1

LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5- mai 2018

LUCEAFĂRUL DIN VALE,fondată in ROMÂNIA – ianuarie 2018
Revistă de literatură, cultură şi artă
Persoana iniţiatoare:
Kessy Ellys Nycollas- Membră a Uniunii Artştilor Plastici-Sucursala Vâlcea 
Preşedinte onorific :
PUIU RADUCAN- Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Președintele Uniunii artiştilor
Plastici-Sucursala Vâlcea
Colectivul de redacţie:
Kessy Ellys Nycollas-Fondator, director, redactor șef
Puiu Răducan-Președinte onorific
Mugurel Pușcaș-redactor
Val Răzeșu-redactor
Colaboratori:
*Angela Burtea – proză și poezie – colaborator corespondent – judeșul Brăila
*I.D.Sicore  - poezie şi proză – colaborator corespondent – județul Gorj
*Liviu Brezeanu – sculptură – colaborator corespondent – judeșul Dâmbovița
*Mugurel Puşcaş– poezie – redactor - colaborator corespondent – județul Mureș
*Roberta Sandra Pilipăuţeanu – poezie – colaborator corespondent - Germaina
*MariaTomița Corini– poezie – colaborator corespondent – Republica Moldova
*Val Răzeșu – poezie – colaborator corespondent -județul Constanța
*Dan Șalapa – poezie – colaborator corespondent – județul Mehedinți
Tehnoredactare:
Kessy Ellys Nycollas 
Coperta:
Kessy Ellys Nycollas
Date de contact:
oelena29@gmail.com
puiuraducan51@yahoo.ro
Luceafarul din vale
Telefon redacţie:
0761623572
Program:
LUNI-VINERI - 8:30 - 12:30
Notă: Membrii colectivului de redacţie al revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE îşi rezervă dreptul de a
selecta materialele trimise înainte de a fi publicate.
 Obligaţiile autorilor:
 * Îşi asumă întreaga responsabilitate atât pentru originalitatea creaţiilor literare trimise, cât şi pentru
corectitudinea lor.
 * Păstrează o exprimare decentă, fără referiri discriminatorii, mai ales în textele cu teme religioase, sociale,
politice.
*Scriu textele românește, corect, cu diacritice.

Materialele vor fi transmise în format doc. Times New Roman 12 , pană la data de 10 a fiecărei luni.
Ne asumăm toată responsabilitatea pentru materialele primite. Le vom folosi doar pentru publicare în revistă,
nu în alte scopuri.
Copyright 2017 - Utilizarea totală sau parţială a materialelor publicate este permisă numai cu acordul
autorului. 

2
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Gândul de lumină al nopții din noi

