a încheiat prima procedură a Monei
Pivniceru. Ministrul a anunțat că va demara o nouă procedură
între timp, președintele Băsescu m-a numit judecător al Cur) i I
Constituționale, semnând decretul în 25 martie 2013 pentru un
mandat de 9 ani care urma să înceapă în iunie 2013. în același
timp s-a anunțat și nominalizarea Monei Pivniceru pentru ace
eași poziție din partea Senatului. Presa remarca animozitățile
dintre noi și cataloga numirea mea ca fiind surpriza lui Băsescu.
De fapt, istoria acestei numiri este simplă. Președintele era nemul
țumit că nu reușea să obțină nominalizarea mea pentru funcția
de procuror general al României, astfel că mi a făcut propunerea
pentru funcția de judecător CCR, pentru care numirea depindea
doar de el. Eu i-am spus că, chiar dacă aș putea să aleg între poziț ia
de procuror general al țării și judecător constituțional, aș alege o
pe cea din urmă. Nu mințeam, mă simțeam epuizat.
La data de 2 aprilie 2013, CSM a dispus prelungirea detașării
mele în poziția de șef al Ministerului Public întrucât funcția de
procuror general era în continuare vacantă, la fel cum vacante
erau toate funcțiile de conducere de la vârful parchetelor.
La un moment dat, în martie, am fost sunat de președintele
Băsescu, care mi a spus că s-a gândit la Codruța Kbvesi pentru
șefia DNA, la Alina Bica pentru șefia DIICOT și la Bogdan Licu
pentru poziția de adjunct la PÎCCJ. Știam deja că aceștia sunt sus
ținuți pentru aceste poziții fie de SRI, fie de Elena Udrea, ori și de
unii, și de alții, astfel că m-am exprimat în sensul că nu sunt ale
gerile potrivite și că nu ar trebui să-i numească. Discuția s-a în
cheiat aici, după care, în spațiul public, au apărut numele lui
Tiberiu Nițu pentru funcția de procuror general al PÎCCJ și al
Codruței Kbvesi pentru funcția de procuror-șef al DNA. Acesta a
fost contextul în care, pe 2 aprilie, intr-un interviu la un post de
televiziune, mi am manifestat public nemulțumirea că la DNA
nu este propus șef un procuror din interiorul structurii, în condi
țiile în care performanțele acestei instituții aparțineau în
522 DANIEL MORAR

totalitate procurorilor anticorupție, și nicidecum Codruței Kovesi
sau altcuiva. Mai spuneam despre aceasta că nu are nici un fel de
experiență sau expertiză în domeniu. Vorbeam degeaba, presa
din zilele următoare anunțând înțelegerea deja făcută între pre
ședințele Băsescu și prim-ministrul Ponta: Kovesi era susținută
de președinte, iar Nițu de către premier7.
întrucât Mona Pivniceru își anunțase demisia din funcția de
ministru al justiției, Ponta și-a asumat interimatul funcției, pre
cum și cele două propuneri, fără a mai urma vreo procedură de
selecție. După ce am devenit colegi la CCR, Mona Pivniceru mi-a
povestit că a demisionat tocmai pentru că i se ceruse să nu mai
urmeze nici o procedură de selecție transparentă și să facă cele
două propuneri agreate de premier și președinte, dar că ea a refu
zat. Numirii lui Kovesi i se opuneau totuși ceilalți doi lideri ai
partidelor care formau coaliția de guvernare, Crin Antonescu și
I )an Voiculescu, mogulul media poreclit Varanul. Oarecum para
doxal, această opoziție a fost transformată de susținătorii Codru
ței într-un argument pentru numirea ei, spunându-se că dacă un
individ cercetat penal se opune numirii sale înseamnă că numi
rea e justificată. Sub titlul „Trocul numit Kovesi: Este furia vara
oilor un criteriu?“, presa afirma că șef la DNA ar fi trebuit să fie
o urnit un om din DNA, iar formula „Kovesi îi turbează pe varani“
chiar nu este un criteriu8. Ironic, tot în presa acelor zile, se scria
despre misterele alianței Voiculescu-Morar, întrucât amândoi ne
opuneam numirii lui Kovesi. Motivele noastre erau diferite, eu
le am explicat public și nepublic, nu puteam fi în partizanat cu
Voiculescu, pe care procurorii conduși de mine îl trimiseseră în
judecată și pe care instanțele 1-au condamnat ulterior la io de
închisoare.
Cert este că Băsescu și Ponta luaseră decizia să facă numirile
i n lipsa oricărei proceduri de selecție. Noi, membrii CSM, nu eram
de acord cu asta și, cum procedura legală nu putea evita avizul
(Consiliului, cu rol consultativ ce-i drept, i-am transmis ministru-
I ui interimar al justiției că va primi aviz negativ dacă nu urmează
o procedură de selecție transparentă. Părea că a înțeles din mo
ment ce atunci când a ieșit de la ședința CSM a declarat că va urma
PROVIZORAT 523
o asemenea procedură și abia apoi va face propunerile către pi e
ședințe. Totuși în zilele imediat următoare a anunțat nominal i/.l
rile pentru funcțiile vacante de la vârful Ministerului Publ ic, 1.11.1
vreo selecție: Tiberiu Nițu, Codruța Kovesi, Bogdan Licu, Codruț
Olaru și Alina Bica. Presa a criticat aceste propuneri făcute în de
trimentul procedurilor democratice, remarcând că persoanele
negociate de Ponta și Băsescu fac parte din aceeași categorie, .1
celor adaptabile care respectă regulile și prețuiesc sistemul, șl
apreciind că președintele o acceptă pe Kovesi tocmai pentru ,1
salva într o oarecare măsură ceea ce au construit în ultimii ani
procurorii anticorupție.
Ce se întâmplase? Am aflat că președintele s-a înfuriat pe
mine pentru că declarasem public că opțiunea sa pentru șefia
DNA nu era cea potrivită și pentru că ceream o procedură trans
parentă de selecție pentru toate funcțiile, așa cum solicita, de
altfel, și Comisia Europeană. A declarat că va urma doar cerințele
prevăzute de lege, care nu prevedeau o procedură de selecție, și
că nu are nici un motiv să creadă că propunerile făcute vor detei
mina sincope în actul de justiție. Apăsat, ne-a spus tuturor că
responsabilitatea numirii șefilor de parchete nu aparține nici
partidelor politice, nici procurorilor și nici societății civile, ci mi
nistrului justiției și președintelui. Tehnic avea dreptate, legea îl
îndreptățea să procedeze în acest mod, iar el și-a asumat numirile.
Avea dreptate și când spunea că m-a vrut pe mine la PÎCCJ și pe
Kovesi la DNA, dar nu s-a putut. Eu știam foarte bine asta și mi se
părea nedrept când presa și societatea civilă îl acuzau că a renun
țat la mine prea ușor. Acum însă l-a deranjat poziția mea publică
și m a acuzat că îmi depășesc atribuțiile și că dau naștere chiar
unui conflict juridic de natură constituțională între autoritățile
statului. Am luat act de poziția președintelui și mi-am anunțat
demisia de la vârful Ministerului Public, declarând că intenția
mea era aceea de a rezolva problemele, nicidecum de a le crea, și
trebuind să accept totodată că numirea procurorilor-șefi de la ni
vel înalt este o înțelegere exclusiv între actorii politici.
în zilele următoare au continuat dezbaterile pe marginea op
țiunilor președintelui Băsescu. Se vorbea ba de un „compromis
524 DANIEL MORAR

loxic“, ba de faptul că președintele nu ar fi putut niciodată să mă
impună procuror general în fața unui USL condus de Ponta, An
lonescu și Voiculescu, care câștigase alegerile cu 70%, și atunci a
ales să fie pragmatic și să salveze ce se putea salva. Eu eram con
siderat o victimă a acestui compromis. De dragul adevărului tre
buie să spun că nu am fost deloc o victimă. Președintele Băsescu
s a purtat corect cu mine, m-a vrut în funcția de procuror general,
111 să amândoi am ajuns la concluzia că, din cauza dosarelor întoc
mite de DNA cât timp am fost acolo, care au vizat membri mar
canți ai partidelor aflate acum la putere, acest lucru nu era
icalizabil și, prin urmare, trebuia să se ajungă la un compromis.
Așa fiind, din punctul meu de vedere, problema era pusă greșit,
pentru că nu era vorba despre mine, ci dacă atât persoana propusă
să mă înlocuiască, cât și celelalte propuse pentru funcțiile de con
ducere reprezentau niște persoane conturate, care ar fi putut să
iacă performanță în sistemul parchetelor. Altfel spus, întrebarea
era dacă înțelegerea a vizat oamenii potriviți, respectiv dacă acest
compromis a meritat să fie făcut. Presa nota că nici unul dintre
cei nominalizați nu avea un CV consistent și că „ei mai degrabă
au primit ceva decât au oferit ceva sistemului de justiție“9, obser
vând, în același timp, rolul jucat de alianța Ponta-Udrea în alege
rea celor propuși10.
Răspunsul meu era că înțelegerea și compromisul nu au fost
Iacute pentru persoanele potrivite, iar cele ce aveau să se întâm
ple ulterior urmau să-mi dea dreptate. Traian Băsescu, unul din
1 re cei mai inteligenți oameni pe care i-am cunoscut și fără de care
detașarea justiției de factorul politic nu ar fi fost posibilă, își dă
dea seama repede ce fel de oameni are în fața lui și tocmai de aceea
nu am înțeles de ce a susținut sau a acceptat aceste propuneri. Cu
Ponta și USL a fost nevoit să negocieze, dar cu Elena Udrea și cu
SRI nu. Era versat, știa că fiecare își are propriile interese, atât
Maior, Coldea, cât și Udrea, eu personal i-am spus că propunerile,
cu excepția lui Nițu, vin mai mult din acea direcție decât de la
Ponta. Nu pot conchide decât că președintele a știut foarte bine
aceste lucruri și le-a asumat. Nu e responsabil, desigur, de actele
ulterioare ale celor numiți, juridic vorbind, dar ar fi putut face
alte alegeri.
PROVIZORAT 525
Revenind, procedura legală de numire presupunea emiten .1
avizului CSM pentru fiecare propunere făcută de ministrul jusll
ției, înainte ca aceasta să fie înaintată președintelui. Or unul di 11
tre cei care trebuiau să se prezinte în fața Secției de procurori ,1
CSM era din nou Tiberiu Nițu care, în urmă cu 5 luni, propui
pentru aceeași funcție de procuror general, primise avizul neg.it 1 v
cu un zdrobitor scor de 5-1. Opinia publică era curioasă. Jurnaliș
tii scriau că, pentru a fi consecvent, CSM nu-i putea da aviz po/i
tiv lui Nițu după ce în urmă cu câteva luni l-a respins drept
incompetent". Presa din 10 mai 2013 titra însă: „Surpriză la CSM,
aviz pozitiv pentru toți candidații la șefia parchetelor“, relatând
că audierile precedente au expus incompetența și inconsistenti
celor doi candidați, dar, „de data aceasta, audierile au arătat ui
totul altfel, ca o formalitate sau ca o piesă cu final cunoscut. N i | ti
a fost la fel de penibil, iar Kóvesi, lipsită, ca de obicei, de sub
stanță“12. Alți editorialiști scriau că Secția de procurori a CSM .1
fost domesticită și a acceptat toate propunerile, deși prestația Iul
Nițu a continuat să fie lamentabilă, și că din afacerea avizului
pozitiv CSM a ieșit complet decredibilizat, pentru că „nu va reuși
să convingă pe nimeni că broscoiul râios de acum cinci luni, în
conjurat de cele mai negre culori în motivarea deciziei, s-a mc
tamorfozat într-un procuror competent, integru, cu viziune,
coloană vertebrală și rezultate în lupta anticorupție“13.
Criticile și revolta presei în fața avizului pozitiv emis de CSM
pentru Nițu erau firești. în mai, eu nu mai eram în CSM, dar am
fost unul dintre cei care îl ascultaseră în noiembrie 2012, la pre
cedenta lui prezență în fața Secției de procurori, alături de Oana
Hăineală, George Muscalu, Florentina Gavadia și Gabor Bogdan.
Atunci toți am căzut de acord că personalitatea candidatului, ex
periența, abilitățile și CV nu-1 recomandă, nici pe departe, pentru
cea mai înaltă funcție din Ministerul Public, așa că toți cei cinci
membri ai secției i am dat aviz negativ. Iată că după cinci luni, cu
excepția Oanei Hăineală, ceilalți membri CSM i-au dat aviz pozi
tiv. George Muscalu, Florentina Gavadia și Gabor Bogdan au uitat
de faptul că CSM este, potrivit Constituției, garantul independen
ței justiției și au devenit garanții înțelegerilor politice pentru
526 DANIEL MORAR

numirea șefilor de parchete. Au făcut din CSM o instituție înco
lonată, comodă pentru puterea politică. Se adaptau din mers.
S-a adaptat și președintele Băsescu care, după ce 1 respinsese
inițial, l-a numit pe Nițu procuror general, declarând că l-a reeva
luat. Kovesi a fost numită șefă la DNA, Bica la DIICOT, Lieu a fost
numit prim-adjunct al procurorului general PÎCCJ, iar Olaru,
adjunct al procurorului general PÎCCJ. Cele întâmplate ulterior
.iveau să arate că alegerile nu au fost cele potrivite.
I’iberiu Nițu a executat ordinele USL și, în octombrie 2013, l-a
schimbat din funcție pe procurorul-șef Lucian Papici din cadrul
DNA după ce acesta întocmise rechizitoriul prin care îl trimitea
1 n j udecată pe Liviu Dragnea în dosarul fraudării referend umului.
Procurorii conduși de el au îngropat toate celelalte dosare legate
de referendum după ce Ponta a declarat că sunt dosare politice. A
sfârșit prin a fi urmărit penal într-un dosar deschis abuziv de pro
curorii Codruței Kovesi și în care, la final, s-a dispus clasarea, dar
din cauza căruia a fost silit să demisioneze din funcția de procuror
general.
(bdruța Kovesi a început bine la DNA. A continuat anchetele

mari aflate pe masa procurorilor și a deschis noi investigații de
anvergură, obținând condamnări în câteva dosare importante.
I Jinamismul ei și al procurorilor anticorupție era vizibil. A impli
cat însă serviciile de informații în activitatea investigativă și de
cercetare penală a procurorilor, lansându-se într-o cruciadă con
I uză. La preluarea șefiei DNA a găsit o instituție cu un procent de
90% rată de condamnare, iar la plecare a lăsat-o cu un procent de
condamnare situat abia peste 50%, înregistrând soluții de achitare
in aproape jumătate din cazuri. A concediat sau a determinat ple
carea din DNA a celor mai buni procurori, iar rezultatele s-au văzut.
Alina Bica a fost cercetată, arestată și condamnată penal, fiind
I ugită din țară și urmărită internațional.
Ceilalți, Olaru și Licu, au fost acuzați amândoi de plagiat pen
Iru tezele lor de doctorat. în mai 2021 CNATDCU i-a retras lui
Codruț Olaru titlul de doctor pentru plagiat „grosier“14. Bogdan
I .icu a fost acuzat că a plagiat mai mult de jumătate din teza sa de
PROVIZORAT 527
doctorat obținută la Academia Națională de Informații din st rtll!
tura SRI și nu a mai așteptat verdictul CNATDCU, declarând < .1
renunță la titlul de doctor. La fost refuzată cererea, însă nu ,t
lăsat, cerând în instanței să-i recunoască acest drept. O primă in
stanță i-a respins solicitarea pentru că noi decisesem la Curți ,i
Constituțională că acest lucru nu este posibil, însă înalta Cui Ic
de Casație și Justiție a trecut peste asta și i-a dat satisfacție15, I
Alte două evenimente derulate la CSM, în scurta perioadă in
care am fost membru, pun în lumină fața subiectivă și popul ist .1
a acestui organism, pe de o parte, precum și atitudinea intoleranta
a maselor de magistrați, pe de altă parte. în data de 4 ianuarie 201 <
au avut loc alegerile prin care CSM își stabilea noua conducere
anuală. Rezultatul votului consemna o premieră absolută penii 11
justiția din România: un procuror era ales președinte al CSM. în
mod tradițional, determinat de structura acestui for din care fă
ceau parte 9 judecători și doar 5 procurori, funcția de președinte
revenea unui judecător, iar cea de vicepreședinte unui procuror
Acum însă Oana Hăineală câștigase alegerile cu 10 voturi, în de
trimentul judecătorului Aron, care obținuse doar 8 voturi. Mem
brii Secției de judecători, prin vocile lui Horațiu Dumbravă și
Toni Neacșu, erau consternați și revoltați. Le ținea isonul minis
trul justiției, Mona Pivniceru. Dumbravă și-a ieșit din fire și ame
nința că nu va mai susține statutul actual al procurorului, iterând
că doar judecătorii alcătuiesc adevărata magistratură, astfel că
alegerea unui procuror în fruntea CSM i se părea o adevărată im
pietate. Lam replicat că, în parte, ar putea să aibă dreptate, dar că,
din perspectiva posibilității ocupării acestei funcții, nici Consti
tuția și nici legea nu fac vreo diferență, iar judecătorii nu au mo
tive să fie supărați pe procurori, care și-au susținut candidatul,
din moment ce doar voturile acestora nu ar fi fost suficiente pen
tru a câștiga președinția Consiliului. Noi eram 5 procurori, or
Hăineală obținuse 10 voturi, astfel că, presupunând că cei 2 re
prezentanți ai societății civile au votat cu ea, tot mai rămâneau 3
voturi care nu puteau să vină decât de la judecători. Ei știau asta
și erau furioși. Lau identificat imediat: Alina Ghica, Cristi Danileț
și Livia Stanciu, și i-au acuzat în acea ședință și în cele ulterioare
528 DANIEL MORAR

de Irădarea intereselor judecătorilor. Primii doi și-au asumat vo
iul, dar Livia Stanciu a negat continuu că ar fi votat pentru Hăi
ne.dă. Se pare însă că judecătorii își însemnaseră buletinele de
voi și așa i-au identificat pe cei trei, iar pe Stanciu au acuzat-o și
de minciună.
După aceste alegeri ședințele de plen au devenit teribil de ten-
umate. Judecătorii nu puteau trece peste faptul că sunt conduși
de un procuror, au creat o atmosferă beligerantă, cu amenințarea
< ontinuă că o vor revoca pe Oana Hăineală din funcția de preșe
dinte. Eram prezent la fiecare din aceste ședințe și îi înfruntam
permanent, spunându-le că legea nu e de partea lor în acest de
mers. Nu au reușit ce și-au propus, însă, presați de asociațiile de
|tidecători, și-au continuat lupta în alt plan, care a condus la o altă
premieră în justiția postdecembristă: revocarea unor membri ai
(Consiliului. Astfel, la nici două luni de la alegerile anuale, la sfâr-
șilul lui februarie 2013, doi dintre „trădători“, Cristi Danileț și
AI i na Ghica, au fost revocați de către plenul CSM din funcțiile de
membri ai Consiliului, la solicitarea și presiunea maselor intri
gate de judecători16. Ar fi revocat-o și pe Livia Stanciu, însă aceasta
era membru de drept al CSM, în virtutea funcției de președinte al
ÎCCJ, și nu membru ales, astfel că îndepărtarea ei nu era posibilă.
Revocarea a venit ca urmare a solicitării adunărilor generale ale
indecătorilor de la nivelul judecătoriilor și curților de apel care
susțineau că cei doi membri CSM nu îi mai reprezintă și că tre
buie să fie înlăturați. Nu a contat că legea stabilea că revocarea
din funcția de membru ales nu se putea face decât pentru neîn-
deplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor spe
cifice funcției, judecătorii care votaseră un procurarea președinte
al CSM trebuiau să plătească. Hotărârile adunărilor generale ale
judecătorilor care au inițiat procedura de revocare erau total ne
motivate în condițiile în care votul atribuit unui membru eligibil,
fie el și procuror, nu putea fi considerat un motiv de revocare.
Pentru a se asigura că membrii CSM vor dispune revocarea
celor doi, magistrații și-au trimis reprezentanții în ședința plenu
lui din 26 februarie. Ședința a fost tensionată și, în afara Liviei Stan
ciu și a mea, nimeni nu i-a întrebat pe acești judecători revoltați
PROVIZORAT 529
care sunt motivele pentru care cer revocarea colegilor lor. Râs
punsul a fost că e decizia adunărilor generale ale judecătorilor
care i-au ales și, prin urmare, nu e nevoie de motive pentru revo
care, din moment ce așa cum i-au ales, tot așa îi și pot da jos. „Ar
trebui să-i întrebați pe fiecare din cei 1500 de judecători care au
votat cu da la revocare“, ni s-a mai replicat17. în zilele anterioare
acestei ședințe, membrilor CSM li se transmisese repetat că, dacii
nu i vor revoca pe cei doi, vor fi cu toții revocați, așa că, în mo
mentul votului, printre decidenți era deja instaurată o vizibilă
stare de temere, o mică teroare chiar. Vorbim aici doar de mem
brii CSM nedeciși sau care erau tentați să respecte legea, întrucât
ceilalți, în frunte cu Horațiu Dumbravă și Toni Neacșu, potențau
ei înșiși revolta maselor de magistrați. Până și așezarea în sală a
fost tactică, fiecărui membru indecis al CSM fiindu-i „atașat“ un
reprezentant al judecătorilor activiști, pentru a se asigura că vo
tează „corect“, deși votul era secret. Rezultatul a fost cel presupus,
însă s-a ajuns la situația ridicolă în care până și unii dintre procu
rorii care au votat-o pe Oana Hăineală președinte, respectiv
George Muscalu, Florentina Gavadia și Gabor Bogdan, au votat
pentru revocarea lui Danileț și Ghica.
A fost, încă o dată, făcută dovada că mulțimile se comportă
gregar, sindicalist, indiferent de nivelul de educație sau de instru
ire al celor care le compun, iar magistrații judecători au demon
strat că teoria psihologiei mulțimilor se validează și prin ei. Aici
era însă mai grav, întrucât judecătorii sunt cei chemați să aplice
legea, să facă dreptate, or ei, într-un elan de indignare, tocmai o
încălcaseră cu bună știință. Refuzau să înțeleagă că un membru
CSM nu poate fi revocat doar pentru că nu a votat așa cum și-ar fi
dorit ei ori pentru că nu mai este popular sau agreat în sistem.
Dacă, așa cum pretindeau ei, un magistrat poate fi ales în CSM pur
și simplu, pentru că așa doresc judecătorii și procurorii alegători,
reciproca nu e valabilă. Odată ales, este protejat de lege, inclusiv
în fața voinței discreționare a maselor de magistrați care l-au ales,
iar revocarea lui poate fi făcută doar în condițiile prevăzute ex
pres de lege. Această axiomă este valabilă pentru orice funcție
publică, inclusiv pentru cele alese, și nu poate fi încălcată nici
chiar de magistrați.
530 DANIEL MORAR

Au pierdut până la urmă în fața Curții Constituționale, încă
i nainte de a ajunge eu acolo. Judecătorii constituționali au statuat
un lucru de bun-simț, și anume că membrii aleși ai CSM își exer
cită atribuțiile constituționale în baza unui mandat reprezentativ,
\•! nu a unuia imperativ. Prin urmare, constata Curtea, magistrații
.1 legători nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Con-
si I iului, iar, in vederea exercitării dreptului de vot, membrul ales
nu primește un mandat expres, ci se pronunță în baza propriilor
convingeri, în limitele legii.
Activitatea mea în CSM a durat puțin peste șase luni, timp în
care am realizat diferența dintre statura și misiunea acestui orga
nism, așa cum sunt ele trasate de Constituție, și modul în care se
manifestă membrii săi. Orgolii, interese, nervi, gălăgie, infatuare,
resentimente, nedreptăți, subiectivism, toate erau prezente și fă
ceau ca CSM să se contureze mai degrabă ca un sindicat al magis-
l t aților decât ca un protector al magistraturii, mai degrabă ca un
apărător al intereselor judecătorilor și procurorilor decât ca ga
lant al independenței justiției. Am plecat de acolo fără nici un
regret, lăsând în urmă toate conflictele și umorile lor. Atunci am
părăsit și magistratura.
Activismui magistraților
Punctul de cotitură. Magistrații, proteste în stradă și în instanțe.
Legea, unealta propriului interes
în 9 iunie 2013, după depunerea jurământului la Cotroceni în fa|4

președintelui Băsescu, mi am început mandatul de judecător al
Curții Constituționale. Intram într-un alt tip de magistratură, nu
mai anchetam oameni, judecam legi și comportamente instituțl
onale. Așa am ajuns să analizez justiția în ansamblul ei și să decid
în legătură cu asta. Din noua postură am avut mai multă tangență
cu magistratura clasică și cu actul de justiție decât aș fi crezut și
decât a lăsat să se vadă activitatea instanței constituționale de
până în acel moment. Noutatea era dată, așa cum aveam să con
stat pe parcurs, de intrarea în vigoare a noilor Coduri, civile și
penale, precum și modificarea comportamentului judecătoriloi
și procurorilor. Deveneau vizibil activiști.
.Judecătorii trebuie să aibă mereu in minte că sarcina lor este ius dicerc, ți |
nu ius dare, să aplice legea, nu s-o facă ori s-o dea. Altminteri, autoritatea
lor va fi asemănătoare celei pe care și-o arogă Biserica Romei, care, sub
pretextul explicării Scripturii, nu șovăie să adauge, să modifice și să pro
clame ceea ce nu se găsește acolo“,
scria în urmă cu peste 400 de ani Francis Bacon în eseul său Despre |
judecători'.
Separația puterilor în stat, cu origini firave încă din Antichi
tate, a fost teoretizată abia de John Locke la aproximativ 80 de ani I
după eseul lui Bacon și a intrat definitiv în patrimoniul omenirii |
la jumătatea secolului al XVIII-lea, prin Montesquieu. A apăruti
ca o reacție împotriva despotismului feudal și a abuzului de I
532 DANIEL MORAR

putere al monarhului și al guvernanților, iar astăzi este un prin-
< ipiu al dreptului constituțional modern.
Potrivit lui Bacon, „judecătorii-trebuie să fie mai degrabă în
v.ițați decât deștepți, mai degrabă respectabili decât dornici de
popularitate și mai degrabă chibzuiți decât siguri pe ei“2.
Revenind în zilele noastre, nu am avut cum să nu constat că
principiul separației puterilor în stat, care a apărut din nevoia de
.1 proteja societatea de abuzurile monarhului și care a evoluat
protejând apoi puterea judecătorească de abuzurile și amestecul
guvernanților, a fost folosit în jurisprudența CCR pentru a proteja
celelalte puteri și societatea, în general, de exagerările magistra
11 lor, fapt ce părea foarte puțin probabil la începuturile justiției
postdecembriste. Am descris deja în această carte că justiția anilor
'90 era destul de reținută, timorată chiar în fața puterii politice,
j vând însă o idee clară: misiunea magistraților este să aplice legea,
iar nu să o facă sau să o comenteze public. Din această perspectivă,
raporturile dintre cele trei puteri erau clare. Trecerea anilor i-a
lăcut pe magistrați să conștientizeze forța pe care o dețin și să și-o
asume, iar asumarea apărea firesc, ca un element inerent al matu
rizării corpului judiciar. Această maturizare a fost percepută și de
। ălre guvernanți, astfel că putem spune că lucrurile stăteau în-
l r un echilibru necesar funcționării unui stat de drept. Cei tentați
să rupă acest echilibru erau în general oamenii politici, iar magis-
I ratura era cea agresată, așa cum am văzut de atâtea ori pe parcur
sul expunerii din carte. Acțiunile la limita legii ale unor magistrați
față de corpul legiuitor și față de guvernanți erau singulare și pu
leau fi explicate în context. Nu aveam de-a face cu o atitudine a
sistemului judiciar sau a unei părți semnificative a acestuia.
Punctul de cotitură I au reprezentat evenimentele de la în
ceputul anului 2017, când magistratura a devenit vizibil acti
vistă. PSD câștigase alegerile parlamentare din decembrie 2016,
avea o majoritate confortabilă în Parlament și formase Guver
nul. La data de 32 ianuarie 2017, Guvernul a adoptat celebra
Ordonanță 13, de modificare și completare a Codului penal și a
(iodului de procedură penală. Scopul declarat al reglementării
I a constituit punerea legislației penale în acord cu deciziile
ACTIVISMUL MAGISTRAȚILOR 533

Curții Constituționale, însă efectele erau, printre altele, cel de
redefinire a unor infracțiuni și de dezincriminare a unor fapte
penale. Aceste modificări legislative, se susținea în spațiul publ ic,
1 ar fi scăpat pe liderul partidului de guvernământ, Liviu Dragne.i,
de dosarele penale pe care le avea la DNA. Actul Guvernului a
generat o reacție puternică a cetățenilor și proteste publice cu
sute de mii de participanți în toată țara. Ignorându-și statutul, I.)
aceste manifestații au participat și unii magistrați, care au popii
larizat apoi în mediul online imagini filmate la proteste, făcân
du și astfel publică poziționarea. Unele ambasade au criticai
ordonanța și, văzând protestele publice, au făcut apel la Guvern
să găsească o soluție pentru criza pe care o iscase. în 4 februarie,
a intervenit public Liviu Dragnea, prezumtivul beneficiar al ac
tului normativ, care anunța că votanții PSD sunt extrem de ner
voși față de „mișcarea soros-istă la care asistăm“, dar că el o să
propună soluții de stingere a conflictului, printre care poate fi
chiar abrogarea ordonanței în discuție. în acest timp, și președin
tele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a lansat o invitație la
dialog, arătând că o eventuală abrogare ar permite o discuție seri
oasă. Spre seară, prim-ministrul Sorin Grindeanu declara că Gu
vernul a auzit vocea străzii și se va reuni de urgență pentru
abrogarea Ordonanței 13. Imediat după declarația prim-ministru
lui, presa anunța că cei r 50.000 de protestatari din Piața Victoriei
au primit cu bucurie vestea abrogării, dar au avertizat că vor con
tinua să urmărească acțiunile Guvernului în perioada următoa
re. A doua zi, în 5 februarie 2017, Guvernul a abrogat ordonanța.
în aceste împrejurări, președintele CSM a sesizat Curtea Con
stituțională cu soluționarea unui presupus conflict juridic- de
natură constituțională între Guvern și Consiliul Superior al Ma
gistraturii, acesta din urmă, în numele justiției, fiind ignorat în
procedura de adoptare a Ordonanței 13, întrucât nu i se ceruse
avizul înaintea adoptării actului normativ. Sesizarea a fost for
mulată la îndemnul președintelui lohannis, deși acesta ar fi putut
el însuși să sesizeze Curtea. Instanța constituțională a respins
sesizarea și, în temeiul principiului separației puterilor în stat, a
reamintit că cei care creează legea nu trebuie să se implice în
534 DANIEL MORAR

aplicarea ei, cei care o execută nu trebuie să se implice în crearea
sau interpretarea ei, iar cei care interpretează și aplică legea nu
trebuie să se implice în crearea sau modificarea ei. Curtea a ob
servat că autorul sesizării a ignorat o jurisprudență constantă
care stabilea deja în mod riguros care sunt domeniile în care CSM
este abilitat să emită avize în procedura de legiferare: organizarea
judiciară, statutul judecătorilor și procurorilor și organizarea
CSM. Atât și nimic la mult, pentru că altminteri CSM ar deveni
un organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, rol pe
care Constituția nu i 1 atribuie. Din discuțiile avute în acea peri
oadă, în particular, cu membri sau foști membri ai Consiliului,
am înțeles că ei considerau că trebuie să fie consultați în proce-
< I ura de adoptare a fiecărei legi pentru simplul motiv că orice lege
este aptă să nască un litigiu care va ajunge inevitabil să fie solu
ționat de către instanțe, astfel că orice lege privește activitatea
judiciară. Or o atare logică era una pro causa, iar Curtea le-a re
amintit că datoria lor era aceea de a aplica legea și de a se abține
m a se subroga în atribuțiile unei alte autorități publice, magis
frații având totodată obligația de rezervă.
Decizia a determinat nemulțumirea publică a unora dintre
aceștia, iar eu, ca fost magistrat, nu înțelegeam cum de nu își cu
nosc rolul într-o societate democratică. Este adevărat că adoptarea
respectivei ordonanțe a Guvernului a fost percepută de opinia
publică ca actul care îl salva pe Liviu Dragnea de problemele sale
penale, că aceasta a generat proteste masive ale populației la care
a participat chiar și președintele lohannis, însă magistraților nu
le era permisă o conduită activistă și nici CSM-ului să pretindă
consultarea sa în procedura adoptării actului normativ. Magis-
t rații trebuiau să înțeleagă că ei nu pot cenzura adoptarea unei
legi sau a unei ordonanțe de Guvern și că nici măcar CCR nu poate
cenzura oportunitatea unei legiferări. în pofida deciziei categorice
a Curții, magistrații au continuat să-și manifeste public nemul
(urnirea față de actul normativ și față de Guvern, exercitându-și
plenar un activism de-abia descoperit, care le făcea plăcere și le
aducea notorietate. Activismul manifest nu dădea valoare perso
nalității lor, doar îi făcea mai cunoscuți.

încălcarea separației puterilor în stat în acel context a consl i
tuit-o însă acțiunea procurorilor DNA, conduși de Codruța Kovesi,
de a deschide o investigație penală privitoare la oportunitatea și
legalitatea elaborării Ordonanței 13, vizați fiind prim-ministrul
și ministrul justiției, pentru infracțiunea de favorizare a făptui
torului. Cei doi membri ai Guvernului erau acuzați că au elaborai
actul normativ tocmai pentru a zădărnici tragerea la răspunderea
penală și executarea unor pedepse în folosul unor colegi de partid,
unul dintre aceștia fiind chiar președintele PSD, a unor prieteni
sau sponsori politici condamnați, trimiși în judecată sau anche
tați în ultimii ani. Aceasta era esența acuzației, celelalte ama
nunte fiind nerelevante pentru înțelegerea evenimentelor. încă
din ziua următoare abrogării ordonanței, DNA l-a citat pentru
audieri pe secretarul de stat în Ministerul Justiției Constantin
Sima. în ziua următoare, celălalt secretar de stat, Oana Hăineală,
a fost audiat de către procurorii anticorupție. Ulterior, la DNA
s-au prezentat ministrul pentru relația cu Parlamentul, Grațiela
Gavrilescu, și apoi ministrul de externe, Teodor Meleșcanu.
După ce ancheta judiciară a devenit publică, președintele Sena
tului a sesizat CCR, reclamând un conflict juridic de natură consti
tuțională între Guvern și DNA, izvorât din faptul că procurorii
și-au arogat o competență pe care nu o aveau, respectiv aceea de a
verifica legalitatea și oportunitatea adoptării unui act normativ.
în calitate de judecător-raportor, am solicitat parchetului an
ticorupție ordonanța de începere a urmăririi penale, ocazie cu
care am constatat că toate datele prezentate în actul procurorilor
drept elemente definitorii ale infracțiunilor imputate nu erau
altceva decât aprecierile personale sau criticile denunțătorilor cu
privire la legalitatea actului adoptat de Guvern: lipsa avizului
Consiliului Legislativ și al CSM-ului (care, așa cum am văzut deja,
nici nu trebuia solicitat), adoptarea ordonanței fără ca aceasta să
fie trecută pe ordinea de zi a ședinței de Guvern, luările de poziție
publică contradictorii ale prim-ministrului și ale ministrului jus
tiției în legătură cu actul adoptat, procurorii trăgând concluzia,
nici mai mult, nici mai puțin, că modificările legislati ve nu sunt
justificate. Ca fost procuror, nu puteam decât să rămân stupefiat
536 DANIEL MORAR

iii fața unor asemenea acuzații. Nu era nimic care să justifice o
investigație penală și apărea, din start, ca un abuz al procurorilor.
< '.eea ce însă mie mi se părea a fi un abuz, în opinia protestatarilor,
.1 unor membri ai corpului judiciar, precum și a opoziției politice,
in frunte cu președintele statului, era un act absolut legitim și
necesar. Guvernul PSD abia se instalase, iar opoziția condusă în
lupt de Klaus lohannis nu putea rata ocazia care se ivise în urma
greșelii partidului de guvernământ de a adopta un act care ar fi
m inat să-l exonereze pe liderul său de răspunderea penală. Spiri-
l ele au fost atât de încinse, iar protestele publice atât de consistente,
încât, după numai cinci zile, Guvernul și-a abrogat mult discu-
i.ita ordonanță. în preambulul ordonanței abrogatoare se arăta,
fapt nemaiîntâlnit până atunci, că abrogarea a fost determinată
de protestele masive ale cetățenilor și de luările de poziție ale
instituțiilor din sistemul judiciar: ÎCCJ, Ministerul Public și CSM.
în aceste condiții existau toate premisele ca lucrurile să se cal
meze, însă nu a fost așa. Deși ordonanța incriminată nu mai exista
și pe baza ei nu scăpase nimeni de răspundere penală, opoziția
specula momentul, iar opinia publică cerea pedepsirea vinovați-
lor. Nimic nu era ilegitim aici, acesta fiind unul din modurile în
care cetățenii contestă și controlează deciziile guvernanților, a
celor aleși de ei, iar opoziția făcea ceea ce era corect din punct de
vedere politic: critica puterea. Singurii care nu aveau ce căuta în
această ecuație erau magistrații, iar faptul că interveniseră prin
proceduri penale era și mai grav, însă opinia publică, în cvasito-
talitatea ei, părea că legitimează acțiunea judiciară a procurorilor
împotriva membrilor Guvernului. Aceasta era atmosfera în care
Curtea era chemată să judece prezumtivul conflict dintre cele
două autorități publice.
Am realizat încă din momentul pregătirii raportului că o de
cizie care ar fi sancționat acțiunile procurorilor ar fi trezit nemul-
|urnirea opiniei publice, dar și a magistraturii, însă aceasta era
ultima mea grijă. Mi se părea mai important să propun Plenului
o soluție care să aducă acțiunea instituțiilor statului în marja lor
constituțională și să furnizez o motivare atât de clară încât să
înțeleagă toată lumea ce are voie să facă și ce nu. Concluziile

întocmite, conținând propunerea de admitere a sesizării, au fosl
distribuite vineri, 24 februarie 2017, la cabinetele tuturor judecă
torilor. în acel weekend, un fost coleg de la DNA m a contactai
telefonic și mi a spus că șefa DNA, Codruța Kovesi, a fost sunată
de un coleg de al meu, judecător, și informată despre concluzii le
formulate, iar în urma discuției Kovesi a luat rapid decizia dec I i
nării dosarului către PÎCCJ. Consecința acestei prețioase infor
mâții primite de la un judecător al Curții s-a văzut imediat. Lu n i,
27 februarie 20T7, ziua în care Curtea avea fixat termenul de ju
decată, la prima oră, presa anunța că DNA a dispus clasarea
dosarului privind Ordonanța 13 în ceea ce privește o infrac
țiune, iar pentru celelalte a dispus declinarea la PÎCCJ3. Soluț ia
de declinare purta data de 24 februarie 2017, adică chiar ziua în
care concluziile mele ajunseseră la cabinetele judecătorilor
Curții și, printr unul din aceștia, la cabinetul Codruței, procuro
rii care deschiseseră investigația grăbindu-se să scape de dosar
ca de un cartof fierbinte.
Curtea a constatat că, prin conduita lor, procurorii au încălcat
grav principiul separației puterilor în stat, arogându-și atribuții
care aparțineau puterii legislative ori instanței constituționale.
Motivarea deciziei a fost scolastică, pe înțelesul tuturor, și a por
nit de la faptul că, întrucât deputății și senatorii nu pot fi trași la
răspundere juridică pentru voturile exprimate în exercitarea
mandatului, mai ales atunci când adoptă legi, rezultă că Guver
nului, în calitatea sa de legiuitor delegat, i se transferă această
garanție aferentă actului legiferării, astfel că nici un ministru nu
poate fi tras la răspundere penală pentru activitatea sa legată de
elaborarea sau adoptarea unui act normativ cu putere de lege.
Apoi, a arătat Curtea, actele normative de clemență sau de dezin
criminare, cum era cazul ordonanței în discuție, tocmai prin carac
terul lor general, normativ își produc efectele asupra unui număr
nedeterminat de persoane, iar, în această logică, devine posibil ca
în sfera lor de aplicare să intre inclusiv cei care le-au adoptat ori
rudele, prietenii sau cunoștințele acestora. Pentru că întotdeauna
aceste norme favorizează an urniți făptuitori/infractori ar însemna
că niciodată legiuitorul nu va putea adopta acte de clemență sau
538 DANIEL MORAR

de dezincriminare fără a fi sancționat penal, ceea ce evident este
absurd. Curtea a conchis că nu este de acceptat ca parlamentari
sau miniștri să intre sub incidența legii penale prin simplul fapt
al participării la adoptarea unui act normativ. Bineînțeles că si
tuația ar fi fost alta dacă ar fi fost comise falsuri sau infracțiuni
de corupție legate de actul legiferării, însă procurorii nu au avut
deloc în vedere aceste aspecte în momentul în care au formulat
acuzația supusă apoi analizei Curții.
Așa cum anticipasem, decizia a stârnit o evidentă nemulțu
mire, Curtea fiind acuzată că a oprit o anchetă penală în curs și
că pactizează cu infractorii. Criticile au venit inclusiv din partea
sistemului judiciar, o judecătoare afirmând că instanța constitu-
ț ională imixtionează în actul de justiție, iar un judecător susținea
că CCR și-a depășit atribuțiile constituționale intrând în domeniul
rezervat organelor judiciare. Atacul acestui judecător la adresa
noastră depășea orice normă de decență și politețe instituțională,
așa încât Curtea sesizat CSM-ul, iar judecătorul a fost ulterior
sancționat4. Prin presa apropiată, DNA se apăra, susținând că in
și ituția, atunci când era condusă de mine, desfășurase o anchetă
similară și inculpase membri ai Guvernului și că atunci, din pos-
I ura de procuror-șef, apreciasem că acest lucru este permis. Era
vorba de dosarul în care miniștrii Tudor Chiuariu și Zsolt Nagy
fuseseră inculpați și, în final, condamnați pentru faptele legate
de adoptarea unei hotărâri de Guvern. Situațiile însă nu erau nici
pe departe identice. In dosarul instrumentat atunci, actul vizat
era o hotărâre de Guvern cu caracter individual, adoptată expres
in folosul unor persoane expres determinate, ori în situația de
acum era vorba de un act cu caracter normativ, aplicabil unui nu
măr nedeterminat de persoane. Un jurist înțelegea care este dife
rența, însă procurorii au vehiculat ideea, rușinoasă, că ei nu au
de unde să știe dacă un act al Guvernului are caracter normativ
sau individual. Cert este că, în replică la decizia Curții, DNA co
munica public că în desfășurarea investigației penale a respectat
legea și jurisprudența.
Nu au lipsit nici protestele cetățenilor împotriva instanței
constituționale, în ziua de 12 martie 2017, peste 300 de persoane
ACTIVISMUL MAGISTRAȚltOR 539

protestând în fața Palatului Parlamentului împotriva Guvernului,
dar și a Curții Constituționale5. Pe de altă parte, fostul președinte
al României Traian Băsescu declara că nu ar fi ezitat ca, în calitate
de președinte, să o demită pe Codruța Kovesi dacă CCR ar fi con
statat o încălcare a Constituției, așa cum se întâmplase în cazul
de față.
Dincolo de orice poziționare publică o întrebare rămâne: nu
au cunoscut procurorii un standard de bază al Comisiei de la Ve
neția, și anume că procedurile penale nu trebuie să fie folosite
pentru a sancționa divergențele politice dintr o societate, iar
membrii Guvernului trebuie trași doar la răspundere politicii
pentru acțiunile lor politice? în plus, era un lucru de bun-simț și
nici măcar nu era nevoie de expertiza vreunui for european pen
tru a înțelege asta. Și atunci de ce au deschis această investigație?
La fel ca în cazul revocării membrilor CSM, pomenit mai sus, și
al judecătorilor participanți la protestele de stradă, era vorba de
activism. Direcția Națională Anticorupție, condusă de Codruța
Kovesi, era foarte atentă la ceea ce crede opinia publică și la ce
vrea poporul, iar procurorii se comportau, din acest punct de ve
dere, mai degrabă ca niște oameni politici decât ca magistrați
independenți. Dacă poporul, cel vocal, voia anumite anchete pe
nale, ei le furnizau, iar investigația ajunsă în analiza Curții se
înscria în această notă. De altfel, punctul de plecare al dosarului
l-a constituit un denunț penal formulat de persoane considerate
de presă a fi în anturajul șefei DNA, una dintre acestea, ajunsă
apoi deputat pe listele Uniunii Salvați România, fiind apreciată
ca „petentul de serviciu“ al DNA6. Se ignora cu bună știință un
principiu constituțional, respectiv că justiția se face în numele
legii, și nu în numele poporului, că legea este cea după care se
ghidează un magistrat, și nicidecum după popor. Mulțimile sunt
emoționale, își au simpatiile și antipatiile lor, își permit să se
răzgândească, pot fi nedrepte, deci nu pot fi un reper pentru ma
gistrați în activitatea lor judiciară.
Că altfel gândea șefa DNA o dovedesc înregistrările realizate
de procurorii DNA la ședințele de lucru, apărute în presă în vara
anului 2017, în care aceasta își mobiliza subalternii, spunând că,
540 DANIEL MORAR

după decizia Curții, DNA trebuia să iasă public „cu un dosar cu
un ministru, să presăm, sau măcar pe un dosar important. Ne e
teamă că CCR a zis că am derapat. [...] Noi de la începutul anului
ne am luat-o în freză și cu OUG 13 și oamenii ne-au apărat“7. Vo
cea Codruței Kbvesi era ușor recognoscibilă, iar susținerile aces
teia că spusele i-au fost scoase din context nu schimbau deloc
datele problemei.
Dacă șefa DNA încerca să rezolve problemele țării prin mij
loace de drept penal, șefa ÎCCJ, Livia Stanciu, se asigura că mai
toate dosarele penale importante sunt soluționate de ea. Era atât
de determinată în demersul său, încât a generat o nouă dispută
juridică. Știm cu toții că la nivelul instanței supreme funcțio
nează completurile de judecată formate din cinci judecători, la
care rămân definitive hotărârile penale date în dosarele în care
erau inculpați parlamentari, europarlamentari, miniștri, judecă
tori ai CCR, membri ai CSM, judecători ai ÎCCJ și procurori ai
I'ICCJ. Până în anul 2014, judecătorii care făceau parte din aceste
formațiuni de judecată erau desemnați de către președintele sau,
in lipsa acestuia, de către vicepreședintele ÎCCJ, care le și prezida.
I’rintr-o lege intrată în vigoare la 1 februarie 2014 s-a stabilit că
judecătorii ce compun aceste completuri sunt desemnați, prin
tragere la sorți, în ședință publică, de către președintele sau vice
președintele instanței supreme, cei doi urmând să prezideze for
mațiunile de judecată doar dacă fac parte din complet, adică doar
dacă au fost trași la sorți.
Odată cu această modificare legislativă a dispărut instituția
membrului de drept al completului, toți membrii trebuind să fie
desemnați prin tragere la sorți. Colegiul de conducere al ÎCCJ,
condus de Livia Stanciu, a decis însă altceva, și anume că numai
patru din cei cinci judecători vor fi trași la sorți, păstrând institu
ia membrului de drept, care era, obligatoriu, un judecător cu
funcție de conducere, respectiv președintele, unul dintre vicepre
ședinți sau președinții de secții. Prin hotărârea colegiului, dată
chiar la începutul anului 2014, urma să se blocheze aplicarea unei
dispoziției legale timp de patru ani. Între timp, printr-o decizie a
noastră care aborda tangențial chestiunea în discuție, se stabilea
ACTIVISMUL MAGISTRATILOR 541

expres că legea a exclus posibilitatea de a permite vreunei persoane
din conducerea instanței supreme să facă parte din completul de
cinci judecători altfel decât prin tragere la sorți. Chiar și așa, (',<»
legiul de conducere al instanței supreme, condus de această dată
de către noul președinte, Cristina Tarcea, nu a fost convins că legea
trebuie aplicată imediat și a stabilit că o va aplica doar începând
cu i ianuarie 2019.
în acest context, prim-ministrul ne-a sesizat cu soluționarea
conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament
și ÎCCJ, iar noi am stabilit că un organ administrativ, respectiv
colegiul de conducere al ÎCCJ, și-a atribuit, în mod repetat, corn
petențe ce aparțin completului de judecată, realizând o interprc
tare incorectă a textelor de lege în condițiile în care acestea erau
clare și nu comportau vreo dificultate de înțelegere. Instanța
constituțională a conchis că modul atipic de poziționare a insta n
ței supreme față de Parlament și modificarea prin acte adminis
trative a unei legi demonstra de fapt o contracarare a politicii
legislative. întrucât ÎCCJ și-a arogat în mod neconstituțional atri
buții care aparțineau legiuitorului, a fost obligată să procedeze
de îndată la desemnarea tuturor celor cinci membri ai completa
rilor prin tragere la sorți, adică să respecte legea.
Dincolo de rolul determinant al președinților instanței su
preme, al Liviei Stanciu, cu siguranță, și probabil, al Cristinei
Tarcea, în adoptarea celor două hotărâri ale Colegiului de condu
cere, se pune întrebarea cum de nu au observat ceilalți judecători,
membri ai colegiului, vădita abatere de la lege? Cum de nu au
observat asta toți ceilalți judecători ai instanței supreme din mo
ment ce desemnarea membrilor completurilor de judecată avea
loc într-o ședință publică? Mai mult, deși legala compunere a
instanței este un aspect de procedură de competența completului
care judecă dosarul, timp de cinci ani nici unul dintre membrii
completurilor sau vreun avocat din cauzele deduse judecății aces
tora nu și-a pus această problemă de ordine publică și nici nu a
ridicat-o pe parcursul soluționării unui caz.
Efectele deciziei Curții au fost radicale. Judecarea cauzelor
aflate pe rolul completurilor de cinci judecători trebuiau reluate
542 DANIEL MORAR

(lupă tragerea la sorți a tuturor membrilor. De asemenea, hotărâ
rile pronunțate deja și care se aflau în termenul de exercitare a
căilor extraordinare de atac au fost anulate pentru că nerespecta-
rea normelor privind constituirea completurilor de judecată sunt
sancționate cu nulitatea absolută. Nu erau afectate însă deciziile
definitive pentru care termenul de exercitare a căilor de atac ex
pirase.
Au apărut imediat reacții și poziționări ale unor personali
lăți publice și politice. Presa relata că deja câțiva condamnați
celebri, precum foștii miniștri Elena Udrea și Dan Șova, fosta
șefă a DIICOT Alina Bica, Rudei Obreja și alții au ieșit din pușcă
i ii ca urmare a deciziei CCR8. Părea că instanța constituțională
poartă vina pentru că judecătorii instanței supreme sfidaseră le
gea, ignorându-se cu totul faptul că punerea în libertate a unor
persoane era consecința exclusivă a conduitei acestora din urmă.
Este surprinzător cum instanța supremă a sfidat o normă cât
se poate de clară și cum a fost posibil ca timp de cinci ani să refuze
aplicarea unei dispoziții legale și să-și stabilească propriile reguli.
Presupun că, întâi de toate, aici a fost „meritul“ Liviei Stanciu. O
cunosc bine, este o personalitate puternică și activă, cu un rol
determinant în schimbarea, în bine, a atitudinii instanței su
preme în abordarea cazurilor de mare corupție într-un moment
în care judecătorii se eschivau de la judecarea unor asemenea
dosare. Atât timp cât legea i-a permis să stabilească ea însăși, în
calitate de președinte al instanței, componența completului de
(inci și să-l conducă, s-a simțit stăpână pe situație. Tocmai de
aceea, gândesc eu, modificările care îi luau această prerogativă
t rcbuie să o fi intrigat teribil. Legea îi spunea pe neașteptate că nu
ea este cea care își va alege colegii din completul de judecată și
nici cea care îl va conduce, decât dacă va fi trasă la sorți. Puterea
ei depindea dintr-odată de hazard, pe care nu voia să îl accepte. A
tras la sorți doar patru judecători și a considerat că e suficient,
păstrându-și cu de la sine putere calitatea de membru de drept al
completului. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără complicitatea
tăcută a membrilor colegiului de conducere. Am condus timp de
șapte ani colegiul de conducere al DNA și știu că tonul îl dă

întotdeauna șeful instituției, însă mai știu și că, dacă acesta gre
șește, ceilalți membri pot sau chiar sunt obligați să i se opună prin
votul exprimat. Din ce s-a văzut, membrii Colegiului de condu
cere al instanței supreme au tăcut, validând o conduită contrară
legii. Pe Cristina Tarcea nu am cunoscut-o prea bine, ea nici nu
conducea celebrele completuri în materie penală, și nu am put ut
să înțeleg de ce a susținut în 2or8 amânarea aplicării legii până
în 2019, în condițiile în care exista o decizie a instanței constit u
ționale pe deplin lămuritoare sub acest aspect.
Deși ignorarea legii nu a fost posibilă fără concursul judecă
terilor instanței supreme, totuși nici unul dintre aceștia nu părea
să se simtă responsabil de cele întâmplate. Din contră, după mo
mentele de derută de la început, au trecut la contraatac. Livia
Stanciu, devenită între timp judecător al Curții Constituționale,
nu a avut decența de a nu lua parte la judecata Curții în condițiile
în care aceasta îi viza propriile acte. Mai mult, a formulat și opinie
separată prin care își dădea dreptate sieși. Nota comună a poziți
ilor publice ale judecătorilor instanței supreme și a presei care î i
susținea nu era neapărat de negare a faptului că toți cei cinci ju
decători ar fi trebuit trași la sorți, ci că modul de constituire a
completelor nu putea fi contestat și sancționat de nimeni din
afara sistemului judiciar, deci nici de către Curtea Constituție
nală. Sistemul judiciar se prezenta, astfel, complet autonom, sin
gurul competent să-și descopere și să-și sancționeze propriile
greșeli, iar dacă nu a făcut-o însemna că lucrurile trebuie să ră
mână așa. „Intruziunea“ instanței de contencios constituțional
în activitatea justiției au văzut-o ca pe-o erezie și au respins-o.
Eram vinovați, desigur.
Mai mult, aceiași judecători au sesizat Curtea de Justiție a Uni
unii Europene (CJUE) în legătură cu decizia Curții Constituționale,
cerând o hotărâre preliminară care să le spună dacă tratatul pri
vind Uniunea Europeană și Carta europeană privind drepturile
omului permitea intervenția unei curți constituționale în stabi
lirea modului în care instanța supremă a interpretat legea în
activitatea de constituire a completurilor de judecată9. întrebau
nici mai mult, nici mai puțin dacă sunt obligați să respecte deci-
544 DANIEL MORAR

/iile CCR, respectiv Constituția României. în concluziile sale
clin 4 martie 2021, Avocatul general al CJUE, Michal Bobek, soli
cita instanței de la Luxemburg să constate că reglementările eu
ropene nu se opun ca o curte constituțională să constate nelegala
compunere a completurilor de judecată din cadrul instanței su
preme naționale, chiar dacă aceasta are drept consecință crearea
posibilității admiterii unor căi extraordinare de atac împotriva
unor hotărâri judecătorești definitive. Ce a decis instanța euro
peană o să vedem puțin mai încolo, aceasta fiind în sine o altă
poveste, cu o altă istorie.
Cele două decizii prin care am constatat existența unor con
flicte juridice între instituții de la vârful justiției românești și
legiuitor, prima privind cercetarea penală legată de adoptarea
Ordonanței 13, iar cea de-a doua vizând constituirea completuri
lor de cinci judecători, au stabilit conduitele culpabile ale unor
înalți magistrați și, din această perspectivă, pot fi considerate
disruptive. Ele au intervenit pe fondul autosuficienței sistemului
judiciar și au trasat anumite limite, arătând magistraților ce au
și ce nu au voie să facă în cadrul constituțional actual. Curtea
Constituțională a trezit nemulțumirea unei părți a sistemului
judiciar, tributară unei viziuni pro causa, previzibilă și subiectivă.
Ceea ce m-a intrigat în egală măsură au fost reacțiile unor oa
meni inteligenți, din afara sistemului judiciar, care apreciau că
deciziile Curții obstrucționau actul de justiție. Nu a contat că
hotărârile erau argumentate și că stabileau lucruri de bun-simț
cu privire la realizarea actului de justiție, care nu poate fi haotică,
ci trebuie să se situeze în parametrii legali și constituționali. Pe
cât de argumentate și explicite erau deciziile Curții, pe atât de
aproximative sau pline de prejudecăți erau opiniile exprimate în
mediul public. Contestatarii nu vedeau decât că, prin aceste de
cizii, „scapă infractorii“. Raționamente foarte bine construite,
clare și cu referire la tot ce înseamnă dreptul constituțional erau
pulverizate prin afirmații inepte și fără vreo legătură cu știința
dreptului ori a logicii. De multe ori, reaua-credință și partizanatul
erau vizibile în aceste evaluări.

