1

Lucrare realizată de LUCVAL&KEN

Petroșani, Str: Aviatorilor, Nr.46, Bl.46, Ap.39, Sc.1,

Telefon: 0722755396

E-mail: lucvalken@gmail.com
E-mail: redacțialucval@gmail.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NYCOLLAS, KESSY ELLYS
Fok nestins / Kessy-Ellys Nycollas. - Petroşani : Editura
Lucval & Ken, 2021
ISBN 978-606-95154-5-7 821.135.1

Toate drepturile asupra versiunii în limba română aparțin

autorului. Reproducerea integrală sau parțială, sub orice
formă, a textului din această carte este posibilă numai cu
acordul scris al autorului și al administratorului
LUCVAL&KEN

Comenzile pentru această lucrare se primesc:

• Prin poștă la adresa de mai sus.

• Prin e-mail: lucvalken@gmail.com,
• redactialucval@gmail.com
• Prin telefon: 0722755396
• La sediul firmei LUCVAL&KEN

2
3
4
 FOC SACRU, IUBIREA

Păsări de teamă, păsări de timp,

măsoară simetria visând ca şi noi că iubesc.
O revelaţie a iubirii adevărate, printre
săgeţile zeului Set, ce ajung până azi,
amintind de înţelepciunea egiptenilor de a
venera femeia, de a crede în Legea
primordială a iubirii, în puterea şi
binecuvântarea ei.

5
 În acest volum, Cititorule, poeta Kessy
Ellys Nycollas, ne propune o altă temă, pe
care încercăm s-o înțelege, pe care ne-o
oferă poetic, într-o aprindere a sufletului,
care este și… care va dăinui.

Așa cum facem întotdeauna, pășim

pios în castelul construit din poeme al
autoarei, pentru a-i auzi vocea lăuntrică și
ceea ce dorește să ne transmită.
De data aceasta, Focul nestins este
focul iubirii, după care noi, pământenii,
alergăm precum zeii, convinși că iubirea
aduce pacea, împlinirea și sensul vieții.
Focul nestins cuprinde întreaga fire. (FOC
IUBIRII) Un zbucium lăuntric, în care „Un
dor îmi pleacă / Altul vine”,… „Unul se naște
altul moare”, (UN SENTIMENT), dorul
poetei încă zidește, printre amintirile care o
dor, într-un foc continuu care arde, frige, se
stinge, se reaprinde. Lecții de viață, din care
învățăm mereu și nu le învățăm decât
trăindu-le, nu le împrumutăm de la alții că

6
altfel le-am fura visele lor, lecții care ne
formează și prin care evoluăm spiritual,
chiar dacă un dor uneori urlă și apasă pe
suflet.
În unele poeme, se simte o frumoasă
influență populară, în expresii care te
surprind în mod plăcut, cum ar fi: „ la un car
de oale este îndeajuns un băț”, (DE M-AI
IUBIT), sau …. „Dorurile tate / Strânse-n
cingătoare”. (IOANE, IOANE...) „cuibul
nostru de cuci”. (ÎMBRĂȚIȘAREA)
În altele, poeta crează o frumoasă
atmosferă idilică, (PE SUB CASTANII DE
LA MOARĂ), unde luna îi însoțește pe
îndrăgostiții, „Ca doi adolescenți cuminți”.
Trăirilor poetei i se alătură cerul,
marea, țărmul, vântul, ploaia, iarba,
frunzele, licurici, petale de cireș, vârf de
munte, mărgăritare, trandafir, zori și aripi,
într-o împletire firească, care se revarsă
lăuntric.
Își reface trecutul, în care se vede o
rândunică în cuibul sufletului, crescându-și

7
puii: „Unul s-a înălțat prea sus, în zare /
Îndrăgostindu-se de soare / Rămas-a înger în
albastrul cerului senin / Lăsându-i mamei doar
dureri și chin”… „Altul zburând în țări
străine”… „Cel mare a zburat aproape / Peste
un multe, două ape”... pentru ca apoi, să-și
ducă viața „singurică / Străină-n lume, a
nimănui / Plângând de dorul ălor pui”...
(VIAȚA ÎI ȘI NU-I!)
Deși dorul e năvalnic, o luptă
lăuntrică se dă, fiindu-i frică să nu fie din
nou dezamăgită: „Am obosit să ascult
povești”, (NU MĂ IUBI...) să fie captivă unei
iubiri care să o doară.
Statornicia banală n-o ajută să se
descopere sau să trăiască unic şi adevărat cu
celălalt, graniţele fiind nesigure şi
vulnerabile, ca o himeră. Nimic n-o va face
să renunţe la visurile ei, în favoarea unei
siguranţe domestice, în care s-ar risipi în
lucruri minore, ce i-ar întuneca mai
devreme sau mai târziu existenţa.

8
 Confesivă în declarații, poetei îi este dor
„De oameni care spun un „te iubesc”/ Fară să
aștepte-n schimb ceva! / Îmi este dor de-o
îmbrățișare...” ( ÎMI ESTE DOR).
În viața ca un joc, a învățat să tacă, să
închidă ușile trecutului: „dă pagina și mergi
mai departe / viața nu o găsești răscolind
trecutul... / o găsești doar înainte / drumul ei
este cu sens unic. / Încheie capitole, / Dă pagina
/ Trage cortina peste / Etape, momente, / Mergi
mai departe!” (AM ÎNVĂȚAT)
Înțelepciunea vârstei își spune cuvântul,
dar depărtarea dintre ea și persoana iubită
este acută, deși o acceptă, în misterul care o
învăluie, unde „Toate vin și toate trec / Toate
se învârt în cerc... / Nu ști’ nimeni când și unde
/ Fericirea se ascunde”… (PAȘII MEI)
Gânduri adânci: „Nu privi apusul alături de
persoane care nu îți vor fi alături și la răsărit.”
(PRIVIRI) sau „În viață, nu este suficient să fii
doar un om bun. Trebuie să fii și puternic
pentru a putea depăși consecințele bunătății
tale.” (SUNT AICI!)… „Închide ochii și

9
privește-te în suflet… Acolo îți vei regăsi
iubirea”. (CÂND)
Mai mult decât orice, construieşte în
suflet fiinţa iubită, pe care o plasează în
centrul universului ei, refuzând să trăiască
sub vălul siguranţei aparente, ce ar schimba
centrul propriului univers, conştientă că,
simbolic, doi aştri legaţi nu pot zbura
împreună.
Trenul vieții, în poemul cu același
titlu, plin cu clipe care nu se uită, îi trece
prin suflet, iar din fumul lui face „leagăn
dorului / Să te-adorm seară de seară!...”
retrăind momentele de împreună, care i-au
marcat viața.
Toamna este prezentă, ca un anotimp
la sufletului, „Frunzișu-ngălbenit de dor”, cu
mărul desfrunzit, cu vântul răvășit, cu
lacrimi teremurânde pe care numai cerul le
poate înțelege. (E TOAMNĂ IAR) Un
anotimp care te acaparează, îl trăiești și tu
ca cititor, uneori regăsindu-ne în iureșul

10
acesta al vieții, care nu ne dă răgaz să trăim,
să iubim, să dăruim.
Amintirile revin ca un laitmotiv, „Te
aștept și astă seară / să alergăm precum nebunii
/ Prin lanul de lucernă”, (TE AȘTEPT) sau o
luntre „ce poartă în ea doi tineri”,
(LUNTREA)… sau „te mai iubesc”, în
poemul cu același nume.
Poeta cere ajutor Creatorului, ca unică
speranță: „Vreau o aripă să zbor!” (AJUTOR!)
Poemele au un ritm propriu, care e
chiar cel al trăirilor autoarei, având de cele
mai multe ori forme de adresare directă,
esențializatoare, cu construcții estetice care
te prind în cercul lor, în această arhitectură
din cuvinte, care de cele mai multe ori
vindecă, recuperează, regenerează.
Asistăm la o continuă căutare a
ființei iubite, dar de fapt e o căutare de sine,
o reculegere a propriilor forțe, prin care
iubindu-se pe sine, va iubi, declarând în
penultimul poem, că iubirea e nemuritoare
(FOC REAPRINS), pentru ca în finalul

11
volumului, să ne arate că povestea iubirii lor
va dăinui, „va continua în cer”… „Sub pavăza
lui Dumnezeu”. (FOC NESTINS)
A-ți cunoaşte propria fiinţă, a o pune pe
locul care merită, a-ți asuma responsa-
bilitatea, independenţa, chiar şi singură-
tatea, toate o fac pe poetă să descopere într-
un mod aproape pragmatic, puterea divinu-
lui ce i-a fost hărăzit. Un sincronism unic,
de a se deschide în faţa lumii, de a-și asculta
vocea lăuntrică, un ritm conştient controlat
ce dă calitate, înălţime şi profunzime vieţii.

Foc sacru, iubirea, o iniţiază şi o înalţă

„întru` spirit”, un foc ce poate rămâne pur şi
nestins şi care, precum rugăciunea, ajunge
la Dumnezeu.

