Maria Mitocaru

Dragoste de viata

1
 Editura
Grafica: Gabrel Baban
Tehnoredactare: Alevia

2
 INTRAREA ÎN POEZIE

Cu autoarea cărții de debut întârziat s-a întâmplat un
fapt curios. Poartă poezia în sine încă din copilărie și din anii
școlarității, când era aplaudată la scenă deschisă pentru pato-
sul recitării. Și așa, pe negândite, sufletul i s-a umplut cu po-
ezie și a început să scrie. Mai întâi pentru ea, apoi pentru cei
din familie, mai apoi pentru cercul apropiat de prieteni și mai
apoi,pentru toți iubitorii de poezie. Pe foi, în caiete, în agende
s-au adunat versuri, catrene, poezii pornite din viață sau din
vibrația emoțională a unei împliniri sau a unui fapt divers.
De aici, spontaneitatea și oralitatea. Pentru că Maria Mitocaru
și-a transpus în vers simțirea clipei. Și a împărtășit-o cu bucu-
rie tuturor.
Poezie pentru sine, pentru ascultător sau cititor.
O emanație de suflet și spirit într-o clipă de trăire intensă.
Flash-urile cu încărcătură gravă le recită senin, simplu, cu
bucurie și naturalețe asociindu-leunor clipe de viață. Autoa-
rea pune în patosul trăirii darul și dorul visului său de actriță
în arta spectacolului.Ne-am convins de aceasta pentru că, în
încercările de a nuanța prin alt cuvânt sau imagine, rămâne
imuabilă, apărându-și cu îndârjire și încăpățânare cuvântul,
precum inventarul farmaceutic.
Poezia respiră natural și este perceptibilă senzorial.
Poezia se naște din micile întâmplări ale vieții, dintr-un exces
al trăirii, urmând un traseu firesc, dominat de un lirism dis-
cret.De mirare că din lumea agitată a afacerilor, poate intra cu
ușurință în grădina răgazului pe aleile poeziei, eliberându-se
de gravitatea problemelor sau de cenușiul cotidian. Viața nu e
ternă și de-a bușilea!

3
 Poezia devine cheia vieții iar cheia cuvintelor este în
inima sa.Poezia îi este aliat de nădejde surprinzând prin sin-
ceritatea nudă ce o imprimă mainimicului cotidian. Căldura
umană străbate miniaturi sau texte integrate în circuitul vieții.
Pentru că poezia este calea vieții și autoarea este de o coloc-
vialitate cuceritoare. Monologhează, dialoghează, comunică,
dă replică, declamă,vindecă, se vrea auzită. Spectacolul vieții
este viu și se împlinește în cuvânt din micile întâmplări ale
vieții.Cuvintele, muguri pe ramul poeziei, se adună în flori de
gânduri printr-un exercițiu de sinceritate și prestidigitație.
Poezia mântuie, salvează, împlinește. Este un modus
vivendi. Poeziile plachetei se cer auzite sau recitate ‒ nu nea-
părat citite (un neajuns sau o calitate pentru o eră în care totul
se face ”din mers”?).
O poezie în care se imprimă firescul gesturilor banale.
O poezie simplă, lipsită de emfază și prețiozitate în care șuvo-
iul curge din suflet. O poezie cald-omenească, spontană, un
spectacol al bucuriilor simple. O poezie în care înăuntru și în
afară se reconciliază prin GPS-ul intern în imagini fericite. O
poezie‒ exercițiu de sinceritate ‒ cu aromitoare întoarceri în
”raiul” privat. O poezie cu dimensiune domestică ori sacră ce
se degustă estetic și spiritual cu fața la soare.
Poezia are trup și suflet cartografiind zonele realului și
esența omenescului. Cotidianul acaparează și lumea desvrăji-
tă, salvând-o de prozaism. Harta completă a existenței capătă
un halou de seducție consistent și ofertant. Câte un simplu
marcaj, aparent simplu, ne convinge că banalul și cotidianul
fascinează și pot deveni poezie (Pentru că una e poezia bana-
lului și alta e banalitatea poeziei!). Combustia trăirii și pana
sprințară, factura (uneori ludică) plonjează în prea plinul in-
teriorității evoluând pe tiparul uman cald și generos al poetei.

