{NEW YORK TIMES BESTSELLER * PREMIUL LOCUS PREMIUL GOODREADS CHOICE OMUL FOCULUT “ORIGINAL SI CAPTIVANT” — GEORGE R. R. MARTIN” Ocpidemie global determina combustie spontana la cei infectati, orasele cad prada flacarilor unul cate unul, iar nimeni nu stiede ce, cum si de unde a pornit. Doctorii o denumesc Draco incendia ; trychophyton, insa toti ceilalti ii spun Solzu’ Dragonului, rezultatul unui spor extrem de contagios ce marcheazi trupul gazdelor in cruste i de un negru-auriu splendid — totul inainte de izbucnirea in flacari. Milioane sunt infectati. Nu exista antidot. Nimeni nu e in siguranta. _ Harper Grayson, o sora medicala dedicata si plina de compasiune, dar si pragmatica precum Mary Poppins, a tratat sute de pacienti » inainte ca spitalul ei sa arda din temelii- Dupa care a descoperit ur- | mele crustei aurii chiar pe propria piele. Cand epidemia a pornit, ea si cu sotul ei, Jakob, au facut un pact: daca se vor imbolnavi, isi vor lua soarta in propriile maini. Nua fost insa pregitita pentru situatia i in care ar fi insarcinata. Acum, stiind ca au fost cazuri de mame au nascut copii sinatosi, ea trebuie sa supravietuiasca cu orice pi Convins cA sotia sa l-a contaminat si pe el, Jakob ajunge Ia limit: disperarii si, in cele din urma, o paraseste pe masura ce comunil lore cuprinsa de teroare. Din haosul creat se ridic& nemiloaseé Comandouri de Incinerare — auto-proclamate, inarmate gi pa truland strazile si padurile pentru a extermina pe cei care cred @} puarta sporul. $i totusi Harper nu este pe atat de singura pe cat _ témea: un strain misterios pe care L-a cunoscut in treacat la apie un barbat purtand un costum galben gi uzat de pompier, avame@ ton 9 timpul cu el o rangi, strabate ruinele din New Hampshire. Infectag) Solzu’ Dragonului, barbatul e capabil sa isi controleze focul dirk ul siu, folosindu-l ca scut pentru a proteja pe cei vanati... gi arma de razbunare a celor nedreptatiti. ; , Tn lunile care urmeaza, in timp ce totul arde scapat de sub a. stvafle secretele Pompierului inainte ca via copilului nenascut — sé se destrame in fumi. ee \ | WWVLHERGBENETRO 4 'OMUL FOCULUI Joe Hill CARTILE © ARVENTHE FIREMAN Copyright © 2016 by Joe Hill Copyright © 2018 Editura Herg Benet, pentru prezenta editie Aceasta carte este o opera de fictiune. Orice asemanare cu locuri sau personaje reale este intamplatoare. Aceasti carte este protejaca de legea drepturilor de autor. Te rugim s4 nu reproduci textul fara acordul expres al editurii, indiferent de suportul fizic sau electronic, in afara limitelor legale de citare pentru utilizarea tn recenzii sau in contexte de promovare. Sprijina si tu creativitatea. iti multumim. Cartile Arven: un trademark EDITURA HERG BENET Str. Aurel Vlaicu nr. 9, sector 2, Bucuresti, Romania www.hergbenet.ro editor@hergbenet.ro Coperta si concept grafic: The Spartan Bureau Elemente coperta: © domagoj8888, © DavidMSchrader | Adobe® Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei HILL, JOE Omul focului / Joe Hill ; trad. de Alexandru Voicescu. - Bucuresti : Editura Herg Benet, 2018 ISBN 978-606-763-188-3 I. Voicescu, Alexandru (trad.) 821.01 Tiparie la ArtPrintJOE HIL OMUL FOCULU Traducere din limba engleza de ALEXANDRU VOICESCU SPECULATIY HERG BENET 2018PENTRU ETHAN JOHN KING, CARE STRALUCESTE PUTERNIC. TATAL TAU TE IUBESTE.INSPIRATII: J.K. Rowling, ale cdrei povesti mi-au aratat cum sa o scriu pe cea de acum, P.L. Travers, care a avut medicamentul care mi-a trebuit, Julie Andrews, care a avut o lingurité de zahar care si ma ajute sa il inghit, Ray Bradbury, de la care am furat titlul, tatal meu, de la care am furat restul, gsi mama mea, care mi-a facut cunostintd cu cea mai mare parte din micologia (si mitologia) pe care m-am bazat in scrierea acestei povesti. Desi Draco incendia trychophyton este o inventie, maicd-mea ar zice cA aproape toate caracteristicile sporului meu fictiv pot fi regasite in natura.Totul de-afard e cuprins de fldcari intr-un adevarat vals al mortii... — »Jungleland“, Bruce Springsteen Desi mi-am petrecut vremea-n mijloc de scrum si fum In toatd lumea asta larga nu-i alt flacdu mai fericit. — »Chim Chim Cher-ee“, Robert si Richard Sherman A fost 0 placere sa ard. — Fahrenheit 451, Ray BradburyPROLOG Harper Grayson vazuse o multime de cameni lund foc la TV, toata lumea privise aga ceva, insé prima persoana pe care a vazut-o cu ochii ei luand foc a fost pe terenul de joaca din curtea scolii. Scolile erau inchise in Boston gi in alte parti din Massachusetts, dar aici, in New Hampshire, inca erau des- chise. Fusesera cazuri si in New