Eugen Giurgiu:

Parhon descoperise sapte plante

contra cancerului
Un "maestru" al plantelor medicinale: Eugen Giurgiu
"Medicina naturala nu se rezuma doar la administrarea unor
remedii, ci este un adevarat stil de viata, pe care bolnavul trebuie
sa-l deprinda pentru a se vindeca."
Domnul Eugen Giurgiu este unul din cei mai mari cercetatori in
domeniul plantelor medicinale din Romania si din Europa. Este
doctor in biochimie, inventator de noi medicamente, cadru
universitar, un om care toata viata si-a impartit-o intre laborator,
spital (unde a avut mii de pacienti) si catedra. De cativa ani a iesit
la pensie, ceea ce l-a facut sa-si puna o intrebare care i-a adus
mari nelinisti: "Cum voi mai putea ajuta oamenii?". In scurta
vreme a gasit si raspunsul: scriind. Scriind despre plante, despre
vindecare, dand indicatii si recomandari terapeutice bolnavilor
care au nevoie de ele. Asa am aflat si noi, de fapt, despre
domnia sa, primind pe adresa redactiei scrisori extrem de
bine documentate, in care raspundea celor care solicitau
ajutorul la rubrica "Cititorii intreaba". L-am invitat la un dialog, iar
domnia sa a acceptat. Asa ca m-am deplasat pentru a-l intalni
acolo unde locuieste, in inima Ardealului, la Alba-Iulia.
Interlocutorul meu pare desprins din alte vremuri, mai bune. Este
subtirel, distins, imbracat sobru si elegant. Are o
privire surprinzator de vioaie, usor ironica, care nu arata deloc cei
saizeci de ani de mult impliniti. Ma intampina jovial, extrem de
politicos (cum numai ardelenii stiu sa fie) si cu usoara stanjeneala
a omului care este mai obisnuit cu studiul si cu cercetarea decat
cu dialogurile cu reporterii despre munca lui. Este greu sa "sparg
gheata" si sa realizez un interviu, pentru ca d-l doctor face parte
din acea categorie a oamenilor de stiinta extrem de precauti, care
evita orice raspuns frontal si orice declaratie spectaculoasa. Isi
minimalizeaza meritele, imi intinde "capcane", spunand ca nu este
decat un simplu pensionar care nu merita prea multa atentie. Imi
arata ca dovada cartea sa de vizita, pe care a inscriptionat, cu
o fina autoironie: "Eugen Giurgiu", iar dedesubt, acolo unde este
de obicei trecuta profesia, a scris "pensionar", si abia mai jos
"dr. biochimist". De fapt, sub autoironia si sub raspunsurile sale
intentionat evazive, se ascunde rana unui om extrem de activ, cu
o minte lucida si creativa, nevoit sa renunte la munca sa de o
viata pentru a iesi la pensie.
Undeva, dincolo de acest dialog formal pe care reusesc sa-l leg la

