Jocul hazaedului

---------------------------------------------------------------------------------

IOAN HUȚANU

JOCUL
HAZARDULUI
- Versuri -

LUCVAL&KEN 2022

~1~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Huţanu, Ioan
Jocul hazardului : versuri / Ioan Huţanu. - Petroşani :
Editura Lucval & Ken, 2021
ISBN 978-606-95302-4-5
821.135.1

Întreaga responsabilitate pentru conținutul acestei cărși

aparține autorului.

Copyright 2019, Ioan Huțanu. Această carte este protejată de

drepturile de autor.

Imagine copertă: sursa internet

Design copertă: Kessy Ellys Nycollasa
Redactor: Kessy Ellys Nycollas
Corectura aparține autorului.

Comenzila tel.0722755396
Email: redactialucval@gmail.com
lucvalken@gmail.com

Pentru solicitări de publicare vă puteți adresa editurii, pe E-

mail: lucvalken@gmail.com / redactialucval@gmail.com
Editura LUCVAL&KEN

~2~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

~3~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

~4~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

UN JOC ASCUNS

JOCUL HAZARDULUI - provocator

titlu în hazardul acestei lumi, în care jocul
acestuia ne invită să vedem lumea prin ochii
poetului IOAN HUȚANU.
Încă de la primul poem, gândurile
acestuia ne însoțesc într-un periplu al
sufletului, cu urcușuri și coborâșuri, „Sub
lumina albă a crucii / voi lăsa și umbra mea”
(Sub lumina...), urmând ca viața să fie
încredințată Creatorului.
Într-un dialog real cu timpul „
Timpule, ce te grăbești? / că venim și noi cu
tine! / Tu alergi, nu obosești, / Tu aduci ziua ce
vine” (Timpul...), într-un joc de lumini și
culori, poetul își căuta iubirea. Iată încă de
aici, o primă ipostază a hazardului, care este
de fapt jocul din cuvinte, pe care la început
le vede ca „niște ghețari”, pe care încearcă să
le topească, cu focul lăuntric să „se nască, să

~5~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

se lipească” … pe „hârtia de mătase” (Jocul

hazardului).
Poetul se vrea: „fulgul de nea”… „notă
de iubire”… „susur de izvor”… (Aș dori...). E
modul său sublim de a întâmpina iubirea:
„Bună dimineața iubito! / Primele raze trimise
de tine / Mi-au luminat sufletul” (Dor de dor,
iubito...). Ne vorbește în același poem
despre o „cetate a iubirii”, în care fericirea
cântă.
Amintirile îl fac să retrăiască prima
întâlnire. O atmosferă în care natura îl
îmbrățișează tandru: Alt greier, altă
furnică, Micul Lăbuș, Iubire de păsărică...
clipe din copilărie, părinții sau pridvorul cu
iubita sa.
Într-o rugă continuă, își caută iubita,
se plimbă cu ea prin univers, într-un dialog
viu: „Ascultă-mi gândurile și citește-mi
sentimentele. / Ascultă-mi glasul interior / Uită
trecerea timpului, care acum m-au adus la
tine”..., în care el se vede neputincios, „lipit
de lespedea existenței, între cer și pământ”

~6~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

(Iubito). Se vede suspendat de un fir de

viață, într-un hazard din care omul când
pleacă, nu ia nimic, dar ne spune și ce greu
e „ să găsești omul, om!” (Am oftat...)
Declarații arzătoare, Te iubesc...!
Apelativul Iubito, devine laitmotiv,
revenind într-o continuă rugă către cer, cu
care călătorește oniric prin univers, în mai
multe poeme, adresate soției plecate mult
prea devreme din această lume. O caută în
povestea pe care o scrie, luna fiindu-i
alinare. Adună „cuvinte la marginea mării, /
din valuri țesute de vântul născut” (Adun
cuvinte...).
Iată cum scrisul devine o terapie a
sufletului, în care poetul, față în față cu
adevărul, face o analiză existențială a
nimicniciei omului în univers, în care acesta
e sclavul banului, dar și sclavul scrisului:
„Sunt sclavul rândurilor mărunte, / Scriu pe
coli, vrute și nevrute, / Mă pierd acum în mica
călimară, / Nu știu măcar ce este pe afară!”
(Sunt sclavul).

~7~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Frumoase rânduri dedică poetului

Editorului (Încerc...), dar și camarazilor
militari, dispăruți în valurile vremii
(Timpul cu voi).
Ecouri ale pandemiei, măști, arme de
veghe, frica ucigătoare, toate întorc viața pe
dos.
Ar vrea să-și ia somnul în brațe, „o
noapte să petrec cu el”,… „Și visul trece și se
duce, / în drumul lui cel infinit, / Eu mă trezesc
sub semn de cruce, iar sufletul îmi este
împlinit” (Dorință).
Frumoase ecouri poetice cu
reverberații populare întâlnim în
poezia Ascultă... „Ascultă domniță, / vino în
poieniță, / Să culegem flori, / pentru amândoi”.
Tot dintr-un haos neînțeles al
întâmplărilor, de Crăciun, Am trăit un vis
frumos. Sincronicități revelatoare dăruite de
Cel de Sus.
Stă de vorbă cu vântul, cu soarele, cu
pământul cu viața, care-l întreabă cine este,

~8~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

el răspunzând smerit: „Un trecător care nu-și

lasă umbra la plecare” (M-a întrebat...).
Frumos concluzionează: Noi suntem
totul, noi suntem iubirea! (Eu... ), o pledoarie
pentru iubirea ca lecție de viață, de învățat
pe acest pământ sau Femeie... „Tu ești
totul”.
Corul de îngeri îi redă speranța că
într-o zi, „oamenii vor deveni mai buni, / trăind
sub imperiul frumuseții și al iubirii”(Corul de
îngeri...)
Alteori, durerea urlă, „Focul interior își
caută adevărul, / Vibrațiile minții nu mai
respectă legile vieții” (Ați auzit...), el
așteptând clipa reîntâlnirii cu iubita, dincolo
de umbrele nopții.
Poeme dedicate omagial femeii, dar și
bărbaților: „Și bărbații au lacrimi, ele sunt
ascunse în suflet și inimă. / Nu se văd, dar se
revarsă în tot trupul, formând un fluviu
incandescent, plin de durere și neputință” (Și
bărbații...).

~9~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Neputința e descrisă în poemul Aș fi

dorit... „Aș fi dorit ca timpul să se oprească, /
clipele să rămână încremenite pe altarul iubirii. /
Aș fi dorit ca sentimentele frumoase ale iubirii, /
să rămână gravate în imensitatea Universului”,
cuvintele de dragoste să fie încrustate în
Coloana Infinitului, iar ei să rămână
îmbrățișați etern, sub Poarta sărutului.
În întreg volumul, oniricul învăluie
iubirea poetului, care se încheie rotund cu
un Joc al Cuvintelor, un alfabet al ființării, a
cărei taină ascunsă nu poate fi descifrată
decât trăind. Frumosul se naște din cuvinte
care „imortalizează existența creației, / pentru
a-l defini pe om”… Un miraj ce ascunde
tainele universului și povestirile lumii: „O
lume care adoră litera, cea a cărei aplecare
determină cunoașterea plăcerii de a scrie, /
oboseala condeiului în timpul nopților, / în care
îngerii coboară pe mica coală, / lăsându-și
gândurile pentru a fi scrise”. Frumusețea
scrisului dezvăluie „Vraja adusă de jocul
cuvintelor într-o logică existențială, îți înlesnesc

~ 10 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

/ pătrunderea în esența evenimentelor

întâmplătoare sau nu” (Jocul cuvintelor). Un
joc ascuns, care se derulează sub ochii
noștri, care așteaptă latent, ca o descătușare
din sincronicitățile tăcute ale destinului, pe
care poetul le așează în acest volum în
versuri confesive, spre a reda liniștea și
cuvintelor, dar și sufletului său. Stări de
trăiri împărtășite într-o frumoasă scriere,
care îți bucură simțirea și te invită la reflecții
profunde.
În volum întâlnim construcții lirice
care emoționează: „Trăiesc pe marginea
clipelor” (Dor de dor) , „caleașca lunii” (Hei,
iubito...), „cântecul scoicii” (Ați ascultat...),
„margine de geană”, (Într-o zi), „căsuță mult
prea obosită” (Alunecă...), „cerul alunecă pe
scară?” (De ce?) „vastele spații ale timpului”,
(Trupul și sufletul...).
Cartea este cu siguranță o bucurie
pentru autor, dar și pentru cititori, o
pledoarie pentru sentimentele pure și
adevărate, pentru valorile înalte ale

~ 11 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

umanului, care ne sunt oferite cu

generozitate și emoție de autor. Mulțumim
pentru acest dar poetului IOAN HUȚANU.
și îi dorim cât mai multe apariții editoriale!

AURELIA
RÎNJEA

~ 12 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Sub lumina...

Sub lumina albă a crucii

voi lăsa și umbra mea.
La braț îmi voi lua doar moartea,
E rolul ei, de a lua.

Nu știu cum va fie atunci,

mai bine sau poate rău!
Dar știu că umbra-mi va dispare,
Alunecând în hău.

În fața crucii, noi ne naștem,

În fața ei, noi toți plecăm.
Să ne întâlnim cu Domnul,
Iar viața creștinește să i-o dăm.

~ 13 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Timpul...

Timpule, ce te grăbești?
că venim și noi cu tine!
Tu alergi, nu obosești,
Tu aduci ziua ce vine.

Chiar de plouă, poate ninge,

Nici prin gând nu-ți poate trece,
Tu ești cel care învinge,
Chiar de-i cald, sau poate rece.

De ce te schimbi tot mereu?

Aducând ziua sau noaptea!
Nu întrebi de ne e greu,
Multe schimbi, poate și soarta!

Aduci primăvara, când dorești,

Cu un nou ciclu de viață,
pomii îi împodobiți,
Cu muguri, cu a lor verdeață.

Iar în fuga ta nebună,

Aduci vara cu căldură!
Vremea tu o faci mai bună,
Iar din fructe faci cunună.

~ 14 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Toamna ne-o aduci în dar,

Bogată pentru festin,
Mesele-s din nou bogate,
Veselia e din plin.

Tu și iarna ne-o aduci

Cu mult frig și înghețare,
Stârnești vântul cu zăpadă.
Ca să-l simtă fiecare.

~ 15 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am plecat

Am plecat să culeg
primele raze de soare.
Am descoperit
Un joc de lumini,
Într-un decor fascinant...

Am plecat să culeg,
primele adieri de vânt.
Le-am descoperit,
mângâiau frumoasele
coroane ale pomilor.

Am plecat să culeg
primele viorele,
să-mi umplu sufletul
Cu frumusețea lor.

Le-am găsit
într-o grădină.
Mă priveau,
le priveam.
Nimic mai frumos!
Petalele lor au cules,
jocul culorilor.

