Apiterapia si bolile digestive

Cand produsele stupului sunt folosite de medici

O adresa utila: APIMEDICA

In urma cu aproape un sfert de veac, in subsolul unui
imobil din Bucuresti care ii apartinuse candva lui Mihail
Sadoveanu, un grup de medici entuziasti, deschisi spre
metodele de tratament neconventionale, pornea la drum
in tentativa de a propune pacientilor o serie de terapii
bazate pe produsele melifere. Insa nici atunci si nici mai
tarziu n-a fost vorba de un abandon al rigorii stiintifice.
Demersul terapeutic s-a subsumat consecvent unui
program de cercetare biochimica si clinica, desfasurat sub
obladuirea Institutului International de Tehnologie si
Economie Apicola, in stransa legatura cu Combinatul
Apicol al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.
Aici, in strada C.A. Rosetti 31, s-a studiat pe viu actiunea
remediilor apicole asupra diverselor maladii, rezultatele
fiind adunate in statistici, an dupa an, cu rabdarea si
acribia cu care lucratoarele stupului isi umplu casutele
fagurilor cu miere. Aici s-au nascut numeroase
medicamente noi, introduse in practica terapeutica abia
dupa minutioase testari, confirmari si reconfirmari ale
calitatilor lor vindecatoare.
In momentul cand cercetarea romaneasca a devenit
una din victimele inocente ale tranzitiei noastre spre un
liman incert, prietenii albinelor s-au vazut si ei constransi
sa-si caute solutii de supravietuire. Una dupa alta,
componentele institutiei unice s-au desprins, incercand sa
se rentabilizeze si sa se mentina pe cont propriu. Cea
dintai s-a emancipat Apifarm, una din cele mai solide si
mai bine aprovizionate farmacii bucurestene. A urmat
Apiestetic - cosmetica, iar de trei ani incoace, Apimedica
face vizibile eforturi pentru a revigora si a readuce in
atentia publicului cabinetele de consultatii. Candva luate
cu asalt de pacienti, ele au fost partial eclipsate pentru un
timp de explozia ofertei naturiste aparute pe piata
romaneasca dupa 1989. Pe nedrept, trebuie s-o spunem,
intrucat sectorul medical de aici beneficiaza de

colaborarea unor specialisti redutabili care, cu o discretie

si o modestie perfect compatibile cu seriozitatea lor
profesionala, realizeaza adesea vindecari spectaculoase,
folosind - ori de cate ori conditia bolnavului si imprejurarile
bolii o permit - remedii naturale.
Doua cazuri deosebite
Intamplarea, aliata dintotdeauna a ziaristilor, ne-a
scos in cale doua asemenea situatii mai putin obisnuite.
Persoanele in cauza, ambele din Bucuresti si ambele
trecute de prima tinerete, ne-au autorizat sa relatam
povestea lor, fara a le dezvalui insa identitatea. Ceea ce si
facem in randurile care urmeaza.
Doamna A.R. era chinuita de o diaree persistenta ce
trena de luni de zile, in pofida tuturor tratamentelor. In
cele din urma, s-a stabilit printr-o coprocultura ca
intestinul ii fusese invadat de germenul klebsiella
pneumoniae, care eliminase in proportie de peste 90%
restul bacteriilor existente in mod normal in colon. Medicii
de la Institutul Cantacuzino, care nu mai intalnisera ceva
asemanator, au refuzat sa creada si au repetat analiza. In
intervalul de cateva zile, procentul de klebsiella deja
crescuse. Pacientei i s-a prescris un antibiotic si totodata i
s-a atras insistent atentia ca era indispensabil sa-si
procure un anumit medicament strain, singurul in masura
sa-i regleze flora intestinala. In absenta lui, avea sa se
intoarca, mai devreme sau mai tarziu, in punctul de unde
plecase. Asadar, a colindat cu tenacitate farmaciile si a
apelat la cunostintele presupuse a avea nu numai relatii
cu strainatatea, ci si bunavointa de a-i da o mana de
ajutor. Inutil. N-a izbutit sa ajunga la preparatul-minune.
Resemnata si destul de sceptica, s-a prezentat cu buletinul
de analiza la unul din cabinetele de medicina interna de la
Apiterapia. Acolo periplul ei a luat sfarsit. Dupa un
tratament de cateva luni cu tinctura de propolis in doze
progresive, problema s-a rezolvat definitiv. Toate
investigatiile ulterioare, chiar la distanta de ani, au pus si
continua sa puna in evidenta o flora normala.
Suferinta domnului G.S. e ceva mai grava si mai
rebela: initial - o colita oarecare, transformata apoi treptat
intr-una ulceroasa, cu leziuni pe 20 cm de intestin.
Medicatia alopata l-a ajutat prea putin. La fiecare scaun

umplea toaleta de sange si era convins ca are cancer.

