DUMITRU HURUBĂ

ARIPI PRIN TIMP

2
DUMITRU HURUBĂ

Aripi prin Timp

Ilustrații de Maria MUNTEAN

3
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
HURUBĂ, DUMITRU
Aripi prin Timp/ Dumitru Hurubă. - Târgu-Mureş :
Editura Vatra veche, 2022
ISBN 978-606-9014-58-9
821.135.1

Coperta de Nicolae Băciuț

Foto: sursa internet

EDITURA VATRA VECHE

Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29
Apărut 2022
Lector Nicolae Băciuț
Copyright © Dumitru Hurubă 2022
Toate drepturile rezervate
Tehnoredactare: Sergiu Paul Băciuţ
Format 16/61x86, Coli tipo 10
Tiparul executat la
S.C. INTERMEDIA GROUP SRL
Târgu-Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 14
România

4
 Dumitru Hurubă,
sau
Cum să glumești serios despre
marile adevăruri ale vieții
Elevii învață la școală că citind poezie intră în
sufletului eului liric și „aud” câte ceva din gândurile și
trăirile acestuia.
Citind poeziile lui Dumitru Hurubă oricine observă
că nu intră într-un singur suflet, ci în mai multe... Toate
complexe, tocmai prin simplitatea sentimentelor; diferite
unul de față de celălalt, dar atât de asemănătoare tocmai
prin intensitatea trăirilor; și, mai ales, toate foarte sincere,
tocmai pentru că sub diferitele măști se ascund gânduri
despre viața adevărată, așa cum o știm cu toții.
Creațiile poetului hunedorean, mai vechi sau mai
noi, adunate în acest volum ilustrat, sunt diverse din punct
de vedere al conținutului: meditații asupra trecerii
timpului și asupra destinului, declarații de iubire, poezii
ale anotimpurilor. Toate, însă, se subscriu unei teme
unice: lumea și iluziile pe care le avem cu toții în raport cu
ea.
În haina aparent ludică a textelor se ascund
sincerități deseori „mușcătoare”; ceea ce pare o glumă în
versuri, se dovedește a fi o „spunere tăioasă” despre ceea
ce simțim, trăim, vedem, noi toți, în vremurile prin care
trecem.
În lirica domnului Hurubă, faptele și gândurile stau
sub conștiința divinității. Dumnealui admite că doar EL e
cel ce le știe și le ordonează pe toate: multul, puținul,
5
binele, răul, frumosul, urâtul. Și tot la El stă puterea de a
dilata timpul, astfel încât să ne dăruiască miliarde de
secunde suplimentare pentru a trăi, pentru a simți...
„TU, la toate ai măsură:
Şi la bune, şi la rele,
Şi la frig, şi la căldură,
Şi la inimi mai rebele...”
(Doamne)
Poetul cere cu asprime dilatarea timpului, dreptul la
eternitate. Dar, deși multiplicat, cronosul devine repede
insuficient. Versurile ajung să plângă trecerea timpului
care, în mersul său necruțător, ne ordonă să uităm și,
eventual, chiar să ne însingurăm pentru a ne feri de
suferință:
„Se poartă-nstrăinarea
Şi lipsa de clemenţă
Şi îmbrăcăm uitarea
În voal de… reverenţă;”
(Și toate sunt dileme)
Salvarea de orice fel de suferință se face prin
anularea destinului, acea forță imaterială care ne jefuiește
speranța, inocența, răbdarea! Dar tot el ne face să ne
întoarcem către ceea ce a fost odată, ca spre un album cu
amintiri vii, neprețuite:
„Dar, când povestea pare
În sine demodată,
Oftezi cu resemnare:
Ehe, a fost odată!...”
(Muritorule)
Prin acestea, sinele supraviețuiește și merge mai
departe, deși prins în mecanismele dure ale rațiunii. Se
pare că scriind versuri, evadând în lumea puternic
6
liricizată, Domnul Hurubă scapă de nebunia cotidianului,
de haosul lumii exterioare:
„Atunci, în spiritul lui Goya,
Cum toate par zădărnicie,
Se simte tot mai clar nevoia
De-a evada din nebunie!”
(În spiritul lui Goya)
Știind că doar îmbrăcând haina unei pseudo-
intelectualități, niciun muritor de rând nu poate supraviețui
unei „apocalipse morale”, Hurubă găsește de cuviință să
cosmetizeze lumea prin iubire.
Sufletul expus cititorului este unul înțelepțit de
trecerea anilor, experimentat și realist. Cuprins de tristețe
și marasm, Hurubă se împrietenește în cele din urmă cu
destinul pe care nu îl poate schimba. Acceptă resemnat că
iluziile sunt doar „piese de decor” în existența noastră
zilnică, niște sunete zgârietore:
„Iluziile? Niște palavre,
Născute-n rânjet de destin…
Deci, calc pe ale lor cadavre
Sfidându-le - și mă închin!”
(Ucigaș de iluzii)
În ciuda acestui fapt, se recunoaște un demn urmaș
al idealistului Quijote care își construiește o lume iluzorie
și supraviețuiește prin ... iubire:
„Sunt luptător sub jurământ
În armia lui Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt
Și cu vreo patru-cinci marote…”
(Ca Don Quijote)
Galantul, visătorul, realistul, dar atât de fermecător
naivul Hurubă nu iubește cu mintea! Căci acolo, în
7
cerebelul rece, timpul trece și ucide tot ceea ce e luminos.
Poetul iubește cu ochii și cu sufletul. Iubitele lui au ochi
albaștri și delicatețe de floare. Sunt inocente, chiar și
atunci când profită de iubire. Se joacă în cel mai serios
mod cu putință cu sufletul unui bărbat ce pare condamnat
la eterna căutare a iubirii perfecte. Când iubește, poetul
hunedorean își auto-dăruiește libertatea de a o lua razna:
de prea mult frumos, de prea multă lumină...
„E vremea de-a lua-o razna
Pe văi, pe dealuri, prin pripoare -
Să mai furăm vieţii hazna:
Un tril de pasăre, o floare...”
(De 8 Martie)
Pentru a le eterniza, poetul își abandonează trăirile
în seama Divinității, pe care o face părtașă la actul său de
admirație. Doar Dumnezeu poate înțelege cu adevărat ce
înseamnă o femeie frumoasă, și cât de important este să
ne umplem viața cu prezența ei:
„Doamne, cât e de frumoasă,
Cum vorbeşte, cum i-e mersul,
De se strică Universul
Dacă nu mi-o laşi acasă!”
(Rugăminte)
Chiar și când este un „fraier” în iubire, poetul
găsește resurse interioare de a se salva:
„Cum în sufletu-mi dau iama
Toate relele iubirii,
L-am chemat în somn pe Kama,
Să-mi pot face harakiri.”
(Harakiri)

