Sunteți pe pagina 1din 349

1

Iancu Sasul ş
i fiul să
u Bogdan
Roman istoric
a de profesor dr. în istorie Ştefan S Gorovei
Cu o prefaţ
Universitatea Al.Ion Cuza Iaş i

Bucureş
ti 1966- München 2005
3

Prefaţ
a

Între pricipii care au domnit în veacul al XVI-lea in Moldova ş i Muntenia, sunt


mulţ i care pot deveni, pentru un motiv sau altul, eroi de roman istoric. Când acest
veac s-a nă scut, Moldova trăia ultimii ani ai lungii ş i glorioasei domnii a lui
Ştefan cel Mare (1457-1504); când veacul apunea, în Muntenia pă lea steaua lui
Mihai Vitezul, care tocmai în acest an (1600) reuş ise săunească , din mai pânăîn
septembrie, cele trei tări române sub un singur sceptre. Între aceste domnii – reale
borne ale istoriei majore a poporului roman – acel veac XVI înfă ţiş eazăiubitorului
de istorie ş i o seamăde alte domnii, mai lungi sau mai scurte, mai bogate sau mai
sărace în evenimente politice ş i militare, sau în realizări culturale, mai zbuciumate
sau mai liniş tite, încheiate paş nic sau tragic. Au fost ani pe care i-au ilustrat
principi energici, animaţ i de programme ambiţ ioase ş i care au lăsat urme adânci în
arta ş i cultura românească , precum, în Moldova, Petru Rareş(1527 -1538, 1541 -
1546) ş i Alexandru lăpuş neanu (1552 – 1561, 1564 – 1568). Au fost alţ ii, purtaţi
de idealuri neînţ elese la vremea lor ş i care au rămas în amintirea comunăca niş te
personaje caudate, precum Despot Vodăa Moldovei (1561 – 1563) ş i Petru
Cercel în Muntenia (1583 – 1585) ş i principi pe care îi putem privi într-o lumină
foarte romantică, luptători pentru mâna unei domniţ e, angajând în aceastăluptătot
prestigiul coroanei, ca Bogdan al III-lea (1504 – 1517) ş i Ştefan al IV-lea cel
Tânăr (1517 – 1527) în Moldova, ori viteazul Radu de la Afumaţ i (1522 – 1523,
1524 – 1529) în Muntenia.
Faţ ăde toti aceş ti principi, pe care istoria îi reţ ine ş i îi aş eazăîn primul plan al
desfă şură rii ei, Iancu Sasul – care a ocupat tronul Modovei doar trei ani, din
toamna anului 1579 pânăîn toamna lui 1582 – înseamnăo domnie nu doar scurtă,
ci şi zbuciumatăş i, mai ales, contestatăca nici o altăla vremea aceea. Era a doua
oaraă, într-un timp de doar douădecenii, când pe tronul lui Ştefan cel Mare –
vestit luptă tor al ortodoxiei, protector al muntelui Athos, focarul viu ş i inima
creş tină tăţii orientale care căzuse în captivitatea păgână– se urca un eretic, un
luteran (primul fusese Despot Vodă ) : “nedumnezeirea ş i ereticia sa” – ne spune
cronica ţ ării – au nemulţ umit profound pe moldoveni.
Dacădomnia acestui personaj nu este o filăluminoasăde istorie, în schimb viaţ a
lui poate să furnizeze material pentru un roman istoric. Fiu bastard a lui Petru
Rareş , el avusese ca mamăpe Ecaterina,, soţ ia unui curelar sas din Braş ov, Georg
Weiss. Istoria nu cunoaş te mai amă nunţ it împrejurările naş terii sale, dar istoricului
îi este îngăduit săpresupunăcălegă tura (foarte probabil întâmplă toare) al că rui
rod a fost Iancu Sasul s-a înfiripat ş i s-a consumat în una din campanile militare pe
care Petru Rareşle-a întreprins în Transilvania în prima sa domnie (1527 – 1538).
Întreaga înfăţ iş are ş i defă şurare a vieţ ii sale aratăcănaş terea lui trebuie aş ezatăîn
jurul anului 1535. Nu mai era un om foarte tână r când a început săse zbatăpentru
4

a-şi pune în valoare ceeace el socotea a fi drepturile sale la coroana Moldovei. Şi-a
format aceste drepturi spre sfârş itul anilor 60, întâi la curtea imperialădin Viena,
apoi la Istambul, la curtea sultanului ş i ca alţ
i pretendenţ i a fost trimis în aş teptare
în insula Rodos; soţ ia pe care ş i-a gasit-o între Paleologii de acolo, i-a dăruit doi
băieţişi patru fete.
Domnia lui Iancu Sasul în Moldova n-a fost liniş tităş i fericită, nici pentru el, nici
pentru ţ arăş i locuitorii ei. Religia sa, firea sa, obiceiurile sale, dar mai ales
excesele ş i necuviinţ ele sale l-au făcut odios în ochii moldovenilor. N-a fost greu,
în imprejurările de atunci, sa se obţ inăscoaterea lui din domnie. Refugiat în
Polonia, a fost decapitat acolo, la Liov, din porunca unui vechi neprieten al său,
devenit între timp rege al Poloniei, Ştefan Bathory. Familia sa a avut, mai apoi,
parte de alte aventuri.
Domnul Gheorghe Gane s-a pasionat pentru istoria acestui personaj încăîn anii
când tră ia în România; de atunci încă , dateazădocumentarea pe care a realizat-o ş i
pe baza că reia şi-a scris romanul istoric despre Iancu Sasul. Ultimul reprezentant
al unei familii care a dat mai multe nume de seama culturii româneş ti, domnul
Gane a adunat, din documentele ş i studiile istorice pe care le-a consultat,
informaţ iile necesare pentru a ţ ese canavaua pe care săse poata broad povestea
acestu personaj insolit ş i neiubit, probabil, decât de ai să i. O viaţ ăcare a însemnat
o experienţ ăumana, poate fi întotdeauna interesantă , dacănu prin altceva, mă car
prin durerosul ei sesn uman. Cartea aceasta îi va asigura, poate, mai multă
popularitate decât i-ar putea aduna scrierile unui istoric.

Profesor doctor Ştefan S. Gorovei


Uniuversitatea Al. Ion Cuza Iaş
i

Capitolul 1
5

În care Iancu fiu de voevod, râvneş


te la scaunul Moldovei

Braş ov, anul 1565. În mica dughianăa curelarului Jörg Weiss este mare agitaţ ie.
Curelarul, un om mai în vârstă , stăîn atelierul să u împreunăcu cele câteva calfe ş i
prelucreazăbucă ţile de piele pentru diverse comenzi. Afacerile îi mergeau bine.
Ecaterina soţ ia sa ş i Inge fiica lor, fug de colo pânăcolo foarte agitate; soseş te
dintr-o călă torie lungăde la Constantinopole, Iancu, fiul Ecaterinei ş i fratele după
mamăa Ingei. Vecinii s-au adunat în faţ a dughenii săpriveascăscena. Unii
comenteazăevenimentul, iar alţ ii, mai ales femeile, pă lă vrăgesc fel de fel de
poveş ti, cum căIancu nu ar fi fiul curelarului, ci al unui prinţdintr-o ţ arăstră ină
care se numeş te Moldova, care venind prin aceste meleaguri s-a îndrăgostit de
frumoasa curelăreasă , iar ca fruct al dragostei lor a venit pe lume tână rul ş i
frumosul Iancu, Janke, cum îi zicea mumă -sa. Jorg este furios la culme ş i nici nu
vrea săaudăde cele ce se petrec. A îmbă trânit, iar dupăo viaţ ăîntreagăde muncă
cinstită , în care timp a devenit chiar unul din conducătorii breslei curelarilor ş ia
tuturor acelora care prelucreazăpielea, acum la bă trâneţ e zic, săajungăde râsul
lumii ? Nu este mai puţ in adevărat căla timpul să u a bă nuit ceva despre legă turile
Ecaterinei, Kati cum o striga el, cu prinţ ul Petru al Rareş oaei, Domnul ºă rii
Moldovei, care de câte ori pleca în pribegie venea cu oş ti şi prin aceste meleguri.
Nu rareori se întâmpla să-i cadăvreo tână răş i frumoasăfatăîn braţ e, care de
fiecare datăse pomenea cu un pumn de galbeni, uneori mai mari, alteori mai mici,
dupăcaz, dupăvoia prinţ ului, galbeni din aceia care circulau prin pă rţile
Braş ovului, unii turceş ti, alţ
ii veneţ ieni, ba chiar ş i din acelea din ţ ara numită
Franţ ia despre care se vorbesc multe lucruri frumoase. Aş aş i cu Kati, tână răcum
era pe atunci, dar mai ales frumoasă , a dat dracu de s-a întâlnit cu ea prinţ ul,
întâmplător sau nu, asta nimeni nu ş tie, fapt fiind căs-a întâlnit cu el ş i nu odată,
ci de foarte multe ori. Când s-a nă scut micuţ ul Ianke a fost chemat un preot de-al
lor, fiindcădin cel care este în ţ ara Moldovei nu s-a găsit prin aceste melaguri, dar
nu asta contează. Faptul cel mai important era căpe ascuns, prinţ ul Petru al
Rareş oaei a adus ş i un om de i-a aplicat bă iatului o pecete înroş ităîn foc pe
piciorul drept, pe pulpă , de a ţ ipat mititelul toatăziua de a crezutz să rmanul Jorg
căa dat boala în el ş i a chemat un medic, pe bă trânul Eronimus, acela ce
tămă duieş te cu ş tiinţa sa pe bolnavi, ba unii zic căa venit de departe, iar cei mai
învă ţaţ i care ş tiau multe pretindeau căa călă torit prin locurile prin care cu mult
timp în urmăun anume Polo din Veneţ ia ar fi fost. Ecaterina l-a gonit pe bătrân de
fricăsănu vadăarsura de pe pulpa piciorului drept al bă ieţelului, că ci pe atunci
Jörg era convins căera fiul lui ş i nici prin minte nu i-ar fi trecut săfie al
frumosului prinţde dincolo de munţ i. Totuş i a aflat-o nu prea târziu; dealtfel
6

frumoasa Kati nu a putut săi-o ascundă , fiindcănu a avut cum săjustifice


frumuş elele sume de galbeni de care dispunea, din care ş i-a cumpă rat o casă
frumoasă . Pânăîn cele din urmăcurelarul a aflat vrând nevrând adevă rul, însă
sumele de bani erau mai puternice decât orgoliul să u de bă rbat înş elat. Încetul cu
încetul s-a aş ezat iară şi liniş te peste casa ş i pră vă lia lor. Iancu a crescut, a fost la
şcoală, cea săsească , unde a învă ţat vreo cinci clase ş i jumătate, atâta cât săpoată
citi ş i săfacăcâteva socoteli. Dar prinţ ul nu mai veni prin aceste meleaguri,
murind între timp, fă răsămai dea nici o veste ş i astfel timpul trecu, ş tergând
multe din mintea acum al bă trânilor Weiss, pânăîntr-o zi când Iancu intrigat, o
întrebăpe mumă -sa de semnul pe care îl are pe pulpa piciorului. Marea i-a fost
surprinderea când i se povesti căel de fapt nu este Weiss fiul curelarului din
Braş ov, ci în realitate este un prinţdin vechea familie a Muş atinilor din Moldova,
nepotul, mai bine zis unul din mulţ ii nepoţ i al marelui ªtefan, domnul Moldovei,
cel că ruia i se spunea Cel Sfânt, care a domnit cu vreo sutăde ani mai înainte, a
cărui amintire este ş i astă zi trează , cel care s-a luptat cu liftele păgâne ottomane.
Din ziua când aflăcine este nimeni nu s-a mai înţ eles cu Iancu, mai ales bătrânul
său tatăcare de ruş inea lumii ş i-a pus la bă taie toate talentele în a convinge pe
femeia lui ş i pe băiat sănu pomeneascănimica prin vecini ca sănu se facăfamilia
de râs, mai ales căInge sora lui a ajuns la vârsta mă ritiş ului, prezentându-se un
tânăr s-o cearăş i ce s-ar fi întâmplat dacăpretendentul ar afla căviitorul său
cumnat este al altuia ş i nu al curelarului. Doamne, ce încurcă tură. Pânăîn cele din
urmăfamilia a fost nevoităsăaccepte rugă minţ ile curelarului, mai ales căIancu a
luat o sumămare de bani pe care bă trânul i-a dat-o. Pentru un timp situaţ ia s-a
aranjat fiindcăbă iatul a fost trimis la Viena la cunoscuţ i unde săurmeze o ş coală
de comercianţ i, ţ
inutăde un celebru negustor de prin pă rţile locului. Iancu învă ţă
multe acolo, având chiar fericita ocazie, împins de destin, săcunoscăun adevă rat
prinţ , pe Stefan Bathory care fu ţ inut prizonier de că tre împă ratul Maximilian,
vizitându-l zile în ş ir, discutând ş i punând cu el ţ ara la cale. Bathory îi destă inui că
el este unul din pretendenţ ii la tronul Transilvaniei ş i poate chiar la un tron regal.
Aceastăveste l-a fă cut pe Iancu săse simtăcum nu se poate mai bine. Era în fine
în compania cuiva care avea aceleaş iţ eluri ca ale lui. Dealtfel din perioada cât a
stat la Viena îi veni ideea săcearăscaunul pe care l-a avut tat-să uş i pentru asta a
căutat săintre cât mai mult sub pielea prinţ ului, dar curând ş i-a dat seama că
acesta nu avea bani suficienţ i pentru a-l finanţ a.
Întorcându-se de la Viena îi venirăîn cap fel de fel de fluturi; vrea neapărat să
cearăscaunul lui Petru al Rareş oaiei tată l să u cel adevă rat. În orice caz bă trânului
curelar îi surâdea perspectiva de a avea un fiu, chiar vitreg, rege, dar onoarea de
familie era parcămai presus decât asta. Dar, pânăla urmă , la insistenţ ele lui Iancu
acceptăsă -i dea ş i ultimele economii pe care le fă cu cu multătrudăîn ultimii ani
ca să-ş i asigure bă trâneţ ele ş i l-a trimis la Constantinopole. Însă , ca de cele mai
7

multe ori, socoteala de acasănu se potriveş te cu cea din târg, fiindcăInge a


trăncă nit vrute ş i nevrute prin vecini ş i prin cunoscuţ i, în aş a fel căîn scurt timp
mai toatălumea cunoş tea straş nica tainăa familiei curelarului Weiss Jörg ş i asta
se împrăş tie cu o repeziciune uimitoare. Ba pânăîn cele din urmălumea vorbea
fel de fel de poveş ti, cum căIancu ar fi chiar fiul înpă ratului ş i multe altele. Dar,
cu toate acestea începurăoamenii să-l respecte pe cel care ar putea fi tată l unui
rege, chiar vitreg tot era ceva, că ci doar el l-a crescut ca pe propriul său fiu. Miile
de întrebări ş i explicaţ ii pe care trebuia săle dea îl fă ceau pe bă trân ursuz ş i
morocănos, ca în cele din urmăsănu mai iasădin casă . Stă tea mai tot timpul în
dughiana sa, trebeluind.
La Constantinopole nu se petrecurăprea multe evenimente, deoarece acolo nu-l
cunoş tea nimeni pe Iancu, iar bani prea mulţ i nu avea ca săse introducăîn
cercurile înalte. Se hotărâ deci săse întoarcă , parcurgând lungul drum cu fel de fel
de mijloace de transport. Vestea reîntoarcerii fiului ră tă
citor se împră ştie cu
repeziciune. În casa Jörg era agitaţ ie mare, bătrânul aleargăde colo pânăcolo,
fiind în acelaştimp ş i fericit ş i îngrijorat de ceeace îi va aduce fiul să u, căci aş a îl
considera. Că lătoria la Constantinopole nu a durat decât câteva luni în care timp
toate aproape se liniş tiserăş i acuma pă rea cătotul reîncepe de la capă t.
Tră sura cu care a venit Iancu de la că ruţ a care l-a transportat peste munţ i se
apropie de pră vă lie. Femei ş i copii aleargăîn urma ei ca să-l vadăpe rege cum
spuneau ei. El stăfoarte grav pe bancheta din spate; peste tot sunt aruncate lă zi
mai mari ş i mai mici, cu fel de fel de nimicuri, fleacuri aduse de prin bazarele
Constantinolului. Gulerul înalt de la manta îi acoperă aproape toată faţ a,
împiedicându-l săîntoarcăprea brusc capul. Are o ţ inutămarţ ială,ţ
ine capul sus ş i
în sinea lui se ş i vede mare voevod suit pe tronul tată lui său. Când micuţ a trăsură
coteş te pe străduţ a îngustădin preajma Tâmpei, aproape nu mai poate înainta de
mulţ imea adunată . Din toate pă rţile se aud strigă te : - Der König ist gekommen . . .
der König ist gekommen, dar el deabea aş teaptăsăajungăla casa pă rintească , s-o
vadăpe Mutti, pe Vati ş i mai ales pe Inge draga lui soră , cea pe care o îndră gea
mai mult ca pe oricine. Pânăîn cele din urmămicuţ a lui că suţ ăeste pur ş i simplu
invadatăde vecini ş i de rude. Jörg s-a închis în atelier, a expediat calfele ş i bate cu
furie cu ciocanul în bucă ţile de piele de pe mese, fărănici o noimă , numai aş a ca
săfacăzgomot, săparăcălucrează, în realitate nevrând săaudăurletele de afară ;
din când în când exclamăca pentru sine :
´´ Mein Gott, mein Gott . . . na so etwas . . . so eine Schande ´´ Nu vorbea deloc
româneş te şi dealtfel nici Iancu, care totuş i s-a mai învârtit printre românii de prin
partea locului de când a aflat de la mumă -sa căare sânge de voevod Moldovean;
prea bine nu ş tia nici el, dar se descurca totuş i. Ba mai mult decât atâta, s-a hotă rât
la un moment dat săvorbascănumai în limba ţ ării unde va fi prinţ ul domnitor,
cum spunea el. Tot gândind la cei pe care îi va revedea, mai ales la sora sa, trăsura
8

trece cu greu prin mulţ imea care îl aclamăş i pe nesimţ ite ajunge gă lăgios în faţ a
porţ ii înalte a că suţ ei lor. Ecaterina, mama, aleargăprima în întâmpinarea sa,
urmatăde Inge ş i multe femei pe care nu le cunoş tea. Unele plâng fă răa avea un
motiv oarecare, altele râd, iar copiii ţ ipăatât de tare căzarva este mare. Vizitiul,
un bă rbat gras, murdar îmbră cat în mantia lui lungă , cu mustă ţi mari, se dăcu greu
jos de pe capră, înjurând de mama focului pe nemţ eşte ş i pe ungureş te în acelaş
timp ş i se duce sădeschidăportiera micăa tră surii. Iancu aş teaptăasta, doar nu era
demn pentru un om ca el săş i-o deschidăsingur. Mai întâi se sperie de lume, dar
vă zând-o pe mumă -sa, coboarăgrăbit că zându-i în braţ e, cu ochii înlăcră maţ i.
Apoi o îmbră ţişăpe Inge, mirându-se cănu-l vede pe Vati. Ceilalţ i oameni
aproape cănu-l târau în stradă , atât de violent îş i aratăbucuria căs-a întors der
König. Pânăîn cele din urmăeste dus în casăş i încetul cu încetul lumea se
împrăş tie care încotro, mulţ umităcăa asistat la venirea unui personaj de vază . Ba
unii spuneau chiar căodatăcând regele va veni în oraşcu armatămultăo să -i ţ ină
minte pe cei care l-au primit cu bucurie ş i atunci o săfie pă ziţi de toate relele ce s-
ar ivi cu ocazia unui ră zboi.
Ajuns în casăIancu se trânteş te pe fotoliul basculant extenuat; dupăce scoate un
oftat adânc lă sând mâinile să-i atârne lângăcorp, se uităîn fine mai atent la cei din
jur. Toatălumea îl priveş te, mama, Inge, Tanti Mitzi, Onkel Fritz ş i alţ
ii pe care
aproape nu-i vă zuse niciodată , numai Vati nu era nicăieri :
- ´´ Wo ist Vati, Mutti ? ´´ întreabăel uitându-se curios la ea. În loc de ră spuns
este dus la uş a atelierului de unde se auzeau bă tăi din ce în ce mai puternice ş i pe
bă trân înjurând de mama focului din când în când. Iancu pufneş te în râs împreună
cu ceilalţ iş i bate puternic în uş e, ceeace avut drept efect ca bă tăile săînceteze, dar
atâta tot, uş a nu se deschide. Dupăo nouăbă taie mai abitir apare în fine bătrânul,
cu ş orţ ul lui de piele, în haine de lucru, cu ochelarii pe vârful nasului, privind
pedeasupra. Când îş i vede fiul, sau cel puţ in aş a îl considerăş i vă zând căs-a fă cut
liniş te, vine încet în faţ a lui ş i-l cuprinde în braţ e. Câteva lacrimi îi umezesc
obrajii. Iancu, bă rbat tânăr, puternic îl ridicăpe firavul bă trânel în sus, îl învârteş te
odatăcu el ş i depunându-l din nou îi spune :
-´´ Na . . . guten Tag Vati . . ´´ la care bă trânul capă tăo faţ ăradioasăspunând :
-´´ Mein Sohn . . . . ´´ ş i lacrimile încep să -i curgă. Fiindu-i ruş ine de lume se
întoarce în atelier începând săbocă neascădin nou.
În prima zi Iancu nu a putut vorbi nimica cu mumă -sa, din cauza agitaţ iei ş i al
oboselii care l-a cuprins. Inge fuge în permanenţ ăprin vecini unde are prietene, ca
săpovesteascădespre fratele ei prinţ ul; doar în curând va fi sorăde prinţdomnitor
şi asta nu este puţ in lucru. O săpoatăş i ea săse mărite cu un bărbat de neam mare
şi cine ş tie, chiar cu un prinţ . Pe Iancu îl cam agaseazăaceastăexuberanţ ăa surorii
sale, dar nu-i spune nimica ca sănu-i strice plăcerea. ªi în felul acesta se termină
prima zi. Curelarul s-a culcat devreme, iar a doua zi ş i-a reluat activitatea ca ş i
9

când nimica nu s-ar fi întâmplat. Singura Kati ardea de neră bdare săafle ce a fă cut
fiul ei la Constantinopol; doar au dat tot ce au avut ca el săpoatăface cât de cât
faţăîn oraş ul unde nu poţ i merge cu mâna goală , mai ales când urmăreş ti un
anume scop, acolo unde cei puternici se lasămituiţ i fă răjenă . Toatănoaptea n-a
dormit din cauza asta, dar nu l-a deranjat, l-a lă sat pe Ianke al ei sădoarmăca să
viseze la tronul care i se cuvine de drept. Nu degeaba l-a însemnat prinţ ul pe
pulpă , a fă cut-o bineînţ eles cu un scop, gândeş te el.
Încăcu noaptea în cap Ecaterina este în picioare. Mai întâi îi curăţ at hainele,
făcându-la ca noi, apoi din curiozitate cotrobă ieş te prin lăzile cu care a venit
tânărul de la Constantinopole. Pe mă surăce le goleş te este din ce în ce mai mirată
şi fascinată , fiindcăn-a mai vă zut atâtea ş tofe frumoase, ţ esute cu fir de aur ş i
mă tă suri cum numai în orient se gă sesc, din acelea care se vând rar, când vin
negustorii greci ş i turci, oferindu-le marilor seniori, pe aur. Ce minună ţii, Ianke al
ei le va purta când se va sui pe tronul tatălui său adevă rat, prinţ ul acela frumos pe
care ea l-a iubit, căci altfel nu i s-ar fi dat aş a de uş or. Apoi le aş eazăpe toate
frumos pe laviţ ăş i se duce să -i prepare micul dejun, ca săgăseascăceva de
mâncare când s-o scula. Peste puţ in timp apare ş i Inge, dar prea târziu fiindcă
mumă-sa le fă cuse pe toate încăde mult. Îmbufnatăse duce săse culce la loc, o să
le vadămai târziu. Iancu în schimb a visat toatănoaptea de frumuseţ ile pe care le-
a văzut în oraş ul în care circulămii de oameni, care mai de care mai frumos
îmbrăcaţ i, sau care mai de care în zdrenţ e. Cei bogaţ i umblăcu sclavi dupăei, au
iatagane imense la cingă tori şi se trântesc cu toţ ii la pă mânt când trece în goana
cailor marele padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pământ.
Încăsub influenţ a visului se trezeş te când soarele este sus pe cer. Bă trânul său
tată , curelarul, fă cuse deja câteva perechi de încă lţă ri cu calfele sale. Iancu îş i
pune frumosul halat colorat ş i coboarăîn odaia în care se mănâncă . Masa este
frumos pregătiră, cu toate bună tăţile pe ea, tot ce-i place lui ş i de care a dus dorul
cât timp a fost plecat. Kati, mama, îl întâmpinăcu bucurie, îl îmbră ţ işeazăş i-l
serveş te; flă mând ca un lup tână rul înghite tot ce i se dăş i la urmăsatisfă cut o ia
pe mumă -sa de dupăumeri ş i merge cu ea în micuţ a gră dinădin dosul casei ca să -i
povesteacăde oraş ul minune pe care l-a vă zut. Simte nevoia săvorbeascăcu
cineva, săpovesteascăce a fă cut, săse sfă tuiascăce urmeazăsămai facă , ori, cel
mai nimerit pentru asta era acuma cea care i-a dat viaţ ă.
-´´ Mutti, ce bine îmi pare căte văd . . . nici nu ş tii ce dor mi-a fost de tine ş i de
voi toţ i . . . da, da, mai ales de tine ´´ îi spune el în timp ce se aş eazăpe o
banchetă .
-´´ Ce ai fă cut acolo, mein Sohn . . ? ´´ întreabăea nerăbdă toare, cu ochii holbaţ i
asupra lui. Iancu îş i adunăgândurile ş i începe să -i povesteascărar ş i apă sat, aş a
cum avea el obiceiul săfacăcând a fost mic bă ieţ el ş i mama lui îi ceru socoteală
şi-l certă .
10

-´´ Drumul a fost lung . . am că lătorit cu fel de fel de tră suri, mai întâi pânăla
cetatea Târgoviş tei de dincolo de munţ i . . . apoi pânăla cetatea lui Bucur unde am
rămas mai multe zile. Multe blă stămă ţii se aud prin acele meleaguri . . . voevozii,
şti, prinţ ii de acolo, taie ş i spânzurăpe toţ i cei ce le stau în cale . . . aici am intrat
în legă turăcu unul din ş efii ienicerilor . . . ş tii, o că petenie a turcilor . . . era de la
curtea domnească , un anume Ibrahim care m-a gă zduit ş i mi-a dat o adresăla
Constantinopole . . bineînţ eles căasta m-a costat galbeni fă răde care nu poţ i face
nimica la turci . . . dupăun drum lung ş i greu . . . eram de câteva ori în pericol să
fiu jefuit de fugari, ş ti, celor ce li se spun haiduci, oameni cinstiţ i spun unii, care
nu pradădecât pe cei ce le-au fă cut o nedreptate, apoi împart prada cu cei să raci . .
. dar nu-ţ i fie teamă, am scă pat de fiecare datăcu bine . . măprefăceam căsunt
sărac, căfug de frica vreunui boier, aş a m-au lă sat în plata Domnului . . . am ajuns
în fine la Constantinopole . . vai Mutti, nici nu ş ti ce oraşmare ş i frumos . . este
aş ezat pe amândouăpă rţile a unei strâmtori de mare . . . ş i ce oraşbogat . . . peste
tot vezi numai turci de vazăcare circulăsub un fel de baldachine, purtate de
oameni aduş i de ei ş i fă cuţi sclavi . . oameni aduş i din ră zboaie, ş erbii lor . . ş tii ? .
. unii poartăun fel de acoperş uri de pânză , alţ ii le fac vânt cu pene prinse de beţ e
frumoase, iar alţ ii îi servesc cu bună tăţ i . . nici nu ş tii ce frumos este . .´´ spune el
la urmăcu un imens entuziasm, dar văzând-o pe mumă-sa privindu-l cu un aer
mirat, se opreş te din povestit. Kati îş i revine ş i în cele din urmăspune :
-´´ Was ist Ianke . . dece te-ai oprit ? . . sunt surprinsăcă -ţi place cum unii îi duc
pe alţ ii în robie numai ca sămunceascăpentru ei . . nici nu ş tii ce viaţ ăgrea duc
aceş ti nenorociţ i . . noi trăim aici la oraşş i nu ieş im nică ieri . . da, săş tii, dragul
meu, căş erbii duc tot greul, în timp ce seniorii huzuresc . . . am fost de mai multe
ori prin satele din jur ş i am vă zut cum trăiesc oamenii aceş tia . . nici nu bănuieş ti
dragul meu . . . ´´ Iancu o opreş te cu un gest din mână .
-´´ LasăMutti . . dece îmi spui asta ? . . . lasă -măsătermin să-ţ i spun ce am fă cut
acolo, da, este adevă rat căam fost ş i în unele cartiere mai depărtate de oraş. . .
acolo tră iesc cei mulţ i, unii peste alţ ii . . da dece săne pese de ei devreme ce noi
putem sătră im mai bine ? . . nu vreau săspun căş i eu am săfac lafel ca cei de
acolo, nu, n-am săfac asta . . . doar n-ai săcrezi căde acum încolo, sau când am
săfiu voevod, eu am săfiu acela care săschimbe lucrurile . . aş a cum sunt ele
rânduite de când lumea . . ca săajung la ţ el trebuie sămăcomport ca ei, cădacă
nu te mă nâncă , te striveş te ca pe un vierme . . . vrei tu asta Mutti ? . . uite, fă răsă
vrem vorbim de altceva. . . . . . ´´ se opreş te o clipă , mumă -sa dădin cap în semn
de aprobare, apoi el urmeazăpe un ton rar ş i rezolut. . - ´´ în prima zi când am
sosit la Constantinopole m-am dus la turcul lui Ibrahim, un oarecare Ali Mustafa,
un bă rbat înalt ş i destul de negru la faţ ă, cu mustă ţ
i ră sucite în sus . . m-a primit
bine când i-am ară tat semnul pe care mi l-a dat cel din cetatea lui Bucur ca săş tie
căvin din partea sa . . Imediat m-a poftit în casăş i m-a descusut în toate felurile. .
11

. apoi mi-a spus căel este mare ienicer la Sultan . . . vai cum vorbesc de el, îi spun
preafericitul Padiş ach, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pă mânt ş i
de câte ori îi pomenesc numele fac plecăciuni, ei zic temenele . . îl vede pe sultan
zinic, că -i cunoaş te pe toţ i cei ce doresc domnia uneia din ţ ări, Moldova sau
Walahia . . tot de la el am aflat căturcii au un anume paş a Mahomed care
controleazăpe cei ce vin pentru domnie, se uităla fiecare săvadădacăare vre-un
semn, aş a cum am eu pe pulpă. . . când i l-am ară tat a să rit în sus de bucurie ş i
chiar a doua zi m-a dus la paş ă. . . i-am dat pentru asta o mulţ ime de galbeni
turceş ti, atâta cât mi-a cerut . . . Palatul paş ei este lângăcel al sultanului, pe malul
Bosforului . . aş a-i zice trecătorii de apăde acolo . . totul este straş nic păzit de
soldaţ i cu iatagane . . ş tii, săbile lor . . sunt atât de mari cădeabea le pot duce . .
am încercat sămânuiesc unul, dar când să -l învârt era cât p-aci săcad jos . . ´´ râde
cu poftăiar mumă-sa pune mâinile la obraz speriată - ´´ n-am antrenament . .
înante de asta Ali m-a învă ţ
at săspus cănu vreau tronul Moldovei ca sănu mă
ducăîn insula Rodos unde sunt exilaţ i toţ i cei recunoscuţ i oficial ca descendenţ i
din principi . . dacăo fă ceam, nu mămai întorceam . . . . cine ş tie când ş i mai ales
dacăm-aş i mai fi întors ´´ mumă-sa se sperie, pune mâna la inimă , apoi se închină .
- ´´ Sehr gut hast du das gemacht . . ´´ ş i îl mângâie cu dragoste pe pă r.
-´´ Da, am vrut sămăîntorc ca săvăspun păţ aniile prin care am trecut ş i apoi . .
ştii Mutti . . nu am mai avut bani . . ceeace a fost poate norocul meu . . . Ali ă sta
aproape căa scos pielea de pe mine . . . am vrut sămăîmprumut, dar nimeni nu
mi-a dat . . eu un stră in necunoscut . . . mi-au cerut garanţ ii căvoi fi domn, apoi
căam pe cineva mare care sămăsusţ ină. . n-am putut dovedi nimica ş i nu mi-au
dat nici o leţ caie . . aşi fi reuş it poate dacăacceptam săplec la Rodos, dar am vrut
sămămai întorc odatăca sămăsfă tuiesc cu voi . . mai ales cu tine Mutti, fiindcă
dacăplec din nou cu gândul acesta apoi săş tii căva trebui săstau mult timp acolo
. . . pânăs-o ivi ocazia . . înante de plecare am întâlnit în casa paş ei pe un anume
Bartolomeu Brutti care, când a vă zut semnul de pe piciorul drept a fost foarte
mulţ umit ş i a promis că-mi va face rost de galbeni mulţ i, dar era gră bit săplece la
Veneţ ia unde are un frate ş i nu a putut săse ocupe de mine acuma . . nici mă car
câţ iva galbeni nu a putut să-mi dea . . . cicăpentru tron trebuie vreo două sute de
mii . . . ´´ Kati se uităuluităla el ş i-l întreabăsperiată .
- ´´ Wieviel ? . . mein Gott. ´´ sare în sus ş i pufneş te în râs.
-´´ Nu te speria Mutti, galbenii odatăluaţ i trebuie daţ i înapoi cu dobinzi mari,
chiar dublu . . . din ceeace voi strânge în ţ ara în care voi domni . . . doar voevod
voi fi . . voi nu veţ i veni cu mine acolo . . de măvoi că pătui veţ i pluti în galbeni.
Astfel se încheie discuţ ia dintre mamăş i fiu. Kati se duce la treburile ei, iar Iancu
să-ş i vadătată l care pentru prima datăa avut ocazia săstea de vorbăcu el. N-a
auzit ce au vorbit cei doi mai adineaura, dar ş tie ce urmă reşte Ianke.
12

- ´´ Nu fiule, nu faci bine . . . lasă -i pe regi sădomnească , tu stai aici lângămine . .


. ai săcâş tigi mult . . stai cu mine, lasăgă rgă unii din capul mumă -ti şi fi cuminte .
. doar ş ti câţ i regi din aceia de peste munţ i au pierit . . câte capete au căzut la
ottomani, acolo în cuibul strică ciunii, acel Constantinopole ce odinioarăa avut
fala lui, unde au domnit împă raţi adevă raţ i, nu din cei făcuţ i cu plată. . lasă -te de
asta fiul meu, nu este de capul tă u, este păcat săcadăş i el. ´´ spune bă trânul său
tatăară tând spre capul să u, bă nuind parcăcare va fi soarta celui pe care l-a crescut
ca un fiu, care, cu toate cănu este al lui, îl îndră geş te totuş i. În orice caz aceste
cuvinte i-au mers lui Ianke la inimă . În fond nu este chiar atât de uş or săfii rege,
gândeş te el, plecând din atelier fărăa da un ră spuns curelarului care a vă zut multe
în viaţ a lui. Da, trebuie săfii în permanenţ ăpăzit, în orice moment poţ i fi detronat
şi atunci nu te poţ i bucura de libertate, fiindcăte urmă resc cei pe care i-ai
nedreptă ţit ş i câte ş i mai câte. Aceste gânduri îl fră mântăzi de zi, noapte de
noapte, ba într-una din nopţ i a visat căstăcu capul aplecat peste un butuc în
spatele lui stând o matahalăneagrăcu o uriaş ăsecure. S-a trezit lac de apă , dar îş i
spuse căaceastea sunt urmă rile celor povestite de tat-su. Tristeţ ea lui o face pe
mumă-sa săfie îngrijorată , dar el nu voia săspunăcauza pentru a nu-l întrista pe
tat-su care crezu căspusele lui au avut efect. Bă trânul se ţ inu deci deoparte,
nevoind s-o supere pe Kati, Iancu ş tiind doar pe Mutti cât este de violentăcând nu
i se cântăîn strună. Ea îş iş i vedea fiul pe tron, cu o mantie mare, dintr-o blană
scumpăcu un sceptru în mână , iar ea ală turi de el mândrăde un asemenea fiu.
Dar, socoteala de acasănu se potriveş te mereu cu cea din târg. Pânăla urmă
ajunge totuş i la concluzia căîn fond face bine ce face ş i cănu stricăsă-ş i încerce
norocul. În viaţ ătotul este hazard, câş tigi te-ai aranjat, pierzi, cu atât mai ră u, şi în
cazul aceasta degeaba te zbaţ i dând din mâini ş i din picioare cătot nimica nu se
realizeză ; ori, tocmai acuma norocul începe să -i surâdă . Mai întâi a aflat căeste
prinţdin neam mare, cel al Muş atimilor, lucru mare, apoi a plecat la
Constantinopole unde nu a fost deloc ră u primit, dar cel mai important lucru este
căacest senor Brutti s-a ară tat dispus să -l ajute; da, i-a dat chiar de înţ eles căo să -i
facărost de bani, i-a luat ş i adresa. Acuma aş teaptăcâteva rânduri din partea lui,
cu care săse ducăla un cămă tar din Braş ov, pe care Brutti îl cunoaş te din Spania
unde a stat ş i el o vreme.
În aş teptarea evenimentelor viseazăzilnic. Nu se mai sfă tuieş te cu nimeni, nici cu
mumă-sa, iar bă trânul crede căprin cuvintele sale l-a convins sărenunţ e. Va cere
deci domnia, va fi exilat pe insula Rodos, aş a cum se obiş nuieş te, unde va aş tepta
momentul. Bineînţ eles cătotul depinde de galbeni, fă răde care nu se poate face
nimica. Cu cât ia mai mulţ i, cu atât dureazămai puţ in ş i treaba merge mai bine.
Aventurile care îl aş teaptăîl pasioneazăş i pe zi ce trece îş i face planuri din ce în
ce mai îndră zneţ e, planuri de tână r care deabea intrăserios în viaţ ă. O săfie atât de
bogat încât o să-i întreacăcu mult pe seniorii de pe aici, o săaibe un castel, o
13

cetate armatăiar oamenii se vor prosterna în faţ a lui, aş a cum probabil fă ceau în
faţa tată lui să u adevă rat, dar mai ales în faţ a bunicului. Astfel, timpul trece repede,
când în una din zile soseş te mult aş teptata scrisoare a lui Brutti, care s-a ţ inut de
cuvânt în speranţ a căva profita din plin din domnia lui Iancu. Este curtenitoare ş i
se adreseazăbancherului Hoffmann din Kronstadt, om foarte influent care dispune
de sume mari de bani. Este adevărat căcere dobinzi importante, dar se merită,
fiindcăaltul care săîmprumute asemenea sume nu este. Probabil cănu i se va da
cât este necesar, ci numai o parte, gândeş te el ş i chiar a doua zi merge la Herr
Hoffmann. Bancherul are în centrul oraş ului o casămare ş i frumoasăcu vederea
spre Tâmpa.
În dimineaş a asta se scoalămai devreme, nu a spus nimă nui nimica, nici măcar de
scrisoare. La ora nouăse aflăîn faţ a casei bancherului. De câte ori a trecut în faţ a
acestei case impună toare ş i n-a ş tiut ce se ascunde îndă rătul zidurilor ei. Îi
deschide un lacheu atât de frumos îmbră cat încât la început a crezut căeste însuş i
bacherul, dar îş i dăseama repede căeste un servitor, când acesta îi ia pelerina ş i
pă lăria. Din aceş tia o săaibe ş i el negreş it ş i nu numai unul, ci o întreagăgloată ;
numai servitori se vor învârti în jurul său ş i chiar ş i bancherii i se vor prosterna. În
orice caz nu o să -i spunăde la început pentru ce îi trebuiesc banii, dar deodatăse
trezeş te din visare, se aflăîntr-un holl mare de tot, mobilat în stil să sesc, mobilă
grea ş i masivă , cu un chemineu în care mocneş te un foc, fiind toamnă, iar
servitorul spunându-i.
- ´´ Pe cine săanunţ , domnule ? ´´
- ´´Sunt aş teptat de Herr Hoffmann . . spune te rog căa venit Ianke, Ianke Weiss ´´
numele din urmăîl spune mai încet. Servitorul se înclină , iese o clipă, revine ş i îi
spune plin cu respect.
- ´´ Stă pânul meu văaş teaptă. . am bă nuit căsunteţ i domniavoastră. . deacea v-
am lă sat săintraţ iş i v-am luat lucrurile. ´´ completarea nu-i place lui Ianke, îi face
un semn din mânăoarecum dispreţ uitor, ca unuia care îi este inferior, dupăcare îl
urmează . Vasă zicăeste aş teptat. Deci Brutti i-a scris ş i lui, ceeace îl cam supă ră
fiindcăputea să -l anunţ e de planurile pe care le pregă teşte în legăturăcu persoana
sa, pentru a se pune în gardăca săş tie cum săprocedeze. Uite, acuma în ce
încurcă turăl-a bă gat, nu ş tie ce sămai spunăş i cum săînceapă . I s-a dat tot planul
peste cap, gândeş te el. Nici nu se aş eazăbine pe un fotoliu lângăchemineu ş i
simte căcineva stălângăel. Ridicăcapul ş i vede un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat
foarte elegant, cu ochelari pe nas, lafel ca tat-su, dar aceş tia erau din aur, se vede
bine. Bă trânul îl priveş te ş i-l cerceteazăbine, îl mă soarădin cap pânăîn picioare.
Iancu se ridicăde pe scaun fiindcăomuleţ ul îi inspirărespect ş i deoarece aş a a fost
învă ţat de acasăsăse poarte, faţ ăde cei mai în vârstăsăte ridici în picioare, dar
imediat regretă , fiindcănu ş ade bine unui prinţcare va avea un tron săse ridice în
faţa oricui. Nu are timp săreflecteze prea mult căomuleţ ul îl întreabă .
14

- ´´ Ai sosit repede . . bine ai fă cut tinere căai venit . . ´´ în acelaştimp îi întinde


mâna. Toate se petrec atât de repede cănu avu nici mă car timp sămediteze ce să
facăş i fă răsăvrea se apleacă , aş a cum fac toţ i tinerii bine crescuţ i.
- ´´ Bunăziua, Domnule Hoffmann am venit cu recomandaţ ie din partea . . . . ´´
dar domnul Hofmann terminăel fraza.
- ´´ Da, da, din partea bunului meu prieten Bartolomeu Brutti, Barti cum îl numit
noi .´´ vă zând căIancu vrea săcontinuie, bancherul face un semn din mânăş i-l
opreş te.
- ´´ Ştiu, ş tiu, ai nevoie de galbeni, de mulţ i galbeni . . . ţ i-i dau când vrei, dar
trebuie săiscăleş ti o hârtie căai să -i înapoiezi în termen de zece ani . . .
bineînţ eles căla aceasta va trebui săadaugi ceva . . nu, nu, nu prea mult te asigur .
. . iată, dacăîţ i dau zece mii de galbeni, ş i atîţ ia îţi dau deocamdată , îmi vei da
înapoi cât scrie în actul pe care trebuie să-l iscă leşti. ´´ Iancu este mulţ umit de
propunere, acceptând cu bucurie, ş tiind căalţ ii iau poate de trei ori pe atâta,
neş tiind însăcăacesta împreunăcu Brutti îl vor stoarce cât vor putea când va fi
domn. Iancu gândeş te în naivitatea lui cădomnul Hoffmann are de gând săstea pe
lângăel când va fi voevod.
- ´´ Primesc cu plă cere domnule . . . ´´ îi spune Iancu. Bă trânul se uităla el peste
ochelari, îl măsoarădin nou din cap pânăîn picioare, în care timp se lasăo tă cere
jenantă . Iancu socoteş te totuş i căsuma este prea micăpentru a mitui pe toţ i cei de
la Constantinopole ş i luându-ş i inima în dinţ i întreabă .
- ´´ Domnule, nici nu v-a spus de câţ i galbeni am nevoie, sau dacăam înţ eles bine
.. ´´ din nou bancherul îl întrerupe.
- ´´ Nici nu trebuie să -mi spui . . mi-a scris detailat prietenul meu de la
Constantinopol . . ş tiu pentru ce îţ i trebuiesc, ş tiu căeste mult prea puţ in . . .
apropos, ce mai face ? . . cum mai arată? . . . nu l-am mai vă zut de câţ iva ani . .
ultima datăne-am întâlnit la Viena .´´ vă zând cătână rul se uitănăuc la el, râde
uş or ş i-l liniş teşte . . - ´´ nu te supă ra, dar aş a suntem noi bă trânii, mai iuţ i ca voi
tinerii, ş tim ce vrem ş i mai ales ş tim ce vor cei cu care stă m de vorbă. . . acuma
hai sătrecem la fapte . . . suma de zece mii ţ i-o dau în monezi de aur turceş ti . . . .
. hârtia am ş i pregă tit-o, numai s-o iscă leşti ş i sătrec numele tă u întreg acolo . . .
dar stai, ş tiu căai părinţ i aici în Kronstadt . . este adevă rat ? . . dacănu măînş el
curelarul Weiss, acela care stădestul de aproape de mine, aici a doua stradă. . la
care mi se confecţ ioneazătoate cele necesare din piele . . . ´´ spune el cu toate că
ştie perfect de bine cine este Iancu, chiar căeste fiu nelegitim al un prinţdin
neamul mare al Muş atinilor. Dar Iancu bă nuieş te ce vrea săspună .
- ´´ Da domnule, este tată l meu vitreg . . . eu sunt prinţ ul Iancu, fiul voevodului
Petru al Moldovei, zis al Rareş oaiei, cel ce a stăpânit de douăori ţ ara de dincolo
de munţ i căreia i se zice Moldova . . . ´´ nici acuma bătrânul nu-l lasăsătermine.
15

- ´´ Ştiu, ş tiu toate acestea . . le ş tiu destul de bine feciorule . . ş i pe tată l tău îl
cunosc destul de bine . . uite, vezi, el mi le-a lucrat ´´ ş i îi aratăun frumos cordon
din piele pe care Iancu îl recunoaş te imediat, deoarece el însuş i a lucrat la el. Dar,
aroganţ a bătrânului începe să -l enerveze, ce vrea săspună , căeste fiu de curelar ?
doar ş tie căel este prinţ . N-a fost niciodată tratat astfel, nici mă car la
Constantinopol unde a auzit de multe ori căoamenii nu sunt luaţ i în seamă , căde
multe ori trebuie săsuporte batjocura celor mari. Dar acest bă trân a întrecut orice
limită . În sinea sa începe săfiarbă , să-şi facăfel de fel gânduri, însăeste mai bine
săse abţ ină, banii acestui obraznic îi trebuiesc ş i când va fi domn o săi-o arate. Se
liniş teş te deci ş i ca sătermine spune a doua oarăbă trânului bancher pentru ce are
nevoie de aceş ti bani, dar căsunt prea puţ ini pentru scopul lui. Bă trânul nu mai
ră spunde, se aş eazăla un scrin ş i scrie scrisoarea prin care Iancu se obligăsă
plă teascăsuma aş a cum i-a cerut-o el. Când totul este gata, Iancu se uităla el
oarecum nedumerit, neş tiind ce trebuie săfacăîn continuare ş i atunci îl întreabă
aş a într-o doară .
- ´´ Aş i vrea ş i eu săş tiu ce scrie aici . . ´´ aceastăîntrebare îl face din nou pe
bă trân sărâdă .
- ´´ Ha, ha, ha, tinere . . la asta m-am aş teptat . . dacănu o făceai apoi te tratam
drept un mare nă tără u fărăpereche care îş i vinde ş i sufletul fă răsăş tie . . iaca, îşi
dau galbenii dupăce semnezi ş i-ţi citesc ce ai semnat . . iată -i. ´´ se duce deschide
partea de jos a scrinului, scoate o pungămare din piele, grea ş i o aş eazăpe masă.
Iancu îl ajutăfiindcăbancherul o ridicăgreu, apoi o desface la gurăş i priveş te
înă untru. Era plinăcu galbeni turceş ti, numai aur strălucitor. Iancu este pur ş i
simplu fascinat ş i în acelaştimp speriat privind monezile stră lucitoare, aceste
bucă ţ i de metal dupăcare râvneş te oricine, cu care poţ i cumpă ra puterea ş i chiar
suflete.
- ´´ I-a banii ş i dute, sunt număraţ i dinainte . . ş i acuma să -ţi citesc ce am scris . .
iată.´´ deruleazăpergamentul ş i începe săcitească, - ´´ . . Eu Iancu Weiss, fiul
curelarului Weiss Jörg din urbea Kronstadt, m-am prezentat azi ziua 18 luna
septembrie, anul 1565, în urma cererii mele, la domnul Hoffmann, bancher din
Kronstadt, săîmprumut suma de zece mii de galbeni turceş ti pe care îi vor restitui
în termen de zece ani, ultima ratăla 18 septembrie 1575 . . . în primul an voi
returna două sprezece mii de galbeni . . . iar în anii următori câte trei mii în fiecare
an ´´ aici Iancu sare ca ars, trecându-i timiditatea, auzind ce spune bătrânul.
- ´´ Cum aş a, aţ i spus căvoi returna două sprezece mii în total . . ´´
- ´´ Nu tinere . . ţ i-am spus că -mi vei da două sprezece mii, dar în primul an, în
urmă torii se mai adaugăş i dobinzile, aş a ca să-ţ i fac un hatâr, căci altfel cer cu
mult mai mult . . doar vei fi domn, nu-i aş a?...ş i mai ales căeş ti prietenul
prietenului meu . . te iert ca în anii urmă tori să -mi dai patru sau cinci mii . . . ´´
furios la culme Iancu îl întrerupe.
16

- ´´ Nu primesc . . în felul acesta trebuie sădau de patru ori mai mult înapoi . . . ş i.
. . asta nu este just ´´ spune el la urmăsufocat de indignare. Dar domnul Hoffmann
nu-ş i iese din fire, îi spune deci pe un ton pă rintesc.
- ´´ Nu te gândeş ti căsunt generos ? . . cum crezi căo sădau sume atât de mari pe
perioade lungi unui om care vrea săcumpere un regat . . ş i care mai are cale lungă
pânăatunci ? . . dacănu-mi scria Brutti de la Constantinopole poţ i fi sigur cănici
nu te primeam măcar . . . ş i apoi săş tii căsuma n-o săajungănici măcar pentru
servitorii palatului sultanului. . . ´´ tonul lui devine din ce în ce mai apă sat ş i
nervos, dar Iancu se abţ ine ş i gândeş te căeste mai bine săînceapăfă rădificultă ţi¸
poate va mai avea nevoie de el. Aceş ti cămă tari se cunosc unii pe alţ ii, iar când
cineva cade în mâinile lor este stors ca o lă mâie; vor săia chiar mai mult decât se
poate da. Iancu lasăcapul jos ş i spune pe un ton pocă it.
- ´´ ªtiu, ş tiu asta foarte bine . . dar totuş i nu măaş teptam la aş a ceva . . ´´ se uităla
că mă tar care îl priveş te cu un aer superior, apoi continuăcu o voce stinsă. . ´´ bine
măprind . . accept, n-am încotro . . ´´ Hoffmann ia pergamentul, îş i potriveş te
ochelarii de aur ş i spune pe un ton de parcănimica nu s-ar fi petrecut.
- ´´ Săcitesc mai departe . . sătrecem peste termenele pe care le-am fixat de
comun acord ş i cu voia ta . . deci . . ş i măoblig cădacănu voi plă ti la termen să
suport toate consecinţ ele ce ar decurge din asta . . pentru care garantez cu toată
averea familiei mele ş i cu casa mamei mele din Kronstadt, cumpă ratăcu banii
prinţ ului Petru al Rareş oaiei din Moldova, tată l meu prezumtiv . . ´´ Iancu sare din
nou ca ars, dar imediat îş i revine, a intrat în horă , trebuie săjoace, nu are încotro.
Totuş i nu se poate abţ ine săzică , dar pe un ton mai scă zut.
- ´´ Aceasta este o mârş ă vie . . ´´ dar cu un gest nervos din mână , bă trânul îl
opreş te luând un aer posomorât ş i plictisit.
- ´´ Bine tinere, uite rup hârtia ş i dă-mi galbenii înapoi . . . poate îi gă seş ti la altul
mai ieftin, ceeace nu cred, dacăvrei . . . ´´ are un tremurat în voce ş i se abţ ine să
nu izbucnească. Iancu se sperie ş i intervine.
- ´´ Nu, nu rupeţ i . . accept tot, da tot . . aş a cum aţ i scris . . ´´ speriat căîn altă
parte nu va gă si solicitudine, chiar în felul acesta. Bancherului i se deschide faţ a
cu un surâs triumfă tor. Totul era un joc la el, avea interes ca tână rul din faţ a lui să
ajungăvoevod, în care caz va putea umbla cum va voi la curtea lui ş i banii daţ i îi
va putea chiar înzeci.
- ´´ Bine nu rup, dacăaş a voieş ti . . . iaţ i galbenii ş i dute sănă tos . . ´´
- ´´ Acum vărog să-mi daţ i trăsura să -i duc acasă. . ´´ spune Iancu resemnat.
- ´´ Cu plă cere tinere . . . ´´ trage de un fir care face săsune un clopoţ el în altă
odaie. Imediat apare un valet, de data asta tână r ş i înalt în poziţ ie de drepţ i,
aş teptând ordinele. Îndocmai ca la Constantinopole, numai căsunt altfel îmbră caţ i
şi nu fac prea multe temenele, gândeş te Iancu, în timp ce bă trânul dăordine săse
punăcaii la trăsură , dar gândurile îi sunt întrerupte.
17

- ´´ Hai tinere săbem ceva în timp ce se pregă teş te tră sura . . . vezi căsunt un om
bun ş iş tiu sămăport ş i bine cu cei care la rândul lor se poartăbine . . ş i apoi sunt
sigur căatunci când vei fi rege nu ai sămăuiţ i . . . ai să-ţ i dai seama căaceastă
sumăeste un fleac, o nimica toatăfaţ ăde sumele pe care ai săle învârţ i . . sigur că
o sămai ai nevoie de alţ i bani pe care ţ i le voi da pânăvei reuş i săte sui acolo
unde este dreptul tă u...ş i ai săvii să-mi mulţ umeş ti cădin sumele că pă tate ai să
te alegi cu palate ş i castele, cu servitori ş i multe altele . . o sămai ai nevoie ş i ai să
vezi căalţ ii îţi vor cere cu mult mai mult ca mine . . . ba mai mult decât atâta, te
vor însoţ i în ţ ara în care ai sădomneş ti şi te vor obliga săle dai ceeace nici nu ai
luat de la ei . . . eu am fă cut-o pentru prietenului meu Brutti ş i bineînţ eles căvoi
cere ş i eu săam parte de fericirea ta . . dar mă surat . . ´´ în acest moment apare un
lacheu cu o tavăcu pahare ş i o bă uturăbunăpe care Iancu nu a mai bă ut-o, atât de
tare căsimte cum i se taie respiraţ ia, în râsul bă trânului care dăpe gât două
pahare, unul dupăaltul, apoi îl pofteş te săia loc lângădivanul de la chemineu. Dar
bancherul nu se aş eazănici de data aceasta, stăîn picioarel privindu-l cu interes,
apoi spune în continuare.
- ´´ Eş ti fecricit tinere căte-au acceptat acolo la Constantinopole, ca pe unul din
pretendenţ ii la scaunul Moldovei ? Iancu tresare, ce a auzit îl buleversează .
- ´´ Da de unde ş tiţi căm-a acceptat ? . . doar nu le-am spus-o . . n-am pomenit
nimica, deoarece dacăo fă ceam mătrimiteau în insula Rodos ş i nu puteam sămă
mai întorc . . aş a fă răbani nu merge nimica . . ş i eu nu-i aveam . . ´´
- ´´ Nici nu trebuia s-o faci tu, a fă cut-o Bartolomeu dupăplecarea ta . . a lucrat
mult pentru asta . . pentru el eş ti o bunăafacere, ţ i-o spun fă răocol, aş a este . . .
dacăvei ajunge sădomneş ti, apoi aş teaptăsă -l ajuţ i . . sunt sigur căo vei face . .
mai ales căel are multe legă turi acolo . . prin preajma sultanului tuturor
Ottomanilor . . ´´ Iancu se uităla el ca un ş colar ascultă tor.
- ´´ Sigur căo să-l ajut . . ´´ cu asta se lasăo tă cere deplină, numai de afarăse aud
tră surile care trec pe caldarâmul străzii înguste. Bă trânul continuăsă-l cerceteze pe
acest tânădin faţ a sa, fă cându-ş i fel de fel de socoteli, iar Iancu la rândul său nu
ştie ce săspună. În orice caz vestea l-a dat peste cap; vasă zicătotul a ş i fost
aranjat, a ş i fost acceptat ca pretendent la scaunul Moldovei, deci totul nu va dura
atât de mult, ce bine, a scăpat de Rodos. Pânăacuma a avut noroc în tot ce face,
dar gândurile îi sunt întrerupte de venirea valetului care anunţ ăcătră sura aş teaptă.
La un semn al bă trânului acesta ia sacul ş i-l învităpe Iancu să -l urmeze. Dupăce-
şi ia ră mas bun de la acest bizar bă trân, se pomeneş te în trăsurălângăun sac plin
cu galbeni. Deodatăse sperie. Afarăeste plinăzi, cum va face să -l ducăîn casă
fă răsăfie vă zut ? Se uităîn urmăş i constatăcăeste condus numai de vizitiu,
însoţ itorul care deobicei stăpe capra din spate lipseş te. Ce obră znicie, gândeş te el,
putea mă car să -i facăacest hatâr, lui care peste scurt timp va fi rege. Dar în fond
nu face nimica, o să-l roage pe vizitiu săcare sacul ş i dacăcineva îl va întreba ce
18

este înă untru va spune căa adus bucă ţ


i de piele pentru bă trânul său tată , curelarul,
da, aş a va face. Dealtfel că lătoria dureazăfoarte puţ in fiindcănu au traversat decât
câteva stră zi. Totul în preajmăeste gol, ce bine. Când tră sura se opreş te în faţa
casei, Iancu se dărepede jos, ia sacul la subţ ioară , fărăsă -l mai roage pe viziutiu
care dealtfel nici nu s-a uitat la el ş i fuge în casă , urmat numai de privirile a doi
copii din vecini care mare lucru nu înţ elegeau ce se petrece. Aude în urmăcum
trăsura întoarce ş i se îndepă rtează. Ajuns în hol gâfâie din cauza greută ţii dar nu se
lasă , fuge sus în camera lui ş i fericit cănu a întâlnit pe nimeni, intrăcu povara pe
care o depune în dosul unui fotoliu. De acum încolo nu va mai avea nimeni voie
săintre aici, decât mumă-sa care va face curat. Îş i face probleme cum săia banii
cu el la Constantinopole, dacăadusul lor aici i-au creat atâtea emoţ ii. Dupăce-ş i
revine, coboarăjos ş i o întâlneş te pe sora sa cotrobă ind prin casă. În orice caz
plecarea este foarte aproape, nu trebuie săîntârzie prea mult, fiindcăaltfel va
cheltui precis din ei, dacăva afla Inge ş i el nu-i va putea rezista. Dar mai ales
fiindcătotul este încăproaspă t acolo, fiind aş teptat nu atâta pentru a fi numit
domn ci mai ales căbanii intereseazămai mult ca orice. Faptul căa garantat ş i cu
averea pă rinţ ilor nu-l prea încântă, însănu mai are încotro, actul a fost semnat ş i
se aflăla bancher. Cel mai bun lucru fiind sătacăca sănu le facăsânge rău
pă rinţ ilor, mai ales mamei.

În zilele urmă toare nu se petrece nimica deosebit. Doar când mumă -sa dăde sacul
cu galbeni, se sperie în primul moment, ca apoi săse bucure, doar doreş te să-ş i
vadăfiul suit pe tronul tată lui său, prinţ ul din Moldova. Iancu îi spune de unde îi
are, omiţ ănd faptul căa garntat ş i cu casa pe care ea a cumpă rat-o cu banii primiţ i
de la voevodul Petru al Rareş oaiei, fiul marelui ªtefan. Dar zilele trec una după
alta, Iancu tocmeş te ş i trăsura, sau mai bine zis un fel de că ruţ ămai abitir, care să-
l ducăpeste munţ i, spre cetatea lui Bucur ş i apoi mai departe spre miraculosul
Constantinopole, oraş ul care îţ i aduce sau mă rirea ş i puterea, sau moartea ş i
mizeria, sau chiar amândouă . Bă trânul curelar este mâhnit căfiul să u pleacă ;
credea căl-a convins sără mână , săpreia dupămoartea sa pră vă lia care merge
foarte bine, fă când familia Weiss sătrăiascăîn bunăstare. Acuma constatăcătotul
o ia de la început, mai ales căniciodatănu a încetat să-l considere pe fiul să u ca al
altuia, el este tot fiul să u ş i tot copil îl vrea, dar copiii cresc ş i pă ră sesc cuibul
pă rintesc pentru a-ş i forma propria lor familie, aş a este natura, crudă , fapt la care
trebuie orice pă rinte săse obiş nuiască . Curelarul devine din ce în ce mai nervos,
pe mă surăce se apropie vremea plecă rii. În sinea sa are o vagăconvingere ş i
simţ ă mânt cătot ce se întreprinde va aduce în cele din urmăo nenorocire mare
pentru fiul să u. A mai că utat de mai multe ori să -l determine sărenunţ e la
planurile sale nă struş nice, cum chema el încercă rile fiului său de a ajunge voevod
într-o ţ arăcu care nu are nici o contingenţ ă. Nu ş tie nimica de imensa sumăde
19

galbeni împrumutaţ i, care se găsesc în casă. Ecaterina a pă strat secretul cu


sfinţ
enie, dându-ş
i seama cătrăncăneala nu poate face decât ră
u fiului ei.

Se apropie Crăciunul, afarăîncepe săningă , oraşul este în fierbere, fiecare


aleargând să -şi procure cele necesare sărbă torii, numai Iancu este absent la toate
acestea. A angajat definitiv că ră uş ul care să-l ducădincolo de munţ i pânăla
cetatea lui Bucur. Contra unei sume frumuş ele de bani îş i ia o seamăde bagaje;
voia săia cât mai multe cu el. ªi-a fă cut ş i o mulţ ime de haine din ş tofele pe care
le-a adus data trecută . Trebuie săfie cât mai elegant ca săse vadăcăel este un
prinţ , nu un oarecare fiu de curelar de la Kronstadt. Însăsuma mare de bani nu a
luat-o cu el, nu era indicat, mai ales pe drumurile spre Constantinopole unde nu
rareori oamenii erau atacaţ iş i jefuiţ i de tot ce aveau asupra lor. Sfatul i l-a dat
mumă-sa care s-a gândit la toate. Iancu înţ elege căeste bine săprocedeze în felul
acesta, pericolul de a pierde galbenii fiind în felul acesta diminuat, cu toate căş i în
aceste cazuri s-a văzut căcei care se ocupăcu aceste feluri de transferuri săfie
excroci, lăsându-te fărăo leţ caie. Prin intermediul unui anume Georg i-a
transferat. I-a predat la Kronstadt ş i-i va primi acolo, bineînţ eles contra unui
comision piperat, dar cel puţ in sigur. I s-a dat un înscris notificat că tre un bancher
la Constantinopol care avea interese în Transilvania. În felul acesta toate pă reau a
fi aranjate pânăîn cele mai mici amă nunte. Familia a pă strat tă cere asupra
intenţ iilor fiului pentru a nu provoca iar îmbulzeala care a fost la sosire.
Plecarea are loc dis de dimineaţ ă , cu o trăsurătrimisăde bancher care l-a dus până
la caravana negustorilor unde îl aş teaptăcăruţ a angajatăcu câtva timp înainte.
Ecaterina l-a însoţ it pânăacolo, având în permanenţ ălacrimi în ochi, nu din cauza
despă rţirii ci din bucuria ei căfiul ei se duce săia tronul lui tat-su cel adevărat, dar
despă rţirea a fost grea de ambele pă rţ i, mai ales din a mamei care simţ ea totuş i că
de acum încolo el nu va mai fi cu totul fiul ei, ci va depinde de multe ş i mulţ i, însă
ca prinţdomnitor va fi alături de el, gândeş te ea, ceeace ră mâne de vă zut. Mai bine
pretendent la un tron decât fiu de curelar îi spunea ea mereu ca să-l încurajeze.
Dupăură ri de bine, lacrimi ş i promisiuni de viitor se pune în fine convoiul de
că ruţ e în miş care, cu cea a lui Iancu mai la urmă. Toate s-au petrecut pânăacuma
întocmai cum au fost aranjate, un semn bun. Peste trei zile de drum se ajunge în
fine la cetatea lui Bucur, unde trage din nou la acel Ibrahim care s-a bucurat ş tiind
căva că pă ta iar câţiva galbeni mai mici. Iancu a luat cu el câteva sute de galbeni
necesari pentru că lătorie. Voia săcă lătoreascăîn condiţ ii bune, sănu ducălipsăde
nimica, sălocuiascăîn hanuri mai acă tări. Apoi nu se poate ş ti ce-ţi iese în cale ş i
dacănu avea cu ce, putea pierde ocazii. Dar nu stădecât o zi la cetatea lui Bucur,
că ci a doua zi pleacăun alt convoi la Constantinopol, ocazie rarădar cam
obositor. Carele acestea sunt hodorogite ş i-l scuturăatât de tare încât în cele din
urmăcrede căo să -i iasăcreeri din cap. Peste alte douăzile ajunge la Vidin iar
20

dupăalte zece în fine la ţ intă . Pe drum erau cât p-aci săfie atacaţ iş i jefuiţ i, dar o
ceatăde ieniceri i-a salvat contra unui peş cheşgras, ceeace i-a golit aproape
buzunarul. Vă zând oraş ul minune de departe, simte o mare bucurie. De aici va
pleca în ţ ara sa ca domn. Prima oarăse duce la Ali Mustafa unde va ş i locui, turcul
care l-a introdus la paş a Mahomed. Mare i-a fost acestuia bucuria când l-a vă zut;
credea căa renunţ at, cănu mai vine. A doua zi merge la bancherul care urmează
să-i dea galbenii transferaţ i. Îi obţ ine cu destulăgreutate, fiindcăacesta nu ş tie
dacăactele prezentate erau falş e sau bune. Numai dupăce a apelat la un agent care
îl cunoş tea pe Iancu ş i care a certificat autenticitatea scrisorii i-au fost înmânaţ i în
fine. Pe drum spre locuinţ ăse uitămereu în urmăde fricăsănu fie urmă rit, pe
drept cuvânt fiindcăîn oraştră iesc fel de fel de oameni veniţ i din toate colţ urile
lumii, porniţ i pe că pă tuială , chiar prin furt ş i atacuri tâlhă reş ti, dacăaceasta era
necesar ş i dacăse ivea ocazia.. Dar din fericire nu s-a petrecut nimica, el ajungând
cu punga bine acasă, unde o ascunde sub pat.
Iancu nu aş teaptăprea mult ş i merge chiar dupăcâteva zile la paş a Mustafa unde
spre marea lui bucurie îl întâlneş te la intrare pe Bartolomeu Brutti, care se arată
fericit de întoarcerea clientului său în ale domniei; acesta nu a stat cu mâinile
încruciş ate, ci a făcut tot posibilul să-l zugră veascăca un adevărat descendent din
voevozii Moldovei, al Muş atinilor, făcându-l fiu legitim a lui Petru Rareş . Iancu
gă seş te căeste bine căl-a întâlnit pe acest prieten, înainte săvorbascăcu paş a;
este bine săş tie cu exactitate ce săspună . Cei doi se îndreaptăspre gră dina din
faţa palatului ca săpoatădiscuta în liniş te.
- ´´ Bine ai fă cut Iancule . . bine căte-ai întâlnit cu mine înaintea tuturor, am multe
să-ţ i spun . . . sădiscută m mai bine aici, fiindcăconsider cănu este bine săte
prezinţ i acuma la paş a . . trebuie mai întât săte informez ca săş tii ce săspui, aici
fiecare cuvânt trebuie bine plasat . . trebuie săspui minciuni, numai minciuni, cu
cât sunt mai multe ş i mai bine ticluite cu atât este mai bine . . . nimeni nu
controleazăce ai spus ş i dacădoi spun acelaşlucru poţ i fi sigur cătotul se
arangeazăîn favoarea ta . . dar mai important este săai buzunarele pline în
permanenţ ăş i ascultăbine ce spun . . da, tot mereu, căci dacăla un momentdat se
întâmplăsăfie goale eş ti pur ş i simplu aruncat ca o bucatăde cârpă. . trebuie să
dai în dreapta ş i în stânga, de la cel mai mic ienicer pânăla sultan însă ş i . . fiecare
întinde mâna, bineînţ eles în felul lui ş i cu cât sumămâna ta mai bine, cu atâta ţ i se
deschid uş ile mai larg ş i mai generos . . ´´
- ´´ Am ceva bani luaţ i de la Hpffmann . . ´´ îl întrerupe Iancu.
- ´´ ªtiu, ş tiu, doar eu le-am aranjat, dar sunt mult prea puţ ini . . cei pe care îi ai vor
ajunge doar săintri în palat, atâta ş i nimica mai mult . . aici am vorbit ş i cu o
seamăde că mătari renumiţ i, fă cători de domni, adevărate hiene, care îţ i vor da
sume foarte mari, te vei mira ş i tu . . dar sănu te miri faţ ăde ei, săte faci căeş ti
obiş nuit cu ele . . doar ai fost în palatele lui tată lui tău, prinţul Petru . . ´´
21

- ´´ Ce palate . . ? ´´
Dar Brutii râde cu poftăş i continuăsăvorbească
- ´´ Palate, da . . văd cănu eş ti încăobiş nuit săminţ i . . trebuie săspui căai
crescut în palatele prinţ ului Petru . . cămumă -ta este o pricipesăpoloneză, nu
conteazădin ce familie . . aş a trebuie săspui . . căai fugit cu ei în Transilvania
când ai fost încămic copil, dupăce voevodul a fost alungat de pe tron . . ş i multe
altele care îţ i vor trece prin minte . . ai înţ eles . . ? . . sănu măfaci de râs că
pierdem totul, chiar viaţ a . . ´´
- ´´ Am înţ eles . . nu ş tiu însăprea bine ce aş i putea inventa aş a pe loc . . nu prea
sunt obiş nuit săvorbesc lucruri pe care nu le-am trăit . . ´´
- ´´ Ce . . ca săpovesteş ti ceva trebuie neapărat săfi tră it acel eveniment . . ? . . nu,
dragul meu, nu este necesar, omul tocmai de aia se deosebeş te de alte fiinţ e . . el
are posibilitatea săvorbească, săspunăceeace trăieş te, dar mai ales ce nu a trăit ş i
nici nu a vă zut vreodată. .´´ La aceastăfilosofie Iancu se uităpur ş i simplu cu
gura că scatăla interlocutorul să u. În mintea sa de german, cu o creş tere rigidă,
disciplinată , în cinste, fă răocoliş uri, nici căn-ar fi îndră znit vreodatăsăjudece în
felul acesta. De acasăş tia căa venit cutare sau cutare client care comandăceva, că
acel ceva trebuie săfie gata la termen ş i lucrat în mod cinstit, atâta tot. Brutti îş i dă
seama de asta, îl vede disciplinat, ordonat ş i ascultător, din care cauzădoreş te ca
înainte de întâlnirea cu paş a sădiscute cu clientul său, că ci aceasta este prima
treaptă , urmând vizirul ş i la urmăchiar sultanul, ori la toţ i trebuie spuse aceleaş i
minciuni. Brutii îş i dăseama de asta ş i întârzie cât poate întrevederile care trebuie
săaibăloc, ca săfie confirmat definitiv ca pretendent, deoarece pânăacuma nu s-
au fă cut decât intervenţ ii care au avut un oarecare succes. Însămai important este
căîncănu dispune de galbenii necesari. Dar important este ş i felul cum va locui
aici ş i pentru asta a fost închiriatăpentru el o casăfrumoasăla marginea
Bosforului. Este veche, dar bunăde locuit, nu în stil turcesc, construităînainte de
cucerirea oraş ului de că tre turci, încăde pe vremea Bizanţ ului. Are pereţ i groş i din
piatră , acoperităcu olane înverzite de vreme, iar mare parte din pereţ ii exteriori
acoperiţ i cu iederădeasă , care atârnăde la straş ină, ceeace îi dăun aspect bizar,
dând impresia de departe căte afli în faţ a unui monolit verde. În jur cu o gră dină
frumoasăcu verdeaţ ămultăunde te puteai ascunde în caz de nevoie. Propietarul
care s-a mutat în altăparte, un negustor destul de înstă rit, nu rareori a scăpat de
belele ascunzându-se printre boschetele de acolo. Pentru asta a ales ş i Brutti casa;
de multe ori se întâmpla ca diverş i pretendenţ i la domnie, că ci erau mulţ i, săse
omoare unul pe altul, mai ales cănimeni nu ş tie cu exactitate câţ i sunt ş i unde se
ascund, însăvestea apariţ iei unui se împrăş tia ca fulgerul, aş a călocuinţ a era cât se
poate de bunăpentru o fugăsă nă toasăş i o ascunză toare ideală . Au fost angajaţ işi
câţ iva turci înalţ işi voinici care săpă zeascăzi ş i noapte.
22

Astfel, zilele se scurg una dupăalta. Iancu se pune pe trai, a gă sit mai mulţ i
prieteni de ocazie ş i femei de vârsta lui cu care petrece aproape zilnic.
Deocamdatăsuma de care dispune este suficientăpentru acest fel de trai, cu toate
căse topeş te zilnic vâzând cu ochii; trebuia săducăo viaţ ădemnăde
Constantinopole, una de prinţmoş tenitor, noblesse oblige. Brutti vine în fiecare zi
să-şi vadăproapă tul prieten cu care are planuri mari ş i câteodatăia ş i el parte la
petreceri, care de cele mai multe ori se transformăîn orgii. Lui îi plăcea viaţ a
uşoară , fărăgriji, cu toate căera mai în vârstădecât protejatul său. Încăde mult
când a ajuns prin aceste meleaguri a aflat cănumirea prinţ ilor în ţ ă rile de dincolo
de fluviul numit Danubius este o afacere din cele mai bune, de pe urma că reia se
puteau câş tiga averi frumoase ş i pedeasupra ş i funcţ ii importante, deci toate
atributele pentru satisfacerea orgoliului uman, ori el este orgolios. Nu întâmplă tor
s-a întâlnit cu Iancu, că uta aş a ceva ş i a gă sit omul care îi trebuie, crede el. Nă scut
dintr-o familie să racădin Albania, a plecat de mic copil cu o oaste, din acelea care
se perindeau prin meleagurile sale natale. Ajuns în Austria intrăîn armata
imperiului, ajungând astfel ş i în Spania. A luptat în permanenţ ăsă -ş i gă seacă
norocul. S-a dat în repetate rânduri prinţizgonit de turci, cerând ajutoare ş i
prinţ ese bogate în că sătorie, însăfă rărezultate, de fiecare datăîntâmplându-se
ceva neprevă zut care îi tă ia elanul cu care pornea la drum. A strâns ceva bani cu
cu care săpoatăduce o viaţ ăfărăgrija zilei de mâine, însăaspiraţ iile sale ţ intesc
cu mult mai sus. Dece sănu fie ş i el un mare comandant, ală turi de un prinţcu
moş ii întinse ş i ş erbi, sau cine ş tie ce, numai poziţ ia socialăsăfie cât mai
marcantă, ceeace face săcurgăgalbenii aproape de la sine. Titlurile de nobleţ e îl
încântăş i de câte ori se aflăîn preajma vreunui reprezentant al nobilimii este plin
de sine ş i foarte servil în acelaştimp, ceeace de multe ori enerveazăpeste măsură.
Cu Iancu se poartălafel, cu toate căş tie din ce mediu adevă rat vine. Prin el a gă sit
în fine omul cu ajutorul că ruia săse ridice. Are prieteni influenţ i la Veneţ ia prin
fratele său Cristofor Brutti, care deţ ine ş i funcţ ia de mare dragoman al Veneţ iei la
înalta poartă . Oricând îi erau deschise pungile că mă tarilor, sau cel puţ in aş a i se
promitea. De când l-a cunoscut pe Iancu a scris o sumedenie de scrisori, aş teptând
cu neră bdare răspunsurile, dar spre marea sa surprindere a primit de la unele
refuzuri nete, în fond de la cele de la care s-a aş teptat mai puţ in. Unii bancheri nu
voiau să-ş i bage capitalul în întreprinderi nesigure, care chiar dacăaveau reuş ită
nu erau sigure căse puteau recupera cele învestite. Mulţ i s-au înş elat pânăacuma
la afacerile cu cumpărarea domniilor din ţ ă rile din jurul Carpaţ ilor ş i mai bine
suflăş i în iaurt dupăce s-au fript cu ciorba. Situaţ ia precarăa Valahiei ş i a
Moldovei unde domnii veniţ i căutau săsugăcât puteau din sudoarea populaţ iei,
pentru a plă ti imensele datorii fă cute cu ocazia acceptă rii lor ca domni de că tre
Înalta Poartă , i-a fă cut pe mulţ i săse gândeascăbine la ceeace fac, dar Iancu are
un avantaj nefiind cunoscut, fiind cineva nou în scenă , de care Bruti cautăsă
23

profite cât poate. Însăîn noua lui viaţ ăde huzureală , Iancu a uitat căodatăbanii
luaţ i de la bancherul Hoffmann se vor sfârş i, ceeace s-a ş i întâmplat, fiind tocaţ i în
petreceri nesfârş ite, în aş a mă surăcăel începu chiar săfie cunoscut în anumite
cercuri, pomenindu-se în una din zile poftit la acel paş ăprin intermediul că ruia va
trebui săajungăla sultan sau la sultana Validé, mama preafericitului padiş ah,
sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui Allah pe pă mânt. Sultana mamăera
atotstă pânitoare în acele timpuri în marele imperiu Ottoman. Aflând aceasta,
Brutti se cam necă ji, fiindcăconform programului toate trebuiau săse petreacăaş a
cum stabilise el ş i numai prin intermediul să u. Pentru a salva aparenţ ele
inventeazăo poveste cum căel a aranjat totul ş i căva fi ş i el acolo; nu-i era greu
să-ş i facărost de o învitaţ ie. Minciuna prinde spre mulţ umirea sa, fiindcăIancu
era un novice în ale aranjamentelor mondene ş i în seara ceea amândoi o pornesc
spre palatul paş ei. Totul este luminat feeric; eunucii circulăîncoace ş i încolo, care
mai de care săserveascăsau să-i primeascăpe oaspeţ ii simandicoş i. Oamenii sunt
foarte elegant îmbrăcaţ i, unii europeneş te, diplomaţ i acreditaţ i la Sublima Poartă.
Iancu ş i-a pus straie de mare boier moldovean, ce e drept nu prea autentic, dar
totuş i era important. Hainele i-au fost aduse de un turc care pretindea căle-a
cumpărat la un târg într-un oraşnumit Galaţ i; erau cam murdare ş i prea mari
pentru el, dar a pus săfie aranjate ş i luate pe mă sura sa, pentru odatămerge ş i aşa.
Totul fiind săfaci efect. În cap ş i-a pus un potir înalt din blanăcare împreunăcu
mustaţ a ce şi-a lăsat-o îi dăun aspect bizar de oriental, în afarăde pă rul blond care
îl trădează. Sunt de faţ ămulţ i din cei care au petrecut la el. Paş a a fost informat că
prinţ ul de acum un an s-a întors ş i dorea să -l vadăca sădiscute cu el amă nunte în
legăturăcu numirea sa ca pretendent ferm. Iancu aflase încăde data trecutăcând a
fost pe aici căcei aleş i erau trimiş i în insula Rodos unde trebuie săaş tepte, un fel
de exil cu un regim mai dulce, dar ş i cu pericole, deoarece nu puţ ini au fost aici
strangulaţ işi dispă ruţ i fă răurme, cei care, sau nu aveau destui bani, sau eliminaţ i
de alţ i pretendenţ i. În orice caz pentru Brutti lucrurile nu s-au încurcat aş a de mult,
fiindcăa fost scutit de cheltuelile ajungerii la paş ă, totuş i grav era căîncănu erau
banii necesari. Scrisorile întârziau, nu era nici o confirmare ş i atunci alergăde
colo pânăcolo printre negustorii bogaţ i ca săgă seascăpe câţ iva dispuş i să -i
avanseze sume frumuş ele. A gă sit sume mici, cu totul insuficiente, chiar pentru
paş ă. Le-a luat bineînţ eles pe numele lui Iancu care semneazătot ce i se pune în
faţ ă, numai să fie. Acestea ajung doar ca să poată face faţ ăş ederii la
Constantinopole, pentru traiul lui de prinţ .

Petrecerea de la Paş ăeste foarte stră


lucitoare, spre încântarea lui Iancu care se ş
i
vede dând ş a de fastuase. Imensul palat este pur ş
i el tot aş i simplu invadat de
oaspeţi. Bă rbaţ i de toate vârstele, îmbrăcaţ i în straie elegante, turceş ti ş
i
occidentale. Deasemenea sunt de faţ ăş i diplomaţ i printre care şi ambasadorul
24

imperial Sinzendorff, căruia Brutti îl prezintăpe Iancu. Marea îi fu plă cerea să


poatăîn fine săvorbeascăcu cineva în limba lui maternă , dar i s-a atras atenţ ia să
nu pomeneascăceva în faţ a lui de intenţ iile sale, fiindcăacesta are limbăascuţ ită
şi raporteazăimediat la curtea sa tot ce se petrece aici. Seara târziu îş i face apariţ ia
şi paşa Mahomed însoţ it de vizirul Sinan Paş a, un om care începu săfie temut în
Imperiul Ottoman, faţ ăde care tremurau mulţ i paşi. Apariţ ia lui stânjeneş te
oarecum petrecerea, fiindcăSinan este un om aspru care nu permitea nimă nui să
şadăîn faţ a lui, cerând la toţi supunere ş i respect, ca la rândul să u săstea aplecat
pânăaproape de podea în faţ a sultanului Soliman, bătrânul ş i bolnavul stă pân al
Turcilor, care nu se aratăaproape niciodatăgloatei, decât celor ce-i sunt apropiaţ i.
Fiul său, Selim II, moş tenitorul tronului, aş teaptămoartea tatălui să u ca săse suie
pe tronul imperiului. Sinan Paş a îl frecventa ş i se băgăsub pielea lui; toţ i spuneau
căo săajungămare vizir dupăce Selim va ajunge sultan, căo săfie unul din cei
mai puternici oameni în Imperiul Ottoman.

Pe când se aflăîn compania unor tineri ş i se distrează , Iancu se pomeneş te cu doi


eunuci mici de staturăcare îl poftesc să -l urmeze. La început se sperie, dar
vă zându-i respectuoş i se liniş teşte şi scuzându-se la interlocutori îi urmează . Uş ile
se deschid una dupăalta, trece prin nenumă rate încă peri somtuase. În una din
saloane se pomeni în faţ a paş ei Mahomed. Este un salon imens, cu un covor mare
pe jos. Paş a îl întâmpinăş i-l duce în faţ a vizirului Sinan care stăîntr-un colţ ,
înconjurat de o mulţ ime de ofiţ eri ş i servitori, de unde nu putea fi vă zut de la
intrare. Întimidat, Iancu se trânteş te cu faţ a la pământ, ră mânând locului, nemiş cat
în faţ a semeţ ului care se uităla el cu o privire pă trunză toare. Aş teaptăun cuvânt
ca săse poatăridica. La un moment dat aude vocea destul de caldăa paş ei
Mahomed.
- ´´ Scoală -te Iancule . . . eş ti în faţa preamă ritului vizir Sinan Paş a . . i-am spus că
te afli aici ş i vrea săte cunoască. . . ´´ Iancu se ridicătimid, dar tot nu îndrăzneş te
săse uite la semeţ ul Sinan, în care timp continuăMahomed săvorbească . - ´´ eş ti
fiu de domn ş i ceri scaunul . . ? ´´ Iancu ridicăîncet privirea ş i vine în faţ a
vizirului, încăvă dit emoţ ionat. Auzise de el, de faima de care se bucură , mai ales
de atitudinea lui faţ ăde imperiul German ş i de duş man al creş tinătă ţii. Face câţ iva
paş i spre el, cade din nou în genunchi, se apleacăpânăatinge cu fruntea covorul ş i
aş teaptă . Sinan întinde degetul spre el de parcăar fi vrut să -l arate ş i spune pe un
ton poruncitor.
- ´´ Scoală -te . . săvă d semnul de pe piciorul drept . . iar dacăai minţ it, capul îţ i va
sta unde-ţ i sunt picioarele . . . ´´ Iancu deveni din ce în ce mai speriat, simte căîn
orice moment poate săfacăîn pantaloni de frică, apoi se gră beş te sădea ascultare
ordinului; se desface stângaci la pantaloni, îi dăjos ş i aratăvizirului semnul ars de
pe pulpa dreaptă . Acesta se apropie ş i se uităcu atenţ ie. Inina lui Iancu bate din ce
25

în ce mai tare; dacăva spune cănu recunoaş te semnul, însemnăcăva muri în


acest salon prin tă ierea capului, ceeace bineînţ eles nu se va întâmpla aici, ci în
beciurile palatului, dar frica era mare ş i gândurile îi zburau dintr-o parte în alta.
ªtie căoamenii aceş tia nu glumesc, cătot ce spun pun în aplicare. Când îl vede că
se îndreaptăş i îi spune căeste lă murit, inima îi revine la loc. În fine a reuş it şi încă
ce uş or. Îşi trage pantalonii ş i încăsub imperiul emoţ iei nu reuş eş te săş i-i încheie;
îi ţine ca un copil mic sănu-i cadă . Pânăacuma nu a dat nici un galben ş i nici nu i
s-a cerut, dar ş tie căaceasta nu era decât prologul, a dovedit căeste fiu de prinţ .
Dacăs-ar fi aflat căeste fiu de să soaică , căare creş tere germană , precis ar fi zburat
din palat val vârtej. Imediat dupăasta este expediat ca un servitor, fă rămă car săi
se spunăce s-a hotă rât.
- ´´ Poţ i pleca . . ´´ îi spune vizirul făcându-i semn cu mâna. În orice caz semnul de
pe picior a fost considerat, altfel ar fi fost ucis fă rărezerve. Cât poate de repede
pleacădin faţ a stă pânilor fă răsăle întoarcăspatele, lovindu-se de marginile
mobilelor. Însoţ it de cei doi eunuci, este condus înapoi în să lile unde are loc
recepţ ia. Aici îl găseş te pe Bartolomeu Brutti enervat la culme. Îl aş teaptăîn faţ a
uş ii pe unde a fost dus. Faptul cănu a fost învitat ş i el la prezentare îl supără , dar
nu are încotro, trebuind săaccepte situaţ ia. În tot timpul cât a lipsit Iancu, s-a
plimbat în susul ş i josul coridorului în aş a hal căde mai multe ori a fost întrebat
de ieniceri ce cautăaici. La apariţ ia lui Iancu îl asalteazăcu întrebări.
- ´´ Unde te-au dus . . ? . . ce ai spus . . ? . . ce ai fă cut . . ? . . ce ţ i-au spus . . ? ´´
Iancu îi povesteş te cât se poate de simplu ce i s-a întâmplat.
- ´´ Nici nu ş tii prin ce emoţ ii am trecut . . ´´ îi spune el la urmă ,ştergându-ş i
fruntea de transpiraţ ie.
- ´´ În orice caz ai scă pat deocamdatăde cheltueli mari . . . alţ ii ca săajungăpână
aici cheltuesc o sutăde mii de galbeni ş i tu ai avut noroc . . săte pregă teş ti acuma
săpleci în Rodos, că ci acolo te va trimite . . . eu între timp am săte aprovizionez
cu galbeni pentru viaţ a zilnicăpânăcând mi se va da suma mare . . dar săş tii că
am ş i eu o contribuţ ie la reuş ita ta . . am vorbit cu fratele meu Cristofor, sper să
poatăface multe . . cred căel a vorbit cu Sinan . . . ´´ spune Brutti vrând să -i dăsă
înţ eleagăcăş i lui i se datoreş te aceastăîntrevedere.

Brutti este înebunit cănu poate găsi destul de repede banii necesari. La multe
scrisori nici nu a primit răspuns. Pe Iancu nu-l ţ ine la curent de eşecuri, pentru a
nu-l descuraja, sănu-l facăsăcreadăcăel în fond nu are nici un fel de putere ş i
posibilităţi. Acuma cătotul s-a aranjat oarecum cu bine, fă răbani, este un pas
înainte, mai are timp săcaute, nu mai este atât de gră bit.
- ´´ Nici nu ş tii ce greu a fost pentru mine săpoţ i ajunge aşa de departe . . . şi nu
numai atâta . . ai fost chiar la marele Sinan Paş a, ceeace este ceva mare ş i rar . . la
mai mult nici nu te puteai aş tepta atât de rapid . . . acuma eşti confirmat ş i aşa te
26

vor considera cu toţ ii . . va trebui deci săte conformezi, săte dai ca atare peste tot
. . ş
i cu cât mai repede cu atât mai bine, fiindcănu vreau săte pescuiesc din
Bosfor, nu ca săfaci baie, ci împins de cineva pe la spate, îmbrăcat în hainele tale
cele mai frumoase, de gală. . . aş a obişnuiesc ei . . când nu mai au nevoie de
cineva, te iau, te îmbracăîn hainele cele mai frumoase, de gală, pe prinţ i în straie
princiare, pe marii nobili în straiele lor ş i apoi te duc cu mare pompăla cheiurile
Bosforului unde te împing în apắ´ povestea îl sperie pe Iancu ş i în acelaştimp
capătăîncredere în noul să u prieten Bartolomeu Brutti. Acuma este convins că
acesta nu-i vrea decât binele.

Capitolul 2

în care Iancu pleacăîn insula Rodos unde i s-a stabilit domiciliul obligator

Nu trece prea mult timp căla frumoasa casăpe care Iancu o ocupă , se prezintăîn
una din zile, când este singur acasă, un emisar din partea paş ei Mahomed, care îl
învităsăse prezinte de urgenţ ăla palatul său. Pe loc Iancu îş i pune straiele de
boier moldovean ş i merge chiar cu curierul. Dupăo aş teptare de peste o orăeste
primit ş ăcătrebuie săplece imediat la
i de data asta i se face cunoscut chiar de paş
27

Rodos unde i s-a fixat domiciliul în cadrul Imperiului Ottoman. Din acest moment
este mereu însoţ it de doi ieniceri bine înarmaţ i care îl conduc acasăş i sub privirile
lor trebuie să -ş i facăbagajele, deoarece trebuie săplece imediat. Situaţ ia este cât
se poate de proastă . Este speriat la culme, nu ş tie dacăeste într-adevăr dus în
insulă , sau i se pregă teşte ceremonia care i-a fost povestităcu câtva timp înainte
de către Brutti. Se uităde nenumă rate ori pe fereastrăîn speranţ a căBrutti va veni,
dar spre nemulţ umirea sa nu-l vede. Nu îndră zneş te săvorbeascăcu ienicerii care
stau lângăel observându-i fiecare miş care, dar ca săcâş tige timp, cautăsă
împacheteze cât mai încet, fă cându-se în permanenţ ăcăcautăcâte ceva.
- ´´ Nu se poate amâna plecarea pe mâine . . ? ´´ întreabăel pe jumătate de gură,
dar aceş tia nu-i ră spund. Exasperat, zgârie pe o bucatăde lemn câteva rânduri
pentru prietenul să u, cu un fard uitat de una din petrecă reţele care l-au vizitat în
zilele trecute ş i o pune la intrare ca săfie văzută; paznicii lui nu l-au oprit s-o facă,
spre mulţ umirea lui. Plecarea are mai mult caracterul unei arestă ri decât
deportarea, fiindcănu este lă sat nici o clipăsingur. Servitorii au fugit la apariţ ia
ienicerilor, aş a căva trebui săcare singur bagajele ce ş i le-a făcut. Merge înainte
sub privirile curioş ilor, în urmăcu cei doi ieniceri gata săintervinăla nevoie. Este
clar, este mai mult o arestare decât o deportare. În acest timp apare o că ruţ ă
murdarăîn care este suit, bagajele azvârlite în urmă . În tot timpul drumului speră
săîntâlneascăpe cineva, dar nu are noroc. În scurt timp ajunge în faţ a unei clă diri
imense, cu pereţ ii groş i de unde se aud gemetele ş i urletele celor schigiuiţ i din
ordine înalte, de la sultan pânăla ienicerii săi. Este vestita închisoare Edi Cülé pe
care a văzut-o de atâtea ori pe dinafară . Împrejurimile sunt goale, fiindcălumea se
fereş te săvinăprin aceste locuri de groaza vaetelor care se fac auzite zi ş i noapte.
Dealtfel aceasta convine autorită ţilor, scutindu-i de eventualele dezordini ce s-ar fi
putut ivi datoritămijloacelor inumane de a trata pe cei ce se opuneau cât de puţ in
dominaţ iei ottomane, sau cei care stăteau în calea celor mari, care îş i apă rau
poziţ iile ş i averile. Dar nu rareori pe aici au trecut oameni care mai târziu au
devenit mari, care la rândul lor îş i trimiteau adversarii aici, uitând de chinurile
prin care au trecut ei înş işi. Aici erau închiş i pânăş i paş i din preajma sultanului,
viziri care au fă cut greş ala, opunându-se reprezentantului lui Allah pe pă mânt ş i
oricine s-ar fi exteriorizat într-un fel sau altul înpotriva stăpânilor imperiului
groazei.

Ajuns în faţ a imensei porţ i din lemn masiv, i se dau obiectele strict necesare, iar
restul bagajelor sunt predate unor turci care au ieşit pe o uşe mică . Dupăo scurtă
formalitate din care nu înţ elese nimica, deoarece s-a vorbit o turcăpe care el n-o
cunoaş te, este condus într-o curte imensă, pavatăcu calupuri din lemn, ceeace îi
dăun aspect sinistru, fă căpic de verdeaţ ă, unde este lăsat săaştepte într-un colţ.
Cei care l-ai însoţit pânăaici au plecat, lă sându-l în seama paznicilor închisorii,
28

niş te bărbaţ i uriaş i, cu forţ e herculane care când puneau mâna pe cineva, pur ş i
simplu îi frângeau oasele. O asemenea brutăîl înpinge în marea curte din centru
cu atâta putere, încât cade pe caldarâm lovindu-se la frunte; pielea crapăiar
sângele începe săcurgăş iroaie, fă răca să -i pese cuiva de asta. Tot ş tergându-se
cu dosul palmei ş i cu mâneca se umple totul de sânge de parcăar fi fost
înjunghiat, dar cei care treceau pe lângăel nici nu se sinchisesc. Toatădupă
amiaza a fost ţ inut în aceastăcurte murdară , culcat pe bocceluţ a în care i s-a
permis să -şi punăcâteva lucruri trebuincioase. Nu întreabădece este tratat aş a,
fiindcăîş i dăseama căeste inutil. Tot nu i s-ar fi spus nimica, aş a căeste mai bine
săaş tepte, săvadăce va urma. În mintea lui îş i fac loc fel de fel de presupuneri.
Doar i-a spus paş a Mahomed personal cătrebuie săplece în insula Rodos ş i atunci
dece aceastămascaradăş i jignire, lui care în curând va fi rege, domnul Moldovei.
Încetul cu încetul indignarea îş i face loc în sufletul său ră nit ş i speriat. În cele din
urmăse scoalăcurajos, se uităîn jur, la pereţ ii din piatrămurdari ş i umezi din
cauza apropierii mă rii a că rei valuri se auzeau pânăaici, surd. Se fă cuse seară, o
uş oarăbrizără coroasăîi mângâie fruntea însângerată . Încet de tot se îndreaptă
spre imensa poartăcu gratii prin care a fost împins, se uităspre coridorul care
porneş te de aici, ascultăcu atenţ ie ş i aude voci înfundate. Strigăcât poate de tare,
dar se sperie fiindcăvocea sa se repetăprin ecou. Nu primeş te nici un ră spuns.
Numai din când în când se aud gemetele celor închiş i precum ş i celor biciuiţ i.
Crezând cănu este auzit, căpaznicii confundăvocea sa cu a celorlalţ i, începe să
vorbascătare, săcearăajutor. Vorbeş te turceş te, în turca sa stricată. De data asta
are succes. De dupăcolţapare unul din aceste brute, îmbră cat doar în niş te
pantaloni strânţ iş i murdari, cu partea de sus a corpului gol, transpirat, curgându-i
şiroaie de sudoare pe piept ş i spate. Văzându-l, acest animal în chip de om îl
întreabărăstit ce vrea.
- ´´ Vreau săş tiu ce se petrece cu mine ş i dece sunt ţ inut aici . . ş i apoi am avut
asupra mea o mare sumăde bani, ce s-a fă cut cu ea ? ce aţ i fă cut cu ea ? unde i-
aţi pus . . ? ´´ spune el vădit enervat, nemaiţ inând seama ce ar putea urma.
Neprimind nici un ră spuns continuă , prinzând curaj . . - ´´am sămăplând înă lţimii
sale Mahomed Paş a, săvăspânzure pe toţ i . . să -mi daţ i banii ş i sămălă saţ i să
plec . . dece măţ ineţ i aici . . ? ´´ spune el la sfârş it disperat lovind cu pumnii în
imensele gratii din fier. Paznicul din faţ a sa stăca împietrit ş i ascultă , apoi dispare
şi pentru prima oarăacest bă rbat care a pornit să -şi caute fericirea, izbucneş te în
plâns, pierzându-ş i controlul. Lunecăîncet dealungul gratiilor ţ inându-se de ele ş i
se aş eazăîn praful de jos. Ceeace se face cu el întrece orice închipuire. Dacăeste
exilat numai de formădece este ţ inut ş i batjocorit ca cel din urmăborfaş? Gândul
acesta îl fră mântămai mult ca orice. Dupăcâteva minute, în care timp a stat cu
mâinile crispate pe gratii, apare acelaşpaznic însoţ it de alţ i doi mai scunzi ş i spre
surprinderea lui nu este repezit ş i nici bruscat. Unul din ei deschide poarta ş i-l
29

pofteş te afară . Iancu îş i ia bocceluţ a ş i-i urmează. Este dus prin fel de fel de
coridoare înguste, întunecoase ş i puturoase, sub care se aud valurile Bosforului.
Din cauza oboselii ş i al nervilor se simte foarte obosit, deabea se poate ţ ine pe
picioare. Merge încet de tot, fiindcăare impresia căîn orice moment se poate
pră buş i pe podeaua murdară . Din când în când le taie calea ş iruri de gândaci mari
şi negri sau ş obolani cât pisicile de mari, fă răca aceasta săatragăcuiva atenţ ia. În
cele din urmăse crispeazăcu mâinile de pereţ iş i fiecare pas îl face cu un imens
efort. În capul coridorului este bă gat într-o celulămicăş i întunecoasă , cu un pat
murdar cu paie turtite pe el, în care curge pe pereţ ii din piatrăapă . Uş a din fier se
închide cu zgomot în urma lui fă când un ecou puternic în lungul coridor. În primul
moment i se pare căeste liniş te deplină , dar trântindu-se pe pat frânt de oboseală
din cauza tensiunii nervoase la care este supus, aude valurile Bosforului care se
sparg pe pereţ ii închisorii. Se ridicăcât poate, cramponându-se cu degetele de
pereţ iş i se uităafarăprin ferestruica cu gratii groase de deasupra patului. Constată
căse aflăchiar deasupra apei a căror valuri se lovesc de pilonii aripii închisorii
care înainteazăîn mare pe aceastăporţ iune. Este în culmea disperă rii, aşa rănit
cum este, capul îl doare, sângele s-a închegat pe frunte ş i pe obraj, ochii îi ard; nu
poate pricepe dece i se aplicăacest tratament; deodatătresare, nu cumva s-a ivit
un pretendent care voia săscape de el ş i cu bani a obţ inut pieirea sa ? ªi acest gând
îl sufocă . Se trânteş te din nou pe pat ş i pentru a doua oarăîn viaţ a sa începe să
plângăînfundat. Nu a mai pă ţit aşa ceva de când se ş tie bărbat. Prin multe
necazuri trebuia sătreacăca săajungăîn fine acolo unde râvneş te, dar cel mai
prost lucru este cănu dispune de galbenii necesari, iar cei puţ ini pe care îi avea i-
au fost luaţ i. Măcar de s-ar ivi singurul prieten pe care îl are aici, care a fost dispus
să-l ajute, Bartolomeu Brutti, care dealtfel ş i el are interes la suirea sa pe tron, dar
în orice caz s-a ară tat dispus să -l susţină . Nu se poate sănu afle căeste aici, sănu
caute să-l salveze, doar i-a promis că-l va sprijini cât va putea. Doar n-o să -l lase
săputrezeascăaici. Cu aceste gânduri adoarme.