După atâția ani la vârful magistraturii și apoi la Curtea Con
stituțională, în care am decis și determinat lucruri, în care am
luat hotărâri privind soarta unor oameni importanți sau chiar a
țării, intens comentate, nu pot să nu ajung la concluzia că unii
dintre noi ne extragem părerile cele mai prețioase din niște frân
turi de aproximație ori de prejudecată și că datele care ne deter
mină formarea convingerilor provin mai degrabă din zona
conjuncturală decât din zona științifică a gândirii.
Sfârșitul anului 2017 marca un alt episod al activismului ma
gistraților. Parlamentul adoptase modificări semnificative ale
celor trei legi ale justiției, iar decembrie îi găsea pe judecători și
procurori pe scările din fața instanțelor și parchetelor, manifes
tând împotriva lor10. îi urmăream și nu pricepeam exact care mo
dificări îi deranjează și de ce, însă înțelegeam că militează pentru
apărarea independenței justiției, adică a unui principiu, și că nu
voiau nimic pentru ei personal. Erau dezinteresați, principiali,
integri, generoși și voiau să convingă opinia publică că, iminent,
ceva grav urma să se întâmple în justiția din România. Aveam să
aflu repede, în ianuarie 2018, atunci când am analizat criticile
formulate împotriva celor trei legi, ce îi deranja pe foștii mei co
legi și să constat că aceștia nu luptau deloc pentru principii, ci
pentru apărarea propriilor interese. Magistrații prezentați în
acest capitol al cărții sunt diferiți de cei pe care îi știm noi: sunt
ipocriți, interesați, neprincipiali, agresivi, manipulatori și mani
pulați, lacomi și deciși să-și conserve privilegiile avute ori să do
bândească altele noi. în fapt, totul era despre ei și aproape nimic
despre justiție ori justițiabili.
Modificările la Legea privind statutul judecătorilor și procu
rorilor au fost analizate de Curtea Constituțională pentru prima
dată ca urmare a unor critici formulate chiar de instituția din
vârful sistemului judiciar. Legea introducea o dispoziție care sta
bilea că magistrații sunt obligați ca, în exercitarea atribuțiilor, să
se abțină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare la
adresa celorlalte puteri ale statului, legislativă și executivă. Jude
cătorii instanței supreme se simțeau însă inconfortabil cu această
interdicție care, spuneau ei, creează o „evidentă stare de insecu-
546 DANIEL MORAR

rítate juridică“, apreciind că, în cadrul procedurilor judiciare, se
întâlnesc cu ușurință situații care impun formularea unor con
siderente la adresa celorlalte puteri ale statului, astfel că textul
afectează independența justiției. In fața unui asemenea raționa
ment am rămas consternați: tocmai aflam că judecătorii nu se
consideră independenți dacă nu pot să-i defăimeze sau să i jig
nească pe cei care adoptă sau emit actele pe care ei le interpretează
sau aplică. E ușor de presupus că le am respins critica, reamintin-
du le că în activitatea lor sunt obligați să se limiteze Ia soluționa
rea cazurilor și să nu facă caracterizări, că un judecător sau un
procuror nu are nevoie să calomnieze sau să disprețuiască pe
nimeni pentru a realiza o bună judecată.
Judecătorii instanței supreme mai criticau faptul că noile dis
poziții legale le interzic să cumuleze pensia de serviciu cu salariul
de magistrat. Magistrații erau nedrepți în pretențiile lor. Ei bene
ficiau deja de posibilitatea de pensionare după 25 de ani de acti
vitate, deci undeva în jurul vârstei de 48 de ani, iar prin noile legi
ale justiției, atât de criticate, obțineau dreptul de a se pensiona
după doar 20 de ani de activitate, adică în jurul vârstei de 43 de
ani. Acestea erau privilegii pe care le considerau justificate, în
trucât munca de magistrat este stresantă și epuizantă, însă, dacă
puteau să cumuleze pensia de serviciu cu salariul, erau dispuși
să rămână în activitate chiar așa stresați și epuizați.
Pe de altă parte, am constatat că multe alte articole din lege, pe
care instanța supremă nu le criticase, încălcau Constituția. Aceste
dispoziții le ofereau magistraților privilegii și facilități, negociate
de ei în cadrul procedurilor de adoptare a legii, la care asociațiile
magistraților fuseseră prezente foarte activ. Pe acestea nu aveau
vreun motiv să le conteste, nici în sesizarea adresată Curții și nici
public, pe treptele instanțelor și parchetelor. Primul calup de pri
vilegii dădea posibilitatea magistraților să fie detașați la orice alte
autorități publice ale statului, în orice funcții, inclusiv în cele de
demnitate publică numite, precum și la instituții ale Uniunii
Puropene sau alte organizații internaționale, fără să-și piardă ca
litatea de magistrat. Puteau ocupa chiar funcția de ministru al
justiției și apoi să se întoarcă în magistratură. Or Constituția

stabilea clar că funcțiile de judecător și procuror sunt incompa
tibile cu orice funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor
didactice din învățământul superior. Existau deja zeci și sute de
judecători și procurori detașați la diverse ministere, autorități sau
instituții publice, unii găsindu-se chiar în poziții de demnitate
publică - secretari de stat sau consuli în aparatul diplomatic, iar
sistemul judiciar avea nevoie de o dispoziție legală acoperitoare.
Curtea a sancționat aceste norme „generoase“, arătând că un ju
decător sau procuror nu poate exercita decât activități specifice
acestor funcții, iar în urma acestei decizii toți cei care erau deta
șați în afara sistemului judiciar au fost nevoiți să revină în sistem,
fapt ce a făcut Curtea deloc agreabilă în ochii lor.
Celălalt calup de facilități oferea judecătorilor și procurorilor
posibilitatea de a se suspenda din magistratură pe diferite peri
oade de timp. Una dintre dispoziții permitea magistratului chiar
să se autosuspende din activitate pe o perioadă de până la doi ani,
iar această decizie personală nu putea fi cenzurată de nimeni, era
dreptul său. O altă prevedere permitea judecătorilor și procuro
rilor să solicite CSM suspendarea voluntară din magistratură pe
o durată de trei ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă trei ani. în
ambele situații, pe durata suspendării, magistratul nu era supus
incompatibilităților și interdicțiilor specifice funcției. Simplifi
când, un magistrat putea să se suspende din magistratură, prin
voință exclusivă ori la inițiativa sa, însumat timp de opt ani, inter
val în care era liber să desfășoare orice fel de activitate și să deru
leze orice fel de afacere, după care se putea întoarce, imaculat, în
justiție, reluându-și poziția de judecător sau procuror. Curtea a
eliminat și aceste privilegii.
Modificările aduse celei de-a doua legi a justiției, cea privind
organizarea judiciară, au fost și ele criticate, instanța supremă,
care nu era de acord cu înființarea Secției pentru Investigarea In
fracțiunilor din Justiție (SIIJ), cu competența exclusivă de cerce
tare a infracțiunilor comise de magistrați, argumentând că, în
România, nu mai există nici o categorie profesională care să aibă
un organ de anchetă specializat și că nu există vreun studiu care
să releve existența unui fenomen infracțional de amploare în
rândul magistraților. Criticile au fost completate de cele formulate
548 DANIEL MORAR

de parlamentarii din opoziție, care invocau faptul că în acest fel
DNA își pierde o parte din competență.
Sesizarea a fost respinsă cu argumentarea că nu este o pro
blemă de constituționalitate faptul că o structură de parchet
pierde din competența sa atât timp cât acea competență nu îi este
atribuită direct de Constituție și că înființarea unei structuri ju
diciare cu competență stabilită după calitatea persoanei nu era o
noutate în sistemul nostru juridic. în urma deciziei noastre, legea
s a întors totuși la Parlament pentru că avea alte hibe de necon-
slituționalitate, irelevante pentru tema acestui capitol.
E nevoie de un mic istoric al chestiunii. Deși eram atent la ceea
ce se întâmpla în sistemul judiciar și la modificările legislative
cu impact asupra sistemului, nu am știut nimic despre intenția
legiuitorului de a lua din competența DNA cercetarea infracțiu
nilor de corupție comise de magistrați și de a înființa Silf, căruia
să-i transfere și această sarcină. Atât timp cât am condus DNA au
existat anchete serioase în care au fost inculpați magistrați,
aproape toate finalizate cu condamnări, așa cum am văzut deja.
Procurorii anticorupție dobândiseră abilitățile necesare și erau
bine pregătiți pentru instrumentarea acestui gen de cauze, astfel
că erau și rămâneau, în opinia mea, prima opțiune pentru cerce
tarea magistraților. Iată însă că, pe neașteptate, Parlamentul mo
dificase legea, iar puterea de a investiga magistrații pentru
infracțiunile comise a dat-o altei structuri. După adoptarea legii,
din discuțiile apărute în mediul public, dar și din unele private,
am aflat că înființarea SIIJ a fost voința unei părți a magistraturii,
i n special a judecătorilor. O parte a asociațiilor magistraților sus-
|inea public modificarea legislativă, argumentând că DNA ul
condus de Codruța Kdvesi își folosise competența pentru a i șan
taja pe unii judecători cu scopul de a-i determina să dea soluțiile
dorite de procurori. Erau prezentate datele statistice dintr-un
material al Inspecției Judiciare aprobat de Plenul CSM1' care ară
Iau că, la data revocării Codruței Kdvesi din funcție, se aflau în
lucru la DNA un număr de peste 2.000 de dosare penale privindu-i
pe magistrați și că, pentru perioada 2014-2018, s-au constatat o
serie de practici ale procurorilor anticorupție care au instrumen
tat asemenea cauze ce au reprezentat forme de presiune asupra

judecătorilor. Alte asociații profesionale respingeau însă modi fi
carea legii pe motiv că tocmai înființarea noii secții constituie un
element de timorare și șantajare a magistraților. Așadar, o parte
a magistraților români se temea de DNA, iar o altă parte se temea
de SIIJ, dar toți erau de acord că existența unei structuri speciali
zate care să-i cerceteze îi intimida. Era destul de ironic. Foarte pu
țini magistrați se gândesc la faptul că, atunci când fac acte de
urmărire penală sau judecă oameni, îi sperie pe cei cercetați sau
judecați, însă acum, văzându se virtual de cealaltă parte a barica
dei, se simțeau nesiguri și erau îngrijorați. Conchizând, ca fost șef
al DNA știam ce e mai bine, însă ca judecător constituțional nu
puteam decât să constat că înființarea unei structuri de parchet
era o chestiune de oportunitate, lăsată la aprecierea legiuitorul u i,
iar în cazul nostru atât existența DNA, cât și a SIIJ erau permise
de Constituție.
Războiul legat de SIIJ a continuat și a ajuns și la Curtea de
Justiție a Uniunii Europene, ca urmare a unor acțiuni inițiate de
asociațiile profesionale ale magistraților care i se opuneau. Deși,
din perspectiva modului cum se făceau numirile procurorilor în
cadrul acestei secții, structura nou creată era mai puțin expusă
influențelor politice sau a șefilor ierarhici, Curtea de la Luxem
burg, printr o hotărâre din mai 2021, ajungea la concluzia că drep
tul UE și Mecanismul de Cooperare și Verificare în procesul de
aderare a României la UE, celebrul MCV, se opuneau existenței
SIIJ atât timp cât înființarea acestei secții nu ar fi fost justificată
de motive obiective și verificabile și nici însoțită de garanții spe
cifice care să asigure că independența magistraților nu este afec
tată. într-un mod evaziv, instanța europeană aprecia că, pe baza
informațiilor furnizate de instanța de trimitere, aceste condiții
nu sunt îndeplinite, dar lăsa instanțele naționale române să de
cidă în concret cu privire la existența SIIJ. Hotărârea era inaplica
bilă în fapt, pentru că un judecător al instanțelor ordinare nu
putea desființa secția mult contestată.
Magistrații activiști au clamat o mare victorie la CJUE și, cu
prima ocazie, au invalidat actele procurorilor SIIJ în baza priori
tății de aplicare a dreptului european față de legislația națională1'.
550 DANIEL MORAR

Coincidența a făcut ca CCR să aibă pe rol chiar cauza în care fusese
formulată întrebarea preliminară la CJUE, întrucât instanța de
trimitere sesizase concomitent curtea europeană și pe noi, iar
termenul fixat pentru soluționare să fie în zilele imediat urmă
toare pronunțării instanței de la Luxemburg. Eram judecător-ra-
portor în cauză și, vrând-nevrând, am studiat cu atenție hotărârea
i nstanței europene. Am ajuns la concluzia că magistrații europeni
erau chiar mai partizani în argumentația lor decât magistrații ac
tiviști ai instanței române de trimitere. Și-au bazat raționamentul
exclusiv pe informațiile instanței care i a sesizat, refuzând să ob
serve legislația, susținerile statului român, apărările CSM și, mai
ales, deciziile Curții Constituționale pronunțate în aceeași mate
rie. Au ales să asculte doar o parte, ignorându le pe toate celelalte.
Nu era un mod de lucru nou pentru ei și, în context, găsesc că
e relevantă o secvență pe care o percepusem direct cu câțiva ani
in urmă. In 2014, mă aflam la sediul instanței din Luxemburg,
alături de aproximativ 100 de judecători ai curților constituțio
nale și ai curților supreme ale statelor membre UE, pentru cere
monia de deschidere a anului judiciar, ocazie cu care am fost
i nvitați să asistăm la pledoariile finale dintr un caz aflat pe rolul
i nstanței europene. Era în plină desfășurare războiul din Siria, în
care dictatorul Bashar al-Assad își înfometa, aresta și bombarda
oponenții. Războiul era unul civil, însă a determinat poziționarea
marilor puteri militare și politice ale lumii, Rusia și Iranul susți
nând regimul politic al președintelui sirian, în timp ce SUA și
statele membre NATO susțineau grupările rebele împotriva for
țelor guvernamentale. în aceste împrejurări, UE aplica sancțiuni
economice regimului Assad și susținătorilor acestuia, iar proce
sul la care asistam noi viza tocmai o asemenea sancțiune aplicată
unui om de afaceri sirian, căruia îi fuseseră indisponibilizate
conturi bancare și proprietăți imobiliare aflate pe teritoriul UE.
()mul de afaceri contestase în fața CJUE sechestrarea bunurilor
sale și nega, prin avocații săi, că ar fi susținător al regimului gu
vernamental din Siria, reclamând că nu a fost furnizată nici o
probă în acest sens de către Comisia Europeană, astfel încât apli
carea sancțiunilor nu se justifica. La rândul lor, avocații CE

susțineau că e practic imposibil să furnizeze probe dintr-o țară
aflată în plin război și că își bazează acuzarea pe prezumții. Din
moment ce, spuneau ei, omul de afaceri își desfășura cu succes
activitățile sale economice în Siria, țară condusă cu mână de fier
de dictatorul Bashar al-Assad, și câștiga sume importante din
aceste afaceri, era evident că nu ar putea să facă acest lucru decâl
sub oblăduirea regimului guvernamental și prin cauționarea
acestuia. Simplificând, cam asta a fost demonstrația CE, iai
aceasta a fost împărtășită de judecătorii CJUE în hotărârea prin
care au fost de acord cu confiscarea banilor și bunurilor cetă
țeanului sirian. O asemenea hotărâre, bazată pe prezumții atât de
vagi și necoroborate cu nimic altceva, nu ar fi posibilă nicidecum
în cadrul unei jurisdicții naționale, chiar acceptând că e dificil să
furnizezi probe dintr-o țară aflată în conflict.
Reîntorcându-ne la cauza SIIJ, cu toate că România nu era în
război, judecătorii de la Luxemburg nu au considerat necesar să
asculte și pe altcineva în afara celor care i-au sesizat și să ia în
calcul toate probele necesare unei corecte judecăți. Mai mult, au
folosit în raționamentul lor norme juridice care fuseseră deja de
clarate neconstituționale de CCR, deci care nu mai existau, pre
cum și argumente confuze care arătau o vădită necunoaștere a
legislației române, ceea ce făcea ca întreaga hotărâre să fie de o
precaritate revoltătoare. Asta nu i-a împiedicat însă să conchidă,
fără nuanțe, că judecătorul național poate să refuze aplicarea unor
dispoziții legale în vigoare, pentru care judecătorii constituționali
deciseseră conformitatea cu Constituția României, pe motiv că ele
contravin unor recomandări ale Comisiei Europene, cuprinse în
rapoartele MCV, considerate a fi norme de drept european.
în acest context, Curtea Constituțională a pronunțat una din
cele mai curajoase decizii ale sale, prin care, propriu-zis, a invali
dat hotărârea instanței europene. Am statuat încă o dată cu pri
vire la conformitatea SIIJ cu Constituția României și am răspuns
instanței europene că nu poate abilita judecătorul național să
treacă peste deciziile instanței constituționale pentru că asta ar
însemna să încalce însăși Constituția. Ceea ce au ignorat judecă
torii de la Luxemburg și judecătorii români care s-au grăbit să le
552 DANIEL MORAR

aplice decizia a fost că prioritatea de aplicare a dreptului euro
pean față de legislația română, înscrisă chiar în Constituție, nu
vizează Constituția și nici deciziile Curții, ci doar legislația infra-
constituțională.
M-a surprins la această speță nu atât activismul judecătorilor
(JUE, până la urmă instanțele suprastatale și, uneori, curțile con
stituționale se manifestă în acest mod, ci partizanatul și lipsa de
rigoare în expunerea argumentației juridice, neputând să-mi ex
plic cum o instanță cu o asemenea autoritate a putut fi atât de
superficială în motivarea dată. Citisem atâtea hotărâri ale instan
(ei de la Luxemburg, bine argumentate și care convingeau. Cea
de care vorbim doar dispunea, nu convingea defel. Probabil că și
in această cheie trebuie găsită explicația pentru care curțile con
stituționale nu acceptă întotdeauna deciziile Curții de Justiție a
I) niunii Europene.
Presa titra că decizia noastră e una istorică, dar și că România
riscă procedura de infringement pentru nerespectarea hotărârii
instanței europene, în contextul în care Comisia Europeană toc
mai anunțase declanșarea unei asemenea procedurii împotriva
Germaniei ca urmare a unei decizii prin care Curtea Constituțio
nală Federală respinsese aplicarea unei hotărâri a CJUEB. Se vor
bea chiar de ROexit, adică de ieșirea României din UE ca urmare
a deciziei Curții Constituționale. Comisarul european pentru
justiție declara că deciziile curților constituționale, cu referire la
Germania, Franța, Polonia sau Ungaria, dar și a altor state est-eu-
ropene, riscă să distrugă UE, și de aceea trebuie luate măsuri14. A
trimis apoi Guvernului României o scrisoare în care afirma, cu
de la sine putere, ca un adevăr stabilit deja, supremația dreptului
european asupra constituțiilor statelor membre și cerea să i se
explice cum de și-a permis Curtea Constituțională a României să
nege acest fapt. Nu poate fi trecută cu vederea absurditatea situ
ației iscate. Comisia Europeană, adică organismul executiv al
I Jniunii Europene, cere socoteală Guvernului României, respectiv
executivului român, pentru o decizie pronunțată de către curtea
constituțională a statului, o autoritate complet independentă față
de executiv, iar asta se întâmplă într-o Europă care clamează

necontenit independența și separația puterii judecătorești față
de legislativ și executiv.
Nu doar executivul UE a reacționat, ci și curtea sa. Judecătorii
de la Luxemburg sunt orgolioși și nu pot accepta ca o altă instan |ă
să le conteste hotărârile și, cu atât mai puțin, să le analizeze critic.
Trebuie să fi fost extrem de revoltați atunci când au citit decizia
noastră pentru că au folosit primul prilej care s-a ivit pentru a și
reafirma poziția și a susține, din nou, că, în numele primatului
dreptului european, judecătorii naționali pot ignora deciziile
Curții Constituționale.
Am povestit în paginile anterioare cum judecătorii instanței
noastre supreme s-au adresat CJUE întrebând dacă poate Curtea
Constituțională să cenzureze modul în care instanța națională a
alcătuit completurile de cinci judecători. Alți judecători români
au pus aceeași întrebare cu privire la organizarea completurilor
specializate în judecarea cazurilor de corupție. De asemenea,
CJUE a fost întrebată dacă instanțele sunt obligate să respecte
deciziile Curții Constituționale care stabileau că protocoalele
încheiate de parchet și SRI încalcă Constituția, că serviciile de
informații nu sunt organe de cercetare penală și că probele astfel
administrate în procesul penal trebuie anulate. Toate aceste cauze
au fost reunite într una singură și folosite de judecătorii europeni
pentru a da replica Curții Constituționale a României.
Astfel, într-o hotărâre din decembrie 2021, îndepărtându se
de întrebările puse de instanțele românești și chiar de concluziile
Avocatului General, CJUE hotăra că o curte constituțională poate
să se pronunțe în chestiunile invocate, că, de principiu, deciziile
sale sunt obligatorii pentru toată lumea, însă, în ipoteza în care
„există riscul sistemic de impunitate“, cum ar fi intervenirea pre
scripției răspunderii penale pentru cei cercetați de infracțiuni de
fraudare a fondurilor europene, atunci judecătorii naționali pot
ignora deciziile Curții Constituționale, fără a fi pedepsiți pentru
asta. Nu am fost surprins de concluzia că deciziile CCR pot fi igno
rate, ne aflam deja pe poziții ostile, însă m-a surprins din nou mo
dul în care s-a ajuns la ea. în nici una din cele patru cauze care au
generat deciziile contestate, Curtea Constituțională nu s-a
554 DANIEL MORAR

pronunțat cu privire la prescripție sau la fraudarea fondurilor eu
ropene, ci a constatat existența unor conflicte juridice între auto
ritățile statului ori neconstituționalitatea unor norme legale care
priveau cu totul alte chestiuni. Or aflam că, în cazul celor cerce
tați pentru aceste infracțiuni, dacă prin deciziile noastre s-ar pu
tea întârzia tragerea lor la răspundere penală, ele trebuie ignorate.
Cu alte cuvinte, judecătorii europeni ne spuneau că asemenea
făptuitori trebuie condamnați chiar dacă probele nu au fost
strânse de procurori, ci de ofițerii de informații, pompieri sau
pădurari, și chiar dacă cei care îi condamnau erau constituiți alan
dala în completul de judecată.
E de prisos să spun că așa ceva nu se întâmplă în nici un sistem
juridic bazat pe domnia legii. Prescripția răspunderii penale e o
i nstituție ce se regăsește în legislația penală a tuturor statelor de
mocratice și privește cvasitotalitatea infracțiunilor, fiind excep
tate doar cele mai grave dintre ele, cum ar fi infracțiunile contra
păcii și omenirii, genocidul sau, în unele legislații, omorul. Dacă
UE consideră că fraudarea fondurilor europene se încadrează în
această categorie trebuie să-și modifice directiva în materie și să
oblige statele membre să prevadă în propriile coduri penale im
prescriptibilitatea acestui gen de infracțiuni, însă nicidecum o
curte, fie ea și CJUE, nu poate să dea dreptul judecătorilor națio
nali să decidă aplicarea prescripției de la caz la caz.
Problema conflictului între jurisdicții nu este nouă în peisajul
juridic european și rămâne să vedem, în anii următori, cum se vor
tranșa lucrurile. Pe de o parte, o decizie dată de judecătorii de la
l.uxemburg cu referire la un stat este valabilă, pentru aceleași
circumstanțe, pentru toate statele membre UE. Pe de altă parte,
dacă primatul dreptului european asupra legilor unui stat este
un fapt acceptat, nu același lucru se poate spune despre primatul
asupra constituțiilor naționale, pe care judecătorii europeni și
('omisia Europeană au început să i clameze expres abia în ulti
mii ani. E greu de crezut că statele vor accepta acest lucru, mai
ales în condițiile în care demersul adoptării unei Constituții
europene a eșuat, iar Uniunea Europeană funcționează pe baza
unor tratate care nu sunt acte superioare constituțiilor statelor

membre. Problema constituie însuși fundamentul juridic al func
ționării pe mai departe a Uniunii și nu poate fi rezolvată altfel
decât prin discuții și negocieri ale statelor, fiind prea riscantă
tranșarea ei prin decizii judecătorești. în același timp, judecătorii
de la Luxemburg nu trebuie să uite că ei constituie o curte de jus
tiție și nicidecum falanga Comisiei Europene, organul de forță al
executivului european chemat să pună la punct statele membre.
Activismul lor mai degrabă a creat probleme decât a rezolvat și
trebuie să le dea de gândit faptul că tot mai multe instanțe consti
tuționale ale statelor membre, din Germania, Franța, Italia, Polo
nia, Ungaria sau România, le resping deciziile.
Revenind la chestiunea care a generat conflictul instanței
noastre constituționale cu instanța de la Luxemburg, în opinia
mea, problema SilJ nu a constituit-o nici un moment lipsa de con
formitate cu tratatele UE, ci lipsa de eficiență a acestei structuri
de parchet. La DNA ajunseserăm să trimitem în instanță anual
circa io dosare în care erau acuzați de corupție magistrați, în
vreme ce procurorii SilJ nu reușiseră să inculpe nici un judecător
sau procuror pentru fapte de corupție timp de doi ani. Nici acli
vitatea pe celelalte genuri de infracțiuni comise de magistrați nu
se ridica la nivelul de eficiență dorit, fiind mai degrabă slabă și
consumatoare de resurse financiare. Presa relata cum, până la
sfârșitul anului 2021, deci în trei ani de funcționare, s-au întocmii
doar cinci rechizitorii, dar s-au cheltuit peste 24 milioane de lei1*.
Este adevărat că secția putea invoca faptul că se afla la începutul
activității, iar numărul procurorilor era insuficient, însă motivul
principal al lipsei de rezultate l-a constituit modul în care CSM ul
a înțeles să facă selecția pentru numirea procurorilor din cadrul
secției. Au fost numite în funcțiile de procurori-șefi persoane fără
un CV consistent, care veneau de niciunde. Acesta era motivul
pentru care secția trebuia desființată, iar nu pentru că ar fi fost
neconstituțională.
Poziționarea politicienilor față de SIIJ a fost greșită de la bun
început. Din deciziile noastre reieșea cât se putea de clar că înfi
ințarea acestei structuri de parchet e constituțională, dar că la fel
de constituțională e și o eventuală lege de desființare a ei, așa că
556 DANIEL MORAR

opțiunea aparținea doar legiuitorului român. Demnitarii statului
fie n-au putut, fie n-au vrut să desființeze SIIJ, însă au folosit ches
tiunea în mod propagandistic. Miniștrii de justiție ai acelor ani,
Ana Birchal, Cătălin Predoiu și Stelian Ion, adversari declarați ai
SIIJ în numele atașamentului față de reforma din justiție, au făcut
din chestiune proiectul principal al mandatului lor fără să fie în
stare însă să prezinte un proiect de lege coerent de desființare a
structurii. îi împiedica Curtea Constituțională, spuneau ei, și se
plângeau diverselor organisme europene, cerând ajutorul și ară
tând cât de nocivă era această secție de procurori. Abia la începu
tul anului 2022, secția a fost desființată printr-o lege, ironic,
criticată tocmai de Comisia de la Veneția. Istoria efemeră a aces
tei structuri de parchet este un exemplu despre cum o problemă
națională, născută din activismul magistraților, preluată de opo
ziție și de șeful statului ca un adevărat proiect de țară, a fost trans
formată într una europeană, generând un conflict între
jurisdicții complex și mult mai dificil de rezolvat.
în fine, ultima lege a justiției, Legea privind organizarea și
funcționarea CSM, a fost și ea contestată de instanța supremă în
fața noastră din mai multe perspective și, pentru că unele dintre
critici au fost admise, și această lege s-a întors la Parlament.
Fiecare din cele trei legi ale justiției au conținut prevederi ne
constituționale, iar Parlamentul a trebuit să le refacă. Istoria con
testării la Curte a legilor justiției nu s-a oprit însă aici. în cursul
acelui an, în controlul a priori de constituționalitate, fiecare din
aceste legi a fost contestată la CCR de șase ori. într o cadența parcă
stabilită, subiecții de sezină criticau legile pe rând: mai întâi in
stanța supremă, apoi grupurile de deputați și senatori din opozi
ție și, în fine, președintele statului, astfel că, în cursul anului 2018,
Curtea Constituțională a pronunțat nu mai puțin de 18 decizii cu
privire la aceste trei legi.
Legile au intrat în vigoare la sfârșitul anului 2018, după aproxi
mativ un an de la prima adoptare. Protestele magistraților nu s-au
oprit însă. în februarie și martie 2019 au ieșit din nou în fața Pala
telor de justiție, protestând față de o ordonanță de urgență prin
care ministrul justiției, Tudorel Toader, opera modificări la legile

abia intrate în vigoare16. Protestatarii au fost chemați de prim-mi
nistrul Viorica Dăncilă la dialog, dar au refuzat invitația, iar la
începutul lui martie anunțau că suspendă activitatea în instanțe
și parchete17. La finalul lui martie, reprezentanți ai asociaților
magistraților erau primiți de președintele Klaus lohannis. Invi
tația de la Cotroceni nu au refuzat o. în 2022 legile justiției au fost
modificate iarăși de către Parlament și aduceau noi favoruri pen
tru magistrați: plata de către stat a ratelor la creditele contractate
pentru achiziționarea unei case, alegerea perioadei de luat în cal
cui la pensie ori restrângerea sferei incompatibilităților și restric
țiilor peste ceea ce prevede Constituția.
Lăsând în urmă legile justiției, trebuie să spun că niciunde
activismul magistraților nu s-a manifestat mai pregnant decât în
domeniul salariilor și pensiilor proprii. Istoria pornește de la în
ceputul anilor 2000, când, odată cu înființarea DNA și DIICOT, au
apărut diferențe semnificative în salarizarea judecătorilor și pro
curorilor, în sensul că procurorii care activau în aceste structuri
specializate și judecătorii care soluționau cauzele trimise de aceș
tia în instanță beneficiau de un spor salarial de 40%. Nemulțu
mirile din partea celorlalți nu au întârziat să apară și, pentru că
Guvernul nu a intervenit, magistrații au inițiat primele procese
în care reclamau discriminarea salarială. Cauzele erau soluțio
nate de către judecătorii care nu activau în secțiile penale ale
instanțelor, deci care nu primeau sporul de anticorupție și crimă
organizată, adică chiar de către cei „discriminați“. Erau în temă,
în condițiile în care erau ei înșiși reclamanți în cauze similare,
judecate de alți colegi de-ai lor și, deci, nu era nevoie nici de ple
doarii remarcabile ori de deliberări aprofundate pentru a constata
existența discriminării și acordarea sporului salarial de 40% tu
turor celor care îl cereau.
Un val de procese s-a iscat în toată țara, în final ajungându-se
ca sporul pe care legiuitorul l-a conceput pentru a stimula și re
compensa exclusiv activitatea magistraților în combaterea corup
ției și a crimei organizate să fie plătit cvasi totalității judecătorilor
și procurorilor, indiferent de natura cauzelor pe care le instru
558 DANIEL MORAR

mentau. Guvernul, pus în fața acestui fenomen, nu a mai avut ce
face și a acordat creșterea salarială tuturor magistraților, inclusiv
celor care nu intentaseră acțiuni judecătorești, crezând probabil
că în acest fel problema va fi rezolvată.
Problema punctuală fusese intr-adevăr rezolvată, numai că ea
a germinat aroganța și lăcomia sistemului judiciar. în urma aces
tui succes, magistrații și-au dat seama că prin hotărâri judecăto
rești își pot stabili singuri salariile și că nu mai depind de
legiuitor. Lor li s-au alăturat, în anii următori, personalul asimilat
magistraților, asistenții judiciari și personalul auxiliar din justiție,
fiind promovate noi acțiuni în pretenții prin care se solicitau di
verse alte drepturi, precum prima de concediu, sporul de vechime
in muncă, sporul de specializare, sporul de periculozitate, sporul
de risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidențialitate,
tichete de masă, sporul de permanență, sporuri de fidelitate și
diferiți coeficienți de multiplicare. Mii și mii de procese s-au aflat
dintr-odată pe masa judecătorilor, care erau chemați să se pro
nunțe în chestiuni care îi priveau personal. Sistemul judiciar își
făcea singur dreptate. Presa constata că, în cursul anului 2008,
aproximativ 2.000 de procese au fost deschise împotriva Minis
terului Public și că atât Ministerul Justiției, cât și Ministerul Pu
blic sunt bulversate de cererile de plată certificate prin hotărâri
irevocabile. Ministrul justiției, Cătălin Predoiu, făcea apel la ma-
gistrați să-și tempereze acțiunile, arătând că nu sunt bani alocați
din buget pentru plata acestor drepturi, însă instanțele au rezol
vat și această problemă: au obligat Ministerul Finanțelor să aloce
fondurile necesare pentru plata sumelor cerute de judecători și
procurori în procese’8.
întrucât unele dintre aceste acțiuni au fost soluționate diferit
de instanțele judecătorești, determinând astfel o practică neuni
tară, problema s-a cerut a fi rezolvată de către instanța supremă.
Prin două decizii, din 2007 și 2008, înalta Curte de Casație și Jus
liție a decis că magistrații beneficiază de sporul de vechime în
muncă și de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuro
psihică, deși în urma unor modificări legislative aceste sporuri
fie fuseseră incluse în indemnizația de bază, fie fuseseră abrogate

încă din anul 2000. Hotărârile instanței supreme l-au revoltat pe
președintele României, Traian Băsescu, care în anul 2009 s-a adre
sat Curții Constituționale reclamând că autoritatea judecăto
rească și-a depășit competențele. Președintele declara public că
nu este normal ca puterea judecătorească să-și atribuie preroga
tive pe care nu le are prin Constituție, adică să-și stabilească pro
priile salarii. Un alt demnitar al statului, premierul Călin Popescu
Tăriceanu, declara că „în sistemul de justiție au apărut în momen
tul de față, prin această manieră de legiferare în interes propriu
al judecătorilor, niște salarii care au ajuns la niveluri pe care le
consider absolut aberante și nejustificate, au depășit orice limită,
inclusiv cea a bunului-simt. Nu este posibil ca în România un
domeniu, fie el și justiția, să-și legifereze în nume propriu și bc
neficiu propriu“. Jurnaliștii care consemnau aceste luări de pozi
ție remarcau că, dacă până în acel moment magistrații lăsau
impresia unui oarecare echilibru și a decenței, de această dată
scopul de a obține foloase materiale consistente denotă absurdul,
mai ales în condiții de criză economică19. Președintele statului a
solicitat așadar instanței de contencios constituțional apărarea
competenței exclusive a Parlamentului și Guvernului în regie
mentarea salarizării personalului bugetar, inclusiv a sistemului
judiciar, acțiunea sa fiind susținută de Camera Deputaților și de
Guvern. De partea cealaltă, sistemul judiciar era reprezentat și
apărat de ÎCCJ și CSM, care susțineau că instanța supremă doar a
lămurit o practică neunitară a instanțelor, și atrăgeau atenția că
deciziile judecătorești nu pot fi cenzurate de nici o altă autoritate
a sta tului.
Curtea se afla în fața unei probleme delicate, pentru că, strict
procedural, ÎCCJ își exercitase o prerogativă constituțională, iar
hotărârile date erau obligatorii pentru toată lumea. Analizând
însă în concret chestiunea reclamată, Curtea a stabilit că instanța
supremă nu s-a limitat Ia clarificarea înțelesului unor norme
juridice, ci a repus în vigoare dispoziții legale care fuseseră abro
gate expres prin acte ale autorității legiuitoare, or o atare opera
țiune juridică nu putea fi realizată decât de Parlament sau Guvern,
nicidecum de către judecători. Prin decizia sa, Curtea a stabilit că
560 DANIEL MORAR

ICC} nu poate nici să abroge, nici să repună în vigoare legi. Reacția
președintelui instanței supreme, Nicolae Popa, a fost critică cu
privire la decizia CCR, apreciind că instanța constituțională a
„marșat“ la cererea unei alte puteri.
Din nefericire, Curtea Constituțională doar a constatat exis
tența conflictului, fără a-1 soluționa. Deși aparent autoritatea le
giuitoare câștigase această luptă, iar sistemul judiciar o pierduse,
in realitate lucrurile au stat exact invers, pentru că instanța con
stituțională a arătat că decizia sa nu produce nici un efect asupra
celor două hotărâri ale ÎCCJ. Curtea ar fi trebuit să sancționeze
instanța supremă prin lipsirea de efecte juridice a celor două ho-
l.irâri judecătorești, în schimb s-a mărginit, precum un bătrân
înțelept, la a atrage atenția judecătorilor să nu mai facă așa ceva
pe viitor. Intr-un exercițiu de imaginație facil, ne putem închipui
cum Parlamentul sau Guvernul ar fi uzurpat atribuții ale judecă-
I orilor și ar fi condamnat doi cetățeni. Pe același model, Curtea ar
l i constatat că, deși cele două autorități și-au arogat atribuții care
constituțional nu le aparțin, cei doi rămân condamnați și ar fi
atras atenția Parlamentului și Guvernului ca pe viitor să se limi
teze la exercitarea atribuțiilor proprii. Aserțiunea Curții că nu
poate lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească era greșită.
Așa cum declară neconstituționale legi și ordonanțe, Curtea sanc-
|ionează și neconstituționalitatea unor interpretări a normelor
legale realizate de instanțele judecătorești, în special de instanța
supremă, și le lipsește de efecte juridice. Poate a și făcut-o în mai
multe rânduri în jurisprudența sa atunci când a constatat că o
hotărâre judecătorească a dat legii un înțeles incompatibil cu
( (instituția.
Reamintindu-mi evenimentele de atunci, știu că mi-a atras
atenția și un alt aspect. în apărarea sa, formulată în fața Curții,
instanța supremă susținea că președintele statului are rolul con-
l ituțional de mediator între puterile statului, or Traian Băsescu
nu își exercitase această prerogativă, sesizând direct instanța con
si iluțională. în replică, Guvernul arăta că avuseseră loc o serie de
întâlniri între reprezentanții autorităților aflate în conflict toc
mai în scopul soluționării problemei salarizării magistraților.

Guvernul avea dreptate pentru că, în anul 2009, la cel puțin un,i
dintre aceste întâlniri am participat și eu în calitate de prm 11
ror-șef al DNA. întâlnirea a avut loc la Ministerul Justiției și la cu
au participat judecători și procurori de la cel mai înalt nivel, ic
spectiv PÎCCJ, DNA, CSM, instanțe judecătorești, precum și rept <•
zentanți ai executivului. Un secretar de stat din Ministerul
Finanțelor Publice ne-a transmis că Guvernul face un efort peni 111
a plăti drepturile salariale obținute prin hotărâri judecătorești yl
ne-a cerut să promitem că, pe viitor, sistemul judiciar nu va mai
acționa în afara legii, majorând salariile după bunul plac, peni ni
că aceste sume nu sunt prevăzute în buget și au un impact majm
asupra lui. 1 s-a răspuns, în special de către membrii CSM prezei 111,
că ei nu pot promite așa ceva, întrucât judecătorii sunt indepcn
denți în activitatea lor. Omul se uita la noi neputincios, iar cu
eram jenat de atitudinea colegilor mei.
Atunci când, în vara anului 2009, în contextul dezbateriloi
pentru aprobarea legii salarizării unitare în sistemul bugetar, (iu
vernul propunea anularea sporurilor pentru magistrați și pei so
naiul auxiliar, s-a declanșat un protest fără precedent în sistem u I
judiciar. Timp de aproape două luni, magistrații au refuzat h.i
judece dosare, intrând în sălile de judecată doar formal, pentru ,1
amâna cauzele, singurele cauze soluționate fiind cele privind
luarea unor măsuri preventive. Asociațiile magistraților cereau
CSM și președintelui ÎCCJ să se alăture protestelor în care erau
deja implicați judecătorii din toate cele 15 curți de apel, 42 dc
tribunale și de la judecătoriile din România. în acest blocaj a fost
solicitată medierea președintelui statului, astfel că, în 10 septem
brie 2009, Traian Băsescu a participat la ședința CSM unde se ana
liza situația privind refuzul magistraților de a-și exercita atribuți i Ir
Președintele declara că, de fapt, în justiție are loc o grevă, ceea cc
legea interzice, astfel că magistratura trebuie să reintre imedial
în legalitate20.
Așa nonintervenționistă cum era, decizia Curții Constitui io
nale din 2009 le spunea totuși j udecătorilor că nu pot să-și crease.)
salariile cu de la ei putere. Ea a fost însă ignorată, la pachet cu
Constituția însăși. în anii următori acțiunile prin care se reven
562 DANIEL MORAR

ilicau drepturi salariale de către corpul judiciar au devenit un loc
comun și au avut ca rezultat o creștere semnificativă a sumelor
încasate peste ceea ce stabilea legea de salarizare. în momentul
m care un magistrat obținea un drept care determina un salariu
mai mare decât al celorlalți colegi, aceștia invocau discriminarea
și obțineau și ei aceleași venituri. întotdeauna exista cineva care
obținea drepturi salariale mai mari, așa ca acțiunile judecătorești
veneau în cascadă și nu se mai terminau. Guvernul era total de
pășit și obligat să facă plata acestor drepturi dintr un buget care
n u le prevăzuse pentru simplul motiv că statul nu majorase sala-
11 i le. A fost nevoit să eșaloneze executarea lor în condițiile în care
magistrații formulau cereri în justiție și pentru plata imediată a
drepturilor restante. Situația nu mai putea fi controlată, întrucât
magistrații erau complet nerezonabili. Presa dădea nota zero la
purtare judecătorilor care își judecau singuri și cu celeritate pro
cesele în care cereau bani mai mulți, în schimb refuzau să judece
celelalte dosare în semn de protest față de salarizarea pe care ei o
considerau insuficientă21.
Guvernul a intenționat încă o dată să rezolve definitiv această
problemă, egalizând veniturile la nivelul fiecărui ordonator prin
cipal de credite, printr-o ordonanță de urgență din august 2016.
Prin acest act s-a stabilit însă că, la determinarea salariului, se iau
in considerare numai acele drepturi prevăzute în legi și nicide-
। tun cele recunoscute prin hotărâri judecătorești. în același timp,
un număr de 965 de judecători din circumscripția Curții de Apel
bucurești tocmai ceruseră în justiție obligarea Ministerului Jus
tiției să emită ordine de încadrare cu luarea în considerare a ma
jorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești în anii
piecedenți. în acest context, după șapte ani, s-a ajuns din nou la
CCR. Curtea a constatat că, deși la nivelul fiecărui parchet sau
instanțe existau diferențe salariale generate de faptul că unii
dintre magistrați obținuseră hotărâri judecătorești care le-au
majorat salariile, iar alții nu, Guvernul, în încercarea de a înlă
tura aceste inechități, a procedat greșit excluzând de la aplicare
hotărârile judecătorești. De această dată, Curtea nu a analizat
1 omportamentul instanțelor, ci, doar luând act de existența unor

hotărâri judecătorești care trebuiau respectate, a declarat necon
stituțional actul Guvernului.
Eram judecător al Curții în anul 2016 când s-a pronunțat
această decizie și, deși știam că am judecat corect, eram conștient
că hotărârea noastră avea să-i valideze pe judecători în demersul
lor de a-și majora necontenit salariile. Eram conștient, de asemenea,
că Guvernul, exasperat de acțiunile magistraților, încercase să re
zolve problema, însă prin legiferarea defectuoasă a exclus de la
aplicare toate hotărârile judecătorești care rezolvau probleme de
salarizare, iar nu doar pe cele care erau date cu depășirea corn pe
tențelor constituționale ale puterii judecătorești. Astfel, Curtea
a trebuit să sancționeze inechitățile reclamate de magistrați, care,
paradoxal, erau create tot de ei. Rezultatul le era din nou favorabil.
La momentul pronunțării deciziei Curții, observam cu privire la
ultimele șase majorări de salarii din sistemul judiciar că una sin
gură fusese stabilită prin lege, toate celelalte fiind rezultatul ac
tivismului magistraților care se manifestau fervent ca legiuitori.
Și în prezent există acțiuni judecătorești pe rolul instanțelor și
nu am nici o idee cum și dacă se va termina vreodată această prac
tică neconstituțională. Statul pare incapabil să-i pună capăt prin
negocieri sau prin măsuri legislative inteligente, iar magistrații
nu dau nici un semn că și-ar epuiza pretențiile.
Am făcut parte din magistratură timp de 23 de ani, iar a Iți
nouă ani am fost judecător al Curții Constituționale. într-un fel
sau altul, am beneficiat și eu de unele din aceste majorări salari
ale. Nu le-am decis însă concret niciodată și nici nu am militat
pentru obținerea lor. Dimpotrivă, încă din decembrie 2010 cri
ticam public posibilitatea magistraților de a cenzura deciziile
statului privind tăierea salariilor, arătând că nu orice decizie a
Guvernului sau a Parlamentului în această problemă intră în
sfera de analiză a puterii judecătorești22. în anii ’90, salariile ma
gistraților erau derizorii, mai mici decât cele ale polițiștilor cu
care lucram. Eram tineri, dar generația mea și cele de dinaintea
mea, încă active, nu s-au gândit că ar putea să își majoreze salari
ile prin propriile puteri și au așteptat majorarea salarială promisă
și realizată în 1997 de către ministrul liberal al justiției, Valeriu
Stoica. Generațiile care au format masa critică în magistratură
564 DANIEL MORAR

i ncepând cu anul 2005 au avut și au în continuare o altă abordare.
N u mai așteaptă ca legiuitorul să stabilească majorări salariale, ci
fac ei înșiși asta. Se simt confortabil, deloc jenați de postura de
decidenți și beneficiari, argumentându și acțiunile prin faptul că
magistratura este o muncă extrem de grea și plină de responsabi
lități, iar ei sunt cei mai în măsură să și-o evalueze, inclusiv sala
riat Nu contează că legea nu le dă dreptul să procedeze așa.
în momentul când scriu aceste rânduri sistemul judiciar se
pregătește de alegeri pentru noul CSM, care va începe să funcțio
neze în ianuarie 2023. în proiectele de management ale majori
tății candidaților activismul este manifest, chiar obscen pe
alocuri. Se militează pentru consolidarea statutului judecătoru
lui, pentru securitatea financiară a magistraților, pentru reconfi-
gurarea schemelor de personal și finanțarea lor corespunzătoare,
pentru decontarea ratelor unui credit imobiliar angajat de jude
cători și procurori, pentru recompensarea suplimentară a celor
< are rămân în magistratură după 25 de ani de activitate și pentru
o motivare financiară corespunzătoare a celor care promovează
ia instanțele superioare. Judecătorii mai cer modificarea răspun
derii disciplinare, normarea muncii, flexibilizarea programului
lor la pachet cu angajarea unor asistenți de judecător în scopul
degrevării de sarcini etc. Proiectele despre actul de justiție în sine,
despre justițiabili ori societate lipsesc aproape cu desăvârșire,
l otul este despre magistrați și nimic despre justiție, iar asta în
condițiile în care norma constituțională, asumată ca logo al CSM,
statuează că „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul
independenței justiției“, nu (doar) al magistraturii.
Care este imaginea de ansamblu a magistraturii după aceste
relatări? Judecători și procurori care, declarativ, luptau pentru
independența sistemului judiciar, dar în realitate își apărau și
(onsolidau statutul și privilegiile. Voiau să se pensioneze antici
pat, pentru ca apoi să poată cumula pensia de serviciu cu salariul.
N u acceptau să fie presați de vreo reglementare care stabilea ca
abatere disciplinară nemotivarea lucrărilor în termenele legale
și au fost revoltați atunci când le-am impus să-și motiveze hotă
rârile înainte de a trimite pe cineva la închisoare. Reclamau drep-
lul de a fi detașați oriunde în afara sistemului judiciar, dar să

beneficieze în continuare de avantajele statutului de magistral.
Voiau să se suspende ani și ani, să desfășoare orice alte activități
și să facă afaceri, apoi să se întoarcă, imaculați, și să împartă drep
tatea. își cereau dreptul de a defăima și disprețui, dar nu voiau să
răspundă pentru pagubele cauzate de erorile lor judiciare. își cla
mau independența, așa cum o înțelegeau ei, însă respingeau res
ponsabilitatea funcției. își stabileau singuri salariile, ignorând
legiuitorul și Constituția. Vor să ajungă în forul superior al ma
gistraturii cu proiecte populiste, transformându 1 într-un sindicat
și deturnându-i menirea. Atunci când instanța de contencios
constituțional, prin deciziile date, le-a pus oglinda în față, și-au
transferat resentimentele asupra judecătorilor Curții.
Aceștia sunt magistrații activiști ai acestor ani.
Și îi mai reproșez magistraturii acestor vremi că, prin poziți
onarea sa agresivă și militantă fie de partea măsurilor promovate
de partidele de pe stânga eșichierului politic, fie de partea celor
susținute de partidele de dreapta, pare ideologizată.
Curtea în vremea pandemiei
Starea de urgență. Conflicte. Haos. Legi modificate pe genunchi
la începutul anului 2020, virusul SARS COV 2 părea departe de