inceput, se afla povestea sa, idealurile sale despre care nu vrea sa

vorbeasca pentru ca probabil inca il dor. Evita multa vreme orice
aprofundare referitoare la el, la viata sa profesionala, la pasiunea
sa pentru plantele medicinale si pentru vindecare. Apoi, treptat,
parca fara sa vrea, se insufleteste, iar franturi din povestea sa
incep sa iasa la suprafata.
"Eram student sarac in Cluj, la biochimie, cand a venit
nenorocirea: mama avea cancer in faza avansata. Mai traieste si
acum"
"Aveam douazeci de ani si eram un student sarac in Cluj, la
Universitate, unde studiam biochimia. Viata mea nu era cu nimic
mai buna sau mai rea decat a majoritatii colegilor mei, cand a
venit nenorocirea: mama avea cancer, in faza avansata. A fost
imediat supusa unui tratament chirurgical dur, cu histerectomie
totala si extirparea ambilor sani, dar boala tot evolua. Si, ca si
cum nu ar fi fost de ajuns, mama s-a imbolnavit grav de hepatita,
ficatul sau slabit ajungand in faza cirotica. Profesorul Chiricuta,
care era atunci seful clinicii, un chirurg excelent, pe care l-am
respectat foarte mult, a zis ca nu stie ce sa-i mai faca si a trimis-o
la boli infectioase, pentru ca suferea acum si de hepatita. A
ajuns la clinica pe care o conducea atunci o alta
somitate, profesorul Albinni, dar si el a ridicat neputincios
din umeri: pacienta era fara speranta. In vremea aceea,
oamenii erau altfel, parca mai buni, mai inimosi ca acum.
Student cum eram, m-au primit atunci toti marii medici care erau
in Cluj, iar pe timpul acela fara doar si poate Clujul era capitala
medicinii romanesti. Insa toti specialistii au ridicat din umeri si miau spus ca nu se mai poate face nimic. Unul dintre ei m-a luat intro zi deoparte si mi-a zis cu compasiune: "Giurgiulica, draga, esti
student si nu ai bani, iar inmormantarea o sa te coste mult si n-o
sa ai de unde. Semneaza tu, te rog, ca o iei acasa pe mama
pe proprie raspundere, ca nu mai e nimic de facut, decat
sa pastrezi banii, sa ai sa o ingropi". Am semnat, ca nu aveam ce
face."
D-l Giurgiu lasa o pauza, ca si cum ar fi chemat mai clar
amintirile, dupa care continua, savurand efectul: "Mama traieste si
acum! Numai ca am o mare problema cu ea: nu mai vrea sa-si
ia plantele pe care i le prepar, pentru ca are aproape nouazeci de
ani si s-a cam saturat de viata. Cel mai tare o deranjeaza ca toate
prietenele ei s-au dus, si numai ea, care trebuia sa moara de
acum vreo cincizeci de ani, a ramas in viata,
singura." - Vreti sa spuneti ca s-a vindecat de cancer in faza
terminala si de ciroza?

- Domnul meu, sa stii ca de cancer nu te mai vindeci niciodata,

este ca si cum ti s-ar amputa un deget si-ai astepta sa-ti creasca
la loc - nu se poate! Insa, este perfect adevarat: poti trai
cu cancerul si poti sa-ti vezi foarte bine de viata, fara suferinta,
oricat de mult timp. Mama, de exemplu, traieste cu aceasta boala
de aproape 50 de ani. A luat anumite plante, a mancat anumite
alimente, a adoptat un mod de viata sanatos si organismul a
rezistat bolii, care nu s-a mai putut dezvolta.
"Putini stiu ca reputatul medic si academician I.C. Parhon
descoperise sapte plante anticancerigene"
- Cu alte cuvinte, ati descoperit un tratament viabil pentru boala
canceroasa?
- Cred ca este prea mult spus. Mai ales in asemenea boli
complexe nu exista un panaceu, un tratament
care sa se potriveasca la toti pacientii cu un anumit diagnostic.
Insa, ce-i drept, atunci, in studentie, am avut
cu mama primul meu succes terapeutic in boala canceroasa. Miaduc aminte ca atunci cand am ajuns acasa de la spital, mama
era galbena la fata, fara vlaga, si se simtea tot mai rau. M-a
intrebat ce medicamente trebuie sa ia dupa externare. Or, medicii,
stiind ca nu mai au ce sa-i faca, nu-i prescrisesera nimic. Cum sa-i
spun ca era condamnata la moarte, ca se terminase, atata timp
cat mama era inca in viata si voia sa traiasca? M-am pus atunci pe
studiu si am cautat in lumea plantelor leacuri pentru boala
canceroasa. Si le-am gasit. Putini stiu, de pilda, ca reputatul medic
si academician C.I. Parhon descoperise sapte plante
contra cancerului. El a pornit de la observatia ca exista
anumite specii de ierburi medicinale care nu se
imbolnavesc niciodata de cancer (boala canceroasa afecteaza
adesea si speciile vegetale - n.red.). Cum era posibil ca ele sa
fie invulnerabile la tumori? Evident, doar secretand principii active
sau combinatii de principii active care inhiba dezvoltarea celulelor
anormale. Astfel, academicianul Parhon a conceput un ceai din
sapte plante medicinale, plante care nu se imbolnavesc niciodata
de cancer: busuiocul, menta, anasonul (seminte), valeriana,
chimenul (seminte), levantica si nucul (frunze si coji). Din acest
ceai, obtinut din plantele combinate in proportii egale, se beau
doua - trei cani pe zi, in cure de foarte lunga durata. I-am dat
acest preparat mamei mele, precum si alte leacuri pe care le-am
descoperit pe parcurs si asa a reusit sa scape cu viata.
- Care a fost reactia medicilor in fata acestui miracol? Pentru ca
poate fi numit miracol.