Dimineaţ a sare din pat auzind ză ngănitul produs de ză voarele grele ale uş ii. În faţa
sa stăun turc înalt cu un mare iatagan la centurăcare îl pofteş te, de data asta
destul de curtenitor, să -l urmeze. Iancu îş i strânge la repezealăcele câteva
lucruş oare în bocceluţ ăş i-l urmează. Nu poate merge repede, oasele îl dor, faţ a îi
este încămânjităde sânge ş i simte cum îi crapăcapul. Foame nu mai poate simţ i,
atât de întîntinşi sunt nervii să i. Face aceeaş i cale ca aseară , în sens invers, ş i este
dus în marea salăa paznicilor. Aici spre marea sa bucurie este întâmpinat de
Bartolomeu Brutti care îl îmbră ţiş
ează . Dupăce îl priveş te speriat de felul cum
aratăîncepe să -i vorbească .
- ´´ Bine căte-am găsit . . am venit ieri la tine ş i am gă sit casa goală. . mai întâi
am crezut căai plecat, căai renunţ at . . dar mi-au spus servitorii înfricoş aţ i căai
30

fost ridicat . . noroc căam vă zut la intrare cele câte cuvinte pe care le-ai scris . . ´´
se uităla Iancu cu un aer amuzat . . . . - ´´ sincer îţ i spun, mi-a trebuit timp săle
descifrez . . . am fugit într-un suflet la paş a Mahomed care mi-a spus căs-a hotă rât
exilarea ta în insula Rodos, dar cănu eş ti obligat săstai în marea cetate a
că lugă rilor templieri . . poţ i sta acolo unde vei voi . . mare cinste ţ i se face, săş tii .
.ş tiind cătoţ i cei trimiş i în exil trebuie sălocuiascăo noapte aici am venit într-o
fugă. . este o precauţ ie, nu te speria, chiar azi pleci la Rodos . . banii ţ i se vor
returna ş i cei care ţi i-au luat vor fi pedepsiţ i . . da cei ai la frunte de eş ti plin de
sânge . . te-au bă tut bestiile . ? ´´
- ´´ M-a îmbrâncit unul din ei ş i am că zut cu fruntea de podea . . da nu-i nimica . .
. . mulţ umesc meser Brutti căte ocupi aş a de mult de mine . . . tare m-am speriat
când m-am văzut aici în cetatea asta îngrozitoare pe malurile Bosforului, mai ales
dupăcele ce mi-ai povestit . . . . măş i vedeam plutind în mare, îmbră cat de gală.
´´
- ´´ N-ai nici o grije, încănu au intenţ ia s-o facăş i nici un mmotiv . . dar poţ i fi
sigur căei nu se dau în lături s-o facădacăgă sesc căeste necesar . . nu este
neapărat nevoie săfi dus mai întâi la Edi Cülé . . te ridicăchiar de pe tron în
timpul unui consiliu . . de asta poţ i fi sigur . . ş i de faţ ăcu toţ i . . când vine
firmanul de mazilire, numai la aş a ceva te poţ i aş tepta . . . ş
i nimeni nu îndrăzneş te
săse opună. . . aceş tia de la cel mai mare pânăla cel mai mic sunt niş te brute fă ră
Dumnezeu cu toate căse roagăzilnic la Allah . . . ´´

Dupăce i se restituie totul, Iancu iese din vestita închisoare, unde de fapt fusese
închis din greş ală
, iar paznicii crezând căva fi încarcerat s-au purtat cu el atât de
brutal. În loc săfie dus pe malul Bosforului într-un loc unde era pregă tit un vas
spre Rodos a fost dus la Edi Cülé. Spre searăpă ră
seşte aceste ziduri murdare ş i
dezolante ş i spre fericirea sa este dus la Bartolomeu Brutti, din ordinul expres a lui
Sinan Paş a cu care a vorbit Cristofor Brutti, fratele lui Bartolomeu, sosit de curând
de la Veneţ ia să-şi reia funcţ ia de mare dragoman pe lângăpoartă . A doua zi este
dus la unul din cheiuri ş i îmbarcat pe un vas mic al unui negustor. Prietenul său îi
dăo scrisoare de recomandare că tre un anume Nicola care are o că suţăîn insula
încântă toare Rodos. Dupăce-ş i ia ră mas bun de la Brutii, vasul pă răseşte portul
Constantinopol. Cum nu mai că lătorise pe mare, cele trei zile de drum îl
îmbolnă vesc în aş a măsurăcăa fost debarcat aproape purtat pe sus de marinarii
turci şi trântit pe chei cu bagajele ală turi. Dar nu vede pe nimeni care să-l aş tepte.
Se aş eazădeci pe un butuc ş i aş teaptă, când îi iese înainte un omuleţmic care îl
întreabădacădoreş te o locuinţ ă. Iancu dădin cap în mod aprobator ş i omuleţ ul îi
încarcăbagajele pe un catâr ş i o pornesc la drum. Nu mai întreabăcine este, fiind
pe terminate cu puterile, merge în urma lui. Pe drum omul se prezintă, Giorgios
din Rodos, grec care are o casăfrumoasă în micul orăş el Rodi, centrul
31

administrativ al insulei. Peisajul este încântător, peste tot alei cu chiparoş iş i flori
care parfumeazăaerul cald. Verdeaţ a luxuriantă, că suţ ele mici, unele în stil
turcesc, altele construite înainte de venirea lor, toate colorate în alb, formeazăcu
verdeaţ a proaspă tăa vegetaţ iei un peisaj încântă tor. Nici nu are timp săvorbească
prea mult cu noua sa gazdă, obosit la culme se culcă . Seara se trezeş te în fine din
ră ul de mare, înconjurat de o familie numeroasă , îmbră caţ i în stil grecesc, care îl
priveş te cu curiozitate. Când deschide ochii toţ i izbucnesc în râsete de bucurie.
Copiii fug prin vecini, anunţ ând căstră inul s-a trezit ş i o mulţ ime de oameni
simpli aleargăcare încotro cu intenţ ia să -l ajute. Unul aduce ceva de mâncare,
altul o pă turică, iar alţ ii vin cu câteva fire de flori pe care i le înmâneazăcu
gingă ş ie. Iancu se uităcu ochi mari la ei ş i nu ş tie ce săcreadă , dar îş i revine
repede. Patul moale ş i hă rmălaia celor din jur îl bucură , dar imediat îş i aduce
aminte cănu acesta este mediul în care trebuia săse învârtească . Se ridicăîncet de
pe pat, ajutat de un bă trân ş i un copil ş i se duce afarăîn gră dină . Ce minunăţ ie,
gră dina este mică , dar atât de plinăcu flori cătrezeş te în sufletul său acrit un
sentiment pe care nu l-a mai avut demult, doar în mica gră dinăla Kronstadt pe
care mumă -sa o îngrijea cu abnegaţ ie. Simte un moment căîn fond aceasta este
lumea din care face parte, în care a crescut, căaspiraţ iile sale nu-l fac decât să -l
arunce în ghiarele unei societă ţi care la cel mai mic semn de slă biciune te sfâş âie
fă rănici un fel de regret sau reţ inere, oameni care nu au altceva în minte decât
mă ririle ş i banii pentru care sunt în stare să -ş
i vândăabsolut tot, pă rinţ ii, ţara,
proprii copii ş i chiar pe ei înş işi, dacăne gândim căcei numiţ i domni în ţ ările
române trebuie sălase ca ză log la Constantinopole proprii lor fii, care erau
omorâţ i la cea mai micănesupunere a pă rintelui lor, sau chiar atunci când un alt
pretendent voia să-i ia locul, în schimbul unei sume de bani mai mari decât cea
datăde vechiul domn. Totul era de vânzare la ei. Iancu începe să -ş i dea seama de
asta, a avut însămai mult noroc ca alţ ii, nefiind obligat să -şi aducăş i familia ca
ză log. Îş i aduce aminte de ceeace i-a spus tat-su despre decapitarea domnilor, de
umilinţ ele la care trebuiau săle suporte ş i multe altele, dar ce săfacă , acuma a
intrat în horă, trebuie săjoace, fie ce o fi, poate căel va avea mai mult noroc ca
ceilalţ i. Plimbarea îi face bine ş i în scurt timp se simte complet refă cut fiziceş te.
Îşi aduce aminte căîn port trebuia să -l întâmpine grecul Nicola ş i nu înţ elege dece
acesta nu a venit. În ori ce caz în ultimul timp are parte numai de încurcături, mai
întâi cu încarcerarea la Edi Cülé, apoi n-a fost aş teptat de Nicola. Cel puţ in nu i s-
au furat bagajele. Fă cându-le controlul constatăcăsunt intacte, inclusiv punga cu
bani; nimeni n-a bă gat de seamăcăduce cu el o sumămare pentru niş te oameni
săraci ca aceş tia, dar insuficientăcu totul pentru a fi numit domn. Giorgio
observând căcontroleazăbagejele se apropie de el ş i spune pe un ton firesc.
- ´´ Punga de piele cu galbenii este acolo, nu s-a atins nimeni de ea . . ´´ deci ş tie
de bani ş i nu s-a gândit săse atingăde ei; lucrul acesta îl emoţ ioneazăoarecum,
32

dar nu mulţ umeş te sănu dea impresia căeste un negustor oarecare, ci un


pretendent la un tron, ceeace cei de aici dealtfel ş tiau foarte bine, deoarece el
nefiind singurul care trece pe aici, mai sunt ş
i alţ
ii care însănu se văd pentru a nu
da naş tere la impresia căar dori săcomploteze, ceeace ar fi însemnat moartea lor
sigură.

Pentru prima oarăde când a plecat de acasăse simte în largul său. Între timp i s-a
jegărit îmbrăcă mintea, din cauza evenimentelor prin care a trecut. Are un aspect
murdar, ceeace nu-l distinge de ceilalţ i muritori de rând. Nimeni de aici nu o să
creadăcăeste un prinţcare odatăva fi rege, gândeş te el. Acuma este Janke
Weiss, fiul unui curelar venit prin pă rţile locului ş i nu prinţ ul din neamul mare al
Muş atinilor, stăpânitorii ţării Moldovei, care de fapt îi aparţ ine lui mai mult decât
oricui. Dar nu are prea mult timp sămediteze ş i săse bucure de ospitalitatea
oamenilor simpli unde a tras, fiindcăvicleanul Nicola s-a dus la vaporul care i-a
fost dat, neş tiind căpleacăcu altul din cauza arestă rii care nu trebuia săaibe loc.
Dupăample investigaţ ii aflăunde se gă seş te cel ce i-a fost încredinţ at. Îl cunoaş
te
pe ţăranul Georgio. Grija lui mare este sănu i se fi întâmplat ceva celui pe care îl
are în grije din ordinul lui Meser Bartolomeu Brutti. ªtie cine este Iancu; i s-au
transmis instrucţ iuni foarte precise de felul cum trebuie săprocedeze cu el.
Trebuia chiar săfacărost de sume de bani, dacăaceasta ar fi fost necesar.
Deasemenea s-au pregă tit toate în aşa fel ca Iancu săducăun trai cât mai larg,
demn de un prinţpretendent la un tron.

Nicola se gră beş te să-l ia de acolo. Vine însoţ it de doi servitori. Când îl vede pe
Iancu, pe care nu-l cunoaş te, dar a cărei descriere o avea, se repede fericit la el.
- ´´ Prea înă lţate prinţ , ce s-a petrecut căsunteţ i în halul acesta . . . cum de aţ i
încăput în mâna zdrenţ ăroş ilor aceş tia . . ? ´´ prima datăIancu are o miş care de
enervare ş i de indignare fiindcăîncănu a dispă rut îl el demnitatea de om crescut
de o mamăsimplă , săfie cuviincios cu semenii să i, sănu jigneascăpe nimeni, că
oameni sunt cu toţ ii, dar dându-ş i seama de situaţ ia în care se aflănu se
exteriorizeazăş i nu protestează , din contra.
- ´´ M-au cules de pe chei ş i m-au adus aici . . aceş ti zdrenţăroş i . . m.au găzduit ş
i
m-au ajutat . . eş ti cumva Nicola . . ? ´´
- ´´ Da înă lţ
imea Voastră, am venit cu oamenii săvăduc bagajele la reş edinţa pe
care v-am pregă tit-o . . una demnăde rangul înă lţ imii voastre . . ´´ Iancu se uităla
el cu indiferenţ ă.
- ´´ M-ai lăsat pe chei ca pe o zdreanţ ăşi n-ai venit . . . puteam săpier acolo . . iată
în ce hal măaflu . . du-măimediat la locuinţ a mea . . ´´
- ´´ Iertare înă lţ ime, cer încăodatăiertare, dar a fost o neînţ elegere la mijloc . .
vom că uta săaranjă m toate aş a cum se cuvine . . . ´´ În acest timp s-au strâns toţ i
33

cei din casăroatăîn jurul lor, neş tiind ce se petrece cu oaspetele lor. Auzind căi
se spune înă lţimea voastrăse retrag câţ iva paş i înapoi ş i o teamăcumplităle
umple sufletele. Le este teamăsăcumva să -l fi jignit, ceeace ar putea avea
repercursiuni neplăcute pentru ei, dar nimica din temerile lor nu se petrece. Iancu
pleacăînsoţ it de Nicola fă rămăcar să-ş i ia ră mas bun. Servitorii îi urmeazăcu
bagajele în spinare. Speriaţ i oamenii se uitădupăei, mulţ umiţ i căau scă pat atât de
uş or. Una din femei se îndreaptăspre un bă rbat mai în vârstă , cel care a fost mai
atent cu Iancu ş i-i spune pe un ton plin cu reproş .
- ´´ Vezi bă rbate . . ţi-am mai spus sănu mai culegi oameni de pe drum . . . mai
ales unul ca acesta . . . auzi un prinţ. . pfui ´´ ş i scuipăpe jos.
- ´´ Lasănevastăcăş tiu ce fac . . l-am primit în casa mea ca pe un oaspete
binevenit . . aş a cănu poate săne facăvre-un ră u . . ne-am purtat bine cu el . . .
oameni suntem cu toţ ii . . prinţi sau ţă rani cu toţ ii suntem ai Domnului . ´´ ş i-ş
i
face semnul crucii. Oamenii în insulăau fost obiş nuiţi cu asemenea întâlniri, de
oameni din toate pă turile sociale, de la tâlhari pânăla exilaţ i politici precum ş i
pretendenţ i la unul din scuanele ºărilor Rpmâneş ti, din care unii ajungeau pânăla
adânci bă trâneţ e, aşteptând zadarnic săfie numiţ i.
34

Capitolul 3

Insula Rodos, exilul

Nicola îl duce pe Iancu în vila pe care a închiriat-o. A mai avut ocazia săse ocupe
şi de gă zduirea altor prinţ i pretendenţ i la tronul Valahiei sau al Moldovei, cei mai
mulţ i fărăsucces, mulţ i din ei dispă rând pur ş i simplu fă răurmă. De regulăei sunt
obligaţ i sălocuiascăîn marele castel al Ospitalierilor unde primesc ş i o micărentă
din partea sultanului ca săaibe din ce tră i, bineînţ eles pânăcând vor fi în stare să
plă teascăimensele sume necesare cumpă rării tronului, pe care dacănu le puteau
strânge, erau pur ş i simplu înlăturaţ i, nimeni nu ş tie când ş i cum. Sugrumă tori erau
mulţ i în acelea timpuri, care o fă ceau pentru un galben, cari dacădeveneau
periculoş i săfie ş i ei înş iş
i sugrumaţ i de un altul mai zelos. Dar Iancu a fost scutit,
la cererea expresăa prietenului său Brutti, sălocuiascăacolo, permiţ ându-i-se să
închirieze o vilă. De cele mai multe ori oamenii se fereau să -i frecventeze pe
pretendenţ i, sau să-i primeascăîn casele lor, de teama repercursiunilor, nimeni nu
voia să-ş i atragăura stă pânitorilor turci. La început ş i Nicola a refuzat săse ocupe
de Iancu, dar Brutti i-a oferit o sumămare care l-a tentat ş i i-a arătat autorizaţ ia de
a locui în altăparte decât la castel. Casa se aflăla marginea oraş ului, într-o
gră dinăsplendidăplinăcu flori ş i chiparoş i înfloriţ i, dar ceeace încântăochii sunt
pâlcurile de trandafiri de toate nuanţ ele. Casa este vă ruităîn alb iar iedera care o
acopere în parte, contrasteazăcu albul imaculat al pereţ ilor. Construităîn stil
bizantin, înainte de venirea turcilor, având o vârstăapreciabilă , are pereţ i groş i din
piatră , cu uş i masive din lemn de stejar ş i o mobilăgreoaie, imesă, ceeace dă
interiorului un aspect inospitalier, rece. Totuş i mărimea ei îi dăun aspect
35

grandios, ceeace Iancu apreciază . Aş a ceva îi trebuie ca săse afirme ş i săse ştie că
este un adevă rat prinţ. Aproape căş i lui îi vine săcreadăcăa crescut în palatele
lui tat-su cel adevă rat, cele din Moldova ş i Transilvania. Habar n-avea unde se
aflau, dar asta nu conta, principalul este căa crescut în ele, mai departe nu priveş te
pe nimeni. La plecarea hamalilor se pomeneş te singur faţ ăîn faţ ăcu servilul
Nicola.
- ´´ Nu este aş a căînă lţimea voastrăeste mulţ umită. . ? ´´ întrebăel fă când în
acelaştimp temenele întocmai ca la turci. El este însăun grec sadea, îmbră cat în
pantaloni din pânzăalbă , un fel de iţ ari, cu cizmuliţ e cu ciucuri, o cămaş e cu
mâneci largi cu cusături frumos lucrate ş i colorate intens, iar pe cap cu un fel de
cipilicăalungităcare se isprăveş te cu un ciucure mai mare, roş u. Poartăo mustaţ ă
răsucităîn sus având în totul un aspect bizar. Surâsul permanent îi dăo expresie
de ş iretenie şi în acelaştimp de ră utate. Cine stăde vorbăcu el are impresia căare
în faţ a sa un om nesincer; miş că rile sale sunt gândite, preţ ioase şi cât se poate de
calculate.

Iancu în schimb nu percepe mare lucru din tot ce se petrece în jurul său. Este atât
de pă truns de rolul pe care îl joacă , încât evenimentele nu-l impresioneazădeloc.
Îi pare bine cătoate se petrec aproape aş a cum s-a calculat, aş a cum credea el ş i
Brutti căva fi. În mintea sa s-au format un fel de perioade ş i s-a învă ţat să
socoteascăfiecare interval care a trecut. Este hotă rât săaş tepte, indiferent cât,
numai săajungăla ţ elul urmărit. Dupăsocoteala sa perioadele mari ş i grele
oarecum au trecut, dar acuma nu are prea mult timp de reflecţ ii. Casa îi place ş io
satisfacţie deplinăîi pă trunde în suflet, dupăneliniş tile prin care a trecut.
- ´´ Da Nicola, îmi place foarte mult, aş i vrea s-o vizitez . . ră spunde el la o vreme,
revenind din visare.
- ´´ Cu plă cere înălţ
imea voastră. . rog sămăurmaţ i . . ´´ îl pofteş te cu mâna să
meargăînainte spre una din uş ile din fumdul odăii. Nicola îi face loc sătreacăş i
rând pe rând se perindăîn faţ a ochilor să i întreg interiorul viitoarei sale locuinţ e,
apoi ajungând din nou de unde au plecat Nicola bate din palme ş i ca din pământ
îşi fac apariţ ia doi servitori îmbră caţ i greceş te ş i patru paznici voinici. În acelaş
timp se aude de afarălătratul unor câini mari. Iancu îş i îndreaptăprivirea spre
gră dinăuitându-se întrebător spre Nicola.
- ´´ Sunt foarte buni paznici . . înainte săvăapropiaţ i de ei săle daţ i bucăţi de
carne, chiar din mâna înă lţ
imii voastre . . văsfă tuiesc s-o faceţ i zilnic . . numai aş a
de formă , săse obiş nuiascăcu noul lor stă pân . . cel care a stat mai înainte aici a
scă pat de multe belele datoritălor . . sămerge să -i vedem . . ´´ Dupăce cei ş ase
slujitori îşi salutăstă pânul aş a cum se cuvine, toatălumea iese pe terasă . Jos în
gră dinăsunt cinci câini imenş i, din cei cu pă rul scurt, din ce rasăIancu nu ş tie
fiindcănu se pricepea la câini, deoarece niciodatănu l-au interesat animalele. În
36

afarăde păsările care se mănâncă , de vitele şi porcii care dau fripturile, pentru el
necuvântă toarele erau inexistente. Cu toate acesta îl încântăciripitul pă să relelor
din gră dină. Totul este atât de frumos încât îi creş te inima. Casa aceasta ca un
palat, tot atât de frumoasăca acea a bancherului Hoffmann din Kronstadt, gră dina
încântă toare, tot anturajul precum ş i faptul căi se spune înă lţimea voastră , totul îl
face săse umfle în pene. El care pânăla adolescenţ ănu a ş tiut decât căeste Janke
Weiss, fiul unui simplu curelar, care vedea trecând caleş tile frumoase ale nobililor
şi bogaţ ilor huruind pe caldarâm, cari nici nu se uitau la el, era acuma egal cu ei,
ba mai mult decât atâta, odatăva fi chiar stă pânul lor. Nu, trebuie neapă rat să-ş i
schimbe felul de a fi; nu mai trebuie săfie împă ciuitor, trebuie săvorbascănumai
cu cei de o seamăcu el, faţ ăde servitori trebuie săfie poruncitor ş i neînduplecat,
el prinţ ul Muş atin. Doamne, ce a dat peste mine, gândeş te el ş i se umflăîn pene.
Nicola obsearvăş i respectuos se apleacăfă răun motiv în faţ a sa, dupăcare îş i ia
rămas bun, lă sându-l singur înconjurat de servitori, paznici ş i câini, asigurându-l
căo să -l punăîn legă turăcu unii din vecinii săi, oameni bogaţ i cu influenţ ăpe
insulă . Apoi Iancu mai face un tur prin noua locuinţ ă, cercetând-o mai amănunţ it,
se duce în gră dină , nu înainte săcearăunui servitor cinci bucă ţi de carne pentru
câini, iar în cele din urmăse duce săse culce cu ideea căviitorul îi va surâde.

În primele să ptămâni nu se petrece nimica, viaţ a de aici pă rându-i cam anostă.


Doar un ienicer a venit să -i cearăactele ca să -l înregistreze la administraţ ie ca
exilat; atâta tot, încolo nu vine nimeni să -l vadă . Nicola nu prea se ţ ine de cuvânt
să-l prezinte celor de aici, mai ales celor exilaţ i din castelul Ospitalierilor,
reş edinţa tuturor care nu au avut norocul lui Iancu, dar el nu ş tie căîn acest timp
nu se aflănici un pretendent pe insulăîn afarăde el, ci numai câţ iva indezirabili
de la Constantinopole, oameni mai mult pedepsiţ i decât cu domiciliul obligatoriu.
Dar în una din zile, pe când se plimba pe stră zile Rodosului, însoţ it de un servitor,
este oprit de un bă rbat înalt, frumos, elegant îmbră cat care i se adreseazămai întâi
pe greceş te, dar vă zând cănu prea este priceput îl întreabăpe turceş te ce limbă
cunoaş te. Zăpă cit Iancu îi ră spunde pe limba sa maternă, germana, dar imediat îş i
dăseama de greş ala pe care a fă cut-o şi îi răspunde pe româneasca sa stricatăpe
care o ş tia de acasă, că ci la Kronstadt locuiau ş i români cu care el se întreţ inu
câteodată .
- ´´ Încântat de cunoş tiinţămeser . . ´´ se uităla stră in aşteptând săse prezinte, dar
spre marea lui surprindere acesta îi ră spunde tot pe româneş te, dar una bine
vorbită, ca cineva deprins de limbă .
- ´´ Domnul Iancu, fiul Muş atinului Petru al Rareş oaiei . . nu . ? ´´ Iancu se simte
în al şaptelea cer căcineva i se adreseazăîn felul acesta.
- ´´ Da meser . . chiar eu sunt . . cu cine am onoarea . . ? ´´ răspunde el bucuros,
umflându-se în pene.
37

- ´´ Înălţ imea voastrănu măcunoaş te şi cred cănu ş tie din ce neam mătrag . . sunt
din neamul voevodului Pă traş cu . . fiul lui şi frate cu Petru, cel ce se aflăla curtea
Francei, la majestatea sa Caterina de Medicis, ilustra regină, mama majestăţ ii sale
Henric al treilea . . . ş i sunt fratele banului de Craiova, Mihai . . . tată l meu a fost
domn în Valahia ş i i se zicea cel Bun . . . n-a vă rsat sânge de boier cum fă cu
Mircea, acel ce i se zicea Ciobanul . . . care ş i el a domnit în Valahia cu doamna sa
Chiajna . . . ce oameni haini, numai de rele s-au ţ inut . . au tă iat capete de boieri,
fiindcăvedeau în oricine un duş man . . . vajnica Doamnăeste mama lui Petru, cel
ce a domnit dupătată l să u Mircea . . . ´´ Dupăaceastălungăprezentare se opreş te
Pătraş cu ş i se uirăla Iancu cu interes.
- ´´ Încântat săvăîntâlnesc . . în insula asta nu vezi pe nimeni . . ´´ Iancu este
mulţ umit căîn fine poate sta cu cineva la taifas.
- ´´ Nu vede înălţ imea voastră , fiindcăoamenilor le este teamăsăvăviziteze . . .
sunteţ i doar surghiunit . . veţ i fi domn dupăcâte ş tiu . . ? ´´ se uităcurios la Iancu.
- ´´ Da, sunt aici pentru aş a ceva . . dar, iaca, a trecut atâta vreme ş i nimica nu se
simte . . am fost închis la Edi Cülé ş i apoi trimis aici . . voi fi domnul Moldovei
deoarece tronul acesta îmi aparţ ine de la tătâne-miu. . . ´´
- ´´ Îmi pare rău cănu ne vom vedea . . eu nu locuiesc prin aceste locuri ci stau în
insula Creta . . . . am venit prin aceste meleaguri dupătreburi . . ´´ ş i cu asta cei
doi bărbaţ i din neam de domni se despart. Pe Pă traşcu l-a mai vă zut de câteva ori,
dar mare lucru nu a putut afla de la el, doarece nu era aici ca săcearădomnia, lui
îi plă ceau mai mult buchiile ş i umbla dupăscrisuri. Scria că rţi sfinte ş i chiar una
pre limba sa, împreunăcu un alt învă ţat. ªtia ce pă ţesc toţ i cei care ajung pe
scaunul uneia din ţ ări. Niciunul nu a scă pat cu binele, în afarăde cei ce mureau de
tineri sau înecaţ i în Dâmboviţ a.
Dupăplecarea lui Pătraş cu, Iancu nu vede pe nimeni în afarădin când în când pe
Nicola care îl aprovizioneazăcu tot ce trebuie. Bartolomeu Brutti i-a scris căaş a
de curând nu va putea veni, aş a căva trebui săfacăconversaţ ii cu Nicola care era
mândru căare un interlocutor atât de marcant. A umplut tot oraş ul cu poveş ti
despre înălţ imea sa prinţ ul Iancu, fiul unui rege ce i se zicea Petru al Rareş oaiei.
Atâta le-a umplut capul tuturor, încât Iancu este salutat de toţ i cu mult respect.
Singur cuc nu putea săstea în căsoaia pe care a închirat-o, oricât de frumoasăera.
Simţ ea nevoia săvadălume, săse plimbe prin frumosul oraşRodos pentru a-l
cunoaş te şi a se face cunoscut, mai ales căNicola nu prea se aratădispus să -l
recomande în societatea suspusăa insulei. Dar, în una din zile îş i face apariţ ia
Bartolomeu Brutti. Iancu este ûn culmea fericirii căpritenul ş i protectorul să ua
venit să-l vadă ; a rămas ş i fărăbani, fiind sigur căi-a adus ceva. Pentru traiul de
toate zilele are de le Nicola, dar îi trebuiau ş i pentru diverse cheltueli în afara
gospodăriei. Deoarece au trecut mai multe luni de când a venit ş i perioada pe care
s-a plătit chiria destul de ridicatăa trecut, Nicola nu prea mai era dispus să -l
38

finanţ eze în continuare, devenind chiar desagreabil, ceeace îi displăcea lui Iancu la
culme, repezindu-l de câteva ori, ş tiind căs-a obligat faţ ăde Bartolomeu Brutti să
aibe grije de el, bineînţ eles contra unei plăţ i substanţiale.
- ´´ Mai lasă -măcu vă icărelile tale . . măscoţ i din sărite . . doar ţi-am spus că
trebuie săsoseascăprietenul meu Bartolomeu Brutti cu bani ş i atunci ai să
primeş ti tot ce ai dat pentru mine . . . ş i nu numai atâta . . o săprimeş ti ş
i câş
tigul .
. ´´ îi spune Iancu mânios.
- ´´ Măiartămă ria voastră. . dar aş tept cam de multicel ş i am nevoie de bani . . că
doar pentru asta dau casa . . ´´ Deci casa este a lui, aflăIancu, dar în fond n-are
importanţ ă.

Bartolomeu îi aduce o sumăimportantă , din care Nicola este plătit, primind ş i


câş tigul cerut, pă rându-i totuş i rău cănu mai are legă turi bune cu chiriaş ul său.
Are însănevoie de el.
- ´´ Acest Nicola nu este bun decât să -ţi procure cele necesare traiului ş i să
încaseze chiria pentru casa care îi aparţ ine . . o are de la un bogat negustor care i-a
dă ruit-o . . . în rest nu poate face prea mult . . ş tiu ce urmă reş te . . vrea săse bage
sunb pielea ta, aş a cum a făcut cu ceilalţ i, cu gândul ca atunci când vei fi domn să-
i dai un loc mai bun în regatul tă u ´´ îi spune Bartolomeu Brutti cu destulăciudă,
cădoar ş i el are acelaşgând, considerând căaceasta fiind ceva natural, atâta timp
cât îş i dătoatăsilinţ a să -l finanţ eze, dar el are cu mult mai multe posibilită ţ
i
financiare decât Nicola ş i mai ales persoane foarte sus puse în Imperiul Ottoman.
Nicola nu este decât un mic negustoraşş i afacerist, care are ş i el cunoş tiinţe, dar
numai în insulă , cu totul insuficiente pentru scopul urmă rit de Iancu. La nevoie
însăse va putea asocia cu alţ i negustori înstă riţi pentru a procura cele necesare,
ceeace însăeste cu mult mai greu faţ ăde posibilită ţ
ile lui Bartolomeu care are
averea lui, nefiind necesar săapeleze la alţ ii. Dealtfel Iancu este convins căva
începe domnia ală turi de acest Bartolomeu Brutti, om cu multăexperienţ ă .

Brutti profităde ocazie săse odihneascăîn insulăîn vila lui Iancu. La Veneţ ia şi
Constantinopole se ocupăcu fel de fel de afaceri, mai ales trafic de influenţ ă,
ceeace îi aduce sume frumoase pe care le pune deoparte, cu gândul săcumpere la
una din curţ ile Europei un titlu nobiliar, săajungăîn rândul nobililor. Sănu fie un
simplu negustor bogat, ci săi se decerneze ş i lui un titlu oarecare cu care să
pă trundăîn cercurile înalte ale occidentului. Vrea săaibe o slujbădin care săpoată
scoate câş tiguri mari, săaibe moş ii întinse, săfie tratat de la egal la egal de cei
care dispun de mijloace materiale, ori numai cu bani nu ptea ajunge acolo,
trebuind însăsăaibe pe lângănume ş i un titlu sonor. Pentru asta cautăş i o
protecţie, pe care sperăs-o aibe prin Iancu care ca domn îi va putea da un titlul de
boier mare, să -i dea moş ii ş
iţ igani ca şerbi. Dacăs-ar fi turcit poate căar fi ocupat
39

un post mai ca lumea în Imperiul Ottoman, dar mai mult decât un paş ăcu coadă
nu putea ajunge ş i pentru el aceasta este mult prea puţ in. Mai bine ceva mare într-
oţ arămai micădecât ceva mic într-o ţ arămare, spunea el adesea prietenilor să i,
că rora le făcea confidenţ e, mai ales fratelui său care a urcat pe trepte destul de
multe, ajungând dragoman la poartă , din partea republicei Veneţ ia, o slujbăfoarte
bunăcare îl punea în legă turăcu toţ i mai marii ai imperiului, putând ajunge chiar
în preajma sultanului. Postul îi permite săse ocupe cu trafic de influenţ ăîn stil
mare, ceeace îi aduce sume mari de bani. Bartolomeu îş i frecventeazăfratele
Cristofor, dar nu a avut niciodatăintenţ ia săstea pe lângăel. Voia săfie
independent, săse ridice prin el însuş iş i nici nu voia sătreacăla mahomedanism
fiindcăeste catolic fă cut, nu din naş tere, obligându-se faţ ăde Vatican săfacă
propagandăpapistaş ăprin locurile pe unde trecea, bineînţ eles contra unor sume de
bani substanţ iale. Iancu este luteran, dar niciodatănu a dat dovadăde credinţ ă,
ară tând totalăindiferenţ ăfaţ ăde orice religie, la el contând numai săajungăacolo
unde râvneş te, indiferent prin ce mijloace, chiar dacăi s-ar fi cerut săpoarte
turban ş i săfumeze din narghilea.

Timpul trece fă răca în viaţa lui Iancu săse petreacăceva ieş it din comun. Traiul
pe care îl duce este cel al unui rentier retras din afaceri, ceeace îi convine
deocamdatăde minune. Brutti l-a împrumutat cu o sumăfrumuş icăde galbeni, din
propria sa avere, fiindcă încănu a gă sit suma ce era nevoie pentru cumpă rarea
tronului. A încercat s-o obţ inăş i la Benedetto de Gagliano, bancherul lui
Alexandru Mircea, proaspă tul voevod al Valahiei, dar acesta l-a refuzat pe motiv
cănu vrea săfie amestecat într-o afacere cu plăţ i de voevozi, deoarece se ferea din
calea marelui vizir Socoli, care îl susţ ine ş i pe Petru pentru Moldova, fratele lui
Alexandru al Valahiei. Acest bancher dispunea de sume uriaş eş i s-a pus cu totul
în slujba familiei lui Alexandru ş i a lui Petru, fiind prieten cu familile soţ iilor
acestora, Amirali ş i Salvaresi, oameni foarte bogaţ i, Levantini înstăriţ i. ªi
Bartolomeu Brutti are o avere lichidădestul de mare, dar nu pe mă sura acestui
bancher. Nici la fratele său Cristofor nu are succes, fiindcăş i acestuia îi era teamă
de Socoli, de care se ferea pânăş i proaspă tul vizir Sinan Paş a. Totuş i Iancu a avut
noroc căa ajuns aici fărăsăverse enorme sume de bani în buzunarele celor mari,
totul datorităunor prieteni de ocazie, de petreceri, cari pe lângăaceasta voiau săse
facăinteresanţ i la curtea Sultanului. Brutti cunoş tea toate acestea dar nu-l informă
pe Iancu, lă sându-l săcreadăcătotuş i au fost plă tite sume de bani pe care el va
trebui săle returneze.

Bineînţ
eles cătoate acestea nu însemnau călucrurile vor decurge atât de lin ca
pânăacuma, căatunci când se va ivi ocazia va fi trimis val vârtej domn în
Moldova, nu, nicidecum ş i Iancu ş
tia asta, cu atât mai mult Bartolomeu Brutti.
40

Încăa doua zi dupăplecarea sa spre insulăa fost totul uitat, atât de paş a
Mahomed, cât ş i de foş tii să i prieteni care l-au frecventat la Constantinopole,
crezând căare bani, atâta ş i nimica mai mult. Dealtfel acest paş ăMahomed era
mult prea mic în ierarhia seraiului ca săpoatăconfirma pe cineva voevod, sau
chiar a-l propune. Aceasta o putea face numai Sultanul însuş i la propunerea
marelui vizir Socoli.
- ´´ Ai fost primit de vizirul Sinan Paş a fiindcăel este duş manul lui Socoli, cel
care protejeazăfamiliile domnitoare de acuma din Valahia . . . Sinan a aflat de
existenţ a mă riei tale prin intermediul lui Mustafa ş işi-a exprimat dorinţ a săte
cunoască. . pentru asta ai fost primit . . . am aflat asta acum câteva zile la
Constantinopol . . . Sinan te ţ ine în rezervăş i nu vrea ca Socoli săafle ceva . . . aş a
căfereş tete săcleveteş ti prea mult pe aici . . n-are rost săstrici totul, ba chiar chiar
să-ţ i pierzi viaţ a . . . Sinan este urât chiar de oamenii să i, de cei din anturajul său ş i
mulţ i cautăsă-l îndepă rteze, ceeace aici înseamnăucidere . . pânănu dai banii lui
Sinan Paş a nu se va petrece nimica ş i nu va miş ca nici măcar un deget pentru tine .
. . dar ş i el are piedici . . va trebui să-l ocoleascăpe Socoli . . . ´´ apoi se uităla
Iancu ş i spune în continuare - ´´ Dar săş tii căaş a fărăgalbeni nu ai ajuns aici . . .
am dat paş ei Mahomed o sumăfrumoasăş i aşa s-a întâmplat căai scă pat sămai
dai ş i la alţii . . . . . în orice caz el a riscat, că ci dacăar fi aflat Sinan, precis căar fi
dat ordinul săfi sugrumat . . . ´´ Mare parte din cele spuse nu corespund
adevărului, dar Iancu este dispus săcreadătotul, numai să -şi atingăţ elul, a uitat că
Brutti i-a mai spus căel a aranjat întrevederea cu Sinan Paş a. Important este că
acuma, datorităîmprejurărilor ş i a evenimentelor petrecute în legă turăcu persoana
sa, este oarecum cunoscut în aceste cercuri, căare un ambasador în persoana lui
Brutti, care va avea grije săţ inătreazăamintirea sa la curtea marelui Sultan al
tuturor Ottomanilor, umba lui Allah pe pă mânt. Simţ ea cădacănu ar fi fost
Bartolomeu, pur ş i simplu ar fi fost uitat prin aceste meleaguri putând sărămână
aici pânăla adânci bă trâneţ e, fă răca cineva să -ş i mai aducăaminte de el. Nici
mă car mai marele insulei nu se intereseazăde soarta sa ş i nici nu-l cunoaş te.
41

Capitolul 4

Iancu se stabileş
te pentru o perioadămai lungăîn insula Rodos

Dupătrecerea verii vine toamna, apoi iarna, care pe aceste meleaguri abea de se
simte. Numai faptul cănu mai sunt atâtea flori ş i plouămai mult ca deobicei te
face săcrezi căte afli în anotimpul care în ţ ara de undea vine Iancu este foarte
aspră , cu geruri ş i ză pezi multe; lui îi place clima de aici ş i se simte bine. Între
timp a cunoscut o serie de familii pe care a început săle frecventeze, oameni care
însănu se bucurăde prea multătrecere, sunt doar bogaţ i, negustori sau propietari
de vase. Ei la rândul lor sunt mândri căsunt învitaţ i la un prinţde sânge,
pretendent de tron. El se distreazăbine cu ei, formându-ş i în felul acesta o
societate plăcută . Cautăînsăpe lângăasta săintre în legă turăcu cei mari, cu
oficialită ţ
ile, influenţ ii de prin partea locului. ªeful administrativ al insulei este un
Ali Mustafa, paş ăcu o coadă . Reş edinţa o are în centrul oraş ului, în una din casele
cele mai frumoase, înconjurat de un harem destul de numeros, precum ş i de
servitori. Prinţ ii exilaţ i care aş teptau domnia în una din ţ ările române precum ş i
indezirabilii nu-l interesau cu toate căavea legă turi mai cu toţ i, dar niciodatănu a
căutat să -i pofteascăîn anturajul să u; unii veneau totuş i neînvitaţ i ca săpetreacăîn
iatacele sale zile plă cute. Bineînţ eles toate acestea costau destul de mult,
peş cheş urile curgând din toate părţ ile în timp ce populaţ ia băş tinaş ăa insulei, cei
săraci, plă teau dă ri că tre poartă, pentruca marele padiş ah să-ş i umple buzunarele
cu aur, săse lă fă iascăîn palatele sale, săducără zboaie costisitoare de cuceriri,
numai în folosul lor ş i a celor din preajmă. Dar cei mai periculoş i erau renegaţ ii
care nu aveau alt ţ el decât săse îmbogă ţească , săocupe funcţ ii înalte, săarate
credinţ ăş i supunere faţ ăde stă pân sau săgoneascăpe proprii lor compatrioţ i dacă
aceş tia le stăteau în cale. Unul din aceş tia este Sinan Paş a, un italian renegat care
nu pregeta nimica ca să-ş i mulţ umeascăstă pânul în schimbul funcţ iei înalte pe
care o are ş i ca să -şi arate ş i mai mult zelul porni încăde la început o prigoană
împotriva creş tinilor. Un astfel de om este necesar pentru Iancu, mai ales prin
argumente sunătoare. Când a avut întrevederea cu el ş i-a dat seama cănumai
acesta putea să-l ajute săse suie pe tronul râvnit, dar deocamdatănu a sosit încă
momentul; nici nu putea pără si insula că ci dacăar fi fă cut-o, aceasta ar fi fost
consideratăca o evadare ş i apoi încănu dispune de sumele necesare, singurul
argument valabil de a-l convinge pe suspusul personaj Sinan Paş a.

Sosirea lui Bartolomeu Brutti primă vara îl bucurăpe Iancu lafel ca prima oară.A
venit cu o sumăde bani care era necesarăpentru traiul de aici. Pe Nicola nu l-a
mai rugat să -i avanseze bani, fiindcăşi-a dat seama căpe mă surăce trece timpul
se obrăznicea, cerând dobinzi din ce în ce mai mari şi insinua într-una căva voi să
42

meargăcu prinţ ul în ţara în care va domni, ca săse căpă tuiască. În fond lui Iancu îi
era indiferent dacăva veni cu el sau nu, fiindcăîn ultimăinstanţ ăel va fi acela
care va împă rţi funcţ iile acolo şi va dispune pentru fiecare ce are de fă cut, putând
bineînţeles săş i decapiteze dacăgă sea aceasta necesar. Lui Bartolomeu Brutti nu-i
plăcea perspectiva ş i nu avea nici un interes săse asocieze cu cineva, ce rost avea
săîmpartăfuncţ iile cu un altul, doar şi el râvnea la că
pă tuială,ştiind mult mai bine
s-o facădecât acest grec mic în aspiraţ ii, dar mare în pretenţii. Văzând căIancu
nu-i dăimportanţ ă, cănu-l ia în seamăca pe Brutti, Nicola se retrage aparent, dar
nu renunţ ănici o clipăla planul său de a-l urma pe Iancu când se va sui pe tron.

În una din zile, pe când vizita lui Bartolomeu se apropie de sfârş it, Iancu se
pomeni cu doi ieniceri care îl poftesc a doua zi la o petrecere la paş ă.
- ´´ Cum de s-a gândit sămăînvite . ?. . sunt de aproape un an aici ş i niciodatănu
s-a uitat mă car la mine . . cred căacest Nicola este o mare canalie . . . de când i-
am spus cănu voiesc săleg prietenie cu el, îmi aratănumai duş mă nie . . ba în una
din zile a spus căare nevoie de casăfiindcăa gă sit pe cineva care îi dămai mult . .
ca săscap de el i-am dat cât a cerut . . casa îmi place ş i este tocmai ce-mi trebuie .
. . am nevoie de aş a ceva . . aici este maş inaţia lui Nicola . . s-a dus ş i m-a vorbit,
iar acuma paş a vrea sămăvadă. . sămăcunoască , cine ştie cum . . ´´ spune el plin
cu amă răciune, de parcăînvitaţ ia ar fi egalat cu o arestare, dar Bartolomeu caută
să-l liniştească .
- ´´ Eş ti aici exilat ş i Nicola nu a putut să -ţi dea casa decât cu aprobarea paş ei,
altfel ai fi trebuit sălocuieş ti în inospitalierul castel al Ospitalierilor . . ş i dacăte-a
învitat nu înseamnăcă-ţ i vrea ră ul . . din contra . . cu toate căeu cred cănu ţ i-a
sosit încănorocul . . acuma domneş te în Moldova Bogdan, un fiu al lui Alexandru
că ruia i se zice Lă puş neanul, omorâtorul de boieri . . la mulţ i le-a retezat capetele
să-i înveţ e minte sănu mai facără zmeriţ e . . acest Bogdan este un descreerat ş i
Socol este supă rat pe el, fiindcăa legat alianţ ăcu polonii ş i s-a aserviut chiar lor,
ceeace padiş ahului nu-i place, cu toate căpolonii nu-i sunt duş mani . . . acest
Bogdan este un copilandru condus de mumă -sa Doamna Ruxandra, o femeie
sortităaltui domn care nu a stat decât câteva zile în scaun, Joldea . . . ea a fost
ră pităodatăcu Joldea ş i Lă puş neanul a luat-o pentru el . . Doamna asta este
bolnavăş i nu-ş i poate ţ ine fiul în frâu . . fratele lui Alexandru Mircea al Valahiei
se aflăacuma la Constantinopole unde trage sforile domniei Moldovei . . . este
Petru Mircea, că sătorit cu Maria Amirali de aici din Rodos, oameni foarte bogaţ i
plecaţ i acum la Constantinopole . . . afacerile acestei familii sunt în strânsă
legăturăcu Mihai Cantacuzino, bogatul om din imperiu care intrăş i iese din palat
cu voieş te . . . îl are pânăş i pe Socoli în mână. . . banii lui curg ş iroaie prin toate
ungherele palatului ş i tot atâta intrăîn buzunarele lui dacănu cumva de douaăori
mai mult . . . Petru cautădomnia pentru el ş i Socoli aş teaptăun prilej ca să -l
43

scoatăpe Bogdan din domnie . . . dar în afarăde Petru se mai perindăpe aici un
anume Ion . . . care dealtfel a stat în Rodos pânăprin timpulc când ai venit . . . ba
cred căa plecat chiar nu cu mult timp în urmă. . Nicola al tă u îl cunoaş te dar nu
ţi-a vorbit de el . . mare parte din banii lui i-a făcut cu acest Ioan armeanul, că ci
armean este dupămamă , iar dupătatăfiul lui ªtefan . . acest Ioan s-a perindat pe la
trei curţ i . . a fost în Polonia, ca apoi sămeargăla Maximilian al Germaniei ş i în
urmăa ajuns aici în Imperiul Ottoman . . a fost ş i el să rac ca tine iar acuma are
bani mulţ i . . da, mulţ i de tot cu care săpoatăplă ti toatăcurtea padiş ahului . . lupta
mare se duce între Petru Mircea ş i Ioan Armeanul, cel cu gâtul strâmb ş i urât de
mama focului, om de cultură , dar cu o privire crudă´´
Iancu îl întrerupe.
- ´´ Da ce a fă cut de s-a îmbogă ţit atâta . . ?
-´´ Comerţcu pietre preţ ioase . . le aducea prin marinari de prin ţ ări îndepă rtate ş i
le vindea la Constantinopole . . . multe i-a luat ş i Ali Mustafa . . ´´
- ´´ Prima datăs-a împrumutat . . . altfel cum . . ? ´´ întreabăIancu pe un ton naiv.
-´´ S-a împrumutat ş i a înmiit capitalul . . ´´ dar Iancu nu pricepe prea bine nefiind
experimentat în ale afacerilor. Nu ş tie să facă bani prin afaceri. Totuş i
nedumerirea sa este mare ş i ca săpriceapămai bine pune o nouăîntrebare.
- ´´ Dar dacăSocoli îl susţ ine pe acest Petru Mircea cum de are Ioan ş anse de
reuş ită? ´´
- ´´ Ioan a pă truns în iatacele Sultanelor ş i în fiecare zi le azvârle la picioare cele
mai frumoase pietre strălucitoare . . . de multe ori aceste femei sunt cu mult mai
puternice decât toţ i vizirii laolaltă. . . mai ales Sultana Validé . . . fiecare pă trunde
în aceste cercuri în felul să u . . . nu trebuie săte descurajezi . . Petru încearcăprin
Socoli . . . . Ioan prin femeile haremului . . . iar mă ria ta prin mine ş i prin Sinan
Paş a . . . nu trebuie disperare, căsorţ ii tăi sunt deocamdatădestul de departe, trei
pentru un tron . . . ´´ Iancu îl întrerupe cu o reflecţ ie de duh.
- ´´ ªi un al patrulea pe tron . . ´´
-´´ Ha, ha, ha . . .´´ se amuzăBartolomeu ş i în felul acesta atmosfera se destinde.
Iancu bate din palme ş i-ş i face apariţ ia un servitor cu o carafăcu vin de Chios, o
tă viţăcu stafide dulci ş i ceş ti mici cu cafea fumegândă . Îş
i pofteş te prietenul ş i
protectorul în salonul stil turcesc, cu perne pe jos, în jurul unei mese mă runte
încrustatăîn fildeşş i amândoi se aş eazăturceş te pe perne. Bartolomeu continuă
să-i vorbească , punându-l la curent cu tot ce se petrece în lumea care îl
interesează .
- ´´ Da, da, da . . ş ansele îţ i sunt împă rţ ite cu alţ ii, trebuie săte obiş nuieş ti cu acest
gând . . . săaş tepşi, săai răbdare, săînduri umilinţ e . . . . fă
răde care nu se poate
în aceastălume în care tră ieş ti şi vrei săte agiţ i . . . acest paş ăde aici nu are alt
ordin decât săte ţ inăsub observaţ ie, atâta ş i nimica mai mult . . . iar dacăsoarta îţ i
va fi săpiei, apoi tot ei te duc la Constantinopole, iar acolo te ucid, de asta poţ i fi
44

sigur . . . nu este neapărat nevoie săte învite aici . . . ş i apoi ţ i-am spus cănu eş ti
singur . . . Sinan te ţ ine în rezervăca un fel de paratrăznet împotriva lui Petru ş ia
lui Ioan Armeanul . . . oamenii lui Socoli ş i al femeilor din harem . . . ´´ se uită
plin cu înţ eles la Iancu ş i continuăpe un ton mai scă zut . . - ´´ nu se ş tie niciodată,
Socoli poate da ortul popii ş i atunci puterea lui Sinan va creş te considerabil, poate
mai mare decât are Socoli acuma . . . abea atunci săte aş tepţi la ceva bun . . lasă-
ne pe noi sălucră m . . tu stai aici liniş tit în colţ ul tău, fă răca ceilalţ i săş tie de
existenţ a ta ca pretendent, căastfel riş ti săsari închis într-un sac în Bosfor . .´´
Iancu ascultăcu atenţ ie sfaturile lui Bartolomeu ş i încăodatăse felicităcăa gă sit
pe acest bun prieten. Nu ş tie însăcăacesta a că utat de mai multe ori săintre în
legăturăcu actualul voevod al Moldovei, ză natecul Bogdan precum ş i cu Ioan care
umblăprin iatacele celor mari. A căutat săle promităajutor ş i bani, dar vă zând că
nu are succes cu ei tot la Iancu s-a întors, ceeace este norocul lui, că ci dacăl-ar fi
lăsat săcadă , el n-ar mai trăi acuma. Norocul lor depinde de moartea lui Socoli,
socotealăcam hazardată , dar sigurăpentru reuş ită. Aceasta ş tie ş i Sinan Paş a,
poate chiar mai bine. Iancu însăeste destul de descurajat de perspectivă , fiindcă
Socoli nu este bă trân, având acuma chiar mai multăputere ca altădată.
- ´´ Moartea lui Socoli este foarte improbabilădeocamdatăş i nu ş tiu la ce bun m-
aş i putea aş tepta . . ´´ spune el plin cu amă răciune, dar Bartolomeu schimbăvorba.
- ´´ Sălă să m asta acuma, frate Iancule . . ´´ îi spune el pe un ton prietenos, fă răsăi
se adreseze cu înălţ imea voastră, ca pânăacuma, ceeace dealtfel trecu neobservat,
dupăcare continuă . . . - ´´ am aflat căîn partea celaltăa insulei, la Prasonissi,
tră ieş te o familie de greci, descendenţ i din împă raţ ii bizantini Paleologi ş i căau
mulţ i copii . . . spun copii cu toate căsunt mai mari . . uneia din fete i-a murit
soţ ul, un anume Paticos, grec de prin partea locului cu care are doi copii . . . o duc
destul de greu pentru rangul pe care îl au ´´ dupăo scurtăpauzăîn care timp se
uităla Iancu semnificativ . . - ´´ cred . . dupăpă rerea mea . . căn-ar strica săte
însori cu o fatădintr-o asemenea casăprinciară. . ş i încăce princiară. . ´´ repetă
el apă sat . . - ´´ ce vrei mai mult decât descendenţ i din vechii împăraţ i bizantini . .
este tot ce poate fi mai înalt în grad, în rang . . dar . . cred căo săfie foarte dificil
de ajuns în casa lor . . nu primesc pe oricine, trebuie săfi recomandat ca să -i poţ i
frecventa . . nu cred căacest Nicola are acces la ei . . o săvedem asta . . ´´ nu
terminăcăafarăse aud câinii lă trând. Iancu se scoalăde pe perna pe care a
ascultat poveş tile lui Bartolomeu ş i se uităpe fereastră .
- ´´ Ce noroc,tocmai vine Nicola, este însoţ it de un om îmbrăcat ca un negustor,
cine o fi . . ? ´´ se întreabăIancu ca pentru sine.
- ´´ Lasă -l săvină. . săvedem ce vrea . . o săfacăo mutrălungăcând m-o vedea .
. nu măînghite deloc, dar n-am ce-i face . . ´´ în acest moment apare grecul Nicola
însoţ it de un bă rbat între douăvârste, care nu înainteazăci stămai în urma lui.
Primul care îi întâmpinăeste Bartolomeu care îl salutăpe Nicola ca pe un bun
45

prieten, spre stupefacţ ia lui Iancu cădoar l-a criticat faţ ăde el foarte intensiv, dar
el încănu a priceput căîn multe ocazii trebuie una săgândeş ti ş i alta săfaci.
- ´´ Bine ai vent dragăNicola . . . eş ti foarte scump la vedere . . parcătrebuie să
plă tesc de fiecare datăcând te ară ţi . . ´´ spune Brutti râzând totodatăde gluma
fă cută . Nicola îş i ia ş i el un aer radios ş i înaintând spre Bartolomeu îl întâmpinăcu
braţ ele deschise.
- ´´ Salutare meser Bartolomeu . . prietenul meu din totdeauna . . . te salut aş a cum
trebuie săfie salutat un prieten atât de distins . . ´´ numai dupăacest schimb de
amabilită ţi se îndreaptăspre Iancu care însăi-o ia înainte.
- ´´ Bine ai venit Nicola . . ´´
-´´ Măria Voastră , sluga domnieivoastre văsalutăş i vădoreş te cât mai grabnică
îndeplinire a dorinţ elor . . ´´ se uităcu interes la Iancu ş i Bartolomeu, dupăcare
continuă. . - ´´ am venit săaduc lumină ţiilor voastre douăveş ti . . una bunăş i alta
aş aş i aş a . . nu, nu zic proastă , zic numai aş aş i aş a . . ´´ vâzând căIancu este
neră bdător săafle, căse pregă teş te să -l întrebe, îi face un semn cu mâna sătacăş i
continuă. . - ´´ staţ i, nu măîntrebaţ i nimica . . . mai întâi cea bună. . tot ce este
bine înainte . . acesta este Krisos . ´´ ş i-l aratăpe cel ce continua săstea aproape
nemiş cat, care auzindu-ş i numele se apropie ş i se apleacăîn faţ a lor pânăaproape
de pământ . . . . - ´´ este servitorul Doamnei Kiajna . . o valahăcare trăieş te ca
înă lţimea voastrăprinţIancu . . exilatădeparte de lume, la Aleppe, împreunăcu
copiii ei . . . a fost surghiunitădin ţ ara ei de că tre ottomani, a fost Doamnăacolo .
. pretinde căeste ruda înălţ imii voastre . .´´ auzind, Iancu tresare, devenind foarte
agitat, dar nu spune nimica . . - ´´ da, este ruda înălţ imii voastre, ba chiar sorădupă
tată. . . spune căar fi fiica voevodului Moldovei Petru al Rareş oaei . . . a aflat că
sunteţ i aici . . a trimis vorbăprin sluga sa pe care vărog s-o iertaţ i fiindcănu ş tie
decât greceş te . . înălţ imea sa Doamna doreş te săvăcunoască , îi pare bine căo să
aibe cu cine schimba douăvorbe . . vrea săafle veş ti din ţară. . ´´ la asta Iancu
tresare fiindcănu a fost niciodatăîn ţ ara tată lui să u domnitorul, ţ arăa cărui tron îl
râvneş te, iar prin Valahia a trecut doar de douăori ca un simplu că lă tor. Nicola îş i
dăseama în ce încurcă turăse aflăIancu . . . . . - ´´ ce ră spuns să -i dau, înălţ imea
voastră. . ? . ´´ apoi se îndreaptăş i spune oarecum ironic . . . - ´´ vă d cănu prea
sunteţ i încântat, cănu ş tiţ
i căaveţ i o soră. . ´´ încheie Nicola luându-ş i un aer
oarecum insinuant, dar Iancu nu reacţ ionează .
- ´´ Spune că -mi pare bine căam o rudăatât de apropiatăprin pă rţile astea ş i că
doresc s-o cunosc neapă rat . . .´´ ră spunde Iancu fă cându-se cănu pricepe
insinuă rile lui Nicola, care se întoarce că tre servitorul Kiajnei ş i începe să -i
vorbeascăpe greceş te, explicându-i foarte aprins căstă pânul să u doreş te s-o
cunoască. În acest timp Bartolomeu se apropie de Iancu.
- ´´ Faci bine săintri în legăturăcu ea . . a fă cut multe în viaţ a ei . . este cu mult
mai în vârstăca tine ş i nu am ş tiut căîţ i este soră. . . dacăş tiam . . o cunoş teai de
46

mult . . . unul din fiii ei a fost voevodul Petru, zis cel tână r, care a murit în
surghiun acum douăsau trei luni . . . Socoli l-a scos din scaun ş i l-a dat lui
Alexandru Mircea, fratele acelui Petru de care ţ i-am vorbit odată , care râvneş te şi
el la scaunul înălţ imii tale, al Moldovei . . . turcii l-au chemat la poartăpe Petru
împreunăcu mumă -sa ca săcearăchipurile mărirea tributului . . . el a venit cu o
suităcu sute de boieri, ca a doua zi săfie arestat ş i trimis la Aleppe unde a murit
de inimărea . . . mumă-sa a avut remuş cări ş iş i-a rupt pă rul din cap de dorul său,
dar mai ales al domniei . . . vajnica DoamnăKiajna, Doamna lui Mircea, fiul lui
Radu cel mare ş i al Doamnei Că tă lina, fratele lui Radu Paisie tată l lui Pă traşcu
că ruia lumea îi zicea cel Bun . . . acest Pă traş cu are mai mulţ i copii, bă ieţ i, dintre
care unul este acuma la curtea Franţ iei la Ecaterina de Medicis, majestatea sa
regina Franţ ei, mama majestăţ ii sale Carol al IX-lea . . . unde cere protecţ ia reginei
pe lângăPoartăca săajungădomn în Valahia . . sforării, multe sforă rii . . lumea îi
zice Cercel fiindcăpoartăun cercel în urechea stângă. . . Doamna Kiajna, a că rei
frate ai norocul săfi, este foarte activăş i eu nu cred căo sărămânăprin pă rţile
acestea fă răsămai tragăo serie de sfori . . . lumea vorbeş te căuna din fiicele ei a
cunoscut pe fiul sultanului care este Sandgeac de Magnezia . . .´´ dar nu termină
enumerarea acestor prinţ iş i prinţ ese căNicola terminăsă-i explice servitorului
Kiajnei ce săfacăş i săspună .
- ´´ I-am spus căînă lţ
imea voastrăeste încântatăsă-ş i vadăsora ş i căarde de dorul
s-o cunoască. . . se va duce înapoi la Aleppe să -şi anunţ e stă pâna . . ´´ apoi face
un semn servitorului căpoate săplece. Iancu îş i pofteş te oaspeţ ii săş adăpe
pernele din jurul mesei rotunde ş i dupăce se servesc cafelele ş i dulceţ urile gă seş te
momentul să -l descoase pe Nicola despre acel Ioan care s-a îmbogă ţit aici.
- ´´ Am auzit căte-ai ocupat aici ş i de unul anume Ioan zis Armeanul care acuma
umblăprin iatacele sultanelor împă rţind pietre scumpe, săobţ inăş i el scaunul care
de fapt îmi aparţ ine mie . . . aruncăla picioarele lor pungi de pietre ş i varsăîn
toate pă rţile galbeni mulţ i . . ´´
- ´´ Da, tot eu l-am ajutat . . . eu l-am învă ţat cum săfacăbani . . m-a ascultat, dar
dupăce i-a făcut a plecat . . nici nu mămai cunoaş te . . ´´ face un semn din mână,
vrând săarate căacest Ioan a fost nedrept cu el, apoi se scoală , se apleacăîn faţ a
lui Iancu ş i lui Bartolomeu, dar în uş e se opreş te, se întoarce că tre Iancu ş i zice.
- ´´ Asta este a doua veste, aş aş i aş a, acest Ioan va căpă ta scaunul Moldovei ´´
Iancu, dar ş i Bartolomeu se uitămiraţ i unul la altul, nepricepând dece le spune
Nicola asta.
47

Capitolul 5

în care Iancu face cunoş ăcu sora sa Doamna Kiajna, fiica lui Petru Rareş
tiinţ

Aleppe. Oraş ul din Asia Micăunde sunt surghiuniţ i, pe lângăRodos, mai toţ i
nedoriţ ii marelui Imperiu Ottoman, toţ i cei ce au că zut victima uneltirilor ş i
intrigilor de la imensa curte a Padiş ahului, sultanul tuturor Ottomanilor, umbra lui
Allah pe pă mânt, sublimul ş i preafericitul. Aici îş i duce zilele de la o vreme
Doamna Kiajna, vajnica ş i nînfricata luptă toare pentru suirea pe tron a soţ ului ei
Mircea Ciobanul ş i apoi dupămoartea acestuia, a fiului ei Petru cel Tânăr, care,
când s-a suit pe tron nu avea decât doisprezece ani, iar dupăo domnie de opt ani,
sub epitropia mamei sale, este scos din domnie ş i înlocuit cu Alexandru Mircea,
omul lui Socoli. De altfel Kiajna ş i-a pus în cap pe marele bogă taşal imperiului,
Ion Cantacuzino, care, ajungând la o vârstăcând alţ ii erau deja cu copii la casele
lor, voind săse că să toreascăcu fiica ei Marina, a intervenit pe lângăea prin fratele
său ªeitanoglu; în cele din urmăea trebui săaccepte aceastăunire, cu toate că
mirele avea peste cincizeci de ani, iar mireasa nici optspreceze. Dar puterea ş i
bogă ţ
ia mirelui au fost pentru moment mai tari decât diferenţ a mare de vârstă. La
sosirea sa la curte, s-o ia pe Marina, fata vă zăndu-l, se sperie atât de tare căera pe
punctul săse sinucidă . Acest Cantacuzino era atât de urât ş i hidos, încât biata fată
48

nu voia sub nici un motiv să-ş i lege viaţ a cu un asemenea om. O rugăpe mumă-sa
în genunchi săse opună , săgă seacăo cale de scăpare, dar să raca Kiajna ş tia, ce
fiica ei nu ş tia ş i anume căacest Cantacuzino ş i fratele său Mihai zis ªeitanoglu,
adicăfiul satanei pe turceş te, erau oamenii cei mai apropiaţ i ai lui Socoli,
protectorul duş manului lor Alexandru. Deci dilema era mare, pe deoparte inima de
mamă , iar pe de altăparte Doamna ºării, mama domnului, protectoarea lui ş i cea
care îi pă zea domnia. În cele din urmăse gă si o cale care la început pă rea bună. Îş i
sfătui fata săaccepte că sătoria, asigurând-o căva face în aş a fel ca săscape în cel
mai scurt timp de acest pretendent nedorit cu înverş unare. Nunta a avut loc cu
mare alai. Darurile au curs ş iroaie. Cantacuzinii ş i-au desfă cut larg baierele,
umplând mireasa cu tot ce era mai frumos ş i scump. În fine, fata fu luatăş i
împreunăcu zestrea ş i cu cadourile o pornirăspre Anchial, reş edinţ a lor din
Tracia, pe malul Mă rii Negre, unde trebuiau săse stabileascăo vreme, dar pe
ascuns alaiul fu escortat de la distanţ ăde oamenii Kiajnei care au apă rut noaptea
la Rusciuc, unde se fă cu o escală , iar Marina ră pităîmpreunăcu zestrea ş i o mare
parte din averea adusăde mire. Astfel Ion hidosul neavând încotro, plecămai
departe a doua zi ş i merse direct la fratele să u Mihai, cu care împreunăs-a dus la
Socoli cu o plângere împotriva Doamnei Kiajna, care a îndră znit săfacăo
asemenea faptă , lor, cei mari ş i puternici. Mânia Socolului a fost mare. De atunci
s-a hotă rât săse răzbune, să -l scoatădin domnie pe acel Petru, fratele Marinei, fiul
Kiajnei, să -i pedepseascăpentru afrontul pe care l-au făcut protejaţ ilor lui. În ziua
de 7 mai 1567 se prezintăla curte capugiul Sultanului cu mazilirea. Petru Vodă,
Doamna Kiajna ş i întreaga lor casăau fost ridicaţ iş i duş i pe drumul pribegiei,
tocmai în Asia Micăla Aleppe, lipsiţ i de orice mijloc de trai, fărănici o
posibilitate de a intra în legă turăcu mai marii de la curtea imperială , pe care
Kiajna îi cunoş tea. Atunci ea s-a apucat de comerţ , iar cei ce au vă zut-o,
pretindeau căera atât de activăîn acţ iunile ei, încât reuş ea destul de bine săse
descurce, dar spre marea ei supă rare tână rul ei fiu se îmbolnă vi ş i muri în anul
1569, tocmai în timpul cât Iancu, fratele ei dupătată, se aflăla Rodos în speranţ a
căş i steaua lui va ră să ri vreodată . Bartolomeu Brutti îi cunoş te povestea ş iş tia că
odatăcu pieirea lui Socoli steaua ei va ră sări din nou ş i chiar de nu va mai fi ea
Doamnă , sau fiul Domn, tot va avea atâta putere încât prin intrigele din iatacele
sultanului săpoatăface domni ş i în privinţ a asta el nu se înş eală, dar lucrurile încă
nu au ajuns în acest moment atât de departe. Socoli mai tră ieşte şi are putere mare.
Orice împotrivire putând avea ca rezultat pieirea.

În disperarea ei, datoritămorţ ii lui Petru şi a faptului căa ajuns în halul acesta,
aflăîn una din zile de la un negustor, căla Rodos se aflăunul Iancu, care pretinde
căeste un fiu a lui Petru al Rareş oaiei, deci fratele ei dupătată. Aceastăveste i-a
adus o razăde luminăş i de speranţ ă. A că utat deci săintre în legăturăcu el.
49

Trimite un servitor la Nicola pe care îl cunoaş te şi astfel intrăîn legă turăcu aş a


zisul frate al ei. Căera sau nu, asta conta acuma mai puţ in, principalul era căo să
aibe de cine săse ocupe, să-l înfrunte pe cel care a trimis-o aici. Vajnica Doamnă
îşi vedea din nou ambiţ iile trezite, va avea pentru cine lupta. L-a cunoscut ş i pe
acel armean ce-ş i zicea Ioan, care este plecat la Constantinopole săceară, sau bine
zis săplă teascădomnia la Poartă , dar nu are încredere în el. Ioan i-a cerut ajutorul,
dar ea l-a refuzat, mai ales când a aflat cădoreş te săajungăacolo, ca apoi săse
ră zvrăteascăîmpotriva turcilor, ceeace ar fi adus asupra ei noi nenorociri. Acest
Ioan i-a vorbit de oameni, de ţ ărani simpli, de cei de jos, cu ajutorul că rora săse
întoarcăîmpotriva asupritorilor, ori aş a ceva era prea ieş it din cale afarăpentru
mentalitatea ei de stăpână . Dupăpărerea ei oamenii aceş tia nu erau buni decât
pentru a fi conduş i, a plăti dări pentru curte ş i a lupta pentru realizarea ambiţ iilor
lor, ori acest Ioan avea de gând sălupte pentru ei, săle facăviaţ a mai bună ,o
concepţ ie ce în cercurile ei nu era acceptabilăîn nici un caz.
- ´´ Auzi ce vrea nenorocitul . . . ´´ a spus ea în una din zile unui negustor cu care
trata, dupăo discuţ ie cu acest Ioan. Ea nu putea concepe ca un principe sălupte
pentru supuş ii săi, cei mulţ i nu erau buni decât să -şi verse sângele pentru ei,
ceeace era, dupăpărerea ei, o datorie a fiecărui supus.

Dupăîntoarcerea servitorului care îi aduse vestea căl-a vă zut pe Iancu, fratele ei


dupătată , aflând căacesta s-a ară tat încântat s-o cunoască , s-a pregă tit săplece la
el, ştiind căel nu se poate deplasa. Iancu la rândul să u trimite surorii sale o misivă
prin Nicola prin care o roagăca ea să -l viziteze, deoarece i s-a atras atenţ ia de
că tre paş a din Rodos, Ali Mustafa, cănu are voie săpă ră seascăinsula fă răo
învoirea expresă , ceeace dealtfel el nu poate decide, la rândul său trebuind săaibe
şi acceptul celor de la centru. Deci Kiajna trebuie săfacăîn aş a fel ca săpoată
veni aici, deoarece ş i ea are nevoie de aprobare, fiind exilată . Pentru asta scrie
uneia din sultane ş i spre marea ei fericire primeş te consimţ ământul săpă ră sească
oraş ul când va voi, dar numai cu ş tirea paş ei dela Aleppe, ceeace obţ inu destul de
uş or, având în vedere căordinul a venit de la Constantinopole. Trimte imediat o
misivăfratelui ei care la rândul lui anunţ ăpaş ei sosirea ei. Nicola l-a sfă tuit să
procedeze în felul acesta pentru a nu da ocazia la bă nuieli ş i neplă ceri. Prudenţ a îi
prinde bine, fiindcădacăn-ar fi fă cut-o ar fi pierdut încrederea turcilor ş i nu era
bine ca tocmai acuma săi se pomeneascănumele la curtea imperială , când se
perindăpe acolo acest Ioan care oricând cu bani îl putea înlă tura ş i nu numai atâta.
Totul trebuie săse petreacăîn surdină. Peste douăluni primeş te în fine o scrisoare
din partea Kiajnei prin care îş i anunţ ăsosirea. Bucuros, începe imediat pregă tirile,
vrea s-o primeascăcu tot alaiul care i se cuvine unei Doamne ş i în acelaştimp să -i
ofere ospitalitatea adecvată. Vrea în felul acesta să -şi arate bucuria căş i-a gă sit o
sorăde care nu avea cunoş tiinţă, mai ales căodatăva trebui săş tie mă car de una
50

-i vorbeascăde Jörg Weiss ş


din rudele sale princiare, dar n-o să i nici de mama sa
Ecaterina.

Au trecut mai mulţ i ani de când este în insulăş i tot singur era. La pă rinţ i n-a mai
scris de mult ş i nici surorii lui, cea pe care o adora când era copil ş i adolescent. Îi
era teamăca cineva să-i intercepteze scrisorile, săafle cine este el de fapt. Îş i
sacrificăfamilia în favoarea ambiţ iilor sale de mă riri viitoare ş i incerte. Mare
lucru nu a realizat aici, legă turi stră lucite nu a fă cut ş i nici cunoş tiinţe prea multe,
oraş ul fiind mic. fiecare miş care fiind cunoscutăş i interpretatăîn fel ş i chip, mai
ales când este vorba de persoane trimise în exil, chiar unul care n-a fost respins de
la început. În afarăde Rodos erau ş i alte locuri unde trăiau fel de fel de exilaţ i în
condiţ ii mizerabile, în cocioabe, case de lut, în mijlocul unor turci murdari,
sălbateci ş i plini de pă duchi ş i purici. Exilul aici unde tră ieş te Iancu era un fel de
confirmare căpersoana sa a fost acceptatăprovizoriu ca pretendent la unul din
scaunele Moldovei sau Valahiei, atâta ş i nimica mai mult, fiindcăîn cele din urmă
tot argumentele sunătoare erau mai tari, argumente pe care Iancu încănu le avea în
mă sura necesităţ ilor, pentru obţ inerea că rora se luptăcu atâta înverş unare.
Bartolomeu Brutti dispune de o avere destul de mare, dar duce faţ ăde Iancu o
politicăambiguă . Pe deoparte este interesat la suirea sa pe tron, deoarece ar fi
profitat ş i el din plin, iar pe de altăparte nu putea fi de acord ca numai el să
învesteascătoatăsuma necesarăacestei întreprinderi, deoarece o nereuş ităl-ar fi
dus în sapăde lemn. Făcea însăîn aş a fel ca Iancu săfie convins cănumai el este
acela care întreprinde tot posibilul, căintervine peste tot. Din când în când îi
avanseazăsume mici, atâta ca săducăo viaţ ăacceptabilă , a unui prinţ , îi cere însă
pentru fiecare chitanţ e în care trece ş i dobînzile, iar pentru sumele mai mari,
împrumutate de la diverş i cămă tari, îl pune numai pe Iancu săsemneze fărăca el
săgireze ş i săgaranteze returnarea lor, fiind luaţ i în numele lui Iancu, care însănu
se mai scandalizeazăde marile dobinzi cerute, aş a cum păţ ise acum câţ iva ani cu
bancherul Hoffmann la Braş ov. A început să -i fie egal de câţ i bani a luat, fiindcă
în fond toţ i trebuiau săaş tepte mai întâi suirea sa pe tron pentru a putea fi plă tiţi,
doar asta era condiţ ia esenţ ialăla obţ inerea lor, o garanţ ie nesigurăde unde ş i
marile dobinzi. Cu zeci de mii în plus sau în minus în caz de nereuş itătot la
ştreang mergea, sau în cel mai bun caz la Edi Cülé unde a mai fost ş i ştia pe
propria sa piele ce înseamnăasta; mai bine ş treangul decât închis acolo, zice el
mereu.

De când a aflat de Doamna Kiajna, considerăcănorocul îi surâde din nou. Toată


lumea era de acord căea este una din persoanele cele mai nimerite pentru scopul
pe care îl urmă te. Ea dispune de posibilităţ
reş i de care un bă
rbat nu le poate avea
în Imperiul Ottoman. Are acces la femeile sultanului, ceeace înseamnămult.
51

Selim al doilea era cu totul sub stă pânirea veneţ ienei Nurbanu, mama lui Amurat,
actualul Sandgeac de Magnezia, viitorul sultan. Kiajna ş tia asta, că utând în fel ş i
chip ca fiica ei Dobra să -l cunoască . Ea este o fatăfrumoasă , încătână răş i nu
strica săintre în haremul acestuia. Dealtfel Dobra era singura fatăcare mai
rămăsese pe lângăea. Celelalte douăau luat boieri Valahi ş i erau în ţ ară , iar cei
doi bă ieţi Mircea şi Radu s-au turcit ca săscape de Edi Cülé, deci nu mai puteau
cere scaunul niciunei din ºările Române. Dacăsituaţ ia ar fi fost alta, nu s-ar fi dat
mama lor în lături să -i vadădomni. Acuma însăa găsit în fratele ei omul pentru
care săse agite, dar trebuia mai întâi să -l cunoască. O femeie care merge atât de
departe încât era dispusăsă -ş i sacrifice propria fiicăpentru a-ş i atinge ţ elurile,
suirea pe tronul uneia din ţ ă rile româneş ti a unui frate dubios, are nevoie Iancu
acuma ş i are noroc, ea este dispusăsăi se punăla dispoziţ i. Lafel ş i Iancu, gândul
de a se sui pe tron îl fră mânta în permanenţ ă, fiind chiar dispus să -şi sacrifice
propria familie dacăaceasta i s-ar fi cerut, ceeace a spus-o în una din zile lui Brutti
care dealtfel nici el nu era mai bun în activităţ ile sale când era vorba de mă riri ş
i
mai ales averi. O tempora o mores, dar se potriveş te dictonul numai acelei epoci ?

Numai o săptă mânădupăplecarea lui Brutti, Iancu primeş te o nouămisivăde la


Doamna Kiajna în care îş i anunţ ăsosirea la începutul verii. Iancu îl anunţ ăş i pe
paş ăcare se aratădestul de încântat, fiindcăa auzit de ea ş iş tia ce legături are. Cu
ajutorul ei va că uta săle aducăaminte celor de la curtea turcăde existenţ a sa, cu
toate căea se aflăîntr-o situaţ ie mai proastăca a lui, ş tia însăcămult nu va mai
dura ş i se va ridica din nou deasupra celorlalţ i. Îi scrie urgent ş i lui Brutii,
rugându-l săfie de faţ ăcând va sosi sora sa. Nicola în schimb era furios, vă zându-
se complet dat deoparte, iar când s-a dus la paş ăsăreclame căDoamna Kiajna
soseş te este pur ş i simplu dat afară, spre satisfacţ ia lui Iancu care a aflat de
maş inaţile lui de la un eunuc care în contra unui bacş işi-a povestit totul. Cu prima
ocazie Iancu i-o serveş te.
- ´´ Bunăziua, domnule Nicola . . . vă d căeş ti supă rat . . . aşa se întâmplăcând nu
te astâmperi . . . a trebuit sămergi la paş ă. . ş i iatăcăai dat greş. . ´´ Nicola nu
ră spunde, fă cându-se cănu a auzit, fiindu-i teamăca Iancu sănu-l pârească . Lecţ ia
a fost bună . De atunci s-a liniş tit, aş
a căIancu nu a mai avut de suferit din cauza
intrigilor sale mă runte. ªi-a dat seama cănu în felul acesta îl va urma în Moldova
când va fi domn ş i nici nu putea spera săfie înlocuit cu Bartolomeu Brutti, în
primul rând deoarece nu dispunea de bani ş i în al doilea nu avea nici pe departe
platforma lui. Se aratăde atunci servil, oferindu-se să-i satisfacătoate dorinţ ele. Îl
ajutăîn pregă tirile primirii Kiajnei aş a de bine căIancu îş i dăseama căfărăel nu
ar fi fost în stare s-o facă . Casa este transformatăla etajul de sus într-un
apartament separat, unde Kiajna săpoatălocui în liniş te cât ar fi voit. Alături au
fost amenajate douăodă i pentru fiica ei Dobra de care Doamna nu se desparte
52

niciodată,, nepoata sa, cea promisălui Amurat sandgeacul de Magnezia. În toiul


pregă tirilor soseş te în fine a treia misivăîn care Doamna Kiajna îş i anunţ ăchiar
ziua sosirii, adicăpeste o să ptă mână , cu un vas care face comerţpe ţă rmurile Asiei
Mici. Totul este pregă tit pânăîn cele mai mici amă nunte, apartamentele sunt puse
la punct ş i, aş
a cum este obiceiul în acele locuri, peste tot au fost aşezate flori din
cele mai frumoase, ceeace dăîncăperilor întunecoase ş coroase un aer vesel ş
i ră i
un miros îmbă tător.

În ziua aceea Iancu se trezeş te mai devreme ca deobicei. L-a convocat ş i pe Nicola
care a venit însoţ it de doi hamali puternici. Alaiul se îndreaptăspre cheiul pe care
a fost aruncat acum câţ iva ani Iancu ş i cules de oameni simpli de aici. Lume multă
foieşte de colo pânăcolo, hamali poartăîn spinări fel de fel de mă rfuri, negustori
care îş i desfac produsele pe stră zile înguste ale portului ş i o mare mulţ ime de gură
cască, pierde varăfă răocupaţ ie. Vasul cu care urmeazăsăsoseascăse numeş te
Kastinos fiind destul de mare ş i cunoscut pe aici, dar nimeni nu ş tie cu precizie
când va intra în port; se ş tie numai căîn orice moment poate să -ş i facăapariţ ia la
orizont. Aş teptarea este lungă ; în acest timp Iancu se duce prin bazarele mici ş i
murdare săcumpere câte ceva din ce credea căeste de trebuinţ ă . În ultimul timp s-
a obiş nuit sămă nânce în stil grecesc ş i turcesc, îi plac mai mult homarii care se
pescuiesc aici în cantită ţ
i mari. Cumpă rădeci mai mulţ i, imenş i, pe care îi trimite
acasăca săfie pregă tiţi. Deodatămiş carea din port se înteţ eşte, lumea fuge spre
chei; în depărtare se vede silueta unui vas destul de mare care încet de tot se
apropie. Negustorii se înghesuie pe chei, împingându-se unul pe altul. Fiecare voia
săfie primul săvadăce mă rfuri sosesc. Iancu împreunăcu Nicola ş i cei câţiva
servitori se aş eazămai încolo, feriţ i de mulţ ime. Nu este demn de un prinţsăse
amestece în gloată, aceş ti oameni murdari. Totul dureazămai mult de o orăpână
ce vaporul acosteazăîn fine la ţ ărm. Imediat sar jos câţ iva marinari care leagă
vasul cu otgoane de niş te stâlpi din lemn plantaţ i pe chei ş i aş
eazăo scară . Larma
este mare, oamenii dau buzna săvadăce ş i cine a venit, hamalii aleargăca săfie
angajaţ i la descărcare, iar cei de pe vas se îmbulzesc la scarăca săpunăpiciorul
cât mai repede pe uscat. Întâi îş i face apariţ ia un fel de alai, format dintr-o femeie
înaltă, mai în vârstă , destul de corpolentă, însoţ ităde o fatătână răş i zveltăş i un
bă rbat între douăvârste care o ajutăsăcoboare scă rile din lemn. În urma ei vin
mai mulţ i servitori zdrenţ ă roş i din care unul ţ ine deschisăo umbrelădeasupra
capului femeii. Doamna Kiajna păş eş te mândră , cu capul sus, fiind oarecum
absentăla hă rmă laia ş i strigă tele din jur. ºinuta ei inspirărespect ş i teamăîn acelaş
timp. Poartăo rochie lungăţ esutăcu fir de aur, pă rul pieptă nat în sus cu pietre
strălucitoare împletite în el, iar în degete înfipte câteva inele frumoase ş i mari.
Dobra umblăumilăîn urma ei dând impresia căîn umbra mamei ei se simte bine.
Servitorii se că znesc săfacăloc prin mulţ ime, împingând oamenii laoparte, alţ ii
53

poartăîn spinare cufere imense, grele, iar doi eunuci aleargăîn toate pă rţile ţinând
la distanţ ăpe cei ce voiau săse apropie de Doamnă . Iancu are impresia căa sosit
Doamna ºă rii şi nu exilata Kiajna care tră ia din comerţ . Este emoţ ionat ş i fărăsă
ştie cum, se pomeneş te deodatăîn josul scă rii vaporului, privind în sus cum vine
spre el cea care este speranţ a lui, exilata ş i proscrisa Doamna Kiajna ş i în acelaş
timp temuta Doamnăa imperiului ş i a voevozilor din Valahia ş i Moldova. Numai
la auzul numelui ei tremurau mulţ i; ce n-ar fi dat unii din ei s-o vadăplutind fă ră
viaţ ăîn apele Bosforului. În urma lui Iancu pă şeş te Nicola împreunăcu cei câţ iva
servitori. Când Kiajna pune piciorul pe pământ Iancu pă ş eşte câţ iva paş i înainte să
se prezinte.
- ´´ Urez bun sosit Măriei Voastre, sora mea ş i prea frumoasei Domniţ e Dobra,
nepoata mea ´´ spune el la urmăplin cu mândrie. Kiajna se opreş te, se uităla el cu
interes, mă surându-l de sus pânăjos cu ochii ei cenuş ii, iar apoi îi răspunde pe un
ton aspru, cu o voce groasăpentru o femeie.
- ´´ Iancu, fratele meu . . . bine te-am gă sit . . . ´´ ş i îi întinde mâna, lucru rar pentru
o femeie de rangul ei. Iancu se apleacăş i îi sărutăvârful degetelor, se îndreaptăş i
zice.
- ´´ Măria VoastrăDoamna Kiajna . . . vestita Doamnăeste sora mea . . măbucur
de aceastărubedenie princiară. . mai ales căeste din partea tatălui meu, Voevodul
Petru al Rareş oaiei, al Moldovei . . . . fiul marelui ªtefan Voevod . . ´´ spune el la
urmăca săarate căş tie foarte bine din cine se trage. În acest timp o mulţ ime de
curioş i s-au strâns în jurul lor, dar ei nu pricep ce spun aceş ti stră ini simandicoş i.
Dupăce Iancu să rutăş i mâna Dobrei, porneş te alaiul spre oraş . Kiajna este
mulţ umită , i se vede pe faţ ă, are chiar un surâs în colţ ul gurii. Se merge pe jos
distanţ a nefiind prea mare. Iancu observăcăîn spatele ei pă ş eşte un bă rbat între
douăvârste care se ţ ine retras, dar nu întreabăcine este.
- ´´ Da, faci parte din neamul mare al Muş atinilor, întemeietorii Moldovei . . . care
au domnit acolo mai bine de douăveacuri, aş a căpoţ i fi mândru din ce semiţ ie te
tragi . . ´´ dupăo scrutăpauzăîn care timp se uitădin nou cu ineres la el . - ´´ cum
de nu te-am cunoscut pânăacuma, cine este mama Domniei Tale ? ´´ întrebare ce-l
pune pe Iancu în încurcă tură , dar el îşi pă streazăsângele rece ş i ră spunde pe un
ton cât se poate de firesc.
- ´´ Mama mea nu este din ºara Moldovei, este o germanădin Kronstadt, românii îi
zic Braş ov . . . l-a cunoscut bine pe Mă ria Sa Voevodul Petru, măritul nostru tată.
. . mama mi-a povestit mult despre el . . eu nu l-am cunoscut . . ´´ Kiajna nu mai
insistăvăzându-l oarecum jenat.
- ´´ Sămergem darăacasă. . . nu ne-a trecut încărăul de mare . . .´´ se opreş te din
mers ş i se întoarce spre bă rbatul care a ajutat-o săcoboare scă rile vaporului, care
tot timpul s-a ţ inut retras . . - ´´ prietenul meu, poetul Georgios Etolianos . . . a
cântat moartea fiului nostru . . . al meu cu preamă ritul voevod Mircea . . . fiul
54

nostru Petru Voevodul Valahiei căruia i s-a zis cel Tânăr . . . să rmanul a murit
departe de ţ ară, aici în Asia Micăla Aleppe . . . ´´ în timp ce Iancu strânge mâna
poetului, Kiajna îş iş terge pe furişcâteva lacrimi care i se preling pe obraji. Chiar
Doamnă , chiar vajnicăş i chiar tră
gă toare de sfori şi o politicianăînăscută , este
totuşi femeie ş i pedeasupra ş i mamă .

Între timp s-au îndepă rtat de port, iar curioş ii s-au împuţ inat; numai câţ iva copii îi
urmeazăcu mâinile întinse cerând bacş işuri, zdrenţ ăroşiş i atât de slabi încât dau
impresia unor schelete umblătoare, dar pe nimeni nu impresioneazăaceasta. Viaţ a
pentru ei este numai cea pe care o au ş i cei din neamul lor, scene ce se pot vedea ş i
astă zi în multe pă rţii ai lumii noastre aş a zise civilizate. Iancu este insensibil la
asemenea scene, numai Giorgios ş i Nicola azvârle din când în când câteva monede
turceş ti mă runte. În fine, ajunge alaiul pe strada tă cutăş i liniş tităunde locuieş te
Iancu. Pe figura tristăş i durăal Kiajnei se poate citi totuş i mulţ umirea căa fost
bine primită .
- ´´ Mă ria ta nu stăla castelul Ospitalierilor, acolo unde stau pretendenţ ii la tron .
. ? ´´ întreabăea miratăcăfratele ei locuieş te o vilăparticularăatât de frumoasă .
- ´´ Prietenul ş i binefă cătorul nostru, meser Bartolomeu Brutti a intervenit pe lângă
Poartăpentru mine . . în schimb am renunţ at la ajutorul sultanului . . tră iesc din
împrumuturi pânăoi ajunge voevod . . ´´ explicăel. Doamna Kiajna este din ce în
ce mai încântatăde tot ce vede, precum ş i de primirea prieteneascăcare i s-a fă cut,
dar mai ales florile frumoase aş ezate în toate odă ile o încântăş i pentru un moment
figura ei asprăcapă tăunde de destindere. Iancu se uităla ea ş i gândeş te căîn
tinereţ e trebuia săfi fost o femeie frumoasă, dar valurile vieţ ii care au trecut peste
ea au urâţ it-o. În holul de jos oaspeţ ii sunt învitaţ i săse aş eze în jurul mesei joase
în stil turcesc, încărcate cu bună tăţi, dulciuri, prăjituri ş i băuturi ră coritoare sunt
servite de servitori frumos îmbră caţ i. De fiecare datăcând Iancu bate din palme îş i
fac apariţ ia alte ş i alte bună tăţ i. Oaspeţ ii gustădin una ş i alta ş i nu mai contenesc
cu laudele.
- ´´ Ce de bunătă ţi . . . ne era foame dupădrum . . ş i încă lziţ i . . ´´ spune Doamna
Kiajna, dar nu apucăsăispră veascăcăafarăse aud zgomote multe ş i câini lă trând
în grădină . Peste câteva secunde îş i face apariţ ia, neanunţ at de nimeni, un ofiţ er
turc însoţ it de patru ieniceri cerând săvorbascăcu Iancu ş i Doamna care deabea a
sosit. Iancu nu protesteazăde felul cum ş i-au făcut apariţ ia, ci se scoalăde pe
perna pe care stăturceş te ş i îi întâmpinăcu braţ ele deschise.
- ´´ Bine aţ i venit în casa mea . . . eu sunt prinţ ul Iancu ş i dumneaei este Doamna
Kiajna pe care o că utaţ i...ş edeţ i vărog . . ´´
- ´´ Stă pânul meu . . . ş i al mă ririi voastre, Paş a Mustafa . . . văînvitămâine la
palat . . a aflat de sosirea Doamnei Kiajna ş i doreş te s-o aibe ca oaspete . . ´´
55

- ´´ Cu plăcere venim mâine . . ´´ spune Kiajna într-o turcăperfectă, ceeace are


erului care, refuzând săş
efect asupra ofiţ adă, salutăş
i dispare.

Seara, dupăplecarea tuturor, are Iancu ş i Kiajna ocazia sădiscute fel de fel de
probleme despre ei ş i despre viitorul lor. Iancu îi povesteş te prin câte a trecut, ca
la urmăsăfie exilat aici, dar căîn mod oficial nu i s-a adus la cunoş tiinţăcăeste
considerat ca pretendent la tronul Moldovei.
- ´´ Se vede cănu i-ai convins aş a cum se cuvine ş i aş a cum se obiş nuieş te în
asemenea ocazii . . . adicăcu galbeni mulţ i . . . dar se poate ca ei săţ inăpe
înă lţimea voastrăîn rezervă. . săaibe vreun plan . . . ? ´´ completeazăes.
- ´´ Da,, dar am fă cut tot ce se poate . . recunosc cănu am avut pânăacuma destui
galbeni . . ´´ ş i i se vede dezamă girea pe faţ ă, dar auzind răspunsul ei îi creş te
inima într-atâta încât binecuvânteazăziua în care aceastăfemeie celebră , care îi
este ş i soră, i-a ieş it în cale.
- ´´ Am săte ajut, însănu acuma . . . fiul nostru Petru a murit, Dumenezu să -l
ierte, iar ceilalţ i doi s-au turcit . . aş a cănu mai am pe cine susţ ine . . tot un neam
de-al nostru va trebui sădomneascăprin acele pă rţişi voi face în aş a fel ca săte
sui pe tron . . . deocamdatăsunt într-o situaţ ia asemă nătoare ca a ta . . . poate chiar
mai grea . . . . am asigură ri ş
i sunt sigur căîn curând voi fi în situaţ ia să -l pot
vizita pe Amurat, sandgeacul de Magnezia, fiul preaînnălţ atului şi preafericitului
nostru padiş ah Sultanul tuturor Ottomanilor ş i al preafericitei Nurbanu, mama lui .
. ´´ pronunţ ând aceste nume se apleacăca ş i când i-ar saluta . . . - ´´ când am să
ajung la el am să -i vorbeasc de măria ta ş i cred căo săte ajute . . . . . trebuie să
ajungi voevod în ţ ara în care tatăl mă riei tale a domnit de douăori . . . acuma
domneş te acolo crudul Ioan Armeanul . . . l-au scos din domnie pe Bogdan al
Lă puş neanului ş i i-au dat domnia lui Ioan, acel ce s-a târât la picioarele Sultanelor
de la Poartăş i le-a umplut cu pietre preţ ioase . . . le-a să rutat mâinile ş i picioarele
ca apoi săse ridice împotriva celor ce l-au făcut domn . . . multălume a trecut el
prin foc ş i sabie ş i a făcut ră zboi turcilor, fapt pentru care îl vor ucide . . . am să
insist ca în locul lui sănumeascăpe mă ria voastră. . apoi am o socoteală
personalăcu el . . a venit la mine sămăroage să-l ajut, dar în realitate l-a omorât
pe fiul meu Petru . . . o sămi-o plă tească. . ´´ spune ea la urmăş i Iancu vede în
ochii ei scântâietori urăş i cruzime. Acuma îş i dăseama căcele ce se povestesc
despre ea sunt adevă rate.
- ´´ Dar când l-au numit pe acest Ioan zis Armeanul domn în Moldova ? . . mi-a
povestit meser Bartolomeu Brutti ş i Nicola al meu căIoan se agităla Poartă, dar
nu ş tiam căa ş i sosit acolo´´
- ´´ L-au numit Domn acum câteva luni . . în orice caz de când l-a suit pe tronul
preacinstitului nostru pă rinte, marele Petru al Rareş oaiei, ţara este secă tuităde tot
ce a mai ră mas în ea . . . oamenii, dar mai ales boierii pribegesc, ţ ara este goalăş i
56

nu mai gă seş ti pe nimeni care sălupte pentru domn . . numai pleava este de partea
lui . . . . ´´
- ´´ Oare nu-i destul . . ? . . ei sunt mulţ iş i pot forma o armată. . . ´´ întreabă
Iancu, dar întrebarea stârneş te indignarea Doamnei.
- ´´ Da, mulţ i . . . foarte mulţ i, dar nu ş
tiu ce vor . . o turmăde oi fă răpă stor . . cu
un lup în frunte . . ? . . . . boierii, da boierii . . . numai ei sunt ţ ara . . ş
i pe ei săse
bizuie mă ria voastrăcând va ajunge domn . . . fă răei cazi, asta săş tiţi . . ´´ îl
sfătuieş te ea ş i Iancu citeş te în cuvintele ei un reproşpentru faptul căel a pomenit
de cei mulţ i ca o forţ ă, pentru ea ceva inacceptabil.

Totuş i, Iancu este fericit la culme, nici nu-ş i mai încape în piele de bucurie căva
avea o protectoare atât de puternică, care este hotă râtăsă -l susţ inăîn cercurile cele
mai înalte. În afarăde asta a aflat ş i veş
ti despre ºara Moldovei, căacest Ioan va fi
scos din domnie fiindcăi-a tră dat pe cei care l-au suit pe tron. În orice caz are
încredere ş i în Bartolomeu Brutti; nu, nu-l va pă răsi niciodată , fiind bine săaibe
mai mulţ i prieteni influenţi, mai ales din cei ce-l finanţ ează . ªi ce dacăurmă reş te
un profit din asta, în fond este ş i normal săfie aş a, serviciu contra serviciu ş i pe
lângăasta datoritălui a avut din ce tră i pânăacuma. Duce o viaţ ăprinciarăcu
toate căînoatăîn datroii pânăîn gât. ªi apoi dacănu ar fi fost acest Brutti cine ş tie
cât i-ar fi puterzit oasele în acel groaznic Edi Cülé, doar tot el l-a scos de acolo.
Cu aceste gânduri Iancu este împă cat cu conş tiinţ
a sa; este ajutat din toate pă rţile,
numai cătotul dureazăatât de mult, toate merg ca melcul, promisiuni peste
promisiuni, dar în fond ş i acestea sunt bune, deoarece pânăla urmăse vor realiza.
A doua zi primeş te de la Brutti o misivăîn care îş i anunţ ăsosirea; doreş te s-o
cunoascăpe renumita Doamnă . Bucuria lui Iancu este mare, fiindcăcei doi
protectori vor fi împreunăîn casa sa, iar dacăîş i vor uni forţ ele poate vor ieş i
unele rezultate mai palpabile, poate vor reuş i mai repede să -l numeascădomn.

