THE COMPASS OF PLEASURE

David}. Linden
Copyright© 2011, David Linden
All rights reserved.

BUSOLAPLACERII: DE CE NE PLACJOCURILE, MANCAREA

NESANATOASA, ALCOOLUL, ORGASMUL $1 MARIJUANA
DAVID J. LINDEN
David J. Linden
Copyright© 2014, 2015 EdituraALL

Descrierea CIP a Bibliotedi Nafionale a Rom.\niei

LINDEN, DAVID J
Busola placerii: de ce ne plac jocurile, m.\ncarea nesanatoasa,
alcoolul, orgasmul fi marijuana / David J. Linden;
V BUSOLA
PLACERII
trad.: LoredanaMaria Oprea. - Bucure$ti: EdituraALL, 2014
ISBN 978-606-587-067-3

I. Oprea, Loredana Maria (trad.)

17
616.8
DE CE NE PLAC
Toate drepturile rezervate Editurii ALL. JOCURILE, MANCAREA NESANATOASA,
Nido parte din acest volum nu poate fi copiata
fara permisiunea scrisa a Editurii ALL.
ALCOOLUL, ORGASMUL $I MARIJUANA
Drepturile de distributie in strainatate apartin editurii.

All rights reserved. The distribution of this book outside

Romania, without the written permission of ALL,
is strictly prohibited.
Copyright© 2014, 2015 by ALL.
Traducere din limba engleza ~i note de
Editura ALL: Loredana Maria Oprea
Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512 - Bucure$ti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021402 26 10
Distributie: 021 402 26 30;
021402 26 33
Comenzi: comenzi@all.ro
www.all.ro

Redactare: Alina Bogdan

Tehnoredactare: Liviu Stoica
Corectura: Anca Tach
Design coperta: Alexandru Novae
All
 Placerea nu vine niciodata singura la om i
ci de la divinitate este imprumutata cu camata grea.
John Dryden, Oedippus

Phil era deja le$inat pe undeva, bucurandu-se de mo$tenirea

lasata de tatal sau. M-am trezit dorindu-mi sa am $i eu pe cineva
drag care sa moara $i sa-mi lase mo$tenire barbituricele lui, dar nu
m-am putut gandi la cineva care sa ma fi iubit intr-atat de mult.
Unchiul meu deja i le promisese pe-ale lui po$tarifei.
Donald Jay Pollock, Bactine
T

Prolog

Bangkok, 1989. Ploile dupa-amiezilor au luat sfar~it, lasand in

urma aerul curatat de smog ~i permitand binecunoscutului parfum
thailandez de frangipani, cu u~or iz de canalizare, sa pluteasca pe
deasupra strazilor stralucitoare. Este o dupa-amiaza tarzie. Fae un
semn cu mana catre un tuk-tuk, motocideta-taxi pe 3 roti, ~i ma urc
la bord. Tanarul ~ofer se intoarce spre mine cu un zambet vioi ~i i~i
incepe obi~nuitul interogatoriu pentru calatorii de sex masculin.
Deci ... vrei o fata?
- Nu.
- inteleg. Face o pauza lunga, tinand sprancenele u~or ridi-
cate. Vrei un baiat !
- A,nu.
0 pauza ~i mai lunga. Sunetul motorului se aude bolborosind
lene~.
Vrei un travestit?
Nu.
Am \igari ieftine ... Johnnie Walker ...
Nu, multumesc.
Cu o voce scazuta:
Vrei ganja 1 ?
Nu.
Cocaina?
Nu.
Ya baa (tablete de metamfetamina)?

1
Canabis (in sanscrita, in original). (N. tr.)

9
 BUSOLA PLACERII
- Nu.
In $Oapta:
- Heroina?
- Nu.
Cu vocea revenita la normal:
- Te pot duce la batai de coco~i. Poti paria !
- Nu, multumesc.
Apoi doar putin iritat.
- Deci, farang ', ce vrei?
- Prik noo, raspund eu. Ardeii aceia mici $i iuti numiti ,,rahat
de ~oarece". Vreau o cina buna, condimentata. Deloe surprinza-
tor, $Oferul meu este dezamagit. Pe masura ce gonim catre restau-
rant, ~e str~zi pline de baltoace, ma intreb: in afara diferitelor gra-
de de 1legahtate, ce au aceste oferte in comun? Ce este, mai exact
nnvi~?
c./l
Noi, oamenii, avem o relatie complicata cu placerea. Petrecem
enorm de mult timp $i consumam extrem de multe resurse in ca-
utarea ei. Placerea este factorul motivational central al vietilor
noastre. E~te esentiala pentru supravietuirea noastra $i pentru a
ne transm1te genele urmatoarei generatii. La fel ca in cazul celor-
lalte lucruri importante, vrem sa o reglementam. In toate cultu-
rile l~mii ~asi~ idei §i reguli bine definite ale placerii, care s-au
mentmut m diverse forme §i variatH.
Pliicerea trebuie ciiutatii cu moderatie
Pliicerea trebuie sii fie cdjtigatii. · .
Pliicerea trebuie sii fie dobdnditii in mod natural.
Pliicerea este treciitoare.
Negarea pliicerii poate oferi cr9tere spiritualii.
1 deram satisfacatoare lucrurile precum mancarea, apa ~i sexul pen-
~uvant folosit pentru a desemna persoanele non-asiatice (in thailandeza in ori-
gmal). (N. tr.) '
10
PROLOG
Sistemele noastre legale, religiile, sistemele educa\ionale sunt
profund preocupate de reglementarea placerii. Am creat reguli $i
obiceiuri bine definite in jurul sexului, drogurilor, mancarii, ako-
olului ~i chiar al jocurilor de noroc. inchisorile sunt pline de oa-
meni care au incalcat regulile pe care le-am impus placerii sau ca-
re profita incurajandu-i pe altH sa faca la fel.
Placerea nu este intotdeauna tabu. De fapt, anumitor forme
ale placerii le este acordat un statut special. Multe dintre cele mai
importante ritualuri ale noastre, care implica rugaciunea, muzica,
meditatia produc, de asemenea, un fel de platere transcendenta
$i au devenit profund inradacinate in practica culturala umana.
c_/"')
s
' Se pot construi explica\ii pentru placerea umana $i reglemen-
tarile acesteia utilizand metodele antropologiei culturale sau
ale istoriei sociale, acestea fiind evident incercari valide ~i utile.
Desigur, ideile ~i practicile care implica placerea umana sunt pro-
fund influen\ate de cultura. Totu~i, ceea ce caut eu aid este un alt
tip de in\elegere, mai pu\in nuan\ata, dar poate fundamentala: o
explicafie biologica transculturala. In aceasta carte, sper sa va con-
ving ca majoritatea experientelor din viata noastra, pe care le con-
sideram transcendente - fie vicii ilicite, fie ritualuri sanctionate
social $i practici sodale la fel de diverse precum exercitiul fizic, ru-
gaciunea meditativa sau chiar actele de caritate -, activeaza un cir-
cuit de placere al creierului, definit anatomic ~i biochimic. Mersul
la cumparaturi, orgasmul, cocaina, meditatia, exerci\iul, opiumul,
invatarea, mincarurile bogate in calorii, vodca, jocurile de noroc,
rugacinnea, marijuana, dansatul pana la epuizare ~i jocurile pe cal-
culator: toate converg catre un mic grup de zone interconectate ale
creierului numite .,circuitul de placere al prozencefalului medial".
Aceasta mica masa de neuroni este locul uncle se resimte placerea
umana. Placerea este esenµala pentru invatare; trebuie sa consi-
tru a putea supravie\ui ~i pentru a ne transmite materialul genetic
generaµei urmatoare. Acest circuit de placere intrinseca poate fi de
11

BUSOLA PLACER!!
asemenea cooptat prin activatori artificiali precum cocaina, nico-
tina, heroina sau alcoolul. Astfel, suntem predispu$i din na$tere sa
capturam un freamat de placere din diverse experiente care varia-
za de la cocaina la canabis, de la meditatie la masturbare, de la vi-
nul de Bordeaux la carnea de vita.
Ce parte a corpului omenesc i$i doresc eel mai mult societatile
sa o supuna normelor? Ce zona anatomica este indeaproape regle-
mentata de legi, interdictii religioase $i moravuri sociale? Gura?
Corzile vocale? Tractul reproductiv al femeii? Anusul? Niciuna
dintre cele de mai sus. Desigur, este vorba despre circuitul de
placere al prozencefalului median. Ca sodetate $i ca indivizi, ne
incapatanam sa dobandim placerea $i sa detinem controlul asu-
pra ei, iar ace~ti neuroni din adancul creierului nostru, sunt cen-
trul acestei lupte.
Tot ace$ti neuroni acopera ~i un alt camp de lupta. Partea intu-
necata a placerii este dependenta. A devenit din ce in ce mai dar
faptul ca dependenta este asodata cu schimbari de lunga durata
ale functiilor electrice, morfologice $i biochimice ale neuronilor ~i
ale conexiunilor sinaptice din cadrul drcuitului de placere al pro-
zencefalului median. Se pare ca ac~ste schimbari stau la baza mul-
tora dintre aspectele terifiante ale dependentei, inclusiv toleranta
(nevoia de doze din ce in ce mai mari in consumul de droguri),
pofta, sevrajul ~i recidiva. Incitant e faptul ca aceste schimbari per-
sistente par sa fie aproape identice cu experienta $i schimbarile
cauzate de invatare in circuitul neural, care sunt utilizate in alte
regiuni cerebrale pentru a stoca amintiri. in acest fel, memoria,
placerea $i dependenta sunt interrelationate. Analiza bazei mole-
culare a schimbarilor persistente in circuitul de placere al creieru-
lui este foarte promitatoare pentru dezvoltarea medicamentelor ~i
a altor terapii ce pot ajuta oamenii sa se elibereze de diferite tipuri
de dependente, fie droguri, mancare, sex sau alte comportamente
compulsive precum jocurile de noroc.
Totu$i, schimbarile cauzate de experienta in circuitele de pla-
cere ale creierului nu sunt implicate doar in dependenta. Circuitele
12
PROLOG
noastre de placere nu sunt activate doar de recompense ca man-
carea, apa ~i sexul (sau scurtcircuitate de droguri). Mai d~g~aba~
combinatia dintre invatarea asociativa ~i placere a creat mc1 ma1
mult, nici mai putin decat un miracol cognitiv: putem fi mo~ivati
de placere in atingerea unor teluri complet arbitrare - telun care
pot sau nu sa aiba o valoare evolutionista adaptiva. ~a ne ga~~i~
la reality-show-uri ~i la jocul de curling. Pentru n01, oamenn .($1
probabil $i pentru alte primate ~i cetacee), simple idei p~t act1v~
circuitul de placere. Acest lucru face ca existenta noastra umana
sa fie incredibil de complicata. ·
c/l
Cand la inceputul anilor 1990 studiam ca bursier postdocto-
ral la Institutul Roche de Biologie Moleculara, am avut norocul
sa stau alaturi de Sid Udenfriend, un pionier in biochimia creie-
rului $i un adevarat mensch 1 • Zicala lui preferata, de obicei spusa
intr-un bar, era: Jntotdeauna e bine sa cuno$ti putina chimie."
Sunt intru totul de acord. Se poate scrie o carte despre circuitele
placerii in creier care sa nu vorbeasca despre molecule ~i care sa
fie mult prea simplista, dar acest lucru ar insemna sa tratan:1 s~-
perficial unele dintre cele mai interesante ~i impo~ta~te c~estm~1;
a$adar nu veti gasi acest lucru aici. Daca ve\i porm alatun de mme
in calatorie ~i veti incerca doar putin sa invatati cateva elemente de
baza din domeniul neuro~tiintei (sau dad ati invatat deja aceste
lucruri), eu ma voi stradui sa va ofer o explorare dinamica $i pla-
cuta a bazei celulare $i moleculare a placerii umane, a experientei
transcendente ~i a dependentei.
i o persoana integra ~i onorabila (in germana, in original). (N. tr.)
 Capitolul unu
ACTIVAREA BUTONULUI
DE PLACERE

Montreal, 1953. Din fericire, Peter Milner ~i James Olds nu

aveau o direc\ie bine definita cu electrozii lor. Cand erau bursieri
postdoctorali la Universitatea McGill, sub directiunea celebrului
psiholog Donald Hebb, Olds ~i Milner conduceau experimente
care presupuneau implantarea de electrozi in creierul ~obolanilor.
Implantul chirurgical se efectua sub anestezie, iar electrozii, doi la
numar, a~eza\i la o jumatate de milimetru unul fa\a de celalalt, erau
apoi fixati in craniu. Dupa cateva zile de recuperare postoperato-
rie, ~obolanii erau in perfecta stare. Laun capat al electrozilor erau
ata~ate fire lungi, flexibile, iar la celalalt capat un stimulator elec-
tric, care permite activarea acelor regiuni specifice ale creierului
in care erau implantate varfurile electrozilor. intr-o zi de toamna,
Olds ~i Milner testau un ~obolan la care 1ncercasera sa finteasca o
structura numita sistemul reticular mezencefalic, situata pe linia
mediana a encefalului, in punctul uncle baza encefalului se ingus-
teaza pentru a forma trunchiul cerebral. Un alt laborator demon-
strase anterior di aceasta regiune controleaza ciclurile de somn ~i
de veghe. Dar in aceasta operafie, electrozii au luat-o razna ~i au
ajuns sa se sprijine tot pe linia mediana, dar intr-o pozitie oarecum
mai inaintata a creierului, o regiune numita sept.
~obolanul a fost pus intr-o cutie mare dreptunghiulara, avand
col\urile denumite A, B, C ~i D ~i a fost la.sat s-o exploreze liber.
Dar, de cate ori mergea in coltul A, Olds apasa un buton, livran-
du-i un scurt ~i moderat ~oc electric prin electrozii implanta\i.

15
 BuSOLA PLACER!! AcTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE

Spre deosebire de restul corpului, tesutului cerebral ii lipsesc re- candle era sete). ~obolanii masculi care se autostimulau ignorau
ceptorii pentru detectarea durerii, a$adar $OCurile nu produc ni- 0 femela in calduri §i traversau in mod repetat podeaua prevazuta
cio durere in craniu. Dupa cateva zgaltaituri, $Obolanul a conti- cu Oretea electrica furnizoare de $Ocuri la picioare pentru a ajunge
nuat sa revina in coltul A $i, in final, a adormit intr-un loc diferit. la parghie. Femelele i$i abandonau nou-nascutii, puii care trebuia
in ziua urmatoare, insa, $Obolanul parea $i mai interesat de coltul alaptati, pentru a apasa incontinuu parghia. Unii $obolani se auto-
A. Olds $i Milner erau entuziasmati: credeau di au descoperit o stimulau de 2 000 de ori pe ora, timp de 24 de ore, exduzand toa-
regiune a creierului care, in raspuns la stimul, cauza o curiozi- te celelalte activitati. Ace$tia trebuia deconectati de la aparat pen-
tate generala. Cu toate acestea, experimentele ulterioare asupra tru a preveni moartea prin infometare. Apasarea parghiei devenise
aceluia$i $Obolan au dovedit ca nu era vorba despre asta. Pana in centrul lumii lor. (Figura 1.1).
acel moment, $Obolanul capatase obiceiul de a se intoarce frecvent Urmatoarea etapa a fost pentru a varia sistematic amplasarea
in coltul A pentru a fi stimulat. Cercetatorii au incercat atunci sa-1 varfurilor electrozilor, intocmindu-se astfel harta circuitelor re-
indeparteze pe $OhoIan de coltul A prin administrarea unui $0C ori compensatorii ale creierului. Aceste experimente au dezvaluit ca
de cate ori facea un pas catre coltul B. Planul avea sa functioneze stimularea suprafetei externe ( $i superioare) a creierului, neocorte-
in S minute, $Obolanul s-a mutat in coltul B. Investigatiile supli- xul, unde are loc de obicei procesarea senzoriala $i motorie, nu
mentare au dezvaluit ca $obolanul poate fi directionat catre ori-
care dintre colturile ~utiei cu ajutorul $OCurilor bine temporizate
asupra creierului - $Ocuri scurte pentru a-1 ghida pe $Obolan catre
locul-tinta, $i unele sustinute odata ajuns acolo.
Cu multi ani in urma, psihologul B. F. Skinner concepuse ca-
mera conditionarii operante sau ,,cutia Skinner", in care o parghie
apasata de un animal declan$a fie un stimul rasplatitor, precum pri-
mirea de hrana sau apa, fie un stimul punitiv, precum un $0C dure-
ros la picior. ~obolanii din cutia lui Skinner 1nvatau rapid sa apese
parghia pentru a primi mancare drept recompensa $i sa evite apa-
sarea parghiei care livra $Ocuri dureroase la picior. Curand, Olds ~i
Milner au modificat camera in a~a fel incat o presa cu parghie livra
o stimulare directa a creierului prin intermediul implanturilor de
electrozi. Rezultatul a fost, poate, eel mai dramatic experiment din
istoria neuro$tiintei behavioriste: $Obolanii apasau de peste 7 000 Figura 1.1. Autostirnularea circuitului placerii la un $Obolan. Cand $Obolanul ap~~~ parghia:
de ori pe ora pentru a-§i stimula creierul. Nu-§i stimulau deloc un provoaca o scurta stirnulare electrica care trece prin cablu $i activeaza electroz11 1rnplantat1
,,centru al curiozitatii"; era vorba de un centru al placerii, un circu- adanc Tn creierul acestuia, ,n diverse PQrtiuni ale circuitului de placere din prozencefalul
median. Acest aranjarnent poate fi rnodificat Tn cateva rnoduri. Spre exernplu, partea
it de recompense a carui activare era mult mai puternica decat ori-
electronica poate fi configurata Tn a$a fel Tncat $Obolanul sa fie nevoit sa apese de rnai
care alt stimul natural. 0 serie de experimente au dezvaluit faptul rnulte ori parghia pentru a obtine o singura stirnulare. In plus, poate fi irnplantat un ac gol
ca §Obolanii preferau stimularea circuitului placerii in detrimentul pe dinauntru odata cu electrozii stirnulatori pentru a injecta droguri direct ,n circuitul de
mancarii (chiar §i atunci candle era foame) $i al apei (chiar §i atunci placere. llustratie de Joan M. K. Tycko.

16 17
 BusOLA PLACERII
producea nicio recompensa, dar ~obolanil continuau sa apese par-
ghia incercandu-~i norocul. Cu toate astea, in adancul creierului,
nu se afla numai un singur loc discret, implicit de recompensa, ci,
mai degraba, un grup de structuri interconectate, toate localizate
aproape de baza creierului ~i distribuite de-a lungul liniei media-
ne care cuprindeau circuitul de recompensa. Acest grup includea
o varietate de locap.i cu denumiri precum aria tegmentala ventra-
la, nucleul accumbens, prozencefalul ~i septul, precum ~i portiuni
ale talamusului ~i ale hipotalamusului. Aceste zone nu ofereau toa-
te acela~i nivel de satisfactie. Stimularea in unele parti ale acestui
,,circuit de placere al prozencefalului median" putea sustine rate de
autostimulare de 7 000 de apasari ale parghiei pe ora, in timp ce al-
tele obtineau cu greu 200 de apasari pe ora.
in zilele noastre e greu sane imaginam ca lucrurile ar putea sta
altfel, dar in anul 1953, notiunea ca mecanismele motivationale
sau de placere/recompensa pot fi localizate in anumite regiuni ale
creieru]ui era foarte controversata. Teoria dominanta, care a avut
o mare influenta timp de multi ani, era ca excitarea creierului e in-
totdeauna punitiva ~i ca invatarea ~i dezvoltarea comportamentu-
lui poate fi explicata doar prin evitarea pedepsei. Aceasta teorie se
numea ,,ipoteza reducerii impulsurilor". in caracterizarea facuta de
Olds acestei teorii, ,,durerea alimenteaza efortul ~i invatarea baza-
ta pe reducerea durerii ofera direcfia". Nu era nevoie de nicio re-
compensa sau placere: acest model era doar o politica a biciului.
Experimentele inovatoare ale lui Olds ~i Milner au demo lat mode-
lul punitiv in favoarea unei perspective mai comprehensive, hedo-
nistice, conform direia ,,comportamentul este atras inainte de pla-
cere ~i impins inainte de durere"[l].
~tiu la ce va ganditi: cum ar fi pentru un om ca circuitul de re-
compensa al prozencefalului sa fie stimulat de un electrod? Oare
produce o placere extraordinara, care poate sa fie mai buna de-
cat mancarea, sexul sau somnul sau chiar decat reluarile serialului
Seinfeld? $tim raspunsul. Totu§i, vestea proasta este ca provine, in
parte, din ni$te experimente profund imorale.
18
AcTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE
Dr. Robert Galbraith Heath a fost fondatorul ~i pre~edintele
Departamentului de Psihiatrie ~i Neurologie de ~a Univers"it:t~a
Tulane din New Orleans, Louisiana. A profesat dm 1949 pana m
1980 $i, in acest timp, preocuparea centrala a muncii sale a con-
stat in stimularea creierului pacientilor internati la psihiatrie, ade-
sea afro-americani, prin folosirea electrozilor implantati chirurgi-
cal. Principalul sau scop era laudabil: utilizarea stimulilor cerebrali
pentru a alina simptomele afectiunilor psihiatrice majore, ca depre-
sia ~i schizofrenia. Cu toate astea, fara a primi consimtamantul di~
partea pacientilor sai, in plan experimental, 'deciziile puteau on-
e.ind sa scape de sub control.
Poate eel mai evident exemplu a fost raportat intr-o lucrare inti-
tulata ,,Stimularea septului pentru initierea_ comportamentului he-
terosexual la un barbat homosexual" publicata in Jurnalul de tera-
pie comportamentalli ~i psihiatrie experimentala in 1972. ~deea "di~
spatele experimentului era ca stimularea in zona septu~u~ ar starn~
placere ~i daca acest lucru ar fi combinat cu reprezentan ale unm
comportament heterosexual ar putea ,,provoca un comportament
heterosexual la un barbat vadit homosexual". $i astfel, pacientul
B-19, un tanar homosexual de 24 de ani, de inteligenta medie, ca-
re suferea de depresie ~i tendinte obsesiv-compulsive, a ajuns in sa-
la de operap.e. I-au fost implantati electrozi in 9 loc~ri di~erite, i~
regiuni adanci ale creierului, $i a fost nev~ie de 3 lum ~~ z1le dupa
operatie pentru a permite vindecar:a (Figura _1.2). Imµal,_ au fost
stimulati top. cei 9 electrozi, pe rand. Insa numai electrodul 1mplan-
tat in sept a produs senzaµi de placere. Candi s-a permis acces~l la
stimulator, tanarul a inceput sa apese rapid butonul ca un cop1l de
8 ani jucand Donkey Kong.
"In timpul acestor sesiuni, B-19 s-a autostimulat pana in punctul
in care, atat din perspectiva comportamentala, cat ~i introspectiva,
simtea O euforie ~i o exaltare aproape cople~itoare ~i a trebuit sa fie de-
conectat in duda protestelor sale viguroase." ( Moan ~i Heath, 1972)
Deci, ca sa nu mai despic firul in patru, pacientul lui Heath a
raspuns la fel ca $Obolanii lui Olds ~i ai lui Milner. Daca i-ar fi fost
19
 BUSOLA PLACERII
oferita §ansa, el §i-ar fi stimulat circuitul de placere pana la exclu-
derea oricarui alt lucru. in cazul in care credeti ca numai barbatii
(noi - creaturile cu nevoi primare) ar raspunde in acest fel, exista
un alt caz, efectuat de un alt grup, in care unei femei is-a implantat
un electrod in talamus, o structura adiacenta in profunzimea cre-
ierului, pentru a-i controla durerea cronica. Aceasta tehnica este
eficienta in cazul unor pacienti a caror durere severa devine dificil
de controlat cu tratament medicamentos. insa, in acest caz, stimu-
larea s-a raspandit la structurile apropiate talamusului, producand
un sentiment intens de placere sexuala.
,,Adesea, pacienta se autostimula toata ziua, neglijandu-~i igie-
na personala ~i angajamentele familiale. I se dezvoltase o ulceratie
cronica la varful degetului pe care il folosea sa ajusteze impulsul de
Figura 1.2. Un pacient al doctorului Heath cu electrozi implantati cronic, dintre care unul
activa prozencefalul median, traversand septul, o parte esentiala a circuitului placerii.
Extrasa din Controlul operator al comportamentului (Capitolul 2, ,,Depth Recording and
Stimulation Studies in Patients" de Robert G. Heath, p. 24), 1971, editata de Arthur Winter.
Utilizata aici cu permisiunea editorului, Charles C. Thomas, Ltd.
20
ACTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE
amplitudine ~i umbla frecvent la aparat in efortul de a cre~te ampli-
tudinea stimularii. Uneori, i~i implora familia sa-i limiteze accesul la
stimulator ~i de fiecare data, dupa o pauza scurta, il cerea inapoi." [ 2]
in mod clar, ~i la §Obolani ~i la oameni, nu este vorba numai de
o chestiune masculina; oricine poate deveni dependent de buto-
nul de stimulare a placerii in creier.
Sa ne intoarcem la pacientul B-19: inainte de a incepe stimu-
larea sa cerabrala, i-a fost aratat un ,,film de lungmetraj infati§and
raporturi sexuale ~i activitati asociate dintre un barbat ~i o feme-
ie". Deloe surprinzator, acesta a ramas indiferent din punct de ve-
dere sexual la acest film ~i chiar s-a infuriat putin ca a fost obligat
sa-1 vada. Totu~i, in urma autostimularii circuitului de placere, a ac-
ceptat rara ezitare sa revada lungmetrajul ,,~i in timpul vizionarii s-a
excitat, a avut erectie ~i s-a masturbat pana la orgasm". Toate astea
in atmosfera categoric lipsita de sexualitate a laboratorului. Deci,
acum ca pacientul incepuse sa manifeste tendinte heterosexuale,
ce trebuia sa faca experimentatorii? Va putea el vreodata sa aiba o
relatie sexuala cu o femeie? in urma unei analize atente a tuturor
optiunilor, ~i preocupati in primul rand de sanatatea pacientului,
doctorii Moan ~i Heath au luat o decizie medicala ~tiintifica radi-
cala: dupa ce au primit aprobarea de la procurorul general al sta-
tului Louisiana, au angajat o prostituata sa vina in laboratorul din
Tulane care sa incerce sa-1 seduca pe barbat. Realmente. Nici daca
a~ vrea, n-a~ putea inventa lucrurile astea. Deci, ce a urmat? Femeia
a avut succes; au intreµnut raporturi sexuale. Concluzia paragrafu-
lui lung ~i excesiv de descriptiv cu privire la intalnirea lor sexuala
de 2 ore spune a~a: ,,Atunci, in ciuda mediului ~i a obstacolului re-
prezentat de firele de electrozi [bietul B-19 a fost legat la un aparat
electroencefalograf tot timpul], a reu~it sa ejaculeze [in vaginul ei]."
A devenit pacientul B-19 cu adevarat heterosexual? Dupa ex-
ternarea, timp de diteva luni, a avut o relatie sexuala cu o femeie
maritata, spre 1ncantarea doctorilor Moan ~i Heath care au consi-
derat acest experiment destul de incurajator. Activitatea sa homo-
sexuala a fost redusa in aceasta perioada, dar nus-a oprit complet:
21
 AcTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE
BusoLA PLACERII

ale neuronilor din ATV sunt amplasate putin mai departe intr-o
1nca ii mai placea sa faca sex cu barbati pentru bani. Nu sunt dispo-
regiune numita nudeul accumbens. Cand aceasta supratensiune
nibile informatii de supraveghere pe termen lung. Din sectiunea
electrica in mi~care ajunge la terminafiile axonale, provoaca eli-
de Discutii a raportului lor ~tiintific reiese faptul ca Moan $i Heath
berarea neurotransmi\atorului dopamina. Dopamina este stocata
sunt entuziasmati de perspectivele acestei terapii: ,,De interes cen-
in termina\iile axonale in ni~te bule imbracate in membrana nu-
tral in cazul pacientului B-19 a fost eficienta stimularii placute a
mite vezicule. Cand in terminaVa axonala intra o supratensiune,
unui comportament nou §i mai adaptabil din punct de vedere se-
aceasta ini\iaza o serie complexa de evenimente electrice ~i chi-
xual." in timp ce este evident ca pacientul B-19 a gasit stimularea
mice care au ca rezultat fuziunea dintre membrana veziculara $i
creierului ca fiind o placere intensa, chiar ~i pentru acea perioada
membrana presinaptica, provocand astfel eliberarea continutului
nu sunt convins ca a devenit cu adevarat heterosexual. Mai tre-
vezicular, indusiv a neuronilor de dopamina; in spatiul ingust ~i
buie specificat ca raportul este de la un singur individ, nu de la o
plin de lichid care inconjoara terminatia axonala. Moleculele de
populatie (cu un grup controlat).
dopamina se impra~tie apoi $i se ata~eaza unor receptori de dopa-
Acest studiu este atat de respingator din punct de vedere mo-
mina situati in neuronii lor tinta, lansand astfel o serie de semnale
ral, la atat de multe niveluri, incat e greu de acceptat - profunda
chimice inauntrul acestora din urma (Figura 1.4).
aroganta de corectare a orientarii sexuale a cuiva, riscul medical al
Neuronil din ATV trimit de asemenea axoni eliberatori de do-
unei nejustificate operaµi pe creier, violarea grosolana a intimitatii
pamina in alte regiuni ale creierului, indusiv amigdalei ~i cortexului
§i demnitatii umane [ 3]. Din fericire, terapia de conversie homose-
xuala prin operaµe pe creier $i stimularea centrului placerii nu au
fost niciodata la moda. Privind retrospectiv, vom descoperi ca ceea
ce ne-a ramas din acest studiu $i alte cateva este aprecierea puterii
enorme a stimularii electrice directe a circuitului placerii in creier
de a influenta comportamentul uman, eel putin pe termen scurt.

c:./1

Sane oprim un moment pentru a privi cu atentie cateva deta-

lii importante ale circuitului placerii. De~i n-a~ vrea sa va impova-
rez cu informatii din neuroanatomie, doar apeland la unele dintre
ele voi reu~i sa explic maniera in care resimtim placerea. Voi folo-
si $Obolanul ca exemplu, deoarece anatomia circuitului placerii la
~obolani este foarte similara cu a noastra (Figura 1.3). Cand ne-
uronii din regiunea numita aria tegmentala ventrala (ATV) sunt
activi, scurte impulsuri electrice (numite ,,supratensiuni") gonesc
din corpul celulei lor (localizat in ATV propriu-zisa) de-a lun-
gul unor fibre lungi, subtiri ~i purtatoare de informatii, numite
axoni. La unul dintre capetele lor, axonii au structuri specializa-
te numite terminatii axonale. Unele dintre terminaµile axonale
Figura 1.3. Circuitul placerii 1n creierul unui $Obolan. Aceasta vedere indica o sectiune
prin mijlocul creierului de $Obolan, orientata 1n a$a fel 1ncat nasul este in stanga $i coada
1n dreapta. Axa centrala a circuitului de placere este reprezentata de neuronii purtatori
de dopamina din aria tegmentala ventrala (AW) $i axonii lor, desenati cu alb, care se
proiecteaza pana la nucleu! accumbens. Ace$ti neuroni din ATV T$i trimit de asemenea
axonii eliberatori de dopamina la cortexul prefrontal, striatumul dorsal, la amigdala $i
hipocamp. Neuronii din VTA primesc un impuls excitator de la cortexul pretrontal, desenat
cu negru, $i impulsuri inhibitoare de la nucleul accumbens, desenat cu gri. llustratie de
Joan M. K. Tycko.

23
22
 BUSOLA PLACER!!
AcTIVAREA BUTONULUI DE PLACERF:

cingulat anterior, care sunt centrii emotionali, striatumului dorsal

implicat in cateva forme de invatare comportamentala, hipocam~
p~lui - implicat in memoria faptelor $i evenimentelor $i cortexu-
lu~ prefrontal, o regiune care controleaza judecata $i planificarea
($1 care este in mod special extinsa la oameni prin comparatie cu
alte mamifere). Pe langa trimiterea semnalelor, neuronii din ATV
primesc $i informatii electrochimice de la alte regiuni cerebrale. in
m_od particular, neuronii din ATV, purtatori de dopamina, primesc
stimuli puternici de la un grup de axoni, numit fasciculul medial
prozencefalic, care se intind de la cortexul prefrontal $i alte zone
( trecand prin sept $i prin talamus) catre ATV: Axonii acestui fasci-
cul elibereaza glutamat (un neurotransmitator excitator) in ATV:
Acest lucru provoaca neuronii din ATV sa elibereze supratensiuni
~are se propaga prin axonii lor $i apoi elibereaza dopamina catre
fapt, locatia electrodului care a produs placerea cea mai intensa ( de-
terminata prin frecventa $i durata de apasare a parghiei pe care ar
efectua-o ~obolanii) a fost aceea care aactivat eficient neuronii cu
dopamina din ATV. in acela~i fel, pacientul B-19 al lui Moan ~i al
lui Heath $i ind o mana de oameni care au mai primit placere prin
stimularea directa a creierului, toti aveau plasati electrozi care pro-
duceau excitarea neuronilor cu dopamina din ATV [ 5].
Cateva dovezi indica faptul di receptionarea placerii prin acti-
varea directa cu electrozi a circuitului de placere din creier depin-
de exact de eliberarea dopaminei in regiunile~tinta ale neuronilor
din ATV: Dopamina este eliberata in aceste zone ~i se impra~tie
de-a lungul unei deschizaturi inguste dintre neuroni, plina de flu-
id numita fanta sinaptica, inainte de a se uni cu receptorii de pe
' A

celulele-tinta pentru a-$i exercita efectul. (Figura 1.4 ). In urma

tmtele lor. Neuronii cu dopamina din ATV primesc semnale $i de
eliberarii, dopamina nu se pierde, ci o mare parte din ea este lua-
la neuroni din nudeul accumbens. Totu$i, ace$ti axoni din nudeul
ta inapoi in terminatiile axonale prin actiunea unei proteine nu-
accumbens utilizeaza neurotransmitatorul inhibitor GABA (acid
mita transportatorul de dopamina. Dopamina recidata este apoi
gamma-aminobutiric) $i astfel activitatea lor va inabu$i neuronii
inmagazinata in vezicule pentru a fi eliberata din nou, mai tarziu.
din ATV, impiedicand eliberarea dopaminei [4]. Neuronii din nu-
Aceasta inseamna ca drogurile care blocheaza transportatorii de
c~eul accumbens, pe langa faptul ca primesc axoni cu dopamina
dopamina vor spori ~i vor extinde actiunea naturala a dopaminei
dm ATV, mai primesc $i fibre excitatoare cu glutamat direct de la
asupra receptorilor de dopamina ai neuronilor-tinta, producand
cortexul prefrontal, de la amigdala $i hipocamp.
un semnal mai intens $i de o durata mai lunga.
Deci, ce semnificatie are aceasta diagrama a circuitului cere- Doze moderate de droguri care blocheaza transportatorii de
bral pentru sentimentul de placere? Iata care este observatia centra- dopamina, precum amfetamina ~i cocaina, sporesc numarul de apa-
la: experientele care provoaca neuronii purtatori de dopamina din
sari ale parghiei care stimuleaza fasciculul medial al prozencefalu-
ATV sa fie activi $i sa elibereze astfel dopamina in tintele Ior (nu-
lui. Acest lucru functioneaza eel mai bine daca puterea circuitului
deul accumbens, cortexul prefrontal, striatumul dorsal ~i amigdala)
electric stimulator este putin redusa, astfel incat sa nu produca de-
vor fi percepute ca fiind placute, iar semnalele senzoriale $i actiunile
ja o placere maxima. lnvers, fie drogurile care blocheaza recepto-
~are au precedat ~i s-au suprapus cu acele experiente placute vor fi
rii de dopamina ( care sunt denumiti antagonici ai receptorilor de
tmute minte $i asociate cu sentimente pozitive. Cand Olds $i Milner
dopamina sau neuroleptice), fie distrugerea operatorie a celulelor
au implantat electrozi pentru a activa in mod direct circuitul de pla-
de dopamina din ATV, vor determina ~obolanul angajat in apasa-
cere al ~obolanilor, ace~ti electrozi au fost amplasati in pozitii ca-
rea viguroasa a parghiei pentru stimularea placerii sa se opreasca.
re au stimulat eficient fasciculul medial prozencefalic, axonii care
Cu alte cuvinte, ii strica toata bucuria.
excita neuronii cu dopamina din ATV, producand indirect elibera-
Unele droguri psihoactive functioneaza, eel pu\in partial, prin
rea de dopamina in regiunile-tinta din ATV ~i placerea intensa. De
fortarea circuitului de placere - ele sporesc in mod artificial efectele
24
25
 BusoLA PLACERJI
ACTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE

e_liberarii dopaminei din neuronii ATV (vom intra in detalii refe-

ntoare la acest lucru in capitolul urmato ) A . mica injecµe cu drog. La fel ca ~obolanii lui Olds §i Milner, cu im-
daca Ii s-ar oferi ocazia c.: b OI ·· ·
v r • semenea oamendor
' planturi de electrozi in circuitul placerii, §i la fel ca oamenii cu im-
• V 'l'o anu §1-ar autoadministra anumite dro-
,
planturi de electrozi, cu acces nelimitat la stimularea circuitului
~n. D~ca ~om co~ect~ un ~obolan la o cutie Skinner in care re-
cerebral al placerii, §obolanilor carora li se permite autoadminis-
a cu pargh1e furmzeaza cocaina sau amfetaminav (fi . t p
fi d' A • ) em ravenos trarea de cocaina ~i amfetamina vor ignora mancarea, apa, sexul,
e t~ect m cr~1er ' a~esta va apasa parghia in mod repetat. Va fac:
igiena personala, chiar ~i puiii in favoarea drogului. In aceasta ma-
acest ucru ch1ar daca trebuie sa depuna eforturi mari chiar daca
niera, ace~ti ,,~obolani dependenµ" sunt o reflexie inspa.imantator
sunt necesare 100 de apasari ale parghiei pentru a liv;a o singura
de exacta a vietilor ruinate ale dependentilor de droguri.

Axonul neuronului
transmitator Am discutat despre ceea ce se intampla atunci cand circuitul
de placere care utilizeaza dopamina este activat in mod artificial
prin electrozi sau anumite droguri psihoactive: apare o senzatie
de placere intensa care, in unele cazuri, poate deveni fundaµa unei
dependente profunde §i autodistrugatoare. Dar ce se intampla in
Terminatia axonala a celalalt caz, cand neuronii cu dopamina din circuitul placerii sunt
neuronului transmitiitor
deteriorati sau distru~i, reducand astfel cantitatea de dopamina
Transportatorul
de doparnina in eliberata §i intensitatea reostatului placerii?
stare norrnala
de funqionare
Boala Parkinson este o boala neurologica, ce afecteaza in mod
deosebit oamenii trecuti de SO de ani §i este mai des intalnita la
fanta sinaptici barbati decat la femei. Cele mai izbitoare simptome se identifica
in controlul mi~carii: tremur ( al mainilor, picioarelor, maxilarului
~i fetei), rigiditate, incetineala ~i probleme cu echilibrul ~i coordo-
Dendrita
neuronului
narea. Boala Parkinson este o boala cronica ~i progresiva ~i, de obi-
receptor cei, debuteaza cu un u~or tremur. De multe ori insa implica o forma
mai grava, ce are ca rezultat dificultati ale functHlor de baz1 ca mer-
sul, vorbitul ~i acpunile fizice implicate in procesul de alimentare
(inghiµtul §i mestecatul). Cauza fundamentala a bolii Parkinson es-
te necunoscuta. Doar la o mica parte dintre cazuri se mo~tene§te in
familie. In timp ce cauza fundamentala a bolii Parkinson ramane un
mister, cauza aproximativa este bine descrisa: rezulta din pierderea
celulelor din creier care contin dopamina, in special din doua regi-
uni, in substanta neagra ~i ATV, o parte esenµala a circuitului place-
rii. In prezent, nu exista remediu pentru boala Parkinson, dar exis-
ta o serie de terapii care trateaza simptomele. Aceste terapii sunt
26
27
 BUSOLA PLACFRII
menite sa creasca actiunea dopaminei pentru a compensa pierde-
rea neuronilor cu dopamina. Prima terapie consta in administra-
rea unui drog numit levodopa, un precursor chimic al dopaminei.
Atunci cand levodopa este receptata in neuronii cu dopamina care
au supravietuit, aceasta ii provoaca sa produca mai multa dopami-
na ~i apoi sa sporeasca eliberarea ei. Evident, acest lucru depinde
de numarul neuronilor cu dopamina rama~i; daca ace$tia au murit
cu totii, atunci terapia cu levodopa va e~ua. A doua terapie consta
intr-o clasa de droguri numite agoni$ti ai receptorilor de dopami-
na. Aceste droguri se unesc cu receptorii de dopamina ~i ii activea-
za, mimand astfel aqiunile dopaminei [ 6]. Levodopa $i agoni~tii
receptorilor de dopamina sunt adesea administrate impreuna ~i, in
multe cazuri, pot vindeca semnificativ tremurul ~i alte probleme de
mi$care, asigurand ani de zile de reducere a simptomelor. Din paca-
te, pe masura ce boala Parkinson avanseaza, tot mai multi neuroni
cu dopamina mor $i, prin urmare, medicamentele trebuie adminis-
trat~ in doze din ce in ce mai mari pentru a controla simptomele.
In 1817, James Parkinson, in descrierea originala a ,,paralizi-
ei agitante", care a ajuns sa-i poarte numele, scria despre O simpla
tulburare de mi$care cu ,,simturile $i intelectul nelezate". Totu$i,
acest lucru ulterior s-a dovedit fals $i, dupa cate se pare, rezulta
din faptul surprinzator ca Parkinson a examinat in cabinetul sau
un singur pacient cu paralizie agitanta; celelalte cinci cazuri care
au format baza eseului sau erau numai observate $i uneori inter-
vievate in plimbarile lui prin Londra [7]. Inca din 1913, devenise
clar pentru unii neurologi ca boala Parkinson implica de asemenea
simptome cognitive $i de dispozitie $i ca aceste simptome prece-
?au adesea instalarea tremurului sau a altor probleme de mi$care.
In medie, pacientii cu Parkinson tind sa fie introvertiti, rigizi, sto-
ici, calmi la manie $i in general dezinteresati sa caute experiente
noi. Consuma alcool, tutun §i alte droguri psihoactive intr-o rata
mai mica decat populatia generala. Personalitatile $i actiunile lor
sunt la poluri opuse fata de dependentii de droguri obi§nuiti, ca-
re sunt mai degraba impulsivi, firi iuti care sunt mereu in cautare
de ceva nou. Pacientii cu Parkinson sunt antidependenti. Astfel,
28
ACTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE
a fost chiar neobi~nuit atunci cand au inceput sa apara rapoarte
despre cazuri care indicau o incidenta neobi~nuit de mare a jocu-
lui de noroc patologic printre ace~tia.
In ianuarie 2001, un barbat de 64 de ani a venit la o clinica de
tratament pentru dependentii de jocuri de noroc, din nordul Italiei.
Acesta pierduse echivalentul a 5.000 de dolari jucand la aparate de
jocuri electronice de-a lungul a 3 ani, acest lucru racandu-1 sa de-
vina instrainat de sotia sa ~i sa se mute cu batrana sa mama. Fusese
diagnosticat cu boala Parkinson cu 12 ani inainte ~i urma o terapie
de inlocuire a dopaminei ce consta intr-o combinatie de levodopa
$i agoni~ti ai receptorilor de dopamina. Psihiatrii de la clinica au
intreprins o terapie cognitiv-comportamentala ( care este deseori
eficienta pentru jucatorii de noroc patologici) ~ii-au prescris an-
tidepresive (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, ISRS).
Acestea au fost ineficiente $i, curand, pacientul a renuntat la pro-
gram ~i $i-a reluat jocul de noroc compulsiv. Cand 1n septembrie
2002 s-a intors la clinica, psihiatrii au avut in schimb o intuitie: i-au
cerut fiicei pacientului sa monitorizeze pe furi$ doza de droguri pe
care o lua tatal ei. Ce au descoperit a fost ca, actionand de unul sin-
gur, acesta i~i crescuse semnificativ doza prescrisa de levodopa ~i de
~gonici ai receptorilor de dopamina. Cand a fost confruntat, acesta
a recunoscut ca a marit doza $i a dedarat ca ii placea starea eufori-
ca pe care o producea. Ii placeau $i jocurile de noroc, dar era ingri-
jorat ca o sa-~i piarda toti banii. Cand dozele de droguri au fost re-
cluse la nivelul prescris, in cateva zile a incetat sa mai joace. Acesta
este doar un caz tipic, folosit pentru a ilustra o problema generala.
In ultimii ani s-au inregistrat o multime de rapoarte despre cazuri
similare in literatura medicala [ 8].
Analiza acestor rapoarte a dezvaluit un lucru interesant. Printre
pacientii tratati numai cu levodopa, incidenta jocului de noroc
compulsiv era foarte scazuta (de aproape 1% din populatia gene-
rala). Totu$i, printre pacientH cu Parkinson tratati cu agoni$ti ai
receptorilor de dopamina, s-a inregistrat o incidenta enorma de
8% a jocului de noroc patologic. $i asta nu e tot. Jocul de noroc era
doar cea mai intalnita manifestare a unei game variate de dereglari
29
 AcTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE
BusoLA PLACERII

ale controlului impulsurilor. Un numar mic, dar semnificativ din- bacterii ~i sunt foarte buni in urmarirea semnalelor de miros pen-
tre pacienti au inceput sa manance compulsiv, sa faca cumparaturi tru a gasi gramezile in care sunt adunate. Totu~i, can~ u~ gr_up d~
8 neuroni esentiali care contin dopamina sunt neutrahzat1, v1erm11
(sau sa fore din magazine) ~i sa faca sex - comportamente cat se
raman aproape indiferenti la sursa lor preferata de mancare ( chiar
poate de atipice pentru suferindul de Parkinson. In aproape toa-
daca pot inca detecta mirosurile). Antropomorfizand, viermilor
te cazurile, dereglarea controlului impulsurilor a inceput la putina
nu li se mai pare atat de distractiv sa manance bacterii. Acest fapt
vreme dupa marirea dozei de agoni~ti ai receptorilor de dopamina
arata ca unele aspecte ale biochimiei placerii par sa fi fost conser-
~i i se putea pune capat prin scaderea dozei.
vate de-a lungul a sute de milioane de ani de evolutie. $i la vier-
Cea mai buna explicape pentru aceste descoperiri este ca, la
mii rotunzi moderni ca C. elegans (care urmeaza un plan anato-
boala Parkinson netratata, scaderea cronica a nivelurile de dopa-
mina are ca efect deconectarea circuitului de placere/ recompensa mic stravechi) ~i la oameni, neuronii ce coniin dopamina ocupa o
~i o lipsa de inclinatie catre experiente inedite ( asociata cu un rise
pozitie centrala in circuitul placerii. Faptul ca aceste stru~tu:i s-au
scazut de dependenta). In schimb, la unii pacienti cu Parkinson pastrat de-a lungul evolutiei, la viermi ~i la oameni, expnma rolul
tratati cu doze mari de agoni~ti ai receptorilor de dopamina, ni- central al placerii in dezvoltarea comportamentului.
La oameni, ~obolani ~i alte mamifere, circuitul de recom-
velul de actiune a dopaminei in circuitul de placere ~i structuri-
pensa este mult mai complex. Este intretesut cu centri cerebrali
le asociate este ridicat, conectand astfel functia circuitului de pla-
cere. Acest lucru confera o vulnerabilitate sporita la dereglari de implica\i in luarea deciziilor, planificare, emotii ~i stocarea me-
moriei. Atunci cand consideram ca o experienta este placuta, se
controlare a impulsurilor ~i la dependenta.
pun in mi~care cateva procese cu diferite traiectorii temporale:
c./'l a) ne place experienta ( aceasta este senzatia imediata de placere),
b) asociem semnalele senzoriale (vaz, auz, miros etc.) ~i semna-
Pana acum, am discutat despre cum circuitul de placere poa-
lele interne (gandurile proprii ~i sentimentele din acea clipa) cu
te fi activat in mod artificial: fortat de droguri sau atacat de im-
experienta, iar aceste asocieri ne permit sa prevedem cum ar trebui
plantul de electrozi. Am observat ~i cazul opus, in care functia
sane comportam pentru a obtine din nou placerea ~i c) atribuim o
circuitului de placere ( ~i a structurilor asociate) este atenuata in
valoare experientei placute (de la putin placuta pana la foarte pla-
boala Parkinson. De~i aceste relatari sunt edificatoare ~i stabilesc
cuta), astfel incat in viitor sa putem alege dintre cateva experiente
existenta unui circuit al placerii, ele nu releva modul tn care cir-
placute ~i sa hotaram cat efort suntem dispu~i sa depunem ~i cat
cuitul placerii funcponeaza tn mod natural, la un om sanatos, in
sa riscam pentru a o obtine (vechea mea prietena, Sharon, spu-
absenta manipularilor artificiale. Desigur, circuitele placerii din
nea: ,,Nu am intMnit niciodata un barbat care sa ma excite la fel
creier nu s-au dezvoltat numai pentru a fi activate de electrozi ~i
droguri. Trebuie sa resimp.m comportamentele de baza ca manca- de mult ca un cartofla cuptor cu smantana").
tul, bautul ~i tmperecherea ca fiind placute (rasplatitoare) pentru a c./1
putea supravietui ~i procrea. Acest considerent nu este valabil nu-
Societatea reglementeaza indeaproape activitatile placute, in
mai pentru oameni. lntr-adevar, trasee cerebrale rudimentare ale
timp ce viciul este atribuit apetitului lipsit de masura pentru man-
placerii apar destul de devreme tn istoria evolutionista. Chiar ~i
care, sex, droguri sau jocuri de noroc. Scanarea creierului a racut
viermele rotund care traie~te in pamant, C. elegans, care are 1 mili-
posibila observarea activarii circuitului de placere i_n creier I_a oa:
metru lungime ~i numai 302 neuroni in intreg corpul, are un circu-
meni. Nu in mod surprinzator, acest circuit este act1vat de stimuli
it de placere elementar. Ace~ti viermi se hranesc in mod special cu
31
30
 BusOLA PL\CERII
,;:k~o§i": orgasm: du.lciuri ~i mancaruri grase, recompense bane$ti
~1 cateva drogun ps1hoactive. Ceea ce este surprinzator este ca
multe comportamente pe care le consideram virtuoase au efecte
sim~l~re. Exercitiul fizic voluntar, anumite forme de meditatie sau
rugacmne, faptul ca primim validarea sociala sau actele de carita-
te, toate pot activa circuitul de placere al omului. Exista O unitate
neurala a virtutii $i viciului - placerea este busola noastra, indife-
rent de calea pe care o alegem.
A~a cum~ vo~ descoperi, dovezile unui model neurobiologic
g:neral ~I plac~ru sunt convingatoare $i se consolideaza pe masu-
ra ce se mtreprmd mai multe cercetari. Cum ar trebui deci sane
ga? d'Im 1a pIacerile, atat virtuti, cat $i Vicii, care ne anima
A ' 'viata?
Mancarea aceea delicioasa, sentimentul binecuvantat de comu-
~iune din timpul rugaciunii, noaptea aceea grozava de sex, eufo-
n_~ de la exercitiile fizice de samba.ta dimineata, betia cu priete-
nu, .toat~ ~~ reduc la activitatea circuitului prozencefalic medial $i
a ~hberam dopaminei? Ei bine, da $i nu. Da, in sensul ca pare sa
ex1ste un reostat neural de recompensa, care implica circuitul do-
paminei in prozencefal, angrenat de aproape tot ceea ce conside-
~am placut [ 9]. Nu, in sensul ca activitatea circuitului de placere
1zolat este o placere neinsufletita lipsita de culoare $i profunzime.
Ceea ce face placerea atat de captivanta este faptul ca, prin inter-
conexiunea circuitului de placere cu alte regiuni ale creierului 0
1mpo do b'Im cu amintiri, cu asocieri, emotii $i insemnatate socia-
A '
l~, cu_ imagini, sunete $i mirosuri. Un model de placere la nivel de
c1rcmt ne arata ceea ce este necesar, nu $i suficient. Transcendenta
$i textura rasar din reteaua de senzatii ~i emotii asociate pe care le
angreneaza circuitul placerii. Acum, sarcina noastra va fide a ex-
plora modul in care se deruleaza toate acestea inauntrul creierului.
Capitolul doi
DIN NOU DROGAT
Drogurile psihoactive specifice poporului meu sunt transcen-
dente $i sublime, in timp ce ale tale sunt josnice, vulgare ~i imorale.
Drogurile mele imi confera intelepciune $i cultiva creativitatea ~i
intelegerea spirituala. Ale tale de-abia sunt ni$te carje fragile, care
dezvaluie lipsa de tarie de caracter ~i de vointa. Te transforma in-
tr-o creatura lene~a ~i respingatoare. Te fac sa te porti ca o bestie.
c:./1
Toate culturile utilizeaza droguri care influenteaza activitatea
cerebrala. Acestea variaza de la stimulatori u~ori, precum cafeina,
pana la droguri puternic euforice, precum morfina. Unele au un
rise ridicat de dependenta, altele nu. Unele altereaza perceptia, al-
tele dispozitia, iar altele le afecteaza pe amandoua. Folosite in ex-
ces pot duce la deces. De~i prezenta drogurilor psihoactive este
mentionata in toate culturile, atitudinile $i legile cu privire la folo-
sirea drogurilor variaza considerabil. Aceste idei culturale consoli-
deaza o relatare, mentionata mai sus, in care drogurile utilizate de
cunoscatori sunt bune, in vreme ce pentru necunoscatoriiar utili-
zarea drogurilor de catre necunoscatori este considerata imorala,
iar folosirea lor le confirma statutul de fiinte mai putin decat uma-
ne. Acest lucru este in special evident in construirea imperiilor ~i
subjugarea concomitenta a altor culturi. Mordecai Cooke, un na-
turalist englez, scriind in 1860, era, pentru perioada lui, neobi§nuit
de patrunzator in aceasta privinta [ 1] :
,,Rasfatul cu opiu este, in cele din urma, foarte ne-englezesc,
iar daca ne fumam pipele noastre de tutun, in timp ce ne aflam
33
 BUSOLA PLACER!!
printre nori, nu ne putem abtine sa ne exprimam uimirea fata de
chinezi ~i fata de altii, care se lasa in voia opiului. Toti cei care au
o predilectie pentru alte narcotice decat acelea care il desfatii pe
Johnny Englishman, sa vina la mine sa-~i ia poqia de dispref'
Aceste idei despre drogurile psihoactive nu sunt doar o curio-
zitate a Angliei din perioada victorianii. Ele sunt raspandite §i per-
sista §i astazi. La aproximativ o suta de ani dupii Cooke, autorul
american §i entuziast al drogurilor, William S. Burroughs, a expri-
mat o notiune similara cand a scris: ,,Drogul nostru national este
akoolul. Consumul oricarui alt drog tindem sa-1 privim cu o de-
osebitii infiorare."
lnainte de a incepe sii examinam compozitia drogurilor psi-
hoactive, inainte sa ridicam capota, ca sa spunem a§a, sa luam in
considerare cateva exemple de utilizare a drogurilor de-a lungul
culturilor §i perioadelor istorice. Acest lucru va servi pentru a ne
calibra gandirea §i ne va oferi o perspectivii mai larga in incerca-
rea de a formula explicatii transculturale §i biologice ale utiliza-
rii drogurilor.
Roma, 170 i.H. E o vreme buna sa fii un nobil roman. Imperiul
este vast §i infloritor, iar armata pare invincibila. Marcus Aurelius,
numit mai tarziu ,,ultimul dintre cei cinci buni imparati romani" se
afla pe tron. Galen, renumitul doctor grec, se afla in serviciul im-
paratului. Iar opiul este disponibil la liber. Marcus Aurelius este
recunoscut astazi pentru lucrarea sa Meditafii, o opera clasica de
filosofie stoica tarzie care sustine ca negarea emotiilor este cheia
transcenderii greutatilor §i durerilor lumii materiale [ 2]. Poate este
mai U§Or sa fii stoic atunci cand e§ti drogat: impiiratul era un con-
sumator notoriu de opiu, care i§i incepea fiecare zi, chiar §i in tim-
pul campaniilor militare, <land pe gat un pahar cu vin in care era di-
zolvat un graunte de opiu. lntr-adeviir, scrierile lui Galen sugereaza
ca Marcus Aurelius era dependent. Descrierea scurtelor perioade
rara opiu ale imparatului, a§a cum au avut loc intr-o campanie de
34
DIN NOU DROGAT
pe Duniire, este O buna caracterizare a simptomelor renuntarii la
consumul de opiu.
Opiul, preparat din planta de mac, Papaver som~iferum,_ era
intrebuintat cu mult timp inainte de perioadav Rome1 Impe~1al_e.
Dovezi din inregistrarile arheologice plaseaza consumul sau m
Mesopotamia (Irakul de astazi) in jurul anului 300~ !.H._ De re:
gula opiul era consumat in scopuri medicale, dar ~1 ~~ nt~~lun
de catre egiptenii antici ~i, curand dupa aceea, de green ant1c1. Se
manca se dizolva in vin sau se introducea in rect. Papirusul Ebers,
un tex: medical al Egiptului Antic, din anul 1552 i.H., chiar reco-
manda opiul ca adjuvant pentru a induce copiilor_ somn~. Una
dintre metode era sa unga cu opiu sfarcurile mame1 care alapta.
De§i Galen populariza utilizarea opiului ~i cons~mul r~spAan-
dise printre nobilimea romana, a mai treacut ceva t~mp pana_ c~nd
s:
ultimele restrictii legale privind distribuirea opiulm au fost nd1ca-
te sub conducerea lui Septimus Severus. Acest lucru a dedan§at
adoptarea opiului ca drog roman de recreare. in ~nii c_are a~ urmat,
planta de mac a devenit simbolul Romei, a fost 1mp~1mata _P~ m~-
nezi, inscriptionata pe temple ~i introdusa in pract1ca rehg10as_a.
Pana la recensamantul din 312 d.H., opiul putea fi procurat dm
793 de pravalii din Roma, iar taxele puse pe vanzarea lui consti-
tuiau O suma substantiala din totalul veniturilor pentru imparat.
c/l
Tinutul Derry, Irlanda., 1880. Dupa 1830, ~landa se scal~a
in alcool, cea mai mare parte fiind produsa la mvel local, ca ras-
puns la taxele ridicate asupra importului de alcool impuse de ~-
vernul britanic aflat la conducere. 1n timp ce un grup mare de ir-
landezi distilau asiduu poitin 1 ilegal, produs din cartofi sau malt
de orz, concomitent se dezvolta un curent impotriva alcoolului.
Figura calauzitoare a mi§carii irlandeze de abstinenta a fost preo-
tul catolic parintele Theobald Matthew, care, in 183_8, a infiin\~~
Societatea de Abstinenta Totala. Crezul acesteia era s1mplu: daca 1
1 Biutura alcoolica irlandeza, distilata tradiµonal (in irlandeza, in original). (N. tr.)
35
 BUSOLA PLACER!!
te alaturai, nu promiteai doar ca vei consuma cu moderatie, ci, mai
mult, 1ti luai Angajamentul - o obligatie de abstinenta totala de la
akool incepand cu acea zi. in mod remarcabil, aceasta abordare
simpla a devenit un succes: intr-o singura zi s-a raportat ca in Ioca-
litatea Nenagh din tinutul Tipperarypeste 20 000 de oameni ~i-au
luat angajamentul de abstinenta totala. De fapt, s-a estimat ca pana
in 1844, aproximativ 3 milioane de oameni, aproape jumatate din
populatia adulta a lrlandei, luasera acest Angajament.
Deloe surprinzator, unii oameni au cautat sa se tina de litera
Angajamentului in timp ce-i incalcau spiritul. Unul dintre ace$tia
a fost doctorul Kelly din Draperstown, tinutul Derry, care $i-a dat
seama ca eterul, ca bautura non-alcoolica, se potrivea de minu-
ne in aceasta situatie. Eterul este un lichid extrem de volatil care
poate fi produs prin amesteprea acidului sulfuric cu alcool, dupa
cum a descoperit chimistul german Valerius Cordus in jurul anu-
lui 1540 [3]. Vaporii de eter pot fi inhalati, iar efectele variaza de la
euforie, stupoare pana la anestezie generala. De fapt, eterul a fost
primul drog utilizat pentru anestezia generala: doctorul Crawford
Long din Jefferson, Georgia, 1-a folosit in 1842 in timpul operatiei
de indepartare a unei tumori de la gatul unuia dintre pacientii sai.
Doctorului Long i se facuse cuno~tinta cu eterul ca drog recreativ
in timpul petrecerilor ,,distractive cu eter" pe cand era student la
Universitatea din Pennsylvania $i a avut perspicacitatea de a-$i ima-
gina utilizarea acestuia in operatii.
Doctorul Kell}'j disperat sa se imbete in timp ce i$i mentinea
Angajamentul, $i-a <lat seama ca vaporii de eter nu numai ca pot
fi inhalati, ci ca eterul in forma lichida putea fi inghitit. Pe la 1845
a inceput sa consume pahare mici de eter, pentru ca apoi sa le
prescrie $i pacientilor $i prietenilor sai ca betie non-alcoolica.
Zvonul s-a raspandit la scurta vreme dupa aceea. Un preot a de-
clarat ca eterul era ,,o licoare cu care un barbat se putea imba-
ta avand con$tiinta curata': Intr-un fel, efectele eterului sunt mai
putin daunatoare decat acelea presupuse de intoxicarea grava cu
akool. Volatilitatea eterului se afla sub forma lichida la tempera-
tura camerei, dar devine gaz la temperatura corpului - ii grabe$te
36
DIN NOU DROGAT
spectaculos efectele. Doctorul Ernest Hart scria ca ,,efectele ime-
diate ale consumului de eter sunt similare cu acelea produse de
alcool, numai ca totul se intampla mult mai rapid; etapele de ex-
citare, confuzie mentala, pierderea controlului muscular ~i pier-
derea con~tiintei se deruleaza una dupa alta atat de rapid incat nu
pot fi separate in mod clar". Revenirea este la fel de rapida. Betivii
imbatati cu eter ~i ridica\i de politie de pe strada erau deja treji pa-
na ajungeau la sec\ie. In plus nu sufereau deloc de mahmureala.
Consumul de eter s-a raspandit ca o furtuna in Irlanda, in spe-
cial in nord, iar mai tarziu putea fi procurat de la bacani, farmaci~ti,
carciumari ~i chiar vanzatori ambulanti. Deoarece eterul era pro-
dus in masa pentru anumite utilizari industriale, acesta putea fi
obtinut destul de ieftin. Pre\ul mic $i actiunea rapida insemna ca
~i ~ei mai saraci i$i puteau permite sa se imbete de cateva ori pe zi
cu eter. Pana la 1880 eterul distilat in Anglia sau Scotia se impor-
ta ~i se distribuia chiar ~i in cele mai mid sate. Multe targuri irlan-
deze obi$nuiau sa ,,duhneasca de la aburii fazi ai drogului" in zilele
de targ, cand ,,duhoarea lui parea sa atarne ~i de garduri sau de ca-
se pentru ceva vreme". in 1891, Norman Kerr, scriind in Jurnalul
asociafiei medicale americane, zugravea o imagine vie a intoxicari
generalizate cu eter.
,,Durdulii baieti irlandezi ~i frumoasele fete irlandeze, plini de
intelepciune hiberniana 1, sunt sdavii imbatarii cu eter. Atat mama
alaturi de fiicele sale ~i cat ~i o vecina sau doua1 irlandeze ~i ele1 pot
fi vazute la o daca intre prieteni uncle se consuma eter. Obiceiul a
devenit atat de general, incat comerciantii fac cinste copiilor mi-
d trimi~i sa cumpere cate un produs cu o doza mica de eter, iar
invatatorii au depistat eter pana ~i in respiratia copiilor intre 10 ~i
14 ani (sau chiar mai mici) la sosirea in ~coala." [ 4]
Prima incercare de a controla consumul de eter la irlandezi a
implicat amestecarea eterului industrial cu nafta, care are un mi-
ros ~i un gust mult mai puternic decat eterul in sine. Acest lucru
1
De la Hibemia1 numele roman sub care era cunoscuta in Antichitate regiunea
Irlandei. (N. tr.)
37
 DIN NOU DROGAT
BUSOLA PLACERII

anumite pa.sari din jungla, 1nsa numai partea stanga a pieptului

a fost un e~ec total; oamenii ii amestecau cu zahar ~i condimente
pentru a masca gustul, se Vneau de nas ~i H dadeau pe gat. Este in-
teresant de observat faptul ca, la apogeul nebuniei consumului ir-
landez de eter, posesia, vanzarea sau utilizarea personala a eteru-
lui au ramas legale. Cu toate acestea, consumul de eter in lrlanda
a fost in sfar$it restrans in 1891, cand guvernul britanic a clasifi-
cat eterul drept otrava $i a aplicat controale stricte asupra vanza-
rii $i posesiei de eter, restrictionand astfel distribuirea $i utilizarea
acestuia. Practica a mai dainuit cativa ani, dar pare sa fi fost abolita
complet pana in anii 1920.
Bepe ieftina $i rapida fara mahmureala de dupa? Nu-i de mira-
re ca eterul era atat de raspandit. Totu~i, inainte sa ie$iti pe U$3. ca
sa daµ cateva pahare pe gat, merita sa mentionam cateva dezavan-
taje. Printre acestea se numara mirosul $i gustul cu adevarat oribi-
le ~i senzatia puternica de arsura pe masura ce scarboasa substanta
alunedi in stomac. Mai mult, te face sa salivezi ca un Saint Bernard
intr-o zi fierbinte de vara $i stimuleaza eructatii ~i flatulenta cu ade-
varat impresionante. Acestea nu sunt emisii normale; sunt incarca-
te de vapori de eter foarte inflamabili. Va puteti imagina ce se in-
tampla cand un bautor de eter i$i aprindea pipa ~i eructa sau cand
statea langa un foe deschis $i dadea un vant. Nenorocirile de acest
gen, la oricare dintre capetele tractului digestiv, erau o intampla-
re obi$nuita [S].
acestora, nicio alta portiune din came nu-i era permisa. Alcoolul
$i contactul sexual ii erau strict interzise. Mancarea ii era prcpara-
ta ~i adusa fie de o fetita, fie de o femeie aflata la postmenopauza,
iar resturile de mancare erau stranse cu atentie ~i distruse pentru
ca niciun alt om sau animal sale poata consuma.
in timpul acestei diete ritualice, Don Emilio cutreiera jungla
studiind cu atenµe plantele ~i, aproximativ din doua in doua sap-
tamani, i~i prepara ~i bea ayahuasca. Bautura ii releva o lume su-
pranaturala, plina de spirite atat malefice, cat ~i benefice. Spiritele
malefice erau acelea ale $amanilor rai care cautau sa-i gaureasca
corpul cu sageti magice, care sa-i stoarca puterea sau chiar sa-1
omoare. Spiritele benefice erau uneori ale ~am~nilor buni, dar eel
mai adesea erau spiritele plantelor din jungla. In acei ani, in vise-
le sale provocate de ayahuasca, Don Emilio a inva\at de la spiri-
tele benefice ale plantelor in jur de 60 de cantece diferite. Cand
s-a incheiat perioada de ini{iere, Don Emilio a inceput sa prac-
tice ~i el medicina, sub tutela unui ~aman mai in varsta. Folosea