Hampshire, insa putine. Harper auzise de sase pacienti care se aflau izolati intr-o aripa a Spitalului Concord, ingrijiti de o echipa de doctori purtand costume complet ermetice, fiecare sora medicala inarmata cu un extinctor. | Harper tinu o compresa rece pe obrazul unui baiat din clasa primara, Raymond Bly pe numele lui, care primise in plind figura o racheta de badminton. In fiecare primavara, se gdseau mereu cativa accidentati atunci cand antrenorul Keillor scotea rachetele de badminton. Fara exceptie, el le spunea pustilor si treacd peste intamplare si si mearga mai departe, chiar si atunci cand cei mici ramAneau cu cativa dinti in palme. intr-una din zile, tare si-ar mai fi dorit sa il vada pe antrenor luand o racheta in boage, doar ca si aiba placerea de-ai spune lui si treacd peste si si meargd mai departe. Raymond nu plansese atunci cand intrase la ea, si to- tusi cand se vazu in oglinda isi pierdu o clipa stapanirea de sine, barbia ciz4ndu-i la piept, muschii fetei tremuran- du-i. Ochiul ii era negru vinetiu si aproape inchis de la umflatura, iar ea stiu cd vederea propriei reflexii fusese mai10 | OMUL FOCULUI inspaimantatoare decat durerea in sine. Pentru a-i distrage atentia, ea apela la stocul cu dulciurile de urgenta. Stocul cu dulciurile de urgenta consta intr-un ponosit cos de merinde in stil Mary Poppins, ruginit pe la balamale, continand cateva zeci de batoane de ciocolata, impachetate individual. Se mai afla acolo gi o ridiche mare si un cartof, pastrate pentru cazurile mai serioase de suferinta. Ea scotoci induntru, in timp ce Raymond isi tinea singur compresa la obraz. —Hmmn,, spuse Harper, cred c4 mai am un baton de Twix in cogul cu dulciuri, si cu siguranta mi-ar prinde bine unul. —Eu primesc vreo bomboana? intreba Raymond, cu o voce tremurata, — Primesti ceva mai bun decat o bomboana. Am 0 ridi- che mare si gustoasa, si, dac& poti fi foarte cuminte, o sa te las sa © ai, iar eu o $A MAnAnc batonul de Twix. Si fi arata interiorul cosului, ca el si poata si inspecteze tidichea. — Bleah, nu vreau ridichii. — Atunci ce zici de un cartof urias si extrem de gustos? Asta de-l vezi e un Galben de Yukon. —Bleah. Hai mai bine si ne masuram in skanderbeg, pentru Twix. Pot sa-] bat si pe taici-meu la skanderbeg. Harper fluier4 trei note din »Lucrurile mele favorite“, pretinzand ci mediteaza la propunere. li venea deseori sa fredoneze buc&ti din musicalurile anilor ‘60 si avea fantezii secrete in a fi acompaniata de gaire albastre si macalendri imbujorati. —Nu stiu dacd vrei s& faci skanderbeg cu mine, Raymond Bly. Sunt foarte in forma. Pretinse c& are nevoie sA priveasca pe fereastra, ca sa se mai gandeasca — clipa in care vazu barbatul traversind tere- nul de joaca. De unde statea, avea o perspectiva directd a asfaltului, cateva sute de metri de pista intretaiatd de ocazionaleleJOE HILL | 11 chenare de sotron. Mai departe, se afla un acru de mulci, cu niste seturi de joaca infipte in el: leagane, rotoare, un perete de cafarat si un rand de tuburi de metal pe care pustii le pu- teau lovi ca si facd si rasune gonguri (in particular, Harper se referea la acestea din urma cu denumirea de Xilofonul Damnatilor). Era in timpul primei ore gsi niciun copil nu se afla pe-a- fara, singura perioada a zilei in care nu se auzea ceata de ti- pete, taraboi, rasete si ciutani ciocnindu-se in fuga lor din calea cabinetului medical. Acum era doar barbatul, un ins intr-o jacheta labartata de un verde militar, cu chipul in um- bra unei sepci de baseball soioase. Trecea crucis pe asfalt, indreptandu-se catre spatele cladirii. Capul ii era lasat in jos, iar el se clatina, parand sa nu isi poate mentine directia. In prima instanta, Harper se gandi ca e beat. Dupa care vazu fumul iesindu-i de sub jacheta, din jurul mainilor si pe lan- ga guler, ridicandu-i-se catre parul lung si castaniu. Omul se impletici la marginea caldaramului, catre zona de mulci. Facu alti trei pasi si isi sprijini mana de treap- ta unei scari de lemn care ducea spre ansamblul de joaca. Chiar si de la distanta aceea, Harper reusi si observe pe po- dul palmei barbatului 0 fasie inchisa la culoare, ca un tatuaj, dar presarata cu auriu. Petele luceau, ca firele de praf in ra- zele orbitoare ale soarelui. Vazuse la stiri reportaje despre asta, si totusi, in acele prime momente, cu greu constientizd ce privea mai exact. Bomboanele incepusera si cada din cogul cu merinde tip Mary Poppins, rapaind pe podea. Ea nu le auzi, nedandu-si seama ca tinea cosul intr-un unghi inclinat, rasturnand batoane de ciocolata in miniatura si bomboane Hershey’s