Cele câteva zile urmă toare casa este plinăde oaspeţ i. Foarte mulţ i oameni de vază
de prin partea locului o cunosc sau au auzit de Doamna Kuajna ş i au venit s-o
salute aşa cum se cuvine. Recepţ ia de la paşăa decurs într-o atmosferăplă cutăcu
care ocazie Iancu constatăcăeste tratat complet altfel ca pânăacuma; i se arată
chiar unele semne de pritenie din partea celor puternici ai insulei ş i deodată, cum
pânăacuma era singur, de câteva zile se vede aproape searăde searăînvitat,
petrecerile se ţin lanţceeace îl încântă . Alături de el este poftit şi Nicola căruia îi
trece cu totul ura pe care o simţ ea de la o vreme pentru Iancu. Dar, aş a cum joacă
soarta, în una din zile apare un anume Giorgios, un om petrecă reţ, care vesteş te că
un anume Mihail Cipriotul, rudăa familiei Paleologu, descendenţ i din împă raţii
Bizantini care tră iesc în partea de sud a insulei, vrea săintre în legăturăcu el.
Familia Paleologu mai are o brumăde avere cu care îş i duce trena aş a cum poate,
57

dar unul din ei are averi mari şi o fatăpe nume Maria, cea de care a pomenit odată
Brutti. Tatăl ei cautăpentru fiica lui un soţdemn de rangul lor. Maria mai fusese
odatăcăsătorităş i are doi copii. Pentru asta l-a trimis pe vărul său săvadădacă
gă seş
te unul în capătul celălalt al insulei. Mihai Cirpiotul l-a întâlnit pe Giorgios
care l-a pus imediat în legă turăcu Doamna Kiajna căreia i-a venit ideea de a-l
însura pe Iancu cu Maria, scă pându-l în felul acesta de a fi complet dependent
financiar de Bartolomeu Brutti, săfie pe picioarele sale, nu săcearămereu, ceeace
nu este demn de un pretendent la un tron.

Întâlnirea dintre Iancu ş i Mihail Cipriotul are loc în zilele urmă toare la el acasă , cu
ocazia unei petreceri la care iau parte toate cunoş tiinţ ele sale. Mihai Cipriotul s-a
ară tat încăde la început încântat de Iancu, mai ales când a flat căeste pretendent la
un tron, ceva tocmai bun pentru vara sa Maria. Iancu la rândul său îş i exprimă
dorinţ a de a o cunoaş te, însăîn sinea sa ar fi vrut o femeie care n-a mai avut un soţ
şi pedeasupra doi copii. Însă , neavând încotro ş i mai ales situaţ ia în care se află,
acceptăsămeargăîn sudul insulei unde s-o cunoascăpe viitoarea sa soţ ie. Cere
chiar a doua zi învoirea paş ei, care îi dăconsimţ ământul fărănici o greutate. Se
stabileş te ca el împreunăcu Doamna Kiajna ş i cu poetul Giorgios Etolianos să
meargăla familie Paleologu; Domniţ a Dobra îi va urma ş i ea. Mihail Cipriotul se
duce cu câteva zile înainte săpregă teascăvizita.
În acest timp la palatul lui Iancu se fac pregă tiri intense. Doamna Kiajna îş i pune
la punct toaletele, Iancu cumpă răcele trebuincioase ş i tocmeş te mijloacele de
transport, iar în ziua hotă râtăconvoiul porneş te la drum. Carele trase de mă găruş i
încărcate cu daruri, înainteazăfoarte greu, iar la fiecare urcuştoatălumea trebuie
săse dea jos ca săîmpingăde la spate. Kiajna a luat cu ea o serie de bagaje cu fel
de fel de obiecte de care nu se desparte niciodată, de la îmbrăcă minte pânăla
toaleta femeiască . În fine, dupăo serie de peripeţ ii, convoiul soseş te în seara
aceleiaş i zile în sudul insulei în locul numit Prasonissi; aici într-un cadru pitoresc
se aflăpalatul Paleologilor, înconjurat de o grădinăimensă, plinăcu flori de toate
felurile care umplu aerul de miresme încântă toare. Mihail Cipriotul le iese înainte
şi îi petrece pânăla palatul construit în stil bizantin, cu ziduri groase vopsite într-
un alb imaculat, cu porţ iuni mari acoperite cu iederă , ceeace contrasteazăplăcut cu
albul pereţ ilor. La intrarea convoiului pe poartă , întreaga familie le iese în cale.
Sunt câteva doamne între douăvârste precum ş i doi copii, un bă iat mai mic ş io
fatădestul de mă ricică. Femeile sunt îmbră cate în stil grecesc, cu rochii lungi
brodate în fir de aur, pă rul strâns coc împletit cu mărgele, iar fata cea tână răfoarte
zveltă , brunetă , cu ochii mari căprui, cu pă rul negru ca pana corbului lăsat în jos,
împletit cu pietre scumpe stră lucitoare. Tot grupul s-a postat lângăun mare
trandafir înflorit, de culoare roş u aprins. Iancu este fascinat de frumoasa primire
princiarăcare i se face ş i nici nu bagăde seamăcăDoamna Kiajna a ră mas în
58

urmă . Ajuns în dreptul grupului toţ i se apleacărespectuos în faţ a sa, iar el face un
pas înapoi ş i salutăreverenţ ios, dupămoda occidentală . Nicola stăcâţ iva paş i în
urmănefiind luat în seamă.
- ´´ Bine ai venit prinţIancu din neamul Muş atinilor, coborâtorul marelui voevod
ªtefan cunoscut în toatălumea . . . ş i acum se vorbeş te pe la noi de isprăvile sale . .
fi bine venit la noi ş i consideră -te ca la tine acasă. . . ´´ îi spune una din doamnele
mai în vârstă.
- ´´ Cu atât mai mult este plăcerea mea căsunt primit în casa unor înălţ imi ca
mă ririle voastre . . . coborâtori din Majestă ţile lor Imperiale ale marelui Imperiu
Bizantin . . . ´´ spune la rândul să u Iancu vrând în felul acesta săîntoarcă
amabilită ţile ş i nu greş eşte. Abea acuma se aude în urmăsosirea restului alaiului
în mijlocul că ruia se aflăDoamna Kiajna cu fiica ei Dobra ş i cei câţiva servitori cu
bagajele. Uitându-se în urmăîi vine lui Iancu sărâdă , vă zând-o pe vajnica
Doamnăstând turceş te în una din micile că ruţ e trase de mă gari, în mijlocul unui
maldă r de bagaje, iar Domniţ a Dobra împingând carul din urmăînpreunăcu doi
servitori. Iancu se desprinde grup ş i o întâmpină .
- ´´ Iertare înaltăDoamnăcăam mers înainte . . . dar v-am făcut cu aceastăocazie
intrarea . . . sunteţ i aş teptată. . ´´ spune el în timp ce Doamna Kiajna se dăjos cu
greutate din car, ajutatăde el ş i de domniţ ă, fiind lafel de bine primităde familia
Paleologu, cu aceleaş i amabilită ţi, ba chiar mai multe, făcându-i-se elogii
personale ca mamăş i Doamnăde voevod.

Dupătot acest ceremonial sunt poftiţ i în palat, iar Nicola ş i servitorii cu bagajele
sunt expediaţ i în aripa destinatălor. Adevăraţ ii stăpâni, bătrânul prinţPaleologu ş i
soţ ia sa, îi primesc pe oaspeţ i în sala mare a palatului, aş ezaţ i pe douătronuri cu
speteze înalte, aş ezate pe un piedestal. Sala este întunecoasăş i rece, iar paş ii
oaspeţ lor ră sunăîn toatăîncă perea, ecoul ră sfrângându-se în urechile lor, dând
impresia căo armatăîntreagăumblăîn pas. Un majordom bate în podeaua de
piatrăde trei ori cu un baston frumos lucrat, anunţ ând.
- ´´ Înălţ imile lor, prinţ ul Iancu de Moldova ş i Doamna Kiajna . . . ´´ vocea sa
ră sunăadânc în sală , producând un efect puternic asupra lui Iancu. Întreg grupul
avanseazăspre cele douătronuri, iar bă trânul Paleologu cu soţ ia sa se ridicăîn
picioare în semn de omagiu pentru înaltele personalită ţi pe care le primesc ş i îi
întâmpină. Iancu împreunăcu Doamna Kiajna avansează, lă sând pe ceilalţ i în
urmă , face acceaş i reverenţ ăca mai înainte, dar Doamna stăţ eapă năfărămă car să
încline capul.
- ´´ Fiţi bine veniţ i, înălţimile voastre .. ´´ spune bătrânul
- ´´ Înalta DoamnăKiajna, aici ală turi . . şi cu mine văsalută m din toatăinima . . .
suntem încântaţ i de frumoasa primire pe care ne-au pregătit-o înă lţimile voastră,
prinţimperial Paleologu . . . . ´´ bă trânul întinde mâna lui Iancu, o salutăpe
59

Doamna Kiajna care o să rutăpe principesăş i în felul acesta atmosfera devine din
oficilă , cordială . Oaspeţ ii sunt poftiţ i într-un salon ală turat ş i trataţ i cu dulceţ uri şi
cafele, dupămoda turcească. Iancu este mirat căpânăş i aici a pă truns felul de a
trăi a turcilor. Prima zi este destul grea de ambele părţ i, întreaga familie, inclusiv
copiii, s-a adunat în salonul mare, încingându-se o conversaţ ie aprinsăde ambele
pă rţi. Fiecare îş i împărtă şeş te gândurile, mai sincer sau mai puţ in sincer ş i în felul
acesta ghiaţ a se sparge definitiv. Maria, fiica lor, îl mă soarăpe Iancu din cap până
în picioare, iar Iancu la rândul să u face acelaşlucru. Încăde la prima vedere i se
pare căeste frumuş ică , cu toate căa trecut de prima tinereţ e. Copiii ei, Crisaphina
fata ş i Filip bă iatul sunt foarte zglobii, alergând prin tot palatul, jucându-se ş i
ascunzându-se peste tot. Noaptea târziu drumeţ ii se culcăfrânţ i de oboseală, iar a
doua zi are loc acomodarea; se viziteazăîmprejurimile, gră dina, palatul ş i se
vorbesc vrute ş i nevrute, numai de politicăş i de scopul vizitei nu. Seara însăcând
Iancu ş i Doamna Kiajna ră mân singuri cu stă pânii castelului de la Prasonissi,
Mihail Cipriotul deschide vorba.
- ´´ Ei, acuma săintră m în subiect . . . ´´ spune el uitîndu-se cu înţ eles la cei
prezenţ i. Iancu simte ca un fior care îi pă trunde pânăîn vârful picioarelor.
- ´´ Am auzit căînă lţmile voastre sunt de acord săuneascăviaţ a prinţ ului Iancu cu
principesa Maria, preacinstita fiicăa înă lţ imilor voastre . . . . ´´ spune Doamna
Kiajna, luând-o înainte lui Mihail Cipriotul.
- ´´ Suntem de acord ş i ne pare bine căo săavem un ginere de neam princiar . . ´´
iarăş i simte Iancu acelaşfior. Nu avu niciodatăaceste manifestă ri ciudate, mai ales
căa avut în viaţ a lui mult deaface cu diferite femei, dar niciuna nu-i era sortită
drept soţ ie, tovarăş e de viaţ ă. Ca de fiecare datăintervine ş i acuma Doamna
Kiajna care nu voia săfie consideratănumai ca prezentă , cădoar ea a aranjat toul
şi vorbeş te în locul fratelui ei.
- ´´ Înă lţ imea sa prinţ ul Iancu va domni în ţ ara numităMoldova ş i deci principesa
Maria va fi regină.. ´´ la aceasta răspunde bă trânul Paleologu.
- ´´ Nu ne îndoim de capacităţ ile înă lţimii sale ş i de faptul căîn curând va fi
domnitor într-o ţ ară. . . ne pare bine ş i o s-o înzestră m pe fiica noastrăaş a cum se
cuvine rangului ei . . . ´´ auzind aceasta Iancu ciuleş te urechile, în fine va avea
banii lui ş i nu va mai depinde cu totul de Bartolomeu Brutti. Numai Maria nu
spune nimica, se uităcând la unul când la altul, fiind mulţ umităde cele ce se
aranjeazăîn numele ei, cădoar a a fost de acord săfacăacest pas.
Dupăaceste schimburi de acceptă ri şi amabilită ţi, Doamna Kiajna face o expunere
a descendenţ ei lui Iancu din Muş atini, fă răsăpomeneascăde cea pe linie
femeiască. Dealtfel nimeni nu întreabăceva fiindcăîn acele timpuri mama conta
mai puţ in sau aproape deloc, pe când situaţ a tată lui era cea care dădea situaţ ia
fiului. Ca dovadăcăînsă şi bunica Kiajnei era o femeie de rând, soţ ia unui pescar
sau negustor de peş te cu numele de Rareş , nume ce l-a dat fiului ei ş i nimeni nu a
60

constestat dreptul la domnie a lui Petru ca descendent din ªtefan cel Mare, deci din
Muş atini. Familia Paleologu s-a ară tat încântatăde ascendenţ a lui Iancu. Dar cel
mai important lucru era căel plă cu Mariei ş i ea plă cu la rândul ei lui Iancu,
neexistând din acest punct de vedere nici un impediment, iar în zilele următoare se
stabileş te chiar nunta în bisericuţ a din sat, dar între timp se iveş te o micăpiedică
care în acele timpuri putea lua proporţ ii. Iancu este de religie protestantăiar Maria
ortodoxă . În convorbiri s-a omis săse vorbeascădespre aceasta ş i deci au urmat
tot felul de discuţ ii ş
i tratative. Ba în una din zile prinţ ul Paleologu întrebăcum de
se face căun descendent din voevozi ortodoxi săfie de religie protestantă . I se
explicădeci cu multe cuvinte întrotochiate căel s-a nă scut într-o regiune unde
sunt mulţ i luterani, cătocmai atunci nu s-a gă sit un preot ortodox, cătocmai
atunci prinţ ul Petru tată l lui Iancu era în pribegie, fiind gonit din scaun de turci ş i
în fine fel de fel de motive care i-au determinat să -l boteze totuş i ca sănu rămână
pânăla urmănebotezat. Stratagema prinde, dar Iancu este obligat de preotul
satului dar mai ales de prinţ , săjure cănu va permite ca papistaş ii sau lotrenii să
pă trundăîn ţ ara în care va domni. Iancu care în fondul ş i convingerea lui nu era
nimica, nici ortodox, nici catolic ş i nici măcar luteran, acceptătot ce i se cere în
aceastăprivinţ ă, înlăturând orice piedică . Ba acceptăchiar săscrie patriarhului de
la Constantinopole cerând asentimentul săfie rebotezat ortodox. Toate acestea îi
sunt complet indiferente, lă sându-i pe ceilalţ i săse frământe cu aceste probleme.
Când toate sunt puse la punct se poate stabili în fine ziua nunţ ii, nu însăca înainte
săfie rebotezat, turnându-i-se de trei ori apăpe creş tet ş i făcând semnul crucii
ortodox. El este în culmea fericirii ş i se împrieteni repede cu viitoarea sa soţ ie.
Sunt văzuţ i plimbându-se cât este ziua de mare pe dealurile din prejur. Maria este
cu câţ iva ani mai în vârstăca el. Fostul ei soţa murit de câţ iva ani, lăsând-o
vă duvă . Era un grec cu mult mai mare ca ea, pe care nu l-a agreat niciodată . Când
a luat-o avea bani mulţ i, dar curând dupăaceea a pierdut întreaga avere în
speculaţ ii, ca scurt timp dupăaceea săse îmbolnă veascăş i sămoară. Maria se
simţ i uş urată, fiind fericităcăacuma a gă sit pe unul care cel puţ in îi place
oarecum, fiind ş i de rangul ei.

Kiajna la rândul ei este mulţ umităcăa reuş it atât de uş or săpunăla cale o


că sătorie pe placul ei. ªtia căIancu este sărac, căva avea nevoie de mijloace pe
mă sura rangului lui ş i cum ea nu avea destul să -l ajute financiar, a procedat în
felul acesta. De cealaltăparte Paleologii erau ş i ei mulţ umiţ i căau reuş it s-o dea a
doua oarăpe fiica lor unui bă rbat pe mă sura ei. Aş a cu doi copii mă ricei ş i la
vârsta ei cu greu ar fi găsit pe cineva. Dar, pentru ei cel mai important lucru era că
fiica lor va fi Doamna unui voevod, cu rangul de reginăş i se va bucura de un trai
mai deosebit, necunoscând însăriscurile unei domnii cumpărate de la turci.
61

La castelul Paleologilor domneş te o plictisealăde neînchipuit. Totul vegetează,


bă trânul stătoatăziua în camerele întunecoase, principesa bă trânăse plimbăprin
imensa gră dinăş i îngrijeş te florile, iar sora ş i vara ei, cele douădoamne care l-au
primit pe Iancu ş i pe Doamna Kiajna, nu fă ceau absolut nimica, nici măcar nu se
plimbau; din când în când coseau ş i brodau, iar când nu fă ceau nici asta băteau
servitorimea la cap în aş a fel, căîn fiecare lunătrebuiau angajaţ i alţ
ii. Copiii
Mariei sunt singurii care mai duc o oarecare veselie în castel. Fug toatăziua peste
tot, iar serile se ocupăcu speriatul valeţ ilor, sau pun piedici celor care servesc la
masă . Nu odatăaceş tia au căzut, vă rsând pe masăvasele cu supăş i farfurii cu sos,
în râsul copiilor ş i al certurilor pe care le înghiţ eau de la mă tuş ile lor. Maria nu s-a
ocupat niciodatăde ei. Le-a angajat un bătrân că lugă r foarte citit ş i priceput care îi
învaţ ăsăcitească , săscrie, săsocoteascăş i săş tie tot ce s-a scris pânăatunci. Ei
puteau săducăaceastăviaţ ăfiindcănu se amestecau în politică, nu se opuneau
nimănui, ceeace turcii apreciau ş i i lăsau în pace.

Peste douăsă ptămâni Doamna Kiajna pleacăînapoi la Aleppe; nu putea săasiste


la nuntăfiindcăprezenţ a ei este reclamatăde cunoscuţ iş i de treburi. În ultimul
timp a lucrat foarte mult ca săscape de mizeria exilului. A reuş it săintre în
legăturăcu tânărul Murat, fiul sultanului care este Sandgeac de Magnezia la
Kissos, înconjurat de o armatăîntreagăde turci ş i de un numeros harem. Odată
Dobra a fost vă zutăde acest vlă star de sultan ş i îi plăcu. Cum Kiajna era o femeie
practică, fă cu ce făcu ca săîncurajeze sentimentele tână rului moş tenitor al tronului
marelui Imperiu Ottoman ş i o convinse pe Dobra sădevinăuna din femeile lui,
însăîn afarădin harem, deoarece ca săintre acolo era necesar săse turcească. ªi la
asta s-a gândit Kiajna, să -ş
i sacrifice propria fiicăca să-ş i atingăscopurile ei de
mă rire, dar se lovi de refuzul fetei care nu voia săfie numai o micăbucă ţicăde
nevastă, ci voia săaibe un soţnumai pentru ea, cu care săaibe copii mulţ i şi
bineînţ eles avere mare, eventual pe vreunul din boierii valahi sau moldoveni. Dar,
lovindu-se de refuzul ei, Kiajna nu ma insistăprea mult s-o convingăsăintre în
haremul lui Murat, ş tiind căpânăla urmăva trebui săaccepte. Spre bucuria fetei,
Kiajna este acuma ocupatăde că să toria şi căpă tuiala fratelui ei Iancu. Vrea să -i
obţinăscaunul, indiferent dacăera vorba de Valahia sau Moldova, bineînţ eles şi
cu scopul de a se reîntoarce în una din ţ ările române, nu ca Doamnăci ca cineva
care săaibe o situaţ ie privilegiată , dar mai ales a se răzbuna pe cei ce s-au fă cut
vinovaţ i de scoaterea din scaun a fiului ei, Petru.

Nunta lui Iancu are loc în mica bisericuţ ădin apropierea castelului de la
Prasonissi, numai în prezenţ
a familiei, oficiatăde un bătrân preot de prin partea
locului. Nicola a ţ
inut neapărat săasiste, ceeace nu i s-a refuzat, dar nu a fost
poftit săşadăla masăcu nuntaş ii, ci i s-a pus un tacâm împreunăcu servitorii, în
62

bucă tărie, ceeace l-a ofensat pânăîn adâncul sufletului. Neavând însăîncotro,
tăcu; în fond nu va trăi toatăviaţ a aici, va pleca doar cu Iancu în ţ ara în care va
domni ş i acolo va avea el grije săse înobileze, gândeş te el înghiţ ind afrontul.
DupănuntăIancu fu obligat de paş ăsăplece cu proaspă ta soţie înapoi în capitala
insulei, acolo unde are domiciliul oficial. Bartolomeu Brutti care a fost anunţ at s-a
grăbit cât a putut săajungăla timp, dar din cauza unei furtuni pe mare a sosit abea
a doua zi. I-a găsit pe proaspeţ ii căsă toriţi în culmea fericirii, pregă tindu-se să
plece la Rodi ş i pentru prima oarăde când se cunosc, Iancu nu-l întreabăde
noută ţile de la Constantinopole. Brutti a adus cu el un foarte frumos dar pentru
amândoi, un serviciu imens de masădin argint aurit ş i cristale. În aceastăzi
atmosfera de la palatul Paleologilor este foarte veselă, toatăziua sosind cunoscuţ i
de prin partea locului cu felicitări ş i cadouri, care mai de care mai frumoase.
Seaara are loc o primire oficialăcu care ocazie bă trânul Paleologu afirmăcăde
foarte mulţ i ani palatul nu a mai vă zut atâta lume, nici la prima nuntăa Mariei cu
grecul. Bineînţ eles căau fost învitaţ i ş i câţ iva turci din insulăş i chiar paş a
Mahomed a trimis un reprezentant de-al să u. Familia Paleologu este stimatăş i
onoratăde toţ i, chiar de actualii stă pâni, cu toate cădescind din familia
împăraţ ilor Bizantini care au luptat împotriva turcilor, dar prea multăvreme a
trecut şi toate s-au uitat; acuma nu mai conta din cine se trag, cu atât mai mult cu
cât ei nu au căutat niciodatăsăse amestece în treburile statului ş i nici să-ş i apropie
pe unul sau pe altul pentru scopuri politice. Au înţ eles căeste mai bine săse
supunănoilor stăpâni ş i pentru asta erau lăsaţ i în pace.

Cu ocazia nunţ ii Iancu aflăveş ti din ţara pe care o doreş te, Moldova. Petru, fratele
lui Alexandru al Valahiei l-a înlocuit pe Ion Vodăcel Cumplit de puţ in timp, dar
încăde la început nu este iubit aş a cum a fost ªtefan cel Mare ş i în mai mică
mă surăfiul să u Petru al Rareş oaiei. Petru prea dăcu barda în dreapta ş i în stânga
ca să -şi apere propriul său scaun, ca săpoatăachita datoriile pe care le-a fă cut
pentru a plă ti domnia. Marele să u înaintaşa ş tiut cum săducăo politicădreaptă,
de apărare a ţ ă rii, lovind când era necesar ş i iertând când împrejură rile o cereau. În
felul acesta ªtefan cel Mare a putut sădomneascăani mulţ i, ducând Moldova pe
cele mai înalte culmi ale gloriei, fă când întreaga Europăde atunci săvorbeascăde
el ca un apă ră tor al creş tinătăţ
ii, însăşi Papa numindu-l prinţal creş tină tă ţii. Toate
acestea erau foarte frumoase pentru cei care le pricepeau; pentru Iancu însăele
valorau nu mai mult decât o simplăpovestire amuzantă , iar pentru Bartolomeu
Brutti constituiau un subiect de discuţ ii, atâta ş i nimica mai mult. Aceş ti oameni
pornesc la drum numai săse că pă tuiascăpe spinarea unui popor harnic cu care nu
aveau absolut nimica comun. Atâta timp cât tronul era de vânzare, era ş i normal ca
aceasta săfie o afacere ş i dovezi căaş a stau lucrurile sunt cu nemiluita, în ambele
ţări. Despot Vodăş i Aron Vodăsunt în aceastăprivinţ ăexemple tipice. Aş aş i
63

Iancu al nostru; căo fi fost, sau căn-o fi fost fiul natural a lui Petru al Rareş oaiei,
el cere tronul Moldovei, neş tiind nici mă car sălege douăcuvinte româneş ti. Nu
este mai puţ in adevă rat căau fost ş i exemple când domniile chiar cumpă rate se
transformau în adevărate bastioane împotriva cotropitorilor turci, aş a cum a fost
predecesorul lui Petru, Ion Vodăzis cel Cumplit în ceeace i-a privit pe boieri ş i
erou pentru popor. El s-a ră sculat împotriva turcilor fiind ajutat de cei mulţ i, cei
obidiţ i, dar a fost tră
dat de o parte a boierimii, neputând să-ş i ducămisiunea până
la sfârş it. Sau cum a fost mai târziu Mihai Vitezul. Lucrul acesta se explicăîn
primul rând, prin aceea cătoţ i aceş tia au tră it mult în mijlocul românilor,
cunoscându-le gândurile ş i aspiraţ iile, ş tiind pe de altăparte căfă răturci nu ar fi
ajuns niciodatădomni. S-au folosit de ei, i-au plă tit cu sume imense de galbeni, ca
la urmăsă -şi facăpolitica lor, al ţ ării din care se trăgeau, neţ inând seama de
interesele de hegemonie ş i imperialiste ale invadatorilor care oprimau ţ ara. Nu s-
au lă sat, s-au luptat pânăla capă t cu toate căla un moment dat ş i-au dat poate
seama cătot ceeace fac este inutil, căputerea lor este prea micăfaţ ăde puhoiul
turcesc ş ăde o Europădezbinatăş
i faţ i amestecatăîn fel de fel de lupte ş i interese
antagoniste meschine. Totuş i, nu se poate spune căluptele acestor voevozi patrioţ i
au fost în van, ele ducând pentru scurt timp o scuturare din oprimarea hoardelor
crude asiatice, care la un moment dat au tremurat faţ ăde voinţ a popoarelor
române de a se elibera. Niciodatăo luptăpentru libertate nu este inutilă , oricâte
jertfe duce ea, odatăcei oprimaţ i se vor vedea eliberaţ i chiar dacătrec mai multe
generaţ ii.
64

Capitolul 6

Iancu ş
i Doamna Maria din neamul împă
raţ
ilor Paleologi

Tocmai în acest an când Iancu se însoarăcu Maria din familia Paleologu,


descendenţ i din Împă raţ ii Bizantini, se aflăîn insula Rodos, împreunăcu mama
sa, un bărbat, tână r, înalt ş i frumos, cu o barbăneagră , o privire pătrunzătoare,
care zicea căeste fiul lui Pă traş cu Vodă , voevodul Valahiei care a fost ucis de
boierul Socol. Mihai, că ci aş a îl cheamă , umblăpe la poartăcu gândul săcapete ş i
el scaunul ţ ării unde a domnit tatăl să u. Spre mulţ umirea lui Iancu, Bartolomeu
Brutti îi povesteş te căş i acesta este un fiu natural, cămama sa a fost pe vremuri
cârciumăreasăş i negustoreascăîn Târgul de Floci de lângăBră ila. Voevodul
Pătraş cu a cunoscut-o în hanul pe care ea îl ţ inea înpreunăcu fratele ei pe drumul
ce duce la Târgoviş te. Frumoasa Tudora îi plă cu ş i Pătraş ccu a luat-o la el. Ca
fruct al dragostei lor s-a nă cut Mihai cu puţ in timp înainte de asasinarea tată lui
său. Iancu nu are timp să-l cunoască , fiind ocupat cu mutatul soţ iei în palatul lui.
Poate dacăar fi putut ghici viitorul, ar fi aflat căacesta va juca un mare rol în viaţ a
unui fiu al să u care în acest timp nici nu se ară ta la orizont. ªi nici Maria nu potae
şti căacesta va fi odatăun duş man de moarte a unui fiu de-al. Acuma este
preocupatăcu mutarea în casa proaspă tului ei soţîn capitala insulei pe care nu o
cunoş tea prea bine, cu toate căs-a nă cut aici. Palatul lui Iancu îi place, fiind mai
mic ca cel de la Prasonissi, dar totuş i în primele zile nu se simte bine; este singură
cu el şi cu o serie de servitori pe care nu-i ş tie, dar mai ales despărţ irea temporară
de cei doi copii ai ei o fac tristăş i melancolică . Îşi dăseama căIancu nu se poate
retrage în marele palat singuratec al Paleologilor de la Prasonissi, fiind obligat de
autorită ţi sălocuiascăacolo unde i s-a aprobat, dar ş i fiindcăare nevoie de
oameni, de cunoş tinţ e, săuneltească , sătragăsfori, săscrie scrisori cu ajutorul lui
Nicola pe care l-a luat în ultimul timp pe lângăel, spre marea satisfacţ ie a
acestuia. El avea misiunea de a compune misivele că tre mai marii imperiului ş i
acolo unde era necesar, care dealtfel nu soseau toate, multe pierzându-se pe drum
sau nici nu erau expediate. Iancu nu era în stare săş i le scrie singur, ci numai
iscălea dupăce îi erau citite ş i le aproba, cu toate cănu prea înţ elegea cuprinsul
lor. Fericit căa fă cut o partidăbună, scrie prietenilor de la Constantinopole,
anunţ ându-i evenimentul precum ş i pă rinţ ilor ş i rudele de la Kronstadt, de la care
are veş ti din ce în ce mai puţ ine cu trecerea anilor. Dealtfel i-a anunţ at de nuntă
65

numai dupăce aceasta a avut loc, indicând data subliniatăcu roş u, fiindu-i teamă
sănu-i vinăvreunuia ideea săvină , mai ales mama sa. Îi este în permanenţ ăteamă
ca aceste rude sănu-l facăde râs, căsunt oameni simpli, putând săstrice tot ce a
clădit pânăacuma. Dealtfel bă trânul curelar în nici un caz nu ar fi venit, pentrucă
şi aşa suferea cumplit în sinea sa căIancu l-a pă ră sit. De când a plecat fiul acum
câţiva ani a încetat sămai lucreze cu tragere de inimă , refuzând încetul cu încetul
comenzile. A expediat calfele ş i în cele din urmăa vândut atelierul spre marea
disperare a lui Kati ş i a Ingă
i. Lui Iancu nu i-au scris sănu-l supere; în calitatea sa
de prinţtrebuia săaibe liniş te, gândea mumă -sa. Jörg în schimb a devenit atât de
tăcut ş i de retras cănimeni nu se mai înţ elegea cu el, iar în ziua când sosi
scrisoarea lui Janke în care îş i anunţ ănunta, bă trânul moare fă răsăafle. Abea
peste câteva luni Kati îi scrie fiului ei vestea morţ ii tată lui să
u, care a avut darul
să-i stoarcănumai o lacrimăş tearsăcu dosul palmei. Dar timpul trece, amintirile
se cuibă resc pe undeva în subconş tient şi ies numai atunci când voim, sau rareori
de la sine, ori Iancu nu are intenţ ia să-şi aducăaminte de timpul să u ca fiu de
curelar, el este acuma prinţş i asta conteazămai mult ca orice familie, realitate ce a
existat, existăş i va exista cât va dura omenirea pe acest pă mânt, o tempora, o
mores.

Dupăplecarea lui Bartolomeu Brutti, Iancu face o vizităprotocolarăpaş ei Ali


Mustafa împreunăcu Maria. Primirea are loc în grădinăîn prezenţ a tuturor celor
apropiaţ iş i puternici ai insulei. Ca săse facăutil, Nicola merge cu o zi înainte la
paş ărugându-l să -l pofteascăş i pe tână rul prinţMihai împreunăcu mama sa,
Doamna Tudora, ceeace i se promite. Când apare prinţ ul valah Iancu îi aleargăîn
întâmampinare, dar imediat se abţ ine ca sănu se facăde râs, doar nu-l cunoaş te şi
riscăsăfie respins, mai bine săaş tepte săfie prezentat. Statura falnicăş i privirea
pă trunză toare al tână rului Mihai îl fascinează . Mama lui, Doamna Tudora, are o
ţnutădemnă , îmbră catăîn negru, foarte simplu ş i-şi urmeazăfiul pas cu pas.
Vorbeş te mult, cu oricine i se adresează , de preferinţ ădespre dreptul fiului ei
Mihai la scaunul Valahiei. În felul acesta a reuş it săşi-l facăcunoscut în cele mai
înalte cercuri din Constantinopole, ceeace îl face pe Iancu săpriceapăcătraiul de
rentier ş i de huzur pe care îl duce în insulă, nu-l va duce la nici un rezultat, din
contra, face ca încetul cu încetul săfie uitat de cei ce l-au trimis aici. Săse dărâme
tot ce s-a construit cu atâta trudăş i sacrificiu ? mai ales băneş te, căci în cele din
urmădatoreazăîn dreapta ş i în stânga sume pe care nu le va putea returna decât ca
domn în ţ ara pe care o va exploata pentru el. Tot învârtindu-se pe lângăacest
Mihai ş i văzând cănu este prezentat se apropie de el ş i i se adresează .
- ´´ ªi eu sunt un pretendent, dar la tronul Moldovei . . . sunt fiul voevodului Petru
al Rareş oiaiei . . . aştept săfiu confirmat voevod în ţ ara care de drept îmi aparţ ine,
aş a cum aparţ ine înă lţimii voastre Valachia . . . ´´
66

- ´´ Am auzit, mi-a vorbit meser Bartolomeu Brutti de înă lţ imea ta cu multă


că ldură . ´´ îi spune Mihai întorcându-i spatele, spre marea stupefacţ ie a lui Iancu.
Dar în fond nu o fă cu ca să -l jignească , ci acest bă rbat avea un fel special de a
discuta cu lumea, fiind conş tient de rangul să u. Era mai mult interesat săse
amestece în discuţ ii ce privesc ţ ara în care voia sădomnească , mai ales când era
vorba de posibilităţ ile de a o face independentă . Nu odatăş i-a afirmat faţ ăde
prieteni intenţ ia de a uni cele trei principate române pentru a forma o forţ ă
puternicăcu ajutorul că reia săle elibere de sub cnutul turcesc, teorie ce pe acea
vreme era cu totul necunoscutăş i chiar consideratăca o utopie, având în vedere
marile deosebiri de interese a celor de sus, dar nu ş i ale celor mulţ i ce vorbeau
aceeaş i limbăş i aveau aceleaş i aspiraţ ii de libertate ş i independenţ ă . Dealtfel ideea
de a uni cele trei provincii cu aceleaş i aspiraţ ii ş i aceeaş i limbăera în acea vreme
prost vă zutăsau total ignorată , în primul rând din cauza intereselor regionale ale
celor ce decideau asupra destinului ţ ărilor respective, bineînţ eles în propriul lor
interes ş i în al doilea rând căaceasta nu putea fi sub nici o formăacceptat de
puterile europeene, dar mai ales de turci care nu aveau nici un inters de a avea în
calea lor o putere atât de mare cum ar fi fost aceea a unui stat românesc unit.
Dealtfel nimeni nu ş i-a pus vreodatăo asemenea problemă , nici pe atunci tână rul
Mihai, pânăcând îi veni ideia cuceririi Constantinopolului, visul multor state ale
epocii, care s-ar fi realizat dacăar fi fost unire ş i înţ elegere. Iancu în schimb nu are
în cap decât domnia, faptul căţ ara unde va domni este sau nu tributarăcelor care
îi o vor da nu-l intereseazădeloc. Lui i s-a întipă rit în minte ideea căel este
îndreptă ţit sădomneascăîn Moldova ş i atâta, mai mult nu era în concepţ ia lui.
Faptul că pânăacuma nu a obţ inut domnia se datoreş te unor împrejură ri
financiare, adicăactualul domn a fost suit pe tron, nu fiindcăar fi avut dreptul, ci
fiindcăa plă tit mai mult înaintea sa. Toate aceste gânduri ale sale nu au fost
niciodatăîmpă rtă şite cuiva; numai Bartolomeu Brutti le cunoş tea, dar ş i el numai
în parte. În orice caz întâlnirea cu Mihai i-a fă cut o plă cere deosebită , fiindcăs-a
simţ it aproape de el, datorităoriginei de jos a mamei sale. Maria, proaspă ta sa
soţ ie a fost foarte ş tearsătoatăseara, nu a discutat cu nimeni ş i a stat mai tot
timpul în preajma soţ ului. DupăaceastăsearăIancu este hotărât sălupte mai aprig
la afirmarea ş i recunoaş terea sa pe arena pretendenţ ilor la tronul Moldovei, mai
ales cămulţ i miş unau prin toate colţ urile imperiului, unii mai cu bani alţ ii fără.
Trimite pe Nicola la Prasonissi săaducăo serie de bagaje, iar la sugestia Mariei
să-i aducăş i pe cei doi copii de care nu se poate despă rţi. Maria i se supune în
toate cele, fă răsăcrâcnească , fiind hotă râtăsă -ş i urmeze soţ ul indiferent unde s-ar
duce. Este oarecum lipsităde ambiţ ii ş i se ascundea ori ce câte ori era lume prin
apropiere. Prezenţ a în jurul ei a mai multor persoane o sperie ş i de multe ori a
refuzat sămeargăcu Iancu la diverse învitaţ ii, punându-l în încurcăturăş i situaţ ii
ridicole; personal sau prin Nicola a trebuit de fiecare datăsăse scuze, pânăîntr-o
67

zi când îi spune căva avea un copil de la el ş i căva trebui săstea mai tot timpul
acasă, în compania unei femei care avea grije de ea de când era încămică. Vestea
nu prea îl emoţ ioneazăpe Iancu, pentru el mare lucru nu era săfi tată , doar atâta
căva avea un moş tenitor la tron, la ceeace nu s-a gândit încădestul de serios din
moment ce încănu-l are.

Între timp, copiii Mariei din prima că să torie au venit ş i ei de la Prasonisi, spre
marea ei bucurie. Cel mare este un bă iat numtit Filip, care acuma are vreo
şasesprezece ani buni, iar al doilea o fatăChrisafina, cu mult mai mică . Cei doi
fraţi se înţ eleg destul de bine, iar Iancu le este oarecum indiferent; îi interesa doar
în ce priveş te faptul căodatăva fi domn, atâta ş i nimica mai mult. Aceş ti doi tineri
sunt lipsiţ i de vlaga tinerilor de vârsta lor, fiind crescuţ i de o mamăş tearsăş i de
doi bă trâni, bunicii lor dupămamă , serviţi de o servitorime în vârstă , chinuităde
şotiile copiilor; în colo rar se auzeau râsete în acest palat izolat de lume, mai ales
acuma când copii au crescut. Pânăla venirea lui Iancu ş i pânăla nuntănu a fost
nimeni vreodatăprimit. Fostul soţal Mariei a fost un mărunt nobil grec care nu
făcea nimica, fiind mai tot timpul ocupat cu vână toarea; din când în când făcea
mici escapade în Asia Micăca săfacăcomerţ , atunci când i se terminau rezervele.
Vindea citrice negustorilor care veneau cu vapoarele din vestul Europei, ceeace îi
aducea un mic venit din care putea să -şi permităun trai satisfă că tor. Pe lângă
sără cia lui era mândru ş i nu voia săi se spunăcăeste un întreţ inut, ceeace dealtfel
era. Familia Paleologu avea un venit frumuş el din pământurile pe care le
exploatau în insulă , dar erau furaţ i de un administrator necontrolat care îş i făcea
de cap; totuş i le dă dea destul din venit ca săpoatăduce o trenăacceptabilă , să
poatăţ ine o pleiadăîntreagăde servitori. Interiorul palatului este mobilat cu piese
foarte vechi, parte din ele în stare proastă , iar peste tot se aş terne un praf vizibil.
Cu ziduri groase din piatră , palatul a fost construit înainte de venirea turcilor, de
către un văr al ultimului împărat al Bizanţ ului, Constantin al IX-lea Paleologu
Drageses. Familia Mariei se trage din împă raţ i pe linie colaterală , dintr-un frate al
acestuia, fiindcăîn 1453 întreaga familie împără teascăa murit în luptele care s-
au dus cu sultanul Mehmed II. Deci palatul avea peste 2oo de ani, dar având
pereţ ii groş i ş i mai ales fiind ferit de aglomeră ri a rezistat timpului. Bătrânul
Paleologu trăia o viaţ ăextrem de retrasăş i autorită ţile turceş ti aproape au uitat de
existenţ a lor. Paş a Ali Mustafa din Rodos a privit cu ochi buni că să toria Mariei cu
Iancu. Pentru el era mai bine o femeie ca Maria decât o DoamnăKiajna, care în
exil fiind, putea oricând săajungăiar sus, în vârful piramidei, cum a fost de atâtea
ori. Paş a a aflat de planurile ei cu Dobra ş i paş a Murad, Sandgeacul Magneziei,
fiul sultanului ş i viitorul stăpân al imperiului Ottoman. De când a început săse
ocupe de asta, exilul ei a devenit mult mai dulce, fiind lăsatăde capul ei.
Cruzimea de care a dat dovadăa fă cut-o oarecum cunoscutăpânăîn cele mai
68

înalte unghere ale palatelor turceş ti. Însă şi temutele cadâne imperiale, Nurbanu
mamăde sultan ş i Safighi preferata sultanului au auzit ş i ele poveş tile despre
ispră vile acestei femei care nu se dăbă tută, fiind demnăde secolul în care trăieş te,
când viaţ a unui om nu valora prea mult, atunci când era vorba de interesele
personale ale unor puternici ai zilei. Chiar aceste crude cadâne care nu se dă deau
în lături săasasineze sclavele numai din plăcerea de a o face, sau dacăuna din ele
ar fi avut ghinionul săplacăstă pânului, s-au înfiorat de cele auzite, dacăerau
adevărate sau nu, asta nu prea ş tia nimeni, fapt era căse povestea. În anul 1563 a
circulat în palatele Sultanului vestea teribilăa omorârii fratelui lui Despot Vodăal
Moldovei, el însăţ i omorât de Tomş a. Iancu a auzit de poveste chiar din gura lui
Ali Mustafa, acesta fă lindu-se cu legă turile pe care le avea în preajma sultanului ş i
de fiecare datăcând avea un binevoitor care se ară ta dispus să-l asculte, povestea
cu plă cere tot ce ştia, ba chiar ce nu ş tia. În seara aceasta este nespus de amabil cu
Iancu, considerându-l ca pe un apropiat, mai ales de când a aflat căeste un frate al
Kiajnei. Simţ ea căfemeia asta se putea ridica oricând, cănu se dăbătutăcu una cu
două . Cu toate căfiul ei favorit Petru a murit din cauza exilului în care a fost
trimis de turci, că uta în continuare săse înalţ e, dar niciodatănu a fă cut-o pentru
ea, ci întotdeauna pentru copiii ei, de care s-a ocupat ca o cloş că.

Aş ezat pe o sofa joasăcu multe perne, paş a trage dintr-o narghileaua care scoate
nori de fum parfumat. Iancu este poftit săş adălângăel, turceş te, i se dăun ciubuc
ca sătragăş i el din fum; la prima tragere se îneacăatât de tare căsimte că -ş i dă
sufletul, în râsul paş ei care se amuză , Iancu însăse gândeş te la prostia oamenilor
care trag fum în piept numai aş a dintr-o plăcere lipsităde sens, dar nu putea să
refuze, deoarece dacăo fă cea paş a ar fi considerat asta ca o nepoliteţ ă , care în
asemenea cazuri te putea costa scump în acele vremuri, în casa unui paş ătrufaş
care se amuza pe socoteala celor ce veneau la el, bineînţ eles numai când era vorba
de oameni inferirori lui ca rang, dar când era vorba de cei peste el, spinarea lui se
apleca cu atât cu cât cel din faţ a sa era mai sus ca rang. Cei ce se ridicau cu un cap
mai sus peste cei mulţ i, deveneau trufaş iş i plini de ei, de nu-ş i mai încăpeau în
piele. În ochii lor nimica nu conta mai mult decât funcţ ia, cea care dă dea rangul în
societate, dar mai ales mijloacele bă neş ti cu ajutorul că rora se putea cumpă ra
orice, chiar ş i suflete. Ascuţ imea minţ ii ş i inteligenţ a nu erau la preţ , ci numai
înălţimea funcţ iei, indiferent cum cucerită , de cele mai multe ori prin perfidie ş i
crime odioase. Dar se întâmpla ca cei de sus săaibe ş i minţ i ascuţ ite, ş i atunci
aceştia fă ureau împreunăcu puterea supremăcare era sultanul, istoria, sau mai
bine zis plămă deau viitorul, întrebuinţ ând experienţ a trecutului, plămă dind
prezentul. Turcii au avut oameni de aceş tia mai toţ i foş ti creş tini renegaţ i, care
prin tră darea neamului ş i semiţ iei din care se tră geau, ajungeau pe culmile cele
mai înalte, acumulând bogă ţii fantastice, atât de mari încât ei înş işi nu ş tiau ce să
69

facăcu ele. Unul din aceş tia a fost vizirul Sinan Paş a, un fost veneţ ian renegat,
duş manul creş tinilor, cu toate căa fost botezat creş tin ş i un duş man al
imperialilor, dar nu despre asta îi povesti Ali Paş a lui Iancu.
- ´´ . . . ş i iatăacuma povestea preamă ritei voastre surori, Doamna Kiajna, pe care
nu o cunoş ti . . povestea o ş tiu chiar de la preamă ritul nostru stă pân Sultanul,
Padiş ahul tuturor Ottomanilor, Allah să-l aibe în pază. . . . ´´ spunând aceasta se
ridicăîn picioare ş i se apleacăpânăla pământ, iar Iancu face lafel ca să -i fie pe
plac ş i nu dă du greşfiindcăgestul are darul de a-l face plă cut paş ei. Dar spre
disperarea sa este obligat săînghitădin nou povestea cu nunta fiicei Kiajnei cu Ion
Cantacuzino, fratele ªeitanoglului; nu-l întrerupe ci-l lasăsăvorbească , iar din
când în când se mirăde câte ceva ca să -l lase săcreadăcăeste pentru prima dată
căaude povestea . . . - ´´ acuma Doamna Kiajna se ridicădin nou . . ´´ continuă
paş a . . . - ´´ se ridicăprin fata ei Dobra, cea cu care a fost aici . . . este promisă
preaslăvitului Amurat, Sandgeacul Magneziei, fiul preaslă vitului Padiş ah care a
cerut-o pentru el . . . da, da, pentru el . . . ş tie femeia ce face, se ridicădin nou . . ´´
paş a îş i întinde oasele, mai trage câteva fumuri din narghilea, apoi îi dăş i lui
Iancu, care ş i de data asta se îneacătot în râsul paş ei, apoi continuăsă
povestească . Iancu este galben ca ceara la faţ ă, simţ ind căfumul i-a pă truns până
şi în creier . . . - ´´ acuma să -ţi povestesc altăpoveste . . ´´ între timp bate din
palme, dupăcare îş i fac apariţ ia câţ iva servitori bostangii cu tă vi cu chisele cu
dulceţ uri, ş erbeturi ş i ceşcuţ e cu cafea fumegândă . Paş a îl învităapoi cu un semn
din mânăsăse serveascăş i continuăsăvorbească. . . - ´´ asta nu de mult,
Mircioaia, aş a i se zicea Kiajnei, era Doamnă. . . de dincolo din Moldova a primit
veste de la Despot Vodă. . . omul nostru de pe atunci . . . cădoreş te de soţ ie pe
una din fetele ei, pe Dobra cea promisăacum preafericitului Amurat . . . ea n-avea
atunci nici cincisprezece ani împliniţ i . . . . . . Kiajna a acceptat cu toate căacest
Despot i-a gonit cumnatul, pe Alexandru, acel de-i zice Lă puş neanul, ce a luat de
soaţ ăpe soră -sa . . . Kiajna a trimis veste cădoreş te s-o dea pe Dobra Despotului .
. . dar tot cam în acelaştimp aflăcăacesta urmă reş te săia scaunul fiului ei Petru
tânărul ş i să -l dea unuia Dumitru, frate de peste mânăcu Despot . . . atâta i-a
trebuit leoaicei, . . . ha,ha,ha, . . . . nici n-a mai stat pe gânduri ş i nici nu mai voi
mă car săaudăde nemernicul de Despot ş i nici de cununie . . . de atunci ura ei
deveni neîmpă cată. . . nu trecu multăvreme căboerul Tomş a îl omoarăpe Despot
. . . acest Tomş a era un om hain ş i pedeasupra prost, credea căpoate domni fă ră
ajutorul nostru, auzi ce minte . . . ´´ se minuneazăpaş a - ´´ l-au tă iat pe Despot
bucă ţele, iar capul l-au trimis lui Sigismund la Cluj . . . Lăpuş neanul când a venit
înapoi cu oastea ottomană , l-a prins pe acest Dumitru ş i l-a trimis plocon
Mircioaei . . . săfi vă zut bucurie mare pe capul ei . . l-a închis în beci ş i în aceeaş i
searăa poruncit săi se taie capul, iar în timp ce benchetuia cu boierii a pus săi se
ducăcapul pe o tavăde argint . . . sângele curgea de pe tavăpe jos . . Mircioaia l-a
70

apucat de păr cu mâinile ei micuţ e, l-a ridicat în dreptul ochilor, l-a scuipat, apoi l-
a azvârlit deadura peste masa pusă , stropind cu sânge pe toţ i cei din jur . . . după
care s-au pus pe o petrecere de nu s-a vă zut om cu om . . . ´´ Iancu nici nu
îndră zneş te să-şi ia ochii de pe paş ă, atât de îngrozit este, dar nu de faptul căo
femeie a putut săfacăaş a ceva, ci la gândul căi s-ar putea întâmpla ş i lui ceva
asemănă tor. Nu era el omul care săse îngrozeascăatât de uş or, dar nu ar fi pus
niciodatămâna pe un cap tă iat, cu sânge rece, fă răsăse simtăoarecum stingherit.
Paş a mai trage câteva fumuri, mai soarbe cafea, apoi se scoală, bate din palme,
apar câţ iva bostangii care strâng cele de pe mă suţă, face un semn lui Iancu ş i
dispare pe uş a din fund, lăsându-l singur. Iancu rămâne uluit, dar neavând încotro
se duce acasă .

Capitolul 7

în aş
teptarea domniei, Iancu duce un trai liniş
tit în insula Rodos

De acum încolo Iancu duce un trai liniş tit, în afarăde corespondenţ a pe care o
poartăcu unele personalită ţ
i din Constantinopole, de la care nu primeaş te aproape
niciodatăvreun răspuns; el este totuş i mulţ umit cănu pierde legă tura cu centrul,
căcei de acolo nu-l vor uita. În afarăde asta nimica deosebit nu se mai petrece în
viaţa sa, doar datoriile cresc pe zi ce trece. Primeş te din când în când scrisori prin
71

care i se cer dobânzile la sumele împrimutate, dar ş tiind cănu le poate plăti nu
răspunde la ele. Cu siguranţ ăcăle va plăti când va fi domn, atunci când toţ i
debitorii se vor arunca ca uliile asupra sa, inclusiv Bartolomeu Brutti. Viaţ a cu
Maria decurge normal, merge din când în când la Prasonissi la socrii care
îmbătrânesc pe zi ce trece, iar de la un timp întreaga administraţ ie cade în sarcina
sa, ceeace dealtfel îl mai scapăde datorii noi, având acuma suficient pentru traiul
de toate zilele, dar mult prea puţ in pentru a cumpăra tronul mult râvnit. Fiul cel
mare al Mariei, Filip, a devenit un flă cău destul de mare însănu destul de copt
pentru o treabăserioasă . Chrisafyna în schimb, sora lui mică , este foarte grijulie cu
părinţii ei şi cu bătrânii bunici. Pe lângăaceş tia naşte Maria încăpatru copii, unul
dupăaltul, ultimul fiind un băiat Bogdan care nu seamă năde nici un fel cu Iancu;
este din toate punctele de vedere un Paleologu desă vârş it, atât ca fizic cât ş i din
punct de vedere al caracterului, foarte legat de mama lui, ţ inându-se în permanenţ ă
de fustele ei. Copiii îl lasăpe Iancu cam rece, în afarăde acesta din urmăcare îi
duce o oarecare razăde luminăîn căsnicia lui searbădă . ªtie căcel mare,
Alexandru era sortit sărămânăla Constantinopole ca ostatec, dupăce va fi numit
voevod, aş a cum se obiş nuia. I-a spus-o atât Bartolomeu Brutti cât ş i Nicola. Pe el
însănu-l deranjeazăasta prea mult, atâta vreme cât îş i va atinge scopul urmă rit. În
mintea sa Bogdan va fi acela care îl va urma pe tron.

Iancu are acuma o vârstăcare îl duce spre panta cealaltăa vieţ ii, cu o droaie de
copii dupăel, pe deoparte cu datorii personale ş i de partea cealaltăcu averea
Paleologilor care îi asigurăo viaţăliniş tită
, pe care el nu o iubeşte deloc. Voia cu
tot dinadinsul săajungăsus, acolo unde zicea el că-i este locul, fapt pentru care
dealtfel a venit aici ş i pentru care ş i-a pă răsit familia în care a crescut; nu a
renunţ at niciodatăla ambiţ ia lui, din contra, cu cât trecea timpul cu atât i se
întipărea în minte ideea căel trebuie cu tot dinadinsul sădomneascăacolo unde a
domnit tată l să
u.

În ultimii ani Nicola aproape l-a pă ră sit, îl vedea numai când vine săîncaseze
chiria casei din Rodos, la care Iancu nu a vrut niciodatăsărenunţ e, sau când îl
chema ca să -i scrie misivele sale că tre mai marii din Constantinopole. În totţ i
aceşti ani nu a reuş it săş i le scrie singur, dealtfel aceasta nici nu-l interesa, atâta
timp cât avea cine s-o facăpentru el, doar plă teş
te. În schimb Bartolomeu Brutti
nu l-a pă răsit niciodată , îl vede destul de des; tot el este acela care din când în
când îl mai alimenteazăcu diverse sume de bani. Iancu dorea săducăo viaţ ă
princiarăş i pentru asta are nevoie de resurse, ori din averea Paleologilor nu putea
scoate atâta, în primul rând fiindcăfamilia ş i personalul era mare, iar în al doilea
rând fiindcăaceş ti Paleologi erau destul de zgârciţ i. Iancu la rândul să u are mai
mulţ i servitori ai lui proprii, necesari pentru primirile pe care le dădin când în
72

când, care îl costămai mult una singurădecât traiul pe o lunăla Prasonissi, dar ce
ire cu cheltuialăse ţ
să-i faci, obrazul subţ ine, mai ales când este vorba de un viitor
prinţdomnitor.

Bartolomeu Brutti a ajuns ş i el la o vârstăcând părul începe sădevinăargintiu, dar


nu s-a gândit niciodatăsăse oprească , voia săajungăîn permenenţ ăcât mai sus,
indiferent cu ce preţş i prin ce mijloace. Iancu nu ş tie prea bine de unde vine acest
om ş i dacăîi este cu adevă rat prieten, ceeace nici nu-l interesa atâta timp cât îl
alimenteazăcu bani ş i pemtru asta este hotă rât ca atunci când va ajunge voevod
să-l recompenseze. Îi va da o slujbă , un rang de nobleţ e, o regiune pe care s-o
conducă, din care să -ş i poatăface avere, merităosteneala, doar se zbate atâta ca
să-l suie pe tron ş i să-l finanţ eze. De că nd a aflat de treaba Mircioaei cu Dobra, că
va fi poate sultană , Brutti vine mai des prin Rodos ca să -ş i vadăprietenul. Iancu
profităde fiecare datăca să -i cearăbani, ceeace pânăla urmăîl enerveazăpe acest
aventurier care doreş te finalmente ca sumele învestite săse înzeceascăîn termenul
cel mai scurt cu putinţ ă, ceeace pânăacuma nu s-a văzut. Ori, dacăacuma face
asemenea învestiţ ii de durată,, doreş te ca rezultatele săfie pe mă sura aş teptă rilor,
iar Iancu înghite galbeni dupăgalbeni ca să-ş i ducătrena de prinţmoş tenitor, dacă
nu de drept cel puţ in cumpă rat cu aur greu de la niş te că lăi îmbră caţ i în mantii
oficiale care îş i iau singuri dreptul de a conduce o turmăde oameni slabi ş i fă ră
apă rare, îndobitociţ i voit de ei. Marele Imperiu Ottoman era format din multe
milioane de oameni, printre care numai turcii duceau o viaţ ăoarecum mai bună,
iar cei de alte neamuri erau în mare majoritate sclavi, iar cei din semiţ iile luate ca
sclavi în războaie erau oameni cu un aspect jalnic de cerş etori, care te întâmpinau
pretutindeni cu mâna întinsă, cerând milăsau lovindu-te pe la spate ca săte prade,
iar dacăerau prinş i erau pur ş i simplu uciş i fă răprea multăvorbăsau judecată
omenească . Omorurile ş i asasinatele deveniserăceva atât de obiş nuit încât o
simplăcrimănici nu mai mira. Aproape în fiecare zi erau scoş i oameni din Edi
Cülé ş i duşi, sau la tă iat capul, sau la înecat în Bosfor, ba unii strangulaţ i, un nobil
obicei al protipendadei turceş ti, rezervat numai celor de vază . Nu, nu oricine era
strangulat, ar fi fost un sacrilegiu săomori astfel pe unul care era considerat
simplu sclav. Dealtfel turcii nu se purtau bine cu nici un fel de străini, ajungea să
nu fi fost musulman, ca ei să-ţ i arate tot dispreţ ul. Nici mă car ambasadorii ţ ă rilor
străine nu se bucurau de un tratament mai bun, chiar din partea capilor statului.
Astfel, primul ambasador francez la Constantinopole a fost Gabriel d´Aaramon,
trimisul lui Francisc I în anul 1547, pe când domnea în Moldova Petru Rareş .
Primit în audienţ ă, fu obligat, de eticheta curţ ii ottomane, săsărute mâna
sultanului. Dar nu numai acesta fu obligat s-o facă, ci ş i ceilalţ i acreditaţ i. Faptul
căaceasta nu le plă cea le era turcilor complet indiferent ş i o fă ceau numai pentru
a-i umili pe giauri, cum îi numeau pe creş tini în semn de dispreţ . Mai marii
73

imperiului se plimbau pe străzile Constatinopolului, sau în oraş ele cucerite ş i


transformate în paş alâcuri, însoţ iţi de sute de servitori, fiecare cu un anume rol.
Unul face vânt, altul goneş te muş tele, al treilea serveş te cafelele, altul se ocupăde
narghilele ş i aş
a mai departe, iar dacăîndră znea careva săfacăcel mai mic gest de
nesupunere era omorât ş i aruncat ca un gunoi, fărăca cineva săprotesteze; faptul
era considerat ca ceva destul de natural, ceva ce trebuia săfie aş a. În palatele lor
turcii de vazătrăiau în cel mai mare lux ş i desfrâu. Bacş iş urile erau la modăş i
fiecare se întrecea săse fă leascăcu sumele cele mai mari. Astfel, o domnie în una
din ţările române se plătea cu sute de mii de galbeni, pe lângăpeş cheş urile care se
dă deau celor mai mici, că ţeii ce miş unau peste tot, care de multe ori atingeau chiar
sumele ce se dă deau sultanului, sultanei sau vizirului. ªi în fond aceş ti bani erau
storşi poporului care trebuia săsuporte tot greul pe spinarea sa. Cei care plăteau
domnia ş i căpă tau scaunul veneau în ţ arăînsoţ iţi de întreaga pleiadăde creditori
care se repezeau care mai de care ca să-ş i recupereze cel puţ in înzecit sumele
împrumtate, căci aceş ti domni nu aveau atâţ ia bani ca avere personală , fiind
obligaţ i săse împrumute de la mai mulţ i cămă tari. Totul era o afacere; totuş i nu
toţi mai marii turcilor erau turci get beget, unii erau italieni, alţ ii sârbi ş i chiar
români, toţ i nişte renegaţ i cari ş i-au pus viclenia ş i puterea de a a ucide în slujba
sultanului pentru a ţ ine în frâu o masăde oameni dezarmaţ i, care totuş i ar fi putut
face ceva dacăar fi fost uniţ i, fiindcă , proş ti, proş ti, dar mulţ i mă ria ta.

De când a sosit aici Iancu a învă ţat multe ş i acuma cunoaş te foarte bine aceste
nă ravuri ş i obiceiuri. Copiii pe care Maria i-a dăruit cresc în palatul de la
Prasonissi în mijlocul bătrânilor Palologu, toţ i fiind botezaţ i ortodox, cu nume
româneş ti, aşa cum se cuvine să-i cheme pe niş te prinţi descendenţ i din voevozii
altădatăstă pâni absoluţ i pe pă mânturile Moldovei, cei ca ªtefan cel Mare care nu
şi-a plecat grumazul în faţ a nimă nui, ba din contra, ei înş iş
i făceau capetele săse
plece în faţ a lor. Ei nu cumpărau ceeace le revenea de drept. Iancu însănu ş tia şi
habar n-avea ce a însemnat săfi un ªtefan cel Mare, un Bogdan sau chiar unul ca
tatăl surorii lui, un Petru al Rareş oaiei, care dealtfel ar fi fost ş i al să u, cine ş tie,
nimeni n-a fost de faţ ă. În mintea sa totul se reduce la o domnie cumpă rată, atâta
şi nimica mai mult. Bartolomeu Brutti ş i mai puţ in pricepea toate acestea, el se
gândea numai ş i numai la că pătuială, dar niciodatănu a dat lui Iancu prea mulţ i
bani, ci numai atâta cât să -i ajungăpentru trai, mai ales acuma când a intrat în
familia Paleologilor care puteau să-i asigure ginerelui o viaţ ăplăcută , dar mult
prea puţ in pentru a cumpă ra tronul. Faptul căIancu continua să -i cearăbani îl
enerva pe Bartolomeu Brutti la culme. În una din zile i-a spus chiar căsocrul lui ar
face bine sămai vândăo parte din avere ca săaibe destui galbeni pentru a plă ti în
dreapta ş i în stânga, aş a cum se obiş nuia. Pânăş i paş a insulei s-a obiş nuit săfie un
abonat al peş cheş ului ş i Iancu avea nevoie de el în permanenţ ă. Putea acuma săse
74

mişte în voie şi nimeni nu-i atrăgea atenţ ia săfacăcutare sau cutare lucru; i se
permitea săvadăpe oricine, fă răopreliş te. Dar totul depindea de toanele ş i
bunăvoinţ a mai marelui de prin partea locului, ceeace trebuia plă
tit.

În acest context de libertate cumpă ratăcresc copiii. Alexandru, primul nă scut


seamănăleit cu mumă -sa, iar al doilea Bogdan nu semăna cu niciunul, fiind
botezat aş a la sugestia Kiajnei, dar ş i a lui Iancu care a voia ca copiii săi săpoarte
nume care săaducăaminte de predecesorii să i Muş atini, el Janke Weiss, fiul
curelarului Jörg Weiss din Kronstadt ş i al Ecaterinei, o ş văboaicăde prin pă rţ ile
Sibiului. Singura dovadăcăeste fiul unui Muş atin este ş tearsa arsurăde pe picior,
de care a profitat cât a putut, de câte ori avea nevoie. Maria în schimb este foarte
fericităcu aceastăa doua serie de plozi. Fiica ei mai mare Chrysafina se ocupăde
ei, îi dă dăceş te toatăziua ş i o razăde luminăpă trunse în sumbrul palat al
Paleologilor. Copiii râdeau, se jucau ş i fugeau prin toate ungherele. Pânăş i
servitorii cei bătrâni ş i acriţ i îşi descreţ eau frunţ ile la vederea lor. Dar în inima
Mariei s-a înfipt un ghimpe din ziua când Bartolomeu Brutti i-a spus fă rănici un
menajament căbă iatul cel mare Alexandru va trebui sărămânăca ostatec la turci,
atunci când Iancu va primi domnia. Este un bă ieţel atât de dră gălaşş i de cuminte
cătoatălumea îl îndregeş te; este brunet, un sudic ca aspect cu ochii de un brun
închis, cu buzele mari că rnoase. Este în cale afarăde vesel, încântând cu râsetele
lui pe toţ i cei din jur, în afarăde Iancu care a devenit în ultimul timp din ce în ce
mai ursuz; îş i chinuie familia cu ieş irile sale zilnice când vine la Prasonissi.
Timpul trece peste el, este tot un întreţ inut, are datroii mari, dar nu asta îl supă ra,
ci faptul căideea lui fixănu se mai realizează . Face scandaluri socrilor când
aceş tia nu voiau să -i avanseze sume din ce în ce mai mari, cu toate căel se ocupă
şi cu administrarea averii, trebuind totuş i sădea socotealăpentru fiecare ban
cheltuit. Nu putea să -şi permităsăia ceva fă răvoia stă pânului, că ci dacăar fi
făcut-o, aceasta ar fi fost un motiv de divorţ , ori tocmai aş a ceva nu avea nevoie,
dupăce s-a trudit atâta săajungăpânăaici. Urmând sfatul lui Brutti cerea mereu
ca săse vândăcâte un petec de pământ pentru nevoile sale personale, dar în cele
din urmăîi ceru bă trânul Paleologu ca săse mute la Prasonissi, sălichideze
palatul din Rodi care costăimens de mult ş i nu fă cea altceva decât să -l
îmbogăţ eascăpe Nicola care nu pierdea nici un prilej să-i cearădin ce în ce mai
mult, sume în afara chiriei, ameninţ ându-l cu evacuarea. Bă trânul Paleologu fiind
un om care nu voia să-ş i risipeascăaverea care a mai ră mas, a căutat să-ş i
tempereze ginerele, să -l facăeconomicos, ceeace a dus pânăla urmăla conflicte
aproape zilnice. Maria se închidea în apartamentul ei ajungând pânăacolo cănici
n-o mai intereseze ce se petrece în jurul ei. În timpul discuţ iilor Iancu trânteşte ş i
bufnş te ca în cele din urmăsăplece, sau la vână toare, sau la Rodi unde mai tră gea
un chef, sau la paş ăunde se putea petrece de minune în haremul lui, bineînţ eles
75

dupăvoia lui. Cu mare cinste este câteodatăprimit acolo. Foarte rar erau primiţ i
străini în aceste locuri ş i nimeni nu ş tia ce se petrece în dosul zidurilor lor. Multe
se povesteau despre aceste haremuri. Femeile erau în numă r destul de mare, după
rangul pe care îl ocupa stă pânul în societatea turcă , călocuiau împreună , căle era
interzis cu desăvârş ire săvadăalţ i bărbaţ i, în afarăde stă pânul lor, pe eunuci,
unele femei stră ine de harem, dar numai controlate ş i în fine unii bărbaţ i că
rora
stăpânul le încuviinţ eazăfrecventarea, dar aceş tia erau foarte puţ ini şi rar se
dă deau asemenea încuviinţ ări. Dacăun bă rbat îndrăznea săintre ş i era prins era
spânzurat sau înecat în mare, împreunăcu femeia care a pă cătuit cu el. Însă
peş cheş urile grase ale lui Iancu i-au deschis ş i aceste porţiş i din când în când era
poftit în harem, dar nu putea săse distreze decât cu femeile anume numite de
paş ă; favoritele lui nici măcar nu apăreau.

Iancu tocmai sosise în urma unui scandal cu socrii să i, plictisit la culme. Se


gândea sămeargăla Nicola care i-a promis o micăpetrecere cu femei, nu cu
cadâne, dar tocmai atunci sosi Bartolomeu Brutti.
- ´´ Da bine senor . . se poate sănu dai atâta vreme nici un semn de viaţ ă. . ? ´´ îl
întâmpinăIancu pe jumă tate serios ş i pe jumă tate în glumă .
- ´´ Ce săfac mă rite Iancule, cu treburi pe la Constantinopole . . . apoi am fost ş i
în Moldova sătrag cu urechea, săprivesc o leacăîn jur . . . ´´ auzind aceasta Iancu
ciuleş te urechile. A uitat ş i de supă rare ş i de scandalurile cu socrul să uş i chiar de
cheful promis de Nicola. Merităsămai afle ce se petrece în ţ ara lui. Neră bdă tor
deci îl roagăpe Bartolomeu să -i povestească . Acesta se aratădispus ş i seara la un
pă hă rel de vin el îş i deapă năimpresile ş i povesti ce a aflat în ţ ara Moldovenească,
ţara lui Iancu.
- ´´ Spune meser Bartolomeu . . sunt numai urechi . . . ´´
- ´´Am plecat din Stambul cu o samăde treburi ş i măria ta trebuie săş tie cănu
că lătoresc numai aş a de dragul de o face . . . . ´´ apoi uitându-se la Iancu cu un aer
misterios, cu un surâs în colţ ul gurii . . - ´´ da, da, ţ i-a sosit ceasul . . . acuma
numai banii săfie daţ i ş i eş ti voevod . . . am întâlnit-o la Stambul pe mărita
DoamnăKiajna . . . se ducea la palat săia parte la suirea pe tron a preamă ritului
padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, Murad, care a binevoit s-o ia pe domniţ a
Dobra în haremul lui . . . ş tii, fiica Mircioaei, nepoata măriei tale . . . ´´ Iancu se
umflăîn pene, dar nu fiindcăDobra a ajuns în haremul împără tesc, ci fiindcă
Brutti i-a spus măria ta ş i inima îi creş te în piept, deabea a aş teaptat săaudă
cuvintele magice care îi fac atâta plă cere. Parcăş i aude aurul care curge în lă zi.
Brutti ş tie asta ş
i vrea să -i facăplă cere, cădoar va fi voevod ş i atunci va fi o vacă
bunăde muls. Trebuie de acuma săi se vâre sub piele. Kiajna este acuma oarecum
înrudităcu sultanul, ceeace poate avea o înrâurire imensăasupra soartei sasului;
simte căscaunul vine din ce în ce sub el, pânăcând se va aş eza comod în el ş i
76

atunci săte ţ ii, aurul va curge gârlă. Socoteala lui Brutti era bună , dar sasul în
orgoliul său prostesc nu-ş i dădea seama căacesta de fapt voia să -l pă că lească,
să-l facăsăcreadăcăel a dat banii, spunându-i căpartea financiarăa fost
rezolvatăde el, când în realitate numai Mircioaia este cea care le-a aranjat pe
toate, prin sultanul care o ţ ine pe fiică -sa. Dupăo pauzăîn care îl lasăpe Iancu să
fiarbă, continuă .
- ´´ Fericiţ i cei ce stau în preajma sultanului, să-l poatăvedea în fiecare zi, să
poatăcere orice, în speranţ a cătotul se va împlini . . . . ce frumos a fost, sărbă tori
peste să rbători, toţ i vizirii, capugiii ş i mai marii dregă tori ai imperiului . . .
festivită ţile au ţ inut câteva zile, iar mărita Doamnăeste acolo în mare cinste . . .
preafericita sultanăNurbanu, mama lui Murad, îi trimite de câte ori vine la palat o
caleaş cămare trasăde cai mulţ i, cu ieniceri cât lumea . . . doi din fiii ei, nepoţ ii
mă riei tale s-au turcit, s-au aruncat la picoarele Sultanului, i-au sărutat tă lpile, iar
acuma poartăturban . . . nu mai au ce că uta ca domni, aş a căreuş ita mă ririi tale
este aproape sigură. . . cădoar mărita Doamnăa promis ş i dacăa spus, apoi săş tii
căo ş i face . . . da, de . . . . . mai ai un rival . . . unul cam puternic . . . fratele lui
Alexandru III care domneş te în Valahia, Petru, care cere ş i el scaunul Moldovei . .
. ´´ la aceasta Iancu tresare ş i-l întrerupe.
- ´´ Cere ş i el scaunul Moldovei ? . . doamne, doamne . . . doar ai spus căacuma
este momentul, numai galbeni săam . . . o Gott, o Gott, ce măfac ? ´´ se
lamenteazăel, gata, gata săş i plângă , dar Brutti nu se lasăimpresionat ş i continuă
săpovestească .
- ´´ De la Stambul am plecat cu ajutoare ş i ieniceri în Valahia, unde domneş te
Alexandru al III-lea, fratele lui Petru, cel care cere acelaşscaun ca măria ta . . .
Alexandru are de soţ ie pe Ecaterina din neamul Salvaresilor, levantini de pe malul
Bosforului . . . Petru, fratele lui ţ ine tot o fatăde frânci, din familia Amirali, pe
Maria, femeie ş tearsă , dar cu familie ambiţ ioasă. . . amândouăfamiliile sunt
bogate, putred de bogate ş i au fă cut ce au făcut de au plă tit galbeni cu nemiluita în
dreapta ş i în stânga ca să-ş i punăginerii pe scaun . . . da săş tii căaceş tia sunt
adevărat din os domnesc, fiii lui Alexandru care la rândul să u este fiul Mircii
Voevod ce a avut ca tatăpe ilustrul Vlad, cel ce a tras în ţ eapăo samăde turci ş i
pedeasupra sunt Corvini . . . aş a căvezi mă ria ta căstau bine înfipţ i în scaunul
stră bunilor lor . . ´´ Iancu nu ră spunde la aceste preciză ri, simte căeste atacat în
ascendenţ a sa, dar Brutti ca s-o dreagăcontinuăpe un ton împă ciuitor . . . -´´ nu
zic cămă ria ta nu eş ti din os domnesc, da vezi . . . aceş tia . . . cum săspun . . .
aceş tia au trăit la casele lor, cu părinţ ii lor . . . aşa cum tră ieş te orice om cu că pătâi
. . . nu ş tiu dacămăînţ elegi . . ´´ îi spune la urmăBrutti nevrând totuş i să -l
jignească; voia doar să-i explice căel Iancu nu avea nici o dovadăcăeste un
adevărat descendent din voevozi, un Muş atin, în afarăde pecetea arsăde pe picior,
căde fapt el era dupănume un Weiss, fiul lui Jörg Weiss curelarul din Kronstadt
77

şi al Ecaterinei, care pretindea căa avut în tinereţ e legături cu Petru al Rareş oaiei,
coborâtor dupătatădin vechii Muş atini, fiul lui ªtefan, că ruia lumea îi zicea cel
Mare ş i Sfânt. Ba mai mult decât atâta, însă şi Papa de la Roma l-a numit atlet al
creş tină tăţii, apă rător al ei, datoritătenacităţ ii şi tăriei cu care a apărat ţ ara sa de
invazia puhoiului turcesc, prin asta întârziind întinderea lor mai departe. Este mai
mult decât sigur cădacănu le-ar fi stat în cale o ţ arămicăca Moldova, dar mai
glorioasăş i mai viteazăca marile imperii, turcii ar fi ajuns foarte repede pânăîn
nord ş i de acolo spre vest. Lucrul acesta Iancu nu-l ş tie ş i nici mă car nu-l
bă nuieş te. Bartolomeu Brutti fiind un vulpoi bătrân, cunoş tea foarte multe lucruri,
mai ales căa circulat peste tot, ceeace era destul de rar pentru aceste timpuri, când
fiecare deplasare era o problemăgrea de rezolvat ş i pedeasupra foarte costisitoare.
Iancu înţ elege pânăla urmăcăBrutti îl considerăca pretendent de mâna a doua,
dar pentru el tot una era; voia săajungăvoievod cu orice preţacolo unde a domnit
presupusl să u tatăş i pace. La încercările lui Brutti de a-i explica situaţ ia el s-a
rezumat să -i ră spundă .
- ´´ Nu măintereseazănimica, unde ş i când au domnit voievozii din os domnesc
care sunt acuma acolo . . . eu ş tiu doar căvreau sămăurc pe scaunul tatălui meu
adevărat, voevodul Petru al Rareş oiaiei . . . atâta ş i nimica mai mult . . ş i am să
lupt pentru asta pânăla disperare . . . ori da, ori dacănu, pieirea. . . ´´ Bartolomeu
nu mai încearcăş i continuăsă-i povesteascădespre că lătoriile întreprinse.
- ´´ În Valahia am fost primit la curtea domneascăchiar de că tre Alexandru Vodă.
. . . am avut o însă rcinare din partea Porţ ii ş i chiar fratele meu dragomanul
Veneţ iei m-a propus pentru asta . . . săfi vă zut cum fă ceau ca săfiu cât mai
mulţ umit . . . au dat sfoarăîn ţ arăca peste tot pe unde trec săfiu primit cu braţ ele
deschise . . . voevodul Alexandru este bine aş ezat pe scaunul să u domnesc . . .
turcii îl menţ in fiindcăle plă teş te atâta cât au cerut ei . . . ş i în afarăde asta dă
bacş işuri în toate pă rţile . . mă car de ar apuca măria ta scaunul, căai de unde da,
nu ca acuma . . . trebuie sădai mereu fiindcăoamenii aceş tia trebuie săş tie că
exiş ti . . . căaltfel te uităş i mă ria ta ş tie căochii care nu se vă d se uită. . . ´´
- ´´ Dau mereu paş ei de aici . . ´´ îl întrerupe Iancu înciudat.
- ´´ Da de unde, parcămă ria ta nu ş tie . . . paş a de aici nu poate mare lucru . . .
adevărat căare douăcozi . . . este mai mare ca un voevod în Valahia sau Moldova,
dar mare lucru nu poate . . . crezi căva merge pentru măria ta la Istambul ? . . . să-
ţi iei gândul la aş a ceva . . . n-o face el, fiindcăş tie cădacămerge ar putea fi
mazilit . . . . nu le place săfie prea mulţ i intermediari . . ´´
- ´´ ªtii bine meser cănu măpot miş ca de aici ş i apoi cui sădau, cui sădau mai
întâi ? ´´ completeazăel prefă cându-se mirat.
- ´´ La Stambul sădai . . . . mai întâi lui Sinan Paş a, apoi preafericitei Nurbanu,
mama sultanului . . . ş i câte ceva celor din preajma lor . . . . săle aduci aminte din
când în când căexiş ti . . . o vorbăsuflatănu strică. . un cuvânt ş optit la urechea
78

sultanului poate face minuni . . . uite, a dat măria ta ceva măritei Doamne Kiajna
când a fost aici . . . ? ´´ Iancu se uităperplex la Bartolomeu; la aş a ceva nu s-a
gândit. În mintea sa se face din ce în ce mai mult loc îndignarea. Încănu ş i-a
pierdut cu totul bunul simţş i judecata dreaptă , dar îş i aduce aminte căîn scopul pe
care îl urmă reş te trebuie de multe ori să i sacrifici chiar ş
-ţ i propriul copil. Turcilor
le place asta, aş a ca săle arăţ i căle eş ti devotat cu trup ş i suflet. Ce gândeş te
omul, nu interesează, numai ce face ş i ce spune. Dupăo tă cere apă să toare Iancu îi
spune lui Brutti pe un ton oarecum îndignat.
- ´´ N-am dat nimica . . . dece, meser, n-ai spus nimica atunci . . ? ´´
- ´´ Credeam cămă ria ta ş tie ce are de fă cut ş i eram sigur căai împrumuta-o pe
mă rita Doamnăcu ceva bani . . . cădoar o ducea atunci foarte greu . . . ş i a fă
cut
un sacrificiu săvinăpânăaici . . . acuma o mai fi având nevoie . . . . . dar aş a grabă
nu mai este . . . este înrudităcu preafericitul nostru stă pân, padiş ahul ş i asta nu
este puţ in lucru . . . ş i apoi fata ei Dobra a intrat în haremul imperial . . . este
tânărăş i frumoasă. . ş i acum trebuie profitat . . . când s-o trece nu se mai uită
nimeni la ea . . . atunci este aruncatăca un gunoi, ca un obiect fă răvaloare . . . aş a
procedeazăei cu femeile din haremuri, care nu mai pot da nimica fiind considerate
bă trâne . . . îmbă trânite înainte de vreme din cauza vieţ ii excesiv erotice pe care o
duc . . . la care sunt supuse zi de zi . . . mai ales de raportueile între ele, atunci
când nu mai sunt prea mult dorite . . . aici totul este posibil . . ş i nă ravurile lor nu
se potrivesc cu cele ale noastre . . de . . fiecare timp ş i neam cu nă ravurile lui . .
mă ria ta a auzit de Apuleius . . ? ´´ Iancu se uităfoarte mirat la el, este cam certat
cu ş coala ş i cu cititul.
- ´´ ªi ăstuia trebuie să -i dau galbeni . . ? ´´ spune el pe un ton naiv, ceeace îl face
pe Bartolomeu Brutii sărâdăcu poftă .
- ´´ Ha, ha, ha, nu mă ria ta . . . Apuleius a fost unul care a scris o poveste despre
viaţ a lui . . . asta acum vreo o mie de ani ş i ceva . . . ai săvezi cum descrie el
nă ravurile timpului său, care pe noi cei de acuma ne-ar mira peste mă surăde mult
. . bună oară , mă ria ta ar concepe sădea o sentinţ ăjudecă toreascăîntr-o pricină
prin care o femeie criminalăsăfie osândităca săse împreuneze cu un bărbat în
mijlocul arenei de lupte, ca apoi săfie datăfiarelor . . . ? ´´
- ´´ S-a petrecut vreodatăaş a ceva . . ? . . ce amuzant. ´´ spune Iancu plin cu
bucurie ş i haz.
- ´´ Ba bine cănu . . . tocmai Apuleius povesteş te asemenea obiceiuri ce ar fi avut
loc în timpul să u . . . dar sălă să m acuma poveş tile noastre . . . vă d căm-am luat cu
vorba . . . ş i-ţ i spun fel de fel de gogomă nii fă răvaloare, fărănici o legă turăcu ce
voieş te mă ria ta . . da, am trecut prin Valahia unde m-am închinat voevodului
Alexandru ş i Doamnei sale Ecaterina . . . le-am spus de mă ria ta, dar n-am
pomenit nimica despre intenţ iile noastre de a te sui pe tronul Moldovei . . . doar
am spus căel susţ ine la poartăpe frate-să u Petru . . care ţ ine o fatăbogatădin
79

neamul Amirali, pe Maria, frumoasă , dar ş tearsă. . . dealtfel fatăbună , nevastă


bunăş i nimica altceva . . . familia ei este foarte bogatăş i poate plă ti cât s-o cere
pentru ginerele lor . . . acest Petru trage un picior dupăel, este ş chiop, pentru care
lumea îi zice ªchiopul . . . săn-audăel căi se spune aş a căse face foc . . . din
Târgoviş te am plecat spre ţ ara măriei tale, Moldova . . . vai ce jale pe acolo, totul
pustiit de luptele lui Ioan Vodă , cel că ruia lumea îi zice cel Cumplit . . . ce de
boieri a tăiat el, ce de turci a trecut prin foc ş i sabie . . . . . ţ ara toatănumai scrum
s-a fă cut . . . . aici am zis căsunt negustor, cădacăse afla căiscodesc, apoi nu mai
eram acuma pe aici, toţ i erau plecaţ i la război, lupte peste tot, numai foc ş i pară. .
. . turcii intrau, tătarii ieş eau, boiarii nici cămai ş tiau cu cine săfie . . . ce săzic,
numai rele pe acolo ş i acest Ioan Vodăpeste tot cu oaste . . . da mare lucru nu
poate face, cicăboiarii îi stau în cale . . . . cicăa dat mulţ mii ce li se cuvine lor . .
.´´
- ´´ Auzi ce face . . . ´´ spune Iancu indignat la culme. ªi cu aceasta conversaţ ia lor
ia sfârş it. Bartolomeu pleacăla el acasăiar Iancu ră mâne îngîndurat la cele auzite.
Zilele trec, Brutti ză boveş te prin insulădupăafaceri, cădoar are nevoie de bani
mulţ i pentru a ajunge la ţ elurile sale, iar Iancu continuăsăse ţ inăde chefuri ş i
petreceri. Aruncăcu galbenii că pă taţ i în dreapta ş i în stînga de se minuna ş i
aventurierul Bartolomeu. Nemaiputând ră bda aceastăpurtare nesăbuităa aş a
zisului prinţ , se hotă reş te să-l muş truluiascăzdravă n, mai ales căa aflat căîntre
timp Ioan Vodăzis Cumplitul ar fi fost tăiat bucă ţele ş i sublima poartăl-a uns
voievod pe fratele lui Alexandru Vodă . Vestea i-a venit printr-o misivăa Kiajnei.
Vajnica ş i neobosita Doamnăînvârteş te la curtea marelui Padiş ah fel de fel de
afaceri. Ba pentru fii-sa, ba pentru fiii ei turciţ i, ca săobţ inăciolane mai bune de
ros, dar nu numai pentru copiii ei ci ş i pentru alţ ii care o plă tesc pentru asta gras.
Dar, spre marea nemulţ umire a ei, lui Iancu nu i-a putut obţ ine tronul Moldovei,
fiindcăalţ ii mai puternici, cu puterea aurului au obţ inut suirea pe tron a acestui
Petru zis cel ªchiop, fratele lui Alexandru al Valahiei. Iancu nu a aflat încăcând
apare Bartolomeu pe neaş teptate, în una din zilele însorite ale sudului. Prinţ ul
nostru tocmai s-a sculat dupăun chef de pomină, când Brutti nă vă leş te în iatacul
său. La început buimă cit nu ş tie cine este ş i ce vrea, dar deîndatăîl recunoaş te.
Asemenea intrări înseamnăş i altceva, puteai săde pomeneş ti ridicat pe sus ş i până
săafli despre ce este vorba să -ţiş i cadăcapul sub securea gâdelui.
- ´´ Ce mai e ş i asta meser Bartolomeu . . . ´´
- ´´ Mă rite Iancule . . . iartăde am dat buzna aş a în iatacul matale . . . da veste rea
am primit azi . . . mărita DoamnăKiajna, sora mă riei tale, ne-a fă cut săaflă m că
poarta a uns domn în Moldova pe Petru, cel de ţ i-am vorbit mai de mult . . . ´´
- ´´ Doamne, Doamne, ce pacoste pe capul meu . . . ´´ se lamenteazăIancu,
apucându-se cu mâinile de tâmple ş i bă lăbănind din corp.
80

- ´´ Da mai lasăvă căreala . . . ş i mai bine ascultăce spun eu . . . nu faci bine că


arunci aurul pe gârlăde dragul unor femei uş uratice şi a unor cheflii de ocazie . .
mai bine pune-i deoparte, unul peste altul ş i dă-i unde trebuie . . apoi săş tii . . ´´ se
uităla el dojenitor, -´´ banii nu-i primeş ti pentru asemenea sindrofii . . . sunt ai
mei ş i a celor ce ţ i-au dat . . . săş ti cănu ai dreptul să-i azvârli pe fereastră. . . . ei
sunt daţ i cu un scop . . ´´ aici se opreş te ş i se uitălung la Iancu ca săvadăce
atitudine o săia. Dar Iancu nu ră spunde, cu toate căfierbea. Ameninţ area a
priceput-o. În fond îş i dăseama în sinea sa căBartolomeu are dreptate, cănimeni
nu o să -l finanţ eze pentru o himeră , căcei ce învestesc doresc săscoatăîndoit, ba
chiar întreit ş i mulţ i au început sămârâie, săarate dinţ ii. Deîndatăînsăatmosfera
se destinde ş i Iancu bate din palme; ca din pă mânt apar câţ iva slujitori cu carafe cu
vin dulce grecesc, iar cei doi uitând de cele întâmplate sorb din el cu savoare.
- ´´ Dacăplec o iau ş i pe Doamna mea cu mine . . . cu copii . . . o să-l las pe cel
mare ca ză log, pe Alexandru . . . pentru asta e fă cut . . . ş tiu şi aş a voi face,
devreme ce mi-e hă răzit sădomnesc acolo unde a domnit ş i preamă ritul meu tată.
. marele prinţPetru . . meser ş tie, Petru al Rareş oiaiei, fiul lui ªtefan Muş at ´´ dar
Brutii care cunoaş te perfect de bine toate acestea îl întrerupe.
- ´´ ªtiu totul, Mă ria Ta . . . ş tiu chiar mai mult decât ş tie măria ta despre neamul
din care se trage . . . ilustrul neam al Muş atinilor ce-ş i trage obârş ia din Costea
Voevod ş i al Doamnei sale Muş ata . . . se zice chiar căneamul matale se trage din
cel al iluş trilor Basarabi ş i chiar al Corvinilor . . ´´ apoi schimbând vorba - ´´ dar
n-am aflat prea multe . . . Petru cel ce a fost uns de curând, se aratădescendent din
Corvini . . . dar ce sămai vorbim, dreptul de a domni în Moldova îi revine pe bună
dreptate mă riei tale . . ´´ spune el ca să -l împace pe Iancu care dăsemne de
neliniş tire.

Aceastăconversaţ ie îi face mult bine lui Janke Weiss, fiul curelarului din
Kronstadt. Niciodatănu a fost mai convins căel singur este descendent din prinţ i
domnitori ca acuma ş i niciodatănu a fost mai convins căo săfacătot posibilul ca
săse suie pe tronul Moldovei, chiar cu preţ ul sacrificării fiului să u mai mare
Alexandru, un bă iat înalt, bine legat, cu trăsături încăcopilă reş ti dar destul de ager
la minte ş i nu vorbea decât greceş te şi puţin turceş te; greaca este limba pe care a
auzit-o prima datăîn casa mamei sale, Maria Paleologu. A fost crescut în credinţ a
cădupămumă-sa se trage din neamul împă rătesc al Paleologilor, iar dupătatădin
neamul voevozilor moldoveni, cel al Muş atinilor, deci neamuri mari, cel puţ in în
ceeace priveş te pe cel al mamei sale ş i o certitudine dubioasăîn ceeace priveş te
ascendenţ a tată lui său. Dealtfel nimeni nu ş tia, în afarăde Bartolomeu Brutti căel
este dupălege fiul curelarului Jörg Weiss din Kronstadt ş i al soţ iei acestuia
Ecaterina, care nă scându-l, este incontestabil mama lui certă . Nici Maria soţ ia sa
nu cunoş tea aceastătaină; secretul a fost foarte bine pă strat ş i Iancu ş tia că
81

prietenul său Bartolomeu avea interesul sănu divulge nimica, deoarece el însuş i
avea tot interesul în suirea lui pe tron. Doar a învestit pânăacuma destul în
întreprinderea asta. Faptul căs-ar putea ca el sănu fie descendent din Petru al
Rareş oaiei, fiul lui ªtefan cel Mare, nu-l interesează . Dacăau pornit-o pe această
cale apoi trebuie sămeargăpânăla capă t, indiferent ce s-ar petrece. Odatăajuns
voievod, nimeni nu-ţ i mai cere certificatul de autentic coborâtor al voievozilor
anteriori. Atunci totul este forţ at, totul se impune cu forţ a armelor, cu cât dispui de
mai multăş i eşti mai hotă rât a te menţ ine, cu atâta stai mai bine în scaunul
domnesc ş i de asta va avea Bartolomeu toatăgrija, numai voievodul sănu facă
greş eli faţăde binefă că torii să i turci. Patriotism la acea vreme nu exista, totul se
învârtea în jurul că pă tuirii, atât al domnului, cât ş i mai ales a celor care l-au ajutat
la suirea pe tron. Dar aceş tia erau de cele mai multe ori certaţ işi prin intrigi că utau
săajungănumai ei la împă rţirea prăzii luate de pe spinarea celor mulţ i cari
trebuiau prin dă ri enorme săplă teascătoatăaceastăîntreprindere oneroasăa unor
excroci în frunte cu voevodul, o tempora o mores. Iar dacădomnitorul încerca să -i
trădeze pe cei care l-au numit nu mai conta forţ a de care dispunea, nepuntându-se
apă ra împotriva micului petec de hârtie venit de la Poartă , care se numea Hatiş erif,
trebuind săplece la Stambul, dar nu întreg ci numai o parte din el, capul care era
prezentat sublimului Sultan pe o tavăde argint, ceeace îi provoca o nesă muită
bucurie căa scăpat de un ghiaur necredincios lui ş i nu faţ ăde Allah. Deviza era,
omoarăca sătră ieş ti, că ci altfel eş ti omorât tu însuţ iş i atunci fiecare se întrecea în
a îndepă rta pe cei ce le stă teau în cale. Un fel de lege a junglei, a uneia fărălegi,
că ci jungla are ş i ea legile ei. Acolo se omoarănumai pentru hranăci aici se
omora pentru plă cerea de a o face. Încetul cu încetul Iancu a priceput toate acestea
şi din paş nicul fiu al unui curelar care îş i câş tiga existenţ a prin muncă , a devenit
un vajnic apără tor al drepturilor sale succesorale. Nici propria familie nu mai
conta în faţ a acestor ambiţ ii, totul rezumându-se la putere ş i căpătuială .

Capitolul 8

în care Iancu se hotăreş


te săplece la Constantinopole

Dupăsfaturile lui Bartolomeu Brutti, Iancu nu mai are ră bdarea săvegeteze în


continuare în insula Rodos ş
i la Prasonissi, proprietatea Paleologilor. Viaţ
a de aici
82

a început să -l plictiseascăla culme. Nervozitatea se răsfrânge asupra familiei, care


trebuia săînghităscandalurile sale, iar când scapăla Rodi o duce în chefuri după
chefuri, din banii care ieş eau din pă mânturile Mariei, pe care ş i-i însuş ea fă răsă
întrebe în ultimul timp. Filip, fiul Mariei din prima ei că sătorie s-a aliat cu el ş i
amândoi o pornesc pe calea distracţ iilor şi cu scandalurile în familie. Chrisafina în
schimb vede de copii, fraţ ii ei dupămamăş i îngrijeşte de bătrâni. Maria trăieş te
mai mult la ţ arăş tiind de escapadele soţ ului ei, dar nu îndră znea săspunăceva. La
început a încercat, dar s-a lovit ca de un zid de piatră, având mare noroc căa
scă pat nebă tută . Iancu s-a înfuriat aş a de tare încât în acea zi a azvârlit cu tot ce i-a
că zut pe sub mână , de toţ i ai casei s-au ascuns care încotro. De atunci să raca
femeie s-a retras la ţ arăş i nici nu i-a mai pă sat de ce face soţul ei. Iancu devine
din ce în ce mai furios ş i nervos, căîn fond nu rezolvănimica, căeste uitat aici în
insulăde atâţ ia ani ş i cănimeni nu are grije de rezolvarea planurilor sale măreţ e,
dar se înş eală, fiindcăDoamna Kiajna luptăîn continuare din ră sputeri pentru
reuş ita întreprinderii. Nu a putut opri numirea lui Petru care este protejatul lui
Sinan Paş aş i a lui Socoli, amândoi ridicaţ i acuma pe culmea cea mai înaltăal
imperiului. Iancu nu a avut galbeni destui prima datăcând l-a vă zut cu câţ iva ani
în urmăpe Sinan, dar probabil căacesta l-a uitat, devreme ce de atâta timp stăîn
aceastăinsulăuitatăde Dumnezeu, izolatăş i fărănici o perspectivă .

Se hotă reşte deci săfacătot posibilul săplece la Constantinopol ca să -ş i viziteze


sora, pe Doamna Kiajna, care acuma este în mare cinste la curtea Sultanului; fiica
ei Dobra, cea care era cât p-aci săfie Doamna Moldovei, a lui Despot, dacănu ar
fi intervenit cearta dintre el ş i Kiajna din cauza fratelui acestuia Dumitru, care
râvnea la scaunul Valahiei. Kiajna a gă sit căeste mai bine săaibe o fiicăchiar în
haremul palatului, al Sultanului, cu scopul de a avea acces oricând în cele mai
tainice unghere. Sultana mamăNurbanu o ţ ine în mare cinste. Când voeş te s-o
vadăîi trimite careta cu un chihaia ş i mai mulţ i eunuci. Parte din avere i-a fost
returnată . Locuieş te acuma într-un mare palat pe malul Bosforului. Fiii ei sunt paş i
în diferite locuri, iar Dobra în harem. Mai bine cănici nu se putea pentru ambiţ iile
ei mereu, mereu reînoite. Dacăfiul ei drag Petru cel Tână r a murit în exil ş i nu mai
are pe nimeni din familie pentru care sălupte, este bine totuş i săaccepte drept
frate dupătatăpe acest neamţdin Kronstadt. Dar, în afarăde intervenţ ii nu putea
şi nu voia săfacănimica, cu toate căş tia căasemenea întreprinderi fă răargumente
erau aproape imposibile, nici cele mai bune relaţ ii personale nu conteazăîn faţ a
argumentelor sunătoare. Iancu ş tia asta ş i atunci se hotă reşte s-o viziteze. Prin
intermediul lui Nicola, care în urma unui cadou substanţ ial reuş i să-i obţ inăde la
paş a Ali Mustafa permisiunea săplece la Stambul, singur, fărăsoţ ie ş i copii. În
felul acesta paş a este asigurat căexilatul nu va fugi, fiindcăîn fond era exilat de
însă şi Sinan Paş a, temutul vizir, cel ce nu ş tia ce este mila ş i iertarea, ori a trece
83

peste dispoziţ iile acestuia însemna să -ţ i pui viaţ a în joc, chiar ca paş ăturc sadea.
Dar, totuş i argumentele sunătoare sunt de multe ori mai tari decât ordinele
superiorilor. Aş a că , spre sfârş itul anului 1577 pleacăsingur la Stambul, ca să
tragăsforile de acolo. Pe Maria o lasăcu copiii la Prasonissi în seama bă trânului
Paleologu ş i al fiului ei mai mare Filip, care este considerat acuma ca ş eful
familiei, în ultimul timp luaându-ş i acest rol în serios. Pe lângăasta el se ocupăş i
de latifundiile din care scotea banii necesari pentru micile escapade pe care le face
cu tată l să u vitreg, dar ş i pentru întreţ inerea familiei care este destul de numeroasă.
Pentru aceastăcălă torie Iancu are nevoie de o sumădestul de mare pe care o
gă seş te ca împrumut de la socrul să uş i parte de la Filip, dar de data asta i s-a cerut
o semnă tură, ceeace dealtfel îi era egal. Cu o datorie mai mult sau cu una mai
puţ in tot aia. Datora deja atâta bănet încât aceasta aproape cănici nu mai conta, cu
atât mai mult cu cât era de la familia soţ iei sale. A reuş it în felul acesta săstrângă
frumuş ica sumăde cincizeci de mii de galbeni, imensăpentru el, dar totuş i atât de
micăpentru plata domniei. În afarăde asta ş i-a comandat o garderobăîntreagăcu
fel de fel de haine ş i caftane, din cele ce poartăboierii la Constantinopole ş i în
Moldova. Prea bine nu ş tia el cum se purtau dar croitorul care i le-a fă cut fusese
mai peste tot ş iş tia cum săle facă . Au fost necesare trei care mari care să -i ducă
bagajele la port. Cu o zi înainte a fost la paş a Ali Mustafa unde a trebuit să
semneze o scrisoare de garanţ ie prin care este constituităostatecăîntreaga familie
de la Prasonissi, inclusiv bă trânii, dar nimeni nu a ş tiut ceva, aş a cănu a fost nici
un motiv de scandal ş i indignă ri. Aceasta bineînţ eles numai dacănu s-ar fi întors,
în cazul cănu ar fi reuş it săobţ inăscaunul Moldovei ş i ar fi fugit. Dar cel mai tare
argument în a obţ ine permisiunea a fost o punguţ ăcam mare, plinăcu galbeni. În
acelaştimp i-a plătit lui Nicola chiria pe un an întreg, a lichidat micile datorii, în
aş a fel ca săplece liniş tit ş i în cele din urmăse suie pe un vapor, condus doar de
Filip ş i de sora lui Chrysafina. A luat cu el ş i doi servotori elegant înbră caţ i, aşa
cum se cuvine unui prinţ .