8
 Este, desigur, o moarte simbolică. Asemeni miticei
Phoenix, sufletul o dată străfulgerat de dragoste renaște și
renaște cu gândul la cea predestinată:
„Nu mă pribegi prin lume -
Lasă-mă abandonat
Unui aDORAbil nume
Căruia m-ai destinat.”
(Rugăciune)
Așezat confortabil în tihna oferită de iubire,
împlinită sau himerică, Hurubă admiră eternul feminin în
ipostaza adolescentină, mincinoasă sau (aproape) sinceră,
filiformă sau rubensiană:
„La Constanţa, pe Faleză,
Într-un asfinţit retard –
Tanţa-i roză și obeză,
El – o aşchie de gard…”
(Estivală – variantă)
Feminitatea este piesa lipsă din puzzle-ul
existențial al poetului. De aceea o caută și o integrează în
universul său. „Parcul”, grafiat cu majusculă devine un
univers ospitalier și ocrotitor al iubirilor tot atât de
neînțelese ca și lumea:
„Mai hoinăresc prin Parc adesea,
Prin peisaj-caricatură,
Și toate-mi par neînțelese:
Precum în minte, și-n natură!”
(Sunt robul zâmbetelor tale)
Doar în acest spațiu martor al unor trăiri complexe
se poate face mărturisirea superlativă a sentimentelor
trăite cu o intensitate atât de mare, încât rămân
necunoscute:

9
 „Te-aștept în Parc – e frig și plouă,
Și te iubesc, de n-ai habar!”
(Amintire de sceptic)
Aproape personificat, Parcul e spectatorul
momentelor de maximă împlinire sufletească, dar și al
singurătăților generatoare de reflecții asupra tristeții lumii
în care trăim:
„Da, va veni o primăvară
Cum doar aici, în Parc, există...
Și, poate, pentru prima oară
Aleea noastră-ți va fi tristă...”
(... Și va veni o primăvară...)
Fasonat de cele mai complexe trăiri, trăind într-o
lume a aparențelor, Hurubă găsește de cuviință să o
purifice prin ... ninsoare. Albul acesteia are capacitatea de
a îngheța durerea. Efemeritatea zăpezii, însă, ne poate
insufla puterea de a spera în mai bine.
Cum altfel să se încheie un astfel de volum, dacă
nu cu o referire la Brâncuși, cel care a eternizat sărutul și a
legat infinitul de pâmânt... Și astfel, ni l-a adus mai
aproape pe Dumnezeu, cel care știe măsura tuturor
lucrurilor:
„Și ninge, și fulgii valsează
Spectaculos… Efemer…
Coloana e Turnul de Pază
De la Pământ pân-la Cer!”
(Ninge...)

Se vorbește despre Dumitru Hurubă ca despre un

„autor de literatură umoristică”, membru al unei mai mari
familii din care fac parte și nume precum Valentin
Silvestru, Teodor Mazilu, sau Ion Băieșu. Nu se poate
10
contesta nota satirico-umoristică a creației acestuia. E mult
umor, când mai ascuns, când mai evident, în versurile
sale. Dar... și câtă seriozitate există în ideile pe care ni le
împărtășește!
Dacă e să o spunem în limbaj de școală, avem de a
face cu un eu liric complex, care știe să râdă de lumea în
care trăiește, dar și să îi aducă un omagiu pentru că ne
„expune” la iubire, la ludic, la candoare.
În spatele fiecărui gând serios despre destin și
trecerea timpului, despre iubire, despre societatea ale cărei
moravuri rămân neschimbate, se ascunde o certitudine:
poetul Dumitru Hurubă este un credincios supus al
Adevărului!

Anamaria MUNTEAN

11
D O A M N E...

TU, la toate ai măsură:

Şi la bune, şi la rele,
Şi la frig, şi la căldură,
Şi la inimi mai rebele...