Cred că poeta are încă multe de oferit

atât poetic, cât și sentimental, un suflet de-
bordant în iubire, care se pare că încă își
caută liniștea și împlinirea, în această cur-

12
gere lăuntrică izvorâtă din viața domniei
sale, pe care o duce ca pe o cruce, în numele
adevăratei iubiri. Eternul feminin, regăsirea
prin iubire, poate elibera, vindeca, trezi,
renaşte, minuna şi înălţa. Aici, iată că Poezia
îi întinde mâna poetei, iată și nouă, într-o
împărtășire a acestui dar, prin care noi
oamenii am fost îmbrăcați în divin.
AURELIA RÎNJEA

13
 AȘ VREA

Aș vrea, pentru o clipă

să poți trăi în locul meu
Să poți iubi
Să poți ierta
Să simți dureri
Abandonări
Regrete...
Să tăinuiești
Iubiri secrete
Să te împrăștii
prin mii de rătăciri
să plângi adesea
pentru neîmpliniri
să nu îți înțelegi
nici stările confuze
să-ți cauți visele pierdute
prin ale străzii frunze...
căzute pe trotuar
în prag de toamnă
să poți să treci prin toate
ca o doamnă...

14
Aș vrea, doar pentr-o zi
„TU” să poți fi „EU”…
Să poți să-mi spui apoi:
ÎMI PARE RĂU
Greșit am judecat
trecutul tău!
Dureri și lacrimi…
Greu de suportat
Un cer cu nori
Un soare la apus…

Cumplit de greu
Nimic de spus…

15
 UN SENTIMENT

Un dor îmi pleacă

Altul vine
Un sentiment necunoscut
Și totuși - ‘mi aparține
O lacrimă prelinsă în tăcere
îmi spală sufletul
de grea durere…

Un nor pe ceru’- întunecat

Un soare stins pe înserat
Un vânt ce bate încetișor
Îmi umple sufletul de dor

Toate se duc
Sunt trecătoare
Unul se naște altul moare
Nimic nu-i veșnicie
O știi bine
Doar dorul meu
Mai îndrăznește
și-n veșnicie te zidește

16
în tot ce sunt, ce-mi aparține...
în noapte, în zilele senine
în vorbă faptă și cuvânt
în tot ce am eu pur și sfânt...

Acolo ai să-mi fii mereu

Până-am să plec
La DUMNEZEU

17
E MARE LUCRU

E mare lucru
să te știi iubit
Și sufletul
se simte fericit
Și viața
are un alt sens
Te simți o stea
în Univers!

E mare lucru
să te aud șoptind
Că m-ai iubit
chiar de-ai tăcut
Cu mine-n gânduri
adormind
Și somnul
ți-a fost mai profund

E mare lucru
să pricep că vrei
Măcar o clipă
să mă vezi

18
 De mână
Să mă iei
Și să îmi spui
că-n mine crezi

E mare lucru
peste ani
Să îmi șoptești
ca la-nceput
Pe alei
sub poale
de castani
Că
despărțirea
te-a durut!

Kessy Ellys Nycollas / 24.11.2018 /

PETROȘANI

19
PICĂ O LACRIMĂ

Pică o lacrimă
Haihui
Din streașina
Ochiului
peste rana dorului

20
Arde, frige și se stinge
Vâlvătaia inimi
Lacrima caldă se-nfige
În grumazul iubirii

O sufocă
Înverșunată
vrând parcă
să se răzbune
Pe minciună
și pe faptă,
Pe dureri
și amărăciune

Căci iubirea
e nedreaptă
Cere dar
nu dăruiește
Nu știe bine să-mpartă
Aceluia ce iubește

21
 LINIȘTEA

E atâta liniște în casă

Un dor pe suflet mă apasă
Din ochi o lacrimă revarsă
Sărutul mort pe buza arsă

Un glob se sparge tam ne sam

O stea străluce pe un ram
O lumânare arde pâlpâind
pe stradă agale te privesc venind

Din cer se scutură iar neaua

La geam cobor încetișor perdeaua
În sobă focul arde lin trosnind
În ușă îmi răsari zâmbind

Privești spre mine te privesc și eu

și îți citesc în ochii că-ți este greu
cuvinte moarte nasc tăceri ce dor
în suflet răzvrătit urlă un dor
să pot trăi așa, nu-mi e (deloc) ușor

22
 DE M-AI IUBIT

De m-ai iubit de m-ai trădat de m-ai mințit

De-ai fost alături atunci când eu am suferit
De mi-ai săpat mormânt să scapi de mine
Îți mulţumesc frumos, om drag
Că te-ai împiedicat de mine

Din toate eu am învățat ce trebuia să știu

Am învățat ceea ce trebuie să fiu
Am învățat să mă iubesc pe mine mai întâi
Și să-mi așez mai bine perna căpătâi

Am învățat să iert și să iubesc

Să înțeleg că totul e firesc
Că pe pământ toate sunt trecătoare
Un om se naște altul moare

Am învățat să am tăria muntelui

ce mă-nconjoară
Să mulțumesc în fiecare seară
Să fiu ca apa limpede și clară
Să pot să-nfrunt tot răul ce mă înconjoară

23
 Să mă înalț pe aripile unui gând
Să nu mă-ntorc din drumul început
Să mă aplec spre cel ce-a arătat
Că-mi e prieten cu adevărat

Am învățat să nu mă doară vorba orișicui

Să nu mai plâng pe cel ce-și spune
un adio numai lui
Să înțeleg că cerul astăzi plin de nori
Îmi va aduce soarele (mâine) în zori

Am învățat să nu invidiez
Să lupt pentru ce vreau nu să visez
Să nu depind de nimeni niciodată
Și să nu bat la nimeni în fereastră (sau în
poartă)

Am învățat că este multă mârșăvie

Și prea puțină omenie
..................................
Astăzi te ține-n brațe și te linge
Mâine te face praf pentru-a te-nvinge

24
 Am învățat ce nu mai trebuia să-nvăț
că la un car de oale este îndeajuns un băț

25
 AJUTOR!

Doamne îți cer ajutor:

Vreau o aripă să zbor!

Nu doresc să mă înalț
Vreau piciorul să-mi descalț
Si-apoi să pășesc ușor
Ca oricare muritor
Pe drumul vieții pavat
Cu granit din dor curat...
Zborul să îl iau în piept
Către tine să mă-ndrept
Doar cu-o aripă și-un scut
Să revăd ce am pierdut...
Și-apoi de îl voi vedea
Să mă-ntorc în lumea mea
Să pot trăi liniștită
Și puțin mai fericită
Să uit cât de tare doare
Lacrima plină de sare
Ce spală dezamăgiri
Vise moarte, neîmpliniri

26
 Răni adânci ce sângerează
În sufletul ce oftează...

Și mai vreau Doamne de vrei

La pieptul tău să mă ei
Să-mi oblojești rănile
Și să-mi ștergi lacrimile
............................................

27
 DE CE?

De ce moartea n-are moarte?

Și de ce durerea doare?
De ce noaptea nu e zi
De ce sub pământ nu-i soare?

De ce moartea n-are moarte?

De ce viața-i trecătoare?
De ce norii plumburii
pot ascunde sfântul soare?

De ce moartea n-are moarte

Iar vântul nu are față?
De ce râuri curg la vale
De ce Vulturul se-nalță?

Ce e omul toată viața

Crede că e Dumnezeu?
Apoi sufletu-i îngheață
Plângând și părându-i rău?

28
 De ce urâm, dușmănim...
Iar pământul nu ne ajunge
Când noi toți știm că murim
Și lăsăm în urmă o cruce?...

Nu împărățim pământul
Orișicât de mari am fi
Ne va înghiții mormântul...
pe oricare, într-o zi...

Numai moartea n-are moarte

N-a gustat mărul oprit
A ales să fie rece
n-a iubit, n-a suferit...

Tu omule, de-ai ales

Să le guști pe rând pe toate
Mușcând din mărul cules
Plătind totul cu o moarte...
Stai strâmb și judecă drept
Fii puțin mai înțelept
Nu iubi condiționat
Fiindcă DOMNUL te-a iertat

29
 De toată greșeala ta...
Dar a pus în pieptul tău
Iubiri și păreri de rău
Ca să te întorci mereu
Acasă, la TATĂL tău!
Unde vei fi fericit
Dacă ai fost bun, cinstit
Ai iubit și-ai respectat
Ai sărit și-ai ajutat
și-ai dat din puținul tău
celui istovit de greu...
cu batista ta ai șters
lacrimi curgând fără sens
și-un obraz ai mângâiat
unui om greu încercat...

Știu că haina face omul

Știu că rodul face pomul
Însă sufletul smerit
Poate umbla dezgolit
Renunțând la poleială
Care adeseori înșeală
................................

30
 OCHII MEI

Privești în ochii mei dar nu le vezi adâncul

Zâmbești și pleci de parcă nu îți pasă
Te urmăreşte pretutindeni plânsul
Dar lupți din răsputeri să vezi ce o să iasă!

Privești în urma mea și-mi măsori pasul

Ai vrea să știi ce drumuri voi alege
Îți porți pe umeri, greu rămasul...
Știind că-n dragoste nu-i lege...

31
 Privești cum lacrima îmi pică
Din ochii, greu de înțeles
Te-ncearcă pe alocuri parcă o frică
Ne știindu-ți locul clar în Univers...

Privești și taci, te-ntorci și-ți vezi de cale

Cu capul aplecat îți plângi cuvântul
Doar sufletul îți ştie temerile tale...
Pe care'n timp, le va purta departe, vântul...

32
PE SUB CASTANII DE LA MOARĂ

Pe sub castanii îmbătrâniţi

Adesea ne plimbam
Ca doi adolescenți cuminți
Privirea ne-o sorbeam...