Drumul pe mare îl suportădestul de greu, fiindcăa simţ it din nou acel rău care l-a
însoţ it cu ani în urmăcând a sosit aici, fiind aruncat pe chei ca o zdreanţ ă; i se face
pielea creaţ ăcând se gândeş te la acele timpuri când a fost un om oarecare, egal cu
cei mulţ i care miş unau în jurul să u. Copilă ria ş
i tinereţ
ea petrecutăîn casa lor de la
Kronstadt nu-l mai interesează , considerăcăar fi o ruş ine pentru el însuş i dacăs-
ar gândi la acele timpuri. Tată l un curelar ş i mama o femeie simplă? nu,
mulţ umesc, aceş tia nu mai sunt ş i nici n-o sămai fie, fie ce o fi. Acuma în schimb
are şi doi servitori care îl vor debarca când n-o săse simtăbine, îl vor însoţ i peste
tot, îi vor purta haina ş i-l vor servi, iar dacăîi va fi cald îi vor face vânt cu
evantaie uriaş e, cădoar aş a se cuvine unui prinţca el, asta se poartăş i se ş i arată,
ca săvadătoatălumea cine este, mai ales cine va fi. Aceste gânduri îi trec prin cap
84

în tot timpul că lătoriri ş i se felicităpentru ce a întreprins pânăacuma. N-a anunţ at


pe nimeni la Constantinopole, nici mă car pe Kiajna, voia ca sosirea sa săfie ca un
trăznet, ca ceva neobiş nuit, o surprizăpentru sora sa. Dar nu numai atâta, îi era
frică sănu aparăş i alţ i pretendenţ i, sănu se pomeneascăaruncat în Bosfor cu
beregata tă iată. Singurul care îi cunoaş te planul este Bartolomeu Brutti, dar el nu a
putut să-l aş tepte la chei fiindcătreburile l-au dus la Veneţ ia la fratele său.
Singurul lucru care l-a fă cut este că i-a închiriat o casăpe mă sura sa de prinţ ,
tocmai cea în care a stat când a sosit cu ani în urmă, pe cheiul Bosforului. El nu
ştia încă , dar va afla când va sosi. Brutti a pus un om de-al lui să -l conducăde pe
chei acolo. Casa aceasta este cel mai potrivit loc, acolo se puteau organiza primiri,
de ceeace Iancu are tocmai acuma nevoie. Brutti i-a promis că -l va împrumuta cu
încăcincizeci de mii de galbeni, mai ales căl-a minţ it spunând căsocrii săi nu i-
au dat decât zece mii. S-a învăţ at şi el săfie ş iret, ajungând chiar pânăacolo ca
aceasta să -i facăplă cere. Orice înş elătorie reuş ităîl bucurăla culme ş i se
considerăun om deş tept, care ş tie săse descurce. La ce foloseş te cinstea ş i
delicateţ ea pe care a învăţ at-o de la mama sa, într-un mediu unde crima,
prefă că toria şi reaua credinţ ădomneau peste tot. A fi un om cinstit în adevăratul
înţeles al cuvântului, mai ales un cinstit sufleteş te, înseamnăîn aceste tipuri ş i
locuri în care tră ieşte, să -şi semneze singur sentinţ a de moarte, ori, acuma mai
mult ca niciodatăare nevoie de câţ i mai mulţ i oameni influenţ i în jurul său, cari
toţi vor întinde mâinile. Dar pentru asta va trebui sădispunăde sume apreciabile
pentru a da în toate pă rţile, de la portar pânăla Sultan.

Portul imens al Stambulului i se pare mai agitat ca oricând. Fel de fel de vase sunt
ancorate peste tot. Mii de oameni descarcăş i încarcăcele mai felurite mă rfuri,
ştofe fine din orient, lemn din ţ ările de dincolo de Dună re, mai ales din Moldova.
Iancu ş tie cădin viitoarea lui ţ arăse exportălemn, ceeace aduce un venit
considerabil. Bartolomeu Brutti s-a abonat chiar la postul de pârcă lab de Galaţ i de
unde se încarcălemnul Moldovean pentru Turcia. Dealtfel unul din scopurile
că lătoriilor sale prin aceste meleaguri era prospectarea posibilităţ ilor de înavuţ ire
în cazul suirii pe scaun al protejatului să u. Când se dăjos de pe vasul cu care a
venit, sprijinit de cei doi servitori, Iancu fu atras de un vas destul de mare care
descă rca scânduri. Îndreptându-se într-acolo aude spre surprinderea sa vorbindu-se
moldoveneş te; sunt doi marinari cari îşi împărtă şesc gândurile. Trage cu urechea
şi parcăinima i se umflăîn piept când aude pe unul din ei pomenind de Moldova.
Încănu-ş i revenise din ră ul de mare, dar totuş i spre îndreaptăspre ei ş i în
româneasca lui stricatăîi întreabă.
- ´´ Domniile voastre sunt din Moldova . . ? ´´
-´´ Da boerule, suntem din Moldova . . ? ´´ Iancu este emoţ ionat, ia un aer
prietenos, vrând săînceapăo conversaţ ie.
85

- ´´ ªi eu sunt de acolo . . . . ´´ în acelaştimp scoate din buzună relul hainei doi


galbeni ş i dăfiecăruia câte unul. La văzul aurului cei doi marinari fac niş te ochi
cât cepele, se uităcând la galben când la stră inul care le-a dat şi în cele din urmă
se închinăcreş tineşte, aplecându-se în faţ a lui.
- ´´ Sătră ieşti măria ta . . . ´´ Iancu se umflăîn pene, se întoarce ş i pleacăsusţ inut
de cei doi servitori. Se îndepă rteazăcu un zâmbet de mulţ umire pe buze; gândş te
căodatăcând va ajunge voevod aceş tia o să-l recunoascăş i o să -ş i aducăaminte
de el. Nu stricăsăse spunăcădomnitorul este un om inimos, chiar numai de doi
oameni ş i tot este bine.

La ieşirea din port este întâmpinat de trimisul lui Bartolomeu care îl duce la fosta
sa locuinţ ă, ceeace îi face o deosebităplă cere. La intrare este întâmpinat de
servitorimea casei care îi fac o primire caldă , dar el este atât de frânt dupăaceastă
lungăş i plicticoasăcă torie pe mare, încât se duce direct în iatac ş
lă i se culcă, aş a
îmbrăcat ca de drum. În zilele următoare nu se petrece nimica deosebit. El nu vrea
săparăcăse aruncăla picoarele Kiajnei ca săcearăajutor. Se gândeş te căpoate ar
fi mai bine ca ea săafle căel este la Stambul ca să -l caute. Atunci poate ar avea
mai mult curaj s-o convingăsăintervinădirect la Sultan pentru el. În ceeace
priveşte asentimentul vizirului Socoli, care este absolut necesar, aceasta este
aproape cu mult mai greu de realizat, fiindcănu avea încăomul care săajungăla
el. Se ştie de duş mănia care domneş te între aceş ti doi viziri, Sinan Paşaş i Socoli,
lupta pentru puterea absolută, deoarece încăde la început sultanul Murad s-a
dovedit un om slab, un avar care nu are altceva în cap decât strângerea aurului pe
care îl depoziteazăîn haznalele sale, care se aflăchiar sub iatacul său. Socoli
profităde aceastăslă biciune a stă pânului să uş i-l aprovizioneazăcontinuu, mereu
gră mezi de monezi de aur ş i bijuterii scumpe, furate sau capturate în diferite
războaie sau confiscate de la indezirabili, precum ş i obolurile domnitorilor ºă rilor
Române, averi ce iau calea haznalei imperiale. Iancu este cunoscut de Sinan Paş a,
cădoar el l-a trimis în insula Rodos ş i o ş tie ş i pe Doamna Kiajna, dar îi este
teamăde Socoli, care este protectorul fraţ ilor Alexandru al Valahiei ş i Petru al
Moldovei.

În privinţ a Kiajnei nu se înş eală; chiar a treia zi aflăde sosirea lui, casa ei aflându-
se destul de aproape de locuinţ a lui, un palat splendid pe malul Bosforului pus la
dispoziţ ie de Nurbanu, Sultana Validé, care a aparţ inut împă raţilor bizantini ş i
deci nu era construit în stil turcesc, ceeace îi convine de minune Kiajnei, voind
mă car acasăsăse simtăîntr-un mediu apropiat din cel din care a venit. În fondul
ei nu-i iubeş te pe turci, îi urăşte chiar, dar este obligatăsă-i accepte, fiindcăîş i dă
seama căfă răei nu ar fi putut ajunge prea departe. A copilărit în Polonia, dar nu
se poate întoarce acolo deoarece nu ar fi fost consideratăaş a ca aici la Stambul,
86

mai ales cănu mai cunoş tea pe nimeni în ţ ara ei de baş tină . A plecat de mic copilă
cu pă rinţii în Moldova, la suirea prima datăa tată lui ei Petru Rareşpe scaunul
ţării. Dupădoi ani mama ei moare ş i Petru se că să toreş te cu Doamna Elena, sora
Doamnei Miliţ a a lui Neagoe Basarab al Valahiei, ambele fiicele despotului
Serbiei. Tinereţ ea şi-a petrecut-o prin cetă ţ
ile Ciceiului ş i oraş ele Transilvaniei,
dar mereu a fost în legă turăcu turcii, mai ales dupăcă sătoria ei cu Mircea
voevodul Valahiei, cel că ruia i se zicea Ciobanul, din cauza imenselor turme de oi
ce le avea. Dealtfel Kiajna a mai fost odatăcă sătoritătot cu un voevod, cel ce s-a
înecat în Dâmboviţ a de beat ce era. Mircea Vodăa fost fiul lui Radu Vodăcel
Mare al Valahiei ş i al Doamnei Cătă lina. Toatăviaţ a ei a tră it într-un mediu de
crime ş i omoruri, fiindcăMircea a fost un om crud, care a tă iat o mulţ ime de
capete de boieri, făcând mă cel printre ei.
Socoteala lui Iancu este simplăş i eficace, voia săprofite de ambiţ ia aşa zisei sale
surori, ş tiind de la Brutti ce este în stare săfacăş i ce poziţ ie socialăare ea acuma,
dar pe de altăparte Iancu nu voia săfie el acela care săfugădupăea, socoteală
dealtfel bună . În una din zile Kiajna trimite dupăel, Iancu este bucuros fiindcăva
afla în fine câte ceva despre ce soartăi se pregă teş te. A stat ani de zile în exil fă ră
nici o posibilitate de a lupta, ci doar prin intermediul acelui Brutti, care i se ară ta
prieten, îl finanţ ează, dar câteodatăa simţ it cătoate acestea nu le făcea prieteneş te
ci din pur interes de a se căpă tui prin el când va ajunge domn, ceeace dealtfel nu
era ceva neobiş nuit, nimeni nu este aici binefă cător, ci toţ i nu au în gând decât
jecmă neală.

Chiar a doua zi o ia spre palatul vajnicei Mircioaia. Palatul se aflăpe malul


Bosforului, nu prea mare, dar foarte impunător pe dinafară , semă
nând oarecum cu
cel în care locuieş te el, mai ales gră dina este frumoasă, cu sute de boschete foarte
bune pentru petreceri galante, dar mai ales pentru ascunzători în cazul căerai
căutat de bostangiii vreunui vizir sau paş ă. Aceste că utări nu prea erau bine
văzute, deoarece de multe ori duceau la lucrurile cele mai rele, pânăla pierderea
vieţii ş i Mircioaia ş tia prea bine asta, doar a trecut prin întreaga gamăa
neplăcerilor la care putea fi supus orice om mai cu vazădin marele imperiu
Ottoman, imperiul umbrei lui Alah pe pă mânt. Vizita are loc în prezenţ a unui fiu
turcit al Kiajnei, Mircea, îmbră cat turceş te şi cu turban pe cap. Ea îl primeş te pe
Iancu bine ş i-l informează cu ultimele ş tiri din capitala imperiului,
Constantinopole. Este poftit într-un salon mare, foarte elegant mobilat, nu în stil
turcesc, ci aş a cum se poartăinterioarele prin pă rţ ile Moldovei ş i Valahiei, cu
multe scaune din lemn sculptat, sofale înalte cu perne moi, frumos colorate,
covoare groase pe jos ş i pe pereţ i dupăstil rusesc, iar ferestrele acoperite cu
draperii lucrate manual de meş teri iscusiţi de prin pă rţile româneş ti. Toate acestea
fac parte din zestrea Kiajnei că reia i-a fost redatăodată , odatăcu înrudirea prin
87

fiica ei cu sultanul ş i prietenia cu sultana mamăValidé, Nurbanu. Servitorii în


schimb sunt turci, îmbrăcaţ i ca bostangii, iar când stă pâna bate din palme îş i fac
apariţ ia câţ iva, cu tă vi de argint cu farfurioare cu dulceaţ ădin toate sorturile, cu
şerbeturi parfumate ş i fel de fel de dulciuri, cafele mici fumegânde, iar alţ ii duc
imediat o narghilea aprinsăcu ciubucele respective, mai multe la număr, pentru
orice eventualitate. Dar doamna nu este singură , ci, în afarăde fiul ei mai sunt de
faţăş i câţ iva boieri mai de seamădin Valahia, Dobromir, banul care duce din când
în când veş ti de prin pă rţ ile ºărilor Româneş ti, Dragomir vornicul, venit să
tatoneze terenul în legă turăcu sforile pe care le trage Pă traş cu, fiul lui Pă
traşcu cel
Bun ş i al Doamnei Voica care este în raporturi bune cu sultana Haseki, femeia
Sultanului ş i mama viitorului Sultan. Cu aceastăocazie aflăIancu căla
Constantinopole se aflăcâţ iva boieri moldoveni care au aflat de existenţ a sa prin
intermediul lui Brutti ş i cer permisiunea săi se închine, prilej de mare bucurie
pentru el. Vestea i-a fost comunicatădirect de Doamna Kiajna, care nu face
altceva decât săuneltească . Lui Alexandru nu-i este teamăde Iancu, fiindcăş tia că
nu-i vrea scaunul, dar nici nu-l vedea cu ochi buni atâta timp cât era unul din cei
care dorea mazilirea fratelui să u Petru cel ªchiop. Totuş i urile nu s-au îndreptat
încăcu prea multtăvigoare asupra sa, fiindcăascunziş ul său din insula Rodos
atâţia ani a avut ca efect ca nimeni sănu ş tie prea multe despre el. Numai
uneltirile Kiajnei l-au făcut, mai ales în ultima vreme, oarecum cunoscut, mai mult
sau mai puţ in, dar ş
i că lătoriile lui Brutti prin Moldova fră mântatăa lui Ioan Vodă
cel Cumplit, gâdele boierilor, voevodul haiduc, cum este numit de popor. Iancu stă
toatădupă amiaza la Kiajna cu care ocazie aflăş i alte ştiri în legăturăcu sforă riile
din preajma palatului.

În acest an 1577 lupta aprigăpentru locul cel mai înalt din imperiu se dăîntre
vizirul Socoli ş i ambiţ iosul vizir Sinan Paş a, cel care l-a primit pe Iancu cu ani în
urmăla palatul său de pe Bosfor. Cât de naiv a fost el atunci, credea căSinan este
atotputernic ş i când colo era deabea la începutul carierei sale ascendente. Era vizir
proaspă t numit, dar nu avea mare putere ş i încerca săridice capul. Îi duş mă nea pe
cei din familiile domnitoare din Muntenia ş i Moldova fiindcăerau protejaţ ii lui
Socoli, cu toate căş i el a consimţ it când a fost numit Petru în Moldova. Socoli
primea din partea celor douăfamilii domnitoare peş cheş uri grase, în afarăde
tributul plătit Sultanului ş i oricine căuta săse atingăde ei, avea deaface cu
puternicul vizir. Bartolomeu Brutti este însăomul lui Sinan Paş a, deoarece îş i
dă du seama căacesta se va ridica pânăla culmile lui Socoli, dacănu cumva mai
sus. Socoli are o minte ascuţ ită, este un bun politician ş i mai ales în timpul lui
Selim II puterea lui ajunsese atât de mare încât ordinele lui erau considerate tot
atât de mult ca cele ale sultanului însăş i. Dar în 1575 Selim moare ş i în locul său
vine fiul său Amurat al III-lea, care venera pe mama sa Sultana Validé. Sinan Paş a
88

care era un bun psiholog, a înţ eles căintrând sub pielea ei va putea încetul cu
încetul să -l doboare pe rivalul său Socoli; dar nu numai atâta, ca săcontracareze
puterea lui, a că utat sădetermine ca un nou vizir săfie numit, sau mai bine zis un
al treilea, în persoana lui Siavuş, un bărbat deştept dar prudent, care nu ieş
ea din
vorba lui.

În afarăde aceste noutăţ i, pe care Iancu nu le ş tia, Kiajna îl informeazăde starea


celor douăţ ă ri româneş ti. Domnul Alexandru al Munteniei era foarte bolnav ş ia
trimis pe clucerul să u Chisar la Braş ov dupămedicul Paul, pe care Iancu îl cunoş te
destul de bine, încădin tinereţ ile sale. Auzind de oraş ul său natal îl cuprinde o
melancolie ciudată, părinţ ii lui la care a crescut îi vin în minte, viaţ a tihnităpe
care a dus-o acasăş i mai ales la sora Inge. Vai ce ingratitudine, câte i-a promis
acestei surori iubite ş i nimica nu s-a realizat. La început, dupăce a aflat cine este,
i-a promis un prinţpe mă sura ei de sorăde voevod, dar nimica din toate acestea; ş i
mama lui, da, mama lui, cea care l-a crescut, ş i cu ea a fost cât se poate de ingrat.
A luat banii strânş i cu atâta trudăde bă trânul său tatăcurelarul ş i nu le-a trimis
niciodatămăcar un galben, dar aceste gânduri îi trec destul de repede; acuma nu
este timp de sentimentalisme. Cu asemenea simţ ăminte nu se ajunge prea departe
în acest secol al 16-lea, când numai forţ aş i crima erau singurele argumente de a te
face cunoscut ş i a duce un trai mai bun. Eliminarea adversarului ş i a întregii
familii era aproape singurul mijloc de a ajunge ceva în viaţ ă, fiindcărangul social
al individului însemna totul ş i nimica altceva. Cu cât erai considerat mai sus pe
scara socialăcu atât erai mai respectat de cei mici, de cei din jurul tă u, dar pentru
a ajunge acolo trebuiau averi, averi mari, zmulse cu forţ a de la alţ ii, sau de la
popor, proprii supuş i, în numele legii ş i al dreptă ţ ii, al unei dreptă ţi ordonate de
cel care deţinea puterea, drept ce era de necontestat, sfânt, care dădea deţ inătorului
puterii dreptul de a ucide pe toţ i cei care i-ar fi stat în cale, fă rădrept de apel din
partea prigonitului ş i asta trăgea ş i urgia asupra întregii sale familii. Pentru a putea
uza de aceste drepturi luate de la sine putere, era neapărat necesar ca seniorul sau
prinţul sădeţ inăo armatăde mercenari bine plă tiţ i, care de cele mai multe ori
împărţ eau cu el prăzile, bineînţ eles el jumă tate ş i toţ i ceilalţi cealaltăjumă tate.
Iancu a procedat lafel ş i nu s-a dat în lături să-ş i sacrifice familia care îl jena
datorităoriginii ei modeste; nu avea nevoie de aş a ceva, fiindcăasta nu l-ar fi dus
la nimica bun. În mintea lui nu era decât acerba dorinţ ăde a ajunge domn în
Moldova lui, ţ ara pe care nu o cunoş tea deloc, despre care nu ş tia absolut nimica.
Dealtfel prea mult nu-l interesa ce se petrece în ea ş i cum sunt oamenii, atâta timp
cât prin intermediul ei putea face avere multă , multăde tot, săajungăcât mai sus
posibil. Totuş i noută ţ ile Kiajnei îl interesează, putând astfel să -şi dea seama în ce
situaţie se află , dacămai sunt pretendenţ iş i în ce raporturi se aflăei cu mai marii
imperiului ş i prin toarte acestea la ce se putea aş tepta.
89

Dupăplecarea lui Iancu, Kiajna îş i freacămâinile de bucurie. Are o socoteală


dublăde încheiat cu acest vizir hain Socoli, dar totuş i atotputernic, precum ş i cu
Mihail Cantacuzino zis ªeitanoglu, sau fiul diavolului. Aceş tia doi au fă cut ce au
făcut de l-au scos pe fiul ei Petru cel Tână r din domnie. În 1567 el a fost chemat la
Stambul sub pretext căse cerea o mă rire a tributului, precum ş i acela căturcii ar fi
voit ca el personal săplă teascăsumele la care s-a obligat, dar în loc de aceasta a
fost pur ş i simplu arestat cu întreaga suităş i trimis în surghiun, unde dealtfel muri.
ªeitanoglu s-a răzbunat astfel pentru afrontul pe care l-a suferit când fiica
Mircioaei că sătorindu-se cu fratele să u Alexandru a fost apoi ră pităîn timp ce
mergeau la Anhiel pe ţ ărmul Mării Negre unde Cantacuzinii aveau un mare palat.
Pe lângăaceasta au fost jefuite toate darurile de nuntăprecum ş i parte din averea
pe care Andronic o luase cu el, iar mireasa a fost dusăînapoi la mama ei, Doamna
Kiajna. Mirele avea peste cincizeci de ani iar mireasa deabea optsprezece
împliniţ i. Iancu cunoş tea aceastăpoveste de la paş a din Rodos, dar Kuajna nu i-a
spus-o niciodată, atât din motive de mândrie, cât ş i datorităfaptului cănu voia să
aţâţe în continuare ura celor mari. Deabea a scă pat de năpastăş i nu dorea săintre
în altele. Dealtfel era în interesul lui Iancu ca aceastăpoveste săfie uitată. După
Petru cel Tânăr a fost numit Alexandru, actualul domn, protejatul lui Socoli ş i
fratele lui Petru ªchiopul. Totul era ca acest vizir săconsimtăscoaterea din scaun a
lui Petru ş i numirea lui Iancu, dar singurul mijloc era săsupraliciteze, ceeace
deocamdatăera aproape imposibil, fiindcănu erau disponibile sumele imense
necesare pentru o asemenea întreprindere periculoasăş i foarte delicată , care în caz
de nereuş ită, fiind pierdute, nimeni nu va avea curajul săle cearăînapoi. Dar
lucrul cel mai delicat era de dovedit căIancu era mai îndreptă ţit la scaunul
Moldovei decât acest Petru, a că ror stră moş i erau foarte bine cunoscuţ i , avea
patalamale ş iş tampile autentice, nu din cele aplicate pe pulpa piciorului, cum avea
Iancu zis Sasul. De fapt Kiajna îş i dă dea seama căatâta timp cât tră ia Socoli,
nimeni din familia ei nu va domni. A încerca totuş i prin influenţ e foarte sunătoare
nu strică , încercarea moarte n-are. Nu-i promite nimica aş a zisului frate al ei după
tată. Cu toate acestea îş i propune săfacătot posibilul ca să -l suie pe tron, numai
aşa ca săse ş tie căfamilia ei a avut câş tig de cauză . Totuş i i-ar fi părut bine ca
Socoli să -ş i dea seama căea mai reprezintăceva, că ci nu el este principalul
vinovat de moarte fiului ei, ci ar fi dorit mai degrabăsădea o lecţ ie hainului de
Cantacuzino, căci Socoli nu a fost decât acela care a dispus doborârea lui Petru,
nefiind cu totul informat de cele petrecute între Kiajna ş i acest hain de ªeitanoglu.
Kiajna are acuma un atout, pe Dobra, fiica ei, care face parte din haremul lui
Amurat al III-lea ş i oricând putea să -i şopteascăla ureche câteva cuvinte. Se
hotă reşte deci săporneascăla atac; prin Iancu va ară ta lui Socoli ş i altora ce poate.
Pentru fiii ei nu poate face nimica, deoarece s-au turcit pe când au fost închiş i la
90

Edi Culé. În timpul exilului s-au hotărât s-o facă , la îndemnul mamei lor, ca să
scape cu viaţ aş i săli se uş ureze situaţ ia. Turcirea a avut drept efect iertarea ş i
slobozirea din închisoare, fiind lăsaţ i sătră iascăcum vor voi ei. Locuiau împreună
cu mama lor în palatul de pe malul Bosforului, ducând o viaţ ăş tearsă , fă

evenimente, tră ind în umbra ei. Dealtfel toţ i copiii ei sunt cunoscuţ i numai
datorităacestei femei uliu. Foarte rar se întâlnesc în istorie mame cu atâta vigoare,
cu atâta putere de luptăpentru fericirea copiilor ei ca aceastăKiajnă. Moartea lui
Petru cel Tână r a făcut-o săsufere mai mult ca orice pe lume; a fost copilul ei
preferat, pe care voia să -l vadădomn pe viaţ ă, dar, aş a de leoaicăcum era, avea
totuşi o inimăde mamă, duioasăla rugă minţ ile fiicei ei care nu voia sub nici un
preţsăfie soaţ a acelui bătrân hain ş i hrăpăreţde Cantacuzino, fratele lui Mihail,
pedeasupra ş i urât ca un diavol. Inima ei nu a ră bdat lacrimile fiicei şi în fond
ceeace a făcut a dus multe nenorociri, atât ei cât ş i familiei. De atunci a avut în
permanenţ ăîn străfundul sufletelui dorinţ a de a se ră zbuna ş i gă
si căar fi bine ca
mai întâi săloveascăîn acest Petru din Moldova, fratele lui Alexandru, care fu
numit în locul fiului ei. Iancu este unealta ei ş i pentru el a lucrat ani de zile. Nu era
aşa de uş or să -l infrunţi pe marele vizir Socoli. Era conş tientăcălupta va fi extrem
de grea ş i dură, dar mai ales inegală, deoarece trebuiau antrenate o mulţ ime de
mă riri, mai mult sau mai puţ in importante. Aflând de sosirea unor boieri din
Moldova cari iscodeau prin preajma palatului cu gândul de a unelti împotriva lui
Petru al Moldovei, Kiajna îş i trimite emisarii ca să -i anunţe de existenţa lui Iancu.
Dealtfel ei ş tiau de el, dar prea mare silinţ ănu ş i-au dat ca săintre în legă turăcu
el. Totuş i la insistenţ ele Kiajnei ei acceptăo întâlnire, cicăcu gândul de a i se
închina. S-au gândit cădacăva veni domn să-l aibe de partea lor, nu strică . Toate
acestea se petrec bineînţ eles spre marea satisfacţ ie a lui Iancu.

Printre boierii sosiţi se aflăunii mai de frunte, Lupul Stroici, Condrea Bucium,
Balinca Portarul Sucevei ş i un scriitor Iuraş cu Balici. Întrevederea are loc la Iancu
acasă, Kiajna nefiind de faţ ă, cu oarecari precauţ ii, fiindcăei nu voiau săse afle că
s-au închinat altuia, cu toate căau venit cu pârăîmpotriva lui Petru ªchiopul, cum
era obiceiul în acea vreme. Oricât de bun ş i inimos era un voevod, tot gă seau
boierii cănu le face destul pe plac.
- ´´ Săne trăieş ti măria ta . . . . ´´ îl întâmpinăboierii încăde la intrare. Iancu s-a
îmbrăcat în hainele sale de boer moldovean, cu căciulăînaltăpe cap, aş a cum ş tia
el căse poartă .
- ´´ Bine aţi venit boieri în casa me . . . ´´ îi întâmpinăel, întinzându-le mâna,
ceeace era o mare cinste în acele vremi, când gestul aparţ inea celor din clasele de
mai sus, dar spre mâhnirea sa ei nu i-au să rutat-o, ceeace înseamnăcăboierii nu
erau cu totul convinş i în a-l recunoaş te oficial ca pretendent la scaunul ţ ării lor.
91

Dealtfel o recunoaş tere formală, deoarece aceasta nu depindea de ei ci trebuia


reglat aici la Stambul.
- ´´ Mă ria voastrăeste din neamul voevodului Petru al Rareş oaiei . . . ? ´´
- ´´Da, cinstiţ i boieri . . . este tătâne-miu . . . ´´ spune el plin de el. Dar nu obsearvă
cum boierii se uităunul la altul plin de înţ eles, ceeace îi scapălui Iancu. Totuş i
atmosfera se menţ ine caldăş i timp de peste douăore duce cu aceş ti boieri o
discuţ ie care l-a fascinat ş i pasionat. A aflat multe despre aş a zisa sa ţ ară, fiind în
culmea fericirii căîn fine a putut face legă tura directăcu oameni de vazădin ţ ara
pe care o va conduce. Nici o clipănu s-a îndoit de asta. La plecare boierii îl
asigurăde prietenia lor, dar nu pomenesc nimica de eventualitatea ca sădevină
voevod în locul actualului Petru cel ªchiop; nu au voit săse creadăcăar unelti
împotriva lui, cădoar au venit cu o jalbăş i nu cu cererea de a fi mazilit. Nu aveau
încăinteresul s-o facă , dar pentru Iancu ziua asta înseamnăînceputul erei sale
fericite. Este acuma aproape de ţ ară, parcăsimte tronul sub el ş i o bucurie nespusă
îi umple sufletul, cu toate că durerile reumatice din oase îl fac să se
schimonosească . Contractase cu ani în urmăla Edi Culé podagra, care îl supă ră
din când în când în anotimpul ploios ş i răcoros, în ultimul timp din ce în ce mai
dureros. Pe de altăparte boierilor le părea bine căexistăun rival al actualului
voevod. La nevoie puteau trece la pâri repetate, pânăacolo în a cere îndepă rtarea
lui şi înlocuirea cu Iancu. Astfel intrăo razăde soare în speranţ ele lui Iancu de a-ş i
atinge în fine ţ elul, dar calea este încălungăş i anevoioasă , dacănu ar fi aceş ti
blestemaţ i de galbeni.

A doua zi Kiajna îi trimite vorba ca s-o viziteze din nou. Spre serăse instalează
Iancu la ea ş i îi povesteş te cu mare lux de amănunte, ba chiar cu exageră ri, de
vizita boierilor din ţ ara sa, dar Kiajna îl anunţ ăcăvoieş te ca s-o însoţ eascăla
Sinan Paş a, pentru care sunt necesari vreo cincizeci de mii de galbeni, pe care îi
are. Kiajna a aflat mai multe decât el de ceeace se petrece în Moldova, prin
legăturile pe care le are la palat. Boierii n-au voit să-i povesteascălui totul, dar
prin intermediul sorei sale aflăde desele fugi ale lui Petru din Moldova, datorită
repetatelor atacuri la care a fost supus de că tre fraţ ii lui Ioan Vodă , aşa ziş ii
Potcoavă. De fiecare datăfugi cu familia, ba la Galaţ i, ba la fratele să u Alexandru,
încât în cele din urmăpânăş i turcii s-au supă rat de atâta neliniş te în ţară, ceeace
era ş i scopul venirii delegaţ iei de boieri în capitală . Voiau asigurări din partea
Porţ ii căliniş tea va fi restabilită, mai ales căsituaţ ia era încădestul de tulbure în
urma luptelor duse de precedentul voevod, Ioan Vodăcel Cumplit.
Aproape în tot cursul anului 1577, Iancu este cuprins de o serie de incertitudini.
Doamna Kiajna a că utat în permanenţ ăsăo determine pe sultanăca săintervină
pentru Iancu, dar aceasta se ară tădestul de slabăîn aceastăprivinţ ă. Pe de altă
parte poziţ ia lui Sinan Paş a se întă rea pe zi ce trece. Bartolomeu Brutti, care era
92

unul din protejaţ ii să i, a căutat ş


i el în repetate rânduri să -i vorbeascădespre Iancu,
dar totuş i cuvântul lui Socoli era de necă lcat, chiar pentru Sinan ş i deci treaba nu
putea fi fă cută . Totuş i, având în vedere aceste încurcă turi, Kiajna se hotă reşte săia
taurul de coarne ş i săse prezinte ea personal lui Sinan Paş a, la sugestiile lui
Bartolomeu Brutti, dar mai târziu, dupăîntoarcerea lui de la Veneţ ia. Kiajna însă
nu ţ ine seama de sfatul lui Brutti ş i spre sfârş itul anului 1577 se hotă reşte să-i
scrie o scrisoare prin care cere săfie primităîn audienţ ăparticulară . În seara ceea,
cei doi aliaţ i în suirea pe tron a lui Iancu se întâlnesc la Kiajna acasăca săpunăla
cale metodele pe care urmeazăsăle întrebuinţ eze pentru reuş ita acţ iunii. Veş tile
tocmai sosite din Moldova erau îmbucurătoare, Petru fusese gonit din domnie a
cincea oară , ceeace a dus la amânarea unor plă ţi de tribut că tre poartă, dar mai ales
că tre Socoli, ceeace a avut un efect dezastruos asupra relaţ iilor sale cu Petru.
Trimisul să u la Stambul cu numai jumă tate de sumăa fost pur ş i simplu arestat,
închis la Edi Cülé ş i un capuchihaia trimis în Moldova care săcerceteze situaţ ia.
Astfel, Iancu ş i Kiajna, încunoş tiinţ aţi de aceste evenimente, întocmesc la
repezealăo misivăcă tre Sinan Paş a, ca din partea Doamnei :
´´ Magnifice, Ilustre, Magnissime ş i prea fericite Sinan Paş a, primul printre vizirii
Sublimei Porţ i,
Doamna Kiajna a lui Mircea Voevod, din neamul Basarabilor, ce a domnit în
Valahia pânăîn anul 1559, sclava preafericitei voastre Persoane, văscrie această
umilăepistolăş i o depune la picioarele Alteţ ei voastre supreme,
Umila Voastrăsclavă , roagăpe Alteţ a Voastrăca săfie primităîn una din zilele pe
care Alteţ a VoastrăSupremăo va hotă râ, împreunăcu fratele nostru, din neamul
Muş atinilor, cari au domnit în Moldova, neam de sânge princiar, pentru a se
prosterna la picioarele Inaltei Voastre Persoane ş i a cere ajutorul pe care Înălţ imea
Voastrăo poate da,
A Înă lţimii Voastre prea plecatăsclavă ,
Doamna Kiajna ´´

Scrisoarea ajunge chiar în aceeaş i zi la palatul vizirului, dar spre nenorocul lor
stăpânul nu este în capitală , deci trebuie săaş tepte mai multe zile pentru a primi
răspunsul. În aceste zile Iancu este foarte agitat ş i nu-ş i găsi locul. Măcar de ar
ajunge pânăacolo ca săi se spunăoficial căel este pretendentul preferat, dar spre
marea sa dezamă gire aceasta nu s-a petrecut pânăacuma. Pe Doamna Kiajna nu a
mai văzut-o de la scrierea ş i trimiterea misivei, dar are o surpriză . Chair a douăzi
îşi face apariţia pe neaş teptate Nicola. Când îl vede se înfurie, dar tot atât de
repede îşi dăseama căîn felul acesta va avea cu cine săse sfă tuiască. Nicola îi
aduce veş ti de la familie, o scrisoare ş i unele informaţ ii fărăimportanţ ădin insula
pe care a stat atâţia ani. Iancu se simte singur în acest oraşmare ş i agitat. Pe sora
sa Kiajna nu o poate considera ca o prietenă, ci doar ca o personalitate care doreş te
93

să-l ajute interesat, din spirit de ră zbunare, dar niciodatănu s-a simţ it în stare în
faţa ei săse deschidăsufleteş te. Cu Nicola este altceva, în afarăde cazul că -l
considera ca cineva care îi este inferior, îl putea întrebuinţ a la fel de fel de treburi
mai delicate, fiindcăgrecul se pricepe săducăo discuţ ie şi era ceva mai mult decât
un simplu servitor. Deci, dupăexplozia de furie, începu să-l descoase, punându-i
fel de fel de întrebă ri, vrând săş tie în amă nunt veşti din Rodos dar mai ales despre
familia sa cu care era în corespondenţ ă , însădestul de rar ş i numai atunci când
cerea câte o sumăde bani necesarătraiului princiar de aici. Dar, Nicola nu a venit
singur, ci cu un anume Bernardo Borisi, italian de origine, un om ambiţ ios, pe care
l-a cunoscut mai de mult în Rodos, fiindu-i recomandat de Bartolomeu Brutti. Nici
mai mult, nici mai puţ in Nicola se instaleazăla el oferindu-i serviciile. Iancu nu
are nimica impotriva ş i îi propune chiar săfie secretarul să u, ofertăacceptatăcu
multăplăcere, bineînţ eles cu promisiunea căîn cazul căva fi numit domn să -l ia
cu el, să -i dea o slujbăbănoasăîn Moldova. Iancu nu are nimica impotriva, atâta
timp cât că pătuiala lui Nicola nu-i loveş te propriul buzunar ci se fă cea pe spinarea
ţării pe care o va conduce ca stă pân absolut.

De când a venit nu a mai luat parte la chefurile foş tilor săi prieteni de acum câţ iva
ani, sfă tuit de Kiajna care era de pă rere căeste bine sără mânăîn anonimat pânăîn
momentul când numirea sa ca domn săfie ceva realizat. Cei care l-au împrumutat
cu bani au aflat de venirea lui ş i au început să-l asalteze, pierzând ră bdarea,
plictisindu-l cu cererile lor. Pe cei mici i-a mulţ umit, plă tindu-le aş a zisele
dobânzi, iar pe cei cu sume mai mari nu i-a putut mulţ umi decât cu noi promisiuni
că -i va lua cu el în Moldova, dându-le ş i asigură ri în scris în sensul acesta, spre
marea neplă cere a lui Bartolomeu Brutti care prevedea cătotul s-ar transforma
într-o pârăde neplatăa datoriilor la Poartă . Pentru a se apă ra de ei Iancu a angajat
cinci paznici, oameni voinici, recrutaţ i din mahalaua greceascăa oraş ului, cuţitari
înveteraţ iş i cu experienţ ă, cari pentru o sumăde nimica erau în stare săîmplânte
cuţ itul în cine li se ordona, sau săbatămă r pe oricine ar fi îndră znit săintre în
gră dina casei cu forţ a, sau pe neanunţ aţii care insistau. Pânăla urmă, dupăcâteva
scandaluri, Iancu scapăde aceş ti creditori, dar nu ş i de pârile care curgeau lanţ , la
locuri destul de înalte, dar spre norocul lui nu prea sus, scă pând de fiecare datăcu
un mic bacş iş. Plictisit pânăla urmăde aceş ti creditori obţ ine de la Brutti o sumă
de bani cu care să-i plăteascăpe cei mai bă tăioş i.
- ´´ Nu este de rangul unui prinţsăaibe aceste scandaluri la poarta casei . . ´´
argumenteazăel cererea că tre Brutti care la început nu prea a fost de acord, dându-
şi seama cădeocamdatănu au crescut ş ansele suirii pe scaunul Moldovei, cel
puţ in atâta timp cât mai persista Petru ªchiopul, omul lui Socoli. Totuş i, pentru a
nu-l dezamă gi, plăteşte câţ iva creditori, fă răa omite a-i cere chitanţ e pe care sunt
trecute dobinzi piperate. Iancu este mulţ umit de felul cum decurg evenimentele;
94

sora sa Kiajna se ocupăde el destul de bine. Sperăsăajungăprin Sinan Paş a la


sultan însăş i, pretenţ ie cam exagerată, dar se merităca încercarea săfie făcută.
Dupădouăsă ptă mâni de la trimiterea misivei, Kiajna îl anunţ ăcăSinan a acceptat
să-l primească . Ziua vizitei era destul de aproape ş i mai trebuiau puse la punct o
mulţ ime de lucruri. Din cei o sutăde mii de galbeni cu care a venit nu au ră mas
decât ş aptezeci de mii, fiindcătraiul pe care îl duce aici echivala cu cel al marilor
bogă taş i din Stambul; în calitatea sa de prinţnu se putea altfel. Pe Bartolomeu
Brutti nu-l gă seş te în oraşş i îi scrie săvinăcât mai repede. El este plecat la
Veneţ ia, trimis de fratele său pentru diferite treburi. Dupăce se sfă tuieş te cu sora
sa, ajunge la concluzia cădeocamdatăar fi suficient sădea vizirului numai treizeci
de mii de galbeni, ca avans, ca săse vadăcătreaba este serioasă , iar apoi când
promisiunea va fi fermăsă -i dea încăcincizeci de mii iar la numire o sutăde mii
de galbeni, în afarăde ceeace trebuie dat sultanului, celor din jur ş i mai ales
Sultanei Validé, mama preafericitului Padiş ah. Îngrozit de imensele sume ce
trebuiesc date, Iancu scrie disperat la Veneţ ia lui Bartolomeu Brutti, rugându-l să
nu-l lase singur în aceste clipe hotărâtoare; dealtfel nu mai este timp ca el săvină
la Constantinopole ş i poate nici mă car săprimeascăscrisoarea pânăla audienţ ă,
totuş i Iancu o trimite ca săaibe conş tiinţa împă cată. Astfel soseş te ş i ziua mult
aş teptată. Cu o zi înainte pune săi se calce costumul cel mai bun pe care îl are,
ţesut numai în fir de aur, merge la bazar unde cumpărăun cufăraşdin lemn de
trandafir, atât de încă pă tor încât săpoatăcuprinde imensa sumăde treizeci de mii
de galbeni, primul peş cheşca arvunăpentru Sinan Paş a. Numă răcu grije monezile
din aur, încuitat în camera sa, ca sănu fie vă zut ş i închide cufă raş ul cu cheie ş i
douălacă te. A doua zi se scoalădis de dimineaţ ă , pune săfie bărbierit, asistă
personal la cură ţirea ş i călcarea hainelor, iar la prânz mă nâncăbine ş i bea un vin
roş u de Chios, numai aş a ca să-i dea curaj, gândeş te el. În mintea lui se perindăfel
de fel de idei care mai de care mai năstruş nice, se vede pe tron înconjurat de
boieri, o vede pe Maria Doamnăş i multe altele, dar seara soseş te. Îş i pune ţ inuta
cu grije la punct, ca nimica sănu stea strâmb ş i porneş te însoţ it de patru servitori
spre sora sa. Este seara, drumul trece prin străduţ e înguste ş i întunecoase prin care
miş unăfel de fel de oameni dornici săse îmbogăţ ească, jefuind câteodatăchiar în
plinăzi pe vreun trecă tor care li se pare mai avut. De multe ori aceste jafuri se
terminau cu spânzură tori, fiind considerate tâlhării la drumul mare. De, jefuitorii
cei mari aveau ş i au ş i ei morala lor. Tot ce intrăîn buzunarele lor, sau tot ce se
întreprinde spre bunăstarea lor proprie este ceva legal ş i la locul să u, dar mai ales
moral. Ei îmbracărepede haina de oaie, de câte ori este necesar, dar aproape
niciodatănu reuş esc să -ş i ascundăcolţ ii. În fine asta este altceva, aş a a fost în
trecut, aş a este şi aşa va fi atâta timp cât va exista omenirea pe acest pământ.
Doamna Kiajna îl aş teaptăîmbrăcatăş i aranjatăpentru aceastăsimandicoasă
vizită. Litiera gata pregă tităla poarta casei ş i doi imenş i servitori o ridicăfă rănici
95

o greutate. Micul convoi trece prin uliţ ele întortochiate, înguste ş i murdare ale
Stambulului; în spatele litierei umblăalţ i doi servitori înarmaţ i cu iatagane, iar în
lături merge Iancu încadrat de paznicii să i personali şi de cei doi care duc cufă rul
cu averea. Pe Nicola ş i pe Bernardo nu i-au luat, n-avea nici un rost ca ei săş tie
tot ce face ş i apoi cineva trebuia săpă zeascăcasa ră masăsingură . La vederea
convoiului oamenii care tocmai circulăpe aici se dau cu respect în lă turi, bă
nuind
căvreo personalitate marcantăse deplaseazădintr-un loc în altul. Nimeni nu are
curajul săstea în calea unei asemenea procesiuni. Odatăun om din popor a
încercat săalerge înantea unei femei voalate, însoţ ităde altele, de o seamăde
eunuci ş i paznici negri, dar nu apucăs-o facă, fiindcăunul din paznici a scos sabia
cu care i-a retezat dintr-o loviturăcapul, iar cadavrul fu dat în lă turi ca săpoată
trece convoiul, de parcănimica nu s-ar fi petrecut. Asemenea scene au împrăş tiat
frica în populaţ ie şi nimeni nu ar fi îndră znit sătaie calea celor mari, cari se
deplasau de la un loc la altul.

Doamna Kiajna a luat ş i ea un mic cufă raşcu daruri pentru vizir, aş a cum este
obiceiul, că ci nu se putea face o asemenea vizităfărăun dar, însănu oricare, ci
unul care săplacă , săia ochii, deci unul scump ş i frumos, cu atât mai mult cu cât
cel vizitat are o funcţ ie mai importantă . A ales o pafta cu rubine, din acelea care
poartămai marii împă răţiei la cingă toare, o piesăfrumoasăpe care a adus-o din
Asia Micăş i pe care o avea de când făcea comerţprin acele meleaguri, împreună
cu fiul ei Petru, fostul domn al Valahiei, fiul lui Mircea Ciobanul. Dupăce ocolesc
câteva colţ uri, ajung în fine în faţ a palatului vizirului, o construcţ ie împunătoare
pe malul Bosforului, înconjuratăde o grădinăimensă , păzităde o seamăde
ieniceri ş i bostangii, gata sătaie pe oricine ar fi încercat săpă trundăfăcăvoie
înă untru. La poartăsunt opriţ i, Doamna Kiajna se dăjos din litieră, ajutatăde
Iancu, scoate din cingătoare un petec de hârtie pe care îl aratăofiţ erului care le-a
ieşit înainte. Ofiţ erul se apleacăş i fă
răsăzicăun cuvânt îi pofteş te cu un gest din
mânăînă untru. Imediat sunt încadraţ i de doi ieniceri ş i numai Doamna Kiajna,
Iancu ş i doi servitori sunt lă saţ i săintre, unul care duce cufă raş ul lui Iancu şi
celă lalt al Kiajnei. Aş a este obiceiul; se ş tie căcei care vin au asupra lor
peş cheş uri de toate soiurile. Dupătraversarea aleeii care duce spre palat vizitatorii
sunt introduş i pe o poartămare în palat. Ofiţ erul se adreseazăKiajnei pe turceş te
şi Iancu costatăcăea se descurcăfoarte bine în aceastălimbă. I se face semn să
poftzeascăîn una din încă perile din dreapta, iar Iancu este poftit în alta din stânga,
unde se aflăostaş i din garda palatului, un fel de camerăde gardă . Mai întâi i se
face inima cât un purice. ªtie ce înseamnăsăfi poftit în asemenea camere, auzise
de la Bartolomeu Brutti ş iş tia ce s-a întâmplat chiar cu fiul Kiajnei, Petru, dar
odatăacolo nu mai este altceva de făcut decât de aş teptat ce va urma, trebuie să
meargăpânăla capăt. Nu trebuie săaş tepte prea mult, cădoi servitori, ca niş te
96

malaci se apropie de el ş i fă rănici o vorbăse pomeneş te perchiziţ ionat cu o


dexteritate uimitoare, de sus pânăjos, chiar între picioare, în aş a fel încât orice
obiect suspect ar fi ieş it la iveală. La aceeaş i operaţ ie este supusăş i Kiajna, care
însăera obiş nuităcu acest procedeu; de fiecare datăcând merge la haremul
imperial să-ş i vadăfata Dobra era lafel tratată , cu toate căavea permis special ca
să poatăpătrunde acolo. În schimb cei doi servitori au fost în aş a hal
perchiziţ ionaţ i în prezenţ a lui Iancu, încât a avut impresia căaveau pur ş i simplu
intenţ ia să -i ciomăgească . De fricăaceş tia erau cât p-aci s-o ia la goană , dar în cele
din următoate se liniş tesc. Dupăaceastăprocedurăde pază , oaspeţ ii sunt conduş i
într-un salon imens, foarte frumos mobilat, cu fel de fel de sofale joase, pline cu
perne viu colorate de toate felurile, cu taburete ş i mese scunde rotunde sculptate ş i
încrustate cu fildeşş i aur. Covoare turceş ti, persane ş i chiar româneş ti sunt peste
tot, viu colorate, iar pereţ ii sunt acoperiţ i cu tapete aurii ş i tavanul de un albastru
deschis ca cerul. Totul este atât de frumos încât lui Iancu nici nu-i vine săcreadă
căexistăaş a ceva, cu toate căîn ultimul timp a tră it mai mult în palate, dar aş a
ceva nu a mai vă zut. Se simte deodatăatât de mic pe lumea asta, faţ ăde persoana
pe care o aş teaptăş i care a binevoit săconsimtăsă -l primeascăîncât îi piere un
moment orice poftăde a râvni la un scaun domnesc unde, este adevă rat va domni,
dar faţ ăde cei de aici va fi considerat sclavul lor aplecat, în orice moment la
dispoziţ ia lor, iar dacăei vor voi nu se vor da în lă turi chiar să -l decapiteze. Dar,
aceste gânduri îi trec fulgeră tor prin minte, ca tot atât de repede sădispară,
revenindu-i vechea ambiţ ie de a ajunge pe scaunul pe care a ş ezut odată
presupusul să u tată . Se aş eazădeci înciudat pe un taburet de lângăo mă suţă,
gânditor. Lafel face ş i Kiajna; servitorii cu peş cheş ul au fost lă saţi afară, în faţ a
uş ii, trebuind săintre când unul din stăpâni va bate din palme. Iancu, devenit
neră bdător, întinde curios mâna spre un obiect ca să -l pipă ie, dar Kiajna îl loveş te
peste mânăcu putere.
- ´´ Ce faci . . eş ti nebun . . . ? . . . suntem observaţ i de undeva din dosul acestor
draperii . . . ne observăfiecare miş care . . . iar dacăli se pare căam făcut un pas
greş it putem s-o pă ţim ră u de tot . . . ´´ Iancu îş i retrage mâna ş i nu insistă. I se
pare aş teptarea destul de lungă , dar la un moment dat se aud voci ş i paş i în spatele
unei uş i mari din fundul salonului în faţ a căreia este o draperie, ca aproape în
acelaştimp săaparăpe o altăuş e doi eunuci mici de statură, cu turbane mari
sferice, cu pantofi cu vârful întors ş i şalvari cusuţ i cu fir de aur, cari împing
draperia laoparte ş i deschid uş ile grele. Alaiul vizirului este numeros. El umblăîn
mijlocul unui grup de bă rbaţ i, care mai de care mai elegant îmbrăcat, cu turbane
aurite pe cap, cu pantofi cu vârfurile întoarse în sus, unul mai mult altul mai puţ in,
dupăgrad, cu ş alvari imense din pânze scumpe ş i cămă şi cu mânecile late, cu fel
de fel de fireturi, fiecare dupăgradul său. Sinan Paş a păş eş te mândru în mijlocul
aghiotanţ ilor săi, îmbră cat mai deosebit ca ceilalţ i, cu haine scumpe ţ esute numai
97

în fir de aur, iar în degete are atâtea inele căpielea deabea se mai vede. Este un
bă rbat înalt, în puterea vârstei, puternic, încins cu un iatagan aurit, cu un turban
alb pe cap, mai mare ca al celor din jur. Toţ i umblăla o oarecare distanţ ăîn
spatele să u. La apariţ ia lor, Kiajna se scoalărepede în picioare ş i-i face ş i lui Iancu
semn s-o urmeze, dar el nu apucăsăse ridice ci pur ş i simplu se aruncădirect din
poziţ ia de aş ezat în genunchi, apoi întinde mâinile îante ş i cade cu fruntea la
pă mânt. Atitudinea lui o face pe serioasa Doamnăsăzâmbească , care dupăaceastă
atitudine prosteascăa lui Iancu îl întâmpinăpe marele vizir al preafericitului
Padiş ah, Sultanul Amurat al III-lea; jungând în faţ a sa se opreş te ş i se apleacăpână
la orizontală .
- ´´ Serenissime ş i prea înă lţate vizir, preaplecata voastrăsclavă. . . ´´ Vizirul se
opreş te o clipă , se uităla femeia prosternatădin faţ a sa ş i fărăsără spundăla salut
spune.
- ´´ Care este scopul vizitei . . mărităDoamnă.. ? ´´ Nici mă car nu se uităla Iancu
care continuăsăstea într-o poziţ ie slugarnică , lipsităcomplet de demnitate, în
genunchi, cu palmele pe pă mânt, speriat, fă răsăîndră zneascăsăridice privirea.
Inima îi bate cu putere ş i simte cum i se urcăsângele la cap. Kiajna care ş i ea este
un moment descumpă nită , îşi revine totuş i repede.
- ´´ Am venit la înă lţimea voastrăpentru fratele meu, cel de colo . . ´´ îl aratăcu
degetul . . . . . - ´´ este fiul lui Petru, tatăl meu, Petru al Rareş oiaiei, mărite stă pâne
..ş i el este fiul lui ş i fratele meu . . tatăl nostru a să vârş it din viaţ ăde mult, prin
1546, mă rite stăpâne.´´
- ´´ ªi ce voieş te acest om . . . ? ´´
- ´´ Domnia . . . domnia Moldovei . . . ´´ spune ea fă rănici o întroducere. Iancu
simte căîndatăva leş ina, dar nu face nici un gest. Un moment Sinan Paş a rămâne
descumpănit, auzind despre ce este vorba. ªtie cărivalul să u Socoli este
protectorul voevodului actual din Moldova. Abea acuma îndrăzneş te Iancu să
ridice capul ş i la un semn al Kiajnei înainteazătârându-se în genunchi pânăîn faţ a
vizirului ş i prinzându-i mâna dreaptăîi sărutăcu stângă cie un inel. Sinan are o
tresă rire de despreţfaţ ăde omul din faţ a sa ş i nici nu-l bagăîn seamă . Kiajna se
enerveazăcăIancu se pierde atât de repede.
- ´´ Scoală -te frate . . . stai acolo la câţ iva paş i de mine căeu oi vorbi în locul
matele . . . da mai pă strează i firea ş
-ţ i salută -l pe preafericitul vizir aş a cum se
cade unui rob. ´´ Iancu îş i revine ş i urmeazăsfatul Kiajnei.
- ´´ Preasupusul vostru sclav stăla picioarele preamăriei voastre . . . ´´ ş i se
încurcă , dar scopul a fost atins, aş a căaudienţ a poate continua. Vizirul nu face nici
un gest căi-ar învita săş adăş i nici nu se miş cădin loc. Cei din suita sa se agită
silenţ ios, atmosfera devine apă sătoare, Iancu se uităîntrebă tor la el, iar Kiajna
salveazăsituaţ ia continuînd săvorbeascăîn locul fratelui ei.
98

- ´´ Mă rite stăpâne . . mă ria sa Iancu, fratele meu, a mai fost la preafericita voastră
persoană. . . acum mai mulţ i ani, când l-aţ i recunoscut ca pretendent ş i l-aţi trimis
în insula Rodos . . . ´´ dar Sinan nici nu ascultăce i se spune ş i o întrerupe.
- ´´ Asta este ceva dificil . . . da, da, foarte chiar . . . domnitorul Petru, servitorul
nostru din ºara Moldovei este omul preafericitului vizir Socoli ş i nu pot face
nimica. . . nu, nu, nu pot face nimica . . . apoi nu avem pricinăsă-l scoatem din
scaun . . . ´´ spune el la urmăpe un ton destul de iritat, deoarece conversaţ ia
începe să -l agaseze. Simţ ind căa sosit momentul sună tor, Kiajna bate din palme ş i
cei doi servitori cu cufă raşele îş i fac apariţ ia, se aruncăla picioarele vizirului,
depun cadourile ş i peş cheş ul, apoi târându-se spre uş ă, mereu cu faţ a la cei
prezenţ i dispar pe unde au venit. Kiajna deschide mai întât cufărul lui Iancu
aratând cu o mş care din mânăgalbenii care strălucesc înă untru, apoi ridicămicul
ei cufă raşdin care scoate colierul cu rubine pe care îl întinde vizirului; acesta îl ia
cu un gest nervos ş i-l dămai departe unui aghiotant. Se îndreaptăapoi că tre
Kiajna ş i Iancu spunând pe un ton tot atât de hotărât ca mai înainte.
- ´´ Cât timp Petru al Moldovei tră ieşte nu pot face nimica . . . când ş i-o da duhul,
om mai vedea . . . ´´ ultima frazăsunămai blând, dar nici un gest al lui nu lasăsă
se vadădacăcele aduse îi plac.
- ´´ Fratele meu doreş te, preaînălţ ate, săse plece săsă rute poalele mantiei
preafericitului Padiş ah, sultanul tuturor Ottomanilor, Amurat al III-lea, sublimul . .
. ´´ spunând aceasta face o plecăciune în faţ a vizirului care de data asta se pleacăş i
el, dar nu în faţ a Doamnei ci la auzul numelui stă pânului său.
. - ´´ Asta se va putea poate mai încolo . . . mai scrieţ i . . ´´ şi întorcându-se dispare
împreunăcu tot aliaul ş i cu cadourile, fărămă car săschiţ eze un gest de bun ră mas.
Iancu se trânteş te din nou la pământ ş i face temenele, atingând de fiecare datăcu
fruntea covorul. Kiajna îl salutăîn acelaşfel ca la sosire, iar acuma pot pleca,
audienţ a s-a terminat, caodurile luate ş i rezultatul nul. Doi eunuci voinici cari duc
lă zile urmeazăgrupul vizirului, iar peste scurt timp se pomenesc iar singuri în
imensul salon. Iancu este pur ş i simplu împietrit, i-au înţ epenit genunchii să i
podagroş i de atâtea temenele ş i plecă ciuni, mâinile îi tremură , dar Kiajna este
obiş nuităcu asemenea vizite ş iş tia să -ş i pă streze sângele rece. Ajunş i din nou pe
uliţ ele Stambului îi vine lui Iancu inima la loc, iar acasăprinde chiar glas. O învită
pe Kiajna la el ca sădiscute despre audienţ ă .
- ´´ Preamărite Doamnă. . nu înţ eleg ce s-a petrecut . . ne-a luat banii ş i n-a spus
nimica . . . nici căba, nici căda . . ´´ spune el când emoţ iile au trecut ş i s-au
instalat confortabil pe niş te sofale moi cu perne multe; un servitor aduce un vin
dulce de Chios ş i cafele fumegânde.
- ´´ Doar n-ai crede căera să-ţ i ofere scaunul pe loc . . acuma ş tie căpoate conta
pe noi ş i cu prima ocazie te va avea în vedere . . . da săş ti căfă răvoia preamă ritei
Sultane mame, mare lucru nu poate nici el săfacă. . . trebuie neapărat cumpărate
99

pietre multe, inele, brăţ ări şi coliere din perle, săi le ducem . . . aş a cum se cuvine
unei femei de rangul ei, că reia îi plac giuvaierurile . . . săş tii căinima unui bă rbat
o cumperi cu aur, iar cea a unei femei cu fleacuri, din acelea care îţ i iau ochii . . ´´
auzind de asta Iancu se îngrozeş te.
- ´´ Fleacuri, fleacuri, dar tot aş a de scumpe ca aurul . . . poate chiar mai ´´
- ´´ Ce să -i faci, domnia nu se poate avea decât aş a acuma . . . de, pe timpul
stră bunului nostru marele ªtefan tremurau turcii de el, acuma tremură m noi faţăde
ei, roata s-a învârtit în favoarea lor. . . . ´´ Dar Iancu nu mai vrea săaudăcele
spuse de sora lui, se gândeş te cănu mai are decât treizeci de mii de galbeni ş i
traiul costăscump. De la Prasonissi primeş te sume destul de mici. A scris de
nenumărate ori, dar bă trânul Paleologu nici nu vrea săaudă . Iancu a scris ca să
vândăo bucatăde pă mânt ca să-ş i completeze suma pentru peş cheş ul cel mare ş i
pentru nevoile traiului aici, dar a fost refuzat net. Situaţ ia devine din ce în ce mai
proastă , mai ales dupărefuzul, ce este drept nu radical, lui Sinan Paş a. Legă turi
sunt, dar nu cu ce săle întreţ ină . Sinan a luat banii ceeace era ş i normal, atâta timp
ce i-au fost oferiţ iş i alţii nu mai sunt ş i nici în persepctivă. Kiajna nu poate să -i
dea galbeni, ci numai influenţ e. Dar, spre marea sa bucurie, scurt timp după
aceastăaudienţ ăde pomină , îş i face apariţ ia Bartolomeu Brutti, dupăo absenţ ă
destul de îndelungată. Iancu îl pune la curent cu mersul evenimetelor, împreunăcu
Doamna Kiajna ş i amândoi îl conving ca sămai avanseze o sumăde galbeni
necesari pentru plă tirea sultanului. Astfel Brutti acceptăsădea cincizeci de mii de
galbeni cu condiţ ia săi se dea în scris, ceeace a mai cerut ş i altădată, căatunci
când Iancu va fi numit voevod să -l facăpârcă lab de Galaţ i, să-i dea monopolul
exporturilor din acest port. Iancu acceptăfă răş ovăialăsăvândăpielea ursului din
pă dure ş i faţ ăde Kiajna îi dăacest scris, întărit de Nicola ş i contrasemnat de
Borisi, care de la o vreme ş i-a fă cut şi el un loc în suita prinţ ului. Mare lucru nu
face dar se ocupăcu scrisurile, cu expedierea corespondenţ ei ş i cu unele treburi
menajere, ceeace dealtfel îi convine lui Iancu atâta timp cât nu cerea pentru aceste
servicii o platăaparte, ci numai un mic post în viitoarea lor ţ ară. Orice se poate
vinde, aş a că . În acest context de împrejură ri se simte Iancu sigur.

De când a sosit la Constantinopole nu a fost niciodatămai sigur de reuş ităca


acuma, mai ales de când a aflat de la Kiajna căBartolomeu Brutti este chiar rudă
cu Sinan Paş a. Faptul cănu a întreprins nimica pânăacuma a fost puterea lui
Socoli de care lui Sinan îi este frică, dar odatăasigurat cătreburile merg destul de
bine, Brutti începe săse miş te. Se aratămai des ş i îl viziteazăsăptămânal, ceeace
îi dălui Iancu mai multăîncredere în sine. Dar nu trec patru săptă mâni de la
audienţ ăcăapar într-o zi câţ iva bostangii la uş a casei lui Iancu. Auzind zgomotele
de afarăse uităpe fereastrătocmai când aceş tia dau paznicul de la poartălaoparte
şi se îndreaptăspre intrare. Iancu este cuprins de spaimăcând îi vede înaintând în
100

gră dinăprintre boschete. La un moment dat îl cuprinde o fricăatât de cumplită


încât îi vine săse arunce pe fereastrăş i săalerge unde l-or duce paş ii. Un moment
se gândeş te la familia pe care a lă sat-o la Rodos, la viaţ a liniş tităde la Prasonissi,
dar nu are prea mult timp, fiindcăaude cum bostangiii urcătreptele spre el. Uş a se
dăcu putere în lă turi ş i ofiţ erul cu comanda scoate o bucatăde hârtie ş i citeş te
ceva pe turceş te, destul de repede. Iancu care vorbeş te prost turceş te înţ elege doar
căaceş tia au ordin să -l ducăla Edi Cülé; de emoţ ie simte cum i se moaie
picioarele ş i se pră buş eş te la podea. Toatăservitorimea ş i Nicola cu Bernardo
Borisi au fugit, lăsându-l singur. Ofiţ erul turc nu se lasăimpresionat ş i ordonăca
arestatul săfie purtat pe sus pânăla poartă , unde aş teaptăo tră surăcu ferestre
mici, cu perdeluţ e negre, în care Iancu este azvârlit ş i dus în mare grabăla marea
poartăa vestitei închisori. Nimeni nu se arată , toatălumea s-a ascuns la vederea
celor ce se petrec. În asemenea ocazii era bine sănu fi vă zut, pentru a nu a avea
neplăceri. Patru gealaţ i îl poartăpe sus ş i-l azvârle ca o cârpăîntr-o celulă. Iancu
este atât de cufundat în leş in încât nu simte ş i nu aude nimica. Deodatăaude ca
prin vis un vâjâit de apă , parcăcurge un râu ş i în mintea sa se trezeş te groaza care
i-a rămas de data trecutăcând a fost închis aici. Încet de tot deschide ochii ş i
contatăcănu s-a înş elat. Este într-adevă r acolo, întins pe câteva scânduri pe care
se aflăpaie ş i ală turi doi ş obolani care îl privesc cu ochi mari holbaţ i, ca la un nou
venit. Se uităîncet în jur ş i aproape fă răsăvrea se apucăcu mâinile de cap ş i
închide ochii, apoi se ridicăîncet de tot fă când eforturi ca să -ş i revină , doar este
bă rbat că lit ş i nu se cade săfie cuprins de spaime muiereş ti; îşi face deci curaj ş i
începe săse plimbe cu paş i mari ş i mă suraţ i prin celulă . Cerceteazăcu atenţ ie
pereţ ii zgâriaţ i pe care sunt fel de fel de nume, ani ş i reflecţ ii, scrise de mâini
disperate, în toate limbile. Îl cuprinde din nou o disperare cumplită . Nimeni nu ş tie
ce s-a petrecut cu el, nu a fost vă zut nici mă car de servitori, cari la vederea
ienicerilor au fugit care încotro. Poate a aflat Doamna Kiajna ş i o să -l anunţ e pe
Brutti, dar gândurile îi sunt întrerupte de ză ngă nitul ză voarelor care se desfăceau
şi se închideau la loc. Aude cum celulădupăcelulăzgomotul se apropie de a lui;
se serveş te masa de dimineaţ ă, un fel de pâine neagrăş i murdarăcu un castron cu
o zeamăînchisăla culoare care miroase urât. Când paznicul deschide ză vorul de la
celulăel se repede îniantea lui ş i spune.
- ´´ Dece m-au adus aici . . . ? ´´ dar nu are timp sătermine, fiindcăpaznicul îl
loveş te cu atâta putere peste faţ ăîncât vede stele verzi ş i se pră buş eş te la podea.
Aude cum cade pâinea ş i castronul iar zeama se prelinge sub pat. Alta nu i se dă,
uş a este din nou ză vorâtă, auzindu-se celelalte care se deschid ş i se închid,
aproape ritmic. Când se face din nou liniş te Iancu se reculege; se aş eazăpe
marginea patului ca săreflecteze, săfie lucid ca săpoatătrece în revistătoate
probabilităţ ile. I se face foame, vrea săridice pâinea dar doi ş obolani rod la ea.
Vrea sărenunţ e, dar loveş te cu furie bestiile, ia pâinea, rupe partea roasăş i începe
101

săo mănânce cu tact partea cealaltă, parcăs-a mai refă cut, totul fiind săaş tepte;
nu trebuie săvorbeascăcu aceste brute, că ci ei nu au altceva de fă cut decât să-l
păzească. Săvadăce va urma este cel mai bun lucru ce-l poate face, poate că
cineva îi va comunica motivul pentru care se aflăaici ş i atunci va cere să
vorbeascăcu Sinan Paşa. Deşarte iluzii, dar încercarea moarte n-are.

Trec astfel mai bine de zece zile fă răca ceva deosebit săse petreacă . Când este în
fine împă cat cu sine, dupălungi reflecţ ii în singurătatea zidurilor umede ş i cenuş ii,
uş a carcerei se deschide ş i un paznic îl pofteş te, de data asta pe un ton mai
civilizat, ca să -l urmeze. Mai întâi a crezut căi-a sunat ceasul, căo săfie aruncat
în Bosfor. Tot timpul drumului prin coridoarele înguste ş i reci îş i frământăcreerii;
umblăgreu fiindcăpodagra începe să -l doară . Din când în când se opreş te ş
i se
sprijinăde un colţde perete. Dar gândurile negre se spulberăcând este introdus
într-o salăimensăunde câţ iva deţ nuţi spalăpe jos, iar într-un colţmai mulţ i
paznici stau de vorbă . În partea opusăo masădin lemn, joasăş i murdarăde
vreme, cu o bă ncuţ ălucioasăş i ea neagrămurdarăpe care ş ed douăpersoane. În
salăeste semiobscuritate ş i nu se vede prea bine, dar când se apropie o recunoaş te
pe Kiajna ş i pe Bartolomeu Brutti. Inima îi bate cu putere, va afla deci ce s-a
petrecut. Un moment se uităla ţ inuta lui dezolată , este de nerecunoscut,
nebă rbierit de atâta vreme, cu hainele zdrenţ uite ş i murdare, semănând cu un
cerş etor din bazar, dar ce era săfacă, nu putea săschimbe lucrurile. Doamna
Kiajna ş i Brutii îl întâmpinăcu un surâs pe buze. Iancu îi îmbră ţiş eazăpe amândoi
şi se aş eazăpe banca murdarălângăei. Bartolomeu începe cu reproş urile.
- ´´ Vedeţ i ce graş alăaţ i fă cut . . . . dece v-aţ i dus la Sinan Paş a fă răsămă
anunţ aţ i . . . ? . . v-a vă zut toatălumea ş i a aflat Socoli . . . ş tiţ
i doar căeste
duş manul lui Sinan, cara a dat poruncăca măria ta săfie adusăaici . . ´´ înainte să
continue se uităcu înţ eles la Kiajna, care dădin cap, lă sându-l săînţ eleagăcăeste
de acord săcontinue . . - ´´ voia săte spânzure . . . dar s-a dus mărita Doamnă
Kiajna la preafericita Validé, mama preafericitului nostru stă pân Amurat,
Padiş ahul . . . ´´ spune el la urmăpe un ton mai ridicat ca săfie auzit de paznicul
care trage cu urechea, ceeace are efect, fiindcăacesta se îndepă rteazălă sându-i să
vorbeascăîn voia lor . . . - ´´ dece v-aţ i dus la Sinan . . el nu poate face nimica
acuma, atâta timp cât îi va sta Socoli în cale . . . doar o minune săte scoatăde aici
. . . ´´ Auzind ce era săpă ţească , dar mai ales posibilitatea sără mânăaici cine ş tie
cât, simte din nou cum îl lasăputerile. Slăbit din cauza hranei proaste ş i din cauza
gândurilor negre pe care ş i le face, începe săse clatine, dar Brutti îl susţ ie sănu
cadăş i Kiajna îi spune pe un ton sigur ca să -l mai liniş teascăcăaltfel se pierde.
- ´´ Măduc eu la Haseki Sultana, o cunosc . . . este fiica unor veneţ ieni de vază,
familia Baffo . . . i-am cunoscut tată lş i ea măprimeş te oricând . . . am sămerg ş i
la Sultana Validé, mama Padiş ahului . . . am săfac ce-mi stăîn putinţ ă. . . lasă, nu
102

te necăji . . . nu te lăsăm noi aici . . . numai sănu mai facem ş i alte greş eli, meser
Brutti are dreptate săne dojenească. . . cu toate căla început a fost de faţ ăcând
am hotă rât sămergem la vizir´´
- ´´ Da, am fost de faţ ă. . . dar trebuia săaş teptaţ i săvin ca sătatonez terenul . . . .
.ş i în loc de asta v-aţ i grăbit . . ´´ se scuzăel.
- ´´ Mă rităDoamnă. . . mergeţ i unde veţ i voi de măscoateţ i de aici . . . căde nu
îmi sfarm ţ easta de aceste ziduri ucigătoare . . . ´´ spune Iancu pe un ton disperat.
- ´´ Facem noi tot posibilul . . . dar sănu mai mergeţ i cine ş tie unde . . . cunosc
mai bine ca oricine unde trebuie ş i unde nu trebuie mers . . . mai ales când ´´
completeazăBrutti.
- ´´ Eu sunt de vină. . . . trebuia sămerg mai întâi la Validé ş i apoi la Sinan, da ce
săfacem . . . acuma săcăută m s-o îndreptă m aş a cum se va putea mai bine . . . nu
ră mâi aici fră ţioare . . . ai săfi voevod în Moldova, ţ ara stră bunilor noş tri . . . dacă
ţi-o spune Kiajna apăi săş tii căaş a este . . . mi-au omorât tâlharii fiul, pe Petru,
sărmanul de el, Domnul să-l aibe în pază , iar ceilalţ i doi s-au trucit de frica morţ ii
. . . tot ca săscape de aici din aceste ziduri ucigă toare . . . nu mai am pe nimeni
care sădomneascădin cinstita me familie . . . doar pe fratele meu dupe tată. . . pe
tine Iancule . . . fiica me Dobra, domniţ a me . . . este în haremul sultanului ş i prin
ea am săajung pânăla padiş ah . . . ea are să-i sufle câteva cuvinte la ureche ş i s-o
învrednici el cu bună voinţ a sa . . . ´´ Kiajna îi vorbeş te pe un ton liniş tit, fă ră
patimă , convingător, ceeace are asupra lui Iancu un efect binefă că tor. Sufletul i se
umple de bucurie ş i un uş or surâs se aratăîn colţ ul gurii sale arse de febrăş i
suferinţ ă.
- ´´ Săstă m fiecare la locul său . . . pânăs-or mai liniş ti spiritele . . . ´´ nu reuş eşte
sătermine. Brutti vrea ş i el sămai spunăceva dar paznicul se apropie de ei ş i
anunţ ăsec.
- ´´ Vizita s-a terminat . . . hai . .´´ Iancu se ridicăgreu, îş i îmbrăţ işeazădin nou
prietenii, cu lacrimi în ochi ş i fărăsămai spunăun cuvânt îş i urmeazăpaznicul.
Ajuns înapoi în celulă , se trânteş te pe prici; un plâns nervos ş i în acelaştimp
binefăcă tor îl cuprinde. În cele din urmăadoarme, dar nu înainte săfacăceva ce n-
a fă cut niciodată . Se aş eazăîn genunchi, împreuneazămâinile spre rugă ciune ş i
mulţ umeş te lui Isus căa scă pat de spânzură toare ş i cere ajutor. Acest gest îl
liniş teş te ş i-i dăo razăde speranţ ă .

Numai Brutti ş tia adevăratul motiv al încarceră


rii lui Iancu. Sinan Paş a a căutat să-
l impunăvoevod în Moldova în locul lui Petru ªchiopul, dar se lovi, ca ş i în alte
dă ţ
i, de Socoli. Alexandru al Valahiei a murit iar în locul să u a fost numit fiul său
Mihnea, încăcopil, sub etropia mamei sale Doamna Ecaterina, numitătot în urma
insistenţelor lui Socoli, care în felul acesta îş i ară tăprietenia faţ ăde familia
domnitoare ş i pe de altăparte îşi asigurăliniştea celor douăţ ări de unde veneau
103

venituri grase. Cei doi fraţ i domnitori, Petru ªchiopul în Moldova ş i Mihnea prin
mama sa erau fricoş iş i docili faţăde stă pânii lor. Petru ªchiopul nici măcar nu
îndrăznea săcrâcneascăîn faţ a orică rui turc, indiferent ce rang avea. Plăteş te
tributul regulat, ba mai mult decât atâta, îi trimitea chiar lui Socoli din când în
când un tribut personal, fă răş tirea sultanului ş i foarte pe ascuns, în aş a fel ca
nimeni sănu afle. Toţ i care veneau la el din partea vizirului erau bine primiţ i,
acoperiţ i cu daruri ş i înconjuraţ i cu cea mai mare atenţ ie. Când a fost Bartolomeu
Brutti într-un rând în Moldova a fost foarte suspectat ş i toate miş cările i-au fost
controlate ş i comunicate cu multăgrije lui Socoli. ÎnsăPetru este în continuare
hârţuit din ce în ce mai mult de aceş ti fraţi Potcoavă , a că ror jalbe la poartănu se
mai termină . Unul dupăaltul vine în Moldova să -i ia scaunul, dar toţ i au fost pe
rând omorâţ i. Ba Constantin a fost chiar dus la Constantinopol ş i plimbat într-o
cuş căînainte săfie ucis. Dar toate aceste maş inaţ ii n-au putut fi ţ inute mult timp
în secret, ajungând pânăla urmăla urechile sultanului, aranjat dealtfel de boierii
din Moldova, cari nu pierdeau nici o ocazie săvinăcu fel de fel de pâri la poartă.
Nu mergeau la Socoli, cunoscând legă turile acestuia cu Petru, ci mergeau direct la
Sultan, înfruntând toate riscurile ce ar fi putut decurge din asta, dacăSocoli ş i-ar fi
pus mintea cu ei. Amurat era din ce în ce mai scârbit de situaţ ia din Moldova ş i
marea greş alăa lui Petru ªchiopul a fost căs-a încrezut prea mult în influenţ a lui
Socoli, neglijând ambiţ iile de a avea cât mai mult aur ale sultanului, acest
harpagon al secolului 16, care a strâns averi peste averi în haznaua de sub camera
lui de dormit, mergând serile săînoate în gră mezile de aur, bucurându-se ca un
dement. Socoli ş tia toate acestea, dar în ultimul timp, încrezându-se în viclenia sa,
nu prea că uta sămai încuranjeze aceste veleităţ i demente ale stăpânului său,
ceeace fă cea în ultimul timp din plin Sinan Paş a. Galbenii daţ i de Iancu cu ocazia
vizitei au fost daţ i acolo, luând drumul întunecos al haznalei împă răteşti.

Boierii din Moldova ş i Valahia lui Mihnea continuau în acest timp săuneltească
împotriva voevozilor lor, nu atâta pentru căaceş tia ar fi fost împotriva lor, dar aş a
le era obiceiul de la o vreme încoace, mai ales căPetru este un blajin ´´ boierilor le
era ca un pă rinte şi la mare cinste îl ţ ineau ş i din sfaturile lui nu ieş eau. ºă rii era
apă rarea, pe săraci milostivia, mă năstirii miluia, cu vecinii bine vieţ uia, giudecata
cu blândeţ e o făcea, şi nu era a zicere cănu e harnic de domnie, zice cronicarul, iar
altul zicea că´´ este un ochi galeşş i înfăţ iş
are frumoasă, ară tându-se destoinic în
domnie ´´ . Dar totuş i nu a fost lă sat în pace, nici de fraţ ii Potcoavăş i nici de
boierii pe care în mare cinste îi ţ inea. Chiar aceş tia mergeau mereu la poartăcu fel
de fel de pâri împotriva voevodului lor. Unii voiau domni din preajma lor, alţ ii
erau plătiţ i de cei care voiau domnia ş i atunci toţ i aceş tia se strângeau grupuri,
grupuri ş i unelteau ş i nu rareori că deau din capetele, bună oarăcum a fă cut Mircea
Ciobanul, voevodul Valahiei ş i soţul Kiajnei, care a pus săfie tă iaţi la un ospă ţ
104

aproape două sute de boieri. I-a chemat mai întâi din pribegie, jurând pe toţ i sfinţii
că -i iartă, cădoreş te săse împace cu ei, ca apoi să -i taie ca pe nişte oi. Se spune că
sângele a curs ş iroaie din sala tronului palatului de la Bucureş ti, iar vaietele se
auzeau pânădeparte. Unii care au reuş it săfugăau fost urmă riţiş i tă iaţi pe drum
în vă zul tuturora. Aş aş i acuma la Stambul, a venit o delegaţ ie numeroasăde
boieri din Moldova cu o nouăpârăîmpotriva lui Petru, ce se referăla ultima
încălcare a hotarelor ţ ării de către cazacii ultimului Potcoavă . Boierii l-au că utat ş i
pe Iancu dar negă sindu-l ş i aflând de la Nicola unde este, au renunţ at ş i nici nu au
intervenit pentru el. Au totuş i o întrevedere cu Bartolomeu Brutti la Doamna
Kiajna acasă . Aici s-au pus la punct toate amă nuntele în cazul căPetru era mazilit
şi Iancu numit în locul său. Din acest punct de vedere Iancu are noroc, fiindcăîn
afarăde el nu este nimeni la acel timp la Stambul care sărâvneascăla scuanul
Moldovei, pe când scaunul Valahiei are o mulţ ime de pretendenţ i, printre care
unul Petru, fiul lui Pă traşcu cel Bun care a venit la recomandaţ ia Veneţ iei ş i al
Caterinei de Medicis, iar un medic din Galata originar din Lombardia, Berbardo
Rosso, care se agita la Stambul, ţ ipând în toate pă rţile căel este unul din fiii lui
Neagoe Basarab însă şi, cănimeni nu ş tie asta decât ş apte boieri pe care i-a adus la
Stambul ca săjure căcele spuse de el sunt adevărate, dar în afarăde jură minte cei
şapte boieri au venit ş i cu câte zece mii de galbeni, argumente mult mai
convingătoare pentru Sinan Paş aş i Siavuş , decât orice jură mânt, dar Socoli a
interceptat ş i aceastăîncercare a boierilor români, atât ai medicului cât ş i cei veniţ i
împotriva lui Petru, dintre care unii au fost bă tuţi cu ciomegele în piaţ ăiar alţ ii
trimiş i la galere. Bernardo Rosso însăa fost mai viclean, s-a prezentat imediat
chiar lui Socoli împreunăcu jură torii care au scăpat, ajutat de Mihail Cantacuzino
ªeitanoglu, dar nu are succes, medicul impostor fiind azvârlit în celulele de la Edi
Cülé, iar câţ iva din oamenii săi tă iaţi. Astfel încăodatăfamilia Mircii Vodăa
învins, nu atâta căerau descendenţ i din Vlad ºepeşş i Elena Corvin, ci datorită
faptului căargumentele sunătoare au fost mai puternice.

În timp ce evenimentele se precipităatât în Moldova cât ş i la Constantinopole,


Iancu zace fărănici o posibilitate de a se afirma, în neagra Edi Cülé; este disperat
la culme. Ca săse poatămenţ ine cât de cât primeş te din când în când ceva
alimente de la sora sa Kiajna ş i Brutti, o favoare câş tigatăprin intervenţ ii
sunătoare. Brutti în schimb se ţ ine în umbră , fiindcănu voia săaparăcăsusţ ine un
deţinut de la aceastăînchisoare. Un singur cuvânt al puternicului vizir l-ar fi
pierdut. Totuş i pentru a nu părea în ochii lui Iancu ca un trădă tor al cauzei
comune, îi scrie în una din zile o lungăscrisoare prin care îi explicăpe larg
situaţia, ceeace îi face disperarea ş i mai mare, fiindcăîş i dăseama căacuma mai
mult ca oricând nu va ajunge la nici un rezultat atâta timp cât acest Socoli va sta în
vârful piramidei ş i nici nu va putea sămai vadăvreodatălumina zilei, ceeace era
105

şi mai dezolant. Încheieturile i s-au umflat din nou, are dureri feroce, deabea se
mai poate miş ca, fiecare pas fiind un chin. A ajuns slab ş i galben la faţ ă, mâncarea
nu-i prieş te ş i pedeasupra are ş i o durere cumplităla stomac, ceeace îl face săzacă
zile în ş ir pe scândurile din lemn acoperite cu un strat subţ ire de paie vechi ş i
murdare, fă cute aproape praf, în compania ş obolanilor care să reau noaptea peste
el. Nu primea nici un fel de ajutor medical. Numai o singurădatădeţ inuţ ii au fost
vizitaţi de un fel de medic, dar nu pentru a-i vindeca, ci pentru a vedea care din ei
sunt buni pentru exterminat, fiind incapabili de a mai fi socotiţ i în rândul
oamenilor. Unii zăceau aici de ani de zile, uitaţ i de cei care i-au adus, ceeace Iancu
ştia, lucru de care îi este teamămai mult ca orice, dar totuş i el se bucurăde o
favoare mai aparte. I se dăvoie săse plimbe din când în când în curtea mare din
mijloc, în care a fost azvârlit cu ani în urmăcând a sosit pentru prima oarăla
Stambul. În una din zile vede într-un colţun om încăbine îmbrăcat care stămai
retras. Dupăcum ară tau hainele puteai să-ţ i dai seama cine este mai vechi ş i cine a
venit mai de curând. Iancu care umblăţ inându-se de pereţ i, se apropie de omul
care i-a atras atenţ ia şi intrăcu el în vorbă . Aflăastfel căeste medicul Bernardo
Rosso din Galata care a fost azvârlit la închisoare fiindcăa uneltit împotriva lui
Mihnea, fiul lui Alexandru, pretinzând căeste direct descendent din marea
famiulie a Băsă rabilor, întemeietorii ºă rii Munteniei. Este înconjurat de câţ iva
boieri cari au scă pat de măcel, jură tori de-ai lui, oameni bă rboş i, distinş i,
îmbrăcaţ i în haine boereş ti dar zdrenţ uite din cauza loviturilor la care au fost
suspuş i, cari se lamenteazătot timpul. Iancu îl întreabăîn româneasca lui stricată.
- ´´ Sunteţ i din Moldova . . . ? ´´ Rosso se uitămirat la el ş i îi ră spunde tot pe o
româneascăstricată, dar cu accent italian.
- ´´ Siamo di Valachia . . . adeca ei . . . ´´ aratăspre grupul de boiari . . - ´´ sono din
neamul Basarabilor, capito ? . . . prinţ ii care au domnit acolo . . . ´´
- ´´ Nu prinţ i mă ria ta . . . la noi se spune voievod . . . ´´ spune unul din boierii mai
mici.
- ´´ Prinţ , voevod, tot una . . . ei au giurato che io sono din familia Basaraba . . . ş i
cane de Socoli m-a bă gat aici . . . ´´ spune el plin de mânie, dar în acelaştimp în
jurul său se face loc. Toţ i cei care aveau voie săse plimbe prin curte ş i s-au strâns
în jurul lor se întorc ş i pleacăcare poate mai repede, auzind cum numeş te Rosso
pe marele Socoli. Dacăar fi auzit un paznic aceasta ar fi însemnat moarte sigură.
Iancu însănu se depă rteazăfiindcăeste curios săse informeze ş i apoi nu este nici
un paznic prin preajmă .
- ´´ Înălţimea voastrăa dat ceva . . . ? ´´ întreabăIancu curios.
- ´´ Cinquanta mille galbeni . . . pe care i-a luat, apoi m-a bă gat aici . . . ah . . .
mamma mia, mamma mia . . ´´ ridicămânile spre cer.
- ´´ Dece n-aţ i dat vizirului Sinan Paş a . . . ? ´´ întreabăIancu naiv. Rosso se uită
mirat la el ş i cu un surâs pe buze ră spunde.
106

- ´´ Ala non posso nici cât un paş ăcu una coda . . .´´ pe figura sa se poate citi
dispreţ ul şi-l lasăpe Iancu singur, ducându-se la ai lui. Dar în acelaştimp poarta
mare a curţ ii se deschide ş i o droaie de paznici voinici îş i fac apariţ
ia, cu bice în
mâini, gonind pe nenorociţ i spre celule. Niciunul nu se opune, dar loviturile cad
cu sete pe spină rile lor slă bite, lă sând dâre de sânge; se aud gemete ş i toţ
i se
înghesuie care mai de care spre ieş ire ca săscape de loviturile să lbatice. Iancu a
că pătat şi el una pe spinarea sa, parcăl-a spintecat cu un cuţ it aş
a o durere a simţit,
ca o arsură . Cu toate acestea, revenit în celulă , simte parcăcăaerul curat l-a mai
refă cut puţ in. Este extrem de slă bit din cauza mâncă rii pe care de multe ori nu o
putea înghiţ i, dar pâinea o mâncă , iar din când în când câte un blid de linte negre,
ceva mai gustoase ca lă turile din restul zilelor.

În zilele urmă toare Iancu se frământăpeste măsurăpentru cei cincizeci de mii de


galbeni pe care i-a dat lui Sinan Paş a degeaba, cam scump plătităpuş căria. Merge
din greş alăîn greş alăş i asta pentrucănu l-a ascultat pe Bratolomeu Brutti ş i s-a
luat dupăsora lui Doamna Kiajna. Începe chiar s-o urascăpe aceastăfemeie cu
privirea rece care nu vorbeş te decât despre domnie ş i copiii ei. Mai ales de când i-
a murit fiul cel mic, Petru. Totuş i, ea îl ajutăîn felul ei, are relaţ ii mari şi se agită,
l-a făcut cunoscut la curtea imperială , la Sinan Paş aş i peste tot unde merge numai
de el vorbeş te. În fond ş i asta contează , gândeşte el de fiecare datăcând îi vin în
minte încercă rile sorei lui de a-l ajuta, dar tot atât de repede îi revin gândurile rele,
ori de câte ori se gândeş te la situaţ ia lui disperatăde acuma. Numai să nă tatea să -l
ţină, ori dacănici pe asta n-o mai are, atunci toate intervenţ iile şi banii nu mai fac
douăparale.

Astfel timpul trece ş i Iancu îşi face un obicei, fă când fel de fel de programe cum
va domni, cum va scoate banii pe care îi datorează, dar mai ales cei cu care va tră i
pânăla adânci bătrâneţ e, dar cum este mai întotdeauna, socoteala de acasănu se
potriveşte cu cea din târg. La ai să i nu prea se gândeş te, fiindcăo considerăpe
Maria ca pe o proastăoarecare ş i pe copii ca pe niş te fiinţe bune doar de ză log
pentru garanţ ia domniei sale. Alexandru este destul de mare ş i poate foarte bine să
îndeplineascăacest rol, dacăi se va cere aş a ceva, ş i i se va cere fă răîndoială.
Maria însădevenise dupăplecarea soţ ului ei neliniş tită, fiindcănu primeş te nici o
veste de la el. A scris mai multe scrisori, dar la niciuna nu a primit răspuns. Îi scrie
şi Kiajnei care nici ea nu are chef sără spundă , îi pare ră u căevenimentele au luat
o asemenea turnură, iar pedeasupra ş i-a atras ş i ura vizirului Socoli care a aflat de
vizita de la Sinan Paş aş i mai ales de suma de galbeni dată . Cu toate căDobra
făcea parte din haremul imperial, Socoli făcu ce fă cu, de i se fixăKiajnei un fel de
domiciliu obligatoriu. Putea primi vizite ş i săcorespondeze, dar era păzităzi ş i
noapte. Lafel a păţ it ea ş i pe timpuri când a fost sugrumat soţ ul ei Mitcea
107

Ciobanul, voevodul Valahiei ş i era cât p-aci să-ş i piardăş i ea capul, dacăgalbenii
nu ş i-ar fi spus cuvântul. Dar nu numai ea decă zu oarecum din favoarea palatului,
pânăş i Bartolomeu Brutti se ascunde în palatul lui Sinan Paş a de frica lui Socoli.
În orice caz acolo este în siguranţ ă, nu ar fi îndrăznit el să -ş i trimităoamenii chiar
în casa celuilalt vizir. Duş mănia Socolului este foarte periculoasă , fiindcănu se
dă dea în lă turi de la nici o cruzime. Nu odatăau avut loc execuţ ii în pieţ e, în
prezenţ a sa, în faţ a mulţ imii, spectacol dealtfel preferat de el. Vizita Kiajnei ş ia
lui Brutti împreunăcu Iancu la Sinan Paş a a provocat la acest hain de vizir o
reacţ ie teribilă, dar totuş i simţ ind ascensiunea colegului să uş i prietenia Doamnei
Kiajna cu sultana Validé, n-a mers pânăacolo încât să -i ucidă , iar faptul căIancu
nu a fost asasinat a fost trecut cu vederea, ş tiindu-l protejatul ş i fratele Kiajnei.
Sinan Paş a la rândul să u ştie de toate acestea, dar nu reacţ ioneazăpe faţ ăci
lucreazădin umbră . ªi-a atras cu galbeni mulţ i câţ iva oameni din anturajul
duş manului să u Socoli, aflând astfel tot ce se pregă teşte împotriva protejaţ ilor să i.
Sultanul Amurat III nu a fost informat de aceastăintrigă rie, amândoi vizirii
neavând nici un motiv ca acesta săafle ceva. Lupta se dănumai între ei doi,
fiecare cu puterile sale. Deci, deocamdatănu era nimica de fă cut. Kiajna scrie
fiicei ei Dobra, fă răa obţ ine o audienţ ăla sultan. Deci, cel mai bun lucru era săse
aş tepte, săse vadăce curs vor lua evenimentele. La palat circulau fel de fel de
zvonuri, cum căSocoli ar fi pe punctul săcadăîn dizgraţ ie, că -şi face de cap, că
lui Amrat nu-i plac ifosele fostului sfetnic al tată lui său ş i deci era bine de aş teptat.
Oricând se puteau precipita evenimentele, deoarece toate acestea trebuiau săaibe
la un moment dat un deznodământ. Socoli a fost unul din viziri care a stat foarte
mult în aceastăfuncţ ie, spre deosebire de alţ ii care că deau repede în dizgraţ ie,
câteaodatăchiar în urma unor vini imaginare, numai aş a ca săse scape de ei. Iancu
în schimb putrezeş te între zidurile groase ale închisorii, fă rănici o speranţ ăde
scă pare, deocamdată.
108

Capitolul 9

în care familia ş
i prietenii se luptăsă-l scoatăpe Iancu de la Edi Cülé

La Prasonissi este mare agitaţ ie. Nicola ş


i-a luat inima în dinţ işi a scris toată
povestea Mariei, care în urma sfatului fiului ei Filip se hotă reşte săplece la
Constantinopole, unde sperăsăafle ceva, cu toate cănu avea prea mari legă turi.
Plecarea are loc chiar peste câteva zile. Ca sănu că lătoreascăsingură , îl ia cu ea
pe Filip, fiul ei mai mare. Drumul dureazădouăzile, iar într-o duminecăajunge în
marele port al capitalei imperiului. Dupăspusele lui Nicola gă sesc destul de uş or
locuinţ a lui Iancu. Aici totul este în cea mai desă vârş itădezordine. Servitorii îş i
fac de cap, au furat chiar o pungăcu bani pe care Iancu a uitat-o din cauza
ză păcelii la plecare. La sosirea Mariei cu Filip parte din servitori au fugit de frică,
iar ceilalţi i s-au aruncat în genunchi cerând iertare. Nicola s-a mutat în altăparte
şi n-a mai trecut pe aici. Nu voia săse spunăcăa luat parte la jaful de acolo. Dar,
cum Maria este o fire blândă , nu dăcurs nici unei plângeri ş i nici Filip. Dupăce
109

sunt toate puse în ordine, mama ş i fiul se instaleazăîn casă. Filip pune socotelile
care au ră mas în ordine, plă teş te chiria, datoriile menajere ş i expediazămare parte
din servitori pe cari îi plă teş te bine. Apoi dupăce toate au fost aranjate, merg
amândoi la închisoarea Edi Cülé săse intereseze de soarta lui Iancu. Cererea de a-l
vizita a foat aprobatănumai dupăce s-a dat un peş cheşsubstanţ ial chiar
directorului închisorii. Sunt introduş i în aceeaş i salăîn care a decurs vizita
Doamnei Kiajna, iar un paznic merge să-l aducăpe Iancu. Când uş a celulei se
deschide el tocmai terminase cei o sutăde paş i, dupăce mâncase bucata neagrăde
pâine.
i . . . ´´ îi ordonăpaznicul ş
- ´´ Ieş i el îl urmeazădocil fă răsă-i mai pese la ce se va
întâmpla ş i unde este dus. Umblăclă tinându-se pe lungile coridoare, se opreş te din
când în când, încheieturile îl dor ş i pe nesimţ ite se pomeneş te în marea salăcare i-
a devenit familiară . Credea mai întâi căo s-o vadăpe Doamna Kiajna cu
Bartolomeu Brutti, dar bucuria îi este cu atât mai mare când o vede pe Maria cu
Filip. Câteva îmbră ţ ă
iş ri ş i lacrimi din partea femeii care îş i vede soţ ul, tatăl
copiiilor ei ş i o strângere caldăde mânăpentru Filip. Întrevederea este dramatică,
Iancu vorbind aproape fă răîncetare despre ziua când va deveni domn, spre marea
disperare a Mariei ş i a lui Filip, cari au sperat căi-au trecut aceş ti gărgăuni. Apoi
povesteş te despre tot ce a pus la cale în strâmta sa celulăş i se bucurăde hainele ş i
alimentele ce i-au fost aduse cu permisiunea de a le putea lua. Maria nu a putut să-
i dea prea multe informaţ ii, fiindcănu a avut timp săvadăpe nimeni, nici mă car
pe Kiajna, primul lucru pe care l-a făcut era săvinăsă-l viziteze. Din nou apare
paznicul care anunţ ăsfârş itul vizitei, fiind adus înapoi în celulăunde începe să
mă nânce cu poftădin alimentele aduse, ceeace acuma îi face o bucurie mai mare
decât o numire de voevod.

A doua zi Maria începe cu vizitele. Prima este Kiajna, care neş tiind căa avenit se
bucură . O asigurăcăpânăla următotul va ieş i cu bine ş i o roagăsănu alerge pe
nicăieri pentru a nu strica ceeace este în curs. Peste câteva zile soseş te şi
Bartolomeu Brutti care îş i cere scuze cănu i-a informat mai de mult de cele
întâmplate, sub pretextul cănu a voit să -i sperie atâta timp cât totul este numai un
provizorat. Dealtfel veş tile de la palat se precipită, intrigile devin din ce în ce mai
ascuţite şi înfruntarea vizirilor luase o asemenea amploare încât câte ceva a ajuns
chiar la urechile lui Amurat.

Spre fericirea sa, Iancu capă tăpermisiunea ca din când în când să -şi poatăvedea
soţia, care vine aproape mereu însoţ ităde Kiajna. De fiecare datăochii îi lunecă
asupra pachetului cu mâncare în timp ce femeile îi vorbesc, gândindu-se la
bună tăţile ce se aflăacolo, pe care le va devora în celulă
. Ajunsese în aşa hal încât
problema foameni îl preocupăaproape în egalămăsurăcu cea a numirii ca domn
110

în Moldova. În timpul fiecă rei vizite se discutădespre situaţ ia de la palat, care


deocamdatăeste destul de sumbră , dar totuşi cu perspective de viitor. Cu toate că
veş tile nu erau prea bune pentru el, totuş i moralul să u este mai ridicat, mai ales de
când ş tie căMaria are grije de el. Kiajna în schimb primi o veste care îi umple
inima de bucurie. Marele ei duş man, cel care a contribuit la scoaterea lui Petru din
scaunul Valahiei, Mihail Cantacuzino ªeitanoglu, a fost spânzurat tocmai de
prietenul său Socoli ş i chiar din ordinul lui Amurat al III-lea, marele padiş ah,
atotstă pânitorul, fiind acuzat de tră dare, fiindcăa încasat sume mari de bani de la
voevozii din ºă rile Româneş ti, sume ce s-ar fi cuvenit cicăsultanului. A fost pârât,
nu se ş tie de cine, chiar la sultan ş i Socoli nu a avut încotro. Pentru poziţ ia sa
proprie era de preferat să-ş i sacrifice prietenul cel mai apropiat ş i devotat; de, o
tempora, o mores. Se spune căla toate acestea ar fi contribuit Sinan Paş a, având în
vedere efectul fulgeră tor pe care pâra a avut-o. Bătrânul Crésus a fost pur ş i
simplu spânzurat ca cel din urmăborfaşş i nu i s-a rezervat strangularea aş a cum s-
ar fi cuvenit unui om de rangul să u.