TU le drămuieşti pe toate -
De sunt multe, de-s puţinuri,
TU ştii cum şi cât se poate
Când se zbate omu-n chinuri;

Deci, stăpân al tuturora,

Și-al știutelor profunde,
Fă ca să dureze ora,
Miliarde de secunde!

12
13
ȘI TOATE SUNT DILEME

Cum Creşte-n urmă Timpul

Şi Scade înainte,
E tot mai scurt răstimpul
Aducerii de-aminte;

Se poartă-nstrăinarea
Şi lipsa de clemenţă
Şi îmbrăcăm uitarea
În voal de… reverenţă;

Cumva, în mersul firii,

Avem o scuză-n toate,
Şi-i aplicăm iubirii
Un semn: nu se mai poate!

Bătrânul Cronos, parcă,

Invidios pe lume,
Cu Charon într-o barcă
Îşi spun sinistre glume…

Da, Timpul se comprimă,

Şi toate sunt dileme…
I-aş da lui Cronos primă,
Dacă-ar lipsi o vreme!

14
15
DESTINUL

Când o face pe galantul,

În al vieţii noastre mers,
Să-ţi piteşti bine talantul,
Că Destinul e pervers!...

Şi, cerându-ţi socoteală

Pentru fiecare sfanţ,
Nu-i decât o jecmăneală –
Una!, din eternu-i lanţ…

Vrerea lui e să sufoce,

Să distrugă tot ce-i viu!
Ca un animal feroce
În turbare prin pustiu;

Cu Destinul nu-i de şagă –

N-are rost să-l ignorăm…
Deci, hai, Coryntină dragă,
Să-ncerăm să-l… abrogăm!

16
17
MURITORULE...

Când soarta ți-e stăpână,

Iar timpul e în urmă,
Puțin mai este până
Viața ți se curmă!

Când lunile sunt zile,

Iar zilele sunt ore,
Din clipele abile
Cu sârg să te devore;

Când dangătul de clopot

Se-mprăștie a jale,
Al existenței clocot
Abia-și mai află cale;

Când dorul e durutul

Rămas din vreo iubire
E semnul că trecutul
Deja ți-e amintire;

Dar, când povestea pare

În sine demodată,
Oftezi cu resemnare:
Ehe, a fost odată!...

Simeria 13 octombrie 2021

18
19
SĂRMANA MEA SINGURĂTATE

Sărmana mea singurătate

Ce bine semeni tu cu mine!
Când îmi e greu şi când mi-e bine,
Când n-am nimic sau am de toate…

Mă înfăşori în mreje fine

Şi-mi umpli mintea de păcate…
Cu tine construiesc palate,
Sau le prefacem în ruine;

Tristeţea-ţi, însumi e tristeţe

Şi clipe-n roz uşor le număr,
Că-n cale-mi vin tot mai răzleţe…

Şi nu mai stau să le enumăr,

Ori măcar să le dau bineţe
Când plâng cu capul pe-al tău umăr.

20
21
ÎN SPIRITUL LUI GOYA

„Când glasul raţiunii tace”,

Iar gândurile îşi fac voia,
Se nasc ideile rapace
Ca în picturile lui Goya…

Şi din vedenii se încheagă

Figuri cu geometrii bizare,
Ce către lume se propagă,
Să recreeze-o nouă stare;

Când raţiunea nu-i acasă,

Iar monştrii se ivesc din umbre,
Fantasmele ţin sfat la masă,
Ori fojgăie-n imagini sumbre;

Atunci, în spiritul lui Goya,

Cum toate par zădărnicie,
Se simte tot mai clar nevoia
De-a evada din nebunie!

22
23
MĂ, ÎN FOND...

N-o mai face pe deșteptul

Vrând să fii spiritual,
Că ești ins de carnaval
Și îți dai cu stângu-n dreptul!

De mai ai puțină minte!

Și mai cugeți cât de cât,
Nu te îngâmfa atât –
Stai în banca ta, cuminte!

Fiindcă pari o făcătură –

Avortatul unui gnom
Cu figură de neom…
În fond, o lepădătură…

Simeria, 10 octombrie 2021

24
25
MOMENT

Doamne, ce vreme,
Doamne, ce vremuri
Că ai a te teme
Că te cutremuri!

Dar ce-nstrăinare,
Și ce mătrăgună!
Ce instincte primare,
Ce lume nebună!

Și ce nepăsare
În jur ni se țese!
Iubirile-s rare,
Iar urile dese!

E totul posibil,
Și binele-i lipsă,
Și nu-i imposibil
O-Apocalipsă!...

Simeria, 9 octombrie 2021

26
27
UCIGAȘ DE ILUZII

Sunt ucigașul de iluzii –

Mi-aș zice chiar profesionist,
Că-n cârdășie cu zăluzii,
Aproape fericit exist!

Iluzii? Flori de mătrăgună

Amestecate printre crini,
Iluzii-n nopțile cu lună,
Ca lătrăturile de câini!

Sunt ucigașul de dorințe

și orice dor, incipient
Eu îl distrug fără căință,
Că nu-i decât un accident!

Iluziile? Niște palavre,

Născute-n rânjet de destin…
Deci, calc pe ale lor cadavre
Sfidându-le - și mă închin!