România, iar președintele lohannis și prim-ministrul Ludovic
()rban erau preocupați de problema alegerilor parlamentare an-
I icipate. în data de 9 ianuarie, ziua în care în lume era înregistrat
primul deces de coronavirus, președintele s-a declarat decis să
abordeze problema, afirmând public că moțiunea de cenzură re
prezenta o variantă pentru inițierea acestui proces. După mai
puțin de o lună, în data de 4 februarie, într-o ședință maraton,
începută la ora 14 și terminată la miezul nopții, Guvernul Orban
a adoptat nu mai puțin de 20 de ordonanțe de urgență ce regle
mentau în varii domenii, stabilind un record greu de egalat. Prin
tre actele normative aprobate se găsea și o ordonanță de urgență
privind alegerile pentru Senat și Camera Deputaților, care viza și
alegerile parlamentare anticipate1. Urgența era justificată prin
faptul că în ziua anterioară, 3 februarie 2020, opoziția depusese
o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, astfel că se lua în
probabilitatea crescută a declanșării procedurii de dizolvare a
Parlamentului. Ordonanța a fost publicată abia în data de 14 fe
bruarie 2020, când se anunța primul deces cauzat de noul coro
navirus în Europa.
Moțiunea de cenzură fusese generată de faptul că, la data de
29 ianuarie, Guvernul Orban își angajase răspunderea în fața
Parlamentului asupra unui proiect de lege care modifica și corn
PI eta trei legi care priveau administrația publică locală, alegerea
CURTEA ÎN VREMEA PANDEMIEI 567

autorităților publice locale și statutul aleșilor locali. în ziua ur
mătoare ședinței de Guvern, în 5 februarie, Parlamentul a adoptai
moțiunea de cenzură, astfel că Guvernul a fost demis, motivul
principal fiind încălcarea gravă a standardelor electorale. Imediat
după votul din Parlament, premierul demis declara că este con
vins că președintele va dizolva Parlamentul imediat ce vor fi in
deplinite cerințele constituționale, iar apoi Guvernul va emite
actul normativ pentru organizarea alegerilor parlamentare anii
cipate. în aceeași zi, Klaus lohannis a invitat partidele parlamen
tare la Cotroceni pentru consultări, declarând că el este adeptul
alegerilor anticipate, că primul pas a fost făcut deja, iar următorul
va fi făcut a doua zi, când va anunța persoana desemnată să for
meze noul Guvern. Ludovic Orban îl completa pe președintele
statului, declarând că obiectivul partidului pe care îl conduce, PNL,
este acela de a face posibile alegerile anticipate, astfel că va contri
bui la respingerea a două propuneri de formare a Guvernului.
în data de 6 februarie, după consultările cu partidele politice
parlamentare, președintele lohannis a declarat că alegerile an
ticipate sunt prima lui opțiune și că îl desemnează tot pe Ludo
vie Orban pentru funcția de prim-ministru. Imediat, premierul
desemnat a declarat că i-a prezentat președintelui obiectivul
partidului său și decizia ca parlamentarii PNL să participe la pro
cedurile de învestire a celor două guverne, dar să nu voteze pen t ru
învestire, tocmai pentru ca președintele statului să poată dizolva
Parlamentul.
în acest context, în data de 10 februarie 2020, președinții celor
două Camere ale Parlamentului au sesizat Curtea Constituțională
cu soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională
între președinte și Parlament, determinat de faptul că președin
tele lohannis și-a exercitat discreționar atributul desemnării pre
mierului cu scopul declarat al organizării alegerilor anticipate,
Curtea a admis cele două cereri și a explicat că exercitarea de către
președinte a atributului de desemnare a persoanei care urmează
să formeze Guvernul are ca finalitate obținerea votului de încre
dere al Parlamentului, iar consultarea partidelor politice nu este
un act formal, ci unul responsabil pe baza căruia se formează
568 OANiEL MORAR

convingerea că persoana desemnată va reuși să obțină votul ma
jorității parlamentare. Or președintele a desemnat drept candidat
aceeași persoană care ocupa funcția de prim-ministru al Guver
nului căruia Parlamentul i-a retras încrederea cu doar o zi înainte,
în absența oricărui indiciu care să-i creeze convingerea că în acest
răstimp s-a schimbat ceva în privința opțiunii parlamentare. Mai
mult decât atât, cunoștea foarte bine declarația prim-ministrului
desemnat, potrivit căreia el și partidul lui urmăresc respingerea
solicitării de învestitură. Curtea a conchis că, în vederea asigură
rii stabilității statului, Constituția exclude practic posibilitatea
provocării unei dizolvări a Parlamentului de către președinte, iar,
prin actul său, acesta și-a exercitat discreționar atribuțiile consti
tuționale. Odată cu constatarea existenței conflictului între cele
două autorități publice, Curtea l-a obligat pe președinte să proce
deze la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de
prim-ministru.
Imediat după pronunțarea deciziei, Klaus lohannis a criticat
PSD-ul, declarându-1 iresponsabil pentru că a sesizat instanța con
stituțională, și a apreciat că șansele pentru alegeri anticipate toc
mai au scăzut sub 50%. Ludovic Orban a reacționat și el, acuzând
Curtea că de câțiva ani buni, ca un fir roșu, afectează atribuțiile
constituționale ale președintelui statului, pe care nu îl împiedică
nici o prevedere constituțională „să nominalizeze un candidat de
premier cum sunt eu!“2. în discuția publică a intervenit și fostul
premier al României Emil Boc, de data aceasta din postura de
membru marcant al PNL, care a susținut că instanța constituțio
nală și-a depășit atribuțiile, amestecându-se în jocul politic intern.
Un alt fost premier al României, Dacian Cioloș, declara că, în
urma deciziei CCR, care trebuie respectată, România se află în cea
mai gravă criză constituțională din ultimii 30 de ani. Doi intelec
tuali, foști parlamentari și foști colegi de partid, Teodor Paleologu
și Sever Voinescu, aveau poziții publice diametral opuse. Paleo
logu susținea că este nevoie de o nouă Constituție și că nici mai
mult, nici mai puțin CCR trebuie desființată, iar un enunț atât de
categoric nu lasă loc vreunei analize. Pe de altă parte, Sever Voi
nescu susținea decizia CCR încă înainte ca motivarea acesteia să
CURTEA ÎN VREMEA PANDEMIE! 569

apară în Monitorul Oficial, argumentând de ce președintele a gre
șit și de ce așa ceva nu e permis.
Prin soluția dată acestei probleme noi în jurisprudența sa,
Curtea a sancționat lipsa voinței președintelui și a prim-minis
trului desemnat de a obține voturile majorității parlamentare
pentru formarea Guvernului. Nu putea fi doar un joc politic, așa
cum se susținea, ci viza poziția constituțională a unui actor statal,
președintele României, care în timpul mandatului său nu poate
fi membru al vreunui partid politic și deci nu poate genera sau I ua
parte la jocuri politice. Atribuția conferită de legea fundamentală
este aceea de a desemna o persoană pentru funcția de prim-mi
nistru care să poată forma un Guvern, tocmai în vederea asigură
rii stabilității statului, și nicidecum aceea de a favoriza electoral
un partid prin organizarea de alegeri parlamentare anticipate. |
Dizolvarea Parlamentului și alegerile anticipate reprezintă conse I
cința neobținerii votului de învestitură a Guvernului, și nicidecu n i I
scopul acestuia, or președintele pervertise norma constituțională, I
schimbând raportul cauză-efect.
Orgoliul i-a jucat feste lui Klaus lohannis. Din dorința expri I
mată public de atâtea ori de a avea „Guvernul meu!“, a folosit 1
norma constituțională contrar scopului ei, pentru a declanșa ale 1
geri anticipate și pentru a asigura majoritatea parlamentară, în
viitorul legislativ, partidului din care provenea. Era adevărat că |
Guvernul pe care îl susținea era minoritar și nu avea susținerea
parlamentară necesară pentru adoptarea legilor asumate prin j
programul de guvernare, însă acest guvern ajunsese la putere în
urma adoptării unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului
PSD, condus de Viorica Dăncilă, și nu ca urmare a alegerilor des j
fășurate în urmă cu trei ani, aspect pe care președintele îl cunoș 1
tea și pe care trebuia să îl ia în considerare atunci când a făcut I
prima desemnare pentru funcția de prim-ministru în persoana
președintelui PNL. Lucrurile nu s-au schimbat nici după învestirea
Guvernului Orban I, acesta nereușind să coaguleze o majoritate 1
parlamentară în jurul proiectelor sale, dar Parlamentul funcționa
și legifera, e adevărat, de multe ori contrar politicii executivului, I
dar acesta nu era un motiv pentru dizolvarea sa, mai ales în lipsa ‘
570 DANIEL MORAR

unui consens politic. Parlamentul era rezultatul alegerilor demo
cratice și se afla în exercitarea mandatului constituțional de patru
ani. Aceasta este regula și nu poate fi schimbată prin voința dis
creționară a președintelui statului.
Klaus lohannis a vrut altceva, sfidând Constituția din consi
derente politicianiste, fapt care i-a atras sancțiunea Curții. Nici
măcar nu a manifestat minima precauție, la fel ca Ludovic Orban,
de a nu se lăuda cu asta. Erau absolut siguri pe ceea ce vor și con
vinși că prevederile constituționale se vor plia fără nici o problemă
pe intențiile lor. Până la urmă, cred că trebuie să le mulțumim
celor doi care, prin aroganța manifestată public, au determinat
aducerea cazului în fața Curții, decizia adoptată oferind interpre
tarea obligatorie a Constituției care pe viitor să preîntâmpine
apariția unor astfel de abuzuri.
încă înainte de a ne pronunța pe acest conflict juridic dintre
președinte și Parlament, Avocatul Poporului ne sesizase cu o cri
tică de neconstituționalitate asupra uneia dintre cele 20 ordo
nanțe de urgență adoptate de Guvernul Orban în ziua dinaintea
demiterii. Actul normativ, dat în materie electorală, reglementa,
printre altele, posibilitatea persoanei care se afla în ziua alegerilor
parlamentare în altă localitate decât cea în care își avea domiciliul
de a vota la orice secție de votare. Prin același act se enunța și
posibilitatea ca alegerile parlamentare din anul 2020 să se desfă
șoare simultan cu alegerile locale. Curtea a declarat neconstitu-
| ională ordonanța de urgență, în ansamblul său, pentru că aducea
modificări cadrului legislativ privind alegerile parlamentare în
clementele sale esențiale cu mai puțin de un an înainte de data
la care urma să aibă loc scrutinul, ceea ce contravenea jurispru-
denței sale și recomandărilor Comisiei de la Veneția. Erau sanc
iónate expres norma ce permitea ca o persoană să poată vota în
orice secție de votare, precum și dispoziția care prevedea organi
zarea simultană a celor două tipuri de scrutin. în voința sa nestră
mutată de a organiza alegeri parlamentare anticipate, și prin acest
act normativ, Guvernul încălca Constituția și jurisprudența con
solidată a instanței constituționale. Imediat după pronunțarea
deciziei, președintele Senatului, Călin PopescuTăriceanu, declara

că prin aceasta se pune capăt visului prezidențial de a avea alegeri
anticipate.
Evenimentele legate de pandemia Covid aveau să determine
stingerea crizei politice și constituționale, atunci când, după re
nunțarea persoanei desemnate pentru funcția de premier, Florin
Câțu, președintele l-a desemnat din nou pe Ludovic Orban pentru
a forma Guvernul, iar Parlamentul i-a acordat acestuia votul de
încredere, evitându-se astfel organizarea de alegeri anticipate.
Atunci când epidemia de Covid a ajuns în Europa, statele nu
erau pregătite să-i facă față nici din punct de vedere medical, nici
din punct de vedere juridic. România nu făcea excepție. Deși exista
la nivel de normă constituțională sau legală posibilitatea decla
rării unor stări excepționale, precum starea de urgență sau starea
de alertă, legislația era deficitară sub aspectul normării clare și
concrete a modului în care trebuie să funcționeze o societate
aflată într-o altă paradigmă decât cea cu care era obișnuită. Cum
aceste două stări erau excepționale, cu un grad mare de abatere
de la normal, și măsurile luate de autorități, care presupuneau
restrângerea unor drepturi și libertăți ale cetățenilor, erau excep
ționale. Printre acestea, cele mai grave au fost interdicția de a
părăsi domiciliul sau reședința, cu anumite excepții, și caranti
narea bolnavilor de Covid-19 și a contacților direcți ai acestora.
Conform Constituției, aceste restrângeri nu puteau fi făcute decât
prin lege, în condiții precis determinate și cu posibilitatea expresă
ca ele să poată fi atacate în justiție de persoanele interesate.
în acest context, în data de 6 mai 2020, Curtea avea stabilit
termen pentru judecarea unei excepții de neconstituționalitate
ridicate de Avocatul Poporului referitoare la o ordonanță de ur
gență adoptată în 1999 care reglementa starea de urgență. Preșe
dintele țării instituise starea de urgență pe întreg teritoriul
României încă din data de 15 martie 2020. Cu două zile înainte,
CEDO pronunțase Hotărârea Kbvesi împotriva României, prin
care constata că fostului procuror șef al DNA i se încălcase dreptul
la apărare în cadrul procedurii de revocare din funcție, iar CCR,
prin forța împrejurărilor, fusese un actor în această procedură.
Printr-o decizie din 2018, Curtea îl obligase pe președintele statu
572 DANIEL MORAR

lui să emită decretul de revocare a lui Kovesi din funcția deținută.
Decizia a fost luată cu o majoritate de 6 la 3 voturi, judecătorii
Mircea Minea, Livia Stanciu și cu mine votând împotriva acestei
soluții și formulând opinii separate. După ce președintele a emis
decretul de revocare, Codruța Kovesi, fără să atace în justiție actul
președintelui ori raportul de evaluare care conținea propunerea
de revocare întocmit de ministrul justiției, a formulat o acțiune
direct la CEDO, susținând că nu i-a fost dată ocazia să se apere și
să conteste constatările ministrului justiției în nici unul din mo
mentele procedurii de revocare, inclusiv în fața instanței consti
tuționale. Intr-un timp record pentru standardele și ritmul de
lucru al instanței europene, la un an și jumătate de la data înre
gistrării sesizării, CEDO a dat verdictul.
A fost a doua hotărâre jenantă a instanței europene de drep
turi și libertăți de care mă loveam în cariera mea, după Cauza
Bârsan împotriva României. Subiectivismul judecătorilor era
evident. Tocmai pentru că am votat împotriva soluției din decizia
CCR, am detașarea necesară ca să pot explica situația. în fața
CEDO, pentru a ajunge la o hotărâre pe fond, reclamanții așteaptă
în medie 3-4 ani. Apoi, pentru ca o persoană care pretinde că i s-au
încălcat drepturi și libertăți fundamentale de către un stat să
poată ajunge în fața instanței europene trebuie mai întâi să re
clame aceste încălcări în fața instanțelor naționale și să epuizeze
toate căile de atac oferite de legislația internă. Codruța Kovesi nu
a apelat la instanțele românești, ci a mers direct la CEDO, iar in
stanța europeană, în loc să-i respingă acțiunea ca inadmisibilă, a
judecat-o pe fond, ignorându-și propriile reglementări și propria
jurisprudență. CEDO a ajuns la concluzia că unele din actele
emise în procedura de revocare nu puteau fi contestate în in
stanță, iar cu privire la altele nu exista jurisprudență relevantă în
România care să-i determine pe judecătorii europeni să creadă că
acest lucru ar fi posibil. Cu alte cuvinte, instanța europeană a
luat-o pe scurtătură și a ajuns repede la concluzia că legislația
națională nu îi asigura reclamantei dreptul la apărare. Această
judecată era contrafactuală și total atipică, CEDO acționând ca o
instanță partizană și grăbită să dea satisfacție.

După publicarea hotărârii instanței de la Strasbourg, o parte
a presei române titra că CCR i-a încălcat Codruței Kbvesi drept u I
fundamental la apărare. Președintele statului și prim ministrul,
resentimentari și frustrați de faptul că intenția lor de declanșare
a alegerilor anticipate tocmai fusese oprită de instanța constitu
țională, au folosit prilejul pentru a critica public Curtea, cerând
reformarea acesteia și, în mod obligatoriu, revizuirea deciziei
pronunțate în cazul Kbvesi. Prim-ministrul Ludovic Orban soli
cita Curții să-și recunoască culpa, afirmând că instanța s-a corn
promis prin această decizie. Președintele Klaus lohannis declara
că credibilitatea instanței constituționale, oricum afectată de
deciziile controversate din ultimii ani, este puternic deteriorată
și solicita de îndată revizuirea deciziei privind revocarea procu
rorului-șef al DNA. în discuție a intervenit și Tudorel Toader, fos
tul ministrul al justiției, care a declarat, în stilul său neasumat,
că el doar a propus demiterea lui Kbvesi, dar că decizia i-a aparți
nut președintelui lohannis. în schimb, Codruța Kbvesi, într-un
exercițiu demagogic, le spunea procurorilor că hotărârea CEDO
reprezintă o reparație simbolică pentru „toți magistrații hăituiți
în ultimii ani“, îndemnându-i patetic să nu abandoneze’. Trecea
sub tăcere faptul că ea însăși i-a hăituit pe unii dintre aceștia, con
cediindu i abuziv din parchetul anticorupție pe Doru Țuluș și pe
Mihaela lorga Moraru, care au câștigat apoi în instanță procesele
deschise împotriva fostei șefe a DNA.
Chiar acceptând că instituția nu era privită cu simpatie de
către președinte și prim-ministru, cei doi oameni de stat ar fi tre
buit totuși să aibă minime cunoștințe de drept constituțional și,
mai ales, să citească decizia CEDO cu atenție. CCR a fost nevoită
să intervină și să explice că instanța europeană nu a analizat sau
sancționat raționamentele și decizia sa, nici nu avea competența
să o facă, că deciziile Curții nu sunt revizuibile și că instanța con
stituțională nu avea cum să-i încalce reclamantei dreptul la apă
rare din moment ce prin decizia sa a fost soluționat un conflict
juridic între autorități publice, iar reclamanta, persoană fizică, nu
a fost parte în această procedură. Decizia întocmirii și publicării
comunicatului de presă a fost luată de plenul Curții, cu o majo
574 DANIEL MORAR

ritate de șase la doi, Livia Stanciu fiind unul dintre judecătorii
care nu a fost de acord pe motiv că votase împotriva soluției din
decizia Curții. I-am explicat că și eu votasem împotrivă, dar că
acum nu apăram opiniile noastre separate și nici măcar decizia
Curții, ci caracterul general obligatoriu al actelor instanței con
stituționale.
Comunicatul de presă a fost lămuritor pentru cei care nu erau
poziționați a priori împotriva instanței constituționale, însă alții,
in frunte cu premierul Orban, și-au continuat atacurile.
Aceasta era atmosfera pe 6 mai, când Curtea trebuia să se pro
nunțe cu privire la constituționalitatea legislației privind starea
de urgență. In calitate de judecător-raportor, cu două zile înaintea
termenului, transmisesem la cabinetele judecătorilor Curții con
cluziile mele de admitere a neconstituționalității unora dintre
prevederile legale criticate. Era pentru prima dată când Curtea
era chemată să examineze conformitatea cu Constituția a legisla
ției în materia stării de urgență. Actul normativ fusese adoptat cu
peste 20 de ani înainte, în contextul revoltei minerilor conduși de
Miron Cozma, nu fusese criticat la Curte până în acel moment și
nici nu fusese aplicat în practică deoarece era pentru prima dată
când România se afla în stare de urgență. S-a admis cea mai mare
parte a criticilor formulate. Curtea a constatat că reglementarea
normelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile era total
lipsită de claritate și previzibilitate, în vreme ce ordonanța de ur
gență a Guvernului din 2020, prin care se majorau semnificativ
amenzile și se introduceau sancțiuni complementare, privind con
fiscarea sau suspendarea activității, a fost declarată neconstituțio
nală pe motiv că reglementarea se putea face doar printr-o lege
adoptată de Parlament. Curtea a constatat, de asemenea, că preșe
dintele statului își depășise prerogativele constituționale atunci
când, prin decretul de instituire a stării de urgență, a operat mo
dificări exprese sau implicite ale legislației aplicabile pe perioada
stării de urgență, însă aceste încălcări ale Constituției nu puteau
li sancționate în procedura declanșată de Avocatul Poporului.
Potrivit practicii Curții cu privire la cauzele de interes public
major, urma să fie redactat și dat publicității în aceeași zi un

comunicat de presă. întrucât președintele lohannis declarase deja
că nu va prelungi starea de urgență care urma să expire peste io
zile, în 15 mai 2020, iar prim-ministrul anunțase că după această
dată va fi declarată starea de alertă, în considerarea aceleiași pan
demii Covid-19, Curtea a elaborat un comunicat extins și foarte
clar cu privire la motivele care au determinat constatarea necon
stituționalității legislației privind starea de urgență. Era necesar
așa ceva cu atât mai mult cu cât, între timp, Curtea fusese deja
sesizată cu neconstituționalitatea legislației privind starea de
alertă și, fiind de asemenea judecător raportor, mi-am dat seama
că și ordonanța de urgență a Guvernului care reglementa starea
de alertă avea aceleași probleme de neconstituționalitate. în
esență, era vorba de faptul că, după revizuirea Constituției din
2003, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți putea fi
făcută doar prin lege, ca act formal al Parlamentului, iar nu prin
acte ale Guvernului. Acest lucru trebuia înțeles de Parlament și
de Guvern cât mai grabnic, precum și că era nevoie de adoptarea
în regim de urgență a unei legi care să reglementeze starea de
alertă. Au înțeles greu și târziu. După apariția comunicatului,
prim-ministrul, miniștri și parlamentari ai puterii s-au declarat
consternați de decizia Curții, care era acuzată de partizanat poli
tic și de iresponsabilitate, iar împotriva judecătorilor s-a declanșat
o campanie de insulte și calomnii. Ludovic Orban susținea că CCR
este de partea celor care încalcă legea și că declararea neconstitu
ționalității amenzilor date în perioada stării de urgență are un
vădit caracter politic. Un fost ministru al justiției declara că actul
Curții este un semn de iresponsabilitate și un îndemn la nesupu
nere civică4, iar ministrul în exercițiu, Cătălin Predoiu, apăra și
el poziția Guvernului, susținând că decizia Curții are fracturi
logice5. Prin urmare, prim-ministrul ajungea la concluzia că, nici
mai mult, nici mai puțin, se impun schimbarea mecanismului
de alegere a judecătorilor CCR și stabilirea unor limite ale atri
buțiilor acestora. Această atitudine ostilă a fost criticată de patru
asociații ale magistraților, care arătau că atacurile îndreptate
împotriva Curții Constituționale, de o gravitate ieșită din comun,
venite din partea unor lideri politici, jurnaliști ori comentatori,
576 DANIEL MORAR

demonstrează că, la 30 de ani după căderea dictaturii comuniste,
încălcările Constituției sunt scuzate în numele securității și al
interesului poporului. „Această justificare a fost mereu folosită de
autocrați în timpurile întunecate ale istoriei pentru a acapara tot
mai multă putere“6.
Oamenii politici însă continuau să îndemne la nerespectarea
deciziei. Dincolo de faptul că, într-un stat de drept, acest lucru nu
era posibil, Parlamentul având obligația să se conformeze celor
statuate de Curte, comportamentul lor era imatur și, pe alocuri,
isteric, fără nici o urmă de respect pentru Constituția țării. Liderii
politici aflați la putere se manifestau gregar, ilustrând perfect
psihologia mulțimilor. în loc să inițieze procedura de legiferare,
au pierdut cinci zile acuzând și insultând Curtea, și abia apoi au
întocmit un proiect de lege pe care l-au înaintat Parlamentului.
Deși acesta a legiferat în regim de urgență, legea stării de alertă
nu a putut intra în vigoare mai devreme de trei zile după ce starea
de urgență expirase, timp în care cetățenii, știind că nu pot fi sanc
ționați, au ieșit în număr mare pe străzi și în parcuri.
După publicarea deciziei privind starea de urgență s-a văzut că
noi ceream ca reglementarea unei contravenții să fie clară și ex
plicită, apropiată ca exigență de reglementarea unei infracțiuni,
astfel încât toată lumea să înțeleagă care este conduita sancționa
bilă. Or legea în discuție avea un grad de generalitate nepermis,
stabilind că orice încălcare a actelor normative constituie contra
venție. Aproape toate discuțiile din mediul public s-au purtat cu
privire la sancțiunile care fuseseră deja aplicate și erau potențate
de anunțurile repetate ale Guvernului cu privire la amploarea
valorii amenzilor, care se ridica la aproape 130 de milioane de
euro, și la numărul mare de persoane amendate, circa 300.000 de
români. Presa occidentală remarcase că România, țară cu aproape
cel mai mic venit mediu pe cap de locuitor, era campioana la apli
cat amenzi în Uniunea Europeană. Datele statistice prezentate
de Guvern au fost însoțite de acuzațiile la adresa Curții, conform
cărora decizia noastră cauza o gaură imensă bugetului public, mai
ales în condițiile în care, susțineau aceiași oficiali, sumele colec
tate urmau să fie folosite pentru dotarea sistemului sanitar. Era

doar o manipulare, pentru că statul, de fapt, nu încasase aproape
nimic din această sumă, iar cei sancționați așteptau ieșirea din
starea de urgență pentru a contesta amenzile în instanță și a ob
ține anularea lor.
Cu excepția unor specialiști în drept și a unor parlamentari,
nimeni nu a dezbătut o altă constatare a Curții, și anume faptul
că președintele lohannis își exercitase abuziv prerogativele atunci
când, prin cele două decrete privind starea de urgență, dispusese
măsuri care nu intrau în sfera sa de competență. Prin decretele
emise, președintele modificase, expres sau implicit, anumite acte
normative, atribut care aparține doar Parlamentului sau Guver
nului. Chiar dacă ne aflam în stare de urgență, printr-un act al
președintelui nu se putea modifica legislația achizițiilor publice,
cea referitoare la funcționarii publici sau legislația muncii și, to
tuși, acesta a făcut-o. Mai mult decât atât, președintele a modificai
legislația din domeniul justiției (Codurile civil, de procedură ci
vilă, penal, de procedură penală și legea de organizare judiciară)
atunci când a stabilit suspendarea activității judiciare pe perioada
stării de urgență, precum și suspendarea unor termene, inclusiv
a cursului prescripției. De notat că, până în momentul în care
Curtea s-a pronunțat, nici CSM, nici vreo asociație profesională a
magistraților ori un magistrat nu au reclamat această intruziune
neconstituțională în activitatea judiciară și că nici Parlamentul,
atunci când a încuviințat instituirea stării de urgență, nu a sanc
ționat actele președintelui.
Legat de decretele președintelui lohannis, mai e de relevat aici
și o altă fațetă a problemei. Decizia privind starea de urgență a
fost luată cu unanimitate de voturi și cu opinia concurentă a ju
decătoarelor Stanciu și Tănăsescu care, din ce înțelegeam, urma
să vizeze anumite aspecte legate de contravențiile prevăzute in
legislație. Cu referire la restul aspectelor decise, colegele noastre
nu au obiectat nimic, nici cu privire la soluție și nici cu privire la
motivarea acesteia, votând ca atare. Totuși, în momentul semnă
rii minutei, au consemnat olograf că formulează opinie concu
rentă și cu privire la punctul ce viza decretele președintelui, fără
a justifica motivul acestei opinii. Surpriza totală a fost însă când,
S78 DANIEL MORAR

după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, am citit opinia
concurentă a celor două judecătoare, care, prin terminologia folo
sită și prin ton, era, de fapt, un cvasirechizitoriu la adresa Curții,
care era acuzată, nici mai mult, nici mai puțin, că încalcă dreptu
rile fundamentale ale cetățenilor prin faptul că stabilea că decre
tele președintelui nu sunt supuse controlului în fața instanțelor
de contencios administrativ. Prin modul de formulare, această
opinie concurentă se prezenta ca o reală opinie separată, critică
la adresa deciziei Curții, în condițiile în care este știut că o opinie
concurentă confirmă soluția instanței, dar (și) cu alte argumente,
nicidecum nu o neagă.
O asemenea abordare nu putea fi justificată în conduita unui
judecător de curte constituțională, însă și mai grav era faptul că
demersul a fost total lipsit de onestitate profesională, falsificând
realitatea. în cadrul deliberărilor, toți judecătorii, deci inclusiv
l.ivia Stanciu și Simina Tănăsescu, deciseserăm că decretele pre
ședintelui sunt acte administrative cu caracter normativ, discu
ții mai largi purtându-se doar în legătură cu autoritatea care este
abilitată să le controleze. în concluziile scrise prezentate ca jude
cător-raportor, opinasem că ele sunt supuse controlului instan
țelor de contencios administrativ, însă în ședința de deliberări
am pus în discuție ipoteza că aceste acte ar privi raporturile cu
Parlamentul și că, astfel, ar fi exceptate de la controlul judecăto
resc. Plenul Curții, în unanimitate, a împărtășit această a doua
opinie și a decis că decretele președintelui privind instituirea
stării de urgență pot fi supuse doar controlului Parlamentului
i n procedura de încuviințare și, apoi, controlului de constituți
onalitate, prin intermediul hotărârii Parlamentului, dacă aceasta
ar fi contestată.
Livia Stanciu a pledat explicit în sensul că decretele președin-
lelui nu pot fi supuse controlului instanțelor de contencios admi-
n i s l rativ și mi-a cerut insistent ca, în redactarea deciziei, să elimin
paragraful din concluziile mele scrise care susținea contrariul,
ceea ce am și făcut, având în vedere opinia unanimă a Curții.
Simina Tănăsescu a tăcut și nu a susținut vreo opinie. De
.1 ll fel, nu a spus prea multe nici atunci când s-a discutat despre

sancțiunile contravenționale, anunțându ne doar că nu are o
opinie formată, dar că votează pentru neconstituționalitatea lor.
Nu era nimic aparte în atitudinea ei, ne obișnuiserăm, modul său
de a aborda cauzele fiind diferit de al celorlalți judecători. Atunci
când își prezintă propriile dosare, nu rezolvă o speță, ci schițează
o prelegere, nu propune o soluție, ci emite o părere. Nu aflam mai
nimic despre conținutul juridic al normei criticate, însă știam că
„legea nu e neapărat bună, dar nici rea“, că avem de-a face cu „o
reglementare chiar frumoasă, care pe mine m-a cucerit“, ori că
„legea e nefericită, criticile formulate sunt tot nefericite, iar con
cluziile formulate de judecător sunt la fel de nefericite“, chit că
acestea din urmă îi aparțineau. Ne mai spunea că dânsa „nu ar fi
adoptat o asemenea lege, ceva-ceva nu-i place la ea“, ori că, deși
reglementarea e necesară, „simte că ceva nu e cușer“. își afișa ta
lentele de etician, psiholog, estetician, merceolog sau nutriționist,
mai puțin pe cele de jurist, și încheia spunând că „soluția poate
fi și așa, și așa“.
Revenind la istoria noastră, vedem cum cele două judecătoare
și-au asumat în așa-numita opinie concurentă o poziție pe care la
deliberări nu au exprimat-o, lipsă totală în cazul Siminei Tănă
sescu, sau contrară celei pentru care a pledat, în cazul Liviei Stan
ciu, ceea ce nu poate fi decât o falsificare a adevărului. Pe noi,
ceilalți, situația ne-a consternat, știam exact ce se discutase în
ședința de deliberări, dar constatam că în Monitorul Oficial apă
rea altceva. într-o ședință ulterioară, destul de tensionată, Tănă-
sescu și Stanciu nu au reușit să ne dea o explicație plauzibilă a
conduitei lor, însă am decis ca discuțiile să se oprească aici pentru
că CCR nu își permitea un scandal public.
Atitudinea celor două judecătoare se explica prin faptul că,
atunci când Curtea statuase că președintele lohannis și-a exerci
tat abuziv atribuțiile constituționale, presa a sesizat că această
decizie a fost luată cu unanimitate, astfel că se înlătura de plano
orice idee de partizanat al instanței constituționale, din moment
ce chiar cele două judecătoare numite de președintele în exercițiu
au votat pentru soluție. în urma discuțiilor din mediul public,
ulterioare pronunțării deciziei, dar înainte de motivarea și publi
580 DANIEL MORAR

carea ei, colegele noastre s-au simțit probabil obligate să-i mena
jeze orgoliul președintelui și au făcut-o prin convertirea defacto
a unei opinii concurente într-o opinie separată. Simina Tănăsescu
a repetat apoi isprava, prin declararea unei opinii concurente și
convertirea ei, cu ocazia redactării, într-o opinie critică la adresa
deciziilor Curții, trezind nemulțumirea președintelui CCR, care
a fost nevoit să reacționeze public7.
După publicarea deciziei, Parlamentul a fost nevoit să refacă
legislația, însă au continuat atacurile obișnuite la adresa judecă
torilor Curții. Am fost acuzați de iresponsabilitate și de faptul că
lăsam Guvernul fără pârghii de contracarare a pandemiei. Sanc
ționând legi în plină pandemie, accept că lucrurile puteau fi vă
zute și așa, însă iresponsabili nu eram în nici un caz. înainte de a
fi judecători, eram cetățeni ai acestei țări, eram afectați de pânde
mie și ne puteam îmbolnăvi la fel ca oricine altcineva. Știam că
trăim vremuri excepționale, care necesită o reacție pe măsură,
i nsă mai știam că, mai ales în astfel de situații, legile trebuie să
fie mai clare ca oricând tocmai pentru a înlătura arbitrariul și
abuzul și pentru ca cetățenii să se simtă protejați nu doar din
punct de vedere medical, ci și juridic. Am fost judecător-raportor
în ambele cazuri, aveam temerile mele legate de pandemie, ob
servam conduita iresponsabilă a unor concetățeni și știam că,
odată cu sancționarea legii, nemaiexistând instrumente de con
strângere, aceștia s-ar fi expus la contagiune și ne-ar fi expus și pe
noi, dar nu am avut nici o ezitare atunci când am decis că legisla
ția aplicabilă nu era conformă Constituției.
Tocmai pentru că nu eram iresponsabili, cunoscut fiind că
deciziile Curții își produc efectele doar de la publicarea lor în Mo
nitorul Oficial, încă din momentul pronunțării lor am comunicat
public, cu destinație specială pentru legiuitor, motivele pentru
care legea a fost sancționată, oferind explicit toate datele pentru
ca aceasta să fie refăcută înainte de publicarea deciziei și astfel să
se evite situația în care statul să rămână fără pârghiile necesare
combaterii pandemiei. Guvernul însă a căzut în nevroză și, pre
ocupat să dea curs revoltei sale împotriva unui dușman închipuit,
a întârziat inițierea procedurilor legislative și, pentru câteva zile,

România s-a aflat într-un vid legislativ care a împiedicat-o să acț I
oneze împotriva pandemiei. Consecințele le-au evaluat medicii șl
nu au fost dintre cele mai bune, iar tot mai multă lume a critk.il
Guvernul, care a întârziat nepermis de mult măsurile legislative
și conformarea de grabă cu deciziile Curții. Guvernul însă nu
avea să învețe nimic de aici, așa cum vom vedea în cele ce urmează
Când credeam că misiunea noastră legată de pandemie s-a in
cheiat, Curtea a fost chemată din nou să se pronunțe, de această da I <1
în legătură cu internarea obligatorie și carantinarea cetățenilor,
După izbucnirea pandemiei în România, cetățenii care erau
depistați pozitiv cu Covid-i 9 erau internați obligatoriu în uni I ă | i
spitalicești, iar persoanele care intrau pe teritoriul țării venind
din zonele cu risc epidemiologie crescut erau obligate să intre în
carantină, fie în locuri special amenajate, fie în locuințele proprii,
iar această din urmă măsură era luată fără ca persoanele caranli
nate să fie testate. în ce privește măsura internării, discuțiile din
spațiul public au fost legate de pacienții asimptomatici, adică de
cei care nu se simțeau rău, nu aveau nevoie de tratament, și totuși
erau spitalizați forțat. Un număr de 722 de medici s-au adresat
Avocatului Poporului, susținând că măsura internării obligatorii
a acestor bolnavi depistați pozitiv la testul Covid-19 era mult prea
restrictivă și considerau că măsura izolării la domiciliu era mai
adecvată diagnosticului și finalității combaterii bolii. La sfârșitul
lui mai 2020, Avocatul Poporului a sesizat CCR. Curtea a constatat
că atât măsura internării, cât și cea a carantinării erau reglemen
tate prin ordin al ministrului sănătății, fiind lăsate integral la
latitudinea executivului, or, în condițiile în care cele două măsuri
echivalau cu „detenția“ persoanei susceptibile să transmită o
boală contagioasă, fiind adevărate măsuri privative de libertate,
se impunea ca acestea să fie reglementate prin lege, iar legea să
stabilească inclusiv posibilitatea contestării lor în justiție.
La fel ca în cazurile precedente, în ziua pronunțării deciziei
s-au comunicat public motivele pentru care legea a fost declarată
neconstituțională, din care reieșea cu claritate conduita pe care
legiuitorul trebuia să o adopte în demersul său de adecvare a legis
lației. Noi, judecătorii, eram conștienți că de această dată lucrurile
582 DANIEL MORAR

ar fi fost și mai grave dacă legea nu era modificată înainte de pu
blicarea deciziei și eram dispuși să așteptăm. La acea dată, mii de
persoane infectate cu Covid-19 erau internate obligatoriu, iar alte
zeci de mii se aflau în carantină, și, în lipsa unei reglementări, ar
fi putut părăsi spitalele, locurile de carantinare sau domiciliile,
creând astfel un risc sporit de contaminare a comunităților. Gu
vernul a fost și de această dată previzibil. în loc să inițieze imediat
demersurile de modificare a legii, Ludovic Orban a ieșit public și,
fie că nu înțelegea, fie că desconsidera sensul deciziei Curții, a
afirmat că aceasta se referă la o perioadă anterioară celei regle
mentate de lege și, deci, Guvernul nu are nimic de făcut. După ce
decizia a fost publicată, prim-ministrul le-a cerut cetățenilor să o
ignore pentru că judecătorii CCR nu fac altceva decât să zădărni
ceașcă eforturile Guvernului în lupta cu pandemia8. Personal, am
fost revoltat de această atitudine și am avut, contrar uzanțelor, o
ieșire publică în care am declarat că e grav ca, într-un stat de drept,
un demnitar să îndemne la nerespectarea deciziilor instanței con
stituționale, în condițiile în care nici măcar nu le înțelege sensul.
Decizia Curții nu stabilise obligații pentru cetățeni, astfel că aceș-
tia nu aveau cum să nu o respecte, ci pentru autorități, acestea
fii nd cele obligate să ia măsuri.
Ministrul justiției, fiind întrebat chiar în ședința de Guvern
despre demersurile de punere a legii în acord cu decizia Curții, a
spus că deocamdată decizia nu este decât o știre de presă și că va
acționa după motivarea ei. Asta însă însemna după publicarea în
Monitorul Oficial, când, producându-și efectele juridice, decizia
lăsa fără suport legal toate măsurile adoptate până atunci, adică
exact ceea ce Curtea intenționa să evite, însă ministrul justiției
nu pricepea. Decizia avea să se publice după o săptămână, timp
in care Guvernul și Parlamentul nu au făcut nimic, astfel că ine
vitabilul s-a produs. Mii de bolnavi infectați au refuzat spitaliza
rea, alte zeci de mii au părăsit zonele de carantină. Ministrul
sănătății declara că 550 de pacienți au părăsit spitalele ca urmare
a deciziei Curții9, iar prim-ministrul arăta că în două săptămâni
de vid legislativ 900 de pacienți Covid au fost externați, iar alți
5.000 de cetățeni diagnosticați cu Covid au refuzat internarea10.

Guvernul eșuase din nou în misiunea sa de protejare a populației,
însă părea să se simtă confortabil aruncând vina pe judecători
O întrebare persistă totuși: ce îi făcea pe guvernanți să rămână
mereu în urma pandemiei în ceea ce privește legislația? De ce, în
loc să inițieze modificările legislative în timp real, ei preferau să
acuze judecătorii de iresponsabilitate și partizanat politic? O
minimă inteligență era suficientă pentru a realiza că pot critica
oricât deciziile Curții Constituționale, dar că sunt obligați să le
implementeze, pentru că altminteri statul de drept nu poate func
ționa. Nu cred că nu își dădeau seama de acest lucru. Dincolo de
interesele pe care unii le aveau și care puteau fi satisfăcute de
funcționarea instituțiilor statului pe baza unor legi mai mult
decât lacunare, nu am găsit altă explicație decât că, pur și simpl u,
nu știau cum să procedeze, le lipsea expertiza legislativă. Nici
odată mai mult decât în ultimii ani, Curtea nu a sancționat atâtea
legi ieșite din Parlament. Am ajuns să declarăm neconstituționale
40-50 de legi pe an doar în controlul a priori, adică legi proaspăt
adoptate. La acestea se adăugau alte zeci de dispoziții legale con
statate ca neconstituționale la solicitarea justițiabililor în contro
Iul a posteriori, pe care Parlamentul nu Ie punea în acord cu
deciziile Curții. Nu voiau și nici nu știau cum să o facă. Toți fă
ceau doar politică, iar activitatea legislativă era extrem de precară.
Deciziile Curții erau elaborate și motivate, uneori chiar scolastice,
și totuși nu se descurcau cu implementarea lor. Politicienii și gu
vernanții criticau continuu Curtea, o acuzau de activism, dar tot
de la judecători așteptau ca să le spună cum trebuie să scrie legile.
Numai că rolul nostru nu era acela de a elabora legi. Pentru Gu
vern, expertiza juridică este furnizată in special de Ministerul
Justiției, însă cei doi miniștri din acea perioadă, Tudorel Toader
și Cătălin Predoiu, nu s-au arătat deloc activi în opera de asanare
a legislației. Excelau în prezentarea unor memorandumuri, pro
iecte, planuri și intenții cu finalizare într un viitor incert, însă
erau total neangajați când venea vorba despre inițiative legisla
tive. Nu și-au asumat aproape nimic în plan legislativ, nici măcar
obligația constituțională de a pune legile în acord cu deciziile
Curții.
584 DANIEL MORAR

Aceasta era atmosfera și în zilele pandemiei, ministrul Cătălin
Predoiu ezitând să-și asume în timp util, în stilul său propriu de
eschivare, modificarea legislației necesare împiedicării răspândi
rii bolii. După ce ministrul sănătății a inițiat modificarea legii
internării obligatorii și a carantinării, a fost cerut avizul Minis
terului Justiției. Avizul, dat pe o jumătate de pagină, ilustrează
perfect atitudinea demnitarului Predoiu în exercițiul funcțiunii
publice. Mai întâi, ministrul justiției semnala că inițiatorii pro
iectului de lege privind carantinarea trebuiau să respecte decizia
Curții (truismul perfect). Apoi, avertiza că soluțiile propuse tre
buie să fie formulate clar, fluent, fără dificultăți sintactice și pa
saje obscure sau echivoce (recomandări care vin în mod normal
din partea unui grămătic). în final, atrăgea atenția că răspunderea
pentru elaborarea proiectului de lege, pentru necesitatea și opor
tunitatea acestuia îi revine inițiatorului, iar nu Ministerului Jus
tiției (dezangajarea evidentă). Pentru a nu exista vreo îndoială că
ministrul Predoiu nu își asumă în nici un fel adecvarea legislației
necesare combaterii pandemiei, acesta nici măcar nu a semnat
avizul, ci l-a delegat pe un secretar de stat să o facă11.
Serviciile de informații i
Legile Big Brother pică examenul de constituționalitate.

Schimbări de paradigmă. Șefii SRI, presiuni asupra judecătorilor CCR
în 1984, tocmai terminasem liceul, ratasem înscrierea la facultate

și am fost încorporat în armată. Mi-am început stagiul militar la
Batalionul de grăniceri din Rădăuți, condus de căpitanul Radu
Timofte, cel care în 2001 avea să devină directorul SRL După circa
o lună și jumătate, am fost clasat pe motive medicale și scutit de
serviciul militar, așa că m-am întors acasă la părinți. Am încercat
atunci să-mi valorific repartiția pentru muncă, primită la termi
narea liceului, însă cei de la întreprinderea de Transporturi Auto
Alba mi au spus că mă angajează, dar că va trebui să plec pe șan
tierul de la Rovinari. Toți absolvenții acelui liceu obținusem car
netul de conducere auto pentru mai multe categorii de vehicule,
inclusiv pentru profesioniști, așa că eram apți de a fi trimiși pe
șantierele patriei, ca șoferi de camioane.
Am refuzat și m-am întors la mine în sat, cu gândul de a folosi
următorul an învățând pentru facultate. Nu știu din ce motiv a
trebuit să merg la postul de miliție din comună, probabil să duc
livretul militar, și, după ce mi-am rezolvat treaba, am fost abordat
de un bărbat care mi-a spus că e de la Securitate și mi-a pus o su
medenie de întrebări. Aflând că intenționez să rămân acasă pen
tru a învăța, securistul mi-a spus că societatea noastră nu tolera
persoanele care nu sunt încadrate în câmpul muncii și că acestea,
considerate paraziți sociali, erau trimise la muncă la canalul Du
năre-Marea Neagră sau pe șantierul Rovinari pentru a construi
societatea socialistă multilateral dezvoltată. Ironic, încadrat în
586 DANIEL MORAR

câmpul muncii sau nu, se pare că mi-era dat să ajung tot la Rovi-
nari. Abia împlinisem 18 ani, iar Securitatea era preocupată să nu
devin un parazit social. Am promis că voi lucra la CAP, în agricul
tură, și nu i-am dezamăgit. Un an întreg am cules porumb, sfeclă,
cartofi, am plantat, săpat și recoltat tutun și lavandă, și am cosit,
adunat și transportat fân, alături de consătenii mei.
Prin anul trei de facultate, 1988-1989, am avut cea de-a doua
interacțiune cu un ofițer de Securitate. Unul dintre profesorii mei
din facultate, Liviu Pop, mi-a spus că cineva voia să vorbească cu
mine. întâlnirea am avut o într o sală de la Căminul studențesc
Avram lancu, acolo unde acum este sediul Facultății de Drept din
Cluj, iar individul s-a prezentat ca fiind colonelul de Securitate
care răspundea de Universitatea Babeș-Bolyai. M-a întrebat di
verse chestiuni despre colegii mei arabi, iar în cea de-a doua în
tâlnire și despre colegii români. Era interesat dacă cineva vorbește
de rău partidul, Securitatea ori familia Ceaușescu, dacă se spun
bancuri pe aceste teme și dacă cineva și-a manifestat intenția de
a pleca din țară. Remarcam că știa destul de multe lucruri despre
colegii mei. Eram ezitant și răspundeam la majoritatea întrebă
rilor cu nu știu. în final mi-a spus că următoarele întâlniri vor
avea loc în altă parte, dar eu i-am răspuns că nu merg nicăieri și
că nici nu am ce să îi mai spun. îmi era însă frică de ce s-ar fi putut
întâmpla, admiterea la Facultatea de Drept în anii comunismului
era un calvar pentru oricine și nu voiam să pierd ceea ce obținu
sem cu greu. în camera de cămin i-am spus colegului meu, Ale
xandru Nagy, de discuțiile avute și de faptul că Securitatea încerca
să mă racoleze. Nu m-au mai căutat niciodată, m-au lăsat în pace.
Această secvență de viață mi-a revenit în minte de multe ori
în anii postdecembriști în care legile privind deconspirarea Secu
rității și a colaboratorilor săi au început să funcționeze, iar infor
matorii poliției politice a lui Ceaușescu ieșeau la iveală prin
activitatea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securi
tății. Era un demers al societății de aflare a adevărului istoric, cât
se poate de legitim, dar intens contestat de către cei vizați.
La peste 30 de ani de la întâmplarea menționată, în noiembrie
¿021, eram chemat să decid constituționalitatea legii pe baza
SERVICIILE DE INFORMAȚII 587

căreia CNSAS solicita instanței de judecată să constate că Mugur
Isărescu, eternul guvernator al Băncii Naționale a României, a
fost colaborator al Securității. Consiliul stabilea că timp de zece
ani, între 1979 și 1989, sub numele de cod Manole, Isărescu a scris
note informative către Securitate prin care denunța activități po
trivnice regimului comunist1. Doar Revoluția a pus capăt activi
tății sale. în prima fază, a beneficiat de un verdict de necolaborarc,
dar, după ce CNSAS a intrat în posesia unor documente noi, și a
schimbat verdictul și a cerut instanței judecătorești să constate
că Manole și-a turnat concetățenii la Securitate. Legea pe baza
căreia CNSAS și-a schimbat decizia era contestată de Isărescu la
CCR, iar Vaier Dorneanu, președintele Curții, un veșnic apropiat
al puternicilor zilei, a făcut în așa fel încât acesta să aibă câștig de
cauză și asta cât mai repede, pentru a preîntâmpina un verdict
nefavorabil al instanței. în condițiile în care sesizările instanței
constituționale ajungeau să fie soluționate într-un termen mediu
de trei ani, dosarul lui Mugur Isărescu a fost soluționat în cinci
luni. I-am reproșat lui Vaier Dorneanu, atât în Plen, cât și în bi
roul său, că atitudinea lui e vădit partizană și nu vrea altceva de
cât să-l salveze pe guvernator. Nici nu s-a străduit să mă contrazică.
La deliberări, am pledat și am votat pentru respingerea contesta
ției lui Isărescu, fiind susținut doar de Simina Tănăsescu, în timp
ce toți ceilalți judecători, cu Dorneanu vârf de lance, se arătau
preocupați de binele guvernatorului BNR, care, spuneau ei, odată
ce a primit un verdict de necolaborare nu mai putea fi reverificat.
Avea dreptul la confort și la stabilitate.
Cred că cititorul are nevoie de câteva rânduri în această carte pen

tru a putea înțelege modul în care funcționează Curtea Constitu
țională în condițiile în care membrii săi sunt numiți de către
autorități publice cu o pregnantă încărcătură politică, Parlament
și președintele țării, iar o parte dintre ei au fost chiar membri ai
unor partide politice. Evident că, după numire, judecătorii nu mai
pot face politică, însă problema e dată de cât de mult se pot detașa
de partidele din care provin sau care i-au susținut pentru ocupa
rea acestei demnități. Aceeași întrebare se ridică și cu privire la
588 DANIEL MORAR

cei numiți de președintele statului. Ei bine, toți au obligația de
ingratitudine față de cei care i-au numit. E frumos spus, doar că
nu se prea întâmplă: antagonismul dintre judecători, mai ales pe
chestiunile politice, este evident în dezbaterile din plen. Psiholo
gic vorbind, modul în care e construită ființa umană poate ex
plica în parte partizanatul său față de idei și față de oameni. Apoi,
Curtea este o construcție politico-juridică, iar poziționările jude
cătorilor pot fi privite și explicate și din această perspectivă.
Pentru mine, ca fost magistrat și neangajat politic vreodată,
spectacolele partizanatelor unor judecători ai Curții au fost în
repetate rânduri motive de frustrare, de revoltă și de ceartă cu ei.
în condițiile în care le puteam înțelege poziția dată de aparte
nența lor trecută la diferite partide, deci partizanatul ideologic,
capabil să le influențeze modul în care judecă societatea în an
samblu și opera legislativă, nu m-am împăcat niciodată cu nivelul
la care se coborau uneori. Iși canalizau ideile nu pentru a apăra o
viziune despre modul cum trebuie să arate și să funcționeze an
grenajul societar și statal, ci pentru a-și ajuta prietenii și colegii
de partid ajunși la judecata Curții. Partizanatul era manifest în
special atunci când trebuiau să protejeze funcțiile publice ocu
pate prin încălcarea legii de amicii lor sau de amicii amicilor lor
sau în situația în care aceștia erau implicați în diverse procese
aflate pe rolul instanțelor, iar o decizie a Curții Constituționale
ar fi influențat mersul dosarelor. în această lumină trebuie privită
și decizia ce-1 avea ca protagonist pe Mugur Isărescu, orchestrată
de Vaier Dorneanu.
Pe de altă parte, paradoxal, partizanatul colegilor mei, privit
dintr-o altă perspectivă, m-a ajutat să obțin soluțiile pe care le
voiam. Am fost numit judecător în 20T3 de către Traian Băsescu,
al cărui mandat de președinte al statului s-a încheiat în 2014, așa
că, chiar dacă aș fi vrut, în cei opt ani de mandat care au urmat nu
aș mai avut față de cine să-mi manifest gratitudinea. Eram în cea
mai bună poziție. Spre deosebire de colegii mei numiți de preșe
dintele lohannis, aflat în funcție, sau cu sprijinul partidelor care
iși împărțeau scena politică, la putere sau în opoziție, aveam po
z.iția care îmi permitea să fiu total detașat față de lumea politică.

