Ernst Nolte și poziția acestuia față de Holocaust reflectată în schimbul de

scrisori cu François Furet

Student: Predica Liviu-Marian (Master I)

Holocaustul este un termen prin intermediul căruia se descrie exterminarea organizată

a aproximativ șase milioane de bărbați, femei și copii evrei de toate vârstele în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. Face parte din „soluția finală a problemei evreiești” inițiată de
regimul național-socialist din Germania condus de Adolf Hitler și asociații acestuia1.

În viziunile liderului nazist, Adolf Hitler, evreii erau considerați o rasă inferioară,
reprezentând o amenințare pentru puritatea și comunitatea rasială germană. După ani de
guvernare nazistă în Germania, timp în care evreii au fost persecutați în mod constant,
„soluția finală” a regimului este dusă într-un final la bun sfârșit sub acoperirea celul de-al
Doilea Război Mondial. Apar astfel numeroase lagăre de exterminare în masă în care își
găsesc sfârșitul milioane de oameni2.

După finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Holocaustul a devenit un subiect larg
dezbătut în istoriografie, asupra căruia au adus contribuții nenumărați istorici. Apar o
varietate de opinii bizare, de la analize solide, la anumite interpretări ce ar trebui să stea sub
semnul îndoielilor metodice3.

Printre istoricii importanți care au adus contribuții solide în dezbaterea acestui subiect
trebuie fără ezitare să-i punem în temă pe Ernst Nolte și François Furet și în principal discuția
dintre cei doi în ceea ce privește chestiunea evreiască analizată în raport cu cele două
totalitarisme (comunism și nazism). În lucrarea sa majoră despre comunism, Trecutul unei
iluzii, istoricul francez François Furet, critică modul în care marele istoric Ernst Nolte
interpretează fascismul. Nolte a răspuns, a urmat un schimb de scrisori, iar rezultatul a fost
schimbul remarcabil de opinii prezentat în cartea Fascism și comunism4.

1
Introduction, Holocaust, European History, Encyclopedia Britannica,
https://www.britannica.com/event/Holocaust.
2
„The Holocaust”, History, https://www.history.com/topics/world-war-ii/the-holocaust.
3
Doru Radosav, „Holocaustul între istorie și memorie. Câteva considerații”, http://dspace-
v.bcucluj.ro/bitstream/123456789/25526/1/Radosav%2BDoru-Holocaustul%2Bintre%2Bistorie-2006.pdf.
4
Nicolae Coande, „Despre „culpa evreiască” - cu François Furet şi Ernst Nolte (1)”, LaPunkt,
https://www.lapunkt.ro/2014/04/despre-culpa-evreiasca-cu-francois-furet-si-ernst-nolte-1/.
 O carte de mici dimensiuni, Fascism și comunism, constă dintr-o serie de schimburi
de opinie între doi mari istorici ai secolului XX, François Furet și Ernst Nolte, concentrându-
se pe modul în care cei doi înțeleg conceptul de „totalitarism” 5. Nolte vede fascismul și
nazismul drept reacții defensive la amenințarea bolșevistă și chiar încearcă să explice
antisemitismul înverșunat al lui Hitler. În schimb, Furet respinge hotărât această legătură
cauzală pusă în discuție de Nolte și nu încearcă să minimizeze poziția antisemitismului în
doctrina nazistă. Acesta explică că insistența asupra „caracterului derivat al nazismului față
de bolșevism” este de fapt o încercare „de a exonera pe primul, acuzâdu-l pe cel din urmă”.
De asemenea, are dreptate în analizarea nazismului nu ca o ideologie reacționară, ci ca o
mișcare revoluționară inovatoare. Privind înainte, Furet concluzionează pe o notă întunecată
că „forțele care lucrează spre universalizarea lumii” vor „declanșa secvențe de evenimente”
dincolo de previziune6.

Ernst Nolte s-a născut în 1923 în micul oraș Witten din regiunea Ruhr din Germania.
Trei evoluții izbitoare în tinerețe i-au modelat primii ani. Primul a fost familia sa: în calitate
de fiu al votanților fermi ai partidului de centru, Nolte a fost un observator sceptic al
schimbărilor politice din anii 1930. Faptul că tatăl său a ales să devină membru NSDAP în
1937 pentru salvarea familiei de izolarea politică (așa cum a susținut mai târziu Nolte) l-a
tulburat foarte mult pe tânăr. El a subliniat faptul că un comportament ambivalent precum cel
al tatălui său a evocat în el o voință hotărâtă de a contesta atitudinile și acțiunile politice.

Al doilea factor influent a fost contactul său cu ideologiile politice extreme din
perioada interbelică. Nolte a cunoscut inițial apariția mișcărilor radicale antiparlamentare,
cum ar fi comunismul și național-socialismul, când avea doar șapte sau opt ani. A treia
dezvoltare influentă a fost afinitatea lui Nolte pentru filozofie. Născut cu o deformare a
mâinii stângi și, astfel, incapabil să slujească în Wehrmacht, Nolte s-a implicat curând în
problemele intelectuale dominante din vremea sa. La fel ca mulți alți studenți – Hannah
Arendt, de exemplu – Nolte a devenit un adorator înflăcărat a lui Martin Heidegger, a cărui
fenomenologie filosofică a modelat propria „gândire istorică” a lui Nolte într-o măsură
masivă7.