Iquitos, Peru, 1932. Emilo Andrade Gomez s-a nascut in re-

giunea Amazonului peruvian, dintr-un tata alb $i o mama amerin-
diana. in 1932, la varsta de 14 ani, $amanii localnici i-au dat o ba-
utura halucinogena din ierburi, numita ayahuasca [ 6], pentru a-1
ajuta sa se refaca dupa o perioada de boala. Avea vedenii care, du-
pa spusele §amanilor, ii dezvaluiau ca fusese ales de plantele din
ceaiul de ayahuasca sa capete cunoa§tere din partea lor. Avea sa
invete medicina tradi\ionala $i sa devina el insu$i ~aman. Acesta
era un proces lung §i elaborat care ii cerea sa traiasca izolat in jun- Figura 2.1. Don Emilio Andrade Gomez preparand ayahuasca langa lqui~os, ~Per~, in
gla timp de 3 ani. in aceasta perioada, urma o dieta traditionala 1981. Aceasta fotografie surprinde decantarea produsului final. Fotograf1e tacuta de
doctorul Luis Eduardo Luna $i utilizata cu permisiunea lui.
stricta, constand mai ales in banane $i pe$te. Putea sa manance
39
38
 BUSOLA PLACER!!
icar~s, cantecele magice invatate de la plante, pentru a consolida
e?c1enta prep~ratelo_r sale din ierburi $i pentru a-i ajuta pe altH sa
vmdece a~um1t~ boh, sa atraga prada sau pe$tele, sa respinga ata-
cul $a~amlor rib sau sa ca$tige dragostea altei persoane.
Pnma _d_a~a ~yahuasca a devenit cunoscuta europenilor in ur-
ma exped1t1e1 ~1~ 1851 a botanistului englez Richard Spruce ca-
re a observat utihzarea acesteia de catre oamenii Tukano ce traia
pe Rio U~peAs in_ ~raz~lia. De atunci, s-a descoperit ca ayahuasc:
era la~g raspandita prmtre grupurile de amerindieni din bazinul
superior al Amazonului, avand consumatori in Peru-ul de astazi
Ecuador, Brazilia $i Columbia. Nu se $tie cand sau uncle s-a ince~
put ~uti~izarea ritualica a bauturii ayahuasca, dar este probabil ca
ea sa fi mceput cu sute de ani inainte de colonizarea europeana.
Re!~ta pAent~u ayahuasca variaza de la un grup la altul, printre cei
care tra1esc m diverse regiuni ale bazinului superior alAmazonului,
dar eel mai intalnit mod de preparare este dupa cum urmeaza:
$a~a~~l cule_ge_ un anumit tip de lujer de liana (Banisteriopus ca-
apt) $1, :~ 1~ htn de apa, din tulpina zdrobita pregate$te in jur de 30
de bucat1, fiecare cu o lungime de aproape 30 de cm. La acestea se
a~auga in jur de 200 de frunze de chacruna ( Psychotria viridis), du-
p~ c~re: compotul lemnos, cu frunze, se fierbe incet timp de 12 ore,
pana can~ volum~ lichid~~ se reduce la un sfert $i devine un sirop
maro ~e1~s, grunJos (vez1 Figura 2.1). Siropul este suficient pentru
apro~imativA12 ~o_ze de infuzie urat mirositoare. Dupa O jumatate
de _or~ ?e la m~itirea ceaiului, apar halucinatiile care dureaza, de
obicei, mt~e 3 $1 6 ore. Initial acestea suntvizuale, uneori auditive $i
adesea ten~a~te. De cele mai multe ori nu este o calatorie placuta.
P~1:tru maJontatea, este mai mult o experienta de intoarcere Iaun-
tnca, paranoid. $i inspaimantatoare, insa una care ofera revelatii $i
:uto~unoa$tere. Consumul de ayahuasca este aproape intotdeauna
m~o.t1t de vomat, iar examinarea vomei se spune ca ofera dovezi cu
pnvire la eficienta $i natura tratamentului.
. i~ timp ce drogurile psihoactive bazate pe plante sunt intal-
mt~ m to~ta lu~e~,A ayahuasca este neobi$nuita prin faptul ca
aq_mnea ei nece~•t~ m mod specific activitatea a doua tipuri di-
fente de compu$1 dm doua specii diferite de plante. Halucinatiile
40
DIN NOU DROGAT
sunt produse de dimetiltriptamina (DMT) aflata in frunzele de
chacruna. D MT este o molecula cu o structura chimica similara
binecunoscutului halucinogen sintetic LSD. Totu$i, spre deose-
bire de LSD, DMT, administrata oral, este complet descompusa
1n tractul digestiv de o enzima, monoamino-oxidaza, astfel ca nici
o parte a ei nu ajunge la creier sa-$i produca efectele psihoactive.
Liana con\ine un grup de compu$i inrudi\i cu beta-carbolina, din-
tre care unul se nume~te harmalina. Harmalina ~i substan\ele in-
rudite sunt inhibitori puternici ai monoaminooxidazei. Cand es-•
te consumata singura, in dozele gasite in mod tipic in preparatul
ayahuasca, harmalina nu produce halucinatii (produce, insa, un
puternic tremur $i lipsa de coordonare a mi~carilor). Insa, cand
extrasul de Hana ~i chacruna sunt inghitite impreuna, ca in cazul
ayahuascai, harmalina blocheaza actiunea monoamino-oxidazei in
stomac, permitand substantei DMT din chacruna sa scape de des-
.. compunere ~i sa ajunga la creier. Acest lucru este interesant deoa-
rece sugereaza ca era putin probabil ca descoperitorii amerindieni
ai prepararii ayahuasca sa fi descoperit din gre$eala proprietatile
amestecului in timp ce pregateau mancarea. Este mult mai proba-
bil ca anticii tamaduitori traditionali din bazinul amazonian sa fi
facut studii sistematice ale efectelor anumitor combinatii de ex-
tracte din plante.
Berkeley, 1981. Cand eram la liceu, am cunoscut ni$te tipi ca-
re nascocisera o forma unidi $i foarte periculoasa de recreare vine-
rea noaptea. Dupa ce consumau fiecare cate 10 beri, obi$nuiau sa
se stranga in jurul unui bol uria~ pentru pe$ti, plin pe jumatate cu
multe tipuri de medicamente prescrise, majoritatea droguri psi-·
hoactive. Qp.aaludes, Valium, Amilnitrat, Dexedrina, Percodan $i
Nembutal se aflau toate in amestec, la fel ~i antihistaminicele, laxa-
tivele, analgezice date pe sub tejghea $i Dumnezeu mai $tie ce alte
lucruri. Jocul cerea ca jucatorul sa bage mana in bol $i sa apuce la
intamplare doua pastile diferite, sale observe culoarea $i forma $i
sa le inghita imediat. Apoi, in timp ce a$teptau ca freamatul sa-$i
faca efectul, initiatorul jocului deschidea cartea imensa aflata langa
41

BusOLA PLAC[RII
bolul pent:u pe$ti (Physicians Desk Reference, cartea de referinta a
doc~~rulm, care enumera toate medicamentele produse de com-
~ann~e farmaceutice, insotite de un set de fotografii color, utile in
ide~tificarea aces~ora) pentru a afla ce anume ingerase, citind cu
v~ce t~re ~r~pulm. Amo amintire dara cu un baiat blond ~i hirsut
(1m:gmat1-v1-! P: Jeff Spicoli din Fast times at Ridgemont High la
scara mare) cautand cu frenezie intr-o sectiune potentialele efec-
te secundare ~i ~ormaind cu un ton monoton de surfer drogat:
,,Uau ••• hemorag1e cerebrala ... ce tare."
, Prin urm~re, ~e putem retine din aceste exemple? In primul
ran~, d~ogunle ps1hoactive pot fi folosite in multe contexte soda-
le d1fent~ ca medicina, t~inele religioase, pura relaxare sau pentru
at: defi:u ca parte a unm subgrup (elita, amatori, rebeli etc.). in al
d~ilea ~an?,
aceste contexte se pot modifica sau se pot suprapune:
at~~ opml m Roma antica, cat $i pastilele de Quaalude in SUA din
ann 19~0 au de~utat ca medicamente, dar au devenit rapid mai
~egraba recreative. Ayahuasca din bazinul Amazonului este uti-
hzat Aatat ca_medicament, cat $i ca substanta religioasa. In al trei-
lea rand, ed1cte_I: rvel~~ioase $i legile statului pot avea un efect pro-
fund as_upra ut1hzan~ drogurilor, deseori in maniere nea$teptate.
Nebun~a consumulm de eter irlandez din secolul al XIX-lea a re-
z~ltat~ m mare parte, din cauza taxelor mari puse bauturilor alco-
ohce, m~pusevde guvernul britanic $i insotite de influenta Mi$carii
de Abstm~nta Totala a parintelui Matthew. Consumul de opiu nu
e~lodase m Roma antica pana cand imparatul Septimus Severus a
nd1cat to~te re~tri~tiile asupra vanzarii acestuia, in mare parte pen-
tr~ ~ spon vemtunle din taxe ~i pentru a-$i finanta, astfel, ispravile
m1!1ta~e. ~u ~o~te acestea, cea mai importanta lectie pe care tre-
b~1e s~ o mvatam din aceste exemple este foarte simpla: trecand
prm diverse culturi
v • , d ~i de-a lungul a mii de ani de istorie, oam enn..
a~ gas1~ m ~o constant moduri in c;_are sa altereze funcVa creieru-
Im _1~r, iar imp~ternicitii culturali precum guvernele $i institutiile
re~1?1oase au cautat uneori, insa nu intotdeauna, sa reglementeze
utihzarea acestor droguri.
42
DIN NOU DROGAT
Lordul Byron, poetul romantic ~i satiric de la inceputul seco-
lului al IX-lea, scria: ,,Omul, fiind in\elept, trebuie sa se imbete;
partea cea mai buna a vietii este be\ia." 1n timp ce Byron se refe-
rea la alcool, adevarul general se aplica tuturor drogurilor psiho-
active. Pentru ca majoritatea drogurilor psihoactive provin din ex-
tracte de plante (canabis, cocaina, cafeina, ibogaina, khat, heroina,
nicotina) sau din simple retete aplicate plantelor (alcool, amfeta-
mina) sau ciupercilor (mescalina), acestea sunt disponibile ~i uti-
lizate in mare masura.
De fapt, intoxicarea cu droguri psihoactive nu este doar o
inclina\ie omeneasca. Nu discutam numai despre experimentele
de laborator, in care ~obolanilor le este oferita ocazia sa-~i autoad-
ministreze droguri purificate precum cocaina sau heroina intr-o
cutie Skinner. Animalele din salbaticie consuma, de asemenea, in
mod voluntar ~i repetat plante psihoactive ~i ciuperci. S-a rapor-
tat ca pasarile, elefan\ii ~i maimutele cauta cu entuziasm fructe ~i
boabe care au dizut din porn ~i care au trecut printr-un proces de
fermentatie, continand alcool. in Gabon, care se afla in regiunea
vestica ecuatoriala a Africii, s-a descoperit di mistretii, elefantii,
porcii spino~i ~i gorilele consuma planta de iboga ( Tabernanthe
iboga), imbatatoare ~i halucinogena. Exista dovezi ca elefantii ti-
neri invata sa manance iboga observand ac\iunile adultilor in gru-
pul social. In regiunile muntoase din Etiopia, caprele renun\a la
intermediarul afacerilor Starbucks ~i molraie boabe de cafea sal-
batica, ametindu-se cu cafeina [7].
.Dar, stai putin !" o sa spuneti. ,,~tim noi cu adevarat ca aces-
tor animale le place efectul psihoactiv al drogului sau nu fac decat
sa-1 suporte ca efect secundar al consumului unei valoroase surse
de mancare? La urma urmei, fructul fermentat este o hrana gus-
toasa plina de nutrienti." Recunosc, este dificil sa disociem aceste
motivatii la animale. Totu~i, sunt multe cazuri in care pare proba-
bil ca efectul psihoactiv sa fie motivatorul principal pentru con-
sum. Deseori, se consuma numai o cantitate mica din planta sau
din ciuperca, a~a ca efectul nutritiv este unul minor, in schimb
efectul psihoactiv este mare.
43
 BuSOLA PLACERII
1
J DIN
Poate eel mai dramatic exemplu al imbatarii non-nutritive la
animale se gase~te printre renii domesticiti. Oamenii Chuckchee
din Siberia, care sunt crescatori de reni, consuma o ciuperca de
un ro~u-deschis, Amanita muscaria, ca parte dintr-un ritual. Renii
lor le mananca ~i ei. Descoperind ciupercile care cresc in salbaticie
sub copacii de mesteacan, le infuleca ~i apoi se clatina dezorientati,
dand din cap in mod repetat pentru dteva ore bune, pe masura ce
se indeparteaza de turma. Ingredientul activ din ciupercaAmanita
este acidul ibotenic; o portiune din acesta este transformat in in-
teriorul corpului in alt compus numit muscimol. Muscimolul este
eel care provoaca halucinatiile [ 8]. Ceea ce este interesant la aci-
dul ibotenic este ca numai o fraqiune este metabolizat.l de catre
corp pentru a forma muscimol, iar restul, aproximativ 80% din eel
consumat, trece in urina. Renii au invatat ca daca ling urina pli-
na de acid ibotenic vor obtine o stare de euforie la fel ca atunci
cand mananca ciuperca in sine. De fapt, urina ii atrage pe reni
din toate partile; animalele se vor lupta chiar pentru a avea acces
la un petic deosebit de atragator de zapada galbena. Toate aces-
tea nu au trecut neobservate pentru Chuckchee, care colecteaza
urina ~amanilor consumatori de Amanita pentru doua scopuri.
Primul este simpla chibzuiala: ciupercileAmanita sunt deseori ra-
re, a~adar reciclarea urinei poate furniza in jur de 5 doze la pretul
uneia proaspete, de~i are un dezavanta; estetic destul de serios. Al
doilea motiv este ca renii sunt la fel de atra~i de urina cu urme de
Amanita provenita de la oameni ca de propria lor urina ~i astfel
oamenii ii pot strange pe reni laolalta cu putina urina, pe care o
impra~tie in tare. Evident, renii siberieni nu se lupta pentru urina
continatoare de droguri datorita valorii ei nutritive [9].
c../')
$i atunci se ridica o singura intrebare: de ce este atat de ras-
pandita utilizarea drogurilor psihoactive? Pentru simpla placere?
Pentru scurtele izbucniri de energie? Pentru a reduce nelinistea
'
a te relaxa ~i a uita de griji? Pentru a oferi pretexte unui compor-'
tament care altfel nu ar fi tolerat de societate? Pentru stimularea
44
NOU DROGAT
creativitaW ~i explorarea unor noi forme de perceptie? Pentru a
spori practica rituala? Raspunsul este, desigur, ,,toate cele de mai
sus". Psihiatrul Ronald K. Siegel sustine ca toate creaturile, de la in-
secte rumegatoare de plante psihoactive pana la copiii care se in-
vart pentru a se ameti, au o nevoie innascuta de imbatare. Acesta
scrie: ,,Acest comportament are o asemenea putere $i persistenta
incat functioneaza ca un antren, ca foamea, setea $i sexul." Sa fie
adevarat? Avem oare o tendinta innascuta pentru a ne ameti creie-
rul? $i daca este a$a, de ce?
(_/)
Oamenii cauta droguri cu o gama larga de efecte psihoacti-
ve. Pentru a alcatui o schita taxonomica, acestea sunt stimulanti,
sedative, halucinogene, opiate $i droguri cu actiuni combinate.
Stimulantii includ o gama larga de compu$i care sporesc vigilenta
~i, in general, regleaza functia mentala precum cocaina, khat, am-
fetaminele (inclusiv Aderall $i Ritalin) ~i cafeina. Stimulantii au, in
general, efecte pozitive asupra dispozitiei, dar acest lucru variaza,
~i uneori se pot transforma cauzand nelini~te $i agitatie. Sedativele,
desigur, produc efectele opuse: sunt calmante, induc somnul, due
la pierderea coordonarii $i reduc timpul de reactie. Sedativele in-
dud alcoolul, eterul, barbituricele, tranchilizantii benzodiazepini
(Halcion, Xanax, Rohypnol $i Ativan) $i gama-hidroxibutirati
( GHB). Halucinogenele (LSD, mescalina, PCP, ketamina $i aya-
huasca) au ca actiune principala tulburarea perceptiei: deformarea
vazului, a auzului $i a altor simturi. De asemenea acestea produc al-
terari ale cunoa~terii ~i dispozitiei, deseori incluzand o senzatie in-
teresanta de ,,contopire cu universul". Opiatele (inclusiv compu$ii
deriva\i din plante ca opiul, morfina ~i heroina, la fel $i opiatele
sintetice ca Ox:ycontin $i Fentanyl) sunt sedative, insa unele care
i~i merita categoria lor aparte deoarece produc o euforie unica ~i
puternica ( avand $i capacitatea de a ameliora durerea) care nu este
proprie celorlalte sedative cu o actiune chimica diferita.
Desigur, cunoa~tem din experienta proprie ca aceasta taxono-
mie a drogurilor este un instrument bont. Spre exemplu, in timp ce
45
 B LI SOLA PLACER! I
alcoolul in doze mari este intotdeauna un sedativ (pana la punctul
in care poate fi letal), in doze mai mid, are un efect stimulant, in
special in anumite contexte sociale. Aceasta stimulare poate avea
ca efect o varietate de rezultate incepand de la conversatia anima-
ta sau un karaoke dezastruos pana la o bataie intr-un bar. 1n mod
asemanator, cocaina nu este un halucinogen in mod tipic, dar une-
ori poate produce halucinatii, daca este consumata in doze mari. 0
inceto$are similara a acestor categorii de actiuni apare atunci cand
luam in considerare cele mai populare droguri din lume. Nicotina
are un efect psihoactiv complex $i discret combinat cu actiunile
unui stimulant, sedativ $i ale unui U$0r euforic. Drogul popular
in cluburi, ecstasy (metilendioximetamfetamina sau MDMA),
este atat un stimulant, cat $i un halucinogen slab care are calita-
tea suplimentara de a induce un sentiment de apropiere fata de
ceilalti. Canabisul este un sedativ, dar are $i proprietati U$Or eufo-
rice (mai mult decat nicotina, insa mult mai putin decat heroina).
Drogurile antidepresive, ca inhibitorii recaptarii serotoninei speci-
fice (Prozac, Zoloft, Celexa $i altele) sau antidepresivele cu actiune
duala ( ca Effexor), inveselesc dispozitia multor oameni, chiar daca
sufera sau nu de depresie, insa acestea nu intra clar intr-una dintre
cele cinci categorii.
Poate eel mai important aspect al actiunii psihoactive a drogu-
lui care nu este inclus in taxonomia noastra simpla este contextul
social. in timp ce un anumit drog va avea mereu aceea$i actiune
chimica, acea actiune interactioneaza cu cele care au loc in creier
in moduri care ii pot modula efectele. Oamenilor carora le este
administrata morfina pentru ameliorarea durerii, in mod specific
raporteaza o ameliorare a durerii $i pufina euforie. intr-un recent
studiu de laborator, unui grup de subiecti experimentali Ii s-a spus
ca fumeaza un soi de canabis neobi§nuit de puternic, in timp ce
altui grup i s-a spus ca fumeaza un soi neobi§nuit de slab. De fapt,
ambelor grupuri Ii s-a oferit sa fumeze acela§i soi de canabis ( cu
o putere medie) §i au fumat aceea~i cantitate de-a lungul aceleia§i
perioade. lndivizii carora Ii s-a spus ca fumau canabisul foarte pu-
ternic, nu numai ca au inregistrat rate subiective considerabil mai
mari de euforie (fapt care, poate, nu e atat de surprinzator), ci au
46
DIN NOU DROGAT
avut $i timpi de reactie mai redu$i $i o necoordonare a mi§carilor
mai intensa masurata printr-un test de precizie. Dupa cum spune
expertul in dependenta Griffith Edwards: ,,Multe dintre lucrurile
pe care le provoadi drogurile in minte se afla deja in minte." [ 10]
Cu multi ani in urma, interactiune dintre starea mentala, con-
textul social ~i efectul drogurilor mi-a fost facuta cunoscuta intr-o
maniera dramatica. Doi colegi de-ai mei de facultate s-au hotarat
sa consume LSD in timpul saptamanii examenelor finale ~i m-au
rugat sale fiu ,,dadaca". Unul dintre prieteni, ,,Ned", tocmai ter-
minase examenele §i se simtea grozav, ca ~i cum greutatea lumii
i s-ar fi luat de pe umeri. Celalalt, ,,Fred", mai avea un examen de
dat la cateva zile dupa aceea, la fizica, o materie la care se chinuise
sa invete. Ned §i Fred ~i-au inghitit dozele, au pus un disc cu Pink
Floyd ( era in 1979) ~i s-au a~ezat pe canapea in a~teptarea calato-
riei. Ned a avut o experienta tipica, fericita a consumului de LSD,
privind tavanul pe care se schimbau culorile, razand ~i simtindu-se
in general euforic. Fred, pe de alta parte, a avut o experi:nta in-
fernala. Mai intai a devenit retras, apoi profund paranoic. In scurt
timp a inceput sa planga, zvarcolindu-se ~i tipand despre ecuatii
fizice, despre legile circuitelor lui Kirchoff §i despre cum nu avea
sa inteleaga niciodata forta nucleara slaba. Se vedea atacat de un
Nils Bohr monstruos cu coltii sangeranzi. Era vechea calatorie ura-
ta. Nu a mai luat niciodata LSD.
c./l
Sane intoarcem acum la subiectul placerii. ~tim ca experientele
care provoaca activarea neuronilor cu dopamina din ATV ~i ii fac sa
elibereze dopamina in regiunile lor µnta vor fl resimtite ca fiind pla-
cute ~i ca acest proces poate fi cooptat prin activarea directa cu im-
planturi de electrozi. 0 ipoteza simpla este ca drogurile variate pe
care le cautam noi oamenii, fie stimulanti, sedative, opiate, haluci-
nogene sau droguri cu actiune combinata, toate activeaza circuitul
de placere al prozencefalului medial. Totu~i, am discutat deja mo-
dul in care stimulantii precum cocaina ~i amfetamina produc eli-
berarea dopaminei din neuronii din ATV, prin blocarea recaptarii
47
 Buso1.A PLACER!! DIN NOU DROGAT

dopaminei in terminatiile axonale, prelungind astfel aqiunea do-

Axonul
paminei in zonele-tinta din ATV ~i stimuland circuitul de placere neuronului
(Figura 1.4 ). Ce se intampla cu drogurile care nu au ca tinta siste- cu GABA
Vezicule
mul de dopamina? Spre exemplu, $tim ca morfina ~i drogurile in- pline
cu GABA
rudite cu morfina (ca heroina ~i Fentanyl) pot produce o euforie
puternica, de$i nu au efecte directe asupra semnalarii dopaminei.
Pentru a putea explica actiunea drogurilor opiate, va trebui sa
luam o pauza $i sa luam in considerare mai multe chestiuni gene-
rale despre actiunea drogului. Unele droguri psihoactive au efec-
te larg raspandite: atat alcoolul, cat ~i eterul actioneaza in moduri
nespecifice care au impact asupra multor functii chimice ~i elec-
trice ale neuronilor. Similar, cafeina are o varietate mare de efecte
asupra neuronilor ~i actiunea sa ca stimulant nu poate fi atribuita lmpulsul electric
merge spre t!!rmi-
unui singur neuron. Cu toate acestea, majoritatea drogurilor, atat natiile axonale

naturale, cat $i sintetice, functioneaza prin aqionarea asupra anu-

Axonul
mitor sisteme neurotransmitatoare ale creierului. De pilda, coca-
ina $i amfetamina blocheaza recaptarea dopaminei, tranchilizantii
benzodiazepini ca Ativanul functioneaza prin unirea ~i sporirea
actiunii naturale a receptorilor pentru neurotransmitatorul inhibi-
tor GABA, iar antidepresivele SSRI precum Prozacul funqioneaza
prin inhibarea recaptarii serotoninei eliberate.
In multe cazuri, actiunea unui drog este bine cunoscuta cu mult
inainte de identificarea sistemului-tinta de neurotransmitatorii
din creier. Ap s-a intamplat cu morfina. Cand Sol Snyder $i
Candace Pert au demonstrat pentru prima data functia biochimi-
ca a receptorului de morfina :in 1973, acest receptor nu avea un
activator natural cunoscut. Parea improbabil ca evolutia sa pro-
duca receptori in creier care sa fie inactivi pana .in momentul in
care animalul consuma o anumita specie de mac. Sigur, doi ani
mai tarziu, John Hughes $i Hans Kosterlitz au fost primii care au Figura 2.2. Heroina $i drogurile Tnrudite cu ea (moriina, Oxycontin, n:e,tadon~). pr?~uc
identificat chimicalele naturale din creier care unesc ~i activea- activarea indirecta a circuitului placerii reducand eliberarea neurotransm1tatorulu1 mh1b1tor
za receptorii de morfina. Ace$ti analogi naturali ai morfinei sunt GABA ce are ca rezultat dezinhibarea neuronilor cu dopamina din ATV. THC, principalul
ingredient psihoactiv din canabis, se comports. Tntr-o ~,aniera ~i~ilara. :.e de alta. par:e:
numi\i endorfine. De atunci a fost descoperita o familie vasta de
nicotina evoca activarea indirecta a circuitului de placere pnn mtens1f1carea ehberarn
receptori opioizi cu diferite actiuni biochimice $i aceasta desco- neurotransmitatorului excitator glutamat, avand ca rezultat excitarea neuronilor cu
perire a fost insofita de descrierea unui numar mare de endorfine. dopamina din ATV. llustratie de Joan M. K. Tycko.

48 49
 Buso1.A PLACERII
Rolul natural al sistemului endorfin/ opioid este multifa\etat, fi-
ind implicat intr-o varietate de func\ii, indusiv perceptia dure-
rii, disp6zitia, memoria ~i controlul neural al sistemului digestiv.
0 poveste similara a luat na§tere in cazul canabisului.
Principalul ingredient psihoactiv din canabis este compusul te-
trahidrocanbinol sau THC care une§te ~i activeaza anumiti re-
ceptori unici din creier. Ace~ti receptori, numiti CB 1 ~i CB2, sunt
activati in mod natural de moleculele proprii creierului similare
THC-ului. Aceste ,,endocanabinoide" sunt canabisul propriu al
creierului in acela§i fel in care endorfinele sunt morfina proprie
a creierului. Pana acum, au fost identificate doua endocanabino-
ide: acestea sunt denumite 2-arahidonil glicerol §i anandamida
(ultima, din cuvantul sanscrit ananda care inseamna ,,euforie").
Tutunul, care are nicotina ca ingredient psihoactiv principal, are
o poveste asemanatoare. Nkotina activeaza un subset de recep-
tori pentru neurotransmi\atorul endogen numit acetilcolina [ 11].
0 schema de semnalare indirecta asemanatoare opereaza in
intoxicarea cu canabis. THC, principalul compus psihoactiv din
canabis, une§te §i activeaza receptorii endocanabinoizi CB I pe
acele terminatii presinaptice care elibereaza GABA asupra neuro-
ni1or cu dopamina din ATV Cand se reduce eliberarea continua
de GABA, acest lucru dezinhiba neuronii din ATV §i spore~te eli-
berarea de dopamina in regiunile-tinta din ATV Se pare ca alcoo-
lul are un mod de actiune chiar mai intortocheat. Acesta spore~te
secretia de endorfine ~i endocanabinoizi ( de~i mecanisme destul
de putin intelese) §i dezinhiba astfel neuronii cu dopamina din
ATV [12].
Nicotina produce un rezultat final similar morfinei §i THC, in-
sa utilizeaza logica inversa. Aceasta une§te ~i activeaza receptorii
de pe terminatiile axonale ce secreta glutamat care intra in contact
cu neuronii cu dopamina din ATV Atunci cand nicotina une§te
ace§ti receptori specializati (numiti alfa-7 §i continand receptori
ai acetilcolinei nicotinice), aceasta actiune spore§te eliberarea de
glutamat, producand o mai mare excitatie a neuronilor din ATV
~i, desigur, o eliberare mai crescuta de dopamina.
50
DIN NOU DROGAT
c/')
Deci, am observat ca o intreaga gama de droguri psihoactive re-
capteaza actiunea dopaminei in regiunile-tinta din ATV Foarte in-
teresant e ca ace~ti compu§i se intind pe un segment larg al taxono-
miei drogurilor efectuata de noi: de la stimulanti precum cocaina
§i amfetaminele, la sedative ca akoolul, la opiate ca heroina §i pa-
na la droguri cu actiune combinata ca nicotina ~i canabisul. Foarte
bine, dar n-ar putea eliberarea de dopamina din neuronii din ATV
sa fie corelata mai mult sau mai puµn cu actiunile acestor droguri,
dar rara sa aiba un rol direct in efectele sale psihoactive? Probabil
ca nu: cand subiectH umani sunt a~ezati sub un scaner cerebral
~i li se administreaza intravenos o doza de cocaina, amfetamina
sau heroina, se observa o activare puternica a ATV ~i a elibera-
rii de dopamina in regiunile-tinta din ATV, iar aceste evenimen-
te culmineaza chiar atunci cand subiectii declara ca placerea este
cea mai puternica.
lpoteza noastra originala era ca diversele droguri pe care noi
le cautam activeaza circuitul de placere din prozencefalul medial.
Aceasta ipoteza pare ca e valabila pentru mai multe droguri acelea
despre care am discutat -, dar este ea ~i universal valabila? Cautam
drogurile intotdeauna pentru placere? Ei bine, nu. De pilda, ma-
joritatea halucinogenelor, droguri ca LSD, ayahuasca §i mescalina
nu activeaza circuitul de placere din prozencefalul medial. Multe
sedative, precum barbiturkele ~i benzodiazepinele, e~ueaza ~i ele.
Larg raspanditul impuls transcultural (~i chiar trans-specific) de a
interveni in func\iile creierului nu poate fi justificat in intregime
de activarea circuitului de placere. Placerea este scopul central al
unor droguri psihoactive, dar nu al tuturor.
c:/)
Daca unele droguri psihoactive activeaza circuitul de place-
re, iar altele nu, ce inseamna asta pentru nenumaratii utilizatori ai
aces tor droguri variate? Iata ~i raspunsul: acele droguri psihoac-
tive care activeaza puternic circuitul de placere din prozencefalul
51
 BusOLA PL\CERII DIN NOU DROGAT

medial utilizator de dopamina, precum heroina, cocaina $i amfeta- Este bine stabilit ca fumata sau injectata, cocaina poarta un rise
mina sunt acelea$i care poarta un rise considerabil de dependenta, mai mare de dependenta decat cea care este aspirata. Acest lucru a
in timp ce drogurile care activeaza slab circuitul de placere, ca al- stat la baza consumului uria~ de cocaina pura care a devastat multe
coolul $i canabisul, poarta un rise mai scazut de dependenta [ 13]. comunitati la sfaqitul anilor 1980 $i continua sa fie o calamitate $i
Drogurile care nu activeaza deloc circuitul de placere - LSD, mes- astazi. Motivul pentru care cocaina fumata sau injectata are rise mai
calina, benzodiazepina $i antidepresivele SSRl poarta un rise mare de dependenta este acela ca ajunge la neuronii-tinta din cre-
mic sau nul de adictie. Aceasta variatie a placerii este puternic co- ier cu un efect rapid. Cocaina aspirata produce o euforie care apa-
releaza cu vointa animalelor de a munci pentru aceste droguri: re treptat. Cocaina ingerata prin ,,mestecarea" frunzei de ~oca,_ a_~a
$Obolanii vor inregistra sute de apasari ale parghiei pentru o mi- cum e utilizata in mod traditional in muntii Anzi din Peru $1 Bolivia,
ca injectie cu cocaina ~i numai dteva apasari pentru alcool intra- are un timp de debut chiar mai lent $i este, de.departe, calea de ad-
venos $i sunt complet dezinteresati sa apese pentru obtinerea de ministrare care provoaca cea mai mica rata de dependenta [ 14J.
LSD sau a benzodiazepinelor sau SSRI.
Discutia despre ,,riscul de adictie" asociat diverselor droguri
psihoactive este o practica obi$nuita ~i este o expresie care ne sta
pe buze, dar este o interpretare foarte cruda. Factorii socioculturali Tift>u(e, vrei.s~ f-111e~
11,fTe ,lf{e1t !
au un impact uria~ asupra riscului de adictie asociat unui anumit
drog. Acest lucru este, in mare parte, evident. Daca. un drog nu-ti
este accesibil, e putin probabil sa-1 folose~ti. A$adar, drogurile le-
gale ca akoolul ~i nicotina sunt larg accesibile, drogurile semi-le-
gale ca benzodiazepinele, amfetaminele pe reteta $i canabisul sunt
intrudtva mai putin accesibile, iar drogurile ilegale - heroina $i co-
caina sunt eel mai putin accesibile $i poarta eel mai mare rise le-
gal. Desigur, atitudinea semenilor no$tri, a familiei $i a credintei vor
avea de asemenea un impact. in SUA, multe droguri psihoactive
au devenit atat de ieftine incat considerentele economice sunt mi-
nimalizate. 0 doza de LSD, ecstasy sau canabis costa deseori cam
cat un cappucino mare la mall.
Riscul de adiqi~ al unui drog nu este determinat doar de
aqiunea neurochimica a moleculei drogului in sine, de mediul
sociocultural care inconjoara utilizarea drogului specific sau de
interactiunea lui cu procese cognitive continue (amintiti-va de
Ned $i Fred). Pentru un drog care provoaca dependenta, ca-he- Figura 2.3. Canabisul administrat rectal ar produce un efect ~sihoactiv c~ debut foAarte
roina, cocaina sau nicotina, se pare ca modul exact de consuma- lent Fumatul cafelei, pe de alta parte, ar putea livra cafeina la cre1er mult ma, rapid decat ~r
re a drogului este esential in determinarea riscului de adictie. Spre face-a bautul acesteia. ,,Oesene de 5 minute" de Joey Alison Sayers (www.jsayers.com) d1~
exemplu, cocaina poate fi injectata, fumata, aspirata sau ingerata. cartea ei de pove$ti I'm Gonna Rip Your Head Off Imagine utilizata cu permisiunea autoare1.

52 53
 BusoLA PLACERII
0 poveste asemanatoare au avut ~i opiatele. Cand opiul era
pregatit sub forma de extract crud din mac, acesta putea fi ma.n-
eat, introdus rectal sau fumat. Desigur, fumatul producea o livra-
re mai rapida a morfinei catre creier ~i provoca o dependenta mai
mare. Totu~i, un set de inovatii ale secolului XIX pregatesc scena
pentru o livrare mult mai rapida a drogurilor opiate. Prima a fost
purificarea morfinei din opiu de catre chimistul german Friedrich
Setiirner in 1805. A doua a fost inventarea seringii hipodermice
care permitea livrarea rapida a solutiei de morfina pura in fluxul
sangvin. Prima utilizare larg raspandita a morfinei injectabile a
aparut in timpul Razboiului Civil American. Aceasta era o binecu-
vantare pentru controlarea durerii pe campul de lupta a soldatilor
raniti. Urmarile, insa, erau grave deoarece multi veterani, in spe-
cial cei ai Uniunii, se intorceau acasa dependenti de morfina in-
jectabila. Cel de-al treilea factor a fost o inventie a companiei de
medicamente Bayer, care, in 1898, a introdus heroina, un simplu
derivat chimic al morfinei (astfel se mai adaugau doua grupe de
acetil). Heroina avea avantajul ca putea traversa membrana celula-
ra mai repede decat morfina, producand un debut al actiunii chiar
mai rapid in creier $i o euforie mult mai profunda.
Este important de observat ca utilizarea heroinei injectate nu
are ca rezultat inevitabil dependenta. Un studiu recent asupra uti-
lizarii drogurilor in SUA estimeaza ca aproximativ 35% dintre top
cei care au incercat heroina injectata au devenit dependenti. Este
un numar foarte crescut $i poate fi comparat cu 22% pentru cocaina
fumata sau injectata, aproximativ 8% pentru canabis $i aproape 4%
pentru alcool. Prin comparape, iata o statistica $Ocanta: 80% din
totalul de oameni care incearca tigarile devin dependenti. Este un
numar extrem de mare. in parte, acest lucru reflecta faptul ca tutu-
nul este legal $i ca daunele fumatului asupra sanatatii $i a modului
de viafa, de$i semnificative, sunt mult mai reduse dee.it cele ale he-
roinei ~i deseori au nevoie de multi ani pentru a se manifesta [ 14].
De ce fumatul tigarilor provoaca o dependenta atat de mare
in timp ce efectul sau psihoactiv este atat de subtil? Motivul es-
te ca tigara este pu$ca de atac Galil a lumii nicotinei: rapida $i de
54
DIN NOU DROGAT
incredere. Ganditi-va la faptul ca un consumator de heroina i$i in-
jecteaza o doza ~i simte o euforie puternica aproape 1S secunde
mai tarziu. insa acel utilizator de heroina nu se va mai injecta din
nou pentru inca multe ore. Fumatorul de Vgari, pe de alta parte,
va trage IO fumuri dintr-o singura tigara ~i deseori va fuma mul-
te \igari 1ntr-o singura zi. Fiecare furn va livra nicotina circuitului
placerii dupa 15 secunde, aproximativ aceea~i intarziere ca pen-
tru heroina intravenoasa. A~adar, in timp ce un dependent tipic
de heroina poate lua doua doze puternice pe, zi, livrate rapid, fu-
matorul, dintr-un pachet de \igari pe zi, va trage 200 de doze slabe,
livrate rapid. Dar de ce livrarea rapida a unui drog catre creier, ca
in cazul fumatului tigarilor sau injectarii heroinei, presupune un
rise mai mare de dependenta decat livrarea lenta a aceluia$i drog,
sa spun em, mestecatul tutunului sau ingerarea opiului? ~ V
Un mod de abordare ar fi sa luam in considerare taptul ca
dependenta este o forma de invatare. Se fac asocieri intre o anu-
mita actiune (injectarea drogului sau mestecarea tutunului) $ire-
compensa placuta care urmeaza. De pilda, imaginati-va di aveti un
caine pe care incercati sa-1 dresati sa vina atunci cand il chemati.
Pentru a dresa cainele, folositi o bucata gustoasa de mancare drept
recompensa. Daca doriti sa creati o invatare prin asociere, veti che-
ma cainele ~i, cand acesta vine, ii veti oferi imediat gustarea drept
recompensa. Acum imaginati-va ca in loc sa ii dati recompensa
imediat dupa sosire (ca heroina injectata), a$teptati 30 de minu-
te $i apoi ii oferiti recompensa (ca opiul injectat). in cazul din ur-
ma, conexiunea dintre comportament (sa vina cand este chemat)
$i recompensa este destul de slaba $i e mai putin probabil sa invete
asocierea. Aceea$i analogie a dresajului funcµoneaza pentru a com-
para heroina injectata ( o euforie mare) cu fumatul tigarilor (mai
multe euforii mai putin intense). Daca veti chema cainele o data
pe zi, iar apoi ii recompensati venirea cu o friptura de 300 de gra-
me, cainele va invata in cele din urma sa vina cand este chemat.
Daca veti chema cainele de 20 de ori pe zi $i ii recompensati fieca-
re venir~ cu O bucatica mica de came, cainele va invata mult mai
rapid. A$adar, cand fumam tigari, suntem dresori foarte eficienti
55
 BUSOLA PLACER!!
ai cainelui nostru launtric, creand o asociere puternidi intre pura-
it ~i placere [16].
De§i unele droguri, a§a cum este heroina, poarta un rise ridicat
de .depe~dentva, §i nici macar aceasta nu produce dependenta dupa
o smgura doza, tot este necesara expunerea repetata. Dependenta
~oa~e fi definita ca utilizare persistenta §i compulsiva a drogurilor,
~~ c1_ud~ ~onsecintelor tot mai negative asupra vieW. DependenW
I§l nsca m mod tipic sanatatea, familiile, carierele §i prieteniile
pe masura ce folosesc drogul ales. insa dependenta nu se dezvol-
ta dintr-odata. Ea aqioneaza in etape. Cand un utilizator de dro-
guri se drogheaza pentru prima data cu cocaina, heroina sau am-
fetamine, experienta produce o placere euforica intensa $i aduce
un sentiment de bunastare. Totu$i, doze repetate, in special daca
sunt luate una dupa alta la o petrecere, vor atrage deseori partea
intunecata. Aceasta este prima manifestare a tolerarii drogului: la
scurt timp dupa petrecere, utilizatorul va avea nevoie de O doza
mai crescuta pentru a atinge acela§i nivel de euforie §i, dadi va con-
tinua sa consume droguri regulat, aceasta toleranta va deveni din
ce in ce mai mare. Pe masura ce cre$te toleranta, l~ fel se intampla
cu dependenta. Asta inseamna ca persoana dependenta nu numai
ca are nevoie de o mai mare cantitate de drog, ci, de asemenea, se
va simti rau in lipsa drogului. Dependenta poate fi experimenta-
ta atat prin simptome mentale precum depresia, iritabilitatea sau
incapaci~atea de concentrare in absenta drogului, cat ~i prin simp-
tome fiz1ce precum vertijul, crampele, frisoanele §i transpiratia.
Pe masura ce dependenta continua sa se dezvolte, consuma-
torii simt pofte puternice pentru drog. Aceste pofte sunt deseori
declan§ate de stimuli asociati drogurilor. Un dependent de coca-
ina p~raA se poate simti OK, dar va avea o pofta intensa de drog
atunc1 cand va vedea o pipa. Dependentul de amfetamina care se
drogheaza frecvent in baia unui club poate simti o pofta declan§ata
de_ muzi~a dance sau chiar de sunetul toaletei cand se trage apa.
Mirosunle, precum eel al heroinei in timp ce fierbe intr-o lingura
56
DIN NOU DROGAT
inainte de injectare, sunt deosebit de evocatoare. in autobiogra-
fia sa emotionanta de adolescent dependent de heroina, Jurnalul
unui baschetbalist, Jim Carroll scrie despre un prieten care a incer-
cat sa se lase de obiceiul sau de a consuma heroina cautand sin-
guratatea spirituala in biserica catolica pe care o frecventa in co-
pilarie. Totu~i, mirosul de tamaie din biserica ii amintea atat de
mult de mireasma heroinei duki, incinse §i bolborositoare, incat
simtea o pofta covaqitoare §i se grabea acasa dupa liturghie ca sa
se intepe din nou.
Pe masura ce se dezvolta adictia ~i apar toleranta, dependenta §i
pofta, euforia produsa de drog se diminueaza. Placerea este inlocu-
ita de dorinta. Placutul devine dorinta. Majoritatea dependentilor
de droguri relateaza ca mai simt foarte putina placere atunci cand
se drogheaza. Dad consumul de drog devine regulat, ~i-1 doresc
foarte tare, dar nu le mai place atat de mult. in limbajul obi~nuit,
putem spune despre un akoolic ca ,,ii place cu adevarat sa bea" sau
despre un dependent de cocaina: ,,Pesemne ca ii place sa se dro-
gheze." Ne imaginam ca dependen\ii de droguri obtin mai multa
placere de la drogul pe care §i 1-au ales decat altii ~i ca acest lucru
le motiveaza cautarea compulsiva a drogului. Cu toate astea, dove-
zile stranse indica faptul ca acest lucru nu este in totalitate corect.
Odata ce traiectoria adiqiei este in urcare, placerea este suprimata
~i iese in fata dorinta. Din nefericire, dependentii de droguri nu-~i
diminueaza doar abilitatea de a simti placere de pe urma drogului.
Dependenta produce o schimbare majora in circuitul de placere
astfel incat dependen\ii nu mai simt placere nici de pe urma altor
experiente precum sexul, mancarea sau exerci\iul fizic.
Dependenta cauzata de droguri, fie cocaina, heroina, ako-
ol sau nicotina, este, §tim asta, dificil de oprit. Reddiva este obi§-
nuita, chiar ~i dupa luni sau ani intregi lipsiti de droguri; majori-
tatea dependentilor abstinenti au fa.cut multiple incercari de a nu
mai consuma ~idea se feri de acest obicei. Este bine cunoscut ca
recidiva nu este declan§ata numai de semne senzoriale asociate cu
utilizarea trecuta a drogului ( cum ar fi anumite persoane, miro-
suri, muzica, incaperile etc.), ci §i de stresul emotional sau fizic.
57
 BUSOLA PLACERII
r
f DIN
0 descoperire fundamentala din ultimii ani dovede~te ca stadii-
le avansate ale dependentei, caracterizate de pofte $i recidiva, sunt
asociate cu amintiri puternice $i persistente ale experientei con-
sumului de droguri. Drogurile care provoaca dependenta, coop-
tand circuitul de placere $i activandu-1 mai puternic decat orice al-
ta recompensa naturala, creeaza amintiri adanc inradacinate care
sunt legate intr-o retea de asocieri. Mai tarziu, aceste amintiri sunt
puternic activate ~i legate de centrii emotionali prin semne exter-
ne asociate drogului ~i stari mentale interne. Ca ~i cum toate aces-
tea n-ar fi suficiente, dependenµi care recidiveaza dupa o perioada
de abstinenta ~i iau chiar o doza mica de drog vor simti o placere
mult mai intensa decat cea resimtita de un incepator, un efect nu-
mit ,,sensibilizarea drogului':
Consumul obi~nuit de droguri produce o recablare indelunga-
ta a creierului dependentului, schimbare care se manifest.i la ni-
velul biochimiei, funcµei electrice ~i chiar a structurii neuronale.
Daca vrem sa intelegem ~i sa tratam dependenta la nivel molecu-
lar $i celular, daca vrem sa dezvoltam terapii pentru a ajuta oame-
nii sa scape de adictie ~i sa nu mai consume droguri, atunci trebuie
sa urmarim schimbarile moleculare ~i celulare persistente, produ-
se de droguri la nivelul creierului. Desigur, primul loc din creier
uncle trebuie sa cautam este circuitul de placere al prozencefalului
medial. Vestea buna este ca acest efort nu trebuie sa inceapa de la
zero. Cercetatorii in neuro$tiinte au prelucrat deja cateva aspecte
ale modului in care memoria este stocata in creier prin schimbari
celulare ~i moleculare antrenate de experiente ~i aceasta intelegere
poate fi aplicata in cazul circuitului de placere din creier ~i al pro-
blemei dependentei.
C/1
Oslo, 1964. 0 nelini~te s-a aha.tut asupra comunitatii de ne-
urobiologi care investigau fundamentul biologic al memoriei.
Evident, amintirile pot dura pe parcursul intregii vieti a unui ani-
mal. A~adar, era de a~teptat ca experienta sa produca schimbari
de lunga durata in functia neuronala pentru a fundamenta urma
memoriei. Cea mai buna presupunere cu privire la chestiunea
58
NOU DROGAT
functiei neuronale schimbate de experienta a fost transmisia si-
naptica, procesul prin care o supratensiune intra intr-o terminatie
axonala $i declan$eaza eliberarea moleculelor neurotransmitatoare
care apoi se impra$tie prin fanta sinaptica pentru a unii recep-
torii, activand m acest mod neuronul ,,postsinaptic", receptor al
informatiei. Transmisia sinaptica este modul fundamental de co-
municare rapida intre neuroni $i este esentiala pentru procesarea
informatiei in creier. lpoteza dominanta era ca anumite modele
de stimulare neuronala livrate neuronilor prin electrozi (imitand
astfel experienta din lumea reala) ar produce schimbari de lun-
ga durata in rezistenta transmisiei sinaptice. Problema de la baza
acestei nelini$ti era ca nu exista nicio dovada pentru postularea
acestui mecanism. Schimbarile cele mai indelungate care fusesera
inregistrate persistau numai pentru un minut sau doua un inter-
val de timp care nu era deloc suficient pentru stocarea memoriei.
In 1964, Terje Lomo, doctor in marina norvegiana, avea sa fie
curand eliberat din armata. Aflat in permisie in Oslo pentru a-~i
cauta o slujba, a dat peste neurofiziologul Per Andersen in timp
ce se plimba pe strada. In urma unei conversatii animate despre
sinapse $i neuroni, acesta a acceptat sa-1 insoteasca pe Andersen
in laborator ca doctorand. La vremea aceea, inregistrarea functiei
sinaptice in creier era foarte dificila, dintr-o varietate de motive
tehnice. Majoritatea inregistrarilor sinapselor neuron-la-neuron
fusesera efectuate la maduva spinarii (acestea ofereau dovezi in
privin\a facilitarii sinaptice scurte menµonata anterior). Andersen
dezvoltase tehnici de inregistrare a transmisiei sinaptice intr-o re-
giune a creierului numita hipocamp, aflata adanc in lobul tempo-
ral al unor iepuri anesteziati. Lomo a preluat aceste tehnici $i a in-
ceput sa cerceteze proprieta\ile sinapselor hipocampale. In 1965,
a obtinut primele indicii ca stimularea repetata ( 120 de impuls~ri
la 12 impulsuri/secunda) putea provoca sinapsele sa-$i sporeas-
ca puterea in mod persistent. Totu$i, abia in toamna anului 1968,
cand lui Lomo i s-a alaturat Tim Bliss, un cercetator britanic aflat
in vizita ~i interesat de stocarea memoriei in creier, s-a intrevazut
succesul. In primul lor experiment au folosit un model in care era
59
 BusoLA PLACFRII T DIN NOU DROGAT

I fi gasite oriunde, incepand de la maduva spinarii la portiunile re-

livrat un singur impuls de proba pentru a masura puterea sinapti-
ca. Dupa inregistrarea unor serii de raspunsuri principale stabile,
a fost livrat un ,,stimul de reglare" constand in 300 de impulsuri
la 20 impulsuri / secunda. Dupa cateva repetari ale acestui stimul
I cent dezvoltate ale cortexului frontal, ~i in aproape fiecare regiune
intermediara a creierului. Chiar ~i cele mai vechi parti ale creierului
Stimulare la inalta

de reglare, raspunsul la pulsul de proba a fost mai mare, reflect.ind

o cre~tere a puterii sinaptice. Mult mai important era ca aceas-
I
I

ta cre~tere persista nu doar pentru un minut sau doua, ci pentru l!

multe ore la rand atat timp cat putea fi mentinuta inregistrarea
(Figura 2.4). Acea zi din 1968 a marcat prima intrezarire a unui
I
\
mecanism cerebral de stocare a memoriei ~i a <lat startul erei mo-
derne de cercetare a memoriei, in care memoria este analizata la
i
nivel celular ~i molecular [ 17].
Timp(min)
Lomo ~i Bliss au denumit noul lor fenomen potentarea de lun-
ga durata sau LLP. Totu~i, cum des se intampla in ~tiinta, acest nu-
me nu a persistat, iar acum este cunoscut sub numele de potentare
sinaptica de lunga durata sau LTP (Bliss a spus odata in gluma ca
expresia ,,LLP" n-a prins deoarece H racea pe vorbitor sa para ca
-LTP
f"'-.. _J l rnilivolt
J ~ilisecunde

are nevoie de asistenta urgenta). lncepand cu 1970, LTP a creat Stimularea repetata la
frecventa inalta 0 saptamana mai tarziu
un freamat extraordinar printre cercetatorii memoriei nu numaj Starea ini;iala

•
datorita duratei, ci ~i datorita relatiei sale cu un caz neurologic bi-
ne cunoscut
H. M. era un pacient care suferise o operatie pentru a-~i con- LTP
~

trola epilepsia, o boala altfel netratabila. Operatia, care a implicat

rezectia bilaterala a hipocampului sau ~i a unei parti de tesut incon-
jurator, a tratat epilepsia, dar 1-a la.sat cu doua deficiente profunde
ale memoriei: nu-~i mai putea aminti faptele ~i evenimentele pe o
perioada de 1-2 ani anterioara operatiei ~i, chiar ~i mai ciudat, nu
mai putea sa-~i formeze noi amintiri ale faptelor ~i evenimentelor,
un fenomen denumit amnezie anterograda. In acest mod, hipo-
campul era deja implicat in stocarea memorieL La acea vreme, ide-
ea era ca LTP (~i geamanul sau descoperit mai tarziu, depresia si-
naptidi indelungata sau LTD) era un fenomen rar care putea fi gasit
numai in cateva sinapse specializate din creier cu roluri precise in
stocarea memoriei. Insa acest lucru s-a dovedit a fi neadevarat: LTP
~i LTD sunt proprietati aproape omniprezente ale sinapselor $i pot
Figura 2.4. Potentarea sinaptica de lunga durata (LTP) este o cre$tere ,ndelungata, depen-
denta de consum, a rezlstentei transmisiei sinaptlce care poate fi declan$ata de anumite
modele de activitate. lmaginea dln partea de sus indica un interval 1n care amplitudinea
rezistentei sinaptice este indicata pe axa Y $i timpul pe axa X. LTP este indusa de stimu-
larea scurta la frecventa Tnalta (100 de impulsuri, fiecare livrat la 10 msec) lat = Omin.
Cea de-a doua imagine indica o diagrama schematica a catorva schimbari care pot sta
la baza LTP: eliberarea sporita de neurotransmitatori, densitatea crescuta a receptorilor
neurotransmitatori de pe neuronu1 sinaptic $i cre$terea atat a terminatiei axonale, cat $i
a regiunii postsinaptice, care este denumita .,spin dendritic". lmaginea de jos indica un-
dele electrice care reprezinta activarea unei sinapse excitatoare care utilizeaza glutamatul
neurotransmitator. Amplitudinea deviatiei Tn voltajul membrane1 indica puterea sinapsei,
care creste duoa inducerea LTP-uluL llustratie de Joan M. K. Tycko.