4
 Maria Mitocaru ne ia prietenește de mână pentru a-i
asculta și a-i recepta poezia. O poezie vie ‒ aceasta este calita-
tea esențială a vervei creatoare și a vitalității. Vie prin simpli-
tate și sinceritate cuceritoare, prin permanenta stare poetică
a participării la spectacolul lumii. Și încă o calitate nu poate fi
trecută cu vederea: poezia feminității, nu poezia feministă. În
plasa de siguranță a domesticului, poeta își trasează teritoriile
lirice întorcând ceasul inimii din dimensiunea profanului în
cea a sacrului. Multe din componente binedispun prin skep-
sis, ironie fină, ton șăgalnic, vers și prospețime expresivă și
reflexivă, cantabilitate. Rafinamentul simplității este caracte-
ristic pentru versul rimat sau ritmat și pentru versului liber.
Autoarea redă lumea în cheie poetică fiind o natură etică ce se
armonizează cu esteticul prin eleganța scriiturii.
Un portret în mers al autoarei este prezent în conști-
ința comunității fălticenene și în cea dolheșteană. Sociabilă,
amabilă, comunicativă, iubitoare de frumos susținând cu ge-
nerozitate acțiuni sociale sau acte de mecenat, activă în lumea
afacerilor și în slujirea artelor, inițiatoare a unor acțiuni de
omagiere a înaintașilor (inegalabilul dascăl Petru Sandovici),
sprijinitoare a fenomenului cultural în matricea natală, cola-
boratoare la Erupții dolheștene, Candela, Revista Farmaciilor,
Crai Nou, se întoarce cu drag în Casa Soarelui, La casa amin-
tirii:
”E Paște, mă cheamăiar copilăria,/Acasă, unde doar mama
mă așteaptă/ Pentru-a vedea cum a-nverzit câmpia/ Și a simți
cum floarea-n muguri se deșteaptă”(Chemare). Sau:”E mort
acum tăticul meu/ Și mama e bătrână/ În clipa asta-s amân-
doi/ Și-așa o să rămână” (La casa amintirii). Confesându-se,
se autodefinește:
”O inimă aprinsă/acesta mi-i blestemul/ sau binecuvântarea”
(Dacă). Și mărturisirea continuă:

5
”Aș vrea să rămân un copac/ cu crengi ce cresc din mine/iar
seva să curgă prin brațele/care îmbrățișează lumea” (În loc de
epitaf).
Vitală, șăgalnică, reflexivă, de o mare prospețime, gă-
sește soluții glumind:
”Iar de nu voi reuși/Să fiu mare cum ai vrut/Mai încerc o va-
riantă/ Și o iau de la-nceput” (Dor de tata). Chiar concurenței
din cotidian îi găsește soluția în iubire:
”Câte zgomote degeaba/alimentate cu ură/ Ce puțin le-ar tre-
bui/de-ar iubi…chiar cu măsură!” (Zgomote în zădar). Iar so-
luția nu întârzâie:
”Când te doare tot/ Ia un antidot!// Poți să-l iei din soare/ Nu
din răzbunare!// Poți să-l iei din lună,/ Și nu prin minciună!//
Poți să-l iei din stele/ Nu prin vorbe grele!// Poți să-l iei din
iarbă/ Iute și degrabă!// Poți,din farmacie/ Jumate-chimie!//
Cuvântul din carte/ Altă jumătate!// Plină de plăcere,/ Chiar
are putere!// Poți de la duhovnic/Că e foarte tonic!”(Antitdot).
Poezia este nu doar o delectare, ci o coordonată esen-
țială:
”Până când să mă prefac/ Când în sufletu-mi clocotește poe-
zia?” (Până când). Sau:
”Un hobby, dacă mă gândesc,/Îmi este poezia!/Dar n-am tre-
cut-o în prim-plan,/Alta mi-a fost menirea.//Căci bucuria ce
o am,/De a fi farmacist,/Include dragostea de oameni,/Și o fire
de artist.” (Hobby).
Eventualilor critici le cere îngăduință:
”Fac din viaţă o poezie/ De mă credeţi, eu voi scrie/ Dar mi-e
teamă că mă pierd,/ Într-atâta poezie!// Nu-i prea mult, încă
un poet/ Într-o lume aşa mare,/ Dar mi-e frică de cuvânt/ Nu
m-analizaţi prea tare!”(Crez poetic).
Și a biruit gândul: ”De ce n-am scris pană acum/ Și eu
mă-ntreb mereu./ Probabil c-am acumulat,/ Și acum e rândul

6
meu.// De aceea cred că tu, în cer/ I-ai tot rugat pe îngeri,/
Să-mi fiarbă versurile-n suflet,/ Și să le-aștern în cuget.”(De ce
n-am scris până acum?).
Pusă pe glumă, se revolta alintat împotriva invaziei
tehnologiilor moderne mimând:
”Căci am prins pică pe el/ Şi-l consider chiar mişel/ Că are
răspuns la toate,/ Şi dă cartea la o parte!” (Resentimente pen-
tru computer).
Același senin și spirit emană sprințar: ”Să-ți faci trea-
ba-ntr-un catren/ Este mai ușor,/ Și când nu voi face față,/
Pun calculator!”(Muza).
Se regăsesc în versuri, toate temele din poezia de ieri și
de azi. Catrenele surprind o stare de spirit și au autenticitate:
”Nu am așteptat degeaba./ Pământ binecuvântat/ În grădina
lui Stino/ Parcă am reînviat!”
Unele imagini surprind: ”împung frunzele în muguri”;
”poți auzi primăvara alunecând printre culmi”; ”la întoarcere
am găsit toamna într-o frunză”; ”pe una din stele/ o fac păr-
tașă la visele mele”. O sprințară joacă a rimelor, asonanțelor și
cadențelor sau a versului liber, reflexe eminesciene, labișiene,-
topîrceniene, eseniene și apropieri de poezia Magdei Isanos:
”Nu vă feriţi, fiţi slăbiciune/Căci ea vă face cumva anume./
Eşti mai umană, ceri dăruire/Creând o dramă, spre împlini-
re”(Urmașelor Evei).O naturalețe a poeziei:
”Doar iubirea e dăruirea eternă/ ce nu poate fi răpită// Restul
este…reziduu.”
Maria Mitocaru este autentică. Ea se înfățișează tră-
ind!
Placheta adună parte din creațiile de după anul 2000.
Aproape douăzeci de ani de slujire a muzei. Dihotomiaclasic,
romantic,modern, realist ‒ farmacist, pragmatic-o‒ mixare
reușită. Truismului ”nimeni nu mai citește poezie” o poziție