Bucuria Kiajnei este extrem de mare, în fine a scăpat de un duş man de moarte, din
cauza căruia nu putea face nici o miş care. Orice voia săîntreprindăera observat de
oamenii Cantacuzinului ş i transmis lui Socoli. Dealtfel, peste câteva zile a
observat căsentinelele care o pă zeau au dispă rut din preajma palatului ei, semn că
i-a fost redatălibertatea deplinăde miş care, iar la numai alte câteva zile se pomeni
cu Cristofor Brutti, fratele lui Bartolomeu, cu care are o convorbire, informând-o
despre noută ţile din palat. El circulămult prin aceste locuri, fiindcăeste
dragomanul Veneţ iei pe lângăPoartă . Bartolomeu în schimb continuăsănu se
arate, stând în continuare la Sinan Paş a săse fereascăde mânia lui Socoli, care a
devenit ca turbat de când a fost obligat să-ş i spânzure prietenul care îl alimenta cu
sume mari de galbeni. Iancu aflăpeste câteva zile vestea cu ocazia vizitei Mariei,
dar aceasta nu-l afecteazăprea mult, el neavând absolut nimica comun cu acest
Cantacuzino ş i nici nu a avut vreaodatădeaface cu el, totuş i se bucurăcăsora lui a
scă pat de un duş man ş i se va putea ocupa în fine în voie de el. Maria ş i Filip
continuăsă -i aducăde-ale gurii, ceeace l-a mai pus pe picioare; nu mai este atât
de slab ş i galben. Este mare lucru săai pe cineva apropiat în care săte poţ i
sprijini, gândeş te el, şi parcăo uş oarăpă rere de ră u se strecoarăîn sufletul său, în
fond însăaş a este firea lui ş i pentru el acest fel de comportament faţ ăde familie
nu este nimica ieş it din comun, aş a că. . . . Dar cu toate acestea, încheieturile îl
dureau în continuare aş a de tare cădeabea le mai poate miş ca.

Totuş i norocul le surâde în ultimul timp. Evenimentele senzaţ ionale veneau unul
dupăaltul. În toamnăîn întreaga închisoare se ră spândeş te ca fulgerul o veste
teribilăpentru unii ş i bunăpentru alţ ii, asasinarea vajnicului Socoli de către un
111

bufon din anturajul să u. În locul său fu numit unul Mustafa, care nu avea nici pe
departe puterea ş i prestanţ a predecesorului său, mai ales datoritălui Sinan Paş a
care a ştiut săprofite imediat cât se poate de bine de situaţ ia creată. Se vorbea în
culise căel ar fi avut legă turi cu bufonul asasin, dar nimeni nu ş tia precis ce s-a
petrecut în realitate şi care a fost cauza acestui omor. Dealtfel bufonul a fost gă sit
mai târziu înecat în Bosfor, fă răjudecată.

Vestea s-a ră spândit ca fulgerul în întregul imperiu Ottoman, dar mai ales în
Valahia ş i Moldova, unde familiile domnitoare ale lui Mihnea ş i Petru au primit-o
ca un tră znet. A dispărut persoana cea mai înaltădupăsultan care îi suţ inea pe
lângăpoartă. Mihnea fiul Alexăndrii domnea deabea de un an de zile în Valahia
sub epitropia mamei sale Ecaterina, sprijinităde un corp puternic de boeieri,
oameni bogaţ i ş
i foarte influenţ i, care la nevoie dispuneau chiar de armată . Nu
odatăvoevozii s-au folosit de ei pentru diverse scopuri. Însăş i Doamna Kiajna a
apă rat tronul fiului ei Petru dupămoartea soţ ului ei Mircea Ciobanul, cu ajutorul
micilor armate ale boierilor care îi erau credincioş i. Doamna Ecaterina este
sprijinităde familiile Golescu ş i Ră şcanu, precum ş i Danciu postelnicul. Situaţ ia
le convenea, fiindcăEcaterina fiind femeie, este destul de uş or de influenţ at şi nu
numai atâta, ea este oarecum sub tutela acestora, având în vedere căs-a mers atât
de departe încât i s-a interzis săcorespondeze în limba greacăcu sora ei Marietta,
care se aflăîntr-o mă năstire din Murano, trebuind să-i scrie numai în limba
română, interdicţ ie dealtfel lipsităde sens, deoarece în ultima instanţ ăanula orice
posibilitate de a intra în legăturăcu ea, femeile acestea vorbind greceş te de acasă
şi însă şi Ecaterina ş tie foarte puţ in limba ţ ării în care domneş te. Boierilor le era
teamăca Ecaterina sănu caute prin sora ei săunelteascăîmpotriva lor, dorind să -i
cenzureze scrisorile, ei neş tiind greceş te. Dar Ecaterina nu s-a lă sat prea mult
intimidatăş i pe ascuns a dus o foarte intensăcorespondenţ ăcu sora ei, bineînţ eles
în limba în care puteau săse înţ eleagă, greceasca.

Chiar a doua zi dupăasasinarea vizirului apă ru pe scena pretendenţ ilor un anume


Petru, care purta în urechea stângăun cercel din care cauzăi se spunea Petru
Cercel, un fiu al lui Pă traşcu cel Bun, care cerea cu insistenţ ăscaunul lui Mihnea.
El tră
gea sforile mai de mult, dar de frica Socolului nu a îndră znit niciodatăsăiasă
prea mult la suprafaţ ă. Iancu aflăprin Maria căacest Petru a sosit ca exilat în
insula Rodos la scurt timp dupăplecarea sa de acolo. A venit cu o micăcurte,
formatădin câţ iva boernaş i care îl susţin, precum ş i de un secretar italian. Acest
Petru este un om înalt, frumos, bine legat ş i mai ales foarte inteligent. Vorbeş te
bine turceş te, greceş te, franţ uzeş te ş i italieneş te, foarte cultivat pentru aceste
vremuri. ªi-a petrecut câţ iva ani la curtea Ecaterinei de Medicis, precum ş i în Italia
la Ducele de Toscana. Nicola s-a înapoiat special în insulăca să -l primeascăpe
112

noul venit, să -i facărost de cele trebuincioase, dar acesta nu avea nevoie pentru
trai de creditori mă runţi cum a avut Iancu, fapt pentru care Petru sa purtat distant
faţăde grec, ceeace l-a determinat săvinătot la Iancu unde continuăsăse gudure
pe lângăcel care i-a promis în ţ ara în care va domni o demnitate prin care săpoată
face avere. Iancu este pentru Nicola o vacăbunăde muls, ceeace va fi de mare
folos Mariei odată.

Astfel se încheie bogatele evenimente care au loc în capitala imperiului Ottoman


că tre sfârşitul anului 1578, an de mari suferinţ e pentru Iancu, însăde puţ in timp
situaţ ia sa începe săse schimbe, în timp ce viseazăîn spatele zidurilor groase ale
fortă reţei morţ ii, unde aflăş i de moartea duş manului să u, dar în sinea sa nu pune
prea mult preţpe aceste zvonuri pe care le-a auzit la un colţde coridor, câteva
cuvinte pronunţ ate de doi paznici. Kiajna în schimb se gră beşte săiasăla iveală
împreunăcu Bartolomeu Brutti ş i amândoi intrădin nou în luptă , primul obiect
fiind scoaterea lui Iancu de la Edi Culé. Maria îl viziteazădes ş i-l pune la curent
cu toate evenimentele, ceeace îl bucurămult, umplându-l de noi speranţ e. Kiajna
merge la sultana Validé, iar Bartolomeu la Sinan Paş a, ceeace avu ca efect ca
peste câteva zile Iancu săfie scos din închisoare ş i dus direct la locuinţ a sa de pe
malul Bosforului. De data asta ienicerii care au venit la celulăse poartărespectuos
cu el, anunţ ându-l căeste eliberat din ordinul chiar a lui Sinan. Maria îl aş teaptă
însoţ ităde fiul ei Filip şi de toţi servitorii. Nicola ş i Bernardo Borissi s-au instalat
din nou la el, ară tându-şi bucuria căstă pânul se întoarce, cum spuneau ei ca să -l
flateze. Iancu, îmbrăcat în hainele lui boţ ite, pe jumă tate rupte, îi salutăpe toţ i dar
nu se simte în stare săfacăvreo conversaţ ie, ci câteva zile nu face altceva decât să
doarmăş i sămă nânce, îngrijit cu abnegaţ ie de soţ ia sa. Astfel, capă tăîncetul cu
încetul din nou vigoarea luptei pentru tron. Schimbătoţ i servitorii, în afarăde
câţ iva care i se par mai de încredere ş i scoate la ivealăcei treizeci de mii de
galbeni pe care i-a pus bine înainte săfie arestat, apoi trimite un sol la sora sa
cerând s-o viziteze. Dealtfel ea l-a lă sat câteva zile săse întremeze dupăaceastă
perioadălungăde detenţ ie inumană .

În ziua vizitei o găseşte în compania lui Bartolomeu Brutti ş i toţ i trei pun la cale o
strategie întreagăpentru a grăbi numirea sa ca domn, considerând căa sosit
momentul sătreacăla acţ iune. Din Moldova sosirăveş ti proaste în ceeace îl
priveş te pe Petru ªchiopul. Sinan Paş a ar fi cerut sultanului îndepă rtarera sa, pe
motiv căar fi provocat în toţ i aceş
ti ani numai neplă ceri prin desele ră zmeriţ e ce
au avut loc. Petru este un om slab, care nu voia complicaţ ii şi tocmai de aş a ceva a
avut parte în tot timpul domniei sale. În vremurile acelea bună tatea era considerată
ca slăbiciune ş i duşmanii profitau de asta cât puteau. Dar, cu toate intervenţ iile
Kiajnei pe lângăfemeile puternice din palat ş i a încercărilor lui Bartolomeu Brutti
113

pe lângăSinan Paş a, Iancu nu are nici de data asta noroc. În afarăde faptul căa
fost eliberat ş i de permisiunea de a locui permanent la Constantinopole, ceeace
echivala cu ridicarea exilului, nu obţ ine nimica. Toate acestea, în primul rând că
suma datălui Sinan Paş a era cu mult prea micăş i apoi Petru a trimis un peş
cheş
foarte tentant, format din mai mulţ i cai de rasă, ceeace îl bucurăpe vizir peste
mă sură , având în vedere iubirea lui pentru cai frumoş i, de care avea destui în
grajdurile sale. În noul vizir Mustafa nu se poate avea nici un fel de încredere,
fiindcăeste trecut pe planul doi de personalitatea mereu crescândăa lui Sinan, iar
celă lalt vizir Siavuşeste mai mult cu numele.

Dupămoartea rivalului său, făcu Sinan tot posibilul săfie vioara întâia al
imperiului. Merse la Amurat ş i trântindu-se la picioarele sale îi promite Persia. Îl
convinge sămeargăcu armatele sale împotriva acestei ţ ări ca s-o alipeascăla
imperiul Ottoman. A făcut chiar un plan foarte amă nunţ it şi pregăti totul pentru
război, apoi cere Valahiei ş i Moldovei sprijin financiar ş i economic pentru
întreţ
inerea armatei. Mihnea se grăbi sătrimităcele cerute, dar Petru întârzie,
ceeace provoacăo oarecare enervare la palat. De atunci Sultanul se încrezu în
zelosul său vizir ş i-l aş eazăpe treapta cea mai înaltă , învestindu-l cu toate
prerogativele pe care le-a avut decedatul Socoli.

Odatăajuns sus, Sinan Paş a parcăa devenit alt om. Pânăş i Bartolomeu Brutti nu
mai are atâta libertate săobţ inăaudienţ e, iar foş tii acoliţ i ai lui Socoli deveniră
acum cei mai aprigi apără tori ai să i, aceş ti criminali, oameni plătiţ i, cărora nu le
pă sa pe cine servesc, stăpânul fiind cel ce este la putere. La nevoie înfigeau chiar
cuţ itul în cel că ruia i-au jurat credinţ ă, dacăacesta ar fi că zut în dizgraţ ie ş i altul i-
ar fi luat locul. ªi oameni de aceş tia erau cu duiumul în imperiul Ottoman, mai ales
la Stambul. Sinan se instaleazăîn palatele lui Socoli, îş i formeazăo curte proprie
pe placul să uş i începe sătră iascăîn cel mai mare lux ş i fast, dealtfel aş a cum fac
toţi cei ajunş i pe culmi înalte. Iancu încearcăde câteva ori prin cunoş tiinţ ele sale
anterioare săajungăla el, fărăajutorul Kiajnei ş i a lui Brutti, dar nu a reuş it şi
atunci se duce la acel paş ămai mic care l-a ajutat cu ani în urmăsă -l cunoascăpe
Sinan, dar nici prin el nu are succes, deoarece nu umblăcu punga plinădupăel.
Nu mai are mulţ i galbeni ş i deci îi sunt toate porţ ile închise. Totuş i Brutti ş i
Kiajna nu-i imputăaceste încercă ri singulare ale sale, fiind în continuare hotărâţ i
săducălupta în comun mai departe, dar el tot mai crede căva reuş i poate prin
puterile sale, lovindu-se însăpeste tot de mâini întinse, dându-ş i pânăla urmă
seama cătot prietenii să i sunt cei care îi vor aranja situaţ ia, cu toate căde atâta
timp nici ei nu au avut succes. Totul ră mâne ca la început ş i ar fi bine sămai
aştepte. Se retrage deci resemnat în palatul să u, împreunăcu Maria ş i cu Filip,
începând săducăo viaţ ăde soţş i de tatăvitreg, ceeace îi convine deocamdatăde
114

minune, dupăo perioadăatât de lungăla Edi Culé, mai ales având în vedere că
fiul său vitreg a venit cu o sumăfrumuş icăde bani din care se duce toatătrena,
ceeace îi pregă teş te o economie destul de mare. Cei treizeci de mii de galbeni îi
ascunde din nou în aş a fel ca nimeni sănu mai ş tie de ei. Încetul cu încetul se
împrieteneş te din nou cu Filip, aidoma ca la Rodos ş i tentaţ iile capitalei îi atrage
pe amândoi la escapade nocturne, spre disperarea Mariei care vede cum se topesc
banii aduş i. Se cer astfel alţ ii la Prasonissi care nu întârzie săvină, ca totul să
reînceapăde la capă t. A treia oară , bă trânul prinţtatăPaleologu cere socoteală
nepotului său pentru sumele cerute, dar totuş i furătrimise. Filip nu prea este
dispus săjustifice cheltuelile, dar ca sănu-ş i supere bunicul trimite o scrisoare în
care trecu fel de fel de cheltueli imaginare, care cicăau fost necesare pentru suirea
lui Iancu pe tronul Moldovei, ceeace a prins destul de uş or. Bă trânul prinţvoia cu
tot dinadisul să -ş i vadăfiica regină, sau măcar prima Doamnăa unei ţ ări, cădoar
de asta a acceptat că sătoria ei cu acest Iancu. Dacăş i-ar fi închipuit căaceastă
căsă torie i-ar fi tocat averea, atunci cu siguranţ ăs-ar fi opus. Însăobrazul subţ ire
cu cheltuialăse ţ ine ş i atunci este necesar ca Maria ş i Iancu săducăun trai egal cu
rangul lor princiar, deci trebuiau cheltuite sume frumuş ele de bani. Raţ ionamentul
acesta îl fă cu pe bătrân mai darnic ş i trimite din când sumele necesare traiului din
capitală , spre marea mulţ umire atât a lui Iancu cât ş i a lui Filip. Maria nu prea
pricepea ce înseamnăsăte lupţ i pentru obţ inerea acelor obiecte mici, rotunde ş i
galbene care erau necesare pentru a duce un trai acceptabil ş i adecvat rangului ei
ca descendentădin Împă raţii Bizantini. Niciodatănu s-a lovit cu capul de tavan ş i
mereu a avut ce ş i-a dorit, aş a cătoate aceste fră mântări o lasăoarecum rece.
Totul era ca povestea cu tronul săse împlineascăodată . Era convinsăcăodată
ajunş i acolo toate necazurile vor dispare de la sine ş i se vor aranja pe viaţ ăcu
toatăfamilie; deş arte iluzii, dar în necunoş tiinţăde cauză , iluziile ei îi dau liniş te
sufleteascăş i încredere în viitor. Încănu ş tie să rmana femeie căva trebui săse
lupte cu mai marii zilei pentru recă pătarea unor averi confiscat ş i căîn parte va
învinge, dar îş i va pierde soţ ul, ca apoi săaibe aceleaş i preocupă ri, luptând pentru
suirea fiului Bogdan pe tronul Moldovei.

În schimb Bartolomeu Brutti ş i Doamna Kiajna continuăsătatoneze terenul.


Toatălumea din palatul imperial este acuma ocupatăcu sforăriile care se trag
pentru consolidarea lui Sinan Paş aşi de ambiţ iile sale de a dovedi sultanului că
propunerea pentru cucerirea Persiei este justă , căaceastăexpediţ ie putea aduce
imperiului ş i mai ales haznalei de sub camera lui Amurat cantită ţi imense de aur,
în care atotstăpânitorul Padişah săse poatăbă lă ci. Brutti profităş
i el şi se apucăsă
facăafaceri pe picior mare cu Veneţ ia prin intermediul fratelui său Cristofor
Brutti, dragomanul, iar Doamna Kiajna continuăcu uneltelile. Merge din când în
când la fiica ei în haremul imperial şi prin ea la sultana Haseki unde niciodatănu
115

pierde ocazia să -şi prezinte fratele ca pretendent, obţ inând de fiecare dată
promisiunea căla prima ocazie i se va sufla sultanului la ureche această
propunere, dar garanţ ii nu se dă dură. Dealtfel ea era sigurăcăva reuş iş i pentru
asta ceru în repetate rânduri ajutorul financiar al lui Brutti, care n-o refuză, dar nu
la nivelul cerinţ elor. El este un om practic care cautăsăîntreţ inărelaţ ii bune cu
toatălumea, aş a căde fiecare datăcând are ocazia îl face pe Iancu săş tie căel este
acela care finanţ eazătotul, căorice ar fi, ră mâne cu trup ş i suflet ală turi de cauza
sa, cănici o clipănu a încetat sălucreze ca săobţ inădomnia Moldovei. Dar,
adevărul era căSinan Paş a are deocamdatăinteresul să -l menţ inăîn Moldova pe
Petru, din motive financiare. Schimbarea de domn însemna o întârziere a plăţ ii
tributului, ori acuma când se pregătea ră zboiul cu Perş ii, trebuinţ a de bani era mai
acutăca oricând. Deocamdată , deci, nu era nimica de fă cut. Interese mult
superioare fă ceau pe cei mari săse abţ inăde la schimbă ri neplă cute. ªi la asta
contribuie cât poate Petru care face tot posibilul sătrimităcât se poate de exact tot
ce trebuia, ca sănu-ş i supere stă pânii. Totuş i, cu toatăsilinţ a pe care ş i-o dă , Petru
este într-o situaţ ie grea. Parte din boieri uneltesc împotriva sa, pretendenţ ii ajutaţ i
de cazaci se ţ in lanţş i însă şi securitatea sa corporalăş i a familiei devine din ce în
ce mai nesigură. Mereu fugea, ca apoi sărevină , ceeace totuş i avea ca efect mici
întârzieri la plata tributului că tre Poartă. Pe de altăparte el ş tia căpieirea lui
Socoli îi va clă tina scaunul, cănoul atotputernic Sinan Paş a nu-l prea avea la
inimăş i că -l tolera numai fiindcătrimitea chiar mai mult decât era obligat s-o
facă, aş a căera sigur cămazilirea nu era prea departe. Numai săfie una blândă,
fă răsugrumă ri, ci numai exil; dar pentru asta era necesar să-ş i arate cât mai mult
ataş amentul faţ ăde stă pâni ş i singurul mijloc erau argumentele sunătoare, de care
însănu mai dispunea atât de promt. Disperat de cererile cât mai mari ale turcilor,
Petru că utăîn fel ş i chip săstrângăsumele cerute, dar nu reuş eş te din cauza
hârţ uelilor la care este supus în permanenţ ă , ceeace îl supă răîn cele din urmăpe
Sinan Paş a. În mare grabăfu trimis la Iaş i un capuchihaia care nu-l găsi pe Petru
şi, deoarece acesta avu ordin ca deîndatăsăraporteze despre situaţ ia din Moldova,
n-a mai stat mult pe gânduri ş i se înapoie la Stambul fărănici un fel de tribut.
Sinan turbăde supă rare ş i se hotă reş
te sătreacăla acţ iune. Mai întât îl încondeiază
la sultanul Amurat al III-lea, neîndură torul, cel care nu iartăniciodatăpe nimeni,
iar cine ieş ea din graţ iile sale putea fi sigur căeste pierdut, căzut în Bosfor,
sugrumat sau să -ş i petreacărestul zilelor la Edi Cülé. Era crud cu paş ii săi ş i la cea
mai micăgreş alăle tă ia capetele sau îi sugruma. Amurat domnea deabea de patru
ani ş i mulţ i din cei care au fost tari pe timpul tatălui său Selim al II-lea au fost
sugrumaţ i. Imediat dupăsuirea sa pe tron, a pus ca cei cinci fraţ i ai să i săfie
sugrumaţ i în prezenţ a sa, dar, cum era un bun mahomedan, s-a sfă tuit mai întâi cu
muftiul să u care i-a spus căaceastăexecutţ ie era nu numai justădar ş i necesară
pentru securitatea domniei sale ş i spre binele patriei; ce altceva ar fi putut săspună
116

sărmanul de el ? A doua zi, cei cinci fraţ i au fost înmormântaţ i alături de tatăl lor
Selim II la moscheea Sfânta Sofia cu mare pompă . Dar cu toatăcruzimea sa o
venereazăpe mama lui, Sultana Validé ş i încăde când a fost sandgeac de
Magnezia a avut ca principalăfavorităpe Haseki, din familia veneţ ianăBaffo.
Tată l ei întreprinse o acţ
iune împotriva insulei Corfu luând cu el pe fiica sa care pe
atunci era copilă . Vasul lor a fost atacat de turci, fata făcutăsclavăş i dusăla
seraiul sultanului unde o vă zu Amurat care o luăîn haremul său propriu. Are cu ea
o seamăde copii. La început a iubit-o foarte mult, dar sultana mamăValidé a fă cut
tot posibilul să-l îndepă rteze de ea din gelozia ei de mamă , dar nu reuş i s-o
goneascăde la curtea imperială.

Astfel, dupăce Petru fu pârât de vizirul să u, acceptăsultanul îndepă rtarea lui de la


scaunul Moldovei, însăcu condiţ ia expresăca săse găseacăimediat pe cineva care
să-l înlocuiască. Kiajna auzind aceasta, aleargăla Sultana Validé ş i la Haseki, dar
ca săparătoate ş i mai bune îl convoacăpe Bartolomeu Brutti cerând un împrumut
de 150.000 de galbeni, sumăimensă. Mai întâi acesta se sperie, dar la insistenţ ele
Kiajnei ş i mai ales la garanţ ia reînoităa lui Iancu acceptă , dar, neavând o sumă
lichidăatât de mare trebuie săapeleze la negustorii veneţ iei. Odatăsuma obţ inută
pă rea cătotul merge spre rezolvare. Se cere neîntârziat o nouăîntrevedere cu
Sultana Validé, dar de data asta nu merse cu obiş nuitele cadouri ci cu suma de
cincizeci de mii de galbeni, iar restul de 100.000 fu păstrat pentru Sinan Paş a.
Dealtfel situaţ ia nu era încăprea roză, fiindcămai trebuiau cel puţ in 200.000 de
galbeni pentru Sultan, sumăce nu este încă. În timp ce Kiajna se luptăsăobţ ină
audienţ ele la femeile influente ale palatului, Bartolomeu Brutti aleargăîn dreapta
şi în stânga ca săgă seascăîncăcel puţ in 200.000. Iancu merge cu el peste tot, gata
în orice moment săgireze, săsemneze orice i se pune înainte. Cu destulăgreutate
suma fu gă sităla un grup de negustori cari aveau interese în Moldova, cari cer un
fel de monopol asupra comerţ ului cu vite. Iancu acceptăorice, sub girul lui
Bartolomeu Brutti ş i al Kiajnei ş i astfel întreaga sa datorie se ridicăla imensa
sumăde aproape cincisute de mii de galbeni, în care erau cuprinse ş i datoriile
fă cut în decursul anilor, cele fă rădobânzi. Dealtfel toate acestea trebuiau odată
plă tite, dar nu din buzunarul lui ci din acel al cetă ţ
enilor Moldovei. Cum se repetă
istoria din secol în secol pânăîn zilele noastre.!!

Kiajna pregă teşte toate pânăîn cele mai mici amănunte. Pune într-un cufă raşsuma
de cincizeci de mii de galbeni, cumpă răo serie de bijuterii strălucitoare din pietre
scumpe. Toate acestea pentru a să tura aviditatea sultanei ş i nu se înş elă . La
vederea comorii sultana deschise ochii mari, devenind foarte veselă ş i
binevoitoare. O pofti chiar săş adălângăea, o foarte mare favoare, îi oferă
dulceţuri şi şerbeturi ş i pune sădefileze în faţ a ei cele mai frumoase ş i tinere
117

sclave cu care sultana se mândreş te peste măsură . Avea un numă r mare de sclave
din cele mai felurite medii ş i rase, de la circaziene, negrese, arabe ş i chiar
turcoaice, toate îmbrăcate în voaluri subţ iri sub care unduiau corpurile lor
frumoase ş i tinere. Unele din ele sunt întrebuinţ ate pentru plă ceri amoroase chiar
sub ochii sultanei. Puterea ei asupra acestor nenorocite era discreţ ionară, absolută,
putea săle vândă , săle punăla muncile cele mai umilitoare ş i la cea mai mică
opunere, chiar ş i imaginară, erau biciuite cu cea mai mare cruzime. Iar dacăuna
din ele îndrăznea săaibe o legă turăcu un bă rbat, fărăştirea stăpânei, era închisă
într-un sac şi aruncatăîn Bosfor, împreunăcu cel ce ar fi îndră znit săridice ochii
asupra ei.

Niciodatănu i s-a făcut Doamnei Kiajna o atât de frumoasăprimire. Fetele tinere


danseazăîn faţ a lor în sunetele plângăreţ e ale muzicii turceş ti, executatătot de
sclave, iar altele servesc dulceţ urile ş iş erbeturile, distrând pe stăpâna lor ş i pe
oaspeţ i în cele mai variate chipuri. Un timp atmosfera pare foarte plă cută, dar pe
figurile fetelor se putea citi teama ş i groaza la vederea teribilei lor stăpâne. Kiajna
este obiş nuităcu acest fel de petrecere ş i nu obsearvătensiunea care pune aparent,
fărămotiv, stăpânire pe sclave, ca la un moment dat, una din ele, săse aruncăla
picioarele sultanei, spunând în plânsete căo alta a bă tut-o. Ca la o comandă
întreaga petrecere îngheaţ ă, ochii sultanei încep săsclipeascăş i cu o voce stridentă
porunci să -i fie adusăvinovata în faţ ă. Se aud ţ ipete disperate ş i plânsete în toate
pă rţ
ile, iar acuzata înainteazăcu capul plecat, parcăcerând iertare. Fata bătută
continuăsăse vaite, zvârcolindu-se la picioarele stă pânei. Sultana se ridicăîn
picioare, o loveş te pe pârâta puternic peste faţ ăş i ordonăsec săfie azvârlităîn
Bosfor. La auzul sentinţ ei aceasta începe săţ ipe strident, săcearăiertare, se
trânteş te la picioarele sultanei, în timp ce patru femei o ridicăpe sus, s-o scoată
din cameră . Kiajna care a aurmă rit impasivăscena o roagăpe Sultana s-o ierte
deoarece nu a avut o vinăprea mare ş i nu meritămoartea, apoi laudăpetrecerea,
dorind săpetreacăplă cut în continuare în seara aceasta. În faţ a rugăminţ ilor
Doamnei Kiajna, dar mai ales a galbenilor stră lucitori din cufă raşsultana se arată
înduplecată , poruncind totuş i săfie biciuităş i astfel incidentul luăsfârş it.
Petrecerea reîncepu de parcănimica nu s-ar fi întâmplat, fetele continuăsă
danseze, săcânte ş i sădistreze pe Kiajna ş i pe sultana. Iar, ca săfacăatmosfera
mai plă cutăş i săpregă teascăterenul, Kiajna scoate dintr-o pungăo bijuterie
făcutănumai din briliante stră lucitoare ş i o prinde de voalul sultanei, care
urmă rindui cu interes gesturile, cerceteazăcu atenţ ie frumosul obiect, ca în cele
din urmăsărâdăstrident, ceeace are asupra fetelor din jur un efect binefăcă tor. Ele
ştiau căscâncetul acesta însemna râs, însemna la ea culmea fericirii. Sultana se
ridicăde pe sofaua pe care este trântită , merge la una din fete, o ia de mânăş i
venind cu ea în faţ a Kiajnei îi zice.
118

- ´´ Este a ta, ia-o . . . ´´ fata cade în genunchi în faţ a fostei ei stăpâne ş i cu


recunoş tiinţăîi sărutăamândouămăinile, apoi se trânteş te la pă mânt şi îi să rută
papucii. Lacrimi mari de bucurie îi curg pe obraz; acest gest însemna de fapt
eliberarea din aceste locuri splendide ca decor, dar chinuitoare prin tratamentul la
care erau supuse aceste fiinţ eţ inute ca niş te obiecte de plă cere.
- ´´ Preafericita voastrăpersoanăeste mult prea bunăcu o sclavăca mine . . .´´
spune Doamna Kiajna, să rută nd recunoscă tor mâna sultanei, care este vă dit
mulţ umităcăceeace a fă cut a bucurat-o pe cea care i-a adus atâtea daruri
frumoase. Fata datăîn dar ră mâne nedezlipităpe lângănoua ei stăpână ,ş i, luând
un evantai din penaj începu să -i facăvânt. Acuma gă seşte Kiajna săpunăîn fine
punctul pe i . Cere sultanei o intervenţ ie pe lângăfiul ei ca săfie primiţ i în
audienţ ăş i vizita luăsfârş it. Kiajna îş i strânge cele câteva lucruri de toaletăpe
care le-a luat cu ea ş i sărutând poalele voalului sultanei îş i ia rămas bun. Fosta
sclavădăruităKiajnei se trânteş te în faţa sultanei, îi sărutăpicioarele ş i smerităo
urmeazăpe actuala ei stă până . O cheamăFatma, soarta, o fatătână ră, frumoasă
originarădin Caucaz. Căzuse sclavăde curând ş i sultana o întrebuinţ ăpentru
diverse treburi personale. Kiajna la rândul ei este bucuroasăcăîn fine va obţ ine
mult aş teptata audienţ ăla Sultan; este sigurăde ea, mai ales căscaunul Moldovei
este liber acuma. Mai târziu o elibereazăpe fatăcare bucuroasăpoate pleca la ea
acasă, ca liberă .

Iancu aflăcurând de cele discutate ş i de promisiunile sultanei Validé, ca urmare a


sumei enorme date peş cheş. Rezultatele nu se lasămult aş teptate, şi în una din zile
la poarta palatului Kiajnei se prezintăun eunuc de la seraiul imperial cu o depeş ă
din partea sultanei mame în care este din noi învitată , dar de data asta împreunăcu
Iancu, la unul din palatele ei. Vizita urmeazăsăaibe loc chiar în să ptămâna
curentă . Iancu fu înş at grabnic ş
tiinţ i se gră beşte săvinăimediat la sora sa. Se pun
în doi toate la punct, se stabileş te ordinea de bă taie găsind de cuviinţ ăsă -l anunţ
e
şi pe Sinan Paş a de aceastăvizităprotocolară . Sultana voia săş tie pentru cine
intervine ş i cu cine are deaface, dar numirea de voevod trebuia neapă rat săpoarte
şi iscălitura vizirului, fiind bine ca acesta săş tie ce se pune la cale. Firmanul de
numire este întocmit de primul vizir ş i transmis tot de acesta, dar dupăce poartăş i
iscă litura sultanului. În acest scop Iancu ş i Kiajna merserăchiar în seara aceea la
Bartolomeu Brutti care acuma este direct interesat, mai mult ca oricând, el având o
evidenţ ăfoarte clarăa tuturor sumelor ce le-a dat lui Iancu în decursul anilor, cu
calculul dobânzilor la zi. El este de părere căvizirul săfie înş at ş
tiinţ i promite căo
s-o facăpesonal chiar a doua zi. Iancu cumpă răpentru vizita la sultanăo bijuterie
frumoasă , strălucitoare, la cel mai celebru bijutier din Stambul ş i o dălui
Bartolomeu s-o prezinte în dar vizirului; l-a costat aproape zece mii de galbeni,
fiind bătutănumai în briliante.
119

Dupăce toate au fost pregă tite, sosi ş i ziua prezentă rii. Dis de dimineaţ ăKiajna
trimite o scrisoare la palatul sultanei să -ş i anunţ e sosirea, cum era obiceiul. Primi
de la ş eful eunucilor ră spuns cătotul este gata pentru ora ş apte seara. Se ş tia căîn
asemenea ocazii punctualitatea este una din cheile reuş itei. Iancu mereg la ora
cinci la sora sa, iar la ora ş ase ş i jumă tate porneş te alaiul la drum, aidoma ca data
trecutăcând au fost la vizir. Palatul sultanei este aş ezat pe malul Bosforului, mai
în afara oraş ului, în mijlocul unei gră dini imense cu plante ş i flori de toate
soiurile. Ca săse ajungăla palat trabuia mai întâi travesatăo micăfâş ie de apă
într-o îmbarcaţ iune poleităcu aur, care aş tepta la un debarcader. Mai mulţ i eunuci
îi poftesc pe vas. Sclava care i-a fost dăruitădata trecutăs-a opus sămeargămai
departe. Kiajna o înţ elege ş i acceptăsăaş tepte aici la debarcader. Dupăun mers de
o jumătate de oră , ajung la un chei unde îi aş teaptăo tră surăimensă , înconjurată
de câţ iva ieniceri ş i patru eunuci în livrele speciale; dupăce-i ajutăpe toţ i săse
urce o pornirăla drum. Iancu ş i Kiajna nu scot nici o vorbăîn tot timpul drumului.
Perdelele au fost trase de se fă cu întunerec în tră sură; Iancu vrea săpriveascăafară
şi se apleacăca sădea perdeaua laoprate, dar simte mâna Kiajnei care îl
împiedică . În fine, dupăun scurt drum tră sura se opreş te. Se aflăîn faţ a unei porţ i
imense, pă zităstraş nic de o gardăde ieniceri ş i de o mulţ ime de eunuci care
aleargăcare încotro, cu fel de fel de treburi. Kiajna coboarăprima, ajutatăde un
ofiţer, urmatăde Iancu, iar cei doi servitori iau cufăraş ele cu galbenii ş i juvelele ş i
cu toţ ii aşteaptăordinele. Iancu priveş te în sus ca săvadăpalatul dar obsearvăcă
în fond poarta nu era a unui palat, ci deschiză tura unui zid înalt de cel puţ n opt
metri. Imediat sunt luaţ i în primire de un agăcare îi cerceteazădin cap pânăîn
picioare din privire, iar pe servitori îi percheziţ ioneazăcu atâta abilitate ş i
repeziciune cătotul se terminăîn cel mai scurt timp. Aplecându-se în faţ a Kiajnei
şi a lui Iancu, care este îmbră cat într-un caftan de boier moldovean cu blanăpe
margini ş i cu tichie pe cap, aga cere să -l urmeze. Se traverseazăo curte mare, un
fel de gră dinăcu arbuş ti frumos tunş iş i alei cu pietricele albe care fac un zgomot
frumos când sunt că lcate. Ajungând la poarta a doua, sunt luaţ i în primire de un alt
agăcu care traverseazăastfel patru curţ i, iar la poarta a cincea Iancu obsearvăcă
au ajuns în fine la palatul central al sultanei mamă . Ultimul agăîi dăîn primire
şefului palatului, un turc imens cu un turban roş u aprins pe cap, cu mustă ţ
i
întoarse în sus ş i un iatagan mare la brâu. Iancu gândeş te căn-ar putea nici mă car
să-l ridice cu amândouămânile dacăar fi încercat. Totul se petrece pânăacuma
atât de bizar, încât ajunş i aici ofteazăcu toţ ii. De fiecare datăimensele porţ i prin
care au trecut se deschideau parcăsingure, împinse sau trase de eunuci mici dar
voinici care poartăturbane imense pa cap. La intrarea în palatul propriuzis,
lucrurile se petrec altfel; Iancu cu cei doi servitori sunt poftiţ i într-o camerădin
dreapta, iar Doamna Kiajna într-una din stânga ş i se procedeazăexact ca la
120

vizitele anterioare de la Sinan Paş a. Iancu este aproape dezbrăcat la piele ş i


perchiziţionat bucă ţ
icăcu bucă ţ
icăde niş te eunuci foarte experimentaţ i. Servitorii
au fost duş i într-o altăîncă pere din fundul să lii şi închişi acolo, sub pază . Doamna
Kiajna este ajutatăsă -ş i scoatăvoalurile de drum, douăsclave îi spalămânile ş i
picioarele ş i o stropesc cu apăde trandafir, apoi este învitatăsăbea o apă
parfumatăcare îi fac respiraţ ia plăcută. Ea nu se mirăde nimica fiindcăeste
obiş nuităcu acest fel de a trata pe vizitatori. Iancu în schimb nu-ş i mai revine,
când totul se terminăş i se îmbracă i pune ţ
, îş inuta la punct, iar cei doi eunuci îl
poftesc săş adăpe un taburel scund. Imediat i se oferăo narghilea cu tutun aprins
pe care el n-o refuză , din amabilitate sănu supere pe cineva.

Doamna Kiajna este, imediat dupăterminarea operaţ iilor de singuranţ ă, dusăla


sultană. Trebuie sătraverseze cinci odă i pânăsăajungăla ea. Toate încă perile sunt
destul de mari, monoton mobilate, cu sofale în jur, cu taburete scunde ş i cu mese
joase încrustate cu sidef, fildeşş i aur. Pereţ ii sunt tapisaţ i în pânzăaurie, iar uş ile
sculptate ş i vopsite tot auriu. Douăsclave, care o cunosc, o duc pânăîn dormitorul
sultanei. Iancu în schimb nu poate merge mai departe decât în camera în care a
fost poftit, unde dacăar fi fost vă zut de sultan putea săriş te săi se taie capul pe
loc, sau săfie cusut într-un sac ş i azvârlit în Bosfor. Kiajna nu i-a explicat toate
acestea, fiindcătot n-ar fi priceput prea multe. Niciunui bă rbat nu-i era îngă duit să
pă trundăîn harem, ci doar pânăîn aceastăanticamerăş i numai cu învoirea
expresăa sultanei. Validé Sultana o primeş te cu bună voinţ ăpe Doamna Kiajna, ca
deobicei, ş i ca să -i facăplă cere, pune săfie adusăfiica ei Dobra, care a intrat în
haremul lui Amurat încăpe timpul cât era Sandgeac de Magnezia. Mama ş i fata se
îmbrăţ iş eazăş i Dobrei îi este permis săse aş eze lângăea. Atmosfera aici este
veselă, femeile sclave danseazăîn faţ a lor, sunt îmbră cate numai în voaluri subţ iri,
iar trupurile lor se văd goale ş i zvelte, unduindu-se în ritmul muzicii. Alte sclave
cântădintr-un fel de ghitare, muzica plângăreaţ ăa turcilor ş i ca petrecerea săfie ş i
mai plină de farmec, Validé a trimite ş i dupăsultana Haseki, frumoasa
împără teasăa lui Amurat al III-lea. În acest timp Iancu îş i blesteamăzilele ş i se
gândeş te cu ciudăla sora Kiajna care l-a uitat aici ş i nici măcar nu i-a spus ce are
de fă cut. Plictisit, se scoalăde pe taburel ş i încearcăsăiasăpe coridor, dar uş a este
încuiată. Mai întâi bate uş or de tot cu degetul ară tător dar nimeni nu ră spunde. În
camerădomneş te o linişte deplină , nici o fereastrănu este ş i numai o uş e dublăş i
înaltăprin care intrase. Disperat se aş eazădin nou pe taburel, tră gând ciudos din
narhilea de se umple camera cu un fum înecăcios. Întru târziu uş a se deschide atât
de încet încât nici nu auzi ş i un eunuc mic de staturăcontroleazănarhileaua dacă
mai arde, pune pe masăo chisea cu dulceţ uri ş i o ceaş căcu cafea. Când acesta dă
săplece, Iancu nu mai poate ră bda, îl apucăde mânăcu putere ş i-l întreabăîn
turceasca lui stricată .
121

- ´´ Cât mai trebuie săstau aici . . . ? ´´ dar degeaba, eunucul se uitălung la el, se
desprinde încet din strânsoare ş i parcănici nu i-ar fi vorbit, iese. Iancu aude cum
se răsuceşte cheia în broască. Mai târziu era săafle de la Kiajna căacest eunuc era
surdo-mut.

Kiajna în schimb aş teaptăca petrecerea dintre femei săse înteţ ească , ca să


propunăca Iancu săfie vă zut. Dealtfel Validé ş tie care este scopul vizitei. Kiajna
se simte bine, mai ales fiind în preajma fiicei ei Dobra, are ocazia ş i permisiunea
săvorbeascăcu ea liber, să-ş i împă rtăşeascăimpresiile ş i gândurile. Întru târziu
aduce aminte sultanei căIancu fraetele ei aş teaptăjos. Validé nu spune nimica, o
ia pe nora ei Haseki, cheamătoate sclavele în jur ş i porunceş te ca toţ i cei prezenţ i
s-o urmeze, apoi alaiul se îndreaptăspre odaia în care este Iancu închis, spre a fi
supus la vederea unor femei. În faţ a unui perete se opreş te alaiul ş i la un semn al
stăpânei doi eunuci dau în lături un panou care nu face nici un zgomot. De aici
Iancu putea fi vă zut perfect, fă răca el să -şi dea seama căeste observat. Este un fel
de geamlâc ridicat spre tavan, acoperit de un voal care dăimpresia din camerăcă
este o perdea decor. Camerele nu sunt la acelaşnivel iar cel care stăaici nu putea
bă nui căeste observat. Sultana mamăse apropie de geamlâc, urmatăde Haseki,
Kiajna ş i celelalte sclave ş i cu toţii îl privesc un timp pe Iancu care trage din
narghilea, mănâncădulceţ uri şiş erbeturile de pe masă. Femeile chicotesc, fă când
fel de fel de observaţ ii la adresa lui, unele mai mă gulitoare, dar cele mai multe,
care dacăle-ar fi auzit precis căs-ar fi supă rat ş
i ar fi plecat jignit dacăar fi putut.
Apoi peretele este pus la loc, tot din ordinul sultanei mame ş i petrecerea continuă
pânăseara spre ora nouă, când Kiajna îş i ia rămas bun, să rutămâna ş i partea de
jos a voalului sultanei ş i pleacăînsoţ ităde fiica ei care o conduce pânăla uş a de
ieşire a salonului, mai mult nu-i era permis când stă pâna era de faţ ă, chiar pentru
ea care nu-i era sclavăci noră . Încântatăde felul cum au decurs lucrurile, dar mai
ales a darurilor aduse, sultana Validé a promis căva aranja audienţ a la sultan ş i că
Iancu va fi în fine acceptat ca domn al Moldovei. Haseki nu s-a băgat în afacerile
soacrei ei, ea având pe un alt favorit, pe Petru Cercel, dar nu pentru Moldova ci
pentru Valahia. Cercel este fiul lui Pătraş cu Vodăş i al Voichii din neamul
Bă lenilor, frate dupătatăcu Mihai, cel că ruia mai târziu i se va zice Viteazul, pe
care Iancu l-a cunoscut la Rodos ş i care va juca un rol important în viaţ a lui
Bogdan, fiul Mariei cu Iancu. Dar protecţ ia sultanei valora mai mult chiar decât
cea a lui Sinan Paş a.

Iancu aproape adormise în liniş tea camerei în care aş teaptă. Când uş a se deschide
iar Doamna Kiajna îş i face apariţia sare în picoare ş
i o întâmpinăcu bucurie dar ş i
cu un sentiment de amă răciune datorităfaptului căa fost lă sat atâta timp singur.
- ´´ În fine mergem la audienţ ă. . ´´ spune el bucuros, dar Kiajna pufneş te în râs.
122

- ´´ Păi audienţ a s-a isprăvit . . ´´ auzind face o mutrămirată .


- ´´ Cum s-a isprăvit . . ? . eu nu am vă zut pe nimeni în afarăde acest eunuc
tâmpit. . . ´´
- ´´ Te-a văzut ş i i-ai plăcut, asta este totul şi ajunge . . . vom merge la sultan ş i de
data asta vom obţ ine scaunul mult aş teptat . . . ´´ spune ea la urmăveselă . Iancu
este în culmea fericirii, uităcăa fost lă sat atâta timp săaş tepte. Ar fi vrut s-o
îmbrăţ işeze dar se abţ ine de fricăsănu se supere. Ajunş i din nou acasă, Kiajna îi
povesteş te totul din fir în pă r şi a doua zi merg ş i la Bartolomeu Brutti ca să -l
anunţ eş i pe el. Dar, aş a cum se joacăsoarta cu oamenii, Iancu nu ş tie căde fapt
aceastănumirea era nu fericirea lui ci pieirea lui, una tragică .

Capitolul 10
123

Domnia

Nu trecurănici zece zile de la vizita ce a avut loc la harem, căKiajna primeş te o


înştiinţare căs-a obţ inut audienţ a la Sultan. Între timp sosesc ş i veşti din Moldova,
cum căPetru ªchiopul a fost îndepă rtat din domnie din cauza certurilor interne pe
care turcii nu le-au văzut cu ochi buni, care dăunau tributului care s-a plă tit de cele
mai multe ori cu întârziere. Însă ş i Sinan Paş a a constribuit la aceasta ş i a pus o
vorbăbunăpentru Iancu pe lângăsultan, concomitent cu intervenţ ile Sultanei
Validé. În fine, Padiş ahul fu convins să -l primeascăpe acest pretendent la scaunul
Moldovei care a promis ş i o mărire a tributului. Amurat avea nevoie de bani mulţ i
pentru războiul pe care îl pregă tea împotriva Perş ilor, la îndemnurile lui Sinan
Paş a. Peste alte câteva zile sosi o a doua depeş ăcare fixeazăaudienţ a pentru joia
viitoare. Iancu este în toate halurile ş i nu-ş i mai gă seşte locul. Aleargăîn mare
grabăla Bartolomeu Brutti care îi promite un nou împrumut; dacăa intrat în horă
apoi trebuie săş i joace, a învestit pânăacuma prea mult ca sărenunţ e. Obţ ine un
împrumut de încăo sutăcinci zeci de mii de galbeni, de data asta cu o dobândă
care dubleazăcapitalul într-un an, de, la nevoie se acceptăorice, gândeş te Iancu,
mai ales căsuma îi este înmânatăîncăîn aceeaş i zi, bineînţ eles dupăîndeplinirea
formalităţ ilor, o chitanţ ăş i doi martori turci influenţ i cari au ş i ei partea lor.
Galbenii îi pune într-un cufă raşş i îi duce la sora sa Doamna Kiajna; nu are
încredere în servitorii săi, mai ales de când a fost tră dat de cei pe care i-a adus de
la Rodos, care i-au mâncat o parte din banii lă saţi acasăcând a fost întemniţ at.

Maria ş i Filip pun toate cele necesare la punct. În mare grabăsunt aduş i la
Stambul cei doi băieţ i, Alexandru pentru a fi dat ca ostatec, aş a cum era obiceiul ş i
Bogdan ca săfie alături de părinţ i. Bogdan este un bă iat deştept şi vioi, crescut de
o serie de dască li ca săpoatăface faţ ăla curtea domneascăa tată lui său, iar cel
mare Alexandru a fost pregă tit ca săfie ostatec. Bă trânii Paleologi s-au despărţ it
cu mare greutate de aceş ti copii pe care i-au crescut şi de care s-au ataş at. Bătrânul
chiar s-a îmbolnă vit şi nu a avut nici mă car puterea să -i însoţeascăpânăla port.

În fine, sosi ş i ziua cea mare a prezentării. Kiajna a aflat în dimineaţ a asta că
firmanul de mazilire a sosit la Iaşi pentru a-l aduce pe Petru ªchiopul la Stambul
împreunăcu întreaga sa familie. Dragomanul să u pe lângăpoartăa încercat să
intervinăpe lângăSinan Paş a dar nu a avut succes, suma oferităde Iancu prin
Bartolomeu Brutti era mai mare ş i vizirul intervenise deja pentru el la padiş ach
care s-a arătat de acord cu numirea noului pretendent. Fiind ş tiut căSinan Paş a era
un duş man al predecesorului să u Socoli iar cum acesta a susţ inut pe Petru, era
firesc ca Sinan sădoreascăîndepă rtarea sa.
124

Încăde dimineaţ ăIancu este învitat de un ienicer de la palatul imperial săse


prezinte în anticamerele sultanului. Are ordin să -l ducăpersonal. Iancu se îmbracă
în mare grabă, ajutat de Maria ş i Filip ş i pleacăînsoţ it de ienicer, fă răsăomităla
plecare să -i ofere o punguţ ăcu galbeni, ceeace are un efect miraculos asupra sa,
să-i schimbe cu totul atitudinea, devenind chiar amabil. Cufă raş ul cu peş cheşul
că tre sultan este dus de doi servitori. Pe drum se opreş te la Doamna Kiajna ca s-o
anunţ eş i pe ea unde merge. Dealtfel ea ş tia căva merge dar nu ş tia ziua. Ienicerul
este poftit în casăş i tratat aş a cum se cuvine. La ora nouăsoseş te micul grup în
faţ a porţ ilor palatului imperial, o clă dire imensă, situatăîntr-o grădinăca din
basme, înconjuratăde ziduri înalte ş i pă zitădin toate pă rţ
ile atât de straş nic încât
nici o pisicănu se putea apropia nici măcar de zidurile exterioare ale palatului
celui care se intituleazăumbra lui Alah pe pă mânt, sublimul, atotputernicul ş i
preafericitul padiş ah, Sultanul tuturor Ottomanilor, Amurat al III-lea, fiul lui
Selim al II-lea ş i al sultanei Validé Nurbanu. Iancu este dat în primire gărzii de la
poartăş i introdus într-o încă pere mobilatăcazon, cu cei doi servitori ai săi. Aici
aş teaptăcâteva ore, pânăla 12 la prânz, dupăcare este preluat de un alt ienicer ş i
dus într-o încă pere cu multe sofale elegante ş i mese rotunde joase în toate pă rţile.
Servitorii sunt goniţ i iar în locul lor apar doi eunuci imenş i care îl însoţ esc peste
tot ş i care îi duc cufă raş ul cu galbeni. Dupăo altăscurtăaş teptare este luat în
primire de alţ i ieniceri ş i percheziţ ionat, fiind dezbrăcat pânăla piele. Aceste
percheziţ ii au fost înteţ ite mai ales dupăasasinarea lui Socoli, ceeace pe Iancu nu-l
mai miră, supunându-se la toate fă răsăcrâcnească ; dacăaş a sunt obiceiurile, aş a
săfie, gândeş te el, dar totul nu se sfârş eş te aici, aş a cum a crezut el. În această
încăpere este ţ inut alte douăore, pânăpeste ora douădupăamiază , când este
vizitat de un personaj care părea căare o funcţ ie mai mare, fiind înconjurat de o
seamăde ofiţ eri turci. Uitându-se mai atent la el, Iancu îl recunoaş te pe vizirul
Siavuş , la care fusese cu mulţ i ani în urmă , la începuturile sale ca pretendent ş i cu
care ocazie îl cunoscu ş i pe Sinan Paş a. La vederea lui se trânteş te la pământ
atingând covorul cu fruntea.
- ´´ Prea înă lţ ate ş i preafericite vizir Siavuş , sclavul înă lţimii voastre văsă rută
picioarele´´ ş i sărutăcu smerenie vârfurile întoarse ale pantofilor vizirului.
- ´´ Scolaă-te Iancule . . . ´´ spune el pe un ton poruncitor. Iancu se ridicăîncet în
picioare, evităsă -l priveascăş i într-o poziţ ie smerităaş teaptă. . . - ´´ prea fericitul
şi prea înă lţatul Padiş ah, Alah să -l aibe în pază. . . a binevoit săte vadă. . . fii
fericit căvei vedea faţ a sa luminatăde învăţ ă turile lui Alah . . . ´´ spune Siavuşpe
un ton grav.
- ´´ Mulţ umesc înă lţimilor voastre pentru marea cinste care mi s-a fă cut, un umil
sclav al înălţ imilor voastre, să -l pot vedea pe cel ce umblăîn umbra lui Alah . . ´´
- ´´ Pofteş te dupămine . . . ´´ porunceş te vizirul ş i întregul grup iese din încă pere,
lăsându-l pe Iancu la urmă . El pă ş eşte dupăei ca cel din urmăservitor, uitându-se
125

mereu inapoi ca săvadădacăcei doi eunuci cu cufă raşul îl urmează ; se linişteşte


când îi vede venind. Dealtfel aceş tia sunt singurii care îl urmează . Tot alaiul
parcurge mai multe camere ş i de fiecare datăcând trec dintr-una, într-alta, uş ile se
deschid împinse de câte doi eunuci mici cu turbane imense în cap. Se pă rea că
totul se petrece în urma unei voinţ e ascunse, care fermeca totul. Iancu se simte atât
de mic printre aceste mă rimi ale marelui imperiu căpoate dacăar fi fost mai slab
ar fi dat bir cu fugiţii, dar ambiţia care îl roade de atâţia ani era prea mare ş i mai
ales voinţ a săajungăacolo unde el va fi cel mai mare ş i va primi pe oameni aş a
cum el însuş i este primit aici. Acest gând îi dăcuraj, urmându-i mai demn pe cei
care îl duc la marele Sultan Amurat al III-lea.

În cele din urmăsosesc într-o salămare, sala tronului, în fund un piedestal cu un


baldachin ş i scaunul tronului, sculptat într-un lemn rar, încrustat cu pietre scumpe
şi aurit. Totul străluceş te în lumina lumână rilor ş i lămpilor de petrol care ard
pretutindeni, fă când atmosfera destul de greu de respirat. Locul în care se află
tronul este înconjurat de o mulţ ime de ieniceri înarmaţ i pânăîn dinţ i. Iancu este
dus în unul din colţ urile sălii ş i poftit săaş tepte, în picioare. Cu toate căsunt
taburele peste tot, nimeni nu se aş ează . Siavuşîl părăseş te ş i-l lasăîn seama unui
ienicer de un rang mai înalt. În salăse produce din ce în ce mai mare zarvă,
mă rimile imperiului intrăş i ies, servitorii aleargăcare încotro, ca la un moment
dat toatălumea să -şi îndrepte privirile spre o uş e dublăcare se dăîn lă turi, de unde
apare Sinan Paş a în toatăgrandoarea sa. Este îmbrăcat în straie de gală, înconjurat
de un întreg stat major. Toatălumea se dăîn lă turi, lăsându-l sătreacă , iar unii se
apleacăla trecerea sa pânăaproape de pă mânt, iar alţ ii mai puţ in, fiecare după
rangul său. Iancu a preferat săse arunce în genunchi ş i să -şi lipeascăfruntea de
covor; este mai bine aş a, gândeş te el, nu se ş tie niciodatăde unde sare iepurele,
din ce fleacuri se pot supăra aceş ti oameni susceptibili, care au impresia căfuncţ ia
lor le este conferităde divinitate însă ş işi cătotul le aparţ ine de drept, inclusiv
oamenii din jur. Nu este mai puţ in adevă rat căîn marele ş i puternicul Imperiu
Ottoman earu în fruntea sa unii oameni foarte valoroş i, ajunş i acolo mai mult
datoritămeritelor lor deosebite, dar pe de altăparte erau foarte mulţ i, chiar mulţ i
de tot, cei care au ajuns pe o anumitătreaptăa ierarhiei de stat datorită
lichelismului, servilismului, al intrigilor, care de cele mai multe ori au dus la
crime odioase. Cu toate acestea puterea imperiului nu consta în ataş amentul
maselor faţ ăde conducătorii lor, nicidecum, ci consta în forţ a unei armate bine
plătităş i hră nită, care avea toate drepturile ş i de cele mai multe ori dispunea chiar
de viaţa celor care ar fi îndrăznit oricât de puţ in săprotesteze împotriva stărilor de
lucruri existente. Pentru a ucide nu era nevoie constituirea unui tribunal, ci
condamnarea era pronunţ atădupăbunul plac al unei mă rimi dupărangul celui
condamnat. În afarăde preafericitul ş i subliumul Padiş ah nu exista nimeni care
126

putea dispune suprem, cuvântul să u era lege, vorbele sale erau sacre ş i tot ce
spunea era considerat ca bun ş i se executa aidoma, chiar dacăcei din jur ar fi
gândit căse procedeazăanapoda. În orice domeniu s-ar fi amestecat, indiferent
dacăse pricepea sau nu, aş a se făcea cum spunea el. Nimeni n-ar fi îndrăznit să -l
contrazicăsau săprocedeze împotriva voinţ ei sale. ªi acelaşlucru se întâmpla ş i cu
cei mai mici, fiecare în sfera sa de activitate este un ş ef absolut; cuvintele lor erau
considerate ca sacre ş i totul aplicat întocmai, bun sau ră u, asta este voia lor. În
schimb foarte marea majoritate a cetă ţenilor acestui imperiu al fricii mureau de
foame, se zbăteau în cea mai neagrămizerie, fiind la discreţ ia celor puternici pe
care erau obligaţ i să-i servească . Dar aceastăstare nu exista numai în imperiul
Ottoman, ci întreaga omenire era în acea epocăîmpărţ ităîntre cei ce aveau ş i cei
ce nu aveau nimica, pătura mijlocie fiind foarte subţ ire, din care dealtfel s-au
format marii gânditori ai omenirii. Foarte puţ ini din pă turile de sus au dat ceva
omenirii, din punct de vedere cultural, că ci istorie au făcut, ceeace nu se poate
contesta.

Iancu a devenit un fatalist, cineva care nu mai cautăsă -şi explice anumite situaţ ii,
lăsâdu-se condus de valurile soartei fă răsăfacăcea mai micăîncercare de deviere,
mai ales că i vede realizarea ţ
-ş elului mai aproape ca oricând, ceeace dealtfel îl va
aduce la o pieire foarte puţin demnăde un domn. Un singur semn din degetul mic
al umbreu lui Alah pe pământ ş i el este sus, ce sublim, ce frumos ş i mai ales ce de
zăngănit de aur în cuferele particulare, aur stors din sudoarea celor mulţ i, al
supuş ilor, aşa dupăcum un simplu gest al umbrei lui Alah pe pă mânt ş i capul se
rotogoleş te pe eşafod.

Sosirea lui Sinan Paş a, considerat ca al doilea om puternic din imperiu după
sultan, dupăasasinarea lui Socoli, înseamnăapropierea sosirii sultanului. Lui
Iancu nu-i dănimeni nici un fel de atenţ ie, fiind privit de parcăar fi fost cel din
urmăservitor. Toatălumea vorbeş te, se fac conversaţ ii, se râde şi se povestesc fel
de fel de poveş ti mai vesele sau mai triste, depinzând de felul cum sunt
considerate de cel care le spune. Bunăoară , unul din paş i povesteş te cu mult haz
cum a pus săfie tă iate capetele la doi din servitorii să i cari au fost bănuiţ i de
dispariţia unei narghilele; nu voiau în ruptul capului săspunăunde au ascuns-o ş i
atunci a pus săli se taie capetele, ca imediat săaparăun fiu de-al să u cu
narghileaua, spunând căa luat-o în unul din chioş curile din gră dinăca sătragă
câteva fumuri. Paş a face mare haz de panica care a pus stă pânire pe întreaga
servitorime. Pentru ei era o poveste veselădin moment ce râdeau ş i se amuzau.

La un moment dat, spre ora patru dupăamiaza, îş i fac apariţia o seamăde eunuci
mici cu turbane mari în cap care întind covoare pe jos, de la uş a dublăde unde a
127

apă rut Sinan Paş a, pânăla tron. Toatălumea se rânduieş te dupăun anumit fel,
dupămăriri ş i chiar lângăuş e Sinan Paş a cu întreg statul său major de ofiţ eri,
lângăel vizirul Siavuş , iar pe mă surăce se depă rteazăalţ i paş i mai mărunţ i, dar
niciunul cu mai puţ in de douăcozi. Mai întâi apar o mulţ ime de ofiţ eri şi ieniceri
care se plaseazădealungul pereţ ilor ş i în jurul tronului, pentruca imediat săapară
sultanul Amurat al III-lea. Ca la o comandăîntreaga curte se aruncăîn genunchi
ridicămâinile în sus, se apleacăpânăating covoarele cu fruntea. Sultanul se
îndreaptăspre tron urmat de o întreagăceatăde eunuci, din care unii îi duc trena,
alţii fă cându-i vânt cu evantaie din pene colorate, iar alţ ii duc fel de fel de obiecte
pe care Iancu nu le poate distinge. Dealtfel el nici nu l-a vă zut trecând pe sultan,
fiindcăn-a îndră znit nici măcar sătragăcu coada ochiului, văzând numai vârfurile
întoarse ale pantofilor padiş ahului. Pe mă surăce sultanul trece, asistenţ a se ridică
în picioare. De la intrare Sinan Paş a s-a rânduit în dreapta stă pânului să u iar
Siavuşla stânga. Amurat se suie pe tron, se aş eazăş i ca la un cuvânt întreaga lume
este în picioare. Iancu se ridicăcu greutate fiindcăîncheieturile îl dor din cauza
reumatismului că pătat la Edi Culé. Îl vede pe padiş ah stând pe tron, iar în dreapta
sa pe Sinan Paş aş i în stânga pe Siavuş . Cu toţ ii sunt înconjuraţ i de o mulţ ime de
ieniceri care formeazăaproape un zid în jurul lor. Iancu stând în spate, se ridicăpe
fârful picioarelor ca săpoatăvedea ce va urma, cum va decurge audienţ a faţ ăde
atâta lume, neş tiind căde fapt toate acestea nu erau organizate numai pentru el, ci
se ţ ine printre altele ş i un fel de sfat, cu care ocazie va fi ş i el prezentat ca noul
domn al Moldovei. Credea căva fi introdus la sultan în audienţ ăparticularăcu
care ocazie i se va înmâna firmanul de numire, dar constatăcănimeni nu i-a spus
ce săfacăş i unde săstea ş i nici nu ş tia cum va fi anunţ at săse prezinte în faţ a
sultanului. Sultanul Amurat al III-lea este mic de statură , cu ochi mari, nasul
acvilin, buzele groase, tenul palid ş i un aer flegmatic. Poartăo barbăgen colier,
mustă ţi lungi care vin peste barbă . Are o privire drept înainte, fă răsăclipească , de
parcăţ inteş te ceva în depă rtare. Pe cap poartăun turban mare, rotund, care are în
creş tet o ieş iturăş i în partea stângăo mare pafta bătutăîn pietre preţ ioase care
stră lucesc la lumina sutelor de lumână ri. Peste umeri are o mantie largă ,ţ esutăcu
fire de aur, cu nasturi din pietre preţ ioase. Cu toate cănu este gras, îmbră că mintea
îl face mai masiv decât este în realitate. Dupăce se aş eazăpe tron este servit pe o
tavăcu o chisea cu ş erbet din care ia o linguriţ ăpe care o trece uş or pe limbă,
servit de un turc slab cu un turban mare pe cap, apoi porunci ceva lui Sinan Paş a.
Lui Iancu i se îmgheaţ ăsângele în vine, dar îş i revine fiindcăîn faţ a sultanului se
trânteş te la podea un paş ă, care dupăce se ridicăîi vorbi pe turceş te atât de repede
căIancu nu pricepu nici un cuvânt. Dupăasta urmarăş i alţii, fiecare dând parcăun
raport asupra sectorului pe care îl conduce. Sultanul se aratăvă dit mulţ umit ş i de
fiecare datăface un semn din mână , ceeace însemna căîntrevederea cu respectivul
a luat sfârş it, dupăcare se trânteau din nou alţ ii la podea, sărutau vârfurile
128

pantofilor stăpânului ş i se îndepărtau cu spatele spre fundul să lii. Toate acestea au


durat mai bine de o oră, dupăcare un ofiţ er se apropie de Iancu ş i apucându-l de
mânecăîl duce în faţ a sultanului. Ajuns se trânteş te ş i el la podea, dar nu cu capul
aplecat ci se întinde cât este el de lung în faţ a tronului ş i să rutăvârfurile
pantofilor. Sinan Paş a care ş i el venise îl ridicăş i spune sultanului căel este Iancu
din neamul Muş atinilor, căeste pretendent la tronul stră bunilor să i, scaunul fiind
vacant. Dar sultanul nici nu-l priveş te, dădin cap în mod aprobator ş i ordonă
sacadat săi se dea stegaul de învestire. Lui Iancu îi bate inima în piept atât de tare
încât la un moment dat are impresia cănu va mai apuca săiasăde aici. Îi este
teamăsănu cadămort în faţ a tronului. Auzind cele spuse se trânteş re din nou pe
podea, să rutădin nou pantoful sultanului, dar nu îndră zni săspunănici mă car un
cuvânt, apoi se retrage însoţ it de Sinan Paş a în fundul să lii ală turi de paş ii care au
dat rapoarte. Sosit aici, ră suflăuş urat. Deodatăse sperie, îş i aduce aminte căa
venit cu un cufăraşplin cu galbeni. Îl întreabăpe ienicerul care l-a condus până
aici.
- ´´ Fiţi fă răgrije înă lţime . . . au fost daţ işi preafericitul nostru stă pân i-a văzut . .
´´ spune el spre satisfacţ ia lui Iancu, care dealtfel odatănumit nu mai era
important ce s-a petrecut cu acest cufă r. Deci totul a mers strună , acuma putea să
plece în Moldova, săocupe tronul ţ ă rii pe care l-a râvnit atâta ş i pentru care a ş i
suferit. Spre searăse pomeni din nou în stradă. Cei doi servitori l-au aş teptat cu
multărăbdare. Ajuns acasăpovesteş te Mariei ş i lui Filip cele întâmplate ş i cu toţ ii
izbucnesc în plâns de bucurie. Cu toate căMaria din neamul mare al Paleologilor
va deveni în fine reginădupăvoia bă trânului ei tată , inima ei nu este împă cată . Se
uităîn grădinăş i-l vede pe Alexandru jucându-se cu Bogdan, trag cu arcul;
sărmanul bă iat va trebui sacrificat. Dar nu spune nimica ca sănu strice buna
dispoziţ ie. Iancu se schimbăla repezealăş i fuge într-o doarăla Doamna Kiajna
unde este aş teptat ş i de Bartolomeu Brutti. Prezenţ i sunt ş i delegaţ i ai boierilor
moldoveni care au venit special săse închine noului voevod, aş a cum se
obiş nuieş te. Deobicei aceş ti boieri veneau aici cu pâri împotriva vechiului domn
dar ş i săse închine noului, ca apoi săia totul de la început, pârăimpotriva noului
devenit vechiul, închinarea că tre cel nou ş i aşa mai departe. Acuma este Iancu
noul voevod ş i deci persona grata, aş a căcapetele trebuie săplece în faţ a sa.
Printre ei se gă seşte Iani comisul, Lupul Stroici, Iuraş cu, Golă u ş i mulţ i alţ ii pe
care Iancu se va sprijini în timpul domniei. Încăde la intrare este primit cu mare
bucurie ş i se poate auzi din toate părţ ile.
- ´´ Săne tră ieş ti mă ria ta . . . ´´

Casa Kiajnei este ticsităde lume. Nicola ş


i Bernardo l-au însoţit pânăaici, mândri
căsunt ală turi de un prinţdomnitor, dar ş i datorităfaptului căvor lua parte la
împărţirea prăzilor. Iancu are o minăveselăş i nu-şi mai încape în piele. Parcănu
129

mai este atât de plecat de spate. Umblăcu capul sus, priveş te pe toţ i cu
superioritatea rangului să u. Totuş i doreş te să-ş
i arate recunoş tiinţ a pentru primirea
caldăcare i s-a fă cut ş i mergând la fiecare, spune, bă tându-i prietenos peste umeri.
- ´´ Săne trăiţ i boieri mari ş i domniilevoastre, aş a cum îmi uraţ işi mie . . . să
facem casăbunăş i mai ales săne împăcă m, aş a cum stăbine unor oameni de
rangul nostru . . . ´´ Pronunţ ăaceste cuvinte de parcăa fost domn de o viaţ ă
întreagă , fiind convins căi se cuvine respectul care se dăunui prinţdomnitor,
stăpânul Moldovei ş i a tot ce se miş căîn ea. Întrevederea cu Kiajna, Bartolomeu
Brutti ş i ceilalţ i boieri este extrem de binevenităfiindcăs-a pus la punct o
mulţ ime de amă nunte în legă turăcu venirea sa în ţ ară. Nu fusese niciodatăacolo ş i
voia săafle cât mai multe despre ea, mai ales săş tie ce se mai petrece prin
meleagurile Moldovene. Astfel a fost informat cătoţ i fraţ ii Potcoavăau fost
îndepărtaţ i, căacuma este în fine liniş te, cu toate căţ ara este secătuităde marele
tribut ce trebuie plătit Porţ ii şi de desele ră zmeriţ e ce au peste tot loc. Oamenii nu
mai lucrează, ci care mai de care fuge de la locul său, ca apoi săvinătot înapoi,
dupăcum era cazul, ceeace are un efect dezastros asupra economiei ţ ă rii. Dar, în
afarăde tribut porţ ii, Iancu va trebui săplăteascăimensele sume pe care le-a
împrumutat, chiar dublu ş i uneori triplu, din cauza marilor dobinzi, ceeace va
necesita ridicarea impozitelor; deocamdatăînsănu se pune problema, principalul
fiind căa fost numit domn. Ce va urma va vedea, gândeş te el, nevrând sădea de la
început impresia căva face lafel ca predecsorii să i.
Seara, ţine un alt consiliu cu familia, la el acasă. Se hotă reşte ca Filip săplece de
urgenţ ăla Prasonissi săaducăş i restul familiei, fetele Elena, Kiajna, botezatăaş a
dupăsora sa Doamna Kiajna, Despina ş i cea mai micăVoica, o fetiţ ăce deabea a
împlinit trei ani. Toate au fost botezate dupănume româneş ti neaoş e, la sugestiile
lui Bartolomeu Brutti, care s-a informat îndeaproape în acest sens. Peste două
săptă mâni sosesc ş i fetele însoţ ite de guvernanta angajatăde Doamna Maria.
Capugiul care a plecat în Moldova cu firmanul de mazilire a lui Petru ş i cel de
numire a lui Iancu a convocat la Iaş i divanul unde s-a stabilit ca o solie de boieri
săvinăsăia în primire pe noul domn, dar aflându-se căaceş tia se aflau deja la
Stambul, ordinul fu retractat. Cu câteva zile înainte de plecare Iancu fu chemat la
cancelaria lui Sinan Paş a unde i se dă du frimanul de numire precum ş i steagul.
Acuma nu mai are nici un dubiu. Bartolomeu Brutti varsălui Sinan Paş a încăo
sutăde mii de galbeni, la cererea sa expresă , ceeace are darul de a-l atrage
definitiv de partea lor.

Iancu este în mare fierbere. Bartolomeu Brutti se gră beşte să-ş i facăbagajele,
urmat de Bernardo Borisi ş i Nicola, care deveniserăfoarte servili în ultimul timp,
mai ales de când Iancu a început săaibe mari ş anse sădevinădomn în Moldova.
Casa din Rodos a fost închiriatăaltui pretendent, dar pentru scaunul Valahiei, lui
130

Petru Cercel, fiul lui Pă traş cu cel Bun. Casa din Constantinipole unde stăIancu
geme de lume. În toate odăile se gă sesc câţiva din cei ce urmeazăsă -l însoţ ească
în Moldova, printre care ş i delegaţ ia de boieri Moldoveni. Mulţ i sunt din cei ce
aleargădupăun ciolan mai mare, aş a a fost atunci, aşa este şi acuma ş i aş a va fi în
veci vecilor. Copiii se joacăîn grădină , ascunzându-se prin toate ungherele,
speriind pe oaspeţ i. Cu câteva zile înainte de plecare Maria primi vestea care o
îndurerămai mult ca orice. Peste bucuria căva fi Doamnă , se aş terne asupra ei
durerea de mamă , fiindcăturcii au cerut ca ză log pe unul din copiii să i, pe
Alexandru, cel mai mare, aş a cum este obiceiul. Dealtfel ea ş tia asta mai de mult,
dar acuma când se concretizeazăa devenit realitate. Este neapă rat necesar ca fiul
cel mare al domnitorului numit sărămânăca ostatec la Stambul, ca preţal
loialităţ
ii de care trebuie voievodul sădea dovadăcănu va tră da pe cei ce l-au
numit. Maria îi pregă teşte fiului toate cele necesare ş i roagăo familie de greci
prieteni săaibe grije de el, care dealtfel nu mai este atât de mic, ş tiind destul de
bine căva fi despă rţit de ai săi pentru ambiţ ia tatălui să u de a ajunge voievod în
Moldova. Maria în disperarea ei încercăde câteva ori să-l convingăpe Iancu să
cearăanularea aceast obicei, dar asta nu era posibil ş i curând îş i dăseama că
aceasta ar fi echivalat cu stricarea a tot ce s-a realizat pânăacuma. Situaţ ia trebuie
deci acceptatăş i încetul cu încetul totul intrădin nou în normal. Alexandru este
instalat la familia de greci, bineînţ eles la aprobarea expresăa Porţ ii, căci altfel ar
fi trebuit sălocuiascăîn apartamentele special amenajate pentru aş a ceva la Edi
Culé. Mă car atâta obţ inu Doamna Kiajna de la sultana mamăValidé.

Între timp aflăIancu, căPetru ªchiopul a sosit la Constantinopole împreunăcu


familia ş i ca săfie sigur cănu va avea neplăceri din partea sa o roagădin nou pe
sora sa Kiajna ca să -l viziteze pe Sinan Paş a pentru a-l ruga săfacăîn aş a fel ca
să-l expedieze tocmai în Africa, intervenţ ie ce e avut succes, fiindcăimediat Petru
a fost îmbarcat pe o corabie ş i trimis la Aleppe, acolo unde fusese ş i Kiajna, singur
fărăfamilie, deoarece Maria soţ ia sa a căpă tat permisiunea săse stabileascăla
familia ei din Constantinopole, care locuieş te în Fanar, având relaţ ii multiple
printre mă rimile imperiului. Cu bani mulţ i au obţ inut ca fiica lor sără mânăla ei
împreunăcu nepoata Maria, o fatătână ră, foarte frumoasă , care este curtatăş i
peţ ităde bogatul negustor Zotu Tzigara, grec din Ianina. Tată l ei Petru ªchiopul l-a
ales mai de mult ca ginere ş i l-a chemat cu ani în urmăîn Moldova, dându-i fel de
fel de titluri de boierie ş i posibilitatea să-ş i mă reascăaverea care era ş i aşa destul
de mare. El se aflăla Stambul când sosi vestea mazilirii lui Petru ş i alergăîn toate
pă rţile, întrebuinţ ând toate influenţ ele de care se bucura, dar nu a putut face
nimica, datoritătenacităţ ii lui Sinan Paş a. Pânăla urmărenunţ ă, dându-ş i seama
căa insista ar însemna să -ş i atragăura puternicului vizir, omul zilei, care
pregă teşte războiul împotriva Perş ilor, dar nu numai asta, Tzigara este un ortodox
131

convins care ajutăcît poate biserica din Imperiul Ottoman, ceeace a avut darul de
a atrage atenţ ia asupra sa a lui Sinan Paş a, care este un mare duş man al
creştină tăţ
ii. Doamna Kiajna aflând căDoamna Maria nu fu trimisăcu soţ ul ei se
hotă reşte sămeargăsăfacăpârăla sultana Validé, dar se lovi de sultana Haseki,
care la insistenţ ele lui Petru Cercel, pretendentul la scaunul Valahiei ş i favoritul ei
în aceastăprivinţ ă, obţ inu de la sultan personal permisiunea sărămânăla
Constantinopole, ceeace convige pe Doamna Kiajna sănu mai insiste, dâdu-ş i
seama cănu este bine să -şi atragăura lui Hasechi, cu toate căea era acuma în
dizgraţie, dar fiul ei cel mare va domni în locul lui Amurat ş i nu se poate ş ti
niciodatăce-ţ i rezervăviitorul. În fond dacăPetru era la Aleppe, Maria fiind o fire
ştearsă, fărăvlagă , fărăputerea de a lupta, nu era deci periculoasă . Totuşi, ca săse
asigure cănu se va unelti împotriva lui Iancu, Kiajna plă teş te un om care s-o
informeze de toate miş că rile Mariai, dar mai ales cele a familiei ei, cea bogatăa
Amiralilor. Firele de pă ianjen sunt bine ţ esute de ambele părţ i, rămânând de vă zut
care sunt mai rezistente la nenumă ratele intrigi şi lupte pe ascuns.

În acest timp scurt cât are încăde stat la Constantinopole, Iancu nu stăcu braţ ele
încruciş ate. Se sfă tuieşte în permanenţ ăcu Bartolomeu Brutti ş i cu boierii veniţ i
să-l întâmpine. Astfel se hotă reşte ca grecul Nicola săplece cu o depeş ăsecretăla
Cristofor Bathori, voievodul Transilvaniei, ca să-l anunţ e căIancu a fost numit
voievod în Moldova, ceră ndu-i în acelaştimp o micăarmatăformatădin lefegii,
care să -l întâmpine la sosirea sa în Moldova, fiindcăel nu cunoş tea pe nimeni
acolo, voind săfie pă zit aşa cum se cuvine unui stă pânitor. Aceş tia trebuiau să -l
însoţ eascăde la graniţ ăpânăla Iaş i, iar dacăva gă si de cuviinţ ăîi va putea pă stra
pentru el. Dealtfel, aş a cum era obiceiul, convoiul voevodal cu familia ş i acoliţ i va
trebui neapă rat săfie însoţ it de o gardăturcă, puternică , care la nevoie să -l impună
ca voievod, dacăs-ar ivi vreun neprevă zut, dar el voia săaibe ş i oamenii să i
proprii, de care sădispunăaş a cum va crede de cuviinţ ă. Nicola pleacăcât se
poate de curând ş i în zece zile soseş te la Bathori, care îi promite ajutorul, numai să
i se spunăziua sosirii sale la graniţ aţ ării Moldovei, la Galaţ i. Îi este dat că pitanul
Toma Nagy cu douăsute de că lăreţi, numai unul ş i unul, oameni foarte scumpi,
dar foarte viteji şi cu mult curaj, de care se va putea sprijini cu nădejde.

Dupăce furătoate pregă tirile plecării puse la punct, spre Cră ciunul anului 1579 fu
totul gata. Au fost închiriate o sumedenie de care, se formeazăgarda de ieniceri,
cu un comandant, un om destul de pregă tit, care în acelaştimp are misiunea de a-l
instala pe noul voievod în scaun, precum ş i a-l apă ra în timpul că
lătoriei. Pe lângă
delegaţ ia de boieri, cei care au venit cu pâra impotriva lui Petru, au sosit ş i alţ
ii
mai tineri, care voiau astfel săse punăbine cu noul lor domn. S-au cheltuit o
sumedenie de bani, au fost cumpă rate alimente ş i arme, fă cându-se atâtea cufere,
132

încât pânăla următrebuirăsărenunţ e la parte din ele, deoarece nu au mai încă


put
în carele închiriate. Dealtfel Iancu va avea un dragoman pe lângăpoartăcare se va
îngriji ş
i cu trimiterea restului de bagaje.

În ziua plecă rii se produce mare zarvăîn faţ a casei lui Iancu. A venit mai întâi
garda de ieniceri în frunte cu comandantul, un turc mai tânăr, simpatic, care
devine binevoitor când primi o punguţ ădestul de mă riricicăcu galbeni. Cu toţ ii
laolaltăsunt circa o sutăde oameni înarmaţ i, că lă ri, apoi vin boierii, servitorii ş i
întreaga familie a lui Iancu. Forfota este mare, se încarcăcarele, se duc cuferele
grele, copiii stră zii aleargăîn toate pă rţile, iar spre ora opt seara furăgata de
plecare. În carele din faţ ăstau boierii cu bagajele lui Iancu ş i ale lor, servitorii, iar
carul mare cu voievodul ş i familia este rânduit mai la mijloc, ca săfie păzit de
eventualele atacuri ce au loc în aceste meleaguri foarte repetat, iar în spate sunt
carele lui Bartolomeu Brutti, Nicola ş i Bernardo Borissi. Ienicerii că lări înconjoară
convoiul, în frunte merge comandantul înconjurat de zece că lăreţ i, paza sa
personală. Oamenii de prin casele vecine au ieş it în stradă , iar copiii cartierului
aleargădupăei, fă când un zgomot asurzitor. La plecare se ridicăpe uliţ ăun praf
înecă cios, care iese de sub copitele cailor. Peste douăore se ajunge în fine în afara
oraş ului ş i totul se sfârş eş te pânăaici cu bine. Iancu este mândru ş i în acelaştimp
în culmea fericirii. Merge în fine în ţ ara sa, unde va domni peste toţ iş i toate, unde
el va fi cel mai mare ş i mai respectat. Nu va mai trebui săse aplece pânăla
pă mânt în faţ a fiecă rui mic funcţ ionar. Totul era cum săconducă, dar mai ales
cum săş tie să-ş i plăteascădatoriile, ca apoi să -ş i fă ureascăo avere proprie, aş a
cum s-a obiş nuit în toate timpurile, cum se obiş nuieş te ş i cum se va obiş nui ş
i în
viitor, că ci oameni suntem ş i propria persoanătrece peste ceilelţ i, chiar dacăse
trâmbiţ eazăcontrarul. O tempora o mores. În afarăde asta sunt însoţ iţi de acest
parazit Bernardo Borissi, de Nicola care a devenit util prin agilitatea sa de a trata,
dovedindu-se un bum secretar, precum ş i de Bartolomeu Brutti care îl urmează
numai pentru a încasa datoriile ş i dobinzile care depă ş esc cu mult datoria
propriuzisă, oameni ce nu au nimica comun cu ţ ara unde va domni Iancu, dar ce
să-i faci, trebuia să -i accepte căîn fond aceş tia, mai ales Brutti, au facilitat suirea
sa pe tron. Dar cu toatăbucuria reuş itei, despărţ irea de fiul lor Alexandru este
foarte dureroasă , în primul rând pentru Doamna Maria, dar ş i pentru Iancu, cari
amândoi îş i iau cu mare greutate rămas bun de la el, trebuind sărămânăca ză log
la turci, ca garanţ ie cănu-i vor trăda pe cei care l-au cocoţ at acolo sus.

Dupăun drum de zece zile în care timp nu se petrece nimica deosebit ş i Iancu are
crize puternice de podagră , boalăcă pătatăla Edi Cülé, alaiul ajunge în fine la
Galaţ i. Aflând de sosirea convoiului, o mulţime mare se strânge pe malul Dună rii,
rbătoresc, ninge ş
cu tot frigul de afară; aerul este să i clopotele bisericilor bat de
133

zor. Este dublăsă rbă toare, în primul rând întreaga ţ arăeste în pregă tirile
sărbă torilor de Cră ciun, peste tot se aude guiţ atul porcilor care sunt tăiaţ işi în al
doilea rând oamenii sperăcănoul voievod care vine, îi va mai ierta de multiplele
dă ri apăsă toare la care au fost supuş i de către boieri sub oblă duirea lui Petru, care
le făcea în voie, dar care trebuia sătrimitădin ce în ce mai mult la Poartă, pentru a
se menţ ine în scaun, ceeace dealtfel nu prea l-a ajutat, deoarece boierii nu erau
mulţ umiţ i cu el, simţ indu-se ei înş işi jegmăniţ iş i aş
a mai departe, unii nu erau
mulţ umiţ i cu alţii ş
i alţii cu unii, ceeace s-a repetat în tot cursul istoriei acestei ţ ări
de oameni muncitori. Jegmă neala era singura metodăa Domnului de a se ţ ine în
scaun ş i pentru asta era necesarăoprimarea mulţ imii de că tre boieri şi a boierilor
de că tre Domn, un cerc dră cesc care nu luăsfârş it. Dar, oamenii nu aveau de unde
săş tie cănoul Domn avea aceleaş i intenţii ca predecesorii să i, jegmă neala, mai
abitir ca ceilalţ i.

Carele sunt trecute peste Dună re pe niş te bacuri special construite. Iancu nu s-a dat
jos ş i a tras perdelele ca sănu intre prea mult frigul de afară, îl dor oasele, dar cu
toate acestea este vesel, o bucurie de necrezut îi cuprinde sufletul, dar în acelaş
timp o teamăvagăîn viitorul care îi stăîn faţ ă. Oamenii de afarănu-l interesează,
nu vrea să -i vadă. Pentru el aceş tia sunt numai niş te subiecte bune pentru a-i
procura galbenii necesari ş i pentru asta va avea grije. Principalul este căa ajuns în
fine în ţ ara pe care a visat-o atâta vreme ş i asta este mare lucru; a ajuns la cea mai
înaltăculme a clasei sociale din care a ţ inut întotdeuna săfacăparte, prin plocoane
în faţ a unor stă pâni cărora a trebuit săle sărute tă lpile pantofilor, în faţa că rora
trebuia săse târâie pe podea, dar asta a trecut, gândeş te el, acuma cei de aici vor
trebui săse ploconeascăîn faţ a sa, dar la nevoie va trebui ş i el s-o facăîn faţ a
stă pânilor săi, fă răsăbănuiascăcăva avea ş i alţ i stăpâni ce vor veni din nord, de
care va depinde. Dar deocamdatăsituaţ ia este pentru el clară, a ajuns aici, a intrat
în horăş i va trebui săjoace. La Braş ov nu a scris de teamăca nu cumva săvină
acuma bă trâna sa mamăEcaterian Weiss ş i sora sa Inge, care între timp s-a
că sătorit cu un meseriaşdin breasla cizmarilor, om cu stare care a înfiinţ at o
manufacturăde încălţ ăminte. Iancu s-a supă rat atât de tare pe ea încât nici nu a
mai vrut săş tie ceva de acasă , în realitate un pretext pentru a rupe cu familia din
care se tră gea, de care îi este ruş ine. Tată l murise de inimărea, era doar fiul său
care s-a lepă dat de el cu atâta neruş inare ş i asta pentru a ajunge acolo unde nici nu
avea dreptul, gândea bă trânul care niciodatănu a fost convins cătată l bă
iatului său
este un prinţ . El i-a fost tatăş i nici unul altul. De inimărea muri pe neaş teptate.
De când a avut propria sa familia cu o adevă ratăprincipesădin marea familie
împără teascăa Paleologilor, Iancu nu mai voia săş tie nimica de cei din mediul
că rora a ieş it. Dar ş i mumă -sa a suferit mult din cauza asta, ea care a făcut tot
posibilul ca fiul ei săplece la Stambul, i-a dat economiile ş i s-a privat de aproape
134

tot ce a avut pentru ca el să-ş i atingăscopul. O vreme sărmana mamăi-a scris, dar
vă zând cănu primeş te nici un răspuns, a renunţ at, în mintea ei nu mai avea nici un
fiu. Dealtfel în anul 1580, adicăun an dupăvenirea sa în Moldova, Ecaterina
Weiss muri, fărăca fiul ei săafle ceva, fiindcăInge nu i-a scris, bă nuind pe bună
dreptate căfratele ei nici nu va veni la înmormântare. Iancu voia săi se piardă
urma, sănu se mai ş tie cine este el în realitate, de unde a venit, el prinţ ul
descendent din marele neam al Muş atinilor. Gândurile acestea îi trec prin minte în
timp ce bacul lunecălin pe luciul apelor Dună rii umflate. Pe partea cealaltă , la
Galaţ i lume multăpe chei, cu tot frigul de afară . În momentul când bacul
acosteazăpe malul Moldovenesc se aud urale puternice.
- ´´ Săne tră iascăIon Vodă. . . . săne trăieş ti măria ta . . . bine ai venit măria ta .
`` ş i multe altele. Dealtfel aceste strigă te veneau de la oameni plă tiţ
i de boieri.
Pentru cei mulţ i, venirea sau plecarea unui voievod era tot una, ş i unul ş i altul ş i
cel vechi ş i cel nou, toţ i aveau datorii mai mari sau mai mici care trebuiau plă tite
din sudoarea lor; pentru ei totul este un spectacol jalnic, o mascaradăfă răsens.
Unde mai erau timpurile măreţ ului ªtefan zis Cel Mare ş i Sfânt, acest adevă rat
Muş atin, atletul lui Dumnezeu pe pă mânt cum l-a numit Papa, apără torul
creş tină tăţii împotriva puhoiului de anticriş ti, care nu avea nevoie săjegmă nească
propriul său popor pentru a-ş i plă ti scaunul. Petru deabea terminase săplă tească
datoriile fă cute cu ocazia numirii sale ş i acum vine un altul, cu alte datorii, deci cu
alţ i debitori nemiloş iş i hrăpă reţi. În afarăde asta se vorbeş te în toatăţ ara cănoul
voievod este lotrean, căaduce cu el un episcop care săconverteascăţ ara la
credinţ a lor, cum dealtfel a încercat s-o facăş i Despot Vodă , cel ce a fost tă iat şi
fă cut bucăţ ele de către boierul Tomş a, ş i, cum sângele sânge cere, a fost ş i el tăiat
de că tre regele Poloniei dupăce s-a numit voievod din proprie iniţ iativăsub
denumirea de ªtefan Vodă . Multe se vorbeau în popor, zvonurile circulau de colo
pânăcolo, fă răca cineva săcunoascăadevărul, dar boierul Condrea Bucium a
venit cu mult timp în urmăla Constantinopole, la aflarea veş tii căun anume Iancu
va fi numit voievod în locul lui Petru. A că utat săafle cine este acest pretendent ş i
aflămulte lucruri, mai ales de la oamenii din preajma Kiajnei. Iancu nu a ş tiut
niciodatăde aceastăacţ iune a lui Bucium, deoarece totul s-a petrecut foarte bine
mascat. Încetul cu încetul firele l-au dus ş i la Braş ov, unde aflăîn fine cine este
adevărata mamăa lui Iancu, curelă reasa Ecaterina Weiss. Încăînainte săajungă
Iancu la Iaş i, Codrea spuse la mulţ i din oamenii să i cine este în realitate noul
domn. ªi ca sănu dea de bă nuit a venit ş i el la Constantinopole împreunăcu
ceilalţ i boieri ca săi se închine, fiind mai abitir ală turi de el decât cei cari au venit
mai mult sau mai puţ in de bunăcredinţ ă.

Pe cheiul de la Galaţi veni ş


i pârcă labul oraşului împreunăcu toţ i boierii mai de
frunte de prin preajma locului, precum ş i negustorii de vazădin oraş. În mulţime
135

se aflăoameni plătiţ i săstrige, dar ş i mulţ i care cascăgura. O gardămilitară


formatădin oş teni moldoveni, destul de zdrenţ ăroşi, se rânduieş te în dreapta ş i în
stânga debarcaderului cu un că pitan în frunte care se prezintănoului Domn.
- ´´ Săne trăieş ti măria ta, Moldova văaş teaptă. . fiţ i binevenit, ţ ara văaş teaptă. .
´´ vorbeş te tare ca toatălumea săaudăce spune, iar la urmăizbucnesc oş tenii în
urale, aruncând cu suliţ ele în sus. Pârcălabul înaintează , îl primeş te pe Iancu aş a
cum se cuvine, îi să rutămâna respectuos ş i în fine îl pofteş te săcoboare în ţ ara sa.
Iancu este emoţ ionat, îl învităpe pârcă lab în caleaş căală turi de el ş i întreg alaiul
porneş te spre oraşurmat de toţ i cei prezenţ i. Iancu dăperdelele caleş cii laoparte ca
săsalute mulţ imea, fă cându-le semn cu mâna. Maria fu pusăsăpriveascăpe
ferestruica cealaltă , ca săsurâdămulţ imii din acea parte, ceeace fă cu cu destulă
strângere de inimă . În străfundul sufletului ei are teamăde aceş ti oameni, erau
mulţ iş
i tot ce este mult este ş i puternic, gândeş te ea, dar ca să -i facădomnitorului
pe plac se supune.

Galaţ ul este un oraşcu că suţe din lemn, fă răcaturi, cu biserici frumoase din zid,
cu uliţ e noroioase, copii se joacăîn lapoviţ a care se aş terne, porcii aleargăsperiaţ i
de colo pânăcolo la venirea alaiului domnesc, iar gă inile zboarăpeste gardurile
dă ră pănate ale caselor. Printre cei prezenţ i se aflăş i mulţ i preoţ i care scot din
că delniţ ele lor mult fum de tă mâie, dar metropolitul ţ ării nu se arată ,ş tiind cănoul
venit este de altăcredinţ ădecît cea strămoş eascămoldovenească , cu toate căla
nunta cu Maria s-a lăsat botezat ortodox, fă răînsăsăaibe o patalama la mânăcare
săateste aceasta. La asta Iancu nu s-a gândit; n-a ş tiut ş i nu ş i-ar fi închipuit că
pentru moldovenii lui, faptul căeste botezat în altăcredinţ ăînseamnăfoarte mult
şi este unul din cele mai serioase motive de a nu fi iubit, mai ales cănu de mult
lafel a fă cut şi acel Despot Vodăcare a căutat să-ş i impunăcredinţ aţ ării. Dar, este
adevărat căIancu nu are aceste intenţ ii, în primul rând fiindcăniciodatănu a fost
prea credincios, cu toate cămumă -sa l-a crescut strict în religia lor, ş i apoi era şi
Doamna Maria din neamul împă rătesc al Paleologilor, o ortodoxăconvinsă , iar
copiii lor tot în credinţ a asta au fost botezaţ işi crescuţ i. Dar pe Iancu nu-l interesa
nimica din toate acestea, totul era săfacăcât mai mulţ i bani, ca în primul rând să
plă teascădatoriile pe care le contractase pentru a ajunge domn ş i în al doilea rând
pentru a se căpă tui, sădevinămare senior cu palate, caleş ti, gă rzi personale,
onoruri ş i multe altele. În acest context se miş căalaiul domnesc prin uliţ ele
noroioase ale Galaţ iului. Lefegiii daţ i de Cristofor Bathori au sosit cu o zi înainte,
conduş i de acel Toma Nagy, dar conform ordinului primit nu s-au prezentat la
debarcare, ci oş tenii fiind postaţ i în preajma casei unde urma săfie gă zduit
voevodul cu familia sa peste noapte. Aici se prezintăToma Nagy milită reşte şi
încăîn prima searăau avut loc tratativele dintre el ş i Iancu. Astfel i se promite o
sumăfixăpe an din care să -şi plăteascăoamenii, iar de partea sa se obligăsălupte
136

alături de voievod în caz de pericol. Dacăera nevoie, Toma Nagy trebuia săaducă
mai mulţ i oameni, pânăla câteva mii. A doua zi de dimineaţ ăconvoiul porneş te
din nou la drum, însoţ it de garda turcăş i de cea a lui Toma Nagy, ceeace nu
deranja nici o parte. Dimineaţ a Iancu refuzăsămeargăla o slujbăreligioasă
pregă tităspecial pentru el, spre marea indignare a oamenilor, dar nu o fă cu din
principiu de a nu merge, ci din graba de a ajunge cât mai repede în capitala ţ ă rii.
Poate cădacăar fi ş tiut ce sentimente a semă nat din prima zi, s-ar fi dus; clerul
voia în felul acesta să -şi arate ataş amentul faţ ăde noul voievod. Nicola care s-a
plimbat printre oameni ca săafle câte ceva, a auzit comentariile ş i l-a anunţ at ş i pe
Iancu, dar a fost prea târziu fiindcăoamenii s-au împră ştiat şi preotţ ii au plecat.
Pânăîn cele din urmăel ş i-a dat seama de greş ala fă cută , dar timpul trecea ş i nu
putea întârzia plecarea. Pentru a fi sigur, cere pârcă labului de Galaţ i o gardă
suplimentarăde oş teni moldoveni, pe care o pune sub comanda lui Bartolomeu
Brutti. Dar faţ ăde aceş tia, cei ai lui Toma Nagy nu aveau asemă nare, ei fiind
oş teni de meserie care ş tiau sălupte, săasculte ş i să -şi respecte superiorul, pe când
gloata de moldoveni este formatădin ţ ărani înarmaţ i cu securi ş i beţ e, cari erau
obiş nuiţ i sălupte ca să -şi apere glia ş i bruma de avere pe care reuş eau s-o
agoniseascăîn scurtele perioade de liniş te relativă . Cu aceş tia se transformăgarda
lui Iancu într-un fel de micăarmatăpestriţ ă, cu care înainta spre capitala ţ ă rii,
Iaş ul. La început comandantul gă rzii turceş ti a fost oarecum nedumerit vă zând
oastea lui Toma cu lefegii lui, dar i se explicăcăIancu nu are încredere în oamenii
de prin partea locului ş i a apelat la aceş tia pentru a întări paza, ş iretlic ce prinde
destul de uş or. În felul acesta fu împăcatăş i capra ş i varza, argumentul fiind întă rit
şi cu o punguţ ă.

Convoiul este aranjat dupăcele mai mici amă nunte de către Iancu însuş i, în
colaborare cu cei trei comandanţ i ai să erul ienicerilor, Bartolomeu Brutti ş
i, ofiţ i
Toma Nagy, dar ca lucrurile săparăbune în ochii turcilor, comandantul lor fu
primul consultat ş i părerile sale acceptate. În faţ ăde tot merge ienicerul, înconjurat
de zece oameni ai săi că lă ri, apoi mai în urmăalţ i câteva zeci de turci, urmaţ i de
gloata de moldoveni ş i în jurul caretei domneş ti sunt rânduiţ i lefegiii, iar Toma cu
restul grupei sale în urmăgata săobserve orice miş care s-ar ivi. Convoiul se
încheie cu celelalte care, fiecare păzit de oş teni amestecaţ i iar la urmăde tot un
grup destul de compact de ieniceri. La o distanţ ămai mare în urmăumblăo
mulţ ime de boiernaş i special veniţ i să
-l întâmpine pe Domn, în speranţ a căvor
căpăta şi ei câte un oscior de ros. Parte sunt călă ri iar cei mai să raci pe jos.