Propolisul, bineinteles asociat cu un regim alimentar strict,
s-a dovedit si de asta data salvator, cicatrizand ulceratiile.
Din pacate, in acest caz este vorba de un om aflat in
permanenta
trepidatie
nervoasa,
incapabil
sa-si
domoleasca temperamentul coleric, sa se tina departe de
conflicte, ca si de alimentele nerecomandabile pe care,
dimpotriva, le consuma cu pasiune si in exces. Insa a
invatat sa se doftoriceasca singur. Nu-i lipseste niciodata
din farmacia casei "arma secreta" - tinctura de propolis - si
o foloseste indata ce se simte in pericol.
Cei doi au fost pacientii d-lui doctor Nicolae
Dragulescu, pe care l-am convins sa ne raspunda la cateva
intrebari.
Dr. NICOLAE DRAGULESCU, medic primar

"Propolisul constituie una dintre cele mai

eficiente metode de tratament"
- Domnule doctor, v-am ruga sa ne spuneti in ce
directii isi gasesc utilizare produsele si preparatele
apiterapeutice.
- In afectiunile respiratorii, cardiovasculare,
digestive, renale, in astenii fizice, psihice, sexuale, in
domenii tinand de geriatrie - practic, in toata medicina
curativa.
- Iar daca ar fi sa ne oprim mai pe larg asupra bolilor
digestive, de care va ocupati dvs. cu precadere?
- In primul rand, propolisul constituie una din cele
mai eficace variante de tratament in micoze si parazitoze.
Dintre micoze, cea mai raspandita este candida, insa
exista si altele. Ele apar nu numai dupa administrarea de
antibiotice, ci si in urma unor stari prelungite de rezistenta
fizica mult slabita. Referitor la parazitoze, pot sa va spun
ca intalnesc mereu cazuri de infestare cu giardia
nerezolvate cu medicamentele de sinteza, cand, dupa
cateva tratamente clasice pe parcursul a una-doua-trei
luni, examenele de laborator depisteaza prezenta in
continuare a parazitului in scaun sau in bila extrasa prin

tubaj duodenal. In schimb, dupa tratamentul cu propolis,

probele devin sterile.
- Tinctura de propolis se procura usor. Ne puteti
indica un numar de picaturi si un procedeu optim de
administrare?
- Avem intr-adevar o schema standard, dar ea sufera
corectii si ajustari in functie atat de greutatea corporala a
pacientului, ca si de gravitatea afectiunii. De altfel, noi
incepem cu o etapa de testare a tolerantei. Reactiile de
intoleranta la propolis sunt extrem de rare, totusi ele
intervin cateodata si chiar datele bolnavului ne determina
uneori sa le banuim, deci nu putem exclude faza initiala
de observatie. In ceea ce priveste modalitatea de
administrare, este gresit sa amestecam picaturile, asa
cum recomanda unii, in apa, in lapte sau in alte lichide,
fiindca solutia de propolis nu se dizolva si, in momentul
cand bem, ramane in mare parte pe peretele paharului,
neajungand in doza necesara acolo unde urmeaza sa
actioneze. Asadar, ea trebuie pusa pe ceva care s-o
absoarba, cum ar fi zaharul sau o bucatica de paine ce se
inghite nemestecata, din acelasi motiv: pentru ca
propolisul sa nu ramana pe dinti.
Apoi, tot cu propolis, dar si cu Apilarnil s-au obtinut
bune rezultate in combaterea alergiilor digestive. Este
vorba de inflamatii la nivelul tubului digestiv, provocate fie
de toxine aduse din afara (exotoxine) prin alimentele
ingerate, fie de toxine proprii organismului (endotoxine),
avand variate efecte, ca de pilda diareea ori manifestarile
cutanate de tipul urticariei.
De asemenea, abordam cu succes capitolul larg al
hepatitelor, de diverse etiologii si in diferite stadii de
evolutie, ca si convalescentele dupa hepatite virale sau
alte afectiuni acute, unde ne intereseaza sa scurtam
perioada de dezechilibru si sa amelioram starea de
epuizare a pacientului. Se folosesc pastura, polenul,
laptisorul de matca, Apilarnilul.
In fine, o alta categorie de afectiuni importante in
care apiterapia si-a dovedit utilitatea include gastritele,
ulcerele gastrice si duodenale, colitele (as mentiona in
mod special colitele ulcero-hemoragice, unde medicatia
clasica, foarte costisitoare, poate ramane ineficienta in
unele cazuri) si enterocolitele. Aici avem rezultate notabile