Îmi place mângâierea nopților de catifea, când luna-

mi sărută  geamul gândurilor, iar dintr-un colț al
infinitului steaua luminii îmi zâmbește și sunetele
neauzite ale muritorilor mi se desfată lesne în ureche.
Pătrund apoi în buzunarul inimii și-i așez în brațe
ofranda gândului tău. Un gând îndoliat sau galben la
culoare, cu margini sidefate și mijloc încărcat cu foc
te va cuprinde-n sfoara păcatului șuvoi. Nu-ți pierde
încântarea și nici visarea-n doi, căci lacrimile tale
de mac și de trifoi vor licări sub vrajă și vor cânta în
noi! Așa suna vocea ta, iar eu trăiam din cuprinsul ei.
Mi-ai luminat cărarea sub pași bătrâni și grei, iar eu,
un boț din tină verde, călcam pe urmele tale și-mi
măsuram puterea cu slava ta. Mi-ai dat povara
nemuririi tale, al actului măreț în care-ai viețuit, iar
eu n-am avut voie să mă abat de la regulile impuse,
doar să le împlinesc, multiplicându-le prin faptele
mele.
Mi-a fost interzis să iubesc minciuna, dar am început
a minți, fiindcă lumea întreagă era o minciună
sfruntată, iar eu rămâneam la margine de drum,
înlăturată și îmbrâncită. Făpturi de condiție
îndoielnică încercau să zidească în mine belșugul lor.
Și fiindcă intenția lor n-a dat roade, s-au retras
învinși, dar la fel de porniți.
Mi-a fost interzis să fur bunul altuia, iar eu am furat
cu nerușinare inimi zdrobite și am încercat să le
peticesc cu iubirea mea necondiționată și
binefăcătoare. M-am trezit într-o zi prințesa cuiva și-
n altă zi sursa de venit a altcuiva. Am cântărit cele
două ipostaze cu sufletul, apoi cu mintea.
M-am impiedicat de lacrima ploii din tine, de prima
rază a soarelui din geana-ți obosită de-atâta așteptare.
Ți-era teamă să te îndepărtezi prea mult, dar nici să te
apropii și-ți era groază de ziua în care genunchii mei
vor rămâne tributari pământului. Și-ai rămas în
așteptarea trezirii mele pentru a putea merge mai
departe, luând cu tine toate neputințele.
Am întins mâna slabă spre umbra siluetei tale, iar
umbletul tău mi-a atins ca o boare a lui aprilie
fruntea. Am simțit căldura sărutului și mi-am aplecat
trupul spre  pământul din care mă născusem nu
pentru a rămâne prizoniera lui, ci pentru a-ți săruta
existența.
fiindcă n-am avut curajul să trec pragul
care ducea spre desfătare. Și-am Te-am
privit în tăcere și n-am îndrăznit să mă
înfrupt decât din carnea cuvintelor tale,
așezate într-un anume fel, doar pentru
mine. Atunci mi-am simțit sufletul ridicat
la rang de cinste, ca o mireasă ce
zâmbește din înaltul statutului ei spre
alaiul speranței.
Și-a venit o zi în care mi-ai șoptit că pot
merge mai departe nestingherit, că forța
cuvintelor mele pot zidi în cei care-mi
înțeleg rostul și, deopotrivă, vor înfuria
puterea de acceptare a altora. Iar pentru
tine voi rămâne o petală a sorții care a
plutit frumos în timp și spațiu, pe care ai
hrănit-o cu gândul rodnic al iubirii, lovind
cu putere neșansa de a fi a ta până la
sfârșit.
Și-am rămas la malul apei, privind spre
valul din tine care-și punea pletele pe
țărmul meu, la fel de tăcut și nevolnic. Ți-
am ascultat cântecul transformat în
tânguire, rămas în captivitatea mângâierii
de catifea a nopții din mine, fiindcă
odinioară  alesesem prost, iar viitorul era
deja un prezent de netrecut.

3
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Vreau să dorm la pieptul tău......

Vreau să dorm la pieptul tău
Cu-n sărut să mă-nvelești
Și în șoaptă să-ți vorbesc
Tu sa-mi spui că mă iubești!

Vreau s-adorm ca o regină

Pe-al tău braț – aripă-n zbor
Sufletu-ți este-o grădină
Vreau sa-ți fiu dulce fior!

Vreau să dorm ca în poveste

Sub suflarea ta divină
Strânge-mă și nu mă pierde!
Sunt ca floarea din grădină!

Cu miros de iasomie
Dorm acum la pieptul tău
Dorm în liniște și pace Nu ai timp...
Suflul tău e suflul meu!
Nu ai timp ca să mă vezi
Dorurile înfloresc Nici atunci când vin în vise?
Nu ai timp să mă auzi
Nici când strigătu-i pe buze?
Ceru-ți lasă coridoare
Ca să treacă dorul tău
Nu ai timp nici să gândești,
Să coboare aici pe mare
Că sunt toate trecătoare,
Unde e și dorul meu!
Nu ai timp, îmbătrâneşti -
Oare asta nu te doare?
Soarele privește-n pană
Multe-ar vrea să știe el
Nu ai timp să răscolești
Dacă dorurile noastre
Cu privirea în oglindă,
Se-ntâlnesc mereu la fel
Nu ai timp, nici nu dorești
Timpul firul să-ți întindă.
Mai aruncă o privire
Chiar dacă este grăbit
Faci un pas în loc de zece
Două doruri în venire
Și te-nvârți mereu în sec -
Fericit e c-a văzut!
Nu-ți lăsa inima rece,
Anii noștri și-așa trec!
Marea le privește dulce
Ele, două, se cuprind
Hai găsește un minut
Dorurile înfloresc
Merg pe ape-acum zâmbind! Să te uiți un pic la mine,
Un minut, doar un minut!
Să mă vezi, sunt lângă tine!