Kisses. Raymond privi cum cartoful cade cu o bufnitura pleoscaita, rostogolindu-se si disparand sub o masa. Barbatul care mergea ca un betiv incepu si se incovoaie. Apoi isi arcui spatele, convulsiv, impingandu-si capul ina- poi, iar flacarile i se prelinsera pe camasa. Ea apucd sa arunce o singura privire la chipul lui sfrijit si agonizand inainte ca1Z | OMUL FOCULUI intreg capul sa-i fie o torrd aprinsa. El isi duse mana stangi la piept, insd cealalté mana inca ii mai statea inclestata pe treapta de lemn. Mana dreapta ii era in flacari, arz4nd in ace- lasi timp si esenta de lemn de conifer. Capul i se inclina tot mai mult in spate si incerca sa isi deschida gura ca sd tipe, dar din gatlejul lui iesi doar un fum negricios. Raymond observa expresia de pe chipul lui Harper si in- cerca sa isi intoarca privirea peste umir, dincolo de rama ferestrei. Harper las cosul si isi puse o palma pe compresa rece, iar o alta pe dupa capul lui Raymond, fortandu-l sa isi indeparteze privirea de la geam. —Nu, dragul meu, zise ea, surprinsa de tonul ei calm. — Ce-a fost asta? intreba el. li dadu drumul la ceafa si pipai dupa sfoara de la jaluze- le. Afara, omul arzand se trantise in genunchi. isi aplecase fruntea, ca cineva rugandu-se la Mecca. Era cuprins de fla- cari, un morman de carpe supurand fum uleios in lumina dup4a-amiezii racoroase de aprilie. Jaluzeaua c4zu cu un clinchet metalic, alungand intreaga scena — totul cu exceptia unor sclipiri febrile de luciri aurii, licdrind furioase la intrepatrunderile storurilor.CARTEA INTAI PURTANDAPRILIE Nu parasi scoala decat la o ord dupa ce si ultimul copil ple- c& acasa, dar chiar si asa tot era prea devreme. In cea mai mare parte a zilelor de cursuri, trebuia sd ramana pana la ora cinci, pentru cei cincizeci si ceva de elevi care mai stateau la programul prelungit pana ce parintii lor se intorceau de la munca. Azi, toaté lumea plecase pana la ora trei. Dupace stinse luminile din cabinetul medical, se asezala geam si privi la terenul de joaca. Era un punct negru langa spatiul de catarare, acolo unde unitatea de pompieri incer- case sa spele cu furtunul urmele carbonizate care nu putuse- ra fi ridicate. Avusese o premonitie in care isi daduse seama cA nu se va mai intoarce niciodata la biroul ei si cé nu o sd mai priveasc4 vreodata pe acea fereastra, si avusese dreptate. in intreg statul, scolile fuseserd suspendate din seara respec- tivd, cu reasigurarea ca se vor redeschide imediat ce criza va trece. Dupa cum s-au intamplat lucrurile, nu a trecut. Harper isi imagina ca va fi singura acasa, dar, cand a ajuns, Jakob deja era acolo. Daduse drumul la televizor, cu sonorul incet, si vorbea la telefon cu cineva. Dupa tonul lui — calm, egal, aproape lenes — nimeni nu ar fi putut sa-i ghiceasca de fapt starea de surescitare. Trebuia sa il fi stiut cum se purta cand era relaxat ca sa iti dai seama cd acum era extrem de incordat. —Nu, nu am vazut cu ochii mei. Johnny Deepenau era acolo, intr-unul dintre utilajele primariei, dand la o parte16 | OMUL FOCULUI molozul de pe drum, si ne-a trimis poze facute cu telefonul. Parea ca o bomba a explodat inauntru. Parea ca ceva al tero- ristilor, ca... Stai un pic. Tocmai a intrat Harper. Sotul ei cobori telefonul, il apasa de piept gi ii spuse: — Ai venit pe drumul ocolit, nu? Stiu ca nu ai ajuns prin centru. Au toate caile blocate de la North Church pana la bibliotecd. Tot orasul e impanzit cu politisti si Garda Nationala. Un autobuz a explodat si s-a izbit de un stalp de telefon. Era plin cu chinezoi infectati cu rahatul ala, rahatul de Solzu’ Dragonului. Lasa sa ii scape o expiratie lunga si neregulata si clatina din cap — ca si cum era ceva ce il socase, ce tupeu pe unii oameni, sa o arda in flacari in mijlocul orasului Portsmouth pe o vreme asa de frumoasa! —Ebine. Nua aflat nimic. E acasa gio sa avem parte deo partida serioasa de tipete daca are impresia cd 0 sa o mai las s4 se intoarca la serviciu curand. Harper se aseza pe spatarul canapelei si se uita la tele- vizor. Era dat pe stirile locale. Aratau filmari de la meciul cu Celtics de aseara, ca si cum nimic anormal nu se petre- cea. Isaiah Thomas se ridica pe varfuri, se lasa pe spate si dadea drumul la mingea de baschet, tocmai ce nimerea trei puncte aproape de la mijlocul terenului. Ei nu stiau atunci, insa pana la sfarsitul saptamanii sezonul de baschet urma sa se inchida. Pana la venirea verii, cei mai multi din echipa Celtics vor fi murit, arzand sau sinucigandu-se. Jakob isi baga picioarele in sandalele lui de canepa. — Ce? Nu, nu. Nimeni nu a reusit si