~ 16 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am plecat să culeg
iubirea de undeva.
Să fie trainică și vie,
blândă și iubitoare.

Ce ciudat, dar frumos!

Ea venea spre mine,

cu un zâmbet
mai frumos,
față de tot
ce văzusem
până atunci!

~ 17 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul hazardului

Într-o noapte liniștită,

Fiind scutită de țânțari,
Pe o coală de hârtie,
Mă jucam doar cu cuvinte
Ce păreau niște ghețari.

Focul ce ardea în mine,

Încerca să îi topească!
Mintea mea
Mult prea săracă,
Cuvinte încerca să nască,
Sau măcar să le lipească.

Timpul repede trecea,

Tocul meu, chiar înghețase,
Lacrimi blânde se nășteau,
Pe hârtia de mătase.

Nu înțelege de fel
Vrut-am scriere să fie.
Cea ieșit într-un final,
Mintea mea,
Chiar nu prea știe.

~ 18 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aș dori...

Aș dori să fii fulgul de nea

Iar eu iubirea să-ți fiu,
Să te topești pe fața mea,
Eu te iubesc atâta știu.

Aș dori să fii o notă de iubire,

pe un solfegiu îngemănat,
În suflet să simt o melodie,
Iar trupul să-mi fie legănat.

Aș dori...
Aș dori să fii un susur de izvor,
Ce-ți va șopti cuvinte dulci,
Iar din munții înalți, cu dor,
O blândă fericire să-mi aduci.

Aș dori aproape eu să-ți fiu,

În clipe de iubire și tandrețe,
Iar brațele-mi să te cuprindă,
în jocul blând de frumusețe.

~ 19 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ai venit...

Ai venit la mine în noapte,

Ai venit să faci popas,
Ai venit ca o lumină,
Ai venit și ai rămas.

Ai adus cu tine dorul,

Ai adus o mângâiere,
Ai adus marea iubire,
Ai adus clipa-n tăcere.

Ai pus semn pe inimioară,

Ai pus lacăt pe o noapte,
Ai pus dragostea în glastră,
Ai pus dorul între șoapte.

Ai plecat!
Ai luat gânduri cu tine,
Ai luat și dorul meu,
Ai luat chiar din iubire,
Ai luat și cea fost greu.

Ai fost visul meu frumos,

Ai fost una dintre stele,
Ai fost chiar lumina nopții,
Ai fost marea mea plăcere.

~ 20 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Să nu crezi...

Să nu crezi în vise,
Să nu crezi în amăgirile din noapte,
Să nu crezi în cel care promite,
Iubiri pe veci, prin iscusite șoapte.

Să nu crezi în mâna întinsă,

Să nu crezi în cei care te aclamă,
Să nu crezi în laude deșarte,
În cuvinte, care se destramă.
................................................

Să crezi în cel care te ajută,

Să crezi în dragostea loială,
Să crezi în apa lină și domoală
În gesturi curate, fără poleială.

~ 21 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dor de dor, iubito...

Bună dimineața iubito!

Primele raze trimise de tine
Mi-au luminat sufletul.

Primele cuvinte șoptite de tine,

Mi-au transmis dragostea ta,
Primele mângâieri, sunt ale tale,
Primele semne de iubire,
Își fac loc în inima mea.

Primele zâmbete,
îmbracă această dimineață,
cu nostalgia revederii,
Primele cuvinte, auzite de la tine,
Sunt fructele sufletului tău.

Primele sărutări, au construit,

Cetatea iubirii.
Primele îmbrățișări,
Au adus cântecul fericirii.

~ 22 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Primele clipe de iubire,

Ne-au acoperit cu zâmbetul
Fericirii,
Orice clipă, se va numi,
Clipa albastră, venită din
Astrul fericirii eterne.

~ 23 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dor de dor…

Trăiesc pe marginea clipelor

Ascunse,
Trăiesc, un dor de dor,
ce zace-n mine,
Trăiesc doar așteptarea ta,
în timpul care vine.

Trăiesc prin ruginiul

unei frunze, ce-i căzută,
Trăiesc doar clipele profunde,
în serile cu stele căzătoare,
Trăiesc și prin iubirea,
ce în gândul meu nu moare.

Trăiesc momente, de brațe

învăluite,
Trăiesc mângâierile în clipe
de iubire,
Trăiesc speranța clipelor
Viitoare.

Trăiesc doar pentru întâlnirea următoare!

~ 24 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dorul de tine…

Îți aduci aminte

de prima întâlnire?
Îți aduci aminte
de o anume gară?
Îți aduci aminte,
de prima ta privire?

Îmi aduc aminte

de prima îmbrățișare!
Îmi aduc aminte
de primul drum făcut!
Îmi aduc aminte
de prima sărutare!

Îți aduci aminte,

poteca din pădure?
Îți aduci aminte,
de ținerea de mână?
Îți aduci aminte
cum am intrat pe stradă?

Îmi aduc aminte,

cum te țineam în brațe!

~ 25 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Îmi aduc aminte

de clipele frumoase!
Îmi aduc aminte
cum schimbam sărutări!

Îți este dor de mine, iubito?

Îmi este dor de tine iubito!

Noi ne-am propus,

să îmbrățișăm și marea,
În țipete de pescăruși,
să ne auzim chemarea.

~ 26 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Alt greier, altă furnică

Sunt furnică și sunt mică,

dar și hărnicuță foc.
Toată ziulica-n grabă,
tot alerg din loc în loc.

Pentru iarna ce-o să vină,

tot încerc să adun ceva.
Printre frunze ruginite,
voi găsi și hrana mea.

Aud cântec de chitară,

stând picior peste picior,
Cântă un greiere aiurea,
e puțin plictisitor.

N-a înțeles măcar acum,

doar cu cântec de chitară,
tot cântând singur așa,
intri în iarnă fără hrană.

~ 27 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Micul Lăbuș

Două perle mititele,

așezate pe botic,
Strălucesc ca niște stele,
pe un cap așa de mic.

Cu blănița pufușor,
cu lăbuțele pătate,
De la mamă încetișor,
mănâncă pe săturate.

Somnul vine repejor,

visul ce minunăție.
Mârâind ușor, ușor,
într-o altă lume vie.

~ 28 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

El, timpul…

Timpul m-a pus în fața unui adevăr crunt dar

drept.
Anii mei s-au derulat întotdeauna,
oferindu-le altora respect și apreciere.
Niciodată persoana mea, nu a fost în prim plan,
Niciodată viața mea nu a însemnat mai mult
decât a altora.
Mi-am iubit semenii, întotdeauna îi ajutam
cu plăcere la nevoie.
Timpul, el timpul, a scos la suprafața adevărul.
Mi-a demonstrat că poziția mea, față
de semeni, nu era cea mai adecvată.
Cineva,
acum în ultimul timp al existenței,
mi-a sugerat ideea, că în primul rând,
să am grijă de mine,
numai așa voi putea să-mi ajut prietenii,
dar și atunci,
să-i trec prin filtru cunoașterii calitative.

~ 29 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Sunt...

Sunt un nimic în
acest Univers,
Mă mir să știu că exist?
Alunec prin clipele vieții,
în el încerc să persist.

Nu văd tunelul,
prin care am venit,
nici calea urmată de atunci.
Sunt micimea îmbrăcată
în destin,
nu voi ști niciodată,
de unde provin.

Desigur am aflat,
că sunt un trup oarecare.
Un suflet se află în el,
fiind o clipă din timp,
mereu trecătoare.

~ 30 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Toate...

Toate pietrele de moară,

au venit deasupra mea.
Mă întreb dacă sunt șanse,
de povară a scăpa?

Sigur eu mă zbat sub ele,

încercând să mă ridic.
Dar m-am lămurit pe loc,
pentru ele sunt prea mic.

Si cum pietrele sunt grele,

nici Hercule eu nu sunt,
Voi scăpa acum de ele,
rugându-mă la cel sfânt.

Acum mă feresc de toate,

și de pietre, pietricele.
Sau de prieteni de se poate,
să nu am parte de rele.

~ 31 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Sub un cer...

Sub un cer cu bolta mare,

să te caut am plecat.
Și mă întreb iubito oare,
nu-i târziu și te-am scăpat?

Încotro s-o iau acum,

unde oare te găsesc?
Voi pleca în lumea largă,
fără tine mă topesc.

Într-o rugă merg la drum,

fac mătănii și mă plec.
Cât de mult doresc acum,
și ce greu clipele trec.

Seara vine,
sus sunt stele,
ce-aș putea face acum?
Eu mă rog Lui Dumnezeu,
să-mi arate bunul drum.

~ 32 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Și deodată o lumină,
sparse seara abia venită.
Drumul se vedea acum,
era liber spre iubită.

Mare bucurie, mare,

o căsuță îmi apare.
Pe pridvor iubita mea,
acum este sărbătoare.

~ 33 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Hei, iubito...

Hei, iubito, vino încoace,

să plecăm prin Univers.
Să culegem niște stele,
să le punem într-un vers.

Nu-i iubire mai plăcută,

când te plimbi cu draga ta.
Cu caleașca lunii în noapte,
mângâind o blândă stea.

Să plecăm în astă seară,

unde lumea e mai bună.
Să te strâng din nou în brațe,
fără nori, fără furtună.

Să lăsăm timpul să trecă,

ducă-se în voia lui.
Noi rămânem în caleașcă,
ea ne va plimba hai, hui.

Vom simți blânda chemare,

într-un spațiu ce-i imens.
Viața noastră în plimbare,
printre stele, are sens.

~ 34 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iar în timpul ce va trece,

noi vom fi doar niște stele.
Strălucind atât de sus,
toți de jos, vor crede în ele.

Într-o zi noi vom pleca,

ca să facem legământ.
Stele căzătoare fiind,
vom pupa pământul sfânt.

~ 35 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am alergat...

Am alergat,
să te găsesc,
eu te-am văzut
în visele mele,
Știu că exiști,
știu că simți,
fac valuri în timp,
să nu te pierd
în jocul de iele.

Voi căuta oglinda,

în care jocul s-a
pierdut.
Te voi aduce în
grabă,
iubirea să fie,
un vis de început.

~ 36 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iubito,

Ascultă-mi gândurile
și citește-mi sentimentele.
Ascultă-mi glasul interior,
Uită trecerea timpului,
care acum m-au adus la tine.

Ascultă-mi tresăririle, caută

și descoperă inocența,
pierdută în fascinația timpului.

Ascultă-mi zgomotul pașilor,

care m-au îndreptat spre sufletul
tău.

Ascultă-mi trăirea viselor, care

vin din profunzimea timpului
și a spațiului astral.
Ascultă-mi gândurile, care
au început să tacă.
Pierzându-se în clipele
trecute, iar eu neputinciosul
din mine, mă topesc pe lespedea
existenței, între cer și pământ.

~ 37 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am alunecat...