7
clară: ”unora le place jazzul”(poezia)!
Și o posibilă ”ardere a etapelor”: Începuturi. Împliniri.
Înălțimi. Întoarceri.
Maria Mitocaru și-a asumat identitatea poetică. Mân-
tuirea e prin Poezie. O reverență prietenească.
Las plăcerea propriei dumneavoastră călătorii în lec-
tura poeziilor. Poezia e o aventură. În cazul de față, ea se me-
rită continuată.

Mioara Gafencu

8
9
10
 1. CASA SOARELUI

O casă dragă-ntr-o grădină...

Soarele răsare-n ea,
Învăluind-o în lumină.
Casa soarelui!

Ferice, ca-n sânul naturii

Așa te simți în asta casă,
Ce-i inundată de lumină.
Casa soarelui!

Și-ncet îți reînvie-n minte

Tot ce-ai crezut că ai uitat!
Revin cei dragi de altădat’.
Casa soarelui!

2007

11
 2. DACĂ...

Dacă inima nu mi-e plină,

sunt ca și moartă,
sunt pustiită
pe dinăuntru.
O inima aprinsă,
acesta mi-e blestemul
sau binecuvântarea.
Neliniștea spiritului
nu mi-o poate smulge nimeni
din suflet
de vreme ce
neîmplinirea
arde în mine
imperfecțiunea.

11 Aprilie 2007

12
 3. HOBBY

De ce n-am așternut pe foaie

Mă tot întreb mereu,
Deși simțeam acest îndemn,
Din anii de liceu.

Un hobby, dacă mă gândesc,

Îmi este poezia!
Dar n-am trecut-o în prim-plan,
Acolo-i farmacia..

Căci bucuria ce o am,

De a fi farmacist,
Include dragostea de oameni,
Și o fire de artist!

13
 4. ALEAN

Nu regret, că nu mi-e felul

Eu rămân tot optimist.
Iau mereu ce-i bun din viață,
C-am o fire de artist!

Nu am așteptat degeaba,
Pământ binecuvântat.
În grădina lui Stino,
Pare c-am reînviat!

Și de-ar fi să mor chiar mâine,

Și cu lumea s-o-nchei,
Cred că n-am trăit degeaba.
Poezia mi-i temei!

Ea rămâne peste timp,

Și nu-mi doresc altceva.
Văd în ea, o trăinicie:
Parte din ființa mea!

14
 5. CU ROST

Ca să-ți narcotizezi durerea

Cu o pilulă, te-ai îndulci.
Însă la Domnul este puterea
Se demonstrează în orice zi!

Poți să te bucur și cu o floare

De care mâine te-ntristezi,
Căci s-ofilește chiar și la soare
Căci ăsta-i rostul, de vrei să crezi!

Ș-atunci ne-mpăcăm cu gândul

C-așa e lumea rostuită
Să nu știm când ne vine rândul
Și când clepsidra ne-a fost golită!

15
 6. DĂRUIEȘTE-TE

Cerul nu se năruie,
când cade o stea,
Nici noi nu sărăcim
când dăm ceva… cuiva…
Iar ce avem de pierdut,
să pierdem!
Și când se ivește momentul,
să ne risipim
prin gânduri, vorbe și fapte…
căci cândva
undeva,
Cineva înregistrează.

Mai 2008

16
 7. MI-E GÂNDUL

Mi-e gândul la iarba verde de acasă,

Mi-e gândul la iazul din grădina retrasă,
Cu unicu-i concert de broaște...
Cu un solist pe care nu l-ai recunoaște...

Mi-e gândul la un braț puternic,

Ce-mi oferă mereu protecție,
Și-mi înlănțuie clipele vieții mele
De viața lui...

17
 8. DOR DE TATA

Tatăl meu a vrut sa facă

Din mine, un ”om mare”
De a reușit sărmanul
Domnul i-a făcut favoare.

La origine țăran
Dar cu sufletul ales
El s-a străduit în viață
Ca să aibă de cules.

Când culegi, culegi cu bune

Și cu rele la un loc
Dar el s-a simțit deasupra
Trăind demn al lui soroc.

El mi-a arătat prin fapte

Care este drumul drept
Și-am urmat așa, în toate,
Sfatul lui cel înțelept.

Din a lui privire blândă,
Și plină de bucurie
Țâșnea un izvor de viață
Și o mare omenie!

Doamne, cât aș vrea acum

Să iubesc ca tine viața,
Să nu rătăcesc din drum,
Să fiu bun ca dimineața!

18
 Și să-ți spun că-ți datorez
Tată,o mare cinstire
Cer protecție din cer
Pentru ce-ai sădit în mine!

Iar de nu voi reuși
Să fiu mare cum ai vrut
Mai încerc o variantă
Și o iau de la-nceput!