Atunci când legiferau cei de la putere, cei din opoziție contestau
legile la Curte, iar aici se manifesta, ca o extensie, partizana! u I <le
reacție. Judecătorii numiți de putere erau tentați să apere legile,
iar cei din opoziție să le găsească neconstituționale. Nu argumin
tele juridice erau determinante, ele doar urmau soluției deja 8tl
bilite. De această atmosferă am profitat la maximum și știu sigili
că, în ciuda tuturor argumentelor mele juridice, o parte din solii
țiile deciziilor importante nu le-aș fi obținut dacă ei nu ar fi foni
profund divizați politic. Marea coaliție politică, formată la sfârși
tul anului 2021 de către PSD, PNLși UDMR și girată de președintele
lohannis, a schimbat însă atmosfera de la Curte. Animozită|ilc
au dispărut, ideologiile s-au contopit, interesele au început s.i
concorde, iar prietenii au devenit comuni. Cu alte cuvinte, un
consens deloc sănătos pentru justiția constituțională din Români#
aproape orice decidea coaliția era validat la Curte. E de preferat mal
degrabă o Curte activistă decât una supusă, însă cunoscând actuali
componență a Plenului tind să cred că, în următorii ani, instanțl
constituțională va funcționa în paradigma obedienței față de pu
ternicii zilei, schimbându-și jurisprudența de la caz la caz. In
aceste condiții, nu prea văd cum magistrații-asistenți, cei care
reprezintă memoria instituțională, vor putea salva prea multe.
Reîntorcându-ne la tema acestui titlu, pentru cineva care nu
a trăit nici măcar ultimii ani ai comunismului în România, între
bările și curiozitățile celor de la Securitate pot părea amuzante,
inofensive sau chiar imbecile. însă răspunsurile la acest gen de
întrebări au determinat pentru mulți români pierderea locului
de muncă, a averii sau chiar a libertății.
în decembrie 1989, după căderea regimului comunist, Secu
ritatea a fost pusă sub controlul armatei, iar în 26 martie 1990,
imediat după conflictul interetnic sângeros de la Târgu Mureș, a
fost înființat prin lege Serviciul Român de Informații, primul
director al serviciului fiind numit Virgil Măgureanu, membru al
Consiliului Frontului Salvării Naționale și al Consiliului Provi
zoriu de Uniune Națională. Evident că SRI a fost înființat prin
rebranduirea vechii Securități, dar prima grijă a serviciului a fost
ca, mediatic, să demonstreze că SRI nu era Securitatea. Temerile
590 DANIEL MORAR

existau încă, întrucât SRI a reactivat cadre ale fostei Securități și
pentru că o serie de atribuții ale serviciului erau similare cu cele
ale fostei Securități, dar, arăta purtătorul lor de cuvânt de la acea
dată, asemănările se opreau aici. „SRI nu a preluat în nici un fel
atribuțiile represive ale fostei Securități. SRI nu efectuează rețineri,
arestări, anchete penale [...]. Serviciul Român de Informații nu mai
are spații de arest cum avea fosta Securitate. în aceasta stă princi
palul motiv care definește ruptura totală a actualului SRI de fosta
Securitate“2. După un an și jumătate, același purtător de cuvânt al
SRI relua tema și declara că SRI se ocupă cu contracararea amenin
larilor la adresa siguranței naționale, iar acestea sunt foarte bine
definite de lege astfel că acuzațiile de poliție politică aduse servi
ci ului sunt voit false. „Spre deosebire de fosta Securitate, care avea
și funcții de poliție economică, SRI nu mai poate să dispună ares
tarea, cercetarea, anchetarea sau închiderea unui cetățean.“3
în 29 noiembrie 1996, președintele nou ales al României, Emil
(bnstantinescu, depunea jurământul în fața Parlamentului. în ace
lași timp, SRI era acuzat de amestecul în alegeri, dar Virgil Măgu-
reanu nega orice implicare și considera neîntemeiate informațiile
apărute în presă, conform cărora SRI ar fi contribuit la pierderea
alegerilor de către PDSR și Ion Iliescu4. Din inițiativa președintelui
Constantinescu a fost înființat, printr-o hotărâre a CSAT din 7 ia
nuarie 1997, Consiliul Național de Acțiune împotriva Corupției și
(: rimei Organizate, organism coordonat de președintele României,
cu atribuții de dinamizare a luptei împotriva corupției și a crimei
organizate. Din CNAICCO făceau parte prim-ministrul, miniștrii de
interne, de justiție și al apărării naționale, consilierul prezidențial
pe probleme de apărare și siguranță națională, președintele Curții
de Conturi, directorii SRI și SIE și comisarul general al Gărzii Finan
ciare. Membrii consiliului urmau să prezinte măsurile luate sau
preconizate a fi luate de fiecare instituție în parte în vederea corn
baterii corupției și a crimei organizate.
în aprilie 1997, Virgil Măgureanu și-a prezentat demisia din
funcția de director al SRI, înaintând-o președintelui Emil Con
stantinescu. în luna următoare se isca o discuție interesantă când
senatorul UDMR Gyorgy Frunda propunea Parlamentului trecerea

SRI în subordinea Ministerului de Justiție. Ministrul de justiție in
funcție, Valeriu Stoica, expedia propunerea printr-un truism,
apreciind că o posibilă subordonare a SRI față de Ministerul Jus
tiției ține de decizia politică a Parlamentului5. Evident că propu
nerea nu s-a materializat niciodată, iar în zilele noastre ar părea
pentru mulți de-a dreptul hilară.
în mai 1997, Costin Georgescu, deputat de Alba, ales pe listele
Convenției Democratice (CDR), își dădea demisia din PNL și era
numit director al SRI. El este unul dintre cei care s-au opus decon
spirării ofițerilor SRI care au lucrat pentru Securitate. Mandatul
său s-a încheiat în anul 2000, când CDR a pierdut alegerile6.
în cursul aceluiași an, în noiembrie, senatorul Ticu Dumi
trescu, inițiatorul propunerii legislative privind deconspirarea
Securității ca poliție politică și accesul la propriul dosar, cunos
cută ca legea „Ticu“, declara că deține informații potrivit cărora
„în arhivele SRI există o evidență completă și clară a informatori
lor“ și că potrivit acestor date în anii comunismului au existai
circa 400.000 de informatori. El a mai spus că „în documentele
SRI există liste nominale, precum și situații pe grupe de vârstă și,
eventual, formațiunile politice din care au provenit informatorii
Securității. Potrivit acestor date, cei mai mulți foști informatori
au depășit în prezent vârsta de 65 de ani, iar cei mai puțini sunt
în grupa de vârstă 17-31 de ani“7.
Tot în noiembrie 1997, deputatul Corneliu Rusu, membru al
Comisiei parlamentare de control al SRI, afirma că există ofițeri
ai acestui serviciu infiltrați în instituțiile statului, Partidul De
mocrat declara că inițiază modificarea legislației referitoare la
serviciile secrete, iar deputatul de Cluj luliu Păcurari u afirma că
„poți avea informatori în organizațiile partidelor politice, dar să
știe despre asta măcar procurorul general al României“8. în urma
acestor dezvăluiri, deputatul Corneliu Ruse este înlocuit din co
misia parlamentară de control al SRI.
Luna martie 1998 ne oferă o premieră. SRI anunța, prin inter
mediul Institutului Național de Informații, recrutarea viitorilor
ofițeri ai serviciului. Devenea un obicei, astfel că în ianuarie 2001
în presă, sub titlul „Băieți și fete, haideți la SRI“, serviciul anunța
592 DANIEL MORAR

recrutări, de această dată prin înscrierea la Academia Națională
de Informații, cea care avea să devină instituția de învățământ
frecventată de persoanele care urmăreau ocuparea diverselor func
Iii publice.
In iunie 1998, presa relata că legea „Ticu“ s-a împotmolit în
Parlament, dar a fost adoptată un an mai târziu și publicată în
Monitorul Oficial în decembrie 1999. După o jumătate de an, s-a
semnat protocolul dintre SRI și Consiliul Național de Studiere a
Arhivelor Securității pentru accesul la arhivele fostei Securități9.
în ianuarie 2001, senatorul Radu Timofte era acceptat de Con
siliul Suprem de Apărare a Țării ca noul director al SRI, numirea
fiind aprobată de Parlament. în aceeași lună, asistam la o altă
premieră publică, când prim-ministrul Adrian Năstase a cerut SRI
să-i verifice pe toți membrii Guvernului, iar SRI a răspuns că nici
unul dintre aceștia nu desfășoară activități care să aducă atingere
legii siguranței naționale și care să nu permită accesul demnita
1 i 1 or la informațiile cu caracter clasificat10. A fost începutul unei
practici situate în afara oricărei legi, care s-a perpetuat și conso
lidat în timp, oferind serviciilor de informații posibilitatea de a
cenzura componența Guvernului și numirile în cele mai impor
tante funcții publice.
în martie 2001, după ce a fost adoptată legea privind protecția
informațiilor clasificate, parlamentarul PD din opoziție Emil Boc
cerea sprijin politic partidelor din Parlament pentru a o putea
ataca la Curtea Constituțională, unul din motive fiind că atribu-
| i ile conferite SRI conduc la transformarea acestuia într-o putere
necontrolată în stat. Chiar și prim-ministrul Adrian Năstase a
sugerat președintelui României să retrimită legea în Parlament,
hi consecință, în mai 2001, ca urmare a deciziei Curții prin care
se constata neconstituționalitatea legii pe motiv că încălca pro
cedurile parlamentare de adoptare, Comisia de control a SRI
anunța că va elabora o nouă variantă a legii11.
în ianuarie 2002, în vederea îndeplinirii condiționalităților de
aderare la Uniunea Europeană, delegația permanentă a PSD a pro
pus crearea Parchetului Național Anticorupție, structură nece
sară pentru o combatere mai eficientă a corupției. Emil Boc s-a

opus public, spunând că înființarea PNA se situează în afara ca
drului constituțional și că este folosită de partidul aflat la putere
doar ca un subterfugiu legislativ pentru a evita în realitate lupta
directă cu corupția, fiind „o găselniță a PSD, care ne amintește de
practicile din 1997 ale președintelui Constantinescu de a consli
tui comisii, comitete și comiții“12.
în august 2002 izbucnea un scandal legat de o ascultare ilegali
a telefoanelor, în care era implicat ambasadorul Comisiei Euro
pene la București, Jonathan Scheele, și prefectul de Iași. SRI <1
reacționat într-un comunicat de presă, susținând că instituția 1111
efectuează interceptări ilegale și nu a recurs niciodată la activități
situate în afara legii13. Comisia parlamentară de control a act i
vității SRI a intervenit și a efectuat verificări, iar în final a clasat
cazul, stabilind că SRI se afla în afara oricăror suspiciuni că ar fi
interceptat ilegal telefoane. în schimb, vicepreședintele comisiei
susținea că este posibil ca alte structuri specializate, cum ar fi SPI'
ori Serviciul secret al Ministerului de Interne, să efectueze ope
rațiuni ilegale de interceptare a convorbirilor telefonice14. Din
perspectiva experienței mele la vârful Ministerului Public, tre^
buie să spun că este practic imposibil ca o comisie parlamentară
să stabilească dacă un serviciu secret a recurs sau nu la intercep
țări ilegale în lipsa unei colaborări din partea serviciului, așa că
am serioase îndoieli că termenul scurt aflat la dispoziția comisiei
parlamentare a fost suficient pentru aflarea adevărului. Nu susți n
aici că au fost efectuate asemenea interceptări în cazul concret
relatat, ci doar că membrii comisiei nu aveau cum să afle acest
lucru. Chiar și așa, în timp, modul de lucru al comisiei s-a dovedit
destul de superficial, fiind sancționat de Curtea Constituțională
în 2018, care a constatat cât de defectuos și-a îndeplinit atribuțiile
constituționale atunci când a verificat activitatea SRI în legătură
cu protocoalele încheiate de această instituție cu PÎCCJ.
în martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, declara în Paria
ment că instituția pe care o conduce are ca prioritate, nici mai
mult, nici mai puțin, decât investigarea cazurilor de corupție, in
diferent de sfera de activitate, pentru că acest fenomen reprezintă
„o amenințare directă la adresa ordinii constituționale“. Radu
594 DANIEL MORAR

Timofte a invocat două întâlniri avute de conducerea centrală și
teritorială a SRI cu președintele României și premierul, din care
a rezultat „necesitatea creșterii contribuției SRI la combaterea
corupției“15. în aceleași zile, Timofte a prezentat o sumedenie de
date statistice din care reieșea că acțiunile lor informative au fost
finalizate fie prin măsuri de prevenire, fie prin sesizarea altor ser
vicii de informații, iar 7,34% din notele informative au fost tri
mise la organele de urmărire penală16.
în mai 2003, președintele țării, Ion Iliescu, anunța intenția
demilitarizării serviciilor de informații17 , intenție care însă nu s-a
materializat niciodată.
Presa anului 2004 ne anunța că directorul SRI a obținut primul
titlu de doctor în securitate națională și că teza de doctorat fusese
întocmită sub conducerea științifică a profesorului universitar
doctor Gabriel Oprea18.
Evenimentelor relatate mai sus nu le am fost protagonist.
Le-am redat aici pentru a evidenția că temele de discuție din acei
ani legate de serviciile de informații, în special de SRI, au fost
strădania de a disocia SRI de Securitate, deconspirarea Securității
ca poliție politică și accesul la propriul dosar, implicarea servici
ilor secrete în alegeri, infiltrarea ofițerilor de informații în insti
tuțiile statului, controlul exercitat de comisiile parlamentare
asupra serviciilor, modificările legilor securității naționale și a
protecției informațiilor clasificate, interceptările ilegale, coope
rarea serviciilor cu parchetele și nu îr ultimul rând acordarea
doctoratelor în securitate națională. Toate aceste probleme au
rămas pe agenda publică sau oficială și după 2005, astfel că, din
pozițiile pe care le-am ocupat, respectiv procuror-șef al DNA, șef
al Ministerului Public și judecător al Curții Constituționale,
m am confruntat cu ele, iar pe unele le am influențat decisiv.
în acea perioadă însă, 1990-2004, din postura de procuror, in
teracțiunea mea cu serviciile de informații, ca de altfel a oricărui
procuror care lucra la parchetele din teritoriu, a fost limitată și
conjuncturală. Noi eram, în fapt și în drept, cei care conduceam
munca de cercetare penală, atât pe cea nroprie, cât și pe cea a poli-
| iei judiciare, iar ofițerii de informații, r.efiind organe de cercetare

penală, nu existau în jurul nostru și nici nu le simțeam prezența
Abia după 1999, din postura de șef al Secției de urmărire penală
al PCA Cluj, am cunoscut primii ofițeri ai SRI în munca mea
Aveam în competență instrumentarea unor infracțiuni împotri va
siguranței naționale și, prin poziția deținută, emiteam mandatele
de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de persoanele
investigate în dosarele penale aflate în lucru la procurorii din
cadrul secției.
îmi aduc aminte de două asemenea cazuri, într-o notă mai
degrabă amuzantă decât ca reprezentând reale amenințări la
adresa siguranței naționale. De altfel, în toată acea perioadă, sec
ția pe care am condus o nu a întocmit nici un rechizitoriu în ca
uzele de acel gen. într-un caz, câțiva tineri studenți intraseră in
vizorul SRI pentru că ar fi răspândit ideologia fascistă. Citiseră
cărțile propagandistice ale lui Benito Mussolini și Mein Kampfă
lui Adolf Hitler și le popularizau ideile, iar ofițerii de informații
considerau că aveam de-a face cu un pericol la adresa siguranței
naționale. Pe parcursul anchetei penale, s-a stabilit că tinerii,
unii dintre ei studenți la istorie, discutau între ei cărțile citite, și
le împrumutau reciproc și considerau că se regăsesc în unele
dintre idei. Erau inteligenți, ironici, teribiliști și voiau să fie di
feriți de ceilalți. Se amuzau și pe seama noastră, a procurorilor,
vedeam asta din discuțiile lor telefonice interceptate după ce dă
duseră primele declarații în fața procurorului. Râdeau de faptul
că fuseseră învinuiți de răspândirea ideologiei fasciste, doar că
procurorii, spuneau ei, nu cunoșteau semnificația conceptului
de ideologie.
Cel de al doilea caz pornise de la faptul că un grup de mor
moni, care făcea misionariat în România, urma să aibă o mani
festare în sala de conferințe a unui hotel din Cluj. Cum Biserica
Creștin-Ortodoxă repudia acest grup religios, diverși cetățeni din
jurul Partidului Unității Naționale Române sau a Vetrei Romă
nești, care apărau valorile ortodoxiei, intenționau să împiedice
acea adunare, urmând a fi prezenți în sală. SRI, care îi monitoriza
pe mormoni, fără să știu exact din ce motiv, m-a anunțat despre
această situație și despre faptul că ar putea să iasă scandal, rugân
596 DANIEL MORAR

du mă să atenționez poliția municipiului pentru a fi în alertă, dar
să nu menționez că în sală se vor afla și ofițeri de informații. în
tr adevăr, cele două grupuri s au încăierat, iar eu am anunțat poli
ția pentru a interveni, ceea ce s-a și întâmplat, competitorii
ideologici și religioși mai violenți fiind duși la sediul poliției pen
tru tulburarea liniștii publice. Persoana de legătură de la SRI m a
sunat din nou, de această dată pentru a-mi spune că printre cei
ridicați de poliție se aflau și ofițeri de ai lor infiltrați în cele două
grupuri, rugându-mă să le cer polițiștilor să-i elibereze.
Cam aceasta era interacțiunea mea și a procurorilor din sub
ordine cu serviciile de informații în acei ani. Tocmai de aceea am
fost destul de surprins când, în august 2005, după ce am fost nu
mit procuror general al Parchetului Național Anticorupție, între
bările presei erau concentrate obsesiv pe relațiile procurorilor
anticorupție cu SRI și pe informațiile cu care acest serviciu sesiza
structura de parchet. Este adevărat că președintele Băsescu decla
rase încă din ziua în care fusese ales că fenomenul corupției la
nivel înalt tinde să devină o amenințare la adresa siguranței na
ționale, că CSAT va adopta o hotărâre în acest sens și că toate au
toritățile care fac parte din acest consiliu, adică Ministerul de
Interne, SRI, SIE, Ministerul de Justiție și Ministerul Finanțelor
Publice, vor avea ca prioritate zero lupta anticorupție. în acel mo
ment, în România activau 7 servicii secrete: SRI, SIE (Serviciul de
Informații Externe), SIPA (Serviciul Ministerului de Justiției), SIPI
(Serviciul Ministerului de Interne), Serviciul secret al Ministe
rului Apărării Naționale, Serviciul de Protecție și Pază (SPP) și
Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), însă toată lumea era
interesată doar de contribuția SRI în combaterea corupției.
Prima mea conferință de presă am avut-o în septembrie 2005.
La acea dată PNA avea un protocol separat, încheiat cu SRI de către
fostul procuror general loan Amarie, iar în baza acestui protocol
toate informările veneau direct la cabinetul meu. Analizasem
informările din perioada anterioară, eram în cunoștință de cauză,
iar la conferința de presă am declarat că mai puțin de 20% din
sesizările serviciilor de informații se confirmă, restul sunt povești,
iar o parte din acestea se regăseau deja în mass-media. Nu-mi

închipuiam că aceste declarații o să trezească atâta tulburare. SRI
a emis a doua zi un comunicat de presă în care respingea afirma
țiile mele și, prezentând anumite date statistice, susținea că, pro
babil, procurorii nu sunt suficient de abili pentru a transforma o
informație în probă. Se conchidea apoi că, sigur, atunci când am
declarat că majoritatea sesizărilor spun doar o poveste, eu nu am
avut în vedere SRI, ci alte servicii19. Speculau faptul că eu invoca
sem informările de la serviciile de informații în general, fără să
nominalizez un anumit serviciu.
în întâlnirea pe care am avut-o ulterior cu directorul SRI, Radu
Timofte, i-am spus că afirmația mea s-a referit în special la sesiză
rile formulate de instituția sa, pentru simplul motiv că acestea
erau majoritare, dar că evaluarea era statistică, și nicidecum cri
tică. Serviciul va trimite și în viitor, potrivit legii, sesizări la PN A,
iar procurorii, tot potrivit legii, le vor verifica și, atunci când este
posibil, le vor valorifica. M-am declarat încrezător că fiecare ur
mează să-și facă treaba, că nu o să ne batem în statistici, pentru că
nu suntem în competiție, având atribuții diferite. I-am explicat
directorului SRI, ceea ce ulterior am explicat și public, că, dacă
sesizările cuprind doar povești, fără argumente și posibilități de a
administra probe, munca procurorilor e încărcată inutil, întrucât
aceștia ar pierde mult timp pentru a verifica ceva ce nu se concre
tizează niciodată20. Cert este că, după această discuție, sesizările
trimise s-au îmbunătățit, erau mai aplicate, astfel că procurorii
știau destul de devreme dacă și ce puteau face cu acele informații.
Declarațiile mele nu i-au plăcut președintelui Traian Băsescu,
însă acesta nu mi a zis nimic atunci. Mi-a atras atenția însă Mo
nica Macovei, ministrul justiției, care mi-a spus că nu trebuia să
le fac, ceea ce, sincer, m-a cam mirat.
Cooperarea procurorilor cu SRI era absolut necesară, însă din
tr-o altă perspectivă. Acest serviciu funcționa ca autoritate nați
onală în materia interceptărilor telefonice, ceea ce însemna că
orice autorizație de interceptare emisă de judecători în baza Co
dului de procedură penală, la solicitarea procurorilor, era trimisă
de către aceștia din urmă la SRI în vederea punerii în executare.
SRI era instituția care avea legătura cu companiile de telefonie
598 DANIEL MORAR

fixă și mobilă și acționa ca o verigă intermediară, ce nu putea fi
evitată, între magistrați și furnizorii de rețele publice de comu
nicații electronice sau orice alt tip de comunicații. Aceștia din
urmă erau cei care asigurau de fapt suportul tehnic necesar exe
cutării interceptărilor. Aceasta se întâmpla în condițiile în care
Codul de procedură penală din 1968 prevedea cât se poate de clar
că punerea în executare a autorizațiilor se face de către procuror
sau de către organul de cercetare penală, și nu de o altă autoritate.
Cum s-a ajuns aici și cum a fost posibil ca o dispoziție legală
clară să fie ignorată de instituțiile statului democratic și de justi
ția post-decembristă din România timp de 20 de ani? De ce, în
condițiile în care legea abilita procurorul și organele de cercetare
penală să pună în executare autorizațiile de interceptare, nu se
întâmpla așa și, în realitate, o altă instituție, un serviciu de infor
mații, căruia legea nu îi atribuia o asemenea competență, realiza
această activitate? Explicația pe care o găsesc vine din istoria
noastră, din mentalitățile reminiscențe regimului comunist, cu
mulate cu dorința obsesivă a ofițerilor de informații de a-și păstra
monopolul într-un domeniu atât de sensibil și cu neputința insti
tuțiilor democratice ale statului de a schimba lucrurile. Iar peste
acestea s-au așternut tăcerea și pasivitatea magistraților.
SRI s-a constituit pe structura Securității comuniste, preluân-
du-i în mare parte atribuțiile. Cum în regimul comunist intercep
tările și înregistrările convorbirilor telefonice erau realizate de
Securitate, care deținea și logistica necesară, odată cu preluarea
competențelor, serviciul de informații a preluat și logistica ce
viza în special cuplarea la rețeaua de telefonie fixă. în acest fel,
SRI a continuat să realizeze interceptări în primii ani de după
Revoluție în domeniul siguranței naționale. însă până aici, apa
rent, nu era nimic în neregulă. Problema a apărut în anul 1996,
atunci când înregistrările convorbirilor telefonice au fost accep
tate de legislația română ca mijloace de probă în procesul penal.
Cum SRI nu mai avea atribuții de cercetare penală, în mod firesc
nu putea să mai aibă vreo contribuție în anchetele penale și, prin
urmare, nici să realizeze interceptările autorizate în acest dome
niu. Tocmai de aceea opțiunea legiuitorului de a atribui această

competență doar procurorului și organelor de cercetare penală
era logică. Cu toate acestea, interceptările au continuat să fie re
alizate de SRI, mai întâi în virtutea obișnuinței, iar apoi în baza
unei Hotărâri din 2002 a Consiliul Suprem de Apărare a Țării,
despre care se spunea că stabilește că acest serviciu era desemn.it
ca autoritate națională în materia realizării interceptărilor și a
relațiilor cu operatorii de telecomunicații. Deși am ocupat m 1111 i
ani poziții în vârful Ministerului Public, nu am văzut niciodal.1
această hotărâre a CSAT, clasificată secret de stat, ea fiind desti
nată exclusiv celor chemați să o ducă la îndeplinire. Era invocată
însă de diverse autorități ale statului, în principal de SRI, în eoni u
nicarea publică, atunci când se explica rolul exclusiv al serviciului
în materia interceptărilor, și a fost consemnată în preambulul
protocolului de cooperare dintre PÎCCJ și SRI, încheiat în februa
rie 2009, protocol care își are propria poveste.
Cert este că realitatea prevala în fața legii. O stare de fapt pei
petuată din anii comunismului, protejată, se pare, de o hotărâre
a CSAT, îi obliga pe procurori să apeleze la un serviciu secret pen
tru punerea în executare a autorizațiilor de interceptare. SRI ținea
cu dinții de acest privilegiu și nu avea nici o intenție să-l cedeze.
Pe măsură ce anii treceau, a achiziționat aparatură de interceptare
tot mai performantă și a stabilit monopolul și în relațiile cu coi 11
paniile de telefonie mobilă și internet intrate pe piața românească.
Toate acestea au fost posibile cu complicitatea parlamentelor și
guvernelor României post-decembriste, care alocau resurse finan
ciare semnificative unei instituții pentru realizarea unei atribuții
pe care legea nu i-o conferea. Dispoziția din Codul de procedură
penală era golită de conținut, din moment ce parchetului și poli
ției, adică organelor abilitate de lege, nu le erau alocați banii ne
cesari pentru achiziționarea și dezvoltarea unei logistici proprii
și pentru asigurarea resurselor umane necesare.
Experții Comisiei Europene care monitorizau activitatea DN A
în timpul primului meu mandat de procuror șef ridicau semne
de întrebare cu privire la prezența unui serviciu de informații în
această activitate. în special unul dintre ei, un procuror belgian,
William de Paw, îmi spunea că interceptările pentru faptele de
600 DANIEL MORAR

corupție trebuie realizate de către polițiști sau procurori și nici
decum de către ofițerii de informații. în acei ani, din participările
la diferite conferințe internaționale, am aflat că sistemul de inter
ceptări din România era similar cu cel din unele state foste comu
niste, în timp ce în sistemele de justiție occidentale interceptările
erau realizate fie de poliție sau parchet, fie de o autoritate civilă,
creată special în acest scop, însă nicidecum de serviciile de intelli
gence. Așa se face că în anii 2007-2008, în timpul Guvernului
Tăriceanu, am asistat la o revoltă a unor companii străine cu atri
buții în domeniu în legătură cu relația lor cu SRL Una dintre
aceste companii de telefonie mobilă, intrată relativ recent pe
piața românească și obișnuită cu un alt mod de asigurare a supor
tului tehnic pentru realizarea interceptărilor, care nu presupunea
relaționarea cu un serviciu de informații, a refuzat să mai permită
accesul ofițerilor de informații la serverele lor, astfel că toate in
terceptările au fost oprite. Am avut discuții cu reprezentanții
companiei, care își motivau decizia prin aceea că, în sistemele
juridice din celelalte țări în care compania funcționa, aceasta asi
gura, prin personal propriu, verificat și autorizat să aibă acces la
informații clasificate, executarea autorizațiilor emise de magis-
trați, însă în România erau obligați să permită accesul ofițerilor
de informații la serverele companiei pentru ca aceștia să realizeze
interceptările, fără a putea verifica dacă acestea sunt sau nu au
torizate de judecător, din moment ce angajații companiei nu ve
deau autorizațiile.
Timp de aproape două săptămâni, interceptările au fost sistate
in România. Procurorii erau îngrijorați că pierd momentele ope
rative din anchetele proprii, iar cei de la SRI erau îngrijorați că
și-ar putea pierde monopolul în domeniu și depuneau toate dili
gențele pentru a demonstra că sunt indispensabili. într-o discuție
la care am participat împreună cu procurorul general al României
și cu șeful DIICOT, prim adjunctul directorului SRI, Florian Col
dea, ne spunea că soluția propusă de companiile de telefonie nu
era viabilă și că serviciul de informații trebuie să rămână în ecu
ație. Codruța Kovesi și Codruț Olaru erau de acord cu el, însă eu
i am spus că, din moment ce în alte sisteme juridice funcționează

acea soluție, nu văd de ce nu ar funcționa și la noi. Până la urmi
au reușit, prin negocieri, inclusiv la nivel de Guvern, să „convi nga"
companiile private să revină la vechiul mod de lucru. Celor de l.i
SRI le-a trecut glonțul pe la ureche, au fost avertizați că există și
alte soluții tehnice și legislative care nu includ serviciul, în.a
conducătorii acestuia, fiind convinși că au rezolvat problema, mi
au făcut nici un demers în anii care au urmat pentru a asigura
tranziția logisticii către parchete și poliție. De fapt, SRI nu avea
nici un interes să o facă, pentru că obținea o imensă cantitate de
informații ca urmare a monopolului deținut, informații la care
altfel nu ar fi avut acces. Cei care trebuiau să schimbe ceva erau
guvernanții și parlamentarii, aceștia se aflau însă într-o deplină
neimplicare sau complicitate cu serviciul de informații.
Din poziția de procuror-șef al DNA am avertizat că lucrurile
trebuiau schimbate. îmi amintesc că, la final de mandat, declaram
că, din moment ce legea penală spune că înregistrările sunt făc u I e
de procurori, e normal ca, în viitor, un serviciu de informații să
nu mai fie o verigă intermediară între autoritatea judecătorească
și cei care asigură valorificarea mandatelor21, însă problema a fosl
ignorată încă o dată.
Anul 2009 marchează o altă etapă în istoria colaborării dint re
procurori și ofițerii de informații, una nenecesară și neconstitu
țională, așa cum urma să se stabilească ulterior. La 4 februarie
2009, între Ministerul Public-PÎCCJ și SRI a fost încheiat un pro
tocol de colaborare ce purta mențiunea strict secret, semnat de
adjuncții celor două instituții, Gabriela Scutea și Florian Coldea,
și aprobat de procurorul general al României, Codruța Kbvesi, și
de directorul SRI, George Maior, prin care se stabilea că cele două
părți colaborează pentru verificarea informațiilor în domeniul
prevenirii și combaterii infracțiunilor contra securității națio
nale, a actelor de terorism, dar și a altor infracțiuni grave. Dacă in
ceea ce privea primele două genuri de activități SRI are compe
tențe clare prevăzute de lege, referitor la „alte infracțiuni grave"
legea nu i-a conferit vreo atribuție. Protocolul prevedea, printre
altele, constituirea unor echipe operative comune, formate din
procurori și ofițeri SRI, care să acționeze pentru documentarea
602 DANIEL MORAR

infracțiunilor pomenite, precum și acordarea de către SRI de spri
jin tehnic pentru constatarea infracțiunilor flagrante din catego
riile menționate. De asemenea, se stabilea obligația parchetelor
de a comunica operativ, dar nu mai târziu de 60 de zile, către SRI
modul de valorificare a informațiilor primite, și asta doar dacă
informațiile nu erau solicitate mai devreme de către serviciu, pro
curorii fiind obligați să se conformeze.
Nu am știut nimic despre acest protocol ori despre negocierile
purtate în vederea semnării lui până în momentul în care l-am
primit, clasificat strict secret, la cabinetul meu de la DNA. Aflam
că, potrivit protocolului, din acel moment DNA nu va mai primi
direct informările de la SRI, ci doar prin intermediul procurorului
general al PÎCCJ. Clauzele protocolului m-au revoltat. Erau con
trare legii, permiteau ofițerilor SRI să desfășoare activități de cer
cetare penală și obligau procurorii să comunice acestora mersul
dosarelor. Eu mă străduiam să țin SRI cât mai departe de activita
tea judiciară, iar Codruța Kbvesi și Gabriela Scutea îi atribuiau,
cu voia lor, competențe în cercetarea penală pe care legea nu i le
conferea. Am avut o discuție aprinsă cu Kbvesi, la telefon, în care
i am reproșat că încheiase protocolul fără să mă consulte și, mai
ales, că angaja Ministerul Public într o colaborare nepermisă de
lege. Mi-a spus că e decizia ei și că toată lumea trebuie să o res
pecte, ceea ce era adevărat din perspectiva principiului subordo
nării ierarhice în parchete, însă doar dacă legea nu era încălcată.
I am replicat că DNA nu o să respecte dispozițiile nelegale din
actul secret, că nu vom implica ofițerii SRI în activitatea judiciară
și nici nu o să-i informăm cu privire la stadiul anchetelor. Am
comunicat însă protocolul tuturor secțiilor și serviciilor teritori-
ale din cadrul DNA, eram obligat, atrăgându-le însă atenția cu
privire la clauzele nelegale.
După io ani de la semnarea protocolului, Curtea Constituți
onală a avut de soluționat un conflict juridic între Ministerul
Public-PÎCCJ, pe de o parte, și Parlamentul României, ÎCCJ și ce
lelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, legat de existența
acestui protocol și a altuia încheiat între aceleiași părți în anul
2016. Prin decizia sa, Curtea constata că prin planurile de acțiune

în baza cărora acționau echipele operative comune s-a ajuns l.i
intruziunea unui serviciu secret în activitatea de urmărire penală,
iar prin instituirea obligației pentru procurori de a raporta modul
de valorificare a informațiilor primite de la serviciul secret și de
a oferi date și informații aceluiași serviciu, între Ministerul Fu
blic și SRI s-au creat raporturi juridice contrare legii. Curtea a mal
stabilit că prevederile protocolului au încălcat o sferă largă de
drepturi și libertăți fundamentale, precum dreptul la un proces
echitabil, dreptul la viață intimă familială și privată și libertatea
individuală, întrucât au pus instanțele judecătorești în ipostaza
de a le aplica tale quale, fără posibilitatea verificării efective și sâni
ționării lor. în final, Curtea a conchis că protocolul a contracarai
politica legislativă a Parlamentului, pentru că acesta nu acordase
serviciilor de informații atribuții judiciare, și a constatat exis ]
tența unei conduite culpabile a șefilor Ministerului Public.
Eram judecător al Curții când a fost pronunțată această deci
zie, dar nu am votat în sensul existenței conflictului, pentru că \
procedural nu erau întrunite toate condițiile, însă eram de acord
cu o parte din considerentele deciziei pronunțate de Curte. Se 1
scria în decizie, ceea ce spusesem public de atâtea ori, că aceste
competențe judiciare ale SRI nu erau stabilite prin lege și, prin
urmare, nimeni altcineva nu i le putea acorda. în opinia separată, 1
am completat oarecum considerentele deciziei, motivând că SRI
nu are și nu poate avea atribuții judiciare, nici separat, nici în co j
laborare cu procurorii, și nu poate strânge și administra probe |
intr-o cauză penală. Abia după pronunțarea acestei decizii instan 1
țele judecătorești au început să anuleze probele strânse în baza I
protocoalelor. Misiunea avocaților care cereau constatarea nuli 1
tății probelor administrate de echipele comune a fost ușurată de I
comunicatele de presă ale DNA, care, după plecarea mea din pozi |
ția de procuror-șef, anunțau, cu nonșalanță și regularitate, că do I
sarele în care se dispunea trimiterea în judecată a unor inculpați 1
fuseseră instrumentate cu sprijinul SRI. O plenară probă de inte- I
ligență din partea conducătorilor parchetului de la acel moment. |
Legea nu permite implicarea ofițerilor de informații în anche 1
tele penale, însă îi obligă pe aceștia ca, ori de câte ori obțin sau i
604 DANIEL MORAR

dețin informații despre săvârșirea unor infracțiuni, să-i sesizeze
pe procurori. Dosarul senatorului Voicu, care a izbucnit în pri
măvara anului 2010, a fost cel mai spectaculos caz instrumentat
de procurorii DNA în mandatul meu care a pornit de la date și
informații comunicate de către SRL în timpul acelei anchete s-a
observat, inclusiv de către presă22, că un alt caz avusese același
punct de plecare, respectiv interceptarea convorbirilor unor per
soane în baza unor mandate de securitate națională înainte și în
timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2009.
Această din urmă sesizare se referea la presupuse activități ale
familiei unuia dintre candidați de persuadare a unui magistrat
procuror, care trebuia să protejeze afacerile familiei, cu promisi
unea că, atunci când candidatul va ajunge președinte al României,
îl va numi pe procuror într-o funcție înaltă în Ministerul Public.
Sesizarea era argumentată și făcea referiri la documente care o
susțineau, iar procurorul de caz a trimis ofițerii DNA la sediul SRI
pentru a consulta aceste materiale, care erau strict secrete. Le-au
văzut, le considerau utile și, după ce m-au informat, am cerut SRI
să ni le trimită oficial. Toate acestea se întâmplau în perioada de
dinainte de alegeri. După alegeri, SRI întârzia să ne comunice da
tele solicitate, în condițiile în care respectivul candidat pierduse
alegerile. La insistențele noastre, ne-au comunicat că nu le mai
au pentru că, dintr-o eroare a softului folosit, au fost șterse. Am
avut o discuție cu Florian Coldea pe această temă, iar el susținea
același lucru. Nu îl credeam nici eu, nici procurorii de caz, și am
insistat să ne dea datele cerute. Nu puteau spune că nu au existat
pentru că fuseseră deja văzute de ofițerii noștri, astfel că au inven
tat povestea cu softul care le-a șters și ne refuzau în continuare.
Eram revoltați de faptul că SRI ne sfida și periclita instrumentarea
unui dosar de corupție, astfel că le-am transmis lui George Maior
și lui Florian Coldea că urmează să-i punem sub învinuire pentru
favorizarea infractorului. Nu a trecut mult timp și am fost sunat
de președintele Băsescu, căruia i s-au plâns cei doi și care voia să
afle și de la mine cum stau lucrurile. I-am relatat care era poziția
DNA în această chestiune și hotărârea noastră de a-i pune sub
învinuire pe directorii SRL în zilele următoare am fost rugat de

președinte să merg la Cotroceni pentru a avea o discuție cu Maioi
și Coldea. Când am ajuns acolo, cei doi, însoțiți de Codruța Kdvt-.i,
se aflau deja în biroul președintelui și relatau aceeași poveste cu
softul care a distrus datele rezultate din interceptări. Le-am spun
încă o dată că nu îi cred și că fac jocuri politice, dar că asta e treaba
lor, însă eu, ca procuror, nu pot accepta ca prin jocurile lor s,l
distrugă datele necesare într-un dosar penal. Nici măcar Codruți
Kdvesi nu îi credea, întrebându-i de ce au mai sesizat DNA dai .1
nu voiau să dea acele date. Era o întrebare logică și, foarte proba
bil, răspunsul era că se răzgândiseră din motive doar de ei șt iu le
Președintele asista la discuția noastră, fără a interveni prea mult
Am continuat să vorbesc în contradictoriu cu Maior și Coldea,
atenționându-i că nu ei decid cine este sau nu cercetat penal și,
pentru că își luaseră această libertate, procurorii își mențin deci
zia de a-i pune sub urmărire penală. Erau nemulțumiți de faptul
că medierea președintelui nu a reușit, iar George Maior a cerut < a
măcar să-i înștiințăm înainte de a începe urmărirea penală îm po
triva lor, pentru a-și putea da demisia.
Discuția s-a încheiat aici. Nu i-am pus sub învinuire pentru ca
nu aveam probele necesare să construim un dosar care să reziste
în fața judecătorilor. Ofițerii noștri văzuseră respectivele docu
mente, dar nu le copiaseră, nu le fotografiaseră și nici nu întocmi
seră un proces-verbal pentru simplul motiv că documentele
respective erau clasificate, sub protecția secretului de stat, iar co
pierea lor era interzisă. Prin urmare, nu puteam să dovedim nici
măcar că au existat, și cu atât mai puțin că au fost distruse sau că
sunt ținute departe de ochii procurorilor. Ei însă nu cunoșteau
îndoielile noastre și au stat stresați o bună perioadă de timp, mai
ales că știau că fosta conducere a SRI era trimisă în judecată de noi
Trecând într-un alt plan, începând cu octombrie 2012, delegai
fiind în funcția de prim-adjunct al procurorului general al Romă
niei, am îndeplinit timp de 6 luni toate atribuțiile procurorului
general PÎCCJ în condițiile în care această poziție era vacantă. Una
dintre aceste atribuții era examinarea propunerilor venite de la
serviciile de informații și formularea solicitărilor către ÎCCJ pen
tru eliberarea mandatelor de supraveghere tehnică în baza legii
606 DANIEL MORAR

securității naționale (MSN). Aveam deja suficientă experiență în
funcțiile de conducere la nivel înalt și, deși Codruța Kdvesi mă
pusese puțin în temă, unele dintre cele văzute și întâmplate în
acea perioadă m-au surprins.
în primul rând, constatam existența unui număr foarte mare
de propuneri de eliberare a mandatelor de siguranță națională
formulate de către SRI. Zilnic aveam de examinat în medie io-15
solicitări, ceea ce mi se părea excesiv. România nu era parte în
tr un conflict, nu era situată în zonă de război, nu era nici ținta
imigranților și nici amenințată vizibil de acte teroriste. Din ra
poartele anuale de activitate ale SRI se poate observa creșterea
constantă, an de an, a MSN-urilor emise de către judecătorii de
semnați ai ÎCCJ. în anii ’90, acestea nu depășeau câteva sute anual:
1994-371 MSN25,1995-368 MSN24,1996-457 MSN25,1998-526
MSN26,1999 - 496 MSN27. Pentru perioada 2000-2004, aceste date
nu sunt disponibile, însă pentru anii următori se înregistrează
peste 1.000 de mandate emise anual: 2005 - 1.395 MSN28, 2007 -
1.603 MSN29,2008 -1.916 MSN20, pentru ca în anul 2009 să fie emise
aproape 3.000 de mandate - 2.779 MSN3'. în perioada 2010-2013,
numărul anual al mandatelor eliberate de judecătorii ÎCCJ se si
tuează constant peste 3.000: 2010 - 3.114 MSN32, 2011 - 3.418
MSN33,2013 - 3.701 MSN34, pentru ca în anul 2014 să scadă la 2.49635.
Aceste date au fost confirmate de ÎCCJ, care în 2018, în contex
tul discuțiilor din Parlament și din spațiul public cu privire la
numărul mare de mandate emise, comunica că, în perioada 2009-
2018, judecătorii instanței supreme au emis peste 26.000 de man
date pe siguranță națională36. Cifrele puțin diferite față de cele
comunicate de SRI sunt justificate de faptul că și celelalte servicii
secrete cu atribuții în domeniul securității naționale au solicitat
și obținut asemenea mandate. în același context, SRI și-a făcut
propriul inventar și a comunicat că, în perioada 2004-2016, nu
mărul total de mandate solicitate a fost de 28.78437. în 2020, ÎCCJ
și-a actualizat statistica și a comunicat numărul mandatelor MSN
emise în perioada 2017-2020, ca fiind 3.169’8.
Surprinderea mea și mai mare era determinată de faptul că
judecătorii instanței supreme nu respingeau nici o solicitare de

emitere a acestor tipuri de mandate. Dacă propunerile servicii
lor secrete treceau de filtrul procurorului general, care de drept
întocmea solicitarea, supravegherea tehnică era automat aprobată,
în scurta perioadă de șase luni cât am exercitat această atribuție,
nici o cerere formulată de mine nu a fost respinsă de judecătorii
instanței supreme și, după știința mea, nici în perioada anterioară.
După ce am părăsit această poziție și am devenit judecător consti
tuțional, am abordat tema cu președinta ÎCCJ, Livia Stanciu, căreia
i-am spus ce am constatat și concluzia mea că instanța supremă
nu realizează un control judecătoresc real în materia mandate
lor pe securitate națională. Doar m-a ascultat, fără să spună ceva.
Câțiva ani mai târziu, a devenit publică informația referitoare
la controlul judecătoresc asupra mandatelor pe securitate națio
nală. Mandatele emise erau secrete, la fel și solicitările, însă sta
tistica, respectiv numărul lor, este o informație de interes public.
Chiar instanța supremă, în 2018, comunicând numărul de man
date, peste 26.000 pentru perioada 2009-2018, a confirmat că în
toată această perioadă de 10 ani, judecătorii au respins doar două
propuneri: una în 2015 și cealaltă în 201839. într-o altă comunicare
oficială, din august 2020, instanța supremă arăta că, în perioada
ianuarie-august 2020, au fost emise 519 mandate și a fost respinsă
o singură solicitare40. După apariția publică a acestor date, la înce
pulul anului 2020, doi judecători au solicitat președintelui CSM
să dispună un control la instanța supremă pentru a verifica modul
de respectare a dispozițiilor legale privind emiterea MSN-urilor
care i-au vizat pe judecători și procurori, însă Secția de judecători
a CSM a respins solicitarea41.
Datele statistice apărute după plecarea mea din Ministerul
Public dezvăluiau o realitate de care eu luasem cunoștință prin
prisma atribuției funcției deținute, dar care a rămas ocultată multă
vreme. Dincolo de reacțiile din spațiul public, realitatea dezvălu
ită ar fi trebuit să determine sistemul judiciar să-și pună serioase
întrebări. Asigură acesta, prin procurorul general al României și
instanța supremă, un control judecătoresc real asupra activității
de interceptare solicitată de serviciile de informații, ori, dimpo
trivă, se comportă servil, apreciind că în această materie interese
608 DANIEL MORAR

superioare, legate de securitatea națională, îi impun să meargă
pe mâna serviciilor de informații? Dacă gândesc așa e greșit. Jude
cătorii instanței supreme sunt chemați să realizeze un control
efectiv al solicitărilor primite, atribuția de emitere a mandatelor
pe securitate națională fiind transferată de la procurorul general
al României odată cu revizuirea Constituției și atribuită lor toc
mai în considerarea independenței și inamovibilității de care se
bucură, așa că atribuția lor nu este deloc formală.
Problema relațiilor dintre instanțele judecătorești și serviciile
de informații nu e doar una tipic românească. The United States
Foreign Intelligence Surveillance Court (FISA Court) este o in
stanță federală a SUA, cu sediul în Washington, înființată acum
44 de ani, în conformitate cu Foreign Intelligence Surveillance
Act din 1978, cu scopul de a autoriza cererile de mandate de su
praveghere a cetățenilor străini aflați pe teritoriul SUA sau a ce
tățenilor americani pentru rațiuni ce țin de securitatea națională:
spionaj, terorism, infracțiuni cibernetice, protecția informațiilor
clasificate etc. Cele mai dese solicitări adresate acestei instanțe
vin din partea Agenției Naționale de Securitate a SUA (NSA) și din
partea Biroului Federal de Investigații (FBI). Prin natura sensibilă
a activității sale, FISA Court este o „instanță secretă“, în sensul că
ședințele sale sunt închise publicului și, deși înregistrările pro
cedurilor sunt păstrate, ele nu sunt disponibile publicului. Ca
racterul clasificat al procedurilor sale permite, de regulă, numai
avocaților autorizați să profeseze în fața guvernului SUA să se
prezinte în fața acestei instanțe.
Fiecare cerere pentru emiterea unui mandat de supraveghere
se face în fața unui judecător individual al instanței FISA. Dacă o
cerere este respinsă de un judecător al curții, guvernul federal nu
are voie să depună aceeași cerere unui alt judecător al curții, dar
poate face apel la Curtea de revizuire.
în România, în ultimii ani, datele statistice rezultate din ra
poartele anuale ale Serviciului Român de Informații arată în felul
următor: în 2014, au fost emise 2.762 mandate de securitate nați
onală, din care 2.496 pentru SRI; în 2015, au fost emise 2.806 man
date de securitate națională, din care 2.530 pentru SRI; în 2016, au

fost obținute 3.736 mandate de securitate națională, din care 3.423
pentru SRI; în 2017, SRI a obținut 2.511 mandate de securitate
națională inițiale; în 2018, SRI a obținut 968 de mandate de secu
ritate națională, plus 399 de prelungiri ale acestora, iar în 2019,
SRI a obținut 1.170 de mandate de securitate națională42. în pri
mele 11 luni ale anului 2021 instanța supremă a emis 1.008 man
date inițiale, 612 prelungiri și r.2r6 completări43.
în 2018, ÎCCJ comunica public că judecătorii instanței su
preme din România au emis, în perioada 2009-31 mai 2018,
26.445 de mandate de securitate națională, fiind respinse doar
două propuneri, iar în 2020 a fost respinsă o singură solicitare. în
SUA, în perioada 2014-2020, FISA Court a respins peste 250 de
cereri de eliberare a mandatelor și a modificat peste 1.300. Se ob
servă astfel că, spre deosebire de primii 30 de ani ai funcționării
sale, cifrele din ultimii ani ne arată că instanța de la Washington
realizează un control judecătoresc real al solicitărilor formulate
de serviciile de informații, ceea ce nu putem spune despre instanța
noastră supremă, unde controlul judecătoresc pare că nu există.
O altă comparație este de asemenea relevantă. Din datele dis
ponibile, cunoaștem că în perioada 2004-2016, judecătorii ÎCC|
au autorizat în România 28.784 de mandate de securitate națio
nală, în vreme ce, în aceeași perioadă, judecătorii FISA au aprobat
la nivelul SUA un total de 22.617 de mandate. Cu peste 6.000 mai
puține decât în cazul României. E un mister cum o țară cu o po
pulație de peste 15 ori mai mare decât a României, prima putere
militară și economică a lumii, angrenată aproape tot timpul în
conflicte militare și dispute strategice, victimă a unor atentate
teroriste de anvergură, solicită și obține anual de la judecătorii
săi mai puține mandate pe securitate națională decât România.
Sau invers, cum e posibil ca serviciile române de informații, prin
procurorul general al statului, să solicite, iar judecătorii să aprobe,
atât de multe mandate în acest domeniu în condițiile în care sun
tem o țară stabilă, neaflată în vreo zonă de conflict până în martie
2022, fără teroriști până acum și fără dușmani aparenți? Răspun
sul nu poate fi decât unul singur: acest fenomen e posibil pentru
că o mare parte a acestor mandate nu au nici o legătură cu sigu
ranța națională și cu amenințările teroriste, ci exclusiv cu dorința
serviciilor secrete de a pune sub supraveghere cât mai multe
610 DANIEL MORAR

persoane care joacă un rol semnificativ în statul român, fie că este
vorba de demnitari, funcționari sau magistrați, fie de oameni de
afaceri de o anumită anvergură. Și mai este posibil cu compli
citatea celor mai înalți magistrați ai țării, procurorul general al
României și unii judecători ai instanței supreme, care nu au forța
să li se opună serviciilor de informații, sunt cuminți și nu reali
zează un control real al solicitărilor.
La momentul când exercitam funcția de procuror general in
terimar, 2012-2013,nu aveam aceste date, iar unele din cele po
vestite mai sus nu se întâmplaseră încă, însă mi-am asumat fățiș
dreptul de a cenzura solicitările serviciilor de informații. întoc
meam cererile către instanța supremă doar atunci când propune
rile erau justificate sau nu găseam motive palpabile pentru a le
respinge. Domeniul securității naționale este unul extrem de
sensibil, iar lucrurile nu se prezintă de regulă în alb și negru.
Atunci când ești chemat să decizi în această materie te abați într-o
anumită măsură de la rigorile specifice muncii juridice, dar nu
într-atât încât să semnezi orice. Am respins propunerile care vi
zau investigații pentru săvârșirea unor infracțiuni, trimițându-i
la organele judiciare pentru ca procurorul să fie cel care solicită
eliberarea unei autorizații de supraveghere tehnică în baza Co
dului de procedură penală, iar nu a legii privind securitatea nați
onală. Nu am acceptat cereri ridicole, motivate prin aceea că
persoanele propuse spre a fi supravegheate fac afirmații negative
despre România în contextul mecanismului de verificare al UE,
care ar fi avut repercusiuni în plan european. Am refuzat, de ase
menea, să solicit emiterea unor mandate de supraveghere a unor
persoane care beneficiau de imunitate de jurisdicție în baza unor
acte internaționale. Eram reticent la relatările șefilor serviciilor
secrete despre spioni și spionaj, în lipsa unor minime elemente
sau măcar a unei relatări construite logic care să constituie pre
misa de la care să pornesc în luarea unei decizii cu implicații ju
ridice, însă pline de consecințe și de altă natură. în general, am
încercat să fiu atât de riguros cât îmi permitea domeniul fluid al
contracarării amenințărilor la adresa securității naționale.
Primele respingeri ale propunerilor venite de la SRI i-au intri
gat teribil pe directorii serviciului, în condițiile în care nu li se

mai întâmplase așa ceva până atunci. La predarea mandatului,
Codruța Kovesi mi a spus că nu le-a respins niciodată vreo soliei
tare în cei șase ani ai mandatului său. George Maior și Florian
Coldea au încercat să mă determine să mă răzgândesc, însă actele
mele erau scrise și motivate, iar decizia nu o puteam schimba
decât dacă s-ar fi schimbat circumstanțele cazului. Maior m a în
trebat cum cred eu că se face spionajul dacă nu prin interceptarea
și supravegherea unor persoane, însă doar poveștile și șoaptele
lor tainice nu mă convingeau, toate trebuiau să se regăsească în
scris în propunerea oficială înregistrată la cabinetul meu. în acest
domeniu specific, construit mai mult pe presupuneri decât pe
probe, măcar atât trebuiau să își asume ofițerii de informații: să
scrie, nu doar să povestească.
Cei peste 20 de ani de carieră ca procuror mi au dezvoltat anu
mite abilități și deprinderi. Trebuia să îmi pot explica atitudinea
persoanelor din fața mea, ca apoi să-mi pot justifica schimbarea
lor de poziție. După ce ofițerii SRI și șefii lor s-au obișnuit cu stilul
meu de lucru, am observat că nu mai încercau să mă convingă
să-mi schimb deciziile. Nu-mi făceam iluzii însă că le-am schimbat
mentalitățile ori intențiile și bănuiam că liniștea lor se datora cu
totul altui fapt, iar ceea ce am presupus s-a și adeverit. Am început
să îmi notez numerele de telefon din propunerile de interceptare
pe care le respingeam, pentru ca apoi să observ că pe unele dintre
ele le regăseam în zilele sau săptămânile următoare în alte pro
puneri ale SRI, care priveau alte persoane și alte fapte, atribuite
altcuiva sau cu posesor neidentificat. își asumau așa ceva, profi
tând de faptul că procurorul general și judecătorii desemnați nu
aveau nici sarcina, nici timpul necesar, dar nici posibilitatea ve
rificării acestor numere și a posesorilor lor în timp real.
Spre finalul carierei mele în Ministerul Public am avut câteva
discuții cu președintele Traian Băsescu și am încercat să-l conving
să-i înlocuiască pe Maior și Coldea, care se aflau în funcții de prea
mult timp, dobândind multe informații și prea multă putere, în
condițiile în care legea nu prevede un mandat determinat în timp
al șefilor serviciilor de informații. Președintele era conștient de
asta, însă nu a făcut nimic, fie pentru că nu a vrut, fie pentru că
nu mai putea.
612 DANIEL MORAR