Ne cunoștea un sat întreg

Și ne bârfea iubirea...
Eu nici acum nu înțeleg
Unde le sta mâhnirea!

Treceam ades prin poarta morii

Priveam pe cer luna-ntristată
Nu-nţelegeam plânsu’ înserării
Și nici privirea-i încruntată

Mă cuibăream la pieptul tău

Și ne vorbeam în șoaptă
N-aveam regrete nici păreri de rău
Neștiind că dragostea-i nedreaptă...

33
 O! Lumea toată pentru noi
Părea că nu există
Nici vânturi nu băteau nici ploi
Doar Luna părea tristă!

Mi-ai dat din viața ta un an

Eu dintr-a mea o viață...
Mi-ai plâns ca spicele în lan
Dureri am strâns pe față...

Ce multă vreme am așteptat

Să aflu un răspuns
Un semn vroiam
Că n-ai uitat
Atât mi-era de-ajuns...

O clipă de ne revedeam
Îmi mai dădea o viață
Să ne privim cum ne priveam
Să ne strângem în brață...

34
Să-ți simt iubirea pentru o clipă
Cred că-mi era de-ajuns
Să-mi ștergi o lacrimă pe față
Și ochiul ce te-a plâns...

Să văd în ochii-ți luminoși

Luceafărul de noapte
Pe boltă stele luminând
Să ascult a tale șoapte...

Tu ai plecat în zări străine

Nu ai privit în urmă
Nu ai avut curaj să vezi
Iubirea ce se curmă...

Uitând de chipul meu plăpând

Ai vrut o altă viață
Lăsându-mă pe veci plângând
Și regretând o viață...

Știai cât te iubesc de mult

Dar nici nu ţi-a păsat

35
 Mi-ai pus în suflet suferinți
Ce greu m-au apăsat...

Și azi mai simt păreri de rău

Dar totu-i în zadar
Nu mai privesc spre chipul tău
... ne întâlnim prea rar.

Și azi ești tânăr, neschimbat

Așa-mi apari în vise
Și îmi vorbești ca și-altă dat
De multele... promise...

Eu te privesc ca pe-un străin

Ce-mi vinde doar iluzii
Mi-e viața zbucium, amar, chin...
Și plină de confuzii!

Nu mă mai simt în fața ta

Cum mă simțeam atunci
Când salcia uimită sta
Gustând și ea, sărutări dulci...

36
 Stă ‘nvăluit totul în ceață
Și dragoste și drum
Iar lacrimi se preling pe față
Și sufletu’- mi e scrum.

15.08.1972 / Rădulești

37
 PLÂNGE CERUL!

Ninge iară ca-n povești

Ceru' își plânge vina
Fiindcă încă n-a aflat
A cui e pricina!?

Fulgii mari cad liniștiți

Plânsul lor mă doare
Pe cerul acoperit
Azi nu mai e soare...

Stau troienele grămadă

Străjuind misterul
Au răbdare, vor să vadă...
Aprig este gerul...

Plânge cerul ne-încetat

Căutându-și vina
Trist așteaptă un semn nedat…
Nu-și cunoaște vina!

38
 Plâng uitările de noi
Triste în fereastră
Suntem prea săraci și goi
Viața ni-i nefastă...

Sufletul zace-n mister

Troienit de gânduri
Așteptând un semn și el...
Citind printre rânduri...

Glasul cald și cristalin

Amuțit stă-n umbră
Strigătul-i mort pe deplin
Cine să-l audă

Urechile-s asurzite ...

Dureri în timpane...
Au pierit pe limbi cuvinte
Sufletul adoarme...

Kessy Ellys Nycollas

16122019 / Petroșani

39
ÎNTR-O LUME... VAI DE LUME...

Într-o lume, vai de lume

Nu mai spun și nu mai spune
Vorbe goale fără rost
Dintr-un sumbru adăpost...
Nu te mai minți pe tine
Că poți iubi pe oricine...
Fară a te iubi pe tine...

Privește-te în oglindă
Nu mai vorbi cu obidă
Despre mine, despre el...
Fiindcă toți suntem la fel...
Cu greșeli și jurăminte
Spuse-n clipe... fără minte…
Aruncate-n voia sorții
Și izbite-n tâmpla morții...
Poți să fii prost și școlit...
Și deștept, că te-ai născut
Sub o stea din carul mare
Iar lumea habar nu are
Că îți este hărăzit

40
 Să iubești, să fii iubit
Și de aproapele tău
Și de Bunul Dumnezeu...
...............................
Pietrele nu te-or lovi
Și mereu bine-ți va fi
Fiindcă știi să dăruiești
Nu aștepți doar să primești
Nu căuta să-ți umpli sacul
Umilindu-l și pe Dracu...
Că se-ntoarce negreșit
Atunci când l-ai păcălit
Și-și va lua-napoi darul
Iar tu vei cunoaște amarul
Și atunci când 'ți-e plin carul...
................... ................... ...........

Kessy Ellys Nycollas

19122019 / Petroșani
( versuri pur și simplu, fără destinatar

41
 IARTĂ-MĂ

Îmi este dor de glasul tău

Pe care îl aud mereu
Îmi este dor de vorba ta
Spusă cu calm la pieptul meu...
Îmi este dor să îmi șoptești:
Mă iartă, rogu-te, să mă iubești
Și când, fiind neatent, îți voi greși
Și atunci când fără voie te voi părăsi...
Mă iartă pentru tot ce am promis
Și înțelege, timpul nu ne-a-nvins...
Și că-ntr-o zi voi reveni
Știind mai bine a iubi...
Am învățat că viața e nedreaptă
Nu știm ce-n drumurile ei ne așteaptă
Am învățat și sper să fiu în stare
Să vindec tot ce acum doare...
Îmi trebuie doar timp să pot ajunge
Acolo unde sufletul tău plânge...
Să îl îmbrățișez, să îl iubesc
Curat și demn și omenesc...

42
 Să nu mai cred în vorba lumii
Să nu mai dau crezări minciunii...
Să pot vedea cu ochii mei
Și nu prin ochii celor răi...
Te-am judecat și te-am mințit
Așa cum nu aș fi dorit
Așa cum nu ai meritat
Dar iartă-mă... sunt vinovat...

43
 ANII TREC...

Anii trec, timpul se scurge...

Nu putem să îl oprim
Important e să nu plângem
De pierdem sau de greșim...
Ci să ne oprim o clipă
Să privim cu omenie
Către cei ce ne iubesc
Fară falsă modestie...
Cu puterea de a spune
Lucrurilor pe al lor nume
Fiindcă omul ce muncește
E firesc, mai și greșește...
Dar merită respectat
Pentru că a încercat
Nu a stat să urmărească
Când greșești... și să te pască...
Să te lovească cu rău
Uitând că sufletul tău
Nu e stâncă, nici granit
Să rămână neclintit
Nycollas Kessy Ellys 17012019 / Petroșani

44
 LA MALUL MĂRII

Mă întorc la malul mării

Fix pe locul de atunci...
Şi privesc marea-n adâncuri
Rezemată de trei stânci...
O privesc în larg, departe,
Văd aievea un vapor
Care te aduce-n port
Pe tine și al tău dor!
Ah! E doar o închipuire
Ce mai dăinuie în minte
...văd adesea ochii tăi
Și-aud a tale cuvinte!
Văd și locul unde adesea
Tu mergeai să pescuiești...
Se mai întâlnesc priviri
...și cu ele mă rănești!
Vreau să cred că a fost doar vis
Visul însă a fost real...
Ce în vraja lui m-a prins
Într-un mod foarte banal!
...

45
 N-am să înțeleg vreodată
Cine ești și ce ai vrut!
Mă rog doar lui Dumnezeu
Să las totul în trecut...
Chiar de ești cu mine-n vise
Chiar de vocea-ți mai aud
Sufletului poruncesc:
Să rămână surd și mut!
...
IUBIREA TA M-A DURUT!
Kessy Ellys Nycollas
16062013 / ISCHIA

46
 CÂND E SĂ FIE!

Când e să fie, se întâmplă

Chiar de-ți apare-n cale
Cea mai înaltă stâncă...
Când e să fie n-ai să poți opri
Oricât de tare te vei împotrivi...
Nici binele nici răul nu e permanent
Oricât de tare lupți să fii prezent
În locul în care să le poți opri...
Toate se-ntâmplă când ceasul le-or veni...
Când e să fie nu te întreabă de ești pregătit
Se-ntâmplă şi te-ntrebi: ce te-a lovit?
Iar mintea unde a putut să-ți plece?

E greu... dar nimeni nu te înțelege!

47
 VIAȚA ÎI ȘI NU-I!

În lume a zburat de mică...

Un pui plăpând de rândunică
Un suflet blând ce a simţit
Trădarea-n sufletul rănit!

Și a zburat sărmanul pui

Cătând mereu de drumul lui
Luptând cu viscolul pornit
Iubind ades nepotrivit...
Lăsându-şi sufletul zălog
Scriind ades un epilog...
Plângând pe umărul satanei
Răpus prea des de dorul mamei...

Cu aripa rănită a-ncercat

Mereu să zboare spre înalt
Fără de sprijin şi ajutor
Poate rănită la picior...