14 Ianuarie 2007

19
 9. ENTUZIASM

Comprimă timpul într-o pilulă

Și cu ea viața să-ți prelungești
Sau din sticluță, c-o picătură
Tu ai putea să-ntinerești.

Cum elixirul ne-ar transforma

Privind la noi ca la spectacol,
Iar dacă Domnul ar accepta…
S-ar putea numi miracol

Dar elixirul e în noi
Și tinerețea e o stare,
Nu mai visați să fiți eroi
Și luați viața ca atare!

Și Nostradamus a prevăzut
Că elixirul nu-i de avut,
El poate fi… în farmacie,
Printre sticluțe… o doctorie!

20
 10. PRIMĂVARA VINE!

Împung frunzele din muguri,

Primăvară, simt cum vii!
Sângele îmi fierbe-n vene
Flori se-mprăştie-n câmpii!

Le voi atinge cu mâna

Neîndrăznind să rup nici una.
N-o să tulbur echilibrul
Care l-a creat natura!

Viaţa nu-i o cupă goală,

Nici Pământul nu-i pustiu
Când trăieşti o primăvară
Îţi dai seama că eşti viu!

03 Aprilie 2008

21
11. FĂLTICENI, GRĂDINĂ MARE

Fălticeni, grădină mare,
Tu ai adunat
Multe flori îmbietoare,
Și le-ai stimulat!
Ca să crească,
să-nflorească
Tu le-ai adăpat
Cu-a ta sevă boierească
Le-ai încununat!

22
 12. FLORI PENTRU MAMA

Timpul se tot înnoiește

Ajunul ne primenește!
Mirt, vâsc, busuioc adun,
Că la mama-i cel mai bun!

Plante sacre le socoate

Ce se cer împrăștiate,
Când e timpul cel mai bun
Și e ziua de Ajun!

Ele aduc pacea în casă

Și belșugul de pe masă,
Plante cu mesaj divin
Ce-i mai bun, prin ele vin!

23
 13. MUZA

Chiar îmi dă târcoale muza

De o vreme-ncoace,
Ce o fi crezând, sărăcuța,
Că nu am ce face?

Că am timpul ocupat
Nu e un secret!
Dacă vii tiptil în pat
O să te accept!

Ca să vii de dimineață
Și să-mi dai de scris
Nu-i un lucru incorect
Și este permis!

Să-ți faci treaba-ntr-un catren

Este mai ușor,
Și când nu voi face față,
Pun calculator!

08 Decembrie 2006

24
 14. REFLECȚIE

E atâta liniște
că poți auzi
primăvara alunecând peste culmi…

E atâta soare
că pot înflori toate florile
într-o zi...

E atâta floare
că poate mângâia
și cele mai nefericite suflete…

25
 15. STELELE

Apatice și reci,noaptea pe cer,

Stelele sfidează pământul,
Iar eu gândesc... că-s efemer
Și sufletul mi-i trist, ca gândul!

Pe una din stele

O fac părtașă la visele mele
Indiferentă la ce-i omenesc,
O iau drept martoră, la tot ce trăiesc!

12 Mai 2008

26
 16. TREZIRE LA VIAȚĂ

E jocul vesel de culoare

Țâșnit din raza călătoare,
Trezește tot din letargie
Renaște-n jur,dând bucurie!

Grădina e cuprinsă iară,

De miros cald de primăvară,
Lacrimi de rouă se usucă
Și toată fauna-i la muncă!

Un ritual cu reguli stricte

De undeva de sus pornite.
Și tot ce v-ar părea haotic
E ordonat,de fapt,metodic!

27
 17. CLEMENȚĂ

Lumea asta-i o sminteală

Tu te regăsești în ea
Ia orice la repezeală
Căci nu știi când vei pleca!

Că este un timp în toate

Ne e greu să-l precizăm
Cât mai e până la moarte
Ar fi cumplit să aflăm!

Să te abții de la vicii,
Toată lumea te învață.
Să trăiești tot moralist,
Nu iei nimic de la viață.

Totuși, fă doar ce e bine,

Ca să nu ajungi la greu!
Și de mai greșești vreodată,
Roagă-te la Dumnezeu!

28
 18. DE CE N-AM SCRIS PÂNĂ ACUM?

De ce n-am scris până acum

Și eu mă-ntreb mereu.
Probabil c-am acumulat,
Și acum e rândul meu.

Sau poate-a aranjat în cer

(Tata,ce iubea versul,
L-o fi rugat pe Dumnezeu,
Să mă inspire universul)!

Căci ai plecat... Să mă aștepți,

Să-mi pregătești terenul
Eu vreau să mai slujesc în lume,
Să nu rămână ternul!

De aceea cred că tu, în cer,
I-ai tot rugat pe îngeri,
Să-mi fiarbă versurile-n suflet,
Și să le-aștern în cuget!

09 Februarie 2007

29
30
 19. GÂND

O dulce amintire, un gând copilăresc

Cu care eu adesea m-amăgesc,
Fulgerând o rază de lumină,
În satu-mi înflorit ca o grădină,
Răsar povești ce se repovestesc,
În mintea plină de mister ceresc.

31
32
 20. LA CASA AMINTIRII

Am mers acasă la părinţi.

Ce straniu lucru – vremea!
Pe timpuri îi găseam uniţi
Tata şi mama – aievea.