61
60
 BusOLA PLACER!!
nostru, pe care le avem in comun cu pe$tii $i $Oparlele, regiuni care
controleaza funcµile de baza precum reflexele spinale, respiratia,
controlarea temperaturii $i ciclul somn/veghe, au LTP $i LTD ~i de
aici capacitatea acestora de a fi modificate de experien\a. Se pare ca
pot fi modificate chiar ~i de circuitele noastre de placere.
c/1
Sa facem o scurta recapitulare pentru a formula cateva idei des-
pre dependenta de droguri ~i schimbarile persistente in circuitul
creierului. $tim ca drogurile care provoaca dependenta activeaza
circuitul de placere al prozencefalului medial, neuronii cu dopa-
mina din ATV, iar aceasta activare este esentiala pentru euforia pe
care o produc aceste droguri. $tim, de asemenea, ca experienta
senzoriala poate imprima amintiri in circuitul creierului. Aceste
urme_de amintiri se f~rmeaza, eel pup.no parte dintre ele, la sinap-
se, prm LTP §i LTD. In cele din urma, cunoa$tem faptul ca exista
o evolutie temporala a dependentei in care euforia initiala este in-
locuita de toleranta drogului, de dependenta ~i pofte intense care
pot dura ani de-a randul dupa incetarea consumului de droguri.
Poftele continue conduc la o incidenta mare a recidivei, deseori
declan$ata de stres. Aceste fapte sugereaza o ipoteza generala di-
recta $i interesanta: expunerea repetata la droguri care provoaca
dependenta produce schimbari persistente in functionarea circui-
tului de placere din prozencefalul medial $i a tintelor sale, inclusiv
(dar nu !imitate la) LTP $i LTD, $i aceste schimbari de lunga du-
~ata po~ sta la baza anumitor aspecte ale traiectoriei dependentei,
m special, toleranta, dependenta, poftele $i recidiva.
in mod ohi$nuit, LTP $i LTD sunt studiate la sinapsele excita-
toare care utilizeaza neurotransmitatorul glutamat, la fel ca acelea
dintre axonii cortexului prefrontal sau amigdala $i neuronii cu do-
pamina din ATV in 1993, C. McNamara $i colaboratorii sai din
Universitatea A&M din Texas au pregatit §Obolanii dintr-o cutie
Skinner astfel incat apasarea parghiei sa furnizeze mid injectii in-
travenoase cu cocaina. ~a cum am mai discutat, §Obolanii normali
aveau sa invete rapid sa apese parghia intr-un ritm furios pentru
62
T DIN NOU DROGAT
f a ob\ine cocaina (sau alte droguri ce provoaca dependenta). Cu
I
l
toate acestea, cand ~obolanii au primit o injec\ie cu un compus ce
blocheaza inductia celor mai intalnite forme de LTP ~i LTD (nu-
t mit MK-801) inainte de a fi introdu§i in cutia Skinner, cercetatorii
au descoperit ca ace§ti §Obolani ramaneau indiferen\i fata de co-
I caina. Ace§tia au apasat parghia pentru a-§i autoadministra drogul
I doar la voia intamplarii [ 18]. In acela§i mod, atunci cand un expe-
rimentator tine apasat un buton care controleaza infuzia de coca-
'!!
Ii ina §i livreaza injectarea drogului, $Oholanul se va intoarce atunci
in acea parte a cutiei uncle i-a fost administrat drogul deoarece s-a
format o memorie asociativa intre acel loc $i placerea produsa de
injec\ia cu cocaina. Totu$i, atunci cand $Oholanii au fost pretratati
cu MK-801, nus-a mai format aceasta asociere, iar §Obolanul a con-
tinuat sa exploreze liber cutia in cautarea cocainei. Atunci cand
MK-801 este administrat in mod sistematic (in tot corpul, utili-
zand o injectie in abdomen), acesta actioneaza pretutindeni, nu
numai la nivelul sinapselor cu glutamat din ATV. A§adar, este im-
portant faptul ca o mica injectie de MK-801 racuta direct in creier
cu ajutorul unui ac ce are drept tinta ATV (§i nu alte zone precum
nucleul accumbens), poate bloca, de asemenea, preferinta starni-
ta de cocaina pentru un anumit loc.
Aceste descoperiri cu privire la pretratarea cu MK-801 au su-
gerat faptul ca LTP $i/sau LTD din sinapsele excitatoare recepta-
te de neuronii din ATV este starnit la ~obolani ca urmare a con-
sumului de cocaina. Pentru a testa aceasta idee, $Oholanilor li s-a
administrat o singura doza mare de cocaina $i in urma unei peri-
oade de a$teptare de 24 de ore, s-a masurat puterea conexiunilor
sinaptice dintre axonii ce con tin glutamat excitator $i neuronii din
ATV. In mod remarcabil, o singura doza de cocaina a produs din
plin LTP, tacand acele sinapse sa fie mai puternice. LTP-ul provo-
cat de cocaina a fost, de asemenea, prevenit de tratamentul prea-
labil cu MK-801. Experimentele ulterioare au demonstrat ca acest
LTP continua sa fie puternic cand au fost masurate sinapsele cu
glutamat din ATV la 3 luni dupa administrarea unei doze unice.
63
 BusOLA PLACER!!
Alta lucrare a indicat ca LTP-ul din ATV starnit de droguri
nu se limita numai la cocaina, ci putea fi produs ~i de amfetami-
na, morfina, nicotina §i alcool. Important este faptul ca drogu-
rile care nu provoaca dependenta ca antidepresivul Prozac sau
Carbamazepina ( un stabilizator de dispozitie) nu au declan§at
LTP, demonstrand astfel ca LTP-ul din ATV nu este un efect ge-
neral al tuturor drogurilor care actioneaza la nivelul creierului. O
alta descoperire esentiala este faptul ca aceste droguri care pro-
voaca dependenta nu produc LTP la sinapsele din tot creierul sau
chiar la toate cele care utilizeaza glutamatul ca neurotransmitator;
sinapsele cu glutamat din hipocamp, de pilda, nu sunt alterate in
mod persistent de cocaina sau tratamentul cu morfina.
A~adar ce importanta are LTP-ul declan§at de droguri din si-
napsele cu glutamat din ATV pentru comportament? Va amintiti
ca aceste sinapse transmit informatii de la cortexul prefrontal
( care este important pentru convertirea informatiei senzoriale in
planuri $i judecata) ~i de la amigdala ( care proceseaza informatia
emotionala). Cand aceste sinapse excitatoare sunt intarite de
LTP-ul declan~at de droguri, semnele senzoriale ulterioare ~i
emotiile vor activa cu mai multa u~urinta neuronii din ATV, pro-
vocandu-i pe ace~tia sa elibereze dopamina in regiunile lor tinta. O
ipoteza rezonabila ar fi ca LTP-ul declan~at de droguri in ATV este
necesar pentru invatarea asocierii dintre placerea trezita de drog ~i
de semnele senzoriale $i starea emotionala care au insotit-o.
Aceste descoperiri recente sunt foarte captivante: avem, de fapt,
explicatH ale catorva aspecte ale dependentei la nivelul celulelor ~i
moleculelor din creier. Insa, inainte de a deveni prea entuziasmati,
este necesar sale privim in perspectiva: LTP-ul declan$at de dro-
guri in ATV nu poate fi intreaga baza biologica a dependentei. La
urma urmei, acest LTP este produs de o singura doza de drog -
chiar ~i de o singura doza de droguri mai putin periculoase, ca
alcoolul sau nicotina - care nu este suficienta pentru a produce
dependenta.
A~adar, ce se intampla cu circuitul cerebral al ~obolanilor
atunci cand sunt expu~i in mod repetat la cocaina? In mod sur-
prinzator, nu mai exista LTP ulterior al sinapselor glutamate din
64
VTA - o singura doza deja produce potentarea maxima. Totu$i,
doze repetate produc o forma suplimentara de plasticitate care nu
se observa doar dupa o singura doza: LTP-ul sinapselor inhibitoa-
re din ATV care utilizeaza neurotransmitatorul GABA. Deoarece
aqiunea GABA este opusa aqiunii glutamatului, LTD-ul sinapse-
lor ce utilizeaza GABA vor reduce inhibarea neuronilor ATV, con-
ducand la excitarea acestora, sporind astfel ca~tigul circuitului de
placere ~i producand o eliberare chiar mai mare de dopamina in
regiunile-tinta din ATV (vezi Figura 2.2). Este probabil ca acest
efect sinergic asupra activarii neuronilor cu.dopamina din ATV
(LTP-ul din sinapsele excitatoare impreuna cu LTD-ul din sinap-
sele inhibitoare) sa stea la baza a eel putin unei parti din nevoia de
drog observata in stadiile avansate ale dependentei.
In consumul obi~nuit de droguri, blocajul repetat al nucleului
accumbens 1 al striatumului dorsal ~i al cortexului prefrontal de ca-
tre neuronii cu dopamina din ATV produce schimbari $i in aces-
te structuri-tinta. Dupa 5 zile de administrare repetata de cocai-
na se produc o serie de alterari in nucleul accumbens. Una dintre
acestea este cre~terea nivelului de dinorfina neurotransmitatoare,
o molecula naturala cu efecte asemanatoare morfinei (una dintre
clasele de molecule numite endorfine). Eliberarea crescuta de di-
norfina in nucleul accumbens atenueaza activitatea electrica in
aceasta portiune a circuitului de placere ($i astfel ignora activitatea
structurilor din ,,amonte", precum ATV). Activitatea din nucleul
accumbens este suprimata mai departe printr-un alt mecanism:
LTD-ul sinapselor cu glutamat care transmit informatH nucleului
accumbens din hipocamp, din cortexul prefrontal $i din amigdala.
Ambele schimbari din nucleul accumbens scad d$tigul de la nive-
lul circuitului de placere $i este probabil ca ambele sa stea la baza
unor caracteristici initiale ale adictiei: toleranta ~i dependenta. In
acest stadiu, in absenta cocainei, actiunea circuitului de placere es-
te suprimata in mod cronic, conducand la depresie, letargie, irita-
bilitate $i lipsa capacitatii de a dezvolta placere din alte activitati:
simptomele mentale ale dependentei/ abstinentei de droguri.
Cand ~obolanilor le este administrat un tratament de cinci zi-
le cu cocaina ~i sunt tinuti dupa aceea cateva zile sau saptamani
65
 BUSOLA PLACERII
fara sa consume droguri, imitand un dependent abstinent, au loc
alte schimbari neuronale ulterioare. Una dintre cele mai remarca-
bile schimbari se poate observa in structura fina a principalei cla-
se de neuroni din nucleul accumbens. Ace$tia sunt denumiti neu-
roni spino$i mijlocii deoarece dendritele lor lungi ~i arborescente
(structura arborescenta unde sunt receptate majoritatea contac-
telor sinaptice de la alti neuroni), sunt acoperite cu protuberante
mici numite spini dendritici. Spinii nu sunt doar omamentali, ci
se afla acolo in locurile unde axonii cu glutamat ~i dopamina din
alte regiuni ale creierului i$i formeaza sinapsele. La ~obolanii ca-
re devin dependenti de cocaina se observa o cre$tere excesiva de
spini dendritici, astfel incat ace$ti neuroni spino$i mijlocii devin
superspino$i, permitand o excitare sporita (Figura 2.5 ). Pe langa
acest fapt, fiecare sinapsa individuala receptata de un neuron spi-
nos mijlociu este supusa LTP-ului, iar acest LTP nu consta doar
Solutie salini Cocaina
Figura 2.5. Dozele repetate de cocaina reconecteaza circuitele de placere ale creierului.
Tn acest studiu, $Obolanilor le-a fost administrata zilnic fie cocaina, fie o solutie salina
timp de 28 de zile, dupa care, 2 zile mai tarziu au fost sacrificati. S-au efectuat sectiuni
cerebrale ce au fost observate la microscop pentru a releva dendritele acoperite cu spini
ale neuronilor din nucleul accumbens. Fiecare protuberanta mica din imaginile de mai sus
este un spin dendritic, punctul 1n care se recepteaza un contact sinaptic excitator. Puteti
observa ca dendritele $Obolanilor tratati cu cocaina apar mai stufoase, indicand o densitate
mai mare a spinilor dendritici. Cocaine-induced proliferation of dendritic spines in nucleus
accumbens is dependent on the activity of eye/in-dependent kinase-5. Norrholm S.D.,
Bibb J.A., Nestler E.J., Ouimet C.C., Taylor J.R., Greengard P. Neuroscience 116, 19-22
(2003), cu permisiune de la Elsevier.
66
DIN NOU DROGAT
in neutralizarea LTD-ul observat imediat dupa 5 zile de consum
de cocaina, ci supraintinde sinapsa. S-a sugerat ca aceste schim-
bari persistente din nucleul accumbens in urma unei perioade de
abstinenta stau la baza sensibilizarii drogurilor, obstacolul final al
unui dependent care incearca sa nu mai consume [ 19].
Exista inca multe necunoscute cu privire la neurobiologia
dependentei, dar interesant este ca acum cunoa$tem indeajuns
de mult pentru a crea modele utile care sunt supuse testelor e:--
perimentale. Acum avem o fundatie pe care putem construi.. I~
prezent, aceasta cercetare este efectuata mai ales pe $~bolam $1
~oareci, fiindca nu putem inca masura LTP sau LTD prmtr-o me-
toda non-invaziva, cum ar fi necesar in experimentele umane (sca-
nerele cerebrale de astazi nu pot indeplini aceasta sarcina). Exista
insa promisiuni mari pentru dezvoltarea terapiilor care sa ajute oa~
menii sa scape de dependente. Deja, prima generatie de drogun
indreptate impotriva receptorilor neurotransmitatori din ATV $i
regiunile sale tinta se afla in uz sau in probe clinice $i mai multe
sunt in curs de aparitie (in capitolul 7, ,,Viitorul placerii'~ vom vor-
bi 1n detaliu despre tratamentele antidependenta actuale ~i viitoa-
re). Speranta este ca aceste tratamente vor suprima poftele, sen-
sibilizarea ~i recidiva ~i vor ajuta dependentii aflati in recuperare
sa reziste drogurilor. Provocarea va consta in a realiza acest lucru
fara. a da peste cap alte aspecte ale circuitului de placere implicate
in comportamente esentiale precum mancatul ~i sexul.
c:./1
In ziua de azi, majoritatea dintre noi vrem sa credem ca
dependenta de droguri (inclusiv alcoolismul) este o boala. Da~
in continuare nutrim o banuiala ascunsa ca, de fapt, este o boala
a celor cu vointa slaba, a celor neadaptati spiritual sau a celor ca-
re nu sunt ca noi. Comediantul Mitch Hedberg a inteles acest lu-
cru atunci cand a spus:
,,Alcoolismul este o boala, dar este singura boala pentru care
se poate tipa la tine fiindca o ai.
- La naiba, Otto, e$ti un alcoolic !
67
 BusoLA PLACFRII
La naiba, Otto, ai lupus !
Una dintre cele doua nu suna bine."
Iata ideea principala: in anumite circumstante (care pot inclu-
de stresul ridicat al zilelor de azi, expunerea precoce la droguri,
abuzuri in copilarie, lipsa de sprijin social, predispunere genetica),
oricine poate deveni dependent de droguri. Nu este doar o boala
a la$ilor lipsiti de vointa. intr-adevar, multe dintre personalitatile
noastre istorice au fost dependente de droguri. Nu e vorba numai
de tipul creativ, artistic precum Charles Baudelaire (consumator
de ha$i$ $i opiu) $i Aldous Huxley (consumator de alcool, mes-
calina $i LSD), ci $i de oameni de $tiinta precum Sigmund Freud
(consumator de cocaina) $i lideri militari de ordin inalt $icon-
ducatori de state de la Alexandru eel Mare (un mare alcoolic) la
Printul Otto von Bismarck (care obi$nuia sa bea doua sticle de vin
la masa de pranz $i le punea capac cu putina morfina seara) [20].
Din studiile care compara gemenii identici $i neidentici, se es-
timeaza ca factorii genetici contribuie la 40-60% din variatia riscu-
lui de dependenta. Acestea fiind spuse, ne aflam inca in zilele de
inceput ale intelegerii contributiilor genetice la dependenta. Nu
exista o singura ,,gena a dependentei" $i este probabil ca un numar
mare de gene sa fie implicate in aceasta trasatura complexa [ 21].
0 observatie provocatoare are legatura cu gena pentru receptorul
de dopamina de subtip D2, o componenta cruciala a circuitului
de placere. 0 anumita forma a acestei gene, numita varianta Al,
are drept rezultat expresia redusa a receptorilor de dopamina D2
in cadrul nucleului accumbens $i al striatumului dorsal. Este mult
mai probabil ca purtatorii de varianta Al sa devina dependenti de
alcool, cocaina sau nicotina. Mai mult, printre alcoolici, cei cu va-
rianta Al tind sa fie mult mai grav afectati de debutul consumu-
lui de alcool la o varsta mai frageda, de episoade de betie mai se-
rioase $i de multe incercari e$uate de a renunta la alcool. in familii
cu un puternic istoric de alcoolism, scanarea cerebrala a relevat
ca acei membri ai familiei care nu erau alcoolici aveau mai multi
receptori D2 in nucleul accumbens $i in striatumul dorsal decat
cei care erau alcoolici. Luate impreuna, aceste studii sugereaza
68
DIN NOU DROGAT
ca nivelurile ridicate de receptori D2 pot proteja impotriva anu-
mitor forme ale dependentei de droguri. intr-adevar, la $Obolanii
antrenati sa-~i administreze singuri alcool, injectarea in striatum
a unui virus proiectat genetic pentru a produce expresia sporita
a receptorului D2 i-a determinat pe ace~ti $Obolani sa-~i reduca
substantial doza de alcool (un grup de control, care a primit un
virus inactiv, nu a demonstrat acest efect). Fire~te ca nu se vain-
jecta prea curand un virus proiectat genetic in creierul oamenilor
dependen\i de droguri, insa aceste descoperiri indica receptorul
D2 ca o tinta pentru noi terapii ale dependentei.
(_/)
Daca aceste procese biologice sunt importante, atunci unde
mai intervine rolul social/ experiential in vindecarea dependentei?
Terapia conversationale, a grupurilor in 12 pa~i, rugaciunea sau
meditatia mai au ele vreo functie? Cu toata aceasta discutie des-
, '
pre predispunerile genetice la dependenta ~i substraturile biolo-
gice ale acesteia, e lesne de crezut ca suntem toti sclavi ai gene-
lor no"astre ~i ai chimiei creierului. Pur ~i simplu nu este adevarat.
Schimbarile de lunga durata in circuitele neurale produse de con-
sumul repetat de droguri, schimbari precum LTP, LTD ~i schim-
bari structurale ale neuronilor, toate pot fi prod use ~i de experienta
noastra in lume. intr-adevar, acestea sunt cateva dintre mecanis-
mele care ne permit sa ne transformam experientele in memorie,
conferindu-ne astfel individualitate. in creier, cauzalitatea e cu dus
$i intors: da, genele ~i circuitele noastre neurale ne predispun la
anumite comportamente, insa creierul nostru este maleabil ~i pu-
tem altera aceste circuite neurale prin experienta. Atunci cand un
dependent merge la terapie conversationala sau se ~ngreneaz~ i~
meditatie atenta pentru a reduce stresul sau pentru a crea asoc1en
intre consumul de droguri ~i consecintele negative asupra vietii,
aceste actiuni nu apar pur ~i simplu intr-un taram imaginar non-
biologic. Aceste ac\iuni creeaza schimbari in circuitul de plac~e~e
pentru a inversa sau pentru a contracara reconectarea produsa m
timpul dependentei. Aceasta este baza biologica a terapiei socia-
le ~i experimentale [ 22].
69
 BusoLA PLACERII
Cand spunem ca dependenta este o boala, nu-i scutim noi pe
dependenti de acuze pentru alegerile §i comportamentele lor an-
tisociale? Nu, deloc. Un model ce considera dependenta drept
boala sustine ca dezvoltarea dependentei nu este responsabilita-
tea dependentului. Totu~i, in mod esential, vindecarea dependentei
este responsabilitatea acestuia. Nu blamam pe cineva care sufe-
ra de inima pentru starea sa de sanatate. Cu toate acestea, odata
sa
ce boala a fost diagnosticata, ne a~teptam ca ei fie responsabili
pentru vindecarea lor: sa aiba o dieta sanatoasa, sa faca exercitii
in mod regulat, sa-§i ia tratamentul etc. in mod similar, convinge-
rea ca dependenta este o boala nu absolva dependentii de respon-
sabilitatea vindecarii lor §i tot ceea ce presupune aceasta. Nu e un
drum u~or.
Capitolul trei
HRANESTE-MA
'
Se da un razboi pentru fundul tau. ~i nu, nu ma refer la ,,fund"
intr-un sens metaforic, ca atunci cand George Clinton, regele mu-
zicii funk, striga: ,,Elibereaza-ti mintea ~i fundul te va urma." ~i nici
nu folosesc cuvantul ,,fund" precum Kevin, pu§tiul care avea du-
lapul vedn cu al meu in clasa a §aptea la ora de gimnastica ~i spu-
nea: ,,Linden, gura ta a scris un cec pe care fundul tau nu-I poa-
te incasa." Aici, ,,fund" nu se refera la sinele corporal 1ntr-un sens
general. Ci ma refer literal: se da un razboi pentru depunerile de
grasime din tuchus-uP tau, iar drcuitele de placere din creierul tau
reprezinta un front major din cadrul acestui razboi [ 1].
in 2008, am ma.neat aproximativ 1,2 milioane de calorii ~i
le-am savurat pe fiecare dintre ele. Veneau in diverse forme, de la
mese pline de grasimi din restaurante cu meniuri pretentioase, la
portii vegetariene gatite acasa ~i pana la mid pungi scarboase de
Cheetos infulecate pe furi~ in birou, in timp ce tineam u~a inchi-
sa. Aveam multe saptamani de-a randul in care ma plimbam SU-
pus cu bicicleta cate 40 de minute in fiecare seara ~i l~ni intregi in
care eram un trantor de canapea, complet sedentar. In 2008, gre-
utatea mea nu a fluctuat cu mai mult de 2 kg ~i greutatea mea din
prima zi a anului era identica cu cea din ultima zi a aceluia~i an.
Acum, la.sand la o parte frustrarea mea fata de aceasta situatie, es-
te remarcabil faptul ca, la un aport de mancare de 1,2 milioane de
1
,,~ezut" (in yiddish, in original). (N. tr.)
71
 Bu:--01 A P1Ac1 RII
calorii, corpul mi-a reglat apetltul ~i a consumat exact aceea~i can-
titate de energie pentru a pastra echilibrul.
Experienta mea personala cu homeostaza greutatii este tipi-
ca celor cu acces nerestrictionat la mancare. In studii in care se
monitorizeaza atent aportul de mancare ~i consumul de energie
al subieqilor pe o perioada de la cateva saptamani pana la cate-
va luni de zile ( care tin de sa compenseze fluctuatiile zilnice) s-a
observat un echilibru notabil intre caloriile consumate ~i calorii-
le arse. Cand diverse mamifere, de la ~oared la maimute, sunt fie
suprahranite sau infometate timp de cateva saptamani, greutatea
acestora revine curand la niveluri normale atunci cand li se ofera
acces liber la mancare. in mod decisiv, corpurile noastre de ma-
mifere par sa fie capabile sa regleze nutritia pe baza cantitatii de
energie consumata 9i nu numai pe baza volumului acelei mancari.
Iata un exemplu dintre multe altele: cand un grup de 9obolani a
fost hranit cu solutii nutritive de concentratie variata, ace~tia i~i
ajustau volumul consumat pentru a dobandi un aflux constant de
calorii. Seamana mult cu termostatul pe care-I aveti in casa: cand
temperatura scade, acest lucru este resimtit de un termometru ca-
re trimite un semnal catre calorifer pentru a incalzi casa pana ce
temperatura revine la valoarea dorita presetata.
Aceste observatii sugereaza faptul ca creierul trebuie sa pri-
measca semnale de la corp in legatura cu greutatea corpului 9i case
folose$te de aceste semnale ca sa moduleze apetitul $i consumul de
energie pentru a mentine greutatea corporala intr-un interval des-
tul de restrans. Aceste semnale sunt primite intr-o structura de la
baza creierului numita hipotalamus. Hipotalamusul este implicat
in controlarea multor instincte $i reflexe de baza, subcon$tiente,
inclusiv sexul, nutritia, agresivitatea, bautul $i temperatura cor-
pului [2]. Atunci cand ~obolanilor li s-au provocat leziuni intr-o
anumita subregiune a hipotalamusului (numita zona ventromedi-
ana), ace~tia au devenit obezi. S-au comportat ca ~i cum ar fi fost
infometati ~i au compensat cu o cre~tere a aportului de mancare ~i
cu o scadere a consumului de energie. Pe de alta parte, atunci cand
le-a fost distrusa o parte diferita a hipotalamusului (numita zona
72
HRAJ\iF~TE-MA
laterala), ~obolanii s-au comportat ca ~i cum ar fi fost suprahranit~:
$i-au redus aportul de mancare ~i au crescut consumul _de energ1e
devenind astfel periculos de slabi. Acesta nu este un s1mpluvtruc
cu $obolani: aceste experimente au fost repr?duse cu ~ gama la~~
ga de mamifere, de la veverite pana la cai~i. Intr-adev~r, oamenn
care sufera de O leziune a hipotalamusulm ventromed1an (prove-
•tv de obicei de la O tumoare la glanda pituitara invecinata) 1$i
ma b ·
vor cre§te, de asemenea, aportul de mancare §i vor deveni o _ez1.
Asadar, observam un model in care semna~ele de la corp aJung
la hi~otalamus $i cauzeaza cumva ca aceste regiuni hipotalamice
sa furnizeze comenzi care regleaza apetitul ~i consumul de ener-
gie. O intrebare evidenta: cum ~tie hipotalamusul tau ce g~e~ta:
te ai? Sa facem un pas inapoi ~i sa ne prefacem pentru o chpa ca
suntem Dumnezeu. Daca ati fi vrut sa construiti acest sistem, cum
ati fi facut-o? Masurand glucoza din sange? ~e~_uneri~e. de gras~-
me? Temperatura corporala? Presiunea pe calca1ele p1c1oarelor.
Toate acestea au ramas un mister pana in 1994, cand Jeffrey
Friedman ~i colegii sai de la Universitatea Roc~efeller ~i~au raport~t
observa\iile referitoare la doua specii de ~oarec1 mutan~1, una nu~1-
ta obezi ~i alta numita db. Aceste mutatii nu au fost reahzate de catre
oamenii de ~tiinta cu ajutorul unor trucuri genetice. Ele au surve-
nit spontan intr-o colonie de reproducere a ~oa~e~ilor~ Ambele sp~-
cii de ~oareci erau extrem de grase ~i aceasta trasatura s-a transm1s
urma~ilor intr-un model ereditar dominant ~i simplu, precum c~-
loarea ochilor. Aceasta sugereaza faptul di obezitatea in cazul spec1-
ilor de $Oared obezi ~i db a fost cauzata de o muta\ie a unei singur~
gene in ambele cazuri. La inceput, grupul lui Fr~ed~an a putut sa
ia urma mutatiei la ~oarecii obezi ~i au descoper~t ca e~ ~loca pro:
ducerea unui hormon proteic pe care 1-au num1t leptma. Aceasta
proteina este secretata doar de celulele de grasim~. C~and s-a ~fectu:
at O analiza similara a ~oarecilor db, s-a descopent ca gena d1strusa
db codifica O proteina care func\ioneaza ca un receptor de le_ptina:
este exprimata pe suprafata celulara ~i, cand se_une~te_c~ ~ep_tma ~a-
re circula in jur, pune in mi~care o cascada b10ch1m1ca m mt~no-
rul celulei. in mod provocator, receptorul de leptina este expnmat
73

BusoLA PLACFRII
puternic pe neuronii din acele zone ale hipotalamusului care cau-
zeaza obezitatea sau slabiciunea atunci cand sunt distru$i [3].
A§adar, cu ajutorul descoperirilor lui Friedman, avem acum
o ipoteza pentru modul in care hipotalamusul poate simti greu-
tatea corpului §i utiliza aceasta informatie pentru a o mentine in-
tr-un interval restrans (Figura 3.1). Cand luam in greutate, cre§te
cantitatea de grasime corporala §i, fiindca celulele de grasime se-
creta leptina direct proportional cu masa lor, acest lucru va cauza
cre§terea nivelurilor de leptina. Leptina circula prin singe $i tre-
ce la creier unde este resimtita de receptorii de leptina exprimati
in neuronii din hipotalamus. Activarea acestor neuroni de catre
leptina suprima apetitul $i spore§te consumul de energie. Cind
pierdem in greutate, sistemul functioneaza in directie inversa:
mai putina grasime inseamna niveluri recluse de leptina aflata in
circulatie, apetit crescut §i consum de energie redus.
Dar este aceasta ipoteza realmente adevarata? Pana acum, do-
vezile arata destul de clar. Nivelurile de leptina din singe cresc in-
tr-adevar odata cu luarea in greutate $i scad odata cu pierderea in
greutate. Injectiile cu leptina £acute §oarecilor mutanti obezi i-au
facut pe ace§tia sa reduca aportul de hrana §i sa piarda in greuta-
te (iar aceste injectii functioneaza chiar daca se livreaza doze mi-
d direct catre hipotalamus). Injectiile cu leptina facute §Oarecilor
mutanti db nu au niciun efect deoarece in hipotalamus nu exista
receptori de leptina care sa fie activati de leptina exogena.
Dintre oamenii care sufera de obezitate morbida [ 4], mai putin
de 1% prezinta §tergerea genei leptice (incidenta scazuta nu este
surprinzatoare deoarece oamenii $i §Oarecii cu deficiente de leptina
sunt infertili, a§adar aceste mutatii nu se transmit U$Or generatiilor
urmatoare). Cu toate acestea, este incurajator faptul ca pacientii
cu deficient de leptina pot raspunde la leptina exogena prin re-
ducerea substantiala a aportului de hrana §i scaderea in greutate.
I. S. Farooqi §i colaboratorii sai de la Spitalul Addenbrooke din
Cambridge, Marea Britanie, au raportat cazul unei fete de 9 ani cu
deficienta de leptina care avea un apetit aproape de nepotolit: lua
mese enorme $i cerea in mod constant gustari intre mese. Creierul
74
HRANEFE-MA
sau lipsit de leptina O facea sa se simta ca $i cum ar fi tost infometa-
ta. Fata cantarea 95 kg, iar acest lucru a facut necesara operarea am:
belor picioare pentru a i se putea permite sa mearga normal. Dupa
un an de tratament cu leptina, a slabit 15 kg, din care aproape toate
au fost de grasime. Consumul sau de mancare a fost r~dus cu 42%
(ceea ce justifica in intregime pierderea in greu~at~) ~1 ea a relatat
ca nu mai simtea acea foame constanta [ 5]. Ex1sta, de asemenea,
Cre~te aportul de
ahmente
Scade consumul de
energie
Hipotalamus
Scade aportul de
ahmente
Cre~te consumul
deenerg1e
?oarece obez (cu deflcienta de leptina)
?oarece normal
Figura 3. 1. Leptina este un horrnon produs de grasime care a~tioneaza la n!velul cre1er_ulu1
pentru a reduce apetitul 91 pentru a spor1 consumul d_e energ1~. As~el, leptma lucreaza ca
sa mentina greutatea constanta. Tn partea de sus: ?ands~ p!er~e m greutate, tesutul de
grasime se reduce in ma~ 91 , astfel, circula mai putma leptma pnn corp. Acest fapt atra~e
un aport de mancare crescut 91un consum redus de energie ce conduce_ la luare~ m
greutate compensatorie. lnvers, cand se ca$tiga in greutate, cr~9tere~ mase1 de ?ras1m~
provoaca cre$terea nivelurilor de leptina, suprimand hran1rea $1 spo~md met~boltsmul $1
activitatea pentru a consuma mai rnulta energie, tapt ce conduce la ~1erderea m_greutate.
In partea de jos: atunci cand gena de lept1na este $t~a~sa _la~ 9oarec1, nu se rna1 ~ro?uce
leptina $i rezulta obezitatea grava. Aceasta ilustrat1e md1ca un $Oarece obez 1tps1t de
leptina: in partea dreapta, comparat cu un $Oarece normal, 1n _s~anga. Ac_ela$i efect se
observa la 9Oarecii mutanti carora le lipse$te receptorul de leptma. llustrat1e de Joan M.
K. Tycko.
75
 BUSOLA PLA.CERJI
$i un numar mic de pacienti care sufera de obezitate morbida pro-
dusa de mutatia receptorului de leptina. Din nefericire, asemenea
$Oarecilor mutanti db, ace$tia nu pot beneficia de terapia cu leptina.
c/1
Sistemul homeostatic al leptinei explica modul in care creie-
rul poate primi informatH despre schimbari pe termen lung ale
greutatii, a$a cum este indicata de grasimea corporala. insa acest
lucru nu explica reglarea pe termen scurt a apetitului. Spre exem-
plu, cum prime$te creierul informatia despre starea nutritiei 1n
decursul unei mese? Ce semnale actioneaza sentimentul de
satietate? in decursul unei mese corpului nu i se adauga grasime,
a$adar e nevoie un semnal diferit, mai rapid.
Semnalele ce actioneaza initierea procesului de mancare sunt
slab intelese. Se obi$nuia sa se creada ca nivelul redus de glucoza
din sange era principalul declan$ator al inceperii mesei. Totu$i,
dovezi recente indica faptul ca inceputul unei mese este indus
biochimic numai in cazuri de infometare grava. in mod tipic, in
situatii in care mancarea este abundenta, inceputul mesei este
actionat mai mult de factori socioculturali $i ambianti. Pe termen
scurt, aportul caloric este reglat biochimic de semnale de satietate
care influenteaza sfar$itul unei mese. ' t
Senzorii din celulele care acopera stomacul $i intestinele pot
furniza informatii creierului atat despre proprietatile chimice cat
$i despre cele mecanice ale hranei ingerate (proprietatile chimi-
ce sunt lucruri precum nivelul de glucoza sau nivelul proteic, iar
proprietatile mecanice sunt simtite in general prin masura in care
se dilata intestinele). Semnalele de la intestine sunt transmise prin
secretia de hormoni proteici. Cativa dintre ace$ti hormoni intes-
tinali semnaleaza creierul in diverse moduri: unii ajung la creier
prin sistemul circulator, iar altii activeaza neuroni pentru a trans-
mite semnale electrice. Sa luam drept exemplu unul dintre ace$ti
hormoni intestinali. Cand substantele nutritive din hrana de la 0
masa activeaza celulele din intestinul subtire, un subset de celule
ce imbraca aceasta regiune a intestinului secreta un hormon numit
76
HRANE~TE-MA
CCK. CCK une~te receptorii de la capatul neuronilor din nervul
vag invecinat ~i ii activeaza, provocand astfel transmiterea impul-
surilor electrice in trunchiul cerebral la o regiune numita nucleul
tractului solitar. Cand se activeaza, aceasta regiune activeaza la ran-
dul ei zona mediobazala a hipotalamusului, aceea~i regiune care ca-
uzeaza obezitatea grava daca este distrusa.
Se pare ca hipotalamusul mediobazal este un nod critic in cir-
cuitul de control al procesului de hranire. in mod special, o zona
~i mai mica din hipotalamusul mediobazal, numita nucleul arcuat,
prime~te atat semnale rapide neurale de la intestin/ nervul vag/
traiectul nucleului tractului solitar, cat ~i semnale lente despre gre-
utatea corporala de la leptina circulanta secretata de celulele de
!t
grasime (Figura 3.2). Nucleul arcuat contine un amestec de ne-
f uroni, iar aceste tipuri diferite de neuroni produc efecte diferite
I asupra procesului de hranire atunci cand sunt activati. Un subset
de neuroni din nucleul arcuat care contine hormonul POMC este
I
activat de traiectul nucleului tractului solitar din intestin ~i inhiba
la randul lui neuroni din hipotalamusul lateral. Activarea hipota-
I
f
lamusului lateral provoaca secretia unui alt hormon numit orexi-
na, care produce sentimentul de foame. in acela~i timp, activarea
neuronilor POMC din nucleul arcuat activeaza ~i ea o alta regiu-
i ne, numita nucleul paraventricular. Celulele din nucleul paraven-
tricular secreta un hormon numit CRH, care produce sentimen-
l tul de satietate. A~adar, cand mananci gramajoara aceea de clatite,
I treptat, intestinul tau resimte atat substantele nutritive eliberate
din mancare cat ~i dilatarea stomacului tau. Aceste semnale sunt
I transmise cu ajutorul traiectului complex pe care I-am descris pen-
tru a duce la inhibarea secretiei de orexina ~i stimularea secretiei
I de CRH, care lucreaza impreuna pentru a bloca sentimentul de
foame ~i a te face sa te simti plin.
I Un grup diferit de neuroni din cadrul nucleului arcuat, acela ca-
re utilizeaza neurotransmitatorul numit NPY, ramane neafectat de
'
f
I
nervul vag/ traiectul nucleului tractului solitar, dar este inhibat de
leptina circulanta. La fel ca neuronii ce contin POMC, aceste ce-
lule NPY trimit, de asemenea, axoni catre nucleul paraventricular
I 77
 BusOLA PLA.CFRII
HRANq;n:-MA

Stomac Celule ~i hipotalamusul lateral. Insa actiunile lor sunt opuse actiunii neu-
grase
ronilor POMC: celulele NPY inhiba nudeul paraventricular ~i ex-
cita hipotalamusul lateral. A~adar, daca e~ti infometat ( infometare
literala, nu doar a~a cum ai spune in timp ce a~tepti la coada sa se
elibereze o masa la Casa Clatitelor), masa de grasime se reduce ~i
ai mai putina leptina circulanta. Aceasta inseamna inhibarea redu-
sa a celulelor NPY din nudeul arcuat, fapt ce rezulta in cre~terea
cantitaW de orexina ~i scaderea cantitatii de CRH. Rezultatul fi-
nal: e~ti hamesit.
De ce trebuie sa fie atat de complicat acest circuit? [6] De ce
nu a putut fi construit cu un singur centru care sa stimuleze foa-
Nucleul tractulul mea ~i care sa fie stins de un semnal de la grasimea corporala sau
solltar
de un semnal de genul ,,intestinele-sunt-pline-de-substante-nutri-
tive"? Desigur, nu cunoa~tem cu adevarat raspunsul la aceste intre-
bari. Cu toate acestea, putem specula faptul ca sistemul de control
al procesului de hranire a fost proiectat ca unul repetitiv, avand la
Neuronl cu Neuroni cu Nudeul arcuat al baza o retea de semnale divergente, care sa faca acest comporta-
POMC NPY hipotalamusului ment vital mai rezistent in fata intreruperii. Merita, de asemenea,
sa remarcam faptul ca a controla procesul de hranire este un aspect
influen\at de multi factori (perioada zilei, dispozitie, exercitiu fizic,
E9 mirosuri etc.) ~i tot acest flux de informatH trebuie integrat cum-
va in circuitul de control al procesului de hranire. Inca mai exista
Nudeul Senzatii de
paraventricular foame multe aspecte neintelese ale acestui circuit: de pilda, cum ~i unde
actioneaza orexina pentru a stimula ~i cum ~i unde acfioneaza CRH
e pentru a suprima apetitul?
Hipotalamusul Senzatii de c./1
lateral
satietate
Daca sperati sa pierdeti mult in greutate ~i sa va mentineti a~a,
Figura 3.2. Circuitul de control al procesului de hranire din hipotalamus integreaza sem-
aceste drcuite de control al procesului de hranire ingreuneaza cu
nale slabe despre greutatea corporala transmise de leptina circulanta $i semnale mai mult acest lucru. Ideea ca mancatul este in primul rand un com-
rapide de la intestine transmise de nervul vag. La final, decizia de a fncepe 9i de a termina portament con~tient ~i voluntar este adanc inradacinata in cultura
de mancat este antrenata de competitia dintre doua semnale opuse: un semnal de foame noastra. Noi, oamenii, suntem convin~i de ideea ca dispunem de
care folose9te orexina 9i un semnal de satietate care folose 9te CRH. Ca analogie pentru liber arbitru in toate lucrurile. Vrem sa credem ca greutatea poate
aceasta ilustratie ar fi o cada pe stil vechi cu doua robinete diferite pentru apa calda $i
fi controlata exclusiv prin vointa. De ce nu poate tipul acela gras sa
apa race: temperatura apei este determinata de curgerea relativa de apa calda 9i de apa
rece. llustratie de Joan M. K. Tycko. manance mai putin ~i sa faca exercitii mai multe? Ii lipse~te vointa,
nu-i a~a? Chiar deloc. Pe masura ce scade in greutate ~i ii scade ~i
78
79
 BusoLA PLAC[RII
masa de grasime, nivelurile de leptina vor fi in declin, declan§and
cascada biochimica pe care tocmai am explorat-o, iar aceste sem-
nale vor reduce ritmul metabolic §i vor produce un puternic im-
puls subcon§tient de a manca. Cu cat pierde mai mult in greuta-
te, cu atat mai puternic va deveni acel impuls de a manca ~i cu atat
mai mult se va reduce folosirea energiei. Acesta este adevarul trist
pe care industria dietelor multimiliardara in dolari nu dore§te ca
dumneavoastra sa-1 aflati.
In filme, vedem un montaj de imagini surprinse la anumite in-
tervale de timp pe un fundal de muzica optimista: 0 femeie obe-
za pe o banda de alergare, o femeie obeza care mananca salata, 0
femeie mai putin obeza pe un aparat de alergare in sens eliptic, 0
femeie mai putin obeza care alearga ~i, in sfaqit, o femeie slaba
care molraie o tulpina de telina ~i pare increzatoare. Foarte incu-
rajator ! Totu§i, in timp ce pierderea moderata in greutate poate fi
mentinuta prin monitorizarea con§tienta a aportului de mancare
~i exercitiu fizic, iar pierderea masiva in greutate poate fi obtinuta
numai temporar, majoritatea oamenilor gasesc extrem de dificila
me_ntinerea pierderii masive in greutate pe termen lung. Aproape
tot1 e§ueaza in aceasta incercare. Chiar §i liposuctia este o reparatie
temporara: indepartarea grasimii din corp reduce nivelul de lep-
tina circulatorie, reducand astfel consumul de energie ~i sporind
apetitul.
Sistemele noastre homeostatice de control al procesului de
hranire sunt similare cu cele ale altor mamifere. Acela§i impuls
subcon§tient de a manca, produs de reducerea leptinei, pe ca-
re ii simtim noi este, in esenta, acela$i cu eel pe care H simte un
~oa~ece sau u~ caine. Suntem capabili sa acoperim aceste impul-
sun subcon$tlente prin putin mai mult control cognitiv, dar la
baza, noi, mamiferele, suntem toate la fel. Principalul Iucru demn
de apreciat in ceea ce ii prive$te pe oameni ~i greutatea lor corpo-
rala este faptul ca, aproape in toata istoria noastra evolutionista
nu am avut acces la calorii nelimitate. De asemenea, aproape ' in'
toata istoria noastra evolutionista, in societatile de vanatori-cule-
gatori, consumam foarte multa energie in sarcinile zilnice. A§adar,
80
H RA r---: r ~ n - -'1 A
.era logic sa avem un sistem de control biologic pentru a stabili gre-
utatea corporala (§i apetitul) la un nivel optim: prea mica §i e§ti
in pericol de a muri de foame in timpul urmatoarei perioade pre-
lungite de foamete. Prea mare §i mobilitatea iti va fi compromisa.
Cand incercati sa pierdeti mult in greutate $i sa va mentineti a$a,
va luptati cu milioane de ani de presiune evolutionista selectiva.
Dar, stati ap ! Lucrurile se inrautatesc. Nici macar nu am inceput
sa vorbim despre placere.
c/"l
Circuitul de placere poate fi activat in mod artificial, atacat de
droguri sau prin implanturi de electrozi. Insa se activeaza, oare,
acest circuit in comportamente in mod natural placute precum
mancatul? Raspunsul este clar da. Cand un electrod ce inregis-
treaza date este amplasat in ATV-ul creierului unui ~obolan, aces-
ta releva o explozie de activitate neuronala atunci cand $Obolanul
incepe sa manance ~i o activitate continua in timpul mesei. Mai
mult decat atat, atunci cand sonde biochimice care pot masura ni-
velul de dopamina sunt implantate in regiunile-tinta ale neuroni-
lor din ATV, s-a descoperit ca procesul de hranire declan$eaza o
cre§tere brusca a nivelului de dopamina.
Atunci <;and li se administreaza cronic droguri care inunda cre-
ierul cu dopamina, precum cocaina sau amfetamina, §Obolanii ma.-
nan ca mai putin $i iau mai putin in greutate. Pierderea apetitului
este de asemenea cauzata de administrarea drogurilor care imita
dopamina ( acestea sunt denumite agoni§ti ai receptorilor de do-
pamina). Invers, drogurile care blocheaza receptorii de dopami-
na sporesc apetitul, consumul de energie ( totalul de calorii consu-
mate) §i favorizeaza cre§terea in greutate. Canabisul este un drog
foarte cunoscut pentru stimularea apetitului. De fapt, este atat de
eficient 1ncat poate contracara efectele periculoase de suprimare a
apetitului observate la pacientH care fac chimioterapie sau care su-
fera de SIDA. Chiar $i moleculele similare canabisului din creier,
endocanabinoidele, par sa aiba un rol in comportamentul de hra-
nire deoarece atat drogurile care blocheaza receptorii de canabis,
81
 BUSOLA PLACERII
~at $i ~tergerea acestor receptori la §Oarecii mutanti suprima ape-
tltul ~1 reduc greutatea corporala.
Circu!t~l de placere este modificat, de asemenea, de semnale
ale greutatu corporale. Pe neuronii cu dopamina din ATV fl¥
.. d l sea a
receptor~1 e eptina ~i cand leptina circulanta se leaga de ace§ti
r~ce~ton, acest fapt pune In mi§care o cascada biochimica ce inhi-
b~ ehberarea lor §i eliberarea dopaminei in zonele-tinta din ATV.
Cand ~~ folose~c trucuri genetice la ~obolani pentru a ~terge re-
ceptoru de ~eptm~ numai in celulele din ATV (dar nu ~i din alte
zone ale cre1erulu1), §obolanii mananca mai mult §i se ingra~a [7].
Cercetarea acestui subiect a fost continuata cu un stud· A te ~i specii rezistente la obezitate. Cand li s-a oferit acces liber la
· .. d mm care
pac1entu ~u eficiente de leptina au fost introdu~i intr-un scaner
cer~bral §I le-au_fost aratate imagini cu mancare. La ace§ti pacienti
activarea anum1tor regiuni-tinta din ATV (nucleul accumbens ~:
nucle_ul _caudat)' cauzata de privirea imaginilor cu man care a fost
asemanatoare cu aceea observata la pacienti normali din punct de
vedere genetic numai in starea de infometare. Cu toate acestea in
u~ma terapiei cronice cu leptina, pacientii cu deficiente de le;ti-
na au p~ez~ntat _o ~ctivare normala a circuitului de placere prin in-
ter~ed1~l u~agm_ilor cu mancare, corespunzatoare unei scaderi a
apetitulm. Cand Ii s-a cerut sa aprecieze cat de mult le plac fi
cl' • e ecare
mt:e imag~ni~e c~ mancare, pacientii cu deficiente de leptina au
ofent ~prec1en_ma1 scazute in urma tratamentului cu leptina [8].
\ua_te imp.~euna, aceste rezultate sugereaza ca atunci cand incerci
sa-t1 m~ntn gr_eutatea dupa o pierdere masiva de kilograme, redu-
~erea mv~l~w ~e le~ti~a circulanta va modula circuitul de placere
m a§a fel meat sa faca mancarea sa para mai apetisanta. Fir-ar sa fie!
c./""")
. Manca~ea ~i drogurile care creeaza dependenta activeaza cir-
cu~te de p~acere care se suprapun in creier. Exista bine cunoscu-
te mteraqmni comportamentale intre mancare §i drogurile care
dau dependenta, care e posibil sa rezulte din acest circuit cerebral
com~~· Spre exemplu, §obolanii infometati prezinta o motivatie
sponta fie pentru drogurile care dau dependenta precum cocaina
82
HRANqTE-MA
sau amfetamina, fie pentru stimularea electrica directa a fascicu-
lului medial al prozencefalului (va apasa parghia mai repede $i pe
o perioada de timp mai indelungata pentru a primi aceste placeri) .
lnseamna ca obezitatea este un fel de dependenta fata de
mancare? Emmanuel Pothos ~i colegii sai de la Universitatea de
Medicina Tufts au abordat aceasta intrebare prin cre~terea mai
multor generatii de ~obolani: au incruci~at §Obolani care luau mult
in greutate cu altii la fel ~i ~obolani care luau putin in greutate cu
unii asemenea in scopul de a crea specii predispuse la obezita-
mancarea obi§nuita de laborator, timp de 1S saptamani, ~obolanii
predispu~i la obezitate au consumat considerabil mai multa man-
care ~i s-au ingra~at cu o medie de 22 % mai mare decat semenii
lor rezistenti la obezitate. Pothos §i ceilalti au ajuns la ipoteza ca
~obolanii predispu~i la obezitate au o semnalare atenuata a dopa-
minei in circuitele de placere ale creierului §i ca acest lucru ii de-
termina pe ace§tia sa manance mai mult in 1ncercarea de a atinge
un anumit nivel-tinta de semnalare a dopaminei comun tuturor
~obolanilor. lntr-adevar, cand s-au masurat nivelurile de dopami-
na din nucleul accumbens, ~obolanii predispu~i la obezitate au de-
monstrat o reducere semnificativa atat a nivelurilor fundamentale
de dopamina, cat ~i a eliberarii dopaminei provocata de stimularea
electrica a ATV. Dar sunt §Obolanii predispu~i la obezitate nascuti
cu aceasta functie redusa a dopaminei sau o dobandesc pe masu-
ra ce cresc? Studiile asupra puilor de ~obolani predispu~i la obe-
zitate au relevat o atenuare a semnalarii de dopamina similara cu
cea a adultilor, sugerand prima varianta. Aceste descoperiri spri-
jina ipoteza di ~obolanii predispu~i la obezitate trebuie sa manan-
ce mai mult pentru a obtine aceea~i valoare normala de placere
obµnuta prin consumarea unor mese mai mici in cazul §Obolanilor
rezistenti la obezitate [9].
~obolanii obezi sunt interesanti in sine, dar cat de mult din acest
model se transfera in cazul oamenilor? Exista dovada existentei
unei componente genetice de obezitate la oameni sau se datorea-
za totul mediului inconjurator? Acum, evident, pentru o parte
83
 BusOLA PLACER!!
semnificativa a omenirii, preocuparile legate de mediul inconju-
rator sunt primordiale: daca nu ai acces la suficienta nutritie, nu
poti deveni obez. La fel, intra in scena ~i multi factori sociocultu-
rali ~i istoria vietii individuale (vom aprofunda acest subiect mai
tarziu in acest capitol). Dar de ce, atunci cand Ii se ofera acces la
calorii nelimitate, numai unii oameni devin obezi? Majoritatea
influentelor noastre culturale (~i industria dietei) vor sustine ide-
ea ca supraconsumul de man care ~i obezitatea au drept cauza e~ecul
vointei. Totu$i, dovezile geneticii contrazic vehement aceasta idee:
informatH din studiile descendentei adoptive, gemelare ~i familia-
le indica faptul ca aproape 80% din variatia greutatii corporale es-
te determinata de gene. Nu este o eroare de ti par: chiar e vorba de
80%. Acela~i procentaj ereditar apare ~i in cazul ina}timii ~i atinge
cifre ~i mai mari in cazul altor boli pe care acum le privim clar ca
fiind mo~tenite in familie, inclusiv cancerul de san, schizofrenia ~i
bolile de inima.
intr-o mica parte dintre cazuri, obezitatea rezulta din mutatia
suferita de o singura gena precum cea care codifica leptina sau re-
ceptorul de leptina. Nu este surprinzator faptul ca mutatiile altor
cateva molecule pe care le-am discutat la circuitele de control ale
procesului de hranire pot cauza, de asemenea, obezitatea. Acestea
includ POMC ~i receptorii de CRH $i MCH. Totu~i, cele mai bune
estimari de pana acum apreciaza ca aproximativ 8% dintre cazuri-
le de obezitate morbida sunt cauzate de mutatii ce au loc la nivelul
unei singure gene. La restul vast al populatiei, par sa fie implicate
interactiunile dintre genele multiple $i mediul inconjurator.
Componentul genetic al obezitatii rezulta din faptul ca man-
cam prea mult sau ca mancam normal, dar avem un metabolism
lent, sau din amandoua? in majoritatea studiilor, atunci cand
aportul de mancare este monitorizat indeaproape, se pare ca hra-
nirea peste masura este de departe factorul dominant, la care con-
tribuie ~i consumul red us de energie, insa intr-o mai mica masura.
Este adevarat, oamenii obezi mananca mai mult $i fac mai putin
exercitiu fizic. Dar de ce? 0 mare parte din acest raspuns o gasim
in analiza moleculara $i celulara a circuitelor de control al proce-
sului de hranire $i de placere din creier [ 10].
84
HRANE~TE-MA
Putem extrapola in mod rezonabil aceste studii pe $obolani
mentionate mai sus? Ar putea un circuit de placere degradat sa
conduca la un consum exagerat de man care la oameni? La fel ca la
~obolani, procesul de nutritie este asociat cu eliberarea dopaminei
in zonele-tinta ale ATV, inclusiv in striatumul dorsal. Partea fru-
moasa din cadrul studiilor umane este ca putem intreba subiectii
cum s-au simtit la finalul unei scanari cerebrale. Acest lucru a de-
monstrat nu numai ca mancatul este asociat cu eliberarea dopa-
minei, ci ~i di gradul de dopamina eliberata poate fi utilizat pen-
tru a prezice cat de placuta considera subiectul di este experienta
consumului de mancare. Mancaruri diferite au produs niveluri
diferite de eliberare a dopaminei ~i acest lucru a fost corelat cu
placerea raportata dupa consumul de mancare (la mine, carnatii
fierbinti de Louisiana ar atinge un nivel ridicat pe un dispozitiv
de masurare a dopaminei). De asemenea, fiindca subiectH carora
le era foame au continuat sa manance ~i au devenit satui, s-a redus
cantitatea de dopamina eliberata in striatumul dorsal. Nu este sur-
prinzator: primele inghitituri dintr-o man care ne ofera placerea
maxima atunci cand ne este foame.
Pe de alta parte, asemenea ~obolanilor, oamenii care consu-
ma droguri ce sporesc semnalarea nivelului de baza al dopaminei
prezinta un apetit scazuf $i un aport red us de calorii $i de d$ti~
in greutate, in timp ce drogurile care reduc semnalarea dopanu-
nei produc efectele opuse. Pana acum, toate bune ~i frumoase. 0
alta observatie importanta este aceea ca, in medie, densitatea re-
ceptorului de dopamina este redusa in zonele-tinta ale ATV ale
subiectilor obezi prin comparatie cu subiectii sla~bi ( acest lucru
poate fi masurat cu ajutorul unui scaner cerebral). lnsa ramane in-
trebarea esentiala: indivizii obezi prezinta o activare dopaminergi-
ca redusa in zonele-tinta ale ATV ca raspuns la mancare? lmplica
obezitatea un raspuns la mancare care sa fie lipsit de placere?
intr-un studiu recent condus de Eric Stice ~i colaboratorii sai
de la Universitatea din Oregon au fost introdu~i intr-un scaner ce-
rebral subiecti obezi ~i slabi, toti fiind femei tinere, in timp ce li
s-au oferit inghitituri dintr-un milkshake de ciocolata cu ajutorul
unui tub de plastic [ 11]. Ciocolata este un activator neobi~nuit
85
 BUSOLA PLACFRII
de bun al centrilor de placere cerebrali. De asemenea, este mult
mai u~or sa introduci un pai flexibil in gura unui subiect ce are ca-
pul fixat intr-un scaner cerebral decat sa-i oferi un sandvi~ cu pas-
trama sau o farfurie cu risotto. Principala descoperire a constat in
faptul ca subiectii obezi au prezentat o activare semnificativ mai
scazuta a striatumului dorsal ca raspuns la inghititurile de milk-
shake in comparatie cu subiectii slabi, sprijinind ipoteza scaderii
in intensitate a placerii.
Aceste femei care au consumat milkshake au fost de acord cu
testarea ADN pentru o varianta genetica obi$nuita, numita alela
TaqIA Al, care provoaca reducerea densitatH receptorilor de do-
pamina de tip D2 in circuitul de placere. Purtatoarele de alela Al
au prezentat reducerea cea mai mare a activarii striatumului dorsal
evocata de milkshake. Cand s-au efectuat examinari ulterioare un
an mai tarziu, purtatoarele de Al au prezentat, de asemenea, un
ca$tig mai mare in greutate decat cele nepurtatoare de Al. A~adar,
unii oameni obezi consuma mancare in exces pentru a incerca sa
compenseze functionarea lenta a circuitului de placere? Este pro-
babil ca aceasta sa fie o parte a explicatiei, insa poate exista ~i o alta
intorsatura. ,,Daca ne uitam la raspunsul creierului la oamenii ca-
rora Ii se va oferi milkshake, indivizii obezi vor prezenta o activare
mai crescuta a circuitului de recompensa, nu mai scazuta~ spune
Stice. ,,A$adar, in mod ironic, ei a$teapta o recompensa mai ma-
re, dar par sa simta mai putin." [Interviu la National Public Radio,
16 Octombrie 2008] Aceasta este o sabie crunta cu doua ta.i~uri:
o pofta crescuta asociata cu o placere scazuta. De fapt, acest mo-
del poate constitui o problema generala pentru multe forme de
comportament compulsiv $i dependent, nu numai pentru consu-
mul excesiv de mancare. Purtatorii alelei TaqIA Al a receptoru-
lui de dopamina D2 nu sunt doar predispu$i la obezitate, ei sunt
predispu$i $i ahuzului de droguri ~i alcool.
Un alt front in razboiul pentru fundul tau este localizat in buca-
tariile experimentale $i birourile lanturilor de restaurante, in bru-
tariile comerciale ~i in alte corporatii din industria alimentara. In
86
HRANE$'f'E-MA
timp ce indicele masei corporale este intr-adevar ereditar in pro-
cent de 80%, este clar ca interactiunile dintre mediul inconjurator
~i mediul genelor joaca ~i ele un rol major. 0 statistica graitoare
arata ca greutatea medie a unui adult din SUA ~ crescut cu apro-
ximativ 11,8 kg din 1960 pana in prezent [12]. In mod dar, acest
fapt nu se datoreaza schimbarilor genetice ale populatiei. Mai de-
graba, este un rezultat al eforturilor colective ale acestor corporaW
de a produce mancare ~i bautura, servite in portii mari, care acti-
veaza la maxim circuitul de placere ~i astfel contribuie la consu-
mul exagerat de mancare.
ImaginaV-va ca suntem bucatari-~efi in bucatariile experimen-
tale ale lantului de restaurante Ruby Tuesday, Nabisco Corporation
sau Pepsi-Cola (care depne ~i KFC ~i Taco Bell). Telul nostru este
acela de a crea mancare pe care oamenii sa o ravneasca ~i sa se in-
toarca sa o cumpere in cantitati marL Cum procedam? Cum cre-
am mancaruri care activeaza circuitul de placere atat de viguros
incat anuleaza semnalele de satietate ~i de greutate corporala ca-
re ar preveni in mod normal supraconsumul? In mod esential, re-
alizam acest lucru prin exploatarea nepotrivirii dintre peisajul cu-
linar pe care 1-am gestionat de-a lungul evolutiei noastre ( acela al
stramo~ilor no~tri) ~i acela al prezentului.
A~adar, care era dieta noastra umana ancestrala? Ei bine, evi-
dent ca nu era aceea~i pentru diversele grupuri de stramo$i care
traiau in habitate diferite. Totu$i, existau anumite caracteristici
comune. Era o dieta in mare parte vegetariana, cu putine gra-
simi (probabil circa 10% din caloriile totale) ~i foarte putin zahar.
Gustul duke era intalnit foarte rar (in fructele dulci sau in mierea
salbatica); carnea era un lux rar ~i, atunci cand putea fi obtinuta,
era destul de slaba. Pentru oamenii de pe continent gustul sarat
era aproape necunoscut. Majoritatea mancarurilor necesitau o
masticatie intensa ~i erau voluminoase. Erau putine mancaruri cu
umiditate crescuta ~i cu un continut ridicat de ulei care sa poata fi
mestecate ~i inghitite rapid. Cel mai important, in multe locuri foa-
metea intermitenta era un lucru obi~nuit. A$adar, atunci cand erau
disponibile mancaruri pline de energie cu un continut de grasimi
87
 13 U So I .\ PL t\ <T R I I
$i zahar mai mare,era logic sa fie infulecate pentru a crea o rezerva
de grasime corporala pentru vremuri anticipate de restri$te [ 13].
Rezultatul acestei diete ancestrale este faptul ca suntem
predispu$i inca de la na$tere sane placa anumite gusturi $i miro-
suri, mai ales acelea ale zaharului $i ale grasimilor, dar $i ale sarii.
~i oamenii $i $Obolanii indica o activare sporita a ATV §i o elibera-
re mare de dopamina in regiunile-tinta ale ATV atunci cand con-
suma mancaruri care dau de energie, pline de grasimi $i zaharuri.
Asemenea diferentei dintre cocaina mestecata §i cea injectata, acest
lucru ar putea reflecta profilurile de concentratii diferite de glu-
coza (sau alt semnal legat de mancare) a§a cum sunt ele transmi-
se creierului: semnalele mari, care cresc repede placerea sunt cele
mai recompensatoare §i dau o dependenta mai mare. Intr-un mod
interesant, combinatia dintre grasimi $i zaharuri este superaditi-
va, producand o vibratie a circuitului de pla.cere semnificativ mai
mare decat oricare dintre ele individual. Nu in mod surprinzator,
$Obolanii dintr-o cutie Skinner vor munci asiduu $i vor apasa de
multe ori parghia pentru o recompensa alimentara duke, grasa.
Mai mult, §obolanii care §i-au facut deja plinul cu mancare de la-
borator vor consuma repede mai multa mancare daca aceasta este
duke sau grasa (cerealele Froot Loops merg de minune). Totu§i,
nu era nevoie de un experiment cu §Obolani pentru a ne spune acest
lucru: fiecare dintre noi am avut o experienta in care ne-am simtit
plini la finalul unei mese, dar ne-a mai ramas loc pentru desert.
Dragostea noastra pentru sare ramane oarecum o enigma.
~obolanii nu depun efort pentru a o obtine, dar oamenii o rav-
nesc, posibil ca mod de adaptare pentru a compensa pierderea de
sare prin transpiratie.
in rolul de buca.tar al unei bucatarii experimentale, nu avem
nevoie de §Obolani, cutii Skinner sau scanere cerebrale, nici chiar
de o cunoa§tere a literaturii §tiintifice. Putem ghici cum sa facem
mancaruri pe care oamenii sa le ravneasca §i sa le consume in ex-
ces prin simpla testare a diferitelor retete pe subiecti doritori [ 14].
De fapt, este o afacere foarte complexa. Pentru a face o mancare
apetisanta nu poti doar adauga mai multa sare, grasime $i zahar la
88
HRANI~Tr-MA
retetele existente. Spre exemplu, nu exista nicio concent~a~ie i~~~
ala de sare pentru mancare. Tind sane placa chipsurile §I b1scmtn
cu mai multa sare decat punem de obicei pe came sau in supa.
Ne plac mai mult dulciurile intense dadi le combinam cu grasimi.
Este mai probabil sa consumam in exces daca mancarurile pre-
zinta O combina\ie de gusturi contrastante: inghetata de ciocola-
ta cu buca\i de fructe amestecate in ea este mai irezistibila decat o
inghe\ata fina cu o singura aroma. Aripioarele de pui sunt consu-
mate in cantitate mai mare daca sunt inso\ite de un sos contrastant
(precum undressing rece, plin de grasimi). Dulce ~i picant, gras $i
sarat: acestea sunt combina\iile bune. Texturile contrastante sunt
de asemenea extrem de satisfacatoare: un exterior prajit, crocant,
cu O umplutura moale va fi deseori baza unei mancari apetisante.
Gusturile ~i mirosurile rezultate prin, caramelizare, procesul de ga-
tire a grasimilor provoaca ~i ele un raspuns pu~e~nic, poa~e p~ntru
ca avem un numar excesiv de receptori olfact1v1 devotat1 mirosu-
rilor grasimilor.
Un alt lucru descoperit in bucatariile experimentale este faptul
ca oamenii vor consuma mai multa mancare dadi nu sunt nevoiti
sa munceasca din greu pentru a o mesteca ~i inghiti. De aceea, ma-
joritatea carnii servite in lan\urile de restaurante a fost fragezita
mecanic ~i injectata cu marinata. Se dizolva rapi~ in gura ~i are ~n
continut mare de apa, care u~ureaza inghiterea. In esenta, fabnca
a realizat jumatate din procesul de masticatie ~i inghi\ire in locul
tau pentru ca tu sa mananci mai mult. ~i, in final, unul dintre ce-
le mai simple lucruri: oamenii tind sa termine ceea ce au in farfu-
rie (sau sa bea ce au in sticla de sue). PoJ1iile mai mari constituie
un mod simplu ~i eficient de a promova consumul de mancare in
exces, de a combate sistemul de control al apetitului pe care il are
corpul ~i de a vinde mai multa mancare.
c/l
Cre~terea greuta\ii corporale, care a rava~it SUA in ultimii 40
de ani ~i care este vizibila ~i in alte tari bogate, constituie o enor-
ma problema de sanatate publica. Cre~terea greutatii ii pune pe oa-
meni sa se confrunte cu un rise ridicat in fa\a unor boli ca diabetul,
89