- Daca s-ar fi intamplat in zilele noastre acest "miracol", cum

spuneti dvs., medicii ar fi spus ca asa ceva nu se poate, ca este o
eroare de diagnostic la mijloc. La vremea aceea insa, cand un
medic ca profesorul Chiricuta dadea un diagnostic, era sigur pe
ceea ce spunea si la fel si ceilalti care au consultat-o pe mama.
Asa ca specialistii au fost impresionati de rezultatele obtinute
si am fost indemnat sa raman pe langa facultatea de medicina din
Cluj si sa continui cercetarile despre plante, ceea ce am si facut.
M-a sprijinit in acest demers si eminentul medic si profesor care a
fost Iuliu Hatieganu. Domnia sa mi-a acordat un mare credit mie,
ca om, dar mai ales terapiei cu plante. Desi a fost contemporan
entuziasmului descoperirii celor mai puternice medicamente de
sinteza, cum ar fi antibioticele, el era constient ca acestea sunt
prea puternice si unilaterale ca actiune, pentru a fi prescrise in
mod curent, in orice boala. Doctorul Hatieganu spunea ca "a
administra antibiotice intr-o infectie banala este ca si cum ai vana
cu tunul muste". Abia in ultimul deceniu, cand au aparut atatea
noi tulpini de bacterii rezistente la antibiotice, a fost recunoscut
oficial acest adevar, pe care domnia sa il afirmase atat de plastic
cu 40 de ani in urma. De aceea el, ca si alte minti deschise de
la acea vreme, au sustinut cercetarile mele in domeniul plantelor
medicinale, pentru ca realizau ca acesta era viitorul medicinii.
"In boala canceroasa, degeaba sunt folosite remedii vegetale
anticancerigene, daca nu se fac cateva demersuri in ceea ce
priveste dieta"
- In ce boli ati testat utilizarea terapeutica a plantelor medicinale?
- Eu va pot raspunde la aceasta intrebare, dar nu o sa aveti nici
timp si nici unde sa notati atata informatie. In insemnarile mele,
sunt peste o mie de afectiuni, sindroame, tulburari in care s-au
obtinut rezultate notabile prin folosirea plantelor medicinale si
a altor remedii naturale. Iar aici, trebuie sa precizez
ca tratamentele pe care le-am elaborat de-a lungul timpului nu sau limitat doar la folosirea unor plante medicinale.
Pentru ca acestea, administrate fara un regim
alimentar corespunzator, de exemplu, nu au decat o eficienta
redusa, uneori nula. In boala canceroasa, pentru ca tot am
vorbit despre ea, degeaba sunt folosite remedii
vegetale anticancerigene, daca nu se fac cateva demersuri in
ceea ce priveste dieta. De pilda, consumul in exces al carnii
in tratamentul bolii canceroase este foarte nociv, pentru
ca aceasta va furniza materie prima pentru formarea
celulelor canceroase. Cu alte cuvinte, carnea este hrana