Ducând relatarea într-un plan apropiat, legat de activitatea mea
de judecător constituțional, amintesc aici că în data de n martie
2004 a avut loc cel mai sângeros atentat terorist din istoria Spa
niei. Zece bombe plasate în trenuri aflate în comunitatea Madri
dului, gara Atocha fiind ținta principală, au ucis 191 de persoane
și au rănit peste 1.900. Anul următor, în 7 iulie 2005, la o zi după
ce capitala Marii Britanii a fost desemnată gazda Jocurilor Olim
pice de Vară din 2012, Londra a fost scena unor atentate teroriste
cu patru explozii, trei în metrou și una în autobuz, în urma cărora
au fost ucise 52 de persoane și rănite peste 700. Ca urmare a aces
tor atentate, Parlamentul European și Consiliul au adoptat, în
2006, Directiva privind păstrarea datelor generate sau prelucrate
în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice
accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice, care
se voia un instrument necesar organelor de securitate națională
și de justiție în lupta împotriva terorismului. Ca orice altă direc
tivă, aceasta trebuia transpusă în legislația statelor membre UE.
Legiuitorul român a adoptat în anul 2008 o lege, care însă a fost
declarată neconstituțională un an mai târziu. în urma deciziei
CCR, o altă lege a transpus directiva în materia datelor rezultate
din comunicații publice sau electronice, ce avea să fie cunoscută
ca Legea Big Brother 1.
în aprilie 2014, două instanțe de judecată au sesizat din oficiu
Curtea cu excepții de neconstituționalitate privind dispoziții ale
acestei legi. Ca judecător-raportor, observam că directiva euro
peană tocmai fusese invalidată printr-o decizie a Curții de Justiție
a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014, pe motiv că modul în care
fusese reglementată stocarea și prelucrarea datelor reprezenta o
imixtiune deosebit de gravă în respectarea dreptului la viață pri
vată și la protecția datelor cu caracter personal. Judecătorii instan
ței de la Luxemburg constatau că respectivele date furnizau
informații extrem de precise cu privire la viața privată a cetățe
nilor, cum ar fi locurile de ședere, deplasările zilnice sau ocazio
nale, activitățile desfășurate, obiceiurile cotidiene ori relațiile
sociale și mediile frecventate. Pornind de la constatările din deci
zia CJUE, am propus plenului CCR să declarăm neconstituțională

întreaga lege de transpunere a directivei anulate, ceea ce s-a și în
tâmplat. în iulie 2014, prima Lege Big Brother pica examenul de
constituționalitate. în motivarea deciziei, am fost mai nuanțați
decât judecătorii europeni, stabilind că nimic nu interzicea sto
carea preventivă a datelor de trafic, respectiv a listing-urilor con
vorbirilor telefonice sau a traficului pe internet, cu condiția ca
normele privind accesul și utilizarea acestor date să ofere sufici
ente garanții împotriva eventualelor abuzuri. Am constatat că la
aceste date aveau acces organele de urmărire penală, instanțele
de judecată și organele cu atribuții în domeniul securității nați
onale, însă că doar solicitarea procurorului era supusă autorizării
judecătorului. Toate cele șase servicii secrete cu atribuții în do
meniul securității naționale puteau accesa aceste date direct, fără
ca solicitarea lor să fie verificată și autorizată de vreun judecător,
prerogativă pe care Curtea a sancționat-o. Curtea a mai stabilit că
până ce legiuitorul nu va adopta o altă lege privind retenția date
lor, furnizorii de rețele publice și de comunicații electronice nu
mai aveau nici obligația și nici posibilitatea de a stoca aceste date
și de a le pune la dispoziția organelor statului.
A doua zi după pronunțarea deciziei, în data de 9 iulie 2014,
Avocatul Poporului a sesizat Curtea cu excepția de neconstituți
onalitate a Legii privind comunicațiile electronice, catalogată de
presă ca Legea Big Brother 2. în septembrie 2014, Curtea declara
neconstituțională și această lege care reglementa obligativitatea
înregistrării utilizatorilor de cartele telefonice preplătite și sto
carea datelor acestora, stabilind că o cartelă telefonică putea fi
cumpărată doar dacă persoana prezenta un act de identitate, și
instituia în sarcina persoanelor juridice care puneau la dispoziția
publicului puncte de acces la internet obligația de a stoca, pentru
o perioadă de 6 luni, datele cu caracter personal ale utilizatorilor,
îi spuneam legiuitorului că, în condițiile în care cartelele telefo
nice se puteau cumpăra de la orice chioșc de ziare, e greu să le
pretinzi cumpărătorului să-și ofere datele personale, iar vânzăto
rului să le colecteze și să le păstreze în condiții de siguranță. în
privința furnizorilor de puncte de internet pentru public, Curtea
observa că aceștia sunt foarte diverși, fie persoane private, precum
614 DANIEL MORAR

cafenele, restaurante, spații comerciale și de agrement, hoteluri,
fie persoane juridice de drept public, respecti v primării, școli, bi
blioteci publice, aeroporturi, iar obligarea lor de a reține și de a
stoca date cu caracter personal impunea și reglementarea expresă
a unor măsuri neechivoce de natură a asigura păstrarea acestora
în condiții de confidențialitate, ceea ce legea nu făcea. Așadar,
Legea Big Brother 2 pica și ea examenul de constituționalitate.
Problema cartelelor preplătite fusese analizată de Comisia
Europeană cu câțiva ani înainte, iar, dintr-un raport înaintat Con
siliului și Parlamentului European în 2011, reieșea că doar șase
state membre, Danemarca, Spania, Italia, Grecia, Slovacia și Bul
garia, au adoptat măsuri care necesită înregistrarea cartelelor SIM
preplătite și că doar acestea și alte trei state membre, Polonia,
Cipru și Lituania, au cerut adoptarea de măsuri la nivelul UE pen
tru înregistrarea obligatorie a identității utilizatorilor de servicii
preplătite. Comisia constata însă că eficacitatea acestor măsuri
naționale nu a fost dovedită, astfel că nu se arăta convinsă de ne
cesitatea de a acționa în acest domeniu la nivelul LTE.
Separat sau nu de deciziile noastre, lumea mergea înainte, cu
bune și cu rele. în 7 ianuarie 2015, la sediul Charlie Hebdo avea loc
un atentat terorist, determinat de publicarea unei caricaturi a
profetului Mahomed. în urma atacului terorist, au fost ucise 10
persoane, dintre care 8 jurnaliști, un musafir și polițistul care
asigura paza și securitatea sediului revistei. în zilele imediat ur
mătoare, în România se reuneau Grupul interministerial stra
tegic pentru prevenirea și combaterea macrocriminalității și
Comitetul Național pentru Situații de Urgență, structuri din care
făceau parte și serviciile secrete, și ajungeau la concluzia că cele
două legi Big Brother, răpuse de CCR, sunt instrumente absolut
necesare pentru combaterea terorismului, astfel că trebuie nea
părat să fie promovate soluții legislative pentru readoptarea lor.
în timp ce legiuitorul era preocupat de legile Big Brother 1 și
2, instanța constituțională era chemată să se pronunțe asupra con
stituționalității Legii privind securitatea cibernetică a României,
cunoscută sub denumirea de Legea Big Brother 3. Această lege,
adoptată în decembrie 2014, era motivată de Guvernul României

prin aceea că țara era vizată de atacuri cibernetice, iar nivelul de
securitate era insuficient pentru a face față unor asemenea situa
ții. Actul normativ stabilea obligațiile ce reveneau persoaneloi
juridice de drept public și privat în scopul protejării infrastructu
rilor cibernetice, însă nici el nu a rezistat controlului de consli
tuționalitate, Curtea constatând că este viciat în integralitatea sa.
Motivele de neconstituționalitate au fost multe, nu toate își
au rostul în această carte, mă voi rezuma la două: cele care pri
veau locul și rolul pe care și-l amenajase SRI în acest domeniu.
Studiind cadrul legislativ, din nou din postura judecătorului ra
portor, am observat că în domeniul securității cibernetice locul
nu era gol, existând deja în vigoare o serie de reglementări. Una
dintre acestea era o hotărâre de guvern din 2013, care aproba Stra
tegia de securitate cibernetică a României și înființa Sistemul
național de securitate cibernetică (SNSC). SNSC era coordonat de
un Consiliul operativ de securitate cibernetică (COSC), iar coor
donatorul tehnic al COSC era SRL Ca într-o matrioșcă. Elementul
„de noutate“ adus de legea pe care o examinam îl constituia de
semnarea SRI ca autoritate națională în domeniul securității ci
bernetice, la concurență cu poziția sa de autoritate națională în
domeniul interceptărilor telefonice, postură din care coordona
activitatea în acest domeniu. în acest scop în structura SRI func
ționa Centrul Național de Securitate Cibernetică (CNSC) care era
deja constituit cu personal militar specializat în baza, cum altfel?,
unor hotărâri secrete ale CSAT. Mai observam că, în acel momenl,
la nivel european fusese demarată deja procedura legislativă de
adoptare a unei directive privind măsuri de asigurare a unui nivel
comun ridicat de securitate a rețelelor cibernetice a țărilor mem
bre UE - Directiva NIS. Propunerea de directivă fusese aprobată
într-o primă lectură în martie 2014 de Parlamentul European, iar
în preambul prevedea că autoritățile naționale competente în
domeniu ar trebui să fie organisme civile care să funcționeze in
tegral pe baza controlului democratic, iar nu organisme care des
fășoară activități în domeniul informațiilor, al aplicării legii sau
al apărării și nici care să fie legate organizațional în vreun fel de
instituțiile active în aceste domenii. Legiuitorul nostru făcuse
616 DANIEL MORAR

exact contrariul și desemnase, ca autoritate competentă, o enti
tate militară care, pe deasupra, mai și desfășura activități în do
meniul informațiilor. Legea a fost respinsă de judecătorii Curții,
întrucât apărea cu evidență că o atare entitate nu îndeplinea ga
ranțiile necesare respectării drepturilor fundamentale referitoare
la viață intimă, familială și privată și la secretul corespondenței.
O altă reglementare pe care Curtea nu a acceptat-o a fost cea
care includea în sfera de incidență a legii toți utilizatorii de struc
turi cibernetice, persoane de drept public și privat, practic toate
firmele care foloseau mai mult de un calculator. Printre obligați
ile acestor utilizatori de calculatoare era și aceea de a da sprijinul
necesar la solicitarea unor autorități ale statului, dar și a SRI, și
de a permite accesul reprezentanților lor la datele deținute, „re
levante în contextul solicitării“. Ceea ce era relevant apreciau,
desigur, ofițerii de informații, pentru că legea nu dădea nici un
indiciu. Mai mult, deși aceste rețele cuprindeau date cu caracter
personal și de viață privată, solicitările de acces nu erau supuse
autorizării sau aprobării unui judecător, astfel că CCR a conside
rat, din nou, că lipseau garanțiile unei protecții eficiente a datelor
împotriva riscurilor de abuz și împotriva oricărei accesări și uti
lizări ilicite.
Toate cele trei decizii privind legile Big Brother au fost apre
ciate în presă ca fiind lovituri date SRI de către Curtea Constitu
țională și au fost însoțite de amenințări, mai mult sau mai puțin
voalate, din partea șefilor instituțiilor de forță la adresa judecăto
rilor constituționali, dar despre asta vom vorbi puțin mai târziu.
în vara anului 2019, după aproape cinci ani de la ultima deci
zie, timp în care legiuitorul a stat în pasivitate, în contextul unui
caz penal intens mediatizat în care fuseseră răpite și omorâte
două tinere, problema cartelelor telefonice preplătite a revenit pe
agenda publică. Se susținea, inclusiv de către autorități ale stătu
lui, că aceste cartele, întrucât sunt neidentificabile, îngreunează
nepermis de mult activitatea de stabilire a persoanei care apelează
în caz de nevoie/urgență, iar de vină ar fi Curtea Constituțională,
care nu a acceptat vânzarea de cartele pe baza unui act de identi
late. Fostul președinte al Curții, Augustin Zegrean, a intervenit și

a arătat că o lege declarată neconstituțională poate fi refăcută, iar
această responsabilitate îi revine doar legiuitorului.
Așa fiind, legiuitorul nostru a mai încercat o dată să reglemen
teze obligația stocării datelor cumpărătorilor de cartele preplătite,
de această dată printr-o ordonanță de urgență a Guvernului. Avo
catul Poporului a formulat însă o sesizare de neconstituționalitate,
iar, în februarie 2020, Curtea a declarat din nou neconstituțional
întregul act normativ, reținând că, după cinci ani de la pronun
țarea precedentei decizii în legătură cu cartelele preplătite, legiu
itorul delegat reglementa în același mod deficitar, invocând o
stare de urgență și o situație extraordinară inexistente.
Societatea civilă a fost implicată în toate dezbaterile pe legile
Big Brother, atât prin susțineri publice, cât și prin înaintarea unor
amicus curiae către Curte. în mod surprinzător, au lipsit din dez
bateri câteva ONG-uri tradiționale cu activitate în zona de justiție,
însă, pe de altă parte, am remarcat cât de familiarizate cu proble
mele, destul de tehnice, ale acestor domenii erau alte ONG-uri.
Argumentele lor împotriva acestor legi, formulate din perspec
tiva necesității apărării drepturilor și a libertăților fundamentale,
erau grefate pe explicații tehnice elaborate.
Au existat însă și câteva asociații neguvernamentale care apă
rau legile. Una dintre acestea, care lupta pentru „implementarea
democrației“, a formulat un amicus curiae în care susținea preve
derile legale intruzive în viața privată a cetățenilor și, implicit,
necesitatea menținerii SRI în ecuație. ONG-ul era cunoscut ca
apropiat al autorităților statului, beneficiind de programe și finan
țări de milioane de euro, în principal din partea unor instituții de
forță. Liderul acestei asociații, candidat la alegerile prezidențiale
din 2019 și situat la rezultate în marja de eroare a oricărui sondaj
de opinie, îmi amintea de un personaj dintr-o secvență legată de
activitatea mea de procuror-șef al DNA. în anul 2009, am pârtiei
pat la o conferință internațională desfășurată la Astana, capitala
Kazahstanului, organizată în comun de statul kazah și Organiza
ția pentru Securitate și Cooperare în Europa pentru agențiile
naționale anticorupție. Statul din Asia centrală, în care pluralis
mul politic era inexistent, era condus la acea dată de președintele
618 DANIEL MORAR

autocrat Nursultan Nazarbaev, care de altfel a și deschis lucrările
conferinței. Agenția anticorupție kazahă era una militară, con
dusă de un general pe nume Lukin, care a fost prezent la toate
lucrările conferinței îmbrăcat în uniformă militară, cu chipiul
aferent. în jurul lui roiau o mulțime de oameni, dintre care unii
îl însoțeau permanent. Toți erau îmbrăcați în civil, cu costume
identice, pantofi și cravate, și aveau în mâini aceleași genți. Un
topic al conferinței privea relațiile agențiilor anticorupție cu so
cietatea civilă, respectiv modul în care organizațiile neguverna
mentale se implică în lupta anticorupție și feedbackul pe care
acestea îl primesc de la autoritățile statului. Când reprezentanții
statului gazdă au fost întrebați dacă în Kazahstan există societate
civilă, generalul Lukin a răspuns prompt: „Avem!“ și l-a prezentat
pe unul dintre indivizii care îl însoțeau permanent, așezat chiar
lângă el la masa conferinței, explicând cât de bine și eficient co
laborează agenția pe care o conduce cu ONG-ul colegului său de
masă. ONG-istul a confirmat și chiar a detaliat, încercând să ere
eze impresia că reprezintă un stat pe deplin democratic, în care
societatea civilă influențează decisiv deciziile guvernamentale.
Era îmbrăcat la fel ca ceilalți și avea aceeași servietă. Până și tun
soarea le era identică, eram convins că se tundeau cu toții la fri
zeria unității. îi lipsea doar chipiul generalului Lukin.
Nu puteam să nu constat că SRI urmase un model. în orice stat
democratic, societatea civilă este preocupată ca autoritățile să
intruzioneze cât mai puțin în viața cetățenilor și ca instituțiile
de forță să nu aibă puteri excesive. De întărirea acestora din urmă
și consolidarea puterii proprii se ocupă ele însele și nu e nevoie
să fie sprijinite de organizații neguvernamentale. SRI însă a dez
voltat și redefinit relația dintre instituțiile de forță și societatea
civilă într-un stat membru al UE, ducând-o la un alt nivel, la cel
al Kazahstanului condus de Nazarbaev.
Sfârșitul anului 2015 mi-a adus pe birou un dosar care urma să

schimbe paradigma justiției penale în România. Trei cetățeni
străini, cercetați pentru infracțiuni de crimă organizată și spălare
de bani, ale căror convorbiri telefonice au fost interceptate pe

parcursul investigației, au sesizat Curtea susținând că intruziu
nea SRI în anchetele penale nu corespunde unui stat democratic,
nu este legitimă și necesară, iar modalitățile prin care „organele
specializate ale statului“ acordă sprijin tehnic procurorilor nu
sunt decât „porți“ prin care serviciile secrete intervin în activita
tea organelor judiciare. Subiectul este deja familiar oricui a ajuns
până aici cu lectura cărții.
Era pentru prima dată când instanța constituțională era che
mată expres să se pronunțe cu privire la rolul serviciilor secrete
în activitatea de cercetare penală. Subiectul însă era vechi, iar im
plicarea serviciilor așijderea. încă din 1996, din momentul în care
interceptările fuseseră introduse în legislația noastră ca mijloace
de probă, SRI era cel care realiza punerea în executare a autoriza
țiilor emise de judecători. Trecuseră 20 de ani și nici unul dintre
factorii de putere și de decizie din România nu s-a gândit să schim be
acest lucru. Dimpotrivă, ministrul justiției de la data adoptării
noilor Coduri penale, „reformatorul“ domn Predoiu, a luat decizia
de a consolida prezența serviciilor secrete în justiție, prin intro
ducerea în legislația penală, alături de procuror și de organele de
cercetare penală, „a altor organe specializate ale statului“ compe
tente să efectueze interceptări ale comunicațiilor. Până în 2014,
când a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, SRI era
prezent în ecuația interceptărilor, așa cum știm deja, doar în baza
unei hotărâri secrete a CSAT, astfel că prin adoptarea noii norme
procedurale se crea și baza legală. Sintagma folosită nu făcea deloc
referire la SRI, însă era suficient de acoperitoare pentru a justifica
amestecul acestei instituții în activitatea investigativă a poliției
și a procurorilor. Nici ministrul justiției și nici susținătorii mo
dificării legislative nu au bănuit că această găselniță, această sin
tagmă, în loc să întărească rolul SRI în justiția penală, avea să i
pună capăt. Și asta pentru că, dacă nu ar fi fost introdusă în lege,
Curtea nu ar fi avut cum să o sancționeze. De această dată, cei care
trebuiau să decidă erau judecătorii constituționali, nu Guvernul
ori Parlamentul, nici ministrul justiției ori SRL
Pregătind raportul pentru ședința plenului CCR, am decis ce
propunere o să fac. îmi cunoșteam colegii, știam care le sunt con
620 DANIEL MORAR

vingerile și, după ce mi-am evaluat șansele, am ajuns la concluzia
că acestea sunt destul de mari pentru a obține admiterea criticii,
în același timp știam că o eventuală soluție de admitere ar fi pus
sistemul judiciar în fața unei mari probleme. Acesta nu avea lo
gistica și capacitatea necesare pentru a prelua și realiza ceea ce
făcuse până atunci SRI, astfel că unele anchete penale ar fi avut,
pentru un timp, un handicap major, acela de a nu putea beneficia
de interceptări. încercând să rezolv oarecum această problemă,
înaintea termenului de judecată care era fixat pentru februarie
2016, am stabilit o întâlnire cu președintele lohannis. îl cunoscu
sem personal, iar la precedentele întâlniri, la care fusese prezentă
și Oana Hăineală, membru al CSM, discutaserăm tocmai despre
sistemul de justiție și interacțiunea lui cu serviciile de informații.
I am spus atunci noului președinte ceea îi spusesem și lui Traian
Băsescu, respectiv că serviciile secrete au dobândit o prea mare
putere tocmai prin rolul, asumat sau nu, pe care îl joacă în justiția
penală, și că acest lucru trebuia schimbat. M-a întrebat de ce nu
a făcut fostul președinte schimbarea, însă nu am știut ce să-i răs
pund. Tocmai în considerarea acestor discuții anterioare, am
apreciat că ar fi fost necesară întâlnirea mea cu președintele. Dis
cuția a avut loc la Cotroceni, într-o încăpere în care președintele
și-a făcut apariția după bătaia unui gong și anunțul solemn, din-
tr-o boxă, privind sosirea sa. Ambianța și ritualul erau total dife
rite față de stilul neprotocolar al președintelui Băsescu, care își
primea invitații în biroul său de lucru. I-am expus președintelui
situația, precum și faptul că, în cazul probabil în care critica va fi
admisă, legiuitorul va trebui să acționeze cu rapiditate, operând
modificările necesare pentru a nu lăsa descoperit sistemul judi
ciar. Aceste modificări presupuneau, obligatoriu, ca SRI să facă
pasul în spate și să permită procurorilor și polițiștilor accesul
nemijlocit la logistica folosită până atunci doar de ei. Președintele
lohannis a înțeles repede problema și tot atât de repede s-a pozi
ționat. Mi-a spus că o asemenea decizie a Curții „i ar displăcea
teribil“, pentru că implica o schimbare majoră în sistem pe care
nu suntem în stare să o facem acum. Am susținut că acest „acum“
durează de 20 de ani și că e timpul ca justiția penală din România

să facă pasul decisiv pentru a se desprinde de justiția vechiului
regim. Președintele a rămas însă inflexibil și repeta, vizibil iritat,
că o soluție de admitere ar fi gravă și i-ar displăcea profund. I-am
spus că nu e vorba despre ce ne place și ce ne displace, ci de inter
venția rapidă a autorităților statului în cazul în care Curtea admite
criticile. Am subliniat că acesta era rostul discuției, nicidecum
altul, pentru că decizia le aparține în întregime judecătorilor, și
nu dumnealui.
Am lăsat în spate discuția cu președintele statului și am propus
plenului admiterea criticilor, astfel că, printr-o decizie devenită
celebră, serviciile de informații au fost înlăturate din activitatea
de urmărire penală. în motivarea soluției, după ce am demonstrat
lipsa de rigoare și precizie a găselniței legiuitorului, am conchis
că nici o reglementare din legislația națională în vigoare nu con
sacra expres competența altui organ al statului, în afara celor de
urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în
executare mandatele de supraveghere tehnică. în raportul pre
zentat plenului, eu nu mă referisem expres la SRI, deși serviciul
era cel vizat de autorii excepției de neconstituționalitate, ci re
marcam doar că sintagma criticată, în generalitatea ei, nu oferea
vreun indiciu cu privire la cine ar putea sta la umbra acestei de
finiții. Toți judecătorii știau despre cine vorbim, dar nici unul, în
pledoariile proprii, nu a pomenit SRI, fiind însă de acord că sin
tagma este prea vagă și de neînțeles. în această atmosferă, am
înregistrat și un moment amuzant când colega Maya Teodoroiu,
văzând nedumerirea noastră, a intervenit: „Vă spun eu la cine se
referă, la SRI!“ Părea sincer nedumerită, la rândul său, că noi cei
lalți nu cunoșteam un fapt notoriu.
Nici în comunicatul de presă Curtea nu a făcut expres referi re
la SRI, însă toată lumea a înțeles despre cine era vorba. Presa a
anunțat decizia sub diferite titluri, care mai de care mai alarmiste
și mai critice la adresa noastră, încă înainte ca motivarea să fie
publicată. SRI a oferit prima reacție, ceea ce demonstra că nu avea
nici o îndoială că decizia îl viza, anunțând că prin aceasta se afet
tează, încă o dată, securitatea națională44. După apariția deciziei
în Monitorul Oficial, presa făcea referire la o „Decizie explozivă"
622 DANIEL MORAR

și se întreba ce se întâmplă cu probele din dosarele penale45, ori
explica „De ce nu e bine că SRI a devenit organ de cercetare penală
specială“46. Chiar și cei care nu criticau neapărat decizia ne impu
tau caracterul intempestiv al acesteia, respectiv că „se face totul
de azi pe mâine“47. în aceeași notă, fostul ministru al justiției Mo
nica Macovei declara că această schimbare nu se poate face peste
noapte și că decizia „va crea haos“48. Ministrul în exercițiu al jus
tiției, Raluca Prună, anunța că Guvernul va trebui să intervină
pentru că „nu ne permitem un hiatus!“49
în zilele următoare, ministrul tehnocrat al justiției, extrem de
îngrijorat de motivarea deciziei, i-a contactat pe președintele Au-
gustin Zegrean și pe judecătoarea Mona Pivniceru pentru a afla
detalii. Se pare că Raluca Prună nu a fost mulțumită cu ce aflase
și nici convinsă, astfel că și-a trimis secretarul de stat, pe Gabriela
Scutea, la biroul meu pentru a căpăta mai multe amănunte. Eram
judecătorul-raportor din dosar, motivarea depindea de mine și nu
mă puteau evita. Scutea a plecat la minister fără nici o informație
în plus. I-am spus doar că serviciile au fost scoase din activitatea
judiciară și că trebuie să aștepte motivarea deciziei. Am fost soli
citat însă din nou de chiar doamna ministru, care a dorit să o
primesc pentru o discuție. în biroul meu de la Curte, aceasta s-a
arătat extrem de îngrijorată de decizia pronunțată și de scoaterea
ofițerilor de informații din ecuația interceptărilor efectuate în
dosarele penale. Am acceptat discuția și i-am spus că decizia este
cât se poate de firească pentru un stat de drept în care judecătorii,
procurorii și ofițerii de poliție sunt singurii responsabili de efec
luarea investigațiilor penale și de soluționarea dosarelor, iar vre
mea când Securitatea comunistă se implica în acest domeniu a
trecut. Raluca Prună mi-a replicat că SRI nu este Securitatea și
mi-a vorbit de rolul benefic al serviciului în activitatea judiciară.
I am replicat că, dacă îi mai tolerăm în activitatea judiciară, chiar
sunt ca ofițerii de Securitate. Doamna ministru era oarecum iri
tată de faptul că decizia a venit pe neașteptate și crea un vid legis
lativ pe care legiuitorul nu-1 putea acoperi într-un timp scurt.
1 lecizia a venit la mai mult de 2 5 de ani de la Revoluția din 2989,
iar statul a avut suficient timp să facă modificările legislative

necesare dacă ar fi vrut, i-am răspuns eu. M am arătat mirat că o
persoană ca ea, care își revendica trecutul profesional în societa
tea civilă, nu vedea nimic în neregulă în implicarea serviciiloi
secrete în justiție. A părăsit indispusă biroul meu și presupun că
nu mi-a păstrat o amintire plăcută. Ulterior, în presă, a apărut
informația potrivit căreia, în trecut, doamna ministru fusese pen
tru scurt timp angajata unui serviciu de informații, însă, chesti
onată cu privire la acest subiect, a refuzat să confirme sau să
infirme informația, trimițându i pe jurnaliști să întrebe SIE care
a fost relația acestui serviciu secret cu dumneaei50.
La acea vreme, între atâtea interpretări și acuzații, am consi
derat necesar să explic cu alte cuvinte, într-un interviu, de ce a
decis Curtea așa ceva. Am atras atenția că toți trebuie să fim con
știenți de faptul că orice serviciu de informații, fie că funcționează
într-un stat totalitar, fie într-un stat democratic, este considerai
stat în stat, așa cum scria Hannah Arendt, și că simpla deținere a
unei cantități de informații oferă acelui serviciu o superioritate
decisivă în raport cu celelalte autorități publice și induce teamă,
după cum puncta aceeași autoare. Conchideam că legiuitorul
trebuie să supravegheze ca aceste puteri să nu intre în coliziune
cu drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, iar dacă
acesta nu o face le revine curților constituționale sarcina de a le
limita, iar CCR tocmai asta făcuse51.
în urma deciziei Curții, Guvernul a intervenit și, printr-o oi
donanță de urgență din martie 2016, a reglementat situația creată,
prevăzând expres că procurorii, organele de poliție și organele de
cercetare specializate au acces nemijlocit la logistica necesară
realizării interceptărilor, deținută de SRI, însă a stabilit și că set
viciul de informații devenea organ de cercetare penală în ceea ce
privește punerea în executare a autorizațiilor de interceptare re
feritoare la infracțiunile de terorism și contra securității naționale
Cu privire la acest din urmă aspect, presa a calificat actul normat iv
ca fiind neconstituțional pentru că reglementa tocmai ceea i <■
Curtea interzisese. Ordonanța nu a fost însă criticată atunci, și
timp de aproape șase ani sistemul a funcționat ca atare, pe baz.i
ei. Abia la începutul anului 2022, după ce a fost aprobată fără nii 1
624 DANIEL MORAR

o modificare de către Parlament, legea de aprobare și implicit or
donanța au făcut obiectul examenului de constituționalitate.
Și aici am fost judecător-raportor. în timp ce îmi pregăteam
concluziile pentru ședința de plen mă gândeam că aceasta avea
să fie ultima mea mare dispută juridică cu Livia Stanciu. Era de
finită, eu la fel, iar pozițiile noastre cu privire la locul și rolul
serviciilor secrete în cercetarea penală și în societate, în general,
erau ireconciliabile. Nu era încă judecător al Curții în februarie
2016, când scoseserăm propriu-zis serviciile din legislația penală,
însă în toate deciziile noastre ulterioare s-a manifestat ca un apă
rător al acestora. Nu aș putea spune că era ceva singular la ea,
pentru că ceea ce ieșea în evidență în personalitatea sa era atașa
mentul teribil față de organele statului, în special față de institu
țiile de forță. Era președintele instanței supreme când se declarase
public partener al procurorilor DNA, ceea ce a trezit stupoare și
numeroase critici din partea celor care se așteptau ca un judecător
să nu fie partenerul nimănui.
în numeroasele dispute pe care le-am avut în cei șase ani în
care am fost colegi, Livia Stanciu s-a conturat pe de-a întregul. Ori
de câte ori, prin deciziile sale, Curtea tăia sau atenua din puterile
unei instituții de forță, colega mea dădea impresia că pierde per
sonal ceva. Dacă avea de ales între drepturile și libertățile cetă
țenilor și puterile autorităților statului, opta negreșit pentru
conservarea celor din urmă. Tocmai de aceea, în toți acești ani, s-a
situat în afara tuturor deciziilor mari ale instanței constituție
nale, identificându-se exclusiv cu opiniile sale separate. Delibe
rările cu ea erau extrem de obositoare, iar în cauzele cu miză ne
considera vinovați încă de la începutul discuțiilor. Apărea în sală
încruntată, supărată, preocupată și voia ca noi să vedem asta. Ne
preciza că a studiat problema până noaptea târziu, că ea, spre de
osebire de alții, citea dosarele, se repeta în pledoarii până la exas
perare și, în momentul în care îi atrăgeam atenția cu privire la
asta, ne spunea că își dă seama că vorbește degeaba și că se oprește,
„deși ar mai fi multe de spus“. Se oprea aproape întotdeauna îna
inte de a intra în miezul chestiunii, iar în pledoaria ei eu nu gă
seam substanța. Totul părea o regie, inclusiv tomul impresionant

de cărți sau dosare cu care venea in sală, deși uneori ședința de
deliberări avea cu totul alt obiect decât materialele ei.
în aceeași notă se înscrie modul în care, în 2016, s-a încercai
impunerea sa ca președinte al Curții Constituționale. Procedura
legală prevede ca fiecare dintre cele trei grupe de judecători, for l
mate prin numirea de către cele trei autorități publice, președin 1
tele României, Senat și Camera Deputaților, să desemneze un
singur candidat pentru funcția de președinte al Curții. Livia Stan
ciu, care tocmai își începuse mandatul de judecător al CCR, Petre >|
Lăzăroiu și cu mine alcătuiam grupa celor numiți în funcție de 1
președintele României, așa că doar unul dintre noi putea fi noml I
nalizat pentru alegerile care urmau în plenul Curții. L-am anun i
țat pe Lăzăroiu, care se afla în ultima treime de mandat și care J
știam că își dorește teribil să ajungă președinte, că eu nu candidez
și că îl pot susține pe el, dar, în mod surprinzător, acesta in a
anunțat că nici el nu va candida și că o va susține pe Livia Stan
ciu. în discuția dintre noi trei, colega noastră ne-a anunțat ci j
vrea să ajungă președinta Curții la rugămintea foștilor ei colegi I
de la ÎCCJ, care i au cerut să vină și să pună lucrurile în ordine la
Curtea Constituțională. în plen, Livia Stanciu 1 a avut contracan
didat pe Vaier Dorneanu, care fusese desemnat de colegii din
grupa judecătorilor numiți de Camera Deputaților. La dezbate
riie privind cele două candidaturi, colegii i-au atras atenția Liviei I
Stanciu că nu era uzual ca un judecător abia numit în mandat să |
candideze pentru funcția de conducere, însă ea a replicat că legeâ
îi dă voie și că asta va face. A pierdut la vot, Dorneanu devenind
președinte cu cinci voturi, minimul cerut de lege. Judecătorii
avuseseră de ales între o persoană cu un pregnant trecut politic,
identificată cu însuși partidul din care provenea, și un fost ma
gistrat, care se declarase partener al instituțiilor de forță ale sta
tului. L-au preferat pe primul. La sfârșitul mandatului său, in
2019, Petre Lăzăroiu m a lămurit cu privire la cele întâmplate cu
trei ani în urmă. Mă aflam împreună cu el în biroul Monei Pivnl
ceru, după o altă reprezentație acuzatoare a Liviei Stanciu din I
plenul Curții, iar colegul meu, obosit și iritat, ne a spus că îi pare I
rău că a votat-o atunci, a făcut-o pentru că fusese sunat expres de
626 DANIEL MORAR

conducerea SRI, care i a cerut să o sprijine pentru președinția
Curții. Era o informație nouă, o auzeam pentru prima dată, nu
știu nici acum cât a știut Livia Stanciu despre asta și dacă lucru
rile s-au întâmplat chiar așa, dar nu pot spune că m a surprins.
Un alt ofițer, al altui serviciu secret, depusese strădanii în aceeași
direcție. Un colonel al Serviciului de Protecție și Pază, care era de
ani buni aghiotantul președinților Curții, mă abordase în perioada
premergătoare alegerilor să-mi spună că trebuie făcute demersuri
pentru ca Vaier Dorneanu să nu ocupe această funcție. Mi-a spus
că a vorbit și cu alți judecători ai Curții și că mă va ține la curent
cu demersul său. Doar îl ascultam. în ajunul alegerilor, m-a infor
mat că „el crede că îi iese combinația“, astfel că „noi o vom putea
alege președinte pe Livia Stanciu“. L-am întrebat intrigat cum a
ajuns la această soluție și i am cerut să-și vadă de treabă.
Acesta era trecutul care mă făcea să cred că ultima dezbatere
despre rolul SRI în procedura penală va fi furtunoasă, însă m-am
înșelat. Deși am propus declararea neconstituționalității dispozi
țiilor care le atribuiau ofițerilor de informații calitatea de organ de
cercetare penală, iar Livia Sta nciu nu era de acord cu asta, pledoaria
ei a fost subțire, mult mai subțire decât permiteau circumstanțele
cazului. A votat împotrivă, nu înainte de a preciza că ar mai fi multe
de spus, dar că ea se oprește aici. Ca o coincidență, în 2022, la șase
ani de la decizia prin care serviciile de informații erau scoase din
cercetarea penală, în aceeași zi de 16 februarie, Curtea scotea SRI
definitiv din activitatea judiciară. Inovația ministrului Prună nu
a trecut examenul de constituționalitate.
între timp s-au succedat alte evenimente din aceeași zonă de
interes. începutul anului 2020 a adus o altă problemă spinoasă în
fața CCR, mult discutată în sistemul judiciar: folosirea în procesul
penal a datelor obținute din mandatele de securitate națională.
Autorul criticii era un fost președinte al Camerei Deputațilorcare,
după ce fusese supravegheat în baza unui mandat pe siguranță
națională, fiind apreciat că prezintă un risc la adresa securității
naționale, a fost inculpat și trimis în judecată pentru infracțiuni
de drept comun care nu aveau nici o legătură cu domeniul în care
fusese emis mandatul. Fostul deputat critica dispoziția din Codul

de procedură penală care permitea folosirea datelor și informa] i
ilor rezultate din activități specifice culegerii de informații ca
probe în procesul penal. în decizia dată, Curtea a reținut că, în
trucât înregistrările realizate în baza legii privind securitatea
națională sunt obținute în afara procesului penal, în activitatea
de contracarare a amenințărilor la adresa securității naționale
care nu presupun în mod automat și necesar pregătirea sau să
vârșirea unor infracțiuni, dacă legiuitorul dorește convertirea
acestora în probe, atunci trebuie să prevadă o procedură clară de
verificare a legalității acestora. Or aceasta nu exista nici în legea
securității naționale, și nici în Codul de procedură penală.
în perioada pregătirii raportului pentru plen, am consultat
mai mulți procurori judiciariști și judecători cărora le-am cerul
să-mi spună cum verifică instanțele de judecată, în procedura de
cameră preliminară, legalitatea „probelor“ obținute prin manda
tele pe siguranță națională. Mi au confirmat ceea ce presupu
neam: aceste înregistrări nu erau verificate defel, ci luate ca atare
pe considerentul că mandatele erau emise de către judecătorii
instanței supreme. Or Curtea respinsese deja raționamentul po
trivit căruia calitatea de judecător a celui care dispune intercep
țările conferă, automat, legitimitate și conformitatea lor cu
prevederile legale. Discuția am reluat-o în ședința de deliberări a
plenului, după prezentarea concluziilor mele de admitere, când
i-am cerut Liviei Stanciu, care se opunea vehement admiterii, să
ne explice totuși cum putea fi verificată legalitatea acestor inter
ceptări și, mai exact, cum procedase ea pe vremea când, în calitate
de judecător, avusese de soluționat astfel de dosare. S-a eschivat
și, în pofida insistențelor colegilor, a refuzat să răspundă la între
bare. Nici nu avea ce răspunde, din punctul meu de vedere. Ne a
informat însă că o să scrie despre toate acestea în opinia separată.
Am citit din curiozitate această opinie, însă, în afara truismului
că probele sunt la libera apreciere a judecătorului de caz, nu am
găsit nimic altceva. Colega noastră ignora faptul că, deși judecă
torii au libertate în aprecierea probelor, legalitatea acestora se
verifică doar pe baza unor proceduri și a unor criterii prevăzute
expres de lege.
628 DANIEL MORAR

în final, Curtea a stabilit că, tocmai pentru lipsa unor aseme
nea proceduri, interceptările rezultate din punerea în aplicare a
unor mandate pe siguranță națională nu pot fi folosite ca mij
loace de probă într un dosar penal. Presa titra că prin această ul
timă decizie Curtea Constituțională îngroapă definitiv dosarele
construite pe „probe“ obținute cu ajutorul SRI și că „SRI este tras
definitiv pe tușă de CCR, cu probe cu tot“52.
Ne întoarcem puțin în timp ca să observăm că nici Legea pri
vind securitatea națională a României nu a scăpat de filtrul CCR.
în conținutul legii sunt enumerate și definite amenințările la
adresa securității naționale care justifică obținerea mandatelor
de interceptare de către serviciile secrete. în 2018, Curtea a solu
ționat sesizarea formulată de persoane inculpate în diferite do
sare penale în care magistrații înțelegeau să folosească ca mijloace
de probă în procesul penal informațiile și datele rezultate din
aceste mandate. într unul dintre dosare, autorul excepției, incul
pat pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție și spălare de
bani, solicitase instanței să-i comunice temeiul care îi da dreptul
acesteia să folosească probe care nu au fost administrate în cursul
procesului penal, insistând să i se explice legătura dintre faptele
penale de care era acuzat și securitatea națională. Instanța, obser
vând că mandatul a fost emis de judecătorii instanței supreme în
baza normei care prevedea ca amenințări la adresa securității na
ționale a României „orice acțiuni care aduc atingere gravă dreptu
rilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români“, a conchis
că faptele de corupție și de spălare a banilor constituie astfel de
acțiuni, că săvârșirea unor acte de corupție de către funcționarii
de rang înalt constituie o atingere gravă a statului de drept, astfel
că interceptarea inculpatului în baza acestei norme era justificată,
în aceste împrejurări, inculpatul a invocat neconstituționalitatea
sintagmei pe care își baza judecătorul cauzei decizia de a accepta
acele date ca probe în procesul său, considerând-o extrem de vagă
și impredictibilă. Curtea, soluționând critica, a observat că drep
turile și libertățile fundamentale ale cetățenilor pot fi afectate
printr-o sumedenie de activități și acțiuni, precum acte ale Parla
mentului, ale Guvernului, prin acțiuni ale persoanelor juridice

de drept public sau privat ori prin acțiuni ale persoanelor fizice,
prin comiterea unor infracțiuni etc., iar fiecărei dintre aceste în
călcări îi corespund remedii specifice, care nu presupun interven
ția serviciilor secrete. Sintagma criticată era extrem de imprecisă
întrucât crea posibilitatea ca oricare dintre cei menționați să
poată fi considerat o amenințare la adresa securității naționale și
să justifice eliberarea unui mandat de interceptare. Or acest lucru
nu era de acceptat. Cu aceeași ocazie, am lămurit și o altă chesti
une, mult discutată în spațiul public, arătând că săvârșirea unor
infracțiuni determinate, de exemplu, contra persoanei, contra
patrimoniului sau de corupție, chiar dacă prin aceasta se aduce
atingere gravă unor drepturi și libertăți fundamentale, dreptul la
viață, în cazul unui omor, dreptul la proprietate, în cazul unui
furt, nu va putea fi calificată drept o amenințare la adresa securi
tății naționale, așa cum o făcuse judecătorul Tribunalului Bihor
în cauza în care a fost sesizată instanța constituțională.
în cursul aceluiași an, Curtea a constatat neconstituționalita
tea unei alte sintagme din cuprinsul aceleiași legi, care prevedea
că sunt amenințări la adresa securității naționale, pe lângă acțiu
nile care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democra
tice ale statului sau pot aduce atingere capacității de apărare,
orice alte acțiuni care vizează „asemenea interese ale țării“, tot pe
motivul lipsei de claritate și previzibilitate a normei. Curtea re
ținea că dacă înțelesul celorlalți termeni și sintagme din textul
criticat putea fi ușor decelat, conținutul și limitele sintagmei „ori
altor asemenea interese ale țării“ rămân la aprecierea discreție
nară a organelor abilitate să aplice legea.
Norma legală, sancționată de două ori prin intervenția CCR,
enumera nouă ipoteze ce constituiau amenințări la adresa secu
rității naționale. Majoritatea mandatelor erau emise în baza aces
tui articol, însă nici în propunerile serviciilor de informații, nici
în cererile formulate de procurorul general al României și nici în
încheierile instanței supreme de aprobare a mandatelor nu se
preciza clar pe care anume ipoteză se fundamenta autorizarea
interceptărilor, ceea ce a permis abuzuri în activitatea de aplicare
a legii. Cele două ipoteze sancționate de noi erau cele mai vagi,
630 DANIEL MORAR

dar în mod evident cele mai folosite, acolo putea intra orice. Erau
jucăria ofițerilor de informații. După ce le-am luat-o, numărul
mandatelor emise de ÎCCJ a scăzut semnificativ. Astfel, în 2or8,
SRI a obținut doar 968 de mandate de securitate națională, plus
399 de prelungiri ale acestora, în 2019,1.170 de mandate”, iar în
perioada ianuarie-august 2020 au fost emise doar 5t9 mandate54,
în perioada ianuarie-noiembrie 2021 procurorul general al Ro
mâniei a solicitat instanței supreme eliberarea a 2.833 de man
date pe securitate națională, respingând doar două din solicitările
serviciilor secrete55.
Cele nouă decizii prezentate în acest capitol reprezintă tot
atâtea intervenții ale Curții pentru amendarea legislației națio
nale. Fie că a fost vorba de legea privind retenția datelor, de legea
cartelelor preplătite, de legea securității cibernetice, de Codul de
procedură penală ori de legea securității naționale, toate dispozi
țiile legale cenzurate de Curte acordau puteri neconstituționale
serviciilor de informații, în special SRI, ceea ce le-a permis să acu
muleze și să gestioneze o cantitate enormă de informații și să
joace un rol extrem de influent în viața societății. Acestea au fost
posibile cu largul concurs al legiuitorului, Parlament și Guvern,
și al magistraților români. Primii au legiferat timp de 30 de ani
contrar Constituției, iar judecătorii și procurorii au ajuns să con
vertească voința politică de a considera corupția ca o problemă
de securitate națională într-una juridică. Calificarea dată corup
ției de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării determina o
abordare a fenomenului la nivel macro, cu rolul de a servi la for
mularea unor politici publice și a unor inițiative legislative, și
nicidecum nu putea converti infracțiunile de corupție, fiecare caz
în parte, într-o amenințare la adresa securității naționale, care să
permită intruziunea serviciilor secrete în activitatea judiciară,
însă magistrații s au făcut că nu au înțeles asta.
Fiecare președinte de stat, fiecare guvern, fiecare partid nou intrat