Simeria, 3 august 2021

28
29
UN FEL DE POVESTE...

Destinul meu? O făcătură

În diavolesc aranjament,
Cu uriașă sinecură
Pentru Destinul meu dement...

Adâncul urii reciproce

Ne-a bântuit pe amândoi,
Și nu-i putere să revoce
Ori s-o întoarcă înapoi.

Destinul meu? O blasfemie,

Un fenomen distrugător
A tot ce-mi convenise mie
Să fiu, odată-nvingător!

Pe-aceeași șubredă galeră,

Trăgeam la vâsle-n sens contrar –
Destinul meu, destin himeră,
Și eu matroz fără habar!

30
31
CA DON QUIJOTE...

Sunt luptător sub jurământ

În armia lui Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt
Și cu vreo patru-cinci marote…

Am două tolbe cu săgeți,

Și suliță, și halebardă,
Mă duelez cu cine vreți
Și dau în mori ca într-o hoardă!

Cu Sancho Panza în tandem,

Și viguroasa Rosinanta
De nime-n lume nu mă tem –
Că mă prinsei cam care-i poanta!

Simeria, 9 iulie 2021

32
33
CÂNTEC FIASTRIN

Cât eşti de frumoasă, Doamnă,

Oare cel care te ţine,
Are clipe când se-ndeamnă
Să dea totul pentru tine ?

Cât ţi-s ochii de albaştri

Şi de plini de floricele,
Ştiu să fie doar fiaştri
Zămisliţi din flori şi stele ?

Cât de tandră ţi-e purtarea

Şi gura de cireşie,
Oare şti-va neuitarea
Să o aibă-n veşnicie ?

34
35
DE 8 MARTIE

Minunea lumii, Coryntinã:

E martie, e primăvară!
E timp de dor ce nu se-alină,
De dimineaţa până-n seară...

E vremea de-a lua-o razna

Pe văi, pe dealuri, prin pripoare -
Să mai furăm vieţii hazna:
Un tril de pasăre, o floare...

Chiar cerul parcă-i mai albastru,

Iar tu, cea mai frumoasă Doamnă!
Ți-aş pune-o pilă la cadastru
În veci să nu mai fie toamnă!

Deva, 6 martie 2001

36
37
RUGĂMINTE

Doamne, lasă-mi mintea-ntreagă

Când sunt cu Femeia asta,
Dacă tot mi-ai dat năpasta
Ca să-mi fie-atât de dragă;

Doamne, ţine-mi-o doar mie –

Ziua, noaptea, totdeauna…
Mai ales când iese luna
Şi mi-e inima pustie;

Doamne, cât e de frumoasă,

Cum vorbeşte, cum i-e mersul,
De se strică Universul
Dacă nu mi-o laşi acasă!

Deva, 4 ianuarie 2001

38
39
HARAKIRI

Cum ştiu că din mii de şoapte –

Una măcar nu te-agaţă –
Că la mine-i tot mai noapte,
Iar la tine dimineaţă…

Cum te-ador de-atâta vreme,

Iar dorinţele-mi sunt vaier,
Sufocat de dulci blesteme,
Eu rămân ce-am fost: un fraier!

Cum în sufletu-mi dau iama

Toate relele iubirii,
L-am chemat în somn pe Kama,
Să-mi pot face harakiri.

Deva, 22 februarie 2001

40
41
RUGĂCIUNE

Nu-mi da, Doamne, cât pot duce,

Nu mă-ndragosti prea des
De femeia ca o cruce
Pe care-o-ntâlnesc ades;

Nu-mi învolbura dorinţa

După umblet printre fagi,
Lasă-mi numai suferinţa
Dorului de ochii dragi.

Nu mă pribegi prin lume -

Lasă-mă abandonat
Unui aDORAbil nume
Căruia m-ai destinat.

Deva,16 august 1998

42
43
FRUMOASELE ADOLESCENTE

Cum simt prin sufletu-mi torente

Şi inima-mi tresare-n volte,
Când trec pe stradă dezinvolte
Frumoasele adolescente!…

Ce primăvară duc cu ele,

Ce străluciri au în privire!
Ce încărcate-s de iubire
De lume, de copaci, de stele…!

Ce bine le stă neatente,

Şi vieţii le sunt sfidătoare,
Căci au tot ce-i frumos sub Soare
Frumoasele adolescente…

44
45
CÂNTĂ CUCU…

I-auzi cum mai cântă cucu,

Ca o pasăre zăludă…
Cântă, cântă, zăbăucu,
Numai ca să-mi facă-n ciudă!

Parcă-i angajat cu ora

Să mă scoată din sărite,
Că nu vine Minodora,
Deşi, de vreun an promite...

Cântă cucu pe-o crenguţă,

Iar cântarea-i rugăminte:
Să-mi găsesc altă drăguţă,
Una, care nu mă minte…

46
47
CÂNTEC DE MAHALA

Hello!, puică, helo, dragă!

Unde-s vremurile vechi,
Când aveai guriţa-fragă
Şi lănţuguri în urechi?

Aveai mers de căprioară,

Şi-un batic maro pe cap,
De stricai la inimioară,
Orice năpârlit de ţap;

Aveai ochi de jar în vatră,

Şi trup ca de contrabas,
De păreai indo-mulatră,
Cu trei cerceluşi în nas!