4
LUCEAFĂRUL DIN VALE
Timpul
Timpul este partenerul nostru de viață,
secunda din el devine clipa cea mai sfântă, pe
care încercăm să o prețuim cât putem de mult,
dându-i o valoare, de care ne bucurăm ca și
copiii de existența sa în viața noastră!
- Bună ziua Timpule!
Mă gândii să-l salut, căci de câte ori trece pe
lângă mine, nu reușesc de-ai sta în cale ca să
mai vorbesc un pic, cu el.
Trecu iute și de data aceasta, ca de obicei, și-și
căută de drum, gândeam că nu m-a auzit și
vroiam să-l salut din nou, dar el mă văzuse
destul de bine și îmi ghicise gândul, își
întoarse capul, făcând gestul plecăciunii, ca și
cum mi-ar fi dat de înțeles că mi-a răspuns.
Eram mulțumită și pentru atât, acel gest fugar
oricum a fost mai bun decât o nepăsare. Și
fiindcă veni vorba despre nepăsare, fără să
vreau îi zării făptura, se furișă nebuna pe
lângă mine, se apropiase cât putu de aproape,
dar nu-i merse, căci Timpul fu el care îi luase
locul. Căuta toate modalitățile acea nepăsare,
de a se strecura ca să-mi pătrundă în suflet,
dar și acolo se lovise de poarta Timpului, era
bine încuiată.
Anul 1, Nr:5-mai 2018
Au fost momente când te căutam eu singură ca
să-mi dai câteva clipe din făptura ta, crezând că
mă voi simți, așa, un pic mai bine, dar atunci nu
ai avut tu îndrăzneala de-a intra, știai și singură,
că nu a fost niciodată locul potrivit pentru tine,
mai ales că acolo ai fi dat nas în nas cu adevărul,
dreptatea și sinceritatea. Tu și singură știi că ești
polul opus al acestor trei frați strâns legați între
ei. Of nepăsare, nepăsare lingușitoare mai ești,
pătrunzi ușor în sufletele celor slabi din fire și
faci din ei stană de piatră. Ție îți este mai ușor să
supravețuiești pe când dreptatea, adevărul și
sinceritatea nu au căi de șovăire , ninge, plouă ei
trebuie să meargă înainte, ca și ostașul la
datorie...
Trecu iute timpul, îl zării, pentru o secundă
îmi păruse că se opri din mersul său cadențat.
Mă gândeam că-mi rezervase câteva clipe ca să
stăm un pic la taifas, dar de unde să-l iau?
Permanent e în mișcare, e grăbit, aleargă ca și
nebunul. De fapt el ne dăruie clipele sale, una
câte una, dar toate sunt diferite, una mai nouă
decât alta, noi le adunăm cu prudență, le așezăm
la loc de cinste, de unde ele vor radia și vor da
un nume acelui timp trecut, după care noi vom
zice:
- Prin acel timp au rătăcit și pașii noștri.

- Of! Nepăsare, nepăsare, îi zic, degeaba te

zbați chiar dacă Timpul poate fi dus departe și
poarta o poți găsi întâmplător deschisă tu nu
poți intra în sufletul meu, nu e loc liber, și
apoi niciodată n-a fost pentru tine, dacă mai ții
tu minte.

. Știu că ești curioasă să poți pătrunde și să-mi

răscolești cămăruța sufletului, dar nu o să-ți
meargă.