Am alunecat pe polei,
pe poleiul unei clipe nevăzute.
Vedeam lumea cu susul în jos.
Mi se părea normală,
parcă toate erau la locul lor.
Dar totuși, lipsea ceva,
da nebunia bucuriei neînțelese.

Eram suspendat de un fir de

viață, nu găseam culoarul
alunecării spre înainte.
La un moment dat, veșmântul
argintiu a înghețat,
trupul meu era inert.
Priveam printre genele
albite de vreme,
gândirea îmi înghețase.
Nu mai știam cine sunt,
Unde plecasem, încotro
mă îndreptam!
Voi rămâne pentru
totdeauna, cu privirea fixă
spre trecut?

~ 38 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Da îmi lipsea ceva,

acea lumină care să-mi
arate drumul spre cunoașterea
realității.
Acum mă întreb,
când poleiul va dispare
iar noi vom fi cu picioarele
pe pământ, când?

~ 39 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Eram copil...

Eram copil și mă jucam,

puțin nisip și niște apă.
De zor chiar preparam,
festinul ce urma să
înceapă.

Erau și alți copii la joacă,

făceau ciorbiță, felul întâi.
Ne așezam cu toți la masă,
fiind regula de căpătâi.

Pe frunze așezam mâncarea,

în loc de farfurii frumoase,
Cu bețișoare imitam,
mâncând găluștele gustoase.

Seara s-a gândit să apară,

gonindu-ne pe toți spre casă.
Noi alergam cu toți grămadă,
părinții ne așteptau la masă.

~ 40 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Pe lacul...

Pe lacul liniștit, stau nuferii prinși,

o pală de vânt îi mângâie ușor.
În frumusețea lor și vântul s-a oprit,
ei nasc un cântec, profund, înălțător.

În sclipirile apei dulci și străvezii,

frumusețea, pare ruptă dintr-un vis.
O vrajă îți cuprinde sufletul ușor,
te face să te simți o clipă în paradis.

Încep să cadă luminile din lună,

o seară liniștită, se așează peste lac,
Doar nuferii își dovedesc splendoarea,
uitându-se la ei și razele tac.

~ 41 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Îmi așez...

Îmi așez trupul pe lespedea din piatră,

capul îl las să alunece la vale.
Doar niște lacrimi mai rămân pe ea,
și cântecul plânsului de jale.

Trupul și-a pierdut încet căldura,

e rece acum, ca lespedea din piatră.
Doar capul mai lasă niște umbre,
în tagma câinilor gugiuliți, ce latră.

Nu voi mai dori vreodată, în timp,

ca propriul cap să mai revină,
La trupul obosit, de ceartă și de chin,
ce mi-a rămas în ultimele clipe,
O rugă fierbinte, Divinității s-o închin.

~ 42 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iubire de păsărică...

Du-te zboară păsărică,

pleacă de pe rămurică,
Mergi la pomul cu crenguțe,
mult mai blânde și finuțe.

Ciripește în limba ta,

să găsești și dragostea.
Ciripește mai cu dor,
triluri blânde de amor.

Nu uita că viața-i scurtă,

nu mai sta pe creangă ruptă.
Du-te zboară să găsești,
o iubire ca-n povești.

Simte fericirea caldă,

în iubire tu te scaldă,
Nu uita că doar odată,
găsești fericirea toată.

~ 43 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ce ia omul...

Ce ia omul când se duce,

un sicriu și-o biată cruce.
N-are loc într-un sicriu,
tot ce-a strâns cât a fost viu,
Iar în viață cât trăiește,
ziua nu mai dovedește,
Ia tu una, ia tu două,
ia și nouăzeci și nouă.

El tot strânge în viață multe,

multe vrute sau nevrute.
El uită să mai trăiască,
vine vremea să bolească,
Scoate banii de la bănci,
și strânge tare din fălci.

Umblă prin spitale nene,

ca moartea să nu îl cheme.
Multe lucruri iau rămas,
a sosit ultimul ceas.

~ 44 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Știi, iubito...
Știi iubito,
ai plecat de mult,
îți duc dorul.
Păsările cerului
te-au luat,
te-au înălțat atât
de sus,
nu pot să te mai ating.
Acum mă plimb
ca un nebun,
nu-mi găsesc locul
aici pe pământ.
Am înțeles, că acolo
unde ești,
Dumnezeu a făcut Raiul!
Și ce dacă?
Noi am găsit Raiul
aici pe pământ.
Acum sunt în Iad,
îngerii m-au părăsit.
Au plecat de frica
celor pământești.
Mi-am făcut bagajul,
voi veni la tine iubito.
Te voi lua în brațe,
te voi săruta,

~ 45 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

așa cum ne sărutam

aici pe pământ.

(Închinate soției,
plecate
mult prea devreme.)

~ 46 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Timpul cu voi

Timpul a plecat cu voi,

într-o umbră de mormânt.
Chiar de nu era război,
a rămas cuvântul sfânt.

Ani ați fost la datorie,

nu conta ce zile au fost,
Jurământ era pe glie,
voi erați mereu la post.

Anii au trecut în zbor,

timpul a lăsat doar umbre.
Rămânând jale și dor,
iar în suflet clipe sumbre.

Acum sunteți numai cruci,

ce-s înfipte în pământ,
Lacrimi calde la răscruci,
pentru jurământul sfânt.

(Rânduri dedicate
camarazilor militari,
dispăruți în valurile
vremii.)

~ 47 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Acum

Voi trece în banca mea,

voi lua tocul de scris,
Voi gândi la o poveste,
să te văd pe tine în vis.

Să-ți văd trupul dezgolit,

cu mirosul de parfum,
Corpul vreau să ți-l sărut,
într-o noapte de ajun.

Acum albul iar sclipește,

pomul verde împodobit,
Și pe crengi atârnă clipe,
de plimbări și de iubit.

Doar aminte să-ți aduci,

de o iarnă și un Crăciun,
Când aveai iubirea toată,
de la un bărbat nebun.

~ 48 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Suntem...

Suntem sclavii unui ban mărunt,

ne aplecăm să-l luăm și de pe jos.
Mă întreb, îl vom lua și în mormânt
când vom pleca și vom ajunge un
simplu os?

Alergăm în pasul trecerii de timp,

în viață am adunat,cât ziua ne-a ținut,
La o barieră de timp ne vom opri,
aflând adevărul chiar fără conținut.

Dar mai târziu, înainte de a pleca,

lumina se va stinge în cale deodată,
Arătând că moartea ne desparte,
de bogăția multă, strânsă vreodată.

~ 49 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Vin

Vin de undeva,
din izvorul tinereții,
culeg câteva picături de viață
Și apoi plec spre locul unde
izvorul, încet, încet se pierde-n ceață!

~ 50 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

M-am trezit...

M-am trezit iarăși la viață,

unde ești iubirea mea?
Te-am ales doar dintre stele,
aș dori să-ți spun ceva.

Lasă totul, hai cu mine,

lumea largă s-o privim.
În destinul nostru scrie,
să trăim, să ne iubim.

Hai să căutăm iubirea,

nu contează unde e,
pașii noștri să se îndrepte,
s-o găsim mai repede.

S-o luăm în două inimi,

în bătaia lor cerească,
Cele mai frumoase clipe,
din iubire să se nască.

Vom trăi o viață întreagă,

sub umbrela blândă a vieții,
Vom petrece acum, iară,
ca în anii tinereții

~ 51 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

M-am urcat...

M-am urcat în Carul mare,

ca să fac doar o plimbare.
Tu iubito, în Carul mic,
ca să ne plimbăm un pic.

Printre stele tot mergând,

tu erai la mine în gând.
Dorul care mă cuprinse,
doar spre tine mă împinse.

Am luat luna cu noi,

fiindcă suntem numai doi.
Am luat Steaua polară,
să simțim iubirea iară.

Și în drum Calea Lactee,

să ne alegem o alee.
Luminată doar de stele,
furând dragostea din ele.

~ 52 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Încerc...

Încerc să mai deschid doar cartea,

ce m-a însoțit mereu în pașii vieții,
Rânduri blânde încerc să mai depun,
aducându-mi aminte de anii tinereții.

Acum, în mersul calm al bătrâneții,

trăiesc doar clipe blânde de iubire,
Din partea celor care mă urmează,
dorind în viață (mereu) să mă știe.

(Cu mult respect pentru

domnia voastră, Ken!)

~ 53 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Peste ani...

Peste ani și ani, iubito,

ne vom aminti de acum,
Doar de clipele frumoase,
cu mirosul de parfum.

Iar ne vom lua în brațe,

mângâieri doar cu tandrețe,
Albul ce a acoperit în ani,
clipe blânde cu finețe.

Vom parcurge timpul dus,

prin anotimpuri trecute,
În oglindă vom vedea,
multe clipe petrecute.

Chipul nostru ne va spune,

prin ce valuri am trecut,
Ne vom ține iar în brațe,
vom pluti pe un sărut.

~ 54 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ați ascultat...

Ați ascultat vreodată,

cântecul scoicii în surdină?
E marea lăsată departe,
dorind la loc iarăși să vină.

Dorești iară să asculți,

vântul ce mângâie valul?
Ea îți șoptește despre
adâncul ascuns
și spuma care lovește
malul.

Iar când plânsul ei

îți va pătrunde-n suflet,
o lacrimă va pleca
spre mare,
Vei auzi și liniștea serii,
în dulcea splendoare.

~ 55 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Lună plină

Lună plină, lună plină,

ești lumină în grădină,
Tu cobori pe raza ta,
alinând iubirea mea.

Trandafirii te privesc,
frumusețea o primesc,
Te admiră lună plină,
ești frumoasă în grădină.

Stele ai trimis din boltă,

să îmbrace trandafirii,
Iar grădina îmbujorată,
depășește legea firii.

~ 56 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Alerg

Alerg mereu după o stea,

prinsă pe bolta cerească,
Plutește pe umbra de cer,
ea este o floare albastră.

Mă închin și fac o rugăciune,

să-mi trimită puțină lumină,
Sau poate să vină la mine,
ursită în timp, de forța Divină.

Știu, dacă odată va sosi,

timpul va trece pe pământ,
Eu voi fi plecat de mult,
fiind în adâncul mormânt.

~ 57 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Adun cuvinte...

Adun cuvinte la marginea mării,

din valuri țesute de vântul născut,
Doar luna apare la lăsarea serii,
îmi aduce aminte de timpul trecut.

Și lacrimile simt acum în tăcere,

căutându-și iubirea avută de mult,
În umbrele nopții mai sunt la vedere,
urmele iubirii, cu al mării tumult.

~ 58 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Într-o zi

Într-o zi plecată în vreme,

pe o margine de geană,
Poposită lunecând,
lacrima dintr-o dojană.

Nemișcată firea noastră,

dintr-un cântec de iubire,
alte lacrimi iar porniră,
într-un râu cu strălucire.