Hello, puică! Hello, puică!,

Cu gropiţe la genunchi,
Fură-mi-te de la muică –
Nu-mi fă boală la rărunchi!

48
49
ESTIVALĂ

La Constanța, pe Faleză,
În sezonul estival,
Plimbă-mi-se o coafeză
Cu un contraamiral.

Merg ținându-se deolaltă –

Cuplu cam nepotrivit:
Ea frumoasă și înaltă,
El, mai scund, dar hotărât!

Când și când el o privește

Ca pe-o marfă de import…
Ea, spre creștet, îi zâmbește –
Între Cazino și Port…

E-n amurg, marea tresaltă,

Cuplul pare contopit…
Ea e sigur mai înaltă,
Dar și el mai… hotărât!

50
51
ESTIVALĂ
(variantă)

Pe Faleză, la Constanţa,
Plimbă-mi-se un matroz
Braţ la braţ cu una, Tanţa,
Cu mulţi nuri şi chipul roz…

La Constanţa, pe Faleză,
Într-un asfinţit retard –
Tanţa-i roză și obeză,
El – o aşchie de gard…

Și cum merg, merg pe tăcute,

În gând cu îmbrăţişări,
Ea ar vrea să o sărute,
El se teme de urmări…

…Merg ţinându-se de mână,

Şi-n al serii amurgit,
Dânsa pare o cadână,
El, un eunuc tâmpit…

52
53
PÂNĂ CÂND...

Până când e frunza verde

Şi nu-i vara pe gătate,
Hai, iubito, şi ne-om pierde
Pe Alei întortocheate;

Răzleţindu-ne de… turma

Permanent clevetitoare
Nu se va mai şti de urma
A doi inşi – o arătare…

Căci vom fi, iubito, una,

Şi la suflet şi la minte,
Urgisiţi, pe totdeauna,
Întru-aducere aminte…

54
55
BACOVIANĂ

Umblam ținându-ne de mână

Într-un oraș necunoscut,
Și străzile n-aveau lumină,
Și-orașul însuși era mut;

Clădirile erau diforme

Și umbre stranii ne păreau,
Că n-aveau limite, nici forme,
Și, poate, nici nu existau!...

Orbecăiam pe străzi înguste -

Frânturi din bezna-ambalaj...
Prin minte-aveam idei vetuste,
Și circumscrise-n peisaj;

Înaintam spre nu-știu-unde,

Spre nu-știu-cum și nu-știu-ce,
Și toate ne păreau imunde,
Și toate-un uriaș: de ce?

Treceam pe străzi întortocheate,

Cu capătul spre nicăieri,
Sau, erau drumuri de păcate
Din stirpea celor mai-de-ieri?

Umblam aiurea, două umbre,

Aveam chiar măști de carnaval,
Și tot și toate erau sumbre,
Ca într-o piesă de final...

56
57
INFATUARE

Când ne plimbam noi pe Alee

Uitaţi de lume şi de Burg,
Îl imploram pe Demiurg
Ca mersul vremii-n loc să steie;

Dar clipele treceau în goană

Şi nu se sinchiseau defel
Că întâlnitul bătrânel
Era chiar Cronos în persoană;

Şi-aşa, cum ne-nvăţară unii,

Ne-am prefăcut a nu-l vedea,
Deşi o voce ne şoptea:
-Mă, n-o mai faceţi pe nebunii!

58
59
FOLCLORICĂ

Pe unde iubeam odată,

În poiana cu narcise,
Acum iarba e tăiată,
Și visările ucise;

Pe unde venea mândruța,

La a dorului chemare,
Nu mai e nici potecuța
Și nici urmă de cărare!

Draga a plecat din lume,

Stea să fie, nepereche!
În poiană-i doar un nume
Încrustat pe banca veche…

Simeria, octombrie 2021

60
61
EXISTENȚIALĂ

Iubirea noastră construită

Din sentimente de granit,
Acum ne pare flendurită
Și-apropiată de sfârșit;

Te văd marcată de … absență

Pe trotuarul celălalt…
Mă-ntreb: e doar o aparență,
Ori gropile de prin asfalt?

Zâmbind vreunui gând anume –

În jurul tău e totul mort!
Și te lovești, în mers, de lume,
De-un existent ca un avort:

Îți duci o mână, brusc, la tâmplă –

Ți-a fulgerat vreun gând de noi?
Te-ntreabă lumea ce se-ntâmplă,
De-ți lăcrimează ochii, goi…

Simeria, octombrie 2021

62
63
VEDENIE?

Sunt singur și cutreier

Prin Parcul desfrunzit
Și doar un „cri” de greier
Îmi ține de urât;

Iar luna sfârtecată

De zdrențele de nori,
Doar rareori se-arată
În plinele-i splendori;

Sunt singur, se-nserează,

Iar cerul, către deal,
Sinistru afișează
Un monstru bicefal…

Priveliștea e sumbră
Dar, dinspre țințirim,
Se-apropie o umbră,
Cu mers de heruvim;

Se schimbă universal
Și nu cred că e vis:
Cunosc eu bine mersul
Spre-un fel de paradis…

Căci umbra parcă-I Zeea,

Și știu c-așa e drept,
Să fie ea femeia
Pe care o aștept…
Simeria, 3 septembrie 2021
64
65
VEDENIE
(Uneia)

Te văzui aseară-n poartă

Numa-n ie şi papuci,
Cu grimasa ta de moartă
Apărută printre cruci;

Părul ţi-atârna pe umeri

Cam nepieptănat şi lung
Şi-mi părea că stai să numeri
Dacă relele ţi-ajung…

Că e subţirel totalul,
După câte ai urzit,
După cât sărit-ai calul
Când umblai după iubit;

Diabolică-n gândire
Şi bogată în idei –
Avuseşi mire cu mire
Dar crezuşi vreodată-n ei?