coboare, spuse el la telefon. Si poate suna dur, ins o parte din mine se bucura. N-au avut cui si o dea mai departe, zise, dupa care ascultd o perioada, apoi, neasteptat, izbucni in ras: Cine a comandat platoul cu pupu in flacari, nu? Ha, ha! Pasii il purtara tocmai in partea cealalté a camerei, catre raftul de carti, unde nu avea nimic de facut decat sd o ia ina- poi. Cand se rasuci, privirea lui c4zu din nou pe Harper, iar de data aceasta vazu la ea ceva care ii incremeni spinarea.JOE HILL | 17 — Hei, papusdmica, esti bine? o intreba. Ea se holba la el. Nu se putea gandi la un raspuns anume pe care sa i-l dea. Era o intrebare curios de dificila, una care cerea o cantitate apreciabila de introspectie. — Danny, trebuie sa inchid. Vreau sa stau cu Harper ca- teva clipe. Ai facut ce trebuia, sa te intorci inapoi si sa ii iei pe copii. Facu o pauza, dupa care mai adauga: —Da, bine. O sa va trimit pozele tie si Claudiei, dar si stiti cé nu le aveti de la mine. Va iubesc pe amandoi. Termina convorbirea, l4sa jos telefonul si o privi: —Ce nu-i bine? De ce esti acasa? —Era un barbat in spatele scolii, spuse Harper, dupa care ceva indescifrabil - 0 emotie ca o durere fizicd — i se opri in gat. El se aseza alaturi de ea si ii puse o mand pe spate. — Ok, zise. Totul e Ok. Presiunea pe fluierul gatului i se mai atenua si reusi sa isi gaseasca din nou vocea. —Era pe terenul de joaca, clitinandu-se ca un betiv. Apoi a cazut si a izbucnit in flacari. A ars ca si cum ar fi fost din paie. Jumatate din copiii de la scoala L-au vazut. Poti sd vezi in curtea de joaca din aproape fiecare sala de clasa. Am tratat toata dupa-amiaza copii in stare de soc. — Ar fi trebuit s4 imi zici. Ar fi trebuit sa mA faci s4 ter- min cu vorbitul la telefon. Ea se intoarse catre el si isi odihni capul pe pieptul lui, in timp ce el 0 tinea in brate. —La un moment dat, am avut patruzeci de prichindei in sala de gimnasticd, si cativa profesori, inclusiv directorul, iar unii plangeau si altii tremurau, iar altii vomitau, iar eu simteam ca imi vine sa le fac pe toate trei deodata. — Dar nu ai facut-o. —Nu. Am impartit cutii cu suc de fructe. Tratament medical de ultima generatie, nu gluma. — Ai facut tot ce a fost omeneste posibil, spuse el. Ai18 | OMUL FOCULUI putut sa fii alaturi de o gramada de copii, incat ei s4 treaca peste cel mai ingrozitor moment pe care |-au experimentat in intreaga lor viata. Esti constienta de asta, nu? O sa isi aminteasca tot restul vietii de felul in care i-ai ingrijit. Si ai facut-o, si acum a trecut, iar tu esti aici, alaturi de mine. Ovreme, ea ramase tacuta si neclintita in mijlocul cercu- lui protector al bratelor lui, inhalandu-i mirosul distinct de apa de toaleta din lemn de santal $i de cafea. — Cand s-a intamplat? zise el dandu-i drumul si fixand-o ferm cu ochii lui de culoarea migdalei. —La prima clasa. — Se apropie ora trei. Ai mancat de pranz? —Mnu. — Esti un pic ametita? —thi. — Hai si bagam niste mancare in tine. Nu stiu ce-avem in frigider. As putea sa comand ceva. Cine a comandat platoul cu pupu in flacdri? se gandi Harper, iar camera se clatind asemenea puntii unui vapor. Se sprijini mai bine de spatarul canapelei. — Poate doar niste apa, spuse ea. — Ce zici de niste vin? — Si mai bine. El se ridicd si merse catre mica vitrina. [n timp ce se uita cand la o sticla, cand la alta — oare ce soi de vine mai nimerit cu o boala contagioasa fatala? -, el spuse: —Am crezut ca treaba asta e doar prin tarile unde po- luarea a atat de teribila, incat nu poti sa respiri, iar rauri- le sunt haznale in aer liber. China. Rusia. Fosta Republica Comunista a Turdistanului. — Rachel Maddow a zis cA sunt aproape o sutd de cazuri in Detroit. Povestea azi-noapte despre asta. —La asa ceva ma refer. Am crezut ca e doar in locuri mizerabile unde nimeni nu ar vrea sd se ducd, cum sunt Cernobil si Detroit. Si -— continua el in timp ce dopul sticlei facu poc — nu inteleg de ce i-ar putea trece prin cap vreunuiJOE HILL | 19 ins contaminat sa se urce intr-un autobuz. Sau un avion. — Poate ca le-a fost fricd sa nu fie pusi in carantina. Pentru multi, ideea de a fi tinuti departe de cei dragi este mai inspai- mantatoare decat boala. Nimeni nu vrea sa moara singur. — Mada, asta asa-i. De ce si mori singur cand poti sa ai companie? Nimic nu spune »Te iubesc* mai mult decat sa dai celor mai apropiati si dragi tie o fututa de infectie fatala. Daca ag avea-o ~ zise el in timp ce se indrepta spre ea cu un pahar de vin auriu, cao cana de raze de soare distilate -, mai degraba as muri, decat sa ti-o dau si tie. Decat si te pun