48
 Sărmana rândunică... de acum mamă
Nu a-ncetat să lupte cu destinul
Nici când n-a plâns că e sărmană
Nici că îi e prea mare chinul...

Doar puii îi erau puterea

În ei găsea iubirea dar și vrerea
S-a luptat să-i învețe zborul
Să le creeze viitorul...
...
De acuma puii au crescut
Unul pe altul s-a-ntrecut
Care de care tot mai sus să zboare...
Unul s-a înălțat prea sus, în zare
Îndrăgostindu-se de soare
Rămas-a înger în albastrul cerului senin
Lăsându-i mamei doar dureri și chin

Altul zburând în țări străine

Visând că-i este cald şi bine
Uitând de mama singură și tristă...
Nici nu mai ştie că există!

49
 Cel mare a zburat aproape
Peste un multe, două ape...
Într-un sătuc făcându-şi casă
Stând cu străinii la o masă
Având și el la rându-i pui
A cam uitat de mama lui...

Şi acuma biata rândunică

Își duce viaţă singurică
Străină-n lume, a nimănui
Plângând de dorul ălor pui...

50
 UN ALT NAUFRAGIU

În suflet rafale de vânt s-au stârnit

În minte totu-i răvășit...
Din ochi, o lacrimă se scurge printre gene
Petale de cireș, iubirea-mi tristă cerne...

Prezența ta, mi-a tulburat întreaga fire,

Mi-a răscolit adânc în amintire...
Cărbunii ce stăteau, în vatra sufletului, stinși
Acum mă ard din nou, sunt reaprinși!..

Credeam că pe trecut, s-a așternut uitarea...

Că rănile adânci sunt vindecate...
Urechea îți aude iar chemarea
...iar inima... în agonie... bate!

Corabia a naufragiat din nou...

Din depărtări, străbate un ecou...
Adus la țărm din larg de mare
Spre sufletul ce încă doare
doareeee!

51
 Îmi șterg cu grijă lacrima ce pică
Pe-o filă dintr-o cărticică
În care stă cu litere de-o șchioapă
Un „TE IUBESC” care mă-ngroapă…

Aș vrea să uit, să pot să iert…

Dar gândul ăsta e incert!...
Pleacă un timp… se-ntoarce iar…
Să pot să uit, mă chinui în zadar!...

Kessy Ellys Nycollas – 18042015 / ISCHIA

52
 NU MĂ UITA

Oriunde-n lume voi pleca

Te rog frumos, nu mă uita!
Nu te-întrista mergi mai departe
Viața pe toate le împarte...
Nu mă uita... Nu mă urî
Nu plânge și nu dușmăni
Că n-am putut a te iubi,
Motivul nu ai cum să-l știi...

53
 NU MĂ IUBI...

Aș vrea să pot să îți șoptesc

Nu mă iubi ... sincer vorbesc
Sau de o faci fă-o-n tăcere
Nu-mi cere mie mângâiere...
Am obosit să ascult povești
Să te aud spunând că mă iubești
Ce vrei să îmi arăți nu e iubire
Sunt vorbe goale și-amăgire
Te simți atras și-ți fierbe sângele în vene?
În suflet focul pasiunii s-a aprins?
Nu mă iubi... acum cât mai e vreme
Nu îți doresc să plângi învins...
Nu mă iubi... Nu pot să-ți dăruiesc
Ceea ce crezi că-i simplu și firesc
Nu fac negoț... La drumul mare
Cu sufletu-mi ce-mi pui la încercare...
Nu este marfă într-un galantar...
Să o arunci grăbit pe un cântar
Să-i pui un preț la întâmplare
Si-apoi să-l calci cu mârșăvie în picioare...

54
Nu mă iubi te trag... Nu mă iubi
Fii calm și te vei stinge într-o zi
Nu mă iubi te rog...Nu regreta
Ești liber...
Poți iubi pe-altcineva!

55
 CAPTIVITATE

M-a prins din nou, din al meu zbor

Un vânător, cu lațul de picior...
L-a strâns cu grijă apoi, pe după cap
Din mână să nu pot să-i scap!

M-a strâns la piept, m-a sărutat

Pe creștet blând m-a mângâiat
Simțindu-mi inima cum bate speriată
M-a întrebat: - de ce te temi, măi fată?

Sunt doar un simplu muritor

Și vreau să-ți spun că te ador...
Neștiind cum aș putea să-ți spun
Am hotărât un laț să-ți pun
Să pici din zbor în lațul meu
Și-apoi să te iubesc mereu...

56
 Știu că ești simplu muritor
Eu însă aș mai vrea să zbor
Mi-e sufletul bolnav...
de viață chinuit
Nu mă iubi... te roooog!
Aș vrea să plec
de unde am venit!

De-ai să mă-nchizi în colivie

Nu-mi va fi bine... dar nici ție
O floare de iubești o lași la ea-n grădină...
De-o rupi și-o pui în buzunar lângă inimă
Petalele pe rând îi vor pica
și-or deveni obstacole în calea ta...
Pe suflet de-or pica te vor răni
...și-atunci la ce ți-ar folosi?

Sunt otrăvită de dureri

Nu mi-aș dori să văd că speri
Într-o iubire cum n-a fost vreo dată
De la o inimă îndurerată!..

57
 NU MĂ CĂUTA

Nu mă căuta prin iarbă

Am părăsit-o de mult...
Astăzi am o altă treabă
Nu mai sunt cea din trecut!

Nu mă căuta pe stradă
Calea nu mi-o încurca
Nu mai ies la promenadă
Doar să te-ntâlnesc, cumva...

Nu mă căuta în apă
Nici în vise spulberate
Am speranțe... vise noi...
Nu mai sunt cea de-altă dată...

Dacă vrei, poți, ai putere,

Bolta cerului s-atingi
Îți voi face orice vrere
Și-n brațe poți să mă strângi…

58
Până atunci vânează muște
E mai simplu nu-i așa?
Eu voi zbura spre înalturi
Nu voi sta în calea ta...

KEN / 10.05.2019

59
 PRIVESC

Privesc pe ramurile verzi

Cireșele de mai, date în pârg
Aș vrea să strig, să te opresc
Dar știu că tu nu mă mai vezi...

Azi ți-ai închis dicționarul

Cuvinte dulci nu mai rostești
Pe buze nu mai porți vocabularul...
În ochi eviți să mă privești!

Tu alte drumuri ți-ai ales

Schimbând un munte pe un șes...
E mai ușor să mergi acum
Pe drumul colbuit ...?

În cale nu-ți mai ies!

...........

60
 NE-AU NINS

Ne-au nins petale de cireș

Pașii ni-s grei și apăsați
Din vârf de munte, coborâți la șes
Suntem acum înstrăinați!
Din boabele cireșelor de mai
Reconstruim o inimă ce doare...
Iar pe al Mioriței plai
Privim spășiți, la dragostea ce moare!

Resuscitările nu îi mai folosesc!

Implanturile nu au nici o valoare!
Făcute-n suflete ce nu iubesc,
Nu vor reînflori nicicând mărgăritare!

61
 MĂ DOARE

Se pare totuși că mă doare

Deși a fost o întâmplare
...poate deloc întâmplătoare!
Clipe puține, împreună
Au gust amar de mătrăgună
Ce otrăvesc întreaga ființă
...prin neputința!

Cuvintele ce le-ai rostit

Adânc în suflet le-am simțit
Privirea aruncată printre gene
...mult prea târziu sau poate, prea devreme...
Brațele tale tremurânde
Nici bărbătești dar nici plăpânde,
De alte îmbrățișări murdare
...Nu m-au atins și totuși, doare!

62
 ÎMI ESTE DOR

Îmi este dor, da, recunosc,

De tot ce am trăit cândva
De oameni care spun un „te iubesc”
Fară să aștepte-n schimb ceva!

Îmi este dor de-o îmbrățișare...

De brațele care mă-ncătușau
Într-un mod sincer și firesc
Atunci când ochii mei cereau

63
 BATE VÂNTUL

Bate vântul dorului

La poarta destinului
Și ar vrea să se oprească
Ochii să ți-i mai privească...
Bate vântul dorului
La poarta sufletului
Și ar vrea să îți șoptească
Că ar vrea să te iubească...
Bate vântul obosit
Pe un țărm însingurat
Căutându-te turbat
Însă nu te-a mai găsit...
Un vapor vine si pleacă
Dar tu nu mai ești în port

64
Capul greu mi se apleacă...
Dorul tău nu-l mai suport!
Mintea nu vrea să renunțe
De tine să-și amintească
Deși alte noi ființe
Ar dori să mă iubească...
… dă-mi o binecuvântare
Sufletul să-mi liniștesc
Fiindcă altfel nu-s în stare
Pe altul să mai iubesc!

65
 DOR DE NOI

Mă cuprinde a disperare
Dorul care, doare tare!
Mă alină apoi cu-n zâmbet
Tabloul tău fără suflet...
Mă apasă cu durere
O privire împietrită
Dorul care doare tare
Mă alintă și îmi cântă...
Mă topesc sub vraja șoaptei
Spusă-n nopți lungi de visare
Dorul tău în pragul casei
Îmi cântă și totuși doare...
Mă opresc nedumerită
Și privesc În jurul meu...
Simțindu-mă osândită
De un dor ce apasă greu

66
 Și pe suflet și pe umeri
Și-n privire strălucește
Auzindu-te cum murmuri

... sufletul meu te iubește!