Acum, parcă eşti o buhă –

Arătare în amurg!
Şi te-ai potrivi ca ciuhă,
Pentru nopţile din burg!

Iunie, 2022

66
67
LA VENEȚIA

Hai să ascultăm o barcarolă,

Și glasul unui gondolier,
Într-o romantică gondolă,
Sub luna ca un giuvaer,

Cu doruri atacând feroce,

Cu sentimente de granit,
Hai pe canalul Santa Croce,
Când ziua-i către amurgit;

Și, ascultând vreo canțonetă,

Un cântec vechi, venețian,
În seara asta violetă
Să-i fii model lui Tițian…

Și vino, vino mai aproape –

Auzi un clipocit de val?
Vin stelele să se adape,
Ca într-un splendid carnaval;

Se-aude iar o barcarolă

Ș-un cântec de gondolier!
Pe fruntea ta e o corolă
Din stele căzând din cer…

Simeria, 28 septembrie 2021

68
69
PSEUDOSENTIMENTALĂ

… Da, ești frumoasă, se-nțelege,

Și, dac-aș fi mai nătărău,
Te-aș declara proiect de lege,
Că altceva n-ar fi mai rău;

Dar te iubesc ca pe-o ofrandă

Și când te văd îmi scuip în sân:
Ești cea mai faină pirandă –
De te-aș avea, aș fi hapsân!

Du unde mi-apăruși în cale –

În calea mea de om sărac,
Că ai porniri cam criminale,
Iar sufletul ți-e neam de … drac!

Simeria, 20 august 2021

70
71
TRECE-O LEBĂDĂ...

„Trece lebăda pe ape”

Într-o zi de dimineață,
Trece lebăda să scape,
Fără pene, dar în viață!

Trece-o lebădă prin trestii

Într-un zor de zi de Vienă
Ascunzându-se de bestii
Cu apucături de hienă!

Trece-o lebădă alene

Dintre trestii, să se culce…
Și-i lipsește un smoc de pene
Și-o labă friptă, dulce!

Simeria, 15 august 2001

72
73
MOMENT REALIST

Eu nu-știu dacă-i rău ori bine,

Și nu știu dacă e
Să-mi fie tot mai dor de tine
Și de un timp patriarhal…

Tu, zilnic pleci spre nu-știu-unde,

Iar când revii din amintiri,
Tăcerile-s tot mai profunde
Și mai ascunse în priviri…

Sau, poate că tu ești normal

Iar eu doar insul doritor
Ce-n viața-i totu-i alandala
Ca un destin distrugător…

Simeria -Toplița, 22/24 iulie 2021

74
75
CA-N PLOAIE UN CĂȚEL...

Când vine viața cu constrângeri

Și bariere fel de fel.
Când simți mulțimea de înfrângeri,
Te simți, ca-n ploaie, un cățel;

Și-aud cum latră, soarta, harnic,

De parc-ar fi din neam coiot,
Când totul e un tot fățarnic,
Iar pe destin îl doare-n cot…

Trăiam o lume ideală?

Suntem un cuplu fericit,
Ori e spectacolul de gală
Când comedia s-a sfârșit?

Simeria, iunie 2021

76
77
IUBIRE BLOCATĂ

Iubirii noastre-i sunt custode

Și-o țin într-un seif secret,
Ferind-o de hirsute ode
Compuse-n stil analfabet;

Încuietoarea-i încifrată,
Iar pinul e la mine-n gând!
Acum, iubirea e blocată,
Și-așteaptă un posibil rând…

Eu nu exclude o revenire,
Măcar sub formă de onix…
Dar poate, că din amintire,
Mi-ar cotropi doar un prefix…

O-ntoarcere la anii tineri

Cu nebunia lor cu tot,
Ar fi un gest de Sfânta Vineri
Și o dorință de netot?

Simeria, 23 mai 2021

78
79
TE-AȘ INVITA...

Te-aș invita la o plimbare,

Dar nu cred să mai aibă rost;
Nu cred că te mai simt în stare
Să ne întoarcem la ce-a fost...

Probabil că ți-e dor și ție

De multe cele din trecut,
De dragoste, ca de beție,
De-o mângâiere, de-un sărut...

Probabil, totul e probabil,

Doar sufletul, în dor expert,
Mai crede că aș fi capabil,
Să nu te uit, să nu te cert!...

80
81
SUNT ROBUL ZÂMBETELOR TALE

Amalasunda, fără tine,

Viața mea-i ca o Sahară,
Ca un destin ce-a dat-o-n bară
Și nu-și dă semne că-și revine!

Mai hoinăresc prin Parc adesea,

Prin peisaj-caricatură,
Și toate-mi par neînțelese:
Precum în minte, și-n natură!