Stă și clipa nemișcată,

ne mai vrând să plece iar,
Lăsând lacrima să cadă,
tot uitând că e fugar.

~ 59 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dispare...

Dispare verdele din frunză,

din suflet se rupe o culoare,
Norii vor întinde o pânză,
iar lacrimi vom avea,
în loc de soare.

Trunchiuri multe, se vor dezbrăca,

tristețea va cuprinde viața,
Coroanele atât de verzi,
nu vor mai prinde dimineața.

Tristețea iar coboară în dor,

cum aș putea să uit plecarea?
Ascult un cântec de condor,
în glasul lui se simte jalea.

~ 60 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Într-o colibă...

Într-o zi, într-o colibă,

două suflete erau,
Discutau în grabă mare,
ce-au făcut și ce făceau.

Unul spuse în graba lui,

aș pleca acum de îndată,
Dar îmi stă în prag iubirea,
ce nu moare niciodată.

Celălalt stătea pe gânduri,

dor i-ar fi de o plecare,
Ajunsese chiar să creadă,
într-o clipă următoare.

Viața își spuse (iar) cuvântul,

cele două suflete sfioase,
Chiar s-au hotărât pe loc,
să rămână credincioase.

~ 61 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Să nu uiți

Să nu uiți, fetiță dragă,

eu stau într-un sat vecin,
Toată lumea mă întreabă,
dacă am făcut vaccin.

Sigur eu răspund îndată,

este un lucru prea serios.
Fără acesta nu ai cum,
să te plimbi de sus în jos.

Și mai mult decât atât,

eu cu viața nu mă joc.
Sigur el ne protejează,
boala nu mai are loc.

Și în drumul meu mereu,

că-i afară sau în țară.
Liber sunt în crezul meu,
n-am nici frică, nici ocară.

~ 62 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

O domniță

O domniță îți spun cu foc,

te-aș prinde chiar de mijloc.
Tu ești mândra din poveste,
într-o seară mi-ai dat veste,
Că ți-e gândul doar la mine,
și în brațe te simți bine.

Dorul meu e mult mai mare,

tu-mi trăiești într-o visare.

Aș dori chiar multe clipe,

să-ți privesc chipul frumos.
Gândul meu să fie o taină,
pentru un suflet luminos.

Poate vremea va veni,

să privim un cer albastru,
Stelele să ne încânte,
și lumina unui astru.

~ 63 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am intrat...

Am intrat în zăpăceală,
tocul nu mai vrea să scrie!
Am vărsat o călimară,
lipindu-se de hârtie.

Eu cu gândul la iubire,
într-o zi am întâlnit,
Nu voiam ca el să știe,
mândră fată de iubit.

Trandafiri în obrăjori,
ochii dulci în veselie,
Avea trupul de sirenă,
era faină, să tot fie.

Mintea o lua aiurea,

trupul ce mai, era jar,
Vino tu fetiță dragă,
sus în fânul din hambar.

Dragoste să facem noi,

așa cum îmi place mie,
Tu să mă iubești cu foc,
să uităm de pandemie.

~ 64 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aș zbura...

Aș zbura spre stele,

în noaptea cu iele.
Aș zbura spre tine,
ești una din ele.

Cum să-ți dăruiesc,

iubirea fierbinte?
Să simt că trăiesc,
de aici înainte.

Pe bolta cerească,
strălucești mereu,
Fără tine acum,
am sufletul greu.

Vino și te arată,
să-ți văd strălucirea.
Măcar încă o dată,
asta ți-e menirea.

Lacrimi acum plâng,

în suflet mâhnirea.
De dorul din tine,
s-a născut iubirea.

~ 65 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Alunecă...

Aluneca ușor o geană a lunii,

spre o căsuță mult prea obosită.
Doar doi bătrâni la jarul de la sobă,
Se încălzeau pe o haină ponosită.

Își aminteau cu drag de anii tinereții,

când deschideau la casă micile obloane,
Simțeau cum dorul este prins,
de codrii verzi cu falnice coroane.

Din ochii lor albaștri de smarald,

încet alunecau doar lacrimi de durere,
În soba înnegrită, mocnite lemne ard,
strângându-se în brațe, își iau la revedere.

~ 66 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

De ce?

De ce te miri tu om prea blând,

De ceea ce se întâmplă pe afară?
De ce te miri, când cerul alunecă pe scară?

De ce te miri când porți o (oarecare) mască?

Să nu te miri când poate vei purta,
Un lanț sau poate și o cască.

Să nu se mire nimeni când vom umblă în zeghe,

De sus se vor vedea doar niște dungi.
Și niște arme, ce vor sta de veghe.

~ 67 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dacă?

Dacă pădurea intră în tăcere,

Iar moartea vine cu lame de oțel,
Sfâșiind-o ca un animal de pradă,
Noi chiar nimic nu știm,
de nici un fel?

De ce acum când codrul ar trebui să fie verde,

O moarte a pătruns și nimeni nu-l mai vede?
De ce nu mai lăsăm liniștea pădurii,
Și am lăsat ca ea sa fie dată urii?

De ce îi dorim moartea cu orice preț,

De ce?

~ 68 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dorință

Aș vrea să i-au în brațe somnul,

o noapte să petrec cu el,
Un vis să prind în timpul lui,
să uit de viață într-un fel.

Să-mi văd alunecarea vieții,

prin vraja mării de argint.
În oglinda lunii să mă uit,
un vis frumos eu să alint.

Zăresc coroana cea stelară,

ce-și plimbă gene de lumină,
Își face loc în chipul nopții,
în lunecarea ei atât de lină.

Și visul trece și se duce,

în drumul lui cel infinit,
Eu mă trezesc sub semn de cruce,
iar sufletul îmi este împlinit.

~ 69 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Un gând...

Un gând mă apasă, îmi e dor de casă!

Sufletul îmi zice, unde ești voinice?
Ai plecat de acasă, la o altă masă?
Gândul îmi tot spune, nu mai poți pleca,
Ești departe aici, mult de țara ta
Și visez într-una, doar la plaiul meu,
Ce pedeapsă am (primit), de la Dumnezeu?

Cu ce-am greșit Doamne,

de ne alungi mereu
Și ne faci întruna sufletul
prea greu?

Câți vor mai pleca, iar în pribegie?

Și vor plânge Doamne,
nu ți-e milă Ție?

~ 70 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Era...
Era duminecă, un soare blând
se ivea din când în când,
cuminte și discret,
printre norii albi și blânzi.

În acea dimineață am fost surprins

de frumusețea unor ochi negrii,
pătrunzători,
scoteau în evidență, inteligența respectivei
doamne.

Acei ochi m-au marcat,

acea privire mă însoțește
clipă de clipă.
Nu am reușit să o întreb
cum o cheamă,
nu știu de unde a apărut,
dar un lucru este cert,
nu îi voi uita niciodată.

~ 71 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ascultă...

Ascultă domniță,
vino în poieniță,
Să culegem flori,
pentru amândoi.

Câmpul este plin,

de culori frumoase,
Vino sa te strâng,
doar puțin în brațe.

Soarele ne îmbracă,
cu raze fierbinți,
Să-ți sărut gurița,
tu m-ai scos din minți.

Să-ți mângâi și părul,

alintat de vânt,
Îți sărut obrajii,
ce sunt numai cânt.

Uite ia buchetul,
ce l-am strâns acum,
Să mergem înainte,
pe același drum.

~ 72 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

O muză...

O muză mi-a șoptit acum,

pe unde ești, pe care drum,
Sau stai la masa ta de scris?
Am să-ți trimit cadou în vis.

Un rând sau două să le ai,

ca niciodată tu să n-ai
Vise deșarte-n plină noapte,
Nici amăgiri rostite-n șoapte.

Venite de la mine acum,

în mersul pe bătutul drum
Și nu uita să-mi scrii mereu,
De ți-e ușor sau poate greu.

Așează-ți gânduri pe hârtie,

ca vieții să îi dai simbrie,
Iar la plecarea-n veșnicie
când albe pletele-o să-ți fie
Să lași în urmă ta un dar,
că n-ai trăit viața-n în zadar.
06.05.21.

~ 73 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Sunt sclavul

Sunt sclavul rândurilor mărunte,

Scriu pe coli, vrute și nevrute,
Mă pierd acum în mica călimară,
Nu știu măcar ce este pe afară!

De ploua, ninge sau e cer senin,

De undeva, pe rând,
cuvintele îmi vin,
Le aștern cu grijă pe coala de hârtie.
Pecete peste timp ele să-mi fie.
07.05.21.

~ 74 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am trăit un vis frumos

Era decembrie,
un început al sărbătorilor de iarnă.
Primii fulgi se plimbau veseli,
jocul lor era atât de blând
și atât de frumos.
Nu bănuiam ce se va întâmpla,
am trăit într-un haos al întâmplărilor,
speranțele mele își pierduseră conturul
și suportul realității,
da, așa era.
Și totuși cineva,
ceva a intervenit,
drumul meu a suferit o schimbare.
Îmi cumpărasem un brăduț,
cu care să întâmpin sărbătorile de iarnă,
miracolul Crăciunului.
Și totuși în noaptea ajunului,
o steluță a poposit în brăduțul meu,
strălucirea ei depășea orice frumusețe,
era un miracol al minunii pământești.
A doua zi, fiind prima zi a Crăciunului,
steaua a dispărut,

în locul ei,

~ 75 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

lângă mine exista ființa visurilor mele,

un chip angelic,
venit probabil dintr-o altă dimensiune,
venit pentru a-mi demonstra,
că iubirea există,
fiind nemuritoare.
Da a fost ziua magică a Crăciunului,
ziua nașterii Domnului,
trăind alături de cea mai frumoasă ființă.

~ 76 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Era o vreme...

Era o vreme când sufletul îmi înghețase,

nu știam de unde să-mi iau dramul de căldură
pentru a-mi reveni?
Pașii mă purtau pe căi necunoscute,
nu înțelegeam de ce fără vrerea mea,
parcă cineva îmi șoptea...
Mergi înainte, este toamnă,
fructele au dat în pârg.
Vei putea culege cel mai frumos fruct,
fructul Creat de Dumnezeu pentru tine.
Du-te și găsește pomul al cărui fruct,
așteaptă să fie cules.
Plecând derutat și uimit de ceea ce se întâmpla,
am descoperit o potecă abia formată,
iarba fusese bătătorită de curgând,
nu știam unde voi ajunge.
În mersul meu obosit de căutare,
am zărit un pom încărcat cu fructele toamnei.
În timp ce mă apropiam,
Pomul se transforma încet, încet,
în cea mai frumoasă ființă,
pe care am văzut-o dea lungul timpului.
Ea și-a întins brațele,
făcându-mi un semn de apropiere.

~ 77 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

M-am apropiat de ea,

m-a îmbrățișat cu multă căldură.
În acel moment,
am avut revelația existentei Divinității
în acea ființă.
Din acel moment,
sufletul meu s-a încălzit,
gheața încet, încet, se transforma
în lacrimi de bucurie și satisfacție.