Nerăbdător în curtea sa
Tata-şi pândea poarta
Doar o vedea, venind copila
Să-i veselească soarta!

Nu mai putea de-o vreme încoace

Să plece prea departe...
Şiaştepta tăcut acasă,
Chiar până peste poate...

E mort acum tăticul meu

Şi mama e bătrână.
În clipa asta-s amândoi
Şi-aşa o să rămână!

Iunie 2007

33
34
 21. CREZUL MAMEI

Mama credea că Domnul m-a-nzestrat

Cu puterea de a ajuta și pe-alții,
“Dar să nu dai în trufie, că-i păcat,
Nici pentru ură, să nu cauți vinovații!”

“Tu să te rogi, să iubești și să postești vinerea.

Să o cinstești, c-atunci eu te-am născut!”
E crez rostit de mama, și altfel n-aș putea
Decât să nu-l înșel și să-l ascult!

Un crez ce cu măsură îl slujesc,

Prin care inerția o supun,
Și nu-ndrăznesc ca să hulesc tot ce-i firesc
Căci de la mama, am tot ce-i mai bun!

Dureri și bucurii, i s-au părut normale.

Ea zbucium a ales și nu odihna.
Trăind grăbit, mi-a spus că-s necesare
“Și-n viață, nu-ndrăzni să cauți tihna!”

“Eu cred, ca Sfântul Nicolae m-a atins

De te-am născut atunci, de ziua Lui.
Ai fost copilul nostru cel dintâi
Menită să dai daruri orișicui.”

Și-adesea, vinerea, în prag de seară,

Într-o căsuță plină de lumină,
O văd pe mama, ca odinioară,
Rostindu-mi crezul, care mă-mpresoară.

35
 22. DEVĂRUL ETERN

Chiar dacă nu pot să te văd

cred în Tine, Doamne!
Raman actorul ce-și joacă rolul
în comedia despre lume
cu unul sau un infinit de personaje,
pentru a convinge marele auditoriu – lumea
că adevărul,
care este suma adevărurilor tuturor oamenilor,
e adevărul etern!

Ești Tu,Doamne!

19-Aprilie 2006

36
 23. CHEMARE

E Paște. Mă cheamă iar copilăria,

Acasă, unde doar mama mă așteaptă
Pentru-a vedea cum a-nverzit câmpia
Și a simți cum floarea-n muguri se deșteaptă.

E Paște. Și iară primăvara a venit în sat!

Cu valuri de lumină ea coboară dealul,
Sosind în pragul casei de unde am plecat,
Ca să-mi aline în fiecare an, amarul.

Gătit ca pentru Paște sau altă sărbătoare,

Îl mai aștept pe tata care a plecat.
În lacrima durerii, plin de nerăbdare,
Răsai chemat de clopot, căci noi nu te-am uitat!

E Paste. Iar mama-ți aduce prinos de bucurie,

Și timpul ne-amăgește, părând că n-ai plecat,
Tot povestind de viață, cu vorbe ea te învie,
Și bucuria ne sporește, căci vaca-n șura mamei,
a fătat!

05 Aprilie 2010

37
38
 24. RUGA DE PAȘTE

Doamne, prelungește-ți mâna

spre pana mea...
pentru a scrie...
la lumina gândului Tău,
spre a bucura apoi alte multe gânduri
în funcție de puterea lor.
Aș vrea să fiu, Doamne,
un om orchestră,
din marea Ta orchestră,
alături de îngerii Tăi
ce ni i-ai dăruit nouă
de la naștere la moarte.
Și langaîn ceata ta
de îngeri păzitori
să-mi găsesc
Adevărata libertate
în care să-mi trăiesc clipele...
în smerenie!

19 aprilie 2007

39
40
 25. ADEVĂRUL ETERN

Chiar dacă nu pot să te văd

cred în Tine, Doamne!
Raman actorul ce-și joacă rolul
în comedia despre lume
cu unul sau un infinit de personaje,
pentru a convinge marele auditoriu – lumea
că adevărul,
care este suma adevărurilor tuturor oamenilor,
e adevărul etern!

Ești Tu,Doamne!

19 Aprilie 2006

41
26. ÎN ANTITEZA LUI „A FI” - prilejuită de lansarea cărţii
d-lui Gh. Ciobanu, Mitul Triadic

Se-mpuţinează cei ce sunt

Şi rând pe rând nu vor mai fi.
Am staţionat, dar nu prea mult,
În antiteza lui ”a fi’’

E cosmic rolul ce-am jucat.

Mitologia nu se înşeală,
Cu Miorița am cochetat
De când eram copil la şcoală.

Mândră crăiasă lângă cioban

Rămân de-a pururi, în spaţiu-ales.
E cosmic rolul, deşi-i uman
Şi câteodată, de neînţeles !

Prin aer, apă şi pământ

La Dumnezeu căutând rostul
Dispare mitul. Sunt ce sunt.
Mâine vorbi-vom ,,despre fostul’’

Alţii la rând îmi vor lua locul

Şi logic pare că pe Pământ
E rostul meu, este sorocul
Dar lumea-i mare. Și ce sunt!

Mă întreb mereu, cum e firesc:

Va fi clepsidra mereu deschisă
Măsurând timpul, din univers,
A lumii care pare închisă?