în Parlament în perioada postdecembristă s-a angajat să modifice
legile securității naționale și ale serviciilor de informații. Legea
privind securitatea națională a României adoptată în 1991, cu mai

mult de 30 de ani în urmă, a suferit schimbări nesemnificative,
iar serviciile secrete au rămas nereformate. Este cât se poate de
clar că se simt perfect în actualul cadru legislativ și sunt oponen
tele din umbră ale oricărei încercări de reformă. Oamenii politici
și de stat care au promis aceste reforme nu le-au făcut din diverse
motive. Unii dintre ei nu au știut cum. Alții nu au vrut, apreciind
că serviciile secrete trebuie folosite pentru că, ținute aproape,
contribuie la conservarea puterii, fără să realizeze că, în același
timp, și serviciile îi foloseau pe ei, membrii comisiilor parlamen
tare de control al SRI, care se transformă din controlori ai activi
tății instituției în apărători ai acesteia, fiind exemplul cel mai la
îndemână. în fine, unii nu au (mai) putut, fiind cointeresați, șan
tajabili sau fricoși. Au primit tot felul de titluri emise de institu
țiile de pregătire asociate serviciilor, Colegiul Național de Apărare
ori Academia Națională de Informații, pe care le foloseau apoi
pentru ocuparea sau consolidarea diferitelor poziții publice*.
Toți tăceau, iar Serviciul Român de Informații a profitat și a de
venit din ce în ce mai puternic și mai influent. în vara lui 2022,
în spațiul public au apărut proiectele noilor legi ale securității
naționale, prin care serviciile de informații încearcă să-și ia înapoi
ceea ce au pierdut prin deciziile Curții Constituționale. Proiectele
* în 2019-2020, Curtea Constituțională a organizat nu mai puțin de

patru interviuri în vederea selectării unei persoane care să fie numită in
funcția de secretar general. S-au prezentat la aceste interviuri în total apro
ximativ 20 de persoane, iar din acești candidați, doar doi nu aveau în CV <1
diplomă emisă fie de Colegiul Național de Apărare, fie de Academia Națio
nală de Informații. Posesorii diplomelor au fost întrebați de către membrii
plenului Curții, în fața căruia aveau loc interviurile, care au fost motivele
pentru care au urmat asemenea cursuri. în afara truismelor de genul „am
vrut să mă perfecționez, să-mi lărgesc orizontul“, am remarcat răspunsul
unuia dintre ei care ne-a spus că aceste școli sunt o rețea foarte bună de soci
alizare și de construire a relațiilor. Unii dintre ei aveau lucrările finale pe
tema securității naționale, și asta m-a făcut să le cer să-mi spună ce este secu
ritatea națională. Nici unul dintre ei nu a fost în stare să încropească un
răspuns coerent, în condițiile în care definiția era cuprinsă chiar în lege, iai
jurisprudența Curții Constituționale (unde își doreau o poziție de demnitate
publică) dezvoltase și mai mult conceptul. Nu ar fi trebuit decât să citească
și să rețină.
632 DANIEL MORAR

nu au fost asumate de nimeni, nici de Guvern, nici de deputați
sau senatori, și totuși, într-o manieră ocultă, au intrat în dezba
tere parlamentară. Protestele societății au fost cvasiinexistente.
în toți acești ani, demnitari ai statului și-au oferit serviciilor
de informații obedienta lor mediocritate în schimbul protecției
și a sprijinului pentru avansarea în carieră. Așa se face că trăim
intr-un stat în care nu se întâmplă aproape nimic semnificativ
fără girul serviciilor secrete și în care actul de decizie la vârful
puterii este distorsionat adesea prin intervenția lor. Sunt struc
turi care își măsoară succesul prin numărul de persoane pe care
reușesc să le recruteze și să le instaleze apoi în poziții de putere.
Demnitarii acceptă în mod firesc intruziunea, oferind supunere
și ascultare serviciilor de informații, precum în ierarhia biseri
cească, dar știind că primesc ceva la schimb în viața asta, iar nu
în cealaltă. Dacă păcatele punctuale ale serviciilor secrete încă
pot fi corectate, faptul că în mod constant au promovat și au sus
ținut oameni mediocri în funcțiile publice de anvergură și-a pus
definitiv amprenta și a deformat societatea românească. Trăim
într-o țară mediocră și din cauza lor.
Instalarea fricii
Un obiectiv patriotic care înlocuiește întrebările proaste
cu întrebări bune
„în pragul ușii doi bărbați. Unul în costum și cravată, elegant, zvelt, cu
nas și buze fine, cu o geantă diplomat în mână. Celălalt mai bondoc, cu
o mutră respingătoare, cu salopetă și cu o trusă de scule ținută de un braț
de fier. [...]
— Bună ziua, dragă doamnă. [...] Am venit să instalăm frica.
— F-frica?... [...]
— Nu ați fost anunțată? [...] Doamnă, progresul nu așteaptă. E spre
binele țării. [...] Doar nu o să-mi spuneți că vă opuneți binelui țării. (...)
Sau progresului. (...) Sau fricii.
— Nu. Sigur că nu... (...)
— Știți că instalarea fricii e un obiectiv patriotic. (...) „Toate familiile
trebuie să aibă frica instalată în termen de 120 de zile“. (...) Este crucial
pentru binele tuturor ca instalarea fricii să se facă din timp și metodic,
iar termenele să fie respectate. (...)
Femeia pare să nu priceapă. (...) „Oare dacă nu le-aș da voie tot ar pu
tea să intre? Oi fi comis vreo eroare fatală? par să spună ochii femeii.
--Știți, dragă doamnă, [...] chestia aste cu instalarea fricii nu e numai
spre binele tuturor, e posibilă doar cu colaborarea tuturor. (...) Pentru că
frica odată instalată e ca și cum ne-ar fi fost inoculată direct în sânge. (...)
Frica, bine instalată, înlocuiește întrebările Proaste cu întrebări Bune."
(Rui Zink, Instalareafricii)
Curtea Constituțională a rămas singură în confruntarea cu SR1,

acest Făt-Frumos sau Zmeu, depinde de cine face evaluarea, cu
toate că o societate coerentă nu și poate asigura echilibrul mizând
pe o singură instituție, mai ales în condițiile în care și aceasta este
supusă amenințărilor, exercitându și, uneori, activitatea într-un
climat de frică.
634 DANIEL MORAR

Mai întâi mi a fost, pur și simplu, teamă de serviciile secrete.
Apoi am citit și aflat despre ororile comise și le-am detestat. După
ce societatea românească a scăpat și s-a îndepărtat de comunism
le-am ignorat, convins că niciodată nu vor mai putea oprima sau
suprima cetățeni. în final, am realizat că s-au întors și că, într-un
fel sau altul, controlau deciziile statale și, în parte, justiția. De
data aceasta, într-o combinație extrem de nocivă cu procurorii
conduși de Laura Codruța Kovesi. Așa mi s-a clădit convingerea
că serviciile de informații trebuie înlăturate și ținute cât mai de
parte de activitatea judiciară pentru ca niciodată să nu mai aibă
forța pe care le-o conferă deținerea unei mari cantități de infor
mații sensibile, cumulată cu posibilitatea de a genera sau influ
ența anchetele penale. Cetățenii care nu aduc, într-un fel sau altul,
atingere securității naționale, nu mai trebuie să se teamă de ser
viciile de informații.
Această convingere mi-a determinat și atitudinea față de ser
vicii. Atunci când am condus DNA, grija mea a fost să le țin acolo
unde le era locul, în sectorul apărării securității naționale. Am
avut de la început declarații publice, interviuri în presă, din care
reieșea clar cum mă poziționez. Procurorilor le-am spus ceea ce
trebuiau să știe deja, și anume că ei sunt stăpâni pe activitatea lor,
pe anchetele penale. Ei și nimeni altcineva. Ofițerii de informații
sunt obligați să-i sesizeze cu datele și informațiile privind săvâr
șirea unor infracțiuni, obținute în activitatea proprie, însă mi
siunea lor se oprește aici. Nu conduc anchetele penale, nu le
influențează și nu sunt informați despre mersul acestora, pentru
că urmărirea penală este confidențială, iar acest caracter le este
opozabil tuturor, inclusiv lor.
Relațiile mele cu ofițerii serviciilor de informații au fost ofi
ciale. Am interacționat mai mult cu George Maior și Florian Col
dea, șefii SRI, însă și cu aceștia relațiile au fost impersonale. încă
înainte ca ei să fie numiți în aceste poziții, pe vremea când director
era Radu Timofte, serviciul de informații încercase să influențeze
politica de personal a DNA și îi retrăsese certificatul de acces la
informații clasificate, certificatul ORNISS, procurorului-șef al unei
structuri teritoriale, acesta fiind nevoit să demisioneze din funcție.
INSTALAREA FRICII 635

Lucrurile se întâmplaseră tocmai când eu mă instalam în fruntea
instituției, astfel că am cerut lămuriri. Au refuzat sau nu au fosl
în stare să furnizeze o explicație coerentă, rezumându-se la a mi
spune că este atributul lor legal și că Lau exercitat. Profitau de
faptul că, pe formularul de solicitare a certificatului ORNISS, fi
ecare persoană, prin semnătură, achiesa la o prevedere tip potri
vit căreia retragerea certificatului nu va fi motivată. Nu mai
puteam întoarce lucrurile, însă le-am pus în vedere celor de la
SRI că acest lucru nu se va mai întâmpla cât eu voi fi șeful DNA,
în lipsa unor explicații clare și lămuritoare. Aveam acces la in
formații secret de stat, la cel mai înalt nivel, și prin urmare nu
exista nici un impediment pentru a-mi fi furnizate explicații.
Cert este că timp de șapte ani, cât am condus direcția, nici unui
procuror DNA nu i a mai fost retras certificatul de acces la infor
mâții clasificate.
A mai existat o singură încercare de acest gen, venită din par
tea lui Florian Coldea, care l-a privit pe procurorul militar Vasile
Doană. Acesta instrumentase câteva dosare în care inculpase oii
țeri SRI pentru fapte de corupție, iar ancheta nu a fost pe placul
serviciului, astfel că procurorul căzuse în dizgrație. Mi l-au recla
mat în repetate rânduri, susținând că ar fi amestecat în diverse
combinații, fără însă să-mi relateze ceva concret. Doar sugerau,
acesta era modul lor de lucru. Le-am spus clar că nu concediez un
procuror în baza unor jumătăți de frază, chiar dacă acestea veneau
de la un serviciu de informații. Prin urmare, reclamația împotriva
lui Doană și a mea a fost înaintată președintelui Băsescu, însă toi
fără a prezenta vreo dovadă. Poziția mea a rămas aceeași, iar
Doană a continuat să le investigheze ofițerii. Până la urmă, Coldea
a decis să-mi prezinte niște informații clasificate care, spunea el,
îmi vor schimba perspectiva despre procuror. Am văzut aceste
documente la sediul SRI, în biroul lui, nu dovedeau nimic care
să-mi schimbe atitudinea, însă păreau începutul unei investigații
care îl privea pe procuror. Coldea mi-a spus că ei „știu totul despre
noi“, iar dacă datele vor apărea public nu vom fi într-o situație
confortabilă. Am luat-o ca pe o amenințare care era clar că mă viza
și pe mine. De fapt, era aproape un șantaj, iar eu știam că șantajul
636 DANIEL MORAR

are un început, dar nicidecum un sfârșit, și că un om șantajat
rămâne captiv, or eu nu voiam să fiu așa, cu atât mai mult cu cât
nu mă simțeam deloc nesigur. I am replicat, spunându-i că eu nu
sunt infractor și nici nu atentez la siguranța națională, iar viața
mea privată nu îl privește și, prin urmare, dacă va mai încerca
vreodată să mă abordeze în acea manieră nu va fi bine. Se pare că
am fost destul de convingător, pentru că secvența nu s-a mai re
petat. Vasile Doană a rămas în continuare procuror anticorupție
și am vrut să îl promovez procuror-șef adjunct al Secției militare,
însă președintele Băsescu mi-a respins propunerea. A fost singura
propunere de avansare pe care mi-a respins-o în toți cei șapte ani
de mandat în fruntea instituției. Coldea nu m-a convins pe mine,
însă îl convinsese pe șeful statului.
După această întâmplare, relațiile DNA cu SRI au decurs, în
principiu, normal. Lucrurile erau clare, ei acolo, noi în locul nos
tru. Situația s-a schimbat însă radical odată cu plecarea mea și
numirea în fruntea instituției a Codruței Kbvesi. Lăsasem în
urmă o instituție puternică, eficientă, liberă și în parametrii con
stituționali, iar ea a decis să schimbe paradigma, luând serviciul
de informații ca partener în activitate. Părea de o inocență teribilă
atunci când anunța, senină, colaborarea procurorilor cu ofițerii
SRI pe cazuri punctuale, inocență care, aparent, putea fi justifi
cată doar printr-o necunoaștere a Constituției și a legii.
Eu știam însă că lucrurile nu stau așa. O cunoșteam foarte
bine, fusese procurorul meu general timp de șase ani. Era ambi
țioasă și determinată, iar odată numită în fruntea DNA voia să
confirme și avea nevoie de rezultate. într-unul din primele sale
interviuri date în această calitate spunea că „va continua linia
Morar“, referindu-se la investigarea politicienilor indiferent de
partidul din care proveneau1. Voia să demonstreze că eficiența
instituției nu va regresa, ba chiar că va aduce un plus de valoare
și de dinamism. Avea însă o problemă, pentru că experiența ei în
combaterea corupției și a criminalității economico financiare era
redusă, nu o ajutau nici trecutul ei de procuror de caz și nici ceea
ce făcuse ca procuror general. în aceste condiții, soluția la înde
mână a fost să apeleze la SRL Cu Maior și Coldea era în relații

foarte bune, la solicitarea acestora, pe vremea cât fusese procuror
general al PÎCCJ, ceruse și obținuse timp de șase ani de la ÎCCJ
peste 15.000 de mandate de interceptare pe siguranță națională,
o sursă inepuizabilă de informații privindu i pe parlamentari,
miniștri, primari, președinți de consilii județene, șefi de institu ț i i
și autorități publice, magistrați, polițiști etc.
Așa a început. Informațiile rezultate din aceste mandate de
siguranță națională erau selectate și trimise procurorilor DNA,
care le transformau în dosare penale. Au urmat inculpările unor
persoane de prim rang: foști prim-miniștri, miniștri, parlamen
tari, șefi de agenții publice, unii dintre ei, până mai ieri, în grațiile
SRI. I au pus sub învinuire chiar și pe procurorul general al Ro
mâniei pentru o faptă ridicolă, aceea de a folosi un polițist pe
motocicletă ca premergător al mașinii cu care se deplasa de I.)
birou înspre casă, silindu-1 să demisioneze. După ani de zile, do
sarul a fost clasat.
Au venit apoi și arestările, toate cu prezența presei în fața
instituției. Activitatea procurorilor anticorupție a devenit ex
trem de dinamică. Jurnalele de știri abundau în informații, brea
king news-uri despre percheziții, inculpări, arestări și demiteri
ale unor personalități publice. Părea că procurorii anticorupție
nu numai că nu au încetinit ritmul, dar chiar apăsau puternic
pedala de accelerație. Ritmul în care apăreau și erau instrumen
tate aceste dosare pe mine însă mă nedumerea. Cunoșteam foarte
bine instituția, știam care îi sunt posibilitățile și ritmul de lucru
și mi-era clar că doar procurorii și polițiștii DNA nu puteau face
față unui asemenea volum de activitate. Eram un observator avi
zat, urmăream evenimentele, iar nedumerirea mea s-a risipit des
tul de repede atunci când în comunicatele de presă ale DNA .1
început să apară următoarea mențiune: „Acest dosar s-a instru
mentat cu sprijinul ofițerilor SRI“. Mențiunea a devenit o cutu m.l
S-a aflat apoi că aceștia erau într-adevăr implicați în anchetele
penale, aduceau informațiile, și uneori denunțătorii și dictau rit
mul anchetelor. Marius lacob, adjunctul procurorului-șef al DNA,
declara că procurorii au o colaborare foarte bună cu ofițerii SRI,
care îi ajută în toate cazurile2. Erau prezenți efectiv în birourile
638 DANIEL MORAR

procurorilor de pe strada Știrbei Vodă pentru că Kdvesi le deschi
sese ușa instituției, la propriu și la figurat. Se spunea că aceștia
au ajuns chiar să redacteze actele procesuale pe care le semnau
procurorii și polițiștii. Nu puteau să semneze ei înșiși actele pe
care le întocmeau și, întrucât așteptau să li se recunoască public
meritele, așa au apărut mențiunile din comunicatele de presă.
Din moment ce procurorii deveniseră celebri și erau lăudați, vo
iau și ofițerii de informații să fie la fel. Gloria se răsfrângea asupra
SRI și, mai ales, asupra șefilor acestuia.
Maior și Coldea uitaseră care era menirea lor, apărarea secu
rității naționale, și faptul că erau obligați să fie discreți și tăcuți,
altfel spus, să stea în umbră. își doreau celebritatea, iar presa îi
încuraja constant. Revista 22, sub titlul „Serviciile secrete: De la
Securitate la anticorupție“, scria că prin „implicarea decisivă a
SRI în lupta împotriva corupției, alături de DNA [...] serviciile s-au
reabilitat în ochii opiniei publice“ și că „neîncredere a existat în
totdeauna în aceste structuri - condamnate la discreție și efici
ență, însă în zilele noastre numai parteneriatul SRI DNA poate
salva imaginea lor“’.
Era o argumentație perfectă pentru ceea ce se întâmpla. Revista
mai constata că „la finalul celor 10 ani de mandat Băsescu, bino
mul DNA-SR1 a ajuns nu doar de temut, dar și un factor de igieni
zare a scenei publice“4.
Un lucru era cert, ajunseseră de temut, dar nu neapărat în sen
sul bun. Părea că ridică și pun sub acuzare pe cine vor ei, după o
agendă prestabilită, însă fără vreo legătură cu logica și ritmul
unui dosar penal. Țara era mulțumită, iar oponenții celor inves-
tigați jubilau. în discursul lor public, politicienii se acuzau reci
proc de corupție, iar realitatea era mai aproape de vorbe ca
nicicând pentru că, în scurt timp, unii dintre ei intrau în malaxo
rul DNA-SRI. Aveam imaginea unei lupte anticorupție eferves
cente, la care nu s-ar fi gândit nimeni. Totul părea posibil.
Citeam comunicatele de presă ale DNA și realizam că o parte
dintre dosarele instrumentate nu au nici o bază. Nu era vorba de
faptul că nu existau probe, pentru că nu îți poți da seama de acest
lucru doar citind un comunicat de presă, ci pur și simplu de

faptul că nu existau infracțiuni. Ceea ce se reținea în sarcina ace
lor inculpați putea să atragă blamul moral ori politic asupra celui
investigați, însă nicidecum incidența legii penale. Că evaluarea
mea a fost corectă au dovedit-o rapoartele de activitate ale inșii
tuției pentru anii 2018 și 2019, unde se consemnează o rată de
achitări de 36°/o5 și, respectiv, 52%6, soluțiile instanțelor vizând
tocmai dosarele întocmite în anii de care vorbim. Faptul că unele
din aceste achitări au venit ca urmare a deciziilor Curții Consli
tuționale nu schimbă semnificativ datele problemei din moment
ce inclusiv în unele din aceste cazuri, cum ar fi cel al protocoale
lor încheiate între procurori și serviciile secrete, culpa a aparținui
de la început șefilor Ministerului Public.
Decimarea a fost o formă barbară de disciplină, paradoxal fo
losită de armata romană, care presupunea ca unul din zece oameni
dintr-o unitate militară să fie executat în scopul menținerii ordi
nii. închipuiți-vă că, în cazul inculpaților cercetați de DNA, aveam
5 din ro oameni „executați“, 50 din roo, 500 din r.ooo... Ar trebui
să sune înfricoșător. Atâția oameni cărora justiția le-a stabilit în
final nevinovăția și-au pierdut libertatea, averile sau pozițiile, și
toate ca urmare a acțiunii comune DNA-SRI, în acompaniamentul
multor judecători, „parteneri ai binomului“. Aceste cifre care do
vedesc eșecul parteneriatului au venit însă, în logica evenimen
telor, mult prea târziu. în acei ani, 2013-20T6, Kbvesi, Maior și
Coldea erau în plină glorie și validați de aproape toată lumea.
Aveau o forță nemaipomenită, iar frica era instalată la nivelul
întregii societăți.
Cetățenii au colaborat, au receptat corect semnalul. Se știa
cine sunt cei puternici, cei care te pot ajuta ori care te pot distruge.
Toți cei cu vulnerabilități tremurau, dar tremurau și ceilalți. Se
ridicau ode zilnice binomului și conducătorilor săi. Aproape ni
meni nu mai îndrăznea să le pună sub semnul întrebării acțiunile.
Părea un consens național, dar în realitate era multă frică. Cetă
țenii cooperau și nu mai puneau decât „întrebările bune“, ca în
romanul lui Rui Zink.
Acesta era climatul în vara anului 2024, când am declarat ne
constituțională prima lege Big Brother. Decizia publicată în data
640 DANIEL MORAR

de 4 septembrie 2014 a stârnit nemulțumirea lui George Maior,
care declara că, din acel moment, SRI are o problemă de vulnera
bilitate și îi este limitată activitatea în planul securității naționale.
Codruța Kbvesi l-a susținut, afirmând că decizia creează probleme
destul de mari în investigarea faptelor de corupție și de crimi
nalitate informatică7. După două zile, șeful SRI acuza aceleași
probleme într-o emisiune televizată, unde, după ce și-a invocat
propria expertiză în domeniul protecției drepturilor omului,
spunea că îl miră faptul că oameni care au acționat în domeniul
aplicării legii, „ca domnul Morar“, nu înțeleg că nu există nici o
opoziție între conceptul drepturilor omului și securitatea indivi
duală sau națională8.
Mesajul era clar și trebuia să îl receptez, însă în acele zile eram
ocupat cu întocmirea raportului la sesizarea privind cea de-a
doua lege Big Brother, care în 16 septembrie a fost, de asemenea,
declarată neconstituțională. De data asta, nu au mai așteptat mo
tivarea. Atacul a venit în aceeași zi din partea unui apropiat al
directorilor SRI, parlamentarul Sebastian Ghiță, care declara pu
blic că decizia este o greșeală uriașă față de interesele României,
iar noi, judecătorii, nu prea am înțeles despre ce e vorba. Mai
mult, susținea că nu am privit cu atenție la interesele României
și că toate instituțiile implicate în procesul de adoptare a legii
prin emiterea de puncte de vedere, respectiv DIICOT, DNA și SRI,
condamnă decizia Curții. Este același Sebastian Ghiță, membru
în comisia parlamentară de control al SRI, care, după ce a intrat
în malaxorul justiției, avea să explice întregii nații, din postura
de fugar internațional, despre relațiile lui apropiate cu Kbvesi,
Maior și Coldea, despre chefurile la care au participat împreună
și despre abuzurile binomului.
Tensiunea era mare, noi, judecătorii constituționali, eram
puși în antinomie cu instituțiile de forță ale statului și acuzați că
am vulnerabilizat securitatea națională. Pentru a detensiona si
tuația, Curtea a emis un comunicat de presă în care explica, pe
înțelesul tuturor, cele două decizii. în replică, SRI a emis propriul
comunicat, în care „atrăgea atenția“ că invalidarea instrumente
lor legislative nu poate fi compensată prin nici o altă modalitate

alternativă, că efectele deciziilor Curții sunt deja resimțite prin
„reducerea drastică a capabilităților operaționale, în imposibili
tatea instituțiilor statului de a gestiona riscuri și amenințări imi
nente la adresa securității naționale, precum și în crearea unor
vulnerabilități fără precedent, de natură a afecta siguranța cetă
țenilor“9. Limbajul de lemn perfect, altminteri. Pompos și solemn.
O amenințare mai clară nici nu se putea. Eram arătați din
tr-odată ca dușmani ai securității naționale și ai siguranței cetă
țenilor și, evident, responsabili pentru orice s-ar fi întâmplat.
Aceste acuzații nu aveau cum să nu lase urme în mentalul jude
cătorilor Curții. Eram supuși unei presiuni fără precedent și în
cepea să ne fie frică. îmi amintesc că judecătorii Mona Pivniceru
și Valentin Puskas își exprimau deschis temerile. Președintele
Curții, Augustin Zegrean, îmi spunea deseori: „Daniel, ăștia o să
ne aresteze!“ Eu ce puteam să mai zic? Fusesem judecător-rapor
tor în ambele dosare, determinasem și motivasem deciziile, iar
directorul SRI mă nominalizase expres atunci când și-a exprimat
nemulțumirile. Știam că sunt principala lor țintă, atât a SRI, cât
și a Codruței Kdvesi, și că m-ar fi anihilat dacă ar fi putut. Oricum,
lucrau la asta.
în acea perioadă aveam dese discuții telefonice cu jurnalistul
Dan Tăpălagă. Scrisesem o carte împreună și aveam oarecare afi
nități. La un moment dat, Tăpălagă a venit la biroul meu de la
Curte și, printre altele, mi-a spus că el crede că discuțiile noastre
sunt interceptate, explicându-mi și de ce presupunea asta. Eu
eram aproape sigur că telefonul îmi fusese deja pus sub ascultare
în baza unui mandat de siguranță națională. Lucrasem cu ei, îi
cunoșteam bine, erau previzibili și acționau rudimentar. Am fă
cut un test simplu pentru a verifica. I-am spus soției mele, acasă
la Cluj, că după ce mă întorc la București o săi spun ceva prin te
lefon, iar această conversație trebuie să rămână între noi. Povestea
spusă soției la telefon nu era reală, dar ei au căzut în cursă și, în
perioada următoare, am aflat de la unul dintre jurnaliștii din an
turajul SRI această poveste. Aveam feedbackul și confirmarea că
îmi ascultau telefonul. Le-am trimis celor doi directori un mesaj,
pe telefonul mobil al lui Coldea, în care le-am scris că sunt jalnici
642 DANIEL MORAR

dacă atât au înțeles ei în cei 25 de ani de democrație, să urmă
rească un judecător doar pentru că nu le convin deciziile luate de
el. Le-am mai scris că aștept ca la finalul interceptărilor să mă
înștiințeze despre faptul că luaseră această măsură. Evident că nu
au răspuns la mesajul meu, iar serviciul nu mi-a comunicat nici
odată că aș fi fost supravegheat. Presupun că nu au avut curajul
să ceară judecătorilor ÎCCJ mandat pe numele meu pentru că nu
puteau prezenta vreun motiv, așa că, cel mai probabil, numărul
meu de telefon fusese „atribuit“ unei alte persoane sau prezentat
ca neidentificat, spre a fi supus interceptării.
încă nu îmi era teamă de ei. Făceam ce trebuie să fac.
Evenimentele se succedau cu repeziciune. Luna decembrie
2014 ne-a adus în controlul de constituționalitate cea de-a treia
lege Big Brother, eu eram din nou judecător-raportor, iar terme
nul fixat pentru deliberări era 21 ianuarie 2015. SRI era în fibrila-
ții și a schimbat tactica. Nu a mai așteptat pronunțarea deciziei
și a început o campanie mediatică în care se reluau vechile teme
din legile Big Brother, subliniind apăsat cât de importantă este
legea securității cibernetice, cea criticată la Curte, în contextul
creșterii fără precedent a amenințărilor electronice. Aparițiile
publice ale lui George Maior și ale generalului SRI Dumitru Dum
bravă erau însoțite de comunicate de presă ale instituției10.
în parale], președintele CCR, Augustin Zegrean, era căutat in
sistent la telefon de conducerea SRI pentru a i se explica rostul
acestor legi și era invitat să meargă la sediul instituției pentru a
vedea ce fac ei. A refuzat, însă i a primit în biroul său de la CCR pe
doi dintre șefii din SRI care, printre altele, i-au înmânat un plic
sigilat cu mențiunea „strict secret“. Când a desfăcut acest plic,
președintele a găsit un desen care ar fi trebuit să demonstreze
rolul SRI în asigurarea securității cibernetice a țării. Documentul
era atât de secret încât în zilele următoare aveam să-1 recunoaș
tem reprodus în presă.
Curtea a declarat și cea de-a treia lege Big Brother neconsti
tuțională, în integralitatea sa. Era legea prin care SRI, instituție
militarizată, era desemnată autoritate națională în domeniul se
curității cibernetice. Această ultimă soluție a fost deja prea mult

pentru ei. A doua zi după pronunțare, în dimineața zilei de 22
ianuarie 2015, într-o acțiune de forță, un judecător constituțional
a fost ridicat de acasă și dus cu mandat la sediul DNA. Acțiunea a
fost de efect, intens mediatizată. Procurorii anunțau că judecăto
rul Toni Greblă fusese pus sub învinuire pentru săvârșirea infrac
țiunilor de trafic de influență, efectuarea de operațiuni
comerciale incompatibile cu funcția și chiar pentru constituirea
unui grup infracțional organizat. Aflam că un judecător al Curții
făcea parte dintr-un grup de crimă organizată, pe care chiar el il
constituise și care avea ca scop nici mai mult, nici mai puțin decât
eludarea embargoului instituit de Federația Rusă asupra impor
tului de produse alimentare din Uniunea Europeană. Pentru ri
dicolul acuzațiilor, era pe deplin lămuritor articolul lui Gabriel
Giurgiu din Dilema veche11. în ciuda anvergurii învinuirii an un
țațe de DNA, dosarul a rămas în memoria publică ca fiind „dosarul
struților lui Greblă“12.
Mă aflam în biroul Monei Pivniceru când imaginile cu Toni
Greblă, adus la sediul DNA de pe Știrbei Vodă în zgomotul sire
nelor de poliție, rulau pe ecranul televizorului și am văzut-o pe
colega mea cum se schimbă la față. Eu nu eram foarte surprins
de evenimente. îl aleseseră pe cel mai vulnerabil dintre noi. încă
de când conduceam DNA acesta era subiectul unui dosar penal și
primeam frecvent de la serviciile de informații diverse materiale
clasificate pe care le trimiteam procurorului de caz. Ce am reținui
din acele materiale erau diferitele imagini cu senatorul Greblă în
compania unor indivizi cu pălării largi și mustăți proeminente,
fără însă ca povestea acelor întâlniri să fie relevantă pentru pro
curori. îmi amintesc că 1 am chemat pe procurorul de caz să I
întreb care este motivul pentru care era supravegheat senatorul
și dacă era conturată vreo faptă penală în ceea ce îl privește. Mi a
spus că nu noi, cei de la DNA, am inițiat această supraveghere,
ceea ce eu știam deja, și că până la acel moment nu exista vreun
indiciu privind săvârșirea vreunei infracțiuni. Materialele rezul
tate din supraveghere au continuat să vină la DNA, la fel de necon
cludente ca primele, după care eu am plecat de la șefia instituției,
în momentul în care am văzut imaginile cu Toni Greblă la DNA
am presupus că se pornise de la acel dosar.
644 DANIEL MORAR

Toate acestea nu puteam să le spun însă atunci colegilor mei
de la Curte. Pe baza celor știute și după ce am citit comunicatul
de presă al DNA, mă îndoiam de temeinicia acuzațiilor, dar nu era
treaba mea să le pun sub semnul întrebării din poziția în care mă
aflam. îmi era clar însă că acesta era avertismentul cel mai dur pe
care binomul DNA-SRI îl dădea judecătorilor constituționali ca
urmare a celor trei decizii privind legile Big Brother, lucru care le
era la fel de clar și colegilor mei. Președintele Augustin Zegrean
a reclamat public presiunile și amenințările asupra Curții, ară
tând că unul dintre colegi s-a plâns reprezentaților Comisiei Eu
ropene că îi este frică să mai fie judecător după amenințările
primite. Fiind întrebat dacă Curtea ia în calcul să se adreseze in
stituțiilor europene, așa cum se întâmplase după referendumul
din 2012, Zegrean a răspuns că „nu suntem în aceeași situație, nu
luăm în calcul așa ceva. Atunci se punea în discuție desființarea
instituției, acum nu e cazul. Atunci voiau să ne ia pe toți odată,
acum văd că ne iau pe rând“1’.
într adevăr, la proxima întâlnire cu reprezentanții Comisiei
Europene care monitorizau România, unii dintre colegii mei au
reclamat presiunile pe care șefii Serviciul Român de Informații,
ajutați și de procurorii Codruței Kovesi, le fac asupra judecători
lor Curții. Discuții pe această temă între noi și experții europeni
au avut Ioc și în întâlnirile următoare, însă nici una dintre teme
rile noastre sau chestiunile factuale, ușor observabile, nu s-au
regăsit în rapoartele de țară. Cunoșteam modul de întocmire a
acestor rapoarte, fiecare cuvânt sau frază din document erau bine
cântărite, nimic nu era întâmplător, nici prezența, nici lipsa lor.
Aici vedem cum judecătorii constituționali ai unei țări membre a
Uniunii Europene reclamau repetat intruziunea și presiunea
principalului serviciu de informații în activitatea lor, iar oficialii
Comisiei Europene nu considerau tema demnă de interes. Subiec
tivismul lor era evident și nu puteam decât să ajungem la condu
zia că atunci când e vorba de serviciile de informații atitudinea
funcționarilor și demnitarilor europeni nu e diferită de cea a celor
români: ocultează subiectul. Acesta a fost motivul pentru care
am refuzat să ne mai întâlnim cu ei.

Revenind la acele zile agitate, vedeam cum directorul SRI își
continuă asaltul. într-o emisiune televizată anunța, emfatic, că
el știe tot ce se întâmplă în țara asta pentru că toate mandatele de
interceptare sunt semnate de director. într-o altă emisiune, ame
nințător, afirma că el speră că CCR nu se opune SRI, că există o
responsabilitate în legătură cu securitatea națională și că la mo
mentul în care va avea loc o catastrofă va ști pe cine să arate cu
degetul14. Jurnalistul Dan Tăpălagă, într-un articol intitulat „Cum
vor să ia serviciile mai multă putere“, analiza evenimentele.
„Ceea ce ridică mari semne de întrebare este, subliniez, modul cum SRI
dorește să și impună punctul de vedere: în forță, bătând cu pumnul in
masă, cu multă aroganță. Adevărul suprem este la noi, cine critică legile
Big Brother pune automat în pericol siguranța națională și devine duș
mânui statului - asta ne comunică în esență șeful SRI, George Maior, in
interviul acordat EVZ/BiTV. în acest interviu, șeful SRI manifestă o in
grozitoare lipsă de respect față de instituții democratice, față de Curtea
Constituțională și presă. Asta spune multe despre modul în care prea
multă putere corupe - inclusiv gândirea sănătoasă democratică. [...] Dar
nu putem trece prea ușor peste cea mai nedreaptă acuzație lansată de
șeful SRI în spațiul public. «La momentul în care se va întâmpla o catas
trofă, voi ști spre cine să arăt cu degetul», a spus Maior, cu trimitere ex
plicit! la Curtea Constituțională. Nu-mi amintesc ca vreun comisar
european să fi îndrăznit să critice Curtea Europeană de Justiție după ce
Directiva europeană privind reținerea datelor de trafic a picat testul
justiției. Directiva a ieșit prin 2006, într-un context similar cu cel de
acum, la doi ani după atentatele teroriste din Londra și Madrid. Nu știu
să și fi permis cineva să acuze judecătorii Curții că pun în pericol secu
ritatea Europei după ce au trântit directiva Comisiei referitoare la reți
nerea datelor de trafic.“15
Ultimele afirmații, nervozitatea și lipsa de control au fost decisive

pentru cariera lui Maior în fruntea SRI. La acea oră aveam dialog
cu președintele lohannis și i-am transmis că trebuie să îl demită
pe directorul SRI pentru că atitudinea acestuia de dispreț și de
amenințare la adresa judecătorilor Curții Constituționale nu mai
putea fi tolerată de noi. Nu știu dacă mesajul meu a ajuns la pre
ședințe, însă în data de 27 ianuarie 20T5, într-un comunicat al
administrației prezidențiale, se anunța că George Maior și-a îna
intat demisia din funcția de director al SRI.
646 DANIEL MORAR

La începutul lui februarie, Toni Greblă a demisionat din func
ția de judecător al CCR, iar după o săptămână a fost reținut, presa
consemnând că, printre altele, procurorii îl acuzau că „a încercat
să vândă 50 de capre care nu erau ale lui“16. în 2018, după trei ani
de procese, a fost achitat în primă instanță, pentru ca, în iunie
2019, ÎCCJ să-l achite definitiv pentru toate capetele de acuzare17.
Soluția de achitare demonstra că dosarul Greblă nu fusese decât
o înscenare, o acțiune în forță a DNA-SRI, cu scopul de a timora
judecătorii constituționali.
Această dovadă a venit însă mai târziu, noi nu eram încă în
acei ani, nu știam asta, doar o presupuneam. în ianuarie 2015,
George Maior a fost silit să plece, dar rămâneau Kbvesi, Coldea și
cei apropiați lor, mai plini de resentimente și de ură. Abia atunci
a început să-mi fie frică. DNA era în plină ofensivă împotriva lui
Greblă, iar în spațiul public apăreau, dintr-odată, informații le
gate de faptul că un oarecare Daniel Moldoveanu, fost consilier
prezidențial în administrația Băsescu, a intervenit la mine, ca șef
al DNA, pentru a aranja un dosar. De prisos să spun că nu îl cu
noșteam pe acesta și că nu se întâmplase așa ceva. Știam că pro-
curorii/ofițerii SRI au lansat informația în spațiul public tocmai
pentru a mă vulnerabiliza. Dan Tăpălagă m a sunat, oarecum
alarmat, să-mi spună că el crede că voi fi săltat și eu, la fel cum s-a
întâmplat cu Toni Greblă. Lam spus însă că, spre deosebire de
Greblă, eu nu am nici struți și nici capre, așa că sunt liniștit. însă
numai liniștit nu eram. Văzând ce se întâmpla, nu mai eram deloc
sigur dacă faptul că nu ai comis vreo infracțiune te poate feri sau
nu de o arestare și de distrugerea carierei.
Cu toate aceste temeri, mi-am văzut în continuare de lucru.
Problema colaborării dintre ofițerii de informații și procurori în
anchetele penale rămânea însă în actualitate. în mai 2015, gene
ralul Dumitru Dumbravă, șeful direcției juridice din cadrul SRI,
declara:
„Dacă în urmă cu câțiva ani consideram că ne am atins obiectivul odată
cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul
tactic odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, apreciind - naiv am
putea spune acum - că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne

menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei
cauze.“18
Afirmația a trezit revolta unei părți a magistraților și a unei părți

a societății civile. Faptul că SRI considera justiția un câmp tactic,
iar ofițerii de informații supravegheau inclusiv procesele în in
stanță nu o deranja însă pe Codruța Kovesi, care era convinsă că
nu e nimic ilegal într o asemenea supraveghere. Și jurnaliștii ur
măresc dosarele, spunea ea19. Din postura de judecător replicam
că cei de la SRI nu au legitimitatea, nici constituțională și nici
legală, de a face mai mult decât le dă voie legea, adică să culeagă
informații și să le trimită poliției și procurorului, când este cazul,
astfel că urmărirea dosarelor în instanță de către ofițerii SRI era
de netolerat.
în februarie 2ot6, Curtea a pronunțat decizia prin care servi
ciile de informații au fost scoase din activitatea judiciară. A fost
o schimbare totală de paradigmă pentru justiția română, un șoc
pentru serviciile de informații și pentru procurori și o știre
bombă pentru presă. în vara aceluiași an, Curtea mai pronunța o
altă decizie care a marcat activitatea judiciară în cauzele penale,
respectiv decizia prin care se reconfigurau elementele definitorii
ale infracțiunii de abuz în serviciu, stabilind o interpretare me
nită să aducă incriminarea în limitele constituționale și limitând
substanțial posibilitatea procurorilor de a folosi în mod abuziv
această infracțiune. Cele două decizii din 2016 nu au făcut decât
să crească animozitatea instituțiilor de forță față de Curte, criti
cată evident în mass-media. în acea perioadă, eram vizitat uneori
Ia birou de jurnalistul Cătălin Prisecariu. într una din zile, s a
anunțat intempestiv și mi a spus că el știe că „ăștia au decis să vă
salte și pe dumneavoastră“. Nu mi-a spus nimic mai mult, însă
era suficient cât să-mi revină frământările și stresul. Pentru a mă
proteja, i-am cerut să nu mai vină la mine cu asemenea vești, deși,
probabil, el nu avea nici o vină.
Viața la Curte se derula însă într-un ri tm teribil. La începutul
anului 2017, Curtea a pronunțat decizia în care a constatat că pro
curorii anticorupție au încălcat grav Constituția, deschizând o
anchetă penală asupra unor membri ai Guvernului care au votat
648 DANIEL MORAR

celebra ordonanță 13 prin care se dezincriminau anumite fapte
penale. Am explicat deja decizia și împrejurările in care a fost
pronunțată într-un alt capitol al acestei cărți. După fiecare decizie,
Codruța Kovesi sau purtătorii ei de cuvânt criticau Curtea, afir
mând că, prin deciziile date, lipsește procurorii de instrumentele
necesare activității lor și compromite substanțial lupta împotriva
corupției. Deși deciziile Curții erau bine motivate, iar fosta mea
colegă era jurist și ar fi trebuit să le înțeleagă, prefera să ignore
argumentele expuse și alegea să manipuleze, ducând întreaga
luptă pe tărâmul comunicării publice. Beneficia de un sprijin
popular și mediatic semnificativ și reușea să anatemizeze Curtea.
Atitudinile ei erau însă lipsite de onestitate profesională și îi in
trigau pe judecători, care se simțeau nedreptăți ți de poziționările
sale publice.
Deznodământul a venit în anul 2018, când ministrul justiției,
Tudorel Toader, a cerut revocarea Laurei Codruța Kovesi din func
ția de procuror-șef al DNA. în raportul de evaluare prezentat pu
blic, ministrul îi imputa acesteia deficiențe manageriale, cum ar
fi întârzierea soluționării dosarelor, creșterea numărului de achi
tări, lipsa de reacție în verificarea conduitei profesionale a unor
procurori, comportamentul excesiv de autoritar și discreționar
în activitatea sa, dar și nerespectarea deciziilor Curții Constituți
onale, plus contestarea actelor și autorității instanței de conten
cios constituțional20. După două luni, în aprilie 2018, președintele
României a respins cererea formulată de ministrul justiției pe
motiv că argumentele invocate de acesta nu l-au convins de opor
tunitatea revocării. Imediat după refuzul președintelui, prim-mi-
nistrul a sesizat Curtea Constituțională și a solicitat să arbitreze
conflictul dintre cele două autorități publice. Judecătorii au decis,
bazându-se pe dispozițiile constituționale care prevăd că procu
rorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției,
că în procedura de revocare a unui procuror-șef al DNA rolul de
cisiv îl are ministrul justiției, iar președintele nu poale cenzura
oportunitatea unei asemenea cereri, fiind limitat doar la verifi
carea condițiilor de legalitate a procedurii. Prin urmare, Curtea
l-a obligat pe președinte să emită decretul de revocare din funcția

de procuror șef al DNA a Codruței Kovesi. Chiar dacă a făcut-o dl
întârziere, președintele României a emis până la urmă decretul'1,
în decizia sa, Curtea nu a analizat evaluarea făcută de mini»
trul justiției cu privire la chestiunile imputate procurorului șei
al DNA, rezumându-se la a stabili raporturile constituționale din
tre cei doi actori statali și la a statua că evaluarea procurorului șei
este atributul ministrului justiției, și nicidecum a Curții sau .1
președintelui statului. Decizia Curții se prezenta astfel ca un act
aseptic în care nu se regăsesc considerații cu privire la conduita
profesională a Codruței Kovesi. Cu toate acestea, sunt convins < ă,
în forul lor interior, judecătorii nu au putut face abstracție de
faptul că în anul precedent pronunțaseră două decizii în care con
stataseră că procurorul-șef al DNA a generat conflicte juridice de
natură constituțională cu alte autorități ale statului, arogându și
competențe pe care nu le avea. De asemenea, nu puteau ignora
sfidarea instanței constituționale prin refuzul expres al respectă
rii deciziei Curții, care o obliga să se prezinte în fața unei comisii
parlamentare, și nici manipularea și contestarea publică a actelor
și autorității instanței constituționale. Cred însă că ceea ce nu au
putut ierta în nici un caz judecătorii au fost actele exprese de ante
nințare și intimidare la adresa lor. Acțiunea în forță de ridicare a
judecătorului Greblă, reținerea acestuia și apoi trimiterea în ju
decată într-un dosar contrafăcut au fost percepute în aceeași notă
de toți judecătorii: erau menite să genereze frică.
Atât Codruța Kovesi, cât și George Maior au evaluat greșit
Curtea Constituțională și au strigat și au protestat ulterior de
geaba împotriva deciziilor acesteia.
Am votat împotriva soluției Curții și pentru că nu voiam ca
decizia numirii sau a revocării unui procuror în și din funcțiile
înalte de conducere din Ministerul Public să fie în totalitate la
îndemâna unui om politic, respectiv a ministrului justiției, apre
ciind că menținerea președintelui statului în această procedură
asigură independența parchetelor. Știu însă că această decizie își
are suport în Constituție și, mai ales, știu că a fost necesară. Co
druța Kovesi trebuia să plece și numai pentru că a răsturnat pa
radigma unei justiții penale normale, implicând serviciile secrete
650 DANIEL MORAR

în activitatea judiciară și susținând senin că acest lucru este firesc.
Cei care gândeau altcumva erau blamați, amenințați, și, în final,
cercetați penal sau chiar arestați.
Rămâne întrebarea: cum și-au evaluat Codruța Kbvesi și
George Maior șansele și cum au crezut că pot câștiga un război
împotriva Curții Constituționale? Cu reflexele democratice to
cite, s-au bazat pe capacitatea cumulată, teribilă, a instituțiilor pe
care le conduceau de a genera frică și de a impune decizii. Dacă
un întreg angrenaj al autorităților și instituțiilor statului, în
frunte cu Parlamentul și Guvernul, se conformau dorințelor lor,
de ce nu ar fi făcut și Curtea la fel? Iată însă că au evaluat și au
presupus greșit.
Putea să fie altcumva
Mai mult de 30 de ani am decis soarta altora, la început destinul

unor oameni, iar, mai apoi, mersul unor legi, al unor instituții
și al unor sisteme, cu oamenii lor importanți cu tot. Din începu
tul în care am inculpat și arestat primii infractori până în finalul
în care am determinat reformarea unor instituții și schimbarea
unor paradigme din societatea românească, am tot luat decizii.
Mai întâi singur, apoi împreună cu alții, însă și deciziile luate
cu alții sunt tot ale mele. Temere, îndoială, determinare, satis
facție, regret, critici și autocritici, convingeri, Ie am trăit pe toate.
Spre sfârșitul mandatului de judecător constituțional am reali
zat că nu mai vreau să iau decizii care să i vizeze pe ceilalți, că
am avut parte de destulă apăsare, și că a venit timpul ca alții să
ia decizii care să mă privească și pe mine. Probabil că voi fi nemul
țumit, frustrat, revoltat, însă nu contează, o să înțeleg. Important
e să nu mă mai simt responsabil pentru ceea ce se întâmplă în
lumea mea.
Puteam să fiu și să fac altcumva, în condițiile în care viața mea
de până acum s-a identificat cu destinul unui procuror și al unui
judecător? Cu siguranță. Puteam să fiu mai relaxat, mai comod,
mai prietenos, mai sociabil, mai înțelegător? Tind să cred că da.
Și totuși nu am fost nici altceva și nici altfel. Viața și destinul meu
au fost conturate de ideea simplă că lucrurile trebuie făcute bine,
iar rezultatul trebuie să se vadă, nu doar să se ghicească. Lecturile
mele au căutat dimensiunea funciară, atavică a personalității
652 DANIEL MORAR

umane și mi au consolidat credința că, în viață, trebuie să lași
urme, să însemni ceva în ochii tăi și ai celorlalți.
Calitatea de procuror îți oferă și chiar îți asigură această șansă,
trebuie doar să vrei, pentru că, în același timp, îți oferă și varianta
de a rămâne neînsemnat. Poți să te eschivezi de la a duce anchete
importante și de la a soluționa dosare grele, poți să eviți să inves
tighezi afaceri complexe și persoane importante, poți să fii comod
și prieten cu toată lumea și, astfel, să o duci foarte bine. Nu tre
buie decât să rămâi în nota comună și nu vei avea probleme, nu
vei fi criticat și nu vei fi bântuit de temeri sau apăsări. Nu ieși în
evidență, nu îți asumi riscuri, nu superi pe nimeni, însă ești la fel
de bine plătit ca un procuror temerar și ai asigurată avansarea,
care, în sistemul nostru judiciar, vine aproape natural. E suficient
să fii cuminte și de bun-simț. Noi însă, procurorii anticorupție
din acea perioadă, am refuzat să fim așa.
Puteam să lăsăm închise dosarele premierului României din
2000-2004, așa cum deciseseră procurorii de dinaintea noastră, să
nu investigăm folosirea banilor publici în campania sa preziden
țială sau banii primiți mită, folosiți pentru construirea caselor,
din moment ce, spunea presa, erau doar „niște termopane“. La fel
și cu colegul său de partid, ministru al transporturilor și construc
țiilor în aceeași legislatură. Puteam să 1 menajăm pe proaspătul
viceprim-ministru din 2004 și să nu-1 mai trimitem în judecată
pentru afaceri legate de privatizarea frauduloasă a activelor sta
tului. Puteam să trecem cu vederea cum doi foști miniștri ai agri
culturii negociau mita la terasa unui restaurant sau cum tânărul
ministru al tineretului și sporturilor își folosea înalta funcție
pentru a strânge bani pentru partid și a îmbogăți firmele apropi
ate din banii publici. Puteam să ignorăm că ministrul justiției și
cel al telecomunicațiilor promovau și aprobau hotărâri de guvern
în folosul unor apropiați, pentru că, nu i așa, nu erau nici primii,
nici ultimii, iar societatea era împăcată cu ideea că așa se întâm
plă la nivel înalt. Puteam să nu mai scotocim și să descoperim
cum un alt ministru al transporturilor, înainte de a ajunge în
această poziție, a făcut milioane de dolari vânzând companiilor
naționale fier vechi pe post de transformatoare electrice.
PUTEA SĂ FIE ALTCUMVA 653

Puteam să evităm lumea fotbalului și să ne uităm la televizor
cum se mituiau echipele adverse în văzul lumii pentru a câștiga
campionatul și bani mulți din participarea în cupele europene,
pentru că era vorba „doar“ de corupție în mediul privat. Puteam
să nu-i inculpăm pe ministrul apărării și pe generalii săi pentru
că dădeau la schimb unui latifundiar din Pipera terenurile valo
roase ale armatei luând pentru stat ce le dădea acesta la schimb.
Puteam să-i lăsăm pe veroșii impresari din lumea fotbalului și pe
cunoscuții șefi de cluburi să-i vândă pe fotbaliști la bucată, pe
factură, în schimbul unor sume imense pe care însă nu le înregis
trau în contabilitate și nu plăteau impozit și taxe la valoarea reală,
din moment ce fotbalul crea și aducea popularitate.
Puteam să nu ne legăm de puternicii moguli media și să evi
tăm, astfel, ca prin trusturile de presă, să ne toace ani de-a rândul.
Puteam să ignorăm cum un alt mogul de presă, care își dusese
partidul în Parlament, șantaja diverse persoane, cerând bani pen
tru a nu publica anchete jurnalistice, reale sau închipuite.
Puteam să nu stârnim viesparul din jurul generalului-senator
format din politicieni, polițiști și înalți magistrați și nici să nu
distrugem rețeaua de la nivelul Consiliului Superior al Magistra
turii constituită din judecători și procurori, care, în schimbul
unor sume de bani, manipulau examenele de promovare în ma
gistratură. Puteam ca, în perioada mea scurtă de membru al CSM,
să nu mă opun intenției ministrului justiției de a-1 promova în
poziția de procuror general al României pe Tiberiu Nițu, pe motiv
că nu are calificarea și aptitudinile necesare, din moment ce, după
plecarea mea, tot a fost numit și pentru că, după el, au fost numiți
în înalta poziție alte persoane care nu depășeau anvergura lui.
în fine, puteam să nu inițiem anchetarea referendumului de
destituire a președintelui Băsescu și să asistăm pasivi la modul
cum o alianță politică, pervertind mecanismele constituționale,
a desfășurat o campanie de demitere a președintelui legitim al
țării doar pentru că membrii săi de la vârf voiau acapararea de
plină a puterii și nu mai aveau răbdare. Nu era asta neapărat
treaba DNA, dar nici un procuror al celorlalte structuri de parchet
nu a mișcat un deget.
654 DANIEL MORAR

Mi-am asumat la începutul carierei anchete grele, pe care alții
le evitau, iar apoi am acceptat să preiau Parchetul Național Anti
corupție, într-un moment când instituția era criticată pentru
ineficiență, atât în țară, cât și afară, acesta fiind unul dintre mo
tivele pentru care România nu era primită în Uniunea Europeană.
După ce, în 2007, România și-a împlinit visul și a aderat la spațiul
comun european, nu am oprit motoarele instituției și am adus
în malaxorul justiției marea corupție din România și pe protago
niștii săi, potentații zilei. Toate aceste personaje, pe care le-am fi
putut evita în anchetele noastre, au fost condamnate de instanțe
la ani buni de închisoare, iar asta nu ne-a făcut deloc agreabili, pe
procurori și pe mine, în lumea politică, media, a magistraturii, a
afacerilor și a sportului. Am știut asta și ne am asumat-o. Eram
însă mulțumiți pentru că, în acei ani, infractorii sus-puși nu se
mai simțeau deloc în siguranță și pentru că procurorii anticorup
ție au fost probabil unii dintre puținii câștigători ai partidei care
s-a jucat în epoca președintelui Băsescu. Anticorupția acelor ani
a fost o bătălie dură pentru schimbarea României, dusă de procu
rori și înțeleasă de judecători. Procurorii acelor zile au fost pasi
onați, tranșanți și determinați, pe măsura a ceea ce aveau în față.
Când am fost numit la Curtea Constituțională aflam din presă
că am primit o sinecură pentru nouă ani, așa că puteam să mă
comport ca atare date fiind perspectivele și așteptările societății
de la un judecător constituțional. Am ales însă să demonstrez că
poziția de judecător la acest nivel nu e o sinecură, iar că instanța
constituțională poate fi ignorată doar dacă ea se vrea a fi ignorată.
Așa a ajuns Curtea Constituțională să rezolve probleme cronice
ale societății românești, dărâmând tabuuri și stări acceptate cul
tural și politic de toată lumea. Am decis că serviciile de informa
ții nu mai au ce să caute în justiție, iar judecătorii și procurorii
trebuie să se împace cu asta. Le-am spus magistraților instanței
supreme că nu au discreția de a-și forma completul de judecată
după propriile reguli dacă legea le cere altceva. Judecătorilor le-am
cerut să-și motiveze hotărârile înainte de a trimite pe cineva la
închisoare. Nu am permis alianței politice aflate la guvernare în
perioada 2016-2019 să distrugă codurile penale și am menținut

în limite constituționale legile justiției, sancționând modificările
aducătoare, printre altele, de beneficii și privilegii pentru judecă
tori și procurori, pe care o parte a magistraturii le-au promovai.
Prin alte decizii, i-am determinat pe președintele statului și pe
membrii corpului judiciar să înțeleagă și să accepte că ei nu suni
legiuitori și că nu pot împiedica Parlamentul sau Guvernul să
adopte legi doar pentru că lor nu le convin, chiar dacă au susține
rea mulțimilor din stradă. în același timp, nu i-am lăsat pe Co
druța Kovesi și echipa sa de procurori exaltați să i cerceteze penal
pe membrii Guvernului doar pentru că aceștia au legiferat alt
cumva decât își doreau ei sau o parte a societății, explicându le
că nu tot ce nu ne place e neconstituțional și, cu atât mai puțin,
penal, in condițiile în care decizia era pronunțată în contextul
unor masive proteste de stradă, unele îndreptându-se apoi împo
triva Curții Constituționale.
Rezumând, apare cu ușurință că toate aceste decizii, alături de
multe altele, nu sunt nicidecum specifice unei sinecuri și că ar fi
fost mult mai convenabil, pentru politicieni și magistrați deopo
trivă, nonintervenționismul Curții decât, ceea ce ei au numit,
activismul său. Pentru noi ar fi fost extrem de comod să rămânem
pasivi, și totuși am ales să fim altcumva.
Personal, mi-am pierdut fanii câștigați pe vremea când con
duceam parchetul anticorupție, însă știam că admiratorii sunt
prin definiție partizani, iar eu nu-mi permiteam să fiu așa. Când
eram procuror, eram liber, când am devenit judecător, am devenit
complet liber și am decis să profit de asta. Nefiind și nevrând să
fiu parte a jocurilor de putere, neavând obligații față de cineva,
mi-am luat libertatea să nemulțumesc pe toată lumea, după caz.
Am fost ancorat în realitate, urmăream ce se spunea și ce se scria
despre Curte și despre mine, însă deciziile le luam singur, pentru
că eram în cea mai bună poziție să o fac. Apoi, în vremuri în care
țara era marcată de comportamentul discreționar al partidelor
aflate la putere ori de tendințele autoritare ale președintelui stătu
lui, de prezența ubicuă, în tot și în toate, a serviciilor de informa
ții ori de pretenția magistraților de a fi, în același timp, judecători
și legiuitori, doar Curtea Constituțională putea să intervină. Inter
656 DANIEL MORAR

venția ei, determinată inclusiv de lașitatea elitelor și a conducă
torilor care, într-un climat de frică, nu puteau ori nu voiau să
rezolve lucrurile, a fost decisivă. Doar așa s-a putut evita ca servi
ciile de informații să devină un factotum în societatea românească,
asemenea Securității de dinainte de T989, și tot așa s-a putut pre
veni o dictatură a magistraților, despre care eu credeam cândva
că ar fi una dezirabilă, dar, în realitate, e la fel de nocivă ca oricare
altă dictatură. Doar Curtea a putut să oprească acțiunile irespon
sabile ale clasei politice de distrugere a unei legislații consolidate
și, în mare parte, eficientă. în fine, doar Curtea a putut să-i spună
poporului că, în numele democrației și al suveranității, nu poate
să vrea orice, oricând și oricum și că, chiar și el, trebuie să respecte
regulile. Justiția constituțională a ultimului deceniu a marcat
mai mult ca niciodată în istorie societatea și angrenajul statal. îmi
doresc puternic ca aceasta să nu redevină o sinecură și să nu cadă
în irelevanță ori să devină obedientă.
Am cunoscut magistratura română de la începutul anilor ’90,

atunci când se schimbau lumile și se trecea de la o societate erme
tică, în care partidul comunist și Securitatea decideau totul, la o
societate pluralistă, deschisă, în care justiția trebuia să se rein-
venteze. E o diferență mare între procurorii și judecătorii acelor
vremuri și cei ai zilelor noastre. De la o justiție timorată și nesi
gură pe rolul pe care trebuie să-l joace am ajuns la o magistratură
puternică, ce își cunoaște foarte bine locul în societate. Dacă ar fi
să secvențiez justiția postdecembristă aș spune că anii ’90 au fost
anii căutărilor, ai neimplicării și ai lașității, că următorii 10-15
ani au fost anii curajului și ai performanței sistemului judiciar,
iar ultimii ani sunt marcați de activismul judecătorilor și procu
rorilor. Cu relativul de rigoare.
Cert este că magistrații zilelor noastre, rezultat al melanjului
dintre performanța unor ani și activismul altora, sunt conștienți
de forța lor, siguri pe ei, au un statut garantat, sunt liberi și bine
plătiți, se manifestă în voie și știu că pot să răstoarne oricând de
ciziile celorlalți actori statali, ceea ce în urmă cu 30 de ani era de
neconceput. în principiu, pare că e bine, dar nu e pe de-a întregul.

