Iubirile lui Pan - II

Despre viaţă şi iubire nu se

poate scrie decât cu un toc
înmuiat în lacrimi…
 La zece zile după evenimentele din 23 august
1944 Pan părăseşte Bucureştiul şi revine la
Slatina. Cea care-l v-a însoţi până la marginea
Bucureştiului este pictoriţa Mica Şerbu, colega sa
de la redacţia revistei ,,Muncitorul român”.
 Aceasta era o tânără
delicată, foarte
talentată şi plină de
încredere în el. Se
oferise să-l cazeze chiar
la fratele său care era
medic militar la Sibiu.
Ani de zile s-a gândit
la aceasta …
nici ea nu s-a mai
căsătorit…
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai
trăim niciodată…
 Ea, pentru a uita durerea a început să picteze.
Și a pictat zi de zi timp de 24 de ani. Gânduri, poezii…
A avut expoziţii, răvașe de iubire pentru el…
El, pentru a nu înnebuni deschidea în fiecare
seară portmoneul unde locuia frumos o
fotografie îngălbenită de timp.
A făcut asta timp de 24 de ani…
Seară de seară…
 Toate zilele
sunt nopţi
până te văd,
iar nopţile
strălucesc ca
zilele când te
visez…
 Revenind la Bucureşti …
Ca o rază de soare a fost
întâlnirea cu Mica Şerbu,
pictoriţa, care cu 24 de
ani în urmă îl condusese,
în drumul lui din
Bucureşti spre casă…
 Nu se mai văzură de ani şi ani, dar în adânacul
sufletului lor nu se despărţiseră niciodată; se recunoscură
numaidecât, ca şi când abia cu o zi înainte şi-ar fi luat
rămas bun.
 Revederea, mult dorită şi îndelung aşteptată, a fost
emoţionantă. Pan ţinea mâna fină a pictoriţei şi nu-i
venea să creadă că o are în faţă. Stările lui sufleteşti
se transmiteau Micăi şi amândoi tăceau îndelung,
vorbindu-şi doar din priviri.
 Își lipi obrazul de
lacrimile lui – și rămaseră
fără grai, strânși unul în
altul de gândul despărțirii,
ca un pom umed de sevă,
despicat în două…
Sunt oameni făcuți ca
să iubească o singură dată
în viață lor și alții făcuți să
fie iubiți pentru totdeauna
…
 Lasă-mă să am grijă de tine!
Vreau să-ţi sărut rănile provocate de
iubiri pierdute şi să mă gândesc
personal să nu apară altele noi…
 Vreau să te cuprind în braţe în nopţile prea
pline de singurătate şi să am grijă să nu mai
existe zile în care să nu zâmbeşti.
Căci, Doamne, ce frumos eşti când zâmbeşti!
Eşti, de altfel, frumos şi când taci. Tu şti să taci
sublim, cuminte.
Aproape că nu-mi pasă la ce gândeşti în
clipele în care priveşti în zare.
 Idila reîncepută
s-a reluat prin
scrisori şi
întâlniri la
Bucureşti şi chiar
la Slatina…
Pan trăia dincolo de viață, privind și
ascultând două ninsori care se
oglindeau: cea de la fereastră și cea
din el…
Mi-e dor de mine cu sufletul altuia…
Blândă ca de obicei, ea era tristă ca de obicei, dar
nimeni nu știa, căci ea zâmbea ca de obicei.
 Când îţi scrii cea mai frumoasă
pagină în cartea vieţii tale,
soarta cu veşnica ei ironie varsă
cerneala peste foile care
urmează…
Sufletul meu, o
iarnă întreagă a
fost alb, și în el
te așteaptă
cireșele,
primăvara
cireșelor mele…
 Dacă pământul pe care mergi, pe
care-l calci fără să te gândești la el –
durere încorporată în pași ca cerul în
ochi – ai simți deodată că suferă din
pricina ta, fiindcă pașii tăi sunt grei;
dacă ai simți înlăuntrul lui ca o
durere fără de expresie aparentă –
ce-ai face:
ai merge înainte sau te-ai opri?