21 Aprilie 2008

42
 27. POVEȘTI CU IUBIRE

O spun deschis. Sunt fericită...

Pentru că fericirea e-n mine,
De copil eram o sentimentală,
Ce se-nflăcăra ușor!

Când bunicu-mi spunea o poveste

Eu în pat plângeam, râdeam și visam
Alături de făpturile aceste
Ce nu-și pierdeau iubirea!

43
 28. NON SENS... CU SENS!

Ca să ai liniște
trebuie
să plătești vieții,
prin curajul
ce pare că vrei să-l ignori.
Plătești tribut
pentru ceva în schimb.
Dar,
găsești puterea
prin care te autodepășești!

Vrei să ai liniște
Dar,
te miști chiar în direcția opusă.
O nesăbuință
prin care pierzi lucruri mari.

Dar,
Trăirile și gândurile
vor rămâne peste timp
Sfidând direcția
în care te-ndreptai!

04 Februarie 2012

44
 29. TIMPUL... AGENT PATOGEN

L-am numit mereu mișel,

Prin cuvinte fel de fel,
Că ne face numai rău
De nu trece-ncet, mai greu.
Nu ia numai ani din viață
Dar și frumosul din față
Și asiști din întâmplare,
La propria-ți deteriorare!
Timpul-i agent patogen...
Noi nu ținem cont de el
E mai rău ca un vaccin,
Ce-ar aduce boli din plin!
Căci microbi-n doză mică
Din vaccin, nu chiar ne strică...
Și-atunci când doza contează,
Ei doar ne imunizează!
Căci timpul are-n tulpină
Ce are și-o curvuștină,
Viclenia-i trăsătura,
Căci mereu pierde măsura!
Și ca un agent tembel (patogen)
Face treaba-n mod rebel
Strică armonia-n față,
Te lungește, te înalță...
Îți pierde fizionomia
De-ți dispare veselia!
Ici un rid, colo o dungă
Pare să nu-i mai ajungă,
Nu face toata plastia,
Când ai pierdut armonia!
Mai ajută puțintel!

45
De nu insiști ca Michael (Jackson)
Și de-l credem patogen,
Hai să sărim toți pe el,
Că sunt doctori cu renume
Să-i facă ceva anume!
Să-l pună sub microscop,
Să-l vadă chiar și un miop,
Că nu-i de glumit cu el.
Să-l lăsăm așa, rebel!
Să-l privim și prin lunetă,
Să-l punem și-n eprubetă,
Că doar poate-l dibuim,
Și n-o să-l nesocotim!
I-om cere doar o favoare:
Chiar de trece-n graba mare,
Să nu ne mai ofilească,
Precum o boala domneasca!
Patogen de-l socotim
Am vrea chiar să-l nimicim.
Nu-i de prins în spațiu-mare
Ca l-am pune la păstrare!
Eu va dau sfaturi secrete:
Lăsați ultraviolete
ca să intre prin ferestre...
Puneți creme peste tot.
Vrei frumos? Fă un efort!
Și luați și vitamine...
Merg circuitele mai bine.
N-ați văzut Ana Aslan,
Cum depășea an de an?
Și-a ajuns frumos… bătrână,
cu o față tot senină...
Prin a ei descoperire(Gerovital)
Pentru a-noastră-ntinerire...

46
 30. ALTRUISM

Nu pot să mă trudesc
în lupta mea,
râvnind la darul
altcuiva!
Pentru că știu că
ce e azi,
e doar o dată!
Și
nu se poate-ntoarce

Niciodată!

47
 31. ARMONIE-N DANS

Ia-ți zboru-n dans,femeie,

Și-ți întinde aripile...
Dă din tine energie,
Și trăiește-ți clipele!

Fii tu însăți,delicată,
Pe ringul de dans
Nu centrată pe bărbatul
Ce-o ia în avans!

Stelele îți aparțin,

La fel ca și lui,
Tot ce trebuie să faci
Este să-l dispui!

O, femeie,Salomee,
Tu-l ademenești,
Și îl faci ca să danseze
Cum o să poftești!

Darul,ca să-l împlinești,

E să te ascunzi.
În orgoliul masculin
Să nu te cufunzi!

Intuiția, se știe,
Este arma ta!
Dar mai bine o ascunzi,
Nu i-o arăta!

Decembrie 2006

48
 32. IPOSTAZĂ

Știu că îndoiala îți curge în vene.

Așa ai fost,nu-i de o vreme.
Se vede-n ochi. N-ai omenie
Nici drag nu-ți este. Ci viclenie.

Se-ntoarce-n tine atâta ură,

De aceea dă-o mai cu măsură!
Căci vine-o vreme ce nu-i departe
Cândde iubit, nu mai ai parte!

Și atunci rămâne,cred că știi bine

Tot ce ai avut mai bun în tine!
Și-ar fi păcat în a ta casă,
Să te trezești singur la masă!

49
 33. CADE O STEA

Cade o stea, bolta-i mai rară

A cui o fi, mă întreb iară?
Poate-i vecinul... de odinioară...

Cade o stea. Un om se duce...

Ducând pe umeri și a sa cruce
Si tot așa, a câta oară,

Timpul măsoarăa vieții scară!