Acum avem o magistratură independentă și puternică, dar o jus
tiție neperformantă, ca substanță și ritm. S-a întâmplat așa în
parte și din vina magistraților care, crezând că este vorba doar
despre ei, au alterat ideea de justiție. O magistratură puternică nu
dă neapărat o justiție puternică, iar ceea ce interesează din per
spectiva bunei funcționări a unei societăți este cea din urmă. Atât
timp cât magistrații sunt intransigenți, neînduplecați, harnici și
proactivi, cu precădere atunci când au de apărat drepturile și
dreptatea lor proprie, devenind obosiți și relativi atunci când au
de-a face cu drepturile celorlalți, nu putem vorbi de o justiție per
formantă, ci de apariția unei clase privilegiate care primește de
la societate mai mult decât oferă la schimb. Ceea ce înseamnă că,
totuși, n-am câștigat prea mult în acest timp.
Poate că în anii care vin procurorii și judecătorii își vor recă
păta pasiunea pentru justiție, astfel încât, la finalul zilei, magis
tratura să poată fi împăcată că dă înapoi societății mai mult
decât primește.
Note
începutul. Depărtarea de comunism și tensiunile interetnice
1. https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-245o1720-despre-drama-lui-mihaila-
cofar-despre-martie-negru-mures.htm. 2. Balint, N. (2005,19 martie). „Martie
1990, Târgu Mureș: Un conflict atipic?“, HotNews. Disponibil la: https://www.
hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1736643 martie-1990-targu-mures-
conflict-atipic.htm. Articol accesat la data de 3 octombrie 2020. 3. Mincan,
M. (2010,15 martie). „Procurorul care s-a ocupat de cazul Târgu Mureș ’90:
Ce s-a întâmplat acolo n-are legătură cu spontaneitatea“, Adevărul. Disponibil
la: https://adevarul.ro/news/eveniment/procurorul-s-a-ocupat-cazul-tar-
gu-mures-9o-s-a-intamplat-nu-legatura-spontsneitatea-i_5oad4feo7C42d5a-
66392c8ae/index.html. Articol accesat la data de 3 octombrie 2020. 4. Stoica,
M. (2010, 7 martie). „VIDEO Târgu Mureș 1990: Conflict între maghiari și
români sau reactivarea fostei Securități?“, Adevărul. Disponibil la: https://
adevarul.ro/news/eveniment/video-targu-mures-r990-conflict-maghiari-ro-
mani-reactivarea-fostei-securitatii-i_5oad5cfc7c42d5a66393b5oc/index.html.
Articol accesat la data de 3 octombrie 2020. 5. D.E.I., Lăszlo Kăllai (2005,13
august). „Bomba Hădăreni“, gAM News. Disponibil la: https://www.9am.ro/
știri revista-presei/Social/r 643 5/Bomba-Hadareni.html. Articol accesat la
data de 3 octombrie 2020. 6. Costea, B. (2013, 22 aprilie). „Cazul Hădăreni
revine în atenție după 10 ani“, Epochtimes România. Disponibil la: http://epo-
chtimes-romania.com/news/cazuThadareni-revine-in-atentie-du-
pa-10-ani—189874. Articol accesat la data de 3 octombrie 2020. 7. Javier
Marias, Așa începe răul, Litera, București,2021, p. 476-477.
NOTE: ÎNCEPUTUL 659

Investitori, delapidatori, evazioniști și contrabandiști
1. Bara.C, Vida. R(i995,15-17 aprilie), „îndrăzneala privirii către înalturi: De

vorbă cu dl Ioan D. Rațiu, președintele AWA PETROL COMPANY“, pagina 15,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/
66840/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i995_007_r37i.pdf. Articol accesat la data
de 3 octombrie 2020. 2. Ibidem. 5. Ibidem. 4. Vida. R, (1996, 3 mai), „In
libertate: La AWA a fost bucurie mare“, p. r6, Adevărul de Cluj. Disponibil
la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/r23456789/70966/r/BCUCLUJ FP
PIV20931996 008 1657.pdf. Articol accesat la data de 1 august 2020.
5. Ibidem. 6. Ibidem. 7. Adevărul de Cluj (1998, 6 februarie), „Președintele
Publirom a fost arestat“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
r 23456789/7T588/r/BCUCLUJ FP_PIV2093_1998_0a0_2r94.pdf. Accesat la
data de 27 februarie 2022. 8. Popa, D. (2oor, 31 ianuarie). „înșelătorie
prin TVR“, Ziaruldeiași.ro. Disponibil la: https://www.ziaruldeiasi.ro/nati
onal-extern/inselatorie prin-tvr-niinqk Accesat la data de 27 februarie
2021. 9. C., D. (1998, 27 februarie). „După sau dincolo de gratii?“, Adevărul
de Cluj. Disponibil Ia: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/r23456789/ 72605/2/
BCUCLUJ FP PIV2093_2998_020_2222.pdf. Accesat la data de 27 februarie
202 2. IO. Comunicat Direcția Națională Anticorupție (2022,5 septembrie).
Disponibil la: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=352o la data de 27
februarie 2022. 11. Redacția ZiarulUnirea.ro(2027, 2 octombrie), „Patronul
abatorului falimentar Cannes din Mesentea, condamnat la 2 ani și o lună de
închisoare cu suspendare“. Disponibil Ia: https://ziarulunirea.ro/patro
nul abatorului falimentar carmes-din mesentea-condamnat la-2-ani-si-o lu
na de închisoare cu suspendare 442224/. Accesat la data de 27-februarie
2022. 12. Redacția Â/ba24.ro(2O24,2 5 noiembrie), „NicolaeCristea, patronul
Carmes Alba, achitat în dosarul de fraudă cu fonduri europene de peste 2
milioane de euro: Decizie la Tribunalul Alba“. Disponibil la: https://alba24.
ro/nicolae-cristea-patronul-carmes alba achitat in dosarul de frauda cu fon
duri-europene-de-peste-2-milioane-de-euro-37r220.html. Accesat la data de
27 februarie 2022.
Jocurile piramidale
I. Fisher, I. (2993, 23 noiembrie). „Priest and Ex Policeman Arrested In $7

Million Brink’s Car Holdup“, Section r, page r, The New York Times, The New
York Times Archives, https://www.nytimes.com/r993/rr/r3/nyregion/priest-
and ex policeman arrested in 7 million-brink s car holdup.html. Articol
accesat la data de 6 mai 2020. 2. Perlez, J. (2993, 23 noiembrie). „Pyramid
Scheme a Trap for Many Romanians“, Section r.page r, TheNew YorkTimes,
660 NOTE: JOCURILE PIRAMIDALE

The New York Times Archives, https://www.nytimes.com/1993/11/13/business/
pyramid-scheme-a-trap-for-many-romanians.html. Articol accesat la data de
6 mai 2020. 3. Perlez, J. (1993,13 noiembrie). „Pyramid Scheme a Trap for
Many Romanians“, Section 1, page 1, TheNew YorkTimes, The New YorkTimes
Archives, https://www.nytimes.com/1993/11/13/business/pyramid-scheme
a-trap-for-many-romanians.html. Articol accesat la data de 6 mai 2020.
4. Libertatea, (1993,10 august), „Fenomenul CARITAS - un Eldorado în inima
Ardealului“, pagina 1, pagina 2. Disponibil la: https://www.amosnews.ro/
remember 10 august-i 993-presa acum 20-de-ani 2013-08-09. Articol accesat
la data de 6 mai 2020. 5. Delcea, C., Voinea, M. (2015, 7 aprilie), „25 de ani
de capitalism: Falimentul CARITAS. Schema care a arătat gradul de prostie
și de hoție al românilor“, Adevărul, Disponibil la: https://adevarul.ro/news/
societate/falimentul-CARITAS schema-aratat-gradul-prostie-hotie romani
lor 1 5523e366448eo3cofd5O459d/index.html. Articol accesat la data de 7 mai
2020. 6. ibidem. 7. Chiorean. C, (1994,12-14 martie), „La Cluj Napoca, un
fost miner caută un nou El Dorado“, Adevărul de Cluj, p. 7. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/66568/1/BCUCLUJ FP
PIV2093 1994 0061090.pdf. Articol accesat Ia data de 7 mai 2020. 8. Delcea,
C., Voinea, M. ( 2015, 6 aprilie), „25 de ani de capitalism: CARITAS. Prima
țeapă națională. Jocul care a adunat o treime din banii României“, Adevărul,
Disponibil la: https://adevarul.ro/news/societate/25-ani-capitalism CARI
TAS-teapa-nationala-jocul-strans-treime-banii-romaniei-r 5522a
54d448eo3cofd472243/index.html. Articol accesat la data de 7 mai 2020.
9. Răceanu, A. (1996,15 noiembrie), „Interviu din spatele gratiilor: Patronul
firmei SIGO face dezvăluiri“, Adevărul de Cluj, p. 15. Disponibil Ia: http://ds-
pace.bcucluj.ro/bitstream/r 2 3456789/71 i49/i/BCUCLUJFPPIV2093_
1996 008_1825.pdf. Articol accesat la data de 1 august 2020. 10. V.rR. (1996,
25-27 decembrie), „Fostul patron al SIGO a fost condamnat la șase ani de
închisoare“, Adevărul de Cluj, p. 8. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/123456789/71187/i/BCUCLUI FP_PIV2O93_ 1996_008_1858.pdf. Ar
ticol accesat la data de 1 august 2020. 11. (1996,6 decembrie), „Nici urmă
de Bințințan“, Adevărul de Cluj, p. 15. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/
bitstream/123456789/71168/i/BCUCLUJ FP PIV2093 1996 0081842.pdf.
Articol accesat la data de 1 august 2020.
„Repatriații“, „alcooliștii“ și „petroliștii“
1. Maramureș News, 6 ianuarie 2015. Ase vedea https://maramures.transilva-

nia-tv.ro/fratii-cristian-si gigei talpos trimiși in-judecata-de-dna/. 2. https://
www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=9678. 3. https://www.hotnews.ro/stiri
NOTE: „REPATRIAȚII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 661

arhiva-i243457'Pol’tist‘coruPt’aIes-partener-bechtel.htm 4. Idem. 5. https://
www.viata-libera.ro/justitie/5768-gruparea-°/oE2%8o 0/o9Enykon0/oE2°/o
8o°/o9D-a-ajuns-in-instanta. 6. Q Magazine, (2020, 5 mai). „Lider PNL: Da
niel Morar știe să facă abuzuri“, portal qmagazine. ro. Disponibil la https://
www.qmagazine.ro/lider-pnl-daniel-morar-stiesa-faca-abuzuri-cunosc
foarte bine/. Accesat la data de 13 martie 2021. 7. Zamfirescu, G., (2017, 3
martie). „Lider PNL, ÎNGROZIT de Daniel Morar: A vrut să mă bage la puș
cărie la ORDIN“, stiripesurse.ro. Disponibil la https://www.stiripesurse.ro/
lider-pnl-ingrozit-de-daniel-morar-a-vrut-sa-ma-bage-lapuscarie-la-ordin
1183358.html. Accesat la data de 13 martie 2021. 8. Campinaph.ro, (2011,
17 ianuarie), „Eugen Bucur (PDL): Să ne spună Guran cum a fost la zdup?!“;
Virgil Guran (PNL): „Nu am făcut nici o zi de pușcărie! E o tactică murdară
a PDL!“, campinaph.ro. Disponibil la http://www.campinaph.ro/20n/0r/
eugen-bucur-pdl-sa ne-spuna-guran-cum-a-ajuns-la-zdup-virgil-guran-pnl
nu am facut-nici-o-zi-de-puscarie.html. Accesat la data de 13 martie 2021.
9. Adevăruldesprevirgilguran.blogspot.com, (2012,12 noiembrie). „Candidatul
USL Virgil Guran a fost și arestat, și condamnat“. Disponibil la http://
adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com/2012/11/candidatul-usl-virgil-gu
ran-fost-si.html. Accesat la data de 13 martie 2021. 10. Adevănddesprevirgil-
guran.blogspot.com, (2012,12 noiembrie). „Virgil Guran și-a scos certificat de
nebun pentru a scăpa de executarea pedepsei“. Disponibil la http://adevarul
desprevirgilguran.blogspot.com/2012/1 i/pana-unde-fost-in-stare-sa-mearga.
html. Accesat la data de 13 martie 2021. 11. Adevăruldesprevirgilguran.blo-
gspot.com, (2012,17 noiembrie). „încă o dovadă că Virgil Guran s-a internat la
Spitalul Voila să scape de arestare“. Disponibil la http://adevaruldesprevir-
gilguran.blogspot.com/2o12/1 i/inca-o-dovada-ca-virgil-guran s.html. Acce
sat la data de 13 martie 2021. 12. Adevăruldesprevirgilguran.blogspot.com,
(2012,14 noiembrie). „Rechizitoriul procurorilor care l-au anchetat pe Virgil
Guran“. Disponibil la http://adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com/
2or2/ii/rechizitoriul-procurorilor-care-l-au.html. Accesat la data de 13 mar
tie 2021. 13. Ibidem. 14. Adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com, (2012, 15
noiembrie). „Sentința instanței de apel în cazul Virgil Guran“.Disponibil la
http://adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com/2o12/11/sentinta-instantei
de-apel-in-cazul-lui.html. Accesat la data de 13 martie 2021. 15. Adevărul-
desprevirgilguran.blogspot.com, (2012, 15 noiembrie). „Sentința instanței de
fond și condamnarea în cazul Virgil Guran“. Disponibil la http://adevarul
desprevirgilguran.blogspot.com/2o12/11/sentinta-instantei-de-fond-si.html.
Accesat la data de 13 martie 2021. 16. Adevăruldesprevirgilguran.blogspot.com,
(2012,15 noiembrie). „Sentința instanței de apel în cazul Virgil Guran“. Dis
ponibil la http://adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com/2o12/11/sentin-
ta-instantei-de-apel-in-cazul-lui.html. Accesat la data de 13 martie 2021.
662 NOTE: „REPATRIATII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII

17. Adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com, (2012, 15 noiembrie). „Sentința
instanței de recurs in cazul Virgil Guran. DEFINITIVĂ“. Disponibil la http://
adevaruldesprevirgilguran.blogspot.com/2o12/11/sentinta-instantei-de-re-
curs-in-cazul.html. Accesat la data de 13 martie 2021. 18. CEDO, (2012, n
septembrie). „Ion v Remania and other applications, site oficial hudoc.echr.
coe.int. Disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng/?i=ooi-i 13447. Accesat la
data de 13 martie 2021. 19. Campinaph.ro (2011,17 noiembrie). „Virgil Gu
ran a câștigat la CEDO procesul cu statul român“. Disponibil la https://www.
campinaph.ro/2on/11/virgil-guran-a-castigat la-cedo-procesul cu-statul-ro-
man.html. Accesat la data de 13 martie 2021.
Falimentul Băncii Dacia Felix
1. Șofron, D. (1991,19 iunie), „Noutăți la Banca Dacia Felix“, Adevărul de Cluj.

Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/i23456789/65i58/i/BCU-
CLUJ_FP_PIV2093_1991_003_0396.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021.
2. Ibidem. 3. Vida, R. (1991, 7-9 decembrie). „Caracatița se destăinuie (I)“,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/
65280/1/BCUCLUJJFP PIV2093_1991_003_0519.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 4. Vida, R. (T991,11 decembrie). „Caracatița se destăinuie (II)“,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
123456789/65282/1/BCUCLUJI F’ P!V20931991 003_0521.pdf. Accesat la
data de 3 februarie 2021. 5. Vida, R. (1991, 13 decembrie). „Caracatița se
destăinuie (III)“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/i 23456789/65 284/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_1991_003_0523.pdf. Ac
cesat la data de 3 februarie 2021. 6. Vida, R.(ig9i, 17 decembrie). „Caracatița
se destăinuie (IV)“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/
bitstream/123456789/65286/i/BCUCLUJ FP PIV2093_i99i 003 0525.pdf.
Accesat la data de 3 februarie 2021. 7. Șofron, D. (1993,10-12 aprilie). „La
mulți ani, Dacia Felix!“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
ro/bitstream/r 23456789/66488/r/BC(!CU,’J_FP_PI V2093 1993005_0853.pdf.
Accesat la data de 3 februarie 2021. 8. Adevărul de Cluj, (1995,10 noiembrie).
„Generalul Costică Voicu declară că nu se fac cercetări la Banca Dacia Felix“,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
66987/1/BCUCLUI IP PIV2093 1995 007_1518.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 9. Adevărul de Cluj (1995, 7 noiembrie),.„Comunicat al Băncii
Dacia Felix“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
66984/1/BCUCLUJ FP PIV20931995_007_1515.pdf. Accesat la data de 3 fe-
bruarie202i. 10. Ibidem. 11. Ibidem. 12. Adevărul de 0/19(1995,22 noiem
brie), „Sergiu Celac sprijină Banca Dacia Felix“. Disponibil la: http://dspace.
NOTE: FALIMENTUL BĂNCII DACIA FELIX 663

bcuclui.ro/bitstream/i2 3456789/66995/I/,BCUCLUJ_FP_PIV2O93 i995„
007_1526.pdf. Accesat Ia data de ^februarie 2021. 15. Adevărul de Cluj(1996,
9-10 martie), „Scrisoare deschisă d-lui Mircea Horia Hossu“. Disponibil Ia:
http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/r23456789/71219/1/BCUCLUJ_FP
PIV20931996 008_1613.pdfșihttp://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
7i2i8/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i996_oo8 16r2.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 14. Sângeorzan, M. (1996, 7 martie). „Săbiile ies din teacă“,
Adevărul de Cluj. Disponibil Ia: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
7r2i7/r/BCUCLUJ_FP PIV2093_1996_008_16n.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 15. Ibidem. 16. Ibidem. 17. C.C (1996, r 5 martie). „Liviu
Medrea: PUNR nu a fost implicat în activitatea băncii“, Adevărul de Cluj. Dis
ponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/71225. Accesat la data
de 3 februarie 2022. 18. Chiorean. C (1996,1 aprilie). „PUNR acuză intruzi
unea PDSR în Banca Dacia Felix“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.
bcucluj.ro/bitstream/123456789/71240/1/BCUCLUJ FP PIV2O93_
1996_008_1632.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 19. V., C (1996, 1
aprilie). „Grigore Zanc: loan Sima nu a fost numit inspector guvernamental“,
7i24o/i/BCUCLUJ_FP_PlV2O93_i996_oo8_ 1632.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 20. Sângeorzan, M. (1996,5 aprilie). „Conferința de presă a d-lor
Mircea Hossu și Sever Mureșan“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.
bcucluj.ro/bitstream/12 3456789/7 i245/i/BCUCLUJ_FP_PlV2O93_i996_
008_r636.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. S, M. (1996,8 aprilie). „Se
ver Mureșan - un personaj cheie în ecuația BDF“, Adevărul de Cluj. Disponibil
la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/ r23456789/71 247/i/BCUCLUJ_FP_
PIV2093_1996_008_1638.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 21. S, M.
(1996,20 mai). „La Banca Dacia Felix: Datoriile mai mari - singurele noutăți“,
7O98i/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_ 1996_008_1670.pdf. Accesat la data de 3 fe
bruarie 2021. 22. Chioreanu, V. (1996, 22 mai). „Printre tablete de politi
cieni“, Adevărul de Cluj. Disponibil Ia: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
i23456789/70983/r/BCUCLUJ_FP_PIV2093 r996_008_1673.pdf. Accesat la
data de 3 februarie 2021. 25. Goia, 1.(1996,9 iulie). „Ora adevărului în lumea
bancară. Poliția Română: Cea mai complexă (sic) investigație din ultimii șase
ani - Banca „Dacia Felix“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcu-
cluj.ro/bitstream/123456789/7iO27/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i996_oo8_i7i4.
pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 24. C, C. (1996,19 iulie). „Președin
tele Iliescu este preocupat pentru salvarea Daciei Felix“, Adevărul de Cluj.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/7T037/1/BCU-
CLUJ_FP_P1V2O93 i996_oo8_ 1723.pdf. Accesat la data de 3 februarie
2021. 25. Adevărul de Cluj(1996,23 septembrie). „PDSR afirmă că nu a primit
664 NOTE: FALIMENTUL BĂNCII DACIA FELIX

bani de la Sever Mureșan“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcu-
cluj.ro/bitstream/123456789/ 71099/1/BCUCLUJ FP PIV2O93_i996_oo8_i779.
pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 26. S, M. (1996,19-20 octombrie).
„La sediul BDF, judecătorul elvețian s-a întâlnit cu Sever Mureșan“, Adevărul
de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/12 3456789/71124/1/
BCllC[.U] FP_l’lV2O93 1996 008 1802.pdf. Accesat la data de 3 februarie
2021. 27. Adevărul de Cluj/ „Poliția Română“ (1997, 21 ianuarie). „Câteva
aspecte referitoare la cazul de la Banca Dacia Felix“, Adevărul de Cluj. Dispo
nibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/r23456789/71277/1/BCUCLUJ FP_
PIV2O93_ 1997 009_T876.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 28. Adevărul
de Cluj (1997, 25 februarie). „Noii lideri români încearcă să restabilească
autoritatea unui sistem corupt“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71307/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_
T997_009_1906.pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 29. Adevărul de Cluj
(1997, 8-9 martie). „Un medic a fost arestat pentru deturnare de fonduri“.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/713 r6/i/BCU-
CLUJ_FP_PIV2093_ 1997_009_1916.pdf. Accesat la data de 3 februarie
2021. 30. Adevărul de C/m/(i997, 13 martie). „De la Biroul de presă al Poli
ției: Fostul director al Băncii Dacia Felix, Viorel Galiș, a fost arestat pentru
5 zile“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
T23456789/ 7i32o/r/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i997_oo9_i92o.pdf la data de
3 februarie 202T. 31. V, R. (1997,14 martie). „Ieri: Creierul a fost la Cluj“,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/r23456789/
7T32i/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i997_oo9_i92i.pdf la data de 3 februarie
2021. 32. Sângeorzan, M. (T997,19-20 aprilie). „Guvernanții au dat informa
ții contradictorii referitoare la BDF. Președintele Tribunalului Județean Cluj,
loan Pop, susține că nu se poate lichida banca fără decizia Justiției“, Adevărul
de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/12 3456789/71351/1/
BCUCLUJFPPIV 2O93_ 1997_009_1952.pdf. Accesat la data de 3 februarie
2021. 33. Ibidem. 34. V, A. (1997,9 mai). „Trei urmăriți penal“, Adevărul de
Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71365/1/
BCUCLUJ_FP_PIV2093_1997_009_1966.pdf. Accesat la data de 3 februarie
202r. 35. Adevărul de Cluj (1997,30 mai). „Avocata lui Sever Mureșan îl acuză
pe procurorul general de abuz în serviciu“. Disponibil la: http://dspace.bcu-
cluj.r0/bitstream/123456789/71383/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093 1997 009 T984.
pdf. Accesat la data de 3 februarie 2021. 36. Adevărul de Cluj (1997, 14-15
iunie). „Ministerul Justiției va declanșa o anchetă la Judecătoria Sectorului
4 și Tribunalul București“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
i23456789/7i395/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i997_oo9_i997.pdf la data de 3
februarie 2021. 37. Adevărul de Cluj (1997,10 iulie). „RăzvanTemeșanafost
arestat“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/71417/

i/BCUCLUI_FP_PIV2093_I997_oog_20i9-pdf la data de 3 februarie 2021.
38. Căienaru, D. (1998, 20 ianuarie). „Mircea Horia Hossu și Sever Mureșan
rămân în boxa acuzaților. La cerea BDF, procesul s-a amânat pentru 2 fe
bruarie a.c.“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
71573/1/BCUCLUJ FP_PIV2093_1998_010_2179.pdf la data de 3 februarie
2021. 39. Adevărul de 6/19(1998,11 martie). „Justiția franceză l-a achitat pe
Sever Mureșan“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
71615/1/BCUCLUJFP PIV2093_1998_010_2222.pdf la data de 3 februarie
2021. 40. C, D. (1998, 6-7 iunie). „Mircea Horea Hossu a fost arestat din
nou!“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
i23456789/7i687/i/BCUCLUJ_FP_PrV2O93_i998_oio_2294.pdf la data de 3
februarie 2021. 41. Căienaru, D., Moldovan, V. (1998,11 iunie). „Un nou act
din Scandalul BDF: Doi arestați pentru dare și luare de mită“, Adevărul de Cluj.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71690/1/BCU
CLUJ_FP_PIV2093_1998_010_2297.pdf la data de 3 februarie 202 r. 42.Tudor,
A. (1999,16 iunie). „începând de ieri, unul dintre foștii președinți ai Bancorex
conduce Dacia Felix“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
ro/bitstream/i 2 3456789/7 i893/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i 999_on_261o.pdf
la data de 3 februarie 2021. Tudor, A. (1999,17 iunie). „în câteva zile, noul
vicepreședinte al BDF mai poate fi găsit la Bancorex“, Adevărul de Cluj. Dispo
nibilla: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71894/1/BCUCLUJ_FP_
PIV2093_i999 on_26n.pdf la data de 3 februarie 2021. 43. M, A. (1999,
17-18 aprilie). „Audiere maraton la Curtea de Apel Suceava: Sever Mureșan
a fost chestionat timp de mai mult de cinci ore de către instanță“, Adevărul
de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/72142/1/
BCUCLUJ_FP_PIV2093_1999_011_2559.pdf Ia data de 3 februarie 2021. Ade
vărul de Cluj (1999,1-2 mai). „Mircea Hossu a fost audiat mai mult de opt ore
în procesul în care este acuzat de prejudicierea Băncii Dacia Felix“, Adevărul
de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/ 72154
/i/ BCUCLUJ FP PIV2093 1999 0112 571.pdf la data de 3 februarie 2021.
44. C, A. (1999,23 iunie). „Sever Mureșan a fost arestat de săptămâna trecută“,
i23456789/7i899/r/BCUCLUJ_FP_ PIV2093_i999_ori 2616.pdf Ia data de 3
februarie 2021. Adevărul de Cluj (1999,22 iunie), „Sever Mureșan, administra
torul grupului de firme SM Invest, a fost arestat în Ungaria". Disponibil la:
http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71898/1/BCUCLUJ_FP_
PIV2093_1999_0n_2615.pdf la data de 3 februarie 2021. 45. Adevărul de
Cluj(2000, 5-6 august), „Mircea Horia Hossu a fost contactat de autoritățile
judiciare elvețiene pentru a se prezenta la o audiere la Camera de Acuzare
din Geneva“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
72334/ i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooo_oi2_2963.pdf la data de 3 februarie
666 NOTE: FALIMENTUL BĂNCII DACIA FELIX

2O2i. 46. Furiș, C (2001,12 martie). „Procurorii clujeni au finalizat o altă
cauză de proporții: loan Sima a fost trimis în judecată pentru încă o acuzație
de abuz în serviciu“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/
bitstream/i23456789/725O2/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooi 013_3144.pdfla
data de 3 februarie 2021. 47. Sângeorzan, M. (1999, 3 noiembrie). „Banca
Dacia Felix vrea să renască precum pasărea Phoenix“, Adevărul de Cluj. Dis
ponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/72007/1/BCUCLUJ_
FP_PIV2093_1999_0n_2730.pdf la data de 3 februarie 2021. Sângeorzan, M.
(1999,4 noiembrie). „Banca Dacia Felix“ va avea un administrator pe placul
BNR!“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/i23456789/72Oo8/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i999_on_273i.pdf la
data de 3 februarie 2021. 48. Furiș, C. (2003,19 decembrie). „Fostul prim-vi-
cepreședinte al BDF Mircea Horia Hossu a fost dat în urmărire generală“,
i23456789/86oi4/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_2003_oi5_3987.pdf la data de 3
februarie 2021. 49. Arhiva.gov.ro. „Sever Mureșan - predat autorităților
judiciare franceze“. Disponibil la: http://arhiva.gov.ro/sever-muresan-pre-
dat autoritatilor-judiciare-franceze_ I1a64o85.html la data de 3 februarie
2021. 50. Mediafax.ro (2008,8 februarie), „Sever Mureșan a fost eliberat din
arest“. Disponibil la: https://www.mediafax.ro/justitie/sever-muresan-a-fost-
eliberat-din arest-2373273 la data de 3 februarie 2021. 51. Mediafax.ro (2010,
19 martie), „Sever Mureșan a fost achitat de Tribunalul din Lille“. Disponibil
la: https://www.mediafax.ro/social/sever-muresan-a-fost-achitat-de-tribuna-
lul-din-Iille-5759i841adata de 3 februarie 2021. 52. Mediafax.ro (2010, 28
aprilie), „Sever Mureșan, obligat să plătească despăgubiri de peste 100 de
milioane de dolari în cazul Dacia Felix“. Disponibil la: https://www.me-
diafax.ro/social/sever-muresan-obligat-sa-plateasca-despagubiri-de-pes-
te-roo-milioane-de-dolari-i n-cazul-dacia-felix-60707 28 la data de 3 februarie
2021. 53. G., D (2009, 6 februarie). „Fostul vicepreședinte al Băncii Dacia
Felix, extrădat in România“, Hotnews.ro. Disponibil la: https://www.hotnews.
ro/stiri-ultimaora-5395395-fostul-vicepresedinte-bancii-dacia-felix-extra-
dat-romania.htm la data de 3 februarie 2021. 54. Stoica, H (2012, 28 iunie).
„A devalizat Banca Dacia Felix, dar a scăpat din închisoare după ce a scris o
carte de care nu a auzit nimeni“, ȘtirideCluj.ro. Disponibil la: https://www.
stiridecluj.ro/social/a-devalizat-banca-dacia-felix-dar-a-scapat-din-inchisoare-
dupa-ce-a-scris o-carte-de-care-nu-a-auzit-nimeni ]a data de 3 februarie
2021. 55. Cluj24.ro (2020, 3 iunie), „A murit Mircea Horea Hossu, fostul
prim-vicepreședinte al Băncii Dacia Felix“. Disponibil la: https://cluj24.
ro/a-murit-mircea horea-hossu-fostul-prim-vicepresedinte-al-bancii-dacia-fe-
lix-9353.html la dala de 3 februarie 2021.

Devalizarea Băncii Române de Dezvoltare. Deputatul Gabriel Bivolaru
1. Goia, I. (1991,17 iulie). „Blocajele nu sunt din cauza crizei economice, ele
o fac vizibilă la dimensiunea ei reală“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.ro/bitstream/12 3456789/6517 7/1/BCUCLUJFPPIV2093
1991_003_0416.pdf. Accesat la data de 11 martie 2021. 2. Adevărul de Cluj
(1997,10 aprilie), „Procurorul general cere ridicarea imunității deputatului
PDSR Gabriel Bivolaru“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit
stream/i23456789/7i344/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i997_009_i944.pdf. Ac
cesat la data de 11 martie 2021. 3. Camera Deputaților (1997, 10 iunie),
„Ședința Camerei Deputaților din 10 iunie 1997: Dezbaterea raportului Co
misiei juridice, de disciplină și imunități asupra cererii ministrului justiției
privind declanșarea procedurii de ridicare a imunității parlamentare și în
cuviințarea posibilității trimiterii în judecată a domnului deputat Gabriel
Bivolaru. (Respingerea cererii ministrului justiției.)/'. Disponibil la: http://www.
cdep.ro/pls/steno/steno20i5.stenograma?ids=io4i&idm=3&idl=i. Accesai
la data de 11 martie 2021. 4. Ibidem. 5. Ibidem. 6. Tapalagă, D. (2017, 13
noiembrie). „Cine lipsește din poza PSD-iștilor de la DNA?“, Hotneivs.ro. Dis
ponibil la: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-221o8947-cine-lipseste-din
poza-psd-istilor-dna.htm. Accesat la data de 11 martie 2021. 7. Adevărul de
Cluj (1997,29-30 noiembrie), „Deputății PDSR înclină să îl susțină pe Gabriel
Bivolaru la votul asupra cererii de ridicare a imunității“. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.ro/bitstream/i23456789/7i535/i/BCUCLUJ_ FPPIV2093
1997 009_2141.pdf. Accesat la data de 11 martie 2021. 8. Camera Deputa
ților (1999, 25 februarie), „Dezbaterea raportului Comisiei juridice, de disci
plină și imunități asupra cererii ministrului justiției privind declanșarea
procedurii de ridicare a imunității parlamentare și încuviințarea posibilită
ții trimiterii în judecată a domnului deputat Gabriel Bivolaru. (Amânarea
votului.)“. Disponibil la: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno2015.stenogra
ma?ids=2842&idm=3&idl=i. Accesat la data de 11 martie 2021. 9. Adevărul
de Cluj (1999,2 5 februarie), „Comisia juridică a Camerei Deputaților a apro
bat cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Gabriel Bivolaru“.
CLUJ_FP_PIV2093_1999_011_2517.pdf. Accesat la data de 11 martie 2021.
10. Adevărul de Cluj (1999, 26 februarie), „PDSR speră să-l convingă pe minis
trul justiției să reformuleze cererea privind ridicarea imunității lui Gabriel
Bivolaru“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/72101/
i/BCUCLUJ FP PIV2093 1999 011_2518.pdf. Accesat la data de 11 martie
2021. 11. Adevărul de Cluj(1999,5 martie), „Cu o grabă demnă de toată lauda,
Parchetul Curții Supreme de Justiție a finalizat ancheta în dosarul lui Gabriel
Bivolaru“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/72107/
668 NOTE: DEVALIZAREA BĂNCII ROMÂNE DE DEZVOLTARE

i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i999_oii_25 24-pdf- Accesat la data de ii martie
2021. 12. Adevărul de Cluj (1999, 10 martie), „în cazul deputatului PDSR
Gabriel Bivolaru, Curtea Supremă de Justiție va hotărî dacă acesta este vino
vat de fraudarea BRD“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/i23456789/7211 x/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i999 011 2528.pdf.
Accesat la data de 11 martie 2021. 13. BBC Romanian.com (2004,31 august).
„Adrian Năstase: E firesc și normal“, portalul BBC.CO.UK. Disponibil la: http://
www.bbc.c0.uk/romanian/news/st0ry/2004/08/printable/040831_zambac-
cian_nastase.shtml. Accesat Ia data de 11 martie 2021. 14. Adevărul de Cluj
(1999, 27 iulie), „BRD a fost distinsă de Euromoney cu titlul de cea mai bună
bancă din România". Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
t23456789/71926/i/BCUCLUJ l’P_PIV2O93_ 1999 011 2646.pdf. Accesat la
data de 11 martie 2021. 15. Adevărul de Cluj (2002, 4 decembrie), „Gabriel

Bivolaru condamnat de instanța supremă“. Disponibil la: http://dspace.bcu
cluj.r0/bitstream/123456789/79135/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_ 2002 014 3673.
pdf. Accesat la data de 11 martie 2021. 16. LOVIN, T., Hotnews/ Jurnalul
Naționaljzoos, 27 octombrie). „Viața unui deputat la pușcărie“, HotNews. Dis
ponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-12o3435-viata-unui-depu-
tat-puscarie.htm. Accesat la data de 11 martie 2021. 17. Hornicar, A. (2006,
7 august). „Bivolaru, vizitat ilegal în închisoare de pesediști și maneliști“.
Disponibil la: https://www.curentul.info/actualitate/bivolaru-vizitat-ile-
gal-in-inchisoare-de-pesedisti-si-manelisti/. Accesat la data de 11 martie
2021. 18. Dinu, C., HotNews (2013, 5 august). „Gabriel Bivolaru a fost ares
tat preventiv pentru furt de petrol și evaziune fiscală“. Disponibil la: https://
www.hotnews.ro/stiri-esential-i 5 3 2086 2-gabriel-bivolaru-fost-retinut-pen-
tru-furt-petrol.htm. Accesat la data de 11 martie 2021. 19. Zagoneanu, I.,
Ziarul de Constanța (2017, 9 februarie). „Tribunalul Constanța: începe reju
decarea fostului deputat de Ialomița din partea PDSR Gabriel Bivolaru“.
Disponibil la: https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/justitie/tribunalul-con-
stanta-incepe-rejudecarea-fostului-deputat-de-ialomita-din-par-
tea-pdsr-gabriel-bivolaru-623122.html. Accesat la data de 11 martie 2021.
Eternul reproș
1. Găman, C., Sângeorzan, M., (1999,16 septembrie). „Aurel Ciupe a fost ares
tat“, Adevărul de Cluj. Disponibil la:http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
123456789/7 i968/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_i999_oi 1_2689.pdf. Accesat la
data de 13 martie 2021. 2. Marcu, A., (1999, 1 octombrie). „Deputatul PD
Olteanu acuză PNL că a comandat politic procesul directorului clujean“, Ade
vărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
NOTE: ETERNUL REPROȘ 669

7ig8o/i/BCUCLUJ_FP PIV2O93_i999_OII_27O2-pdf. Accesat la data de 13
martie 2021. 3. M., A., (2000,15-16 ianuarie). „Păcurariu sare în apărarea
lui Ciupe“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit
stream/r 23456789/7 21 67/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooo_oi 2_2 790.pdf. Acce
sat la data de 13 martie 2021. 4. Adevărul de Cluj(2002,5 iunie), „Liviu Ciupe
va cere zece miliarde de lei despăgubiri și se va ocupa de «soarta procurorului
Daniel Morar»“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/r23456789/
78975/r/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2002_OT4_35T7.pdf. Accesat la data de 13
martie 2021. 5. Puriș, C. (2003,15 aprilie). „Procurorul general al României
îl vrea condamnat pe Liviu Ciupe“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://ds-
pace.bcucluj.ro/bitstream/12 345 6 7 89/8 5 815/i/BCUCLUJ FP PIV2093
2003 015_3779.pdf. Accesat la data de T3 martie 2021. 6. Avram, L., (2005,
12 august). „E de bine: nici un flagrant delict (de Liviu Avram)“, Hotnews/
Cotidianul. Disponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-r2r5628-bi-
ne-nici-flagrant-delict-liviu-avram.htm. Accesat la data de 13 martie
202r. 7. Petean, M., (2005, 3 octombrie). „Ei au Puterea, ei au Clujul la pi
cioare“, Hotnews/Gazeta de Cluj. Disponibil la: https://www.hotnews.ro/stiri-
presa_regionala_arhiva-i 73o494-puterea-clujul-picioare.htm. Accesat la data
de 13 martie 202c. 8. Ibidem. 9. Postelnicu, V., (20T4, 2 martie). „Băsescu:
Oameni pe care i-am sprijinit să fie miniștri îmi dau lecții despre numirea
procurorilor. Nu am o problemă cu Nițu, pentru mine e ca apa sfințită“, Me-
diafax.ro. Disponibil la https://www.mediafax.ro/social/basescu-oameni-pe
care-i-am-sprijinit-sa-fie-ministri-imi-dau-lectii-despre-numirea-procurori-
Ior-nu-am-o-problema-cu-nitu-pentru-mine-e-ca-apa-sfintita-i2i8ioo2?jwso-
urce=cl. Accesat la data de 13 martie 2021. 10. Voinea, M., Delcea, C., Simina,
A., (2or5, 26 mai). „SERIAL Zece ani de DNA. Oamenii care au pornit „buldo
zerul“, Adevărul.ro. Disponibil la https://adevarul.ro/news/societate/serial-ze
ce-ani-dna-oamenii-pornit-buldozerul-i_5564abofcfbe376e359ee8e2/index.
html. Accesat la data de T3 martie 2021.
CazulFunar
1. Adevărul de Cluj (1996, 7 mai). „Procuratura decide neînceperea urmăririi

penale împotriva lui Funar“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/x23456789/70969/1/BCUCLUJFPPIV20931996 008 1660.pdf. Ac
cesat la data de 19 februarie 2021. 2. Chiorean, C. (rggS, 18 noiembrie).
„Ordinul politic de arestare a lui Funar a fost dat“, ziarul Adevărul de Cluj.
CLUJ_FP_PIV2093_1998_010_2437.pdf. Accesat la data de 19 februarie
202r. 3. S., A. (1999, 2-3 octombrie). „Gheorghe Funar a fost audiat la Par
670 NOTE: CAZUL FUNAR

chetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71981/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_
1999_0n_2703.pdf. Accesat la data de 19 februarie 2021. 4. Purdea, L. (1999,
17 noiembrie). „Telenovela «Alimentara» continuă...“, Adevărul de Cluj. Dis
ponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/i2 3456789/72oi9/i/BCU-
CLUJ FP PIV2093_1999_011_2742.pdf. Accesat Ia data de 19 februarie
2021. 5. Marcu, A., Purdea, L. (1999,18 noiembrie). „Funar, între invitație
și mandat?“, Adevărul de Cluj. Disponibil http://dspace.bcucluj.ro/bit
stream/i23456789/72020/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i999_0ii_2743.pdf. Ac
cesat la data de 19 februarie 2021. 6. Purdea, L., (2000, 14 ianuarie).
„Parchetul - tratat cu un nou refuz de Gheorghe Funar“, Adevărul de Cluj.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/72166/r/BCU
CLUJ FP PIV2093_2000_012_2789.pdf la data de 19 februarie 2021. 7. C.,T.,
(2000, 27 ianuarie). „Curtea de Apel suspendă suspendarea lui Funar“, Acfe-
vărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/
72i75/i/BCUCI.UJ_FP_PIV2O93_2ooo_oi2_28oo.pdf la data de 19 februarie
2021. 8. Adevărul de Cluj, (2000, 7 februarie). „Declarația de avere a prefec
tului Vasile Sălcudean“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
i23456789/72i84/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_20oo_oi2_28o9.pdf la data de 19
februarie 2021. 9. Puriș, C., (2001,19-20 mai). „Gheorghe Funar a fost achi
tat în procesul Alimentara“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.
bcucluj.ro/bitstream/12 3456789/72 5 5 5/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_200i_
Oi3_3i99.pdfladatade 19 februarie 2022. 10. Puriș, C., (2002,30 iulie). „Criza
din procuratura clujeană este departe de a lua sfârșit“, Adevărul de Cluj. Dis
ponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/79022/1/BCUCLUJ
FP_PIV2093_2002_014_3564.pdf la data de 19 februarie 2021. 11. https://
adevarul.ro/news/societate/procurorul-aplaudac-danila-suciu-fost-usor-de-
ranjat-pentru-management-defectuos-i_5oabf7267C42d5a6638348ob/index.
html. 12. News/ziare.com (2009, 8 decembrie). „Funar, achitat definitiv în
dosarul de abuz în serviciu“. Disponibil la: https://ziare.com/stiri/frauda/
funar-achitat-definitiv-in-dosaruI-de-abuz-in-serviciu-969738 la data de 19
februarie 2021. 15. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_preziden°/oC8°/o-
9BiaIe_°/oC3%AEn Rom°/oC3°/oA2nia, 1996 la data de 19 februarie 2021.
14. https:// ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_prezideno/oC8o/o9Biale_o/oC3°/oAEn_
Rom°/oC3°/oA2nia,_2oi4 la data de 19 februarie 2021.
Judecătorii. împărțirea dreptății
1. https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/culisele-trimiterii-judecata-sefu
lui-cnadnr-castigat-avocat-clujean-i7-milioane-euro-nefacand-nimic-r_
NOTE: JUDECĂTORII. ÎMPĂRȚIREA DREPTĂȚII 671