KEN
14.05.2019

67
 AM ÎNVĂȚAT

Am învățat să tac
Pentru că tu vorbeai prea mult
Am învățat să fiu tolerantă
Din intoleranța ta
Am învățat să fiu bună
Privindu-te cât poți fi de rău!

Jocul vieții
nu se joacă
cu cărțile însemnate
Luptă
Uită
Avântă-te
și desprinde-te
învață să pierzi
dar și cum să câștigi...
eliberează-te
dă pagina și mergi mai departe
viața nu o găsești răscolind trecutul...
o găsești doar înainte
drumul ei este cu sens unic.

68
 Încheie capitole,
Dă pagina
Trage cortina peste
Etape, momente,
Mergi mai departe!

Închide ușile în urma trecutului

Nu căuta drum de întoarcere
La ce?
La cine?
Nu mai aparții acelei inimi
Acelui loc
Acelui spațiu...
Deci?
Nu mai există nimic
Care să te determine să te întorci
Închide ușa,
Dă Pagina,
Scrie încheierea

Povestea s-a sfârșit

69
ÎNTRE NOI O LUME ÎNTREAGĂ

Cine să ne înțeleagă!
Între noi, o lume întreagă
Așezată curmeziș
Ne zâmbește trist, fățiș!

Într noi!
Un cer cu stele
Tu ești una dintre ele
Ce străluce-n depărtare
Între Orizont și Mare!

Între noi!
Un vânt turbat
Bate-n crengile golașe...
Parcă ar vrea să ne răzbată
Prin gândurile pătimașe!

Între noi!
Un EU și-un TU
Doi străini, cândva iubiți...
Se privesc în ochii triști
Abătuți, nefericiți!

70
 Între noi!
Un pod de vise
Care leagă un țărm de altul
Pavat cu poeme scrise
Pentru tine... pentru altul!

Doar atât a mai rămas

Din ce-a fost cândva iubire!
Și un nesperat popas
...să ne-ntoarcă-n amintire!

08.04.2014 / Ischia

71
 PAȘII MEI

Pașii mei împleticesc

Pe un tărâm pustiit
Cu rătăcirii în priviri
Te caut necontenit!

Vorba-mi zidește chemarea

Vântul blând sărută marea
Vaporul se pierde-n larg
Te zăresc lângă catarg!
Ascultând nemărginirea
Îți pierd chipul și privirea!

Cerul varsă întristarea

Ninge pustiul în sânge
Se răzvrătește și marea
Simțind inima că-mi plânge!

Întorc capul, întorc pasul

Urechia-ți aude glasul
Lacrimile curg ca ploaia
Pustiită e odaia!

72
Nimeni nu îmi mai zâmbește,
Nimeni nu mă mai privește
..........................................
Mă învăluie-n mister
Un glas coborât din cer
Care-mi spune: Așa-i viața
Dar nu îți pierde speranța
Toate vin și toate trec
Toate se învârt în cerc...
Nu ști’ nimeni când și unde
Fericirea se ascunde….

73
 SE SURPĂ CLIPA

În tăcerile din noi

Printre viscole și ploi
Se aude-n depărtare
A inimii chemare!

Se surpă clipa resemnată

Dorul jelește în tăcere
Iubirea stă la soare, pe o piatră
În neagra-i rochie de durere!

Un fluture se-nvârte derutat

Și-ntreabă: - restul unde sunt?
Pe unde drumu’ au încurcat?
Iubirea a murit de mult?

Ce trist e-acum totul în jur!

Fără iubire moare floarea
Și-ntr-un tablou, fără contur
Ce tristă pare înserarea!

74
 Se surpă clipa mohorâtă
Peste o turlă amorțită
…peste-o mireasă fără nuntă
și peste-o inimă rănită!

75
PLOUĂ PERFID

Deasupra de stele
Ascunse mistere
și vorbele grele
cernite amintiri
uitate priviri...

În sufletul răvășit
Plouă perfid!
Cu lacrimi neplânse
Luminile stinse
Ascund un mister
În colțuri de cer
Surâs efemer...

Plouă mocnit
Vânt risipit
Stoluri de nori
Se pierd în zări...

76
 Plouă amarul
Iubirii sting jarul
Cenușa se-ntinde
și zarea cuprinde...

Plouă profund
Stropii inund
Suflete moarte
Iubiri deșarte
Frunze morbide
Flori veștejite...

77
 DE MULT...

De mult în suflet e tăcere

În minte licurici sclipesc
Fața îmi cere mângâiere
Dar nicăieri nu o găsesc!

De mult în suflet e tristețe

Iar soarele-i către apus
Ziua dispare cu blândețe
Pe suflet negura s-a pus!

Stau și privesc cu-nfrigurare

Cum sus pe deal răsare luna
Și se îndreaptă calmă, lucitoare
Spre locu-n care ne găsea întotdeauna...

Se-ntunecă parcă de-o dată

Umbrită de suspine și regrete
Căci locu-i gol, iarba uscată
...și mă mângâie-ncet pe plete...

78
 când, dând de mine într-o gară
Stând pe o bancă abătută, tristă
însingurată, privind către înalta boltă
iar ploaia lacrimilor adunând într-o batistă...

Plângând de-al vieții neînțeles mister

și clipele în care am crezut în jurăminte...

79
CÂND EȘTI LA PĂMÂNT

Când ești la pământ

și greul te apasă
când simți că puterea
îți pleacă,
te lasă
Când cerul e trist
și stele nu sunt
când sufletul se-mprăștie
în rafale de vânt
când ochii îți plâng
și gura îți tace...
când capul în palme
ți-l strângi
și n-ai un umăr
pe care să plângi...
îndreaptă-ți privirea
în sus
și te roagă
ridică-te și mergi...
fie-ți viața dragă

80
 MI-AI RĂMAS

Mi-ai rămas în telefon

Și în sufletul ce doare...
Într-o gară pe peron
Ca un semn de întrebare

Mi-ai rămas lipit pe creier

Pe retina ochilor
Lacrimile n-au putere
Să te șteargă...
nu-i ușor

Telefonul sună trist

Apelul - apel ratat
Ai vrut să uiți că (mai) exist
și în tăcere ai plecat!

81
 SUFLET ÎNGHEȚAT

M-am cuibărit în palma ta

Să uit durerea ce mă apăsa
Să pot dormi pentru un timp
Să pot uita de al tău chip!...

Mi-am așezat pe umăr capul

Crezând că așa îi aflu leacul
Durerii ce urla în mine
Atunci când mi-amintesc de tine!

Urechea să-ți asculte inima

Să uit durerea ce mă chinuia!...
.................................................
Pe un genunchi m-am așezat
Iar tu în brațe m-ai luat
Pe frunte blând m-ai mângâiat
Privirea ta m-a tulburat!

Nu am simțit în acea clipă

Că ești un suflet înghețat
Că zborul tău, fiind doar c-o aripă
Nu ai să poți zbura către înalt..

82
 TE ROG!...

Te rog frumos nu te-ntrista

De-mi plâng ades durerea grea
Te rog frumos nu mă certa
Tu n-ai să mă poți educa!...

De rătăcesc adesea calea dreaptă

Neștiind ce-n viață mă așteaptă
Nu-mi duce grija, am putere
Să port cu demnitate o durere...

83
 PRIVIRI

„Nu privi apusul alături de persoane care nu

îți vor fi alături și la răsărit.”

Am privit prea des apusul

Cu ochii înlăcrimați
Tu nu mi-ai înțeles plânsul
Nici obraji-mbujorați!

Nu ai vrut să-mi fii alături

În amurgul înroșit
Nici pe umeri să-mi pui pături
Pentru un somn liniștit!

Nu ai stat în miezul nopții

Să-mi ștergi lacrima din gene
Așteptând în pragul porții
Să-mi culci dorul trist pe perne...

Nu ai vrut ca răsăritul
Să ne prindă îmbrățișați
Ud cu lacrime pământul
Că suntem înstrăinați!

84
 FOCUL IUBIRII

Aud un glas ce strigă de departe

Închid agale ochii vrând să te revăd
Un chip umbrit, de un felinar în noapte
Pășește către mine, aș vrea să te dezmierd!

Un glas șoptește vorbe de iubire

Ca un șirag de perle le văd cum strălucesc
Mă prăbușesc cuprinsă de doruri
și de iubirea ce nu pot să o rostesc!

Cu ochii închiși văd clipele,

ce au plecat în zbor
Urechile aud ce altă dată nu au auzit
Inima se zbate răpusă
de sentimentele ce dor
Sufletul, aproape stins, se cere ispășit!

Focul iubirii mă preschimbă într-o lavă

Văzând cum mă preling sub clar de lună
Pe limbă simt acidă o otravă
Iar mâna prinsă-n a ta mână!

85
 Știu că e vis, refuz să mă trezesc
Focul nestins cuprinde întreaga fire
Măcar aici în vis să pot să-mi ispășesc
Pedeapsa grea primită din iubire!

86
 TRESĂRIRI

Tresar în zorii dimineților de mai

Doar umbre rătăcite pe retină
Fiori în suflet, tremurul în grai
și razele sfioase de lumină!

Tresar în ochi privirile sfioase

Pe umeri îmi tresare un fâlfâit de aripi
Cuvintele pe limbă furioase
și-n suflet un noian de patimi!