Dar, optimist ca-ntotdeauna,

Eu sper că timpul se va toarce,
Iar dragostea, când iese luna,
La noi, la Bancă, se va-ntoarce!

Și vom cădea în recidiva

Știutelor iubiri fatale!
Tu, Amalasunda, vei fi diva –
Eu? Robul zâmbetelor tale…

Simeria, 8 decembrie 2019

82
83
ÎN SEARA ACEEA...
Sonet

O, cum dansau aducerile-aminte,

Ca niște iele-n dezlănțuire,
Și, bune, rele, în înlănțuire,
Ne aminteau de sfinte jurăminte!

În seara ca o neagră amețire,

Tristeți aveam în inimă și-n minte;
Pluteau în jurul însene, în dans fierbinte,
Frânturi înălțătoare de iubire…

Dar cum ne răscoleau acele clipe,

Și ne amenințau ca niște hiene,
Din amintiri părea să se-nfiripe

O formă de voaluri extrafine…

În jur cu flori de crini și de tulipe,
Pe fond, Nocturnele chopiniene…

Simeria, 10 februarie 2020

84
85
SEARA ÎN PARC…
Sonet

Am fost aseară-n Parcul Dendrologic

Și chiar am stat pe Banca de sub Boltă
Lătra vreo javră plină de revoltă,
Cu glas de om politic, demagogic…

O cioară cumpătată, dezinvoltă –

Probabil din serviciul ecologic –
Țipa un croncănit ornitologic
Spre-n corb pasiv aflat în voltă…

Cu glasul său, prevestitor de rele,

Se repezea spre noapte o ciuvică,
În minte-mi răscolind idei rebele;

… Și-n lumea asta, tot mai inamică,

Te-am rechemat cu dorurile mele.
Să fii cu mine, că mi-era cam frică…

Simeria, 27 octombrie 2019

86
87
STATORNICE
–În stil popular–

Foaie verde, trei smicele

Și vreo patru de alun,
Unde-s vremurile-acele
Când iubeam ca un nebun?

Măi, ș-aveam o mândruliță

Plină de zulufi și nuri,
Fără seamăn pe uliță,
Numai bună să o furi!...

Părea divă-n film și-n teatru,

Mi-era seva să rezist,
Și-o păzeam cu ochii-n patru,
Ca un câine polițist.

Și iar verde de rubarbă,

Mândra era ca un mit,
De stăteam cu ea pe iarbă,
Eram cel mai fericit!

… Au trecut vremile – acele,

Cum trec toate și apun,
Dar eu încă am sechele
Și-o iubesc tot cam … nebun!

Simeria 6 ianuarie 2020

88
89
MELANCOLICĂ

O, serile de neuitare
Din rariștea de fagi și ulmi,
Când iese luna dinspre Culmi,
Și plimbă umbre pe cărare;

În parc e liniște și pace,

Și însuși vântul e zefir…
Miroase fin a calomfir,
Doar timpu-i trecător, rapace…

Abia se-aude dinspre vale

Un susur molcom de pârâu…
Nu cumva totu-i prea târziu
De cânt-o cucuvea a jale?

Simeria, 22 decembrie 2019

90
91
E LESNE…

O, dac-ai fi Amalasunda,
Iar eu un rege ostrogot,
Chiar de-ai mai face-o pe bolunda,
Tot te-aș iubi la fel – socot…

E lesne să te cred regină,

Și te-aș iubi cum greu de spus –
Ar fi o vrere clar divină,
Să îți fiu Rege, și supus.

O, dac-ai fi ce nu se poate,
Pe gândul meu cam nebunesc:
Stăpână peste ostrogoate,
Aș ști, etern, să te iubesc!

Simeria, 15 decembrie 2019

92
93
AMINTIRE DE SCEPTIC

Te-aștept în Parcul Dendrologic,

Cum proceda eu mai anțerț,
Deși mă-ntreb, poate, neologic:
Nu cumva umbli cu vreun … terț?

Te-aștept pe-Aleea noastră dragă –

O siluetă în peisaj,
Un ins cu inimă beteagă,
De tine sechestrat în gaj;

Te-aștept în Parc – e frig și plouă,

Și te iubesc, de n-ai habar!
Dar, dacă ai ofertă … nouă,
Eu mă declar celibatar!

Toplița, 17 iulie 2015

94
95
ALEEA NOASTRĂ…

Aveam, în Parc, aleea noastră –

Era – de fapt, doar o cărare,
Un luminiș cu frunze rare,
Ce ne-aminteau de samulastră…

Veneau și două veverițe,

Pe când ne-mbrățișa amurgul
Și rămânea în urmă burgul
Cu încurcatele lui ițe…

… Mergeam ținându-ne de mână

Pe-a noastră pseudo-alee,
Și-n păr aveai o azalea
Și lumii îmi păreai stăpână!

Simeria, 19 august 2019

96
97
PRIN VIAȚA MEA...

Prin viața mea trecu o fată,

Cam unică în port și-n mers,
Și am crezut-o, dintr-o dată,
Crăiasa mea din Univers.

Trecu prin viața mea – ce clipe!

O fată-n lume unicat –
În loc de mâini avea aripe
Și-n tot, un înger exilat.

Trecu o fată – o părere?