Nimeni nu trăieşte şi nu iubeşte când
vrea, ci când îi vine rândul…
 Pan nu a putut să-şi explice de ce relaţia
lor, care între timp se transformase în iubire,
s-a întrerupt fără a se finaliza prin căsătorie la
care toţi ai casei se aşteptau… Purta o vină,
desigur, aceea că n-a insistat îndeajuns.
Sfiala, care l-a însoţit toată viaţa, i-a jucat şi
aici festa. Sufletul lui tânjea, suferea, dar nu
putea face nimic.
Mica s-a retras din
cercul lui de
cunoştinţe şi
prieteni…
În inimă pot exista lacrimi care nu
ajung până la ochi…
 E bine să ne cultivăm acea
,,resemnare” în faţa vieţii şi să
acceptăm că bogăţia ei poate consta
mai mult în intensitatea trăirilor
decât în multitudinea întâmplărilor.
Această conduită poate tămădui
– uneori – nefericirile şi înfrângerile.
 Într-un anumit sens, ești mai bătrân când ești
tânăr și mai tânăr când ești bătrân.
Avea dreptate Picasso cănd spunea că
,,îți trebuie mult timp ca să devii tânăr” …
Trist este că destinul nu ne dă aproape
niciodată indicii asupra importanţei
unei întâlniri cu o persoană sau alta…
 Gândirea oboseşte, gândirea dezgustă
adesea. Totul e repetabil, totul e aparenţă.
Ce poate fi mai rău decât o minte care
sfredeleşte ca un burghiu fiecare clipă a
prezentului, sfărâmând, prin ricoşeu, toate
nostalgiile trecutului?
Căci oboseala minţii e precedată de cea
a sufletului...
Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta
dramă…
 În aritmetica iubirii, unu plus unu fac
totul, pe când doi minus unu este egal
cu zero…
Ultimul rămas bun, în dragoste, este
acela care nu se spune…
 Pan revine în societate, unde
era privit cu mult interes… aici o
întâlneşte pe Tutu Georgescu,
văduva marelui dirijor George
Georgescu, o femeie frumoasă,
rafinată care nu se sfia să
cucerească inimile bărbaţilor,
rămânând rece şi distantă…
George Georgescu
Pan se îndrăgosteşte de
Tutu Georgescu,
participând la
reuniunile pe care
aceasta le organiza
când se afla la
Bucureşti.
 Aceasta a fost iubirea lui până la sfârşitul vieţii,
întreţinută şi prin scrisori în timpul când Tutu se afla
la reşedinţa ei din Paris.
Scrisorile şi poeziile închinate acestei
doamne pot constitui romanul de
dragoste al poetului din ultima parte
a vieţii…
 În dragoste, cuvintele fac minuni:
nici o inimă nu rezistă farmecului lor…
Viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată,
ci o realitate care trebuie trăită…
 Tutu Georgescu va fi femeia care îl va conduce în
anul 2000, la Slatina, pe ultimul drum spre eternitate…
După opt ani poate…
s-au întâlnit din nou !!!
În toate poveştile de dragoste există întotdeauna
ceva care ne apropie de eternitate şi de esenţa
vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin
toate tainle lumii…
 Text
Părţile I şi II:

Mircea Eliade
Marin Preda
Nina Cosmulescu
Ionel Teodoreanu
Pablo Nerudo
William Shakespeare Andre Maurois

Jacques Prévert
Jane Austen
Paulo Coelho
Viorel C ălugăru …
 Muzică Partea II:

GIOVANNI MARRADI - Just for you

MĂDĂLINA AMON - Niciodată inel
JOHN SOKOLOFF - Romantic Music
 Realizare :
Iulian Viorel Călugăru
pentru
Asociaţia ,,Salvaţi Identitatea
Satului”

contact@salvatiidentitateasatului.ro
w.w.w.salvatiidentitateasatului.ro

Ianuarie, 2017
BRANEŢ , BÎRZA - OLT
Sfârşit