50
 34. PASTEL DE TOAMNĂ

Ce tristă e natura toamna

Când totul pare cenușiu
Mi-e gândul tot la vara arsă,
C-avea în ea spicul de grâu!

Când în copaci seva se-nmoaie,

Iar vântul sună a pustiu,
Lăsând în jur doar frunze triste ,
Doar ele-s elementul viu.

Tot ce-a fost verde,se vestejește,

Rămâne-n suflet și nu se pierde,
Omoară toamna, tot ce trăiește,
Doar coloritu-i te ispitește!

Căci vine-o vârsta, ce n-are vină

Căci altfel cum... trăiești mai mult?
Când ca o floare într-o grădină
Mă simt ca toamna ce o ascult!

Pastel de toamnă multicolor,

Nicicând, niciunde nu-l mai găsești,
Doar toamna-l lasă în urmă ușor,
Iar tu în suflet îl regăsești!

13 Septembrie 2007

51
52
 35. CU MĂSURĂ

Ce bine-i să ai o foaie,
Când durerea te despoaie...
Ș-atunci te răzbuni prin scris,
Unde totul e permis!

Când ți-a făcut-o „de oaie”,

Ce bine-i să ai o foaie!
Te ajută să uiți ura,
Chiar de ți-ai pierdut măsura!

Poate că e omenește
Și chiar te întinerește,
O cupă cu băutură,
Ce te vindecă de ură!

Prin ea, poți uita ce-a fost

Chiar și vorba fără rost.
Și rămâne cu măsură
Cuvântul ieșit din gură!

53
 36. DEZRĂDĂCINAREA

Plecând de acasă,
s-ar putea
să zaci undeva
fără nume,
Iar gândul de venetic
să te apese
încât să nu mai scapi
de sub povara lui…
În timp ce
pământul binecuvântat de-acasă,
te așteaptă...
Tu,cu bancnota
mirosind a transpirație,
nu vei putea cumpăra
nici măcar
un petic de cer românesc!

Martie 2008

54
 37. DORUL DE SORĂ

Te mistuie dorul de soră,

Și în picioare ai fiori...
Căci ați avut aceeași mamă,
Și-ați supt aceeași sânișori!

Nu-ți vine a crede c-a plecat

Din asta lume trecătoare...
Că a murit...lăsând în lume,
Dorul de soră...care doare!

Nu poți să crezi că nu mai este,

Și că nu o s-o mai vezi,
Îți pare totul o poveste,
Și aproape nu-ți imaginezi!

Când te gândești câți ani avea,

Îți faci proces de conștiință,
Și te întrebi la Dumnezeu:
Ce o fi-nsemnând a lui știință?

Căci după mersul cronologic,

Rândul nu i-ar fi venit,
Poate a iubit-o Cel de Sus
Și-atunci destinul i-a grăbit!

Când ai pierdut o surioară

În miezul vârstei, ca o floare,
Cum poți să faci,
S-ai alinare?

09 Februarie 2007

55
 38. LUMINA ÎNVIERII

A rasunat clopotu-n noapte
Lumina a erupt in sunet,
Iar Crucea plina de pacate
Se va spala in miez de noapte!

A mai trecut cu azi un Paste

In care toti am reinviat
Un inceput e-n orice Paste
Si o iertare de pacat!

In clipa cand traiesti un Paste

Te simti de toate vindecat,
Caci pe Iisus il simti aproape,
Natura draga,ni l-a dat!

El vietii noastre da un sens,

El e un maine asteptat,
El e lumina,Invierea
Si viata fara de pacat!

2009

56
 39. DRAG DE FLOARE

Atunci când prind drag de-o floare,

Chiar de-ar fi să mă repet,
O iau în multe exemplare.
C-așa-i un suflet de poet!

Și o repet,o tot repet

Dar ție, bine nu-ți prea pare,
Și crezi, c-aproape-i incorect
O floare-n multe exemplare!

07 Martie 2007

57
58
 40. DUREREA

Și atunci când am o durere,

De-aș considera-o mare
Aș putea ajunge-n stare,
Ca să cred că ea mă are!

Și ce trist ar fi atunci…
De m-ar copleși durerea,
N-aș putea ieși din ea,
Cât de mare mi-ar fi vrerea!

07 Ianuarie 2007

59
 41. EMOȚII AMESTECATE

Emoții, cu bune, cu rele,

Trăiește-le din plin
Nu accepta frustrarea
Chiar de-i din destin!

Iar un destin n-alege

Ce are bun în el...
Amestecă o viață
Cu tot ce-i mai rebel!

Și ce frumoasă-i viața
Așa amestecată.
Și-n răul cel mai mare,
Se mai învârte-o roată!

Rotițe din destin

Iar la a lor mișcare
Se mai rotește-o spiță
Din omenirea mare!

21 Ianuarie 2007

60
 42. RETORICĂ

Ce mincinoase cuvinte:
„pentru totdeauna”!
Și totuși le spui,
orbit de dragoste...
știind că nu le poți
respecta niciodată…
Pentru că știi
că
nimic nu durează o veșnicie...
Ce pot face
acum
când știu adevărul?
Cand stiu ca pentru totdeauna
Nu exista
Când știu ca eternitate nu există...
Există sfârșitul
timpului?

Și totuși
Eternitatea rămâne într-o adiere parfumată...