pentru cancer. In schimb, legumele, mai ales cele de

culoare galbena sau rosie (morcovi, sfecla, tomate, ardei),
care sunt foarte bogate in beta-caroten - un element indispensabil
in lupta contra bolii - au o actiune benefica in cancer. Vedeti, de
aceea medicina aceasta naturala are raspunsuri pentru practic
orice boala, pentru ca nu se limiteaza doar la administrarea unor
remedii, ci este un adevarat stil de viata, pe care pacientul trebuie
sa-l deprinda gradat, pentru a se vindeca. De asemenea,
prin administrarea unor remedii naturale, actiunea
asupra organismului este mult mai fina, mai coerenta, decat
in cazul tratamentelor alopate contemporane. Sa va mai dau un
exemplu: in prezent, in orice problema endocrina, nervoasa ori de
imunitate se administreaza vitamine si mineale de sinteza. Este o
adevarata moda a vitaminelor de sinteza, bagate cu forta in
organism. S-a ajuns acolo, ca pana si sucurile de la chioscuri ori
margarina de la alimentara au adaosuri consistente de vitamine
artificiale. Va pot spune din experienta mea directa cu pacientii, in
spital, ca multe boli si tulburari sunt cauzate de acest adevarat
dopaj cu vitamine de sinteza. De ce? Pentru ca - putini medici
iau acest lucru in considerare - organismul are anumite "filtre"
pentru a regla cantitatea de vitamine si minerale care sunt
asimilate. Aceste "filtre" nu functioneaza insa in cazul substantelor
artificiale, asa incat acestea se asimileaza automat in exces. De
aceea, hipervitaminoza este o boala reala a zilelor noastre,
chiar daca inca este foarte rar
depistata.Nuc"Ilustri profesori ai scolii de medicina din Cluj, in
frunte cu Iuliu Hatieganu, au privit cu multa speranta spre terapia
cu plante. Mie mi s-au acordat 25 de paturi in spital, pentru
a aplica tratamente fitoterapeutice. Ceva de necrezut in ziua de
azi"
- Spuneati de experienta dvs. cu pacientii in spital. Cred ca este
prima oara cand aud despre cineva care a practicat pe scara
larga fitoterapia intr-un spital de stat...
- Nu am nici cea mai mica nostalgie dupa vremurile de
dinainte de 89, dar sa stiti ca erau atunci parca mult mai mult
decat acum conditii pentru a inova, pentru a descoperi lucruri
noi in medicina. V-am mai spus ca ilustri profesori ai scolii
de medicina din Cluj au privit, greu de crezut acum, cu
multa speranta spre terapia cu plante. Mie, personal, mi sau acordat, vreme de ani si ani, 25 de paturi in spital pentru a
aplica tratamente cu plante. Iar atunci cand pentru un pacient nu
se gasea tratament alopat eficient, erau numerosi medici din
spitalele universitare care spuneau:

"Trimite-l la Giurgiu!". Adesea mi se aduceau cazuri disperate,

oameni pe care sa-i tratez si care erau la un pas de moarte, si
foarte rar am refuzat. Aceasta, desi era o responsabilitate uriasa,
pentru ca in vremea aceea o eroare de tratament putea insemna
un proces penal, care sa ma distruga din punct de vedere
profesional si uman. Am tratat cu succes, asistat de medici, cu
ajutorul plantelor, oameni bolnavi de cancer cu diferite localizari si
in diverse stadii, oameni bolnavi de scleroza in placi,
de dermatoze considerate incurabile, de afectiuni autoimune... Am
avut in permanenta sprijinul unor medici, am avut la dispozitie un
laborator utilat la un nivel decent, sprijinul unor botanisti care-mi
aduceau speciile de care aveam nevoie. S-au creat in vremea
aceea, in Cluj, zeci de medicamente din plante. Cateva se mai
produc si acum, cele mai multe au fost pe nedrept uitate, nu
putine la numar se produc in strainatate, desi inventiile sunt
romanesti.
- Ne puteti da exemple de asemenea medicamente din plante?
Domnul Giurgiu ezita inainte de a raspunde, apoi da descurajat
din mana ca si cum ar spune: "Ce mai conteaza?". Apoi
continua cu amara ironie:
- Acum nu mai este voie sa spui ca un produs din plante este
medicament si este bun la cutare boli. Nu, acum este supliment
alimentar si nu poti spune ca are vreo indicatie terapeutica. Iar
daca totusi vrei sa avizezi un medicament dintr-o planta
arhicunoscuta si studiata, demersul acesta dureaza ani si ani,
trebuie sa treci zeci de bariere birocratice si sunt necesare
sume inaccesibile pentru un muritor de rand pentru a-l
putea produce. Am descoperit, intre altele, un
medicament extraordinar de eficient pentru bolile prostatei.
Am incercat sa-l produc si am renuntat. Apoi, pur si simplu,
am vandut brevetul unei firme belgiene, care mi-a dat o suma cat
pensia mea pe vreo cincizeci de ani si asta a fost tot. Dar, oricum,
cred ca a fost un caz fericit, cand munca unui cercetator roman a
fost recompensata de cineva.
"Consider ca mare parte din succese se datoreaza faptului ca am
folosit extractele in alcool, in care substantele cu actiune curativa
sunt gata dizolvate in mediu lichid si pot fi asimilate rapid si fara
probleme de organism"
- Mai aveti, in prezent, in proiect, si alte medicamente din plante,
inca necunoscute publicului larg?
- Nu am numarat niciodata plantele cu care am lucrat, dar cred ca
sunt vreo patru sute de specii pe care le-am folosit de-a lungul