Tresar din agonie și visare

Privesc în jur, îmi caut un reper...
Încerc un zbor de înălțare
Mă simt zburând încetișor spre cer!
.........................................

87
 M-AM PIERDUT

M-am pierdut ușor cu firea

Când am crezut că-ți sunt iubirea
Cea veșnic așteptată-n gară
Zile la rând, seară de seară!

Naivitatea m-a cuprins

Crezând în vorbele-ți deșarte
Și-n versuri de poem nescris
C-ai să mă cauți pân’ la moarte!

Credulă am fost și-am ascultat

Tot ce spuneai sub clar de lună,
Cum că iubire n-ai furat
Dorești doar să fim împreună…

La prima adiere lină

Pornită de un vânt haihui
Tu ai plecat sub clar de lună
Fără să știu din vina cui!

88
 Când viața ne-a pus față în față
După mulți ani de rătăciri
Trăgeai nădejde, aveai speranță
Că pot trăi din amintiri!

Regret nespus dar nu mai pot

În vorba ta să am crezare…
Aș vrea din suflet să te scot
Aș vrea, dar nu-s în stare!

Rămâi acolo unde-ai stat

Mână în mână cu amăgirea
Acum degeaba ai încercat
Să-mi mai recapeți din cenuși, iubirea!

89
 POATE N-AM ȘTIUT!

Poate n-am știut să-ți spun:

Te iubesc! Ca un nebun!
Însă te-am iubit așa...
Cât a putut inima!

Poate n-am știut să-ți spun

Te iubesc! Deși nu spun!
N-am crezut că nu-nțelegi
Și iubirea nu-mi dezlegi!

N-am știut să te opresc

Când un alt drum ai ales!
N-am știut să îți șoptesc
nu pleca pe înțeles

Nici să îți spun mulțumesc

Pentru tot ce ai făcut
Nu-am știut deși am vrut
Părea totu’- așa firesc!

90
 Poate n-am știut să-ți fac
Cadourile ce-ți doreai
Tac acum, ce pot să fac?
Am învățat că trebui’ să și dai!

KEN / 04.08.2014 / Ischia

91
 M-AI PIERDUT PE DRUM!

M-ai pierdut pe drumul vieții

Și în urmă n-ai privit
Nu mi-ai văzut culoarea feței
Nici lacrima ce-n ochii mi s-a ivit!

Te-ai dus crezând c-ai să fii bine

Că vei fi fericit mereu...
Uitând de dragostea din mine
Și de părerile de rău!

Pierit-ai cum și luna piere

Prin zorii unei zile răcoroase
Nu te-ai gândit câtă durere
Îmi lași pe gene somnoroase!

Te-am căutat în lung și-n lat

În jos și-n sus pe-ntreg pământul
Dar nicăieri nu te-am aflat
...În suflet mi-am păstrat cuvântul.

92
 și te-am iubit neîncetat...
trimis-am dragostea cu vântul
Să-ți fie somnul liniștit (în pat)
Iar ochii-nlăcrimați tot timpul!

M-am resemnat și-am renăscut

Din pumnul de cenușă ce-a rămas
Degeaba peste ani iară m-ai vrut
De data asta am spus ... „PAS”!

KEN / 18.06.2012 / Rădulești

93
 AI VENIT!

Am tresări când te-am zărit

N-am observat când ai venit
Și din senin mi-am amintit
Că tu ești cel ce l-am iubit!

Au început să-mi vină-n minte

Frumoasele și dragi cuvinte
Rostite-n serile cu lună
Pe-o bancă în parc, lângă fântână!

Parcă aievea te-am văzut

Cum din mașină ai coborât
Desculț și parcă ai fi vrut
Să-ți mai accept al tău sărut!...
Dar n-am putut!

Am adunat în suflet vină

Și mi-am cătat mereu pricină
Pentru tăcerea... la plecare
Care și-acuma doare...

94
 Doare atât de tare!

Din ochi... nici lacrimi nu mai curg

Nu te aștept seara-n amurg
Nici dimineți nici peste zi, nu te aștept
Nu ar fi drept... nici înțelept!

Mă mai trezesc cu tine-n gând

Tresar, mă scutur și te rog
Să pleci... azi nici nu vreau
și nici nu pot să plâng
Nici amintiri nu vreau
să-mi mai stârnesc!

E pace-n suflet de acum

Și fiecare avem alt drum...
...dacă al tău e anevoios
Al meu e lin și neted, e frumos!
..................................................
Tu m-ai văzut cum înfloream
Și pentru început iubeam
Tu ai fost soare, vis, visare
Pentru al meu suflet care doare!

95
 Acum nu mai însemni nimic
Suntem ca doi străini, privim...
Acel trecut care n-a vrut
Alăturea să fim!...

22.05.2015 / Ischia

96
 MULT AM CĂUTAT…

Multă vreme-am căutat

Fericirea prin străini
Căutând în lung și-n lat
Un trandafir fără spini!

Multe drumuri străbătute

Multe grădini colindate
Multe amăgiri culese
Din vorbele-ți tale alese!

Am încercat să iubesc
Sincer, tandru și firesc
Să ofer dragoste pură
Uneori fără măsură
Fără rost și fără sens
Celui ce nu m-a înțeles…

Am crezut întotdeauna
Că sufletul cuceresc
Prin comportamentul tandru
și firescul „te iubesc”

97
 Spus în serile cu lună
Și în zorii dimineții
Vrând să dau vieții alt sens
Și altă culoare feței...

Viața a trecut în van

Spinii au fost la tot locul
Și-n pădure și în lan
Pretutindeni,
La tot pasul!

Iubesc însă trandafirii

Numai că am învățat:
Să-i privesc de la distanță
Să-i miros pe neatinse
Să admir a lor culori
Dar să nu mai cred în vise!...

23.05.2020

98
 SUNT AICI!

(În viață, nu este suficient să fii doar un om

bun. Trebuie să fii și puternic pentru a putea
depăși consecințele bunătății tale.)

Sunt aici și totuși nu's

Între răsărit și apus
Între înserări și zori
Printre doruri și visări!

Sunt aici dar nu mai sunt

Să ascult al tău cuvânt
ars de soare dus de vânt
Cu sufletul tremurând...

Sunt aici dar nu mă vezi

Prin mulțime te tot pierzi
Nu mai privești înapoi
Nu mai vrei să știi de noi!

99
Du-te dragul meu, te du,
Până sfârșește drumul
Până soarele apune
Peste noi și peste lume

Spini în tălpă să te înțepe

Plânsul-mi să te sfâșie
Apele să nu te adăpe
Să ai inima pustie...

100
 NU ÎNȚELEG

Nu știu de-mi este foame, frig

Nu știu de îmi lipsește azi ceva
Dar liniște nu am, te strig
și-un pic să te aud aș vrea

Nu înțeleg ce a vrut soarta

În calea mea când te-a adus
Iar sufletul ți-a deschis poarta
Ne mai putând să te dai dus

Aș vrea să îmi rog ursitoarea

Să-mi spună ea ce-a vrut cu noi
De nici pământul și nici marea
Nu ți-au deschis cărare înapoi

Mi-ai stat lipit pe suflet și retină

Indiferent de vânt sau ploi
m-am prăbușit bolnavă și străină
în zori chemându-te-napoi

101
 Nu știu ce joc ce ironie-a sorții
m-a îndemnat cândva să te iubesc
știind că împreună nu vom fi
de ce cu suferință să plătesc

102
 CÂND

Când ai pierdut cu demnitate

Și lupți fără să cazi învins
Neobosit drumul străbate
Chiar și atunci când soarele-ți e stins

Când nu mai vezi în zare prea departe

Și crezi că drumul ți s-a-nchis
Nu înceta să lupți cu demnitate
Nu te lăsa să cazi învins

Când ochii nu mai pot scruta

Și depărtarea-ți pare prea departe
Luptă înverșunat și nu abandona
Mai scrie-o filă într-o carte

Când ochii tăi deschiși nu deslușesc

Nimic din tot ce le apare-n drum
Închide-i, ei închiși citesc
Prin ochii minții chiar și-n scrum

103
Când simți mult prea departe depărtarea
Și-ți pare-a fi străin de toate
Cu ochi-nchiși ‘ți-aduci aproape zarea
și tot ce crezi că-n veci nu se mai poate

Închide ochii și privește-te în suflet

Acolo vei găsi tot ce-ai pierdut
Și-ai să auzi cu siguranță glasul
Ce multă vreme a tăcut

Acolo îți vei regăsi iubirea

Exact așa cum ai pierdut-o
Dar ia aminte să nu te pierzi cu firea
Căci timpul nu a-mbătrânit-o

Când depărtarea-ți pare că-i nedreaptă

și-ncerci să o urăști pentru distanță
Stai liniștit doar un minut și vei primi
Tot ce-ai crezut pierdut în viață

104
 În depărtare dorul se-nmulțește
Iubirea tot mai mare crește
Dorințele mai tare se aprind
Iar toate la un loc zarea cuprind
Reduc distanța și scurtează drumul
Și-mprăștie dintre noi fumul
Căci depărtarea nu ne-ndepărtează
Ne ține mintea veșnic trează
Iar sufletul încărcat de dorințe
În minte ne apar noi năzuințe
Și vom pricepe într-o zi neașteptat
Că depărtarea ne-a apropia

KEN / ISCHIA
22.11.2014

105
 PRIVESC ÎN OCHII TĂI

Privesc în ochii tăi tulburi și triști

Nu mai observ în ei văpăi!
Ești la un pas de mine dar...
parcă nu exiști
Ce s-a-ntâmplat?
Chiar m-ai pierdut...?
Prin care văi?
Mă-mbrățișezi dar
brațele-ți sunt reci
Și-un țurțure de ghiață
Îmi străpunge firea
Îmi scutur capul
Din vis să mă trezesc...
Dar nu-mi dă pace amintirea...
Și dintr-o dată văd cum stă
În fața mea, cu-n zâmbet fericit
Acela care parcă a fost ieri
Ca un nebun... aievea m-a iubit!
Trăiesc din amintirile cu tine
Azi îmi e rău...