in pericol. Cred ca mai degraba ar fi mai usor sa imi curm pro- pria viata stiind ca o fac pentru a pastra in siguranta pe altii. Nu imi imaginez ceva mai iresponsabil decat sa te plimbi de colo, colo purtand aga ceva cu tine. li inmana paharul, mangaindu-i unul dintre degetele ei in acea scurta miscare. Avea o atingere gingasa, o atingere atentd; era cel mai bun lucru la el, simrul lui intuitiv de a sti cand mai exact sa ii treacd o suvita de par pe dupa ureche sau cand sa ii indrepte un fir cdzut la ceafa. — Cat de usor e sd te contaminezi cu chestia asta? Se transmite ca ciuperca piciorului, nu? Atta timp cat te speli pe maini si nu mergi la sala in talpile goale, esti bine, nu? Hei. Hei. Nu te-ai apropiat de tipul ala mort, nu? —Nu. Harper nu se mai obosi sa isi infiga nasul in pahar si sa inspire buchetul francez, asa cum o invatase Jakob pe vremea cand avea douazeci si trei de ani si tocmai facusera sex, iar ea era mai beata dupa el decat ar fi fost vreodata de la vreun vin. [si termina din doua inghiticuri paharul de sauvignon blanc. Cu un oftat, el se afunda alaturi pe canapea si isi inchise ochii. — Bine. Asta-i bine. Mereu te mananca teribil sa fi ingri- jesti pe altii, Harper, lucru care e in regula in circumstante normale, dar in unele situatii o fata trebuie sA vada mai mult de...20 | OMUL FOCULUI Insa ea nu-l mai asculta. inghetase, aplecata in fata, ca s& aseze paharul pe masuta de cafea. La televizor, fusese in- trerupt brusc programul despre evenimentele din hochei pentru a arata un barbat in varsta intr-un costum gri, un stirist cu ochi albastri si ascunsi timid in spatele ochelarilor. Burtiera din josul ecranului arata BREAKING News: ACUL SPATIAL iN FLACARI. —...indreptandu-se cdtre Seattle, spuse prezentatorul. Va atentiondm ca materialul contine scene extreme si care pot avea un puternic impact emotional. Dacé sunt copii prin preajmd, nu ar trebui lasati sa vizioneze. inainte si termine de vorbit, regizorul NECN intra cu o filmare din elicopter de deasupra »Acului‘, infipt inspre un cer albastru, luminos si racoros. Un fum negru cuprindea interiorul cladirii si fierbea dinspre geamuri, atat de tare, incét obtura multe dintre celelalte elicoptere care mai in- conjurau scena. — Of, Dumnezeule! exclama Jakob. Un barbat in cimasa alba si pantaloni negri facu un salt de la una dintre ferestrele deschise. Bratele lui se roteau ca o moriscd in timp ce disparea din cadru. Fu urmat cateva secunde mai tarziu de o femeie cu 0 rochie inchisa la culoa- re. Cand sari, ea isi stranse mainile la coapse, ca si cum ar fi vrut si impiedice rochia s& fluture si sa ii dezvaluie lenjeria. Jakob lua mana lui Harper intr-a lui. Ea isi ingemana de- getele intr-ale lui si stranse tare. — Ce cdcat se-ntampla, Harper? intreba el. Ce dracului e asta?MAI-IUNIE 2 FOX spusese cA Solzu’ a fost lansat de catre ISIS, folosind spori inventati de rusi prin anii 1980. MSNBC aratase niste surse care indicau faptul ca Solzu’ ar fi fost creat de ingi- neri de la Halliburton si furat de un cult crestin extremist obsedat de Apocalipsa dupa loan. CNN a prezentat ambele variante. De-a lungul intregilor luni mai si iunie, s-a dezbatut si- tuatia la nenuméarate mese rotunde ale tuturor canalelor de televiziune, printre reportaje in direct din zonele afectate de flacari. Dupi care Glenn Beck a ars de viu in emisiunea sa de pe internet, chiar in fata pupitrului; a ars atat de puternic, incat ochelarii i s-au lipit de fata, dupa care majoritatea stirilor erau mai putin despre cine e vinovatul, cat despre cum sa nu iei boala.(ULE Erau un pompier care facea probleme. —Domn’e, spuse asistenta Lean, domn’e, nu puteti intra in fata la coada. Veti avea examinarea gratuita care vi se cu- vine dupa ce va va veni randul. Pompierul privi scurt peste umar la coada care se intin- dea pe hol si dincolo de colt. Apoi se uita inapoi. Chipul ti era murdar, purta aceeasi jachet& galbena cauciucata pe care © purtau toti pompierii si avea un copil in brate, un baiat, tinandu-l strans pe dupa gat. —Nu vreau sd ma internez. Vreau sd las, zise, iar accen- tul lui ii facu pe oameni sa intoarca privirea — nu te-ai fi as- teptat ca un pompier din New Hampshire sa sune ca si cum ar fidin Londra. Nu, nu-i vorba de chestia pentru care sunt toti ceilalti aici, asta nu e despre mucegai. Baiatul meu tre- buie si vada un doctor. Trebuie sa il vada acum, nu in doua ore. Este o urgenta. Nu inteleg de ce nu pot face pe nimeni din asa-zisa camera de garda sa priceapa atata lucru. Harper trecea de-a lungul cozii, inmanand celor mici acadele si pahare