5
Irwin Wall, Central European History, vol. 35, no. 3, 2002, pp. 468-469.
6
Stanley Hoffman, „Fascism and Communism”, Foreign Affairs,
https://www.foreignaffairs.com/reviews/capsule-review/2002-01-01/fascism-and-communism.
7
„Ernst Nolte (1923-2016)”, Cambridge Core, https://www.cambridge.org/core/journals/central-european-
history/article/ernst-nolte-19232016/2B22374B6FCCC7005B35EF3DEBA01A4C/core-reader.
 François Furet s-a născut la Paris la 27 martie 1927 într-o familie bogată. Furet a fost
un student strălucit care a absolvit Sorbona cu cele mai înalte onoruri dedicându-și apoi viața
domeniului cercetării, predării și scrierii. În 1949, Furet a intrat în Partidul Comunist Francez,
părăsindu-l apoi în 1956, după invazia sovietică a Ungariei. După ce și-a început studiile la
Universitatea de Litere și Drept din Paris, Furet a fost nevoit să părăsească universitatea în
1950 deoarece se îmbolnăvește de tuberculoză. După ce și-a revenit, acesta se orientează spre
învățământ. Dupa o predare continuă în licee, a început să lucreze la Centrul Național de
Cercetări Științifice din Franța8.

În ceea ce privește poziția lui Nolte cu privire la Holocaust, așa cum este exprimată în
scrisorile cu Furet, am putea să o considerăm una defensivă, urmărind ideile aduse în discuție
de acesta: „Gulagul este anterior Auschwitz-ului, fascismul și nazismul au fost reacții la
comunism, la teroarea de după Revoluția din Octombrie, la obsesia Cominternului de a
extinde Revoluția și în Germania9. Fascismul lui Mussolini din 1919 a fost o reacție la
amenințarea unui bolșevism italian, Mussolini provenind dintr-un socialism revoluționar
„fiindu-i mult mai ușor să-l imite pentru a-l combate” 10. Revoluția rusă din 1917 este punctul
de plecare pentru reacția fascistă și nazistă.”

Pe baza acestor idei, care au fost aduse în discuție de Furet cu privire la viziunea lui
Nolte, s-a iscat cearta și schimbul de scrisori dintre cei doi istorici în anii 1980. Cu toate că
Furet a criticat faptul că Nolte a numit evreii ca fiind adversari ai lui Hitler, fiind prezenți în
Revoluția bolșevică, lui Nolte îi revine însă meritul că a reușit să deschidă calea comparației
între fascism și comunism, cale ce la vremea respectivă era blocată de partidele comuniste
din Occident unde intelectualii atribuiau eticheta de fascist oricărei persoane ce critica
comunismul și-l compara cu fascismul.

Nolte consideră că a concepe fascismul drept o crimă este o urmă impregnată a

ideologiei comuniste și că sentimentul anti-fascist a fost introdus de comunisti încât ororile
acestora au fost puse sub tacere deoarece aceștia s-au luptat cu statele fasciste și au ieșit
învingătoare. Rezultatul mai târziu al ideilor lui Nolte au avut ca efect acuzarea acestuia de
istoricii contemporani de revizionism. Istoricul susține că adevăratul motiv pentru care Hitler
ura evreii este acela că aceștia au susținut Revoluția Bolșevică și că dinspre ei ar fi venit

8
David Robin Watson, „Furet, François”, The Encyclopedia of Historians and Historical Writing, Vol. 1, Chicago
Fitzroy Dearborn, p. 426-427.
9
Francois Furet, Ernst Nolte, Fascism și comunism, trad. Matei Martin, pref. Mircea Martin, ed. Art, București,
2007, pp. 43-44.
10
Ibidem, p. 40.
pericolul bolșevizării Europei. Acesta a fost combătut ulterior de Furet care susținea că ura
îndreptată împotriva evreilor ar fi avut rădăcini cu mult înaintea evenimentelor din
octombrie11.

Mai mult, adevărata explicație istorică pentru Holocaust, potrivit lui Nolte, rezidă în
existența Gulagului, deoarece teroarea nazistă a fost doar o reacție la teroarea stalinistă.
Astfel de teze sunt de nesuportat și au fost complet infirmate la vremea respectivă12.

11
Nicolae Coande, „Despre „culpa evreiască” - cu François Furet şi Ernst Nolte (1)”, LaPunkt,
https://www.lapunkt.ro/2014/04/despre-culpa-evreiasca-cu-francois-furet-si-ernst-nolte-1/.
12
António Sousa Ribeiro, „Memory, Identity, and Representation: The Limits
of Theory and the Construction of Testimony”, OpenEdition Journals,
https://journals.openedition.org/rccsar/260.