106
 Mâine-mi e bine...
Trecutul e prezent în mintea mea
Deși n-aș vrea să fie așa...
Dar nu mă pot elibera
Povară dragostei e grea!

KEN
26.02.1974
Rădulești

107
 PRIVIREA TA

Mă privești
Rece, distant
și tăcut!
Da! Știu!
Timpul iubirilor noastre-a trecut.
În sufletul tău este iarnă
Furtună
E ger!
La ce minuni aș putea eu
acum, să mai sper?
Oh!
Să mai sper?
Nuuuu
Am încetat de mult...
Tăcerea ta mult timp m-a durut
Iar rana lăsată în suflet cândva...

108
 Acum nu mai e, am pus peste ea
Uitarea ca pavăză, scut
Vrând să te uit, să uit cât de tare a durut...

Plecată-ți fără să-mi spui bun rămas!

Priveai înainte...
Nepăsându-ți, ce-n urma ta lași

Ai crezut c-am să mor de-al tău dor?

Nu, dragul meu,

n-am murit…
dar, nu mi-a fost nici ușor...

Mulți ani am chemat resemnarea

Să-mi șteargă din sufletul trist,
Abandonarea
......................
Câtă durere-ai lăsat pe umerii mei
Nu ai cum să știi

109
și nici nu cred că vrei...
....................................

110
 ÎMBRĂȚIȘAREA

Ai venit din spate tiptil

Ai făcut semn mulțimii să tacă
m-ai cuprins în brațe sfios
ținându-ți respirația o leacă!

M-ai lăsat să ghicesc cine are

Curajul să mă strângă la piept
Ți-am simțit respirația-n ceafă
Și-am rostit, aproape șoptit:
O Doamne! Tu știi că-i nedrept?

Ai uitat câtă vreme am plâns și-am oftat?

Ai uitat cât l-am căutat?
Acum la ce bun mi-l aduci
Când știi că e gol „cuibul nostru de cuci”?

Sufletul trist la ce mi-l trezești,

Când soarele-i stins la ferești?

111
Când luna sub nori se ascunde…
Și jalea în suflet pătrunde?
…………………………..

112
 TE SIMT

Îți simt sufletul răvășit!

Mă privești și te-ntrebi dacă-s eu?
Nu mă miră deloc, în sfârșit,
Te pot privi fără să-mi pară rău!
Privesc dar nu te regăsesc
Aproape că nimic n-a mai rămas
Cui să-i mai spun azi: Te iubesc?
Cu ochii țintuiți pe ceas…

Acum nici ore nu mai sunt, nici clipe

Iar anii au plecat luând în zbor
În goana lor pe frântele-i aripe
Iubire, dragoste și dor!

Te simt cum te sufocă amintiri

Și-o lacrimă se scurge printre gene…
Te năpădesc o groază de amintiri
Pe umerii lăsați te-nzăpezesc troiene

113
 TRENUL VIEȚII

A oprit o clipă-n gară

Trenul vieții, oftând greu
Eu ridic ochii în grabă
Căutând doar chipul tău!

Nu-l zăresc printre mulțimea

Fețelor care coboară
Of, Doamne! Ce mare-i lumea
Te caut! A câta oară?

Am lăsat trenul să plece

Nu pot să îl țin pe loc
Am privit în urmă, rece
N-am avut pic de noroc!...

Lasă trenu-n goana lui

Fumul greu ce mă-nfășoară
Eu fac leagăn dorului
Să te-adorm seară de seară!

114
 Au rămas doar amintiri
Triste pe-un peron de gară...
Și în suflet nemuririi
Ce-apasă ca o povară!

Suntem azi doar doi străini

Nu mai știm unul de altul
În tălpi ne înțeapă spini
Iar în suflete păcatul!

115
 REGRETE ZADARNICE

Mă doare-n piept ceva nedefinit

Un ciob din suflet se prăvale
Astăzi din nou te-am regăsit
În roiul de amintiri banale!

Te-ntreb ce vrei? De ce-ai venit?

Tăcerea însă m-amețește
Chipul tău rece și-mpietrit
Stă neclintit și mă privește!

Barba îți tremură, ochi-ți lăcrimează

Grimasele se adâncesc pe față
Nu știu de-s trează sau mintea mea visează
Nu am crezut că te voi revedea în astă viață!

Și tu ai mintea tulburată
Privești și nu realizezi ce se întâmplă
Nu mai sunt cea de altă dată...
Mi-au apărut albi ghioceii la tâmplă!

116
 Îți ștergi o lacrimă, zâmbești
Și încerci să-mi spui printre suspine
Nu am crezut c-ai să mă recunoști
Eu, după zâmbet, te-am recunoscut pe tine!

Trecuta viața regretând zadarnic

Ce pleacă este bun plecat
Degeaba mai regret amarnic
Eu am pierdut... iar tu ai câștigat!

Nu-i vina mea, tu ai plecat

Ce ai crezut în acea clipă?
Că tu vei fi cel câștigat
Lăsându-mi doru-ntr-o aripă?

Am oblojit rana din suflet

și aripa lipsită de putere
Nu m-am bazat pe creangă, ci pe umblet
și nu m-a-ngenunchiat a ta plecare!

117
 Te văd acum ca și-altă dată
Iertare-ți cer pentru durere...
M-aplec și-ți cer iertare încă o dată
Mă iartă de-ai un pic de vrere...

Destul am suferit și-am plâns

Și-am căutat mereu să dau de tine
Azi iată, viața mi s-a dus
Trăind doar cu regrete și suspine!

Fii fericit de-acum, dragul meu,

Alungă-ți rogu-te părerile de rău
Să-mi tulburi viața iar, nu se cuvine
Eu am uitat de chipul tău
și nu mai am păreri de rău
sunt bine! Mulțumesc lui Dumnezeu!

118
 E TOAMNĂ IAR

E toamnă iar!
A câta oară-n calendar
Când pe aleea cu castani
Frunzișu-ngălbenit de dor
Își plânge moartea-ntr-un decor
Întunecat de amar și jale
Sub talpa grea de nepăsare...?

E toamnă iar, cocori se duc

Se scutură frunza de nuc
Se zbate mărul desfrunzit
De vântul toamnei răvășit!

Eu îmi mai șterg o lacrimă ce doare

Și-ți caut pașii pe alei pustii
Căci m-ai lăsat îndurerată, plânsă...
De toamne multe te aștept să vii!

119
Dar vântul rece-n suflet îmi pătrunde
și dorul printre lacrimi tremurânde
se roagă cerului să înțeleagă
pe amândoi ce ne mai leagă
ce dor nebun mă poartă către tine
și să te strig mereu îmi vine

Căci soarta ne-a fost dură și haină

Ne-a-ndepărtat unul de altul fără vină
Lăsându-mă înstrăinată în lumea mare
Privind în sus și-n jos pe cale
și-n suflet mult amar și jale.

120
 LA LUNTRE

Mă văd aievea cum alerg

Pe drumul către luntre
De multă vreme îmi aștept
Iubirile pierdute!
Dar cel mai tare mi-aș dori
Alături cu luntrașul
Să-mi mai revăd ostașul!

Să-i sar în brațe fericită

Să uit tristețea ce m-apasă
Să uit de dorul greu
Să-mi spună că mă vrea mireasă
Că vrea să fie al meu!

Toate-au zburat, doar vise-s toate

Nici luntrea nu mai este
Ostașul a îmbătrânit
Și totu-i doar poveste!

121
 LUNTREA

Visez adeseori o luntre

Și un luntraș stând în picioare
Cu mâinile-nălțate către cer
Cerând lui Dumnezeu iertare!

Poartă în ea doi tineri

Un militar și-o copiliță
Ce scufundați în marea lor iubire
Își jura pururea credință!

Nu au habar ce-nseamnă viața

Nici luntrea vieții nu o înțeleg
În răsăritul dimineții
Spre nemurire cred că merg!

Ajunși de pe un mal pe altul

Își spun în șoaptă „Rămas bun”
Neștiind nici altul și niciunul
Că este ultimul lor drum!

122
 Ea se întoarce către casă
El merge voinicește-n lume
Iar în curând nu vor mai știi
Nici unul de-al lor nume!

Unde sunt vorbele jurate?

Unde-i credința-n veșnicie...
Tu militar cu arma-n spate!
Jurai iubire pe vecie!

Ce repede-ai uitat de toate

De fata care te iubește
Ai pus tăcerea ca lăcate
Și-ai părăsit-o mișelește!

Kessy Ellys Nycollas / 1972 / Rădulești

123
 TE AȘTEPT

Te aștept și astă seară

să alergăm precum nebunii
Prin lanul de lucernă,
ce a-nverzit sub clarul lunii!