5
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

SEARA PESTE SAT

Dintre toate frumuseţile lumii,
Cea mai frumoasă e seara la sat,
Seara de primăvară când totul învie,
Când totul prinde la viață,
Când oamenilor le este dragă viața.
Soarele apune, aerul devine mai răcoros,
Plugarii îşi strâng instrumentele
Şi pornesc agale spre casă,
Gospodinele pregătesc
La cuptoraşul din ogradă bucate gustoase,
Mirosul lor răspândindu-se departe de sat.
Copiii vin acasă obosiţi de la şcoală,
Pe drumuri norii de praf şi clinchetul
clopoţeilor
Dau de ştire că oile şi caprele se-ntorc de la
păscut.
Găinile se retrag prin coteţe mergând la
culcare.
E frumoasă seara la sat.
După ziua de muncă toţi ai casei
Se aşază la masa cu trei picioare
Cinând bucatele gustoase.
Şi după cină oamenii nu-şi găsesc astâmpăr,
Bărbaţii stropesc zarzavaturile cu apă,
Femeile la stative ţes covoare,
Copiii privesc televizorul,
Iar flăcăii şi fetele îmbrăcate în straie noi
Merg la căminul de cultură la dans.
Frumoasă-i seara pe la noi prin sat,
Păcat că mulţi îl părăsesc, ANOTIMPURILE
Invadând capitala şi alte oraşe ale lumii.
Frumoasă amintire vor avea copiii noştri,
Despre satul nostru descris în cărţi şi antologii. Iarna dacă e geroasă
Vor avea ce vorbi ghizii de mâne. Şi de viaţă ţie-ţi pasă,
Se duce satul, precum se duce și primăvara, Stai la cald mai bine-n casă.
Dar vine un alt anotimp, Primăvara-i avuţie.
Și poate și-un alt sat va veni?! Când în jur totul învie,
Ţi-ai dori-o pe vecie.
Vara când la noi apare
Cu-a ei flori mirositoare,
Pentru om e o încântare.
Toamna-i plină de balade
Şi se cântă serenade,
Căci ne dă mănoase roade.

6
LUCEAFĂRUL DIN VALE
FLOAREA DIN GRĂDINĂ
Privesc la floarea din grădină
Şi-admir jocul picăturilor de ploaie,
Care cad una câte una peste polenul ei.
Picăturile de apă potolesc setea florii,
Ca să coboare prin arterele ei,
Împrospătându-i mirosul îmbătător.
Picăturile de ploaie dansează una câte una
Intercalându-se cu razele solare
Ce au năvălit peste floare.
Picăturile de ploaie se întrec cu razele solare,
De parcă s-au luat la bătaie, care pe care.
Se scurge timpul.
După munca asiduă
Ploaia se opreşte, retrăgându-şi picăturile de apă,
Soarele se potoleşte, retrăgându-şi razele dogoritoare.
Floarea e plină cu apă, iar albinele zumzăind
Colectează nectarul polenului uns cu ploaie.
Floarea e plină de viaţă şi frumuseţe,
Admirând şi îmbătând lumea din jur.
Vine rândul lumii, omului să admire
Şi să-i poarte de grijă florii,
Substituind ploaia şi soarele.
DE MAMĂ
E sfântă fiinţă mama,
Incomparabilă şi inconfundabilă.
Cu duioşie pronunţi cuvântul mamă,
E primul cuvânt pe care-l pronunţă pruncul.
Când ţi-e greu pe suflet,
Rosteşti miraculosul „mamă”.
Când ai vreo bucurie,
O împărtăşeşti cu mama.
Când ai probleme-n viaţă,
Cu mama te sfătuieşti.
Cuvântul „mama” de inimă-i lipit.
Mamei îi sunt închinate
Poezii, cântece şi basme,
Căci mama ca o poveste pentru noi este.
7
Anul 1, Nr:5-mai 2018
FII ÎN IMAGINAŢIA MEA
Chiar dacă eşti un mit şi nu exişti,
Eu te port în imaginaţiile mele.
Conştiincios de faptul că eşti doar o
legendă,
Trăiesc, mă bucur şi trăiesc şi cu
iluziile.
Nu eşti vreo făcătură vie-n viaţă,
Dar mă port de parcă-i fi tu lângă mine.
Ştiu că eşti doar eroina din poveşti,
Dar sunt cu tine, căci vreau să trăiesc
ca-n poveste.
Ştiu că nu exişti şi să fii nu poţi
niciodată,
Dar fantezia mai presus e decât toate,
Nu exişti în viaţa mea reală
Dar nu mă întristez şi poate-i bine că
nu eşti.
Pentru mine exişti în poezie,
Pentru mine exişti în cânt.
E bine că nu exişti real în viaţa mea,
Căci s-ar putea să te ocolesc
Şi să rămâi neobservată.
Deci fii în poezie şi-n epitete îmbrăcată
Aşa cum eşti, te va cânta o lume toată.
Fii în cânt, pe gama notelor aşezată,
Să te cântăm de la o notă la alta.
Să fii un mit, să fii legendă,
Căci eşti mai frumoasă şi mai bine-ţi
şede.
Iar eu te voi citi, te voi cânta
Cât în iluzii, imaginaţie te voi avea.
Pagina: Ion Cuzuioc / Foto:internet
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
Sau poate sânii,
Când dansez,
Am două picioare stângi,
De aceea nu am pornit în viață
Niciodată cu dreptul,
Ce pretenții aș mai avea să fiu fericit, depind
de tine,
Îmi ești ca o ancoră,
Doar tu îmi poți opri deriva,
Ancorează-mă în portul sufletului tău,
Promit să nu fac valuri.