timpului, poate mai mult. Aceasta, in conditiile in care la noi in

tara, daca sunt acum cunoscute si folosite pe scara larga o suta
de specii de plante. Va dati seama ce imensa rezerva de leacuri
din plante inca necunoscute exista? Apoi, in afara de specia de
planta, conteaza enorm cum este aceasta preparata. Foarte multi
oameni cunosc si folosesc doar ceaiuri obtinute prin fierbere - este
o metoda de extractie foarte incompleta si prin care se pierde
mult din puterea curativa a plantei. Altii consuma pastile din
pulberi de plante, pulberi care se dizolva si sunt absorbite in
tubul digestiv intr-o masura destul de mica. De ce? Pentru
ca celuloza prezenta in tesutul plantelor este ca o bariera care
impiedica eliberarea principiilor active pentru a fi asimilate de
organism. Personal consider ca mare parte din succese se
datoreaza faptului ca am folosit extractele in alcool, in care
substantele cu actiune curativa sunt gata dizolvate in mediu lichid
si pot fi asimilate rapid si fara probleme de organism.
- Cu alte cuvinte, pentru a avea efectul maxim, plantele trebuie
folosite sub forma de tincturi?
- Extractele hidro-alcoolice sau, altfel spus, tincturile, sunt fara
doar si poate remediul din plante cu actiunea cea mai rapida
si cea mai completa. Iar cercetarile mele de peste patru zeci de
ani vin in sprijinul acestei afirmatii. Probabil ca medicamentele
viitorului vor fi din plante si vor fi astfel de extracte, poate
imbunatatite. Pentru ca nu se compara, de pilda, efectul
antiinfectios sau diuretic al ienuparului luat ca ceai (in care nu se
dizolva deloc anumite principii active) cu efectul tincturii de
ienupar, alcoolul fiind un dizolvant de cateva ori mai bun decat
apa clocotita. Poate si de aceea multi medici inca neaga valoarea
exceptionala a plantelor medicinale, pentru ca nu sunt instruiti si
nu cunosc metodele optime de administrare, nu cunosc ce
pot face cu adevarat aceste plante. De altfel, cred cu tarie ca ceea
ce se preda acum in facultati nu este medicina, ci doar o parte a
acestei stiinte. Pentru ca medicina nu implica doar simpla utilizare
a unor substante chimice de sinteza (bune mai degraba pentru
cazurile de urgenta) si a bisturiului, cum cred multi medici acum.
Medicina implica sa cunosti viata in profunzimea ei, sa intelegi
legatura dintre om si natura, o legatura perfectionata in zeci de
mii de ani de evolutie. Atunci cand administrezi unui om o planta
sau o combinatie de plante, nu faci decat sa refaci o
legatura dintre el si natura. Animalele salbatice stiu ce ierburi
sa manance atunci cand sunt bolnave, dupa cum stiu si sa
nu consume din ceea ce este toxic. Noi, oamenii, am
pierdut aceste legaturi intime cu natura care ne inconjoara,
iar insanatosirea presupune sa ni le refacem. De fapt,

aceasta este ceea ce fac eu de peste patruzeci de ani:

redescopar ceea ce demult a fost facut, cu multa arta, de natura.
Cred ca acesta este, de fapt, marele secret al meseriei mele,
iar dincolo de el nu mai este nimic de spus!
Eugen Giurgiu - str. Aleea Detunata, bl. D2,
sc. A, ap. 19, Alba-Iulia,
cod 510064,
tel. 0258/83.35.00,
0741/92.88.80