O undă de lumină
din raza lunii pline
Schimbă nuanța vieții,
când te știu lângă mine!

Te simt mereu aproape,

îmi ieși mereu în cale
Pe malul unei ape,
îți cânt doina de jale!

Când sufletul îmi plânge,

de doru-ți înrobit
Îndurerat se strânge,
se simte obosit!

124
 Zadarnica iubire,
a stat în așteptare
Tu ai rămas departe,
și cât de rău îmi pare...

Nu te-am găsit nici unde

și multe seri am plâns
Stând singură pe bancă,
spre seară, către apus!

Simt o mireasmă pură,

ce-n taină mă-nconjoară
Și parcă deodată,
cu palma-mi atingi fața
Spunându-mi calm, în șoaptă:
- s-a dus ca apa viața...

M-ai urmărit tot timpul,

simțeam că-mi stai în preajmă
Simțeam cum respirai
și-ți auzeam suspinul
dar n-ai avut curajul
să vii să-mi alini chinul!

125
 Te-am căutat o viață,
dar te-am găsit târziu
Să te privesc în față,
mi-e greu, mă simt pustiu...

Lucerna s-a cosit și s-a îmbalotat

Degeaba mai insiști,
ce-a fost s-a terminat
Dar mi-a rămas iubirea
orișice ar fi
Pe tine te iubesc,
o spun pân’ voi muri!

Kessy Ellys Nycollas

10.04.2012 / Rădulești

126
 TE MAI IUBESC

Te mai iubesc și-acum deși m-ai trădat

Dar am plecat pentru că nu am acceptat
Tu mi-ai lăsat în suflet gust de aguridă
Cu comportarea ta perfidă!

Mi-ai tulburat pentru vecie liniștea

Atunci când ai venit în viața mea!
Mi-ai spulberat orice speranță
Lăsându-mi lacrime pe față!

Dar Bunul Dumnezeu nu m-a lăsat

Cu sufletul împovărat!
Mi-a scos în cale oameni buni
Și a făcut numai minuni!

Cu toate astea te iubesc

Nu pot, nu vreau să te urăsc!
În orișicare rău este și-un bine
Îți mulțumesc că ai fugit de mine!
Kessy Ellys Nycollas
03072012

127
IOANE, IOANE...

Ioane, Ioane
Dorurile tate
Strânse-n cingătoare
Azi mă dor prea tare
Sufletul îmi stinge
Sângele-mi prelinge
Picurând vâscos
Pe o piatră, jos...
Din care răsare
Albe lăcrămioare
Ce îmi spală fața
și-mi alină viața
otrăvită pare
de dor și-așteptare...
Ioane, Ioane
Să nu ai iertare
Sufletul să-ți ardă
Limba să îți cadă
Ochii închizându-i
Pe ai mei chemându-i
Să îți sece Ioane
De dor și de jale

128
 Buze pârjolite
Lacrime împietrite
Să se facă stânci
Unde să mă plângi...
Doar cât am plâns eu
și-ncă plâng mereu
tot de dorul tău...
dureri să te-nțepe
când dorul începe
să te cheme iar
să stai ca pe jar
să-ți fiu nălucire
în suflet și-n simțire
să nu-ți știi alean
nici azi nici în an
nici în veșnicie...
iar gândul să îți fie
de dor chinuit
pânʹ la infinit...

129
 FOC REAPRINS

După o viață plină de suspine

Și înrobită de iubirea pentru tine
Când focul dorului abia mai pâlpâia
Ai apărut din nou în calea mea
și nu-nțeleg de ce așa

Focul ne stins mi-a ars mereu

În suflet făcând totul scrum
N-ai să-nțelegi că mi-a fost greu
Indiferent ce-aș încerca să-ți spun

Vii după ani grei de tăcere

Să reaprinzi cărbunii stinși
Să întreții focul oricum nestins în mine
Să-mi ștergi cu o batistă ochii plânși

Îți mulțumesc că viața toată m-ai purtat

Ca pe un ghiul pe degetul arătător
Să te privesc în ochi îți spun adevărat
Nu știu de pot, nu-mi e deloc ușor

130
 Focul nestins în mine arde încă
Am rezistat atâția ani sunt ca o stâncă
Nu a putut nimic să mă doboare
Iubirea pentru tine e nemuritoare

Ai ocupat prea mult spațiu în suflet

Și-n minte totu-ai răvășit
Iar pe retină e doar chipul tău
Mă simt ca un copac de frunze părăsit
..................................................................
26.03. 2021

131
 FOC NESTINS

Pe sub castanii îmbătrâniți

Trec astăzi doi îndrăgostiți
Cu pasul rar și gârboviți
Dar fericiți

Deși anii trecuți i-au nins în plete

Ei și-amintesc pe îndelete
De scurta lor poveste de iubire
De fericire

Privindu-se în ochi ei lăcrimează

Se-ntreabă reciproc de nu visează
Își șterg cu dosul palmei lacrima
Care-i durea

Brațele-ntind se iau de mână

Inima bate ca nebună
În minte le vin doar regrete
Pe îndelete

132
 El spune c-a iubit-o mult
Și toată viața l-a durut
Că soarta i-a înstrăinat
Ea a plecat

Ea-i cere să își amintească

Că înainte să o părăsească
El nu a spus nici un cuvânt
Plecând ca mut

Se așează el pe-o bancă trist

Cu barba sprijinită-n piept
Soptește-ncet: - eu nu insist
Știu că-i nedrept

Am ascultat de gura lumii

Și-am suferit ca și nebunii
Plecat-am eu, plecat-ai tu
Nu spune nu

133
 -Așa e dragul meu e drept
Dar tu credeai că eu aștept
Să te întorci cândva spășit
Rău ai greșit

-Cât te-am iubit o știu doar eu

Și martor îmi e Dumnezeu
De mă întrebi de te iubesc și-acuʹ
N-aș spune nu

-Dar vezi tu dragul meu că viața

Nu se oprește din trădare
Doar cu regrete umple fața
Și doare

-Îmi este greu să te privesc

În ochi și să îmi amintesc
Câtă iubire am pierdut
Și a durut

134
 -Acum degeaba vin să-ți spun
Că te-am iubit ca un nebun
Însă de tine n-am aflat
M-am resemnat

Suntem bătrâni plin de regrete

Păreri de rău dureri dezamăgiri
Povestea însă spusă pe-ndelete
Trezește amintiri

Ne-am revăzut acum dar la ce bun

Suntem aproape la capătul de drum
Nu mai putem să ne iubim
Doar să murim

Dar vom continua în cer

Să dezlegăm acest mister
Să reaprindem din tăciuni iubirea
Și fericirea

135
Acolo nimeni nu trădează
Nu minte nu invidiază
Sub pavăza lui Dumnezeu
Ne vom iubi mereu

Focul nestins va fi mereu

Nestins și în sufletul meu
Așa cum este și-n al tău
Așa să ne ajute Dumnezeu

136
 CUPRINS

FOC SACRU, IUBIREA / 5

AȘ VREA / 14
UN SENTIMENT / 16
E MARE LUCRU / 18
PICĂ O LACRIMĂ / 20
LINIȘTEA / 22
DE M-AI IUBIT / 23
AJUTOR! / 26
DE CE? / 28
OCHII MEI / 31
PE SUB CASTANII DE LA MOARĂ / 33
PLÂNGE CERUL! / 38
ÎNTR-O LUME...VAI DE LUME... / 40
IARTĂ-MĂ / 43
ANII TREC... / 45
LA MALUL MĂRII / 48
CÂND E SĂ FIE! / 49
VIAȚA ÎI ȘI NU-I! / 50
UN ALT NAUFRAGIU / 53
NU MĂ UITA / 55
NU MĂ IUBI... / 56

137
 CAPTIVITATE / 58
NU MĂ CĂUTA / 60
PRIVESC / 62
NE-AU NINS / 63
MĂ DOARE / 64
ÎMI ESTE DOR / 65
BATE VÂNTUL / 66
DOR DE NOI / 68
AM ÎNVĂȚAT / 70
ÎNTRE NOI O LUME ÎNTREAGĂ / 72
PAȘII MEI / 74
SE SURPĂ CLIPA / 76
PLOUĂ PERFID / 78
DE MULT... / 80
CÂND EȘTI LA PĂMÂNT / 82
MI-AI RĂMAS / 83
SUFLET ÎNGHEȚAT / 84
TE ROG!... / 85
PRIVIRI / 86
FOCUL IUBIRII / 87
TRESĂRIRI / 89
M-AM PIERDUT / 90
POATE N-AM ȘTIUT! / 92

138
 M-AI PIERDUT PE DRUM! / 94
AI VENIT! / 96
MULT AM CĂUTAT… / 99
SUNT AICI! / 101
NU ÎNȚELEG / 103
CÂND / 105
PRIVESC ÎN OCHII TĂI / 108
PRIVIREA TA / 110
ÎMBRĂȚIȘAREA / 112
TE SIMT / 114
TRENUL VIEȚII / 115
REGRETE ZADARNICE / 117
E TOAMNĂ IAR / 120
LA LUNTRE / 122
LUNTREA / 123
TE AȘTEPT / 125
TE MAI IUBESC / 128
IOANE, IOANE... / 129
FOC REAPRINS / 131
FOC NESTINS / 133

139
140