Dansăm?
Mai știi cântecul nostru?!
Cântă-l tu, eu, nu-l mai știu,
L-au șters hackerii,
Hoții de sentimente,
M-au prăduit,
Doar pe tine şi un cântec aveam,
Acum am rămas numai cu tine,
Sunt prea îndrăgostit
Ca să te pot păstra,
Nu aș ști să fiu fericit,
E o lecție ce mi-a fost interzisă,
Dansăm? Era un profesor bătrân,
Parcă deodată cu timpul,
Dansăm? Uitase ce trebuia să predea,
Mi-e dor să te simt, Repeta mereu că o moară stricată,
am nevoie de parfumul trupului tău să trăiesc, O singură lecție, Suferința,
Cum dracu să evoluăm
știi că mă hrănesc doar cu iubire, Dacă nu există un manual cu sentimente, ca
dacă ai să mă lași din brațe, să-l citească tot prostul.
am să mă risipesc,
am să curg ca un sunet pe portativ, Așa m-a lăsat viața repetent,
probabil că am sa mă pierd Doar tu mă mai poți salva.
într-un cântec de sirenă,
mă vor asculta doar naufragiați, Dansăm?
cei care au eșuat
în a conduce corabia iubirii
spre portul numit fericire.

Dansăm?
Promite-mi că ai să conduci tu,
eu mi-am pierdut brațele
în jurul taliei tale,
probabil și acum
îți mângâie mijlocul clepsidră,

8
LUCEAFĂRUL DIN VALE
Dorul de noi
Mi-e atât de dor, dorul de doi,
Aș vrea să-l tip, dar tu n-auzi,
Chiar și copacii-s astăzi surzi,
Cerul albastru-i gol de ploi.
Tot mai mult gol e între noi
Cu ce să-l mai acopăr oare?
Când și tristețea e o floare
Și notele sunt oarbe în cimpoi.
Tăcerea-i rece ca un sloi,
Adusă-i de un vânt de seară,
Când ne-am iubit întâia oară,
Din trupu-ți gol, creștea trifoi.
Ne-am îmbătat ca doi copii,
Cerșeai sărutul, iar și iar
Eu te sorbeam ca pe nectar,
Nu ne știam încă a iubi.
Eram copii fără de minte
Și ne iubeam cum ne venea
De viață chiar nu ne păsa,
Tu oare-ți mai aduci aminte?
Ne scriam două-trei cuvinte,
Era un șir de-am fi și-ți sunt,
Ne regăseam într-un cuvânt,
Azi mai trăim din jurăminte.
Mi-atât de dor, dorul de noi,
Inima-mi bate ca nebuna,
Ce bine e că-i numai una,
Dar sufletul mi-e numai ploi.
9
Anul 1, Nr:5-mai 2018
Femeie, îmi ești dulce otravă!
Ne iubeam cu ochii,
respiram prin privirea ta,
dincolo de noi nu mai exista nimic,
mă pierdeam în labirintul trăirilor tale,
acum îți eram cel mai frumos vis,
peste o secundă mă alungai din mine,
hoinăream în ternul unui suflet,
probabil cumpărat de la un second-hand,
doar acolo sufletele sunt goale,
chiar și de ele.
Nu-mi lăsai nicio haină pe mine,
cei care așteptau la ușa inimii tale
mă loveau cu pietre,
știau ca o să mă chemi înapoi,
că ei nu au nicio șansă
să prindă un loc acolo,
cât eu am să-ți fiu,
mă urau,
m-ar fi ucis dacă tu
nu ai fi privit mânioasa înspre ei,
parcă le-ai fi spus:
Îi sunt iubită și călău!
Cerșeam un sentiment, două,
ca să-mi acopăr golul din priviri,
îmi era rușine sa hoinăresc în nevedere,
că o să mă prindă viața descoperit
și o să fiu condamnat
pentru port ilegal de sentimente,
nu as suporta să fiu încarcerat în altcineva, doar
tu îmi poți fi închisoare,
doar tu îmi poți administra
dulcea otravă a iubirii,
din tine sunt condamnat să mă sfârșesc.
Când va fi,
locul de veci să-mi fie perna ta,
în fiecare noapte să-ți fiu alt vis.
Femeie, îmi ești dulce otravă!
Mihail Coandă-Rîpa
Fuga s-a inventat în momentul în care un barbat
fugea după o femeie iar ea, fugea după un alt
bărbat
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Te ştiu
Te știu după bătaia inimii
Care te-a modelat
Din piatra înșelătoare a unui dor
Și te-a așezat cu grijă între paginile unei cărți
Niciodată scrise
Dar pe care eu totuși o citesc,
Uneori suspinând,
Alteori zâmbind,
După cum îmi șoptește vântul
Că se oglindește cerul
În căutarea din ochii tăi.