BusOLA PL\CERII
cancerul, tulburari de somn, boli de inima $i hipertensiune. Vestea
buna este ca $i pierderea modesta in greutate ( de la 2 la 9 kg), ge-
nul de greutate care poate fi mentinuta in mod fiabil prin obice-
iuri bune de mancare $i exercitiu flzic, are beneficii semnificative
asupra sanatatii. Dar ce se intampla cu aceia cu obezitate morbi-
da care ar trebui sa dobandeasca $i sa mentina pierderea dramati-
ca in greutate pentru a putea observa beneficii semnificative ale
sanatatii? A$a cum am discutat, sistemele homeostatice ale creie-
rului vor lupta impotriva acestui lucru prin sporirea apetitului §i
incetinirea metabolismului, facand foarte dificila mentinerea pier-
derii masive in greutate. Chirurgia bariatrica, prin care este reze-
cata o portiune din stomac, reprezinta o optiune. Totu$i, aceasta
presupune riscuri §i cheltuieli semnificative §i este o optiune doar
pentru un procent mic de cazuri. in consecinta, s-au depus efor-
turi colective pentru a dezvolta medicamente sigure §i eficien-
te impotriva obezitatii pentru a completa dieta §i exercitiul fizic.
Merita remarcat fapful ca exista deja medicamente nesigure
care scad apetitul §i provoaca pierderea in greutate la un spectru
larg de pacienti. Drogurile care stimuleaza in mod artificial cir-
cuitul de recompense dopaminergic al mezencefalului, precum
amfetamina, sunt foarte eficiente, insa provoaca un grad foarte ri-
dicat de dependenta $i au efecte secundare dezastruoase. La fel,
pentru multi ani medicamentul fenfluramina a fost prescris pen-
tru slabire, de obicei amestecat cu un drog amfetaminic slab numit
fentermina intr-o combinatie numita ,,Fen-Phen". Fenfluramina
actioneaza prin blocarea transportatorilor care impacheteaza
neurotransmitatorul serotonina in vezicule pentru a-1 elibera ul-
terior ~i prin inversarea procesului de reabsorbtie al serotoninei
prin membrana terminatiei presinaptice pentru a secreta seroto-
nina in interiorul sinapsei. In mod tragic, fenfluramina a provocat
boala valvelor cardiace la aproape 20% dintre femei $i 12% dintre
barbati, iar aceasta suferinta a progresat mult timp dupa incetarea
administrarii medicamentului. Acesta a fost retras de pe piata in
1997 ~i a constituit subiectul unuia dintre cele mai mari procese
de garantie a produsului din toate timpurile, avand peste 50 000
90
HRANE~TE-MA
de redamatfi $i o poten\iala obligativitate de plata a companiei de
droguri Wyeth estimata la 14 miliarde de dol~ri. V
ln prezent, exista un numar mare de med1camente pen~r~ ~la:
bit in diverse stadii de dezvoltare ce variaza de la testarea 1mt1ala
pe ~obolani ~i §Oared pana la studii dinice in st~d~i avansate la oa-
meni. A§a cum va puteti imagina, piata pote~t1ala ~entru un ~e-
dicament sigur ~i eficient pentru slabit este 1mensa, aJadar ex~s-
ta un elan comercial considerabil in cercetarea acestm_ dome_n_m.
Candidatii includ un set de medicamente £acute s_a i~tens1~1ce
semnalele de satietate provenite de la stomac. De p1lda,_ ~edica-
mentul SRI 416131 este proiectat pentru a activa anum1t1_ re~ep-
tori pentru hormonul stomacal CCK §i, in acest fel, contnbme la
aparitia unei senzatii de satietate. Un alt set de medicamente este
proiectat pentru a ac\iona asupra circuitului de c~ntr~l al proce-
sului de nutri\ie $i asupra circuitului de placere dm h1potalamus
~i prozencefal. Amintiti-va ca NPY eliberat dintr-un subset de ~e-
uroni din nucleul arcuat al hipotalamusului stimuleaza _apetitul
.
(F1gura 3.2) . Studiile pe animale au demonstrat ca med1camen- V
tele care actioneaza la nivelul receptorilor NPY pot bloca aceasta
actiune ~i pot contribui la pierderea in greutate [ 15]. .
0 alta clasa potential utila de medicamente pentru p1erd~rea
in greutate sunt compu~ii care actioneaza 1~ ~iv~lul receptonlo_r
de endocanabinoide, moleculele creierulm s1m1lare THC-ulm.
Aceasta este O strategie inteligenta inspirata de bine cunosc~tul
fenomen al drogatilor de ,,pofta continua": fumatul canab1s~-
lui stimuleaza apetitul a§adar; se poate ca, in mod invers, med~-
camentele care blocheaza actiunea endocanabinoidelor (la_ m-
velul receptorului major canabinoid CB 1) sa supr~me apetitul.
intr-adevar, medicamentul rimonabant (cunoscut §I sub numele
de Acomplia ~i Slimona) care blocheaza CBI, un compus dezv~l-
tat de compania de medicamente Sanofi-Av~nt~s: a fo~t ~prvo~at m
tratarea obezitatii in peste SO de \ari. Nu extsta mdo1al~ ca n~~-
nabant poate produce pierderea moderata in greutate. In ~tudule
clinice, pacientii care au primit 20mg/ zi de rimonaban~, t1m~ de
un an, au slabit in medie aproximativ 7,3 kg, in comparaµe cu circa
91
 BuSOLA PLACER!!
1,8 kg la un grup care a primit un placebo. Alte masuratori ale gra-
simii corporale precum circumferinta taliei ~i nivelul de trigliceri-
de din sange au fost ~i ele recluse de acest medicament.
Din nefericire, exista preocupari foarte serioase in legatura cu
efectele secundare. Rimonabant a fost asociat cu o crestere sem-
nificativa a starilor de ameteala, depresie majora ~i chiar suicid
in randul pacientilor obezi, iar acest lucru a determinat Agentia
Medicala Europeana sa recomande doctorilor sa inceteze utiliza-
rea acestui medicament in ta.rile Uniunii Europene. Prin vot una-
nim, cei 14 membri ai New Drugs Advisory Committee al FDA
(Food and Drug Administration) au refuzat o cerere din 2007
venind din partea Sanofi-Aventis pentru a permite aprobarea uti-
lizarii medicamentului rimonabant pentru tratarea obezitatii in
SUA. In cele din urma, poate fi posibila crearea medicamente-
lor CB 1-blocante care sa reduca apetitul fara efecte secundare de
ameteala ~i depresie. Intr-adevar, exista o serie de medicamente
CBI ulterioare, produse ~i de Sanofi-Aventis ~i de alte companii,
cu mici diferente in modul lor de blocare a receptorului CB 1 care
ar putea reduce aceste efecte secundare grave [ 16].
Stiu ce ganditi in acest moment: ,,Si cum ramane cu leptina?
Ne-ai spus deja cum poate reduce apetitul ~i poate cauza pierde-
rea in greutate 1a oamenii cu o deficienta innascuta de leptina. De
ce nu se folose~te pentru toti oamenii obezi ?" intr-adevar, compa-
nia biotehnologica Amgen a avut aceasta idee in 1995 cand a pla-
tit 20 de milioane de dolari pentru a autoriza hormonul. Din ne-
fericire, cand Amgen a sponsorizat un vast studiu clinic al leptinei,
putini participanti obezi au pierdut in greutate [ 17]. Privind in u·r-
ma, poate ca nu e surprinzator: majoritatea oamenilor obezi au ni-
veluri crescute de leptina circulanta deoarece au multa grasime cor-
porala. Adaugand mai multa Ieptina exogena nu ajuta prea mult.
Concluzia: majoritatea oamenilor obezi nu sufera de deficienta de
leptina. Mai degraba, ace~tia sunt rezistenti la leptina. Acest;ra le
lipse~te o parte din ma~inaria moleculara necesara pentru a con-
verti leptina circulanta in apetit scazut ~i consum crescut de ener-
gie. Se cunosc putine despre baza moleculara pentru rezistenta la
92
HRANE~TE-MA
leptina. Aceasta ar putea implica mai departe schimoari in molecu-
lele de control al procesului de hranire (precum NPY sau MCH sau
CRH sau orexinele) sau in receptorii acestora. Exista chiar cateva
indicaW ca rezistenta la leptina poate fi cauzata de e~ecul leptinei
de a trece din sange in creier printr-o structura de celule strans lipite
tntre ele numita bariera sange-creier. Intelegerea bazei moleculare
~i celulare a rezistentei la leptina va oferi cu siguranta noi perceptii
profunde, utile in dezvoltarea de medicamente antiobezitate.
c:/)
Jane se simte complet incordata. Are 18 ani $i locuie~te cu al-
te trei fete intr-un apartament mic. Ea ~i colegele ei de camera
se cearta des 1 iar Jane se afla in mod clar la baza ierarhiei sociale.
Celelalte ii tot dau ordine ~i, prin urmare, ea tinde sa le evite. in
ultima vreme, nu se poate abtine sa nu se strambe cand una din-
tre fetele dominante, autoritare se apropie. Cand locuia singura,
Jane era slaba ~i avea o dieta echilibrata, dar de cand sta in acest
apartament ca o oala cu presiune, a inceput sa ia gustari toata zi-
ua ~i toata noaptea ~i sa prefere mancarurile grase in detrimentul
unui meniu mai sanatos. Greutatea $i talia ei au crescut semnifi-
cativ. Cand s-a dus la un control, testele au indicat niveluri ridica-
te de hormoni de stres in sange. Acum, cand se apropie de ea una
dintre colegele ei dominatoare,Jane obi$nuie~te sa scoata un tipat
umil ~i sa se retraga in coltul ei.
,,Jane" este o maimuta din specia macac ce locuie~te la Centrul
National de Cercetare a Primatelor din Yerkes ~i am adaptat poves-
tea 'ei (cu oarecare licenta literara) dintr-un raport recent al lui Mark
Wilson ~i al colaboratorilor sai care a aparut in revista ~tiintifica
Physiology and Behavior [ 18]. Acest raport este remarcabil prin pa-
ralelele sale cu bine cunoscutul fenomen uman de mancat indus
de stres. Jane ~i celelalte maimute din clasa de jos ale acestui expe-
riment nu numai ca au ma.neat mai mult, ci au inceput sa manan-
ce ,,intre mese" ~i au schimbat alcatuirea dietei lor pentru a inclu-
de mai multe mancaruri bogate in grasimi, menite sale consoleze.
Se pare ca stresul moderat stimuleaza apetitul la o varieta-
te larga de mamifere, de la rozatoare la oameni. La cateva specii
93
 BusoLA PLACERII
de rozatoare, stresul cronic moderat, inotul fortat in apa rece sau
stresul social produs de prezenta unui animal intrus dominant
declan$eaza cre$terea consumului ~i alegerea mancarurilor bogate
in calorii cu niveluri crescute de grasimi ~i zaharuri. Acest lucru are
drept rezultat luarea in greutate ~i adaosul de grasime abdominala.
Rezultatele sugereaza ca exista un semnal biochimic evocat de
stres care modifica circuitele de hranire $ii sau circuitele de place-
re pentru a cauza consumul excesiv de mancaruri reconfortante.
Stresul declan$eaza o cascada de semnale 1n care neuronii hipota-
lamusului secreta hormonul eliberator de corticotropina (CRH),
care traverseaza, prin sistemul circulator, distanta scurta pana la
glanda pituitara adiacenta unde activeaza celulele pituitare pen-
tru a produce un alt hormon cu numele de corticotropina (sau
ACTH) in sistemul circulator, dispersandu-1 apoi in tot corpul. 0
Jinta importanta este glanda suprarenala, care, atunci cand este sti-
mulata de corticotropina, elibereaza un alt hormon, corticosteron.
Corticosteronul ($i metabolitii sai) pot trece in creier unde con-
tribuie la raspunsul cerebral la stres. Aceasta idee este sprijinita de
studii care indica faptul ca injectiile cu corticosteron pot declan$a
consumul excesiv de mancare $i in lipsa stresului. 0 implicatie in-
teresanta a acestor studii pentru noi, oamenii, este aceea ca strate-
giile comportamentale de reducere a stresului (precum meditatia
sau exercitiul fizic) pot reduce amplitudinea valurilor de hormoni
de stres $i, in acest fel, sunt eficiente in reducerea consumului ex-
cesiv de mancare declan$at de stres.
In timp ce stresul moderat poate declan$a consumul excesiv de
man.care, stresul intens poate avea efectul opus, suprirnand apetitul.
La oameni, de pilda, este des intalnita scaderea apetitului pe o du-
rata scurta, atunci cand suferi.m in urma pierderii persoanei iubite.
Acest efect de stres sever pare sa apara, de asemenea, la toate spe-
ciile de mamifere. Cand cre§te intensitatea unei constrangeri sau
a unui stres social, rozatoarele i$i reduc $i ele aportul de mancare.
c/J
Consumul excesiv de mancare nu este singurul comportament
compulsiv care poate fi declan$at de stres. A§a cum am mentionat
94
HRANE~TE-MA
in Capitolul doi, stresul este deseori un declan$ator al utilizarii
unor droguri care activeaza circuitul de placere ca, de pilda, akoo-
lul, heroina, nicotina, cocaina ~i amfetaminele. Stresul joaca un rol
deosebit de important in declan~area recidivei la dependenti dupa
o perioada de abstinenta: peste 70% dintre dependentii recidivi§ti
raporteaza un eveniment deosebit de stresant ca precipitator al re-
luarii consumului de droguri. Ca in cazul consumului excesiv de
mancare, acest lucru evidentiaza importanta tehnicilor compor-
tamentale de reducere a stresului din cadru~ programelor pentru
a-i ajuta pe dependenti sa nu mai consume droguri. De asemenea,
acest fapt sugereaza ca medicamentele care interfereaza cu rasp .n-
surile hormonilor de stres, precum blocantii receptorilor CRH,
sunt promitatoare in tratarea reluarii consumului de droguri §i de
mancare excesiva induse de stres.
Cum influenteaza stresul circuitul de placere din prozencefal
(sau circuitele de control al procesului de nutritie)? Raspunsul
scurt este ca nu prea §tim. Totu$i, exista ni§te dovezi initiale ten-
tante. Amintiti-va ca timp de 24 de ore dupa o singura expune-
re la cocaina, sinapsele (care utilizeaza glutamat excitator), primi-
te de neuronii cu dopamina din ATV, inregistreaza LTP. Aceasta
schimbare, care va avea ca rezultat eliberarea sporita de dopamina
in regiunile-tinta din ATV, ar putea fi produsa §i de nicotina, mor-
fina, amfetamina sau alcool. in mod uluitor, un stres de scurta du-
rata (inotul fortat in apa rece ti.mp de 5 minute al unui §obolan) a
produs de asemenea LTP al sinapselor din ATV care a fost imper-
ceptibil in comparatie cu acela evocat de droguri. Mai mult, LTP
indusa de stres poate fi prevenita prin pretratarea cu un blocant al
receptorului de corticosteron. Acest lucru sugereaza ca drogurile
$i stresul reconecteaza circuitul de placere in moduri care se supra-
pun §i ca raspunsul de stres care dedan$eaza LTP in ATV necesi-
ta o bucla de semnalare a hormonului de stres de la creier la corp
§iinapoi [ 19].
Pe langa actiunile de stres mijlocite de corticosteron, exista
dovezi di CRH poate actiona direct asupra sinapselor din ATV.
Exista axoni eliberatori de CRH care due de la hipotalamus la
95
 Busor A PI.ACF RI I
ATV. Intr-un studiu recent al lui Antonello Bonci ~i al colabo-
ratorilor sai de la Universitatea California din San Francisco, au
fost pregatite bucati vii de creier ale ATV, luate de la grupuri de
~oareci tratati atat cu cocaina, cat ~i cu solutie salina. Cand s-a
adaugat CRH la bucatile de creier al~ ~oarecilor tratati cu solutie
salina, nu s-a produs nicio schimbare a rezistentei sinaptice. Insa
atunci cand a fost adaugat CRH la bucatile de creier obtinute de la
~oarecii tratati cu cocaina, s-a observat o LTP a sinapselor cu glu-
tamat primite in ATV. Aceasta este o descoperire captivanta de-
oarece sugereaza un cadru biologic pentru modul in care stresul
poate declan~a reluarea consumului de droguri [ 20].
A~adar, am vazut ca, atat anumite mancaruri, cat ~i anumite dro-
guri, pot activa circuitul de placere. Am vazut ~i ca, in multe cazuri,
obezitatea este o urmare a dependentei de mancare ~i ca are multe
proprietap. ~i substraturi biologice comune cu cele ale dependentei
de droguri, inclusiv o componenta puternic ereditara. Cunoa~tem
unele dintre metodele in care expunerea cronica la anumite dro-
guri poate reface conexiunile din circuitul de placere, prin schimba-
rea structurii ~i a functiei sinaptice. Una dintre cele mai interesante
posibilitati de lucru din viitorul apropiat va fi sa aflam daca expu-
nerea cronica la mancaruri apetisante, acelea bogate in combinatii
de grasimi, zaharuri ~i sare, produc ~i ele aceste schimbari.
Capitolul patru
CREIERUL TAU SEXY
Ce gande~te pisica ta cand te prive~te racand sex? Ei bine, iti
spun eu. Chiar daca e~ti cat se poate de conventional din perspec-
tiva sexuala; sa spunem ca te afli intr-o relatie heterosexuala devo-
tata ~i nu-ti plac treburile perverse. Nu porti o masca de cauciuc
Dick Cheney cu dame atarnate de sfarcuri ~i Inelul Nibelungilor al
lui Wagner pe fundal. Nu p.-ai introdus in anus o sonda cu ~ocuri
electrice activata prin bluetooth ~i conectata la internet pentru a fi
declan~ata de fluctuatiile nebune ale indexului actiunilor HangSeng
la bursa. Mai degraba, e~ti cu partenerul tau in intimitate, in dormi-
tor, va imbrati~ati, va sarutati, va alintati, participand la un act sexual
vaginal: ca de obicei. 0 scena rupta din serialul Ozzie and Harriet.
Pisica ta tot crede ca e~ti o ciudatenie data naibii. ~i are dreptate.
Ea este revoltata de faptul ca va imperecheati in timpul peri-
oadei nefertile a femelei. E de-a dreptul dezgustator. $i crede ca
e~ti un idiot pentru ca ai doar un singur partener sexual de-a lun-
gul unui anumit ciclu de ovulatie. Asta chiar nu are logica. ~i ches-
tia asta cu intimitatea ... e de-a dreptul ciudata. Toata lumea ~tie
ca trebuie sa faci sex in public, unde grupul social te poate privi ~i
poate participa, daca e necesar. In sfaqit, daca rezulta un copil din
acest act, pisica se va intreba ce face masculul, a~teptand tot tim-
pul, dand o mana de ajutor sau furnizand resurse, fricosul de el! $i
sa nu mai vorbim de copil: are cind ani ~i inca nu se poate ingri-
ji singur? Ce ratat !
c:/)
Cand am vorbit despre comportamentul uman in legatura cu
drogurile sau mancarea, am indicat faptul ca, in esenta, suntem
97
 BUSOLA PLACER!!
la fel ca celelalte mamifere. Avem un neocortex mai mare decat
eel al unui §0arece sau al unei maimute, dar in fond, raspunsuri-
le noastre la mancare §i droguri psihoactive sunt acelea~i ca cele
a~e rudelor ~oastre indepartate, mamiferele. Nu se intampla in-
sa la fel cu s1stemul nostru de imperechere. A~a cum §tie pisica
ta, oamenii sunt sariti de pe fix. Sa discutam aceasta perspectiva.
La alte mamifere, femela I$i promoveaza fertilitatea prin semne
cla~e: gesturi ~i chemari sexuale unice, mirosuri, umflaturi ~i a~a
mat departe. Masculii §i femelele nu se abordeaza de obicei pen-
tru a face sex in afara acestor perioade fertile. In contrast, feme-
lele umane i$i ascund ovulatia. Nu exista etalari dare ale ciclului
ovarian al unei femei. lntr-adevar, in timp ce femeile se pot antre-
n~ pe~tru a detecta ovulatia, nu exista dovezi ale cunoa§terii in-
stt~ct~ve a ovulatiei la oameni. 0 consecinta a acestui fapt este ca
maJontatea actelor sexuale umane sunt recreative: sexul nu este
restrictionat la faza de ovulatie. Continua chiar $i in situaµi cand
procrearea este complet imposibila, cum ar fl in perioada sarcinii
sau dupa menopauza.
0 alta maniera in care oamenii sunt anormali are de-a face cu
alege~ea partenerilor no$tri sexuali. Peste 90% dintre speciile de
mam1fere sunt extrem de promiscue din punct de vedere sexu-
al. Masculii ~i femelele au parteneri sexuali multipli in aceea~i zi.
Oamenii ti~d sa fie ~~nogami sau, eel putin, succesiv monogami.
~u alte cuvmte, maJontatea femeilor au un singur partener sexual
m decursul unui ciclu ovarian. Prin urmare, spre deosebire de al-
t~ mamifere, cunoa$te~ea paternitatii umane este foarte precisa:
c~n~ se efect~ea~a studii genetice asupra populatiei, se descope-
ra ca peste 9016 dmtre copii sunt vlastarul partenerului pe termen
lung sau al sotului mamei. Nu conteaza daca studiul este efectuat
in Beijing sau Chicago sau intr-un sat mic din Papua Noua Guinee,
rezultatul este acela$i.
in cele din urma, $i poate eel mai important, la aproape toa-
t~ specii~e~de m~~ifere, masculul §i femela nu formeaza o legatu-
ra durab1la dupa 1mperechere §i astfel masculul nu are niciun rol
in cre$terea copiilor. De fapt, in multe cazuri, masculul chiar I$i
98
CREIERUI TAU SEXY
va parasi grupul social. Daca ramane, e putin probabil sa-$i recu-
noasca propria progenitura. La oameni, legaturile durabile sunt
obi§nuite, iar barbatul contribuie in mod tipic la bunastarea copi-
lului (chiar daca. nu se manifesta prin ingrijirea directa). Desigur,
in ultimii ani, schimbarile conventiilor sociale $i ale tehnologiei
au permis ca maternitatea singulara sa fie un efort uman viabil.
Insa, inca este un fenomen destul de rar la nivel global $i, pe o sca-
ra evolut:ionista, a aparut numai in ultima vreme.
In timp ce oamenii au o combinatie unica de comportamente
sexuale, exista aspecte pe care le imparta$im cu alte cateva anima-
le. Cimpanzeii bonobo ~i delfinii, de pilda, sunt cunoscuti pentru
angajarea in acte sexuale recreative care nu sunt condit:ionate de
ciclul de ovulatie. Gibonii, $Oarecii de preerie $i pinguinii imperi-
ali au sisteme de imperechere monogama in care masculul ajuta
la ingrijirea copiilor. Totu$i, oamenii sunt singura specie cu toate
aceste comportamente rare de imperechere.
De ce au ajuns oamenii in aceasta situatie? Teoria cea mai cap-
tivanta este ca sistemul de imperechere uman a fost antrenat de
faptul ca noi, oamenii, avem de departe cea mai lunga ~i mai nea-
jutorata copilarie dintre toate animalele [ 1]. Acest lucru este ca-
uzat de volumul creierului uman, care, la na$tere are aproximativ
400 de cm 3, fiind aproximativ de marimea creierului unui cimpan-
zeu adult. A$a cum $tiu femeile, capul copilului abia poate trece
prin canalul de na$tere. Moartea materna la na$tere nu este cunos-
cuta aproape deloc la alte primate. Este un fenomen unic uman.
Acel nou-nascut cu un creier de 400 cm3 va trece printr-o masi-
va dezvoltare cerebrala postnatala: intr-un ritm alert pana la var-
sta de S ani ~i, apoi, 1ntr-un ritm mai lent pana la varsta de 20 de
ani, cand creierul este finalmente matur cu un volum mediu de
1200 cm3• In timp ce o mama urangutan sau o balena gri i$i poate
cre$te cu succes puiul fara implicarea paterna, mamele singure din
societatile umane traditionale prezinta un dezavantaj enorm deoa-
rece copiii lor raman neajutorati atata vreme. Copiii oamenilor, cu
creierul lor enorm $i cu un ritm lent de maturizare, sunt motivul
sistemului nostru atipic de imperechere cu ovulatie ascunsa, sex
99
 Busor.A PLACFR!I CREIERUL TAU SEXY

recreativ in mare parte, monogamie (in decursul unui cidu ovari- 4.1). Sexul anal intre masculi a fost observat la oi, girafe ~i bizoni,
an) ~i contributie paterna la cre~terea copilului. iar perechile de delfini masculi cu bot gros i$i penetreaza unul al-
Pana acum, ne-am concentrat asupra normei sexuale generice tuia crapatura genitala. Masculii delfinilor din raul Amazon chiar
a culturii umane dominante. ~titi voi, genul acela pe care tind sa-1 W introduc penisul in orificiile nazale, singurul exemplu cunos-
agreeze religiile consacrate: monogamia, procreatia heterosexua- cut de sex nazal [ 3].
la. Totu$i, merit.\ mentionat ca exista multe expresii comune, dar
mai putin aprobate, ale sexualitatii umane care sunt observate si
la alte specii. Masturbarea este o practica obi$nuita printre cate;a
specii de mamifere ce includ caii, maimutele, delfinii, cainii, ca-
prele $i elefantii [ 2]. Atat femelele cat ~i masculii se dedau aces-
tei placeri ~i, asemenea oamenilor, au fost destul de inventivi in
aceasta preocupare. Masculii mai multor specii, indusiv cei din
specia cainilor, caprelor, maimutelor ~i porcilor de Guineea se an-
greneaza in autofelatie, uneori pana la punctul ejacularii. Exista ~i
d.teva rapoarte remarcabile despre autocunnilingus printre pri-
mate. 0 femela cimpanzeu in captivitate a fost observata in timp
ce indrepta un jet de apa de la un furtun de gradina spre clitorisul
ei. Femelele urangutan au utilizat vibratoare primitive adaptate
din scoarta de copac $i din bete. Intr-unul dintre cazuri, o femela
porc-spinos a fost vazuta incalecand un bat ~i apoi plimbandu-se,
facand ca batul sa-i vibreze in dreptul zonei genitala. insa premiul
pentru cea mai creativa masturbare animalica il prime$te masculul
Figura 4.1. Femele adulte bonobo angrenate Tn frecarea de tip genital-genital, o expresie
din specia delfinului bot gros, care a fost observat infa$urandu-~i
obi$nuita a sexualitatii bonobo ce poate avea drept rezultat orgasmul. ilustratie de Joan
un tipar viu in jurul penisului.
M. K. Tycko.
Bruce Bagemihi de la Universitatea din Wisconsin, scriind in
cartea sa Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Majoritatea, insa nu totalitatea comportamentelor homosexu-
Diversity, afirma ca comportamentul homosexual a fost atestat la ale observate ia animale ar putea fi mai precis descrise ca bisexua-
peste 500 de specii $i este probabil sa fie prezent la multe alte- litate. La multe specii, contactul heterosexual apare numai in tim-
le. Acesta include atat comportamentul masculin cat ~i eel fe- pul perioadei fertile a femelei, insa comportamentul homosexual
minin, de~i primul a fost observat intr-o masura mult mai mare. este obi~nuit in alte perioade. La unele specii, precum bonobo,
Homosexualitatea animalica este exprimata in toate modurile pe comportamentul homosexual, pe langa faptul ca furnizeaza pla-
care vi le-ati putea imagina ~i in unele moduri care probabil nici cere, aparent indepline$te $i rolul social de a indeparta tensiun:a
~i de a promova legaturile sociale, in detrimentul agresivita\ii. In
nu v-au trecut prin minte. Sexul oral intre mascul-mascul $i feme-
prezent, exista doar cateva exemple de animale ce se angreneaza
la-femela a fost documentat la unele specii, inclusiv hienele $i cim-
intr-un comportament pur homosexual pe durata intregii vieti, iar
panzeii bonobo, precum $i frecarea genitala intre femele (Figura

100 101
 Busor.A PLACER!!
acesta se observa mai ales printre masculi §i mai ales in captivita-
te. Totu§i, in cateva gradini zoologice din intreaga lume, s-au ob-
servat masculi pinguini din dteva specii formand cupluri stabi-
le, monogame. Ace§tia construiau cuiburi impreuna §i foloseau 0
piat~a pe ~ost ~~ ou suro.gat. intr-un caz mult mediatizat, unei pe-
rech1 ~e pmgum1 antarctici masculi, din gradina zoologica Central
Park dm ora§ul New York, i-a fost dat un ou fertilizat, din care au
scos cu succes un pui§or [ 4]. in mod similar, aproximativ 6% din-
tre berbecii domestici curteaza §i incaleca exclusiv alti masculi
chiar §i atunci cand sunt prezente femele aflate in perioada estrala~
Pentru a recapitula, avem animale implicate in acte sexua-
le ~omose~ua~e §i heterosexuale pe cale vaginala, orala, anala §i
ch1ar nazala, §I masturbare, uneori cu ajutorul obiectelor. Ce alt-
ceva,? Au §_i ele videochat pervers pe Internet? Nu 1nca. Insa nu pu-
tem mche1a aceasta discutie despre sexualitatea animalelor fara sa
~en~ionam cateva fenomene chiar mai exotice. Sexul intre specii
d~fer~te vse observa, de obicei, la creaturile aflate in captivitate, in-
sa ex1sta exemple §i din randul populatiilor salbatice: spre exem-
~lu, este cunoscut faptul ca renii masculi fac sex cu femelele caba-
hne. La o gradina zoologica din Siberia, un tigru §i un leu au fost
i~~urajati sa_s~ imperecheze §i sa aiba pui (infertili). Analiza gene-
tica a fost utihzata pentru a identifica pui hibrizi in salbaticie fu _
. ' dd d ' r
ntzan ova a ca ur§ii grizzly au raporturi sexuale cu ur§ii polari.
c/)
_Na_tuurmuseum din Rotterdam, Olanda, are O fatada din
oghnz1 de care se izbesc adesea pasarile. Intr-o zi de iunie din anul
1995, doctorul Cees Moeiliker se afla in biroul sau cand a fost
martor la o coliziune fatala a unui ratoi salbatic cu fereastra sa.
Cand s-a dus sa investigheze, a vazut ca un alt ratoi salbatic sosise
la fata locului §i ca acesta a violat continu cadavrul timp de 75 d
. Cd e
mmu~~- . an a inceput sa scrie despre acest rezultat pentru un jur-
nal §hmt1fic, a descoperit ca necrofilia ratelor salbatice heterose-
xuale fusese deja descrisa in literatura [5]. Ce ar trebui sa credem
despre aceste exemple tulburatoare? Explicatia cea mai rezervata
102
CREIERUL TAU SEXY
este ca multe animale (in special masculii) sunt oportuniste din
punct de vedere sexual §i vor incerca sa aiba contact sexual cu
aproape orice, orice specie, vie sau moarta. Este posibil din punct
de vedere formal ca, asemenea unor oameni, anumite animale sa
fie in mod special starnite de sexul cu cadavre sau alte specii, insa
nu exista dovezi care sa sprijine aceasta idee.
A~adar, la final, este putin contraintuitiv. Nu chestiile perverse
sau interzise sunt cele care ii fac pe oameni sa fie unici in privinta
sexului. Aceste lucruri sunt bine reprezentate la semenii no§tri
mamiferi. Mai degraba, comportamentul nostru de imperechere
foarte conventional §i acceptat social este aberant in comparatie
cu eel al altor animale.
Ce se intampla in creierul nostru cand ne indragostim? De
altfel, ce se intampla cu oamenii de ~tiinta care studiaza actul
de indragostire? Acest subiect are ceva care ii face pe biologii §i
antropologii altfel neinduplecati sa devina sentimentali ~i literari
~i sa inceapa sa citeze versuri din Shakespeare, Ovidiu ~i Dante
in lucrarile lor §tiintifice. In acest spirit, doresc sa va ofer poemul
meu preferat de dragoste din toate timpurile. Dupa parerea mea,
acesta atinge esenta materiei.
Nu vreau o relatie fizica.
Vreau doar pe cineva care sa-mi reguleze min tile.
Anunf personal din revista L .A. Weekly [circa 1979]
c:/)
$tim ca dragostea romantica intensa nu este doar o idee mo-
derna. Ea este exprimata in cateva dintre scrierile cele mai vechi ce
au supravietuit pana astazi din locuri precum China, Egipt, Grecia
§i Sumeria. Insa este ea cu adevarat universala din punct de vede-
re transcultural sau este doar un aspect propriu unui numar mic
de culturi? Pentru a aborda aceasta intrebare, Helen Fisher, un
103
 BusOLA PLACER.JI
antropolog de la Universitatea Rutgers, a cercetat date stranse de
antropologi din 166 de societati diferite. Agasit dovezi ale iubirii
romantice in 147 dintre ele. in cele ramase, nu exista o indicatie
dara ca dragostea romantica n-ar exista. Mai degraba, acestea erau
doar cazuri in care antropologii nu intrebasera despre acest su-
biect. Mai mult, descrierea aspectelor mentale ~i psihologice ale
dragostei romantice intense a fost surprinzator de similara in ca-
zul mai multor culturi: placerea intensa, ametitoare, suprimarea
apetitului, distorsiuni ale judecarii persoanei iubite (prin accen-
tuarea trasaturilor bune ~i diminuarea celor rele) ~i a lumii (,,am
fost atat de discreti, nimeni nu ~tie despre noi"t obsesia $i dorinta
sexuala. Exista o bucla vitala de reactii la noile iubiri: nu numai
ca vedem toate lucrurile minunate la persoana iubita, dar atunci
cand o privim in ochi vedem acelea$i sentimente pozitive oglindi-
te in ei. Ne vedem pe noi indragostiti, ne placem pe noi in$ine mai
mult. in cele din urma, in chinurile dragostei intense, schimbarile
de dispozitie se amplifica: sui~urile sunt $i mai inalte, iar daca ce-
va nu merge bine (sau dragostea este neimparta$ita) cobora$urile
sunt $i mai adanci [6].
Ce legatura exista intre functia cerebrala $i aceste aspec- ·
te ale dragostei romantice? Pentru a aborda aceasta intrebare,
Lucy Brown, un neurobiolog de la Colegiul de Medicina Albert
Einstein, a recrutat, alaturi de colegii sai, barbati §i femei aflati in
primele etape ale unei relatii (in medie, primele 7 luni) care aura-
portat ca sunt ,,indragostiti nebune§te, profund $i pasional" [7].
Acestora Ii s-a scanat creierul in timp ce priveau o fotografie cu
persoana iubita. Pentru verificare, §i in urma unei sarcini de distra-
gere pentru a permite ardorii lor sa se potoleasca, subiectii au pri-
vit, de asemenea, o fotografie a unei cuno§tinte neutre din punct
de vedere emotional, de acela§i sex ~i varsta. Logica experimentu-
lui este ca acele regiuni cerebrale care au fost activate (sau dezacti-
vate) de prima §i nu de ultima fotografie, reprezinta substratul ne-
ural al dragostei romantice spre deosebire de simpla recunoa§tere
a unor chipuri familiare. Desigur, acest tip de studiu este in intregi-
me corelational: nu dovede§te ca regiunile activate sau dezactivate
104
CRrIERUI TAU SEXY
in mod special stau intr-adevar la baza sentimentului de ~ndragos-
tire. Trebuie sa va intreba\i, de asemenea, cat de mult dm ceea ce
aflam de aid este influentat de vaz: care ar fi raspunsurile cerebra-
le la auzul glasului sau la mirosul persoanei iubite?. ~u ~oate ~ces-
tea, modelul de schimbari cerebrale specific vedem ch1pulm per-
soa nei iubite a fost remarcabil. A d V f :,
Dar placerea intensa, euforica care vine o.dat~ cu 1~ ragos ~rea.
Aceasta corespunde activarii puternice a circmtulm dopammer-
gic de placere, a ATV ~i a tintelor sale, precu~ nucl~ul ~caud~t. A~a
cum am discutat, acest model de activare este aseman:t~r ras~~n-
surilor la cocaina sau heroina [ 8]. Distorsiunea facultat1lor cn~1~e
fata de persoana iubita? Acestea ar p~tea fi r~zultatul de~activa-
rii cortexului prefrontal, un centru de 1udecata, precum ~1 al dez-
activarii polilor temporali $i a jonctiunii parieto-temporal~, care
sunt regiuni corticale implicate in perceptia so~ialAa. Deza~t~varea
anumitor portiuni ale cortexului prefrontal se mtaln~~te ~1 m tul-
burarea obsesiv / compulsiva, care are cateva aspecte m comun_c~
o noua dragoste. De vreme ce masuratorile e§an~ion ~~ ~ost m1~1,
nu s-au observat diferente semnificative intre barbatn ~1 feme1le
participante la acest studiu. Orientarea sexuala a s~~iectilor nu ~
fost comunicata. in activitatea viitoare, ar putea fi mteresa~t sa
se compare 1
An mod explicit barbatii" ,
si femeile, homosexuah, he-
.
terosexuali $i bisexuali. Recent, echipa lui Brown a extms aceste
descoperiri m directn mteresan e. a
A • .. • t C prim pas catre abordarea.
preocuparilor transculturale, experimentele_ au_ fost ~-~petate ~t1-
lizand o populatie de tineri, barbati ~i feme1, dm Be11mg, Chma.
Rezultatele au ie~it identice. .. V
Psihologii sociali care au intervievat oameni cu relat1_1 de lung_a
durata au descoperit ca etapa intensa, initiala a dragoste~ ~oman_ti:
ce dureaza de obicei de la 9 luni pana la 2 ani, pentru a~ m_locmt~
mai apoi, la majoritatea cuplurilor, de o forma mai putm mten_sa
de prietenie iubitoare. Date fiind cuno§tintele noast~e desprevd1s-
torsiunile gandurilor ~i ale propriei imagini §i o~s~s~a sexua!a ca-
re insote~te faza initiala a iubirii, legile noastre n~ica unele mtre~
bari: majoritatea statelor din SUA solicita o intarz1ere de 6-12 lum
105
 BUSOLA PLACER!!
inainte de a pronunta divortul, insa oamenii se pot ca.satori imedi-
at. Cineva ar putea pleda in favoarea faptului ca, pentru a promo-
va casatoriile bune, pe termen lung, aceasta intarziere ar trebui sa
fie solicitata inainte de casatorie.
Un numar mic de oameni raporteaza ca sentimentele lor pen-
tru parten~r sunt la fel de intense ~i dupa 10 sau 20 de ani, a~a cum
erau la put1~ timp~dupa ~es-au intalnit. Majoritatea acestor per-
soane par sa spuna ~devarul despre sentimentele lor. Cand gru-
pul de ce~~et~re al Im Brown a realizat experimentul cu fotografia
perso~ne1 mb1_te cu subieqi a caror relatie de dragoste continua de
10 am sau ma1 mult, ace~tia au descoperit un rezultat interesant.
Majoritatea iubitilor pe termen lung nu mai prezentau activarea
puternica a centrului de dopamina din ATV celelalte schimbari
cer~br~le erau in mare parte intacte, insa circuitul de placere nu
rna1 pnme_a un $~C c~a eel produs de cocaina. Totu$i, in grupul mic
de oamem care mca raportau ca sunt indragostiti intens, circui-
tul de pla_c~re_din ATV era activat puternic de imaginea chipului
persoane1 mb1te. Acest lucru este interesant ~i valideaza ideea ca
0
_mica parte dintre cupluri poate intr-adevar mentine acea stralu-
cire a noii iubiri. Cu toate acestea, cauzalitatea finala nu este clara
aici. Exista oameni care pot mentine dragostea intensa deoarece
ap s-au_nascut sau e ceva special propriu cuplurilor potrivite ca-
re mentme aprinsa flacara dopaminei? [ 9].
c./1
Sunt sistemele cerebrale activate in dragostea romantica acele~i
c~ ~ele care declan~eaza excitarea sexuala? in interpretarea acti-
vam cerebrale a noilor iubiti, nu cumva facem decat sa-nvelim in-
tr-un ambal~j ~oros o_simpla atractie sexuala? Propria experienta
n: su~ereaza ca aceste 1mpulsuri sunt disociabile: cineva poate fi
s~arn1~ sexual. fara a fi indragostit, iar altcineva poate fi indragos-
tit fara a fi starnit sexual. Ceea ce ne duce la intrebarea: cum se
compara modelele activarii cerebrale produse de excitarea sexua-
la c~ acelea in care suntem pu$i sa privim fotografia noului iubit?
In ultimii ani s-au efectuat o serie de studii in care subiectilor li
s-a scanat creierul in timp ce Ii se aratau fotografii sau filme cu un
106
CREIERUL TAU SFXY
continut sexual de diverse tipuri. Un studiu extrem de bine gandit
a fost intreprins de Kim Wallen $i colaboratorii sai la Universitatea
Emory. Ace$tia au inceput prin a strange un set de imagini explici-
te inrati$and cupluri femeie-barbat angrenate in acte heterosexuale
care fusesera clasificate ca fiind excitante in chestionarele comple-
tate de un grup de subiecti tineri ~i heterosexuali, constand in 14
barbati ~i 14 femei. Grupul a fost ales prin excluderea persoanelor
care au clasificat aceste imagini ca nefiind excitante (aproximativ
16% dintre femei §i niciun barbat) [ 10]. La final, ace$tia au obtinut
un grup de subiecti in care barbatH $i femeile-au catalogat ca fiind
la fel de excitante imaginile ce prezentau cupluri facand sex. A$a
cum se obi§nuie$te in cadrul acestor experimente, au fost utilizate
imagini de verificare, pentru comparatie: acestea reprezentau cu-
pluri care interactionau 1n moduri nonsexuale. Atat barbatii, cat $i
femeile au demonstrat activarea puternica a elementelor-cheie din
circuitul de placere, precum ATV §i nucleul accumbens/ striatu-
mul ventral, ca urmare a privirii imaginilor. A§adar, atat acei iubiti
romantici §i pasionali care priveau chipul persoanei iubite, cat §i
subiectii de aid care priveau obscenitati au demonstrat activarea
considerabila a circuitului de placere. Totu$i, imaginile sexuale nu
au evocat dezactivarea centrilor de judecata $i perceptie sociala, a$a
cum s-a intamplat in cazul experimentului cu imaginea persoanei
iubite. in schimb, s-a produs activarea unei game largi de regiuni
corticale, inclusiv zone implicate in procesarea vizuala, in atentie
§i in functiile motorii $i somato-senzoriale. intr-un fel, acest lucru
confirma ceea ce cuno~team deja din propria experienta: in timp
ce indragostirea ~i sentimentul de excitare au in comun cateva sen-
timente placute, acestea sunt ~i destul de diferite.
Imaginile cu acele cupluri implicate intr-un act sexual au evo-
cat nu numai un set de activari ale regiunilor cerebrale la barbati
$i femei, ci $i ni~te efecte specifice fiecarui sex. in special, barbatii
~i nu femeile au prezentat o activare puternica a hipotalamusului
~i a amigdalei, un centru al emotiilor. La barbati, aceste activari
au fost mai puternice la vederea acelor imagini care au fost cata-
logate drept cele mai excitante. Hipotalamusul contine subregiuni
107
 BusOLA PLACER!!
micute care sunt esentiale pentru declan$area comportamentului
sexual masculin, insa rezolutia scanerului cerebral nu a fost su-
ficienta pentru a determina daca acele regiuni au fost chiar ace-
lea care s-au activat la barbati in cadrul studiului. Diferentele bar-
bat-femeie ale activarii cerebrale reflecta influente socioculturale,
temelii genetice sau epigenetice sau toate acestea la un loc? Din
nefericire, studiile efectuate prin scanarea cerebrala nu pot rezol-
va aceasta problema.
c_,/""I
Atat pentru barbatii, cat $i pentru femeile care privesc stimuli
sexuali, fie ace$tia fotografii sau filme, exista o buna corelare intre
exci:area sexual~ autoraportata $i activarea circuitului de place-
re dm prozencefal. Atunci cand stimuli neutri, precum scene din
sport sau peisaje, au fost amestecati printre scenele de sex, activa-
rea circuitului de placere descre$tea in timpul privirii stimulilor
neutri $i se accelera din nou in timpul privirii imaginilor sexuale.
Acele imagini care au fost catalogate ca fiind cele mai excitante au
P~~dus $i a~tivarea cerebrala cea mai mare. Paul Reber $i colegii
sa1 de la Umversitatea Northwestern au extins aceste descoperiri
intr-un mod interesant: au conceput un studiu in care 12 barbati
homosexuali $i 12 barbati heterosexuali au fost supu$i scanarii c~-
rebrale in timp ce le-au fost aratate imagini explicite cu acte sexua-
le intre barbati sau intre femei. In acest caz, imaginile de verificare
au constat in imagini cu barbati $i femei care practica sport [ 11 J.
Ace$tia au descoperit ca atat barbatii homosexuali, cat $i cei he-
terosexuali prezentau o activare cerebrala specifica categoriei din
care faceau parte, care se potrivea cu orientarea lor sexuala $i exci-
tarea sexuala autoraportata: barbatii homosexuali erau activati de
sexul intre doi barbati, iar barbatii heterosexuali erau activati de
sexul intre femei. Acum, poate va intrebati de ce nu au folosit ima-
gini cu activitate heterosexuala ca un stimul optim pentru barbatii
heterosexuali? Rationamentul din spatele acestei alegeri este ~a
unii barbati heterosexuali nu sunt stimulati de activitatea sexuala a
unor barbati, chiar $i cu femei, $i ca unii barbati homosexuali sunt
108
CREIERUL TAU SEXY
excitati de imagini cu barbati implicati in actul sexual, chiar $i cu
femei; a$adar, raspunsurile la imaginile cu activitati sexuale intre
doua femei sau doi barbati se pot interpreta mai U$Or. Rezultate
similare, specifice categoriei, ale activarii circuitului de placere
din prozencefal la barbati ~i femei, homosexuali $i heterosexuali,
au fost descoperite printr-un studiu care a utilizat un stimul $i mai
simplu: fotografii cu organele genitale masculine ~i cele feminine
in stare de excitatie [ 12].
A$adar, avem o situatie in care; atat la barbati, cat ~i la femei,
homosexuali $i heterosexuali, exista o potrivrre intre activarea ce-
rebrala (in special a circuitului de placere din prozencefal) $i ex-
citarea sexuala autoraportata ca raspuns la stimuli vizuali. Cum
se imbina aceste doua masuratori corelate cu raspunsurile geni-
tale? La barbati, e destul de clar. Erectia penisului poate fi ma-
surata cu ajutorul unei tehnici numite pletismografie peniana
circumferentiala. Aceasta implica un dispozitiv asemanator unui
prezervativ, prevazut cu un indicator de presiune pentru a masura
schimbarile in circumferinta ale penisului. Cand Bruce Arnow $i
colaboratorii sai de la Universitatea Stanford au elaborat un expe-
riment in care barbatilor heterosexuali Ii s-au prezentat fragmente
din filme cu activitate heterosexuala explicita, amestecate cu alte
imagini din sport sau cu peisaje, a existat o concordanta intre ce-
le trei masuratori. Filmul cu activitate sexuala a produs o activa-
re cerebrala puternica a centrilor de placere ($i a altor regiuni) $i
erectia peniana, iar barbatii au raportat ca se simt stimulati sexual.
Peisajele $i sportul nu au evocat schimbari semnificative ale nici-
uneia dintre aceste masuratori [ 13].
S-au realizat alte cateva studii in care s-a masurat erectia peni-·
ana fara scanarea cerebrala simultana, care au explorat mai depar-
te gama de subiecti $i stimuli. Meredith Chivers, Michael Bailey $i
colaboratorii lor de la Universitatea Northwestern $i de la Centrul
de Adictie $i Sanatate Mentala din Toronto, Canada, au comparat
raspunsurile genitale ale barbatilor heterosexuali cu raspunsurile
barbatilor homosexuali ( dar $i ale femeilor, despre care vom discu-
ta intr-o clipa) fata de o serie de filmulete care infati$aU activitate
109
 Busor.A PLACERII
sexuala barbat-barbat, femeie-femeie §i femeie-barbat, copulatie
animala (bonobo §i cimpanzei), exerci\iul fizic al unor barbati
dezbracati, al unor femei dezbracate, masturbarea feminina, mas-
turbarea masculina §i imagini de verificare nonsexuale, toate intr-o
ordine aleatorie [ 14]. Rezultatele au fost destul de dare: erectiile
barbatilor §i raportarea excitarii lor sexuale s-au potrivit. Barbatii
homosexuali au fost starniti de imagini cu activitate sexuala intre
barbati, iar barbatii heterosexuali de imagini cu activitate sexuala
intre femei. Imaginile cu activitate heterosexuala au produs un ni-
vel intermediar de excitare atat subiectiva, cat §i genitala la ambe-
le categorii de barbati. in mod similar, atat la barbatii homosexu-
ali, cat §i la cei heterosexuali a existat un raspuns din ce in ce mai
mare subiectiv §i genital la imaginile sexuale; cele cu exercitii in
nud s-au plasat eel mai jos, urmate apoi de masturbare §i de sexul
cu partener ca fiind eel mai excitant. Atat la barbatii homosexu-
ali, cat ~i la cei heterosexuali, activarea cerebrala, excitarea subiec-
tiva §i raspunsul genital par sa se potriveasca toate §i in mare par-
te sunt specifice categoriilor imaginilor cu partenerul sexual ales.
Cum ramane cu barbatH bisexuali, care numara aproximativ 1%
din populatia masculina (conform unui studiu national recent)?
Ne-am putea a§tepta ca ace§tia sa prezinte raspunsuri genitale atat
la stimuli sexuali masculini, cat §i feminini. Daca aceasta ipoteza es-
te corecta, barbatii cu sentimente bisexuale puternice nu trebuie
neaparat sa prezinte acela§i grad de raspunsuri genitale fata de ce-
le doua feluri de stimuli. insane-am a§tepta ca, in medie, excitarea
lor la stimuli masculini sa o depa§easca pe cea a barbatilor hetero-
sexuali §i excitarea lor la stimuli feminini sa o depa§easca pe cea a
barbatilor homosexuali. Cand barbatii bisexuali din acest studiu
au fost chestionati in legatura cu simtamintele lor subiective de ex-
citare, ace§tia au raportat raspunsuri similare fata de imaginile cu
barbati §i cu femei. Totu§i, raspunsurile genitale nu au corespuns:
majoritatea barbatilor bisexuali din grup au avut erectii la stimu-
lii masculini §i nu la cei feminini, inti:-un tipar ca~e aminte§te de
barbatii homosexuali. Cativa dintre barbatii bisexuali au prezentat
raspunsuri la stimuli feminini §i nu masculini, similar barbatilor
110
CREJERUL TAU SEXY
heterosexuali. Insa, in mod semnificativ, $i contrar ipotezei de mai
sus, nu a existatun tipar distinct al raspunsurilor genitale la stimuli
sexuali in cazul barbatilor bisexuali [ 1S]. Ce inseamna acest lucru?
Nu este in intregime clar. Poate fi faptul ca raspunsurile genitale
fata de imagini feminine ale majoritatii barbatilor bisexuali apar in
viata reala, dar sunt domolite de mediul nonexcitant al lab~rator~-
lui. Sau, poate fi faptul ca aceste masuri reflecta raspunsunle gem-
tale din viata reala $i ca bisexualitatea masculina, un fenomen clar
autentic, are O origine mai mult cognitiva decat instinctiva.
Majoritatea barbatilor, in special cei tineri, au avut numeroas~
experiente cu erectii jenante, nepotrivite. Un dictionar d~ argoun
define§te un astfel de ,,mar al discordiei" ca fiind ,,er_ect1a pr~vo-
catoare de certuri pe care o ai atunci cand urmare§tl la telev1zor
0
0 partida de volei de plaja olimpic impreuna cu soti_a". D~pa
experienta similara de acum multi ani, i-am raspuns pneten~1 m~-
le ca, daca viata ar fi corecta, femeile ar fi echipate cu senz~n vag1-
nali ~i lumini semnalizatoare pentru ca nivelul lor de exc1tare ge-
nitala sa fie de informatie publica. ,,Continua sa visezi'~ a spus ea.
c/'l
Masurarea raspunsului genital al unei femei nu este atat de evi-
denta. Metoda cea mai obi~nuita implica introducerea in vagina
unei sonde de marimea unui tampon numit fotopletismograf va-
ginal. Acest dispozitiv, care se conecteaza pri~~r-u~ fir_la_ ec~ipa-
mentul de inregistrare extern, lumineaza peretn vagmah §1 masoa-
ra culoarea luminii reflectate drept indicator al unui zacamant de
sange in vasele din acea zona. Acumularea de ~ange din ~asev (fe-
nomen numit vasocongestie) preveste§te lubnfierea vagmala, un
proces ce utilizeaza plasma sanguina eliminata ca ~aza pentru a
forma lubrifiantul vaginal. Aceasta tehnica, fotopletismografia va-
ginala, pare sa masoare un raspuns sexual specific: sunt obs~rvat~
raspunsuri puternice la stimuli sexuali §i niciun raspuns la stlmuln
lipsiti de conVnut sexual.
111
 Buso, A PLA.CFR!I
Ce s-a intamplat cu subieqii feminini in cadrul experimente-
lor lui Chivers $i Bailey? Asemenea barbatilor, femeile heterose-
xuale $i homosexuale au raportat cea mai mica excitare subiecti-
va la vederea imaginilor cu exercitii in nud §i cea mai ridicata Ia
vederea imaginilor cu activitate sexuala cu partener; imaginile cu
masturbare se situeaza undeva intre cele doua. Insa similaritatile
se opresc aici. Atat femeile heterosexuale, cat $i cele homosexu~le
au raportat un grad de excitare subiectiva care era specifica anu-
mitor categorii, de$i femeile heterosexuale au raportat excitarea
ca raspuns la o gama mai larga de stimuli decat barbatH sau feme-
ile homosexuale. Cu toate acestea, acest rezultat nu a corespuns
cu raspunsurile genitale. Femeile heterosexuale au prezentat ras-
punsuri genitale puternice atat fata de imagini cu barbati, cat §i Ia
cele cu femei care se masturbeaza, pre cum §i la imagini cu un act
sexual intre femei sau intre barbati (precum §i cu activitate hete-
rosexuala). Femeile lesbiene au prezentat o U§oara predilectie a
raspunsurilor genitale la imagini ce implica femei, insa au raspuns
viguros la imagini cu act sexual intre barbati $i act sexual intre fe-
mei $i barbati. In plus, atat femeile homosexuale, cat $i cele hete-
rosexuale au raspuns genital la imagini cu copulatie (heterosexua-
la) intre bonobo, in timp ce barbatii nu au prezentat acest raspuns.
Concluzia care iese la lumina, construita pe baza lucrarilor de cer-
cetare din cateva laboratoare independente, este ca femeile, homo-
sexuale $i heterosexuale, se simt excitate de o gama mai larga de
stimuli decat barbatii §i ca excitarea lor genitala este semnificativ
mai extinsa decat sentimentele de excitare pe care le-au raportat.
De ce se uda vaginul femeii ca raspuns la o serie atat de lar-
ga de stimuli sexuali, chiar stimuli pe care-i raporteaza ca fiind
nonexcitanti? De vreme ce nu avem inca un set de date in care ras-
punsurile genitale, scanarea cerebrala $i excitarea subiectiva sa fie
masurate simultan la femei, indicatiile de pana acum sunt ca ras-
punsurile subiective $i informatiile rezultate din scanarea cerebrala
la femei se coreleaza intre ele, dar ca nu se in tamp la acela§i lucru $i
cu masurarea vaginala. Exista cateva posibilitati. Poate ca gandurile
femeilor in timp ce privesc aceste imagini sexuale sunt semnificativ
112
CREIERUL TA.ll SFXY
diferite de cele ale barbatilor ~i ca acest lucru ar putea influenta atat
raspunsurile scanarii cerebrale cat ~i, indirect, raspunsurile vagina-
le. Majoritatea femeilor nu vor consimti sa participe la un studiu cu
sonde vaginale ~i/ sau rectale ~i filme cu acte sexuale. A~adar, este
posibil ca aceste studii sa masoare un grup de femei care nu sunt in
intregime reprezentative pentru populatia mai larga. 0 alta posibi-
litate, emisa de Ellen Laan, Meredith Chivers §i altii, este ca femeile
sa aiba un raspuns vaginal automat, reflexiv, fata de o varietate mare
de stimuli sexuali. Ideea lor evolu\ionista este ca lubrifierea vagina-
la reflexiva a fost adaptata la femeile ancestrale deoarece reducea
riscul ranirii sau infectarii in timpul contactului sexual, in special
daca acel contact sexual era rapid ~i/ sau neconsimtit. intr-adevar,
examinarea victimelor violurilor feminine a dezvaluit faptul ca fe-
meile produc lubrifiere vaginala chiar ~i in timpul unui contact se-
xual neconsim\it, cand raporteaza ca se simteau ingrozite ~i deloc
excitate [ 16]. in mod similar, Elizabeth Laan ~i colaboratorii sai
au demonstrat ca femeile heterosexuale care fac tratament pentru
disfunqii ale excitarii prezinta raspunsuri vaginale fata de imagini
sexuale chiar daca raporteaza o excitare subiectiva scazuta sau lipsa
totala a acesteia [17]. In timp ce nu intelegem inca baza raspunsu-
lui genital feminin fata de stimuli sexuali, cunoa~tem faptul ca una
dintre interpretari nu este corecta. Nu e ca ~i cum raspunsul vagi-
nal al femeilor ar dezvalui un ,,adevar" despre sentimentele. lor ca-
re sa le contrazica ideile exprimate.
c./l
Bun, acum e timpul sa discutam despre orgasm. Daca va aflati
intr-o librarie, rasfoind paginile pentru a ajunge la aceasta sectiune
(sau daca dati clicuri pe paginile e§antion din Google Books), sa
nu va sim\iti jenati: nu sunteti singurii. Primul lucru de spus des-
pre orgasm poate fi evident, dar merita repetat. Org~smul are loc la
nivelul creierului, nu la nivelul organelor genitale. In timp ce mo-
dalitatea cea mai intalnita ~i fiabila de a atinge orgasmul este sti-
mularea clitorisului la femei ~i stimularea peniana la barbati, unii
barbati ~i unele femei pot atinge orgasmul numai prin stimularea
113
 BusOLA PLACER!!
gurii, a sfarcurilor, a anusului, a urechilor sau a altor zone. De fapt,
un numar mic de femei §i barbati pot atinge orgasmul in mod fi-
abil prin simplul gand, fara nicio atingere. intr-un fel, acest lucru
~u este deloc surprinzator dat fiind ca fenomenul de orgasm in
timpul somnului este bine cunoscut. in literatura neurologica, es-
te de asemenea bine cunoscut faptul ca unele femei ~i unii barbati
cu transeqiuni complete ale maduvei spinarii pot atinge orgasmul
[ 18] §i ca atacul epileptic poate declan§a §i el orgasmul.
Profilul fiziologic de ansamblu al orgasmului este remarcabil
d: similar la femei $i la barbati. La ambele sexe, orgasmul impli-
ca o cre$tere a presiunii sangvine, o cre$tere a ritmului cardiac,
contraqii musculare involuntare, inclusiv ale mu$chilor rectului
.
$1 o senzatie de placere intensa. Orgasmul este deseori insotit de
' PET), iar o sonda inductoare de presiune este introdusa pentru a
contractura mu$chilor peretelui uretrei $i a celor doi mu§chi pelvi-
eni, bulbocavernosul $i aschiocarvenosul, avand drept rezultat eja-
cu~area spermei la barbati $i, in unele cazuri, a fluidelor glandulare
la temei. Orgasmele femeilor, masurate printr-o sonda rectala [ 19;
Timp (secunde)
Figura 4.2 lnregistrarile unei sonde cu presiune rectala otera masuratori solide ale initierii
$i duratei orgasrnului. Aici, linia neagra reprezinta inregistrarea presiunii rectale la O fe~eie
care a fost instruita sa simuleze orgasmul, iar linia gri este de la aceea$i temeie care are
un ?rgasm a~tentic. Adaptat din: Georgiadis J.R., Kortekaas R., Kuipers R., Nieuwenburg A.,
Prw~ J., Reinders A.A., Holstege G. Schimbarile fluxului sangvin din regiunea cerebrala
asoc,ate cu orgas~ul indus prin stimularea clitorisului la femeile sanatoase. European
Journal of Neuroscience 24, 3305-3316 (2006) cu permisiunea editurii Wiley-Blackwell.
114
CREIERUL TAU SEXY
Figura 4.2 ], sunt, in medie, putin mai lungi decat cele ale barbatilor,
de aproximativ 25 de secunde in comparatie cu 15 secunde. ~i, de-
sigur, multe femei, dar foarte putini barbati, pot avea orgasme re-
petate cu o foarte scurta intarziere.
Scanarea cerebrala pe durata orgasmului este un proces difi-
cil din punct de vedere tehnic. Iata cum se realizeaza in laborato-
rul lui Gert Holstege de la Universitatea din Groningen, Olanda.
Capul subiectului este fixat pe foe cu o banda adeziva in interio-
rul ,,gogo~ii metalice'~ scanerul cerebral. Subiectul, o femeie, este
conectat la un tub intravenos pentru a furniza un impuls al indica-
torului de apa radioactiva care este necesar pentru aceasta forma
de scanare cerebrala (numit tomograf de emisie pozitronica sau
masura contractiile rectale care insotesc orgasmul. I se cere sa in-
chida ochii ~i sa stea pe cat posibil nemi~cata pentru a minimaliza
activarea cerebrala fara legatura cu orgasmul. Partenerul mascul al
femeii incepe stimularea manuala a clitorisului acesteia §i cand pa-
re case apropie de a avea orgasm, indicatorul e injectat prin tubul
intravenos in speranta ca orgasmul va avea loc in urmatoarele 60
de secunde inainte ca indicatorul sa se descompuna. ,,Nu-i nicio
graba, iubito. Tu relaxeaza-te doar §i se va intampla." Cred ca es-
te uluitor ca cineva poate atinge orgasmul in aceste conditii [ 20].
Cand au fost elaborate aceste studii cu subiecti masculini §i
feminini heterosexuali, modelul de activare cerebrala observat in
timpul orgasmului a fost in mare parte similar pentru barbati §i fe-
mei [ 21]. Nu in mod surprinzator, dat fiind faptul ca §i barbatii §i
femeile experimenteaza orgasmul ca fiind extrem de placut, aces-
ta a implicat activarea puternica a circuitului de placere cu dopa-
mina din prozencefal, ATV ~i cateva dintre tintele acesteia precum
striatumul dorsal ~i nucleul accumbens (Figura 4.3 ). Nucleii pro-
funzi ai cerebelului, un centru de control motor §i de invatare mo-
trica, au fost ~i ei activati ~i mai exact activati de acele orgasme
care produc contractiile rectale cele mai puternice. Nucleii pro-
funzi ai cerebelului cuprind o parte a circuitului care evalueaza
,,eroarea motorie". Aceasta reprezinta diferentele dintre planul de
mi~care ~i feedbackul senzorial despre modul in care progreseaza
115
 BusOLA PLACER!!
acea mi~carea. Intr-un fel, orgasmul, in care te pierzi ca in apele
unei cascade, iar mi§carile corporale iti devin incontrolabile, es-
te eroarea motorie suprema. A$adar, activarea cerebelului in tim-
pul orgasmului are logica. In timpul orgasmului a fost observata $i
-------
___....
(
\
(~1
\···-
\
\ experienta multifatetata ce are componente disociabile senzoria-
Figura 4.3. Orgasmul femeilor provocat de stimularea clitorisului are drept rezultat ac-
tivarea unor portiuni ale circuitului de placere din prozencefal (sus) $i a nucleilor pro-
funzi al cerebeluiui, un centru de control motor $i de Tnvatare motrica Qos). Adaptat din:
Georgiadis J.R., Kortekaas R., Kuipers R.. Nieuwenburg A., Pruim J.. Reinders A.A.,
Holstege G. Sch1mbarile fluxului sangvin din regiunea cerebrala asociate cu orgasmul
indus pnn st,mularea clitorisului la terneile sanatoase. European Journal of Neuroscience
24, 3305-3316 (2006), cu permis,unea editurii Wiley-Blackwell
116
CREIERUI TAU SEXY
dezactivarea cortexului ventro-median stang ~i orbitofrontal, a cen-
trilor de judecata $i de rationare sociala. Acestea au logica §i ele:
in timpul orgasmului, evaluarea logica ~i capacitatea de a rationa
sunt suspendate.
Aceste asemanari in modelul de activitate cerebrala din timpul
orgasmului valideaza cercetarea anterioara in care s-a cerut unui
numar de 24 de barbati ~i 24 de femei sa-§i descrie orgasmele,
informatiile fiind mai apoi editate pentru a indeparta datele iden-
tificatoare de gen. Cand aceste descried au fost prezentate unui
numar de 70 de psihologi, ginecologi sau studenti la Medicina, ni-
ciunul dintre ace§tia nu a reu~it sa distinga orgasmele masculine
de cele feminine [ 22].
Singura diferenta intre sexe a orgasmului a fost descoperita in-
tr-o regiune veche a trunchiului cerebral numita materia cenu~ie
periapeductala (PAG), care s-a activat la barbati, dar nu $i la fe-
mei. Semnificatia acestei activari nu este complet clara. Se §tie ca
PAG este activat prin stimuli durero§i ce rezulta in eliberarea en-
dorfinei din aceasta regiune, a§adar este posibil sa existe un com-
ponent endorfinic bazat pe PAG care sa fie specific placerii orgas-
mice masculine.
c:./1
Este u~or sa incepem a crede ca orgasmul este doar un alt frea-
mat de placere, poate mai slab decat heroina insa mai puternic de-
cat mancarea. Aceasta ar fi o suprasimplificare. Orgasmul este o
le ~i afective / emotionale/ recompensatoare. Este patima§ §i trans-
cendent $i unic. Prin orgasm, la fel ca prin toate experientele sen-
zoriale, simtim ca lucrurile se integreaza intr-un tot unitar. ln viata
de zi cu zi, nu este u~or sa descompunem experienta in partile ei
componente,. Totu$i, in dinica de neurologie, incepem sa vedem
lucrurile mai in detaliu. Studiile de stimulare cerebrala au ara.tat
ca exista locatii discrete in talamus unde stimularea cu un elec-
trod poate induce orgasme care au toate marcile fiziologice (ritm
cardiac, contractii musculare etc.), dar care nu sunt resimtite ca
fiind placute. In esenta, acesta este opusul studiilor de stimulare
117
 BusoLA PLACERII
a circuitului de placere pe care le-am discutat in capitolul 1, un-
de era resimtita placerea intensa, fara ca ea sa fi fost intotdeauna
de natura sexuala. Un alt mod in care orgasmele pot aparea fara
placere sunt crizele epileptice. In timp ce majoritatea orgasmelor
declan$ate de crize sunt resimpte ca fiind placute, exista un subset
de pacienti, care sufera de atacuri ce implica lobii parietali $item-
porali, la care orgasmele experiementate sunt neplacute. Probabil
ca orgasmele neplacute, fie ele evocate de atacuri sau electrozi,
e$ueaza in a activa neuronii cu dopamina din ATV $i zonele lor
tinta, componentele cruciale ale circuitului de placere.
c..n
Poetul Jim Carroll descria prima sa experienta de injectare a
heroinei ca ,,50 000 de orgasme odata". Un alt scriitor compara co-
caina injectata intravenos cu ,,un orgasm la puterea o mie". La.sand
deoparte aritmetica fantezista, exista aici o farama de adevar neu-
rochimic. Nu este doar o metafora: drogurile precum heroina $i
cocaina produc un val sustinut de dopamina in zonele-tinta ale
ATV, in timp ce orgasmul produce un val destul de scurt de dopa-
mina (la fel ca in cazul unui singur furn tras dintr-o pipa cu cocai-
na). Ca atare, drogurile care intensifica semnalarea dopaminei, pre-
cum cocaina $i amfetaminele ($i chiar $i L-dopa utilizat in tratarea
bolii Parkinson), pot prelungi $i spori orgasmul, in timp ce drogu-
rile care blocheaza receptorii de dopamina sau eliberarea dopami-
nei, precum unele droguri antipsihotice, suprima orgasmul. Merita
remarcat faptul ca efectele pozitive §i negative ale drogurilor do-
paminice asupra orgasmului se reflecta de asemenea in efecte si-
milare asupra libidoului $i asupra raspunsurilor genitale la stimuli
sexuali. Cocaina, de pilda.1 este unul dintre drogurile antipsihotice
de abuz care cre§te libidoul §i contribuie la erectia peniana sau la
lubrifierea vaginala [ 23].
c..n
Este dependenta de sex reala sau doar ceva inventat de
celebritatile care umbla din floare in floare pentru a-§i justifica
118
CREIERUL TAU SEXY
infidelitatea? Am vazut in studiile cerebrale cu imagini ca atat no-
ua dragoste, cat $i orgasmul activeaza puternic circuitul de placere
dopaminergic din prozencefal. Mai mult, drogurile care moduleaza
semnalarea dopaminei in creier pot regla libidoul $i orgasmul. $tim
§i ca acele droguri care poarta un rise de dependenta activeaza $i ele
circuitul de placere cu dopamina. Iar consumul repetat al acestor
droguri poate modifica structura $i functia circuitului de placere
in moduri care probabil fundamenteaza traiectoria dependentei:
toleranta, renuntarea, pofta $i recidiva. A$ad<!r, daca orgasmele re-
petate sau o noua dragoste ar crea dependenta, atunci ar trebui sa
produca schimbari similare in circuitul de placere. Inca nu §tim da-
ca se intampla astfel. TotU§i, exista un motiv bun sa credem ca e a§a.
intr-un fel, acceptarea conceptului de dependenta sexuala are
cam acelea$i probleme cu acceptarea ideii conform careia consu-
mul excesiv de mancare $i obezitatea sunt rezultatele dependentei
de mancare. Spre deosebire de consumul de heroina, toata lumea
are nevoie sa manance. In mod similar, aproape toata lumea face
sex §i, desigur, actul sexual heterosexual este metoda traditionala
de propagare a speciei. Cand se transforma un comportament nor-
mal pe care toti ii avem in dependenta? Cand consideram ca cineva
este dependent de sex? Este vorba despre adolescentul excitat care
se masturbeaza de trei ori pe zi? De femeia care nu parase§te nicio-
data clubul samba.ta noaptea rara un nou partener sexual? Cum ra-
mane cu omul de afaceri care cauta prostituate de fiecare data cand
calatore§te in scop de serviciu? Definitia dependentei de sex nu es-
te mereu clara, insa criteriile nu sunt deloc diferite de acelea utili-
zate pentru dependenta de droguri, alcool sau mancare:
Cand comportamentul continua in ciuda consecintelor negati-
ve asupra vietii dependentului ~i a celorlalti. ( Susan Chivers scrie:
,,Adulterul este echivalentul ~ofatului sub influenta alcoolului din
perspectiva dependentei de sex.")
Atunci cand comportamentul dependentului pare necesar pen-
tru ,,a se simti normal" ~i a se confrunta cu tensiunile caracteristice
vietii. (,,Daca nu fac sex cu alt partener in fiecare noapte, incep sa
ma simt nelini~tit ~i nu pot dormi.")
119