de hartie cu suc de mere. In plus, mai avea o ridiche intr-un buzunar si un cartof in celalalt, pentru ca- zurile mai grave de copii nefericiti. Auzul unui accent englezesc o distrase si ii ridica mora- lul. Asocia accentele englezesti cu ceainice cantatoare, scoli de vrajitorie si arta deductiei. Asta nu era, isi didea seama prea bine, cine stie ce sofisticat din partea ei, dar nici nu aveaJOE HILL | 23 intr-adevar vreo remuscare. Era de parere c& englezii sunt singuri vinovati pentru felul in care ii privea ea. Petrecusera un secol promovandu-si asiduu detectivii si vrajitorii si doi- cile, aga cA acum trebuiau sa suporte consecintele. Simtea nevoia sa i se ridice cumva moralul. Petrecuse dimineata varand corpuri carbonizate in saci, cu tesuturile lor innegrite si zbarcite inca incalzite si fumegand. Pentru cd spitalul ramanea fara saci, trebuise sa puna doi copii intr-un singur sac negru, lucru care in fapt nu fusese aga de dificil de facut. ArseserA cu bratele unul in jurul celuilalt, fuzionasera intr-o singura creatura, un joc ingemanat de oase carboni- zate. Parusera o sculptura a mortii. Nu mai fusese pe acasi de siptamana trecuta din iunie, si petrecuse optsprezece ore din doudazeci si patru intr-un costum etans din cap pana in picioare, destinat tratamentu- lui contra Ebola. Manusile erau atat de stramte, incat a fost nevoita sa isi lubrifieze mainile cu vaselina ca sa si le poata pune. Putea ca un profilactic. De fiecare data cand ii trecea pe la nas propriul miros de cauciuc si lubrifiant K-Y, se gan- dea la intalnirile stanjenitoare din cAminul facultatii. Harper isi facu loc spre inceputul cozii, apropiindu-se de Pompier prin spatele lui. Era treaba ei, si nu a Sorei Lean, s& ii facd pe oamenii care asteptau sd se simta cat mai relaxati, iar Harper nu si-ar fi dorit si aiba de-a face cu latura mai ra- utdcioasa a Sorei Lean. O avusese de doar o luna ca superior ierarhic la Spitalul Portsmouth si ti era deja un pic teama de ea, Tuturor asistentelor voluntare le era. —Domn’e, spuse Sora Lean, cu 0 voce care trada irita- rea, toata lumea de la coada asta are 0 urgenta. Sunt urgente taman panda la intrare. li luam pe fiecare in ordinea in care au venit. Pompierul arunc4 din nou 0 privire peste umar, la coada din spatele lui. O suta treizeci de oameni (Harper ii numara- se), nelinistiti si atinsi de Solzu’ Dragonului si holbandu-se la el cu o resemnare lipsita de viata. — Urgentele lor mai pot astepta. A baiatului asta, nu,24 | OMUL FOCULUI zise si se intoarse cu fata spre asistenta Lean. Hai sa o ludm altfel. Bratul drept ii atarna intr-o parte. Tinea o unealta spriji- nita de el, intre brat si corp, o bara ruginita de fier, cu carlige si dinti si o muchie ascutita la celalalt capat. si departa bra- tul si lasa sa-i alunece un pic bara, aproape atingand linoleu- mul murdar. O balansi, fara si o ridice. — Ori mf lasati s4 intru prin usa aia de acolo, ori iau ran- ga asta si ma apuc sa distrug chestii. O sa incep cu o fereas- tra si o s{ continui inspre un calculator. Chemati un doctor sau lAsati-mA sa trec, dar nu v4 imaginati nicio secunda cdo sd stau sd astept la rand in timp ce baiatul asta de noua ani imi moare in brate. Albert Holmes isi facu loc cu migscari lenese, venind prin usa dubla care ducea la camerele de examinare pre-ca- rantina. Si el purta un costum Ebola. Singurul lucru care il diferentia pe Al de echipa medicala era faptul cA in loc de gluga de cauciuc purta o casca a trupelor speciale de interventie, cu vizorul tras pe ochi. Mai purta si cureaua incinsa pe dinafara costumului, cu insigna paznicilor si cu aparatul de emisie-receptie la un gold, iar batonul de teflon pe celalalt. Harper si Al se apropiara in acelasi timp, din directii opuse. — Hai sa rezolvam problema, spuse Al. Asculta, priete- ne, nu te putem primi aici cu... cu bata... cum ai numit-o? Chestia de huligani. Personalul echipelor de pompieri tre- buie sa isi lase echipamentul la intrare. —Domnule, daca sunteti amabil s4 mA insotiti, voi fi bu- curoasd si discutam despre starea fiului dumneavoastr, zise Harper. —Nue fiul meu, spuse Pompierul, si nu ii sunt tatal is- teric. Ce sunt e un simplu om cu un copil extrem de bolnav si cu o rang serioasd in mana. Dacd nimeni nu o sa vrea s& il primeasca pe primul, va primi neconditionat pe cea din urma. Vreti sA vorbiti cu mine? S& vorbim unde? Dincolo de usile de acolo, unde sunt doctorii, sau la capatul de laJOE HILL | 25 intrare al cozii? Ea ii infrunta privirea, invitandu-l tacut si se comporte cum trebuie si promitandu-i astfel ci va avea parte de ace- lasi