61
 43. VIN FLORIILE CU FLORIN

Copile,
când Floriile au venit
cu tine,
ce te-ai născut
din soare,
flori
și
roua primăverii,
inima mea s-a îmbogățit
în Florii.
Iar tu,
cu trecerea timpului
în ochii mei
și ai lumii,
ai înfloooorit!
Căci Floriile au venit cu tine,
Florin!

19 Aprilie 2006

62
 44. ÎNTOARCERE ÎN TIMP

Afară cerul cerne-n iarnă

Zăpada albă și plutitoare...
Iar eu mă-ntorc în graba mare
La timpul ce pare să mă-mpresoare!

Și simt aroma copilăriei

Cu basme,zmei și Feți Frumoși,
Pe o uliță „a broscăriei”,
Cu iazuri multe și-oameni duioși!

Și printre iriși și crizanteme

Tata îmi pare că a venit.
Timpul se-ntoarce, pare să-l cheme
Și visu-mi este ca împlinit!

E frumusețea de altădată
Raiul cel viu de la părinți
E greu să spui a fost odată
Și recunoști c-ai vrea să minți!

Să fiu din nou copil aș vrea

Să cred în basme cu happy-end-uri
Tata să-mi fie alăturea
La bursa vieții cu multe branduri!

63
64
 45. ISPITA

Freamăt, iubire, bucurie

Mă ispitesc și le doresc.
Le trec cu drag prin a mea fire
Și tuturor le dăruiesc!

Prin minte-mi trece o întrebare:

Oare la fel eu te iubesc?
Deși e timpul de cumpătare
Învie sufletul și te doresc!

E o ispită ce-mi dă târcoale,

Și nu mă lasă să lâncezesc.
Este motivul din astă lume
E o ispită ce mi-o doresc!

65
 46. O DOAMNĂ UNICAT
pentru MG

„Nu preamări ziua de azi,

Ce încă nu s-a încheiat...”
Îmi spunea într-o dimineață
O doamna ce-o cred „unicat”!

E unică în tot ce spune

Chiar și-n manifestare...
Cu drag, toți o-nconjoară...
C-are puterea minții mare!

Seninu-i forța ei vitală.

Te molipsește când apare...
Te înviorează prin cuvânt,
Căci n-are întristare!

E unică în felul ei,

Când cu umor,puțin frapează,
E circumspecta-n profunzime.
La ea,totul contează!

Chiar dacă anii au trecut,

Nu pare-ale simți povara,
Cuvântu-n viața ei e scut..
Ne dăruie cu drag comoara!

66
 47. O DÂRĂ DE LUMINĂ
în amintirea Oanei

A fost un dat predestinat durerii?

Așa au spus cu ochii și dându-i rând tăcerii
Cei adunați cu jale la masa de destin
Tot meditând la viață și clipe de Amin!

Timpul te-a pierdut de la masa vieții!

Și el te-a limitat la anii tinereții...
Să pleci ușor din lume-ai vrut să pară
O dâră de lumină la scara planetară!

Cu ochii goi, nelămuriți și triști

Cu toții lăcrimam ”ca nu se poate”
Tu ne zâmbeai din poză: ”Să iubiți!
Așa vă spun, și mergeți mai departe!

Nu trebuie să înțelegeți ce iubiți

Fiți voi aceia care dăruiți
Și n-așteptați să fie iubirea returnată
Căci ea se-ntoarce-n altă variantă!

Și chiar de nu primiți în loc, nu fiți îngrijorați.

Voi dăruiți iubire, nu mai condiționați.
Turnați-o cu extaz în cupa vieții
Căci este o parte a eternității!

Și nu mai fiți așa de supărați,

Că voi destinul nu puteți să îl schimbați,
Căci am trăit, dar n-am îmbătrânit.
Așa poate mi-a fost mie sortit!

67
 În zâmbetu-mi, voi nu ați observat
Că moartea e firească iar eu am acceptat?
Și chiar va rog, nu fiți îndurerați
C-atunci când va veni, la fel o acceptați!

Eu vă zâmbesc și mă simt împăcată

Căci a rămas din tot din ce a fost odată.
O dâră de lumină în universul mare
Să vi se-ntoarcă vouă... întru iluminare!”

01 August 2007

68
48. PARFUM DE STUDENȚIE
Soțului meu

Există-n viață un parfum,

Ce mă face stăpână pe clipă,
E o mireasmă în al meu drum
Care m-ajută și mă ridică!

M-a urmărit o viață-ntreagă

M-a obsedat și recunosc
Că e aroma care dezleagă
Misterul lumii ce o cunosc!

Fascinație ce n-a trecut

Parfumul viu din studenție
Îl simt și-acum ca la-nceput
Căci amintirea lui e vie!

69
 49. TE CUNOSC

Când minți,
te minți pe tine însuți,
amânând clipa adevărului,
până când,
ros pe dinăuntru
de minciună,
mărturisești
adevărul gol-goluț.
Și-n clipa aceea,
te simți eliberat...
și fericit.

70
 50. PRIMENIRE...

Mi-am primenit
sufletul împovărat
Printre recile ploi
torențiale
de stele...
Când am vrut să-mi îngrop
cu speranță,
durerile-n ele.

71