BusoLA PLACIRII
Cand dependentul e~ueaza in a-~i tine promisiunile fata de si-
ne sau fata de altii cu privire la renuntare. (,,Nu ma voi mai vedea
cu el.Jur.")
Cand dependentul regreta ca s-a angajat intr-un comportament.
( Cand mirosul de sex care parea atat de imbatator noaptea trecuta
este acum o duhoare dezgustatoare de remu~care ce se tine scai de
cear~afurile de hotel.)
Dependenta de sex este foarte reala ~i face ravagii teribile.
DependentH de sex urmeaza aceea$i traiectorie ca alti dependenti.
Ace$tia au aceea$i toleranta a comportamentului prin care este
nevoie de tot mai mult sex pentru placere. Dependentii de sex au
simptome de renuntare fizice ~i psihologice daca nu pot obtine
sexul de care au nevoie. $i, eel mai convingator, tree prin aceea$i
schimbare in care placerea lasa loc dorintei. Actul sexual care
obi$nuia sa fie o placere transcendenta $i energizanta este acum
doar o nevoie pentru a face fata zilei. in cele din urma, dependentH
de sex, la fel ca alti dependenti, simt pofte puternice atunci cand
incearca sa renunte la comportamentul lor compulsiv $i dau ina-
poi de nenumarate ori [ 24].
Dintre toate formele de dependenta, dependentii de sex se nu-
mara printre cei care eel mai putin probabil vor cauta ajutor. in ce-
le din urma, cultura noastra populara este extrem de sexualizata $i
ne transmite mesajul ca meritam cea mai buna partida de sex din
toate timpurile. E putin probabil ca dependentii de sex sa poata fi
tratati cu compasiune. E ceva in comportamentul sexual al altora
care te face sa crezi ca trebuie sa fie un act 100% volitional. Iar asta
este o tragedie. Poti fi dependent de droguri, alcoolic sau depen-
dent de mancare $i, daca e$ti cinstit, e posibil sa-ti pricinuie$ti du-
rere in mare parte numai tie. Prin comparatie, dependentii de sex se
folosesc la propriu de alti oameni ~i inevitabil lasa in urma lor un $ir
lung de distrugeri emotionale, testand serios limitele compasiunii.
Pe langa placerea intensa $i, din nefericire, scurta a orgasmu-
lui, exista acea satisfactia aceea calda $i persistenta, postorgasmica.
120
CRIIERUL TAU SEXY
Se crede ca aceasta stare de fericire este cruciala in formarea le-
gaturii sexuale intr-o pereche. Aceasta este mediata, in parte, atat
la barbati cat $i la femei, de eliberarea hormonului ocitocina din
glanda pituitara, care detine controlul asupra hipotalamusului. E
semnificativ faptul ca tratamentele care blocheaza eliberarea oci-
tocinei sau actiunea ocitocinei asupra receptorilor sai nu impiedi-
ca aparitia orgasmului in sine, ci impiedica satisfactia postorgasmi-
ca. Meri ta remarcat faptul ca sistemul eliberator de ocitocina pare
sa fie implicat in aspecte generale ale legaturilor sociale, nu doar
in acela in care apare in urma orgasmului. Valurile de ocitocina i$i
fac aparitia in creierul mamelor la na$tere $i in timpul alaptarii ~i
sunt un factor important in dezvoltarea legaturii dintre o mama
$i copilul ei. Acesta este un subiect evolutionist obi$nuit: e mult
mai eficient sa cooptam un sistem biochimic deja existent pentru
o functie suplimentara decat sa dezvoltam un sistem cu totul nou.
Sprayurile nazale cu ocitocina, care introduc eficient ocitoci-
na in fluxul sangvin, au fost concepute pentru a ajuta mamele ca-
re alapteaza atunci cand intampina dificultati in angrenarea ,,re-
flexului de ejectie a laptelui", reflex prin care laptele de san este
eliberat in timpul alaptarii. Totu$i, recent, aceste sprayuri au avut
alte utilizari. Experimentele elaborate de Ernst Fehr $i colabora-
torii sai de la Universitatea din Zurich au demonstrat ca subiectii
care foloseau sprayul nazal cu ocitocina inainte de intalniri sociale
erau mai increzatori fata de straini in cadrul unui joc de investire
cooperanta, spre deosebire de aceia care au primit un spray pla-
cebo. Mai mult decat atat, grupul cu ocitocina a continuat sa fie
mai increzator, chiar $i dupa ce fusesera ,,in$elaf' de alte persoane
din joc. Conform rezultatelor scanarii cerebrale, aceasta incredere
sporita era insotita de dezactivarea centrilor de frica din amigda-
la. Experimentele de control au demonstrat ca efectul ocitocinei
asupra increderii nu s-a datorat unei cre$teri generale a prompti-
tudinii subiectilor de a-$i asuma riscuri, ci unei vointe sporite de
a accepta riscurile sociale ce decurg din interactiunile interperso-
nale. Ocitocina pare sa aiba un rol complex in cunoa$terea sociala
$i in comportamentul social care trece de limitele ,,increderii". Un
121
 BusOLA PLACERII
studiu fasdnant a aratat ca administrarea odtodnei a imbunatatit
abilitatea subiectilor de a deduce corect starea emotionala a ce-
luilalt, atund cand li s-a furnizat o fotografie ce arata numai ochii
[25].
Aceste observatii sugereaza faptul ca sprayurile nazale cu odto-
dna pot fi utile in tratarea oamenilor cu tulburari ale cunoa§terii ~i
interactiunii sodale. Recent, Markus Heinrichs de la Universitatea
din Zurich a raportat faptul ca utilizarea sprayului nazal cu od-
todna poate reduce teama §i stresul, sporind astfel interactiunea
dintre persoanele cu fobii sodale majore. Studii initiale au rapor-
tat efecte salutare similare la oamenii cu tulburari de personali-
tate de tip borderline ( care sunt extrem de suspicio~i in legatura
cu ceila}ti) [26]. Nu in mod surprinzator exista deja oameni care
fac comert cu sprayuri cu odtodna ( sau ceea ce pretind ei ca es-
te un spray cu odtocina) pe internet. Una dintre mard se chea-
ma ,,Liquid Trust".
c./1
Ce poate fi virtutea altceva deetlt sindicatul celor casatorifi?
George Bernard Shaw
c./1
De ce unii dintre noi suntem fideli partenerilor no§tri pe ter-
men lung in timp ce altii nu pot rezista atrac\iei unei noi intalniri
sexuale? Nu §tim raspunsul la aceasta intrebare, insa in ultimii ani
s-au ivit idei interesante din studiul rozatoarelor salbatice (nu, ,.ro-
zatoare salbatice" nu este folosit aid ca term.en zoologic peiorativ
precum ,,o broasca nestatornica" sau ,,un §arpe infidel"). Microtus
arvalis, cunoscuµ ~i sub numele de ~oared de camp, se gasesc in
toata lumea in cateva habitate cu dima temperata. Unele spedi
de ~oared de camp, precum cei de preerie §i cei de padure, tra-
iesc in grupuri sociale §i au un sistem de imperechere monogam:
dupa ce se imperecheaza, nid masculul, nid femela nu se mai im-
perecheaza cu un alt §Oarece. De fapt, daca unul dintre parteneri
moare, partenerul ramas nu se va mai imperechea niciodata. A§a
122
CREIERUI TAU SEXY
cum se obi~nuie~te in sistemele monogame de imperechere, atat
mama, cat ~i tatal sunt implicaµ in grija parentala. Prin contrast,
~oarecii montani ~i cei de miri~te sunt asodali, traiesc mai ales in
adaposturi izolate §i sunt promiscui din punct de vedere sexual.
La aceste specii, tatal nu contribuie deloc la cre~terea puiului, iar
mama face minimul posibil, abandonandu-~i cuibul la aproxima-
tiv doua saptamani ~i jumatate dupa na~tere.
Ce anume din creier ii face pe unii $Oared sa fie monogami ~i
pe altii promiscui? Sa luam in considerare ~oaredi masculi mai
intai. Un indidu vine de la distribuirea unui receptor pentru hor-
monul vasopresina: tipul de receptor Vla de vasopresina prezinta
tipare de distributie extraordinar de diferite in creierul $Oarecilor
monogami, precum eel de preerie, spre deosebire de $Oarecii pro-
miscui, cum sunt cei montani. Printre alte diferen\e, ~oarecii pro-
miscui au niveluri ridicate de Vla intr-o regiune numita septul la-
teral ~i niveluri scazute in alta regiune numita palidul ventral, in
timp ce ~oarecii monogami au prezentat tiparul de expresie opus.
E important ca structura moleculara a receptorilor la cele doua ti-
puri de ~oared este aproape identica; numai tiparul de distribui-
re este diferit, a~a cum a fost determinat de regiunea reglatoare a
genei receptoare Vla.
Exista cateva motive sa credem ca semnalarea vasopresinei es-
te importanta in determinarea preferintei initiale de partener a
masculilor rozatori. La ~oarecii masculi de preerie, imperedierea
cu o femela stimuleaza eliberarea unui val de vasopresina in creie-
rul masculului. Larry Young ~i colaboratorii sai de la Universitatea
Emory au demonstrat ca daca este utilizat un drog pentru a blo-
ca efectele vasopresinei asupra receptorilor Vl a din palidul ven-
tral, masculul nu va forma o pereche cu femela $i nu se va angaja
in ingrijirea parentala ulterioara. Mai mult decat atat, daca se in-
jecteaza vasopresina in creierul $Oarecilor masculi de preerie ~i
nu in eel al ~oarecilor montani, acest lucru cauzeaza o favorizare
a a~a-numitului comportament afiliativ fata de femelele din apr?-
piere (Ia un ~oarece, acest lucru inseamna mirosirea fundului). In
mod impresionant, acest grup a utilizat untrue genetic molecular
123

BUSOLA PLACFRII
pentru a exprima receptorii Vla la §Oareci intr-un model similar
cu acela descoperit la §Oarecii monogami. ~oarecii masculi nor-
mali, care se imperecheaza in mod promiscuu, nu au prezentat
nicio cre§tere a comportamentului afiliativ fata de femele in ur-
ma primirii unei injectii cerebrale cu vasopresina. Totu§i, §Oarecii
mutanti cu distributia receptorului Vla a §Oarecilor monogami
(niveluri ridicate in palidul ventral) au prezentat o intensificare a
obiceiului de mirosire a fundului. Aceasta pare sa fi fost mai degra-
ba o expresie au ten ti ca a ata~amentului dedt o curiozitate mai ma-
re cu privire la mirosuri, de vreme ce vasopresina nu a avut niciun
efect asupra perioadei pe care ~oarecii mutan\i au petrecut-o in-
vestigand mirosul de control, un ~ervetel cu miros de lamaie [ 2 7].
De~i stabilirea preferintei pentru un partener este cruciala in
formarea unei perechi la ~oarecii masculi de preerie, aceasta nu
este suficienta. Masculul nu trebuie doar sa formeze o legatu--
ra cu o femela, ci ?i sa respinga activ celelalte femele care vor ur-
ma. La ~oarecii monogami, acest lucru nu este exprimat ca simpla
indiferenta, ci prin agresivitatea activa a masculului fata de alte fe-
mele. 0 lucrare recenta foarte captivanta a demonstrat ca exista,
la ~oarecii monogami, cai separate de semnalare cerebrala ce me-
tliaza preferinta pentru partenerul initial ~i agresivitatea selectiva
fata de noile femele. Deloe surprinzator, circuitul de placere din
prozencefal este implicat in ambele aspecte ale formarii unei le-
gaturi-pereche.
Deseori am vorbit despre modul in care eliberarea dopaminei
din neuronii din ATV asupra zonelor lor tin ta din nucleul accum-
bens este un pas fundamental in obtinerea placerii §i a recompen-
sei. In cadrul nucleului accumbens exista doua populatii diferite
de neuroni, dintre care una exprima receptorii de dopamina de
tip D2 ~i se proiecteaza catre palidul ventral (printre alte locatH)
§i o alta care exprima receptorii D 1 ~i se proiecteaza catre alte re-
giuni. In mod normal, daca unei perechi de $Oareci de preerie i se
permite sa se imperecheze pe at.it de mult pe cat vrea timp de 24
de ore, masculii i~i vor petrece mare parte a timpului lor de dupa
imperechere in contact strans cu femela, fapt ce indica formarea
124
CRFIERUL TAU SEXY
preferintei pentru partener. Totu§i, daca perechea este lasata im-
preuna timp de cateva ore ~i, in acest timp, imperecherea e impie-
dicata de experimentatori, masculii nuformeaza o preferinta pen-
tru partener. Cu toate acestea, cand un mascul prime§te o injectie
in nucleul accumbens cu drog activator al receptorului D2 imedi-
at inainte de aceasta scurta intalnire, acesta va forma o preferinta
puternica pentru partener, chiar ~i in lipsa copulatiei. Invers, daca
ii este injectat in nucleul accumbens un drog care blocheaza re-
ceptorul D2, acesta se poate imperechea timp de 24 de ore, insa
tot va e§ua sa formeze o preferinta pentru p~rtener. Aproape ca
vi-1 puteti imagina spun.ind nepasator peste umar, la ie$irea din
CU$d: .,0 sate sun, papu~ica."
Bine, deci activarea receptorului D2 este necesara pentru pri--
ma etapa a formarii preferintei pentru partener a masculului. ~i,
de~i nu cunoa~tem detaliile celulare inca, observatia ca neuronii
din nucleul accumbens care contin receptori D2 i~i trimit axonii
catre palidul ventral uncle se afla receptorii cruciali ai vasopresi-
nei mai sus amintita, sugereaza faptul ca receptorii D2 ~i recepto--
rii vasopresinei interactioneaza cumva in palidul ventral pentru a
declan$a preferinta pentru un anume partener. Dar cum ramane
cu reversul formarii unei perechi: agresivitatea fata de alte feme-
le? Atunci cand unui $Oarece monogam ii este injectat un drog
activator al receptorului D 1 in nucleul accumbens inainte de cele
24 de ore de imperechere nerestriqionata, acesta nu formeaza o
preferinta pentru partener. Cel mai important, dupa ce un $Oarece
monogam celibatar s-a imperecheat cu o femela ~i a stabilit o lega-
tura, nivelul de exprimare a receptorului D 1 in nucleul accumbens
cre§te dramatic in cateva zile, sugerand ca aceasta schimbare ar pu-
tea sta la baza agresivitatii selective fata de femele noi.
Pentru a testa aceasta ipoteza, experimentatorii au utilizat un
test numit rezident-intrus pentru a evalua comportamentul ~oa-
redlor masculi. Daca intrusul era femela cu care s-a format pe-
rechea, masculul rezident devenea romantic $i se angaja intr-un
comportament afiliativ. in schimb, cand a fost introdusa o femela
straina, masculul a atacat-o. Remarcabil, cand un drog blocant al
125
 CREIERUL TAU SEXY
BusoLA PLACERII

Un singur studiu a raportat ca ocitodna circulanta scad~ la ~sub~e~tii

receptorului D 1 a fost injectat in nucleul accumbens inainte de in- auti§ti in comparatie cu subiec\i de control de aceea§l varsta, m-
troducerea unei femele straine, agresivitatea selectiva a fost com- sa acest studiu trebuie sa fie repetat. A~adar, este inca prematur.
plet blocata. in schimb, §Oarecii au intrat in contact strans cu feme- Exista promisiuni mari de dezvoltare a modelului n~u~ochimic ~e
lele straine, ca §i cum s-ar fi in tors la statutul lor de celibatari [ 28]. ata§ament uman pe termen lung, insa aceasta prom1S1une trebme
Ce se intampla cu femelele? La femelele monogame
sa fie indeplinita pe deplin.
interactiunea nerestrictionata cu un mascul declan§eaza un val
de ocitocina in nucleul accumbens. Pana acum, intalnirea nesu-
pravegheata ar fi in mod normal suficienta pentru a induce forma-
rea legaturii la femele, insa acest lucru poate fi inhibat de aplica-
rea locala de droguri care blocheaza receptorii ocitocinei. Sursa
de ocitocina din nucleul accumbens par sa fie axonii neuronilor
din hipotalamus, mai ales acele regiuni ale hipotalamusului care
controleaza eliberarea de hormoni a glandei pituitare invecinate.
Cand s-au folosit trucuri genetice pentru a spori nivelurile de re-
ceptori de ocitocina din nucleul accumbens al femelelor $Oarece
de preerie, acestea au format o preferinta accelerata pentru parte-
ner (in protocolul intalnirii nesupravegheate) [29].

c/"""'\

Ce ne spune toata aceasta poveste a §Oarecilor despre propriul

comportament? Comportamentul uman sexual §i social are in co-
mun cateva similaritati cu eel al rozatoarelor, insa e:rista $i cateva
diferente. Acesta prezinta o variabilitate §i o individualitate mai ma-
re §i este mai putin legat de sistemul olfactiv. in prezent, este tentant
sa speculam ca cei infideli pot prezenta diferente ale semnalarii do-
paminei cerebrale, a vasopresinei sau a ocitocinei in comparatie cu
prietenii no§tri fldeli care au adoptat stilul de viata al §Oarecelui de
preerie. Intr-adevar e:rista ni§te descoperiri initiale sugestive, care
sprijina aceasta idee. Spre exemplu, analiza variatiei genetice a re-
ceptorului de vasopresina de tip VRI a mentionat mai devreme a
demonstrat ca masculii purtatori ai ,,alelei 344" a acestui receptor
§i sotiile acestora au raportat o satisfactie maritala mai scazuta §i o
incidenta mai mare a unei crize maritale in anul precedent. Tinerii
adulti cu niveluri ridicate de ocitocina circulanta au raportat o le-
gatura mai stransa cu parintii lor §i o incidenta scazuta a depresiei.

126
 Capitolul cinci
JocURILE DE NOROC ~I ALT£ VICII MODERNE

Dependen\ii de internet, de jocuri de noroc ~i materiale porno.

Dependen\ii de ciocolata ~i de cumparaturi. Discu\iile noastre de zi
cu zi promoveaza ideea ca cineva poate deveni dependent de orice
activitate agreabila. Sigur, exista un sambure de adevar in aceasta
idee: toate acestea sunt comportamente compulsive care pot avea
impact asupra vie\ilor oamenilor in masuri variate. Dar cat de si-
milare sunt ele la nivel biologic? Este dependenta fa\a de jocuri-
le video, jocurile de noroc sau cumparaturi intr-adevar similara cu
dependenta de droguri sau alcool in ceea ce prive~te func\ia cere-
brala? Sau aceste dependente comportamentale sunt doar exem-
ple de limbaj metaforic? Susan Cheever, in cartea ei numitaDesire:
Where Sex Meets Addiction, atinge esenta acestei probleme:

,,Dependenta este termenul la moda al secolului douazeci ~i unu.

Ceea ce numim dependenta variaza de la dependenta grava de me-
tamfetamine ... la oameni care spun ocazional ca sunt dependenti de
cafeaua de la Starbucks ... sau de dormitul pe ceaqafuri moi de ca-
litate. De fapt, avem tendinta sa utilizam in special dependenfa pen-
tru lucruri de care nu suntem dependenti in mod distructiv. Acestea
sunt obiceiuri sodale ~i imbrati~am cuvantul dependenfa pentru a
le descrie; utilizarea lui ii erodeaza puterile ~i ne identifica pe noi
ca fiind persoane serioase, dar care ~tim cum sa nu luam lucruri-
le in serios." [ 1]

De~i sunt de acord cu Cheever ca ,,dependen\a de cear~afuri

de designer" este exagerata, atat jocurile de noroc, cat ~i cele vi-
deo compulsive se potrivesc cu multe dintre defini\iile formale

129

BUSOLA PLACER!!
ale comportamentului dependentilor, a$a cum au fost elaborate
de psihologi; ~i exista in mod sigur cazuri in care vietile oamenilor
au fost grav afectate §i chiar distruse de astfel de activitati. Totu§i,
aceste dependente comportamentale nu urmeaza neaparat aceea§i
traiectorie ca dependenta de substante (cum sunt drogurile, alco-
olul §i mancarea). De fapt, studiile recente £acute in comunitati
(in contrast cu studiile pe oameni aflati sub tratament, care nu
sunt un e§antion reprezentativ) arata ca aproape o treime dintre
dependentii de jocuri de noroc §i cei de jocuri video sunt capabili
sa renunte la dependenta lor in decursul unui an fara a cauta ajutor
extern, ceva ce rar se intampla in cazul dependentilor de droguri.
Acum avem motive sa credem ca la nivel biologic este vali-
da o definitie cuprinzatoare a dependentei, ce include droguri-
le, sexul, mancarea, jocurile de noroc, jocurile video §i alte cate-
va vicii. Explicatia care continua sa ia amploare este ca activarea
§i apoi alterarea circuitului de placere prozencefalic sta la baza tu-
turor acestor dependente. Termenii de ,,dependenta de jocuri vi-
deo" §i ,,dependenta de jocuri de noroc" nu sunt simple metafore,
ci indica suporturi neurale comune. Studiile cerebrale cu imagini
au" d~zvaluit faptul ca, asemenea anumitor droguri sau orgasmului,
atat Jocul de noroc cat §i jocul video angreneaza circuitul de place-
re prozencefalic §i provoaca eliberarea dopaminei in zonele-tinta
ale ATV: Va amintiti discutia precedenta despre pacientii carora
Ii se administreaza agoni§ti ai receptorului de dopamina (pentru
tratarea bolii Parkinson) §i au o incidenta neobi§nuit de mare a jo-
cului de noroc compulsiv. lmpulsul puternic de a juca scade atunci
cand este retras drogul.
in straduinta noastra de a construi o teorie generala a placerii,
a recompens:i §i a dependentei, trebuie sa avem grija sa nu supra-
generalizam. In cele din urma, toti mancam §i facem sex, de§i cei
mai ?1ulti dintre noi nu devenim dependenti de mancare sau de
sex. In cazul drogurilor, majoritatea oamenilor care consuma al-
cool sau barbiturice sau chiar cocaina nu dezvolta o dependenta
fata de aceste substante. in mod similar, majoritatea oamenil~r
pot juca jocuri de noroc ocazional ( sau jocuri video) fara ca acest
130
JocuRILE DE NOROC ~I ALTE VICI! MODERNE
comportament sa devina compulsiv §i sale distruga vietile [ 2]. De
ce se intamp la a§a? Ce anume din biologia §ii sau experienta unor
oameni transforma aceste placeri in patologii?
c./1
Bill Lee a scris o biografie fascinanta despre viata sa ca jucator
compulsiv al jocurilor de noroc intitulata Born to Lose [ 3]. El de-
scrie o patologie remanenta ce se intindea de-a lungul a catorva
generatii anterioare. Bunicul 1-a vandut pe tatal sau unei alte fa-
milii din China pentru a acoperi o datorie de la jocurile de noroc.
Tatal lui Lee a fost crescut in China de aceasta familie surogat §i
apoi a emigrat in SUA, unde §i el a jucat compulsiv jocuri de no-
roe ca mah-jong ~i poker pai-gow. Crescand in Chinatown-ul din
San Francisco, Lee obi§nuia sa-~i insoteasca, in calitate de ,,talis-
man norocos", tatal in casele de jocuri de noroc. 1n ~coala gene-
rala, acesta lipsea de la §COala pentru a juca pentru monede sau
cartona~e de baseball, deseori pierzand totul. La liceu, facea de-
ja escrocherii ~i juca poker cu un succes variabil ~i era in conflict
cu camatarii. $i-a terminat studiile cu succes §i a urmat o faculta-
te; apoi a ob\inut o serie de joburi bine platite in Silicon Valley,
California, ca manager experimentat ~i recrutor pentru companii
high-tech. S-a insurat ~i a avut un fiu, Eric. lnsa, pe masura ceca-
riera sa avansa, practica jocurilor de noroc a devenit mai grava;
obi§nuia sa joace mai des §i pentru mize mai mari. Lee a inceput
sa joace pe bursa de valori, tranzactionand optiuni, §i a inceput sa
faca dlatorii regulate cu ma~ina la cazinourile din Nevada pentru
a juca blackjack. Acest lucru a contribuit la sfar~itul mariajului sau
~i la o lupta amara_pentru custodie. Lee scrie:
,,Deoarece custodia pentm Eric s-a transformat intr-un litigiu,
impulsurile mele de a juca au devenit mai puternice ~i mai frecven-
te. De~i preocuparea mea pentru jocul de noroc obi~nuia sa apara
cu o zi sau doua inainte de urmatoarea excursie, a inceput acum sa
iasa la suprafata mai curand. ln cele din urma, incepea de indata ce
ajungeam acasa [de la cazino]. Nu ma gandeam decat sa ajung din
131
 Bu so LA PLACI RI!
nou la mese. Nu era vorba ca ma simteam bine sau ca ma distram;
era vorba de faptul ca nu ma simteam bine." [Born to Lose, p. 72]
Lee lucra o zi intreaga in Silicon Valley, conducea patru ore
catre cazinourile din Nevada sa joace blackjack pentru cateva ore
~i apoi se intorcea $Of.ind, pe jumatate adormit, pe strazi monta-
ne inghetate pentru a incepe serviciul in dimineata urmatoare. In
cativa ani a ajuns complet falit, jucandu-$i toate economiile de-o
viata $i casa. Aceste cicluri au continuat inca. de cateva ori, distru-
gand un alt mariaj $i o alta mica avere $i aducandu-1 la un pas de
sinucidere. Lee s-a alaturat grupului de Jucatori Anonimi, dar 1-a
para.sit de cateva ori in mai multi ani, atunci cand impulsul de a
juca devenea cople$itor. Laun moment dat, dupa 90 de zile in ca-
re nu pariase nimic, s-a dus sa doarma, avand sentimentul unei re-
alizari pentru ca atinsese acest scop. Dar atunci, ,, ... m-am trezit
leoarca de transpiratie $i tremurand. Impulsul de a juca imi facuse
corpul sa se simta ca un fel de mu$ciitura enorma de tantar $i nici
cea mai mare vointa nu m-ar fi putut opri din scarpinat." [Born to
Lose, p.145] In 2005, nu pariase nimic de 4 ani $i era un sustinator
entuziast al Jucatorilor Anonimi.
Povestea lui Bill Lee ilustreaza nu doar modul in care
dependenta de jocuri de noroc poate distruge vietile, ci $i cateva
teme generale proprii acestei boli. A$a cum sugereaza experienta
lui, practicarea compulsiva a jocurilor de noroc este ereditara $i es-
te mult mai raspandita printre barbati decat printre femei. Sigur ca
riscul ridicat de practicare a jocurilor de noroc la oamenii care au o
ruda apropiata cu o dependenta fata de jocurile de noroc reflecta
atat natura, cat $i educatia. Cateva studii au examinat dependenta
de jocuri de noroc la perechile de gemeni fata-baiat, comparand
gemenii monozigoti (identici) cu gemenii dizigoti (fraternali).
Aceste analize au sugerat faptul ca factorii mo$teniti justifica apro-
ximativ 35-55% din variatia practicarii compulsive a jocurilor de
noroc la barbati. Printre femei, povestea e mai putin clara. Unele
studii nu au raportat un grad semnificativ de ereditate la femei.
n2
JOCURILE DF NOROC ~I ALTE VICI! MODERNE
insa aceste analize devin complicate din cauza e§antionului mult
mai mic de femei dependente de jocuri de noroc [ 4].
In Capitolul trei, am discutat despre modul in care purtato-
rii alelei TaqIAAl a receptorului de dopamina D2 care au o sem-
nalare redusa a dopaminei 1n zonele-tinta ale ATV sunt mult mai
predispu~i sa se confrunte cu cateva dependente de substante:
de mancare, droguri, alcool. Purtatorii acestei variante genetice
poarta un rise ridicat de dependente comportamentale cum sunt
cumparaturile compulsive $i practicarea compulsiva a jocurilor de
noroc, precum ~i tulburarea de hiperactivitate insotita de deficit
de atentie (ADHD ). Nu in mod surprinzator, analiza genetica a
dezvaluit alte cateva variante ce reduc semnalarea dopaminei, ca-
re sunt de asemenea asociate cu dependenta de jocuri de noroc §i
una sau mai multe dintre celelalte dependente comportamentale
( acestea se afla in receptorii de dopamina D4 §i D l $i in transpor-
tatorii de dopamina) [5]. Acest lucru confirma ceea ce cunoa§tem
deja din anecdote: oricine a petrecut chiar ~i putin timp intr-un
cazinou a observat ca dependenta de nicotina, de alcool §i practi-
carea compulsiva a jocurilor de noroc se combina deseori, reflec-
tand o obi§nuita tulburare de fond a circuitului de placere dopami-
nergic. Intr-adevar, rata akoolismului printre jucatorii compulsivi
de jocuri de noroc este aproximativ de 10 ori mai mare, iar rata
consumului de tutun este de 6 ori mai mare decat la populatia ge-
nerala de aceea§i varsta din SUA.
Povestea lui Bill Lee ilustreaza alti cativa factori de rise prezenta\i
de dependen\a de jocuri de noroc. El a fost expus jocului de no-
roc, atat ca observator cat §i ca participant, atunci cand era foarte
mic §i destul de sarac. ~i, poate parea trivial, dar oportunitatile de
a practica jocul de noroc, atat legal cat ~i ilegal, ii erau u~or accesi-
bile ·sub forma pietei de valori, a spatiilor destinate jocului de carti,
a cazinourilor etc. Multe studii elaborate in toata lumea au ajuns la
aceea~i concluzie: atunci cand practicarea legala a jocurilor de no-
roe devine rapid disponibila, spore$te dezvoltarea dependen\ei de
jocuri de noroc.Jocurilor de noroc online, care acum aproape ca au
devenit disponibile in toata lumea, sunt elementul perfect pentru
133
 BusoLA PLACERII
JocuRILE DE NOROC SI ALT[ VICI! MODERNf

a cultiva dependenta de jocuri de noroc deoarece sunt disponibile

Este u~or sa ne imaginam ca practicarea compulsiva a jocurilor
24 de ore pe zi ~i exista putine constrangeri sociale: nu se afla ni-
de noroc este cumva mai putin distructiva decat dependenta de
meni in jur sa-i spuna jucatorului sa se opreasca.
droguri. Cu toate acestea, exista anumite feluri in care aceasta este
Merita remarcat faptul ca, de-a lungul cidurilor sale de practi-
mai rea decat dependen\a de droguri. Majoritatea dependentilor
care a jocurilor de noroc $i de reluare a acestui viciu, Lee a reu~it
de jocuri de noroc se ingroapa profund in datorii ~i multi ajung sa
sa prospere in viata profesionala. intr-adevar, asumarea riscurilor,
comita crime pentru a acoperi aceste datorii. Consecin\ele excesu-
spiritul muncitor $i trasaturile obsesive ale personalitatii deseori
lui dezastruos al practicarii jocurilor de noroc pot dainui ani de-a
intalnite la practicantii de jocuri de noroc pot fi exploatate de unii
randul. Poate acesta este un motiv pentru care rata tentativelor
dependenti pentru a-i face foarte eficienti la locul de mundi. Multi
de suicid din randul dependentilor de jocuri,de noroc este atat de
dintre ace$tia se numara printre oamenii cei mai prosperi, produc-
mare: de aproximativ 20% printre membrii Jucatorilor Anonimi ~i
tivi $i inovatori din lumea afacerilor, o trasatura ce contribuie la
de aproape 40% intr-un grup de barbati din cadrul unui program
construirea unei imagini de sine ca detinator al controlului ~i care
de tratament la domiciliu pentru dependentii de jocuri de noroc
ii face extrem de reticenti in a cauta ajutor, chiar $i in circumstante
condos de Administratia Veteranilor din SUA [7].
cumplite.
Daca luam in considerare traiectoria dependentei unui consu-
mator de heroina, exista paralele remarcabile cu povestea lui Bill.
,,Un dolar gasit pe strada ne ofera o satisfactie mai mare de-
Toleranta, renuntarea, pofta $i reluarea viciului se afla toate in po-
cat ceilalti 99 pentru care am trudit, iar banii ci~tigati la un joc
vestea lui. Descrierea clara $i rasunatoare facuta de Lee modului in
de Faro sau la bursa se cuibaresc in acela~i fel in inimile noastre."
care dependenta sa a rapit toata placerea jocurilor, la.sand loc nu-
Mark Twain
mai unei dorinte brute, putea fi scrisa la fel de bine de un depen-
dent de heroina sau cocaina. Tranzitia lenta de la placere la dorinta c:./l
pe care o descrie el este exact acela$i fenomen trait de un depen-
A~adar cum invata cineva sa-i placa jocurile de noroc? Un mo-
dent de droguri $i e posibil sa implice trasarea unei noi scheme a
del sustine ca recompensa timpurie este cruciala. in acest scenario,
conexiunilor circuitului de placere. Mai mult decat atat, la fel ca
daca nu ai mai jucat niciodata ~i te a$ezi la o masa din cazinou sa
dependentii de droguri sau de mancare, excesele cele mai devasta-
joci cateva maini de blackjack, poti pierde primele S maini, teener-
toare ale lui Lee in materie de jocuri de noroc au fost declan~ate de
vezi ~i pleci. Fad doar asocieri negative (pierzi bani) cu jocul de
situatii neobi$nuit de stresante (o data de divortul sau §i de bataia
noroc ~i e putin probabil s·a mai incerci. in schimb, ai putea ca~tiga
pe custodie §i, al ta data, dopa cativa ani, d.nd a fost martorul unei
o mana sau doua la inceput, consolidand pozitiv comportamentul
crime in masa la locul sau de mun ca). Chiar ~i dupa ce a jurat ca
de practicant al jocurilor de noroc. Dupa acest model, unii oameni
renunta la jocul de noroc ~is-a alaturat Jucatorilor Anonimi, aces-
gasesc o placere scurta, 1nsa remarcabila, de placere in ca~tigul ra-
ta a recidivat de cateva ori. Astfel, experienta sa este caracteristica
pid, iar acest lucru le spore~te riscul de a dezvolta o dependenta
atat dependen\ilor de droguri, cat ~i dependentilor de jocuri de
din practicarea jocurilor de noroc ~i cauta din ce in ce mai multa
noroc. De fapt, un studiu din Scotia a indicat faptul ca numai 8%
stimulare pentru a atinge un anumit ,,punct de referinta al placerii".
dintre participantii la intalnirile Jucatorilor Anonimi se ab\inusera
La suprafata, acest model pare rezonabil. insa, eel mai pro-
complet de la practicarea jocurilor de no roe un an mai tarziu. [ 6].
babil, e fie incorect, fie incomplet. Exista multi oameni carora
134
135

BusoLA PLACER!!
le place jocul de noroc sau care chiar tree la dezvoltarea unei
dependente fata de practicarea jocurilor de noroc fara sa fi avut
parte de experienta unui ,,d§tig timpuriu". Majoritatea jucatori-
lor compulsivi la loterie, de pilda, nu d§tiga niciodata premiul eel
mare dupa o viata de pariat. A§adar, care este alternativa? Recent,
s-a ivit o ipoteza interesanta din unele experimente cu maimute
§i §Obolani, o ipoteza care sugereaza faptul ca cerebelul nostru es-
te conceput pentru a considera anumite feluri de incertitudini ca
fiind placute ( sau ,,recompensatoare" a~a cum se spune in litera-
tura neuro§tiintei cognitive) [ 8].
In cadrul experimentelor conduse de Wolfram Schultz $i co-
laboratorii sai de la Universitatea Cambridge, maimutele au fost
antrenate sa se uite dupa semnale vizuale pe un ecran de calcula-
tor in timp cAe printr-un tub Ii se furniza o picatura de sirop dul-
ce de zahar. In acela§i timp, au fost introdu§i electrozi in creierul
maimutelor pentru a inregistra activitatea neuronilor individu-
ali din ATV. Pe ecran apareau lumini care se aprindeau §i stateau
aprinse timp de 2 secunde. 0 lumina, sa-i spunem verde, indica
faptul ca peste 2 minute va fi furnizata o picatura de sirop. O alta
lumina, ro§ie de data aceasta, indica faptul ca peste 2 secunde nu
va fi furnizata nicio recompensa [9]. · au incalcat regulile. Spre exemplu, la o maimuta bine antrenata,
A§adar, sa analizam experimentul pentru o singura maimuta
(acesta este putin complicat, de aceea va rog sa-1 urmariti folosind
figura 5.1 drept ghid). La prima incercare, nu se aprinde nicio lu-
mina §i este livrata o picatura de sirop. Aceasta avea sa fie rapid
urmata de o eliberare scurta a neuronului cu dopamina: in starea
neinstruita, picatura de sirop este intrinsec recompensatoare. Ar
trebui remarcat ca neuronii cu dopamina din ATV §i alte regiuni
nu sunt complet inactivi 1n rest. Explozia de impulsuri declan$ate
de picatura de sirop se suprapune cu un nivel scazut de activitate
de fond. Apoi, maimuta prime§te o serie de probe de lumini ro§ii
~i verzi, amestecate la intamplare. In primele probe cu lumina ver-
de, neuronul cu dopamina ta§ne§te la livrarea picaturii de sirop,
dar nu la aparitia luminii verzi. Insa, treptat, pe masura ce maimuta
invata ca lumina verde precede sigur picatura de sirop, are loc o
136
)ocuRIU DI '.\OROC ';ii Al IT VICI! ,\10IHR\:l
schimbare fascinanta. Neuronul cu dopamina inceteaza treptat sa
mai raspunda la recompensa ~i, in schimb, prezinta o explozie si-
milara de activitate la aparitia luminii verzi. Maimuta invata ~i ca
probele cu lumini TO§ii nu prezic nicio recompensa, astfel ca pro-
bele cu lumini W§ii nu produc nicio explozie de activitate cere-
brala in niciun moment.
Trebuie sa iau o pauza pentru a scoate in evidenta faptul ca
acest lucru este al naibii de uluitor: activitatea unui singur neuron
cu dopamina din ATV nu mai indica doar simpla placere instincti-
va. El reprezinta acum asocierea invatata dintre lumina verde ~ire-
compensa reprezentata de picatura de sirop. Aceasta poate parea o
observatie triviala, insa nu este ap. Cand placerea ~i invatarea aso-
ciativa se combina in acest fel, are loc un miracol. Acum, stimu-
lii care impun comportamentul nu trebuie sa fie in mod intrinsec
agreabili, precum sexul sau mancarea sau agreabile in mod artifi-
cial cum se intampla in cazul drogurilor. Orice sunet, miros, ve-
dere, memorie etc. poate fi asociat cu placerea ~i, devenind agre-
abil in sine.
Trebuie sa incetez cu emfaza ~i ma intorc la povestea noastra
cu maimute. Apoi, experimentatorii au fa.cut un lucru inteligent:
au aprins lumina verde, dar nu au livrat picatura de sirop. in acest
caz, a existat o explozie la inceputul luminii verzi, dar 2 secunde
mai tarziu, cand picatura anticipata de sirop nu a mai curs, s-a inre-
gistrat o scurta scadere a activita.tH de fond, conducand temporar
neuronul la o tacere aproape totala. Ca alternativa, la o maimuta
bine antrenata, experimentatorii au aprins lumina ro§ie, dar apoi
au incalcat regula invatata livrand o picatura de sirop la stingerea
luminii W§ii. Aceasta nu a avut drept rezultat nicio descarcare ce-
rebrala la aparitia luminii TO§ii, ci una care-a avut loc imediat du-
pa livrarea picaturii nea§teptate de sirop. Aceste raspunsuri sunt
clar utile in ghidarea invatarii in lumea reala. Deseori, o anumita
asociere invatata nu mai este valabila §i trebuie rescrisa de o no-
ua experienta. Pentru a reu§i acest lucru, circuitul de placere/re-
compensa al creierului maimutei trebuie sa fie capabil sa calculeze
137
 BUSOLA PLACERII
JocURILE DE NOROC ~I ALTE VICI! MODERNF

ceea ce teoreticienii invatarii numesc ,,eroarea de prezicere a re-

ro~ii urmata de probe lipsite de recompense la animalele bine dre-
compensei": diferenta dintre ceea ce se a~teapta sa se intample ~i
sate, neuronii cu dopamina nu inregistreaza nici o descarcare la
ceea ce se intampla de fapt. Sau, intr-o simpla ecuatie:
stingerea luminii. Totu~i, cand se incaka regula invatata, atunci
Raspunsul neuronului cu dopamina (care codifica eroarea de neuronul cu dopamina activeaza o descarcare la stingerea lumi-
prezicere a recompensei) = existenta recompensei prezicerea re- nii semnaland o eroare de prezicere a recompensei. Acest lucru ii
compensei transmite circuitului de placere al maimutei ca regulile vechi nu se
mai aplica ~i ca poate e timpul sa invete o noua asociere.
Cand existenta recompensei = prezicerea recompensei, ca in Parca va aud protestand: ,,Da, dar ce legatura are asta cu jocu-
cazul luminii verzi urmata de probe de recompense sau al luminii rile de noroc uncle rezultatul este intotdeauna imprevizibil ?" Buna
remarca. intr-un experiment ulterior, Schultz ~i colaboratorii sai
au mai adaugat un semnal vizual, pe care nvom numi lumina al-
bastra. Lumina albastra semnala ca, peste 2 secunde, va fi livrata
lumini__j la intamplare o recompensa 1n 50% din probe. La animalele bine
Recom- dresate, a existat o descarcare scurta de activitate cand s-a aprins
pensi--------..11..._ _ __
lumina albastra, dar apoi s-a intamplat un lucru ciudat. In inter-
valul de aproximativ 1,8 secunde dintre sfar~itul acestei descar-
cari ~i stingerea luminii albastre, s-a inregistrat o cre~tere trepta-
Niciuna Da
ta a nivelului de eliberare a neuronului cu dopamina astfel ca s-au
atins rate ridicate de eliberare la stingerea luminii albastre (Figura
Verde Da (in prima faza)
5.1, linia de jos). Mai mult, cand au fost prezentate probele cu lu-

Verde Da (in faza t~rzie)

f\ mini albastre utilizand picaturi foarte mari de sirop, rata maxima
de eliberare atinsa in timpul ,,intervalului de a$teptare" a crescut
In fond, ace$ti cercetatori au creat un fel de cazinou al
Ro~u Nu maimutelor. Perioada dintre inceputul ~i sfar~itul luminii albas-
tre, cand urmarea recompensei este incerta, a produs o activare
Nu (incalcarea din ce in ce mai sporita a circuitului de placere in zonele-tinta ale
Verde
regulii)
ATV. Aceasta este analoga cu perioada 1n care jucatorul prive~te
Ro~u
Da (incalcarea
regulii)
_ ____.f\_ aparatul cu jocuri de noroc sau roata ruletei sau cand a~teapta in-
toarcerea unei carti la blackjack. 0 interpretare rezonabila a aces-
tor rezultate este ca avem o capacitate innascuta de a dezvolta un
Albastru 50%
strop de placere din evenimente riscante. A§adar, nu e nevoie de
o recompensa timpurie pentru a incepe sane placa practicarea jo-
Figura 5.1. Neuronii cu dopamina din ATV se activeaza 1n anticiparea unei recompense Tn curilor de noroc. Ci, natura incerta a recompensei este agreabila in
cadrul experimentelor lui Schultz $i ale colaboratorilor sa.i. Va rog sa vedeti textul principal
pentru o explicatie completa. llustratie de Joan M. K. Tycko.
sine. Au fost propuse scenarii evolutioniste in care sistemele ne-
urale ce actioneaza asumarea riscurilor erau gandite ca adaptive,
138
139
 BusOLA PLACER!!
JOCURILE DE NOROC ~I ALTE VICI! MOD[R:'IE

alte S secunde. Studiul este a~a conceput incat masurarea activarii

ajutand un animal cople$it de indecizie sa gaseasca elemente ca-
cerebrale sa fie posibila atat in timpul unei etape de anticipare, in
re sa prezica cu o mai mare certitudine evenimente importante.
timp ce se invarte indicatorul, cat ~i al unei etape finale, dupa ce s-a
La oamenii ancestrali, e posibil ca aceasta asumare a riscurilor sa
oprit indicatorul. Desigur, software-ul ce actioneaza indicatorul es-
fi fost mai adaptabila in cazul vanatorilor barbati decat al femei-
te controlat de catre experimentatori in a~a fel incat sa livreze toa-
lor culegatoare; aceasta trasatura sta probabil la baza faptului ca
te sumele de bani posibile intr-o maniera echilibrata (Figura 5.2).
barbatii de astazi au un rise sporit de a deveni dependenti de jo-
Principala descoperire a fost ca, la fel ca in cazul maimutelor
curi de noroc $i a suferi de tulburari de controlare a impulsurilor.
lui Schultz, a avut loc activarea zoneloqinta din ATV (nucleul
c/1 accumbens, girusul orbital ~i amigdala) atat in timpul etapei de
Sa revenim: deci maimutele obtin un strop de placere cu aju- anticipare, cat ~i al celei finale, atunci cand sumele erau pozitive.
torul dopaminei intr-un experiment in care livrarea recompensei Raspunsurile etapei de anticipare au fost clasificate conform su-
( sub forma picaturii de sirop) este incerta. insa doar pana aid se mei posibile: a avut loco activitate mai mare in timp ce se invartea
poate extinde analogia cazinoului. in primul rand, sunt maimute, indicatorul pe roata ,,buna" in comparatie cu roata ,,intermediara"
nu oameni, $i ~tim ca oamenii au un cortex frontal extrem de dez- Tipuri de ro1i
voltat pentru a ghida planificarea $i luarea deciziilor. Acest lucru
poate afecta in mod decisiv raspunsurile fata de incertitudine. in al
doilea rand, picaturile de sirop sunt o recompensa naturala ~i, a$a
cum am discutat in capitolul 3, e firesc sa ne imaginam ca suntem
facuti sane placa mancarurile $i bauturile dulci. insa banii sunt ce- .Rea" lntermediara ,,Buna"

va abstract. Stramo~ii no~tri sigur nu s-au folosit de acest mijloc.

Banii chiar declan~eaza circuitul uman de placere? Faza de antidpare Faza de rezultat
Hans Breiter ~i colaboratorii sai au abordat aceste intrebari,
adaptand protocolul cu maimute al laboratorului lui Schultz in ca-
drul unor experimente de scanare cerebrala umana [ 10]. Initial, fie-
care subiect a primit un cont in care erau SO de dolari. Li s-a spus ca
sunt bani adevarati ~i ca aceasta suma le va fi platita la sfar~itul expe-
rimentului. in timp ce stateau in scanerul cerebral, ace~tia priveau
un ecran care prezenta un cerc impartit in 3 ,,felii'~ fiecare dintre Capatul sagetii clipe~te
Accelerarea ~i rotirea sa etii --
ele fiind etichetata cu o suma de bani. 0 roata ,,rea" avea doar sume 0 05 e 116 12

negative sau neutre (-6$, -1,50$ sau 0$). Era ~i una de tip ,,interme- lntervalul de proba (secunde)

diar" ( +2,50$, -1,50$, 0$) ~i o ultima roata ,,buna" ( +10$, +2,50$,
0$ ). Dupa ce pe ecran aparea un anumit tip de roata, subiectul apa-
sa un buton care initia rotatia unui indicator animat. Indicatorul se
invartea timp de aproape S secunde ~i apoi se oprea, aparent la in-
tamplare, asupra uneia dintre cele trei sume, unde statea timp de
Figura 5.2 0esenul unui experiment ce testeaza raspunsul subiec,ilor umani la anticiparea
$i experimentarea ca$tigurilor $i pierderilor bane$ti. Adaptat din: Breiter H.C., Aharon I.,
Kahneman D., Dale A., Shizgal P. Reprezentare functionala a raspunsurilor neuronale
asupra anticiparii $i Ca$tigului sau pierderii bane$ti. Neuron 30. 619-639 (2001 ), cu
permisiunea editorului, Elsevier.

141
140
 j OCURIIE DE NOROC ~I ALTE VIC!I MODER NE
BusoLA PLACER!!

La jocurile de noroc pur, precum b:rb~tul ~.i ~ot~ria, jAud.to~

sau cea ,,rea". $i, in sfaqit, in timpul etapei finale cu roata ,,buna'~ .. .
ru au aceea~1 pro
bab1·11·tate de ca'-.tig daca se imphca direct m pro
.,. •1 )
activitatea cea mai mare s-a observat in cazul celor mai mari re- 1 A1n cumpararea biletului sau aruncatul zarun or .
ces (d e exemp u V • V ..

compense monetare. Astfel, chiar anticiparea ~i experimentarea Cu toate acestea, multe studii au demonstrat ca !uca~~rn vor pa-
unei recompense abstracte, precum banii, poate activa circuitul ria mai mult $i vor continua sa parieze o perioada ma1 mdelung~--
de placere uman. ta de timp daca. au un rol personal in aceste evenime~te aleatoru.
Acest experiment a fost proiectat ~i pentru a testa o alta ipoteza in unele cazuri, acest lucru afecteaza chiar stilul de acµune _aleato-
despre recompensa baneasca a jocurilor de noroc. Mellers ~i cola- . l . vtorii de barbut tind sa arunce zarunle cu o
rm: spre exemp u, JU Ca . . ] .
boratorii sai au aratat cu ajutorul unei sarcini inrudite ca oamenii foqa mai mica atunci cand vor sa ob\ina numer~ nu~1 ~[~: ·. De§I
percep o suma de 0$ de pe roata ,,buna'' ca pe o pierdere, dar suma atat efectul succesului incomplet, cat ~i efectul im~hc~n~ d1~ect:
de 0$ de pe roata ,,rea" cape un ca~tig [ 11]. Daca mintile noastre sunt prezente la popula\iile general~, acestea sunt ~1 ~a1 ~aspandi~
ar fi comp let rationale, am valorifica aceasta suma in acela~i fol, dar te in randul dependentilor de jocun de noroc. Cons1derand aces
nu se intampla a§a. Suntem influentati de posibilitatea contrafac- te aspecte ira\ionale ale practicarii jocurilor de noroc, Lu~e ~lark
~i colegii sai de la Universitatea Cambridge din Marea Bnta~1e a~
tuala: ,,Ce-ar fl putut fi ?" S-a reflectat aceasta convingere irationala
emis presupunerea ca succesul incomplet la un automat de 3ocun
in activarea cerebrala? Poate. Puterea raspunsului la suma de 0$
de pe roata ,,buna" a fost mai redusa decat cea pentru roata ,,rea".
Totu~i, raspunsurile la suma de 0$ de pe roata ,,intermediara" nu Niciun ca~tig
s-au situat intre raspunsurile la 0$ de pe roata buna ~i cea rea, a~a
cum ar fi previzibil. A~adar, ideea ca o comparatie contrafactuala Total: 0£
moduleaza activarea drcuitului de placere cerebral e posibila, dar
aceasta ramane nedovedita.
0 alta idee irationala referitoare la jocurile de noroc impli-
ca situatia in care reu§ita e cat pe-aci sa se intample. Spre exem-
plu, atunci cand calul pe care am pariat ca va d.§tiga iese pe locul
doi sau atund cand doua dintre dintre cele trei linii de ca~tig ale
unei ma§ini de jocuri se potrivesc, acest lucru va fi experimen-
tat ca fiind un succes incomplet, mai degraba decat o pierdere.
Cateva experimente au manipulat, in cadrul testelor, frecvente
ale succesului incomplet §i au demonstrat ca acesta incurajeaza
practicarea continua a jocului de noroc. De fapt, pare sa existe o Fi ura 5.3. Succesul incomplet la un automat video simp!ific~t din experi~e~tele lui Cla~k
frecventa optima a succeselor incomplete de aproximativ 30%, (2~09) Sageata indica linia de ca$tiQ. Rola stanga este t,xata asupra unu, s1mbol ales fie
de sublect, fie de computer, iar rola dreapta se Tnvarte pentru a determi~a re~ultatul. Din
care prelunge~te la maxim durata jocului la automatele electro-
Clark L., Lawrence A.J., Astley-Jones F., Gray N.: Succesul incomplet l~Jo?unle de noroc
nice [12]. Producatorii automatelor de jocuri electronice video cre$te motivatia de a juca $1 activeaza circulte c~rebale. legate de ca$t1g, Neuron 61,
sunt con~tienti de acest efect §i unii §i-au programat dispozitive- 481-490 (2009). Util!zare cu permisiunea editorulu1, Elsevier.
le sa creasca rata succesului in comp let peste limite aleatorii [ 13].
143
142
 Buso1 .\ l'L\C!Rll
video ar provoca o activare semnificabva a circuitului de placere §i
ca aceasta activare ar fi mai puternica in probele in care jucatorul
ar avea un oarecare control personal in comparatie cu cele aranjate
de catre computer [ 1S]. Ei au a~ezat 40 de subiecti intr-un scan er
cerebral ~i le-au facut cadou un automat video electronic simplifi-
cat cu doua role, unde una era fixa, iar cealalta se invartea (Figura
5.3 ). Pozitia rolei fixe era stabilita de subiect in anumite incercari ~i
de catre computer in altele. Reu~itele, cand cele doua role se potri-
veau, aduceau o rasplata de SO de §ilingi. Succesele incomplete erau
acele incercari in care simbolul potrivit al rolei invartite se oprea fie
un rand mai sus, fie mai jos de linia de d§tig. Nici succesul incom-
plet, nici ratarea completa nu au produs o rasplata. Computerul a
fost programat sa produca succese incomplete la 2 din 6 incercari,
reu§ite la una din 6 1ncercari ~i ratari complete la 3 din 6 incercari.
inainte de fiecare incercare, subiectului i-a fost adresata intre-
barea: ,,Care consideri ca sunt §ansele tale de d§tig ?" Dupa fiecare
incercare, subiectului i-a fost adresata intrebarea: ,,Cat de multumit
e§ti de rezultat ?" $i ,,Cat de mult vrei sa continui sa joci acest joc ?"
Confirmand cercetarile anterioare, controlul personal al rolei fixe
a sporit atat estimarea subiectilor in legatura cu $ansele lor, cat $i
interesul in a continua sa joace. De asemenea, in cazul incercarilor
reu$ite, aprecierile de tipul ,,multumit de rezultat" au fost in numar
mai mare in cadrul incercarilor cu control personal in comparatie
cu incercarile controlate de computer. Spre deosebire de ratari-
le complete, succesele incomplete au fost experimentate ca fiind
mai putin placute, dar stimulau dorinta de a continua jocul, insa
numai pentru acele incercari in care subiectul avea control perso-
nal asupra rolei fixe.
Cand s-au analizat informatiile oferite de scanarea cerebrala,
s-au facut doua descoperiri principale. Prima: in toate incercarile,
· succesele incomplete au activat acela$i circuit de placere tinta din
ATV ca §i reu$itele. Ambele rezultate au activat nucleul accum-
bens $i insula anterioarii. Totu$i, reu$itele $i incercarile controlate
personal in care s-a inregistrat un succes incomplet, dar nu $i ce-
le controlate de computer, au activat, de asemenea, o alta regiune
din apropiere: cortexul cingulat anterior rostral. Aceste rezultate
144
joCURIIF DI 1'.0ROC $1 ALTE VICI! MODIRN[
pot fi utile in explicarea unora dintre comportamentele irationale
implicate in practicarea jocurilor de noroc: succesul incomplet ac-
tiveaza regiunile care se declan~eazii la d.$tig; aceasta activare este
resimtita ca fiind oarecum placuta, dar este §i mai placutii atunci
cand subiectul detine control personal. Acest tipar de activare ce-
rebrala ar putea sta la baza abilitatii succesului incomplet de a in-
curaja practicarea continua a jocurilor de noroc. Este interesant ca
rezultatele succesului incomplet asupra probelor controlate perso-
nal sunt socotite ca fiind mai putin placute, dar fac jocul mai irezis-
tibil. Poate acest fapt reflecta ca activarea circuitului de placere es-
te amestecata cu sentimentele evocate de pierdere care provin din
alte regiuni cerebrale.
c.,/)
Sa recapitulam: ~tim ca un d.$tig banesc poate activa circui-
tul de placere cu dopamina al oamenilor. De asemenea, $tim ca in-
tensitatea scazuta a functiei dopaminice din circuitul de pliicere a
fost descoperitii atat la dependentii de droguri cat ~i la dependentii
de mancare, conducand la sugestia ca dependenta lor i$i are origi-
nea intr-o incercare de a atinge un nivel stabilit de placere pe ca-
re non-dependentii il pot atinge cu mai multa U$urinta. Ar putea
un model similar sa exp lice dependenta fata de jocurile de noroc?
Pentru a aborda acest subiect, Christian Biichel ~i colegii siii de la
Spitalul Universitar Hamburg-Eppendorf din Germania au recru-
tat 12 dependenti ai jocurilor de noroc ~i 12 subiecti de control
asemanatori $ii-au supus unui joc de ghicitori cu recompensii ba-
neasca in timp ce le scanau creierul [ 16]. Fiecare subiect a inceput
cu 1S euro ~i a fost informat ca avea sa primeasca echivalentul in
numerar la finalul experimentului. Jocul implica prezentarea unor
imagini video cu doua carti de joc a$ezate cu fata in jos. Subiectilor
li s-a spus ca una dintre carti era ro$ie ~i li s-a cerut sa o ghiceas-
ca dintre cele doua pe cea ro~ie, alegand fie cartea din dreapta, fie
cartea din stanga printr-o apasare de buton. Dupa o intarziere de
2 secunde, cartea era intoarsa. 0 carte ro~ie ii aducea subiectului
un ca~tig de 1 euro in timp ce o carte neagra ii aducea o pierdere
145

BuSOLA PI.ACERil
de 1 euro. Desigur, experimentatorii au manipulat software-ul pen-
tru a controla proportia de ca~tiguri ~i pierderi ~i ordinea acestora:
a fost proiectat in a~a fel incat, la finalul celor 237 de incercari, su-
biectul sa aiba o suma totala de 23 de euro (Figura 5.4 ).
Subieqi de control Practicanti compulsivi
ai jocurilor de noroc
Gravitatea dependentei
Figura 5.4 Dependenta de jocurile de noroc este asociata cu activarea redusa a circuitului
de placere din prozencefal. Sus: imagini scanate cerebral ce indica activarea redusa
a nucleului accumbens 1n cadrul 1ncercarilor reu$ite la dependentii de jocuri de noroc.
Jos: fn acest grafic, fiecare punct reprezinta un subiect experimental diferit $i fiecare
punct impra$tiat indica faptul ca subiectii cu dependenta cea mai grava tindeau sa aiba
o reducere mai mare a circuitului de placere 1n cadrul incercarilor reu$ite. Adaptat din:
Reuter J., Raedler T., Rose M., Hand I., Glascher J., BOchel C.: ,,Pathological gambling is
linked to reduced activation of the mesolimbic reward system", Nature Neuroscience 8,
147-148 (2005) cu permisiunea Macmillan Publishers Ltd., copyright 2005.
Atat la dependentii de jocuri de noroc, cat ~i la subiectii de
control s-a inregistrat o activare semnificativ mai mare a nucleu-
lui accumbens ~i a cortexului prefrontal ventrolateral ( o alta regiu-
ne care prime~te proiectii dopaminice din ATV) prin compararea
reu~itei cu pierder~a. Totu~i, cand au fost comparate incercarile
146
jOCURll.E DE NOROC ~I ALTF VICII MODERNE
reu~ite din cele doua grupuri, rezultatele au sprijinit ipoteza
intensitatii sdizute a dopaminei in cazul dependentei de jocurile
de noroc. Interesant este ca, de~i aceasta reducere a fost prezenta
in ambele parti ale creierului dependentilor, partea dreapta a indi-
cat o reducere mai mare decat cea stanga. Acest rezultat este com-
patibil cu descoperirile pe care le-am discutat mai devreme in care
variantele genetice care suprima semnalarea dopaminei, in special
in prozencefal, erau asociate cu rate mai ridicate ale dependentei
de jocurile de noroc.
c/l
De~i banii nu sunt o recompensa intrinseca in acela~i fel cum
sunt mancarea, apa ~i sexul, cineva ar putea argumenta ca banii au
ajuns sa inlocuiasca o recompensa intrinseca ~i, astfel, activarea
circuitului de placere exercitata de bani nu este complet arbitra-
ra. Astfel se ridica intrebarea: poate fi activat circuitul de placere
uman de stimuli care sunt complet arbitrari? Jocurile video ar pu-
tea constitui un bun test pentru aceasta intrebare fiindca s-ar pu-
tea sa nu furnizeze o recompensa intrinseca.
Allan Reiss ~i colaboratorii sai de la Universitatea Stanford au
efectuat scanarea cerebrala a unor subiecti ce jucau un joc video
destul de Ufor [ 17]. Subiectii erau 11 barbati fi 11 femei, studenti
de la Stanford, selectafi pentru a avea o experienta similara cu jo-
curile video fi computerele in general. Jocul video ilustra un ecran
cu o linie verticala care-I impartea in doua; in partea dreapta a ecra-
nului, erau mingi care se mi~cau spre stanga pe care jud.torul putea
sa le selecteze prin die pentru a le indeparta (Figura 5.5). Atunci
cand o minge se lovea de linia verticala, aceasta se muta Ufor spre
stanga, reducand ,,teritoriul" jucatorilor. Invers, daca zona de langa
linie ramanea libera timp de o secunda, linia se muta spre dreap-
ta fi astfel jucatorul dftig teritoriu. Singura instructiune oferita a
fost: ,,Faceti die pe cat mai multe mingi posibil." Toti jucatorii au
dedus curand scopul jocului fi au adoptat o strategie de selectare a
mingilor pentru a-~i mari teritoriul.
147
 BusoLA PLACERII
La toti subiectii, practicarea jocului a activat un numar mare
de regiuni cerebrale, indusiv cele asociate cu procesarea vizuala,
atentia vizuo-spatiala, functia motorie ~i integrarea senzo-moto-
rie. Acestea nu sunt rezultate surprinzatoare pentru aceasta sarcina.
Interesant a fost faptul ca s-au activat regiunile esentiale din circui-
tul de placere din prozencefalul medial, indusiv nudeul accumbens,
amigdala ~i cortexul orbitofrontal. De~i, atat barbatii, cat ~i femeile
au demonstrat activarea acestor regiuni in timpul incercarilor din
cadrul jocului, efectul a fost semnificativ mai puternic la barbati.
Aspectul eel mai captivant al acestor rezultate consta in urma-
toarea descoperire generala: practicarea jocului, un comportament
complet artificial, separat de recompensa intrinseca, a activat circu-
itul de placere intr-o anumita masura la toti subiectii. Poate jocu-
rile video fac legatura dintre o anumita placere generala legata de
Pierderea de teritoriu
Figura 5.5. Jocul video utilizat pentru a demonstra faptul ca activarea circuitului de
placere din prozencefalui medial ,n timpul jocului este mai mare la barbati decat la feme:.
Jucatorul a dat clic pe rningile din campul din dreapta pentru a muta linia divizoare catre
dreapta $i, Tn acest fel. a ocupat mai mult teritoriu. Adaptat din: Hoeft F., Watson C.L.,
Kesler S,R., Bettinger K.E., Reiss A.L. ,,Gender differences in the mesocorticolimbic system
during computer game play", Journal of Psychiatric Research 42, 253-258 (2008), cu
permis1unea redactorului, Elsevier.
148
JocuRILE DE NOROC $1 ALTE VICII MODFRNE
atingerea telului ~i implicarea personala. De asemenea, este proba-
bil ca multe jocuri video sa aiba un program de recompensa foar-
te eficient: la fel ca in cazul tigarilor, rhomentele placute pe care
acestea le confera sunt scurte, insa cu debut rapid ~i repetate des.
Activarea sporita la barbati este ~i ea interesanta, insa intrucat-
va mai dificil de interpretat. Exista ceva care face ca jocurile video
sa fie mai placute pentru barbati? Sau ceva legat de ,,ca~tigarea te-
ritoriului" in jocul video care sa atraga mai ales barbatii? Banuiala
mea este ca explicatia se afla in detaliile jocului: daca ar repeta
acest studiu cu un joc combinat de recunoa~tere a modelelor ~i
de reflex precum Tetris, diferenta de gen ar disparea.
Un studiu anterior ce utiliza o forma diferita de scanare cere-
brala ( tomograful cu emisie de pozitroni sau PET) a indicat o eli-
berare crescuta de dopamina la subiectii care jucau un joc video
ce presupunea conducerea unui tanc [ 18]. Mai mult decat atat,
acei subiecti care au obtinut un punctaj maxim in cadrul jocului
au inregistrat semnalele cele mai intense de eliberare a dopaminei
in striatumul dorsal ~i nudeul accumbens. De$i acest studiu este
in acord cu altele care indica activarea circuitului de placere in ca-
drul jocurilor video, acesta a fost complicat de faptul ca subiectii
au fost platiti ( cu cate 8 lire engleze~ti) pentru trecerea fiecarui ni-
vel al jocului. A~adar, recompensa baneasca $i practicarea jocului
au fost combinate in cadrul acestui experiment.
Dad jocurile video pot activa circuitul de placere dopaminic
inseamna ca cineva poate deveni dependent de jocurile video?
Raspunsul pare sa fie da, dar ... Exista in mod sigur o industrie in
plina dezvoltare, plina de chestionare standardizate $i terapii du-
bioase pentru a ajuta in tratarea dependentei de jocurile video $i
de internet [ 19]. Totu$i, atit amploarea problemei, cit ~i gravi-
tatea ei sunt deseori prea exagerate in relatarile media, in special
acelea care i~i au origin ea in Asia de Est. Indicatia cea mai relevan-
ta este ca dependentii de jocuri video se vindeca fara interventie.
c_/)
in acest capitol am extins ideile noastre despre circuitul de
placere cu dopamina in moduri provocatoare. Initial, se parea
149
 BusoLA PLACERII
ca circuitul de placere era fie activat natural de stimuli intrin-
sec-adaptabili, precum mancarea, apa sau sexul, fie angrenat arti-
ficial de droguri sau electrozi stimulatoriimplantati adanc in cre-
ier. De asemenea, am discutat despre modul in care dezvoltarea
unei dependente ar putea modifica U$Or structura $i functia cir-
cuitului de placere, scotand astfel placerea din oricare dintre aces-
te activitati $i inlocuind-o cu dorin\a. Aceste observatii sunt toate
adevarate, insa nu relateaza intreaga poveste [ 20].
Acum ~tim din experimentele cu maimute ale lui Schultz di
invatarea asociativa rapida poate transforma un semnal de placere
intr-un semnal de eroare a prezicerii recompensei, care poate ghi-
da invatarea sa profite la maxim de urmatoarea placere. Probabil ca
acest proces in sine este acela care permite oamenilor sa simta pla-
cere din recompense arbitrare precum ca~tigul banesc ( sau chiar
ca succesul in comp let din cadrul ca~tigului banesc) sau reu$ita in-
tr-un joc video. Acest proces de gandire conduce la ni~te intrebari
evolutioniste ~i de dezvoltare interesante. Cand anume s-a dez-
voltat abilitatea de a resimti placere din recompense arbitrare? $i
sunt aceste recompense cu adevarat complet arbitrare sau exista
vreo tema care se repeta in ele? Poate o maimuta sa resimta pla-
cere din jucarea unui joc video daca nu exista niciun stimul agrea-
bil intrinsec precum picatura de sirop sau un ~oc de cocaina drept
recompensa? Dar un ~obolan? Dar un copil mic?
Capitolul ~ase
PLACER! NEVINOVATE (~I PfffINA DURERE)
Jeff Tweedy, lider al trupelor rock Wilco ~i Uncle Tupelo, s-a
luptat energic cu diverse dependente de droguri, in special calman-
te eliberate pe reteta, alcool ~i tigari. Acestea coincideau ~i, une-
ori, erau declan~ate de migrene cronice, depresie majora ~i atacuri
de panica care 1-au hartuit ani de zile. Dupa o reabilitare reu~ita $i
cativa ani de trai lipsit de droguri, el a avut de spus urmatorul lu-
cru despre viata sa:
,,Niciodata nu m-am simtit mai bine. Niciodata nu am fost mai
sanatos. Alerg cate 4,5 mile, de 4,5 Ori pe saptamana, dar mi-am
rupt picioarele de la un exces de alergare vara trecuta. Am avut frac-
turi de suprasolicitare la ambele tibii de la faptul ca am alergat prea
mult. $tii, odata ce e~ti dependent, ramai dependent, deci doar pen-
tru ca am gasit ceva bun de fa.cut nu inseamna ca nu ma voi rani ta-
cand acest lucru." [ 1]
Da, a$a cum vom descoperi, exercitiul fizic poate activa circu-
itul de placere. $i astfel, la fel ca nicotina, orgasmul, mancarea sau
jocurile de noroc, §i el poate deveni un substrat al dependentei.
$i aceasta poate fi o dependenta autentica, nu doar ca fenomenul
,,Sunt dependent de cear~afurile moi de lux". Adevaratii dependenti
de exercitiu fizic prezinta toate caracteristicile dependentilor de
substante: toleranta, pofta, renuntarea ~i nevoia de a exersa ,,doar
pentru ate simti normal" [ 2]. Acest lucru transforma exercitiul fi-
zic intr-o virtute sau un viciu sau in putin din amandoua?
Exercitiul fizic sustinut, fie alergarea, inotul, ciclismul sau al-
ta activitate aerobica, are binecunoscute beneficii asupra sanatatii
151