lucru, la randul lui, ca il va asculta si il va trata pe el si pe baiatul lui cu caldura, umor si rabdare. Spunandu-i ca are de gand doar sa il protejeze, pentru ca, daca nu se va calma, se va trezi cu fata la podea, cu spray-ul de piper in ochi si cu un bocanc la gatlej. Harper se afla in echipa de numai o luna, insa era suficient incat sa se fi acomodat deja cu imagi- nea agentului de pazi tinand la respect pe toti acei pacienti recalcitranti si obligandu-i s4 isi schimbe comportamentul. — Veniti cu mine. O sa ii pregatesc 0 limonada cu gheata si imi puteti spune mai multe despre starea lui... —...La capatul celalalt al cozii. Cum ma gandeam. Barbatul se intoarse si facu cativa pasi spre usa dubla. Asistenta Lean inca ii statea in cale. Una peste alta, pa- rea mai impunatoare decat Albert Holmes. Era mai masiva, o imensitate de sani si gusa, la fel de formidabila ca orice fundas de linie. —STIMATE DOMN, daca mai faceti un singur pas inainte, vA voi trata in aceasta dupd-amiaza de nenumara- te julituri si contuzii, spuse ea trecandu-si privirea palida si morbida de-a lungul randului. Urmiatoarea ei replica era adresat4 tuturor: — Vom avea ordine la aceasté coadé. O vom aveam fie de bunavoie, fie silit, dar cu sigurantd 0 vom avea. M-am facut inteleasa? Se auzira din mijlocul randului murmure soptite si jena- te de aprobare. — Imi pare ru, zise Pompierul, cu sudoarea curgandu-i pe tample. Nu m-ati inteles. Baiatul Asta... — Ce-iin neregula cu el? in afara a ceea ce e in nereguld cu toti ceilalti? intreba asistenta Lean. Baiatul era aproape cel mai frumos copil pe care Harper {l vazuse vreodata. Parul brunet, carliontat, ii atarna superb deasupra ochilor de un verde pal ca al unei sticle goale de26 | OMUL FOCULUI Cola. Purta pantaloni scurti $i toata lumea putea vedea sem- nele de pe partea din spate a pulpelor: dungi negre si curba- te, asemenea unui tatuaj, delicate si aproape ornamentale. Fara nicio urma de ingrijorare in tonul ei, asistenta Lean adauga: — Daca nu sunteti infectat, nu ar trebui sa il purtati in brate. Sunteti infectat? —Nu mi aflu aici pentru mine, spuse Pompierul. (Mult mai tarziu, Harper a realizat ca fusese un mod foarte elegant de a nu raspunde, de fapt.) Nu mA atinge. Era adevarat. Baiatul din bratele lui avea capul in- tors si obrazul presat de captuseala exterioara a jachetei Pompierului. Orisicat: daca Pompierul nu era bolnav, era ori groaznic de neinfricat, ori tampit. —Ceare? —Stomacul, spuse Pompierul. E ceva in nereguld cu stomacul lui. Cu greu poate sa stea in picioare... —E foarte cald aici, zise asistenta Lean. Sunt convinsa c4 nue singurul copil cu o durere de burta. Duceti-va la in- ceputul randului si... —Nu. Nu. Va rog. Copilul asta tocmai ce si-a pierdut de curand mama. Se afla intr-o cladire care s-a pribusit acum doua zile. Umerii asistentei Lean se lasara moi si, pentru o clipa, un fel de compasiune mohorAata i se asternu pe chip. Pentru prima si singura data, parea c4 se uita nu la Pompier, ci la baiatul ghemuit in bratele lui. — Of. E teribil. Dragule, e pur si simplu teribil. Dar dacA baiatul auzise sau nu, nu dadea niciun semn. Asistenta Lean isi ridic& ochii citre Pompier si isi ascuti din nou privirea: —O asemenea nenorocire cui nu i-ar provoca o durere de stomac? — Hei, stati un pic, lasati-ma sa termin. O cladire s-a pra- busit si a omorat-o, iar el se afla de fara, era chiar acolo... —Sunt specialisti de terapie care pot discuta cu acestJOE HILL | 27 baiat despre cele intamplate si poate cA fi voi da chiar si ceva dulce contra dispepsiei. — Dispepsie? Ati ascultat ce-am zis? Nu are nevoie de o Cola si de un zambet, are nevoie de un doctor. — Si va avea parte, cand ii va veni randul. —L-am luat acum o or, si tipa. Pare asa ceva efectul unei dispepsii, in pastele m4-tii de muiere nepdsatoare? — Heil interveni Albert Holmes. Nu-i nevoie de cuvinte urate... Chipul asistentei Lean se schimba pana la o nuanta pu- ternica de rogu. [si depart ambele brate, fiecare intr-un la- teral, ca un pusti care se joacd de-a avionul. —TU SI COPILUL TAU O SA VA DUCETI INAPOI LA CAPATUL COZII SAU O SA FII INTERNAT LA CAMERA DE GARDA CU BATUL ALA AL TAU DE FIER [NFIPT DREPT iN CUR! M-AI AUZIT? Daca asistenta Lean ar fi urlat vreodata la Harper in felul asta, ar fi izbucnit in lacrimi. Era cutremurator, ca pasitul in miezul unei tornade. Copiii de la coada igi acoperira urechi- le si igi ascunsera fetele de picioarele mamelor lor. Englezul nici macar nu clipi. Se holba, in schimb. Harper era doar vag constienta ca baiatul din bratele barbatului nu schitase