Drumul pânăîn capitalăeste destul de lung ş i anevoios. Peste tot câmpii


părăginite, sate arse ş
i oameni care fug la vederea oş tenilor, crezând căeste vorba
de o nouăbă tălie pentru domnie, vreo invazie a cazacilor sau tă tarilor. Moldova
137

este mai să răcităca oricând, multiplele lupte pentru domnie din ultimul timp ş i
desele incursiuni ale cazacilor ş i tătarilor au dus-o în sapăde lemn. De aproape un
secol s-a stins marele ªtefan, Domnul care a ridicat-o pe culmile cele mai înalte,
care a ţ inut-o cu jertfe enorme liberăş i independentă , apă rând-o de duş manii de
afarăş i dină untru ş i a pedepsit aspru pe toţ i cei ce au încercat prin fel de fel de
mijloace s-o împilească. Nu se poate spune căîn timpul să u era bună stare peste
tot, dar omul cel puţ in se ş tia stăpân pe glia sa, oricât de să ră căcioasăar fi fost. La
sunetul buciumelor alergau cu toţ ii într-un suflet ca să -şi apere, fiecare ce avea de
apă rat, în frunte cu ªtefan, titanul, oş teanul ş i Domnul lor. Când oş tile erau
adunate ş i câte un că pitan se făcea movilăca voievodul săpoatăîncă leca,
izbucneau cu toţ ii în strigă te de bucurie ş i numai voinţ a fermăde a învinge îi făcea
învincibili, că ci armele lor erau foarte palide faţ ăde puternicele armate care voiau
săle supunăţ ara. Când omul vrea ş i întreaga ţ arăeste unită , apoi nici un duş man
nu o poate împila, oricât de puternic ş i numeros ar fi el. Unde-s doi puterea creş te.
Sunt proş ti Mă ria ta, dar mulţ i. Dar, dupămoartea viteazului voievod, urmaş ii săi
au târât ţ ara în cele mai abjecte lupte pentru ocuparea acestui tron, iar
independenţ a ţ ării a fost pierdutăde cei ce nu făceau altceva decât săverse
veniturile statului în buzunarele lor proprii. Cei care reuş eau săse aş eze pe acest
scaun fermecat au reuş it săstrângăaveri uriaş e din care plă teau creditorii şi cei ce
i-au cocoţ at acolo, ca apoi ei înş iş i sădisparăîn cele mai groaznice ş i teribile
chinuri, dupăce ei înş işi au trimis la moarte pe cei ce li se opuneau. Mă celuri
peste măceluri ş i valorile ţ ării că deau pradăambiţ iilor de putere ş i înavuţ ire ale
diverş ilor aventurieri. ªi toate acestea pe spinarea poporului, pânăla urmăş i el
dezbinat.

Dupăcâteva zile de drum, fă răincidente, alaiul ajunge la marginea capitalei


Moldovei, Iaş i. Boierul Condrea Bucium o ia înainte ş i pune la toate bisericile să
batăclopotele. Sunetul lor se aude pânădeparte, dând impresia unei să rbă tori, unei
victorii. Oamenii se adunăîn pieţ e, ies din casele lor şi pâlcuri pâlcuri se îndreaptă
spre palatul domnesc. Oş tenii s-au pregă tit încăcu o zi înainte săprimeascăalaiul,
iar boierii se îmbracăîn hainele lor de să rbătoare, aş teptând pe noul voievod pe
care nici mă car nu-l cunosc. Pe feţ ele lor se poate citi ingrijorare. Metropolitul
ţării Teofan nu ş tie ce atitudine săia. A fost informat cănoul venit este lotrean,
cum se spunea în acele vremi luteranilor. La intrarea în oraşoamenii se îmbulzesc
care încotro ca săvadăalaiul cu noul lor stăpân. Peste tot se aud guiţ ăturile
porcilor sacrificaţ i cu ocazia Crăciunului care bate la uş e, iarna ue este grea ş i
ză padăpuţ ină . Lefegiii ş i ienicerii deabea pot ţ ine piept mulţ imii de gurăcască.
Iancu a gă sit cu cale căeste bine săse arate oamenilor care voiau să -l vadă , cel
puţ in cum arată . Trage perdelele caleş tei ş i lafel ca la Galaţ i, priveş te afară
salutând lumea, dând uş or din mână . O pune ş i pe Maria săfacăacelaşlucru pe
138

partea cealaltă, dar totul nu are efectul scontat, oamenii nu prea sunt încântaţ i, sau
mai bine zis nu le pasăprea mult cine este noul venit, mai ales cănu au nici un
motiv săse bucure de venirea lui; le roi est mort, vive le roi, atâta ş i nimica mai
mult. În fond nici lui Iancu nu prea îi pasăde felul cum este primit, îi este totuna
dacăeste aclamat sau huiduit, totul era să -şi plăteascădatoriile, ca apoi să -ş
i facă
propria avere ca săpoatătrăi ca cel mai mare prinţ , el fiul curelarului Jörg Weiss
din Kronstadt. Dealtfel nici nu i se putea cere săfie un patriot, săiubeascăo ţ ară
pe care nici nu o cunş tea, oamenii ei, credinţaş i obiceiurile. Este un venetic ş i aşa
îl priveş te lumea. Moldova pentru el nu este decât o vacăde muls, dar una slabă.
Pe de altăparte nici nu avea habar săconducă, săcunoascădirijarea finanţ elor
unei ţ ări, în fine săfi oştean bun, calitate esenţ ialăpentru acele timpuri. Nimica
din toate acestea, în afarăde setea de bani ş i mărire.

La Curtea Domneascăservitorii au fost rânduiţ i de mai marele lor la intrare,


îmbrăcaţ i în straiele de să rbă toare. Boierii divanului au venit în frunte cu
metropolitul Teofan, care s-a gândit căîn fond nu are nici un motiv săse punărău
încăde la început cu noul domn. La sosirea caretei voievodale, toţ i cei prezenţ i
izbucnesc în urale, aş a cum li s-a ordonat săfacă . Mai întâi le iese în cale
metropolitul Teofan, îmbră cat în straie de strană , urmat de boierii mari de divan ş i
de o seamăde preoţ i cu că delniţ e care tă mâiesc. Teofan îi binecuvânteazăcu
crucea pe care o întinde spre domn, dar Iancu nu o sărutăş i nici semnul crucii nu
face, fiindcănu era obiş nuit cu aş a ceva ş i nicidecum cănu voia s-o facă. În
schimb Doamna Maria se închinăortodox ş i sărutăcu smerenie crucea care îi este
întinsă, urmatăde copii care fac lafel, spre marea satisfacţ ie a celor din jur, ceeace
destinde atmosfera. Apoi furăcu toţ ii primiţi în sala mare a tronului, Iancu poftit
săse aş eze pe tron, iar capugiul trimis special de înalta Poartăcu câteva zile
înainte, se prezintăîn faţ ăş i citeşte cu o voce gravăfirmanul de numire, dupăcare
îi ceru jură mântul de credinţ ăfaţ ăde stă pânii care l-au ridicat acolo. Iancu se
scoalăîn picioare ş i cu mâna pe inimăjurăcredinţ ă . Apoi capugiul îi întinde
firmanul ca să -l sărute, în semn de respect faţ ăde Padiş ah ş i cu asta instalarea se
făcu destul de simplu, apoi capugiul se retrage iar boierii defileazăîn faţ a sa, unul
câte unul, urându-i bun sosit, unii cu voce tare alţ ii murmurând, urmând ca peste
câteva zile săaibe loc ungerea voievodului conform datinilor strămoş eş ti.

În primele zile ale domniei nu au loc nici un fel de evenimente de remarcat,


deoarece se pregă teşte instalarea în apartamentele noilor sosiţ
i. Doamnei Maria îi
este datălocuinţ a Doamnei Maria a fostului domn Petru, iar copiiilor camerele în
care a crescut fata lor pe care o cheamătot Maria, cea ce trebuia să -l ia pe grecul
Zotu Tzigara. Dealtfel mare lucru nu este de făcut, fiindcătotul este oarecum
pregă tit dinainte, toate fiind aşezate la locul lor, aş
a cum au fost rânduite încăde
139

predecesori. Doamna Maria face totuş i câteva schimbă ri, aş a căîn scurt timp se
simte chiar destul de bine, regretând totuş i frumosul palat de la Prasonissi care
este cu mult mai frumos decât acesta, apoi ea fiind o sudicănu prea suportăfrigul
din acest palat din piatrăş i lemn, cu coridoare lungi ş i întunecoase, camere mari ş i
reci. Seara când se bagăîn pat simte umezeala aş ternutului. Copiii în schimb
zbenguiesc mai toatăziua prin curţ ile palatului sub privirile oş tenilor Moldoveni
care-i pă zesc şi al servitorilor. Pentru ei au fost tocmite educatoare ş i doici care
urmau săvinăde la Constantinopole, cu toate căau fost angajate ş i câteva femei
de boieri care să-i înveţ e limba ţ ă rii care i-au adoptat. Maria a adus cu ea o
mulţ ime de icoane foarte frunoase pe care le-a atârnat pe pereţ i mai peste tot.
Iancu în schimb a început încădin primele zile cu pregă tirile instală rii sale ca
domn. Astfel îl angajeazădefinitiv pe Toma Nagy cu oamenii să i, mare parte a
ienicerilor plecând înapoi, lăsând aici numai pe cîţ iva care au sarcina de a raporta
despre orice miş care s-ar fi fă cut, iar Bartolomeu Brutti a fost numit comandant
suprem al tuturor armatelor, funcţ ie cam bizarăpentru el, un om care în viaţ a sa nu
s-a ocupat cu de-ale oş tirii, dar, dacăies bani, atucni totul este în regulă. În afară
de a asta a cerut lui Iancu ş i monopolul exporturilor din Galaţ i, sau mai bine zis a
încasărilor taxelor de export, ceeace aduce un venit extrem de mare ţ ă rii.
Bineînţ eles căaproape 40 % din aceste venituri urmau săintre în buzunarele lui
proprii, 1o la sutăîntrebuinţ ate pentru ajutorarea celor ce fă ceau propagandă
papistaş ăîn ţarăş i restul intrăîn vistieria ţ ării, din care bineînţ eles căIancu îş i luă
o parte pentru plata tributului, a datroiilor ş i mai ales pentru averea sa personală,
aşa căbiata ţ arăcu ce mai ră mânea ?? Nicola este numit un fel de ş ef de poliţ ie
secretă , omul care săiscodească , cu sarcina de a-l anunţ e pe voevod despre tot ce
s-ar pune la cale ş i ce se vorbeş te despre el, contra unei sume frumuş ele în aur. El
a avut grije să-ş i facăaliaţ i, că utând săş antajeze pe cine putea ş i la cine se
prindea, contra unor sume de bani în galbeni. Iar Bernardo Borisi primeş te ş i el
partea sa; stămai tot timpul la palat ş i se ocupăcu pricinile, în sensul căle trece
într-un hrisov ca apoi săle înfă ţiş eze voievodului spre judecată . Pentru asta are un
scriitor, fiindcăel încănu vorbeş te nici măcar douăcuvinte limba ţ ării.

Odatăaceste aranjamente terminate, Iancu are în fine timp săse ocupe ş i de


treburile ţării. Astfel, convoacăpe toţi boierii mai de frunte, indiferent dacăsunt
de partea sa sau nu ş i le comunicăcăare de gând să -ş
i formeze un nou Divan, aş a
cum ş ade bine unui domn. Condrea Bucium fu acela care a fost însă rcinat cu
ducerea tratativelor cu boerii care se aratădispuş i săconlucreze cu el. Iancu nu
vrea săţ inăcont de divanul predecesorului să u Petru ªchiopul ci îş i formeazăunul
al său, pe care săse poatăsprijini, dar nu pentru a duce o politicăconform
concepţ iilor sale, fiindcănici nu avea concepţ ii, ci pentru a-i putea manevra aş a
cum va voi, mai ales pentru a putea să -şi bage mâinile pânăla coate în veniturile
140

ţării, care dealtfel le considera ca ale sale proprii, dar este mai bine săn-o facăde
unul singur ci cu ş tiinţ
a celor care voiau săconlucreze cu el. Astfel îş i alege pe
Golea pârcă labul de Neamţ , Cârstea Mihă ileanu care în timpul consfă tuirilor făcea
şi pe scriitorul, Vartic, Balica ş i Redici. În afarăde aceş tia care i-au jurat credinţ ă
veş nică, cautăsă -şi apropie ş i pe cei tineri, pe Luca Sluger, Simion Stroici
că minarul ş i pe aprodul Miră uţ , fiul lui Garvril Logofătul. Încredinţ eazăvornicia
cea mare a ºă rii de Sus lui Iurescul iar al ºă rii de Jos lui Condrea Bucium, cel care
a iscodit ca săafle cine este el ş i a aflat tot adevă rul. Ca mare vistiernic îl numeş te
pe Solomon, cel însurat cu o fatădin marele neam al Arbureş tilor, că
ruia i se zicea
Ion. Acesta fu ales cu grije, dându-i mare atenţ ie şi o platăbună.

Dar, cu toate căunii boieri mai în vârstăsunt de la început de partea sa, precum ş i
câţiva tineri care au că pătat boierii ş i deci venituri, ţ ara, adicăcei de jos, împreună
cu mica boierime care nu avea acces la curte, nu privesc cu ochi buni pe noul
venit, mai ales când s-a aflat căeste de aceeaş i religie cu Despot Vodă, a că rui
amintire era încăvie în mintea oamenilor; deasemenea noile biruri iritau în aş a
mă surăcăoamenii începurăsăse punăîn legă turăcu cei care aveau pretenţ ii la
domnie, din care erau destui la acea vreme, sau săpă răseascălocuinţ ele şi săfugă
în munţ i ca săscape de urmă rirea celor care căutau săstoarcădin ei cât mai mult.
Cel slab ş i obidit plătea dări, iar cel tare ş i bogat era scutit, o opticăcam bizară,
dar nu fă rătâlc. Unii se credeau aleş i, considerându-i pe cei mulţ i ca pe o trumă
obligatăsă -i ţ
inăîn spinare ş i sămunceascădin greu pentru ei, de cele mai multe
ori pentru un blid de linte. Haiducia în acea vreme era ceva obiş nuit ş i nu mai
mira pe nimeni, numai căde cele mai multe ori aceş tia se transformau în tâlhari de
drumul mare, sau se puneau în slujba vreunuia sau altuia din pretendenţ ii la tron.
Care voia se numea descendent din vreun voievod având pretenţ ii la scaun, aş a ca
o afacere sau o distracţ ie, bineînţ eles căscopul final era înavuţ irea ş i setea de
putere. Dar, ceeace încorda ş i mai mult situaţ ia a fost propaganda catolicăpe care
o face Bartolomeu Brutti încădin primele săptă mâni de la venirea lui Iancu în
Moldova, ceeace a avut un efect cât se poate de rău asupra lui. Doamna Maria în
schimb este complet indiferentăde ceeace se petrece în ţ ară . ªi-a format în
apartamentele ei un anturaj de femei, nevestele tinere ale unor boieri, cu care stă
toatăziua clevetind vrute ş i nevrute, despre toate, numai evenimentele domniei
nu; copiii se joacăcu feciorii de boieri de prin prejma palatului ş i în cel mai scurt
timp au învă ţat limba frumoasăa moldovenilor pe care mama lor Maria nu o ş tie
deloc. Iancu în schimb vorbeş te o moldoveneascăstâlcită , lucru cu care se cam
obişnuiserăboierii în ultimul timp, fiindcăînsăş i Petru ªchiopul o vorbea prost ş i
înaintea sa Despot Vodădeloc. Dar cel mai mult deranja faptul căIancu este de
altăcredinţ ădecât cea strămoş ească , mai ales când se aflăcăacest Bartolomeu
Brutti, aventurierul de origine albanezătrecut la catolicism, fă cea tot ce putea ca
141

săfacăpropagandăpapistaş ăîn Moldova. Ba mai mult decât atâta, toate acestea se


puneau în seama lui Iancu care în fond habar n-avea ce se petrece în jurul său,
fiindcăpe el credinţ a nu-l intereseazădeloc. Dacăar fi fost vorba de galbeni,
atunci da, ar fi fost amestecat pânăîn coate, dar aş a ? Dar Bartolomeu Brutti a
venit şi cu intenţ ia de a-şi recupera înzecit din ce a învestit în tot aceş ti ani pentru
suirea lui Iancu pe tron, Muş atinul sas din Kronstadt, iar pe de altăparte ca săse
bucure ş i el de binefacerile ş i mă ririle nobililor. În peregrină rile prin ţ ările Europei
a vizitat mulţ i nobili de peste tot ş i la curţ
ile marilor granzi de Spania, ceeace l-a
impresionat peste mă sură. De atunci voia cu tot dinadinsul ca ş i el săfacăparte
din aceastăclasăaleasăde Dumnezeu, cum obiş nuiau ei săspună . ªi pentru asta
are nevoie în primul rând de un protector capabil să -l ridice cât mai sus, dar mai
ales de o avere cu ajutorul căreia săducăo viaţ ălipsităde griji. Se instaleazădeci
la Curtea Domneascăîn prejma lui Iancu ş i în fiecare dimineaţ ăse prezintă
stâpânului ca să -i ureze bineţ e de început de zi, ca apoi să -l însoţ eascăpeste tot ca
să-l sfătuiascăcum săprocedeze ca săstoarcăcât mai mult din aceastăţ ară.
Dealtfel ş tia cănici un voiavod nu se putea menţ ine un timp mai îndelungat în
scaun, fiindcăturcii erau lacomi ş i voiau săaibe din ce în ce mai mult, neţ inând
cont căş i cei numiţ i voiau să -şi facăpartea lor.

Iancu în schimb a devenit plin de el de când a venit, nu mai vorbeş te cu nimeni,


decât cu boierii de rangul întâi, dăordine în dreapta ş i în stânga fărăun ţ el anume,
numai aş a ca săse simtăcăel este prezent, căvede ş i aude totul. Atitudinea sa
umilăde prosternare în faţ a orică rui turc a dispărut, dar în sinea sa s-a pă strat
teama căs-ar putea săcadăiar în mâinile lor, săintre din nou în aceatăînchisoare
de la Edi Culé, gând care îi produce sudoare rece pe spinare, dar acuma este el aici
stăpânul ş i toţ i trebuie sădanseze dupăcum cântăel. Nu, nu va mai da ocazia
acestor turci săpunămâna pe el, gândeş te el ca săse linişteascăş i se avântăîn a
domni. Astfel mai toate dispoziţ iile le discutăîmpreunăcu Brutti ş i Nicola care l-
au învă ţat săinstituie o nouădare, numităa zecea din vite, dare ce să răci ţara mai
mult ca orice, dar care aduce mult aur în buzunarele lor, mai ales în ale lui Iancu.
La Iaş i trăia în acele vremi un negustor foarte bine întrodus în toate cercurile de
afaceri, mai ales în Polonia, Sima Vorsi cu care face Iancu afacerile sale cu vitele.
Mii de capete sunt trecute peste graniţ ăfărănici un fel de taxe vamale, iar,
rezultatul acestor vânză ri intra în buzunarele domnului, nu însăînainte ca acest
negustor să -ş i ia partea sa; dar cel mai hain din toţ i este unul Nicoriţ ă, grecul
Nicoresio venit cu Iancu de prin pă rţile Constantinopolului. Dealtfel nici el nu ş tia
prea bine de unde a ră sărit. Într-o zi, înainte de plecarea lui spre ţara în care fusese
numit voievod, l-a anunţ at Bartolomeu Brutti căacest Nicoresio este un creditor
de seamăş i-l va urma. Bineînţ eles căIancu acceptăfă răsăş ovăiascăş i ca săscape
de gura lui, de insistenţ ele acestei hiene îl numi mare vameşal Moldovei, post de
142

frunte ş i una din cheile câş tigurilor fabuloase, fiindcăcu ajutorul lui treceau turme
întregi de vite în Polonia fărăsăfie vămuite, pentru ca intrarea în ţ arăa mă rfurilor
săfie vă muitădublu ca pânăacuma. Autoritatea acestui vameşe devenit atât de
mare, încăde la începuturile sale, încât putea de la sine putere săţ inăloc la
judecarea afacerilor negustorilor, bineînţ eles dupăce percepea pentru fiecare
pricinăo taxă ce intra în buzunarele sale. Până la urmădeveni această
personalitate dubioasăun factor principal al domniei lui Iancu, atât de preganant
încât Bartolomeu Brutti ş i Nicola furăaproape cu totul eclipsaţ i. Dar bă trânului
Brutti nu-i pă sa de puterea acestui aş a zis grec; era numai cu vorba grec fiindcăîn
realitate era italian nă scut în Grecia ş i tră
it la Constantinopole. De câte ori avea
Iancu nevoie de cai sau de bani pentru a plăti pe câte un turc influent, sau pe Sinan
Paş a, Nicoresio făcea tot posibilul să-i avanseze, iar ca amanet voievodul îi dădu
postavuri de Lund sau Colonia, luate ca vamăde tranzit de la negustorii care
treceau prin Moldova spre ţ ă rile vecine pe care acest hrăpă reţle vindea în ţ arăsau
în Polonia pe preţ uri piperate, recuperându-ş i în felul acesta întreit sumele
împrumutate, care de altfel nici nu-i aparţ ineau de drept, trebuind de fapt săfie
vă rsate în visteria ţ
ării. Dealtfel ş i pentru Iancu aceastătranzacţ ie este o afacere, el
având de la Nicoresio, Nicoriţ ă, partea sa. Mare parte din aceste afaceri se
terminau la bâlciurile pocuţ iene, la Calomeia ş i Snyatin. ªi astfel aurul curgea din
plin în cuferele domneş ti ş i nu în vistieria ţ ării, cum era normal săfie. Propriul
buzunar este confundat cu cel public. Dar cine avea curajul săcontroleze sau săse
opunăacestui joc ? Nimeni, fiindcăş i cei ce ar fi voit s-o facăerau ş i ei pă rtaşi,
fiecare dupăfuncţ ia ocupatăîn stat.

În afarăde aceste preocupă ri Iancu nu se ocupăde treburile ţ ării, în primul rând


fiindcăhabar n-avea de aş a ceva ş i în al doilea rând fiindcăş tie căcei numiţ i în
divan au grije de toate, bucuroş i căsunt lăsaţ i în pace. Bartolomeu Brutti se ocupă
şi de treburile din afară , deoarece are legă turi peste tot, cunoaş te o mulţ ime de
mă rimi, oameni de prin preajma curţ ilor regale ş i imperiale ale Europei, vorbeş te
mai multe limbi. Dar el se ocupăş i cu treburi mai mă runte, foarte apreciate de
voievod ş i anume cu iscodirea boierilor ş i cu raportarea despre tot ce ş tia ş
i afla
despre ei. ªi Nicola face acelaşlucru, însăîntr-o mă surămai mă runtă , în
conformitate cu rangul său. Merge prin conace, se împrieteneş te cu boierii ş i
familiile lor aflând ce se cleveteş te, poveş ti de salon ş i zvonuri ce ciculăreferitor
la domnia Iancului. A învă ţat aş a de bine frumoasa limbăa moldovenilor încât
putea face faţ ăoriunde ş i săpriceapătot ce se vorbeş te în jurul să u. Ba de multe
ori profita de faptul căunii nu ş tiau acest amănunt ş i auzea în felul acesta multe,
când limbile se dezlegau la un pahar de vin de Cotnari. Iancu însănu profităprea
mult în urma acestor veş ti, putând doar în felul acesta să -şi dea seama de
orientarea boierilor săi. Cănu este iubit, o ş tie foarte bine, dar nu voia ca la un
143

moment dat săfie luat prin surprindere ş i izgonit pe nepusămasă, ca predecesorii


săi, mai ales căîn ultimul timp se fă curăauzite zvonuri căun băieţ andru cu
numele de Lă puş neanu căruia i se zicea Lungul, se agita printre cazaci şi căs-ar
putea săporneascăcu oaste împotriva sa. Mercenarul Toma Nagy era în
permanentăalertăîmpreunăcu cei peste două sute de oşteni ai săi. Pe lângă
aceş tia, Condrea Bucium trimise ş i un corp de moldoveni, dar Iancu nu are prea
mare încredere în ei, cu toate cănumi în fruntea lor pe fiul Mariei, cel mare, pe
Filip.

Nici nu trecurădouăluni de la sosirea sa în capitala ţ ării căIancu se ş i gândeş te


cum săfacăca să-l mulţ umeascăpe cel care l-a cocoţ at aici sus pe scaunul
domnesc. ªtie căputernicul vizir are o mare slă biciune pentru cai frumoş i, că
dispune de imense hergelii cu cei mai autentici pur sânge ş i în afarăde asta îi
plăcea vinul, cu toate căeste musulman fă cut; la aceastăplăcere nu a putut să
renunţ e odatăcu adoptarea, din motive de mă rire, a noii credinţ e cu foarte mulţ i
ani în urmă . Cu toate viciile pe care le avea, sultanul Amurat este în acelaştimp
un bun musulman ş i n-a pus niciodatăstrop de băuturi alcoolice în gură , deci în
aceastăprivinţ ăSinan trebuia săprocedeze în aş a fel ca stă pânul să u sănu afle
despre aceste plăceri lumeş ti ale sale. Deci, prin Nicoresio, Iancu procură150 de
cai din cei mai frumoş i, cumpă raţi în Polonia ş i în Transilvania, din crescă toriile
cele mai renumite, la sume imense. Deasemenea trimite la viile de la Cotnari ş i
puse săse umple câteva butoaie cu vinul cel mai vechi ş i cel mai bun ce se gă sea.
Totul fu încărcat într-un car, puse hergeliile la drum ş i-l însărcineazăpe Nicola să
meargăcu aceste daruri la Istambul, să -i sărute vizirului vârfurile pantofilor din
partea sa, în semn de recunoş tiinţăş i să-i i le înmâneze personal. Nicola pleacăcu
destulăplăcere, mai ales căare ocazia săintre în legă turăcu personajul cel mai de
temut al timpului, cel care dintr-un semn din mânăputea săfacăpe cineva fericit
sau să -l ducăla spânzurătoare. Drumul fu lung ş i greu, cu o mare hergelie de cai,
iarna îş i aratăcolţ ii ş i ză pada care că zu înză pezeş te drumurile Moldovei, dar
ordinul este ordin ş i trebuie adus la îndeplinire. Dupăcale de peste două sprezece
zile, convoiul ajunge în fine în capitala imperiului ş i spre fericirea lui Nicola
vizirul se aflăaici, preocupat cu ră zboaiele pe care le preconiza împotriva
creş tină tăţii. Trebuia săcearăde nenumă rate ori audienţ ăca în fine săfie primit.
Sinan Paş a nu prea avea obiceiul să -şi arate pe faţ ăbucuriile dar primeş te cu un
zâmbet în colţ ul gurii darurile, dupăce servitorul servitorului să u îi sărutăvârful
pantofilor, ca apoi săfie expediat fă rămăcar să-i adreseze un cuvânt, nici mă car
pentru cel care i le-a trimis. Dealtfel el cunoş tea acest fel de a se purta a celor mari
din Imperiul Ottoman. Totuş i scopul fu atins ş i putea săse întoarcăcu faţ a curată
la Iaş i ca săraporteze. Iancu se bucurăde reuş ităş i se pregă teş te de domnie
serioasă , adicăde umplerea cuferelor cu galbeni. Legea impozitelor asupra vitelor
144

fu întărităş i cei să raci despoiaţ iş i de ultimele animale pe care le mai aveau prin
curţile lor să ră căcioase. Creditorii stau la uş ăş i nu-l slă besc pe voevod deloc,
voiau înpaoi ce au dat în toţ i aceş ti ani de pribegie ş i pedeasupra cu un câş tig
substanţ ial, dar nu numai aceş tia ci ş i cei ce au venit cu voievozii dinainte sa
trebuiau plă tiţi, cu toate căde fapt datoriile lui au fost stinse, găsindu-se din când
în când câte unul care îş i aducea aminte, aş a peste noapte, căde fapt mai are câte
ceve de primit. În acest scop fu numit un grup de experţ i care săţ inăcontabilitate
că mă tarilor cari furăplă tiţ
i cu rândul, dupăvechimea datoriei, dar ei nu se mai
isprăveau ş i cu cât primeau mai mult cu atât mai mult erau cerinţ ele. Dar pe Iancu,
odatăcomisia numită, nu-l mai intereseazăasta, nici chiar când sosi de la urmaş ii
bancherului Hoffmann de la Kronstadt o notăcăar avea de plă tit o sumăde bani
pe care bătrânul bancher, acuma decedat, i-a împrumutat-o cu mulţ i ani în urmă
când era tână r ş i nu avea mijloacele necesare săplece la Constantinopole.
Scrisoarea fu înregistratăde comisie ş i pusăla rând, fă răsăse ră spundă .

Începutul domniei se aratădeci promiţ ător. Vizita ş i plocoanele trimise prin


Nicola la Poartăavurădarul de a provoca un fel de explozie de laudădin partea
vizirului ş i chiar din partea sultanului. La destul de scurt timp dupăsosirea lui
Nicola din aceastăcălă torie, sosi în Moldova un capugiu cu o scrisoare din partea
sultanului însuş i, prin care acesta se aratăfoarte mulţ umit de promisiunile lui
Iancu de a mă ri tributul. Luat în felul acesta prin surprindere, la început el nu ş tie
ce săspună , deoarece nu a fă cut prin Nicola o asemenea propunere, dar înţ elege că
aceasta este o cale de a stoarce mai mult. Sinan Paş a este acuma în culmea puterii
sale şi se gândeş te cănu ar fi ră u să-l informeze pe stă pânul său, Sultanul Amurat,
cănoul numit în Moldova va da peste promisiuni ş i deci visteria se va umple mai
mult. Dealtfel umbra lui Allah pe pă mânt nu prea se interesa de mersul treburilor
de stat, lăsând totul în grija vizirilor, mai ales a lui Sinan Paş a. Sultanul avea ca
ocupaţ ie principalăsă-ş i spioneze cadânele din harem ş i să-şi chinuascăfemeia
care i-a dat naş tere la moş tenitorul tronului, veneţ iana Haseki, sultana ş i cea mai
influentăfemeie a imperiului dupăsoacra ei. Dar Amurat era sub influenţ a mamei
lui, aplecând urechea la tot ce aceasta spunea referitor la nora ei. Toate aceste
preocupări bizare l-au îmbolnăvit de nervi, era sleit de puteri din cauza exceselor
la care se dă dea zi de zi, din care cauzătiranizăpe cei din jur. Era crud ş i cu
mintea întunecatăcând era supărat, ceeace se întâmpla din ce în ce mai des. Peste
toate acestea era un avid de bani ş i îi proteja pe cei care îi procurau sumele de care
avea nevoie. Acestea sunt veş tile cu care a venit Nicola din că lătoria sa dela
Constantinopole, aş a căcererea deghizatăa porţ ii nu-l mai mirăpe Iancu, dar va
trebui totuş i săstoarcăş i mai mult ţ ara pentru a face faţ ă, în aşa fel ca propriul său
buzunar sănu sufere cu nimica. Dealtfel pentru el aceste treburi sunt o preocupare
principală, fiindcăîn afarăde înavuţ ire nu urmă reş te nimica. Bartolomeu Brutti în
145

schimb ş tia cănu din cancanurile curţ ii imperiale puteai să-ţ i dai seama de pulsul
evenimentelor. Iancu nu era în nici un fel pregătit pentru politicăş i făcuse chiar
câteva gafe de neiertat. Astfel puse săse încendieze câteva sate de la graniţ a cu
Polonia, punându-se ră u cu ei. Dar, la insistenţ ele lui Brutti ceru scuze, ceeace avu
un efect deplorabil asupra personalită ţii sale. ªi ca săaranjeze totul mai bine,
trimite ofiţ erilor de la hotare o scrisoare prin care se obligăca în timpul cât regele
Poloniei se luptăcu muscalii, el săpoarte grija ţ inuturilor mă rginaşe. Bineînţ eles
căaceastăacţ iune avu un efect bun ş i în felul acesta în loc săintre în conflict cu
polonii îş i asigurăgraniţ a de la nord de orice invazie. Este bine ş i aşa gândeş te el
şi se felicităcăa avut buna inspiraţ ie de a-l însărcina pe Brutti cu aceste treburi
importante. Lui nu i-ar fi intrat niciodatăîn cap săprocedeze în felul acesta.

Tocmai în perioada asta primeş te de la Constantinopole o scrisoare de la Doamna


Kiajna în care îi face imputaţ ii cum căse poartăingrat cu ea, căa uitat-o ş i multe
altele spuse mai pe ocolite. Împreunăcu Nicola îi ră spunde pe loc, se scuză
invocând trebile de stat, că utând a o face săînţ eleagăcăar fi voit s-o aducăîn ţ ară.
Dealtfel în aceastăprivinţ ăa stă ruit pe lângăel ş i Crisofor Bathory, dar se vede
treaba căvajnicei Doamne îi merge mai bine în capitala imperiului, decât i-ar fi
mers în cea a zbuciumatei Moldova, încă lcatăş i veş nic pră dată , în primul rând de
zecile de pretendenţ i cari apăreau de prin toate colţ urile, unii mai îndreptă ţiţi, din
cei care se trăgeau adevărat din mulţ imea de copii nelegitimi ai voievozilor, iar
alţii din motive aventuriere ş i în al doilea rând de hoardele tă tare care de câte ori
aveau poftă , intrau pânăîn inima ţ ării, despuind pe bieţ ii locuitori de ceeace le-a
mai ră mas, dupăce voievodul strângea birurile necesare plă ţii Porţ ii, pentru
buzunarele lor ş i ce mai ră mânea pentru vistierie. Iancu nu ş tie căţ ara este în sapă
de lemn, el se lăfă ieşte în palatul să u de la Iaş i, merge pe la diverş i boiernaş i care
îi sunt prieteni ş i trage la ei cele mai teribile chefuri ş i orgii. Iar, ca să -şi apropie
mai mult pe cei în care are încredere, cu care a venit, dălui Bartolomeu Brutti
moş ii întinse, onoruri, precum ş i veniturile portului Galaţ i, singurul loc unde
puterea lui Nicoresio, alias Nicoriţ ă, nu se face simţ ită . Una din moş iile dăruite a
aparţ inut unui boier care la intrarea sa în ţ arănu a voit săse închine, argumentând
cănoul venit este tot atât de stră in ca ş i trădă torul de Despot Vodăodinioară.
Aceasta l-a supărat pe Iancu peste mă surăş i închide ochii când aflăcăoamenii lui
Toma Naghy l-au tras în ţ eapă , de fapt în urma sugestiei sale. A vrut în felul acesta
sădea un exemplu ca nimeni sănu mai cuteze a se lega de el. Aş a s-a hotă rât de
Poartă , ca el săfie voievod ş i aş a va fi, chiar dacăţ ara nu-l voia. Cu turcii în
spinare se simte sigur ş i nu se teme de nimeni.

Văzându-se atât de puternic pe situaţ


ie, Bartolomeu Brutti intrăîn legăturăcu
papa ş
i contra unor sume frumuşele consimte săfacăpropagandăpapistaş ăîn ţ
ară,
146

nu numai aici ci ş i în Valahia, spre marea disperare a Metropolitului Teofan care


nu-l putea suferi pe acest Brut, cum i se spunea aici în Moldova, cel venit de prin
ţări străine, zicându-ş i boier moldovean.
- ´´ Mă car săfi fost de o lege cu noi, da e papistaşş i vrea să-i facăpe oamenii ţ ării
săcreadăîn credinţ a sa . . . da n-o să -i meargă. . . credinţ a noastrăeste adânc
înră dăcinatăîn glia acestei ţ ări . . ´´ spune el mereu boierilor ce-l întreabăce are de
gând săfacăîn privinţ a asta. Prea mult nu putea întreprinde împotriva veneticului
care este mâna dreaptăa voievodului, acel ce are toate drepturile în mâinile sale.
Iancu însănu a îndră znit săse atingădirect de capul bisericii, lă sând aceasta în
sema lui Brut. Dealtfel Teofan a venit de multe ori la curtea domnească , refuzând
de fiecare datăsă -l vadăpe voiavod; o viziteazănumai pe Doamna Maria cu care
se înţ elege de minune, pe limba ei, fiindcăvorbeş te greceş te tot atât de bine ca un
grec. Maria la rândul ei este încântatăcăare de partea ei pe cineva, mai ales căîn
ultimul timp Iancu o neglijează, ba chiar o brutalizează . Că sătoria au fă cut-o în
micuţ a bisericăortodoxăde la Prasosnissi, pe când el era un bă rbat docil care nu
avea nici un fel de predilecţ ie pentru nici un fel de credinţ ă, lă sându-se chiar
botezat de formăortodox, ca acuma săfie considerat lotrean înverş unat ?, nu
aceasta nu corespunde adevă rului, gândeş te el indignat, ceeace îl irităpeste
mă surăş i de câte ori i se spune aceasta devine furios. Faptul căBrutti căuta să
introducăcatolicismul în ţ arănu-l intereseazăcâtuş i de puţ n, cu atât, cu cât nu
vede în asta nici un fel de pericol, poate numai dacăar fi considerat aceasta ca o
rezistenţ ăîmpotriva sa, ceeace nu este cazul. ªi deci, pentru a preîntâmpina orice
neplăceri din partea localnicilor, se înconjoarănumai cu servitori stră ini de ţ ară,
cu o gardăputernicăformatădin mercenari bine plă tiţ
i, conduş i de un cavaler
neînfricat cum este acest Toma Nahy. Nicola este acela însărcinat săconducă
efectiv pe toţ i aceş ti servitori, el îi angajeazăş i tot el îi dăafarădacăgăsea de
cuviinţ ăs-o facă .

Pe de altăparte nimeni nu ş tia căvoievodul ţ ării a intrat în legă turăcu colonelul


german din Transilvania, Ruber cu care corespondeazăîn limba sa maternăş i se
pare că -l cunoş tea încăde pe timpul cât era acasăla pă rinţii să i curelari şi nu avea
încăveleită ţ
i de prinţdomnitor. Prin Nicola trimite acestui ofiţ er din când în când
sume însemnate de bani pentru achiziţ ionarea unui castel ş i al unei moş ii unde s-
ar putea refugia în caz de pericol. ªtie căş i aşa zisul să u tată , Petru al Rareş oaiei,
făcea lafel ş i, ori de câte ori era în pericol, pleca la cetatea de la Ciceu. Iancu simte
căse urzeş te ceva în jurul să u, dar nu a putut afla ce, nici mă car Bruti ş i Nicola,
totuş i boierii îi vorbesc respectuos, aş a cum se cuvine săse poarte cu voievodul
lor, dar, în aer pluteş te ceva, i se vorbeş te oficial, sfaturile sunt date numai de
rigoare, fă răa fi discutate ş i atâta tot. Oamenii că pătaserăun fel de teamăfaţ ăde
aceş ti stră ini cari se perindeau de la o vreme pe scaun, unul dupăaltul, numiţ i de
147

turci, nu dupăcriterii de descendenţ ăci dupăcriterii sună toare. Dar Iancu are
totuşi câţiva tineri ambiţ ioş i alături de el, cari voiau săajungăsus, chiar în Divan
dacăar fi mers. Aceş tia îi cântăîn strună, nu-l contrazic niciodatăş i, ca săfie mai
pe placul stă pânului, organizeazăpetreceri cu femei tinere ş i frumoase dornice de
asemenea distracţ ii. Iancu îi mulţ umeş te cu fel de fel de slujbe bine renumerate.
Tot Nicola fu acela care se ocupăde asta, le dăsumele cerute, slujbuliţ ele şi tot el
îi dăafarăcând Iancu se plictiseş te de ei. Cu timpul devine voievodul hră păreţun
tiran, oricine îi iese în cale este bruscat ş i în cel mai bun caz dat afară . Pânăş i
Maria suferăcumplit din cauza asta. De câte ori voia săafle veş ti de la fiul ei
Alexandru, care tră ia ca ostatec la turci rugându-l săscrie stă pânilor de la
Constantinopole, era bruscată , blestematăş i nu rareori a ridicat mâna asupra ei,
dar pânăacuma încănu a îndră znit s-o lovească . Atmosfera devenise apăsătoare,
copiii creş teau într-o atmosferăîncărcată , de multe ori asistăla ieş irile nesăbuite
ale tatălui lor, la nedreptăţ ile pe care le comitea faţ ăde cei care îi voiau binele.
Dar acest voevod era ş i laş. Cu cei care îi asigurăsecuritatea ş i înavuţ irea, Toma
Naghy ş i Bartolomeu Brutti se poartăcu mănuş i, lafel ş i cu marele vameş
Nicoresio ş i chiar cu Nicola, cei ce-i aduceau galbenii la care a visat atâta, cât
timp tânjea la scaunul pe care stăacuma ţ intuit.

Dar vremea mai rece a Moldovei, mai ales primă vara ploioasăîl face săsufere din
cauza gutei, de care deabea se mai putea deplasa, încăun motiv în plus de a fi
desagreabil cu cei din jur. Iese rar din palat, lă sând toate trebile statului pe seama
lui Bartolomeu Brutti ş i a lui Nicola, iar el se ocupăîn continuare cu chefurile ş i
orgiile care se ţ in lanţ , de la un timp chiar în palat, în preajma soţ iei şi copiiilor,
cari nu odatăprivirăcu ochii holbaţ i de ceeace făcea tatăl lor. Erau învitaţ i la palat
fel de fel de boiernaş i petrecă reţi cu ţiitoarele lor cu care ţ inea zile în ş ir chefuri.
Dar nu numai atâta, îi poftea ş i pe boierii de frunte din ţ arăîmpreunăcu
jupânesele lor, spre indignarea generală . Purtarea sa ş i a prietenilor să i devenise
atât de nedemnă , încât le era silăcelor prezenţ i. Totuş i el insistăsăvinăş i în felul
acesta atrage ş i mai mult ura lor. Conduş i de metropolitul Teofan ei începurăsă
unelteascăpe ascuns. Prea multe capete au că zut în ultima vreme ş i la toţ i le era
teamăde acest detracat. Doamna Maria suferea cumplit din cauza acestei atitudini
a soţului ei. Abea acuma ş i-a dat arama pe faţ ă , se simţ ea în largul lui, căutând să
jigneascăpe cei cari în alte ocazii l-ar fi obligat săstea aplecat în faţ a lor. Este un
fel de reacţ ie, o ră zbunare împotriva nobilimii, o răbufnire a complexului de
inferioritate care zace în el latent de ani de zile, a umilinţ elor la care a fost supus
la Constantinopole. Pe deoparte toatăviaţ a a visat săajungăîn rândurile lor, iar pe
de altăparte simţ ea cănu va fi niciodatărecunoscut ca atare, că utând să -i
înjosească , o ambiţ ie prosteascăcăel era născut dintr-o familie de jos, dacăasta se
poate considera aş a, că ci nimeni nu este nă scut mai jos sau mai sus, în faţ a
148

Domnului suntem cu toţ ii lafel, născuţ i goi ş i în acelaşfel de când lumea ş i


pă mântul. Dealtfel nici el singur nu ş tia dece se poartăîn felul acesta cu boierii de
frunte ai ţării în care domneş te. Dupăfiecare chef încearcăsăvinăla Maria, ameţ it
de bă uturăş i obosit de nopţ ile pierdute. Ea alerga dinaintea sa, trântindu-i uş a în
nas, strigând.
- ´´ Brutăordinarăce eş ti . . . ´´ ş i încuie uş a în urma ei, ceeace pe Iancu îl amuză.
O făcea numai ca s-o supere. Fiul lor Bogdan se făcuse destul de mare ş i-şi dă dea
seama cămama sa suferăcumplit. În schimb Filip, fiul cel mai mare al Mariei este
mai tot timpul plecat. Este un bă rbat deş tept ş i serios care îş i luănoua sa
îndeletnicire de comandant al oş tirii în serios. Era pă truns de faptul căţ ara trebuie
apă ratăde duş mani ş i mai ales stă pânul ei, tată l să u vitreg. De câte ori vine la
curte este bine primit de Iancu ş i nu odatăa luat parte la orgiile sale, dar nu prea
cunoş tea suferinţ ele mamei sale. Dealtfel în concepţ ia bă rbaţ ilor de atunci femeia
era consideratăca un fel de fiinţ ăcare trebuie să -ş i urmeze soţ ul, săasculte
orbeş te de el, să -i nascăcopii, iar dacăera batjocoritănu avea altceva de fă cut
decât săplângă . Soarta asta au avut-o ş i multe regine ş i femeile marii nobilimi, nu
numai cele de rând. Aş a vedea lucrurile ş i Filip, gândind cămicile suferinţ e ale
mamei sale sunt inerente. Dar, dacăo femeie ar fi pă că tuit faţ ăde bă rbat, era sau
trimisăpe viaţ ăla mă năstire, unde era un fel de înmormântare vie, sau ucisă, fă ră
ca cuiva să -i pese de asta.
În ziua aceea era mare petrecere la palatul domnesc. Iancu a învitat ca deobicei o
seamăde tineri petrecă reţ i, fiii unor boieri mai de mâna a doua, cari erau mândri
căstau la masăcu voievodul lor ş i se fă leau cu asta, dar pe lângăaceş tia învităş i
pe boierii mari, cei din viţ a veche, care ţ ineau de fapt destinele ţ ării în mâinile lor,
care au fă cut parte ş i din divanul celui căruia Iancu i-a luat locul, Petru cel ªchiop,
fiul Mircii Vodă . Vlă dica Gheorghe din neamul Movileş tilor soseş te cu jupâneasa
sa, apoi soseş te ş i vornicul Ieremia ş i Simion pârcă labul, dar Balica hatmanul nu a
binevoit sădea curs poftirii lui vodă . Iancu se mânie ş i trimite oş teni ca să -l aducă
cu sila, dar solii nu-l gă sesc acasă. Dupăun timp de aş teptare, în care timp cei
tineri fac haz de orice ş i se amuzăde toate fleacurile, vă zând cănu mai soseş te
nimeni, Iancu se aş eazăca deobicei în capul mesei întinse, dar Maria Doamna nu
apă ru nici ea, ceeace îi indigneazăpe boierii veniţ i cu jupânesele lor. Nu se că dea
săvinăjupânesele fă răca săfie Doamna de faţ ă, ceeace este socotit ca o
necuviinţ ăchiar dacăeste vorba de voievod însă şi.
- ´´ Da mărita DoamnăMaria nu vine . . . ? . . n-o vă d la masa mă riei tale . . ´´
întreabăVlă dica Gheorghe, care constatăcăIancu o aş eazăpe jupâneasa sa ală turi
de el, tot o necuviinţ ă .
- ´´ Ce te priveş te boier Gheorghe dacăvine doamna me sau nu . ? . . . au nu
cumva vrei să -mi ş ezi în cale.. . ? ´´ întreabăIancu pe un ton ameninţ ător.
149

- ´´ Nu voiesc săş ed în calea mă riei tale, da aş a iaste obiceiul pă mântului aista de


moldoveni, de când lumea, de când a descălecatu Dragoşpe aista pă mânt de i-au
zis Moldova . . ´´ vă zând căIancu îl priveş te cu ură , înceteazăcu aceste explicaţ ii
cu douăînţ elesuri ş i continuăpe un ton sfă tos . . . - ´´ mă rite doamne . . nu ne
că lca obiceiurile cu picioarele, cănoi le pă străm cu sfinţ enie . . . pânăş i Despot
Vodăaducea la masa sa pe preasfinţ enia sa metropolitul, ori eu nu-l văd aici pe
preasfinţ itul Teofan. ´´ se opreş te o clipă, apoi privindu-l pe Iancu drept în ochi
continuăcu o voce de dojană. . . . . - ´´ nu se binecuvânteazămasa domniei tale
aş a cum ş ade bine unui voievod creş tin, în credinţ a noastrăstră moş ească? . . . la
masa mă ritei noastre Doamne Maria bucatele sunt binecuvântate aş a cum se
cuvine . . . ´´ Iancu nu mai rabdă , sare de la locul să u, înfuriat.
- ´´ Taci boier Gheorghe . . . dacănu-ţ i place poţ i pleca . . . să -ţ i vezi de treaba
matale . . nu mătulbura în petrecerile mele . . eu văsunt domn ş i-mi datoraţ i
ascultare în toate cele . . te poftesc sănu mai pomeneş ti de obiceiurile voastre . .
obiceiul îl fac eu aş a cum cred ş i aş a se va face . . ´´ încheie Iancu vorbind din ce
în ce mai tare ş i mai ameninţ ător, dar vlădica Gheorghe nu se lasă .
- ´´ M-oi duce mărite stă pâne . . da săş tii cănu gră ieş ti drept . . au mai fost ş i alţii
înaintea măriei tale cari au nesocotit credinţ ele acestui neam . . să -mi fie cu iertare
. . ´´ se opreş te o clipăş i spune în continuare, uitându-se la Iancu plin cu înţ eles . -
´´ da, ş i ş i-au pierdut capul ´´ Iancu nu mai rabdă , se repede la el, îl apucăde
gulerul lui de blanăş i zgâlţ âindu-l cu putere zbiarăla el.
- ´´ Săieş i boier Gheorghe ş i sănu-mi apari în ochi, decât când te-oi chema în faţ a
me sădai socotealăde cele spuse . . ´´ desprinzându-se din strânsoare, vlădica
Gheorghe merge spre jupâneasa sa, o ia de mânăş i o porneş te spre uş e. În tot acest
timp au amuţ it cu toţ ii, s-au auzit numai vocile celor doi care se înfruntau. Garda
lui Toma Naghy era gata pregă tităsăintervinăîn orice moment. Bineînţ eles căla
un semn al stăpânului lor i-ar fi măcelărit pe toţ i fărănici o pă rere de ră u, aş a cum
nu odatăs-a întâmplat în Moldova, dar ş i în Valahia. În discuţ ia lor nu a intervenit
nimeni. Îndatădupăce vlădica Gheorghe pără seş te sala, Iancu bate din palme, se
aş eazăla locul lui ş i servitorii cu bucatele pe tă vi de argint îş i fac apariţ ia, cu
imense bucă ţi de carne friptă , cartofi prăjiţ i în seu de oaie, legume fierte ş i fructe,
toate într-o dezordine de neînchipuit. Fiecare se serveş te cu ce-i place, bucăţ ile de
carne sunt luate cu mâna ş i muş cate cu gura, apoi resturile aruncate în colţ uri în
timp ce alţ i servitori servesc în carafe imense vinul cel mai bun. Astfel se încinge
un chef de nu se vede om cu om. Tinerii se îmbată , femeile aduse pentru distracţ ii
ţipăca din gurăde ş arpe ş i în scurt timp se face o zarvăde se auzea pânăhă t în
mahalalele cele mai îndepă rtate ale Iaş ului. Vornicul Ieremia ş i pârcă labul Simion
pleacăcu domniţ ele lor pe ascuns, când au simţ it căbeţ ia se încinge. Iancu ţ ine o
femeie pe genunchi, una din cele ce umblăprin hanuri distrând pe că lători. Este o
fatătână răş i frumoasă, adusăde un boiernaşca să -i facăplă cere stăpânului.
150

Marghioliţ aţ ipăş i se zbate în braţ ele puternice ale voiecodului, dându-i din când
în când săbea vin dintr-o cupăde argint. Bă utura i se prelinge pe bă rbie ş i curge
pe haine, în veselia celor din jur. În cele din urmăfemeia îş i scoate de faţ ăcu toţ ii
fustele, sare pe masă, începând săjoace dră ceş te în cântecele unui taraf de ţ igani
beţ i şi în bă tăile din palme ale clor prezenţ i. Picioarele îi calcăprin farfurii, în
mâncare, răstoarnăstacanele cu vin în râsetele comesenilor cari mănâncădin ce se
prelinge pe feţ ele frumoase de masă . Iancu este beat mort, ş i-a scos haina
simandicoasăş i ră mâne în că maş a dantelată. Sudoarea îi curge pe tot corpul ş i
mirosea numai a vinul care i s-a prelins pe piept, în totul a că pătat un aspect hidos.
Înebunit la culme de dansul fetei bate din palne ca un copil ş i din când în când îş i
pierde echilibrul, dar câte un paj îl susţ ine, aş ezându-l cu greu pe scaun. Petrecerea
ţine pânăaproape de dimineaţ ă. Maria a refuzat săia parte, stăîn apartamentul ei
de ală turi cu ochii înlă crămaţ i. A înfundat uş ile cu saltele ca sănu audălarma
pânăla ea, dar degeaba, ţ ipetele stridente ale femeilor ş i strigă tele de bucurie a
bă rbaţ ilor ajung pânăla ea, înfingându-i-se ca niş te cuţ ite în inimă .
- ´´ Ce ruş ine . . ce ruş ine . . .´´ repetăea mereu dând din cap. Cum s-a schimbat
Iancu de când a ajuns aici. Este adevă rat căaceste petreceri îi plă ceau ş i atunci,
dar niciodatănu le fă cea în halul acesta de batjocoritor ş i nici când ea era de faţ ă,
ci în alte locuri unde ea nu pătrundea. Tristeţ ea ei este mare, îi este ruş ine de
boierii care îi ies în cale ş i evităorice discuţ ie în legă turăcu acest subiect. Dealtfel
toţiş i-au dat seama de starea în care se află ş i o respectă. Văzând căIancu o ia
razna cu totul, îl roagăpe Filip, care în asemenea ocazii are darul de a-l mai
tempera, săstea cât mai mult ală turi de el. ªtia căş i la Rodos l-a acompaniat la
chefuri, dar nu ş i-a închipuit ca el săfie în aş a hal de nesimţ it faţăde ea ş i faţ ăde
ceilelalte mărimi ale ţ ării.

În schimb Bartolomeu Brutti îş i vedea de treburile sale, că uta săafle tot ce se


petrece prin ţ ările vecine şi-şi informeazădomnul, dar nu pentru a cere sfaturi, de
care dealtfel nu are nevoie, ci pentru a-ş i face datoria. ªtie căpe Iancu nu-l
intereseazănimica din ceeace se petrece în jurul hotarelor ţ ării ş i nici mă car de
ceeace se petrece în propria sa ţ ară. În schimb petrecerile se ţ in din ce în ce mai
des, iar în ultimul timp mergeau lanţ , dar Iancu gă seşte totuşi din când în când
timp ca să -ş i aranjeze afacerile. Creditorii nu încetau să -l asalteze, tributul că tre
stă pânii săi de la poartătrebuia plătit cu regularitate, căaltfel i s-ar fi clă tinat
tronul de sub el ş i chiar capul i-ar fi că zut ş i pedeasupra dela un timp se fă cură
auzite din ce în ce mai insistente zvonurile despre o iminentăinvazie a oamenilor
Lă puş neanului Ioan, băieţ amdrul care râvneş te la scaunul lui. Vă zând căIancu
priveş te cu inconş tienţăla manevrele de peste graniţ ăa celor care voiau să .l
dă râme, Bartolomeu Brutti a că utat în una din zile să-l determine s-o termine cu
aceste orgii, ce nu fă ceau altceva decât să -i scurteze domnia. El ş tia foarte bine că
151

nu vor sta mult timp aici ş i încănu ş i-a făcut suma, nici el ş i nici Iancu, care era
conş tient de asta. Gândul lui era ca dupăce va plă ti datoriile, săstrângăo sumă
atât de mare, care să -i asigure un trai liniş tit de mare senior, cu un titlu cumpă rat
undeva de la vre-o curte regală , care avea nevoie de bani ş i numai dupăce va
ajunge aici, va putea sădea bir cu fugiţ ii din ţ ara pe care a râvnit-o atâta. ªtie că
turcii nu-l vor ţ ine prea mult pe Iancu, care la rândul să u nu ş i-a închipuit căo
domnie săfie atât de periculoasă, plinăcu capcane în care putea săcadăoricând.
Intervenţ ia lui Bartolomeu a avut totuş i un oarecare efect asupra lui, îl sperie,
făcându-l săia mai în serios zvonurile care circulăreferitor la domniş orul care-i
voia locul. În sinea sa îş i dăseama căcele ce se petrec în jurul să u trebuiau privite
ca treburi de stat ce nu prea sunt de nasul lui, cănu este în stare săprevadăun
final al vreunui act politic sau diplomatic, din care cauzăface numai gafe.
Bineînţ eles cănu cuteazăsăîmpă rtăşeascăcuiva aceste concluzii la care a ajuns,
din contra, îi place săparăîn ochii celor din jur ca un voievod destoinic, deş tept şi
plin cu calităţi din toate felurile, ceeace nu-i reuş i, dar el cu el însuş i este împăcat,
crezând căeste privit ca un bun conducător.

Din cauza greş elilor politice comise pe tot frontul, relaţ iile cu Transilvania se
deterioreazăîn aş a mă surăîncât la un moment dat circularăacolo zvonuri cum că
turcii ar fi hotărât ca Iancu săfie înlă turat, căa ş i fost trimis cineva la Iaşi pentru
a-l îndepă rta prin sugrumare. Aceste zvonuri aveau un oarecare temei, fiindcă
turcii începurăsăfie nemulţ umiţ i cătreaba nu merge în acea parte a Imperiului
Ottoman. În afarăde galbenii care curgeau în vistieria porţ ii ş
i cei ce intrau în
buzunarele celor mari, turcii cereau ş i o oarecare îndemânare în a conduce aceste
douăţ ări în care îş i impuneau voievozii, a că rot misiune nu era alta decât să
menţ inăliniş tea la hotarele nordice, una bineînţ eles pe placul lor, fiindcăîn caz de
război voievozii erau datori sămeargăală turi de ei cu toate forţ ele şi loiali,
contribuind în acelaştimp la întreţ inerea numeroaselor armate turce.

Îm cele din urmăIancu se convinge de justeţ ea sfaturilor lui Bartolomeu Brutti ş i


ca prin farmec se ră resc chefurile, dar nu încetează , spre mulţumirea celor ce se
distreazăpe socoteala sa. Nicola în schimb este foarte activ, că lă toreşte mai tot
timpul prin diverse locuri, cu treburi personale sau trimis de stă pânul să u. Este
însărcinat săducăîn Transilvania sume de bani colonelului Rueber ş i prin
primăvara anului 1580 fă cu deja a treia călă
torie secretă. Încădin tinereţ e Iancu
cunoş tea castelul de la Kesmark din comitatul Zips; a trecut pe aici în timpul
călătoriei pe care a întreprins-o la Viena, pe când era un băieţ andru ş i mumă-sa
voia să-i dea o educaţ ie aleasă. A ră mas plăcut impresionat de frumusuţ etea
castelului, de linia sa impunătoare ş i de multe ori visa sălocuiascăca un senior.
Acuma a aflat cătocmai acest castel este de vânzare ş i se gră
beşte săse ofere să -l
152

achiziţ ioneze. Tratativele sunt purtate în cel mai mare secret de Nicola ş i târgul
încheiat în vara aceluiaş i an. Suma plă tităeste mare, dar se merită , au mai fost ş i
alţi amatori ş i ca săpunămâna pe el a supralicitat pânăacolo încât ceilalţ i au fost
înlăturaţ i. Toate acestea au fost întreprinse cât mai pe ascuns, dar pânăla următot
au ieş it la iveală , fiind cunoscut de un cerc restrâns de boieri din divan. Se vedea
treba căunul din ei a informat ş i stîpânii de la Constantinopole, ceeace nu prea era
pe placul voievodului. Turcii nu vedeau cu ochi buni asemenea achiziţ ii. Nu voiau
ca un vasal de-al lor săposede proprietă ţi într-o ţ arăunde la nevoie ar fi fost greu
de urmă rit în caz de fugăa acestuia. Iancu ş tie asta ş i face în aş a fel ca să-i asigure
căzvonurile sunt false, neadevărate ş i spre mulţ umirea sa reuş eş te mă car pentru
moment săle înş ele vigilenţ a. Dar pânăla urmăîncepu ş i Nicola să -şi sape
stăpânul. Simţ ea căi se apropie pră buş irea ş i nu voia iar sără mânăsăracul
dinainte, cel care închiriazăcase exilaţ ilor la Rodos. Deabea s-a ridicat, ca acuma
săcadă? Profitând de încrederea ce i-o oferăIancu, mai ales în ceeace priveş te
cumpărarea de proprietă ţi în Transilvania, pune încetul cu încetul câte ceva
deoparte, plă tind mai puţ in cât i se cerea, strângând în felul acesta o sumă
frumuş icăcu care îş i cumpă răun petec de pă mânt vecin cu castelul de la
Kesmark, având de gând ca împreunăcu colonelul Rueber, pe care l-a mituit între
timp, săfacăîn aş a fel ca sădevinăel proprietarul castelului în cazul căvoievodul
ar fi fost gonit din ţ arăş i dus în turcia. ªi pentru asta organizeazăun fel de reţ ea de
informare al turcilor, transmiţ ându-le sub formăde zvonuri printr-o terţ ăpersoană,
de toate aceste achziţ ii, rezervându-ş i în felul acesta o eventualăreuş ită. Pe de altă
parte are grije sănu dea propriile sale afaceri veroase pe faţ ă, nici cu pritenii să i
cei mai apropiaţ iş i în nici un caz cu Bartolomeu Brutti. Iancu bă nuieş te ceva vag,
un cui in s-a înfipt în inimă , fiindcăcel mai de încredere om de-al să u a început
să-l tragăpe sfoară. Prima datădescoperi aceasta datorităunei chitanţ e care îi
parveni pe o cale lă turanlnicăîn care era trecutăo sumămai micădecât cea
trimisăprin Nicola. Nu s-a putut abţ ine sănu-i spună, dar grecul este ş iret, mai
şiret decât s-ar fi aş teptat ş i afirmăcăîn mod intenţ ionat a procedat în felul acesta
ca sănu-i dea posibilitatea lui Rueber să-l înş ele ş i săse îmbogă ţeascăpe spinarea
sa. Iar ca sădovedeascăcăaş a este vine a doua zi cu suma ş i i-o ară tălui Iancu
care la început l-a crezut, dar gândindu-se mai bine ş i dupăce s-a sfătuit cu
Bartolomeu Brutti, ajunge la concluzia săgrecul îl trage totuş i pe sfoară , dar
neavând încotro trebuia săaccepte situaţ ia, deoarece el este singurul care îi
cunoaş te afacerile, are toate chitanţ ele, putând oricând săprovoace un scandal
tocmai acolo unde aş a ceva nu este indicat. În acele timpuri se fura cât se putea, ca
în codru, dar fiecare se ferea cu toate căş tia cu cât a vârât celă lalt mâna în oala cu
galbeni, fiind totuş i mai bine săte prefaci cănu ş tii nimica. Cu toate acestea când
toatălumea vorbea deschis de unul căfură , se isca aş a un scandal încât acel cineva
era pur ş i simplu strivit ş i averea sa împră ş tiatăîntre cei mai puternici, cari
153

dealtfel ş i ei erau vârâţ i până-n gât în mocirlă . Cum se aseamă nătimpurile între
ele !!!! Aş aş i Iancu, toţ i de la Constantinopole îş i închipuiau căfurăcât poate, dar
sănu se vorbeascădespre asta, însădin pă cate lumea a început săcam clevetească
pe socoteala sa fel de fel de poveş ti cu cufere de aur, cu averi mari ş i mai câte
asemenea vorbe suflate pe la urechile vizirilor ş i a sultanului, mai ales când a
ajuns un uş or zvon despre niş te castele pe undeva, nimeni nu ş tie unde.
- ´´ ªtiam eu de mult căacest ş napan nu merităatenţ ie . . . ´´ spune Bartolomeu
Brutti lui Iancu în semn de reproş , referindu-se la Nicola..
- ´´ Nu măva tră da . . . dar dacăo va face o să -i retez capul . . ´´ ameninţ area este
iluzorie, fiindcănu avea nici o dovadăconcretăcăaş a stau lucrurile, în primul
rând, ş i în al doilea rând aş a ceva ar provoca scandalul, de care Iancu acuma nu
are nevoie. Doar el l-a trimis la Constantinopole la Sinan Paş a cu daruri şi era mai
mult ca singur căo parte din ele ş i le-a trecut pe socoteala sa.

Iancu ajunge la concluzia căcel mai bun lucru era săaş tepte, săcontinuie ca până
acuma, în fond săse facăcănu ş tie nimica. Atâta timp cât castelul este cumpă rat,
plă tit, trecut pe numele să u nu are ce săimpute lui Nicola. Dar el nu ş tie căş i
Bartolomeu Brutti începu săse îndepă rteze de el, căutând să-l discrediteze încetul
cu încetul în ochii turcilor, pregă tind astfel terenul în eventualitatea unei maziliri,
pe deoparte, iar pe de altăparte cazacii se agităîncă lcând ţ ara în repetate rânduri
în ultima vreme ş i oamenii povesteau căau vă zut în tabă ra lor pe acest Ioan
Lă puş neanul care voia scaunul pentru el. Totul devine foarte clar în ziua când un
cazac mai de vazăcade în mâinile lui Iancu ş i fiind interogat, povesti căde fapt
toate aceste hârţ uieli erau destinate săducăîn ultimăinstanţ ăla nă vă lirea
cazacilor cu noul voievod. Imediat Iancu îş i ia toate precauţ iile. Trimte pe
Condrea Bucium la graniţ ăcu tot corpul să u de oş teni, iar pe Bartolomeu Brutti
într-un punct aproape de Iaş i, la Balotă, cu o armatăcare săintervinăîn cazul că
Bucium ar fi fost învins. În capitalără mâne numai Toma Naghy cu mercenarii să i.
Este mai bine ş i mai sigur aş a. Procedând astfel nu avea dece săse teamăde boeri,
atâta timp cât armata ţ ării este departe de palat. Chiar în seara asta interzice
intrarea oricui ş i posteazăpeste tot stră ji împă trite. Maria ş i copiii sunt trimiş i
spre graniţ a polonăla un conac retras. În felul acesta Iancu îş i asigurăsecuritatea
şi imposibilitatea de a fi răsturnat, dar tână rul domniş or Lăpuş neanu nu ş tia că
fusese trădat. Credea căatacul să u îl va lua pe voievod prin surprindere, cum
dealtfel s-ar fi ş i întâmplat dacănu s-ar fi vorbit prea mult. Odatăelementul
surprizăînlă turat, speranţ ele de reuş ităale tânărului au scăzut simţ itor. Dar el nu
cunoş tea toate dedesupturile ş i se hotă reş te să-ş i încerce totuş i norocul.

Timp de câteva zile nu se petrece nimica. Condrea Bucium se sfă tuieşte cu


Bartolomeu Brutti ş
i amândoi hotă
resc căeste bine ca să
-şi apere voievodul, sănu
154

permităintrarea la Iaş i a lui Ion Lă puşneanul, fiind mai bine ca Iancu sără mânăîn
scaun, în primul rând căBartolomeu Brutti are tot interesul ca cel pe care l-a
susţ inut ş i pentru care a plătit atâta sănu fie înlăturat, pentrucănu a reuş it într-un
timp atât de scurt să -ş i facăsuma propusăş i apoi îi place situaţ ia în care se află,
este sus ş i doar asta a visat toatăviaţ a. Cu noul domn ar fi trebuit săreînoiască
relaţ iile, ceeace nu era sigur, deoarece fiecare nou venit aduce oamenii să i,
înlăturându-i pe cei al ră sturnatului. Pe lângăasta are ş i un gând ascuns, atât de
ascuns cănici lui însuş i nu ş i-l spunea; dar nu se ş tie niciodată , a mai fost unul
că ruia i se zicea Despot Vodăcare era cam în aceeaş i situaţia cum este el acuma.
Nu, deocamdatănu este momentul ş i nu trebuie forţatănota. Deci cu toatăputerea
înainte pentru apărarea stă pânului. ªi Condrea s-a gândit la un moment dat căar fi
bine să -l înlă ture pe acest intrus, acest lotrean, dar fiind singur se alăturălui
Bartolomeu Brutti. ªi apoi cine ş tie cine este tinerelul care voieş te ţara, nimeni nu
ştia de unde vine, cine este ş i ce voieş te cu adevă rat. Nu odatăasemenea
pretendenţ i au fă cut săcadămulte capete de boieri ş i, când nu cunoş ti pe cineva,
nu este bine să -l susţii.

Prima luptăo dăCondrea Bucium la graniţ ă, făcându-se căse retrage din faţ a
cazacilor. Aceş tia bucuroşi de o aşa uş oarăvictorie înainteazăcu multăhotă râre
spre Iaşi, dar la Balotăsunt întâmpinaţ i de oamenii lui Bartolomeu Brutti cu atâta
putere, încât armatele lor se destramăîn câteva ore. Ion Lă puşneanul nu mai poate
scăpa ş i cade prizioner. În scurt timp cele douăarmate moldovene se unesc ş i
gonesc definitiv pe cazaci peste graniţă, iar pe domniş or îl duc în faţ
a lui Iancu.

În toate aceste zile de lupte pentru domnie Iancu se plimbăde dimineaţ a până
seara prin palatul gol, fărănici un ţ el. Altă dată , pe vremea presupusului lui bunic,
mergea acesta în fruntea armatei săapere ţ ara de invadatori ş i nu stă tea închis în
palatul său tremurând de frică. Un adevă rat Muş atin n-ar fi fă
cut asta, dar pentru el
ţara asta nu valoreazămai mult decât un sac cu galbeni jefuiţ i din sudoarea
supuş ilor. Este nervos, se simte pă răsit şi i se pare căvine noul voievod, că -l duce
în faţa sultanului nebun de la Constantinopole care cu mâna sa îl va decapita. De
câtva timp are aceastăgroazăa tă ierii capului, nopţ ile viseazăbutucul, acel oribil
butuc pe care l-a mai vă zut. Asistase odatăla un asemenea spectacol ş i sunetul
produs de cap în că dere pe podeaua eş afodului din lemn l-a impresionat peste
mă sură . De mult uitase scena, dar în ultima vreme o visa nopţ ile, se trezeş te din
somn lac de apăş iţ ipădupăajutor. Toate acestea de când a aflat de iminenta
invazie a trupelor acestui Ion Lă puş neanu. Dar, dacăacest Bartolomeu Brutii îl
trădeazătocmai acuma împreunăcu Condrea Bucium ? Niciodatănu trebuie săai
încredere în prieteni în asemenea ocazii, gândeş te el, însăgândurile ş i temerile
sale nu s-au dovedit a fi întemeiate. Într-o dimineaţ ă, dupăce noaptea avusese
155

numai coş maruri, se auzirăurale ş i strigă te de bucurie ce veneau din josul


oraş ului. Aleargăla fareastrăş i vede în depărtare colbul ridicat de o armatăîn
deplasare. Mai întâi inima i se face cât un purice, însăvă zându-ş i curierul se
linişteş te, sunt oamenii să i care se întorc victorioş i. O bucurie imensăîl cuprinde,
a câş tigat. Inima îi bate cu putere ş i niciodatănu a fost atât de emoţ ionat ca acuma,
nici măcar atunci când a fost numit voievod. Se îmbracăla repezealăîn hainele de
sărbă toare, cheamăpe slujitorii apropiaţ i care se mai aflau în palat, pe Nicola care
în tot acest timp aş teptăîn camerele alăturate cu frica în sân, că ci dacăIancu ar fi
pierdut s-ar fi ispră vit ş
i cu visurile lui. Apoi le porunci săfie deschise porţ ile mari
ale palatului. Toma Nagy vine ş i el îmbră cat în hainele sale frumoase, armuri
milită reş ti, iar Iancu se aş eazăpe tron înconjurat de toţ i aceş ti străini de ţ ară,
singurii în care are încredere. Ion Lungul Lă puş neanul a fost dus cu alai prin Iaş i,
legat de un par înfipt pe un car tras de patru cai puternici. Oamenii aflaţ i la acea
orăpe stră zi se uitănedumeriţ i la spectacol. Dealtfel lor le era egal cine domnea,
unul este ca altul, niciunul nu va face ceva pentru mulţ ime ci numai pentru ei
înş işi. Oricine este pe scaun, tot despuiaţ i erau supuş ii. Carul cu prizionierul
înainteazăîncojurat de o gardădin oş tenii lui Bartolomeu Brutti. Este un tinerel
care nu are mai mult de douăzeci ani, cu pă rul blond, ochi albaş tri, cu o privire
care aratănumai vitejie ş i hotă râre. Stălegat în faţ a stâlpului cu privirea drept
înante, fă răsăclipească . Când porţ ile palatului se închid în urma sa, este dezlegat
de că pitanul gă rzii şi doi oş teni îl apucăde umeri să -l ducăîn faţ a lui Iancu, dar el
se desprinde cu putere din strânsoare, cu atâta vigoare, încât nimeni nu mai
îndră zneş te săpunămâna pe el. Paş ii lor grei ră sunăprin coridoarele palatului ş i
când uş a să lii tronului se deschide, Iancu tresare, vă zându-l pe cel pentru care a
tremurat atâta. Încăînainte ca tână rul săse apropie de tron, Iancu se ridicăîn
picioare, face un pas înainte, adresându-i-se pe un ton ridicat.
- ´´ Vrei să -mi iei domnia . . . ai . . ? . . . nemrnicule . . ! ! ´´ vocea sa răsunăca un
tunet. Mânia îl cuprinde în aş a măsurăcăse stă pâni sănu înfigăsabia în cel care
stăsemeţîn faţ a sa. Oş tenii încearcăsă -l determine săîngenunche în faţ a
domnului, dar tinerelul se împotriveş te cu atâta vigoare încât pânăla urmăse
renunţ ă. Înfuriat peste mă surăIancu începe să -l insulte, să -l ameninţ e că-l va tă ia
în bucă ţele, dar nici acestea nu au darul să -l sperie pe Ion. ªtie ce soartăîl aş teaptă
şi deasemenea ş tie cănu Iancu va fi acela care îl va ucide. Conform obiceiului,
atunci când un asemenea pretendent cade în mâinile voievodului în scaun, acesta
era obligat să.l trimităla Poartă , în cazul cănu venea de acolo ş i Iancu ş tie asta,
ceeace l-a reţ inut sănu ordone executarea lui pe loc. Nu doreş te săaibe dificultă ţi
cu turcii, tocmai acuma când se simte înconjurat de duş mani. Ordonădeci ca
prizionerul săfie încarcerat ş i săse pregă teascăîn mare grabătrimiterea lui în
capitala Imperiului Ottoman. Este mulţ umit căa fost capturat cel care dacăar fi
reuş it, l-ar fi tăiat fă rămilă . Plecarea urmeazăsăaibe loc chiar a doua zi. Se
156

formeazăo escortăla repezealăsub comanda tot a lui Nicola, omul în care are cea
mai mare încredere pentru asemenea întreprindere, care cunoş
tea mai toatălumea
de la Constantinopole ş i apoi este sigur căacesta nu are nici un interes să -l
elibereze în timpul că
lătoriei.

Odatătotul pus la punct, temerarul pretendent fu scos din beci, legat în lanţ uri de
mâini ş i picioare ş i dus spre carul care aş tepta afară . La spectacolul plecă rii au
ţinut săpriveascămulţ i cetăţ eni ai Iaş ului, curioş i săvadăş i săasiste la pregă tirile
febrile ce se fac. Toma Nagy aduce o gardăputernicăş i înconjoarălocul, dar
mulţ imea din ce în ce mai numeroasăse apropie încetul cu încetul. La repezeală
Ion Lungul fu scos din palat ş i suit în car. Iancu vrând săarate mulţ imii cănu iartă
pe cei ce cautăsă -l doboare, iese din palat însoţ it de o suitănumeroasă , păzit de
treizeci de oş teni din garda de mercenari, merge spre carul în care zace legat Ion
Lungul ş i-l loveş te cu palma peste obraz, ce vitejie, nu ? Acesta se uităcu urăla el
dar nu reacţ ionează . Când se dăplecarea, se desprinde din mulţ ime un bărbat înalt,
pletos, mai în vârstă , cu barba albă . Garda îl opreş te săînainteze, dar Iancu se
întoarce că tre el curios săvadăce vrea.
- ´´ Nu faci bine ce faci, mă ria ta . . . ai dus ţ ara în sapăde lemn ş i vrei acuma să
ucizi acest copil ? . . . au nu te gândeş ti cămânia celor mulţ i este mai de temut
decât mânia celor mari . . ? . . aceasta nu iartă. . .´´ dar Iancu scos din fire nu-l
lasăsătermine.
- ´´ Arestaţ i-l pe acest nemernic . . . cum de cutează. . . săfie aruncat în beci, apoi
să-i vă d capul înfipt în ţ eapăla marginea oraş ului . . ´´ ordonăel în timp ce garda
ungureascăexecutăordinul. Bă trânul este luat pe sus ş i dus în beci, iar carul cu
bă ieţandrul se pune în miş care, pornind-o în josul oraş ului. Spiritele se liniş tesc,
oamenii se împrăş tie spre casele lor, iar seara se putea vedea un cap înfipt într-un
par la ieş irea din oraş , tocmai acolo pe unde trecuse dimineaţ a convoiul cu
prizionerul. Ion Vodă, domnul ţ ării este mulţ umit, putând huzuri în continuare în
bârlogul lui, păzit de oş teni de alt neam decât acela ale ţ ă rii unde domneş te.
Seara, Iancu ţ ine un consiliu, a adunat tot sfatul în faţ a că ruia îl laudăpe
Bartolomeu Brutti mai mult ca pe Condrea Bucium, iar Toma Nagy fu ridicat în
slă vi. Metropolitul ţ ă rii a refuzat săvină , ceeace îl supă răpe Iancu, dar prea mult
nu-i pasăde asta. A doua zi trimite dupăMaria cu copiii ş i în felul acesta liniş tea
apare din nou în preajma palatului, dar ceva mocneş te pe ascuns ş i el simte asta.
Vrea săaratăînsăfaţ ăde ceilalţ i căeste liniş tit, cumpă tat, dar nu reuş eşte. Devine
faţăde apropiaţ i atât de imposibil încât însă ş i Doamna Maria evităsă-i iasăîn
cale, stăcât mai puţ in la palat, merge pe la diverş i boieri cu copiii. Filip cel mare
pleacăîn Polonia la cunoş tiinţ eş i nu a luat parte la luptele cu Ion Lungul. Dealtfel
s-a convins căvoievodul, tatăl său vitreg, este lipsit de orice urmăde caracter, că
totul la el se reduce numai la strâns aur, atâta ş i nimica mai mult. Dar ş i chefurile
157

au reînceput sărăsune în să lile palatului de la Iaş i, tinerii petrecă reţi apă rând din
nou ş i vinul curgea gârlăpeste mese, pe jos ş i în gâtlejurile lor însetate de orgii.
Astfel trece iarna care în acest an nu este prea grea ş i vine din nou primă vara.
Nicola petrecu mai mult timp la Iatsmbul unde îl predăpe prizioner direct lui
Sinan Paş aş i spre uimirea sa constatăcăacesta nu este nici întemniţ at ş i nici ucis,
ci pur ş i simplu luat în suita sa, un afront adus lui Iancu. Nicola se pregăteş te să
vinăcât mai repede la Iaş i pentru a raporta toate acestea. Peste alte zece zile
soseş te în fine în capitala Moldovei. Aflând vestea, stupoarea lui Iancu fu mare, se
supărădar, nu poate să -ş
i arate dezaprobarea pe faţ ăş i îi vine ideea sălupte pe
ascuns împotriva celor ce l-au cocoţ at aici sus. Încănu ş tie cum o va face, dar găsi
căpentru început cel mai bun lucru era săintre în legă turi mai strânse cu
polonezii. Scrie deci lui Filip ş i-l însă rcineazăsătatoneze terenul. Bineînţ eles că
aceasta nu-l fac sărenunţ e la petreceri ş i distracţ ii. În una din zile un negustor îi
prezintăo sanie frumoasă , fă cutănumai din os, încustratăîn argint, care îi place
atât de mult încât o cumpă răpe loc. Cum însăera primă varăş i zăpada se topise,
voi totuş i s-o încerce. Pune deci săse înhame patru cai cu zurgă lă iş i în una din
zile apare în curtea palatului acest straniu vehicul. Iancu se suie în ea însoţ it de
Nicola ş i Nicoresio, iar un vizitiu dând bici cailor, sania o porneş te pe uscat,
ieşind în strada principalăa Iaş ului. Oamenii se uităla dră cia asta ş i se închină.
Aş a ceva nu s-a mai pomenit, sanie trasăpe uscat, dar distracţ iile domnilor
bucuria poporului, mai bine zis râsul poporului. Unele biserici încep săbată
clopotele ş i preoţ ii ies cu că rţile sfinte, cerând iertare lui Dumnezeu pentru
asemenea nă rodenii. Iancu crede cătoate acestea se fac în cinstea sa ş i salutădin
mânăoamenii care privesc uimiţ i la spectacol. Aflând de cele ce se petrec în oraş ,
Teofan metropolitul vine în grabăla Doamna Maria săse plângăde neghiobia
voievodului, de strică ciunea sa la cap ş i se jurăfaţ ăde ea căniciodatănu va mai
veni să-l vadăpe acest lotrean care sfideazăcele mai elementare simţ iri ale
neamului pe care îl conduce fă răbinecuvântarea sa.

Dupăaceastăîntâmplare majoritatea boierilor se conving cănu se poate conlucra


cu Iancu, căeste cu mult mai stră in chiar decât Despot Vodă, cănu voieş te altceva
decât înavuţ irea pe spinarea lor. Teofan se aş eazăîn fruntea boierilor protestatari
şi cu toţ
ii hotă resc căvoievodul trebuie sabotat în aş ş
a fel ca însăi turcii să-şi dea
seama căeste incapabil ş i să-l schimbe. Dornici de aceastăfuncţ ie sunt destui ş i
apoi Petru zis ªchiopul se agitădin nou la Constantinopole, reuş ind să-i convingă
pe cei mari cătot el fu acela care dă dea mai mult, asigurând mai mare siguranţ ă
Moldovei decât acest venetic. Totuş i Sinan Paşa încănu este cu totul convins de
vinile ce se aduc voievodului Moldovei. În permanenţ ăsosesc daruri multe ş i
bogate şi fiecare datăprimi asigurări de supunere din partea lui Iancu, care în felul
acesta întreţine cât poate flacăra buneivoinţ ei celui mai puternic om din Imperiu.
158

Petru însănu se lasă , se agită , aleargăîn dreapta ş i în stânga ş i aurul curge ş iroaie
în toate pă rţ ile. Aceste evenimente care se deruleazăîmpotriva sa la Istambul, îl
determinăpe Iancu săfie mai hotărât ca oricând, săstrângămai mult aur ca să
poatăface faţ ăla o eventialitate, săconcureze cu Petru. În legă turăcu asta îi scrie
şi Doamnei Kiajna, dar nu primeş te nici un răspuns. Aceastăfemeie este mândrăş i
odatăce ş i-a fă cut datoria de sorănu a mai voit săş tie de existenţ a aş a zisului ei
frate. Dealtfel niciodatănu a fost prea convinsăde faptul căacest bă rbat antipatic
este fratele ei dupătată . Nu semă na în nici o privinţ ăcu cei care descind
neîndoielnic din Muş atini. Adevă rul este căDoamna Kiajna a simţ it căscaunul pe
care stăIancu este ş ubred ş i fiind precaută , nevoind săparăîn ochii turcilor ca
susţ ină toarea unui eventual mazilit, se retrage din calea lui. În schimb lui Iancu
nu-i mai pă sa de nimeni ş i de nimica; nu-l mai intereseazădacăse spune cine este
şi de unde vine, totul fiind numai acapararea de aur ş i din moment ce este stă pân
peste aceastăvacăde muls, apoi trebuie săo mulgăaş a cum se cuvine, pânăla
ultima pică turăş i dacăeste necesar ş i peste aceasta. Îl obligădeci pe Nicoresio să
strângădin ţ arătot ce gă seş te, fă răsăţ inăcont de legi, nici de cele scrise ş i nici de
cele moş tenite din moş i strămoş i. Cum dau de câte o gospodă rie mai răsărită
oamenii stă pânirii iau tot ce vor ş i ce cred căeste bine săia, fă răsăţ inăseama că
au fost pe aici cu puţ in timp înainte. Chiar ş i cei ce se trag din ră zeş ii marelui
ªtefan, că ruia i se zicea acuma Cel Sfânt ş i Cel Mare, nu sunt scutiţ i de dările care
îi duc în sapăde lemn, dar nu numai atâta, chiar ş i boierii de ţ arăsunt obligaţ i să
contribuie ş i ei la plata datoriilor lui Iancu. Datornicii îl asalteazăzi ş i noapte, cei
mai mulţ i s-au plâns la comandantul gărzii turceş ti care dealtfel nu prea aveau
chef săse amestece, dar în felul acesta se simte Iancu obligat săle plă teascădin
când în când mă car o parte a datoriilor, care de fapt nici nu mai erau datorii ci aş a
zise dobinzi. Dupăun an de domnie nu apucăsăplă teascănici un sfert din datorii,
în schimb lăzile sunt pline vârf cu monezi din aur ş i, aş a cum face hră păreţ ul
sultan Amurat al III-lea care sub iatacul să u are o hazna plinăcu aur, în care se
bă lăceş te din când în când cu bucuria unui copil, aş a face ş i Iancu. Se duce zilnic
tiptil, singur, să -ş i deschidălăzile, săpriveascăaurul său, da, al să u ş i inima îi
creş te de bucurie; va fi bogat, atât de bogat încât pânăş i regii îi vor sta la picioare,
aş a gândeş te el. Familia lui din Kronstadt nu mai există , tatăl a murit de mult, iar
mama puţ in înainte sădevinăvoievod. Sora sa Inge s-a că sătorit cu un meseriaş
din Sibiu ş i nu mai voia să-ş i vadăfratele ingrat. Dealtfel nici el nu mai voia s-o
vadă , el prinţ ul domnitor săaibe un cumnat cizmar ? Nu, aş a ceva nu s-a mai
pomenit. Totuş i odatăcând Nicola s-a dus cu galbenii la colonelul Rueber să
plă teascăcastelul, l-a trimis ş i la Inge cu un dar, câţ iva galbeni pe care însă
mândra Inge nu-i primi ş i nici mă car nu voia săciteascăcele câteva rânduri din
scrisoarea fratelui ei. Doamna Maria aflătârziu de existenţ a acestei surori, dar
vestea nu o interesa prea mult. Mitropolitul Teofan a informat-o exact cine este
159

Iancu în realitate, de unde vine ş i ce scopuri urmă reş te, dar ea este indiferentăla
toate aceste poveş ti care se spun despre soţ ul ei. Pentru ea el nu mai existăca soţ
şi se ocupănumai de copii. Însănu a ară tat niciodatăaceasta pe faţ ă. Totuş i merge
din când în când cu plă cere la averea din cămă ri şi se bucurăcăprin ea putea să
asigure fericirea întregii familii. Din punctul acesta de vedere nu-l condamnăpe
voievod, din contra. Numai purtarea sa ş i faptul căo necinsteş te o deranjeazămult
de tot, precum toate aceste femei uş oare pe care le aduce în palat la chefuri în
vă zul tuturor. Dar cumpărarea castelului de la Kesmark o fericeş te cel mai mult,
vă zând în asta o precauţ ie binevenită . Se informeazăla Nicola care îi povesteş te
căprin preaja lui se aflăş i altele locuite de nobili înalţ i maghiari, oameni de bine,
de rangul ei, cu care va putea avea relaţ ii mai bune ca cele de aici, unde se simte
singură , neputându-se lipi de nimeni, ceeace o înebuneş te. Nu are cu cine vorbi
mai pe îndelete, săse sfă tuiascăca săasigure un viitor copiiilor, mai ales lui
Bogdan care creş te devenind un bă rbat tână rş i frumos. Pe Alexandru nu se putea
bizui, el fiind ţ inut ca ză log la stăpâni. Din când în când primeş te câte o veste de
la el ş i inima i se strânge de fiecare dată. Tremurăpentru el, pentru viaţ a lui care
este în permanenţ ăîn pericol, legatăde Iancu. Când aude căse unelteş te împotriva
lui, ceeace pericliteazăpe Alexandru, nu mai rabdăş i în una din zile îş i ia inima în
dinţ iş i-l întreabă.
- ´´ Am auzit căAlexandru al nostru este în pericol . . sănu-i superi pe turci că -l
vor ucide . . ´´ dar Iancu se supărăş i o repede.
- ´´ Ia mai lasămuiere proastăpoveş tile tale cu copiii . . . săne vedem mai bine de
domnie ş i numai apoi om vide ce putem face . . . ´´ nu o lasăsărăspundăş i
dispare trântind uş a în urma sa. Maria izbucneş te în plâns ş i-şi frânge mâinile. Ba
la un moment dat se hotă reş te sămeargăla Constantinopole ca să -ş i vadăfiul, dar
treaba asta este grea, fiind necesar săfie însoţ ităş i nimeni nu se aratădispus s-o
facăş i apoi trebuirăluate daruri multe pentru a putea pă trunde la cei mari, Iancu
nefiind dispus sădea ceva pentru o asemenea întreprindere. Dacăar fi fost vorba
de liniş tea sa personală , atunci da, dar aş a. În schimb nu pierde nici o ocazie să
trimitădaruri lui Sinan Paş aş i celorlalţ i viziri, acoperindu-i cu cele mai umile ş i
servile laude în scrisorile pe care le scrie. În nici una din scrisori nu se interesează
de fiul să u Alexandru, gă sind căaş a ceva ar putea fi periculos, sănu se creadăcă
ar vrea să-l scoatădin situaţ ia de ostatec, mai ales acuma când poziţ ia sa este
oarecum discutatăla Poartă . Pentru a-ş i pune pielea la adă post este în stare să
sacrifice orice, chiar copiii. Datorităfelului să u tiranic ş i egoist, nu mai
ră măseserăîn ultimul timp în preajma sa decât stră inii cu care a venit, care ş i ei nu
fac altceva decât săse îmbogă ţească , căci altfel nici aceş tia nu s-ar mai interesa de
el. Numai Lupu Stroici, vornicul ºă rii de jos ş i Condrea Bucium vin din când în
când la curte cu diverse treburi. Bartolomeu Brutti, Bernardo Borissi, Nicoresio ş i
Nicola nu fac altceva decât săjefuiascăţ ara ală turi de stă pânul lor. În ultima
160

vreme se ţ in divanurile rar ş


i numai în legă turăcu trebile băneş ti, sau atunci când
este vorba de strângerea legăturilor cu imperialii. Iancu începu săintre în legă tură
cu Habsburgii ş i nu pierde nici o ocazie, încădin primul an al domniei de a trimite
oaste la graniţ a cu Polonia, săardăsatele, săprade oamenii ş i săjefuiască
conacele nobililor poloni, ceeace avu darul de a supă ra peste măsurăpe regele
Poloniei Stefan Bathory. Totuş i se făcea comerţfoarte susţ inut cu Liovul unde
Nicoresio vistiernicul avea un om de afaceri pe nume Manuil Grecul. De acolo se
aduceau postavuri de Lund ş i de Colonia. Deasemenea Iancu îş i trimite oamenii de
afaceri la târgurile de la Colomeia ş i Snyatin unde erau mânate turmele de vite
luate cu legea a zecea, înfiinţ atăde el pentru a-ş i putea plă ti creditorii, pe turci
precum ş i pentru buzunarul său propriu. Datoriăacestor practici, pânăla urmă
satele Moldovei se goliră, oamenii fugind în munţ i, sau intrau în armatele polone
şi a ungurilor unde erau plătiţi, ceeace avu ca efect ca ogoarele moş iilor boierilor
sănu mai fie lucrate, spre marea lor nemulţ umire.

Pânăla urmăIancu îş i dăseama căa intra în legă turăcu imperialii este ceva
periculos ş i o greş ală , fiindcăPolonii sunt tari, dar mai ales prieteni cu turcii, cei
ce l-au pus pe el în scaun. Totuş i de când aflăcăIon Lungul a intrat în suita lui
Sinan Paş a se hotă reş te săfacăîn aş a fel ca săimpiedice o normalădesfăş urare a
raporturilor dintre poloni ş i turci, ceva greu de realizat, dacănu imposibil, dar în
mintea sa neexperimentatăaceasta este posibil. Setea de ră zbunare este la el mai
puternicădecât gândirea logică. Prima ocazie i se oferăcând la mijlocul anului
1581 soseş te o solie numeroasăpolonădin partea lui ªtefan Bathory ca săceară
ajutorul moldovenilor împotriva muscalilor cu care ei duceau lupte. În timpul
audienţ ei Iancu refuzăajutorul, mai ales căfurăceruţ i oamenii lui Toma Nagy. De
fapt totul era o înscenare fiindcăîn realitate propunerea a făcut-o chiar el
polonilor, trimiţ ându-l pentru asta pe Bartolomeu Brutti, singurul în care avea
încredere; simţ ea căboierii îi sunt ostili. Garnizoana turcăde la Iaş i ia act cu
satisfacţie de refuzul lui Iancu de a-i ajuta pe poloni. Pe ascuns însăpromisiunea
nu fu denunţ atăş i pentru a doua oarădăo proclamaţ ie către toţ i voevozii, starostii,
castelanii, burgmiş trii ş i voiţii oraş elor prin care făgă duieş te o apropiere cu polonii
şi ajutor în caz de război. Cu toate acestea polonii considerărefuzul oficial ca un
act de duş mă nie faţăde ei, ca o ofensă , neputând accepta atitudini ambigui, odată
nu, oficial ş i altădatăda, pe ascuns, ceeace nu face asupra lor un renume bun în
contextul european. Crezând căa procedat bine, la început Iancu se felicităpentru
diplomaţ ia lui, dar aflând căvecinii s-au supă rat întrădin nou în panică . Astfel
ţine un consiliu cu Bartolomeu Brutti ş i cu Nicola, ajungând la concluzia căcel
mai bun lucru era ca de acum încolo săfacăîn aş a fel ca săş i-i apropie pe poloni,
într-un scop dublu. În primul rând fiindcăei sunt supuş ii turcilor şi în al doilea
rând în caz de pericol se putea refugia în Polonia. Hotărârea propusăde
161

Bartolomeu Brutti vine într-un timp favorabil. Tocmai atunci Bathory pregă ti o
solie numeroasăcă tre Poartăcu scrisori de supunere ş i, cum drumul este prin
Moldova, Iancu trimite în întâmpinarea lor pe Nicola care îi pofteş te la palat.
Aceş tia, plăcut surprinş i de amabilitate, se grăbesc săvinăfiind ş i mai mulţ umiţi
când voievodul personal îi pofteş te la masa sa, dar la plecare au constatat cu
stupoare căscrisorile regelui lor că tre sultan au fost deschise, citite ş i unele
pasagii schimbate, fă rămă car ca cei care au comis acestăfaptăsăse ostenească
mă car săle lipeascăla loc. Totul fu pus la cale de Iancu care, speriat de cele
petrecute cu puţ in timp în urmă , voia săse convingăcu proprii să i ochi de pârile
regelui Bathory împotriva sa, către sultan. Dar s-a înş elat, fiindcăîn fond misivele
nu conţ ineau altceva decât simple asigurări de supunere ş i promisiuni de ajutor în
cazul unui ră zboi cu muscalii sau cu imperialii, ceva ce dealtfel nu-l interesa prea
mult pe el, fiind îndeobş te ştiut căPolonia depindea în mare mă surăde bunăvoinţ a
Porţ ii ş i cădin când în când regele lor trimite asemenea misive pentru a-ş i asigura
liniş tea de care are nevoie. Solul se prezintăimediat voievodului ca săreclame,
cerând pedepsirea asprăa celor care au cutezat săînfătuiascăo asemenea
nelegiuire, dar mirarea fu ş i mai mare când întreaga solie se pomeni pur ş i simplu
datăafarădin palat ş i boarfele azvârlite în stradă. Chiar în aceeaş i zi o pornesc
înapoi ş i raporteazăpovestea regelui lor ªtefan Bathory. Actul este considerat ca o
fără delege, ca o încă lcare a legilor nescrise privitoare la relaţ iile dintre state, dar
mai ales lipsăde ospitalitate faţ ăde trimiş ii coroanei polone. Dealtfel Iancu îş i
dă du imediat seama de prostia ş i neghiobia fă cută , dupăce citi conţ inutul
scrisorilor. Se turmenteazăfiindcăîş i dăsemana căprecis va fi pârât la poartă,
ceeace o vor considera ca înaltătră dare. Dacăscrisorile ar fi fost adresate unei alte
puteri, poate turcii ar fi închis un ochi, dar aş a . . . ªi ce este mai grav pentru el, era
căaverea făcutăprin nelegiuiri se aflăîncăaici în capitală , în beciurule palatului
domnesc. Este deci în mare pericol ş i se hotă reş te să -l trimităîn mare grabăş i
tainădin nou pe Nicola la colonelul Rueber din Transilvania cu care săaranjeze o
eventualăsosire a sa la Kesmark, în cazul căaceasta ar fi fost necesar ş i, pentru a
fi sigur cănu va fi înş elat, trimite peste câteva zile ş i pe Bernardo Borissi cu o
apreciabilăcantitate de obiecte scumpe pentru a fi depuse la castel, asigurând o
parte a averii acumulate. Dar nu are curajul săexpediaze ş i cuferele cu aur, este
mai sigur dacăle vede în fiecare zi cu proprii să i ochi. La turci în nici un caz nu se
va mai duce, fiindcăîi cunoş tea destul de bine, ş tiind ce-l aş teaptăîn cazul căva fi
acuzat de înaltătrădare, mai ales acel Edi Cülé i-a ră mas întipărit în minte ş i
procedeelor lor de a scăpa de cei ce le stă teau în cale. De data asta este sigur că
polonii vor face pârăla Poartă , la sultan direct, fiind vorba de scrisorile regelui,
dar mai mult îl îngrozeş te gândul căneînduplecatul vizir Sinan Paş a va afla de
poznele sale. Temerile sunt întemeiate, deoarece aflăcăo nouăsolie a plecat spre
Constantinopole, trecând de data asta prin Transilvania ş i pedeasupra niş te
162

negustori de-i lui Nicoresioa au adus vestea căo armatăpolonăstaţ ioneazăla


graniţ a cu Moldova. Speriat, Iancu trimite din nou pe Nicola la imperiali ca să
trateze, ca prin ei săse încerce o împă care cu Polonia, dar el se întoarce fărănici
un rezultat, fiindcăei nu voirăsăse amestece în treburile dintre Polonia ş i Turcia.
Dealtfel nici mă car nu fu primit la curte, ci un secretar i-a adus la cunoş ăcă
tiinţ
persoana sa nu este agreată, căar fi bine s-o ş teargăcât mai curând. Astfel pierde
Iancu orice credit la vecini, când se aflăde indelicateţ ele sale în ceeace priveş te
pă strarea secretului unei corespondenţ e diplomatice. Aş a ceva nu s-a mai pomenit
şi nimeni nu ar fi îndrăznit săprocedeze în felul acesta, fărăa-ş i lua precauţ ii să
fie descoperit, fiind vorba de reciprocitate, dacăfaci tu aş a, atunci hop ş i eu, ori
acestea nu pot fi practici în relaţ iile dintre state, chiar în acea perioadăcând
aproape totul era posibil, dar sărecunoaş tem căaş a ceva ar fi posibil ş i în zilele
noastre, numai dacăse face, apoi săfie făcut cu cap. Astfel, Regele Poloniei,
Stefan Bathory se hotăreş te să-l pedepseascăpe cel ce i-a tratat delegaţ ia cu atâta
indelicateţ ă, încăînainte să-i anunţ e pe turci de cele petrecute, dar deocamdatănu
fu gă sit încămomentul săporneascăla acţ iune.