~ 78 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

M-a întrebat...

M-a întrebat vântul cine sunt?

Praful pe care tu îl împrăștii mereu,
i-am răspuns.
M-au întrebat norii cine sunt?
Pământul pe care tu îl uzi,
i-am răspuns.
M-au întrebat munții cine sunt?
O parte din verdele vostru,
le-am răspuns.
M-a întrebat soarele cine sunt?
Cea mai rămas din ceea ce tu ai ars,
i-am răspuns.
M-a întrebat marea cine sunt?
Un fir de nisip,
i-am răspuns.
M-a întrebat pământul cine sunt?
Cel care se va întoarce la tine,
i-am răspuns.
M-a întrebat viața cine sunt?
Un trecător care nu-și lasă umbra la plecare,
i-am răspuns.

21.03.21.

~ 79 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Oh, destin...

Oh, destin, destin,

la tine mă închin.
M-ai purtat prin frumoase locuri,
mi-ai oferit și chinuri și plăceri,
Dar toate au trecut,
de parcă ar fi fost ieri.

Astăzi mi-ai adus doar clipe fericite,

mi-ai arătat și crucea vieții mele,
mi-ai adus iubirea născută,
născută doar din stele.

Acum iubesc și simt că sunt iubit,

o dragoste născută din blândul infinit.

Iubirea așezată în sufletul meu,

a fost destinul cel dat de Dumnezeu.
28.11.20

~ 80 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iubito, doar cântecul...

Îți simt mirosul care îmi învăluie amintirile,

a celor mai frumoase clipe petrecute cu tine.

Îți văd culoarea trupului tău,

la lumina stelelor căzătoare.

Îți aud șoaptele din momentele când eram plecați

în oaza fericirii.

Îți simt prezența de fiecare dată,

în frumoasele întâlniri,
care ne făceau fericiți.

Îți aud strigătele de fericire,

când trupul tău savura dragostea.

Acum aud, doar cântecul tăcerii!

12.06.20

~ 81 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te-am visat...

Te-am visat, eram amândoi într-un parc,

Printre pomii cu frunze albastre.
Vântul ne răcorea privirile calde de iubire,
Soarele era la scăpătat,
umbrele serii ne îmbrățișau.

Parcă doreau să admire iubirea noastră,

Printre nourașii zglobii.

Conurile lunii ne acopereau cu

lumina lor, parcă ar fi vrut să ne spună:
Iubirea care există de o eternitate,
s-o păstrăm pentru a nu se pierde.

A doua zi visul era real.

~ 82 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Rogvaiv

Îmbracă-te în roșu, domniță,

Iubirea să-ți fie fierbinte,
Voalul ca spuma de mare,
Fața gingaș să-ți alinte.

Îmbracă-te în oranj, domniță,

Să lucești ca un soare răsare,
Gingașele simțiri ale tale,
Mereu vor fi o splendoare.

Îmbracă-te în galben, domniță,

Un lan de grâu în raze de soare,
Și vântul ce-ți mângâie trupul,
Se închină și-ți stă la picioare.

Îmbracă-te în verde, domniță,

Să simți primăvara cum vine,
Mirosul de tei plutește în jur,
E mirosul lăsat pentru tine.

Îmbracă-te în albastru, domniță,

Să simți cum râuri ce vin,
Se grăbesc în drumul spre mare,
Să-ți fie călăuză în destin.

~ 83 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Îmbracă-te în indigo, domniță,

Ținuta sobră să-ți fie,
În mâna să ții doar balanța,
Pe care Domnul o știe.

Îmbracă-te în violet, domniță,

Așa cum liliacul are floarea,
Dragostea să-ți fie dorință,
Sufletul să simtă culoarea.

~ 84 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iubito, clipele trec...

Iubito am să-ți sărut tot corpul.

Pielea ta atât de catifelată, este destinată iubirii.

Ochii tăi negrii caută dragostea.

Părul tău atât de moale și atât plăcut,
cu mirosul de migdale pârguite,
mă îndeamnă să-l sărut,
cu mângâieri fine și duioase.

Mișcările tale atât de tandre,

mă cheamă în brațele tale,
atât de albe și atât de fierbinți.

Ești născută pentru iubire.

Trupul tău dorește dragoste.

Privirea ta invocă frumusețea momentului,

al trăirii cu deosebită intensitate.

Este fascinant, clipele trec prea repede.

Iubirea trăiește, se zbate prin dăruire.

~ 85 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

E liniște, viața simte paradisul plăcerii!

(Va doresc tuturor clipe frumoase, zile blânde și

bine făcătoare!
Cu respect și considerație,
al d-voastră trecător prin meandrele vieții.)

~ 86 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Știi ce-mi doresc...

Știi ce-mi doresc iubito?

Să te iubesc, așa cum pomul iubește apa,

Să-ți sărut în fiecare dimineață obrăjorii.
În fiecare zi,
surâsul tău să mă însoțească pretutindeni.

Să-ți privesc ochii tăi frumoși în fiecare clipă.

Trupul tău,
să-l simt fierbinte mereu.

Nopțile să le trăim sub acoperișul iubirii.

Viața împreună, să fie paradisul frumuseții veșnice.

~ 87 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mă uit...

Mă uit afară și suspin,

văd doar lacrimi ruginite.
Aud și sunete zidite-n vânt,
În fața mea, figuri încremenite.

De ce ești toamnă atât de tristă?

Te ascunzi mereu în frunza arămie?
Sau fugi de anotimpul care vine?
Ai lăsat golași toți pomii,
ce-ți mai pasă ție?

Și ce-ai adus cu tine nou,

în goliciunea ta se vede.

parcul e pustiu,
iar băncile înnegrite prea devreme.

Doar sentimentele au rămas,

de veghe.

~ 88 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mă prind...

O sabie născută din lumină,

îmi taie trupul obosit,
Din cer încet coboară,
sfârșitul cu chipul chinuit.

Mă așez pe margine de viață,

privesc doar hăul ce-mi
va cuprinde trupul.
Ce mai contează acum,
pe cap, îl așteaptă doar butucul.

Mă prind de zorii dimineții,

carnația e așezată pe un rug,
Începe să miroase a moarte,
în brazda nemiloasă,
lăsată de un plug.

~ 89 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Eu...

Eu sunt trupul, tu ești sufletul,

Eu sunt iubirea, tu ești dorul,
Eu sunt pomul, tu ești frunza,
Eu sunt ochii, tu ești lacrima.

Eu sunt inima, tu ești bătăile ei,

Eu sunt marea, tu ești corabia,
Eu sunt amurgul, tu adierea,
Eu sunt sclavul, tu stăpâna.

Noi suntem totul, noi suntem iubirea!

~ 90 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aș dori, iubito...

Aș dori să călătorim în timp,

Iubito,
Cu mașina creată de sufletele noastre,
Să scăpăm de ceea ce se întâmplă pe pământ.

Să ne facem casă din cerul albastru,

Acolo să fim fără patimi,
Născuți aici pe pământ,
din iubire și lacrimi.

Să fim fericiți, iubito,

Chiar dacă prețul e prea mare,
Clipele ce vor bate în timp,
Vor șterge lacrimi amare.

~ 91 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Rugă

Într-o zi, ca în poveste,

mă plimbam în largul meu,
prin pădurea fermecată,
mă închinam Lui Dumnezeu.

Și o rugă mai fierbinte,

Lui i-am adresat-o atunci,
Las-o Doamne așa frumoasă,
ca s-o dăruim la prunci.

Verdele ce curge lin,

printre crengi înmugurite,
va porni ca în poveste,
în culori nebănuite.

~ 92 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Astăzi...

Astăzi eu voi bea iubire,

dintr-un suflet fermecat
și pahar după pahar,
voi goli neîncetat.

Ziua trece și tot trece,

eu la masă cu paharul,
nu doresc ziua să treacă,
în pahar există darul.

Seara când amurgul vine,

beat mă simt într-o iubire,
un pahar parcă aș mai vrea,
să trec noaptea prin simțire.

Dimineața mă trezesc,
nici pahar, nici tu licoare,
dar încet mă dumiresc,
sufletul nu mă mai doare.

~ 93 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Corul de îngeri...

Corul de îngeri a coborât

în sufletul meu.
Melodiile lor gingașe,
sunt de o rară frumusețe
melodică.
Îmi dau sentimentul renașterii existențiale.
Îmi redau speranța, că într-o zi, oamenii vor deveni
mai buni,
trăind sub imperiul frumuseții și al iubirii.

Din cor s-a desprins o voce, o voce sublimă cu

inflexiuni de o rară întâlnire melodică.
Era ca un susur de izvor,
care străbate în liniște munții
și trecerile timpului.

Da, pentru prima oară sunt fascinat!

Trăiesc momente înălțătoare,

de o deosebită mulțumire spirituală.

Da, sunt fericit că trăiesc în preajma îngerilor

înălțători.
Glasul unui înger, mi-a rămas în adâncul sufletului
meu.

~ 94 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Era noapte...

Era noapte, am ieșit pe balcon, afară minunăție,

luna era agățată într-un colț al cerului!
În jurul ei dansau stelele atât de strălucitoare
și atât de voioase!
Totul era superb!
Știam că fiecare dintre noi avem câte o stea,
așezată undeva în imensitatea cerului.
Încercând să găsesc steaua ta,
am început să caut din stea în stea,
întrebându-le:
- Care este steaua iubitei mele?

Liniște și din nou liniște!

Deodată, de undeva din mulțimea stelelor,
cu o modestie de nebănuit,
plecată din propria frumusețe,
o steluță cu frumoasă lumină spuse:

- Eu sunt steluța ta, fata de pe pământ,

care trăiește într-o lume de vis,
datorită iubirii cerute de tine.

Uimirea mea a rămas fără margini!

Nu știu dacă frumusețea steluței, este născută din
frumusețea Universului, sau a Pământului

~ 95 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Cât de alb...

Cât de alb îți este părul,

ah, iubito, ce-ai făcut?
Ai simțit alunecarea
și prin câte ai trecut?

Ești frumoasă și acum,

chiar de timpul a lăsat,
Să se coloreze părul,
ai rămas de neschimbat.

Ești tot ființa din trecut,

ce zburdai prin tinerețe,
Chiar de timpul a trecut,
Te sărut la bătrânețe.

Din iubire te-ai născut,

în iubire ai trăit
Și acum la bătrânețe,
eu de tine sunt vrăjit.

~ 96 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Femeie...
Tu ești totul...

Ești...
Răsăritul și apusul soarelui,
Iubirea lăsată de Dumnezeu,
Cântecul vieții pe pământ.
Ființa care dăruiește iubire,
Frumusețea anotimpurilor,
Renașterea.

~ 97 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Să dăinuie...

Aș dori să privesc în ochii tăi,

să-mi îmbogățesc sufletul.
Aș dori să-ți mângâi părul brodat de fulgii iernii.