Te știu din aerul poemelor

Pe care le scriu uneori,
Respirând parfumul depărtărilor,
Când nopțile strigă sub mângâierea
Amețitor de frumoasă
A ploilor,
Ce-și picură strop cu strop
Povestea de iubire
Peste durerea versului
Ce își șchioapătă demn neputința
Unei iubiri imposibile.
Tarziu
Peste umbra zdrențuită a toamnei Aşteptându-te,
Las lacrima să se întrebe peste sufletul meu
Cât de aproape îmi este departele tău a trecut o turmă de cerbi
În care mărșăluiesc zorite adulmecând înnebuniţi
Frânturi de gând, mirosul de ciută ucisă
Călcând în picioare tăcerea cuvintelor într-un joc ciudat şi absurd
Ce-mi sfâșie în bucăți așteptarea, de oameni mari,
Și am să te iubesc care niciodată nu au văzut
Adunând în căușul palmelor amintiri cum se stinge cerul
Pentru timpul într-o lacrimă.
Când n-am să te mai știu.
E târziu
şi eu încă mai aud
glasul stins al cerbilor,
pentru care asfinţitul
miroase a praf de puşcă
şi a iarnă.
Hai, ia-mă de mână,
vreau să uit cât de singur şi trist
este visul nostru
în doi.

10
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
Ninge intre noi

În absența ta, Nu am mai vorbit de mult...

gândurile au devenit râuri de foc În cana de ceai au crescut arbori
ce au curs hohotind prin mine, de care sufletul meu a rămas agățat
până când, ca o haină veche
îngenuncheată, la care nu poți să renunți,
am privit neputincioasă zbătându-se sub o ninsoare
cum devin un semn de întrebare rece și fără culoare
cioplit stângaci pe retina arsă ce plutește stingheră de jos în sus
a ultimului flamingo ca umbra unei păsări ucise.
rătăcit între noi. Doar tăcerea pare aceeasi,
privindu-mă în ochi
așa cum tu nu ai făcut-o niciodată
așezându-se fără grabă între gândurile noastre
ce șoptesc sacadat,
ca toaca bătută la ceas de seară,
te iubesc,
te iubesc,
Remember te iubesc...
Cuvintele de dragoste Știi, dorurile nu mor niciodată
Oprite la jumătate de drum
Memoria
Refuză să le dea pradă câinilor Nimic nu e întâmplător
Care se rotesc în jurul lor
Adunați într-o haită Îți scriu astăzi de pe o margine de albastru.
Pregătită să le sfâșie, Nu mai am aripi să zbor către tine,
Le îmbracă frumos, Ți le-am prins într-o zi pe umerii obosiți
Ca pentru un ceremonial de nuntă, Şi am așteptat să vii să-mi spui
Și le ascunde Că nimic nu e întâmplător:
În încăperi fără ferestre, Nici surâsul cu care întâmpin zorii,
Să nu mai audă geamătul Rugându-i să-mi mai lase o clipă
În care tresaltă carnea Visul ce se întinde molatic sub pleoape,
Intrată în colții fiarelor Nici tandrețea cu care îți simt uneori mâinile
Înnebunite de așteptare. Mângâindu-mi umerii goi, așteptând
Hai, vino, Să-i îmbraci în culori,
Doar tăcerea va fi martor Şi nici măcar tăcerea în care
La nunta dorurilor noastre, Ne prindem sufletul în palme,
Când toate acestea Întinzându-l cu grijă unul spre celălalt,
Se vor sfârși În timp ce cuvintele aleargă nebune,
Ca niște cai sălbatici pe nemărginirea gândului,
De la mine la tine și înapoi,
Pagina: Cristina Mariana CRISTEA Încărcate de neliniști și dor,
Fotot: internet Într-un galop nesfârșit
Prin ploaia din noi.
Îți scriu astăzi, pe o margine de albastru,
Să-ți spun că nimic nu e întâmplător.