Comandantul polonez Jaslowiecki stăde strajăcu o micăarmatăla graniţ a


Moldovei, aş tepând un moment potrivit ca săpunămâna pe acest neîndemânatec
de voievod care l-a jignit aş a de mult pe regele să uş i prin el Polonia însă ş i. Iancu
este informat, dar se simte deocamdatăîn siguranţ ă. Pentru el treburile merg bine,
averea se întregeş te, turcii sunt plă i cu vârf ş
tiţ i îndesat, peş cheş ul către Sinan
Paş a pleacăregulat ş i boierii nu se mai agităaproape deloc, cel puţ in aşa se pare.
Cu Toma Nagjy alături nu avea deci de ce săse mai teamăş i nici o fugănu era de
lepădat cu asemenea oameni temerari. Acestea sunt gândurile sale, fiind sigur că
totul merge bine, căeste în palatul lui în siguranţ ăş i deci se merităsă -şi înece în
continuare necazurile în chefuri ş i orgii. Dar nu întotdeauna socoteala de acasăse
potriveş te cu cea din târg.
163

Capitolul 11

începutul sfârş
itului

În timp ce se deruleazăaceste evenimente în Moldova ş i la Constantinopole, îş i


duce Maria viaţ a ei singuratecă, ocupându-se în principal de copiii ei cari creş teau.
Iancu îi vede rar, bă trânul Paleologu murise, Filip devenise boier Moldovean,
comandant de oş ti, iar mătuş ile Mariei s-au mutat în Rodos. Palatul vechi a
început săse dă ră pă neze în aş a hal încât pânăîn cele din urmăfu vândut ş i cu
banii obţ inuţ i s-a cumpă rat o casăîn Constantinopole, împotriva voinţ ei lui Iancu
care numai la gândul căs-ar întoarce vreodatăîn acel oraşi se face piele de gă ină.
Maria avea în ultimul timp din când în când presimţ iri, ceva îi spunea căse va
întoarce acolo, fiind bine săaibe unde sta. Pentru asta ş i puse săse mobileze
frumos palatul achiziţ ionat ş i puse un paznic care să -l pă zească. Deocamdatăînsă
toatăactivitatea ei se rezumăla creş terea copiiilor. Bogdan a devenit un
bă ieţandru, iar fetele domniţ e în toatăputerea cuvântului. Unii fii de boieri le dau
târcoale cu toate căsunt încăcopiliţ e, dar Maria le ţ ine mai tot timpul lângăea.
Are gânduri mari cu ele, poate vreun prinţle-ar fi cerut ş i atunci ar fi devenit ş i ele
doamne, sau chiar regine, cine ş tie. Fetele cele mai mari, Emiliana ş i Chrisafina au
fost date dupănegustori bogaţ i, înainte de suirea pe tron a lui Iancu, aş a cănu au
venit în Moldova. În ceeace le priveş te, Maria era mulţ umită, ele ducând o viaţ ă
liniştită, cu copii, la casele lor, unde nu le lipseş te nimica. Celelalte fete ale lui
Iancu sunt încăcopiliţ eş i una din ele a fost botezatăcu numele binefă cătoarei lor
Chiajna, iar celelalte, Elena, Voica ş i Despina. Fetele nu prea au avut veleită ţ i de
domniţ e, ele se jucau ş i cu copiii servitorilor, ceeace nu era bine vă zut de Iancu,
dar nici de Maria. Bogdan în schimb este mândru de descendenţ a sa domnească.
Toatăziua i se spunea cădupătatăeste coborâtor din marea familie a Muş atinilor,
iar dupămamădin familia împă răteascăa Paleologilor Bizantini. Se împrieteni
repede cu fiii boierilor de frunte din Moldova, mai ales cu bă iatul lui Stroici ş i alui
Condrea Bucium, cu care merge la vână toare. Dar are o fire slabă , fărăprea multe
veleităţ i de a conduce ş i în acelaştimp este un sentimental. Se îndră gosteş te
repede, se fră mântă , ca în cele din urmăsăgăseascăo altăaleasăa inmii sale. La
acea vreme era încăun copil mare, dar din lipsăde alte preocupă ri făcea curte la
fete, fiind încurajat de prietenii săi mai mari. I-au fost luaţ i profesori care să -l
înveţ e cititul ş i socotitul, dar prea mare culturănu a acumulat, fiindcănici Iancu ş i
nici Maria nu prea au înţ eles să -i dea o educaţ ie mai aleasăfiului lor. Pentru ei ca
sădomneş ti era destul săai anumite cunoş tiiţ
e, săfi nobil dar mai ales săai bani,
încolo cultura generalănu conta. Fetele de boieri nu prea îi plac, gă sing căse
îmbracăcurios, chiar caraghios, iar la petreceri ţ opă ie prea tare. Numai fata lui
Condrea Bucium o gă seş te mai aparte. De câte ori o întâlneş te, fata se retrage într-
164

un colţş i nu se gră beş te săvinăalături de el cum fac celelalte fete de boieri,


mândre căsunt în compania fiului voievodului. Cătă lina este o fatămândră , căreia
nu-i plac plecă ciunile ş i umblănumai cu cine îi place ei. Fiind fatăş i cu doi, trei
ani mai mare ca Bogdan, aratăcu mult mai maturădecât firavul fiu a lui Iancu,
care a vă zut-o de câteva ori în compania lui Ion, fiul lui Stroici din care cauză
suferămult, dar pe faţ ănu-i aratănici un fel de duş mănie. Se gândeş te cădacăar
încerca ar fi respins, ori nu doreş te săsufere un asemenea afront. Cu toate acestea
Că tălina este încădestul de copiliţ ăca s-o intereseze un bă iat, şi deocamdatătotul
se reduce la jocuri nevinovate de copii. Condrea Bucium are conacul să u aproape
de Iaş i, unde copiii săi organizeazădin când în când petreceri la care vine
câteodatăş i Bogdan, domniş orul, cum i se spune. Fetele îl înconjoarăde fiecare
datăcu admiraţ ie, întâi căeste un băiat frumos ş i apoi este fiul domnitorului, dar
Că tălina nu lua niciodatăparte la aceste petreceri. În cele din urmăBogdan îş i
calcăpe inimăş i povesteş te totul mamei sale, împă rtăşindu-i focul ce-l arde la
inimă . În concepţ ia ei de mamănu gă seş te nimica anormal în asta, dar priveş te cu
îngrijorare la suferinţ ele copilă reş ti ale fiului ei, în acelaştimp însăse amuzăcăla
o asemenea vârstăfragedăel are asemenea preocupări. Cum îş i iubeş te fiul ş i
având mari planuri pentru el, merge la Condrea Bucium cu gândul să -i spunătoată
povestea. Alaiul Doamnei stră bate stră zile Iaşului în timp ce Iancu benchetuieş te
cu femeile sale de rând ş i cu unii boieri petrecă reţ i. Caleaş ca ei este deosebit de
frumoasă , tot cea veche a Doamnei lui Petru ªchiopul, Doamna Irina, dar Maria a
înfrumuseţ at-o, montând fel de fel de perdeluţ e aduse din Constantimopole.
Bineînţ eles cănu l-a luat pe Bogdan cu ea, lă sându-l săaş tepte acasărezultatul. În
fond nici el nu ş tia prea bine ce vrea, este încăfoarte tână rş i despre o eventuală
căsă torie nici nu putea fi vorba deocamdată, în primul rând ş i în al doilea rând, în
mintea sa de tinerel nici nu-ş i putea închipui căaş a ceva ar fi posibil. El este
îndră gostit ca toţ i tinerii la vârsta lui, voia s-o vadă, săfie în preajma ei ş i săi se
dea atenţ ie, atâta tot. Dealtfel aş a înţ elege ş i mumă-sa. În nici un caz nu s-a gândit
pentru fiul ei la o fatăde simplu boier, dar asta este altceva, mai este timp până
atunci, deocamdatăsăfacăîn aş a fel ca plodul săfie mulţ umit, doar este mamă .

Jupă niţ
a lui Condrea, Stana, a pregătit primirea cum nu se poate mai bine. Faptul
căînsuş i Doamna o viziteazăo bucură . Bă nuiau părinţ ii Cătălinei ceva, dar nu le
venea săcreadăcăDoamna Maria vine săpeţ ească. Dealtfel ei nu ar fi vrut o
înrudire cu actualul voievod, ţinând cont căîntre el ş i Condrea Bucium nu sunt
raporturi bune, deoarece el era acela care a dezvă luit originea lui Iancu. Totuş i
Doamna Maria este bine primităla conacul boieresc al familiei Bucium, aş a cum
se cuvine săfie primităDoamna ţ ării, dar, în ce priveş te scopul vizitei, Buciumii
s-au înţeles sălase o eventualăacceptare a căsătoriei fiicei lor deschisă, ş tiindu-se
căzilele lui Iancu sunt numărate dupăpovestea cu solii regelui polon ş i deci ce
165

rost ar avea o încuscrire. Aceasta ar fi însemnat în caz de mazilire o pribegie,


ceeace era egal cu pierderea averii ş i a situaţiei. Niciodatăcei ce au fost prea
apropiaţ i unui fost voievod nu erau bine priviţ i de cel nou ş i acuma se agitădin
nou Petru, ori nu era deloc imposibil ca tot el săfie numit în locul lui Iancu. Este
adevărat căel este un om mai blând, care niciodatănu a fă cut săcadăcapete de
boieri, dar nu se ş tie niciodată. Acest raţ ionament îş i făcurăcei din familia
Bucium în ceeace priveş re o eventualăpromitere a Că tă
linei lui Bogdan a lui
Iancu ş i al Mariei. Nici Lă puş neanu în timpul primei sale domnii nu a fost crud,
dar a doua oarăa fă cut multe omoruri, multe capete de boieri au că zut. Era deci
bine săfie prudenţ i în ceeace îl priveş
te pe Iancu.

La intrarea caleş tii în curtea conacului toatăfamilia a ieş it în întâmpinarea


Doamnei ţ ării, vornicul Bucium, soaţ a Stana, bă ieţii şi bineînţ eles Că tălina.
Servitorii stau rânduiţ i în dreapta ş i în stânga boierilor, agitându-se ş i strigând cât
le ţ ine gura.
- ´´ Sătră iascăDoamna noastră. . . . săstră iascăDoamna noastră. . .´´
Maria se dăjos din caleaş că , sprijinităde fetele ei mai mari care o însoţ esc ş i după
ce fu salutatăde gazde, este poftităîn salonul mare al conacului unde se servesc
dulceţ uri, ş erbeturi, apărece de trandafir ş i fel de fel de dulciuri, aş a cum se
obiş nuieş te în Moldova timpului, dar ş i cu obiceiuri turceş ti. La început
conversaţ ia se poartăpe teme variate, fă rănici o importanţ ă, în timp ce fetele
gazdelor s-au dus în grâdinăca săse joace cu domniţ ele Elena şi Kiajna. Bă ieţii îş
i
că utarăde trebile lor ş i în cele din urmăpă rinţ ii ră mân singuri.
- ´´ E frumuş icăfata domniilor voastre Că tă lina . . . ´´ spune Doamna Maria aş a
într-o doară , ceeace fă cu ca bă nuielile lui Condrea Bucium săse întă rească .
- ´´ Da . . . cam firavăş i bolnă vicioasă. . . nu merge cu tineretul la sindrofii, să
dă nţuiască. . . aş a cum fac toţ i tinerii din zilele noastre . . . ´´
- ´´ Săvinădin când în când la noi la Iaş i . . . fetele mele vor fi fericite s-o aibe de
prietenă. . ´´
- ´´ Săne fie cu iertare mă rităDoamnă. . . dar fiica noastrănu poate merge la oraş
. . doftorii din Polonia pe care i-am chemat au zis cănu poate sta decât aici printre
verdeaţ ăş i dobitoace . . . ´´ Maria se simte un moment descumpă nitădar Condrea
Bucium continuăsăvorbească -´´ . . . prea înă lţ atăDoamnă. . . vămulţ umim
pentru bună voinţa de care daţ i dovadăfaţ ăde Cătă lina noastră. . da . . vedeţ i..
nu putem s-o pierdem . . ´´ terminătatăl fetei pe un ton mai scă zut, vădit jenat să
n-o supere pe Doamna ţ ării. Pe faţ a Mariei se putea citi o vă dităpărere de rău,
sinceră. Îi pare ră u de refuz, dar mai ales căo să -ş i dezamă geascăfeciorul care îş i
face mari speranţ e în vizita mumă -si la pă rinţ ii alesei inimii sale. Maria nu
cedează, îş i calcăpe inimăş i spune pe un ton aproape rugător.
166

- ´´ Numai din când în când . . . nu săstea mereu . . . trimit caleaş ca s-o ia ş i tot cu
ea o trimit înapoi, cu pazăbună. . ´´ în faţ a soţ ilor Condrea nu mai stăDoamna
Maria ci mama lui Bogdan. Propunerea pune pe gazde în mare încurcă tură . Se lasă
o liniş te deplinăş i atmosfera devine apă sătoare. În cele din urmăei trebuie să
cedeze, fiindcăinsistenţ ele Mariei erau foarte categorice. Se vedea cădoreş te asta
şi le era teamăca Iancu sănu ordone aceasta, ceeace ar fi schimbat situaţ ia, dar
aş a o considerăca o bună voinţ ăfaţ ăde Doamna ºă rii. Mai bine voluntar decât în
urma poruncii voievodului.
- ´´ Bunătatea mă ritei noastre Doamne este mare . . . dacăaş a propuneţ i, apoi este
bine . . dacăsăstea numai din când în când cu domniţ ele, apoi este bine . . . da să
ne facăş i nouăcinste domniţ ele săvinăs-o vadăpe Că tă lina aici la noi . . . eu sunt
aproape toatăvremea plecat în ºara de Jos . . . în vornicia me ş i Că tă lina s-o
bucura mult de vizită. . ´´ Aceastădeclaraţ ie duce la o destindere plă cută , cu toate
căîn inima pă rinţ ilor Cătă linei s-a înfipt un cui. Maria mai stăo orăş i pleacă
mulţ umită ; în fine Bogdan o va vedea pe Că tălina, va sta în preajma ei, îi va auzi
glasul. Pentru vârsta lui aceasta însemna raiul pe pă mânt. Cu toate căeste fiul unui
om care nu are alt ţ el în viaţ ădecât banul, este un băiat cinstit, fă răsăaibe
veleităţ i la domnie, nici la bogă ţie, ci voia pur ş i simplu inima unei fete, atâta ş i
nimica mai mult, ceeace dealtfel va voi toatăviaţ a sa. Că tălina vine din când în
când la palat ca săse joace cu fetele voievodului ş i de fiecare datăeste de faţ ă
Bogdan. Este respectuos ş i niciodată n-a îndră znit săprofite de situaţ ia sa, de
calitatea sa de fiul celui mai mare în stat. Mumă -sa l-a crescut săfie mândru, sănu
caute săobţ inănimica prin necinste. Dealtfel ea îş i dăseama căîn zilele în care
trăiesc, aceste virtuţ i erau cu totul nesocotite de toatălumea, cără utatea trona
peste tot, necinstea era pusăla loc de cinste, lipsa de respect faţ ăde cei mulţ i era
un mijloc de a ajunge cât mai sus ş i în fine, crima era la ordinea zilei. Maria este
totuş i femeie, crescutădeparte de lume, în mijlocul naturii, de către un tatăbă trân
care nu voia altceva decât liniş te. Nu asistase ca Doamna Kiajna bună oarăla
crimele organizate de soţ ul ei, voievodul Mircea, că ruia i se zicea Ciobanul
datorităfaptului căavea turme nesfârş ite de oi. Cu toate acestea Maria era
convinsăcăfiul ei este sortit săstea pe acelaşscaun pe care stătată l să uş i prin ea
va schimba câte ceva din moravurile timpului, deş artăveleitate; în mijlocul lupilor
nu poţ i fi decît lup, homo hominis lupus, dupăcum spune filosoful englez Hobbes
în lucrarea sa Liathan, fiindcăaltfel eş ti sfâş iat. Iancu în schimb nu s-a ocupat
niciodatăde educaţ ia fiului lui şi nici a celorlalţ i copii, îi era perfect egal cine vine
dupăel, cât timp va domni ş i ce se va întâmpla cu ţ ara când va fi scos din domnie.
Aproape ş i-a făcut suma, a cumpă rat un castel pe care l-a întă rit, unde în cazul
unei maziliri se va retrage. Îş i închipuie căîn felul acesta este apărat de orice
pericol. Micile preocupări ale Mariei nu-l intereseazădeloc ş i dealtfel nici nu avea
cunoş tiinţ ăde ele, singura lui preocupare fiind umplerea cuferelor ş i petrecerile.
167

Atmosfera de la palat a devenit cu timpul încărcată, boierii veneau la divan numai


de formăş i de fiecare datăîi atrăgeau atenţ ia voievodului cădă rile apasăprea greu
pe umerii ţ ării, dar el nu voieş te săş tie de nimica, dăporunci peste porunci, care
mai de care fă răsens, cerând din ce în ce mai mult. Turcii cer, datornicii cer, iar el
însă şi pretinde, fiindcădoar pentru asta a venit aici, pentru asta a suferit atâta în
închisorile turcilor. Teofan Metropolitul nici nu mai vine când este poftit la divan;
încăde la început a refuzat orice contact cu voievodul lotrean. Golea pârcă labul de
Neamţ , postelnicul Vartic, Stroici, Luca slugerul ş i vornicul Condrea Bucium,
fă ceau de fiecare datăopinie separată. Iancu sbiera la ei, îi ameninţ a cu moartea.
- ´´ Vătai capetele dacă -mi staţ i în cale . . ´´ le striga el de fiecare datăş i nu se
dă du în lături săexecute câţ iva boieri mai mă runţ i pentru diferite vini, printre care
şi trădarea, dar de cei din divan n-a îndră znit săse atingă . Doi au încercat sătreacă
de partea polonilor, dar Iancu prinde de veste prin informările primite de la
Nicola. Ca sădea exemplu puse săli se taie capetele, ceeace provocăun val de
indignare împotriva sa. La ultimul divan din 1582 nu veni nici un boier.
Voievodul este furios la culme ş i-şi dătotuş i seama căîn felul acesta nu va putea
domni. Apoi mai are unele informaţ ii căs-a fă cut împotriva sa o pârăş i la Poartă.
Situaţ ia se înră utăţeşte în aş a mă surăcănici măcar cu Bartolomeu Brutti nu putea
săse mai consulte, fiindcăacesta vine din ce în ce mai rar la el, în primul rând
fiindcăîi cere mereu bani în loc să -i dea ceeace îi datoreazăş i în al doilea rând era
informat de uneltirile lui Petru la Constantinopole. ªi aş a cum se întâmplămereu
în politicădar ş i în alte situaţ ii, ş obolanii pă răsesc corabia cere se îneacă . Astfel
Bartolomeu Brutti intrăîn mare tainăîn legă turăcu fostul voievod care se află
încăla Aleppe. Îi trimite o scrisoare prin care îi oferăîntregul său ajutor, iar lui
Sinan Paş a îi trimite o pârăîmpotriva lui Iancu, în care explicăîntreaga afacere cu
solii poloni, cerând totodatăînlocuirea lui, fă răînsăa-l menţ iona pe Petru,
neş tiind ce hram poartăacesta de faţ ăcu cei mari ai Imperiului Ottoman. ªi, ca un
fă cut, tocmai atunci soseş te la Poartăun sol a lui ªtefan Bathory care se prezintă
direct preafericitului sultan Amurat al III-lea, dementul sultan al turcilor, care se
înfurie când auzi de îndră zneala sclavului să u din Moldova, care a cutezat să
deschidăcorespondenţ a care i-a fost lui adresatăş i ordonămazilirea ş i aducerea
lui la Constantinopol, dar Sinan Paş a intervine tot în favoarea lui Iancu ş i
blocheazătoate pe loc. Altul mai bun nu este deocamdată, banii vin cu nemiluita,
caii din Moldova erau livraţ i cu promtitudine pentru armatele lui Sinan, aş a cănu
era încămomentul pentru a-l mazili pe trădă tor, pe spion, cum se exprimăchiar
vizirul în faţ a sultanului. Dar, nu trecurănici douăluni de la aceastăîntâmplare că
Petru din Aleppe intrăputernic pe fir. Încurajat de Bartolomeu Brutti îi scrie lui
Sinan Paş a, oferind sume uriaş e în cazul căIancu va fi înlă turat ş i el reinstalat pe
scaunul Moldovei, dar treaba merge greu, pretendenţ i erau cu nemiluita la curtea
ImperialăOttomană , unii mai mici, alţ ii mai influenţ i, cum este acest Petru
168

Dimitrie, fiul lui Pătraş cu cel Bun, frate dupătatăcu Mihai, banul Craiovei, că ruia
i se zicea ş i Cercel, din cauzăcăpoartăîn urechea stângăun cercel din aur. A
venit de la curtea francezăcu scrisori de recomandare din partea Mariei de
Medicis, stăpâna Franţ ei ş i prietena turcilor. Dar acest Petru lucra ş i prin femeile
din preajma sultanului, aidoma ca odinioarăIancu. Are acces la sultana Haseki,
care dealtfel nu putea prea multe, ş i chiar cea mai influentăfemeie a Imperiului
Ottoman, Validé Nurbanu, este de partea sa, care îi suflăfiului ei la ureche căar fi
bine să -l scoatădin scaun pe Mihnea din Valahia, fiul lui Alexandru fratele lui
Petru ªchiopul. Totul se petrece atât de furtunos ş i de teribil, încât deocamdată
povestea cu Iancu fu oarecum trecutăpe planul doi. Mama lui Mihnea era Doamna
Ecaterina din familia levantinăSalvaresi, oameni foarte bogaţ işi influenţ i care au
cumpărat scaunul Valahiei pentru ginerele lor. Alexandru ş i Petru erau la rândul
lor fiii lui Mircea Vodă , descendenţ i din Basarabi ş i Muş atini în egalămăsură,
direct coborâtori din Vlad ºepeşş i prin el din familia Huniazilor. Mihnea se simţ ea
tare pe poziţ ie ş i ca săse menţ ină , Doamna Ecaterina mama lui, trimise galbeni cu
duiumul la Constantinopole, lui Sinan Paş aş i celor din jurul său. Dealtfel acest
vizir nu ţ inu atât de mult la revenirea lui Petru ªchiopul în Moldova. Iancu
continua sătrimităcu mare regularitate sumele promise ş i peste asta peş cheş urile
curgeau în toate pă rţile din plin. Galbenii curgeau spre capitala Imperiului
Ottoman ş iroaie ş i acum vine ş i acest Petru Dimitrie, elegantul ş i manieratul
bă rbat, cu purtă ri occidentale, adulat de femei pentru frumuseţ ea sa ş i plă cut în
conversaţ ie prin saloanele timpului. El oferăsume atât de mari lui Sinan Paş aş i
însă şi sultaneai Validé încât totul începu săse clatine în jurul lui Mihnea. Lui
Iancu îi convine situaţ ia fiindcăcu cât se certau mai mult pretendenţ ii la Poartă , cu
atât cazul lui oarecum minor va fi trecut pe planul doi ş i avu dreptate. Are ş i el
informatori la Constantinopole, cari în schimbul unor sume de bani îl informează
despre tot ce se petrece la palatul sultanului, aceasta independent de încrederea pe
care a avut-o în Bartolomeu Brutti la început. Toţ i aceş tia l-au fă cut săînţ eleagă
căfostul să u protector a intrat în legă turăcu cel care voia să-l îndepărteze. Cu
toate acestea nu s-a gândit nici o clipăca să -l pedepseascăpentru tră dare, fiindcă
în fond atâta timp cât îl are pe lângăel, cât timp este încăvoievod, nu avea de ce
săse teamăş i, în caz de fugăel nu se va mai întoarce niciodatăca să -l predea
turcilor. Într-o zi când a aflat căun ceauşa trecut graniţ a venind spre Iaş i Iancu îl
trimite tot pe Bartolomeu Brutti în întâmpinarea sa ca săafle din timp despre ce
este vorba, nu se putea ş ti niciodatăscopul acestor vizite, iar ca săfie sigur că
scopul venirii sale nu este mazilirea, roagăca un curier special săvinăînainte de
sosirea solului turc la curte care să -l anunţ e ce săfacă , săfugăsau să -l primească
aş a cum se cuvine. ªi aş a se ş i făcu. Curierul trimis de Bartolomeu Brutti anunţ ăcă
ceauş ul vine în scopuri paş nice, căare la el un document din partea lui Sinan Paş a
pentru voievod. Iancu îl primeş te cu mare alai, îl trimite pe Filip să-i iasăîn cale
169

cu o armatăîntreagăde oş teni moldoveni, iar Toma Naghy îi iese în întâmpinare


cu garda sa. La sosirea lui la Iaş i îl întâmpinăIancu personal în faţ a palatului,
închinându-se pânăla pă mânt în faţ a sa. Ceauş ul este poftit în sala tronului unde îi
întinde un document din partea vizirului în care acesta îl dojeneş te pentru
indelicateţ ea comisăcu corespondenţ a polonilor că tre poartă . Iancu cade în
genunchi în faţ a sa, cere iertare ş i promite căaş a ceva nu se va mai întâmpla. Dar
în acelaştimp turcii au înş tiinţat şi pe poloni, cari nu se aratămulţ umiţ i numai cu
o dojanăş i cer în modul cel mai insistent pedepsirea sa aspră. ş i pentru a-ş i pune
planul să u în aplicare ªtefan Bathory trimise în Moldova fel de fel de agitatori care
săunelteascăîmpotriva tră dă torului. Aceş tia găsesc teren propice pentru aş a ceva
şi intrăimediat în legăturăcu boierii nemulţ umiţ i. Iancu însăse simte în siguranţ ă
cu garda lui Toma Nagy. Este atât de bine pă zit încât nu se putea ajunge la el fă ră
pericole ş i atunci boierii găsirăaltăcale ca să -l înlăture. La cererea lui Iaslowiecki,
generalul polon care vegheazăla graniţ a Moldovei ş i care fu însărcinat cu întreaga
operaţ ie împotriva lui Iancu, boierii se strâng în casa lui Condrea Bucium ca săse
sfătuiascăce este de făcut. Se ajunge astfel la concluzia cătot prin viclenie este
mai indicat de a lupta împotriva voievodului ş i se fă curăcăvor împăcarea. Iancu
cade în plasă , îi crezu ş i convoacăla cerea lor un divan. Însuş i metropolitul
Teofan s-a hotă rât săia parte. La început Iancu se cam miră , dar Bartolomeu
Brutti îi suflăla ureche căar fi bine săse împace cu boierii. Divanul se desfă şoară
într-o atmosferăde înţ elegere ş i nimeni nu a protestat împotriva cererii de a se
mă ri din nou dă rile. Totul pă rea căa intrat în normal, căfurtuna a trecut. La urmă
Metropolitul face o propunere.
- ´´ Mă rite stă pâne . . . săne fie cu iertare, da voim sămergem cu toţ ii la sfinţ irea
sfântului lăcaşal mă nă stirii Suceviţ a . . . nu voieş te măria voastrăsăne urmeze . .
? ´´ propunerea cade ca un tră znet. Iancu buimac, se uităla ei, îi mă soarăpe toţ i
din cap pânăîn picioare, având de gând săizbucnească, dar cu un ultim efort se
abţ ine, doar au venit săse împace ş i spune numai atâta.
- ´´ Dacăînălţ imile voastre vor sămeargă, n-am nimica împotriva, da eu nu m-oi
duce ´´ Cu asta divanul se încheie ş i fiecare merge la casa sa. Totuş i Iancu a simţ it
ceva în subconş tientul să u. Propunerea era cam nelalocul ei, vor să -l pă că lească,
dar ce anume ş i cum ? gândeş te el. Ca săfie mai sigur îl cheamăpe Toma Nagy ş i
dubleazăstrăjile palatului, dar nu interzice boierilor săintre, ca sănu se observe
schimbarea. Nu trec nici douăzile căsoseş te vestea la palat cătoţ i boierii
divanului ş i cu ei ş i alţii au plecat spre nord, spre Suceviţ a. Pânăacuma nimica
deosebit, dar dece săplece în convoi ? dar nimica deosebit se petrece nici în zilele
urmă toare, pânăcând un curier dela graniţ a cu Polonia aduce vestea căîntreaba
boierime a ţ ării fugise în grup în ţ ara vecină . Iaslowiecki i-a aş teptat la graniţ ă.
Iancu se înfurie atât de tare încât era cât p-aci săfacăun atac de apoplexie.
Cheamăla repezealăpe Toma Nagy ş i consemneazăîntreaga garnizoană . Trimite
170

spre nord pe Filip cu o armată , iar Nicola pleacăimediat în Transilvania spre


colonelul Rueber, cu misiunea de a pregă ti o eventualăsosire a noului senior la
castelul Kesmark, împreunăcu toatăfamilia. Cu toate aceste mă suri Iancu
turbeazăde mânie, se plimăfurios prin să lile palatului ş
i nu pierde nici o ocazie să
spunăcelor ce îi ieş eau în cale.
- ´´ Am să -i tai pe toţi . . . pe toţ i . . ´´ dar nu este privit decât cu compă timire,
fiindcătoatălumea ş tia căputerea sa a apus de mult, căîn afarăde mercenarii să i
nu are nici un sprijinitor ş i numai luptele pentru scaunul Valahiei de la Poartăau
întârziat pânăacuma că derea lui totală . ªi pe deasupra, de când au plecat boierii nu
mai veneau nici încasă rile la palat. Nicoresia l-a tră dat şi el, a fugit la Galaţ i unde
s-a baricadat în centrul oraş ului ş iş i-a angajat o ceatăde români care să-l apare,
un fel de mercenari, dar Iancu este atât de dezorientat încât nu se gândeş te nici
mă car să-l captureze, ceeace cu oamenii lui Toma Nagy n-ar fi fost greu.

În schimb Bogdan fiul lui Iancu se topeş te de dor din cauzăcăfata inimii sale nu
mai vine la palat. Condrea Bucium a fugit ş i el cu familie cu tot, luând-o ş i pe
Că tălina cu el. I-a fost teamăca Iancu sănu se ră zbune pe ea ş tiind căfata este
slăbiciunea fiului lui ş i în oarecare mă surăş i reciproc. Bogdan neş tiind de cele ce
se petrec se plânge mamei sale, dar degeaba fiindcăea nu putea face absolut
nimica. Nici măcar n-a putut să-ş i vadăsoţ ul de când au fugit boierii, îi era teamă
de el, de furia care l-a cuprins ş i de insultele pe care le adresa celor care îi ieş eau
în cale. Cele câteva femei de boieri care nu au plecat cu soţ ii lor continuăsăvină
la Maria, dar Iancu de ciudăle interzice săintre în palat ş i în felul acesta Maria se
pomeneş te singură , fă
rănici un sprijin, numai în mijlocul câtorva femei slujnice
cu care nu poate vorbi, cărora nu putea săle spunăce are pe inimă. În zilele
urmă toare soseşte pe neaş teptate vestea de la Constantinopole căfiul lor cel mare
Alexandru fu încarcerat la Edi Cülé din ordinul vizirului ş i, ceeace era mai
dureros, din cauza pârilor lui Bartolomeu Brutti, care din aceastăzi nu s-a mai
arătat la palat. În mare tainăa pără sit ţara ş i merse la Aleppe la Petru săi se
supună, oferindu-i sprijin, bineînţ eles luând cu el lă zi întregi cu aur. Deodată
Iancu se pomeneş te complet singur, sfârş itul se apropie cu repeziciune. Maria îş i
frânge de disperare mâinile ş i în durerea ei mare merge la Iancu să -l roage săfacă
ceva pentru copilul lor lă sat în urmăca ostatec, dar în loc de ră spuns, îi adresează
cuvinte înjurioase, interzicându-i de a mai veni în faţ a sa.

Pericolul era mare, pânăş i oamenii lui Toma Nagy începurăsămurmure, săle fie
teamăde o invazie iminentăa unei puternice armate turce adusăde noul voievod,
împotriva căreia nu ar fi putut rezista. Iancu trimite în mare grabăcei câţ iva
oameni credincioş i care i-au mai rămas prin ţ arăca săstrângătot aurul care a mai
rămas. Are multe cufă raş e pline vârf ş i în ultimele zile ale domniei sale se
171

delecteazăcu mă rirea averilor jefuite. Pune la cale fuga în cele mai mici
amănunte, dar Transilvania refuzăsă -i permităsătreacăpe teritoriul ei pentru a
merge la castelul de la Kesmark, care se aflăla imperiali. Trebuia neapă rat să
ajungăacolo, cu orice preţ . Nicola fu gonit de la palat fiindcănu a reuş it săasigure
trecerea prin Transilvania, dar Maria l-a trimis în tainăla Lemberg cu o scrisoare
de recomandare că tre nişte negustori. Bernardo Borissi fu trimis de Iancu cu două
cufăraşe cu aur la Kesmark, dar nu a ajuns niciodatăacolo. Mai târziu s-a aflat că
s-a oprit tocmai la Viena de unde a plecat într-o direcţ ie necunoscută . Deci se
apropie sfârşitul, dar totuşi Poarta încănu s-a pronunţ at şi aceste era un semn bun,
mai ales căaurul continua săcurgăîn buzunarele celor mari ai Imperiului
Ottoman.

Capitolul 12

itul Domniei ş
Sfârş i a lui Iancu
172

Se apropie sfârş itul lui iulie 1582. ºara este secă tuită, cămă rile domneş ti ticsite cu
aur. Maria simte căceva se apropie ş i încearcăsăvorbeascăcu Iancu, săse
sfătuiascăcu cel care era nu numai domn dar ş i soţ ul ei ş i tatăl copiilor, aş a cum
făcuse înainte când erau încăla Constantinopole ş i unelteau la Poartăpentru
că pătarea scaunului domnesc, dar el nici mă car n-o lasăsăvorbeascăş i îi
înterzice chiar săvinăîn apartamentul să u. Nu are chef de discuţ ii, pentru el
situaţia este clară , simte căvine sfârş itul domniei, dar aurul din cămă ri îi dăcuraj;
va putea dupăatâtea peripeţ ii însfârş
it sătrăiascăbine, fă răgriji. Colonelul Rueber
l-a anunţ at căpalatul de la Kesmark este pregătit să-l primească . În acest timp se
făcurăpregătiri febrile de plecare, s-au comandat o serie de care puternice, trăsuri
pentru oameni, caii cei mai buni furăaduş i în curtea palatului ş i o sumedenie de
vizitii foarte bine retribuiţ i. Cuferele domneş ti cu aurul strâns au fost legate cu
cercuri puternice de fier ş i prevăzute cu lacă te imense ş i robuste. Maria îş i strânge
şi ea lucruş oarele ei mă runte cu care venise de acasă, împacheteazătotul în lă zi şi
aş teaptăce va urma. Zilele trec greu, căldura toridăa unei veri fierbinţ i se aş terne
peste Moldova, iar liniş tea aparentăcare domneş te peste tot prevedea furtuna, o
răscoalăa celor împilaţ i în frunte cu boierii fugiţ i. Armatele polone continuăsăse
agite la graniţ ă, dar Iancu nu mai este informat de aceste evenimente ş i în mintea
sa tot polonii vor fi aceia care îl vor scoate din încurcă tură . Nu trimite mă car un
sol care săanunţ e trecerea lui prin Polonia, atâta încredere avea în buna lor
credinţ ă.

Totul este pregă tit de plecare, când soseş te vestea căa intrat în ţ ară, pe la Galaţ i,
un capugiu cu firmanul de mazilire. Iancu îl convoacăla repezealăpe Toma Nagy
şi în douăzile furăpuse în picioare aproape o sutăde care personale ale
voievodului, din care câteva cu lăzi cu aur. Maria ş i copiii sunt luaţ i aproape pe
sus ş i convoiul fu gata aproape de miezul nopţ ii, la acea zi de început de
septembrie. Parte din negustorii greci ş i armeni, oameni de încredere ai familiei
voevodale au venit într-un suflet la palat, aflând de cele ce se petrec ş i de
pregă tirile ce sunt în curs de desfă şurare. La cerea lor, Iancu le permite să -l
urmeze în pribegie. În felul acesta se strâng încăpe atâtea care cu femei, copii ş i
convoiul format numărăpeste două sute de care de toate felurile, parte din ele chiar
trase de boi. Zarva devine din ce în ce mai mare ş i în fine, spre ora unu noaptea,
când întunerecul devenise de nepătruns, întreg convoiul se pune în miş care. Mai
întâi pleacăcarele negustorilor, apoi cele cu aur ş i la mijloc tră sura cu Iancu ş i
familia, înconjuratăde toţ i oştenii lui Toma Nagy. Cum deabea trecuse vara, Iancu
este ţeapăn din cauza podagrei. Oasele îl dor, este enervat ş i toatălumea îl calcă
pe nervi. Pentru prima datădupăo perioadădestul de lungăstăîmpreunăcu
familia într-o caleaş căîngustăcare hodorogeş te pe drumurile desfundate ale
Moldovei. O teamăcuplităîl cuprinde, gândindu-se ca nu cumva ţ ăranii săafle de
173

fuga sa ş i să-l atace pe drumul pânăla graniţ ă . Este îngrozit mai ales la gândul căi
s-ar putea lua aurul pe care l-a strâns cu atâta trudăş i viclenie. Numai săajungăcu
bine la graniţ a cu Polonia, cu toate cămai toţ i l-au sfă tuit sătreacămai bine peste
munţ i în Transilvania, chiar dacănu i s-a permis oficial, dar auzise cu câtva timp
înainte cătoate trecătorile erau ticsite cu fugari, fiind pericol de atac din partea lor.
Dar, nu numai atâta, ungurii nu i-au dat permisiunea sătreacăprin teritoriul lor în
drum spre castelul de la Kesmark, anunţ âd căîn caz căo va încerca cu forţ a îl vor
preda turcilor. Alege deci Polonia, fiindcăpune mari speranţ e căva reuş i să-l
înduplece pe comandantul polon de la graniţ ă, Iaslowiecki, să-l lase sătreacă
nestânjenit mai departe; o săinvoace buna sa credinţ ăpe care a avut-o atunci când
a propus ajutorul său impotriva muscalilor ş i în al doilea rând poartăcu el cele
mai sună toare argumente, galbenii din cufere ş i în contra unei punguţ e mă ricele
sperăsăînchidăgura că pitanului de gră niceri polon. Dealtfel toatălumea din
convoi este cu inima strânsă , fiindcăfiecare din ei are ceva pe conş ă, căaltfel
tiinţ
nu fugeau. Fiecare deţ inea câte o punguţ ăsau douăcu aurul stors poporului, voind
săş i-o apere împotriva pă gubiţ ilor.

Între timp aflăş i oştenii lui Toma Nagy de marea avere ce se aflăîn carele din
convoi ş i încăde la plecare se ş optesc între ei fel de fel de zvonuri, ba unii spunea
chiar cănu vor fi plă tiţi, căvor fi lă
saţ i pradăpolonilor, dar nu era momentul de a
porni la atac, cel mai bun lucru fiind săaş tepte săajungăla un loc mai retras ş i
apoi săîncerce fiecare săpunămâna pe ce o apuca. Toma nu a aflat de planuriloe
unora din oamenii să i, dar în mintea sa este perfect conş tient de cele ce s-ar putea
întâmpla în cazul căoamenii ar simţ i căle fuge pământul de sub picioare ş i ca să
contracareze o asemenea eventualitate, îl sfă tuieşte încăodatăpe voievod ca să
treacătotuş i prin Transilvania unde are legă turi mari, fiind de-ai lor, dar întâmpină
acelaşrefuz. ªi pentru ca săarate căhotă rârea sa este definitivă , trimite înainte trei
oş teni cu misiunea să -l anunţe pe Iaslowiecki de sosirea sa, fă răordinul de a se
înapoia pentru a raporta de executare. Li s-a spus săaş tepte în tabă ra că pitanului
de gră niceri; dealtfel aici se aflăş i mai toţ i boierii cari au fugit ş i cari deabea
aş teptau sosirea convoiului ca săpunămâna pe ei.

Cu toate căconvoiul o porni în toiul nopţ ii totuşi Iaş ul aflăde vestea fugii
voievodului ş i toatălumea se terzi. Ferestrele se lumineazăuna câte una, oamenii
ies în pragul caselor lor ca săpriveascăla spectacol. Toţ i se uităîn liniş
te, doar din
când în când câte un ră zleţridicăpumnii strigând cuvinte înjurioase fugarului, dar
atâta tot, incidente nu au loc de teama oş tenilor lui Toma Nagy cari sunt bine
înarmaţ i, hotă râţi săriposteze la cea mai micătentativăde atac. În prima zi nu se
petrece nimica deosebit, însăspre seara celei de a doua zi, pe când se face un
popas la marginea unei păduri, se aud voci ş i strigă te care se apropie.
174

Comandanzul gărzii trimite imediat câţ iva din soldaţ ii să i săprospecteze ce se


întâmplă. Peste scurt timp aceş tia se înapoiazăcu vestea căo ceatămare de ţ ărani
înarmaţ i cu securi şi furci, având în frunre câţ ina boiernaş i de prin partea locului,
se apropie strigând, cerând pe Iancu, hoţ ul, cel ce le-a jefuit vitele ducându-i în
sapăde lemn. Imediat furăcarele aş ezate în cerc, în mijloc tră sura familiei
voevodului înconjuratăde celelalte ş i în afaăaş ezaţi în semicerc oş tenii din gardă,
dar cele douăgrupe nu au ajuns săse înfrunte imediat. ºă ranii începuserăprin a
arunca cu pietre în oş tenii lui Iancu, ca dupăcâteva ore un atac fulgeră tor al
călăreţilor lui Toma Nagy să respingăpe răsculaţ ii. În tot acest timp Iancu se
plimbăprintre oş tenii săi, promiţ ându-le lefuri mari ş i premii însemnate în caz că -i
vor pune pe atacatori pe fugă . Mulţ i din moldoveni au căzut sub loviturile gărzii.
Dimineaţ a poaina era plinăcu cadavre ş i mirosea a sânge, iar din depă rtare se
auzeau urletele fiarelor ş i strigă tele vulturilor care fă ceau roatăpeste câmpul de
luptă. Apoi au fost puse carele iar în miş care în aceeaş i ordine. Praful se ridică
peste puzderia de oameni care se îmbulzesc, că utându-ş i fiecare locul.

Înainte săse punăconvoiul iară ş i în miş care gă seşte Iancu de cuviinţ ăsă
inspecteze carele cu galbeni ş i cele cu obiecte de valoare ş i constatăcu stupoare că
douălă zi au dispărut fărăurmă, împreunăcu cei care aveau sarcina săle pă zească,
dar din fericire nu erau din cele cu aur. În orice caz lucrul era bizar ş i nimeni nu a
putut sădea vreo relaţ ie în legăturăcu acest incident. Dealtfel nu era momentul de
a se face o anchetă , în orice moment se putea repeta un atac din partea ţ ăranilor
cari s-au regrupat dupăun deal, dar nici nu făcurăcâteva sute de metri căoş tenii
lefegii opresc din nou convoiul. Iancu scoate capul pe fereastra îngustăa tră surii
sale ş i-l vede pe că pitanul să u Toma Nagy venind spre el; ajungând în dreptul său
i se adreseazăpe un ton imperativ.
- ´´ Mă ria voastrănu va pleca de aici pânănu-mi va da douăcufere cu aur . . . ´´
Iancu se face alb ca varul, nu ş tie ce săcreadă, inima începe să -i batăcu putere,
dar înţ elege imediat cănu are altceva de fă cut decât săaccepte. Fiind în mare
pericol are nevoie de acest om, fă răde care ar fi pierdut. Ce n-ar da ca el cu mâna
sa să-i reteze capul acestui tră dător, gândeş te el, dar se stă pâneşte şi spune pe un
ton tăios.
- ´´ Iaţi-le şi săplecăm cât mai urgent, căaltfel ne cad la amândoi capetele . . . ´´
strânge dinţ ii ca sănu izbucneascăş i îi trece prin minte ideea căo să-l predea pe
acest trădă tor polonilor ş i atunci vor face ei cu el proces scurt. Gândul îl liniş teşte
şi se aş eazăcomod în tră sura trasăde patru cai. În fine convoiul se pune din nou în
miş care, hodorogind pe drumul pră fuit ş i desfundat.

În zilele urmă toare nu se petrece nimica deosebit, aşezările omeneş ti mai mari fură
ocolite ş i întreg şirul de care o ia peste câmpii. În ziua de 5 septembrie ajung în
175

fine la punctul de trecere în Polonia unde este staroste acest Niculae Iaslowiecki,
care aş teaptăcu oaste, fiind anunţ at de sosirea lui Iancu de cei doi soli trimiş i.
Iancu este foarte bucuros, înseamnăcătrimiş ii să i au sosit cu bine ş iş i-au fă cut
datoria, dar se aratăsurprins când constatăcăoastea starostelui este cam mare
pentru o primire prietenească . O gardăde oş teni poloni avanseazăspre trăsura
domneascăş i că pitanul ei îl învităfoarte politicos în tabăra lui Iaslowiecki. Iancu
se mirăa doua oarăcăacesta nu-l primeş te personal ş i nici mă car nu se aflăla
intrarea în cort, totuş i se dăjos ş i merge într-acolo, fărăînsoţ itor, unde un oş tean
dăperdeaua de la intrare laoparte, poftindu-l săintre. Primirea care i se face este
rece, comandantul oş tii polone se ridicăde la locul să u, învitându-l săş adăpe un
scaun scund din piele, dar nu-i întinde mâna ş i nici nu-i ureazăbun sosit. Apoi se
apropie de Iancu ş i îi spune cu o voce marţ ială.
- ´´ Sunt nevoit săvăanunţcăstă pânul meu, majestatea sa regele polonilor, ªtefan
Bathory, m-a însă rcinat să văîntâmpin la graniţ ă , dar nu mi-a dat încă
asentimentul pentru trecerea înă imii voastre prin ţ
lţ ara noastră. . . va trebui deci să
aş teptaţ i cu toţ i ceilalţ i în tabă ra mea pânăva sosi învoirea . . ´´ Iancu ascultăcu
atenţ ie ş i dăsăplece. Este foarte încurcat de ceeace i se spune ş i nici nu găsi
cuvinte ca sără spundă . Este obosit de toate ce se petrecurăş i durerile podagrei îl
fac săsufere mult.
- ´´ Măduc sămăodihnesc ş i apoi vom vorbi . . ´´ reuş eş te el săspunăş i pleacăla
tră sură. Un ofiţ er polon îl însoţ eşte pânăla un punct aflat pe o micăcolinăunde
propune săse facătabă ra fugarilor. Iancu este foarte surprins; toatăîncrederea ş i
speranţ ele care ş i le-a pus în poloni se nă ruiesc, dar nu aratăcă-i este teamă . Îl
cheamăde urgenţ ăpe Toma Nagy ş i ordonăsăse ridice corturile. Simte căse
pregă teş te ceva împotriva sa, ceva ce nu este în regulă . Maria la rândul ei este
îngrijorată, dar se abţ ine s-o arate ş i nici nu cautăsăspunăceva soţ ului ei. Locul
pentru corturi este în aş a fel ales, încât săpoatăfi uş or supravegheat din orice
punct. Timp de douăzile Iancu nu se miş cădin pat, durerile îl înebunesc ş i nici nu
prea se mai putea ţ ine pe picioare. Maria în schimb se intereseazăîn toate pă rţile
ca săafle ce se petrece ş i ce au polonii de gând. Trimte în acest scop iscoditori
care vorbeasc polona ş i aflăcăei sunt consideraţ i ca prizioneri, iar Iaslowiecki nu
face altceva decât săaş tepte ordinul de plecare spre Lemberg. Speriatăcautăsă
vorbeascăcu Iancu, poate s-ar mai putea organiza o evadare cu oş tenii pe care îi
au, dar degeaba, este repezităş i învitatăsăpă răseascăîncă perea în care zace.
Văzând ce încă pă ţânat este, pierde orice speranţ ăcăsoţ ul ei voevodul Iancu mai
poate fi salvat într-un fel. Îş i face deci fel de fel de planuri în ceeace privesc copiii,
mă car ei săfie salvaţ i, săaibe liniş tea necesarăpentru a-i ridica sus pe treapta
socialădin care face ea parte.
176

Toma Nagy încearcăş i el săsalveze ce se mai poate, informându-l pe Iancu căun


grup numeros de oş teni poloni fu trimis spre capitală. Îl sfă tuieş te săorganizeze o
fugădar el refuzăş i de data asta categoric. El nu putea săconceapăca polonii să
se poarte urât cu el, să-l sacrifice de dragul turcilor. În fond nu a fost niciodată
împotriva lor; este adevă rat căle-a ars mai multe sate la graniţ ăş i a cutezat săle
citeascăcorespondenţ a, dar nu s-a folosit de informaţ iile culese, nu i-a tră dat.
Toate aceste gânduri îi vin de sute de ori în cap în aceste câteva zile de aş teptare.
Când se simte mai bine, se hotă reş te sămeargădin proprie iniţ iativăla
comandantul Iaslowiecki. Se îmbracăcu greutate ş i aproape târându-se ajunge la
cortul acestuia. Intrăfă răsăanunţ eş i-l gă seş te la masa de lucru.
- ´´ Rog pe înă lţimea voastrăsămălase săplec cu familia la castelul meu de la
Kesmark . . . ´´ spune el fă rănici o introducere. Iaslowiecki se ridicăîn picioare ş i-
i răspunde pe un ton tăios.
- ´´ Nu pot . . nu, nu pot . . tot va afla majestatea sa cămă ria voastrăa trecut pe
aici ş i atunci măva trage la răspundere căv-am lă sat sătreceţ i . . . nu, nu pot săvă
las . . ´´
- ´´ Am aur mult, mult de tot . . . văpot lă sa cincizeci de mii aspri truceş ti . . . ´´
dar ofiţ erul rămâne implacabil.
- ´´ Nu insistaţ i . . . nu pot primi . . . ´´ şi îi întoarce spatele.

Întors în tabă ra sa, Iancu este disperat, abea acuma îş i dăseama căs-a înş elat în
ceeace îi privesc pe poloni. Trebuia săasculte de sfaturile celor care i le-au dat. La
un moment dat se gândeş te căs-ar mai putea salva ceva prin garda sa, săatace
trupele polone din interior, provocând în felul acesta derută , dar tot atât de repede
îşi dăseama căaceasta ar fi fost o nebunie. Nu are decât douăsute de lefegii, ba
nici măcar atâţ ia, fiindcăvreo patruzeci au fugit în timpul drumului, luând cu ei
mici cantităţ i de aur, jefuit din cufere. Pe suita sa care numărăîn jur de patruzeci
de oameni nu poate conta în nici un caz, deoarece aceş tia nu sunt altceva decât
niş te negustori laş i cari au plecat cu el ca să-ş i apere cele câteva pungi cu aur ce au
reuş it săle agoniseascăîn umbra voevodului; sunt oameni care nici măcar nu ş tiu
săazvârle o piatră . Cel mai bun lucru era săaş tepte. Nici o clipănu voieş te să
admităcăeste arestat, nici măcar când i-o strigăMaria în disperare de cauză, dar
în clipa când un ofiţ er apropiat comandantului îi spune căde fapt este reţ inut din
ordinul regelui, căse aş teaptănumai ordinul de plecare spre Liov, Iancu nu mai
are linişte. Îl convoacăde urgenţ ăde Toma Nagy ş i spre surprinderea tuturor pe
Maria. Pentru prima oarădupăatâţ ia ani se hotăreş te săse sfă tuiascăiarăş i cu ea.
Ea primeş te, fiindcăo leagătotuş i amintiri de acest bărbat care nu a ş tiut niciodată
prea bine ce vrea de la viaţ ă, care în fond era tatăl copiiilor ei. În afarăde bani, cât
mai mulţ i, nu are nici un fel de veleitate ş i nici un ţel în viaţ ă. În seara aceasta cei
trei pun la cale fuga. Toma Nagy face un plan amă nunţ it, merge pentru asta
177

personal la Iaslowiecki ca săcearăpermisiunea de a muta tabă ra în altăparte,


fiindcănu voia ca oamenii să i săfraternizeze cu oş tenii poloni, mai ales căîn
nultimele zile au avut loc câteva incidente. Iaslowiecki cere aprobarea superiorului
său, primind aprobarea, dar spre surprinderea lor, Iancu cu familia trebuiau să
ră mânăîn tabă ra polonă .
- ´´ Este bine ş a . . ´´ spune Iancu ş
i aş i se ţine un al doilea sfat. Se hotăreş te ca
trupele lor săfie duse împreunăcu carele cu aur cât mai departe, iar negustorii ş i
civilii sără mânăla coada convoiului, în aş a fel ca la un eventual atac săprezinte o
piedică . În ziua următoare se pune întreaga gloatăîn miş care şi într-un nor de
praf se depă rteazăde tabă ra polonădestul de mult, unde se stabilesc într-o vale.
Dealtfel lui Iaslowiecki îi convine situaţ ia, deoarece nu voieş te săaibe în mijlocul
oamenilor să i pe aceşti mercenari ai lui Toma Nagy, care sunt consideraţ i de el ca
haiduci, oameni care nu au alt ţ el decât jaful.

Cortul lui Iancu cu familia sa a ră mas aş ezat pe vârful colinei. Ca pazăsunt trimiş i
doi soldaţ i poloni, schimbaţ i la fiecare douăore. Chiar în prima noapte Toma
Nagy alege doi din oamenii să i cei mai de încredere, cu misiunea de a-i ucide pe
paznici, săse îmbrace în hainele lor ş i să-l aducăpe voievod cu familia sa în
tabără . Totul se petrece conform programului. Iancu aş teaptăcu întreaga familie
gata îmbră caţi. Fuga este grea ş i penibilăfiindcăIancu merge greu, încheieturile îl
dor ş i la fiecare pas geme. Este susţ inut de doi oş teni. Grupul parcurge drumul
pânăîn tabă ra lui Toma Nagy într-o jumă tate de oră. Dar deabea ajuns fu primit de
huiduielile ş i strigătele lefegiilor neplătiţ i de atâta vreme, ori acuma nu era timp
pentru aş a ceva, putând fi oricând descoperiţ i. Cu mare greutate îi liniş teşte,
promiţ ând cădeîndatăce vor ajunge la Kesmark îi va plă ti cu vârf şi îndesat, iar la
intervenţ ia lui Toma Nagy spiritele se liniş tesc. Trebuie lucrat iute, fă răprea mult
zgomot. Trăsura lui Iancu o ia înainte, urmatăde celelalte care; din cauza nopţ ii
întunecoase nu se putea vedea praful care se ridicăcând întreg convoiul se pune în
miş care ş i nici nu se observăcăîncăun car cu cufere cu aur o ia în altăparte,
însoţ it de câţ iva oameni a lui Toma Nagy. Când se lumineazăsunt departe de
tabăra polonilor. Se face o micăodihnăş i imediat se porneş te iară ş
i la drum,
fiecare minut fiind preţ ios, dar încăînainte de ivirea zorilor oamenii lui
Iaslowiecki descoperăfuga ş i în mare grabăse formeazăun escadron care porni în
că utarea fugarilor. Ei ş tiu căse îndreaptăspre graniţ a imperialilor. Că lări mergeau
oş tenii poloni mult mai repede decât carele greoaie ale lui Iancu, ajungându-i la
Kolaczkowce. Cu toate căescadronul de că lăreţi nu este prea mare, Iancu refuză
lupta. Toţ i cautăsă-l determine să -i atace ş i săcontinuie drumul. Caii de la care
începurăsămeargăîn trap spre munţ iş i odatăajunş i în trecători nu mai puteau fi
ajunş i din urmă , dar el refuzăcu încăpă ţânare orice vă rsare de sânge. În capul său
şi-a făcut loc ideea cătotuş i regele Poloniei îl va ierta ş i era mai bine sătră iascăîn
178

pace cu el. Că pitanul eş alonului i se înfăţ işeazătransmiţ ându-i ordinul lui


Ianslowiecki ca săse întoarcă , sau săia calea Liovului. Auzind căpoate alege,
întrebuinţ eazăun ş iretlic. Se preface căeste de acord cu propunerea, promiţ ând că
va merge la Liov unde doreş te săse prezinte regelui, dar cere săfie lă sat să
meargăfă răgardă . Crezut, i se permite dar cu numai câţ iva oş teni poloni cari să
vegheze executarea ordinului, ceilalţ i retră gându-se. Aceş tia odatăplecaţ i Iancu îş i
schimbăpărerea, nu mai doreş te sămeargăsăse prezinte regelui Poloniei, îl
cheamăpe Toma Nagy dându-i ordin săcontinuie drumul spre munţ i. Garda
polonănu se lasăintimidatăş i-l someazăsăia calea Liovului, atunci Toma Nagy
îi dezarmeazădestul de repede, obligându-i să -i urmeze. Dar doi din ei scapă,
ducându-se direct la Iaslowiecki informându-l de intenţ iile lui Iancu de a trece
munţ ii la imperiali. De îndatăporneş te grosul trupelor polone, iar alt eş alon o ia pe
altăcale spre trecă toare, pe care o ocupă , tăind calea coloanei prin distrugerea unui
pod. Când convoiul ajunge la intrarea în trecă toare îi iese înaninte câţ iva că lăreţi
poloni care îi someazăsăfacăcale întoarsă , dar Iancu refuză, dând ordin să
meargămai departe, crezând căeste vorba de niş te grăniceri care l-au reperat, dar
nu merg nici câteva sute de metri căun eş alon întreg de călă reţ i le ies în cale,
barând drumul. Convoiul se opreş te ş i cu toţii îl sfătuiesc sădea de data asta lupta,
ei fiind superiori numericeş te, victoria fiind sigură , dar spre disperarea tuturor
refuzădin nou. Iancu devenise nesigur în tot ceeace face în ultimul timp, era
dezorientat, orice sfat îl respingea de la început, fărănici un fel de argument. În
sinea sa s-a încuibărit un sentiment de teamăfaţ ăde tot ce se petrece în jurul său ş i
cum Toma Nagy era un ofiţ er care ascultăde ordinele celui pe care îl serveş te, nu
ar fi acceptat niciodatăsăhotă reascăceva împotriva celui ce-l plăteş te. Dealtfel
ştia călui nu i se putea întâmpla nimica, căci nimeni nu-i putea imputa ceva atâta
timp cât serveş te pe cel pe care îl apă ră. Deaceea nu poate dispune de la sine
putere ce era de făcut. Iancu în schimb sperămereu căregele polon îl va ierta ş i-i
va permite sămeargăla castelul lui de la Kesmark unde va putea să-ş i petreacă
restul zilelor în liniş te, cu banii furaţ i poporului. Deaceea în nesiguranţ a lui era
când pentru fugă , când împotriva, mai ales atunci când se vedea pus în situaţ ia de
a lua o hotă râre capitală , ori, ori.
- ´´ Am încredere în majestatea sa regele polonilor . . măva lă sa săplec ş i va fi
bine . ´´ spune el în cele din urmăş i îi anunţ ăpe poloni căse predăfă răcondiţ ii.
Imediat carul să u fu înconjurat de o sumedenie de că lăreţi care dezarmeazăgarda
sa personală. Spre searăsoseş te ş i Iaslowiecki care-l preia, fă rămă car să -i
adreseze un cuvânt. Îi desparte de oamenii să i, care sunt împărţ iţi în grupe mici ş i
încadraţ i printre poloni. De data asta trăsura domneascămerge înaintea trupelor
polone, înconjuratăde o puternicăgardă, nemaifiind nici o posibilitate de evadare.
Negustorii se tângiuesc, plâng ş i se vaităcăau pierdut totul, cerând săfie lă saţi
liberi, deoarece nu au nimica deaface cu voevodul ş i cu atât mai puţ in cu fuga sa.
179

În fond nimeni nu a avut ceva împotriva lor ş i peste scurt timp carele lor fură
văzute luând-o spre Ungaria. Au rămas numai cele ale lui Iancu, cele cu aur, dar
din care lipsesc unele, câţiva servitori credincioşi, precum ş i cei puţini negustori
care o urmeazăpe Maria pânăla Liov. Toma Nagy cu oamenii lor au fost
înconjuraţi de o puzderie de oş teni, dar nu dezarmaţ i, deoarece polonii nu au
nimica săle reproş eze, doar căau încercat săapere pe cel care îi plă teşte, ceeace ei
găsesc căeste normal.

Cu toate acestea Iancu este mulţ umit, pentru prima oarădupăatâta timp ş i
zâmbeş te chiar când vede în depă rtare turnurile bisericilor Liovului. Clopotele
încep săbatăanunţ ând sosirea sa. Totul capă tăun aer să rbătoresc ş i în mintea sa
îşi face loc pă rerea căeste în cinstea sa.
- ´´ Vedeţ i . . ne primeş te bine şi noi am vrut săfugim . . . ´´
Primii oameni care le ies în cale le fac cu mâna. Iancu trage perdelele de la trăsură,
salutându-i vesel. Este ziua de 14 septembrie al anului Domnului 1582, vremea
începe săarate toamna care se apropie. Între timp s-a aflat în oraşcăîn carele
prinţ ului se aflămult aur. Regele trimite deci imediat în întâmpinarea lor multă
armată , aşa de multăîncât s-ar fi zis căîntâmpinăo armatăduş mană . Convoiul
este oprit la porţ ile oraş ului, perchiziţ ionat foarte amă nunţ it ş i cuferele cu aur
transportate în carele regale extra pentru asta trimise. Iancu vrea săprotesteze
vehement, dar nici nu este lă sat măcar săvorbească . I se trânteş te uş a de la trăsură
în nas. Vrând săse dea jos, nu reuş eş te din cauza durerilor care l-au cuprins.
Maria îl sprijină, încurajându-l în permanenţ ă. Abea spre seară, când s-au terminat
toate aceste pregă tiri, fu lăsat săintre în oraş . Toma Nagy cu oamenii să i sunt
îndepărtaţ iş i trimiş i într-un lagăe militar polon în afara oraş ului. La insistenţ ele
sale sunt plă tiţi ş
i în cel mai scurt timp oastea sa se destramă . Toma Nagy îş i
recupereazăaurul jefuit de la fostul să u stă pân ş i cu negustorii care au mai ră mas
se instaleazăîn oraş , care unde apucă . Mulţ i din ei au cunoş tiinţ eş i prieteni cu
care au lucrat cât timp au stat în Moldova.

Nici acuma Iancu nu putu săpriceapăcăaverile i-au fost confiscate ş i vărsate în


beciurile regale ale lui Stefan Bathory. Are încăîncredere în steaua sa, dar marea
agitaţie care se face în legă turăcu venirea lui îl miră . Se gândeş te la zilele grele de
la Edi Cülé ş i un fior îl cuprinde. De câte ori nu a fost aproape săfie ucis de turci,
ajungând pânăla următotuş i domn. Are acuma averea mult visată , are un castel şi
va tră i o viaţ ătihnităde castelan, va fi stimat de toţ iş i mai ales i se va spune
înălţimea voastră, ce frumos are săfie. Cu toatăboala ş i durerile care îl chinuiesc
zâmbeş te totuşi la aceste gânduri, dar vai. La curtea lui ªtefan Bathory se pune la
cale una din mârş ăviile mari ale istoriei, dealtfle nu prima de acest gen al regilor
poloni. Era încăvie în amintirea oamenilor procedeul care s-a folosit împotriva lui
180

Ioan VodăCazacul ş i a lui Despot Vodă, ambii omorâţi din ordinului regelui
Poloniei. Aurul, acest aur care este vinovat de moartea a milioane de oameni,
acest metal care fascineazăpe oameni. Homo, homini lupus.

Iaslowiecki se prezintăregelui său, aducându-i vestea prinderii voevodului Iancu


al Moldovei. Aici aflăcăla curte fusese un ceauşturc în fruntea unei delegaţ ii
întregi, cu o scrisoare din partea sultanului prin care se cere, sau ca Iancu săfie
predat turcilor, sau săfie executat chiar la Liov. ªi nu mici furăameninţ ările Porţii
la adresa regelui polon. Este deci voinţ a Padiş ahului care prin ameninţ ări doreşte
săobţ inăpedepsirea celui care a cutezat să -i deschidăscrisorile ce i-au fost
adresate de regele Poloniei. Sinan Paş a s-a lepă dat ş
i el de Iancu, s-a pronunţ at
pentru Petru, fratele lui Alexandru ş i unchiul lui Mihnea din Valahia. ªtefan
Bathory a că utat mai întâi să -i determine pe turci să-l lase pe Iancu săplece la
castelul său, despuiat de averi, în urma unei promisiuni cănu va mai încerca
niciodatăsăobţ inăscaunul Moldovei, dar turcii nu au voit săaudăde aş a ceva.
Acestea toate nu pentru a pedepsi pe Iancu ci aceste cufere pline vârf erau în
vederile ambelor pă rţ
i, fiecare având intenţ ia săş i le însuş ească , ceeace s-a
rezolvat prin împă rţ
irea pră zii. Neavând încotro, lui ªtefan Bathory fiindu-i teamă
de turci, hotă reş te condamnarea prizionerului la moarte prin tă ierea capului în
piaţa centralădin Liov, chiar în faţ a bisericii Bernardinilor care erau catolici.
Consiliul regal acceptăcererea regelui ş i totul fu oficializat prin semnarea unui
act. În orice caz, de ochii lumii ş i al istoriei, trebuia mai întâi săfie judecat de un
tribunal special instituit, pentru ca mascarada sinistrăsăcapete o faţ adăoficialăş i
legală . Practici foarte des întrebuinţ ate în decursul întregii istorii ai omenirii.

Înainte de a intra în oraşIancu cere permisiunea ş i o că pă tăfărăgreutate, săse


îmbrace în straiele sale de gală. Tot Maria îl ajutăsăse îmbrace, dupăce se trag
perdeluţ ele de la trăsură; copiii sunt ş i ei ferchezuiţ i ca săarate ca niş te prinţişori
şi astfel la 20 septmebrie a anului 1582 tră sura voievodalădin Moldova trece cu
întreaga familie prin Liov, traversându-l de la un capăt în altul. Oamenii aflaţ i pe
stră zi sa-u strâns curioş i în jurul trăsurii înconjurate cu oş teni ai regelui lor. Mulţ i
salutărespectuos crezând căeste vorba de o vizităoficială . Iancu apare din când în
când la ferestruicăş i surâză tor le face cu mâna. Maria ş i copiii se uităde partea
cealaltăsurâzând lumii, aidoma ca la sosirea în Moldova. În cursul dimineţ ii alaiul
ajunge la un castel din centru unde sunt învitaţ i săse dea jos ş i întreaga familie
este poftităîntr-o salămare. Vă zând cu ce fast sunt trataţ i de servitori, Maria crede
căsoţ ul ei tot a avut dreptate, căde fapt este învitatul regelui Poloniei, dar peste
puţ in timp fu despă rţităde el ş i dusăcu copiii în altăaripăa palatului, iar Iancu
urcat în turn, sprijinit de doi oş teni fiindcădeabea se târă ş te pe treptele de piatră
care urcăspre celula în care este încarcerat. Odatăuş a închisăaude în urma sa
181

zăvoarele şi un fior îi trece prin ş ira spină rii, câtăasemănare acest zgomot al
zăvoarelor faţăde cel de la Edi Cülé, dar din cauza oboselii ş i al tensiunii
nervoase se tră nteşte pe patul gol ş i adoarme. Maria capă tăcu copiii câteva
încăperi mai confortabile şi li se servi chiar o masăcopioasă , spre mulţumirea lor.

A doua zi Iancu se trezeş te clă nţănind din dinţ i din cauza frigului. Merge spre uş e
şi bate cu putere, dar degeaba, nimeni nu-l bagăîn seamă . De trei ori pe zi uş a se
desză voreş te ş i un soldat uriaşîi aduce mâncarea în strachini din tablă.
Asemă narea cu Edi Cülé este mare. În fiecare zi Iancu îl roagăsă -l ducăla rege, îl
imploră , plânge ş i se aruncăla picioarele lui, dar acesta este implacabil. Astfel
trece o să ptă mână . În ziua de 26 septembrie, spre dimineaţ ă , uş
a se deschide cu un
ză ngănit mai puternic ca deobicei. Iancu se trezeş te speriat din somn. În faţ a sa stă
un bă rbat înalt, îmbră cat într-o robăneagră , însoţ it de patru ostaş i cu halebarde.
- ´´ Scoalăş i îmbracă -te . . . ´´ i se porunceş te, dar el nu poate săse miş te din
cauza durerilor. Se ridicăîntr-un cot, dar recade gemând. Doi din oş teni îl ajutăsă
se îmbrace. Odatăieş it din celulăprinde din nou curaj, este sigur căeste dus în
faţa regelui ş i totul se va rezolva. Încadrat de patru oş teni, din care doi îl susţ in să
nu cadă , o pornesc încetul cu încetul prin lungile culoare ş i întunecoasele să li ale
palatului. La un moment dat se aud murmure. Iancu îş i face în acest timp fel de fel
de socoteli, se gândeş te ce va spune lui ªtefan Bathory, îi va jura credinţ ăş i peste
câteva zile se va putea odihni la Kesmark. Deodatăse pomeneş te în faţ a unei să li
ticsite de oameni, unde la apariţ ia lui se face liniş te, toţi îl privesc cu curiozitate.
Mirarea sa este mare, nu ş tie ce i se pregă teş te ş i dece este dus aici.
- ´´ Nu măduceţ i la majestatea sa . . ?? întreabăel pe unul în robăcare îi iese în
cale, dar nu primeş te nici un răspuns. În salăs-au adunat mulţ i nobili, oameni de
rând ş i peste tot, la ieş iri, postaţ i ostaş i cu halebarde frumoase. Deodatăîi
stră punge prin minte gândul căva fi judecat, dar nu are timp săreflecteze căunul
din ostaş i îl împinge pe banca acuzaţ ilor, fă cându-i semn săse aş eze. Mintea îi
fierbe, este agitat, se face roş u la faţ ă, dar nu reuş eşte săscoatăun cuvânt; i se
pune un nod în gât, fiind incapabil săînţ eleagăsituaţ ia în care se află . La un
moment dat aude aprodul strigând.
- ´´ Intrăînaltul tribunal, toatălumea se ridică. . ´´ lumea se scoalăîn picioare ş i
instinctiv ş i Iancu, sprijinindu-se de balustrada boxei. Din acest moment simte ca
o loviturăîn moalele capului. Se uităîn jur ş i o vede pe Maria în fundul sălii,
însoţ ităde fiul ei Filip ş i de Nicola. Nu înţ elege cum de au venit aceş tia aici, îi ştia
doar căau fugit, dar mintea sa nu mai judecăclar. Nu mai este Iancu Vodăal
Moldovei ş i nici măcar pretendentul, ci este Janke Weiss, fiul curelarului Jörg
Weiss ş i al Ecaterinei, din Kronstadt. Se uităprosteş te în jur cu o privire aproape
rugă toare, doar o găsi pe cineva care să -l înţ eleagă , să -l ia sub protecţ ia sa.
Judecă torii care îş i fac apariţ ia sunt îmbră caţ i în togi somptuoase. Iancu stăca un
182

şcolar care nu ş
tie lecţ
ia, în faţ indu-se atât de mic ş
a profesorului, simţ i de
neputincios.

Preş edintele curţ ii este Iacint Mlodziejowski, vistiernicul curţ ii lui ªtefan Bathory.
Acesta intrăfoarte pompos, se aş eazăpe scaunul cu speteaza cea înaltăde la
mijloc, zicând scurt.
- ´´ ªedeţ i . . . ´´ toatălumea ia loc, numai Iancu rămâne mai departe în picioare. Se
face liniş te, preş edintele bate cu un ciocănel din lemn pe masă . Aproape în acelaş
timp îş i ia Iancu inima în dinţ iş i cu o voce mai hotă râtăspune.
- ´´ Dece măjuedecaţ i . . . ce am fă cut . . . ? ´´ dar ostaş ul din spatele lui îl apucă
cu brutalitate de umeri ş i-l trânteş te pe bancă ; el geme din cauza încheiturilor.
- ´´ Inculpatul Iancu . . . ´´ strigăpreş edintele. Iancu se ridicădin nou în picioare
incapabil de data asta sămai scoatăun cuvânt . - ´´ inculpatul Iancu Weiss ´´ strigă
preş edintele a doua oară . Numele sunăstraniu în urechile sale, nu l-a mai auzit de
atâţ ia ani. În acest moment îi vin în minte toţ i ai săi de acasă , tată l curelarul, mama
săsoaica, sora Inge. În câteva secunde întreaga lui tinereţ e îi apare în faţ a ochilor
ca un film, dar nu are prea mult timp săfacăreflecţ ii fiindcăvocea puternicăa
preş edintelui se face din nou auzităîn sală .
- ´´ Pricinile pieirii lui Iancu, fostul voievod al ţ ării Moldovei, vecina ţ ă rii noastre .
. tuturor ş i fiecă ruia anume, să -i fie ştiut cămajeastatea sa regele, domnul nostru
milostiv, a hotă rât săpedepseascăcu moartea . . . . . . ´´ cuvântul cade ca un
trăznet, cei din sală încep să murmure, preş edintele se opreş te o clipă
descumpănit. Iancu priveş te cu un aer prostit la cel care citeş te, dând impresia că
nu înţ elege sensul cuvintelor. Maria leş inăş i cade în braţ ele lui Nicola. Dupăce
preş edintele îş i drege vocea continuă , repetând ultimele cuvinte . . . - ´´ să
pedepseascăcu moartea pe Iancu, fostul voevod al Moldovei, din aceste pricini . .
. . . punctul unu, mai întâi acest Iancul, voevodul Moldovei, a nesocotit în
nenumărate ori tratatele ş i alianţ ele care au fost încheiate între ţ ările regatului
Polon ş iţ ara Moldova, dupăcare fiecare voevod al Moldovei este dator săfacă
omagiu regelui Poloniei ş i săjure căva ţ ine bunăvecină tate cu regatul Poloniei,
ceeace acest Iancu a neglijat ş i a refuzat în mod îndră zneţş i obraznic s-o facă. . . .
punctul doi . . . . . . acelaş i Iancu voievod, adeseori a fost nerespectuos faţ ăde
persoana majestă ţii sale regele polonilor, unsul lui Dumnezeu . . . . a deschis
scrisorile majestă ţii sale regelui adresate împă ratului turcesc, scrise pentru treburi
însemnate ale republicei ş i în mod abuziv a fă cut completă ri nepermise . . . . . . . . .
deasemenea a oprit solii majestăţ ii sale regelui în ţ ara Moldovei, nepermiţ ându-le
trecere liberăcă tre Poarta Împă ratului Turcilor. . . . . punctul trei . . . acelaşIancu
voievod s-a silit din toate puterile săaţ âţ e ceartăîntre majestatea sa regele
Poloniei ş i împă ratul turcilor, voind ca împăratul turcesc săînceapără zboi
împotriva regatului polon, vrând, dacăîmpăratul turcesc i-ar fi îngă duit aceasta, să
183

pustiascăel însuş i cu ră zboi ţ ara majestă ţii sale regelui . . . punctul patru . . acelaş i
Iancu s-a purtat ca vecin al ţ ărilor majestă ţii sale regelui nu cum se cuvine unui
vasal ş i bun vecin, ci cu intenţ ii duş mănoase . . câteva sate de la graniţ ăa pus să
fie arse, prefă cute în cenuş e . . . puncul cinci . . . acelaş i Iancu voevod, pe nobilii
din neamul nostru polon cari veneau la dânsul pentru dreptate, încredinţ ându-se
cuvântului să u, a poruncit săfie bă tuţ i cu ciomege ş i i-a închis în închisori . . .
punctul ş ase . . . . acelaş i Iancu voievod a lă sat de câteva ori pe tă tari sătreacăprin
ţara sa pentru a veni în ţ ara majestă ţ ii sale regelui, prin care s-au fă cut mari
pagube ş i omoruri în ţ ările majetă ţii sale regelui . . . . Dumnezeu atotputernicul în
dreptatea sa a binevoit sădea în mâinile sale regelui, stă pânul nostru, pe un astfel
de duş man al majestă ţii sale regele ş i al întregii noastre republici, pe care
majestatea sa regele din pricinile pomenite mai sus cu dreptate a hotă rât să -l
pedepseascăcu moartea . . . ´´ preş edintele se aş ează , iar în salăse lă săo tă cere
deplină , toatălumea ascultând cu atenţ ie acuzaţ iile ce sunt aduse omului din boxă.
În tot acest timp Iancu ră mâne nemiş cat, ca împietrit, cu ochii aţ intiţ
i asupra
acuzatorului ş i la sfârş it, din gâtlejul să u uscat ies câteva cuvinte sugrumate.
- ´´ Nu sunt vinovat . . . nu am fă cut toate acestea . . . nu, nu se poate sămă
omorâţ i . . . sunt principele unui stat, al Moldovei . . . cunosc pe preacisnstitul
vostru rege . . . da, îl cunosc . . . ş tie că -l cunosc . . duceţ i-măla majestatea sa, mă
va ierta desigur . . nu, nu . . . ´´ vocea i se taie ş i mâinile se crispeazăpe balustrada
boxei. ªi când vede căpreş edintele se ridicăş i spune.
- ´´ Inculpatul săse apere . . . nu ne intereseazădacăcunoaş te pe majestatea sa . . .
ce ai de spus acuzat . . ? ´´ îi revine oarecum o micăsperanţ ăsăse disculpe.
- ´´ N-am fă cut toate acestea . . nu le-am fă cut . . dece măacuzaţ i de astea . . . ştiu
care este adevă rul . . . da ş tiu . . . preamăritul vizir Sinan Paş a . . . marele vizir al
preafericitului Padiş ah Amurat al treilea văpoate spune cine sunt . . . el m-a pus
stă pân pe ţ ara Moldovei . . . ş i Doamna Kiajna, sora mea văpoate spune cine sunt
. . . da, se ş tie cine sunt . . . sunt fiul voievodului Petru al Rareş oaiei, care la rândul
său a fost fiul marelui voievod ªtefan . . . mătrag din neam mare princiar . . . ´´
spune Iancu, neş tiind de fapt cum săse disculpe de acuzaţ iile aduse, care în mare
parte corespund adevă rului, dorind săducăapă rarea invocând descendenţ a lui din
voievozi, că ci dacăar fi fost acceptat ca atare, pedeapsa cu moartea nu putea fi
pronunţ ată, ci numai închisoare, ori regii vin, regii pleacăş i fiecare va putea să -l
scoatăde acolo, dar dăgreş . Preş edintele îl întrerupe, dar în mintea sa mai sună
numele de Weiss, cum a fost numit de preş edintele tribunalului, voind săarate că
el este prinţ .
- ´´ Nu aceasta este acuzaţ ia . . . majestatea sa ş tie cu precizie cine sunteţ i...
recunoaş teţi acuzaţ iile . . . ? ´´
- ´´ Nu am fost necuviincios cu majestatea sa regele Poloniei . . . oamenii mei au
fă cut-o ca sămădă râme . . . acest Bartolomeu Brutti pe care l-am luat cu mine din
184

Constantinopole, l-am fă cut boier, i-am dat funcţ ii . . . da, el a dat foc satelor, a
bă tut pe preacinstiţ ii nobili poloni . . . eu nu am fă cut nimica . . nu, nimica . .´´
spune el la urmăfă răsăş tie cum săcontinuie. Simte căapă rarea sa este slabăş i
neconcludentă . Dupăo scurtăpauzăaude noua întrebare a preş edintelui.
- ´´ Dar cu corespondenţ a la înalta poartăcum este . . ? ´´ Iancu se simte încurcat
la aceastăacuzaţ ie. Un moment se foieş te în boxă , fă răsăş tie ce săspunăş i în
cele din urmăizbucneş te.
- ´´ Am vrut săajut pe majestatea sa . . îi cunosc pe turci ş i nu voiam săfie
duş mă nie între Polonia ş i Turcia . . iertare dacăam greş it . . ´´ ş i ră
mâne cu gura
că scatăprivind rugă tor la impunătorul preş edinte care ş ade mai sus pe estradă,
uitându-se la acuzatul umil din boxă. Dar scena nu ţ ine mult. La un moment dat
judecă torul se ridicăîn picioare, bate din nou cu ciocanul de trei ori în masăş i
comunicămarţ ial.
- ´´ Acuzatul nu are argumente valabile în apă rarea sa, sentinţ a ră mâne definitivă
şi se va executa mâine dimineaţ ăîn piaţ ă, în faţ a bisericii sfinţ ilor călugă ri
Bernardini . . ´´ cu asta pă răseş te în grabăsala. Iancu în schimb nu se miş căde la
locul să u, priveş te cum curtea pleacăunul câte unul, iar când vede căultimul
închide uş a dupăel izbucneş te.
- ´´ Nu sunt vinovat . . nu sunt vinovat . . iertare . . iertare . . nu-mi luaţ i viaţ
a . . ´´
şi se pră buş eşte în boxă .

Cei ră maş i în salăîncep săcomenteze ş i pânăla urmădevine vacarmul atâta de


mare încât oş tenii speriaţ i îl iau pe Iancu pe sus ş i-l duc în mare grabăîn celula sa.
Mariei i se permite să-l vadă, pentru prima oarăde când a fost închis. Întrevederea
are loc chiar în seara aceea în prezenţ a lui Iacint Mlodziejowski vistiernicul
regelui ş i preş edintele tribunalului. Regele polon ªtefan Bathory s-a interesat
personal de felul cum a decurs procesul, neadmiţ ând sub nici un motiv cea mai
micăclemenţ ăfaţ ăde osândit. Cererile turcilor erau categorice ş i nu putea da
înapoi. Maria este atât de emoţ ionatăş i de speriatăde mersul evenimentelor încât
stăîn celulăîn picioare fărăsăpoatăscoate un cuvânt. Nu ş tie ce trebuie săzică,
ce atitudine săia, mai ales când îl vede pe Iancu atât de disperat. Durerea psihică
se împleteş te la el cu cele ce i le provoacăpodagra. Văzând căintrăcel care a
pronunţ at cu gura sa condamnarea la moarte împreunăcu Maria, se ridicăîn capul
oaselor ş i se văicăreş te.
- ´´ Luminate stă pâne . . ´´ i se adreseazăel judecă torului, căutând săse arunce la
picioarele sale, dar durerile nu-i permit asta . . - ´´ liminate stăpâne . . . mergeţ i la
majestatea sa regele ş i cereţ i clemenţ ă. . . iertare . . . sămălase săplec . . . plec
singur . . . să rac . . . dau totul . . . fă răai mei . . îi las ca ză log . . dar sămălase să
plec . . . turcul nu va ş ti . . . rugaţ i pe majestatea sa . . spuneţ i-i să-şi aducăaminte
de zilele cât a stat cu mine la Viena în anul 1569 - 1570 . . măcunoaş te . . ´´ dar
185

vistiernicul nu vrea să-l asculte, dealtfel neputând face nimica în faţ a hotărârii
neclintite a stă pânului să u, care la rândul să u este legat de promisiunea dată
turcilor în a-l executa pe tră dător. Maria se uităcu milăla acest simulacru de
bă rbat, la târgul pe care voia să -l facă , dându-ş i întreaga familie pe mâna
duş manului pentru a se salva pe el însuş i. Între timp a aflat căfiul ei Alexandru
lăsat zălog la turci a fost ucis din ordinul lui Sinan Paş a ca răzbunare cătată l să u i-
a trădat pe turci. Vistiernicul îi permite Mariei sămai stea un timp cu soţ ul ei, care
în disperarea sa nici nu sezizeazăprea bine prezenţ a ei. Seara târziu ea îş i
pă răseşte soţul pentru ultima oară. Iancu se culcăş i un somn greu îl cuprinde după
o zi atât de agitatăpentru el.

A doua zi de dimineaţ ăză voarele de la uş a celulei îl trezesc din somn ş i realitatea


i se înfă ţişeazăîn tot adevă rul ei. Buimac, în primul moment nu ş tie ce se petrece
cu el, dar îş i revine repede. Inima îi bate cu putere ş i deabea poate să -şi ţină
ră suflarea. Îi roagăpe toţ i cei prezenţ i ca săfie iertat, implorăcu o voce
plângătoare. Dupăce este îmbră cat, este dus mai mult pe sus într-o încă pere mică
unde dupăscurt timp îş i fac apariţ ia câţiva că lugă ri Bernardini care ş tiind căeste
luteran îl trec la catolicism, dar el este atât de aiurit încât nici nu realizeazăce se
petrece cu el, zice la toate întrebă rile da ş i repetădocil toate rugă ciunile ce i se
dictează . Părinţii bernardini în schimb sunt foarte mulţ umiţ i căau câştigat încăun
suflet pentru adevă rata lor credinţ ă. Dupăasta i se dăsfânta comunicătura de la un
preot catolic, dar refuzăsăse spovedească, nu din convingere ci pur ş i simplu
fiindcănu este conş tient de cele ce se petrec cu el.

Spre ora zece este din nou înş tiinţat de sentinţ ăş i căregele ªtefan Bathory a
refuzat să -l primească , rămânând deci săfie executat. Câţ iva că lugă ri îl iau de
subţ iori şi-l duc în carul condamnaţ ilor care aş tepta afară, în vă zul unei mari
mulţ mi. Este legat de un par cu ochii acoperiţ i de o eşarfăneagră . El se lasădocil
şi nu se opune la nimica. Carul porneş te, tras de doi boi, înconjurat de o
sumedenie de oş teni cari dau mulţ imea laoparte. Unele femei ţ ipăş i plâng, alţ ii
huiduiesc iar unii îl aclamă , fiecare cum crede căeste bine săfacăş i cum este
informat cine este persoana dusăla tă ierea capului. În piaţ a mare, în faţ a
mă năstririi Bernardinilor alaiul se opreş te, i se scoate eş arfa de la ochi, este
dezlegat ş i luat din nou de subţ iori ş i târât spre eş afodul ridicat în mijlocul pieţ ii.
Deabea acuma se învioreazăş i începe săţ ipe disperat, implorând lumea din jur să-
l salveze, se roagăde ostaş iş i de toţ i care îi ies în cale. Picioarele îl dor cumplit,
faţa îi arde, ş i simte un fior care îi trece prin ş ira spinării de la ceafăpânăjos.
Urcat pe eş afod se aflăîn prezenţ a unui butuc imens în faţ a că ruia stăun că lău
înalt, îmbrăcat în negru, cu o mascăpeste ochi, în mâna dreaptăcu o secure
imensăcu o lamălatăfoarte ascuţ ită. Iancu continuăsăţ ipe cât îl ţ ine gura căeste
186

nevinovat. Privind spre palatul regal care se aflăîn partea opusă , vede în balcon o
mulţ ime de boieri de-ai să i, dar nu poate sădistingăcine sunt. Apoi când călă ul se
îndreaptăspre el să-i lege mâinile la spate cade în genunchi, împreuneazămâinile
ca de rugăciune strigând cât îl ţ ine gura.
- ´´ Iertare majestate . . . iertare majestate . . . lă saţ i-mi viaţ a . . ´´ dar este ridicat
cu brutalitate ş i târât pe jos spre butuc, el se zbate se trânteş te din nou pe podeaua
eş afodului ş i se adreseazăcălugă rilor care îl înconjoară .
- ´´ Preacisntiţ i pă rinţ i . . . spuneţ i-le să-mi lase viaţ a . . să-mi lase viaţ a . . ´´ dar
nimeni nu dăascultare rugăminţ ilor sale. Doi oş teni îl iau pe sus, vrând să -i pună
capul pe butuc, dar el prinde putere, se uităla gâde implorându-l sănu-l omoare.
Oş tenii trebuie aproape să-i ţ inăcapul pe butuc, deodatăliniş te, se aude o lovitură
surdăş i ceva ce cade pe podea, totul s-a terminat. Capul cade înaintea butucului
iar corpul într-o parte, sângele curge ş iroaie, prelingându-se pe caldarâmul de sub
eş afod. Spectacolul a luat sfârş it. Lumea pleacă , fiecare spre casa sa ş i peste o
jumătate de orăpiaţ a este pustie. Că lăul coboarăde pe eş afod, se spalăpe mâini la
o fântânădin piaţ ăş i dispare. Spre searăcorpul este ridicat ş i dus la mă năstirea
Bernardinilor. A doua zi Maria îl înmormânteazăş i cu banii care i-au mai ră mas îi
face o piatrăde mormânt.

Dealtfel ªtefan Bathory în sinea sa nu a fost de acord cu aceastăexecuţ ie, o fă cu


numai ca săfacăpe plac turcilor. Imediat fu trimis un sol spre poartă, trecând prin
Moldova unde acuma este din nou Petru, ca săîncunoş tiinţeze pe sultan ş i pe
Sinan Paş a căordinele i-au fost îndeplinite. Iancu tră dătorul murise, a fost
pedepsit fiindcăa cutezat sădeschidăscrisorile polonilor că tre sultan. Întrega lui
avere care a mai putut fi gă sităintrăîn vistieria regelui Poloniei, întregindu-i
finanţele, din care jumă tate furămai târziu date sultanului, bani storş i din sudoarea
poporului, asupra că rora s-au repezit alţ i jefuitori ai timpului. Vai, vai. Maria este
chematăpeste câteva zile la curte ş i i se aduce la cunoş tiinţăcăi se permite să
rămânăla Liov împreunăcu întreaga familie. Neavând unde săse ducăacceptă. A
merge la Constantinopole ar fi însemnat săse închine celor ce au decis moartea
soţului ei. Mai mulţ i de treizeci de negustori ş i apropiaţi au rămas cu ea, în frunte
cu Nicola care în felul acesta vrea să-ş i ră scumpere greş ala făcutăcăa fugit cu o
parte din aurul care i s-a încredinţ at, care însăle va fi de mare folos mai târziu.
Maria îl iartă, şi-i deveni chiar prietenă , el fiind un descurcă reţare nevoie de el,
având ş i o parte din banii soţ ului ei. ªrefan Bathory merse mai departe ca să-ş i
repare cât de cât greş ala. Îi dăMariei dupăcâteva luni o rentăde 12.000 de zloţ i, o
sumăfrumuş icăcu care putea trăi onorabil, dar nu princiar, aş a cum se cuvine
unei Doamne. Peste asta i se dă du şi o moş ie a unui nobil executat pentru tră dare,
căruia i-a fost confiscată , avere pentru care a avut în decursul timpului o mulţ ime
de procese cu moş tenitorii acestuia, dar pânăla urmăcâş tigă , fiind liniştită. Cu
187

banii strânş i începe săfacăafaceri cu grecii ei câş tigând mulţ i bani pe care îi pune
deoparte. Are fete de mă ritat ş
i un bă iat încătânăr ş i deştept care este bun pentru
scaunul Moldovei. Ceilalţ i copii sunt daţ i la şcoli, Filip pleacămai întâi la
Prasonissi, iar apoi înapoi în Moldova unde se că sătoreşte cu o fatăde boier de
ţară, unde ş i-a petrecut restul vieţ ii. Soarta te aruncăcâteodatăacolo unde nici n-ai
fi crezut, dar aş a fiind, nimeni nu i se poate opune.

Timpul trece, ªtefan Bathory moare, iar în mintea Mariei încolţ eş te o idee. Voia
să-şi vadăfiul Bogdan pe scaunul tată lui său, trebuind sălupte pentru asta, chiar
acolo unde Iancu a început, printre lupi. Are ca aliat pe acest Nicola care de acum
încolo îi va sta pânăla moarte cu abnegaţ ie alături, ca sfătuitor, ca tatăpentru
Bogdan ş i numai ea ş
tie ca ce încă
. Deci săpornim la drum.

Sfârş
itul părţ
ii întâia

Partea a doua

Capitolul 1

Doamna Maria vrea să


-şi vadăfiul voevod în una din ºările Româneş
ti

Constantinopole, anul 1593. Maria Paleologu, Doamna voievodului Iancu Sasul,


cel decapitat cu zece ani în urmăla Cracovia, deabea sosise ca săunelteascăsuirea
pe tron al fiului ei Bogdan. Tot aici fusese ucis fiul ei mai mare Alexandru ca preţ
al trădării tată lui său, dar timpul trece ş i ea nu mai ţ ine cont, venind în acest
pă ienjenişde intrigi de curte. Voieş te cu tot dinadinsul să-l vadăpe Bogdan
cocoţ at acolo sus, cu toate căş tie cănimeni nu a rezistat un timp mai îndelungat,
dar aş a sunt ambiţ iile mamelor de prinţ i, să -şi vadăfiii că pă tuiţi, fărăa se gândi la
eventualele greută ţiş i primejdii care îi pândesc din toate părţ ile. Asupra Valahiei
şi Moldovei erau aţ intiţ
i ochii mai marilor din imperiu, care voiau săaibe câte
ceva din aceste vaci de muls pânăla ultima pică turăde că tre creditorii voevozilor,
care făceau tot posibilul săse menţ inăpe scaunul plătit atât de scump. Dar nu
numai aceş tia, ci şi sutele de pretendenţ i care trăgeau sfori din umbră , unii chiar în
preajma sultanului, acest preafericit Padiş ah al tuturor Ottomanilor, umbra lui
Alah pe pă mânt, a cărui vorbăputea aduce moartea sau bogă ţia. Alţ ii foiau prin
anticamerele vizirilor, vă rsând sute de mii de galbeni în buzunarele lor.
Servilismul mergea atât de departe încât toţ i aceş ti pretendenţ i sărutau poalele
sutanelor celor care îi protejau ş i stă
teau prosternaţ i înaintea lor ori ce câte ori li se
făcea hatârul ca săfie primiţ i. Iar ca un ultim rezultat unii din ei erau pur ş i simplu
188

strangulaţ
i, spânzuraţ
i sau înecaţ
i în Bosfor, dacădeveneau indezirabili, sau dacă
nu avea sumele necesare cumpărării buneivoinţei celor mari.

Dealtfe, cei care ajungeau pe tronurile Valahiei sau Moldovei nu erau consideraţ i
altceva decât niş te funcţ ionari ai turcilor, un fel de paş i cu douătuiuri, ziş i bey,
care sărutau poalele sutanelor celor care i-ai cocoţ at acolo, chiar dacănu erau turci
de origine. Dispreţ ul ce arătau turcii pentru tot ce nu era musulman, întrecea cu
mult acel al creş tinilor faţăde păgâni. Însuş i ambasadorii marilor state europeene,
ai celor mai mari regi, erau supuş i la acelaşi umilinţ e, nu numai faţ ăde sultan, ba
chiar în faţ a vizirilor. Un ambasador englez, cavalerul Fulton, zicea în veacul al
optsprezece-lea căeste foarte bine căminiş trii străini de la poartănu cunosc limba
ţării, fiindcăturcii întrebuinţ au faţ ăde creş tini termeni de dispreţpe care tâlmacii
le îndulceau. Însuş i primul ambasador al Franţ ei la poartă, Gabriel d´Aragon,
trimis de Francisc I în 1547, pe când domnea în Moldova IlieşVodă, îi să ruta
mâna sultanului ş i aş a procedarătoţ i ambasadorii dupăel. Câţ iva ani mai târziu,
de Harley baron de Möle, fiul lui Sancy, vestitul ministru al lui Henric IV, sosi la
Constantinopole ş i, primit de sultan, trebuia să -i sărute acestuia poalele sutanei dar
nu fu primit la masa sa, ci trebuia sămă nânce în divan, pe jos pe un covor,
îmbrăcat turceş te.

Maria Paleologu nu prea ş tia de aceste obiceiuri barbare de la curtea sultanului, cu


toate căera născutăîn Imperiul Ottoman, cunoş tea totuş i unele obiceiuri bizare,
mai ales de când s-a că să torit cu Iancu voevodul Moldovei, pe care dealtfel nu l-a
iubit niciodatăcu adevă rat. Numai ambiţ ia familiei ei de a o vedea prima Doamnă
a unei ţ ări a determinat-o să -l ia de soţ . Când l-a cunoscut era văduvăş i cu doi
copii, fărănici o posibilitate de a ieş i în lume. Dupămoartea tragicăa soţ ului ei s-
a dedicat creş terii copiilor, luptând pentru a le asigura un viitor mai bun. A avut o
sumedenie de procese în legă turăcu moş iile pe care le că pătase de la ªtefan
Bathory regele Poloniei. Mai întâi i-au fost confiscate everile strânse de Iancu în
timpul scurtei sale domnii, ca apoi săi se dea o seamăde moş ii care au aparţ inut
unor nobili poloni condamnaţ i pentru diverse vini ş i a că ror averi au fost
confiscate de coroană . Când a fugit Iancu Sasul din Moldova cu întreaga familie,
însoţit de unii boieri credincioş i, avea un convoi de peste o sutăde care din care
aproape patruzeci umplute cu bunuri de valoare ş i aur, totul luat bineînţ eles din
sudoarea ţ ării. Dacăse ţ ine seama cătributul porţ ii a fost plă tit cu vârf şi îndesat ş i
cămai marii imperiului au avut partea lor din plin, putem săne dă m seama cum a
fost stoarsăMoldova în aceş ti ani ai domnieie lui Iancu. Pentru paza carelor ş i al
personalului fu însoţ it de garda sa personală , comandatăde că putanul Toma Nagy,
un ungur neînfricat, un mercenar bine plă tit, care cu ajutorul a altor douăsute de
mercenari asigurau securitatea fugarului ş i al familiei sale. Aceş tia primeau sume
189

importante de la voevod, dar pe parcurs zâzania a înlocuit buna înţ elegere care a
domnit oarecum la început ş i încetul cu încetul averea s-a destrămat, fiind jefuită
puţin câte puţ in de către cei ce aveau misiunea săpă zească, iar când a ajuns
prizionier la poloni nu mai ră mă seserădecât cel mult zece care cu aur, destul de
mult ca săatragăatenţ ia regelui polon.

Dupădecapitarea voevodului, nobilii poloni cerurăstă ruitor regelui ca Maria cu


copiii săfie trimisăla Constantinopole, pentru ca sultanul sănu se supere pe
Polonia, ceeace ar fi însemnat moarte sigurăpentru ea ş i surghiunul pentru copii,
deoarece pedepsirea cu moartea a alui Iancu a fost cerutăde însuş i Sinan Paş a în
numele stăpânului să u sultanul, dar nu se ş tie din ce motive regele nu făcu aceasta
şi pe lângăfaptul cădărui Mariei moş iile, îi stabili şi o rentăanulaăde 12.000 de
zloţi, o sumăfrumoasăcu care putea tră i onorabil, fă răsăducăînsătrenă
princiară , având în vedere căea păstra o curte cu peste treizeci de greci ş i armeni
veniţ i cu ei din Moldova. Pe lângăasta avea ş apte copii, din care doi din prima
că sătorie, cari la început au stat în preajma ei, dar mai apoi au plecat. Filip cel mai
mare bă iat, care a fost prieten cu Iancu, reveni dupăscurt timp în Moldova
devenind boier de ţ ară, că să torindu-se cu fata unui boier de prin partea Iaş ului, în
schimb copiii pe care i-a avut cu Iancu au ră mas în preajma ei. Neputând duce
trena de care era obiş nuitădin cei 12.000 de zloţ i rentă, Maria se ocupăş i cu
comerţ ul împreunăcu toţ i ceilalţiş i se vede cătreaba merse bine din moment ce
putea săş i călă toreascăprin toatăEuropa ca săcearăscaunul pentru fiul ei
Bogdan, pe care voia să -l vadăneapă rat urcat pe scaunul tată lui său, sau dacăar fi
posobil măcar pe cel al Valahiei. Îl considerăca un descendent autentic al
Muş atinilor, al vechilor Muş atini cari au domnit încăde la început în acea ţ ară
bogată, dar să răcităde că tre cei cari au supt-o cât au putut, chiar ş i de tată l său.
Dar, pentru Maria nu conta asta, voia să -şi vadăfeciorul acolo unde a stat tat-su
Janke Weiss feciorul lui Jörg Weiss, curelarul din Kronstadt ş i al Ecaterinei soţ ia
sa, ambii saş i. Iancu s-a prevalat de faptul cămama sa ar fi avut legă turi cu Petru
Rareş , fiul lui ªtefan cel Mare în timpul unei incursiuni a acestuia în Transilvania
şi ca fruct al dragostei lor a apă rut acest Janke. Singura dovadăa fost cicatricea pe
care o avea pe pulpa piciorului drept, consideratăca o înfierare domnească , un
obicei întrebuinţ at câteodatăde voevozi în cazul copiilor naturali. În felul acesta
Iancu a făcut dovada la Constantinopole căeste din os domnesc, dar argumentul
cel mai tare au fost cele cincisute de mii de galbeni plă i sultanului ş
tiţ i lui Sinan
Paş a. Însăpe Maria n-o interesau toate aceste amănunte, ea tot ca prinţl-a
considerat pe soţ ul ei, mai ales cănu prea cunoş tea originile sale. A auzit, dar
simplele vorbe nu o interesau.
190

În perioada când Maria începe săse agite pentru a-ş i vedea fiul pe unul din
tronurile ºă rilor Româneş ti, deabea se suise pe tronul Valahiei voevodul Mihnea,
dupăce fu înlă turat Alexandru cel Ră u, un om hain, lipsit de orice talent de a
conduce ş i deci incapabil de a să tura foamea de aur a turcilor. Odatăcu numirea
lui Mihai, turcii credeau căîn fine au reuş it săîntroneze liniş tea în aceste locuri,
bineînţ eles cea dorităde ei ş i Sinan Paş a se felicita pentru fericita alegere făcută,
trimiţ ând aici pe fiul Tudorei, hangiţ a de la Târgul cu Floci de lângăBră ila. Cam
în preajma acestui eveniment, Maria lui Iancu Sasul îş i luăcopiii care i-au mai
ră mas, numai trei, ş i pleacăla Neustadt, la arhiducele Maximilian, care îi dăo
scrisoare de recomandare că tre dogele Veneţ iei. Pe fetele mai mari le măritase
între timp în Polonia cu nobili foarte sus puş i. Pe cea mai mare cu Poniatowski, iar
a doua cu un Catacolo, ambii din prejma palatului regal ş i cu averi mari, moş ii
întinse.