Busor.A PLACERII
inclusiv imbunatatirea funqiei cardio-vasculare, pulmonare ~i a
sistemelor endocrine. Exercitiul fizic are un efect antidepre-
siv major. Acesta intensifica raspunsul cerebral la stresul fizic $i
emotional $i este lucrul eel mai bun bun pe care il poate face ci-
neva pentru a incetini declinul cognitiv care insote$te imbatrani··
rea. Un program regulat de exercitii produce un numar mare de
schimbari in creier, inclusiv cre$terea $i ramificatia unor noi va-
se de sange $i spore$te complexitatea geometrica a unor dendrite
neuronale. Exista $i o multime de schimbari biochimice interco-
nectate, inclusiv cre$terea nivelului unei proteine esentiale nu-
mita BDNF (factorul neuroactiv derivat din creier). in prezent,
intelegem foarte putin care dintre aceste schimbari morfologice
sau biochimice stau la baza efectelor benefice ale exercitiului vo-
luntar asupra funqiei cerebrale, insa aceasta reprezinta o zona de
cercetare continua [3 ].
Pe langa aceste scnimbari benefice pe termen lung derivate din-
tr-un program sustinut de exercitii, exista $i efecte pe termen scurt
ale exercitiului care dispar dupa o ora sau doua. Acestea includ un
prag ridicat de durere, reducerea anxietatii acute ~i ,,euforia alerga-
torului" [4]. Euforia alergatorului (care poate aparea in urma ori-
carui exercitiu aerobic intens, nu doar in urma alergarii) este o sta-
re profund euforica de scurta durata care depa$e$te simpla relaxare
sau lini$tea resimtite de majoritatea in urma exercitiului intens. in
studii atente, s-a demonstrat ca este destul de rar acest fenomen:
majoritatea atletilor, fie amatori sau profesioni~ti, nu o simt nici-
odata, iar aceia care o simt, o fac in mod intermitent. intr-adevar,
multi alergatori sau inotatori de distanta se simt aproape secati
sau chiar ametiti la finalul unei curse lungi, nu euforici. incepand
cu 1970, in imaginatia populara, euforia alergatorului a fost pusa
pe seama producerii de endorfine (moleculele creierului similare
morfinei) declan~ata de exercitiu. Aceasta idee a fost initiata de o
serie de studii in care s-a recoltat sangele subiectilor inainte ~i du-
pa exercitiul intens. Acest fapt a demonstrat o cre~tere, asociata
exercitiului, a nivelului unei anumite endorfine (numita beta-en-
dorfina) in sange.
152
p I.\ l' I RI \: I\' I :--.; 0 \' AT l (~I PUT I '.\ A lJ U RI RI )
Exista o problema majora, totu~i, in incercarea de a face 1ega-
tura dintre euforia alergatorului $i beta-endorfina circulanta: be-
ta-endorfina aproape ca e~ueaza complet sa tread bariera celu-
lara care separa fluxul de sange de creier. Daca acest fenomen ar
sta la baza euforiei alergatorului, atunci beta-endorfina ar trebui
sa creasca nivelurile unui alt mesager chimic care apoi ar trece in
creier pentru a-$i exercita efectele. in schimb, exista tipuri diferi-
te de endorfine ($i moleculele lor inrudite numite enchefaline, ca-
re impreuna cu endorfinele sunt denumite ,,opioide endogene")
care sunt sintetizate inauntrul creierului ~i astfel ar putea provoca
euforia fara a trece bariera sange-creier.
Un mod de abordare a acestei chestiuni ar fi acela de a realiza
o punctie a maduvei spinarii, inainte ~i dupa exercitiul fizic, pen-
tru a vedea daca a crescut nivelul de opioide in fluidul cerebrospi-
nal care scalda creierul ~i maduva spinarii. Totu~i, punqia spinala
este dureroasa ~i poarta un rise de complicatii; de aceea Comisiile
pentru Protejarea Subiectilor Umani din Cercetare din aproape
toate institutiile au luat decizia ca nu este moral sa se realizeze un
astfel de experiment. Dr. Henning Boecker ~i colaboratorii sai de
la Universitatea din Bonn, Germania, au realizat ca ar putea inves-
tiga euforia alergatorului fara a recurge la punctii spinale, prin ma-
surarea nivelului de opioide cerebrale cu ajutorul unui scaner ce-
rebral [ 5]. Ei au recrutat 10 alergatori de distanta, amatori, care au
raportat ca simtisera euforia alergatorului in trecut. Fiecare subiect
a fost supus scanarii cerebrale, utilizand un drog care fusese mar-
cat radioactiv 1 ~i conceput pentru a masura secretarea tuturor for-
melor de opioide endogene ( acesta unea toate tipurile de receptori
opiozi cerebrali); la fel, fiecare subiect a trecut printr-o masurare
a dispozitiei. Dupa o alergare lunga de doua ore, urmata de 30 de
minute de calmare, scanarea cerebrala $i masurarea dispozitiei au
fost repetate. Cercetatorii au descoperit ca o alergare atat de lunga
se asocia cu eliberarea crescuta de opioide in creierul alergatorului,
1
Marcarea radioactiva este un procedeu prin care un radioizotop este introdus
intr-un compus pentru a putea fi urmarit mai u~or prin corp cu dispozitive de
masurare a radiatiei. (N. tr.)
153
 BUSOLA PLACERII
mai ales in cortexul prefrontal (un centru de planificare §i evaluare)
§i 1n cortexul cingulat anterior §i insula (care servesc ca interfata in-
tre durere, pliicere ~i emotii). in plus, acei subiecti care au raportat
nivelurile cele mai ridicate de euforie in urma alergarii au prezen-
tat ~i nivelurile cele mai inalte de eliberare a opioidelor.
Acest studiu reprezintii un prim pas important, insa mai rii-
man multe de fa.cut. 0 abordare utila ar fi sa se repete experimen-
tul utilizand sonde de droguri cu receptori opioizi, in incercarea
de a implica un anumit opioid endogen in euforia alergiitorului.
Apoi, drogurile care blocheaza acei receptori ar putea fi adminis-
trate pentru a vedea daca se poate atenua euforia alergatorului.
Probabil ca aceasta euforie nu este complet mediata de sistemul
opioid: exercitiul fizic spore§te §i nivelurile de endocanabinoide
(moleculele naturale din creier, similare canabisului) din sange.
Spre deosebire de beta-endorfina, care nu poate trece rapid barie-
ra sange-creier, endocanabinoidele se mi§ca U§Or prin corp. Astfel,
cre§terile (induse de exercitiu) ale nivelurilor de endocanabino-
ide din sange sunt probabil reflectate in creier §i ar putea contri-
bui de asemenea la euforia alergatorului [ 6].
Adunand toate aceste informatii la un loc, §tim ca exercitiul in-
tens poate produce euforia pe termen scurt, reducerea anxietatii §i
cre§terea pragului de durere. Acesta coincide cu cre§terea nivelu-
rilor de opioide din creier §i, probabil, de endocanabinoide, ambe-
le producand toate aceste efecte psihoactive pe termen scurt. De
asemenea, cunoa~tem ca endocanabinoidele ~i opioidele pot acti-
va indirect celulele de dopamina din ATV §i, in acest fel, pot stimu-
la circuitul de placere din prozencefalul medial. $tim ca exercitiul
fizic poate provoca dependenta §i ca proprietatea comuna a altor
substante §i comportamente care dau dependenta e aceea ca fac
sa c.reasca eliberarea de dopamina in regiunile-tinta din ATV. La
§Obolani, alergarea sustinuta pe o roata poate cauza eliberarea do-
paminei in nucleul accumbens ~i in alte regiuni din ATV. ~obolanii
prezintii §i ei ni§te semne de dependenta fata de exercitiul fizic: de
pildii, pot fi antrenati sa munceasca asiduu ( sii efectueze multe apa-
sari ale parghiei) pentru a obtine accesul la o roata de alergare [7].
154
PLACERI NEVINOVATE (SI PUTINA DURERF)
Toate aceste observatH luate impreuna sugereaza ca exercitiul
intens va activa eliberarea neuronilor cu dopamina din ATV ~i ca
aceasta va sta eel putin la baza unei parti din euforia alergatoru-
lui. Din nefericire, pana astazi, existii putine dovezi in acest sens la
oameni. Gene-Jack Wang ~i colegii sai de la Laboratorul National
Brookhaven au utilizat un scaner cerebral pentru a cerceta elibe-
rarea dopaminei in nucleul accumbens ~i striatumul dorsal al unui
numar de 12 subiecti inainte ~i dupa 30 de minute de alergare ener-
gica pe banda, urmata de o perioada de 10 mim.~te d~ calmare [~ ]:
Nu s-au descoperit diferente in ocuparea receptorulm de dopamma
D2 (masura lor pentru eliberarea dopaminei) asociata cu acest re-
gim de exerciµu. Nus-au efectuat evaluari ale dispozitiei, a§adar nu
putem §ti daca ace§ti subiecti au simtit euforia alergator~lui. ~ ~
utila repetarea acestui experiment insotita de evaluarea d1spoz1t1e1
~i de exercitiul fizic mai intens, la fel cum au procedat Boecker $i
colaboratorii sai pentru masuratorile opioidelor endogene.
La sfaqitul secolului al XVIII-lea, filosoful britanic Jeremy
Bentham a sustinut: ,,Natura a plasat umanitatea sub guvernarea
a doi stapani absoluti, durerea ~i placerea ... acestea ne guvernea-
za in tot ceea ce facem, in tot ceea ce spunem, in tot ceea ce gan-
dim: orice efort pe care Hputem face pentru a ne abandona supu-
nerea va servi doar pentru a demonstra ~i a confirma acest lucru."
[ 9] Dovezile neurobiologice acumulate indidi faptul ca Bentham
a avut dreptate doar pe jumatate. Placerea este intr-adevar o busola
a functiei noastre mentale, ghidandu-ne atat spre virtuti, cat ~i spre
vicii, iar durerea este o alta busola. Cu toate acestea, nu exista moti-
ve sa credem ca acestea sunt doua capete ale unui continuum: opu-
sul pliicerii nu este durerea. Mai degraba, a~a cum opusul iubirii nu
este ura, ci indiferenta, opusul placerii nu este durerea, ci plictiseala,
0 lipsa de interes fata de senzatii ~i experienta, Propriile experiente
ne spun ca placerea ~i durerea nu sunt doua capete ale unei singure
scari. Nu trebuie sii fii un entuziast al sexului sado-masochist pen-
tru a §tii ca pliicerea ~i durerea pot fi resimtite simultan: ganditi-vii
155

BusoLA PLACERII
numai la alergatorii de mare distanta care simteau $i durere $i eu-
forie sau la femei in timpul na~terii. in lexicul neuro~tiintei cogni-
tive, atat placerea, cat si durerea indica salienta adica experienta
' , '
potential importanta, care merita astfel atentia noastra. Emotia es-
te moneda salientei ~i atat emotiile pozitive, precum euforia ~i dra-
gostea, cat $i emotiile negative, precum frica, furia ~i dezgustul sem-
naleaza evenimente pe care nu trebuie sale ignoram.
Va veti aminti discutia noastra din capitolul 4 despre modul
in care atacurile epileptice sau stimularea cerebrala prin electrozi
pot produce orgasme lipsite de placere sau sentimente emotionale.
De$i, in mod normal, simtim orgasmul ca o perceptie unificata,
aceste rezultate au demonstrat ca orgasmul are componente diso-
ciabile senzorial/ discriminative $i placute/ emotionale care sunt
mediate de regiuni cerebrale separate. Aceea$i idee generala se
aplica ~i in cazul durerii. Exista o cale senzoriala/ discriminatorie
care trece prin portiunea laterala a talamusului, departe de linia
mediana, $i se continua pana la o regiune a cortexului implicata
in atingere ~i senzatia musculara (numita cortexul primar soma-
to-senzorial). Exista o cale paralela care este implicata in simtul
emotional al durerii care trece prin talamusul median ~i apoi face
contact cu doi centri de emotie, insula $i cortexul cingulat anteri-
or. Oamenii care sufera de o deteriorare a caii laterale vor raporta o
reactie emotionala neplacuta fata de un stimul dureros, dar nu vor
fi capabili sa descrie calitatile acestuia (difuz, ascutit, rece, fierbin-
te etc.) sau nu vor putea localiza regiunea dureroasa din corpul lor.
Deteriorarea selectiva a caii emotionale laterale are drept rezultat
starea opusa, numita asimbolia la durere, in care oamenii pot rapor-
ta calitatea $i locatia unui stimul dureros, insa aceasta relatare nu
contine nicio valoare emotionala. Aceste persoane au reflexul nor-
mal de retragere la actiunea unui stimul dureros ($i o grimasa faci-
ala reflexiva normala), de$i durerea nu pare sa-i tulbure prea mult.
Deseori vorbim despre durere emotionala sau situatii sociale
dureroase. Este acesta doar un limbaj metaforic sau experientele
emotionale dureroase sunt chiar ca durerea fizica? Dovezile acu-
mulate in ultimii ani indica faptul ca durerea emo{ionala activea-
za portiunea mediana ~i nu laterala a ca.ii de durere fizica. Cand se
156
PLACER! NFVINOVATE (~I PfffINA DURFRE)
alcatuiesc experimente pentru a produce o durere sociala, chiar $i
una de nivel scazut (precum excluderea dintr-o sarcina de grup sau
tri~area partenerului intr-un joc de noroc), aceste experiente sunt
' asociate cu activarea semnificativa a insulei ~i a cortexului cingu-
lat anterior. Durerea emotionala nu este doar o metafora: in ceea
ce prive~te activarea cerebrala, aceasta se suprapune partial cu du-
rerea fizica [ 10].
c_/"l
Atat studiile pe animale, cat ~i cele pe oam:eni dezvaluie acum
o descoperire destul de speciala despre placere ~i durere: elibera-
rea dopaminei din neuronii din ATV, evenimentul biochimic cen-
tral al circuitului de placere, este de asemenea angrenata de stimuli
durero$L Jon-Kar Zubieta ~i colaboratorii sai de la Universitatea din
Michigan au efectuat scanari cerebrale pentru a masura eliberarea
dopaminei la subiectii care au primit un stimul dureros produs de
injectarea continua a unei solutii saline concentrate in mu$chiul
maxilarului [ 11]. Acest tratament a produs o durere prelungita ca-
re a durat aproximativ o ora. Conditia de control consta in injecta-
rea unei solutii saline normale (izotonice) care nu este dureroasa.
Toti subiectii au completat sondaje concepute pentru a evalua as-
pectele emotionale $i senzoriale ale durerii. Principalul rezultat a
fost ca acest stimul dureros pe termen lung era asociat cu elibera-
rea crescuta de dopamina atat in striatumul dorsal, cat $i in nucle-
ul accumbens. in nucleul accumbens, eliberarea cea mai crescuta
s-a observat la acei subiec\i care au raportat durerile emotionale
cele mai inalte.
Ce ar trebui sa credem despre acest lucru? Nu cumva traiecto-
ria dopaminei din nucleul accumbens spre ATV trebuia sa fie cen-
trul circuitului de placere/recompensa? in incercarea de a gasi lo-
gica acestei descoperiri, merita sane amintim ca aceste tehnici de
scanare cerebrala sunt foarte aspre. Chiar $i un singur voxel (un pi-
xel tridimensional) dintr-o imagine scanata a creierului reprezin-
ta media raspunsurilor a multor mii pana la milioane de neuroni
raspanditi de-a lungul multor secunde: atat rezolutia spatiala, cat
$i cea temporala sunt foarte mici. Ce se intampla cand acest gen de
157
 BUSOLA PLACER!!
exp~~imen~ es~e repetat la un $Obolan, unde pot fi introdu$i elec-
trozi m_c~e1~r $1 se pot face inregistrari ale unor singuri neuroni cu
dopa~ma dm ATV? Atunci cand Mark Ungless $i colegii sai de la
Imperial College din Londra au inregistrat activitatea unor neu-
roni ind~vid~~li cu dopamina din ATV ca raspuns la un scurt $OC
dureros m p1C1or ( cu o durata de 4 secunde), ace$tia au descoperit
u~ rezultat foarte interesant [ 12]. De$i toti neuronii cu dopamina
din ~TV e:au activati de recompense (precum o picatura de sirop),
s-au mr~_g1strat doua tipare diferite de raspuns la §ocul in picior.
Neuronu cu dopamina din portiunea dorsala a ATV erau inhibati
i~ mod_ tranzitoriu de acest $OC: rata lor de declan§are a scazut sub
mvelunle de fond [ 13]. Totu§i, in porpunea ventrala a ATV. neuro-
n_ii cu dopamina erau activati in mod tranzitoriu de acest $~C in pi-
cior. A$adar pare ca exista doua circuite paralele in ATV: unul este
activat de placere/recompensa $i inhibat de durere. Acesta este cir-
c~i:ul de ~lac~re clasic pe care I-am discutat indelung. in plus, exis-
t~$~ ~n ,,circu~t ~e salienta" care este activat de stimuli atat agreabili
cat $1 durero§t §I care este strans legat de raspunsurile emotionale.
Asta inseamna ca durerea in sine este oarecum recompensa-
toare s:u e pur $i simplu salienta? Raspunsul nu este foarte clar §i
a!teapta ~ cercetare suplimentara. Exista cativa factori care compli-
ca ace~ste mterpretari. Spre exemplu, toti stimulii durero$i de scurta
durata se sfaqesc, iar alinarea durerii ca urmare a sfar$irii acesto-
ra este resimtita ca fiind ea insa§i placuta. Durerea cronica, ·peter-
me~ lu~g: este oarecum o alta poveste: probabil ca aceasta produce
sch1mban pe termen lung in acest circuit prin actiunea hormonilor
de str~s. Est~ tentant sa speculam ca adaugarea durerii la placere
creeaza un raspuns foarte proeminent in prozencefal ~i ca acest lu-
cr~ contribuie, intr-un fel, la popularitatea, in anumite zone, a sexu-
lm sadomasochist sau chiar a mancarii gustoase plina de ardei iute.
c/)
0 alta placere nevinovatta larg raspandita din punct de vede-
re cultural §i deseori asociata cu practica spirituala este meditatia.
Dar ce este meditatia mai exact? Shanida Nataraja, scriind in
158
PLACERI NEVINOVATE (~I PUTIN/\ DURERE)
cartea sa The Blissful Brain, ofera aceste criterii: 1) trebuie sa im-
p lice o tehnica specifica clar definita ~i invatata [faptul ca te rela-
xezi la du~ nu se pune ], 2) trebuie sa imp lice relaxarea musculara
progresiva, 3) trebuie sa implice o reducere a procesarii logice ~i
4) sa fie autoprovocata [astfel excluzand drogurile sau hipnoza]
[ 14]. Cu toate acestea, gama de tehnici care se incadreaza intre
aceste limite este destul de cuprinzatoare. Toate practicile medi-
tative implica reglarea con~tienta a aten\iei $i emotiei, insa in spa-
tele acesteia, exista o variatie considerabila. Richard Davidson,
care este atat un neurobiolog, cat ~i un practicant experimentat
al meditatiei, spunea: ,,Meditatia se refera la o intreaga familie de
practici - e ca ~i cum ai folosi cuvantul sport." [ 1S]
Spre exemplu, meditatia Yoga Nidra, cunoscuta ~i ca ,,somnul
yoghin", este o practica in care meditatorul devine un observator
relaxat, visa.tor, neutru: acesta experimenteaza pierderea controlu-
lui con~tient al actiunilor sale, iar mintea sa se sustrage dorintei de
a actiona. Putem contrasta aceasta practica cu meditatia Zen bu-
dista care are scopul de ,,ate gandi ca nu te gande~ti", insa prescrie
o atitudine mentala vigilenta. Acest tip de meditatie este promo-
vata printr-o pozitie specifica, a§ezata, cu ochii deschi~i. in prac-
tica meditativa Zen, retragerea mentala din lumea senzoriala cu
insu§irile ei onirice este descurajata in mod activ. [ 16] 0 alta prac-
tica meditativa este meditatia Iubire-Generozitate-Compasiune
din traditia budista in care scopul este sa contracaram tendintele
egoiste ~i, in cele din urma, dupa un lung antrenament, sa simtim
o compasiune generalizata ~i non-referentiala pentru toate fiintele.
Aceasta nu implica concentrarea atentiei asupra anumitor obiec-
te, amintiri sau imagini.
in ultimii ani, s-au utilizat scanerele cerebrale pentru a sta-
bili tiparele regionale ale activarii ~i dezactivarii din cadrul acestor
stari meditative. Nu in mod surprinzator, data fiind varietatea lar-
ga a practicilor meditative, s-au raportat mai multe tipare diferite
de activitate cerebrala declan$ata de meditatie [ 17]. Aceste studii
compara, in general, acela§i subiect in stare meditativa cu situatiile
in care se afla intr-o oarecare conditie de control. Herbert Benson
159
 BusoIA I'L.'\CIRil
~i colegii sai de la ~coal a de Medicina Harvard au folosit o conditie
de control in care Ii s-a cerut subieqilor sa facaJ in lini~te, o lista
aleatorie de animale ca nivel de referinta pentru masurarea schim-
barilor ce insotesc un model de meditatie Kundalini. In aceasta
forma de meditatie, subiectiiJ care erau meditatori experimentati,
~i-au monitorizat respiratia ~i au rostit incet ,,sat nam" in timp ce
inspirau ~i ,,wahe guru" in timp ce expirau. In comparatie cu sar-
cina de control, meditatia a fost asociata cu activitatea sporita a
unui numar mare de regiuni cerebrale inclusiv cortexul prefron-
tal dorsolateral (un centru al judecatii ~i al planificarii), cortexul
cingulat anterior (un centru al emotiei), hipocampul ~i striatumul
(incluzand posibil nucleul accumbensj rezolutia imaginilor din
acest studiu face dificila determinarea acestui lucru). Au existat
de asemenea cateva schimbari in tiparul de activare cerebrala de la
primele pana la ultimele etape ale sesiunii meditative. In schimb,
unele studii, dar nu toate, referitoare la meditatia Zen au raportat
scaderi ale activarii cortexului frontal dorsolateral ~i cortexului cin-
gulat anterior. Mai mult decat atat, in cadrul aceleia~i traditii medi-
tative, practica sustinuta a meditatiei de-a lungul multor ani poate
influenta ~i tiparul de activare cerebrala. Richard Davison ~i cola-
boratorii sai de la Universitatea din Wisconsin, Madison, au des-
coperit o curba inversa in forma de U in care meditatorii experti
(cu o medie de 19 000 de ore de meditatie) au prezentat o activa-
re cerebrala mai mare decat novicii, insa meditatorii super-experti
(cu o medie de 144 000 de ore de meditatie) au prezentat o acti-
vare mai mica. Aceste masuratori s-au fa.cut intr-un grup de regi-
uni corticale care par sa fie angrenate in procesele de atentie [ 18].
Deci, meditatia este fara indoiala relaxanta ~i uneori este de-
scrisa ca fiind euforica, insa activeaza ea circuitul de placere din ·
fasciculul medial al prozencefalului? Pana astazi, cunosc un sin-
gur studiu care a incercat sa abordeze aceasta intrebare in mod di-
rect. Hans Lou ~i colegii sai de la Institutul John F. Kennedy din
Danemarca au efectuat scanari cerebrale ale practicantilor experti
de meditatie Yoga Nidra, utilizand, drept conditie de control) ascul-
tarea vorbirii cu ochii inchi~i [ 19]. Ace$tia au descoperit o cre§tere
160
PLACER! NE.VINOVATl (~I PUTINA DURIR!)
semnificativa a eliberarii de dopamina in nucleul accumbens al me-
ditatorilor. Descoperirea este sugestiva, dar a~teapta atat confirma-
rea, cat ~i extinderea ei in cadrul altor forme de medita\ie.
Medita\ia ~i rugaciunea opereaza la nivelul unui ~ir neintrerupt
de practici spirituale, insa pot avea ~i anumite calitati relaxante $i
disociative. Cum ramane cu corelarea acestor activarii cerebrale cu
fenomene mai tranzitorii, mai intense precum experientele extatice
spirituale sau cele mistice? Mario Beauregard $1 Vincent Paquette
de la Universitatea din Montreal au incercat sa exploreze aceasta
intrebare prin efectuarea scanarii cerebrale asupra unui grup de
calugarite catolice din ordinul Carmelit [ 19]. Carmelitii sunt un
ordin contemplativ; ei i~i petrec cea mai mare parte a zilei in ruga-
ciune ~i meditatie silen\ioasa. Scopul fundamental al acestei prac-
tici este de a atinge unio mystica, o stare in care te sim\i comp let unit
cu Dumnezeu. Majoritatea carmelitilor traiesc unio mystica o data
sau de doua ori intr-o viata de contemplare. ~i in asta consta pro-
blema: nu poti comanda subiectului sa experimenteze unio mysti-
ca in timpul scanarii cerebrale. Pentru a sea.pa de aceasta problema,
investigatorii au instruit calugaritele sa-~i aminteasca ~i sa retraias-
ca experienta lor mistica cea mai intensa. Drept conditie de con-
trol, li s-a cerut sa-~i aminteasca ~i sa retraiasca starea lor cea mai
intensa de uniune cu un alt om (din timpul in care apartinusera
Ordinului Carmelit).
Comparand scanarile cerebrale din cazul. amintirilor misti-
ce cu cele din timpul conditiei de control, s-au vazut cre~teri ale
activitatii intr-un grup de regiuni ce include cortexul cingulat an-
terior, cortexul orbitofrontal ~i portiuni ale cortexului parietal, dar
nu portiuni esentiale ale circuitului de placere din prozencefalul
medial. Parerea mea despre aceste rezultate este ca nu au nicio le-
gatura cu activarea_ neurala din timpul unio mystica. Paquette ~i
Beauregard argumenteaza ca, din moment ce actorii experimentati
pot evoca activarea regiunilor cerebrale asociate cu anumite
emotii prin amintirea experientelor emotionale trecute, amintirea
161
 BusoLA PLACERII
unio mystica reflecta corespunzator prima experienta. Ma indoiesc
ca aceasta interpretare este valabila ~i pentru experientele intense,
euforice. Cand incerci sa-ti aminte~ti cum te-ai indragostit, resimti
asta cumva cape un act de indragostire? Amintirea orgasmului se
resimte ca un orgasm in sine? Sigur ca nu. ~i nici tiparele de acti-
vare cerebrala observate in cazul indragostirii sau al orgasmului nu
demonstreaza acest lucru. Modelul de activare cerebrala din tim-
pul incercarii de a ne aminti o experienta trecuta de unio mystica
ne spune foarte putine despre implicatiile neurale ale unio miysti-
ca a~a cum are ea loc. $i, astfel, intrebarea daca experienta religi-
oasa extatica activeaza circuitul de placere din prozencefalul me-
dial ramane deschisa.
Dar situatia se inrautate~te. Pe langa faptul ca sustine ca
amintirea uniunii mistice este acela~i lucru cu experienta in si-
ne, Beauregard, impreuna cu jurnalista Denyse O'Leary, conti-
nua sa sustina ca acest experiment pledeaza puternic in favoarea
,,existentei sufletului ". Ace~tia scriu: ,,In masura in care experientele
spirituale sunt experiente in care intram in contact cu realitatea
universului, ar trebui sa ne a~teptam ca acestea sa fie complexe."
Da, calugaritele care-~i aminteau unio mystica au prezentat activarea
unui numar mare de regiuni cerebrale. $ice daca? Daca ne uitam la
majoritatea lucrarilor despre scanarea cerebrala din literatura bio-
medicala, vom descoperi ca majoritatea prezinta activarea multo-
ra dintre regiunile cerebrale, la actiunea a tot felul de stimuli. Dad
v-a~ conecta la un scaner cerebral ~iv-a~ pune sa va uitati la filmul
Three Stooges, ~i voi ati prezenta o serie complexa de activari ale re-
giunilor cerebrale. in schimb, daca activarea catorva regiuni cerebra-
le a fost prezenta la calugaritele care i~i amintesc uniunea mistica,
este aceasta o dovada impotriva existentei sufletului? Sigur ca nu.
Sufletul poate sa existe sau nu, insa acest studiu al lui Beauregard ~i
Paquette nu reprezinta niciun aport in intelegerea acestei chestiuni.
Cand eram in dasa I, mergeam la un program de after-school la
Centrul Comunitatii Evreie~ti din ora~ul meu natal Santa Monica,
162
PLACERI NEVINOVATE (~I PUTINA DURERE)
California. Pe hol, ace~tia aveau un banner mare ce solicita donatii
la United Jewish Appeal pe care scria: ,,Doneaza pana devine dure-
ros." Nu intelegeam acest indemn ~i il gaseam u~or tulburator. De
cate ori era posibil, evitam holul pentru a nu mai fi nevoit sa ma
uit la banner. Cateva luni mai tarziu, acesta a fost tnlocuit cu un al-
tul similar acela~i font, acela~i logo - pe care scria: ,,Doneaza pa-
na te simti bine." ,,Adulti ciuda\i", ma gandeam eu. ,,De ce trebuie
totul sa fie atat de confuz ?"
Toate astea mi-au venit in minte cand citeam un studiu recent
elaborat de William Harbaugh ~i colegii sai de la Universitatea din
Oregon [21]. Studiul lor intentiona sa masoare activarea nucleu-
lui accumbens, un substrat neural al placerii/ recompensei, pentru
a testa modele economice referitoare la impozitare ~i donatii. 0
teorie sustine ca unii indivizi doneaza din ,,pur altruism". Gasesc
satisfac\ie in a face un bine public, ca ajutorul dat celor nevoia~i,
§i le pasa doar de cat de mare e binele public oferit ~i nu de pro-
cesul prin care se realizeaza acesta. Acest model implica faptul ca
ace~ti indivizi trebuie sa simta placere chiar ~i atunci cand acest
transfer de boga\ie este obligatoriu, ca in cazul impozitarii. 0 al-
ta teorie este numita ,,stralucirea calda" ~i sustine ca oamenilor le
place sa decida ei in~i~i sa doneze; ei deriva placere din ideea ca
sunt participanti activi (in aproape acela~i mod in care oameni-
lor le place sa arunce zarurile ei in~i§i intr-un joc de barbut ~i sa-~i
aleaga propriile numere la loterie). Nuse presupune ca impozita-
rea obligatorie produce o ,,stralucire calda". in ultimul rand, unii
oameni simt placere din actele caritabile datorita sporirii statutu-
lui lor social: le place sa fie vazu\i de catre semenii lor ca oameni
bogaµ sau genero~i. Desigur, aceste teorii nu se exclud intre ele.
Cineva ar putea fi motivat ~i de altruism pur §i de stralucirea calda
a participarii active ~i de dorin\a de acceptare sociala.
Harbaugh ~i colaboratorii sai au conceput experimentul pen-
tru a se adresa primelor doua teorii, dar nu ~i celei de-a treia. Ei au
recrutat 19 femei tinere din zona ora~ului Eugene, Oregon, §i le-au
pus sa faca diverse tranzacp.i economice in timp ce se aflau intr-un
scaner cerebral. Fiecare subiect primea 100 de dolari intr-un cont
163
 BusOLA PLi\CERII Pr.ACER! NFVINOVATE (~! PfffINA DURERE)

~i apoi decidea daca sa faca sau nu diverse contributii la o banca de

alimente locala. Acestea erau instruite ca nimeni, nici chiar experi-
in timp ce experimentele lui Harbaugh ~i ale colaboratorilor
mentatorii, nu le vor cunoa$te alegerile (acest lucru era adevarat:
sai au mascat alegerile subiectilor in incercarea de a elimina ches-
contributiile erau scrise direct pe CD ~i codificate inaintea anali-
tiuni legate de statutul ~i acceptarea sociala, e evident ca acest
zei). Probabil, aceasta constructie elimina posibilitatea ca sporirea
lucru nu reflecta situatia din lumea reala. Tot comportamentul
statutului social sa fie factor motivator in decizie. in unele incercari,
subiectH au avut optiunea de a dona, in altele nu aveau nicio alege-
re erau ,,impozitati". in alte incercari, primeau bani fara conditii.
Modul de functionare era urmatorul: subiectii vedeau o suma de lmpozite
bani pe ecranul video, sa spunem 15 sau 30 de dolari. Cateva se-
cunde mai tarziu, ace$tia aflau statutul acelei incercari: fie ace~ti
bani erau un cadou pentru ei, fie exista un impozit involuntar asu-
pra contului lor, fie era o oferta de a face acte de caritate pe care o
puteau accepta sau refuza prin apasarea unuia dintre cele doua bu-
toane. Rezultatele scanarii cerebrale au demonstrat ca, la intreaga
populatie, la fel ca primirea de bani, atat impozitarea, cat $i actele ca-
ritabile activau regiuni aproape suprapuse ale nucleului accumbens.
Totu~i, in medie, actele de caritate au produs o activare mai puter-
nica a acestui centru de placere decat a facut-o impozitarea (Figura Acte caritabile
6.1). Aceste rezultate sustin ambele modele de ,,altruism pur" ~i anonime
,,stralucire calda" ca fiind factori motivatori ai actelor de caritate.
Bineinteles, asta nu inseamna ca aceia~i subiecti zambesc in
timp ce-$i scriu cecurile catre Fisc. De asemenea, creierul fiecaru-
ia nu raspunde exact in acela$i mod. Aproximativ jumatate dintre
subiectii implicati in studiu au prezentat o activare mai mare a cen-
trului de placere ca urmare a primirii unei sume de bani decat ca
urmare a donarii lor, iar cealalta jumatate a prezentat opusul. Nu
in mod surprinzator, cei care au obtinut mai multa placere din do-
nare au ales intr-adevar sa faca donatii semnificativ mai mari deca.t
celalalt grup. Se ridica o intrebare filosofica din aceste descoperiri:
Figura 6.1 Nucleul accumbens, o parte esentiala a circuitului de placere din ?rozencefa-
daca donarea, chiar $i obligatorie, donarea anonima, este placuta,
lul medial, este activat atat de pliiii obligatorii (impozite; imaginea de sus), cat $.I de a~te
inseamna ca ,,altruismul pur" nu exista cu adevarat? Daca prindem caritabile anonime uos). Aceste modele de activare prezinta suprapunen cons1derab1le.
un fior de placere din instinctele noastre cele mai nobile, asta le fa- Adaptat din Harbaugh WT, Mayr u., Burghart D.R.: ,,Neural responses to taxation and vo.-
ce sa fie mai putin nobile? [ 22 ~ luntary giving reveal motives tor charitable donations", Science 316, 1622-1625 (2007/.
Utilizata cu permisiunea AAP$.

165
 BusOLA PLACER!!
nostru este integrat intr-un context social ~i acest context social ne
influenteaza puternic sentimentele ~i deciziile. Deja am discutat
despre modul in care chiar ~i respingerea sociala moderata (exclu-
derea dintr-un joc virtual de aruncare a mingii) poate activa centrii
de durere emotionala din cortexul cingulat anterior. Asta inseam-
na ca interactiunile pozitive sociale pot activa ~i centrii de placere?
0 forma pozitiva de interactiune sociala este acceptarea - o
evaluare pozitiva a sinelui efectuata de ceilalti. Norihiro Sadato ~i
colaboratorii sai de la Institutul National de $tiinte Fiziologice din
Japonia au incercat sa schiteze regiunile cerebrale activate de ,,bu-
na reputatie" a unei persoane ~i sa o compare cu modelul de acti-
vare produs de recompensa baneasca. Sarcina pentru recompensa
baneasca era ca multe dintre cele discutate mai inainte: subiectii
plasati intr-un scaner cerebral alegeau o carte din trei de pe un ecran
video ~i primeau diverse recompense bane~ti. Aceasta producea un
model de activare similar aceluia observat in studiile anterioare.
Activarile cele mai puternice erau produse de recompensele cele
mai mari ~i apareau intr-un numar de regiuni ce includeau corte-
xul orbitofrontal, insula, striatumul dorsal ~i nucleul accumbens.
Cand aceia~i subiecti s-au intors pentru a doua zi de teste, au
completat in scris o examinare a personalitatii lor ~i au inregistrat
un scurt interviu video. Apoi au intrat in scanerul cerebral unde au
primit feedback social. Aces ta era alcatuit din presupuse evaluari
ale personalitatii lor, realizate de o comisie de observatori formata
din 4 barbati ~i 4 femei. Pentru a duce mai departe deceptia, Ii s-au
aratat fotografii ale acestor observatori ~i Ii s-a spus ca ii vor intalni
la finalul experimentului. Feedbackul social a luat forma unei fo-
tografii cu chipul subiectului ce avea sub ea un singur cuvant de-
scriptiv. Unele cuvinte erau pozitive, precum ,,dnstit" ~i ,,sincer",
in vreme ce altele erau neutre precum ,,rabdator" ( toti ace~ti ter-
meni erau de fapt in japoneza). Desigur, aceste cuvinte descrip-
tive au fost toate generate de catre experimentatori ~i prezentate
intr-o forma aleatorie. Principala descoperire a fost ca descripto-
rii pozitivi ai recompensei sociale au activat portiuni ale circuitu-
lui de recompensa, mai ales nucleul accumbens ~i striatumul dor-
sal, care se suprapuneau considerabil cu acelea din cadrul sarcinii
166
PLACER! NEVINOVATE (~I PUTINA DURFRF)
cu recompensa baneasca. Aceasta descoperire sugereaza faptul ca
exista, literalmente, o moneda neurala comuna pentru recompen-
sa sociala ~i baneasca [ 23].
in ultimii ani, multi sociologi au realizat faptul ca un factor im-
portant in directionarea deciziilor economice ( ~i de alta natura) ale
indivizilor poate fl comparatia sociala. Ne evaluam circumstantele
~i perspectivele economice, nu pe o scara absoluta, ci mai degraba
prin comparatie cu cei care ne inconjoara. Deja ~tim ca recompen-
sa baneasca poate activa anumiti centri de placere. Daca intr-ade-
var comparatia sociala este codificata in functia creierului, atunci
e rezonabil sa emitem ipoteza ca activarea centrilor de placere ar
trebui sa reflecte mai repede o recompensa sociala relativa ~i nu ni-
veluri absolute ale ei. Pentru a se adresa acestei chestiuni, Armin
Falk ~i colegii sai de la Universitatea din Bonn, au condus un ex-
periment in care 19 perechi de subiecti erau monitorizate in sca-
nere cerebrale, a~ezati unul langa celalalt [ 24]. Fiecare subiect in-
deplinea simultan o sarcina perceptiva simpla: pe un ecran video
era expus un camp de puncte timp de 1,5 secunde ~i imediat dupa
aceea aparea un numar (de pilda, ,,24"). Subiectul trebuia sa aleaga,
prin apasarea rapida a unui buton, daca numarul era mai mare sau
mai mic decat suma punctelor. Dupa o scurta intarziere, un ecran
de feedback informa subiectul cu privire la performanta sa ~i cea
a celuilalt subiect de langa el, imP.reuna cu recompensele bane~ti
respective (adica, el: 60 de euro, tu: 120 de euro). SubiectH pri-
meau o recompensa numai daca rezolvau cerinta corect: daca am-
bii subiecti e~uau, nu se oferea recompensa. Daca numai unul re-
zolva corect, acesta primea fie 30, fie 60 de euro, pe cand celalalt nu
primea nimic. Totu~i, cand amandoi rezolvau cerinta corect ( ceea
ce se intampla in 66% dintre cazuri), computerul le acorda recom-
pense aleatorii, de la 30 pana la 120 de euro. Cateodata subiectii
primeau aceea~i recompensa, uneori erau u~or disparate, iar alteori
foarte disparate. Acest experiment a demonstrat ca activarea cen-
trilor de recompensa din creier este influentata de comparatia de
ordin social. Nucleul accumbens a fost activat eel mai puternic in
167
 BUSOLA PLACFRII
acele incercari in care exista o diferenta semnificativa intre recom-
pensa baneasca a unui subiect $i cea a subiectului alaturat. Cu alte
cuvinte, in ciuda ordinului biblic cuprins in cea de-a zecea porun-
ca ,,Sa nu pofte$ti casa aproapelui tau; sa nu pofte$ti nevasta aproa-
pelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul
lui, nici plasma lui TV, nid Porsche-ul lui etc.", se pare ca suntem
predispu$i sa ne compara.m experientele $i circumstantele proprii
cu cele din jurul nostru [ 25].
c/l
Noi, oamenii, vrem informatii. Ne plac $tirile, barfa, zvonurile
$i, eel mai important, informatiile despre viitorul nostru. Mai mult
decat atat, cateva studii elaborate de economi$ti $i psihologi ne-au
confirmat ceea ce $tim deja din experienta.: vrem acele informatii
acum, nu mai tarziu. Maimutele prezinta $i ele aceasta dorinta de a
cunoa$te ce le rezerva viitorul? $i, daca da, informatiile acestea ac-
tiveaza aceia$i neuroni cu dopamina din ATV care raspund la sti-
muli placuti precum mancarea $i apa? Cu alte cuvinte, informatia
despre vii tor este ea in sine placuta?
Aceste intrebari interconectate au fost abordate intr-o serie
de experimente efectuate de Ethan Bromberg-Martin $i Okihide
Hikosaka de la National Eye Institute din Bethesda, Maryland
[26]. Ace$tia au antrenat doua maimute insetate sa indeplineasca
o sarcina simpla de luare a unei decizii: pe partea stanga $i pe cea
dreapta a unui ecran video apa.reau doua tinte, iar maimuta trebu-
ia sa aleaga una doar privind asupra tintei. Apoi, dupa o intarziere
de cateva secunde, maimuta avea sa primeasca fie o recompensa
mica, fie U:na mare de apa. Nu avea importanta \inta pe care o ale-
gea maimuta, recompensele erau furnizate aleatoriu $i cu aceea$i
frecventa. intorsatura acestui experiment a fost ca alegerea uneia
dintre tintele vizuale producea o sugestie informativa pe parcur-
sul perioadei de intarziere un simbol a carui forma indica ma-
rimea recompensei viitoare aparea pe ecran-, in timp ce alegerea
celeilalte tinte producea o replica aleatorie pe parcursul perioadei
de intarziere care nu avea niciun inteles $i nicio valoare predicti-
va. A$adar, in acest model, nu conteaza daca maimutele aleg sa
168
PLACER! NFVINOVATF (~I PUTINA DURFRF)
primeasca informatii in avans sau un simbol lipsit de intel es: ele
au aceea$i $ansa de a obtine cantitatea cea mai mare de apa $i o vor
primi cu aceea$i intarziere.
La fel ca oamenii, atunci cand li se ofera ~ansa, maimutele au
optat sa primeasca informatH despre viitor. in aproximativ 10 in-
cercari, ambele maimute au ales tin ta care oferea informatii aproa-
pe de fiecare data. inregistrarile fa.cute la nivelul neuronilor indivi-
duali cu dopamina din ATV $i a substantei nigra a acestor maimute
au dezvaluit ca ace$ti neuroni $i-au sporit pentru scurt timp rata
de declan$are atunci cand vedeau simbolul care prezicea o can-
titate mare de apa, in timp ce simbolul care prezicea o cantitate
mica de apa atenua putin rata lor continua de declan$are. in mod
decisiv, dupa antrenare, tot ace$ti neuroni erau excitati in timpul
studiilor de cercetare in care maimutele vedeau numai tinta care
indica informatia viitoare ~i erau inhibati cand vedeau tinta care
indica simboluri aleatorii, lipsite de informatie. Aceia$i neuroni
cu dopamina care semnaleaza cantitatea a$teptata de placere ve-
nita de la apa, semnaleaza ~i a~teptarea informatiei, chiar $i atunci
cand acea informatie nu are nicio intrebuintare. Maimutele (po-
sibil $i oamenii) primesc un fior de placere din informatia in sine.
Pentru mine, acest experiment este revolutionar. Spune ca ceva
complet inutil $i abstract, cunoa$terea de dragul cunoa$terii, poa-
te angrena circuitul de placere/recompensa. Aceasta nu este o pla-
cere derivata din lucruri esentiale precum mancarea, apa sau sexul
de care avem nevoie pentru a ne transmite ereditar genele. Nu-i
vorba nici de pla.cerea recompensei bane$ti care, abstracta fiind,
inca reprezinta un beneficiu din lumea reala deoarece poate fi dat
in schimbul unor lucruri utile. Nu-i vorba nici ma.car de placerea
savaqirii actelor caritabile sau de placerea primirii unui feedback
social pozitiv, care pot fide asemenea benefice in mod evolutionist
animalelor ce traiesc in anumite tipuri de grupuri sociale.
Acest experiment spune ca ideile sunt la fel ca drogurile care
dau depend en ta. Anumite droguri psihoactive coopteaza circuitul
de placere pentru a angrena sentimente placute declan$ate in mod
normal de mancare, sex etc. In mod similar, in genealogia noastra
evolutionista recenta (ce include primatele $i, probabil, cetaceele),
169
 BUSOLA PLACERII
constructele mentale abstracte au devenit capabile sa angreneze
$i circuitul de placere, iar acest lucru $i-a atins exprimarea abso-
luta in specia noastra. Read Montague, adunand la un loc o serie
de directii conceptuale din neuro$tiinta cognitiva de la cativa in-
vestigatori, nume$te abilitatea umana de a deriva placere din idei
abstracte drept o ,,superputere" [27] $i inclin sa fiu de acord cu el.
Astfel, ideile umane pot fi chiar direct opuse impulsurilor noastre
fundamentale de placere. Spre exemplu, unii oameni, actionand
in baza ideilor religioase, pot evita activitatea sexuala in serviciul
a ceea ce ei percep ca fiind un tel mai important. La fel, persoana
aflata in greva foamei motivata fie politic, fie spiritual, i$i activeaza
centrul de placere/recompensa prin promovarea ideilor sale, chiar
$i atunci cand acest lucru necesita actionarea impotriva unuia din-
tre cele mai vechi $i fundamentale impulsuri.
Cum se manifesta aceasta superputere ( in care ideile angrenea-
za circuitul de placere) la nivel celular? Raspunsul scurt este ca nu
$tim cu adevarat. Raspunsul mai lung §i mai speculativ este ca su-
perputerea este cea mai recenta $i mai elaborata manifestare a mo-
diflcarii circuitului de placere de catre experienta ( sau plasticitate
neuronala dependenta de utilizare, cum ne place sa spunem in lu-
mea celulara). Cand experienta senzoriala sau starile interne sunt
reprezentate in creierul nostru de anumite modele de activitate ne-
uronala, aceste modele pot produce schimbari ale functiei neuro-
nale, in special ale functiei electrice. Va veti aminti discutia noastra
din capitolul 2 despre modul in care anumite modele de stimulare
pot da na~tere cre§terilor sau scaderilor persistente ale puterii de
comunicare sinaptica, LTP respectiv LTD. Se pare ca LTP $i LTD
sunt importante, insa inrati$eaza doar un singur aspect al modului
in care experienta poate schimba functia neuronilor. Mai mult de-
cat atat, experienta poate fi scrisa in memoria neuronala in inter-
vale diferite de timp. Unele schimbari pot fi angrenate de o singura
experienta, altele necesita o repetare a experientei. Unele schimbari
apar rapid, in cateva secunde, iar altele mai incet, in mai multe zi-
le. Unele schimbari persista doar putin, iar altele pot dura o viata.
170
PI.ACER[ 1'.FVIN,,PVATE (~I PffflNA DURERL)
Aceste schimbari ale functiei neuronale provocate de experienta
au Joe peste tot in creier, insa pentru scopul nostru este decisiv
sa evidentiez ca au loc in neuronii circuitului de placere din pro-
zencefalul medial $i in conexiunile lor invecinate (neuronii care
aqioneaza circuitul de placere $i neuronii care sunt actionati de
circuitul de placere). Aceasta inseamna ca placerea simpla, instinc-
tiva, care este angrenata de stimuli ·stravechi, precum sexul $i man-
carea, poate fi transformata de experienta intr-un fenomen mult
mai complex (Figura 6.2). Cand maimutele lui Schultz invata sa
asocieze lumina verde cu o recompensa viitoare ce consta intr-o
picatura de sirop, acestea prezinta rapid o declan$are sporita a ne-
uronilor cu dopamina, limitata insa la intervalul prezentarii acestei
replici. Probabil, exista axoni excitatori care transmit semnalele lu-
minii verzi celulelor de dopamina din ATV ~i sinapsele dintre ace$ti
Inva are asodativa ra ida Predicl1a
recompense1
Pleasure lnvijare asodativa medie
(liking)
Recompense arbitrare/
lde1 recompensatoare
lnvaJare asociatlva lenta Dependenta
(a don)
Figura 6.2 Transformarea unei placeri simple, instinctive, prin experienta. Placerea poa-
te fi transformata prin procese de Tnvatare asociativa din circuitul prozencefalului .me-
dial pentru a produce toate tipurile de fenomene, atat avantajoase, cat $i daunatoare.
lnvatarea asociativa cu debut rapid 1n circuitul de placere poate da na$tere la prezicerea
recompensei, a$a cum este descris Tn cazul maimutelor lui Schultz. Asocierea repetata
$i debutul mai lent care-o 1nsote$te, dar cu schimbarile de durata mai lungi ale functiei
circuitului pot da na$tere unor recompense arbitrare (precum banii) $i chiar placerii provo-
cate de idei, ,,superputerea" umana a lui Read Montague. In cele din urma, Tn unele cazuri,
activarea repetata a circuitului de placere fie prin anumite droguri, fie prin anumite com-
portamente, poate da na$tere dependentei, unde placerea este transformata 1n dorinta $i
apare toleranta, sevrajul $i pofta. llustratie de Joan M. K. Tycko.
171
 BusoLA PLACER!!
axoni $i celulele de dopamina sufera dedan$area rapida a LTP pen-
tru a crea asocierea placuta cu lumina verde [ 28].
Acela~i model fundamental ar putea sta la baza asocierii stimu-
lilor arbitrari (precum banii) sau chiar a ideilor abstracte cu place-
rea. Daca cineva i~i imagineaza ca o idee abstracta este reprezentata
in creier de anumite modele spatio-temporale de activitate neurala,
atunci acele modele s-ar putea transmite la circuitul de placere $i ar
putea provoca schimbari dependente de utilizare la intrarea $i/sau
ie~irea acestei structuri. Probabil ca aceasta forma de asociere s-ar
dezvolta mult mai lent $i ar fi mai persistenta, precum o memorie
pe termen lung. Stocarea memoriei pe termen lung in creier pare
sa fie asociata cu ambele schimbari microstructurale ale conexiu-
nilor neuronilor ~i astfel se poate sa fie nevoie de aceasta forma de
schimbare neuronala provocata de experienta pentru a face legatu-
ra dintre ideile abstracte $i placere. In sfar~it, am descris in capito-
lul 2 cum dependenta de droguri poate schimba lent ~i persistent
functia circuitului de placere ~i, astfel poate transforma placerea ~i
placutul in dorinta ~i pofta. ~i acesta este tot un proces de lunga du-
rata ~i s-a demonstrat ca implica schimbari ale structurii neurona-
le precum cre~terea densitatii spinilor dendritici (Figura 2.5 ). De$i
e probabil ca schimbari asemanatoare ale circuitului de placere sa
insoteasca dezvoltarea dependentelor comportamentale, nu s-au
fa.cut eforturi de cercetare pana astazi pentru a testa aceasta ipoteza.
Per total, e vorba de bine cunoscuta sabie cu doua tai~uri.
Abilitatea experientei de a produce schimbari pe termen lung in
circuitul de placere a permis ca recompensele arbitrare $i ideile
abstracte sa fie resimtite ca placute, un fen omen ce fundamenteaza
o mare parte din comportamentul ~i cultura umana. Din neferici-
re, acela~i proces permite placerii sa se transforme in dependenta.
Capitolul ~apte
VnTORUL PLACERII
Ray Kurzweil, renumitul inventator ~i futurist, abia a~teapta
sa-~i introduca nanoboti in creier. ln opinia sa, aceste dispozitive,
fiecare masurand aproximativ 7 microni, aproape jumatate din di-
ametrul celulelor neuronale, vor fi echipate cu o varietate de sen-
zori ~i stimulatori ~i vor comuni ca wireless cu computerele din afa-
ra corpului [ 1]. Pe langa faptul ca ne-ar furniza o cunoa~tere fara
precedent a functiei creierului la nivel celular, nanobotii introdu~i
in creier ne-ar oferi experienta suprema a realitatii virtuale:
,,Pe la sfar~itul anilor 2020, nanobo\ii din creierul nostru, care
vor ajunge acolo printr-o metoda non-invaziva, prin capilare, vor
crea medii de realitate virtuala cu deplina imersiune inauntrul siste-
mului nervos. A~adar, daca vre\i sa patrundeti in realitatea virtuala,
nanobo\ii inchid semnalele care vin de la sim\urile reale ~i le inlocu-
iesc pe acestea cu semnalele pc care creierul vostru le-ar primi daca
v-ati afla in mediul virtual. Deci ne va furniza o realitate virtuala cu
imersiune deplina ce incorporeaza toate sim\urile." [ 2]
Desigur, nu exista motive pentru care ace$ti nanobo~i ~i-ar li-
mita manipularile la portiunile senzoriale din creier. in scenariul
lui Kurzweil, nanobotH cerebrali ar putea la fel de u~or manipula
functiile motorii, procesele cognitive, amintirile, emotiile ~i nevo-
ile de baza. In esenta, aceasta idee sustine ca fiecarui neuron din
creierul uman i-ar putea fi activata sau dezactivata activitatea elec-
trica ~i chimica cu o precizie de microsecunde. Fiecare aspect al
functiei creierului, de la cunoa~terea sociala la reglarea tempera-
turii corporale, ar putea fi controlat. Realitatea virtuala provocata
173
 BUSOLA PLACER!!
de nanoboti nu trebuie sa fie o experienta pur senzoriala. Cel mai
relevant pentru preocuparile noastre, nanobotii cerebrali ar pu-
tea manipula neuronii circuitului de placere in moduri extrem de
precise. Vrei un alt tip de vibratie de placere care este pe jumata-
te similara heroinei ~i pe jumatate gustativa? Nido problema. Sa
mai adaugam ~i un strop de durere pentru a ie§i chiar mai mult in
evidenta? Foarte u~or.
insa realitatea virtuala mediata de nanoho ti este doar inceputul.
Kurzweil prezice ca, pe la sfar§itul anilor 2030, vom fi capabili sa
scanam zilnic creierul unui individ cu o asemenea p_recizie molecu-
lara §i cu o intelegere completa a regulilor ce stau la baza functiei ~i
plasticitatii neuronale, incat vom putea ,,incarca" procesele mentale
ale acelui individ intr-un viitor computer extrem de puternic ~i cu-
prinzator. El scrie: ,,Acest proces ar captura intreaga personalitate
a cuiva, memoria lui, aptitudinile ~i trecutul." [3] ln acel moment,
granitele s-ar desfiinta. Odata ce sinele nostru mental individual
este reprezentat in forma automata, manipularile functiei menta-
le, perceptia §i actiunea devin doar module de software. Vrei sa-ti
imbunatate§ti dispozitia? Vrei sa-ti pastrezi toate experientele in
amintiri cu perfecta fidelitate? Exista o aplicatie pentru asta.
Oricat de mult 1-a§ aprecia pe Ray Kurzweil ~i vointa sa de a
emite predictii ~i de a sustine anumite evenimente viitoare, nu
cred in nanobotii cerebrali ~i nici in programul lor de incarcare a
informatiilor cerebrale. Ideea principala care sta la baza predictiilor
lui Kurzweil este ca tehnologiile permisive precum procesoarele
computerelor, memoria computerului, microscoapele §i aparate-
le de secventializare ADN s-au aflat pe o traiectorie mai degraba
exponenVala decat liniara in ceea ce prive§te capacitatea, viteza,
rezolutia §i costurile lor reale ~i ca este rezonabil sa ne imaginam
ca acest curent exponential va continua. Kurzweil presupune de
asemenea ca min tea umana tine comp let de creier (sau eel putin
de sistemul nervos). Nu exista suflet nemuritor, energie colectiva
sau alt component non-biologic care codifica identitatea noastra
174
VIITORUL PLACER!!
mentala individuala. In regula, inca mai sunt de acord in acest mo-
ment. Totu§i, urmatorul pas din argumentarea lui Kurzweil este ca
intelegerea biologiei ~i a neurobiologiei in special, este tot o tra-
iectorie exponentiala, ~i nu una liniara care depinde de tehnolo-
gii permisive. A~adar1 este rezonabil sa ne imaginam ca intelegerea
functiei noastre cerebrale ~i abilitatea noastra de a masura parame-
trii relevanti ai creierului individual (cu ajutorul tehnologiilor pre-
cum nanobotii cerebrali) vor cre~te intr-o maniera exponentiala
pentru a permite incarcarea informatiilor cerebrale in computere
in anul 2039. Din punctul acesta nu mai sunt de acord.
Sa discutam mai intai chestiunea generala ~i sa acordam o
atentie speciala acelor nanoboti introdu~i in creier. Sustin faptul
ca intelegerea proceselor biologice se afla pe o traiectorie liniara
incapatanata. in viziunea mea, problema centrala de aici consta in
faptul ca Ray Kurzweil contope~te colectia de informatii biologi-
ce cu o buna cunoa~tere biologica.
Sa luam ca exemplu segmentarea genetica. Da, am segmentat
d.\iva genomi umani, ~i da, viteza ~i costurile presupuse de aceas-
ta realizare se imbunatatesc exponential. Segmentul genomului
uman ~i genomii ~obolanilor, mu~telor $i maimutelor, care au fost
de asemenea descifrati, sunt o unealta nepretuita pentru biologi
[ 4]. Acestea fiind spuse, cunoa~terile fundamentale care au ie~it la
iveala pana acum din segmentul genomului uman au fost impor-
tante, dar departe de a fi revelatoare. Spre exemplu, am aflat ca du-
plicarea genelor este mai ohi$nuita decat credeam. $i am aflat ca
oamenii au mai pu\ine gene, dar acele gene au moduri de reglare
mult mai complexe $i au mai multe forme imbinate decat ne ima-
ginam initial. Asta-i un lucru bun, dar nu este vorba de o transfor-
mare exponentiala, care sa schimbe regulile jocului in felul in ca:
re intelegem genetica. Cand s-a finalizat segmentarea genomului
uman, spre dezamagirea tuturor, nimeni nu a putut sa o priveasca
$i sa spuna: ,,Aha, acum inteleg trasatura unica care ne face sa fim
oameni" sau ,,Aha, acum inteleg cum un ou fertilizat devine un
nou-nascut in decursul perioadei de gestatie." Au existat intelegeri
autentice ce au schimbat paradigmele din genetica in ultimii ani.
175
 BusOI.A PLACER!! VIITORUL PLACER!!