nici el vreun gest. De fapt, se zgaia la ea, cu ochi in- cetosati si umezi, cam pierduti. Ea presupuse cA era sleit de la caldura, dar se parea ci era mult mai mult de atat. Harper incerca din nou. —Domnule, sunt sigura cA 0 s4 vA pot ajuta. Putem dis- cuta despre simptomele baiatului dac& mergem la capatul celalalt al cozii, iar dac& va avea nevoie de ingrijire imediata voi aduce la el un doctor. in cazul in care il deranjeaza sto- macul, nu am vrea sa il suparam pe copil cu tipete inutile. Haideti sa mergem pe culoar. Va rog. Amandbi... Ce ziceti? Toata mania de pe chip ii disparu intr-o clipita si o privi cu un zambet schitat si nehotarat. Baiatul poate ca isi pier- duse mama, insa Harper v4zu atunci, pentru prima dat, cd Pompierul avea si el propria sa tristete. I-o putea citi in ochi,28 | OMUL FocULUI un fel de céutaturd extenuata pe care ea o asocia cu suferin- ta pierderii cuiva drag. — Esti si tu fana Dire Straits? O copila ca tine? Probabil c4 abia aflai cum s&-ti legi sireturile pe vremea in care au avut ultimul hit al lor. —Nu inteleg... zise ea. — Tu si cu mine-mpreund... Ce zici? Dire Straits? zise el, intinzéndu-si gatul si privind-o intrebator. Nu stia ce sa raspunda, nu isi dadea seama despre ce vor- bea mai exact. El o scruta pentru o clipa, dupa care renun- 4. Pompierul dadu bland drumul baiatului, apoi il ajuta cu mare grija si stea in picioare, ca si cum ar fi manevrat 0 vazi umpluta pana la refuz cu apa. —Numele lui este Nick. Vrei s4 il conduci pe Nick ina- poi la coada? 0 intreba el pe Harper. Ca sa pot sa imi conti- nui conversatia cu oamenii Astia? — Cred ca améndoi ar trebui sA veniti cu mine, ii spuse ea Pompierului, insa luandu-l pe copil de mana. Ma&nusa ei de cauciuc scartai usor. Putea vedea ca baiatul nu se simrea bine. Pe dupa pistruii de pe obraji, fata ii era ca de cear, si se legina pe picioare. De asemenea, simti o fierbinteala clocotindu-i prin degetele sale dolofane de copil. Si totusi o gramada de oameni care purtau sporul aveau febr, iar sporul insusi era deseori cu doui-trei grade peste temperatura corpului. Nu trecu mult de cand Pompierul il pusese jos, cA baiatul se si aplecd de mijloc si schita o grimasa de durere. Pompierul se ghemui in dreptul copilului si isi sprijini ranga de umar. Faécu un lucru ciudat: isi inclest4 palmele in pumn, ile arata baiatului, dupa care facu un gest si mai stra- niu, ca si cum ar fi imitat un caine ridicand o labuta in aer. Baiatul facu o noua grimasa $i scoase un sunet ca de ibric pe foc, diferit de tot ce mai auzise Harper vreodata de la un pusti aflat in suferinta; paruse mai degraba a fi chitditul unei jucarii de plus. Pompierul isi ridicd fruntea ca sA o priveascd din nou peJOE HILL | 29 Harper, dar, inainte si poata sA spuna ceva, Albert Holmes se apropie si apuca un capit al barei de metal. —Ce dracu’ crezi ca faci?! izbucni Pompierul. — Va rog s& dati drumul la arma. Pompierul trase de celalalt capat. Al apuca si mai ferm, tragand la randul lui si dezechilibrandu-l, dupa care isi tre- cu un brat in jurul gatlejului barbatului. Talpile bocancilor Pompierului tarsaira podeaua in timp ce isi facu avant, in- cercand sa isi treaca un picior sub agentul de paza. Harper le observa partida de wrestling in maniera in care ar fi aruncat o privire scenei unui carusel accelerand pe un- deva prin jur. Rememora ceea ce tocmai vazuse — nu numai straniul fel in care Pompierul trasase aerul, dar mai ales felul in care baiatul prea ca se chinuie sa ridice o greutate dinco- lo de puterile sale. — Esti surd, ii spuse ea copilului, dar, desigur, vorbea ca pentru sine. Pentru c&el era surd. Avusese candva, intr-o perioada de la scoala de asis- tente, o singura zi de instructaj in Limbajul American al Semnelor, din care nu isi amintea nimic. Sau, cel putin, nu credea ca isi aminteste nimic din ce fusese invatata. Dar mai apoi se trezi cd isi duce degetele la incheietura gi le rasuces- te, ca si cum si-ar fi insurubat ceva in talie. Dupa care se lovi ugor pe abdomen. Doare aici? Nick dadu din cap ca da, nehotarat. Dar cand ea se aplecd s4 ii ating& stomacul acolo unde tinea ambele palme stranse in caus, el se retrase cu un pas in spate, scuturand frenetic din cap. —E in regula, spuse ea, pronuntand incet si cu mare atentie, in cazul putin probabil in care baiatul ar fi putut citi pe buze. Cumva, de undeva — poate de la acea singura zi de curs ~, stia cA si cei mai buni dintre cei care sunt in stare sa citeasca pe buze nu reusesc sa desluseasc4 mai mult de saptezeci la suta dintre cuvintele pe care le vedeau, iar majoritatea celor