Aș dori să-ți mângâi gândurile frumoase, prin

timpurile trecute.
Aș dori să-ți aflu iubirea, care m-ar face fericit.

Aș dori să mă apropii de tine, prin taina

sentimentelor frumoase.
Aș dori să-ți sărut frumusețea iubirii, prin alinturi
calde de apropiere.

Aș dori să-ți mângâi frumusețea, care se afla în

interiorul tău.
Aș dori să-ți ofer parfumul unei vieți de vis.

Aș dori ca iubirea să dăinuie pentru totdeauna în

sufletele noastre.

~ 98 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Rugă Domnului...

Ce ursită ne-ai dat Doamne!

Cu ce lumea a greșit?
În jur totu-i plin de lacrimi,
Noi la Tine am venit.

Iartă-ne de se mai poate,

Poate Ți-am greșit în viață!
În genunchi venim la Tine.
Să ne dai doar o povață.

Ce ne facem Doamne acum

Când moartea ne stă în drum!
Cei plecați acum spre Tine,
Au lăsat în urmă scrum.

Te rugăm, Tu să oprești,
Moartea care își face loc,
Lasă-ne să mai trăim.
Nu-i lăsa să-mpartă foc.

~ 99 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te-am chemat...

Te-am chemat în dese rânduri,

tu, iubire, ca să vii.
N-ai răspuns la a mea chemare,
tu, iubire, doar tu știi.

Viața a fost căutare,

prin lumină sau prin noapte,
Auzeam în dese rânduri,
o chemare doar prin șoapte.

Timpul scurs dintr-o clepsidră,

nici nu știu când el s-a scurs,
Cântec de condor ascult,
sufletul mi l-a pătruns.

Simplă și frumoasă fire,

ca un trandafir cu rouă
venea-ncetișor spre mine,
o iubire atât de nouă.

~ 100 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mamă...

Azi mă-nchin la tine mamă,

în Valea neagră ai plecat,
În urma ta sunt numai lacrimi,
pe criptă, acolo le-ai lăsat.

O floare albă voi depune,

pe pământul (rece,) înghețat,
Din suflet las o rugăciune,
o va însoți prelungul meu oftat.

Tu ai plecat,
ești înger în lumină,
De sus tu ne veghezi mereu,
Îți ducem dorul mamă bună,
Fără tine, ne e (foarte) greu.

~ 101 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Tânjesc...

Tânjesc după tine, iubito,

În fiecare clipă,
În fiecare ceas!
Din doruri fierbinți,
Iubire eu îți las.

~ 102 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mi-e tare dor de tine, iubito

În gânduri eu te simt,
cum trupul tău fierbinte,
dorind acum să vină,
îmi lasă doar cuvinte.

Viitorul poate ne va spune...

Da, va veni și clipa,

Când amândoi vom fi,
Și ale noastre trupuri,
se vor contopi.

~ 103 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Adun pe cruce...

Adun pe cruce multe lacrimi,

Dureri și clipe în pas trecute,
Nu știu destinul dacă a fost,
Sau gânduri negre nevăzute.

Genunchii mei mă dor acum,

De clipe petrecute lângă ea,
O amintire veche nu mă lasă,
Acum îmi doarme dragostea.

(Dedicată soției...)

~ 104 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aripi nevăzute...

Plutim pe aripi nevăzute,

Neștiind de unde atâta nepăsare,
Plângând în somn,
când jalea e prea mare,
Alungând din noi frica ucigătoare.

Doar clipele aleargă neștiute,

Izbind pereții ce tremură de jale,
Te întorci în propria conștiință
Arzătoare,
Pe rugul suferinței, alunecând
la vale.

Neștiind de razele speranței

Infinite,
Așezate pe clopote mereu tânguitoare,
Alerg pe drumuri neștiute,
Spre punctul de lumină
în clipa care moare.

~ 105 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Trupul și sufletul...

Trupul și sufletul doresc iubire,

Nu-și pot găsi alinarea astrală,
Călătorind prin vastele spații ale timpului,
Întâlnind zidul infinitului,
Creat în alunecarea clipelor,
Nedumerite fiind, de neșansa adevărului suprem.

Da trupul și sufletul,
Conexând în acea durere interminabilă,
Nu-și vor găsi alinarea fructului bine copt.

Vidul creat în cele trei

Dimensiuni,
Nu definesc interminabila
Iubire,
Care poate să-și piardă esența,
doar în câteva clipe,
Nefiind protejată de armura impenetrabilă a
sufletului.

~ 106 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ia-mă...

Ia-mă cu ochii și du-mă în sufletul tău,

Întinde-mi o mână, pentru a-mi atinge inima,
Dă-mi un sărut, care să-mi amintească de tine,
Când vei pleca, lasă-mi un dram
din dragostea ta.

Să nu lași timpul să prindă rugină,

nu-l lasă să se piardă în neant,
Când primul boboc va înflori,
amintește-ți că cineva de departe,
își păstrează iubirea pentru tine.

Când primul fruct se va pârgui,

nu uita că iubirea mea o vei găsi acolo,
Când frunza va fi arămie, toate fructele se vor numi
iubire.
Când primii fulgi îți vor atinge obrajii,
vor fi lacrimile mele de bucurie,
Pentru a te revedea.

~ 107 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ați auzit...

Ați auzit vreodată cum urlă durerea,

cea care nu se vede,dar te înjunghie în suflet?
Îți sfârtecă trupul, îți zdrobește mintea?

Focul interior își caută adevărul,

Vibrațiile minții nu mai respectă legile vieții,
Iar apăsarea pare clopotul (care este) rece ce îl
aștepți să tacă.

~ 108 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aștept clipa...

Aștept clipa în care ne vom întâlni,

Aștept clipele apropierii,
Aștept clipele cunoașterii,
Aștept clipele primului sărut.

Aștept să-ți sărut frumoșii tăi ochi,

Aștept să-ți cunosc gustul buzelor tale,
pârguite de timp și natură,
Aștept să facem primii pași împreună.

Aștept sa te țin de mână, să-ți simt căldură

trupească,
Aștept să simțim adevărata dragoste,
care să ne învăluie trupurile.

Aștept dramul de fericire pe care tu

vei dori să mi-l oferi.
Aștept să-ți dăruiesc iubirea,
Aștept să te fac fericită.

~ 109 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aș vrea...

Aș vrea să te am în sufletul meu pentru...

Că îmi ești dragă.

Ești fulgul de nea care îmi atinge obrajii fierbinți.

Ești prima floare a primăverii.

Ești prima scânteie a iubirii,

Ești prima rază a dimineții, care îmi încălzește
trupul.

Doresc să te păstrez în suflet pentru totdeauna.

~ 110 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Îmi fac mâna căuș...

Îmi fac mâna căuș pentru a-mi aduna propriile

lacrimi...

De ce ai plecat odată cu umbrele nopții?

De ce te-ai grăbit să-l vezi pe Dumnezeu?
De ce în graba ta, ai lăsat urme înghețate de durere?
Nu te-ai gândit că mai sunt și eu?

De ce pașii tăi au călcat pe drumul fără întoarcere?

De ce sufletul mi l-ai împietrit, prin plecarea ta?
Ai lăsat doar chipul în urmă, nu te-ai gândit la
durerea mea?

De ce acum, te ascunzi după o cruce?

De ce iubești pământul cel umed de durere?
De ce morții tu te-ai dat, făcându-i adevărată
plăcere?

(Rânduri dedicate soției,

plecate mult prea devreme.)

~ 111 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Omagiu femeii!

Sunt fericit că exiști lângă mine,

Sunt fericit când îți aud vocea, care îmi încălzește
sufletul.

Sunt fericit când îmi mângâi inima cu bunătatea ta,

Sunt fericit când razele lunii, sunt uimite de
frumusețea ta.

Sunt fericit când dimineața îți pot spune:

- Să ai o zi minunată!
Sunt fericit când nopțile, mă încălzești cu iubirea ta.

Sunt fericit când stelele se bucură de frumusețea ta.

Sunt fericit, când toate anotimpurile care sosesc îți
transmit salutul lor de bine te-am regăsit.

Sunt fericit când, existența ta îmi este necesară ca

aerul pe care-l respir.
Iubirea mea va fi nemuritoare femeie!

~ 112 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am nevoie...

Am nevoie de tine!
Te întrebi de ce?
Fiindcă inima mea te dorește mereu.
Fiindcă sufletul meu, tânjește după iubirea ta.
Fiindcă trupul meu, nu poate exista fără trupul tău.
Fiindcă mintea mea, nu concepe lipsa ta.
Fiindcă viața ar fi un gol imens, fără mângâierile
tale.
Fiindcă drumul meu de mers înainte, nu va exista
fără pașii tăi.
Fiindcă primăvara își pierde verdele, florile vor
dispare.
Fiindcă cerul își va pierde strălucirea stelelor, fără
ochii tăi superbi.
Fiindcă existența mea ar fi inutilă fără prezența ta.

~ 113 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Și bărbații...

Și bărbații au lacrimi, ele sunt ascunse în suflet și

inimă.
Nu se văd, dar se revarsă în tot trupul, formând un
fluviu incandescent, plin de durere și neputință.

Curgerea lor, născută din lipsa speranței, născută

din clipele negre ale existentei, inundă viața.

Pașii vor fi șovăielnici, o mare perioadă de timp, în

care negrul va îmbrăca toate clipitele de viață.

Doar o perioadă,
Este Destinul.

~ 114 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aș fi dorit...

Aș fi dorit să descopăr iubirea în flacăra ei nestinsă.

Aș fi dorit ca iubirea să însemne cerul albastru.

Aș fi dorit s-o asemuiesc cu luna în strălucirea ei.

Aș fi dorit să fie, stelele jucăușe ale nopții.

Aș fi dorit să fie, marea în culoarea ei azurie.

Aș fi dorit ca timpul să se oprească, clipele să

rămână încremenite pe altarul iubirii.

Aș fi dorit ca sentimentele frumoase ale iubirii,

să rămână gravate în imensitatea Universului.

~ 115 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te-am căutat...

Te-am căutat iubito, prin visurile mele,

Te-am căutat prin jocul fin de iele,
Tu erai ascunsă în praful dintre stele.

Te-am căutat, tu alergai pe drumuri diferite,

Îți căutam iubirea prin clipe infinite.

Te-am căutat în toamnă, sperând într-un miracol,

născut din frunze ruginii,
Știam că va veni și clipa, când ne vom întâlni.

~ 116 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dacă norii ar zbura...

Dacă norii ar putea zbura,

ți-aș trimite gândurile mele.
Dacă păsărelele ar putea intona
muzica sufletului meu,
ți-aș trimite-o chiar acum.

Dacă luna ar fi oglinda sentimentelor ce le am,

te-aș ruga s-o privești.
Dacă vântul ar putea să-ți aducă dorul meu,
pe el l-aș folosi.