De pilda, acum $tim ca modificarea chimica aADN-ului, printr-un in plus, ideea ca nanobotii introdu~i in creier se vor imple-
proces numit metilatie, ii poate modifica structura ~i modul in ca- menta in mod util pana in anii 2020 mi se pare extrem de opti-
re acesta interaqioneaza cu unset de proteine reglatoare/ structu- mista. Nanobotii lui Kurzweil au aproape jumatate din diametrul
rale numite histoni $i in acest fel reduce la tacere exprimarea anu- unei celule neuronale din corp $i sarcina lor este de a se strecura
mitor gene. ~tim de asemenea ca un set de segmente ce codifica prin tesutul cerebral ~idea implementa micro-senzori ~i stimula-
,,micro-ARN-ul" are roluri puternice in determinarea modului in tori pentru a evalua functia normala a creierului. Iata una dintre
care se exprima alte gene conventionale. Aceste intelegeri au ex- multele, multele probleme. V-ati putea imagina nanobotul precum
plicat o serie intreaga de enigme din genetica ~i reprezinta un im- un Volkswagen Beetle: merge pe strada, se intalne~te cu un SUV
portant pas inainte. Insa aceste descoperiri §i majoritatea progre- (un neuron) parcat pe dreapta, vine langa acesta ~i incepe sa sca-
selor conceptuale esentiale din acest domeniu ~i-au fa.cut aparitia neze. Nuse intampla chiar a~a. Una dintre multele probleme este
incet dintr-o $tiinta mica ce prezinta o incapatanare liniara, nu din
seturile uria~e de informatH inaintate de tehnologie pe care le de-
scrie Kurzweil.
Acest progres liniar este valabil ~i in cazul creierului. Spre
exemplu, acum avem o harta numita Allen Brain Atlas, care indi-
ca modelul de expresie al aproximativ fiecarei gene din creierul
unui $Oarece, intr-o serie imensa de imagini microscopice [S].
Aceasta resursa, disponibila tuturor pe internet este o unealta re-
marcabila pentru cercetatorii creierului, insa nu a produs o sporire
exponentiala a momentelor de tipul ,,Evrika !': Rezolutia tempora- ·
la ~i spatiala a scanerelor noastre cerebrale se imbunatatesc la ran-
dul lor; aceste imbunatatiri ne-au oferit intelegeri importante, in-
sa liniare. Fundamentul nementionat, dar crucial al scenariului lui
Kurzweil cere ca, la un moment dat in anii 2020, sa aiba loc un mi-
racol: daca vom continua sa acumulam informatii despre creierin- Figura 7.1. Neuronii 9i celulele gliale ale creierului urnplu aproape tot spatiul disponibil
lasand goluri minuscule 1ntre ele. E u9or sa ne uitarn la imaginea din stanga care indica
tr-o masura exponentiala (modelele sale de conexiune, modelele
o reconstruire cu ajutorul cornputerului a varfului unui axon din creier aflat Tn dezvoltare
de activitate etc.), atunci misterele fundamentale ale con$tiintei, ale
9i sa ne imaginam ca exista mutt spatiu Tn jurul lui. Totu 9i, imaginea completa a varfului
deciziei, perceptiei ~i ale actiunii vor fi in mod inevitabil dezvaluite. acestui axon in curs de dezvoltare este indicata 1n imaginea din dreapta. Aceasta este
Sa nu ma intelegeti gre$it. Cred ca misterele fundamentale ale realizata cu ajutorul unui microscop electronic de transrnisie 9i pretinta modul fn care
creierului vor fi elucidate in cele din urma. Nu ii sustin pe acei acela9i axon (marcat cu asterisc) este Tmpachetat Tntr-o matrice densa 9i complexa
pesimi~ti care afirma ca nu ne vom putea intelege niciodata cre- de tesuturi care contin neuroni 9i celule gliale. Linia scalara din imaginea din dreapta
este lunga de 0,5 microni. A9adar, va puteti imagina nanobotul cerebral al lui Kurzweil,
ierul utilizandu-ne creierul. Sustin convingerea lui Kurzweil ca
o structura de aproximativ 14 ori mai mare 1n diametru decat linia scalara, spargand
progresul tehnologic este esential in deblocarea misterelor solide aceasta panza delicata de conexiuni vii. Aceasta imagine este de la Harris K.M., Fiala JC.,
ale funqiei cerebrale. Dar, de~i vad o traiectorie exponentiala a Ostroff L: ,,Schimbarile structurale din sinapsele maduvei dendritice din timpul potentarii
cantitatii de informatii neurobiologice stranse pana astazi, nu vad pe termen lung", Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Series B 358,
decat o cre~tere liniara a intelegerii functiei neurale. 745- 748 (2003). Utilizata cu permisiunea Royal Society.

176 177
 VIITORUL PLACF.RII
BusoLA PLACERII

ani? A doua are in vedere un viitor mai distant in care proprietatile

urmatoarea: creierul este compus din neuroni $i celule gliale ingra-
fiziologice ale multor neuroni individuali pot fi masurate simultan
madite impreuna atat de strans incat aproape ca nu ramane loc in-
~i pot fi manipulate de catre un dispozitiv non-invaziv.
tre ele (Figura 7.1). Mai mult, spatiile mid dintre aceste celule nu
Un domeniu care sigur se va dezvolta 1n viitorul apropiat es-
sunt pline doar cu solutie salina, ci fi cu fire structurale construite
te examinarea genetica pentru prezicerea riscului de a dezvolta
din proteine $i zaharuri. in mod crucial, aceste fire nu au doar un
dependente. Va veti aminti probabil ca aproximativ 50% dintre
scop decorativ. Ele au o functie importanta in transmiterea sem-
nalelor la §i de la celulele invecinate. A§adar, sane imaginam na-
nobotul ca un Volkswagen Beetle. Pe masura ce se apropie de cre-
ier, vede o parcare intinsa cat vezi cu ochii plina de SUV-uri GMC
Yukon. Ele sunt parcate intr-un caroiaj, la cate o jumatate de inch
intre ele, iar acea jumatate de inch este plina de fire importante le-
gate de sistemele mecanice ale ma§inilor ( de fapt, este o matrice
tridimensionala, nu un caroiaj, dar intelegeti care e ideea). Chiar
daca nanobotul nostru intreprinzator ar avea motor cu reactie §i
ar fi echipat cu un laser sfa§ietor, cum ar putea el sa se mi$te prin
creier §i sa nu lase urme de distrugere in drumul sau? $i mai are ne-
voie de propria sursa de putere. $i trebuie sa evite celulele micro-
glia reactive, celule specializate din creier care inghit corpi straini.
$i toate acestea trebuie sa aiba loc intr-o maniera care sa nu com-
promita fiziologia pe care cineva incearca sa o masoare. intelegeti
cum stau lucrurile. Nu e vorba ca aceste probleme sunt nerezol-
vabile in fond, insa ele sunt probleme enorme. Anul 2020 se afla
chiar dupa colt §i sunt multe de fa.cut intr-un timp prea scurt pen-
tru a mentine orarul nanobotilor lui Kurzweil cum a fost stabilit.

c./'l

La.sand deoparte pentru un moment lucrurile exotice precum

incarcarea datelor din creier §i nanobotH, ce impact ne putem
a§tepta sa aiba neurobiologia placerii asupra vietilor noastre in
urmatorii 20 de ani? Noi, biologii, suntem instruiti sa evitam astfel
de speculatii. E foarte U§Or sate in§eli (Figura 7.2). Acestea fiind
spuse, vreau sa fac pe impielitatul acum. Vreau sa impart speculatia
mea in doua. Prima este o speculatie pe term en scurt: luand in Figura 7.2. Este U$Or sane in$elam atunci cand prezicem viitorul $tiintei $i al tehnologiei.
considerare cunoa§terea §i tehnologia actuala, cum ne a§teptam ca Notiunea de ma$ini actionate de reactoare nucleare nu parea complet irationala 1n 1951 .
Folosita cu permisiunea Motor Trend (Source Interlink Magazines, LLC).
aceste~ sa se aplice in cazul placerii §i dependentei in urmatorii 1O
179
178
 BusOLA PLACERII
variatii1e riscului de a dezvolta diverse dependente pot fi liimurite
de genetica. Mai exact, am discutat despre modul in care variatia
genetica a genei ce codifica receptorul de dopaminii D2 este core-
lata cu cateva forme diferite de dependenta. Indivizii care prezinta
mutatii ce scad eficienta functiei receptorului D2 sunt, in medie,
mai predispu$i sa dezvolte dependente atat de substante precum
alcoolul, nicotina, opiatele $i mancarea, cat $i de comportamente
precum practicarea compulsiva a jocurilor de noroc sau a sexului.
De asemenea, exista dovezi ca aici sunt implicate variatii genetice
ale altor componente moleculare din circuitul dopaminic de pla-
cere al prozencefalului medial. Acestea indud alte tipuri de recep-
tori de dopamina, transportatorul de dopaminii care mediaza asi-
milarea in terminalul sinaptic a dopaminei care a fost eliberata in
fanta sinapticii (Figura 1.4) $i enzima COMT (catechol-O-metil-
transferazii) care descompune dopamina $i alti neurotransmitiitori
inruditi. Genele codificatoare ale proteinelor care sunt elimina··
te o singura data prin actiunea directa a dopaminei pot fi $i aces-
tea importante. Spre exemplu, activarea receptorilor de dopamina
provoaca modificarea chimica a unei proteine din neuroni numita
DARPP-32 $i variatia genei DARPP-32 prezice un comportament
explorator, un corelativ al dependentei. Probabil ca determinarea
secventei genetice a unui grup de gene implicate in functia dopa-
minei din prozencefalul medial va furniza o imagine mult mai eloc·
venta a riscului de dezvoltare a dependentelor decat ar face-o ana-
liza unei singure gene [ 6].
De$i genele implicate in semnalarea dopaminei constituie un
loc important in care se pot cauta indicii ale naturii ereditare a
dependentei, acesta nu este singurul. Probabil ca va fi relevantii
variatia genetica a unora dintre celelalte sisteme biochimice an-
grenate in diverse pliiceri. Acestea includ opioidele endogene ~i
endocanabinoidele. Va fi interesant de vazut cum vor fi duse la ca-
pat aceste studii privitor la unele dependente $i chiar la anumite
dependente de droguri. De$i variatia genetica ar putea prezice o
predispunere generalizata spre dependenta, este posibil ca variatia
receptorilor opioizi sa poata corela, de exemplu, cu dependenta de
18()
VI !TOR UL PLACER! I
alcool, $i nu cea de cocaina (aceasta este o pura speculatie pentru a
ilustra ideea generala). In aceasta maniera, merita sane amintim ca
exista unele sisteme biochimice care ar putea fi angrenate de o ga-
ma limitata de comportamente placute. Nu ar fi surprinzator daca
variatia genelor ce codifica ocitocina sau receptorii acesteia ar pu-
tea fi relevanta pentru dependenta de sex $i pentru alte dependente.
In mod similar, variatia genelor ce codifica hormonul orexina sau
neurotransmitatorul NPY (sau receptorii lor sau efectorii lor), ca-
re sunt componente critice ale circuitului de regl;:i.re a apetitului, ar
putea fi relevanta pentru dependenta de mancare $i nu pentru alte
comportamente compulsive.
Examenul genetic este non-invaziv (necesita doar umezirea
unui tampon pe interiorul obrazului pentru a strange cateva ce-
lule) $i relativ ieftin (odata ce testul este standardizat). Examenul
pentru depistarea riscului de dependenta cu ajutorul scanarii ce-
rebrale este mult mai invaziv ~i mai costisitor. Amintiti-vii de un
experiment esential din capitolul 3: subiectii obezi au prezentat o
activare semnificativ mai scazuta a striatumului dorsal ca raspuns
la inghititurile de milkshake in comparatie cu subiectii slabi, acest
lucru sustinand ipoteza placerii de slaba intensitate pe care-o pre-
supune dependenta de mancare. Poate fi vorba de faptul ca ampli-
tudinea raspunsurilor mediate de dopamina din regiunile precum
striatumul dorsal $i nucleul accumbens pot prezice predilectia
catre o varietate larga de dependente. De$i aceasta abordare are
avantajul ca ar putea fi croita pentru anumite dependente ( de jo-
curi de noroc, mancare, nicotina), in practica, este o unealta de
examinare dificila ~i costisitoare care e putin probabil sa fie utili-
zata larg in afara laboratorului de cercetare.
Un domeniu in care exista deja un elan pentru a aplica scana-
rea cerebrala a circuitului de pliicere este in deciziile de elibera-
re conditionata $i de tratament al pedofililor condamnati ( de sex
masculin). S-au fa.cut cateva studii care au pledat in favoarea utili-
zarii de masuratori ale erectiei peniene pentru a ghida aceste de-
cizii. Ideea din spatele acestor studii este ca, daca in urma terapi-
ei, un barbat pedofil inca are erectie ca raspuns la fotografii sau
181
 BUSOLA PLACERII
filme cu copii in nud, atunci acesta ind. prezinta riscul de a conti-
nua sa comita abuzuri sexuale [7]. Recent, Elke Gizewski ~i cola-
boratorii sai de la Institutul de Tehnologie Federala Elvetiana din
Zurich au aratat ca, printre subiectii homosexuali pedofili (care
indi n-au trecut prin terapie), fotografiile cu baieti in nud au pro-
vocat o activare semnificativa a circuitului de placere din prozen-
cefalul medial. Acest lucru nu s-a produs la o populatie similara de
barbati homosexuali care nu dadeau niciun semn de pedofilie [ 8].
Desigur, exista pericolul de a deduce prea multe din masuratorile
erectiei peniene $i masuratorile scanarii cerebrale din aceste stu-
dii. Aproape toti am fost in situa\ii in care am sim\it erectia sexuala
neadecvata, dar in care nu am <lat ascultare acestui sentiment. De$i
se dore$te depunerea eforturilor supreme pentru a proteja copi-
ii de rapitori sexuali, indi nu este clar faptul ca activarea circuitu-
lui de placere cerebral ca raspuns la fotografii cu copii in nud este
un factor predictiv util al comportamentului viitor al pedofililor.
U'l
La vremea scrierii acestei lucrari, medicamentele disponibi-
le pentru a-i ajuta pe dependenti sa se recupereze $i sa se tina de-
parte de droguri sunt intr-adevar foarte <lure. Cele mai des folo-
site tratamente inlocuiesc doar o forma de substanta adictiva cu
alta: plasturii cu nicotina pot inlocui sau reduce fumatul tigarilor.
Acest tratament reduce cateva dintre problemele de sanatate le-
gate de fumat, insa nu trateaza de unul singur dependenta fun-
damentala: persoana respectiva este tot dependenta de nicotina.
in mod similar, tratarea dependentilor de heroina cu opiatele se-
mi-sintetice petadona $i buprenofrina este doar o masura provi-
zorie. Aceste droguri actioneaza mai lent decat heroina ~i produc
mai putina euforie. Ele sunt de asemenea administrate oral, elimi-
m\nd in acest fel riscurile asociate injectarii (precum transmite-
rea infectiilor pe calea sangelui). Cu toate acestea, la fel ca in cazul
plasturelui cu nicotina, dependenta de fond ramane, a$adar, aces-
tea nu sunt o solutie viabila pe termen lung.
182
VIITOR UL PLACE RI I
0 alta strategie a fost aceea de a crea droguri care promovea-
za abstinenta prin crearea unor raspunsuri adverse. Disulfiramul
(comercializat ca Antabuse) a fost aprobat de FDA inca din 1954.
Acesta actioneaza prin inhibarea unei enzime numita acetaldehida
dehidrogenaza, esentiala in descompunerea in multe etape a eta-
nolului. Cand aceasta enzima este blocata, consumarea etano1ului
va produce o cre$tere a nivelurilor de acetaldehida in fluxul de sin-
ge, care se resimte ca o stare foarte rea [9]. Desigur, disulfiramul
este util doar in medii atent monitorizate. Or~cine altcineva care
vrea cu adevarat sa bea alcool, pur $i simplu va inceta sa-$i mai ia
pastila de disulfiram. ~i desigur, acest drog nu face nimic pentru a
atenua pofta de alcool, face doar ca recidiva sa fie foarte dureroasa.
Cea de-a treia strategie a fost aceea de a dezvolta terapii care im--
piedica drogurile de abuz sa ajunga la creier $i sa-$i exercite in acest
mod efectele psihoactive. Una dintre cele mai interesante abordari
in aceasta directie implica realizarea unui vaccin directionat impo-
triva unui drog care va antrena sistemul imunitar al pacientilor sa
constranga ~i sa distruga drogul direct in fluxul de singe, inainte
ca acesta sa intre in creier. Vaccinurile cu nicotina, metamfetami-
na sau cocaina ce determina proteinele declan$atoare de raspuns
imun sunt testat, in prezent, pe animale [ 10]. 0 propunere, plina
de probleme etice, ar fi aceea de a oferi de timpuriu aceste vacci-
nuri acelora cu o predispozitie genetica puternica spre dependenta.
c/1
Numai in ultimii ani au aparut droguri care ajuta intr-adevar la
scaderea in intensitate a poftei dependentilor aflati in recuperare.
Unul dintre acestea este naltrexona (un drog generic, comerciali-
zat sub numele de Revia) care pare sa atenueze semnificativpofte-
le alcoolicilor abstinenti. Atunci cand se combina cu terapia com-
portamentala cognitiva, acesta produce o scadere semnificativa a
ratei de recidiva. Naltrexona este un antagonist al receptorilor de
opioide de tip mu ~i, de aceea, are o actiune directa asupra sem-
nalarii opioidelor endogene ~i probabil va exercita efecte indirec-
te asupra semnalarii dopaminei. Tendinta pacientilor de a inceta
183
 BusoLA PLACERII
administrarea pastilelor de naltrexona poate fi redusa prin utiliza-
rea unei noi forme, cu actiune mai indelungata, de naltrexona (van-
duta ca Vivitrol), care poate fi administrata sub forma de injeqie o
data pe luna. Naltrexona a inregistrat de asemenea succes in redu-
cerea ratei de recidiva in randul dependentilor de heroina.
Acum sunt aprobate doua droguri diferite pentru tratarea
dependentei de nicotina. Primul este blocantul transportatorului
de dopamina bupropion (vandut ca Wellbutrin sau Zyban). Cel
de-al doilea este vareniclina (vanduta ca Chantix sau Champix)
care reduce activarea unui anumit tip de receptor de nicotina din
creier [ 11]. S-a raportat ca ambele droguri reduc poftele de nico-
tina ale fumatorilor abstinenti ~i ambele reduc semnificativ rata
reluarii fumatului (de~i vareniclina pare sa fie putin mai efiden-
ta). Din nefericire, ambele droguri poarta efecte secundare riscan-
te, mai ales sporirea gandurilor suiddale ~i astfel trebuie folosite
doar sub supravegherea atenta a unui psihiatru. Aceasta este o pro-
blema obi~nuita a drogurilor care tintesc circuitul de placere: ele
au deseori efecte secundare asupra dispozitiei. Rimonabant, dro-
gul de reducere a apetitului care a fost interzis recent in majorita-
tea statelor din Europa pentru riscul sporit de suicid, este un prim
exemplu ( capitolul 3 ).
De~i incepem acum sa vedem aparitia primelor droguri utile
in reducerea poftelor de nicotina ~i droguri sedative precum al-
coolul ~i heroina, aproape ca nu exista nimic pentru a-i ajuta pe
aceia care incearca sa se abµna de la consumul stimulantilor, cum
sunt cocaina ~i amfetaminele. A~adar, este incurajator faptul ca
exista acum un numar mare de noi droguri antiadictive aflate in
diverse stadii de dezvoltare [ 12]. in timp ce unele dintre acestea
tintesc aspecte u~or diferite ale sistemelor biochimice de placere,
precum dopamina, opioidele ~i endocanabinoidele, altele se abat
de la drumul principal catre noi directii captivante. Spre exem-
plu, ~tim ca stresul este un declan~ator obi§nuit al recidivei in ca-
zul majoritatii dependentelor, indusiv dependentele de substante,
cum sunt cele de alcool, ~i dependentele comportamentale, pre-
cum practicarea jocurilor de noroc. Deci, o solutie evidenta ar fi sa
184
VIITORUL PI.ACER!!
incercam sa intervenim asupra hormonilor de stres precum CRF
~i neurochinina-1 in speranta ca aceasta initiativa va reduce pof-
tele. O ipoteza este ca blocantfi receptorilor hormonului de stres
ar putea preveni LTP-ul indus de stres din sinapsele cu glutamat
primite de neuronii cu dopamina din ATV ~i, in acest fel, ar pu-
tea reduce poftele declan~ate de semne comportamentale asoci-
ate cu placerea (vederea unei pipe de cocaina, sunetul aparatului
electronic de jocuri de noroc).
Ipoteza care spune ca dezvoltarea dependen~ei implica schim-
bari lente, persistente ale rezisten\ei ~i microstructurii sinapselor
cu glutamat in cadrul circuitului de placere sugereaza faptul ca
drogurile indreptate impotriva receptorilor de glutamat sau prote-
inele care moduleaza functia acestora, ar putea constitui tinte uti-
le in dezvoltarea terapiilor antiadictive. Problema de aid consta
in faptul ca glutamatul este eel mai des utilizat neurotransmita.tor
din creier (~i maduva spinarii) §i, astfel, drogurile care afecteaza
neurotransmisia glutamatului au un potential neobi~nuit de mare
pentru aparitia efectelor secundare. Din fericire, exista o gama lar-
ga de receptori de glutamat, astfel ca drogurile care Vntesc un anu-
mit subtip de receptori au ~ansa de a deveni utile. Acest lucru es-
te in special adevarat referitor la un subset de receptori cu actiune
lenta numiti receptori metabotropici care au o distribuire mai li-
mitata in sistemul nervos ~i care sunt angrenati doar de anumite
modele de activitate neurala [ 13]. Un receptor anume, numit re-
ceptorul de glutamat metabotropic de tip S (mGluRS), a primit
o atentie deosebita deoarece este exprimat puternic in portiuni
esentiale ale circuitului de placere ce includ neuronii din nucleul
accumbens ~i striatumul dorsal.
Frarn;ois Conquet ~i colegii sai de la Laboratoarele GlaxoSmith-
Kline din Lausanne, Elvetia, au utilizat trucuri genetice pentru a
crea ~oared cu carenta de mGluRS ~i au obtinut un rezultat uimi-
tor. Ace~ti ~oared erau complet indiferenti fata de cocaina. Ei nu
au apasat parghia pentru a-~i autoadministra drogul ~i nu au dove-
dit un interes special in camera experimentala unde se administra
cocaina. Nu e ca ~i cum cocaina ar fi e~uat in a actiona: nivelurile
de dopamina din circuitul de placere erau inca ridicate la ~oarecii
185
 BusOLA PLACFRII
cu mGluRS inexistent. Mai degraba, parea ca §Oarecii nu reu§esc sa
dezvolte o dependenta fata de cocaina [ 14]. Desigur, acest rezultat
(§i altele ca acesta) au ajutat in a da un impuls interesului enorm al
companiilor de medicamente pentru dezvoltarea compu§ilor care
blocheaza sau moduleaza mGluRS. Majoritatea acestor compu~i se
afla inca in stadiu preclinic: experimentele pe §Obolani ~i ~oareci
au sugerat ca antagoni§tii mGluRS pot fi promitatori in tratarea
dependentei de cocaina, amfetamine, nicotina ~i alcool. Pe masu-
ra ce ace~ti compu§i vor trece la utilizarea in teste clinice umane,
va deveni posibila testarea eficientei lor pe dependentele compor-
tamentale, precum practicarea jocurilor de noroc, pentru care nu
exista modele viabile pe animale [ 1S]. Poate fi vorba de cativa ani
pana cand tratamentul antidependenta va implica o combinatie de
medicamente care sa reduca pofta: naltrexona, de pilda, plus un an-
tagonist mGluR5, insotite de terapia comportamentala.
C/)
Cand neuropsihologii se lasa purtati de somn, viseaza un vii-
tor in care pot inregistra §i stimula ( sau inactiva) fiecare dintre cele
aproximativ I 00 de miliarde de neuroni din creierul uman, simul-
tan. Din nefericire, acest vis este departe de a fi realizat. in ultimii
circa 60 de ani, neuropsihologii interesati de sistemul cerebral au
abordat in mare parte problemele din neuropsihologie prin intro-
ducerea de electrozi in creierul maimutelor ~i ~obolanilor ~i prin
inregistrarea activitatii unui singur neuron. Aceasta abordare ne-
uron-cu-neuron a oferit ~i continua sa ofere inca multe informatii
despre functia cerebrala, insa are multe limitari. Una dintre aces-
tea este ca anumite tipuri de informatie din creier sunt dezvaluite
numai atunci cand este inregistrat un numar mare de neuroni si-
multan: acestea tin de modelul general de activitate a populatiei
(sincronizarea declan~arii, secventa neuron-cu-neuron). in ultimii
20 de ani, s-au dezvoltat serii speciale de electrozi foarte apropiati
care permit inregistrarea simultana a aproximativ 50-200 de neu-
roni dintr-o anumita regiune cerebrala. in cateva cazuri, seriile de
electrozi au fost implantate in acela§i timp in doua regiuni diferite.
186
VI ITOR UL PLACERII
Aceste experimente efectuate pe §Obolani, ~oared sau maimute
in stare de trezie au dezvaluit ni~te principii fundamentale ale
functionarii creierului (de pilda: neuronii din hipocamp creeaza
o harta spatiala a mediului lor prin intermediul unor ~odele de
declan~are determinate de traiectorie; atentia indreptata spre sti-
mul senzorial tinde sa sporeasca sincronizarea declan§iirii neuro-
nilor din creier care sunt activati de acel stimul) [16]. A fost de
asemenea posibil sa se utilizeze semnalele inregistrate de seriile
de electrozi din cortexul motor pentru a condu~e brate robotice,
o tehnica ce promite sa ajute oamenii cu paralizie rezultata in ur-
ma leziunilor maduvei spinarii [ 17].
O problema majora fie a electrozilor simpli, fie a seriilor de
electrozi este ca e nevoie sa fad o gaura in craniu pentru a-i intro-
duce in creier. 0 alta este ca electrozii pot declan~a raspunsuri in-
flamatorii ~i raspunsuri ale celulelor microgliale in creier care au
potential vatamator. Prin urmare, ace~tia au fost utilizati in cazul
oamenilor de foarte putine ori. Scanerele cerebrale de astazi nu
prezinta astfel de probleme. Ele pot fi utilizate in mod repetat la
oameni fara a avea efecte nefavorabile. insa a~a cum a~ mai dis-
cutat, informatia pe care acestea o furnizeaza este bruta. Forma
cea mai intalnita de scanare cerebrala numita fMRI nu masoara
direct activitatea neuronala, d masoara cre~terea zonala a fluxu-
lui de sange care apare cu o intarziere de aproximativ 1-3 secunde
atund cand o regiune cerebrala i~i intensifica activitatea. A~adar,
pana la data acestei lucrari, chiar ~i cele mai bune scanere cerebrale
au o rezolutie spatiala de circa 1 milimetru ~i o rezolutie tempora-
la de cateva secunde. Stimularea sau inactivarea cerebrala non-in-
vaziva cu ajutorul unei tehnici numite stimularea magnetica tran-
scraniana (TMS) este chiar mai rea: are o rezolutie tipica spatiala
de 1-2 centimetri ~i nu poate actiona eficient asupra regiunilor
profunde ale creierului.
c:./l
De~i suntem foarte departe de a atinge visul absolut al neu-
ropsihologilor, acela de inregistrare ~i stimulare non-invazive ~i
187
 VIITORUL PLACER!!
BusoLA PLACERII

cerebrale maxime) sau chiar potentialul electric de la suprafata

concomitente a unui singur neuron din creierul uman, exista ni$te
membranei neuronale. Moleculele fluorescente ata~ate de recep-
tehnologii optice curente de reflectare §i stimulare care ne arata
calea spre viitor, in termeni generali. Iata problema principala: da- torii neurotransmitatori pot fi utilizate pentru a masura numarul
ca faci o gaura in craniu $i prive$ti suprafata craniana, aceasta sea- de molecule receptoare dintr-o anumita sinapsa.
mana putin cu un ou fiert. Este opaca, nu transparenta. Creierul
nu transmite efectiv lumina pe lungimile de unda pe care le pot
detecta ochii no$tri. Din fericire, lumina infraro$ie poate penetra
tesutul cerebral cu mai multa U§Urinta. ln tehnica numita micro-
scopie multifotonica in vivo, se face o gaura in craniu (de obicei
al unui §Oarece) ~i se aplica o bucata de sticla in acel loc pentru a
acoperi gaura. Apoi, dupa o saptamana sau doua de recuperare in
urma operatiei, capul §Oarecelui este a§ezat sub lupa unui micro-
scop. Acest microscop este utilizat pentru a emite impulsuri lumi-
noase extrem de stralucitoare §i scurte, cu un laser infrarosu ' I
prin
sticla, catre creierul $Oarecelui. Aceasta lumina poate excita efici-
ent moleculele fluorescente pe un singur plan focal pana la o juma-
tate de milimetru adancime in creier. Aceste molecule emit apoi o
lumina de o lungime de unda mai mare, vizibila, $i aceasta lumi-
na albastra, verde sau ro§ie este apoi colectata de catre un senzor
ata§at la microscop pentru a forma o imagine. In acest fel, micro-
scopia multifotonica in vivo poate forma imagini dare ale structu- Figura 7.3. Microscopia multifotonlca in vivo poate fi utilizata pentru a obtine o imagine
rilor din dedesubtul suprafetei opace a creierului viu (Figura 7 .3). structurilor de la maximum jumatate de mllimetru sub suprafata opaca a creierului viu.
Acum, imi inchipui ca va ganditi: ,,E grozav, dar ce legatura are cu lmaginea din stanga indica lentila obiectiva a microscopului care se apropie de sticla
viitorul placerii ?" Mai rabdati putin ~i veti vedea. implantata chirurgical pentru a acoperi gaura mica din craniu, ce acopera tesutul
neocortexului. lmaginea din dreapta sus indica o vedere sus-jos a neocortexului unui
0 problema a microscopiei multifotonice este ca exista relativ
$Oarece care a fast modificat genetic Tncat sa prezinte proteine fluorescente Tn anumiti
putine molecule in neuroni care sunt fluorescente in mod natural. neuroni. Aceasta imagine este pliata Tn adancime astfel Tncat toate structurile din campul
Pentru a observa structura neuronilor din creierul viu, molecule- vizual au fost proiectate pe acela$i plan. Atunci cand setul de imagini utilizate pentru a
le fluorescente trebuie introduse artificial [ 18]. Totu§i, un avantaj crea aceasta proiectie este rotit cu ajutorul computerului (figura din dreapta jos), putem
al acestei tehnici este ca pot fi construite sonde fluorescente pen- avea o vedere laterala reconstruita a acestor neuroni. Daca focalizam o sectiune a imaginii
proiectate (caseta gri) $i o extindem, a$a cum se vede Tn panoul din dreapta jos, putem
tru a masura diferite aspecte ale functiei §i structurii neuronale. 0
vedea dendritele neuronale vii punctate cu spini, unde sunt primite sinapsele excitatoare.
molecula care straluce$te tot timpul §i se raspande§te peste tot in Imagine din: Holtmaat A, Bonhoeffer T, Chow DK, Chuckowree J, De Paola V, Hofer SB,
celula va indica intreg conturul celulei §i poate fi folosita pentru HObener M, Keck T, Knott G, Lee WC, Mostany R, Mrsic-Flogel TD, Nedivi E, Portera-Cailliau
a masura schimbarile miscrostructurale din neuroni ( ca in figura C, Svoboda K, Trachtenberg JT, Wilbrecht L: Long-term high-resolution imaging in the
7.3 ). Alte molecule pot fl utilizate pentru a raporta concentratia mouse neocortex througl, a cranial window. Nature Protocols 4, 1128-1144 (2009).
Reimprimata cu permisiunea Macmillan Publishers Ltd., copyright 2009.
locala a ionului de calciu ( care este un intermediar al activitatii
189
188
 BUSOLA PLACERII
Aceste tehnici de masuratori optice au fost recent completa-
te de un alt set de unelte pentru controlarea activitatii neuronilor
cu ajutorul luminii. Cateva laboratoare, in special eel al lui Karl
Deisseroth de la Universitatea Stanford, au dezvoltat proteine ca-
re pot fie activa, fie inhiba foarte rapid neuronii atunci cand ab-
sorb diverse culori de lumina [ 19]. Spre exemplu, 0 proteina mi-
cro~iana n~mita canal-rodopsina-2 absoarbe lumina albastra ~i
ap01 desch1de rapid un canal ionic care permite afluxul de ioni
pozitiv~. Cand aceasta proteina este exprimata in neuroni ( cu aju-
torul d1verselor trucuri genetice), licariri de lumina albastra pot
declan$a apoi potentiale de actiune cu o precizie de milisecun-
de. 0 alta proteina microbiana numita halo-rodopsina are efec-
tul opus: cand este iluminata de o lumina galbena, ea va inhiba
de~lan$area continua a neuronilor. Printre neuropsihologi exista
un mteres fantastic fata de aceste unelte $i, in prezent, se intreprin-
de un efort considerabil pentru a le optimiza ~i aplica.
A§adar, iata starea curenta a disciplinei: acum putem utiliza mi-
croscopia multifotonica ~i moleculele activate de lumina pentru a
inregistra activitatea electrica §i structura neuronilor individuali si
putem activa §i inhiba cu precizie ace§ti neuroni (intr-o maniera c~-
re necesita realizarea unei gauri in craniu, dar care Iasa creierul in-
tact) la o adancime de aproape jumatate de milimetru. Aceasta in-
seamna ca putem accesa straturile exterioare ale neocortexului, ale
bulbilor olfactivi ~i ale cerebelului, dar nu $i nucleul circuitului de
placere, centrii emotionali, zonele de control hormonale etc. care
sunt localizate in profunzimea creierului. Daca vrem sa folosim teh-
nid optice pentru a masura §i stimula neuronii din aceste structuri
mai profunde, trebuie sa introducem o fibra optica pentru a furni-
za ~i colecta lumina, iar acest proces provoaca vatamarea conside-
rabila a creierului. in oricare dintre cazuri, este necesara realizarea
unei gauri in craniu $i ata§area unui echipament auxiliar volumi-
nos (microscop, laser etc.). Sondele fluorescente pentru masurare
sau canalele de ioni provocate de lumina pentru controlul optic al
a~tiv!tatii :rebuie livrate fie prin trucuri genetice, precum infectia
v1rala, fie, m unele cazuri, prin injectarea de sonde moleculare mici.
190
VIITORUL PLACERII
Exista ~i un aspect pozitiv, totu~i. Diferitele dase de neuroni ~i celu-
lele gliale sunt foarte inghesuite in creier (Figura 7.1). Spre exem-
plu, neuronii cu dopamina din ATV despre care am discutat atat de
des se invecineaza cu celulele gliale ~i alti neuroni non-dopaminici
din ATV. Daca utilizam tehnici optice pentru a masura sau contro-
la activitatea neuronilor cu dopamina din ATV, atund cum putem
fi siguri ca am nimerit celula corecta ~i can-am nimerit vednul ei
non-dopaminic? 0 strategie ar fi aceea de a incerca sa gasim o genii
care este exprimata numai in neuronii cu dopamina (poate trans-
portatorul de dopamina) ~i sa utilizam elementele sale de control
pentru a obliga exprimarea canal-rodopsinei-2 numai in acele ce-
lule. Apoi, cand se livreaza raze de lumina albastra in ATV, numai
celulele cu dopamina vor fi provocate sa declan§eze supratensiuni.
Tipul acesta de strategie, ce combina genetica ~i optica, reprezinta
starea curenta a artei cu privire la controlul specific $i masurarea
neuronilor identificati din creierul uman viu.
A$adar, sa ne prefacem ca suntem scriitori de SF §i sa ne ima-
ginam un viitor indepartat in care se indepline~te visul suprem
al neuropsihologilor. Poate ca acest lucru va implica tehnologiile
care se trag din microscoapele multifotonice §i controalele opti-
ce ale functiei neuronale, instrumente folosite in prezent. fti pui
in graba pe cap ~apca de baseball care poate controla precis acti-
vitatea oricarei combinatii de neuroni identificati in creierul tau.
Care sunt posibilitatile in ceea ce prive§te placerea? Sa incepem
simplu prin ilustrarea progresului. in mod sigur ai putea avea o
senzatie placuta similara celei simtite de $Obolanii lui Olds sau
de pacienW lui Heat ca raspuns la stimularea circuitului de place-
re din prozencefalul medial. Ai putea simula placerile asociate cu
atacul heroinei sau cu orgasmul, de pilda. Ceea ce e mai dificil sa
ne imaginam este modul in care controlul delicat al circuitului ne-
ural ar putea da na$tere unor placeri mai subtile cu noi nuante ~i
combinatii. Spre exemplu, $tim ca heroina activeaza neuronii cu
dopamina din ATV ( ~i alte zone). De asemenea, §tim ca neuronii
191
 BusOLA PLACIRII
cu dopamina din ATV se proiecteaza in anumite tinte (nucleul ac-
cumbens, striatumul dorsal, insula, cortexul orbitofrontal etc.). Ce
am simti daca am stimula numai un subset al acestor proiecW ne-
urale sau un anumit grup dintr-o anumita secventa? Exista un in-
treg spatiu parametric al placerii artificiale care ar putea fi explo-
rat, un grup de experiente mult mai subtile ~i mai variate care pot
fi angrenate de droguri precum heroina sau cocaina sau de com-
portamente precum practicarea sexului, mancatul sau jocurile de
noroc. Imagineaza-ti ca ~apca ta de baseball ofera o alta fereastra
in d.mpul tau vizual §i ca aceasta fereastra are un set de cursori pe
care ii controlezi prin mi§carea ochilor. Ai putea combina un sen-
timent sexual cu o senzatie exaltatoare de rise ~i cu putina satietate
alimentara. Ti-ai putea manipula emotiile in tandem cu aceste pla-
ceri. Poate ca adaugand un strop de durere in acest amestec ai face
totul mult mai interesant, ca atunci cand consumi o mancare bu-
na, condimentata. Oamenii §i-ar putea imparta~i propriile retete
de placere in aproximativ acela§i mod in care se arhiveaza acum
,,descried ale tripurilor" induse de drogurile psihoactive la adresa
www.erowid.org: ,,lncearca 2 secunde de stimulare a nucleului ac-
cumbens la frecventa inalta urmata de un val sustinut de ocitoci-
na." Fiindca ~apca ta este ~i un dispozitiv de inregistrare, ai putea-o
programa sa angreneze secvente de placere precise ca raspuns la
anumite experiente senzoriale din lumea reala (sau lumea virtu-
ala). $i, desigur, ai putea alege sa-ti conectezi ~apca de baseball la·
reteaua altora pentru a permite tot felul de interactiuni.
Cum ramane cu dependenta? N-ar deveni dependent de §apca
un procent mare din populatie? Poate ca da. Dar daca ~apca ta
ar putea controla circuitul neural cu atata exactitate, probabil ca
ar putea decupla placerea de dependenta. Daca dependenta es-
te mediata de schimbari precum cele de tip LTP din fibrele cu
glutamat primit de neuronii cu dopamina din ATV sau schim-
bari ale excitabilitatii intrinsece a neuronilor din nucleul accum-
bens, atunci o secventa de stimulare la finalul sesiunii ar putea
reseta acele sinapse sau acele canale de ioni pentru a contracara
dezvoltarea dependentei (ar putea §terge ~i o parte din memoria
192
VI!TORUL PLACER!!
experientei, dar asta e !). Desigur, acest tratament ar putea fi apli-
cat pentru a reseta functionarea circuitului de placere ~i in cazul
dependentelor conventionale ( care nu implica ~apca de baseball).
c/l
,,A~a cum arcul nu poate ramane pentru totdeauna indoit, nici
natura umana sau slabiciunea umana nu pot subzista fara o des-
tindere legitima."
Miguel de Cervantes Saavedra,
Don Quijote de la Mancha, 1605
c/l
Poate eel mai dificil lucru in a ne imagina viitorul indepartat al
placerii nu este tehnologia implicata, ci mai degraba sistemele so-
ciale, legale ~i financiare care o vor inconjura pe aceasta. Atunci
cand oricine i$i poate controla precis circuitele sale de placere cu
ajutorul unui dispozitiv ieftin non-invaziv montat pe cap, cum va
fi acesta utilizat, cum se va face abuz de el, cum va fi comercializat
$i reglementat? Dad. experienta noastra trecuta cu drog~rile psi-
hoactive constituie o indica\ie, atunci va fi un haos teribil. In diver-
se momente din trecutul recent, akoolul, nicotina, heroina $i co-
caina au fost toate legale, interzise, impozitate ~i reglementate de
guvern. Politica noastra referitoare la droguri reflecta o re\ea com-
plexa de interese concurente. Din perspectiva capitalista, am pro-
movat ~i continuam sa promovam vanzarea ~i utilizarea drogurilor
psihoactive deoarece aduc profituri uria~e. Dintr-o perspectiva me-
dicala ~i sociala, cautam sa interzicem sau sa limitam acele droguri
psihoactive care fac rau sau care provoaca dependenta. Insa legile
noastre nu reflecta adevaratul rise al diverselor droguri pentru so-
cietate: tutunul este foarte adictiv, iar fumatul ucide milioane de
oameni in fiecare an, insa cu toate acestea, este tolerat in general. E
aproape imposibil sate sinucizi cu canabis, cu toate acestea ramane
scos in afara legii [ 20]. Nu am increderea ca dezvoltarea tehnolo-
giilor viitoare ale placerii va fi reglementata sau comercializata in-
tr-un mod mai rational. Cel mai probabil va fi un dezastru politic
~i comercial, a~a cum sunt in prezent legile referitoare la droguri.
193
 BU SOLA PLACERII
Daca placerea euforica este decuplata de dependenta, atunci
cum se vor schimba regulile noastre legale, sociale ~i religioase le--
gate de utilizarea drogurilor psihoactive? In prezent, tratam cu su-
perficialitate notiunea ca dependenta este o boala fiziologica, dar
actiunile noastre nu confirma acest lucru. Majoritatea dintre noi
nutresc ideea ca, la un anumit nivel, dependenta este un e~ec al
vointei. Foarte important este ca aceasta idee denunta sistemul
nostru financiar medical, in care majoritatea asiguratilor nu vor
sa plateasca pentru tratamente impotriva dependentei §i sistemul
nostru juridic, unde cea mai mare parte a dependentilor este mai
degraba pedepsita decat tratata. Cand vom avea la indemana ~apca
placerii, va fi necesar sa regandim notiunile noastre morale despre
placere. Daca toate tipurile de placere ar putea fi simtite fara riscu]
dependentei, atunci ne-am mai gandi, oare, la moderatie ca la o vir-
tute? Am mai gandi noi ca placerea este ceva ce trebuie d$tigat prin
munca §i sacrificiu? Aceste predictii sociale sunt, poate, eel mai di-
ficil de emis in mod exact.
in final, totu§i, ramane la alegerea individului daca se va gan-
di la viitorul placerii. Daca placerea este ubicua, ce se va alege de
,,superputerea" noastra umana de a angrena placerea cu idei abs-
tracte? Va disparea intr-o mare de zgomot de fundal? Daca place-
rea e pretutindeni, vor mai exista inca telurile umane unice? Cand
placerea va fi ubicua, ce ne vom mai dori?
Multu111iri
'
Aceasta este cea de-a doua carte a mea ~i nu,s-ar fi putut scrie
daca prima ar fi intrat pur ~i simplu intr-o gaura de $arpe. A~adar,
inainte de toate a$ vrea sale multumesc celor care au citit (§i
cumparat) prima mea stradanie, The Accidental Mind: How Brain
Evolution Has Given Us Love, Memory, Dreams and God. Multumiri
suplimentare le datorez acelora care $i-au facut timp sa adreseze
intrebari, comentarii $i critici fie in recenziile publicate, pe inter-
net sau in scrisori private. Daca nu ati fi fost voi, nu a$ fi avut cu-
rajul sa incerc din nou cu prezentul volum.
Expunerea informatiilor $tiintifice intr-o maniera dad. $i an-
trenanta este o responsabilitate dificila §i sentimentul meu este
ca ilustratiile de calitate pot fi inestimabile in acest efort. Am fost
norocos sail am ca partener pe Joan Tycko, un ilustrator §tiintific
inteligent $i talentat. Multumesc, Joan, pentru perceptia profun-
da, priceperea §i ideile minunate.
Cateva persoane au citit primele versiuni ale manuscrisului
§i mi-au furnizat un feedback excelent pentru a-1 imbunatati. ln
special, multumiri sincere lui David Ginty, Kate Sanford, Elaine
Levin ~iJohn Lane.John mi-a asigurat un sprijin enorm in cerce-
tarea de fond, in obtinerea drepturilor pentru folosirea imaginilor
~i cu ni~te glume bune atunci cand imi era greu.
Le multumesc membrilor laboratorului meu de la Universitatea
de Medicina Johns Hopkins pentru ideile lor stimulatoare, pen-
tru ca mi-au tolerat absentele frecvente din laborator ~i compor-
tamentul aiurit din ultimele luni. Colegii mei de la Departamentul
de Neuro~tiin\e au 1ndurat mult prea multa conversatie in pauza
195
 BUSOLA PLACER!!
de pranz despre obsesiile mele referitoare la carte, ce variau de la
subiecte precum masturbarea animalelor pana la drogurile psi-
hoactive. Va multumesc pentru ca nu m-ati plesnit (intotdeauna
a fost o optiune in East Baltimore).
Aceasta carte a beneficiat enorm de pe urma sprijinului $i cri-
ticii oferite de profesioni~ti din industria editorialaj mai ales de
cea oferita de agentul meu, Scott Moyers, care a fost nepretuit in
stabilirea traiectoriei de ansamblu a cartii, $i de cea a editorului
meu, Rick Kot, care m-a impins sa-mi darific gandirea $i modul
de exprimare. Sunt un om de $tiinta reputat, dar un scriitor ama-
tor, iar lucrarea din aceste pagini se datoreaza eforturilor profun-
de $i compatimitoare ale acestor doi profesioni$ti.
Chiar $i in eel mai bun caz, scrisul este un proces singuratic $i
autoreflexiv. in acest caz, a fost combinat cu o perioada neobi$nuit
de chinuitoare din viata personala. Le multumesc copiilor mei,
Jacob ~i Natalie, pentru dragostea $i sprijinul lor neclintit nu
a~ putea merge mai departe fara voi amandoi. Un cerc minu-
nat de prieteni mi-a fost busola pe timpul furtunii. In special, le
multumesc din adancul sufletului meu lui Joy McCann, Adam
Sapirstein, Kate Sanford, Laura Lipson ~i Sascha du Lac.
Note
CAPITOLUL UNU
1. E amuzant sa va intoarceti sa cititi descrierile originale ale lui Olds despre
autostimularea ~obolanilor: Olds J. ,,Self-stimulation of the brain: its use to
study local effects ofhunger, sex and dr~gs." Science, 1958, 127, pp. 315-324
2. Portenoy R.K., Jarden J.O., Sidtis J.J., Lipton R.B., Foley K.M., Rottenberg
D.A. ,,Compulsive thalamic self-stimulation: a case with metabolic, electro-
physiologic and behavioral correlates." Pain, 1986, 27, pp. 277-290.
3. Daca doriti sa citiV despre ~tiint;i scapata de sub control, atunci puteti con-
sulta aceasta lucrare: Moan, C.E. & Heath, RJ. ,,Septal stimulation for the ini-
tiation of heterosexual behavior in a homosexual male." Journal of Behavioral
Therapy and Experimental Psychiatry 3, 1972, pp. 23-30.
4. Exista cateva dimensiuni pe baza carora sunt clasificati neurotransmitatorii
~i receptorii lor. Una dintre acestea este ,,repede versus lent". Atat glu-
tamatul, cat ~i GABA, atunci cand sunt eliberate de neuroni pentru a
actiona asupra vecinilor lor, produc schimbari electrice foarte rapide: ele
actioneaza in cateva miimi de secunda (milisecunde). Ele fac asta prin uni-
rea neurotransmitatorilor care au o structura poroasa incorporata: cand
neurotransmitatorul se une~te, este provocata o schimbare discreta a for-
mei receptorului de neurotransmitator, deschizand porul (numit canal io-
nic) ~i permitand moleculelor incarcate (ionii) sa intre ~i sa iasa din neuro-
nul care prime~te semnaL Daca structura canalului ionic permite unor ioni
(precum cei de calciu sau cei de sodiu) sa tread, atunci acest lucru cre~te
probabilitatea ca celula receptoare sa emita supratensiune. Asta se intam-
pla cu glutamatul neurotransmitator cu aqiune rapida, pe care-I numim
,,excitator" deoarece promoveaza emiterea supratensiunilor. Totu~i, cand
neurotransmitatorul cu actiune rapida GABA se une~te cu receptorul sau
principal, se deschide un canal ionic care permite ionilor de cloruri sa trea-
ca, producand un efect electric care suprima emiterea supratensiunilor ~i ast-
fel il numim ,,inhibitor". Pe langa actiunile rapide ale neurotransmitatorilor
precum glutamatul ~i GABA, exista neurotransmitatori cu actiuni mult mai
lente. Ace~ti neurotransmitatori unesc receptorii care nu au canale ionice
197

BusoLA PLA.CERII
incorporate in ei. Mai degraba, ei trimit semnale joase, biochimice care im-
plementeaza comportamentul electric al celulei receptoare indirect, deseori
in moduri complexe care nu pot fi clasificate u~or drept excitatori sau inhi-
bitori. Ace~ti neurotransmi\atori, precum dopamina, serotonina ~i norepi-
nefrina au aqiuni ce dureaza de la sute de milisecunde la zeci de secunde.
S. Exista un al doilea grup de neuroni cu dopamina intr-o structura adiacenta
ATV-ului numita substanta neagra. Ace~ti neuroni se proiecteaza in striatu-
mul dorsal, cortexul prefrontal $i amigdala. Ace$tia au de asemenea un rol in
placere $i recompensa care poate fi u~or diferit de acela al neuronilor cu do-
pamina din ATV.
6. Drogurile care se unesc cu receptorii $i ii activeaza pe ace~tia sunt numiti
.,agoni$ti". Drogurile care se unesc cu receptorii dar nu reu~esc sa-i activeze
sunt numiti ,,antagoni~ti" sau ,,blocan\i". Ei functioneaza pentru a bloca ac-
tivarea acestor receptori de catre activatorii lor naturali.
7. Pentru o analiza moderna a raportului original al lui Parkinson, vezi:
Kempner, P.A., Hurwitz, B., Lees A.J. ,,A new look at James Parkinson's es-
say on the shaking palsy." Neurology 69, 2007, pp. 482-48S.
8. Literatura biochimica abunda de rapoarte asupra bolii Parkinson ~i a jocu-
lui de noroc patologic. Iata raportul unui caz pe care 1-am adaptat: Avanzi
M., Uber E., Bonfa F. ,,Pathological gambling in two patients on dopamine
replacement therapy for Parkinson's disease." Neurological Science 25, 2004,
pp. 98-lOL
Iar aceasta este o recenzie a literaturii ~tiintifice recente referitoare la acest su-
biect: Voon V., Thomsen T.,MiyasakiJ.M., de SouzaM., ShafroA., FoxS.H.1
Duff-Canning S., Lang A.E., Zurowski M. ,,Factors associated with dopami-
nergic drug-related pathological gambling in Parkinson's disease." Archives of
Neurology 64, 2007, pp. 212-216.
9. Desigur, intrebarea neuropsihologica fundamentala, problema qualia, ra-
mane rara raspuns: de ce se resimte ca agreabila eliberarea dopaminei in
ronele-tinta ale ATV? 0 discuµe utila a tehnologiei avansate poate fi gasita
intr-o colecµe recenta de eseuri: Kringelbach M.L. & Berridge K.C. (Eds.)
Pleasures of the Brain, Oxford University Press, Oxford, 2010.
CAPITOLUL DOI
1. Cooke M. The seven sisters of sletp,James Blackwood, Londra, 1860.
2. Principiul de baza al filosofiei lui Marc Aureliu poate fi gasita in aceasta fra-
za din volumul VIII al cartii Meditatii: ,,Daca te supara ceva din afara, dure-
rea nu se datoreaza cauzei in sine, d dimensiunii la care apreciezi tu situaµa;
in acest sens, tu ai puterea de a anula totul acum."
3. In secolul al XVI-lea $i chiar mai devreme, addul sulfuric era numit ,,vitriol'~
a~adar produsul format prin amestecarea addului sulfuric cu akool pentru
198
l
J Non
I a crea eterul era denumit ,,vitriol duke", un termen care are un farmec poetic
incontestabil ($i care s-ar potrivi de minune unei trupe rock). Din amesteca-
rea diferitelor tipuri de alcool cu acid sulfuric rezulta tipuri diferite de eter:
etanolul (un alcool 2-carbon) va forma etil eter, metanolul (alcoolul carbon
1, numit ~i ,,alcoolul de lemn") va forma metil eter p.m.d. In epidemia de
consum al eterului din lrlanda secolului al XIX-lea, se folosea un amestec de
metanol ~i etanol, numit ,,alcool metilic" ca material de baza in producerea
eterului deoarece, spre deosebire de etanolul pur, acesta nu era impozitat de
catre guvernul britanic. Prin amestecarea sa cu acid sulfuric se producea un
amestec de metil $i etil eteric intr-o raport de 1 :6.
4. Pentru povestiri contemporane despre consumul eterului in Irlanda, vezi:
Draper H.N. ,,On the use of ether as an intoxicant in the north of Ireland."
Medical Press &Circular 9, 1870, pp. 117-118. $i: Draper H.N. ,,Ether drin-
king in the north oflreland." Medical Press & Circular 22 1 1877, pp. 425-426.
Cateva rapoarte retrospective, scrise in zilele de declin al modei consumu-
lui de eter sunt urmatoarele: Hart E. ,,Ether-drinking: on its prevalence and
results." British Medical Journal 2, 1890, pp. 885-890. ~i: Kerr N. ,,Ether ine-
briety." Journal of the American Medical Association 17, 1891, pp. 791-794.
0 scurta $i moderna analiza a fenomenului ve\i gasi aid: Strickland R.A.
,,Ether drinking in Ireland." Mayo Clinic Proceedings 71 1 1996, p. 101S.
S. !ntreg procesul de manevrare ~i consumare a eterului este extrem de peri-
culos. In 1903, British Medical Journal raporta urmatorul accident teribil din
ora$ul Trosno, de langa Kaliningradul din Rusia de astazi [ Reeditat ca British
Medical Journal 326 :3 7 ( 2003)] : ,,Eterul este baut de fermieri la ocazii fes-
tive, cand pare sa fie consumat cu galeata. Un fermier, care sarbatorea nun-
ta fiului sau, din deplinatate ospitaliera.1 a adus doua galeti de eter. In timpul
procesului de decantare a eterului in sticle, a avut loc o explozie violenta in
urma careia ~ase copii au fost omorati, un adult a fost grav ranit, iar paispre-
zece alti adulti au fost mai mult sau mai pu\in grav rani\i."
6. Ayahuasca este un cuvant din limba quecha care a fost folosit pentru a de-
scrie acest preparat. Limba quecha nu este limba originala a niciunui po-
por din bazinul amazonian, acestea avand alte denumiri pentru aceasta ba-
utura.1 printre care se numara caapi, yage, pilde $i altele. Istorisirea lui Don
Emilio Andrade Gomez este adaptata din doua lucrari scrise de doctorul Luis
Eduardo Luna: Luna, L.E. ,,The healing practices of an Amerindian Shaman."
Journal ofEthnopharmacology 11, 1984, pp. 123-133. ~i: Luna, LE. ,,The con-
cept as plants as teachers among four mestizo shamans oflquitos, northeas-
tern Peru." Journal of Ethnopharmacology 11 1 1984, pp. 135-1 S6.
7. Daca va intereseaza subiectul despre persoane drogate, o buna lectura este:
Siegel, R.K. lntoxication: The universal drive for mind-altering substances. Park
Street Press, Rochester, Vermont, 2005.
199
 BusoLA PLACERII
8. Ciuperca Amanita contine atat acid ibotenic, cat ~i muscimol intr-un raport
de l 0: l. Astfel, atunci cand este consumata, mare parte a muscimolului care
intra in creier nu deriva direct de la ciuperca, ci din decarboxilarea enzima-
tica a acidului ibotenic din corp. Muscimolul ~i acidul ibotenic au efecte bi-
ochimice foarte diferite asupra neuronilor. Muscimolul activeaza receptorii
neurotransmitatorului inhibitor GABA, in timp ce acidul ibotenic activeaza
I
J
receptorii glutamatului neurotransmi\ator excitator. Totu~i, nu este clar da-
ca aceasta actiune directa a acidului ibotenic asupra receptorilor de glutamat
contribuie de asemenea la efectele psihoactive produse de ciuperca.
9. Nu va puteti imagina de cat de mult autocontrol a fost nevoie pentru a nu in-
troduce aid, in povestire, o gluma elaborata despre ,,cherchelit".
10. Edwards, G. Matters of Substance: Drugs - and why everyones a user. P. xix
Thomas Dunne Books / St. Martin's Press, New York, 2004.
11. Acetikolina este un neurotransmifator care ac\ioneaza la nivelul a doua clase
de receptori ai neurotransmitatorilor. Receptorii de acetilcolina muscarinica,
lega{i de proteina G, actioneaza lent, in timp ce receptorii de nicotina (care
sunt, desigur, cei activa\i de nicotina) actioneaza rapid deoarece au un canal
ionic incorporat in structura Ior. Sinteza nicotinei realizata de planta de tu-
tun face parte dintr-o poveste evolutionista continua despre razboaie chimi-
ce. Insectele folosesc de asemenea acetilcolina ca neurotransmi\ator ~i multe
insecte care mananca planta de tutun paralizeaza din cauza ingerarii nicoti-
nei. Alte insecte au comportamente evoluate (mananca doar anumite parti
ale plantei care au niveluri scazute de nicotina) sau strategii biologice pentru
a-$i apara sistemul nervos de acµunea nicotinei (ultima categorie include dez-
voltarea de enzime pentru a descompune rapid nicotina in corpul insectei ~i
a unor inveli~uri celulare pentru a impiedica nicotina sa ajunga la neuroni).
12. Etanolul (forma obi$nuita de alcool regasita in bauturile alcoolice) are multe
actiuni in creier ~i nu este complet clar care dintre acestea sunt principale in
intoxicarea cu alcool. In cadrul circuitului de recompensa din ATV, etanolul
are actiuni directe asupra receptorilor de GABA-A $i a canalelor ionice care
stau la baza producerii de supratensiuni. Exista motive sa credem ca etano-
lul are $i alte funqii psihoactive care sunt complet independente de dopami-
na: drogurile blocante ale dopaminei (sau trucurile de proiectare genetica la
~oared pentru a impiedica receptorii de dopamina) nu reu~esc sa impiedice
fie imbatarea cu etanol, fie autoadministrarea etanolului.
13. Poten{ialul adictiv al canabisului este o dezbatere continua. Cea mai buna
dovada de pana acum este aceea ca poarta un anume rise de adictie, poate
similar cu eel al alcoolului. Studierea dependen{ei de canabis a fost impiedi-
cata de faptul di ingredientul activ, THC, precum $i moleculele sintetice si-
milare THC sunt uleioase ~i lipicioase. Acest lucru le face dificil de injectat
in creierul $Obolanilor sau al $Oarecilor, a$adar avem relativ putine informatii
provenite de la modele animale.
200
Non
14. Este ceva obi~nuit ca oamenii din muntii Anzi sa vorbeasca despre ,,mesteca-
rea" frunzei de coca, dar aceasta este intr-adevar o utilizare improprie. Modul
de utilizare traditional implica amestecareafrunzelor de coca cu cenu$a de la
lemne pentru a le acorda alcalinitate, un proces ce ajuta la extragerea cocai-
nei. Apoi, un cocolo~ de frunze tratate este indesat intre obraz $i gingie, un-
cle, rara o masticatie activa, poate livra o doza scazuta, constanta de cocaina
timp de o ora sau doua.
15. De$i fumatul tigarilor are profunde consecinte asupra sanataiii fumatorului1
acesta implica distrugeri sociale directe minime. Spre exemplu, spre deose-
bire de dependentii de heroina, rar se intampla ca cei dependenti de nicoti-
na sa-~i abandoneze copiii. Totu~i, in timpul unei cttlatorii, in 1989, am va-
zut o mama infuriata intr-o parcare de tiruri din Nebraska cum incerca sa-~i
disciplineze copila~ii galagio$i suflandu-le fumul de tigara in fata.
16. Dezvoltarea \igarii a jucat un rol enorm in raspandirea globala a dependentei
de nicotina. La inceputul secolului al XIX-lea1 aproape 60% din consumul
total de tutun era sub forma de prize (pudra de tutun inhalata), iar in rest
era fumat in pipe sau mestecat. Tigarile erau rulate in palma in mare parte a
secolului al XIX-lea1 insa in 1875 compania de tutun Allen $i Ginter a oferit
un premiu de 75.000 de dolari pentru o ma$ina de rulare rapida a \igarilor.
Provocarea a fost acceptata de James Bonsack din Roanoke Virginia, care, in
1880, a inregistrat un patent pentru o ma$ina care putea rula 12 000 de tigari
pe ora. Prin anul 1900, \igara a redus priza de tutun la un simplu 1% din cota
de piata ~i ajunsese dispozitivul dominant de dozare a nicotinei.
17. La treizeci de ani dupa publicarea lor ini\iala, Lomo $i Bliss au scris fieca·
re rapoarte scurte despre debutul LTP-ului: Lomo, T. ,,The discovery of
long•term potentiation." Philosophical Transaction of the Royal Society of
London1 Series B 358, 2003, pp. 617-620. ~i: Bliss, T.V.P. ,,A journey from
neocortex to hippocampus." Philosophical Transaction of the Royal Society of
London, Series B 358 1 2003 1 pp. 621-623.
18. Schenk S., Valadez A., Worley C.M., McNamara C. ,,Blockade of the acqui-
sition of cocaine self-administration by the NMDA antagonist MK-801 (di-
zocilpine) ." Behavioral Pharmacology 4, 1993, pp. 652-659.
19. O recenzie buna a literaturii despre schimbarile pe termen lung din circui-
tul de recompensa este: Kauer, J.A., Malenka1R.C. .,Synaptic plasticity and
addiction." Nature Reviews Neuroscience 81 2007, pp. 844-858.
20. Daca va plac pove$tile cu personaje istorice celebre angajate in consumul de
droguri, bauturi sau alte depravari, va recomand cartea lui Paul Martin Sex,
Drugs and Chocolate1 Fourth Estate, Londra, 2009.
21. Alte trasaturi comportamentale complexe cu un grad similar de ereditate
( aproximativ 50%) precum timiditatea copilariei sau a$a-zisa ,,inteligenta ge-
nerala" nu au fost legate de o singura gena, ci probabil reflecta efecte polige•
nice.
201