11
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

PLUMB TOPIT

Ai avut vreodată impresia că

Ai căutat ceva ce nu există?
Îți dai seama de asta, atunci
Când
Voința slăbește în fața dorinței
Când
Dorul de tine umblă nebun
Când
Inima arde ca plumbul topit
Când
Mâini ce-n loc să mângâie
Par că zdrobesc cuvintele.
Pentru toate acestea,
Pe cine pot să învinuiesc?
Încă te-aștept
Ca un condamnat ce-așteaptă grațierea!
Și știu..
Durează-o veșnicie să înțelegi ce simți
Când
Ești pustiit!
Despre mine?

Cea mai mare bucurie și împlinire, este aceea de ... DOAR CUVINTE
a fi mamă și bunică. Când copiii s-au făcut mari
Ce-aș mai putea să cer
și au plecat să își trăiască viața, au lăsat un gol în Și cât să îmi doresc?
inima mea, un gol pe care a trebuit să îl acopăr cu Împrejurările,
Sau tu
ceva. Așa am descoperit că ceea ce îmi aduce Ați hotărât în locul meu,
bucurie, este poezia. Da, am descoperit asta Lăsându-mi doar amintiri 
târziu, dacă vorbim de vârstă. Poezia este oaza Ce sapă adânc în trupul durerii.
Ce-aş putea să îmi doresc
mea de liniște și tihnă, locul unde mă regăsesc Când și speranța se uită trist la mine
atunci când scriu, dar și când lecturez. Tot De parcă-aș fi străin?
... n-am să-ți mai caut privirea
poeziei îi datorez și faptul că mi-am făcut
Deși,
prieteni, întâi virtual, apoi și în viața reală. Scriu Poate ochii tăi 
din inimă, pentru inimi. Ca într-un film s-a Știu mai bine să ceară iertare!
derulat totul, astfel încât în luna decembrie, am
lansat și primul meu volum de poezie, UNEORI.
Poezia și pictura mă fac să mă simt așa cum sunt:
o femeie împlinită!

12
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

SPERANȚĂ LEGALĂ ACCIDENT ALEATORIU

Nu mă-ntreba ce sunt Dacă iți spui:
Căci nu mai ştiu... „n-a fost, decât,
Rătăcesc prin iarnă Un accident aleatoriu!”
Privind crengile dezgolite Atunci,
Ce se amână Lasa-mă așa cum sunt: îngenuncheată
Cu niște rădăcini ce-și caută pământul. Va veni vremea să mă ridic
Mă asemui lor, Atunci când voi iubi!
Și mă tem ca de moarte Lasă-mă așa cum sunt...
De singurătatea Nu mă striga
Care se instalează -n mine, Nu te aud!
Ilegal Să nu crezi că nu știu
Cumva, mai am o speranță... Ce-nseamnă să-ți fie dor
TU ... când ție o să-ți fie dor,
Ești târziul pe care-l aștept! Va fi deja prea târziu!
Cu fiecare literă adăugată
Se-ngreunează cuvântul
HIMERĂ ADIO!

Tăcerea îmi sfârtecă fiecare gând

Vreau doar să dorm
Să cad în somnul greu al uitării
Să visez...
Doar în vis,
SPUNE-MI!
Mai pot întinde mâna să te mângâi!
Spune-mi tu
Nu pot să mă desprind, însă,
Ce drumuri să străbat
De teamă
Pentru-a uita de mine?
Că nu cumva
Spune-mi
Și-n vis
Cât de adâncă e chemarea?
Să devii
Spune-mi
O himeră!
Cum să mă rog zilei de mâine, 
Mi-e abisal dorul de tine
Să-mi aducă înapoi
... dar nu mai plâng!
Ce mi-a răpit ziua de ieri!
Spune-mi
Dacă închid ochii,
Ating granițele uitării?
... adu-mi în dar o ramurã de măslin
Și spune-mi!