Un dor cu care să m-alin?
A fost un vis, o adiere,
Sau joc al crudului destin?

98
99
SĂ FIE...

Să fie clipele petale

Din cine știe ce blestem,
C- atingerea buzelor tale
E, pentru mine, un poem?

Să fie clipele oprite

De Cronos, devenit milos,
De viețile mai risipite,
De Mine-n cuget păcătos?

Dar, hei!, Nu-i vorba de iubire

Și n-are rost să mă ascund:
Aici e vis și prevestire
A unui dor tot mai profund!

100
101
LA O UMBRĂ DE CĂPIȚĂ

Hoinărind prin Parc aseară,

Pe alei întortocheate,
Mi-am reamintit o vară
Cu dorinți realizate…

Evadasem de acasă –
Ca loviți de o sincopă:
Eu, „viteaz”, tu o frumoasă,
Eu, „amant”, tu … Penelopă.

Domiciliu provizoriu
Am găsit o poieniță –
Loc secret, dar iluzoriu,
La o umbră de căpiță…

Ianuarie 2014

102
103
FEMEI ÎN FEBRUARIE

În luna asta cam perversă,

Cu ciudăţenii la activ,
Cu câte-o brumă, o aversă,
Ori încălziri fără motiv,

Femei, cu frumuseţi de clasă,

Făcându-se că nu pricep,
Intenţionat îi cad în plasă
Şi Primăvara o… încep;

Se-mbracă mai primăvăratic

Şi afişează frumuseţi,
Încât pun inimi pe jăratic,
De aroganţi, de-analfabeţi…

Şi trec frumoasele pe stradă,

Iar Februarie-i mai calm…
…Le văd bărbaţii ca pe-o pradă,
În loc să-ngâne câte-un psalm…

104
105
. ...ȘI VA VENI O PRIMĂVARĂ...

... Și va veni o primăvară,

Cu flori, cu fluturi și albine,
Cu iarbă verde, în cărare –
O primăvară, fără mine.

Prin parc, mulțimi de păsărele,

Or împleti mii de amoruri,
Iar două-trei perechi, rebele,
Și-or mistui frumoase doruri...

Intenționat, pe-alei s-or pierde,

Cum ne pierdeam și noi odată –
Era aprilie, iarbă verde,
Iar noi pereche demodată!

Da, va veni o primăvară

Cum doar aici, în Parc, există...
Și, poate, pentru prima oară
Aleea noastră-ți va fi tristă...

106
107
PASTEL DE MAI

Au înflorit salcâmii iară

Și primăvara e în top,
Natura-n haină princiară,
Se joacă-n frunzele de plop;

E primăvară – simfonie
Și verdele-i atotstăpân,
Miroase-a flori – o nebunie
Ce creștinează-orice păgân;

Se nasc idile între gâze

Și-abia adie un zefir
Doar două gaițe, balcâze,
Se ceartă pentru un … safir.

Simeria, 23 mai 2021

108
109
NINGE

Ninge pe Masa Tăcerii

Cu fulgi mari și jucăuși…
Poate-i un dans al durerii
Că nu e acasă Brâncuși…

Ninge în rotocoale –
Orașul pare tăcut…
Un bătrânel e pe cale
Să treacă al Porții Sărut.

Și ninge, și fulgii valsează

Spectaculos… Efemer…
Coloana e Turnul de Pază
De la Pământ pân-la Cer!

110
111
112
CUPRINS

Anamaria Muntean, Prefață /5

Doamne… /12
Și toate sunt dileme /14
Destinul /16
Muritorule… /18
Sărmana mea singurătate /20
În spiritul lui Goya /22
Mă, în fond… /24
Moment /26
Ucigaș de iluzii /28
Un fel de poveste… /30
Ca Don Quijote… /32
Cântec fiastrin /34
De 8 Martie /36
Rugăminte /38
Harakiri /40
Rugăciune /42
Frumoasele adolescente /44
Cântă cucu… /46
Cântec de mahala /48
Estivală /50
Estivală (variantă) /52
Până când… /54
Bacoviană /56
Infatuare /58
Folclorică /60
Existențială /62
Vedenie? /64
Vedenie (Uneia) /66
La Veneția /68
113
Pseudosentimentală /70
Trece-o lebădă… /72
Moment realist /74
Ca-n ploaie un cățel… /76
Iubire blocată /78
Te-aș invita… /80
Sunt robul zâmbetelor tale /82
În seara aceea… (Sonet) /84
Seara în Parc… (Sonet) /86
Statornice (În stil popular) /88
Melancolică /90
E lesne… /92
Amintire de sceptic /94
Aleea noastră… /96
Prin viața mea… /98
Să fie… /100
La o umbră de căpiță /102
Femei în Februarie /104
…Și va veni o Primăvară… /106
Pastel de Mai /108
Ninge /110

114
115
FOLCLORICĂ
Pe unde iubeam odată,
În poiana cu narcise,
Acum iarba e tăiată,
Și visările ucise;
Pe unde venea mândruța,
La a dorului chemare,
Nu mai e nici potecuța
116
Și nici urmă de cărare!
Draga a plecat din lume,
Stea să fie, nepereche!
În poiană-i doar un nume
Încrustat pe banca
veche…
Simeria, octombrie 2021
DUMITRU HURUBĂ