Dacă noaptea ar putea să-ți transmită urările mele

de somn ușor, pe ea aș folosi-o.

~ 117 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Iubire...

Aș dori să pun covorul roșu între sufletele noastre.

Aș dori ca ziua în care ne vom întâlni, să fie gravată

în cele două inimi, care au nevoie de iubire.

Aș dori ca primele cuvinte de dragoste, să fie

imortalizate pe Coloana Infinitului.

Aș dori, clipele ce vor urma, să fie îmbrăcate

în hainele noi și cele mai frumoase ale viitorului.

Aș dori ca buzele noastre, să se unească sub Poarta

sărutului.

~ 118 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te-am luat...

Te-am luat în sufletul meu,

ca pe o pasăre măiastră.
Te-am luat în inima mea,
ca cea mai frumoasă iubire.
Te-am luat în mentalul meu,
ca pe o primăvară în toată frumusețea ei.
Te-am luat lângă mine,
pentru veșnicia timpului.

Te-am luat în gândurile mele,

pentru neuitarea unei iubiri.
Te-am luat în dorurile mele,
pentru a-mi aminti de esența iubirii.
Te-am luat în eterna visare,
ca viața sa fie colțul de rai.

Poate nu am găsit întotdeauna,

calea spre inima ta.
Dar știu un singur aspect al vieții.
Te voi iubi până când,
umbrela morții,
îmi va acoperi trupul
pentru eternitate.

~ 119 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Pădurea de vis…

Eram în mijlocul unei păduri imense!

Zăpada era regina ce stăpânea
înălțimile și pământul.

Frumusețea ei imaculată,
părea că a adus liniștea lăsată
în acea pădure minunată.

Luna străjuind noaptea,

își arunca lumina,
făcând ca totul să pară o poveste
a minunilor,
o noapte magică de neuitat.

Stelele în jocul lor feeric,

zburau pe cer ca niște fluturi de argint,
dând pădurii farmecul de neuitat,
al acestui anotimp atât de minunat.

Ici, colo, țâșnea câte-o pasăre,

un iepuraș se ridica pe lăbuțe,
era neliniștit,
întrebându-se, de unde atâta liniște
în această noapte?

~ 120 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Vântul, din când în când,

legăna crengile pline cu omăt,
nedorind ca liniștea să fie atinsă din greșeală.

Se plimba printre ramuri,

mângâindu-le cu multă tandrețe,
parcă ar dori să se oprească aici,
pentru totdeauna.

De sus, de undeva,
câteva raze, începuseră să-și facă loc
printre frumoasele crengi din povești,
pline de albul strălucitor al zăpezii.

Dintr-o dată,
pădurea începuse să se trezească la viață.
Primele semne ale dimineții erau anunțate
de blândele raze ale soarelui.

Un ciripit orchestrat,
începu să trezească pădurea
din somnul ei de noapte.
Da pădurea se trezise la viață,
totul reluându-și ciclul normal.
Frumusețea și minunata priveliște,
erau de neimaginat.
Eram într-o pădure de vis...

~ 121 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Când...

Când te-am cunoscut pe tine,

am băut apă din izvorul Norocului.

Când ne-am întâlnit prima oară,

am simțit că beau apa din Izvorul Fericirii.

Când am făcut prima dată dragoste,

am simțit că beau apă din izvorul Raiul
pământului.

Când am greșit și m-ai iertat,

am crezut ca beau apă din izvorul Tămăduirii.

Când timpul s-a așezat pe umerii noștri,

am simțit că beau apă din izvorul Blândeții.

Când timpul trece atât de greu fără tine,

simțeam că beau apă din izvorul Durerii.

Când știu ca tu exiști în sufletul meu,

simt că beau apă din izvorul Liniștii.

Dar când simt că sunt iubit de tine

,am convingerea, că beau apă din izvorul
Eternei frumuseți ale vieții.

~ 122 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Când iubești...

Când iubești și ești iubit,

simți adevărată trăire.
Zilele le simți că au parfum
de primăvară.
Nopțile au bolta cerească
în strălucirea eterna a stelelor.
Un verde abia născut, îți întra în suflet,
ți-l inundă cu sentimente frumoase de dragoste.
Totul în jurul tău, parcă plutește
și dansează, pe undele generoase ale soarelui.
O adiere de vânt o consideri
mângâierea destinului.

~ 123 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ia-mă cu tine...

Ia-mă cu tine.
Cuprinde-mă în brațele tale.
Să mergem spre infinit.
Ia-mă în sufletul tău și poartă-mă
până la sfârșitul vieții.

Ia-mă în dorurile tale

și dă-mi săruturi fierbinți.
Privește-mă în ochi și spune-mi
dacă îmi vezi fericirea?

Ia-mă de mână în drumul nostru

și simte bucuria de a fi împreună.
Ia-mă cu tine,
pentru a simți mângâierea timpului.

Ia-mă cu tine dincolo de infinit,

să rămânem împreună pentru totdeauna.

Va veni momentul când

vom simți pierderea infinitului.
Atunci vom ști că iubirea
a rămas la marginea lui,
dar noi tot împreună vom fi.
26.08.20.

~ 124 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Fără ea nu pot exista...

Aș dori să renunț la iubire,

dar îmi este foarte greu.
Aș dori să renunț la iubire,
mi-a adus cele mai mari suferințe.

Aș dori să renunț la iubire,

nu te mai recunoști pe tine.
Aș dori să renunț la iubire,
îți schimbă logica existenței.

Aș dori să renunț la iubire,

te face să-i simți lipsa
și în spatele pământului.
Aș dori să renunț la iubire,
neuronii aleargă ca niște zăpăciți.

Aș dori să renunț la iubire,

dar îmi este imposibil,
fără ea nu pot exista.
16.01.21.

~ 125 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Unde te-ai...

Unde te-ai ascuns domniță,

Într-un cuib de rândunică?
Te-am căutat mereu în timp,
unde ai fost, de ce ți-e frică?

Te-am căutat prin multe locuri,

te-am căutat și printre stele.
Dar nu a fost să fie,
erai un vis a unei iele.

Într-o zi s-a întâmplat,

minunea cea așteptată,
ai apărut în visul meu,
de mult cea căutată.

Sclav eram la pieptul tău,

în visul atât de mult dorit,
tu așezată în gândul meu,
în sufletul-mi ai poposit.

14.02.21.

~ 126 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Clipele

Clipele sunt numărate,

de un ceas ascuns de vreme.
Astăzi a murit idila,
poate este prea devreme.

Toate au un timpul al lor,

început și un sfârșit.
Totul a fugit din toamnă,
Chiar iubirea a ruginit.

Acum ce mi-a mai rămas?

Blânde amintiri duioase!
Timpul le-a purtat acum,
au fost blânde și sfioase.

24.10.20.

~ 127 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Pentru totdeauna

Aș vrea să fiu lângă trupul tău.

Aș vrea să-ți simt mirosul suav,
pe care îl emani
în încăperea sufletului meu.

Aș vrea să mă acoperi cu trupul tău,

să simt cum iubirea se zbate în inima ta.

Aș vrea ca fericirea să-și găsească loc

în trupurile noastre.
Aș vrea unirea sentimentelor
în încăperea lui Dumnezeu.

Aș vrea să rămânem pentru totdeauna,

același trup și același suflet.
Totul să se bucure
de fericire și iubire.

22.11.20.

~ 128 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

În diminețile vremii

În diminețile vremii,
te-am căutat.
Doream să vi în sufletul
și inima mea.

Într-o zi ai coborât
în visurile mele.
Erai cea mai frumoasa ființă,
M-ai uimit cu simplitatea ta!

Îmi era frica să te ating,

Îmi era frică să nu mă respingi,
Tremuram la gândul,
că mă voi îndrăgosti de tine.

M-am apropiat de tine,

Parfumul tău cobora din cele mai frumoase
și fine flori,
care pot exista.

Trupul tău aștepta iubirea,

Eram cel mai fericit om de pământ!
Ne-am iubit,
totul era o frumoasa poveste
de dragoste.

~ 129 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Totul părea ireal,

totul aducea cele mai frumoase clipe,
senzația trăirii iubirii mă fascina,
eram fericit.

18.11.19

~ 130 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Am oftat...

Am oftat de atâtea ori,

Ce greu este să descoperi sinceritatea!
Ce greu este,
să găsești omul, om!

Unde aș putea găsi

care se numește adevăr,
unde?

Unde aș putea să mă întâlnesc

cu frumusețea cuvântului spus
și respectat,
unde?

Este atât de frumos

și bine făcător,
să întâlnești ființa a cărei existență,
să se numească adevăr!

Să poți iubi făptura,

care te poate purta prin meandrele
ciudate ale vieții.
Unde teama și lipsa de încredere,
nu au ce căuta.
De ce este atât de greu?

~ 131 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

O floare...

Aș dori să-ți ofer o floare,

petalele ei să se numească:

Iubire,
Viață frumoasă.
Dor de mine,
Protecție cerească,
Trăire intensă,
Sentiment profund,
Nopți dulci de iubire,
Parfumul veșniciei.

20.11.20.

~ 132 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dorințe...

Nu-mi lua tristețea Doamne,

m-am obișnuit cu ea.
Lunecă sub lună plină,
doar în lacrimi s-ar vedea.

Nu-mi lua nici fericirea,

nici chiar zâmbetul firesc,
Lasă-mi noaptea să domnească,
într-un chip Dumnezeiesc.

Lasă-mi trupul să respire,

Printr-un verde sau albastru,
Lunecând de aici acolo,
pe pământ sau spre un astru.
15.08.18

~ 133 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te iubesc...

Te iubesc, așa cum pământul iubește apa.

Te iubesc, așa cum frunza iubește lumina.

Te iubesc, așa cum oamenii iubesc soarele.

Te iubesc, așa cum copilul își iubește mama.

Te iubesc, așa cum florile iubesc roua dimineții.

Te iubesc, așa cum numai eu te pot iubi,

zeiță a visurilor mele.
21.03.19.

~ 134 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dacă ochii tăi

Dacă ochii tăi

vor fi vreodată în lacrimi,
iar gândurile tale vor fi departe,
Să știi că nu sunt lacrimi,
ci cristale din suflete deșarte.

Adună-te pe tine,
adună-ți amintirile,
visele,
Pe toate la un loc,
iar valurile negre,
pe care acum le simți,
vor ajunge încet, încet,
în meritatul foc.
26.08.18.

~ 135 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Într-o zi pe o vale...
Într-o zi chiar pe o vale,
mi-a ieșit o fată în cale!

Ochii ei tăciuni aprinși,

gura fragi dintr-o pădure,
Fața îmbujorată parcă,
părul prins cu niște mure.

Zâmbetul din raze blânde,

obrăjori din catifea,
Mersul ei de căprioară,
din izvor apă ea bea.