22. Un studiu condus de Michael Nader $i colaboratorii sai de la Universitatea de
Medicina Wake Forest au demonstrat ca, atunci cand maimutele cynomolgus
au fost gazduite individual, scanarile cerebrale au aratat ca toate aveau niveluri
similare ale receptorilor de dopamina D2 din striatum. Totu$i, cand 20 dintre
aceste maimute au fost a$ezate 1mpreuna intr-un adapost socials-au dezvoltat
rela\ii de dominanta tipice speciilor. Odata stabilita ierarhia sociala, maimutele
au fost supuse unei noi scanari: maimutele dominante au prezentat o cre$tere
de 22% a receptorilor de D2 cu nicio schimbare semnificativa la maimutele
subordonate. Mai tarziu, intr-o cutie Skinner, maimu\ele subordonate $i-au au-
toadministrat o cantitate semnificativ mai mare de cocaina. De$i dezvoltarea
unei ierarhii sociale nu este o buna analogie a terapiei conversationale uma-
ne, este ilustrat sensul general: experienta sociala poate antrena schimbari ale
func\iei circuitului de placerii $i ale comportamentului adictiv.
Morgan D., Grant K.A., Gage H.D., Mach R.H., Kaplan J.R., Prioleau 0.,
Nader S.H., Buchheimer N., Ehrenkaufer R.L., Nader M.A .. ,,Social domi-
nance in monkeys: dopamine D2 receptors and cocaine self-administration."
Nature Neuroscience S, 2002, pp. 169-174.
CAPITOLUL TREI
1. Dualitatea cap/inima este un fenomen cultural bine cunoscut. In vorbirea
curenta folosim cuvantul ,,inima" ca o abreviere pentru a ne referi la starea
noastra emoµonala sau la credinta noastra $i cuvantul ,,cap" pentru a face re-
ferire la cunoa$tere sau ratiune. Sa-mi urmez inima sau capul? Atat ,,cap", cat
$i ,,inima", de$i reprezinta denumirile literale ale unor par\i ale corpului, sunt
utilizate in mod obi$nuit pentru a desemna fenomene non-corporale, proce-
se mentale. Insa ce parte a corpului folosim atunci cand dorim sa ne referim
in mod explicit la identitatea corporala? Modestul ,,fund'~ desigur ! Gandi\i-va
la influenta trupa de rapperi Niggaz With Attitude care1 in melodia lor clasica
Straight Dutta Compton, canta astfel: ,Negrii incep sa mormaie/ Ei vor sa se
incaiere/ Amesteca-i $i gate$te-i in oala cape bame/ Descarcandu-te asupra
unui ticalos dintre ei/ Cu un pistol indreptat catre fundul tau."
Baietii din trupa NWA vor sa spuna ca un pistol este indreptat la propriu in
jos, catre tuchus-ul tau? Sigur ca nu. Intelegem ca in acest context ,Jund" in-
seamna ,,sinele trupesc".
2. Hipotalamusul este o parte interesanta a creierului deoarece are functii atat
neurale1 cat $i endocrine. Hipotalamusul trimite semnale atat in maniera ne-
urala conven\ionala, prin intermediul supratensiunilor care se propaga de-a
lungul axonilor $i provoaca eliberarea neurotransmi\atorului in alte regiuni
cerebrale, cat $i intr-o maniera endocrina, prin secretarea hormonilor in flu-
xul de singe. Ace$ti hormoni sunt distribuiti in intreg corpul, a$adar pot avea
o gama variata de efecte.
202
NOTE
3. Gena care este distrusa la urma$ii $Oarecelui db este putin complicata. Prin
intermediul unui pioces cunoscut drept imbinarea ARN-ului mesager, aceas-
ta gena da na$tere catorva produ$i genetid: toti ace$tia sunt membrii unei
familii numite receptorii citokinelor. Doar o singura forma de imbinare, nu-
mita ObRb poate traduce semnalele din leptina. Pe cand ceilalti produ$i ai
genei db sunt larg raspanditi in corp, forma imbinata ObRb este puternic
concentrata in centrii de nutritie din hipotalamus, ATV $i alte cateva regi-
uni cerebrale. Pentru o buna analiza a domeniului leptinei $i a receptorului
de leptina, vezi: Friedman, J.M. ,,Leptin at 14 years of age: an ongoing sto-
ry", American Journal of Clinical Nutrition 89, 2009, pp. 973S-979S.
4. Termenii ,,obez" $i ,,obezitate morbida" suna vag $i peiorativ, dar, de fapt,
pot avea sensuri foarte precise. Doctorii definesc obezitatea ca fiind indexul
masei corporale (IMC) mai mare decat 301 iar obezitatea morbida ca fiind
un IMC mai mare de 40. Pentru a va face o idee despre acest subiect, cine-
vacuo inaltime de 1,75m va fi considerat obez la 93 de kilograme $i avand
o obezitate morbida la 123 de kilograme.
5. Farooqi LS.Jebb S.A., Langmack G., Lawrence E., Cheetham C.H., Prentice
A.M.1 Hughes I.A., McCamish M.A., O'Rahilly S. ,,Effects of recombinant
leptin therapy in a child with congenital leptin deficiency", New England
Journal of Medicine 341, 1999, pp. 879-884.
6. 1ntr-adevar, ceea ce $tim despre circuitul de hranire este chiar mai complicat
decat versiunea ,,schematica" pe care v-am prezentat-o aici. De pilda, NPY
nu este singurul transmitator stimulant al apetitului din nudeul arcuat (mai
exista unul numit AGRP) $i POMC nu este singurul transmi\ator supresiv
al apetitului (mai exista altul numit CART). In mod similar, hipotalamusul
lateral nu secreta doar orexina pentru a stimula apetitul (mai folose$te ~i un
alt hormon numit MCH), iar nudeul paraventricular nu secreta doar CRH
pentru a suprima apetitul (mai folose$te ~i TRH $i oxitocina).
7. HommelJ.D., Trinko R., Sears R.M., Georgescu D.1 Liu Z.W., Gao X.B.,
ThurmonJ.J., Marinelli M., DiLeone R.J. ,,Leptin receptor signaling in mid-
brain dopamine neurons regulates feeding", Neuron 51, 2006, pp. 801-810.
8. Farooqi LS., Bullmore E., Keogh J., Gillard J., O'Rahilly S., Fletcher P.C.,
,,Leptin regulates striatal regions and human eating behavior", Science 317,
2007, p. 1355.
Baicy K., London E.D., Monterosso J., Wong M.L. 1 Delibasi T., Sharma A.,
Licinio J. ,,Leptin replacement alters brain response to food cues in geneti-
cally leptin-defidnt adults", Proceedings of the National Academy of Sciences
of the USA 104, 2007, pp. 18276-18279.
9. Geiger B.M., Behr G.G. 1 Frank L.E., Caldera-Siu A.D., Beinfeld M.C.,
Kokkotou E.G., Pothos E.N., ,,Evidence for defective mesolimbic dopamine
exocytosis in obesity-prone rats", FASEB Journal 22, 2008, pp. 2740-2746.
203
 BusOLA PLi\CERII
10. 0 analiza utila a paralelelor dintre dependenta de mancare $i cea de droguri
este: Volkow N.D., Wise RA, ,,How can drug addiction help us understand
obesity?'~ Nature Neuroscience S, 200S, pp. SSS-S60.
11. Stice E., Spoor S., Bohon C., Small D.M. 1 ,,Relation between obesity and
blunted striatal response to food is moderated by TaqlA Al allele'~ Science
322, 2008, pp. 449-4S2.
12. De$i s-a semnalat o cre$tere semnificativa a greutatii medii a cetatenilor din
SUA ($i in multe tari instarite) in ultimii ani, trebuie sa fim precauti fa\a de
statisticile care promoveaza ,,o cre$tere a cifrei obezitatii de X ori mai mare".
Nu e vorba despre faptul ca cifrele nu sunt corecte, ci doar despre faptul ca
definitia obezitatii este un prag arbitrar. Daca indicele masei tale corpora-
le (IMC) este de 29,9, nu e~ti obez, dar daca acesta este de 30,l, atunci e~ti
obez. A$adar, micile cre$teri ale greutatH medii pot impinge o multime de
oameni peste linie, amplificind in mod artificial tendinta.
13. Exista dteva indicii care spun ca oamenii ai caror stramo$i au fost supu$i 1n
mod regulat ciclurilor de foamete sunt mult mai predispu$i sa devina obezi
atunci cand le este permis accesul la calorii nelimitate. O expunere agrea-
bila a acestei teme §i a chestiunilor legate de aceasta pot fi gasite in: Power,
M.L. & Schulkin, J. The Evolution of Obesity, Johns Hop kins University Press1
Baltimore, 2009.
14. Pentru o expunere excelenta despre modul in care bucatariile experimenta-
le corporative se straduiesc sa creeze mancaruri apetisante, vezi cartea doc-
torului David A. Kessler The End of Overeating, 2009 (Rodale). Doctorul
Kessler, fostul Ministru al Sanatatii din SUA, a nascocit termenul de ,,hiper-
consum conditional" pentru a se referi la consumul excesiv repetat $i com-
pulsiv declan~at de mancaruri ,,extrasavuroase" pline de grasimi, sare $i zahar.
l 5. Exista eel putin 6 receptori diferiti ai neurotransmi\atorului NPY. Cu toate
acestea, numai doi, numiti NPYl $i NPY5 1 par sa fie implica\i in stimularea
apetitului. Blocantii NPYl $i NPYS se afla in stadiu de cercetare ca medi-
camente antiobezitate, dar este posibil ca acestea sa e$ueze in cele din urma
din cauza efectelor secundare asupra altor sisteme cerebrale $i ale maduvei
spinarii, locuri unde actioneaza NPY. Aceste efecte indud reglarea tensiunii
arteriale, percep\ia durerii $i secretia insulinei.
16. Exista moduri diferite in care medicamentele pot produce efecte se-
cundare. Unul, daca medicamentul nu este specific tintei sale molecula-
re. Spre exemplu, daca rimonabantul are efecte $i asupra altor receptori ai
neurotransmitatorilor in afara de CB L Pana acum1 nu pare sa se intample
asta. Problema rimonabantului este probabil mult mai profunda: el tinte~te
CB 1 in mod specific, dar CB 1 este implicat in sisteme cerebrale multiple,
inclusiv apetitul, dispozi\ia $i greata. Insa aceasta este doar o perspectiva.
Rimonabant este un tip de blocant al CBI nurnit agonist reciproc. Asta
inseamna ca blocheaza actiunea receptorului CB 1 in starea de odihna $i
204
NOTE
blocheaza aqiunea acestuia atunci cand este stimulat de molecule endoca-
nabinoide (sau THC la un fumator de canabis). E posibil ca alte medicamen-
te blocante ale CB 1 care sunt antagoni$ti neutri sa aiba mai pu\ine efecte se-
cundare deoarece ele nu blocheaza semnalarea CB 1 in stare a de odihna. Daca
va intereseaza detaliile farmacologice despre actiunea medicamentelor CB 1
l antiobezitate $i perspectivele dezvoltarii viitoare1 v-ati putea dori sa cititi ur-
matoarea lucrare: Janero, D.R. and Markiyannis, A, ,,Cannabinoid receptor
antagonists: pharmacological opportunities, clinical experience, and trans-
I
i
l
lational prognosis'~ Expert Opinion on Emerging Drugs 14, 20091 pp. 43:6s.
17. De$i aplicarea leptinei simple a avut pu\in succes in tratarea obezitatii, exis-
ta cateva indicatii timpurii ca terapia combinata din leptina cu hormonul
pancreatic amilina poate fi folositoare. lntr-un studiu, terapia combinata din
1 leptina/ amilina a produs, pe termen lung, o pierdere medie in greutate de
aproximativ 13% printre subiecµi obezi. Succesul s-ar putea datora faptului
ca amilina reda oarecum neuronilor din hipotalamus capacitatea de a recep-
ta leptina.
18. Statutul social al femelelor macac din grupuri mid nu este impus de obicei
prin violenta fizica. Hartuirea $i amenintarea agresivita\ii fizice sunt sufici-
ente, ca in gimnaziu. Acest studiu este o lectura fascinanta: Wilson, M.E.,
Fisher, J., Fischer, A., Lee, V. 1 Harris, R.B. and Bartness, T.J. 1 ,,Qµantifying
food intake in socially housed monkeys: social status effects on caloric con-
sumption", Physiology & Behavior 94, 2008, pp. 586-594.
19. Saal D. 1 Dong Y., Bond A., Malenka R.C. ,,Drugs of abuse and stress trigger
a common synaptic adaptation in dopamine neurons", Neuron 37, 2003, pp.
577-S82.
20. Hahn f, Hopf F.W. 1 Bonci A. ,,Chronic cocaine enhances corticotropin-re-
leasing factor-dependent potentiation of excitatory transmission in ventral
tegmental area neurons", Journal of Neuroscience 29, 2009, pp. 653S-6544.
CAPITOLUL PATRU
1. Urangutanii par sa fie penultimii in competitia lunga a copilariei, parasindu-$i
mamele la varsta de 6-8 ani. Totu~i, tafii urangutanii sunt creaturi solitare ~i
ies complet din peisaj in ceea ce prive~te cre~terea puilor.
2. Lista animalelor care se masturbeaza continua la nesfir$it: liliecii vampiri
se autostimuleaza cu picioarele, morsele cu inotatoarele, cangurii cu labele
din fa\a ~i babuinii din savana cu propriile cozi. Sa recunoa$tem: atat pentru
masculi, cat ~i pentru femele, natura este un enorm festival de masturbare.
3. Refuz sa spun aici o gluma despre sexul oral. Scrierea $tiin\ei este o treaba
serioasa. ~i revenind la treaba asta serioasa, se ridica intrebarea principa-
la evolu\ionista: ,,De ce s-ar angrena animalele in comportamente sexuale
care nu au ca rezultat, eel putin direct, o progenitura ?" Aceasta intrebare a
205
 BUSOLA PLACERII
fost abordatii intr-un foarte clar articol de revistii: Bailey, N.W and Zuk, M.
,,Same-sex sexual behavior and evolution'~ Trends in Ecology and Evolution
24,2009,pp.439-446.
Bailey ~i Zuk examineaza Hteratura ~tiintificii ~i propun un set de explicatii
potenµale ale comportamentului sexual in cadrul aceluia~i sex (explicatii ca-
re nu se exclud reciproc). Ele includ explicatii legate de adaptare precum Ji-
piciul" social (in care acest comportament reduce tensiunile, formeazii aliante
~i promoveaza coeziunea sociala), practica (in care indivizii imaturi invata
aptitudini de curtare ~i imperechere) ~i selectia rudelor (uncle indivizii care
se angreneaza intr-un comportament in cadrul acelui~i sex furnizeazii resur-
se pentru fratii lor sau puii fratilor lor: efectul matu~ii sau unchiului iubitor).
Posibilele explicatii de non-adaptare indud identitatea eronata ( uncle indivi-
zii nu pot distinge in mod fiabil masculii de femele) ~i hipersexualitatea ( uncle
acela$i comportament sexual din cadrul aceluia$i sex se ive~te ca un subpro-
dus atunci cand selectia actioneaza asupra unei trasaturi separate, dar asocia-
te, precum impulsul sexual puternic sau receptivitatea sexuala ridicatii).
4. Povestea unui cuplu de pinguini masculi ~i puiul-femelii pe care ace~tia
I-au docit a fost transformata intr-o carte fermecatoare pentru copii: Justin
Richardson and Peter Parnell, illustrated by Henry Cole Simon and Schuster,
And Tango Makes Three, New York, 2005.
Exista de asemenea un exemplu remarcabil de imperechere pe termen lung
intre femele intr-o populatie salbatica. Albatro~ii laysan sunt pasari de mare
imense care s-au instalat in colonii de imperechere in insulele Hawaii. Recent,
a ie~it la iveala faptul cii aproape o treime dintre perechile reproducatoare din
colonia Oahu sunt formate din doua femele. Aceste perechi stau impreunii
dtiva ani $i se angajeazii in ingrijirea reciprocii ~i copulatie. Fiecare se impe-
recheazii de obicei cu un mascul $i face cate un ou. Insa unul dintre acestea es-
te rostogolit afarii din cuib, liisindu-1 pe celalalt sii edozeze $i s1 scoatii un pui
pe care cuplul de femele il va cre~te impreuna. Casa citiµ totul despre aceas-
ta poveste, vedeti: Young, L.C., Zaun, B.J. and VanderWerf, E.A. ,,Successful
same-sex pairing in Laysan albatross'~ Biology Letters, 4, 2008, pp. 323-325.
5. Moeliker, C.W. ,,The first case ofhomosexual necrophilia in the mallardAnas
platyrhynchos (Aves:Anatidae)'~ DEINSEA 81 2001, pp. 243-247.
6. Desigur, doar pentru ca exista ideea de iubire romanticii intr-o cultura, as-
ta nu inseamna cii iubirea este principalul factor al seleqiei de impereche-
re. Existii multe culturi in care ideea de iubire romantica este predominanta,
dar rar i se permite sa fie expusa deoarece acest fapt ar submina structurile
de putere religioase ~i sociale existente (dominate de masculi).
7. Psihologii au inventat un test standard de 15 puncte numit ,,Seara dra-
gostei pasionale" sau PLS pentru a cuantifica aceste sentimente. Acesta
contine afirmatii precum ,,il doresc pe_fizic, emotional $i mintal" ~i ,,Uneori
nu-mi pot controla gandurile; ele se opresc obsesiv asupra _,, $i ,,Simt cii-mi
206
NOTE
raspunde corpul cand ma atinge _,,. Subiectilor Ii se cere sa dasifice aceste
afirmatii pe o scara de la 1 la 9, de la ,,nu e deloc adevarat" panii la ,,absolut
adeviirat". Puteti incerca ~i voi testul la http:/ /www.prenhall.com/ divisions/
hss/ app /social/chap 10_ I.html.
8. Din perspectiva scanerului cerebral, indragostirea nu se deosebe$te de droga-
rea cu heroina, cocaina sau amfetamine (validand astfel premiza unui numar
mare de melodii pop). in mod interesant, chipul persoanei iubite a activat in
mare parte circuitul de placere de pe partea dreaptii a creierului in timp ce
drogurile euforice au activat ambele parti. 0 regiune nea~teptata de activare
prin stimuli amoro~i au fost nucleii cerebrali profunzi, care sunt majoritatea
implicati in controlul mi~carii ~i al invii\iirii motorii. Activitatea lui Brown ~i
a colaboratorilor siii a fost expusa in: Aron A., Fisher H., Mashek DJ., Strong
G., Li H., Brown L.L., ,,Reward1 motivation and emotion systems associated
with early-stage intense romantic love'~ Journal of Neurophysiology 941 200S,
pp. 327-337.
Aceasta lucrare se bazeaza pe un studiu anterior: Bartels A., Zeki S., ,,The ne-
ural basis of romantic love': Neuroreport 11, 2000, pp. 3829-3834. Aid am
combinat rezultatele celor doua studii, care concorda 1n mare parte.
9. La vremea scrierii acestei lucrari, aceste rezultate nu fusesera inca publicate,
dar au fost comunicate informal de doctorul Brown intr-un interviu online
realizat la Societatea de Fiziologie Americana. Va rog, vede\i: http://www.
the-aps.org/ press/ releases/ 09 / 4.htm.
10. Acest proiect, in care subiectii sunt preselectati pentru a riispunde in mod si-
milar la imaginile sexuale, are atat avantaje, d.t $i dezavantaje. Un avantaj este
acela cii acest proiect controleazii diferentele medii ale excitiirii fata de stimuli
vizuali dintre biirbati ~i femei. Dezavantajul constii in faptul cii populatia de
femei nu este complet reprezentativii: este partinitoare fata de acele femei ca-
re se aseamana barbatilor in ceea ce prive~te raspunsul lor la imagini sexuale
explicite. 0 altii problemii: in medie, barbatii $i femeile au acelea$i ganduri
cand privesc imagini cu cupluri angrenate in acte sexuale? Ar putea femeile
sii-$i imagineze participarea intr-o masura mai mare? Lucrarea este o lectura
interesanta: Hamann S., Herman R.A., Nolan C.L., Wallen K., ,,Men and wo-
men differ in amigdala response to visual sexual stimuli': Nature Neuroscience
7, (2004), pp. 411-416.
1 l. Probabil imaginile de control din sport au fost proiectate pentru a evi-
ta continutul homoerotic: nus-au numarat printre ele imagini cu juciitori
robu$ti de fotbal ce-~i mangaie fundurile.
Safron A., Barch B. 1 Bailey J.M., Gitelman D.R., Parrish T.B., Reber P.J.
,,Neural correlates of sexual arousal in homosexual and heterosexual men'~
Behavioral Neuroscience 121, 2007, pp. 237-248.
12. Studiul care utiliza fotografii ale organelor genitale drept stimuli a fost:
Ponseti J., Bosinski H.A., Wolff S., Peller M., Jansen 0., Mehdorn H.M.,
207
 BusoLA PLACER!!
Biichel C., Siebner H.R. ,,A functional endophenotype for sexual orienta-
tion in humans", Neurolmage 33, 2006, pp. 825-833.
l 3. Din cate cunosc, acesta a fost primul studiu care combina scanarea cerebrala
cu masuratoarea statutului genital. Vezi: Arnow B.A., Desmond J.E., Banner
L.L., Glover G.H., Solomon A., Polan M.L., Lue T.F., Atlas S.W., ,,Brain ac-
tivation and sexual arousal in healthy, heterosexual males'~ Brain 125, 2002,
pp. 1014-1023.
14. Aici, am co~binat rezultatele a trei studii diferite: Chivers M.L., Rieger G.,
Latty E., Bailey J.M. ,,A sex difference in the specificity of sexual arousal"1
Psychological Science 15, 2004, pp. 736-744.
Chivers M.L., Bailey J.M. ,,A sex difference in features that elicit genital res-
ponse': Biological Psychology 70, 2005, pp. 115-120. ~i: Chivers M.L., Seto
MC, Blanchard R. ,,Gender and sexual orientation differences in sexual res-
ponse to sexual activities versus gender of actors in sexual films': Journal of
Personality and Social Psychology 93, 2007, pp. 1108-1121.
Daca sunteti ca mine, probabil va intrebati ce anume contineau filmele vi-
deo utilizate in aceste studii. Nu e vorba doar de interes obscen. Cineva ~i-ar
putea imagina ca raspunsurile la cunilingusul femeie la femeie pot fi diferite
de acelea la penetrarea vaginala femeie la femeie, spre exemplu. Iata descri-
erea exacta a lui Chivers ( 2007) :
,,Stimulii experimentali au constat in 18 clipuri video de cate 90 de
secunde, prezentate cu sunet ~i care reprezentau 9 categorii de sti-
muli: de control (peisaje insotite de muzica relaxanta), activitate
sexuala non-umana (imperecherea dintre maimutele bonobo sau
Pan paniscus), activitate feminina non-sexuala (exerdtii fizice in
nud), masturbare feminina, act sexual intre doua femei (cunilin-
gus ~i penetrare vaginala cu un penis artificial), activitate masculi-
na non-sexuala (exercitii fizice in nud), masturbare masculina, act
sexual intre doi barbati (felatie $i sex anal) ~i copulatie femeie-bar-
bat (cunilingus ~i act sexual penian-vaginal). Participantii au vazut
cate doua exemplare din fiecare categorie de stimuli. Toate aceste
A clipuri au fost extrase din filme comerciale accesibile."
15. I~ acest raport, orientarea sexuala a fost evaluata prin autoraportare utili-
zand Seara de atracpie sexuala Kinsey, care utilizeaza intrebari despre com-
portamentul sexual anterior pentru a dasifica respondentii de-a lungul unei
scale continue de la comp let homosexual (scorul 6) Ia complet heterosexual
(s~or O), cu gradatii la mijloc. Studiul era urmatorul: Rieger G., Chivers M.L.,
Bailey J.M., ,,Sexual arousal patterns of bisexual men", Psychological Science
16, 2005, pp. 579-584.
16. ~evin R.J., van Berlo W., ,,Sexual arousal and orgasm in subjects who expe-
ne_n~e forced or non-consensual sexual stimulation - a review", Journal of
Clinical Forensic Medicine 11, 2004, pp. 82-88.
208
l NOTE
Concluzia acestei analize este ca nici lubrifierea vaginala, nici orgasmul din
l
t
timpul violului nu ar trebui considerate ca indicatori ai sentimentelor de ex-
citare femeie~ti sau ai consim\amantului acesteia.
17. Acest studiu are implicatii importante pentru dezvoltarea medicamentelor
care sa trateze impulsul sexual scazut la femei: raspunsul genital vascular pa-
I re sa func\ioneze normal ~i astfel tinta relevanta a medicamentului s-ar putea
I afla in creier ~i nu 111 organele genitale.
1! Laan E., van Driel E.M., van Lunsen R.H., ,,Genital responsiveness in healthy
1 women with and without sexual arousal disorder", Journal of Sexual Medicine
s, 2008, pp. 1424-1435.
18. In cadrul unui studiu, femeile cu leziuni complete ale maduvei spinarii au
atins orgasmul prin intermediul stimularii vaginale/ c-ervicale in timp ce se
aflau in scanerul cerebral. Modelul de activare cerebrala indica faptul ca sem-
nalele stimularii genitale au fost transmise creierului prin nervul vag, care iese
prin trunchiul cerebral ~i astfel nu este afectat de leziunea maduvei spinarii.
Komisaruk B.R., Whipple B., ,,Functional MRI of the brain during orgasm
in women"1 Annual Review of Sex Research 16, 2005, pp. 62-86.
19. Fiind o persoana careia intotdeauna i-au placut pove~tile cu rapiri extrateres-
tre, nu pot sa va spun cata satisfactie am atunci cand scriu cuvintele ,,sonda
rectala". Pentru o analiza profunda a fenomenului de rapire extraterestra, va
recomand: Susan A. Clancy, ,,Abducted: how people come to believe they
were kidnapped by aliens': Harvard University Press, Cambridge, 2007.
20. Toate acestea te fac sate intrebi ce-i trece prin minte subiectului. Fies-aimer-
sat complet intr-o fantezie indepartata pentru a bloca toate materialele nea-
tragatoare medicale, fie s-a oferit voluntara in acest studiu tocmai pentru ca
o excita sonda rectala, tuburile intravenoase ~i celelalte capcane medicale ~i
~tiintifice.
21. In aceasta poveste sunt combinate rezultatele catorva studii: Georgiadis
J.R. 1 Kortekaas R., Kuipers R., Nieuwenburg A., Pruim J., Reinders A.A.,
Holstege G.•Regional cerebral blood flow changes associated with clitoral-
ly induced orgasm is healthy women"1 European Journal of Neuroscience 24,
2006, pp. 3305-3316.
Georgiadis J.R., Reinders A.A., Paans A.M., Renken R., Kortekaas R. ,,Men
versus women on sexual brain function: Prominent differences during tac-
tile genital stimulation, but not during orgasm", Human Brain Mapping 30,
2009, pp. 3089-3101.
Georgiadis J.R., Reinders A.A., Van der Graaf F.H., Paans A.M., Kortekaas
R. ,,Brain activation during human male ejaculation revisited", Neuroreport
18, 2007, pp. 553-557.
22. Intr-un mod interesant, toate grupele diverse de judecatori au fost la fel de
dezorientati. Femeile nu au fost mai bune decat barbaµi, ginecologii nu au
fost mai buni decat psihologii etc. Vezi: Vance E.B., Wagner N.N. ,,Written
209
 BUSOLA PLACERII
descriptions of orgasm: a study of sex differences", Archives of Sexual Behavior
5, 1976, pp. 87-98.
23. 0 alta ~categorie de medkamente care suprima orgasmul sunt antidepresivele
SSRl. Intr-adeviir, activarea receptorilor de serotoninii, in special a subtipului
SHT-2 are un efect puternic supresiv al orgasmului $i unul de atenuare alibi-
doului (o observatie care a condus la prescrierea fara reteta a medicamente-
lor SSRl pentru tratarea ejaculiirii premature). Invers, medicamentele care au
actiunea opusa, reducand eliberarea de serotonina sau blocarea receptorilor
5HT-2, stimuleaza libidoul $i orgasmul. Nu este complet dar modul in care
activarea receptorilor SHT-2 conduce la orgasm $i libido atenuat. O ipoteza
a fost aceea ca serotonina i$i exercita efectul de atenuare cronica a functiei
sexuale prin atenuarea eliberarii de dopaminii. Totu$i, aceasta este doar 0
ipotezii; inca nu este dar ca toate efectele secundare sexuale ale SSRl sunt
datorate aqiunilor lor la nivelul serotoninei. S-a sugerat ca uscaciunea vagi-
nala $i disfunctia erectiei peniene, care pot rezulta in urma administrarii de
SSRl, pot avea drept cauza un efect secundar asupra unui neurotransmitator
diferit, ce aqioneazii la nivelul tesuturilor genitale, numit oxid nitric. O stra-
tegie pe care unii psihiatrii o utilizeaza pentru a diminua efectele secunda-
re sexuale ale SSRl este aceea de a le combina cu medicamentul de sporire
a dopaminei, bupropion (vandut ca Wellbutrin $i Zyban). 0 alta strategie ar
fi aceea de a combina medicamentele SSRl cu un medicament de blocare a
receptorului SHT-2, numit trazodonii. Aceasta din urma inca permite sero-
toninei sa aqioneze asupra altor receptori de serotoninii pentru a ameliora
depresia. Pentru a citi mai multe despre aceste subiect, vezi: Kennedy SH,
Rizvi S. ,,Sexual dysfunction, depression and the impact of antidepressants"1
Journal of Clinical Psychopharmacology 29, 2009, pp. 157-164.
Daca tot nu aveti destule informatii despre orgasm, e posibil sa vreti sa cititi
$i aceasta carte: Komisaruk B.R., Beyer-Flores C., Whipple B. The Science of
Orgasm. Johns Hopkins University Press, Baltimore, 2006.
24. Exista o examinare judicioasii $i compiitimitoare a dependentei de sex in car-
tea lui Benoit Denizet-Lewis, America Anonymous: Eight Addicts in Search of
a Life, Simon and Schuster, New York, 2009. Aceastii carte urmiire$te o serie
de indivizi dependenti aflati in recuperare cu trecuturi, varste $i circumstante
diferite de-a lungul luptei lor cu dependentele de sex, droguri, alcool $i furt
din magazine.
25. Baumgartner T., Heinrichs M., Vonlanthen A., Fischbacher U., Fehr E.
,,Oxytocin shapes the neural circuitry of trust and trust adaptation in hu-
mans': Neuron 22, 2008, pp. 639-650.
Kosfeld M., Heinrichs M., Zak PJ., Fischbacher U., Fehr E. ,,Oxytocin incre-
ases trust in humans", Nature 435, 2005, pp. 673-676.
Domes G., Heinrichs M., Michel A., Berger C., Herpertz S.C. ,,Oxytocin im-
proves mindreading in humans': Biological Psychiatry 6 I, 2007, pp. 731-733.
210
NOTE
26. Pentru o analizii interesanta a acestui domeniu $i o discutie despre per-
spectivele anumitor terapii neuro-hormonale pentru diverse tulburari ale
personalitatii, vezi: Heinrichs M., von Dawans B., Domes G . .,Oxytocin, va-
sopressin and human social behavior'~ Frontiers in Neuroendocrinology, 2009,
in presii.
27. Lim M.M., Wang Z., Olazabal D.E., Ren X., Terwilliger E.F., Young L.J.
,,Enhanced partner preference in a promiscuous species by manipulating
the expression of a single gene': Nature 429, 2004, pp. 754-757.
Lim M.M., Young L.J.. ,,Vasopressin-dependent neural circuits underlying
pair bond formation in the monogamous prairie vole", Neuroscience 125,
2004, pp. 35-45.
28. Aragona B.J., Liu Y., Yu Y.J., Curtis J.T., Detwiler J.M., Insel T.R., Wang Z.
,,Nucleus 170 accumbens dopamine differentially mediates the formation
and maintenance of monogamous pair bonds", Nature Neuroscience 9, 2006,
pp. 133-139.
Curtis J.T., Liu Y., Aragona BJ., Wang Z. ,,Dopamine and monogamy", Brain
Research 1126, 2006, pp. 76-90.
29. Ocitocina poate avea $i un rol comportamental social la masculi: atat masculli,
cat $i femelele $Oarece a ciiror gena de oxitocinii a fost $tearsii nu par sii formeze
arnintiri sociale cu alti $Oared pe care i-au intalnit anterior (le miros fundul la
fel de asiduu cum ar face-o cu un $Oarece nou cunoscut). Pentru o privire ge-
nerala asupra ocitocinei $i formiirii legaturii de cuplu, vezi: Ross H.E., Young
L.J. ,,O:xytocin and the neural mechanisms regulating social cognition and af-
filiative behavior': Frontiers in Neuroendocrinology, 2009, tn curs de aparitie.
CAPITOLUL CINCI
I. Cartea Desire: Where Sex Meets Addiction (Simon and Schuster, New York,
2008) a lui Susan Cheever este o lectura grozava, tmpletind cu pricepere
pove$ti din viata personala cu informatii culese din interviuri cu experti in
adiqie ce variaza de la biologi la psihoterapeuti.
2. Rata totala a dependentei fata de practicarea jocurilor de noroc a fost eva-
luata in multe sondaje in tlri precum Marea Britanie, Italia, Noua Zeelanda1
Suedia, Elvetia, Canada ~i SUA. Acestea sunt complicate de problemele
obi$nuite referitoare la riispunsurile sincere $i complete. In plus, unii cerce-
tatori ai jocurilor de noroc folosesc termenul ..jocurile de noroc problema"
pentru a face referire la o forma mai putin grava ~i ..jocuri de noroc patolo-
gice" pentru forma mai grava. Cu toate acestea, se pare ca aproximativ 1-2%
din populatia acestor tari instiirite sunt dependenµ de practicarea jocurilor
de noroc. 0 meta-analiza utilii a sondajelor despre practicarea compulsivii a
jocurilor de noroc este: Stucki S, Rihs-Middel M. ,,Prevalence of adult pro-
blem and pathological gambling between 2000 and 2005: an update." Journal
of Gambling Studies 23, 2007, pp. 245-257.
211
 BusOLA PLACERII
Un sondaj prin telefon efectuat printre tinerii de 14-21 de ani din SUA a scos
la iveala o rata de circa 2% de jucatori compulsivi de jocuri de noroc, simila-
ra celei observate in cazul adultilor: Welte]., Barnes G.M., Tidwell M-C.O. 1
Hoffman J.H. ,,The prevalence of problem gambling among U.S. adolescents
and young adults: results from a national survey." Journal of Gambling Studies
24, 2008, 119-133.
3. Lee, B. Born to Lose: Memoirs of a Compulsive Gambler. Hazelden, Center
City, MN, 2005.
4. Doua analize placute care discuta despre genetica practicarii compulsive a
jocurilor de noroc sunt urmatoarele: Petry N.M. ,,Gambling and substan-
ce-use disorders: current status and future directions." The American Journal
on Addictions 16, 20071 pp. 1-9.
Lobo D.S.S., Kennedy J.L. ,,The genetics of gambling and behavioral addic-
tions." CNS Spectrums 11, 2006, pp. 931-939.
5. Variantele genetice care atenueaza semnalarea serotoninei au fost implicate,
de asemenea, in jocul de noroc compulsiv ~i ADHD. Acestea indud gene-
le implicate in sinteza serotoninei (enzima triptofan hidroxilaza), in trans-
portarea serotoninei ~i descompunerea enzimatica a serotoninei ~i a altor
transmitatori (monoamino-oxidaza de tip A).
6. Stewart R.M., Brown R.I. ,,An outcome study of Gamblers Anonymous."
British Journal of Psychiatry 152, 1988, pp. 284-288.
7. Kausch 0. ,,Suicide attempts among veterans seeking treatment for patholo-
gical gambling." Journal of Clinical Psychiatry 64, 2003, pp. 1031-1038.
8. in ultimii ani a aparut un numar mare de carti de interes general ce exami-
neaza psihologia ~i neurobiologia umana a luarii de decizii, ceea ce a ajuns
sa se numeasca ,,neuroeconomie". Printre acestea se numara ~i urmatoarele:
Ariely D. Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions.
Harper Collins, New York, 2008. Lehrer J. How We Decide. Houghton Mifflin,
New York, 2009.
De~i drcuitele de placere din creier sunt fundamentale in luarea deciziilor,
voi rezista tentatiei de a aprofunda acest material, data fiind acoperirea exten-
siva de care a beneficiat pana acum. Daca v-au placut una sau mai multe carti
de neuroeconomie ~i vreti sa cercetati mai amanuniit o parte din neurobio-
logia ~i teoria computationala ce stau la baza acestui subiect, va recomand:
Montague R. Why Choose This Book?: How We Make Decisions. Dutton Adult,
New York, 2006.
9. ln cadrul acestor experimente, s-au efectuat inregistrari atat ale neuronilor cu
dopamina din ATV, cat $i neuronilor cu dopamina dintr-o regiune invecinata
numita ,.substanta neagrii". Semnalele vizuale utilizate de ace$ti experimenta-
tori nu au fost luminile ro$ii, verzi $i albastre. Au fost, de fapt, modele geome-
trice unice. Eu am folosit culorile de lumina ca instrument pentru U$urarea
descrierii. Lucrarile originale, devenite acum clasice, sunt: Hollerman JR.,
212
NOTE
Schultz W. ,,Dopamine neurons report an error in the temporal prediction
of reward during learning." Nature Neuroscience 4, 1998, pp. 304-309.
Fiorillo C.D., Tobler P.N., Schultz W. ,,Discrete coding of reward probability
and uncertainty by dopamine neurons." Science 299, 2003, pp. 1898-1902.
O analiza mai recenta ~i mai comprehensibila a acestui subiect este: Schultz
W. ,,Multiple dopamine functions at different time courses." Annual Review
of Neuroscience 30, 2007, pp. 259-288.
l O. Lucrarea dezbatuta aici este: Breiter H.C., Aharon I., Kahneman D., Dale A.,
Shizgal P.,,Functional imaging of neural responses to expectancy and experi-
ence of monetary gains and losses", Neuron 30, 2001, pp. 619-639.
Un studiu asemanator este: Knutson B., Adams C.M:, Fong G.W., Hommer
D. ,,Anticipation of increasing monetary reward selectively recruits nucleus
accumbens." Journal of Neuroscience 21, 2001, RC159.
Cand se compara rezultatele scanarii cerebrale cu inregistrarile microelec·
trozilor de la maimu\e, trebuie sa se aiba in vedere ca aceste masuratori sunt
relationate intre ele, dar nu echivalente. Microelectrodul inregistreaza acti-
vitatea de transmitere a impulsurilor a neuronilor individuali cu dopamina
din ATV. Scanerul cerebral masoara schimbari lente ale oxigenarii sangelui
care indica indirect activitatea unui grup mare de neuroni de tipuri diferite,
dintr-o intreaga regiune cerebrala. Microelectrozii au o rezolutie temporala
mai buna de 2000 de ori ~i o rezolutie spatiala mai buna de 100 de ori decat
scanerele cerebrale utilizate in aceste studii.
11. Mellers B.A., Schwartz A., Ho K., Ritov A. ,,Decision affect theory: emotio-
nal reactions of the actions of risky outcomes." Psychological Science 81 1997,
pp. 423-429.
12. Kassinove JI., Schare M.L. ,,Effects of the «near miss» and the «big win>>
on persistence at slot machine gambling:' Psychology of Addictive Behaviors
15, 2001, pp. 155-158.
13. Acest studiu examineaza o decizie judecatoreasca din 1989 in cadrul careia
un producator de automate cu jocuri de noroc a fost gasit vinovat de violarea
regulamentului Comisiei de Jocuri de Noroc din Nevada pentru faptul ca a
programat terminalele sale sa expuna succese incomplete pe linia de d$tig
peste limita nivelului de rise. Aparatele video de jocuri de noroc etaleaza un
rand de simboluri deasupra ~i un altul sub linia de ca$tig. in mod interesant,
aceasta hotarare a permis continuarea acestei tehnici ,,de aplicare a rolei vir-
tuale" in care este utilizat un gen diferit de succes incomplet, ce folose~te
aceste randuri alaturate liniei de ca~tig. Spre exemplu, linia de ca~tig ar pu-
tea etala o cirea~a, un lingou de aur ~i un mar, dar randul de deasupra liniei
de ca~tig ar arata trei prune. Acest tip altemativ de succes incomplet promo-
veaza de asemenea jocul continuu de jocuri de noroc.
211
 BusOLA PLACERII
Harrigan, K.A. ,,Slot machine structural characteristics: creating near misses
using high awardsymbol ratios." International Journal of Mental Health and
Addiction 6, 2008, pp. 353-368.
14. Aceasta lucrare dasica s-a bazat pe mun ca de teren intreprinsa noaptea la jo-
curile de barbut ale $Oferilor de taxi din Saint Louis, in anii 1960.
Henslin J.M. ,,Craps and magic." The American Journal of Sociology 73, pp.
316-330.
15. Clark L. 1 Lawrence AJ., Astley-Jones F., Gray N. ,.Gambling near-misses en-
hance motivation to gamble and recruit win-related brain circuitry." Neuron
61, 2009, pp. 481-490.
16. Subiecµi din aceste studii erau toti barbati ($i majoritatea dintre ei erau fu-
matori de tutun).
Reuter J., Raedler T., Rose M., Hand I., Glascher J., Biichel C. ,,Pathological
gambling is linked to reduced activation of the mesolimbic reward system."
Nature Neuroscience 8, 2005, pp.147-148.
17. Hoeft F., Watson C.L., Kesler S.R., Bettinger K.E., Reiss A.L. ,,Gender diffe-
rences in the mesocorticolimbic system during computer game play." Journal
of Psychiatric Research 42, 2008, pp. 253-258.
18. Koepp MJ., Gunn R.N., Lawrence A.D., Cunningham VJ., Dagher A., Jones
T., Brooks DJ., Bench C.J., Grasby P.M. ,,Evidence for striatal dopamine re-
lease during a video game." Nature 3931 1998, pp. 266-268.
19. Puteti vedea un ,,Test de dependenta fata de internet·~ creat de doctorul
Kimberly Young la http://www.netaddiction.com/ resources/ internet_ad-
diction test.htm
Acesta contine intrebari precum ,,Cat de des stai treaz noaptea in favoarea
logarilor pe internet?"
Exista o literatura vasta tn care sunt utilizate sondajele ~i interviurile pen-
tru a evalua dependenta presupusa fata de jocurile video $i aspecte varia-
te ale utilizarii internetului. Iata un prim exemplu: Griffiths M.D.1 Hunt N .
.. Dependence on computer games by adolescents.• Psychological Reports 821
1998, pp. 475-480.
Din neferidre, mare parte din lucrarea aceasta este o mizerie. Trebuie s~
fiu de acord cu autorii unei meta-analize recente: Byun S., Ruffini C., Mills
J.E., Douglas A.C., Niang M., Stepchenkova S., Lee S.K., Loutfi J., Lee J.K.,
Atallah M., Blanton M. ,,Internet addiction: metasynthesis of 1996-2006
quantitative research." CyberPsychology & Behavior 12, 2009, pp. 203-207.
Ace~tia scriu:
,,Analiza a demonstrat ca studiile precedente au utilizat criterii ne-
corespunzatoare pentru a defini dependenµi de internet, au aplicat
metode de recrutare care pot cauza o p.irtinire severa a e$antionului
$i au examinat date facand u2, mai tntai de tehnid exploratoare de
analiza a datelor decat de tehnici confirmatoare ... " (p. 203)
214
NOTE
20. Vaughn Bell, cand scria pe website-ul Mind Hacks, deplangea existenta unui
model prea simplu de dopamina ~i placere. In acest timp, el a nascocit urma-
toarea expresie splendida: ,,patru dopamine ale neurocalipsei".
,,$i iar urasc situatia cand ceva placut este descris ca avand acela$i
efect asupra creierului ca unul dintre cele trei dopamine ale neu-
rocalipsei: drogurile, se:xul, jocurile de no roe $i ciocolata. Aproape
oricine este obi$nuit sa explice efectele celorlalte, $i daca e$ti chiar
norocos, toate patru vor fi invocate intr-un articol ce suna capti-
vant, insa deseori e gol din punct de vedere $tiintific:'
http://www.mindhacks.com/blog/2008/02/push_my_brain__button.html
Acest dtat este reprodus aici in conformitate cu te,rmenii licentei Creative
Commons Attribution, versiunea 2.0.
CAPITOLUL $ASE
1. Interviu cu Jeff Tweedy realizat de Jason Crock. http://pitchfork.com/fea-
tures/interviews/6602-wilco/. Postat pe 7 mai 2007.
2. Exista un numar mare de studii bazate pe sondaje referitoare la dependenta
de exercitiu fizic. Un exemplu ar fl: MacLaren W., Best L.A. ,,Symptoms of
exercise dependence and physical activity in students." Perceptual and Motor
Skills 105, 2007, pp.1257-1264.
Nu in mod surprinzator exista o rata crescuta a dependentei de exerdtiu fizic
printre oamenii cu tulburari de nutritie bazate pe imaginea corporala, tulbu-
rari precum anorexia $i bulimia.
3. Exista o Hteratura vasta ce face referire la efectele pe termen lung ale
exercitiului fizic asupra creierului $i asupra functiei mentale. Acesta este un
studiu atent care dezbate sinergiile neurale potentiale dintre exercitiul fizic
$i anumite aspecte ale dietei:
van Praag H. ,,Exercise and the brain: something to chew on." Trends in
Neuroscience 32, 20091 pp. 283-290.
Daca va intrebati de ce folosesc mereu termenul ,,exercitiu fizic volun-
tar", acest lucru se intampla pentru ca exercitiul fizic fortat la ~obolani ~i la
$Oared are un set de efecte foarte diferite, multe dintre acestea fiind negati-
ve $i relationate cu stresul.
4. Brem~ S., Bj0rnebekk A., Aberg E. 1 Mathe A.A., Olson L., Werme M.
,,Running is rewarding and antidepressive." Physiology & Behavior 92, 2007,
pp. 136-140.
Koltyn K.F. ,,Analgesia following exercise." Sports Medicine 29, 2000, pp.
85-98.
5. Boecker H., Sprenger T., Spilker M.E. 1 Henriksen G. 1 Koppenhoefer M.,
Wagner KJ., Valet M., Berthele A.1 Tolle T.R. ,,The runner's high: opioidergic
mechanisms in the human brain." Cerebral Cortex 18, 2008, pp. 2523-2531.
215
 BusoLA PLACERII
6. Dietrich A., McDaniel W.F. ,,Endocannabinoids and exercise." British Journal
of Sports Medicine 38, 2004, pp. 536-541.
7. Wilson W.M., Marsden C.A. ,,.Extracellular dopamine in the nucleus accum-
bens of the rat during treadmill running." Acta Physiologica Scandanavica 155}
1995} pp. 465-466.
Iversen I.H. ,,Techniques for establishing schedules with wheel running as re-
inforcement in rats." Journal of the Experimental Analysis of Behavior 60, 1993,
pp. 219-238.
8. Wang GJ., Volkow N.D., Fowler J.S., Franceschi D., Logan J., Pappas N.R.,
Wong C.T., Netusil N. ,,PET studies of the effects of aerobic exercise on
human striatal dopamine release." Journal of Nuclear Medicine 41, 2000, pp.
1352-1356.
9. Bentham, J. An Introduction to the Principles ofMorals and Legislation. T. Payne
and Son, Londra, 1789.
10. $tiu di pare ieftin sa-ti citezi propria lucrare, insa in acest caz o voi face ori-
cum. Pentru o dezbatere utila despre circuitele emotionale versus circuitele
de durere senzoriale/distinctive din creier, vezi: Linden DJ. The Accidental
Mind: How Brain Evolution Has Given Us Love Memory1 Dreams and God.
Belknap Press of the Harvard University Press, Cambridge, MA, 2007, pp.
100-104.
1 l. La fel ca alte cateva studii despre care am discutat, acest experiment a utili-
zat ca indicator racloprida radioactiva, un drog care une~te selectiv recepto-
rii de dopamina de tip D2.
Scott DJ., Heitzeg M.M., Koeppe R.A., Stohler C.S., Zubieta J.K. ,,Variations
in the human pain stress experience mediated by ventral and dorsal basal gan-
glia dopamine activity." Journal of Neuroscience 26, 2006, pp. 10789-10795.
12. Brischoux F., Chakraborty S., Brierley D.I., Ungless M.A. ,,Phasic excitation
of dopamine neurons in ventral VTA by noxious stimuli." Proceedings of the
National Academy of Sciences of the USA 106, 2009, pp. 4894-4899.
13. Poate va amintiti ca acesta este asemanator raspunsului discutat anterior al
neuronilor cu dopamina fata de absenta unei recompense ~teptate din ex-
perimentul lui Schultz, adica incercari ale unei maimute bine antrenate cu o
lumina verde neurmata de nicio picatura de sirop (Figura 5.1).
14. Nataraja S. The Blissful Brain: Neuroscience and the Proof of the Power of
Meditation. Gaia Press, Londra, 2008. Paginile 18-19. Textul dintre parante-
ze este comentariul meu.
15. Acest citat este dintr-un interviu al lui Richard Davidson realizat de Bonnie
J. Horrigan. A aparut in revista Explore l, 2005, pp. 381-388.
16. Dogen Kigen, patriarhul secolului al XII-lea al $Colii Soto Zen dinJaponia a
conturat practica zazen (meditatia in pozitie $ezanda) dupa cum urmeaza:
,,Sa nu va ganditi nici la bine, nid Ia rau ~i nu judecati ce e drept ~i
ce e gre~it. Oprifi actiunea min\ii fi a conftiintei; pune\i capat tu-
turor dorintelor, tuturor conceptelor ~i judeditilor ... Daca se ive$te
216
NcHE
un gand, con$tientizati-l ~i apoi alungati-1. Atunci cand uiti cu fer-
mitate toate ata$amentele, vei deveni in mod natural zazenul insa~i."
Extras din textul Fuken Zazengi, citat in: Kim H-J. Ethei Dogen: Mystical
Realist. Wisdom Publications, Londra, 2004.
17. Exista O literatura considerabila referitoare la masuratorile cerebrale din tim-
pul meditatiei, majoritatea fiind indeplinite cu ajutorul elect~o:n_cefal~g~a-
fului (EEG), dinainte de aparitia scanerelor cerebrale. 0 anahza s1mpatlca a
literaturii din 2006 poate fi gasita in: Cahn B.R., Polich J. ,,Meditation states
and traits: EEG, ERP and neuroimaging studies." Psychological Bulletin 132,
2006, pp. 180-211.
Doua lucrari exemplare din literatura referitoare la meditatie ~i scanarea ce-
rebrala sunt: Lazar S.W., Bush G., Gollub R.L., Frichione G.L., Khalsa G.,
Benson H. ,,Functional brain mapping of the relaxation response and medi-
tation." NeuroReport 11, 2000, pp. 1581-1585.
Pagnoni G., Cekic M., Guo Y. ,,«Thinking about not-thinking>>: neural cor-
relates of conceptual processing during Zen meditation." PLoS One 3, 2008,
p. e3083.
18. Brefczynski-LewisJ.A., Lutz A., Schaefer H.S., Levinson D.B., Davidson R.J.
,,Neural correlates of attentional expertise in long-term meditation practiti-
oners." Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA 104, 2007,
pp. 11483-11488.
19. Kjaer T.W., Bertelsen C., Picdni P., Brooks D., AlvingJ., Lou H.C. ''.Increase~
dopamine tone during meditation-induced change of consc10usness.
Cognitive Brain Research 13, 2002, pp. 255-259.
20. Beauregard M., O'Leary D. The Spiritual Brain: A Neuroscientists Case for the
Existence of the Soul. HarperCollins, New York, 2007.
Daca vreV sa cititi lucrarea-cheie care sta la baza acestei car\i, aceasta este:
Beauregard M., Paquette V. ,,Neural correlates of a mystical experience in
Carmelite nuns." Neuroscience Letters 405, 2006, pp. 186-190.
Va avertizez ca, in opinia mea, aceasta lucrare este scrisa intr-o maniera necla-
ra. Fragmentul este dupa cum urmeaza: ,,Activitatea cerebrala a c_alugarit~lor
carmelite a fost masurata in timp ce se aflau intr-o stare de comumune sub1ec-
tiva cu Dumnezeu." Aiurea. Dupa cum dezvaluie autorii in secVunea Metode,
adevarul e mai degraba acesta: ,,Activitatea cerebrala a calugaritelor carmeli-
te a fost masurata 1n timp ce acestea £ncercau sii-~i aminteascii o experienfii triiitii
demult in care se aflau intr-o stare de comuniune subiectiva cu Dumnezeu."
E foarte probabil sa existe o mare diferenta intre aceste doua conditii.
21. Lucrarea pe care o dezbat este: Harbaugh W.T., Mayr U., B.urghart D.~.
,,Neural responses to taxation and voluntary giving reveal motives for chari-
table donations." Science 316, 2007, pp.1622-1625.
Aceasta a avut la baza o lucrare anterioara, ce indica activarea ATV ~i a
nudeului accumbens ca urmare a actelor de caritate anonime: Moll J,
Krueger F, Zahn R, Pardini M 1 de Oliveira-Souza R, Grafman J. ,,Human
217
 BUSOLA PLACERII
T
frontomesolimbicnetworks guide decisions about charitable donation."
Proceedings of th~ National Academy of Sciences of the USA 103, 2006, pp.
15623-15628.
Nu e surprinzator ca aceste experimente au generat tot felul de dezbateri po-
litice. Scriind in The TimesOnline (UK), Terence Kealey spune: ,,In primul
rand, demonstreaza netemeinicia convingerii partidei de Stinga ca numai
statul va sprijini saracii ... In al do ilea rand, desigur, demonstreaza netemei-
nicia convingerii partidei de Dreapta ca impozitele sunt antipatizate." Of!
http:/ /www.timesonline.co.uk/tol/ comment/ columnists/guest_ contribu-
tors/ artide2204 l l l .ece
22. Nu sunt un savant al filosofiei, dar merita observat faptul ca motivatiile com-
portamentului social au constituit un subiect de mare interes in acest dome-
niu. Kant1 de pilda, scria ca actiunile provocate de sentimente de simpatie nu
erau cu adevarat altruiste $i erau, in acest fel, nedemne de lauda fiindca f:aceau
persoana sa se simta bine. Studiile de scanare cerebrala ale circuitului de pla-
cere cerebral sugereaza ca acesta este un standard foarte diflcil de indeplinit.
23. Izuma K., Saito D.N., Sadato N. ,,Processing of social and monetary rewards
in the human striatum": Neuron 58, 2008, pp. 284-294.
Ace$ti autori au folosit un experiment de control inteligent pentru a se adre-
sa preocuparii pentru faptul ca numai vederea unor cuvinte pozitive era re-
compensatoare. Ace$tia le-au aratat subiectilor imagini in care termenii erau
aplicati unei terte parti fictive, a carui imagine era prezentata pe ecranul vi-
deo. Ace$ti termeni pozitivi nu au reu$it sa activeze circuitul de recompensa.
Exista de asemenea un avertisment recurent ce ar trebui pronuntat in legatu-
ra cu interpretarea conform careia recompensa baneasca $i sociala activeaza
acela$i circuit. Desigur, acestea sunt studii de scanare cerebrala la o rezolutie
mica ~i nu $tim inca daca aceste doua forme de recompensa activeaza exact
aceia$i neuroni. Formal, este posibil sa fie doua circuite diferite in nudeul
accumbens pentru aceste doua forme diferite de recompensa $i ele sunt se-
parate atunci cand sunt analizate la nivelul celulelor individuale.
24. Fleissbach K., Weber B., Trautner P., Dohmen T., Sunde U., Elger C.E., Falk
A. ,.Social comparison affects reward-related brain activity in the human ven-
tral striatum." Science 318, 2007, pp. 1305-1308.
25. Exodul 20: 17, putin parafrazat.
26. Bromberg-Martin E.S., Hikosaka 0. ,,Midbrain dopamine neurons signal
preference for advance information about upcoming rewards." Neuron 63,
2009, pp. 119-126.
27. Teoria lui Read Montague despre modalitatea in care ideile pot angrena cir-
cuitul de placere/recompensa din creierul uman §i astfel pot cauza sa se in-
tample tot felul de lucruri in comportamentul $i cultura umana este expusa
in: Montague R. lVhy Choose This Book?: How We Make Decisions. Dutton
Adult, New York, 2006.
218
Non
Destul de derutant, aceasta carte a fost reeditata in volum bro~at cu un titlu
diferit: Montague, R. Your Brain Is (Almost) Perfect: How We Make Decisions.
Plume, New York, 2007. .
28. De$i ne imaginam ca aceasta asociere este creata de sinapsele ~x:1tatoa~e
fortifiate care ac\ioneaza ATV, exista $i alte posibilitati. Poate ex1sta, _de pil-
da, sinapse inhibitoare pe celulele cu dopamina din ATV care suf~ra LTD.
In schimb, ar putea exista schimbari in mecanismul de generare a 1mpul~u:
rilor electrice (canale ionice sensibile la voltaj) al neuronului cu dopamma
din ATV care ii permit sa raspunda cu mai multe impulsuri la o alimentare
sinaptica declan$ata de lumina verde.
CAPITOLUL ~APTE -
I. Kurzweil, R. The Singularity Is Near. Viking Penguin, New York, 2005,
pp.163-167. ..
2. Interviul cu Ray Kurzweil din Good Magazine postat pe 7 apnhe 2009.
http:/ /www.good.is/ post/ going-down-the-rabbit-hole/
3. The Singularity Is Near. Paginile 198-203. . .
4. Iata un exemplu pentru propriul meu laborator. Nm stud1em procesele celu-
lare $i moleculare ce stau la baza stodirii memoriei in ce:ebel, o part: a cre-
ierului implicata in controlul motor $i invatarea motone. Impreuna ~u la-
boratoarele colegilor no$tri David Ginty $i Paul Worley, avem dovez1 care
sugereaza ca O proteina numita factorul de raspuns seric sau SRF este nece-
sara pentru tranzi\ia de la memoria de scurta durata la cea pe termen lung.
Daca vrem sa impiedicam functia SRF pentru a testa aceasta ipoteza, putem
cauta doar secventa genei SRF in baza de date a genomului _$oareci!or $i sa
proiectam O sonda ARN pentru a bloca funcVonarea,aceste1a. Ap01 putem
imbraca sonda cu o particula mica de aur $i sa o suflam intr-un neuron de
$Oarece cu ajutorul gazului comprimat de nitroge_n: F~p~ul ca avem se~ve~ta
genomului de ~oarece nu ne conduce la descoperm mm1toare do~r pnn s1m-
pla observare a secventei genei SRF, insa este o unealta foarte utila ..
s. Cinste filantropilor Paul G. Allen ~i Jody Allen Patton care au furm~at f7n.-
durile initiale ale acestui proiect la Institutul Allen de ~tiinta a Cre1eru m.
Puteti vedea imaginile la http://www.brain-map.org.
6. FrankMJ., Doll B.B., Oas-Terpstra]., Moreno F. ,,Prefrontal and st~atal
paminergic genes predict individual differences in exploration an exp 01-
.
i~-
tation." Nature Neuroscience 12, 2009, pp. 1062-1068.
D re h er J .- C ., Kohn P., Kolachana B., Weinberger D., Berman K.F. ,,Variation"
in dopamine genes influences responsivity of the human reward system.
Proceedings of the National Academy of Sciences of tht USA 106, 2009, pp.
617-622.
7. Becker J.V., Q!iinsey, V.L. ,,Assessing suspected child molesters." Child Abuse
& Neglect 17, 1993, pp.169-174.
219
 BUS OLA PL~CERI I
8. In acest studiu, populatiile pedofile §i non-pedofile au fost potrivite in functie
de varsta ~i statutul socioeconomic: Schiffer B., Krueger T., Paul T., de Greiff
A., Forsting M., Leygraf N., Schedlowski M., Gizewski E. ,,Brain respon-
se to visual stimuli in homosexual pedophiles", Journal of Psychiatry and
Neuroscience 33, 2008, pp. 23-33.
9. Efectele consumului de alcool in timpul tratamentului cu Antabuse sunt si-
milare reactiei eritemice intense suferita de cei carora Ii se ~terge una sau am-
bele copii ale genei de alcool dehidrogenaza de tip 2. Aceasta ~tergere este
tipic comuna printre est-asiatici ~i americanii nativi.
10. Orson F.M., Kinsey B.M., Singh R.A., Wu Y., Gardner T., Kosten T.R.
,,Substance abuse vaccines." Annals of the New York Academy ofSciences 1141,
2008, pp. 257-269.
11. Neurotransmitatorul acetikolina funqioneaza prin activarea a doua dase
largi de receptori de pe neuroni, receptorii muscarinici cu aqiune lenta ~i
receptorii nicotinici cu actiune rapida. Nicotina, desigur, ii activeaza pe cei
din urma. Receptorii de nicotina sunt asamblati intr-o maniera combinato-
rie din subunitati diferite. Vareniclina se une~te cu un anumit tip de complex
de receptori nicotinici numit a4~2. Acesta nu este nici un pur activator, nici
un pur blocant al acestui receptor. Mai degraba1 el funqioneaza ca ,,agonist
partial" ceea ce inseamna case une~te cu receptorul, dar Hactiveaza slab, ast-
fel reducandu-i activarea prin acetilcolina sau nicotina.
12. Pentru o analiza buna a perspectivelor pe termen scurt ale medicamente-
lor antiadictive, vezi: Koob G.F., Lloyd G.K., Mason BJ. ,,Development of
pharmacotherapies for drug addiction: a Rosetta Stone approach." Nature
Reviews Drug Discovery 8, 2009, pp. 500-515.
13. Receptorii de glutamate sunt impartiti in doua mari familii, receptorii iono-
tropici cu actiune rapida, care deschid canale ionice pentru a produce sem-
nalarea electrica rapida ( acestea transporta volumul de informatii din creierul
dumneavoastra) §i receptorii metabotropici cu actiune lenta care activeaza
sau inhiba canalele ionice sau enzimele printr-o forma intermediara de sem-
nalare numita proteina G. Receptorii de glutamate metabotropici au in ge-
neral actiuni care dureaza de la cateva secunde la zeci de secunde $i ei sunt
deseori dedan$atorul altor procese plastice care dureaza inca. mult mai mult.
Exista 8 forme majore de receptori metabotropici in creierul uman cu mo-
dele de distributie diferite $i urmari electrice $i biochimice diferite.
14. Chiamulera C., Epping-Jordan M.P., Zocchi A., Marcon C., Cottiny C.,
Tacconi S., Corsi M., Orzi F., Conquet F. ,,Reinforcing and locomotor sti-
mulant effects of cocaine are absent in mGluRS null mutant mice." Nature
Neuroscience 4, 2001, pp. 873-874.
15. De~i1 la momentul scrierii acestei lucrari, antagoni~tii mGluR5 nu sunt
evaluati drept terapii antiadictive in testele clinice, aceste medicamente
sunt evaluate pentru alte cateva utilizari printre care se numara reducerea
anxietatii, alinarea durerii ~i controlul crizelor.
220
NOTE
16. Miller E.K., Wilson M.A. ,,All my circuits: using multiple electrodes to un-
derstand functioning neural networks." Neuron 60, 2008, pp. 483-488.
17. Nicolelis M.A., Lebedev M.A. ,,Principles of neural ensemble physiolo-
gy underlying the operation of brain-machine interfaces." Nature Reviews
Neuroscience 10, 2009, pp. 530-540.
Hatsopoulos N.G., Donoghue J.P. ,,The science of neural interface systems."
Annual Review of Neuroscience 32, 2009, pp. 249-266.
18. Se pare ca exista cateva modalitati de introducere a moleculelor fluorescen-
te in neuronii cerebrali ai $Oarecilor vii. 0 modalitate este aceea de a utiliza
trucuri genetice pentru a face serii de ~oared care au secvenie imbinate in
ADN-ul lor pentru a comanda neuronilor sa produca proteine fluorescente.
0 alta modalitate este aceea de a introduce acest ADN prin injectarea unui
virus in creier. Virusul infecteaza anumiti neuroni ~i ii provoaca sa produca
proteinele fluorescente. 0 alta metoda este aceea de a utiliza molecule fluo-
rescente care nu sunt proteine $i de a injecta aceste molecule mici direct in
creier unde neuronii (~i uneori celulele gliale) le potprelua. Doua analize ca-
re dezbat utilizarea scanarii multifotonice in vivo sunt: Garaschuk 0., Milos
R.I., Grienberger C., Marandi N., Adelsberger H., Konnerth A. ,,Optical mo-
nitoring ofbrain function in vivo: from neurons to networks." Pflugers Arch iv
453, 2006, pp. 385-389.
Holtmaat A., Bonhoeffer T., Chow D.K., Chuckowree J., De Paola V., Hofer
S.B., Hiibener M. 1 Keck T., Knott G., Lee W.C., Mostany R., Mrsic-Flogel
T.D., Nedivi E., Portera-Cailliau C., Svoboda K., TrachtenbergJ:r., Wilbrecht
L. ,,Long-term high-resolution imaging in the mouse neocortex through a
cranial window." Nature Protocols 4, 2009, pp. 1128-1144.
19. Gradinaru V., Thompson K.R., Zhang F., Mogri M., Kay K., Schneider M.B.,
Deisseroth K. ,,Targeting and readout strategies for fast optical neural con-
trol in vitro and in vivo'~ Journal of Neuroscience 27, 2007, pp. 14231-14238.
20. Aceasta lucrare este cu adevarat interesanta. Ea incearca sa masoare stricaciu-
nile sociale ~i individuale produse de cateva droguri psihoactive, de la alcool $i
nicotina la ecstasy $i heroina $i apoi com para acea clasificare cu pedepsele pre-
supuse de utilitarea acestor substante in Marea Britanie. Concluzia lor a fost
urmatoarea: in multe cazuri, pedepsele nu se potrivesc bine cu stricaciunile.
Nutt D., King L.A., Saulsbury W., Blakemore C. ,,Development of a rational
scale to assess the harm of drugs of potential misuse." The Lancet 369, 2007,
pp. 1047-1053.
 Cuprins

Prolog......................................................................,.............................. 9

1 ACTIVAREA BUTONULUI DE PLACERE ...................... 15

2 DIN NOU DROGAT .............................................................. 33

3 HRANE~TE-MA ..................................................................... 71

4 CREIERUL TAU SEXY .......................................................... 97

5 JOCURILE DE NOROC ~I ALTE VICII

MODERNE .............................................................................. 129

6 PLACERINEVINOVATE
(~I PUpNA DURERE) ....................................................... 151

7 VIITORUL PLACERII ......................................................... 173

Multumiri ......................................................................................... 195

Note ................................................................................................. 197