5aoc34ai5ab655ocb82ddod7/index.html. 2. https://adevarul.ro/news/eve
niment/fost-director-general-cnadnr-trimis-judecata-abuz-serviciu in
tr un-dosar-prejudiciu-87-miiioane-lei-i_5aobi4da5ab6550cb826bbea/index.
html. 3. http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=283i . 4. https://mara
mures.transilvania-tv.ro/exclusivitate-fostul-judecator-vasile-zvara-condam
nat-20ii-la-patru-ani-inchisoare-cu-suspendare-acceptat-sa-continue-cu-dez
valuirile-prima-parte/. 5. Idem. 6. https://adevarul.ro/news/societate/
magistrati-maramureseni—judecati luare-mita-i 5oacC7bi7C42d5a66389C5bî/
index.html. 7. Sângeorzan, M. (1999, 9 septembrie). „Trei judecători cerce
tați pentru trafic de influență. Dosarul lui Gabor Lajos este compromițător
pentru oamenii din justiție?“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.
bcucluj.r0/bitstream/123456789/71962/1/BCUCLUJ_FP PIV2093_1999 011
2683.pdf. Accesat la data de 27 februarie 2021. 8. Puriș, C. (2000, 20 decern
brie). „Ofițer de informații arestat pentru trafic de influență“, Adevărul de Cluj.
2021. 9. Puriș, C. (2001,11 ianuarie). „Prin avocatul său, generalul (r) Vasile
Mureșan își neagă vinovăția“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.
bcucluj.r0/bitstream/123456789/72452/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_2001_01 3
3093.pdf. Accesat la data de 27 februarie 2021. 10. Puriș, C. (2000,22 decern
brie). „în scandalul «șpaga» de la Gherla, o nouă arestare spectaculoasă“,
7 2440/1/BCUCLUJFPPIV209 3_2000_012_3081.pdf. Accesat la data de 27 fe
bruarie 2021. II. Puriș, C. (2001, 22 ianuarie). „Cruciada anticorupție
continuă cu magistrații. Judecătorul Viorel Burzo, șeful Secției Penale a Curții
de Apel Cluj, a fost arestat pentru trafic de influență“, Adevărul de Cluj.
2021. 12. Puriș, C. (2001,23 ianuarie). „Prețul unui judecător, 5.000 de mărci
și câteva oale?“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit
stream/i23456789/72462/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooi_oi 3_3103.pdf. Ac
cesat la data de 27 februarie 2021. 13. Puriș, C. (2001, 24 ianuarie).
„Judecătorul Burzo și-a retras plângerea împotriva măsurii arestării“, Adevă
rul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/12 3456789/72463/
i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooi_oi3_3iO4.pdf. Accesat la data de 27 februarie
2021. 14. Puriș, C. (2001, 3-4 februarie). „Deși analfabet, Gabor Lajos are
pemis de conducere“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
ro/bitstream/i 23456789/7 2472/1/BCUCLUJ FP_PIV2093_2001_013_3113.pdf.
Accesat la data de 27 februarie 2021. 15. Puriș, C. (2001, 6 februarie). „Poli
țiștii clujeni verifică modul în care țiganii analfabeți au obținut permise de
conducere“, Adevărul de Cluj. Disponibil la:http://dspace.bcucluj.ro/bit
672 NOTE: JUDECĂTORII. ÎMPĂRȚIREA DREPTĂȚII

stream/i2 3456789/72474/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2ooi_oi3_3Ii5-pdf- Ac
cesat la data de 27 februarie 2022. 16. Puriș, C. (200c, 15 februarie). „Fostul
comandant al Penitenciarului Gherla, col. (r) Vasile Mureșan, a fost deferit
instanței de judecată“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
ro/bitStream/123456789/72482/l/BCUCLUJ FP PIV2O93_2OOT_OI3_3I2 3.
pdf. Accesat la data de 27 februarie 2021. 17. Adevărul de Cluj (2001, r6
martie), „Viorel Burzo a fost audiat de magistrații Curții Supreme de Justi
ție“. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/72506/1/
BCUCLUJ_FP_PIV2093_2001_013_3148.pdf. Accesat la data de 27 februarie
2021. 18. Adevărul de Cluj (2001, 12 aprilie), „Procesul fostului judecător
Viorel Burzo a continuat cu audierea a doi martori“. Disponibil la: http://
dspace.bcucluj.ro/bitstream/r 23456789/7252 7/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_
200T_0T3_3171.pdf. Accesat la data de 27 februarie 2021. 19. Puriș, C. (2001,
25 aprilie). „Alți doi judecători clujeni sunt cercetați penal pentru trafic de
influență“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/x23456789/72 536/r/BCUCLUJ_FP_PIV2093_20or_oi3_3i8o.pdf. Ac
cesat la data de 27 februarie 202 r. 20. Puriș, C. (2001,12 iulie). „Judecătorul
Viorel Burzo a fost condamnat la patru ani de închisoare“, Adevărul de Cluj.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/12 3456789/85 712/r/BCU-
CLUJ_FP_PIV2078_2001_0r3_3245.pdf. Accesat la data de 27 februarie
202x. 21. Adevărul de Cluj (2001,22 august). „GaborLajos susține că Floricel
Vitan i-a cerut bani fără să-i faciliteze în vreun fel eliberarea din închisoare“,
Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/r 23456789/
8566r/i/BCUCLUJ_FP_PIV2078_20oi_oi3_328o.pdf. Accesat la data de 27
februarie 2021. 22. Puriș, C. (2001,7 noiembrie). „Fostul ofițer SIPA Floricel
Vitan a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru trafic de influență“,
85720/1/BCUCI.UJ FP PIV2078_200r_013_3346.pdf. Accesat la data de 27
februarie 202 r. 23. Puriș, C. (2001,14 noiembrie). „Fostul medic al Peniten
ciarului Gherla a fost trimis în judecată pentru luare de mită“, Adevărul de
Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/85726/1/
BCUCLUJ FP PIV2078 2001 013_3352.pdf. Accesat la data de 27 februarie
2021. 24. Puriș, C. (2002, 23-24 februarie). „Judecătoarea Sanda Todea a re
nunțat la magistratură“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
ro/bitstream/i 2 !.|5678<)/79i7o/i/BClJCL(Ț FP PlV2093 2002 014 3434.pdf.
Accesat la data de 27 februarie 2021. 25. Puriș, C. (2002, 28 februarie). „Ju
decătorul (lălin Todea a fost exclus din magistratură“, Adevărul de Cluj. Dis
ponibil la: hl I p://dspace.bcucluj.ro/bitstream/r 2 3456789/79r 74/r/
BCUCLUJ_ FP PIV2093 2002 014 3438.pdf. Accesat la data de 27 februarie
2021. 26. Puriș, (I. (2002, 18 iunie). „Fostul judecător Viorel Burzo a fost
condamnat def initiv“, Adevărul de Cluj. Disponibil la: http://dspace.bcucluj.
NOTE: JUDECĂTORII. ÎMPĂRȚIREA DREPTĂȚII 673

ro/bitstream/i2 3456789/78987/i/BCUCHJJ_FP_PIV2O93_2OO2_oi4_35 28-Pcif-
Accesat la data de 27 februarie 2021. 27. Puriș, C. (2002,19 iunie). „Procu
rorul Ovidiu Budușan și-a dat demisia din magistratură“, Adevărul de Cluj.
Disponibil la: http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/78988/1/BCd
2021. 28. News, Ziare.com (2009, 30 iunie). „România pierde laCEDOîn fața
unui fost judecător“. Disponibil la: https://ziare.com/stiri/frauda/roma
nia pierde-la cedo in-fata-unui-fost-judecator-803690. Accesat la data de 27
februarie 2021.
Parchetul anticorupție. începutul
1. Băsescu, T., (2004, 21 decembrie). „Discursul președintelui României, Tra

ian Băsescu, la ceremonia de depunere a jurământului în fața Camerelor
Reunite ale Parlamentului României“, old.presidency.ro. Disponibil la: http://
old.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=5866&_PRID=ag. Accesat la dala
de 4 mai 2021. 2. Mediafax, 6 februarie 2005 / r3:o5:oo. 3. Mediafax, 14
februarie 2005 /18:54:00. 4. Mediafax, r 7 martie 2005 /13:50:00. 5. Media
fax, 17 decembrie 2009 / 16:38:03. 6. Mediafax, 30 septembrie 2010 /
13:43:44. 7. Mediafax, 5 octombrie 2005 / 20:11:00.
Ofensiva
1. Mediafax, 31 august 2005 / 15:22:00. 2. Mediafax, 6 decembrie 2007 /

15:47:27. 3. Mediafax, 9 noiembrie 2009 /12:55:11. 4. Mediafax, 4 noiem
brie 2005 / 17:17:00. 5. Adevărul.ro, 8 iunie 2013, 10:38. 6. Mediafax, 11
ianuarie 2006 /14:31:00. 7. Mediafax, 19 ianuarie 2006 /18:50:00. 8. Media
fax, 25 ianuarie 2006 / 14:36:00. 9. Mediafax, 10 februarie 2006 /17:45:00.
10. Mediafax, 22 februarie 2006/12:45:00. 11. Mediafax, 28 septembrie 2007
/16:18:59. 12. Mediafax, 12 aprilie 2006 /14:39:00. 13. Mediafax, 9 septem
brie 2006 /12:05:00. 14. Mediafax, 21 septembrie 2006 / 20:56:00. 15. Me
diafax, 1 iunie 2006 / 14:21:00. 16. Mediafax, 6 iunie 2006 / 12:49:00.
17. Mediafax, 19 iunie 2006. 18. Mediafax, 5 octombrie 2006 / 19:13:00.
19. Mediafax, 30 iunie 2006 / 13:26:00. 20. Mediafax, 5 septembrie 2006 /
16:57:00. 21. Mediafax, 4 octombrie 2006 /12:58:00. 22. Mediafax, 19 de
cembrie 2006 /12:18:53. 23. Mediafax, 28 iulie 2006 /12:32:00. 24. Me
diafax, 2 septembrie 2006 / 12:28:00. 25. Mediafax, 27 octombrie 2006 /
14:05:00. 26. Mediafax, 24 septembrie 2006 /16:53:00. 27. Mediafax, 3 noiem
brie 2006 /17:28:00. 28. Mediafax, 13 noiembrie 2006 /15:49:00. 29. Revisla
22, 21-27 noiembrie 2006. 30. Mediafax, 2 noiembrie 2006 /10:36:00. 31. Me
674 NOTE: OFENSIVA

diafax, 13 martie 2007114:28:25. 32. Mediafax, 9 noiembrie 2006114:35:00.
33. Mediafax, 15 noiembrie 2006 /10:30:00. 34. Mediafax, 22 ianuarie 2008
/16:24:22.
Război pe față
1. Mediafax, 2 martie 2007 /12:18:08. 2. Revista 22,10-16 aprilie 2007. 3. Me-

diafax, 15 mai 2007 /16:32:57. 4. Mediafax, 13 iunie 2007 / 23:37:05. 5. Media
fax, 12 iulie 2007 /13:44:39.
Promovări frauduloase în justiție
1. Mediafax, 5 decembrie 2007 /17:43:17. 2. Mediafax, 6 decembrie 2007 /

13:08:13. 3. Mediafax, 11 decembrie 2007 /17:48:13. 4. Mediafax, 6 mai
2008 /15:36:57. 5. Mediafax, 2 martie 2012 /13:54:24.
Anii miniștrilor
1. Mediafax, 18 septembrie 2007 /16:14:59. 2. Mediafax, 6 octombrie 2007 /

23:29:46. 3. Revista 22,16-22 octombrie 2007. 4. Mediafax, 14 ianuarie
2008 /14:32:18. 5. Mediafax, 20 ianuarie 2008 /18:00:14. 6. Mediafax, 26
februarie 2008 /17:56:33. 7. Mediafax, 18 august 2008 / 21:38:24. 8. Me
diafax, 9 iunie 2008 /13:18:47.
Vremea incertitudinilor
1. Mediafax, 24 aprilie 2008 / 18:42:32. 2. Mediafax, 10 aprilie 2008 /

19:56:30. 3.Mediafax, 4 martie 2008/13:17:05. 4. Mediafax, 18 martie 2008
/17:00:46. 5. Mediafax, 3 iunie 2008/14:33:58. 6. Mediafax, 1 august 2008
/ 08:42:48. 7. România liberă, 4 august 2008. 8. Mediafax, 12 august 2008 /
13:54:45. 9. Revista 22,9-15 septembrie 2008. 10. România liberă, 15 august
2008. 11. Mediafax, 1 decembrie 2008 / 09:21:35. 12. Mediafax, 2 decem-
brie2oo8/18:55:22. 13. Mediafax, 11 decembrie 2008/11:40:07. 14.Media-
fax, 18 noiembrie 2008 / 17:54:16. 15. Mediafax, 30 decembrie 2008 /
13:18:11. 16. Mediafax, 12 decembrie 2008 /15:06:48.
Fabrici de permise și diplome. Baroni locali și moguli media
1. Mediafax, 13 iunie 2008 / 21:08:26. 2. Mediafax, 15 iunie 2008 /

07:03:55. 3. Mediafax, 17 iunie 2008/17:28:08. 4. Mediafax, 18 iunie 2008
NOTE: FABRICI DE PERMISE Șl DIPLOME 675

/ 20:04:05. 5. Mediafax, 10 iulie 2008 /18:00:29. 6. Mediafax, 7 decembrie
2008 /14:05:46. 7. Mediafax, 14 iulie 2008 /19:26:38. 8. Mediafax, 8 iulie
2008 /11:02:20. 9. Mediafax, 10 iulie 2008 /18:48:20. 10. Mediafax, 31 oc
tombrie 2008/13:22:49. 11. Mediafax, 29 iunie 2010/22:14:53. 12. Mediafax,
6 iulie 2010/17:10:37. 15. Mediafax, 13 iulie 2010/14:40:25. 14. Mediafax,
14 iulie 2010/16:49:01. 15. Mediafax, 8 iulie 2010/09:28:58. 16. Mediafax,
15 iulie 2010/14:25:09. 17. Revista 22,9-15 iulie 2013. 18. Evenimentul Zilei,
9 iulie 2013. 19. Evenimentul Zilei, 10 iulie 2013. 20. Mediafax, 7 noiembrie
2008/15:20:58. 21. Mediafax, 28 octombrie 2008/14:59:13. 22. Mediafax,
28 octombrie 2008 /15:36:09. 23. Mediafax, 18 octombrie 2008 /11:56:09.
24. Mediafax, 4 decembrie 2008 /16:55:20.
Basmul fotbalului
1. Mediafax, 17 ianuarie 2008 /14:42:08. 2. Mediafax, 18 ianuarie 2008 /

19:24:11. 3. Mediafax, 18 ianuarie 2008 /14:05:55. 4. Mediafax, 7 mai 2008
/ 22:22:53. 5. Mediafax, 18 decembrie 2008 /18:28:11. 6. Mediafax, 8 mai
2008 /13:17:20. 7. Mediafax, 17 aprilie 2012 /18:24:10. 8. https://www.
mediafax.ro/sport/copos-pe-blogul-sau-justitie-dreapta-94721657jwso
urce=cl. 9. Digi 24, 20 februarie 2018. 10. https://www.digi24.ro/stiri/
actualitate/justitie/fosta-judecatoare-terceanu-explica mita-de la borcea am
crezut-ca-banii-erau-pentru-ca-ne am-placut-reciproc 832905. 11. Media
fax, 23 aprilie 2009 / 15:09:14. 12. Mediafax, 30 aprilie 2009 / 10:32:33.
13. Mediafax, 25 iunie 2009 / 13:59:20. 14. Mediafax, 30 aprilie 2010 /
i4:ir:i8. 15. Mediafax, 24 septembrie 2011 / 17:03:58. 16. Mediafax, 25
septembrie 2011 / 01:29:43. 17. Mediafax, 25 septembrie 2011 / 20:41:24.
18. Mediafax, 29 septembrie 2011 /19:15:22.
Anul 2009
1. Mediafax, 20 ianuarie 2009 / 14:56:52. 2. Mediafax, 3 martie 2009 /

14:23:45. 3. Mediafax, 12 februarie 2009 /12:40:26. 4. Mediafax, 5 martie
2009 / 16:59:16. 5. Mediafax, 27 martie 2011 / 23:48:34. 6. Mediafax, 25
martie 2009 /10:03:15. 7. Mediafax, 25 martie 2009 /14:49:28. 8. Mediafax,
26 martie 2009 /13:17:13. 9. Mediafax, 27 martie 2009 /13:29:32. 10. Me
diafax, 27 martie 2009 / 19:42:51. 11. Mediafax, 31 martie 2009 /
22:21:53. 12. Mediafax, 20 iulie 2009/18:53:44. 13. Mediafax, 15 iunie 2009
/14:14:39. 14. Mediafax, 17 iunie 2009 /16:56:26. 15. Digi 24, 23.11.2016,
12.13. 16. Gazeta Sporturilor, 16 iunie 2009. 17. Mediafax, 22 iunie 2009 /
16:46:25. 18. Mediafax, 23 iulie 2009 /19:00:10. 19. Mediafax, 27 iulie 2009
676 NOTE: ANUL 2009

/18:14:28. 20. Mediafax, 30 noiembrie 2009 /10:47:22. 21. Mediafax,
9 februarie 2010 /15:12:42. 22. Mediafax, 3 mai 2011 /12:53:34. 2î. Me
diafax, 17 octombrie 2009 / 11:21:38. 24. Mediafax, 4 decembrie 2009 /
11:37:23. 25. Mediafax, 4 decembrie 2009 / 14:06:32. 26. Mediafax, 13
octombrie 2009 / 16:03:31. 27. Mediafax, 17 noiembrie 2009 / 10:01:59.
28. Mediafax, 9 decembrie 2009 /16:25:53.
Cazul Voicu
1. Mediafax, 11 decembrie 2009 /14:03:13. 2. Mediafax, n decembrie 2009

/16:11:16. 3. Mediafax, 11 decembrie 2009 /17:33:21. 4. Mediafax, 21 de
cembrie 2009/10:18:29. 5. Mediafax, 9 martie 2010/12:10:26. 6. Mediafax,
19 martie 2010/02:10:27. 7. Revista 22,23-29 martie 2010. 8. Revista 22,30
martie-5 aprilie 2010. 9. Mediafax, 10 aprilie 2010 /11:30:04. 10. Mediafax,
6 mai 2010/10:37:35. 11. Mediafax, 5 mai 2010/14:16:40. 12. Mediafax,4
mai 2010/13:03:35. 13. Mediafax, 21 mai 2010/12:49:32. 14. Mediafax, 21
mai 2010 /13:47:52. 15. Mediafax, 9 iunie 2010 /15:31:45. 16. Mediafax,
12 septembrie 2012 /16:43:46.
Epoca de aur a magistraților corupți
1. Mediafax, 5 noiembrie 2009 / 20:34:25. 2. Mediafax, 10 februarie 2010 /

20:18:08. 3. Mediafax, 11 ianuarie 2010/16:33:01. 4. Mediafax, 13 ianuarie
2010 / 16:59:49. 5. HotNews, 22 august 2006; Adevărul news 11 ianuarie
2010. 6. Mediafax, 31 martie 2010/15:20:44. 7. Mediafax, 16 aprilie 2010
/11:28:07. 8. Mediafax, 23 aprilie 2010 / 22:14:59. 9. Mediafax, 26 aprilie
2010 /14:30:51. 10. Mediafax, 7 mai 2010 / 08:32:18. 11. Mediafax, 8 iunie
2010/17:32:22. 12. Mediafax, roseptembrie 2010/09:49:08. 13. Mediafax,
22 octombrie 2010 / 18:40:38. 14. Mediafax, 9 decembrie 2010 / 16:55:10.
15. Mediafax, 15 aprilie 2011 /16:28:49. 16. Mediafax, 29 noiembrie 2010 /
12:13:51. 17. Mediafax, 15 noiembrie 2011 / 16:09:41. 18. Mediafax,
12 ianuarie 2011 / 14:52:08. 19. Mediafax, 29 ianuarie 2011 / 19:19:10.
20. Mediafax, 5 mai 2011 / 22:16:15. 21. Mediafax, 9 mai 2011 / 15:12:58.
22. Mediafax, 9 mai 2011 / 18:47:29. 23. Mediafax, 1 august 2011 /
14:51:12. 24. Mediafax, 1 august 2011 /16:27:12. 25. Mediafax, 14 octom
brie 2011 / 11:36:54. 26. Mediafax, 9 decembrie 2011 / 19:03:41. 27. Me
diafax, 20 ianuarie 2012 / 11:04:21. 28. Mediafax, 20 ianuarie 2012 /
20:16:52. 29. Mediafax, 26 ianuarie 2012 / 19:35:25. 30. DC News, 25 no
iembrie 2015. 31. Mediafax, 1 februarie 2012 / 15:47:30. 32. Mediafax,
2 februarie 2012 / 16:54:070. 33. Mediafax, 29 februarie 2012 / 19:49:28.
NOTE: EPOCA DE AUR A MAGISTRAȚILOR CORUPȚI 677

34. Evenimentul Zilei, 26 septembrie 2019. 35. Mediafax, 20 martie 20T2 /
14:52:05. 36. Digi 24,14.06.2017. 37.Mediafax, 2 iunie 2016/18:42. 38.Me
diafax, 29 februarie 2or2 / 08:31:33. 39. Mediafax, 5 martie 2022 /
14:14:12. 40. Mediafax, 6 martie 2012 /13:51:15. 41. Digi 24,13 februarie
20T3,12:54. 42. Mediafax, 15 martie 2or2 / 20:48:19. 43. Mediafax, 6 apri
lie 2012 / 24:48:48. 44. Mediafax, 22 martie 2012 /13:41:32. 45. Mediafax,
r2 decembrie 2014. 46. Mediafax, 8 mai 2022 725:03:07. 47. Mediafax, 24
iunie 202 2 / 2 2:06:05. 48. Mediafax, 2 5 iunie 2022/ 2 2:08:42. 49. Mediafax,
25 iunie 2022 / 22:08:47. 50. Pro TV, 23 mai 2023. 51. Mediafax, 22 iulie
2022/20:28:28. 52. Mediafax, 22 iulie 2022 / 22:36:24. 53. Mediafax, 22
iulie 2022 / 27:44:08. 54. Mediafax, 27 iulie 2022 / 22:39:26. 55. Mediafax,
20 august 2022 / 22:52:22. 56. Agerpres, 22.06.20r5. 57. România liberă, r8
martie 2023.
„Rămășițele“ anului 2010
1. Mediafax, 28 ianuarie 2020 / 26:56:29. 2. Mediafax, 5 mai 2020 /

28:50:56. 3. Mediafax, 2 iunie 2020 / 24:23:27. 4. Mediafax, 23 octombrie
2020 / 26:58:29. 5. Mediafax, 22 octombrie 2020/ 24:20:09. 6. Mediafax, 8
decembrie 2020 / 27:23:47. 7. Oradea Press, 30 septembrie 2022. 8. Media
fax, 5 mai 2020/23:57:26. 9. Mediafax, 3 noiembrie 2010/ 25:52:34. 10. Me
diafax, 25 decembrie 2020 / 26:52:27. 11. Mediafax, 2 martie 2020/20:45:27.
26:09:44. 14. Mediafax, 2 5 iunie 2020 / 26:09:44. 15. Mediafax, 4 noiembrie
2020/22:05:40. 16. Mediafax, 22 noiembrie 2020/08:38:36. 17. Mediafax,
22 noiembrie 2020 / 20:30:04. 18. Mediafax, 22 noiembrie 2020 / 27:20:07.
19. Mediafax, 25 noiembrie 2020 / 23:49:06.
„Senzaționalul“ Dan Diaconescu

22:27:32. 3. Mediafax, 25 iunie 2020/ 27:48:47. 4. Mediafax, 25 iulie 2020
/ 20:58:43. 5. Mediafax, 25 octombrie 2020 / 28:26:36.
Paznicii frontierelor
1. Mediafax, 4 februarie 2022 / 22:29:23. 2. Mediafax, 4 februarie 2022 /

22:39:20. 3. Mediafax, 4februarie 2022 / 22:07:42. 4. Mediafax, 4 februarie
2022 / 23:32:27. 5. Mediafax, 8 februarie 2022 / 08:04:28. 6. Mediafax, 20
februarie 2022/ 20:59:30. 7. Mediafax, 9 februarie 2022 / 20:43:08. 8. Me-
678 NOTE: PAZNICII FRONTIERELOR

diafax, 9 februarie 2011 / 14:56:57. 9. Mediafax, 9 februarie 2011 /
15:14:36. IO. Mediafax, 4 februarie 2orr / 21:08:25. 11. Mediafax, 9 februarie
2011/17:39:18. 12. Adevărul.ro, 22 martie 2014. lî. Mediafax, 21 februa
rie 2or r / 20:52:26. 14. Mediafax, 28 februarie 2011 /15:05:36. 15, Mediafax,
24 februarie 2012 /18:31:15. 16. Ziua, 19 martie 2015. 17. Digi 24,8 mar
tie 2017. 18. Digi 24, 29 ianuarie 2014. 19. Mediafax, 24 mai 2012 /
13:55:39. 20. Mediafax, 32 mai 2011 / 23:25:20.
Proteste și imunități
1. Mediafax, 21 ianuarie 2011 /14:21:48. 2. Mediafax, r iulie 2012 /16:09:14.

3. Rador, 24 februarie 2028. 4. Mediafax, 13 martie 2012 /15:43:08. 5. Me
diafax, 26 ianuarie 2orr / 21:04:16. 6. Mediafax, 27 ianuarie 2011 /
22:47:19. 7. Mediafax, 28 ianuarie 2012 / 22:42:08. 8. Mediafax, ri septem
brie 2012 / 16:42:22. 9. Digi 24, 26.03.2029. 10. Digi 24, 22.22.2023. 11.
Mediafax, 4 aprilie 2022 / 25:32:23. 12. Mediafax, 8 martie 2026,22,22. 13.
Mediafax, 22 martie 2022 / 22:22:26. 14. Mediafax, 22 martie 2022 /
22:24:59. 15. Mediafax, 22 martie 2022 / 22:52:00. 16. Mediafax, 29 iulie
2022/ 26:22:48. 17. Mediafax, 26 noiembrie 2026, 26:37. 18. Hotnews.ro, vi
neri 24 martie 2024,0:30. 19. Mediafax, 28 octombrie 2022 / 22:55:06. 20.
Mediafax, 22 noiembrie 2022 / 27:08:43. 21. Mediafax, 30 noiembrie 2022 /
23:22:52.
Partidul de guvernământ în dificultate. Atitudini
1. Mediafax, 20 decembrie 2022 / 22:53:37. 2. Mediafax, 29 august 2022 /

22:22:23. 3. Mediafax, 32 august 2022/22:24:07. 4. Mediafax, 6 octombrie
2022 / 25:55:22. 5. România liberă, 8 iunie 2020. 6. Mediafax, 26 octombrie
2022 / 20:53:28. 7. Alba 24.ro, 20.04.2024. 8. Mediafax, 2 noiembrie 2022 /
22:40:27. 9. Mediafax, ro noiembrie 2022. 10. Revista 22,25-22 noiembrie
2022. 11. Mediafax, 22 noiembrie 2022. 12. Mediafax, 22 noiembrie
2022. 13. Mediafax, 27 noiembrie 2022. 14. Mediafax, 7 iunie 2022.
15. Mediafax, 7 iunie 2022. 16. Mediafax, rr aprilie 2022. 17. Mediafax,
27 aprilie 2022. 18. Mediafax, 20 noiembrie 2022. 19. Mediafax, 22 iulie
2022 / 24:27:49. 20. Mediafax, 2 octombrie 2022 / 26:08:59. 21. Mediafax,
29 noiembrie 2022 / 27:35:40. 22. Mediafax, 28 octombrie 2022 / 22:32:32.
23. Revista 22, 2 noiembrie 2023. 24. Mediafax, 7 decembrie 2022 /
27:47:28. 25. HotNews.ro, 27 martie 2022. 26. Mediafax, 29 martie 2022 /
22:29:25. 27. HotNews, 22 februarie 2023. 28. Mediafax, 28 iunie 2022 /
24:02:20. 29. Mediafax, 22 decembrie 2022/00:25:32. 30. România liberă, 3
ianuarie 2022.
NOTE: PARTIDUL DE GUVERNĂMÂNTÎN DIFICULTATE. ATITUDINI 679

Complicități și dramatism
1. Mediafax, 12 ianuarie 2012 / 17:41:27. 2. Mediafax, 12 ianuarie 2012 /

18:04:49. 3. Mediafax, 28 martie 2012 /16:44:40. 4. Mediafax, 30 mai 2012
/ 16:53:19. 5. România liberă, 22 iunie 2012. 6. România liberă, 22 iunie
2012. 7. Mediafax, 28 iunie 2012 /17:21:09. 8. https://www.mediafax.ro/
social/serban--bradisteanu-condamnatdefinitivlaunancususpenda
re-in-dosaru.l-favorizarii-lui-nastase-23926955. 9. Ziare.com, 2 martie 2015,
12:25.
Suspendarea președintelui și anchetarea referendumului
1. Mediafax, 13 iulie 2012 /15:53:34. 2. Mediafax, 18 iulie 2012 /12:44:20.

3. Mediafax, 20 iulie 2012 /18:10:07. 4. Mediafax, 26 iulie 2012 /14:11:49.
5, Mediafax, 26 iulie 2012 / 24:29:48. 6. Mediafax, 24 august 2022 /
24:32:26. 7. Mediafax, 24 august 2022 / 25:52:27. 8. Mediafax, 24 august
2022/22:23:05. 9. Mediafax, 25 august 2022 / 23:23:37. 10. Mediafax, 26
august 2022 / 22:57:24. 11. Mediafax, 27 august 2022 / 27:44:22. 12. Ro
mânia liberă, 27 august 2022. 13. Mediafax, 6 septembrie 2022 / 24:27:26.
14. Mediafax, 6 septembrie 2022 / 26:45:36. 15. Evenimentul Zilei, 27 august
2022. 16. Mediafax, 2 octombrie 2022/20:23:34. 17. Mediafax, 9 octombrie
2022 / 26:00:40. l&.EvenimentulZilei, 27 martie 2024.
Provizorat
1. România liberă, 22 iunie 2022. 2. https://www.cotidianul.ro/scandal-cu-epo

leti-in-curtea parchetului-inaltei-curti/. 3. Revista 22, nr. 39, 20 septem
brie-2 octombrie 2022. 4. Mediafax, 27 octombrie 2022. 5. Revista 22,6-22
noiembrie 2022. 6. Evenimentul Zilei, 23 noiembrie 2022. 7. România liberă,
3 aprilie 2023. 8. Revista 22, 2-8 aprilie 2023. 9. Adevărul, 8 aprilie 2023.
10. România liberă, 24 mai 2023. 11. România liberă, 20 aprilie 2023. 12. Ro
mânia liberă, 20 mai 2023. 13. Revista 22,24-20 mai 2023. 14. PressOne, 27
mai 2022. 15. HotNews.ro, 5 noiembrie 2022. 16. https://www.hotnews.ro/
știri esențial r4308217-filmul zilei cum-fost-revocati-din csm-judecalo
rii-cristi-danilet-alina ghica.htm. 17. Dilema veche, 5-22 martie 2023.
Activismul magistraților
1. Francis Bacon, Eseuri sau sfaturi politice și morale, Editura Științifică, Bucu
reștijgâg.p. 272. 2. Francis Bacon, op. cit.,p. 272. 3. https://www.mediafax.
680 NOTE: ACTIVISMUL MAGISTRAȚILOR

ro/social/breaking-news-dosarul-privind-oug-13-trimis-de-la-dna-la-parchetul-
general-cu-noi-acuzatii-dna-a-clasat-acuzatia-de-folosire-a-influentei-
16174480. 4. https://www.mediafax.ro/social/ccr-a-sesizat-inspectia-judi-
ciara-privind un-judecator-ce-a-criticat-decizia-de-conflict-dna-gu
vern-16210446. 5. https://www.monitorulsv.ro/Ultima-ora/2017-03-11/
PROTESTE-in-Capitala-Peste-300-de-protestatari-au-plecat-in-mars din Pia
ța Victoriei-catre-Palatul-Parlamentului. 6. https://www.sursazilei.ro/
dosarul-oug-r3-petentul-de-serviciu-al-dna-mihai-politeanu-suparat-si-pe-
procurorii-lui-lazar-si-pe-ccr/. https://www.criticnati0nal.ro/2017/02/
este-stirea-bomba-a-momentului-laura-codruta-kovesi-demascata-de-denun-
tatorul-din-dosarul-ordonantei.html. 7. https://www.mediafax.ro/social/
kovesi-noi-inregistrari-dupa-decizia-ccr-mi-as-fi dorit-sa-iesim-cu-un-dosar-
cu ministru-sa presam-i64839ro. 8. https://r0mania.eur0palibera.0rg/a/
deciziile-ccr-drumul-libert0/oC40/o830/oC80/o9Bii-corup0/oC8°/o9Bie/297i782 5.
html. 9. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/instantasupre-
ma-sesizeaza-cjue-inlegatura-cu-decizia-ccr-privind-completurilede-
cinci-judecatori-it29752. 10. http://stiri.tvr.ro/protest-al-judecatorilor—
i-procurorilor-in-capitala - i-in- ara-fa -a de-modificarile legilor-justi iei
-i-codurilor-penale_82 5936.html#view, https://www.mediafax.ro/social/
a-doua-zi-de-proteste fata-de-modificarile-legilor-justitiei-judecatorii-si-pro-
curorii-ies-pe-treptele-institutiilor-16877876, https://www.mediafax.ro/social/
in-jur-de-500-de-judecatori-si procurori-au-protestat-in-fata-curtii-de-apel bu
curesti-fata-de-modificarile-la-legile-justitiei-cab-se-delimiteaza-de acest-pro-
test-r6873686. 11. https://www.cotidianul.ro/raportul-care dezvăluie abu-
zurile-din dosarele-cu magistrati-definitiv/. 12. https://www.g4media.ro/
curtea-de-apel-pitesti-a-decis-ca-existenta-sectiei-speciale pentru-magis-
trati-nu-este-justificata ca-urmare-a-deciziei-curtii-de justitie-a-ue-sentin
ta-este-definitiva.html. 15. https://www.g4media.ro/comisia-europea
na-a declansat-procedura-de-infringement-impotriva-germaniei du-
pa-ce-curtea-constitutionala-federala a-respins-aplicarea-unei-hota-
rari-cjue-in-germania.htm], 14. https://adevarul.ro/international/europa/
comisaruleuropean-justitie-avertisment-precedent-deciziile-curtilor-con-
Stitutionale-putea-distruge-ue-i_6odciaff5i63ec42 7i9ac263/index.html.
15. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25r9o996-sectia-speciala-ca-
re-psd-nu-vrea-desfiinteze-doar-5-rechizitorii-peste-24-58-milioane-lei-chel-
tuiti-cei-trei-ani-existenta-cati-bani-dus-chirii-pentru-locuinte-serviciu-diurne .
htm. 16. https://stirileprotv.ro/stiri/social/0ug-7-zeci-de-magistrati au-pro-
testat-pe-treptele-palatului-de-justitie-din-capit, https://www.europafm.
ro/cluj-napoca-protest-al-magistratilor-fata-de-oug-care-modifica legi
le-justiției/, https://www.vice.com/ro/article/8xyvba/magistrati-din-roma-
nia-despre modificările legilor-justitiei. 17. https://ziare.com/articole/
NOTE: ACTIVISMUL MAGISTRAȚILOR 681

judecatori+ploiesti+protest. 18. Mediafax, 18 ianuarie 2009 / 17:26:18.
19. Mediafax, 4 mai 2009 / 17:40:08. 20. Mediafax, 10 septembrie 2009 /
12:36:11. 21. Revista 22,1-7 septembrie 2009. 22. Evenimentul Zilei, 4 decern
brie 2010.
Curtea în vremea pandemiei
1. https://per0l.ro/care-sunt-cele-2 5 de-oug-uri-adoptate-de-guvernul-orban
intr-o-singura-zi premierul-am-adoptat-ordonante-de-urgenta-ca-sa-sal
vam-prostiile-si-incompetenta-voastra/. 2. https://www.zf.ro/eveniment/
premierul-ludovic-orban-in-urma-deciziei-ccr-ca-un-fir-rosu-de-cati-
va-ani-curtea-constitutionala-a-romaniei afecteaza-atributiile-constitutiona
le-ale-presedintelui 18883663. 3. https://www.mediafax.ro/social/laura-co
druta-kovesi prima reacție dupa-decizia-cedo nu abandonati sper ca a
ceasta decizie-sa-dea-curaj-magistratilor romani 19115375. 4. https://
www.stiridiaspora.ro/ana-birchall dupa-decizia-ccr privind amenzi-
le-pur-si-simplu-iresponsabilitate-si-indemn-la-nesupunere civica_442640.
html. 5. https://www.mediafax.ro/politic/catalin predoiu-despre-deci-
zia-ccr privind amenzi-contine-numeroase-fracturi logice-19118748. 6. http://
www.unjr.ro/2020/05/11/amr unjr-ajado-si-apr-condamna atacurile-la-adre
sa-curtii-constitutionale-prin care-se-submineaza-statul-de-drept-si-demo-
cratia-in-romania/. 7. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-245oo474-o-
pinie-concurenta-simineitanasescu-carevorbeste-desprelarga-manifesta-
re discretionaritatii-ccr-starneste nemulțumirea lui-valer dorneanu.htm.
8. https://www.zf.ro/politica/premierul-ludovic-orban-recomandarea mea-ca
tre-cetateni-e-sa-nu-tina-19389885. 9. https://www.businessmagazin.ro/
actualitate/tataru-urmare-a-deciziei-ccr-avem-cu-550-de-pacienti-mai pu
tini 19398393. 10. http://stiri.tvr.ro/orban-înaintea -edin ei-de guvern
doua saptamani cu vid legislativ- efecte-negative-asupra-raspandirii-virusu-
lui_86626o.html#view. 11. https://universul.net/wp-content/uploads/
2020/07/Aviz-MJ-lege-carantina-izolare.pdf.
Serviciile de informații
1. https://romania.europalibera.org/a/cnsas-mugur-isarescu-a-turnat-la-se-
curitate-doua-persoane-care-se-plangeau-de-nivelul-de-trai/3o69oi68.html.
2. http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/r23456789/65261/1/BCUCLUJ_FP_
PIV2093_1991_003_0500.pdf. 3. http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
i23456789/66279/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i993_005_0890.pdf,http://dspace.
bcucluj.r0/bitstream/123456789/66281/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_
682 NOTE: SERVICIILE DE INFORMAȚII

1993_005_0892.pdf. 4. http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/ 123456789/
711 64/i/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_I996_oo8_i 838.pdf. 5. http://dspace.bcu-
cluj.r0/bitstream/123456789/71360/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_1997_009_1961.
pdf. 6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Costin_Georgescu, http://dspace.
bcucluj.ro/bitstream/12 3 4567 89/713 83/1/BCUCLUJFP PIV2093_i997_
009_1984.pdf. 7. http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/71515/1/
BCUCLUJ_FP_PIV2093_1997_009_2T21.pdf. 8. http://dspace.bcucluj.ro/
bitstream/r 23456789/7152i/r/BCUCLUJ_FP_PIV2093_i997_009_2i 27.
pdf. 9. http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/ 123456789/72293/r/BCU-
CLUJ_FP_PIV2093_2000_012_2921.pdf. 10. http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/i23456789/7245i/r/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_ 200r_013_3092.pdf. II.
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/ 72559/i/BCUCLUJ_FP_
PIV2093_2001_013_3204.pdf. 12. http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/r 2 34567 89/7896o/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_200 2_oi4_340i.
pdf. 13. http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/79028/1/BCUCLUJ_
FP_PIV2093_2002_014_3570.pdf. 14. http://dspace.bcucluj.ro/bit-
stream/i2 3456789/79042/i/BCUCLUJ_FP_PIV2093_2002_oi4_3 584.pdf.
15. http://dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/85782/1/BCUCLUJ_FP_
PIV2093 2003 015_3746.pdf. 16. http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/
123456789/85785/r/BCUCLUJ_FP_PIV2O93_2OO3_or 5_3749.pdf. 17. http://
dspace.bcucluj.r0/bitstream/123456789/85836/1/BCUCLUJ_FP_PlV2093_
2003015_3800.pdf. 18. Mediafax, 2 5 august 2004. 19. http://arhiva.sri.ro/
comunicat.html. 20. Dan Tăpălagă în dialog cu Daniel Morar, Prețul adevă
rului: Un procuror în luptă cu sistemul, Humanitas, București, 2012, pp. 79-80.
21. Dan Tăpălagă în dialog cu Daniel Morar, op. cit., p. 89. 22. Mediafax, 5 mai
2010/14:16:40. 23. https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/i994/raport°/o20
activiate%20i994.pdf. 24. https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/1995/
raport%2oactivitate°/o2oi995.pdf. 25. https://www.sri.ro/assets/files/ra-
poarte/i996/raport°/o2oactivitate°/o20i996.pdf. 26. https://www.sri.ro/as
sets/files/rapoarte/i998/raport°/o2oactivitate°/o20i998.pdf. 27. https://
www.sri.ro/assets/files/rapoarte/i999/raport°/o2oactivitate°/o20i999.pdf .
28. https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2005/raport°/o2oactivitate°/o20
2005.pd.f 29. https://www.sri.ro/assets/fiIes/rapoarte/2007/Raport°/o2oac
tivitate_SRI_2007.pdf. 30. https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2oo8/
Raport%2oactivitate_SRI_2oo8.pdf. 31. https://www.sri.ro/assets/files/ra-
poarte/2009/Raport°/o2oactivitate_SRI_2009.pdf . 32. https://www.sri.ro/as-
sets/files/rapoarte/20to/Raport_SRI_2oro.pdf. 33. https://www.sri.ro/assets/
files/rapoarte/2or i/Raport°/o2ode°/o2oactivitate_SRl_2oir.pdf. 34. https://
www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2013/Raport_SRI_2013.pdf. 35. https://
www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2o14/Raport_SRI_2o14.pdf. 36. https://www.
mediafax.ro/social/peste-26-ooo-de-mandate-de-siguranta-nationala-au-fost-emi-
se-de-instanta suprema in ultimii-noua-ani-17251026. 37. https://www.sri.ro/
NOTE: SERVICIILE DE INFORMAȚII 683

articole/mandate-de-securitate-nationala-2004-2016, https://www.agerpres.ro/
justi tie/20 r 8/05/31/s ri 28 784 numărul total de mandate-de-securitate natio-
nala-solicitate-in perioada-2004-2016-1 19080. 38. https://rn.luju.ro/de-as
ta-nu-se-vrea-control-laiccj-inalta-curtea-emis-peste-3-ioo-de-manda-
te de-interceptare si-supraveghere pe-siguranta-nationala-in-ultimii trei
ani apogeul-s-a-produs in 2019-cand-sefia-instantei-supreme-a-fost impar-
tita-de-cristina-tarcea-si-corina. 59. https://www.mediafax.ro/social/
peste-26-ooo-de-mandate-de-siguranta naționala au-fost-emise -de-instan-
ta-suprema-in-ultimii-noua-ani-17251026. 40. https://www.luju.ro/fabri
ca-demandate-uluitor-de-la-inceputulanuluiinstanta-suprema-a-res-
pins-o-singura-cerere de emitere a mandatelor-de-interceptare-si-supraveg-
here-pe siguranta-nationala-in-schimb-in-perioada-ianuarie-august-2020-in-
alta curte-a-emis-519-mandate-in baza. 41. https://www.mediafax.ro/social/
doua-judecatoare-csm-vor-ca-nicoleta-tint-sa-ceara-control-la-iccj-pe-manda-
te-de-interceptare-a-magistratilor 18694343, https://www.mediafax.ro/justitie/
judecătorii csm au respins-sesizarea-inspectiei judiciare-pentru-a-verifi
ca-emiterea-mandatelor-de-siguranta-nationala-r 9165362. 42. https://sri.
ro/rapoarte-de-activitate. 43. https://www.mediafax.ro/justitie/exclusiv-ha-
os-lacurteasuprema-de-justitie-pe-mandatele-de-securitate-nationa-
ladin-romania-din-202 1-2051262 3. 44. https://www.gandul.ro/stiri/
prima reacție a sri-dupa decizia ccr privind interceptările 15102996.
45. https://www.gandul.ro/stiri/decizie-exploziva a-ccr-interceptarile-facu
te de sri-la-cererea-procurorilor-neconstitutionale-ce-se intampla-cu-probe
le-din-dosare-i 5077226. 46. https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-2o867445-
nu bine-sri-devenit-organ-cercetare-penala-speciala.htm 47. Andreea Pora
în Revista 22, nr. io, 8-14 martie 2016. 48. https://www.gandul.ro/stiri/ma-
covei-decizia-ccr-privind-interceptarile nu-este-clara-pe-tema-retroactivita-
tii-va-crea-haos-15105401. 49. https://www.gandul.ro/stiri/decizia-luata
de-ministerul-justitiei-dupa-ce-ccr-a-decis-ca-interceptarile-sri-la-cererea-pro-
curorilor sunt-neconstitutionale nu ne permitem-un-hiatus-15087434.
50. https://revista22.ro/actualitate-interna/raluca-prun-spune-c-este-
imun-la-criticile-politicienilor penali-video. 51. Dilema Veche, nr. 633 din
7-13 aprilie 2016. 52. https://romania.europalibera.org/a/ultima-deci-
zie-a-ccr-0/oC3°/oAEngroap0/oC40/o83-definitiv-dosarele-cu-probe-ob 0/oC80/o-
gBinute-cu ajutorul-sri urmeaz°/oC4°/o83-un-tsunami-de achit°/oC4°/o83ri/
30422779.html. 55. https://sri.ro/rapoarte de activitate. 54. https://www.
luju.ro/fabrica-de-mandate-uluitor-de-la-inceputul-anului-instanta-supre-
ma-a-respins-o-singura-cerere-de-emitere-a-mandatelor-de-interceptare-si-su-
praveghere-pe-siguranta-nationala-in-schimb-in-perioada-ianuarie au-
gust-2020 inalta-curte-a-emis-519-mandate-in-baza. 55. https://www.
mediafax.ro/justitie/exclusiv-haos-la curtea-suprema-de-justitie pe-manda-
tele-de-securitate-nationala-din-romania-din-2021-20512623.
684 NOTE: SERVICIILE DE INFORMAȚII

Instalarea fricii
1. Revista 22, nr. 50, 17-23 decembrie 2013. 2. Adevărul, 4 iunie 2015.
î. Revista 22, nr. 8 (1301), 24 februarie-2 martie 2015. 4. Idem. 5. http://
www.pna.ro/obiect2.jsp?id=377. 6. http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=
430. 7. http://www.hotnews.ro/stirbesential-i 8069390-maior-kovesi-deci
zia-neconstitutionalitate cazul-legii-big brother-poate crea probleme-investi-
garea-coruptiei.htm. 8. https://www.sri.ro/assets/files/discursuriinterviuri/
Interviu_tvri.pdf. 9. http://www.hotnews.ro/stiri esential-18146379-sri de-
ciziile-ccr-legea-bigbrother-Iegea-cartelelor-prepay-produs-vid-legislativ-con
secintele-sunt-deja-resimitite-imposibilitatea-institutiilor-statului-gestio
na riscuri amenintari-iminente-adresa-se.htm. 10. http://arhiva.sri.ro/
interviu acordat-de directorul -sri-referitor la noile-evolutii-ale-situati
ei-de-securitate.html, https://ziare.com/stiri/sri/exclusiv-vor-mai-fi-atentate
in-europa-aufost-dejucate-atentate-in-romania-interviu-cu-george-ma-
ior-i 342619,https://ziare.com/stiri/sri/exclusiv-seful-sri-despre-legi-
le-big-brother-puterea-serviciilor-si-ofiteri-acoperiti-sunt-o-arma-exceptio
nala interviu ii r 342701, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/
directorul-sri-legile-big-brother-necesare-346502, http://arhiva.sri.ro/so-
rin-sava-purtatorul de-cuvant-al-sri-referitor-la-legea-securitatii-cibernetice.
html, https://www.antena3.r0/actualitate/atacurile-cibernetice-si-eventua-
lele-atacuri-teroriste-planuite-pe-teritoriul-romaniei pot-fi-280200.html,
https://www.hotnews.ro/stiri-esential19132779-sri-cere-legea-securitatii-ci-
bernetice-contextul creșterii fara precedent amenintarilor-electronice.htm,
http://arhiva.sri.ro/cu-privire la-dezbaterea-publica-pe-marginea-prevederi-
lor-legii-securitatii-cibernetice-sri-face-urmatoarele-precizari.html, http://
arhiva.sri.ro/dumitru dumbrava-sri-din-r2-i4-milioane-de-cartelele-pre
pay-in-romania-3-sunt-folosite-in-scopuri-infractionale.html. 11. https://
dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/rochiile-capsatoare
le-si-embargoul. 12. http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=58i3, https://
www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=58r6,https://www.digi24.ro/stiri/actua
litate/justitie/toni-grebla-suspectat-de-sprijin-pentru-exporturi-ilegale-in-
rusia-un-general-in-rezerva-si-un-om-de afaceri au-fost audiati la-
dna-350129. 13. https://www.dcnews.ro/augustin-zegreandeclara-
ii-dupa-ce-toni grebla-a-fost-pus-de-dna-sub-urmarire-penala 46542c.
html. 14. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/reconfir
mat-la-sri-george maior-critica deciziile ccr pe tema legilor big bro-
ther-si-apara-spionii-din presa-35r329. 15. http://www.hotnews.ro/
stiri-opinii-19204043-cum-vor-serviciile mai-multa putere.htm. 16. https://
www.mediafax.ro/social/toni-grebla-retinut-in-dosarul-in-care-este-acuzat
de-fapte-de-coruptie-avocat grebla-a-fost retinut-pentru ca-ar-fi-incercat-sa-
vanda-50-de-capre-care-nu-erau-ale-lui-13960894. 17. https://www.
NOTE: INSTALAREA FRICII 685

g4media.ro/breaking-toni-grebla-a-fost-achitat-definitiv-de-inalta-curte.
html. 18. Adevărul, ni. 7.343, joi, 4 iunie 2015. 19. Idem. 20. https://ziare.
com/tudorel-toader/ministrul-justitiei/toti-ochii-pe-tudorel-toader-astazi-pre-
zinta-un-raport-misterios-privind-conducerea-dna-T502 763. 21 .https://
www.hotnews.ro/stiri-esential 22 5 56 706-ultima-pre-edintele-klaus-iohan-
nis-semnat-decretul-revocare-Iaurei-codru-kovesi-din-func procuror-dna.htm.

Daniel Morar - Putea Să Fie Altcumva-Humanitas (2022)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniel Morar - Putea Să Fie Altcumva-Humanitas (2022)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Redactor: Alina Dincă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Comenzi online: www.libhumanitas.ro

I nceputul. Depărtarea de comunism și tensiunile interetnice............... 7

Redactor: Alina Dincă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Comenzi Online: www.libhumanitas.ro

I nceputul. Depărtarea de comunism și tensiunile interetnice............... 7

In martie 1990, o imagine surprinsă în centrul municipiului

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 7

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 9

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 11

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 13

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 15

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 17

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 19

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 21

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 23

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 25

1 eIala presa vremii despre adevărata Bătălie de la Hădăreni. Romă

ÎNCEPUTUL. DEPĂRTAREA DE COMUNISM Șl TENSIUNILE INTERETNICE 27

în toamna anului 1992, când am revenit în Cluj, orașul studenției

PROCURORÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 33

PROCUROR ÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 35

PROCUROR ÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 37

PROCUROR ÎN ORAȘUL LUI FUÑAR 39

l.a acel moment, justiția penală era peștele sanitar al societății

Pentru a avea o imagine a acelui flux monetar, mi se pare rele­

șefii parchetelor evitau să facă acest lucru pentru a nu lăsa nici

Intr-un alt plan, e de spus că, la începutul anilor ’90, raporturile

în perioada comunistă deținerea de valută de către persoanele

pii.ilizată. Nimeni însă din personalul spitalului, respectiv asis-

' azuisticacea mai urâtă a carierei mele am avut-o tot la parchetul

I ol uși, îl plăceam și țineam la el.

I u.imna lui 1994 m a prins la Parchetul de pe lângă Tribunalul

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 65

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 67

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 69

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 71

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 73

povestea Rațiu în presa vremii1. își amintea de vremurile când

11 v«, Acuzația pe care am formulat e împotriva acestuia a vizat în

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 75

a spus Rațiu5. Ziarul a conchis: „Discret, lucrătorii de la toate sta­

INVESTITORI, DELAPIDATORI, EVAZIONIȘTI Șl CONTRABANDIȘTI 71

Ne întoarcem puțin în timp, fără să bulversăm prea tare cronolo­

Am redat integral articolul din presa străină pentru că este extrem

N11.1111 fost implicat în ancheta judiciară desfășurată în cazul Ca

în aprilie 1996, parchetele clujene erau prinse într-un scandal

Cazuistica acelor ani se diversifica continuu și așa se face că am l

„REPATRIAȚII“, „ALCOOI.IȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 97

„REPATRIAȚII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 99

„REPATRIAȚII“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 101

102 DANIEL MORAR

„REPATRIAT!!“, „ALCOOLIȘTII“ Șl „PETROLIȘTII“ 103

104 DANIEL MORAR

„REPATRIAȚII", „ALCOO LI ȘTI I “ Șl „PETROLIȘTII“ 105

106 DANIEL MORAR

ii 11 < a 11 va luni, a fost și consilier județean în Prahova. După 8 ani,

11 p I i i at apoi că nu am făcut abuzuri ca judecător constituțional,

। .pus Virgil Guran.7

„REPATRIAȚII“, „ALCOOLI ȘTI 1“ Șl „PETROLIȘTII“ 107

Pentru a avea o imagine a acelui flux monetar, mi se pare rele

a spus Rațiu5. Ziarul a conchis: „Discret, lucrătorii de la toate sta

Ne întoarcem puțin în timp, fără să bulversăm prea tare cronolo

în 1996, am început să cercetez afaceri derulate în jurul și în le

i i.unenii politici se poziționau și ei și se întrebau, public, dacă pro

|r ,i< uzau puternicii BDF în presă, în materiale cu titluri gen: „Ci

Nu mai eram la Parchetul Tribunalului Cluj, ajunsesem la Par