Maria nu stămult pe gânduri dupăce obţ inu scrisoarea de recomandare ş i pleacă


cu o suităîntreagăla Veneţ ia unde se instaleazăfoarte confortabil, fă când caz de
descendenţ a ei imperialăş i a lui Iancu cea voevodală , sic. Se întitulează
principesă , fiind una ş i ceeace în acele vremi are mare importanţ ă . Este primităde
dogele Veneţ iei cu mare pompă . Scrisoarea lui Maximilian avu un efect destul de
bun aici, dar numai atâta, fiindcătoţ i aceş tia erau niş te pigmei pe lângăumbra lui
Alah pe pământ, atotputernicul ş i atotstă pânitorul împărat al tuturor Ottomanilor,
în faţa cărui tremurau cei mai puternici regi ş i împăraţ i ai timpului. Mare lucru nu
putea face nici dogele Veneţ iei, doar săintervinăprin ambasadorul să u la
Constantinopole ş i aceasta era legat numai de hazard. Maria îş i dăseama căîn
felul acesta nu va putea ajunge niciodatăla un ţ el, totuş i era bine căse învârtea în
preajma mă rimilor republicei, cunoaş te astfel lume multăş i variată , ceeace nu
poate fi decât spre folosul ei. Deasemenea nu strica săaibe rude ş i prin aceste
meleaguri. În afarăde Voica, cea mai mică , mai ră mă sese Despina nemă ritată,
pentru care voia cu orice preţsă -i găseascăun bă rbat printre patricienii Veneţ ieni,
care erau foarte bogaţ i, posedau palate imense ş i întreţ ineau relaţ ii cu mai toate
curţile regale ş i imperiale europeene, dar mai ales cu Constantinopolul, cu care
făceau afaceri în stil mare..

Nu peste mult timp ocazia se ivi. Cunoaş te un tână rş i bogat patrician, Giovani
Zane, om influent ş i cu avere mare, ceeace conteazămai mult ca orice. Ca oricând,
bogăţ ia era căutatăş i în multe privinţ e chiar mai mult ca descendenţ a. Chiar
voevodul Petru, că ruia i se zicea ªchiopul, şi-a dat fata dupăun negustor putred de
bogat, Zottu Tzigara, dupăce-l fă cu boier Moldovean ş i-l umplu cu fel de fel de
funcţii şi distincţ
ii. Unde pui căacest Petru a fost fiul Mircii Vodă, un adevă rat
descendent al Muş atinilor şi nu unul bănuit. Deci banul primeazăş i cu el se putea
191

cumpăra orice, chiar un tron. Fă cându-ş i-l pe patrician ginere, Mariei i se deschid
şi alte posibilităţ işi perspective. Pentru traiul zilnic are destul, putând chiar să
ducăunul princiar, dar ca sămeargăla Constantinopole trebuia săaibe buzunarele
bine căptuş ite, în primul rând ca săaibe ce da ş i în al doilea rând ca săducăo
viaţ ăstrălucitoare, săia ochii celor mari, săatragăatenţ ia asupra ei. Giovanni
Zane este un patrician influent în cercurile bancare ale republicei. Maria profităş i
obţ ine prin el un împrumut substanţ ial, o sumădestul de mare cu care săpoată
pleca în capitala imperiului Ottoman. Era totuş i mai prudent ca prima datăsă
meargăsingură , fă
răBogdan, doar însoţ ităde fata ei cea mai mică, Voica, cea
rămasănemă ritatăla acea vreme. Mai întâi trebuia netezităcalea ş i apoi să-l ducă
pe Bogdan acolo. Dela povestea cu Iancu au trecut atâţ ia ani şi pestea ea s-a
aş ternut la Constantinopole oarecum uitarea ş i nimeni nu mai are interesul să
întreprindăceva împotriva familiei trădă torului.

Nunta Despinei cu Giovanni a costat o avere. Maria a cheltuit aproape toate


economiile ce le mai avea, ba s-a mai împrumutat de la Nicola, care între timp a
devenit un om cu o avere destul de frumuş ică , de unde o avea nu se ş tie, dar se
putea bă nui. O nuntăfastuoasăera necesarădeoarece Maria dorea săarate cănu
este calică, cădescinde din neam împă rătesc ş i căputea să-ş i permităsă -ş i dea fata
dupăun asemenea om. Ginerele însăcunoş tea destul de bine situaţ ia ei ş i consimţ i
s-o ia pe Despina numai din considerente de descendeţ ădin împăraţ ii bizantini.
Faptul căse prezenta cu o soţ ie din neam mare împără tesc conta mult în societatea
în care tră ia ş i frecventa. Noul ginere al Mariei Paleologu locuieş te într-un
splendid palat de pe Canal Grande, are o droaie de servitori, averi mari ş i este
preş edintele unei bănci ce face multe afaceri oneroase, mai ales cu comerţ ul că tre
poartă. Are legă turi cu o mulţ ime de turci bogaţ i care veneau la Veneţ ia ca săia
mă rfuri pentru imperiu, dar cel mai important din toţ i este Ali Mustafa, un bă rbat
tânăr, cu ochi sclipitori, foarte vioi în afaceri. Este omul vizirului Ferhat, puternic
la curtea sultanului, dar nu atât de influent ca Sinan Paş a. Totuş i poate multe ş i nu
este de lepă dat. Deîndatăce Maria aflăde existenţ a lui Ali, îş i convinge ginerele
ca să-l învite în una din seri ş i ca din întâmplare săaparăş i ea. Dealtfel Zane voia
ca cumnatul să u săurce pe unul din tronurile ºărilor Româneş ti. Aceasta l-ar ridica
în ochii concetă ţenilor să i. Era mare lucru săfi rudăapropiatăcu un rege, sau cu
un prinţdomnitor ş i perspectiva de a-l vedea pe fratele soţ iei sale în această
posturăîl încânta. Se merita, dupăpă rerea sa, de a învesti sume pentru această
întreprindere, bineînţ eles învestiţii care sărevină , dacănu încincit, mă car întreit.
Totul este o afacere, chiar ş i căsătoria cu Despina. Banca sa a mai învestit
asemenea sume ş i, şi le-a recuperat cu vârf ş i îndesat. Domnia în una din ţ ările de
dincolo de Dună re era una din cele mai bune afaceri din imperiu, ş i, din pă cate
pentru cei care încercau având cu ce, că ci nu oricine putea săfie numit acolo,
192

argumentul cel mai plauzibil fiind cel sună tor. Dar trebuiai totuşi săfi cât de cât
rudăcu foş tii voievozi, chiar dacăaceş tia nu aveau prea multăcontingenţ ăcu cei
autentici de odinioară , din timpurile unui ªtefan cel Mare sau al unui Mircea cel
Bă trân. Din acest punct de vedere îndeplineş te Bogdan una din condiţ ii ş
i anume
cea de descendent direct dintr-un voevod, este deş tept, dar nu prea întreprinzător,
ceeace se numeş te îndeobş te, un bă iat bun, supus, care nu s-ar opune la
recuperarea sumelor împrumutate, sau să plătească cu regularitate toate
peş cheş urile ş i tributul datorat Porţ ii. Giovanni îl cunoaş te bine şi pe Zottu
Tzigara, ginerele fostului voevod Petru al Moldovei, cel detronat prima datăde
însuş i tatăl lui Bogdan. Parte din sumele învestite de Tzigara, pentru suirea pe tron
al socrului să u, proveneau din banca lui Giovanni Zane. Se meritădeci suirea pe
tronul unuia din ºă rile Româneş ti a lui Bogdan, dar mai întâi trebuia introdusă
Maria în preajma palatului imperial ş i cel mai indicat este acest turc Ali, omul
vizirului Ferhat.

Pentru a da vizitei o stră lucire ş i mai mare, Giovanni Zane a învitat mai mulţ i
patricieni veneţ ieni precum ş i pe Maria Tzigara cu soţ ul ei Zottu. Pregă tirile au
durat mai multe zile, în candelabrele din sticlăde Murano au fost aş ezate mii de
lumână ri care lumineazăîncă perile palatului, iar toate ferestrele sunt luminate
agiorno în acea noapte de varăveneţ iană. Servitorii aleargăcare încotro, ca să
punătoate la punct, pânăla sosirea învitaţ ilor. Despina Zane, soţ ia lui Giovanni,
şi-a comandat o rochie splendidă , cu mii de pietricele stră lucitoare, din care unele
adevărate, lungăpânăla pământ, cu gulerul tare, răsfrânt, aş a cum poartăinfantele
Spaniei. Este plinăde bijuteriile dă ruite de soţ ul ei cu ocazia nunţ ii. Spre seară
încep săsoseascăînvitaţ ii în saloanele imense ş i frumos luminate. Pereţ ii din
marmorăalbă , unele cu fibre colorate, cu coloane sculptate ş i statui de maeş tri
celebri ai timpului, reflectălumina sutelor de lumână ri aprinse în imensele
candelabre care atârnăde tavane, sau aş ezate pe diverse mobile. Gondolele sosesc
fărăîncetare cu învitaţ i. Giovanni Zane în ţ inutăde galăstăală turi de Despina ş i
primeş te învitaţ ii, dar cel mai de seamăoaspete este Ali Mustafa, tână rul ş i
frumosul reprezentant al vizirului Ferhat, care este tocmai la Veneţ ia ca săasiste
la încărcarea unor vase cu mă rfuri pentru Turcia. Toate tranzacţ iile se fă ceau prin
banca lui Zane ş i acesta, ca săse punăbine cu stă pânul turcului, îi dă rui de fiecare
datăprin intermediul să u fel de fel de cadouri, obiecte de preţ , de la bijuterii
strălucitoare pânăla obiecte de artă , dar cadourile cele mai frumoase erau
destinate lui Ali Mustafa care nu le-a refuzat niciodată , fiindcăla el în ţ arăaceste
peş cheş uri erau ceva obiş nuit, începând cu sultanul însuş i, care stă tea în faţ a celor
ce aduceau daruri, cu o mânăîntinsăş i în cealaltăţ inând pumnalul.
193

Serata este de mare importanţ ăpentru Maria. Vrea cu acestăocazie să -l cunoască


pe turc, ca prin el să-ş i facăo portiţ ăde intrare la vizir. A trecut atâta vreme de la
decapitarea lui Iancu, aş a cătrădarea aproape a fost uitată, ş i apoi Alexandru fiul
ei mai mare fusese ucis tocmai ca preţal acestei aş a zise tră
dă ri, deci Maria gândi
cănu avea dece săse teamă . Dar era mai bine să -şi facăintrare la vizir încăînainte
săajungăîn capitala imperiului, în primul rând fiindcăcosta mai puţ in ş i apoi
mergea mai repede. Dacăar fi plecat fă rănici un fel de recomandare ar fi trebuit
sătatoneze, săîntrebe în dreapta ş i în stânga, ceeace ar fi luat mult timp, dar mai
ales bani. Turcul nu se lasăaş teptat ştiind căel este în centrul atenţ iei, sperând că
şi de data asta va ieş i o sumăfrumuş icăpentru el. Îş i face deci apariţ ia într-o
gondolăcondusăde câţ iva servitori, marinari de pe vasele turceş ti ce au venit
dupămă rfuri, cari să-l pă zeascăde ră ufăcătorii care circulau peste tot pe canalele
Veneţ iei şi cari nu se dau în lă turi săucidădupăbunul lor plac, sau din ordinul
vreunei mă rimi care voia săscape de cineva.

Ali Mustafa este îmbră cat turceş te, cu ş alvari din mă tase, albi, o hainătot din
mă tase roş ie, cu mânecile largi ş i un turban frumos cu o piatrănestematăîn frunte,
iar pe degete poartăinele cu pietre preţ ioase. Are o figurăsmeadăcu o mustaţ ă
lungăîndoităîn sus, frumos pieptă nat, elegant în ţ inutăş i un mers legă nat. În totul
este un tânăr frumos care place femeilor, ceeace îl face plin de el, câteodatăchiar
arogant, dar, fiind turc ş i deci musulman ş i deci poligam, trata femeile ca pe niş te
sclave, ca proprietă ţi particulare. Trăind însămult ş i prin părţile locului, ş tie săse
poarte ş i cavalereşte când era necesar. Este pentru timpul în care tră ieş te, un turc
modern. Maria se îmbră căîntr-o rochie frumoasă , specificăvârstei ei, elegantă,
ceeace îi dăun aer majestuos. ºinuta ei face pe cei din jur săse simtăstingheriţ i de
prezenţ a ei, dar felul ei deschis spulberăaceste simţ ăminte destul de repede. La
sosirea turcului ea face în aş a fel săfie prin preajma gazdelor. Ali îi salută
respectuos, se apleacăîn faţ a fiecăruia de manierăturcească , fiind condus de
gazdăîn salonul mobilat turceş te al palatului unde se întreţ ine cu cei prezenţ i.
Vorbeş te italiana bine ş iş tie săpoarte o conversaţ ie agreabilăş i plă cută.

Lacheii servesc pe tă vi de argint băuturile cele mai alese, mici bucă ţi de carne
friptăş i pâiniş oare, pe care oaspeţ ii le iau cu degetele iar resturile sunt aruncate
prin colţ uri, unde sunt roase de pisici, fărăca săpese cuiva de asta. Dealtfel gazda
are o droaie de câini care fug în tot palatul printre oaspeţ i, fugărind pisicile, sau
clefăind ce li de aruncăde prin tă vi. În rest atmosfera este destul de agreabilă.
Învitaţii se strâng grupuri, grupuri şi vorbesc. Turcul vine lângăZane, discutând cu
el despre afacerile lor curente, în realitate fiind curios săafle despre ce este vorba,
dece a fost organizatăaceastăprimire. Cu aceastăocazie îi aduce aminte
patricianului căvizirul Ferhat solicităun credit pentru cumpă rarea unor mă rfuri de
194

mare importanţ ăpentru palat. Bineînţ eles căZane nu refuzăş i profităcu această
ocazie să -l prezinte pe turc Mariei. Este mai bine săaudădirect din gura ei ce
doreş te. Toţ i trei se aş
eazăpe o sofa turcească , mai departe de ceilalţ i învitaţ i, într-
un loc mai retras unde Maria putea săpunăproblema direct, chiar de la început,
fă răintroduceri inutile.
- ´´ Eu sunt Doamna Maria a lui Iancu . . Ioan Vodă. . din neamul Muş atinilor,
care a domnit mai de mult în Moldova .. ´´ începe ea, omiţ ând săducăvorba
despre motivele care l-au dus pe soţ ul ei la pieire, o precauţ ie inutilăfiindcăturcul
este foarte bine informat ş i nu se mirădeloc, dar din politeţ ăfaţ ăde gazdăse face
cănu ş tie. În fond aceasta nu-l interesează , nu este un om politic ş i aş a zisa tră dare
a alui Iancu nu l-a afectat cu nimica la timpul să u, când era încăun bă ieţ andru la
curtea sultanului. Lui îi este perfect egal de sforile care se trag, este negustor, sau
mai bine zis un intermediar care ia comisioane pentru ceeace întreprinde în
numele celor mari, dar totuş i nu putea săaibe pă reri contrarii stă pânilor să i.
- ´´ Mă rităDoamnă. . . sunt încântat săstau de vorbăcu o personalitate de rangul
înă lţimii voastre . . descendenţ i din împă raţii bizantini . . . ´´ spune el la urmămai
încet, vrând în felul acesta să -i arate căpreţ uieş te mai mult descendenţ a ei decât
cea pretinsăa lui Iancu. Maria se face cănu obsearvăş i continuădiscuţ ia de
maniera ei, aş a cum este obiş nuităs-o facăîn toate ocaziile.
- ´´ Da, mulţ umesc pentru apreciere . . . dar doresc neapă rat săajung la înălţ imea
sa vizirul Ferhat . . . săcer suirea pe tron a fiului meu Bogdan . . . prinţ ul Bogdan
Muş at . . merităsăstea acolo . . încădupăstră bunicul său ªtefan . . voievodul
ªtefan care a domnit în ţ ara aceea cu un secol în urmă. . ´´ Ea voieş te săarate căîn
asemenea ocazii conta mai mult descendenţ a din voivodul autohton, dar turcul nu
insistăş i spune doar atâta.
- ´´ Am săfac ce am săpot . . mă rităDoamnă. . ´´
- ´´ Vărog să-mi permiteţ i săvăofer acest dar . . ´´ ş i scoate din sac un inel cu un
briliant mare care stră luceş te la lumina lumână rilor. Ali îl ia, se uităcu interes la
el, îl ră suceş te pe toate feţ ele ş i fărăsăspunăun cuvânt îl vârăîn buzunar, fă ră
mă car sămulţ umească , ceeace nu o afecteazăpe Maria, scopul scuzămijloacele,
gândeş te ea. În felul acesta se face intrarea, dar în înţ elegere cu Giovanni Zane se
hotă reş te ca mai înainte săplece ea singurăla Constantinopole ş i numi apoi să
vină Bogdan. Este mai sigur ş i mai înţ elept aş a, nu se putea ş ti niciodatăce
gândeş te un cap de turc în asemenea ocazii, mai ales unul de vârf. Sănu le
tră zneascăprin minte să -l închidăpe Bogdan la Edi Cülé ca săse răzbune dublu
pe tră dă torul Iancu. Numai Voica trebuie s-o urmeze pe mama ei ca să-i ţ inăde
urât printre hienele din capitala Ottomană.

În timp ce se pun toate acestea la cale, se distreazăBogdan la Veneţ ia. ªi-a făcut
un grup de prieteni, toţ ul în lung ş
i fii de patricieni cu care cutreerăoraş i în lat.
195

Petrece astfel cele mai plă cute zile din viaţ a sa, dar marea sa bucurie sunt
prelegerile de la universitatea din Padova, vestita universitate unde vin spiritele
cele mai liberale ale timpului. Des se plimbăcu prietenii să i pe stră zile oraş
ului
universitar, îi place aspectul pestriţal studenţ ilor. Fiecare este îmbră cat specific
ţării de unde vine, tinerii se strâng grupuri, grupuri ca sădiscute aprins despre fel
de fel de subiecte, de la filosofia anticăpânăla pă rerile cele mai avansate ale
timpului. Astfel aflădespre Galileo Galilei, despre Andrei Vasale, celebrul
anatomist care a predat cu ani în urmăaici. Bogdan este fascinat de tot ce vede,
totul îi place atât de mult, dar din pă cate are acuma o vârstăcând nu mai poate
spera săstudieze. Mama sa l-a ţ inut pe lângăcasă , este adevă rat căi-a luat
profesori cu care a învă ţat săcitească , săscrie, săfacăsocoteli utile, dar atâta tot.
Nu cunoaş te filosofia ş i nici ceva din ş tiinţele timpului. Nu odatăa asistat la
Padova la prelegeri care l-au ţ inut tot timpul cu gura că scată , fărăa pricepe ceva,
dar i-au plă cut, chiar atât de mult încât nu se mai să tura săaudătot, cât mai mult.
Nu a avut în viaţ a sa parte de că rţiş i nici nu a avut cine să-l îndrumeze în ale
studiului. Tată l său a fost un om care nu ş tia prea multe, este drept ş tia săcitească
şi săsocotească, dar atâta tot, singurul lui ţ el în viaţ ăfiind obţ inerea tronului
Moldovei, pentru care a luptat, a suferit ş iş i-a dat viaţ a. Maria ca femeie nu ş tia
nici ea prea multe. Inteligenţ a ei nativăş i spiritul ei practic îi dă durăavânt în a
lupta pentru familia ei, să -şi căpă tuiascăfetele ş i mai ales să -şi vadăfiul sus, acolo
unde a stat ş i tatăl lui. Stranie concepţ ie, ţ inând seama căa asistat la întreaga
tragedie a lui. Spera însăcă -l va îndruma pe Bogdan în aş a fel ca săse menţ inăcât
mai mult posibil acolo unde tatăl său nu a reuş it. Cât timp a domnit Iancu, Maria
nu s-a amestecat în politicăş i nici nu a încercat vreodatăs-o facă. Poate cădacă
mintea ei practicăde femeie ar fi intervenit, nu s-ar fi petrecut ce s-a petrecut.

Bogdan a avut pânăacuma numai parte de procesele pe care mama sa le-a avut la
Cracovia în Polonia, de ura boierilor poloni, de pelegrină rile lor prin Europa ca să
cearăajutor pentru suirea sa pe tronul uneia din ºă rile Române. Toatăviaţ a sa nu a
auzit acasăaltceva decât despre acest tron, faptul căel trebuie sădomneascăîntr-o
ţară, ceeace nu prea îl încâtăş i nici nu-l pasionează . Mare lucru nu pricepe din tot
ce unelteş te mama sa ş i nici nu întreabăprea multe, fă cea ca ea, ca săscape de
vorbele de reproş , ori de câte ori întreba prea insistent. În schimb zilele ce le
petrece aici în Italia îl încântă, este liniş te, nimeni nu se ia de el ş i este lăsat în
pace. Tinerii cu care s-a înprietenit sunt foarte simpatici ş i-l simpatizeazămult. Cu
aceastăocazie constatăcăpoate fi ş i vesel, săse bucure de viaţ ă, sărâdăş i săse
distreze cu fetele de prin localurile portului. Ce întreprinde mama lui acuma nu
ştie deloc ş i nici nu-l interesează , ş tie doar că ea va trebui săplece la
Constantinopole pentru acea veş nicăpoveste pe care a auzit-o de mii de ori, suirea
sa pe tron. Ce bizarăpoveste ş i ce nostimăidee, gândeş te el, dar atâta tot.
196

- ´´ Plec cu Voichiţ a la Istambul unde încerc săobţ in scaunul Moldovei pentru tine
. . ´´ îi spune mumă -sa în una din zile, ceeace nu-l emoţ ioneazăprea mult.
- ´´ Bine mamă , dacăaş a zici matale căeste bine . . ´´ doar atâta ş i cu asta discuţ ia
se încheie. Dealtfel el s-a obiş nuit ca altcineva săgândeascăîn locul să u, când este
vorba de viitorul să u. Dece să -şi batăcapul cu probleme de soiul acesta când este
atât de frumos aici unde se distreazăzi de zi, sărâdăş i săpetreacăîn compania
prietenilor săi. Maria nu-ş i face sânge ră u din atitudinea pasivăa fiului ei, îl ş tie
nepă să tor şi ca mamăîi doreş te numai binele, că ci ea a fost o mamăbună , grijulie,
când era vorba de viitorul lor. Faptul căBogdan este fericit aici o bucură , dar
totuş i aceasta n-o împiedicăsălupte în continuare pentru punerea în aplicare a
planului ei.
Astfel Maria soseş te la Constantinopole împreunăcu fiica ei cea mică . Ca secretar
l-a luat pe Nicola, vechea cunoş tiinţ ăîncădin insula Rodos, pe când Iancu a fost
exilat. Au luat cu ei suma împrumutatăde la banca lui Giovanni Zane. Imediat se
închiriazăo casăfrumoasăpe malul Bosforului, cea pe care a cumpă rat-o cu mulţ i
ani în urmădin vânzarea palatului de la Prasonissi a fost revândutăpe timpul
şederii în Polonia, iar în primele zile încăîncepe Nicola săcircule în dreapta ş i în
stânga ca sătatoneze terenul. Voia săstrângăinformaţ ii, săafle ultimele
evenimente de la curtea imperială . Îi viziteazăpe foş tii negustori pe care i-a
cunoscut cu mulţ i ani în urmă, cei pe care îi ş tia căau legături la palat. Prea mult
însănu poate afla, orice amă nunt are totuş i o oarecare importanţ ă. Sforă riile ş i
intrigele erau atât de numeroase, încât nimeni nu ş tie cu certitudine care să pa pe
care. Pârile ş i reclamaţ iile veanu cu miile la toate nivelele, atât de numeroase că
dacătoate ar fi luate în considerare ar fi avut loc execuţ ii zilnice, atât în Moldova
cât ş i în Valahia. Noroc cănumai vizirii ş i sultanul însuş i putea numi sau mazili
pe voevozii din cele douăºă ri Româneş ti. Dar se întâmpla câteaodatăca ş i un paş ă
influent săse amestece în aceste treburi, dar în cele din urmăsteagul era dat tot de
sultan sau vizirul cel mai puternic. Maria nu trebuie săaş tepte prea mult fiindcă
omul lui Ferhat soseş te în capitalăş i chiar a doua zi îi face o vizităde curtoazie. El
simte cădin aceastăafacere ar putea ieş i ceva gras, fiind cât se poate de atent ş i
zelos în încercarea de a o introduce la Ferhat. Îl cunoaş te pe vizir destul de bine. A
vorbit cu el despre intenţ iile Mariei de a-ş i propune fiul la tronul Moldovei. Ferhat
a auzit de familia ei, mai ales de tată l ei , prinţ ul Paleologu ş i îi pare bine căva
avea deaface cu ea. Alteţ a sa Imperialăprinţ ul Paleologu ş i-a păstrat aproape
întreaga avere din insula Rodos unde a locuit cu familia sa. Turcii nu au avut
nimica cu familia care descinde din împă raţ ii bizantini, fiindcăaceş tia nu ş i-au
manifestat niciodatăostilitatea faţ ăde ei, ş i-au văzut de treburile lor ş i nu s-au
amestecat în intrigi, ceeace dealtfel a fost foarte bine gândit. Orice rezistenţ ăfaţ ă
de puterea turcilor ar fi însemnat dispariţ ia întregii familii. La ajutor din vest nu se
puteau aş tepta, fiindcănimeni nu voia săfie încurcat într-un ră zboi cu turcii, cari
197

la acea vreme erau în culmea puterii lor. Maria a moş tenit aceastăgândire logicăa
tatălui ei, ca dovadăcăa venit aici unde fu omorât fiul ei cel mare Alexandru ş i
niciodatănu ş i-a arătat pe faţ ăura faţ ăde asasinii săi. Tată l ei a murit cu mulţ i ani
în urmăfă răsălase alţ i moş tenitori decât pe fiica sa ş i copiii ei. Maria a vândut
încăde mult totul unor greci ş i în felul acesta Paleologii ş i-au pierdut urma în
insulă . Ferhat este foarte bine informat ş i despre soţ ul Mariei voevodul Iancu al
Moldovei, ş tiind deasemenea căa fost mazilit de însuş i Sinan Paş a, cel ce ţine în
mâinile sale aproape întreaga putere al imesului imperiu Ottoman, unde domnea la
acea vreme în mod absolut sultanul Amurat al III-lea, bolnavul ş i harpagonul. De
la o vreme nici nu se mai ocupa de treburile ţ ă
rii, ci urmă rea cu cel mai mare
interes cum i se umple haznaua cu galbenii primiţ i drept peş cheşsau ca pradăde
război. Singurul care ş tia cât se aflăîn aceste subterane era numai Sinan Paş a. El
aducea aproape zilnic vedre întregi cu galbeni pe care le vă rsăpersonal în hasé,
sub privirile holbate de plăcere ale sultanului, care de fiecare datăse arunca asupra
aurului, urla de bucurie, se acoperea cu monezile care clică iau în jurul său, ca în
cele din urmăsăfacăbale la gurădin cauza spasmelor de plă cere. Sinan îl privi
mulţ umit, ş tiind căîn asta stătea puterea sa nelimitată . În felul acesta îş i arogă
toate libertă ţile, sustră gându-l pe sultan de la treburile statului. Sultana Haseki îl
ajuta, fiindcăde la început Amurat o chinuia cu bizareriile sale ş i nu o lăsa nici o
clipăîn pace, cu toate căeste mama viitorului sultan Mahomed, care acuma are 26
de ani. Mama lui Amurat, Validé, fă cu tot posibilul săfacăviaţ a nurorii sale cât
mai amară , fiind geloasăpe frumuseţ ea ei, ceeace i-a reuş it din plin. Maria
Paleologu ş tie căHaseki este veneţ iană, din familia patricienilor Buffo, căfusese
răpiăîn tinereţ ea ei de că tre corsari ş i vândutăca sclavăturcilor, cu care ocazie l-a
cunoscut pe Amurat pe când era sandgeac de Magnezia, care a introdus-o în
haremul să uş i fiind o femeie frumoasăo făcu favorita lui. Acestea se întâmplau
pe timpul când Doamna Kiajna, fiica lui Petru Rareşş i deci sora lui Iancu Sasul,
frecventa haremul lui Amurat, reuş ind să -şi bage fiica aici, făcând-o una din
favorite. Bogdan are deci rude destul de apropiate în palatul imperial, dar din
pă cate Maria nu le cunoş tea ş i nici ele nu aveau conoş tiinţ ăde ea ş i nici de lupta ei
pentru a-ş i sui fiul pe tronul Moldovei. Dobra, fiica Kiajnei, este o fire ş tearsă , are
acuma o vârstăcând viaţ a de harem era mai mult un chin, căci sultanul ne s-a mai
interesat de soarta ei. De mult a pierdut influenţ a asupra stă pânului ei, aş a că
ajutorul ei este fă răimportanţ ă . Nicola o informeazăpe Maria despre această
situaţie şi pista fu abandaonată . Amurat nu mai venea de mult la haremul său ş i în
rarele cazuri când apă rea prin saloanele sale imense, era mai mult o teroare pentru
femeile de aici, decât o plăcere. Dealtfel toatăviaţ a sa a terorizat pe cei din jur ş i
nu de puţ ine ori fu povă ţ
uit în rău, aş a cum s-a întâmplat cu sultana Haseki, care la
suirea sa pe tron l-a sfă tuit să -ş i sugrume toţ i fraţ
ii ca sănu mai fie careva care să
198

râvneascăla tronul să
u. Dupăacest odios asasinat îi înmormântăcu mare pompă.
O tempora, o mores.

Toate aceste poveş ti de la palatul imperial le aflăMaria în timp cât se informează


de o cale pentru a ajunge la o personalitate înaltădin preajma sultanului, dar
Nicola a obţ inut între timp o audienţ ăla vizirul Ferhat, bineînţ eles dupăce Ali l-a
asigurat căMaria nu va veni cu mâna goală ; nu stricăun cufă raşde aur în plus.
Vestea soseş te ca fulgerul, atunci când ei s-au aş teptat mai puţ in la aş a ceva. ªi
istoria se repeteă , deoarece întocmai cum alerga ani de zile Doamna Kiajna a lui
Mircea Ciobanul pe la diversele mă rimi ale imperiului, precum ş i la sultanele
timpului său, aş a ş i Maria. Îş i cumpă rădeci un cufă raşfrumos din lemn de
trandafir, din care se găsesc în bazar, iar în ziua hotă râtăo porneş te la drum,
însoţ ităde Nicola ş i doi servitori care duc cufă rul cu cincizeci de mii de galbeni ş i
câteva coliere cu pietre nestemate. Mustafa Ali îi aş teaptăîn faţ a palatului
vizirului, ca săle înlesneascăintrarea. La poartăsunt întâmpinaţ i de un ofiţ er turc
care îi salutădestul de rece ş i-i pofteş te într-un salonaşmic de lângăintrare. Aici
trebuie săaş tepte circa o oră; pe măsuţ e mici, rotunde, sunt aş ezate chisele cu
dulceţ uri ş iş erbeturi, iar în că ni cu gâtul subţ ire apărece de trandafir. Maria
serveş te câte puţ in din fiecare ş i se aş eazăpe o sofa. Servitorii pun lada la
picioarele ei ş i se posteazăîn faţ a uşii de la intrare, aş a cum au primit ordin de la
ofiţer. Nicola nu se aş eazălângăDoamna Maria ci merge săpriveascăpe fereastră,
în semn de respect pentru ea. Dupăcirca o jumă tate de orăeste condus într-o
camerăde gardăş i perchiziţ ionat pânăla piele, conform obiceiului, ceeace nu-l
miră, fiindcăcunoaş te bine aceste obiceiuri ale mai marilor de aici. Maria în
schimb are un regim special ş i nu este perchiziţ ionată, nici măcar controlată . Peste
circa o orăeste poftităîn alt salon, dupăce trecurăprintr-o mulţ ime de odă i
elegante, însoţ ităde doi eunuci pitici, care au luat totodatăş i lădiţa cu peş cheş ul,
deschizând uş ile mari ş i grele cu o dexteritate ce o uluieş te pe Maria. În salonul în
care este învitatăsăia loc este un aer plă cut parfumat, iar pe masa scundăde lângă
sofa sunt deasemenea rânduite chisele cu dulceţ uri ş iş erbeturi, precum căni din
cristal cu apărece de trandafir. Atmosfera aici este plăcută ; dupăieş irea eunucilor
se imstaleazăo liniş te deplină, destul de apă să toare, Nicola nu apare iar Maria
începe săpiardără bdarea, se scoalăde pe sofa ş i se plimbăenervatăprin salon.
Întru târziu îş i face apariţ ia şi Nicola, care fă rănici o vorbăse retrage într-un colţ
şi aşteaptă. Pe figura sa nu se poate citi nici un fel de enervare, cu toate căîn sinea
sa clocoteş te. Îi face un semn discret Mariei sănu deschidăgura, cătotul este în
ordine, ceeace o liniş teşte. Este mai bine sănu vorbească , fiindcăambii ş tiu căîn
spatele uş ilor sunt plasaţ i fel de fel de indivizi, eunuci înarmaţ iş i ieniceri care ar
fi intervenit la cel mai mic semnal de alarmă . Foarte rar se întâmpla ca un vizir să
fie asasinat. Numai puternicul vizir Socoli, cel dinaintea lui Sinan Paş a fusese
199

asasinat chiar în palatul să u în timpul domniei tatălui lui Amurat, Selim al II-lea,
de un om din suita sa, ş i, gurile rele pretind căSinan Paş a nu ar fi fost stră
in de
acest omor. Nu s-a putut face dovada, însăaş a s-a spus, iar cum nu se face fum
fărăfoc, problema a fost lăsatăîn seama uită rii.

Maria este emoţ ionată , fiind în joc soarta fiului ei Bogdan, dar gândurile îi sunt
întrerupte de sosirea vizirului Ferhat. Uş ile se deschid larg ş i el îş i face apariţ ia
însoţ it de un stat major de ofiţ eri. Maria se scoalăîn picioare, îi iese în
întâmpinare ş i-l salutăplecând uş or capul, dar el nici mă car atâta nu face, se
îndreaptăcă tre un ofiţ er care vorbeş te limba Mariei ş i-l pune săîntrebe ce doreş te.
Nicola nu s-a miş cat de la locul său. La intrarea vizirului s-a trântit la pământ,
întinzând mâinile înainte, lipind fruntea de covor.
- ´´ Am venit la înă lţimea voastră. . . preaplecata voastrăsclavă. . . ca săcer
scaunul Valahiei pentru fiul meu Bogdan . . . el este din neamul Muş atinilor . . rog
pe înă lţimea voastrăsăhotăreascăaceastănumire cât mai grabnic . . ´´ spune ea
direct, fărănici-o introducere prealabilă ,, apoi merge ş i deschide cufăraş ul pe care
eunucii l-au aş ezat aproape de ea. Ferhat se uităş i ochii încep să -i sclipeascăde
plă cere când vede aurul stră lucind ş i diamantele aruncând steluţ e care îi joacăpe
faţă, dându-i un aer bizar. Ferhat este un om înalt, trecut de ş asezeci de ani,
puternic, cu faţ a mă slinie, o mustaţ ără sucităîn sus, corect pieptănat ş i cu o privire
aspră , obiş nuit cu ordinele mai degrabădecât cu bună voinţ e, dar când se afla în
faţa sultanului întreaga sa fiinţ ăse frângea parcăîn mii de bucă ţi, ş ira spină rii se
înconvoia, genunchii se îndoiau ş i privirea pierdea din acea stră lucire cunoscută
de toţ i, dar numai pentru moment. Îi era teamăde stă pânul să u, de ieş irile sale ş i
de jignirile pe care le auzea des de la el. Deaceea căuta săaibe cu el cât mai puţ ine
contacte, numai atâtea câte erau necesare la rezolvarea unor probleme majore. Aş a
cum considera el pe toţ i ca sclavii săi, aş a îl considera sultanul pe el, ş i chiar pe
Sinan Paş a. Pentru aceş ti oameni cocoţ aţi acolo sus, o doborâre înseamnăsfârş itul,
pierderea averii, a sclavilor ş i de multe ori chiar viaţ a. Odatăobiş nuit săducă
aceastăviaţ ăde mare senior, în palate strălucitoare, cu sute de servitori la
dispoziţ ie, pe care îi considera ca proprietatea lor personală , având asupra lor
dreptul de viaţ ăş i de moarte, săordone celor din jur ş i sădispunăasupra vieţ ilor a
mii de oameni, era foarte greu să-ş i închipuie căar putea exista un trai ceva mai
modest. Ferhat nu ieş ea niciodatădin vorba sultanului, era conciliant ş i accepta de
la el orice. Opiniile sale nu deviau niciodatădin cele ale stă pânului. În schimb
Sinan Paş a era mai iute la mânie, mai repede în hotărâri ş i mai drastic în porunci,
ceeace îl fă cu cel mai puternic om din imperiu. Era atât de tare încât putea să-ş i
permităaproape orice, numea ş i desfă cea domniile din ºă rile Româneş ti, făcea
război cu Perş ii, preconiza ră zboi întregii creş tinătăţiş i toate finanţ ele treceau prin
mâinile lui. Dupăce dă dea o parte sultanului ş i-ş
i oprea pentru el cât credea de
200

cuviinţ ă, vă rsa restul în vistieria statului. Nu pierdea nici o ocazie să -i stoarcă


neîncetat pe voevozii Moldovei ş i Valahiei cu fel de fel de dă ri suplimentare
necesare pentru ţ inerea ş i aprovizionarea ră zboaielor Ottomane. De mult timp
Amurat nu mai avea habar ce se petrece în imperiul să u. De asta avea grije tot
Sinan Paş a, care îi aducea cele mai frumoase sclave, îi umplu hasné-ua cu galbeni
şi învităsute de aş a ziş ti ş
i artiş i astrologi cari îl prostirăpe sultan cu fel de fel
inepţii. Stă pânul stă pânilor era bolnav, schizofrenic, cu nervii zdruncinaţ i, nu
dormea nopţ ile, se chinuia ziua ş i urla cât îl ţinea gura la servitorii din preajma sa,
tăindu-le capul dupăbunul să u plac. Îi plă ceau băieţ ii tineri cu care făcea
conversaţ ii prosteş ti cerând săfie aprobat întru totul, indiferent de ce spunea, iar
dacăunul îndră znea să -l contrazicăera decapitat pe loc, în prezenţ a sa, ceeace se
întâmpla destul de des. Mai existau ş i oameni care aveau curajul opiniilor lor,
chiar dacăviaţ a le era în pericol. În toate timpurile vor exista asemenea oameni,
este ceva ce face parte intrinsecădin fiinţ a umană , adevă rul nu poate fi dosit,
odată, mai devreme sau mai târziu va ieş i vrând nevrând la iveală, mai lent sau
mai violent, dupăcaz ş i istoria are destule exemple în privinţ a asta. Botniţ e pentru
gândire încănu s-au inventat ş i nici nu se vor inventa vreodată .

Ferhat porunceş te ca lădiţa săfie dusăş i spune Mariei.


- ´´ Voi încerca săfac ce-mi stăîn putinţ ă. . . dar Bogdan unde este . . ? . . . după
câte am înţ eles este fiul Iancului, cel ce ne-a tră dat cu polonii . . . ´´ la această
remarcăMaria nu reacţ ioneazăş i spune doar atâta.
- ´´ Mărite stă pâne . . . fiul meu va fi aici în cel mai scurt timp . . îl voi aduce de la
Veneţ ia unde este la sora sa . . ´´ Ferhat nu mai insistăş i pără seşte încăperea fă ră
săsalute. Maria înţ elege căeste astfel concediatăş i pleacăînsoţ ităde Nicola, care
a stat tot timpul într-un colţal salonului de unde a urmărit decurgerea audienţ ei.
- ´´ Aţ i vorbit bine mă rităDoamnă. . aţ i făcut bine cănu l-aţ i contrazis şi aţ
i ocolit
discuţ ia cu voivodul Ion, mă ritul vostru soţ. . .´´ Nicola a avut dreptate, fiindcă
dacăMaria s-ar fi apă rat ş i ar fi spus căIancu nu a fă cut ce a făcut şi dacăs-ar fi
scuzat atunci ar fi stricat de la început totul ş i ar fi dat greş . Oamenii aceş tia
orgolioş i voiau săarate căş tiu totul ş i nu admiteau săli se spunăcăau greş it sau
au procedat ră u, asta nu le plă cea, iar dacăerau puş i în faţ a unor asemenea
afirmaţ ii loveau cu cruzime.

Chiar a doua zi Nicola primeş te ordin săplece la Veneţ ia ca să


-l aducăpe Bogdan.
Maria este fericităcăa avut la acest Ferhat un succes deplin, crede ea; după
spusele celor cu care a vorbit, că rora le-a povestit cum a decurs audienţ a,
comportarea vizirului ară ta căeste de acord, ca în scurt timp audienţ a să -ş
i arate
roadele, dar mai întâi prezenţa pretendentului este absolut necesară. La sosirea lui
Nicola la Veneţ ia cu vestea de la mama sa, Bogdan se întunecăla faţ ă. Îi pare rău
201

cătrebuie să -ş i pără seascăprietenii, dar ce este mai grav pentru el, este căs-a
obiş nuit săaudieze cursurile de la Padova, ceeace îi place din ce în ce mai mult.
Începe săînţ eleagăcâte ceva, ş i tocmai acuma vine Nicola cu ordinul mamei sale
săplece cu el imediat la Constantinopole. Încădin prima zi se fac toate pregă tirile
necesare, iar dupănici douăsăptă mâni ei se aflăla Constantinopole. Bogdan este
acuma un bă rbat tânăr, frumos, înalt, bine fă cut, destul de ager la minte, dar foarte
nedescurcă reţ . Îi place mai mult săfie împins de la spate, decât sălupte el însuş i,
dar are cea mai mare încredere în mama sa. Dealtfel ea l-a format aş a, nu i-a spus
niciodatănimica, servindu-i toate pe tavă , el trebuia numai săse aş eze acolo unde
i s-a pregătit. Ideea fixăa ei de a-l vedea pe tronul lui tat-su nu prea îl încântă , ar fi
preferat sătră iascăliber, fă răgriji, la Veneţ ia, în preajma celor pe care ş i i-a fă cut
prieteni. Dar nu are puterea sănu o asculte pe mama sa, ceeace îl depă ş eş te,
cuvântul ei fiind sfânt pentru el.

Maria nu aş teaptăprea mult ş i trimite chiar a doua zi dupăsosirea fiului ei o


depeş ălui Ferhat. Toate merg atât de repede, cătoţ i au ră mas pur ş i simplu uimiţ i,
aş a ceva nu s-a mai întâmplat. Iar la nici cinci zile dupăvenire, Bogdan este
învitat la Ferhat unde i se dăfirmanul de numire ca voevod în Valahia. Maria este
în culmea fericirii, în fine îş i vede visul cu ochii. Este bun ş i scaunul Valahiei, cu
toate căar fi vrut să -l vadăla Iaş i, săaparăş i ea în chip de noua Doamnălângă
fiul ei. Ce ar mai fi râs de cei care i-au hulit soţ ul, ce i-ar mai fi trimis în exil ş i
cine ş tie, poate căar fi pus chiar ca unora săli se taie capul, asta este doar la
modă . Când va ajunge Bogdan în Valahia va face ce va face ş i va da veste în
Moldova căea Doamna Maria a lui Iancu Vodăeste tot doamnă , căDumnezeu nu
a uitat-o ş i căcei care i-au stat în cale, pârându-i soţ ul la poartăsădisparădin faţ a
ei, căva fi vai ş i amar de ei. Aceste gânduri o bucurăş i este fericită. Dar
concomitent cu Bogdan are ş i Sinan Paş a un pretendent pentru Moldova, pe Radu
Mihnea. Deci cei doi domniş ori capă tăcâte o armatăturcăş i pornesc împreunăsă-
şi ia scaunele în primire, dar niciunul din ei nu ş tie cădincolo de Dună re se aflăde
scurt timp un om îndră zneţ , un apă rător al neamului să u românesc, cel ce are de
gând săscuture cele douăţ ări de o limbăş i o origine de sub jugul ottoman. Tot
prin Sinan Paş a a ajuns acest cuteză tor de Mihai acolo, dar în sinea sa nu s-a
împăcat niciodatăcu ideea sără mânăun simplu vasal al umbrei lui Alah pe
pă mânt. Chiar în primul an al domniei sale face unele gesturi ce au avut darul de
a-i uimi pe turci. Astfel, taie capetele tuturor creditorilor să i, precum ş i acelora
cari au rămas din domniile trecute ş i n-au fost plă tiţi. Stupoarea fu atât de mare la
Constantinopole încât la început nici nu ş tiurăce săfacăş i cum săprocedeze,
deoarece în fond nu a fost un act direct împotriva lor. Totuş i s-au gândit să
intervină , sătrimităo armatăcare să -l pedepseascăpe trădă tor, dar cea condusă
de Bogdan este învinsăş i trimisăînapoi peste Dună re. De fapt acesta fu motivul
202

pentru care l-au trimis atât de urgent, ceeace însănu i-a fost adus la cunoş tiinţă
pentru a nu-l descuraja, el fiind convins căse va sui pe tronul care i-a fost dat ş i
deci va întreprinde orice ca să -şi atingăţ elul. Dar, sic, n-a mers, că ci acest Mihai
este unul din acei că ruia nu-i este teamăde puterea turcilor ş i nici a celorlalţ i
vecini ai ţ ării, el este un temerar care nu are altceva în sine decât scoaterea ºă rilor
Româneş ti de sub jugurile stră ine, indiferent de unde vin acestea ş i pentru asta are
de gând săuneascătoatăglia românăsub o conducere, că ci unde-s trei puterea
creş te.
Pentru înscă unarea domniş orilor furăaleş i doi paş i, acel din Meraaşdin Asia
Mică , Hasan Hadâmbul, fiul marelui vizir Mohamed Socoli, cel asasinat în palatul
său de că tre un om din suită , şi paş a Mustafa. Iar ca reuş ita săfie ş i mai sigură
turcii au trimis solie tătarilor, cerându-le săinvadeze Valahia. Însuş i hanul lor
Gazi-Ghirai veni în fruntea unei armate numeroase, dar nici aceş tia nu ş tiau că
Valahia era cuprinsăde o revoltătotală , sub conducerea unui mare comandant,
Mihai, cei căruia oamenii începurăsă -i zicăcel Viteaz. Lupta cu tă tarii se dăla
ªerpăneş ti ş i ´´gă sindu-l, l-am atacat ş i l-am tratat aş a încât puţ ini au scă pat, şi
astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu am avut asupra lor încăo biruinţ ă , luându-le
tunurile ş i ce alte calabalâcuri au avut, dar însă şi Hanul a scă pat ş i s-a adă postit la
Silistra´´, spune Mihai despre aceastăluptă. Apoi merse săse împotrivească
armatelor lui Hassan în tabăra căruia se afla domniş orul Bogdan care trebuia săse
instaleze sub denumirea de ªtefan Vodă , probabil fiindcămama sa s-a lă udat peste
tot căeste nepotul marelui ªtefan al Moldovei, tatăl lui Petru al Rareş oaiei, el la
rândul său tată l lui Ioan Vodă , cel ce a domnit sub denumirea de Iancu Sasul ş i
care este tată l acestui Bogdan, fiul Mariei Paleologu. Armatele lor se opresc la
Rusciuc, iar acele ale paş ei Mustafa care merge spre Moldova, se opresc la
Obluciţ a. Bogdan îl viziteazăchiar în seara asta pe paş a Hassan. Acesta ş i-a ridicat
un cort mare în mijlocul taberei ş i se pregătea de culcare când perdeaua cortului se
dălaoparte, Bogdan dând săintre. A scăpat ca prin minune de sub supravegherea
ienicerilor care îş i pă zeau stă pânul. Dealtfel el nici nu s-a aş teptat săfie oprit, că
doar armata turcăeste aici pentru a-l instala domn, deci ş i lui subordonată .
- ´´ Cum îndrăzneş ti câine ghiaur . . ´´ îl întâmpinăfurios paş a. Bogdan se sperie ş i
se retrage, dar fu prins de un ienicer care îl împinge înapoi în cort.
- ´´ Să-mi fie cu iertare înă imea voastră. . . am crezut căeste bine sămăînfăţ
lţ işez
ca săaflu ce va urma ş i ce vom purcede . . ´´ spune el în timp ce ienicerul îl ţ ine ca
un ş colar de guler. Paş a se liniş teşte, se scoalăde pe sofaua pe care se trântise,
vine lângătână rul pretendent pe care trebuie să -l instaleze acolo în Valahia în
locul lui Mihai ş i îi spune.
- ´´ Om porni când om crede de cuviinţ ăs-o facem . . mergi de vezi-ţ i de treaba ta
şi când oi gă si de cuviinţ ăte vom chema, atunci sămi te înfă ţiş ezi ş i nu aş a ca
adineaura . . ´´ Bogdan se desprinde încet din strânsoarea ienicerului ş i se retrage.
203

Ajuns în cortul să u este încăsub impresia că pătatăla paş ă, iar când se culcăse
gândeş te la timpurile petrecute la Veneţ ia ş
i Padova. Dece o fi vrând mumă -sa să
-l
vadăcocoţ at acolo sus ? Dece săfie el Bogdan servitorul unui paş ăimpertinent ?
Dece fiecare să -l trateze ca pe un sclav ? ªi revolta pune stăpânire pe sufletul său,
în timp ce dincolo de Dnă re îl aş
teaptăarmatele rivale ale lui Mihai.

A doua zi de dimineaţ ăHassan se scoalămai devreme, îş i strânge comandanţ ii şi


ordonătrecerea Dună rii. Planul stabilit era ca el săatace la Rusciuc ş i Mustafa la
Obluciţ a. Bogdan n-a fost informat, habar n-are ce se petrece ş i nimeni nu i-a spus
ceva. A fost doar trezit de niş te ofiţ eri turci cari s-au ră stit la el, ordonându-i săse
pregă tească . Mihai prinde de veste la timp, de la niş te români care au venit să -l
anunţ e asupra miş cărilor armatelor turceş ti. Dealtfel turcii nu ş tiau cădincolo de
Dunăre îl ş i aş teptau românii care îş i apă rălibertatea ş i nu luptau pentru un pumn
de bani. Era în joc însăş i viaţ a lor, al familiilor ş i copiiilor lor, de care nu odată
turcii ş i-au bătut joc. Voiau sălupte pânăla unul, turcul nu mai avea ce că uta aici
şi suflul acesta le-a fost împrimat de însuş i voevodul Mihai. Nu apucăarmatele
turce sătreacăbine Dună rea căse ş i năpustesc oş tenii români pe ei. Degeaba au
aş teptat ca tă tarii săle vinăîn ajutor, ei fiind uicş i pânăla unul. Încădin prima
ciocnire pluteau pe Dună re nenumă raţ i oş teni duş mani, iar paş ii deabea au reuş it
să-ş i salveze pielea. Mihai trece Dunărea, pradăRusciucul ş i era cât p-aci să -l
prindăpe Bogdan, abandonat de paş i într-un cort. Tână rul pretendent reuş eş te să
se salveze pe un cal fă răş ea şi ajunge din urmăresturile armatei turce. De, un cal
pentru un voevodat, dar s-a ales numai cu calul. Hassan îl trateazădin nou ca pe
un sclav, îl scuipăchiar în obraz, făcându-l câine ghiaur. Bogdan nu mai poate
răbda un asemenea tratament înjositor, dar la gândul căeste mai bine aici scuipat,
decât în mâinile lui Mihai spânzurat de un par, se resemnează . Mai bine săînghită
şi săajungăla mama, decât la Mihai. ªi totuş i, în mintea sa ar fi dorit sătrăiască
acolo în cetatea lui Bucur, alături de voevodul care a luptat atât de frumos
împotriva impertinentului de paş ă. Ce s-ar fi bucurat să -l fi vă zut spânzurat de un
pom la marginea cetă ţ
ii lui Bucur, dar mama îl aş teaptăş i trebuie săurmeze ce a
mai ră mas din falnica armatăturcă, trimisăspecial ca să -l cocoţ e pe scaunul
Valahiei. În fond este fericit cănu a reuş it. Urmeazădeci docil alaiul paş ei, îl evită
cât poate, iar peste trei zile ajunge la Constantinopole.
204

Capitolul 2

Dupăînfrângere Bogdan îş
i reia viaţ
a de huzur

Astfel, în loc săintre triumfă tor în Valahia, săse aş eze pe scaunul voevodal al
Basarabilor, Bogdan revine cu coada între picioare la Constantinopole, dar nu
numai atâta. Sinan Paş a este foarte furios, atât pe Mihai din Valahia care l-a tră dat,
cât mai ales pe dobitocii aceia care au risipit o armatăş i nu au reuş it săfacă
nimica, cum se exprima el mereu când veni vorba de aceastăîntreprindere de
pedepsire a lui Mihai. Maria îş i frânge degetele ş i nu-ş i mai gă seşte locul când îş i
vede fiul venind în zdrenţ e ş i slă bit ca o lămâie stoarsă . Nori negri se strâng
asupra lui Bogdan, îi este teamăsănu aibe soarta tată lui său. În afarăde asta banii
daţi erau pierduţ i, nimeni nu ar fi îndrăznit să -i cearăînapoi lui Ferhat. O
asemenea îndră znealăar fi însemnat pierderea capului. Acest hain de vizir se face
cănu ş tie de nimica ş i nici mă car nu se intereseazăde soarta celui care l-a ţ inut în
braţe. Dealtfel el era de pă rere, pe drept cuvânt, căBogdan fusese numit domn, dar
cănereuş ita nu se datoreş te lor, ci vitejiei acestui Mihai. Însă, atâta timp cât Sinan
Paş a se ocupăde acest tână r, el Ferhat nici nu se mai intereseazăde soarta sa, ba
mai mult decât atâta, îi ş opteş te chiar puternicului vizir fel de fel de minciuni
despre comportamentul lui Bogdan, numai aş a ca săarate căel nu are nimica
comun cu el, ş i asta numai ca sănu-i fugăscaunul de sub el, din cauza eş ecului
suferit. Acuma este Sinan hotă rât sătermine odatăcu aceastăfamilie a lui Iancu
care i-a adus atâtea necazuri.

Bogdan în schimb nu-ş i mai revine în fire de când a sosit. Timpul cât a fost plecat
cu acest paş ăinfect, acest om care l-a considerat ca pe cel din urmăcâine ghiaur,
l-a distrus sufleteş te. Doarme toatăziua, iar serile se plimbăsingur în gră dina
palatului închiriat. Maria este foarte afectatăde starea fiului ei, dar nu-i face nici
un fel de reproş uri, nu-i vorbeş te niciodatăde eş ecul avut, numai ca sănu-i
agraveze boala nervoasăde care este cuprins de atunci. Nu mai este acel tână r plin
de viaţă, dornic de a învă ţa, de a ş ti, a se cultiva ş
i mai ales sătră iascăîn liniş te ş
i
pace.
- ´´ Sămergem săne plimbă m . . ´´ îi spune mumă -sa de fiecare datăcând îl vede,
dar el nu răspunde, strânge din dinţ i de parcăse abţ ine sănu izbucnească . În sinea
sa fierbe, are un sentiment de profundăindignare, amestecat cu spaimăde ceeace
s-ar putea întâmpla, dar tace, nu se exteriorizează . Nicola a încercat ş i el în
205

repetate rânduri să-i vorbească, să -l liniş


tească, căîn fond aş
a a fost soarta, aş
aa
fost săfie, dar nu are nici el succes.

Trecurămai bine de douăluni de la deszastru ş i Sinan Paş a nu înceteazăsăfiarbă


de mânie. Trimite înapoi în paş alâcurile lor pe cei doi paş i cari au condus armatele
şi renunţădeocamdat sămai numeascăvoevozi în ºă rile Româneş ti. Din Moldova
sosesc veş ti din ce în ce mai multe căAron Vodăar încerca săintre în coaliţ ia
împotriva turcilor, dar nu o aratăpe faţ ă. Plă teşte cu regularitate tributul ş i pe
creditorii care roiesc peste tot. Dealtfel aceş tia făceau presiuni la Constantinopole
ca voevodul sănu fie scos din scaun, de fricăcăcel nou sănu-i lase neplă tiţi,
neavând nimica deaface cu datoriile celui care a fost, ba chiar să-i măcelă rească,
aş a cum a fă cut Mihai în Valahia. Acuma, dupăsuirea pe tron a vajnicului Mihai
le este teamăcăel va încerca unirea celor trei ţ ări româneş ti sub una singură
ceeace ar fi însemnat pieirea lor.

În casa unde locuieş te Maria cu fiul ei, este mare agitaţ ie, au sosit mai mulţ i
bostangii întrebând de Bogdan, dar nu l-au că utat, au vrut numai săş tie dacă
locuieş te aici. Maria este atât de speriatăîncât nu putu scoate nici un cuvânt.
Noroc căNicola este prezent ş i preia discuţ ia. Cunoş tea foarte bine obiceiurile
turcilor şi mai ales vorbeş te limba lor. Astfel reiese căel nu este că utat, ci au venit
numai săş tie unde să-l gă seascăîn caz de nevoie, ceeace pe Maria o mai liniş teşte
oarecum. Ordinul fu dat de vizirul Ferhat ş i ofiţ erul bostangiilor nu putu da nici un
fel de relaţ ie asupra motivului pentru care ş eful lui doreş te săş tie asta. Dealtfel
scaunul vizirului începu în ultimul timp săse clatine, simte căeste să pat de un
paş ăfoarte puternic care se ridica în fiecare zi câteva trepte mai sus în ochii lui
Sinan Paş a ş i deci ş i ai sultanului. Este paş a Siavuş , viitorul puternic vizir.
Dealtfel Sinan Paş a vrea cu tot dinadinsul săse descotoroseascăde Bogdan, în
primul rând fiindcănereuş ita instalării sale pe scaunul Valahiei a dat greş , ceeace
este considerat de el ca un afront la persoana sa ş i în al doilea rând cei care roiesc
în jurul lui i-au ş optit la ureche, cu toate căel ş tie asta, căacest Bogdan este fiul
unui anume Iancu, zis Sasul care i-a tră dat pe turci. Sinan l-a cunoscut foarte bine,
încăde la începuturile sale când l-a ajutat săse urce pe tronul Moldovei. Îş i aduce
bine aminte de vizita Doamnei Kiajna, sora Iancului, care i-a adus un cufăraş
destul de mă ricel, nici mai mult nici mai puţ in decât cincizeci de mii de galbeni,
de desele cadouri trimise de voievod în timpul domniei sale în Moldova, de
frumoasa cireadăde cai de călă rie şi multe, multe altele, dar aş a zisa sa tră dare l-a
supărat peste măsură. Dupăce Iancu a deschis corespondenţ a regelui Poloniei
către turci, fiind acuzat de tră dare, a fugit tocmai la poloni. Dar, turcii au
intervenit pe cale diplomatică , obţinând cu uş urinţ ăcondamnarea sa la moarte.
Regele Poloniei nu avea nici un interes să -ş i strice bunele raporturi pe care le avea
206

cu Imperiul Ottoman. Toate acestea au contribuit în ultimăinstanţ ăca săse


ie împotriva lui Bogdan, o enervare ş
formeze un fel de coaliţ i o iritare care cere
îndepărtarea lui.

Situaţia devine foarte precară , în fiecare moment Bogdan se putea trezi arestat ş i
aruncat în beciurile închisorii de la Edi Cülé, ceeace ar fi însemnat pierzanie
sigură. Trebuia deci cu orice preţapă rat de aceste hiene ş i tot Nicola fu acela care
salveazădeocamdatăsituaţ ia. Vorbind bine limba turcă, îmbră cat turceş te şi
cunoscându-le bine obiceiurile, se duce la palatul lui Ferhat unde vorbeş te cu
comandantul bostangiilor care l-au că utat pe Bogdan, prefă cându-se căeste de
partea lor. Aflăîn felul acesta cănu au avut de gând să -l aresteze, ci doar să -i
atragăatenţ ia cănu este dorit ş i nici agreat de către Sinan Paş a care nu are de gând
să-l considere printre viitorii pretendenţ i la unul din scaunele ţ ărilor de limbă
română. Deasemenea i se comunicăMariei încăîn ziua vizitei bostangiilor, căs-ar
putea ca fiul ei săfie exilat la Aleppe unde va trebui săaş tepte soarta care i se va
hă ră
zi. La aceste veş ti mama ş i fiul se simt oarecum uş uraţ i. Bogdan a stat tot
timpul vizitei acestor turci ascuns prin boschetele gră dinii şi nu îndrăzni săintre în
casădecât dupăplecarea lor. Fuga este ruş inoasădar să nătoasă , este principiul lui
Bogdan. Dealtfel tot prin fugăa scă pat şi din mâinile lui Mihai.

Nicola este grecul care l-a primit pe Iancu Sasul în insula Rodos când acesta a fost
exilat cu ani în urmă. Tot el este acela care a lucrat cu Doamna Kiajna pentru
unirea sa cu Maria din neamul împără tesc al Paleologilor, i-a închiriat un palat
frumos, iar în timpul domniei s-a ocupat de treburile intime ale domnitorului,
bineînţ eles punând ş i pentru el deoparte, ceeace îi asigurăacuma o bă trâneţe fără
grija zilei de mâine. El a fost un fel de administrator al afacerilor casei lui Iancu ş i
nu s-a dezlipit de el decât atunci când au fugit în Polonia, de frica pedepsei, dar
dupădecapitarea voevodului revine ş i are grije de Doamna Maria, de afacerile ei
şi de că pătuirea celor mulţ i copii ai ei. Nicola este acuma trecut de ş asezeci de ani
şi foarte ataş at de familie. Pe Bogdan aproape l-a crescut de mic copil, care îl
iubeş te ca pe un pă rinte şi-i ascultăsfaturile. Acuma dupădezastrul din Valahia,
face tot posibilul ca să -l scape din mâinile turcilor. Îş i pune în miş care toate
cunoş tiinţ
ele pe care le mai are la Constantinopole, cu toate căeste plecat de mult
timp de pe aceste meleaguri. Intrăimediat în legă turăcu Mustafa Ali, turcul care a
făcut legătura cu vizirul Ferhat ş i în schimbul unei sume de bani, aflăcăse pune la
cale uciderea lui Bogdan, Voiau neapă rat să-l piardă, fiindcăîş i dau seama căeste
un pretendent demn pentru unul din scaunele româneş ti. Dar în cel mai bun caz
Bogdan este în pericol săfie exilat la Aleppe, ceeace dealtfel echivala tot cu o
osândăla moarte, una lentăş i teribilă, aş a cum a pierit în chinuri prin acele locuri
Petru cel Tână r, fiul Kiajnei ş i a lui Mircea Ciobanul.
207

Mustafa Ali nu stăcu mâinile încruciş ate, are legături ş i cu celălat vizir, cel mai
tânăr, Ibrahim care este că sătorit cu o principesădin casa Osman, fondatoarea
dinastiei Ottomane. Dar el nu prea are putere, este însăactiv, ambiţ ios şi îi place
să-l înfrunte pe bă trânul Sinan Paş a, cu toate căacesta a contribuit la numirea sa
ca vizir. Este un om crud, care îş i înlă turăduş manii cu cea mai mare vigoare ş i
cruzime. Îi place totuş i viaţa mondenă , are un harem numeros, numai fete tinere ş i
frumoase, alese de el personal. Are un corp întreg de eunuci ş i sute de bostangii îl
servesc. Ali Mustafa cunoaş te un ofiţ er din garda sa prin care aranjeazăo
întrevedere între vizir ş i Bogdan. Chiar a doua zi merg la palatul lui Ibrahim.
Dupăîntreaga procedurăde la intrarea în palat, de la percheziţ ia corporală , pânăla
anticamerele de câteva ore, sunt în fine introduş i într-un salon imens, frumos
mobilat în stil turcesc ş i foarte luminos, cu ferestre mari care dau într-o gră dină.
Dupăo nouăaş teptare îş i face apariţ ia vizirul Ibrahim, un bă rbat zgomotos, plin
de vervă , însoţ it de o serie de ofiţ eri tineri, ferchezuiţ i şi o droaie de eunuci
mă runţ i, îmbrăcaţ i elegant, cu turbane imense sferice pe cap; unii îi fac vânt cu
ajutorul unuor evantaie mari din pene destruţ , alţii poartăchisele cu ş erbeturi ş i
dulceţ uri de trandafir, carafe cu apăde trandafir ş i, în fine cei mai mă runţei, o
narghilé mare, cu ciubuce fumegânde. Ibrahim merge ţ anţ oşîn fruntea acestei
mulţ imi, vorbind aprins cu câţ iva ofiţ eri din preajma sa. La vederea lor, Bogdan se
scoalăvă dit emoţ ionat în picioare, iar Nicola se retrage într-un colţ . Amândoi se
aruncăîn genunchi întinzând mâinile înainte, lipind fruntea de covor. Emoţ ia
tânărului este cu atât mai mare cu cât a avut trista experienţ ăcu paş a Hassan, cu
impertinenţ a sa, tratându-l ca pe un câine ghiaur, dar Ibrahim se apropie de el, îi
porunceş te pe un ton agreabil săse ridice ş i devine foarte amabil, ceeace îl face pe
Bogdan săse simtăîn largul său. Este ş i el tână rş i în faţ a acestui vizir care nu este
cu mult mai în vârstăca el se simte bine. Nu îndrăzneş te totuş i săpunăprea multe
întrebă ri, de teamăsănu fie iarăş i tratat de câine ghiaur sau cine ş tie ce. Nicola se
ridicăş i pă răseş te mulţ umit salonul, îş i dăseama căbăiatul îi place vizirului,
prezenţ a sa nefiind necesară . Ibrahim îş i învităcu eleganţ ăoaspetele săş adăpe o
sofa ş i vine lângăel cu un aer surâză tor. Imediat se prezintăo mulţ ime de eunuci
mici, cu chisele de dulceţ uri ş i ş erbeturi ş i crafe cu apărece de trandafir.
Atmosfera devine din ce în ce mai plăcută. Atenţ ia cu care este tratat îl încântăpe
Bogdan, poate deci săse simtăîn largul său ş i gândeş te căş i la turci sunt unii care
ştiu săse poarte frumos dacăvoiau, chiar cu cei pe care îi considerăghiauri.
- ´´ Cu ce ocazie pe la noi, prinţBogdan . . ? întreabăvizirul prietenos. Bogdan
simte căpoate vorbi deschis ş i spune fă răintroducere.
- ´´ Am fost numit voevod în Valahia . . . dar armatele acelui Mihai m-au pus pe
fugăş i am venit înapoi la Stambul . . . oamenii preafericitului vizir Sinan Paş a vor
208

sămătrimităla Aleppe în exil . . . iar alţ ii sămăucidă. . ´´ spune Bogdan destul


de iritat ş i timid.
- ´´ Eş ti fiul voevodului Ioan, cel că ruia i se zicea Iancu . . . care ne-a tră dat . . nu .
? ´´ ş i se uităiscoditor la el, dar fărără utate.
- ´´ Da, mă rite stăpâne . . ´´ ră spunde Bogdan pe jumă tate gurăş i vă dit încurcat.
Nu ar fi vrut săi se punăaceastăîntrebare ş i în sinea sa se revoltă. Ce rost au toate
aceste întrebări, ce vinăare el cătată l său s-a certat cu Sinan Paş a ? Dar se abţ ine
de la orice comentariu ş i se face căaceasta îi este indiferent.
- ´´ ªi ce doreş ti prinţe..?
-´´ Protecţ ia mă riei voastre . . ´´ vizirul se uităoarecum mirat la el, ceeace îl
descumpăneş te pe Bogdan, ş i ca să-i arate depre ce este vorba ş i ce vrea să -i ceară,
continuăsă -i vorbeascăfoarte aprins, că utând săse facăînţ eles . . . . . . . . - ´´ luaţ i-
măsub protecţ ia înaltei voastre personalită ţi, nu mălăsaţ i . . . . ajutaţ i-mă. . vă
implor . . ´´ spune el la urmărugător, ceeace are asupra vizirului un oarecare efect.
El se scoalăîn picioare, întinde mâna asupra capului lui Bogdan ş i, poruncindu-i
sănu se miş te, rosteş te trei cuvinte în limba turcă , care au semnificaţ ia că-l fac pe
Bogdan protejatul să u. Aş ezându-se din nou lângăel, vizirul îi spune că -i permite
sălocuiascăîn unul din palatele sale depe malul Bosforului, dar, cu condiţ ia sănu-
l pă răsească , sănu se facăvăzut ş i sănu vorbeascădecât cu cei care îi vor fi
indicaţ iş i cu aceş tia numai ce i se va spune. Bogdan acceptăcu plă cere aceste
condiţ ii ş i roagăsăi se permităsăvadădin când în când pe mama sa Doamna
Maria, ceeace nu i se refuză , bineînţ eles cătrebuie multădiscreţ ie ca aceasta sănu
ajungăla urcehile lui Sinan Paş a sau chiar a lui Ferhat.

Vizirului Ibrahim i-a plă cut mult de Bogdan, ceeace în acele timpuri nu era ceva
ieş it din comun, fapt pentru care l-a ş i luat sub protecţ ia sa. Oricine putea să-ş i
închipuie dece, dar asta este altăproblemăcare ş i în zilele noastre este actualăş i
va fi mereu. Dupăce dăcâteva ordine unor ieniceri, Ibrahim pleacăpromiţ ând
încăodatăcăse va ţ ine de cuvânt. Chiar a doua zi i se permite lui Bogdan să
meargăla palatul indicat, împreunăcu mama sa.
- ´´ Mulţ umesc preamă riei voastre . . . plecatul vostru servitor . . ´´ spune Bogdan
în timp ce vizirul pleacă . Este fericit la culme căpoate săse sustragăde la
nenorocirile care i s-au rezertvat de către Sinan Paş a. Dar este oarecum nedumerit,
nu înţ elege dece acest vizir este atât de larg cu el, dece îl ajutăş i mai ales dece a
acceptat atât de repede. Bogdan pleacăacasă . La intrare îl întâmpinăNicola care
este ş i el fericit de rezultat. Maria a primit vestea cu lacrimi în ochi. Palatul în care
va locui este destul de mic, elegant plasat într-o grădinăimensă. A aparţ inut pe
timpuri unei favorite al sultanului Selim II, tată l lui Amurat, actualul sultan.
Favorita muri ş i palatul fu dat lui Amurat când acesta era încăsangeac de
209

Magnezia, ca apoi să ă
f fie dat lui Ibrahim pe când acesta era numai paş, ca preţa
unor servicii aduse.

Ibrahim dealtfel nu se bucurăde prea multăsimpatie la palatul imperial, mai ales


din cauza lui Sinan Paş a, căruia nu-i plă cea ca altcineva săi-o ia înainte ş i nici să
fie contrazis, ceeace Ibrahim îş i permitea câteodată . Deasemenea îl enerva
tinereţea lui, faptul căare succese la femei, dar cel mai mult îl supă răafronturile
tânărului. Nu pierdea nici o ocazie ca să-i sufle sultanului la ureche fel de fel de
minciuni despre acest vizir tână rşi frumos. Pe cât devenise Sinan de ursuz, pe atât
este Ibrahim de vesel ş i simpatizat de cei din jur, dar totuş i dur cu cei pe care îi
considerăca duş mani ş i nu odatăpuse ca foş tii săi prieteni săfie încarceraţ i la Edi
Cülé, din care unii ş i-au pierdut viaţ a, dar aş a erau timpurile ş i nimeni nu ar fi
crezut căaş a ceva ar fi ceva ce nu se face. Dar Ibrahim era turc, mai turc ca oricare
altul şi îi plăceau printre altele fel de fel de lucruri nefireş ti, ceeace explicădece îl
apă răpe Bogdan cu atâta zel. Nici banii Mariei ş i nici unele cadouri ulterioare nu
l-au atras, ci numai fizicul plăcut al fiului lui Iancu ş i al Mariei, care este tânăr ca
el, plăcut la vedere ş i are un caracter frumos, blajin.

Chiar a doua zi Maria îş i conduce fiul la noua sa locuinţ ă, însoţ iţi de Nicola. Acest
Nicola a devenit un fel de umbrăa familiei ş i gurile rele pretind fel de fel de
lucruri, dar nimeni nu a ş tiut vreodatăadevărul, cu toate căunii mai curioş i au
căutat de multe ori săintre în viaţ a intimăa Mariei. Ajunş i aici, sunt primiţ i de
câţiva servitori de încredere ai vizirului. Bogdan a fost deghizat în paj, destul de
sărăcăcios, mergând într-un grup de servitori care o însoţ esc pe Maria, purtând
cufere în spinare. Nicola pă şeşte în urmă , observând orice miş care de prin uliţ ele
vecine. Câţ iva bătăuş
i din port au fost angajaţ i, cari la nevoie săintervină, însădin
fericire nimica nu se petrece ş i tot grupul ajunge cu bine la destinaţ ie. Totul a fost
în aşa fel organizat de Nicola ca oricine ar urmări ce se petrece sănu poatăsă-ş i
dea seama ce se petrece cu adevărat. Oricare din aceş ti servitori prost plă tţ
i putea
trăncă ni în contra unui galben, ba unii chiar cu mai puţ in ca atâta. Ataş amentul lor
faţăstâpâni avea ca bazăteama, teroarea ş i frica de a ră mâne pe drumuri. În acele
timpuri era neapărat necesar sădepinzi de cineva puternic ca săpoţ i supravieţui.

În prima zi are loc instalarea. Maria a lansat zvonul căpleacăcu fiul ei din oraş ,
fărăsăspunăunde. Servitorii rămaş i nu au ş tiut ce se petrece ş
i ce se pregăteş te,
ceeace a fost o bunămă surăde precauţ ie, fiindcăchiar a doua zi mai mulţ i
bostangii au venit să -l caute pe prinţ . Astfel a aflat Ferhat destul de repede că
Bogdan a dispă rut ş
i prin el vestea a ajuns la urechile lui Sinan Paş a, care şi-a pus
toate iscoadele la încercare, dar fă rărezultat. Palatul lui Ibrahim pă streazăbine
taina şi nimeni nu ar fi îndrăznit să-i calce pragul. Nimeni nu s-ar gândi căacest
210

vizir tânăr ar ascunde pe cineva care este că utat de marele ş i temutul Sinan Paş a.
Nici mă car aceş ti mari demnitari nu puturăsă -şi permităaş a ceva faţ ăde marele ş i
puternicul vizir, favoritul lui Amurat al III-lea, stă pânul tuturor Ottomanilor.
Instalarea la palat s-a fă cut foarte discret, în aş a fel ca sănu se atragăatenţ ia
asupra forfotei ocazionate de sosirea oaspeţ ilor. Maria capă tăo camerăfrumoasă
care dăînspre grădină , iar Bogdan se instaleazăîntr-una mai mică , la parter, care
are avantajul căeste prevă zutăcu o uş e care dăîntr-un coridor prin care se putea
părăsi palatul discret, în caz de nevoie, printr-o micăsubterană . Ieşirea trece
printr-un subsol care iese direct pe un chei al Bosforului, unde se aflăun mic
debarcader ş i câteva bă rci cu vâsle. Cu toate căvenirea lor s-a fă cut cât se poate de
discret, era totuş i necesar săse ia toate precauţ iile.

ªederea familiei princiare în acest mic palat este foarte plă cută . Gră dina mare cu
sute de boschete, arbori uriaş iş i umbroş i fac din acest loc un paradis. Peste tot,
pâlcuri, pâlcuri de flori, trandafiri de toate culorile, iar de jur împrejur un zid înalt
de cel puţ in cinci metri, în partea de sus cu un grilaj cu ţ epi, ceeace îl face aproape
inexpugnabil, permiţ ându-le săse plimbe fă răteamăde a fi vă zuţi. Maria
hotă reş te căeste mai bine sălocuiascăaici lângăfiul ei, săş tie în fiecare moment
căîi merge bine, cănu este în pericol. Cu fiica ei de la Veneţ ia, Despina,
corespondeazădestul de des, un servitor de încredere ducând scrisorile în port,
pentru a fi expediate. Nicola continuăsălocuiascăîn casa lor, având misiunea de a
informa despre tot ce se petrece. Voica, fiica cea mai mică , încăla mama, este
expediatăla sora ei la Veneţ ia ca sănu fie prezentăla eventualele necazuri ale
fratelui ei ş i la zbuciumul mamei. Bogdan se simte deocamdatăbine în situaţ ia în
care se află , ca prizioner într-o cuş căde aur. Face plimbă ri lungi în gră dinăş i
aproape zilnic primeş te vizita lui Ibrahim, care stăcu el ore întregi, ceeace pânăla
urmăîl calcăpe Bogdan pe nervi, dar nu are încotro, decât săatârne pe undeva de
un ş treang mai bine aş a. Dealtfel ş i mumă -sa l-a sfă tuit săse supunăcă ci cu
protecţ ia vizirului nu i se poate întâmpla deocamdatănimica. Bogdan înţ elege că
în felul acesta îş i apă răpielea ş i este în siguranţă .
Dar zilele trec ş i nimica deosebit nu se petrece. Secretul ş ederii lor aici este
desă vârş it ş i nici cei mai vajnici spioni nu au reuş it sădescopere ceva. Maria
pleacăîn cele din urmăacasă , dupăce este convinsăcăascunză toarea nu prezintă
pericole, dar relaţ iile fiului ei cu acest Ibrahim o deranjeazăş i pe ea. Vrea săpună
la cale împreunăcu Nicola o evadare, era mai bine să -l ştie în deplinăsiguranţ ăla
Venaţ ia, decât aici în acest viespar, că ci de fapt acest Ibrahim îl întrebuinţ eazăpe
fiul ei ca un obiect de plă ceri ş i nicidecum din spirit de ajutor. Siguranţ a constă
numai în timpul cât Bogdan va suporta aceste înjosiri ş i cât va dura ajutorul
vizirului. Deci, ca săajungăla casa ei Maria se deghizeazăîn femeie de rând ş i
ajunge pe ocolite. Bogdan ră mâne deci singur în mâinile vizirului ş i ca sănu fie
211

descoperit, Maria întrerupe ori ce legă turi cu el. Nu trimite emisari cu veş ti, fiind
mai bine ca orice legături săfie întrerupte total. Ibrahim vine din ce în ce mai des
la prietenul lui, însoţ it numai de un servitor de încredere. Este ş i el interesat ca
taina palatului săfie pă stratăcu stră şnicie, fiind hotă rât săpedepseascăcrunt pe
oricine din cei care îl servesc, în caz căvreunul s-ar fi ară tat prea curios, ceeace
dealtfel nu se petrece. Fiecare ş tie ce-l aş teaptădacăar îndră zni săafle unde merge
stăpânul aproape în fiecare după amiază . În acest timp Bogdan disperădin ce în ce,
vizitele şi insistenţ ele vizirului îl fac sănu se mai simtăbine aici ca la început. Dar
Maria nu stăcu mâinile încruciş ate. Încearcăprin ginerele ei Giovanni Zane să
obţ ină influenţ a Dogelui Veneţ iei pe lângăÎnalta Poartăpentru a se cere
permisiunea ca Bogdan săpoatăpleca din ţ ară, sub asigurarea cănu va mai reveni
şi nu va mai avea pretenţ ii la vreun scaun domnesc în ºă rile Române. În realitate
Maria nu renunţ ăniciodatăla gândurile ei de a-ş i vedea fiul domn, dar este mai
bine ca pe faţ ăsăarate cărenunţ ă, pentru a-ş i salva fiul din ghiarele hienelor. Dar,
din pă cate, dupăo aş teptare destul de lungăprimeş te de la ginerele ei o misivăîn
care i se face cunoscut căDogele nu poate săîntreprindăaş a ceva, din
considerente de stat. Legă turile porţ ii cu Veneţ ia sunt foarte bune, iar comerţ ul
înfloritor, ceeace îi face pe veneţ ieni săse teamăde asemenea intervenţ ii. Nu au
nici un fel de interes să -i supere pe turci. Pe de altăparte ei ş tiu cine este
adevăratul stă pân la Constantinopole ş i chiar dacăsultanul ar fi acceptat ca
Bogdan săiasădin imperiu, Sinan Paş a tot ar fi găsit un mijloc ca să-l suprime,
trebuia deci gă sit ceva mai bun. În fiecare searăMaria se sfă tuieş te cu Nicola să
gă seascătotuş i o cale, dar pericolele sunt prea mari ca să-l scoatăacuma din
palatul în care rezidează . Orice ieş ire în stradăpoate însemna moartea. Pe de altă
parte ei nu ş tiu căIbrahim este din ce în ce mai puţ in în graţ iile sultanului, dar mai
ales a lui Sinan Paş a, ceeace înseamnăpierderea mai devreme sau mai târziu a
puterii, ori scoaterea dintr-un asemenea post înseamnăş i decă derea din toate
drepturile ş i confiscarea tuturor averilor. Pânăla urmăMaria aflăce se urzeş te
împotriva vizirului protector prin Ali Mustafa, omul de încredere ş i de afaceri a lui
Ferhat, în contra unor cadouri frumoase. Astfel ş tie căFerhat îl sprijinăpe Ibrahim
făcând tot posibilul să-l punăîntr-o luminăplă cutăpe lângăsultan. Nu pierde nici
o clipăsă -l laude ş i să -i gă seascăfel de fel de virtuţ i. Dar Sinan nu a trecut
niciodatăla atac frontal, ci totul se petrece în iatacul schezofrenicului sultan, în
timp ce-i varsăgalbenii ce-i asigurau puterea. Pe faţ ăîl laudăpe Ibrahim ş i chiar
într-un consiliu propune decorarea sa. Amurat cunoş tea acest fel de a fi al vizirului
său favorit ş i nu se mirădeloc; cu toate acestea acţ iunile lui Ibrahim scad pe zi ce
trece. Atitudinea din ce în ce mai duş mă noasăal sultanului faţ ăde el îl mirăla
început, dar mai apoi îş i dăseama de unde porneş te asta. Ferhat aflăş i el adevă rul
asupra dizgraţ iei lui Ibrahim ş i din clipa aceea îl lasăsăcadă , ba mai mult decât
atâta, merge chiar la Sinan Paş a săcearădestituirea fostului lui protejat. În fine
212

Sinan a câş tigat partida. Avându-l ş i pe Ferhat de partea sa, poate trece la atac. Îi
suflăsultanului la ureche căIbrahim ar fi tră dat imperiul, căar fi intrat în legă tură
cu unele elemente duş mă nose, ceeace avu un efect ca de trăznet asupra bolnavului
stă pân. Într-un consiliu îl declarătrădă tor şi cere arestarea lui, acuzaţ ie gravă, dar
care din fericire nu se terminăîn acea zi cu reţ inerea lui, deoarece în fond nu s-a
putut preciza ce anume a tră dat ş i mai ales cum. Deocamdatăsunt vorbe aruncate,
dar suficiente pentru a-l arunca departe de palat. Sinan triumfă , nu-i mai este
teamăde frumosul vizir pe care tot el l-a ridicat, intrigele ş i-au arătat roadele.
Ibrahim nu stămult pe gânduri ş i pă răseşte imediat palatul imperial cu senzaţ ia că
totul nu va dura mult. Se duce mai întâi săpetreacăcâteva ore cu noul să u prieten
Bogdan, că ruia îi povesteş te cele petrecute, apoi merge săse pregă teascăde fugă,
în mare grabăca sănu fie luat prin surprindere. Bogdan este speriat de moarte,
mumă-sa nu este prezentăş i în noaptea asta nu poate dormi, se plimbăpână
dimineaţ a în parc ş i fiecare zgomot îl sperie. Vede ienicerii venind să -l ridice,
ducându-l la Edi Cülé, aruncându-l îmbrăcat ca de să rbă toare în Bosfor. Disperat,
dăunui servitor de încredere un galben ş i-l trimite s-o anunţ e pe mumă-sa. Maria
îşi frânge degetele de spaimăş i nu ş tie ce săfacă . Sădea buzna în palatul vizirului
ar fi însemnat ca ascunză toarea să fie descoperită ceeace ar fi însemnat
încarcerarea ş i chiar unciderea fiului. Tot Nicola este acela care va regla problema,
care merge pe ocolite ş i deghizat la Bogdan, punându-l la curent cu situaţ ia. Se
stabileş te ca în cel mai scurt timp săpără seascăpalatul vizirului. Seara se strânge
cu Maria ca săanalizeze situaţ ia. Se cerceteazăfel de fel de ipoteze ş i posibilităţi.
Deocamdatăînsăsituaţ ia trebuie luatăaş a cum este ş i nu trebuie forţ atăplecarea.
Nicola propune ca săse discute mai întâi cu vizirul Ibrahim, pentru a cunoaş te
chiar de la el care este realitatea. Dupămai multe deliberări, neajungându-se la
nici o soluţ ie satisfă că toare, se decide Maria sămeargăla Bogdan, dar trebuie
luate toate precauţ iile, deoarece casa este înconjuratăde o mulţ ime de iscoade.
Casele de peste drum ş i cele de ală turi au la ferestre zeci de ochi care privesc spre
poarta lor. ªi, cum păcă lelile anterioare nu au fost descoperite, se foloseş te aceeaş i
strategie. Se organizeazăo ieş ire cu toţ i servitorii, iar Maria cu Nicola se
deghizeazăca oameni simpli. Ea pune o naframămare pe cap ş i Nicola hainele
unui servitor. Grupul pleacăspre seară, urmă rit de zecile de ochi, dar din fericire
nu se petrece nimica. Peste o jumă tate de orăMaria ajunge la fiul ei. De bucurie
au amândoi lacrimi în ochi, Bogdan o are iar lângăel ş i simte mai mult ca oricând
căfărăea este pierdut.

Spre fericirea lor tocmai atunci soseş te în mare tainăş i Ibrahim, care ş i el este
deghizat în paj, însoţit de servitorul lui preferat. Se face imediat un consiliu ş i se
ajunge la concluzia căcea mai bunăsoluţ ie este fuga lui, dar fă răBogdan, fiindcă
dacăar fi prins de veste, Sinan Paş a nu ar sta pe gânduri ş i i-ar tă
ia pe loc. Maria
213

este de acord ş i pentru bunăvoinţ a pe care a ară tat-o faţ ăde Bogdan se arată
hotă râtăsă -l ajute. Ibrahim are în beciurile palatului să u oficial o încă pere special
amenajatăunde depoziteazăîn lă zi galbenii strânş i, primiţ i ca peş cheşdin diferite
locuri; reuş i în felul acesta săstrângăo avere lichidădestul de mare, cu ajutorul
că reia putea tră i aiurea în bogă ţ
ie, pânăla adânci bătrâneţ i. Dupăce conferi cu
Maria ş i Nicola, pleacăcu câţ iva servitori cu care transportălăzile într-o casămică
depe malul Bosforului, pe care a închiriat-o pentru a o avea la dispoziţ ie pentru
orice eventualitate ş i nu s-a înş elat. A simţ it el încămai de mult căacest vulpoi de
Sinan Paş a îl sapă . Căsuţ a are ş i un mic debarcader, unde stăpregă tităo
ambarcaţ iune în care ascunde lăzile acoperite cu cârpe vechi, în aş a fel săpară
pă răsită . El a profitat cât a putut de înalta funcţ ie pe care o are. A pus deoparte cât
a putut, simţ ind cănu va dura mult. Cei din jur l-au sfă tuit săunelteascăş i el, că
sutlanul este bă trân ş i bolnav, căar fi bine săse opunătendinţ elor de mă rire ale lui
Sinan Paş a, dar el refuzăş i preferăo fugăruş inoasădar să nătoasă , cu buzunarele
pline. Bogdan în schimb este foarte mâhnit de cele ce se petrec. Este sigur cădacă
Sinan Paş a l-ar descoperi, l-ar ucide fă rănici o ezitare. Maria ş i cu Nicola nu
puturăgăsi nici o soluţ ie ş
i desperarea îi cuprinde ş i pe ei, dar temerile lui Ibrahim
nu s-au adeverit aş a de curând. Nu se ş tie dece, dar Sultanul nu-l scoate din
funcţ ii. Mai târziu avea săafle cătot Sinan Paş a a contribuit la asta, din
considerente personale. A pus pe oamenii să i de încredere săcerceteze discret care
este averea lui Ibrahim, cu intenţ ia ca la o adică, s-o treacăîn folosul lui. Dealtfel
acelaşlucru a făcut ş i Ferhat, care însărenunţ ăcând aflăcăSinan ş i-a vârât coada
aici. Aceste cercetă ri au avut darul de a întârzia căderea lui Ibrahim, ceeace îi dă
posibilitatea de a transporta la loc sigur tot ce are de preţş i locul cel mai sigur era
Veneţ ia. Bogdan aranjeazăo nouăîntrevedere între mama sa ş i vizir; împreunăse
pune la cale transferarea averii lui Ibrahim la Veneţ ia la Giovanni Zane ş i
depunerea ei în seifurile bă ncii sale. Ibrahim este încântat de propunere ş i se arată
dispus săle plăteascăpentru acest serviciu o sumăde treizeci de mii de galbeni
pentru început, iar când va sosi ş i el la Veneţ ia săle mai dea încăcincizeci de mii.
Totul este acceptabil pentru ambele părţ iş i Bogdan se felicităpentru ideia avută.
Poate în felul acesta săse revanş eze pentru ajutorul primit de la vizir. Dacănu ar
fi fost el, precis căacuma ar fi fost de mult aruncat în Bosfor ş i mâncat de peş ti,
sau în unele din subteranele teribile ale închisorii Edi Cülé. Averea lichidăa
vizirului se ridicăla peste cincisute de mii de galbeni în monedăveneţ ianăaş a că
preţ ul transferului este acceptabil pentru el, asta în afarăde valoarea obiectelor de
artăcare se ridicăcam la tot atâta.

Totul este însăsăse gă seascămijlocul prin care săfie transferate lă zile fărăsăfie
interceptate de turci. Maria scrie deci ginerelui ei, propunându-i sătrateze cu Ali
Mustafa livrarea unei mari cantită ţi de grâne pentru întreţinerea trupelor palatului
214

şi ca totul săparăcât mai firesc, săofere marfa la un preţmai scă zut şi la nevoie
chiar creditată. Tocmai în acest moment omul de afaceri a lui Ferhat se aflăla
Venaţ ia ş
i primi oferta cu mult interes, mai ales căel la rândul să u ceru diferenţ a
în folosul să u. Acest turc se preta la orice, când era vorba săiasădin ceva câş tig,
şi cum câş tigul era mare, se merita. Maria cere lui Ibrahim un avans de zece mii
de galbeni pentru a pune afacerea pe roate. Planul era ca unul din cele patru vase
care vor aduce grânele săplece cu o încă rcăturăde obiecte de artă, stofe fine ş i
bijuterii aduse din orient, cu care ocazie săfie introduse ş i averile lui Ibrahim.
Totul trebuie fă cut foarte urgent, iar ca săse dea mai mare amploare afacerii au
fost antrenaţ i mai mulţ i negustori bogaţ i dornici de câş tiguri mari, mai ales căse
promisese cătransportul va costa o sumăderizorie. Tot Nicola este acela care
pune ultimele amănunte la punct ş i în cele din urmăafacerea fu înjghebată . Mai
rămânea săse comunice rezultatele lui Giovanni Zane ş i pentru asta fu întrebuinţ at
Ali Mustafa; plecarea sa la Veneţ ia nu atră gea atenţia nimă nui şi nu s-ar fi putut
crede căeste emisarul Doannei Maria.

Ali Mustafa pleacăimediat la Veneţ ia, cerând voie stă pânului său ş i prezintă
scrisorile Mariei ginerelui ei. ªi aici afacerea este repede încheiată , având în vedere
căîn felul acesta patricianul poate sărecupereze sumele împrumutate pentru
suirea lui Bogdan pe tronul Valahiei, dar reuş ita consta în repeziciunea
întreprinderii ş i în cel mai scurt timp negustorii de cereale au fost antrenaţ i.
Legă turile lui Giovanni Zane printre negustorii de aici sunt mari ş i în numai trei
zile coră biile sunt trase la chei ş i în alte patru zile încă rcate cu grânele cumpărate.
Unul din vase aparţ ine chiar lui Zane, cu un comandant de încredere, singurul care
cunoaş te scopul urmărit. Se amenajeazăîn calăun loc ascuns unde se vor depune
lăzile cu averile vizirului ş i, când vântul se aratăfavorabil, mica flotăpă răseşte
portul Veneţ iei cu destinaţ ia Constantinopole. Drumul nu dureazămult, vremea
fiind favorabilăş i în scurt timp vasele sunt descă rcate. Trei din ele sunt imediat
trimise înapoi, iar al patrulea ră mâne ancorat, ca să-ş i aducămisiunea la
îndeplinire.

Pânzeturile, bijuteriile, mirodeniile ş i celelalte mă rfuri spre export sunt aduse în


port, încărcate în grabăş i acuma trebuia acţ ionat la repezeală . Vasul trăsese la un
chei mai retras, în aş a fel ca săfie oarecum camuflat, dar totuş i nu scapăde câteva
percheziţ ii ale autorită ţilor turceş ti. Spre norocul lor ascunzătoarea nu fu
descoperită . În acelaştimp s-a fă cut vă muirea ş i ordinul de plecare liberă . Dar
comandantul vasului pretexteazăcănu poate pleca deoarece mai mulţ i marinari
sunt debarcaţ i. I se permite sămai aş tepte patruzeci ş i opt de ore, timp suficient
pentru aducerea lă zilor vizirului. În acest timp el mai transportăş i ultimele lucruri
de preţspre barca camuflatăla cheiul Bosforului. Pentru asta întrebuinţ eazămai
215

mulţ i servitori mai de încredere ş i ca săfie sigur de ei dăfiecă ruia o sumă


apreciabilădrept recompensă . Locul ales era bine camuflat, totul consta acuma în
a transporta comoara pânăla vas, fărăca săstragăatenţ ia. În afarăde galbeni, care
ocupăpuţ in loc, sunt ş i obiectele de artăîmpachetate în cinci lăzi mari. Tot Maria
şi Nicola gă sesc soluţ ia. Tocmesc mai mulţ i turci din bazar, contra unor sume
frumoase de bani ş i în ziua hotă râtătransportului îi convoacăla ea, fărăsăle
spunădespre ce este vorba. Seara Maria se îmbracăca bă rbat ş i trece neobservată
pe lângăiscoditori. Merge la casa unde locuieş te Bogdan ş i împreunăcu Ibrahim
pune totul la cale. El mai este vizir, dar simte căsfârş itul nu era departe. În orice
moment se putea aş teaptăsăaparăienicerii lui Sinan Paş a să -l aresteze. Oamenii
tocmiţ i de Maria aş teapăla un loc apropiat de barca în care se aflăaverea
vizirului. Maria pleacăimediat însoţ ităde Nicola, fă rănici un servitor de-al
vizirului, făcând în felul acesta orice tră dare imposibilă . Cu toate căbarca este
mare, este totuş i înclinatădin cauza greutăţ ii. Micul grup merge la ea prin că suţa
dă răpănată , iar oamenii tocmiţ i se suie în ea s-o ducăîn port. Nicola se suie cu ei
de teamăsănu-i vinăvreunuia ideea de s-o răpeascăş i încet o pornirălin pe apele
Bosforului. Încă rcătura fiind grea, barca se înclinăde câteva ori gata săse
răstoarne, dar abilitatea acestor oameni o salveazăde la dezastru. Sunt oameni
abili cari ştiu săo mânuiascăcu agilitate, sănu fie văzutăde pe mal.

Se lasăseara peste port, freamă tul hamalilor, al călă torilor şi al patrulelor militare
încep săamuţ ească. Barca cu averea lui Ibrahim înainteazăcu atenţ ie, strecurându-
se printre sutele de luntri ancorate în port ş i pe cheiurile improvizate. Din câte
unele se aratăoameni curioş i care privesc, dar din fericire niciunuia nu i se pare
ceva curios, fiindcăîn afarăde ei sunt ş i alţii care înainteazătot atât de greu,
spectacolul fiind obiş nuit prin aceste locuri. Pe mă surăce înaintează, bă rcile din
jur se împuţ ineazăş i pe nesimţ ite se pomenesc mai în larg. Vântul bate slab iar
valurile mici lovesc marginile bă rcii clipă ind uş or. Zgomotul surd al vâslelor se
aude în acelaştimp cu respiraţ ia puternicăa celor ce trag ramele. Între timp s-a
lăsat noaptea, toate vasele ş i coră biile au aprins mici felinare, ceeace dălocului un
aspect misterios. Nicola indicădirecţ ia, dăcâteva ordine de felul cum săse ajungă
în partea opusăa cheiului ş i coboarăla un debarcader lă turalnic, merge spre vasul
care i se pare căeste cel care îi aş teaptă , dupăcare se convinge căsunt pe drumul
bun îl anunţ ăpe că pitan căau sosit. Semnalul era o luminiţ ăgalbenă, aprinsăş i
stinsăîn intervale regulate. Încăde dimineaţ ăfurăexpediaţ i aproape toţ i marinarii,
rămânând numai cei de încredere. Nicola se întoarce la barcăş i o dirijeazăspre
vas. Din cauza greută ţii încărcă turii sunt în permanenţ ăîn pericol săse ră stoarne,
dar pericolul cel mai mare ar fi fost întâlnirea cu o patrulăturcă . Însătotul se
petrece dupăplan. Aceş ti oameni nu ş t