cu produse pe baza de propolis, cu Apilarnil si polen. In

concluzie, as vrea totusi sa se retina ca, daca produsele
apiterapeutice sunt de multe ori suficiente singure pentru
rezolvarea diverselor stari patologice, in anumite cazuri
ele trebuie asociate cu alte medicatii specifice afectiunii
respective. In aceste situatii, rolul apiterapiei este unul de
stimulare a functiilor de aparare ale organismului si de
potentare a eficacitatii preparatelor farmaceutice. Se
intelege, sper, ca indicatiile, administrarea si controlul
evolutiei vor reveni exclusiv medicului.
ADRIANA ROTARU

Un superprodus natural lansat de S.C. NATURA

MEDICA

MULTIFRUCT TOTAL FORTE nr. 1

Biostimulator natural superior, fara conservant, cu
efecte multiple pentru sanatate,
adresat tuturor categoriilor de varsta
Se prezinta in sticle de 200 si 500 ml si are in
compozitie extracte hidroalcoolice din sucuri de fructe de
padure, in amestec: afin, coacaz negru, catina, maces si
extract din frunze de Ginkgo Biloba, continand pigmenti
antociani, flavonoide, rutozid, vitamine din toate grupele,
elemente imunostimulente, antioxidante, saruri minerale
si oligoelemente esentiale.
Recomandari
- Preventiv, in caz de rezistenta scazuta la
imbolnaviri;
- Ajutor pretios alaturi de tratamentele de baza in
diverse afectiuni si boli infectioase cu scadere imunitara
(cancer, SIDA, astm infecto-alergic, hepatite acute si

cronice, tuberculoza, infectii urinare etc.);

- Diabet si combaterea efectelor secundare ale
acestuia (retinopatii, microangiopatii etc.);
Insuficienta circulatorie periferica (flebite,
tromboflebite, arterite, varice, ulcer varicos, sindromul
Raynaud, acrocianoza, tulburari de auz, zgomote in urechi,
vertij, migrene etc.);
- Prevenirea accidentelor vasculare cerebrale si a
recidivelor;
- Hemoragii prin fragilitate vasculara;
- Ateroscleroza, prin protectia patului vascular si a
inimii (Alzheimer etc.);
- Afectiuni hepato-biliare, enterocolite si colite
(reglare);
- Reumatism;
- Scaderea acuitatii vizuale si a adaptarii la intuneric
(soferi, piloti, marinari, mineri);
- Convalescenta si stari de oboseala fizica si
intelectuala, tulburari de memorie, prin optimizarea irigarii
creierului;
- Stres;
- Geriatrie - prevenirea uzurii biologice si a
imbatranirii precoce;
- Impotenta cu tulburari de erectie de ordin circulator
sau psihic.
MENTIUNE SPECIALA: Persoanele hipertensive vor
administra produsul in infuzie de fructe sau frunze cu flori
de paducel macinate in rasnita de cafea (o lingura rasa la
un litru de apa).
MOD DE ADMINISTRARE
LA ADULTI: 40 - 50 picaturi la 1/2 cana ceai sau apa
(normotensivi si hipotensivi), de trei ori pe zi dupa mese,
durata tratamentului poate fi intre 3 si 6 luni, dupa caz. In
anumite afectiuni ca: arterita, Alzheimer, sindromul
Raynaud, diabet si urmarile acestuia, doza poate creste
pana la maximum 80 picaturi, prin tatonare, sub controlul
zilnic al tensiunii arteriale. In impotenta se administreaza,
in cura de 3 pana la 6 luni, cate un dop la 1/2 cana ceai
sau apa minerala. Inaintea actului sexual cu 30-45 minute
se vor administra 2 dopuri la 1/2 cana apa.
LA COPII: - intre 10 si 15 ani, 20-30 picaturi la 1/2

cana ceai sau suc de fructe natural, la alegere, de 3 ori pe

zi, dupa mese; - intre 5 si 10 ani, 15-20 picaturi la 1/2
cana suc de fructe natural sau limonada facuta in casa, de
3 ori pe zi dupa mese; - intre 1 si 5 ani, 5-10-15 picaturi la
1/2 cana suc de fructe natural sau limonada, dupa
gravitatea afectiunii, de 3 ori pe zi dupa mese.
Avizul Ministerului Sanatatii nr. 10495/22.11.2000