Unde mergi fătucă dragă,

ești chiar singură pe drum?
Nu dorești ca prin pădure,
eu cu drag să te îndrum?

Să te iau de subțioară,
sau în brațe dacă vrei?
Te voi scoate din pădure,
dar de braț tu să mă iei.

~ 136 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Hai aici, chiar lângă mine,

urcă-te pe murgul meu.
Vom pleca pe drum-nainte,
mulțumind Lui Dumnezeu.

~ 137 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Te-am visat

Te-am visat, eram amândoi

într-un parc liniștit,
cu băncile îmbătrânite de vreme,
peste care începuse să se așeze
amurgul serii.

Ni se părea că pomii au frunzele albastre,

jocul de lumini ale ultimilor raze de soare,
era un gest al cerului,
care nu uitase de noi.

Vântul ne adia
privirile calde de iubire,
șoptindu-ne:
- Iubiți-vă, este timpul vostru!

Umbrele serii ne îmbrățișau,

parcă ar fi dorit să ne povestească
despre dragostea noastră.

Printre nourașii zglobii,

conurile lunii ne zâmbeau,
dorind să ne înveselească

~ 138 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

și să ne spună:
- Iubirea voastră este unică,
păstrați-o,
să rămână numai a voastră!
09.03.18.

~ 139 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Dorințe vii…

Atâta timp cât inima mea nu se va stinge,

Eu te voi iubi.

Atât timp cât totul va fi sub lumina soarelui,

Eu voi fi lângă tine.

Atât timp cât luna va fi pe cer,

Eu te voi face fericită.

Atâta timp cât apele vor curge,

vei avea parte numai de lacrimi,
De fericire!

Atât timp cât brazii vor fi verzi,

Iubirea mea va fi infinită.

Atât timp cât păsările vor zbura,

Inima mea va pulsa numai pentru tine.

Atât timp cât lumea va exista,

Voi fi acela care îți voi așterne sufletul în
mângâierile tale.
05.11.20.

~ 140 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Aripile tale...

Trupul tău se zvârcolește

între cer și între pământ,
Aripile tale nevăzute învăluie timpul,
În bătaia lor existând,
numai clipele prezente sau viitoare.

Nemărginit ar trebui să fie zborul tău,

iar dilatarea timpului
să-ți ofere libertatea mișcării,
în imensitatea spațiului.

De unde existența ta?

De unde mișcarea ta?
De unde ai cules timpul necopt?
De unde frumusețea ta?

Acum încerc să înțeleg creația ta,

Acum te simt în sufletul meu,
Acum realizez de ce exiști,
de ce ești în mintea și sufletul meu.
Exiști, sunt fericit!
02.04.21.

~ 141 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mii de lacrimi...

Mii de lacrimi ies din suflet,

cruci prea negre apar pe cer,
ochii sunt uscați de lacrimi,
trupuri multe intră în ger.

Și noi plângem tot amarul,

ce-i născut din gând hidos,
ne-a venit din China ,,darul",
viața s-a întors pe dos.

Plânge tara pe morminte,

Vânt ne bate crunt acum,
plâng părinții și copii,
Viața se transformă în scrum.
2003.20.

~ 142 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Un foc

Dacă ochii tăi

vor fi vreodată în lacrimi,
iar gândurile tale vor fi departe,
Să știi că nu sunt lacrimi,
ci cristale din suflete deșarte.

Adună-te pe tine,
adună-ți amintirile,
visele.
Pe toate la un loc,
iar valurile negre,
pe care acum le simți,
vor ajunge încet, încet,
în meritatul foc.
26.08.18.

~ 143 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

A venit...

A venit iar primăvara...

Un buchet de raze mici,
pleacă în grabă iar la vale,
mângâind muguri pitici,

Primăvara dă târcoale,
Argintiul mai sclipește,
nevrând parcă să se îndure,
un oftat prelung trezește,
toată viața din pădure.

Izvorașe încep să cânte,

alergând chiar vesele,
pământul încet inundă,
pregătind iar mesele.

Totu-i verde, totu-i viu,

Iarna a fost pe loc uitată,
iar pe cer, jocul zglobiu,
dans de păsări laolaltă.
24.04.17.

~ 144 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul cuvintelor
(partea întâi)

A dun câteva cuvinte,

lasându-le să curgă pe coală de hârtie.
B ucuriile vieții, le văd născându-se
din așezarea cuvintelor.
C uvintele trecute prin ideile minții,
determină apariția frumuseții spirituale.

D in lava fierbinte a gândirii,

dăm naștere frumosului care încântă sufletul.
E xistența rândurilor, aduc bucuriile vieții și a
trăirilor intense.
F rumusețea născută din așezarea cuvintelor,
ne aduce satisfacția ființei noastre.
02.04.21.

~ 145 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul cuvintelor
(partea a II-a)

G ândirea profundă,
scoate la suprafață motivația existenței,
a clipelor cernute de timp,
a bucuriilor și plăcerilor vieții.
H ainele care îmbracă cuvintele consacră prezența
frumosului, în curgerea lor.
I deiile care nasc cuvintele,
imortalizează existența creației,
pentru a-l defini pe om.

J ocul cuvintelor fascinează, îți deschid poarta

frumuseții eterne a cunoașterii.
L umina, izvorul descoperirii
tainele necunoscutului, te poate purta prin
unghiurilor ascunse ale cunoașterii.
03.04.21.

~ 146 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul cuvintelor
(partea a III-a)

M ulțimea literelor, determină apariția fluviului,

care își plimbă apele limpezi, prin frumusețile
trecutului, aducându-ne aminte de tainele lui.
N opțile cu ale lor mistere, ne lasă să trăim în
liniștea Universului.
I maginația noastră zburând liberă printre luminile
atât de plăcute, ale jocului stelar.
O glinda vremii ne reflectă mirajul cuvintelor,
așezate cuminți în paginile ruginite de vreme,
de imensitatea cărților în bibliotecile lor
nemuritoare.
P ovestirile lumii scrise în taina nopților, freamătă
pe rafturile timpului, nefăcând zgomot, dar
spunând totul.
03.04.21.

~ 147 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul cuvintelor
(partea a IV-a)

R ămânerea cu privirea asupra unor file, al căror

conținut străbate timpul, îți ține trupul nemișcat,
gândurile aleargă spre trecut, făcându-se părtaș,
cu suferințele sau bucuriile trăite.
O lume care adoră litera, cea a cărei aplecare
determină cunoașterea plăcerii de a scrie,
oboseala condeiului în timpul nopților,
în care îngerii coboară pe mica coală,
lăsându-și gândurile pentru a fi scrise.
S inceritatea și încrederea,
speranțele născute din durerile sau bucuriile
trecutului, dau încrederea în cuvântul scris.
03.04.21

~ 148 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Jocul cuvintelor.
(partea a V-a)

Ș uieratul vântului, care străbate permanent

timpurile, ne determină să găsim literele care
așezate în memoria hârtiei, să dea naștere
cuvântului scris.
T răirea momentelor prin frumusețea scrisului,
îți determină într-o anumită măsură,
înțelegerea existenței în acest Univers,
atât de frumos, dar atât de misterios.
V raja adusă de jocul cuvintelor într-o logică
existențială, îți înlesnesc
pătrunderea în esența evenimentelor întâmplătoare
sau nu.
03.04.21.

~ 149 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

CUPRINS
Notă de lectură / 5
Sub lumina... / 13
Timpul... / 14
Am plecat / 16
Jocul hazardului / 18
Aș dori... / 19
Ai venit... / 20
Să nu crezi... / 21
Dor de dor, iubito... / 22
Dor de dor… / 24
Dorul de tine… / 25
Alt greier, altă furnică / 27
Micul Lăbuș / 28
El, timpul… / 29
Sunt... / 30
Toate... / 31
Sub un cer... / 32
Hei, iubito... / 34
Am alergat... / 36
Iubito, / 37
Am alunecat... / 38
Eram copil... / 40
Pe lacul... / 41
Îmi așez... / 42
Iubire de păsărică... / 43

~ 150 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ce ia omul... / 44
Știi, iubito... / 45
Timpul cu voi / 47
Acum / 48
Suntem... / 49
Vin / 50
M-am trezit... / 51
M-am urcat... / 52
Încerc... / 53
Peste ani... / 54
Ați ascultat... / 55
Lună plină / 56
Alerg / 57
Adun cuvinte... / 58
Într-o zi / 59
Dispare... / 60
Într-o colibă... / 61
Să nu uiți / 62
O domniță / 63
Am intrat... / 64
Aș zbura... / 65
Alunecă... / 66
De ce? / 67
Dacă? / 68
Dorință / 69
Un gând... / 70
Era... /71

~ 151 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Ascultă... / 72
O muză... / 73
Sunt sclavul / 74
Am trăit un vis frumos / 75
Era o vreme... / 77
M-a întrebat... / 79
Oh, destin... / 80
Iubito, doar cântecul... / 81
Te-am visat... / 82
Rogvaiv / 83
Iubito, clipele trec... / 85
Știi ce-mi doresc... / 87
Mă uit... / 88
Mă prind... / 89
Eu... / 90
Aș dori, iubito... / 91
Rugă / 92
Astăzi... / 93
Corul de îngeri... / 94
Era noapte... / 95
Cât de alb... / 96
Femeie... / 97
Să dăinuie... / 98
Rugă Domnului... / 99
Te-am chemat... / 100
Mamă... / 101
Tânjesc... / 102

~ 152 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

Mi-e tare dor de tine, iubito / 103

Adun pe cruce... / 104
Aripi nevăzute... / 105
Trupul și sufletul... / 106
Ia-mă... / 107
Ați auzit... / 108
Aștept clipa... / 109
Aș vrea... / 110
Îmi fac mâna căuș... / 111
Omagiu femeii! / 112
Am nevoie... / 113
Și bărbații... / 114
Aș fi dorit... / 115
Te-am căutat... / 116
Dacă norii ar zbura... / 117
Iubire... / 118
Te-am luat... / 119
Pădurea de vis… / 120
Când... / 122
Când iubești... / 123
Ia-mă cu tine... / 124
Fără ea nu pot exista... / 125
Unde te-ai... / 126
Clipele / 127
Pentru totdeauna / 128
În diminețile vremii / 129
Am oftat... / 131

~ 153 ~
 Jocul hazaedului
---------------------------------------------------------------------------------

O floare... / 132
Dorințe... / 133
Te iubesc... / 134
Dacă ochii tăi / 135
Într-o zi pe o vale… / 136
Te-am visat / 138
Dorințe vii / 140
Aripile tale.. / 141
Mii de lacrimi... / 142
Un foc / 143
A venit... / 144
Jocul cuvintelor (partea întâi) / 145
Jocul cuvintelor (partea a II-a) / 146
Jocul cuvintelor (partea a III-a) / 147
Jocul cuvintelor (partea a IV-a) / 148
Jocul cuvintelor (partea a V-a) / 149

~ 154 ~