13
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

MĂR ÎN FLOARE

Mărul a-'nflorit, bogată

I-i coroana-'nmiresmată,
Roz-albii petale, fine,
Se desfac în pom şi-n mine...
Gingași fulgi, imaculaţi,
Stau pe crengi ca nişte fraţi,
Tot visând, scăldaţi în soare,
La o roadă mare-mare...
Albinuța iat-o, vine,
Intră-n flori și-i pare bine
C-au muncit și ea, și omul,
De aceea-i darnic pomul.
Ei - nectar, polen i - aduce
Ca să facă miere dulce,
Omului va da, frumoase,
Fructe rumene, gustoase.
IASOMIA
Tufele de iasomie,
Învelite -n fin parfum,
Dimineața, mă îmbie,
Pe o margine de drum,
Să le sorb, în piept, dulceața -
Mierea darnicului Soare,
Vraja ei să-mi facă fața
Fericită, zâmbitoare,
Să mai stau, s-admire ochii
Crengi cu mii, suave flori -
Dulci mirese -n dalbe rochii...
Iasomie, te ador!
(Ala Mîrza-Turbal. Foto -autoarea.)

Multe-albine vor zbura

Azi, din stup, în urma sa,
Spre - acest măr superb - mireasă,
Îmbrăcată-n floare deasă.
(Ala Mîrza-Turbal. Imagine - autoarea.)

14
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

IEȘI, SOARE, IEȘI

Când plouă ciobăneşte în april,
I-i dor de Soare florii de cireş...

Udă, stă floarea pe ram de cireş.

- Soare, din norii grei, când ai să ieşi?

Nu vezi? Corola cu apă mi-e plină.

Cum să încapă în ea o albină?

Mii de surate, ce-ţi seamănă, Soare,

Cad scuturate de vânt... Nu te doare?

Mult au dorit să le mângâi, dar mor.

FLOARE DE LEAC, Ieşi, dăruieşte lumină şi lor!
PĂPĂDIE
Plouă întruna, de vreo săptămână,
Cum ar putea albinuţa să vină?
Floare de leac, păpădie,
Astăzi mă chemi în câmpie. Ieşi! Încălzeşte şi stupul, şi pomul.
Împodobeşti, primăvara, Ieşi, să se bucure codrul şi omul.
Satul, pădurile, ţara.
Galbenă stea, de lumină Ieşi, căci te-aşteaptă Pământul! Atunci
Întremătoare, divină, Te - om răsplăti cu steluţe mici, dulci,
Plantă cu ochi mici, de soare,
Iarbă de leac, dătătoare Rumene, coapte - copiii tăi, Soare,
De sănătate, putere, Ce se vor naşte din fiece floare,
De bunătate, de miere,
Ai rădăcinile - amare, Strălucitori, rotunjori ca şi tine,
Dar dulce-aromă în floare, Scumpe podoabe în pom vor rămâne!
Frunze - săgeţi, ce cu boala (Ala Mîrza-Turbal. Imagine- Internet)
Luptaşi cu oboseala.
Tu sorbi din ceruri vigoare
Şi ne-o aşterni la picioare.
Nu ne ceri altă răsplată,
Decât o lume curată.
Fiică a Sfântului Soare,
Harnică, izbăvitoare
De tot ce-i rău, creşti mereu,
Dar al meleagului meu!
(Ala Mîrza-Turbal. Imagine - autoarea.)

15
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

15 MAI – ZIUA INTERNAȚIONALĂ

A FAMILIEI
La mulți ani tuturor!

LA MULȚI ANI FAMILIILOR VOASTRE!

Vă propun un grupaj de poezioare, cu ocazia Zilei

Internaționale a Familiei, care ”... a fost proclamată
de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor
Unite în 20 septembrie 1993, cu rezoluția A / RES /
47/237, ca eveniment cu dată fixăpe 15 mai a
fiecărui an și reflectă importanța pe care
comunitatea internațională o acordă familiilor. 1994
a fost declarat An Internațional al Familiei, iar
începând cu anul 1995, Ziua Familiei este
sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de
a sensibilizza opinia publică și de a sublinia
importanța familiei, în condițiile în care oamenii au
început să se îndepărteze de această instituție...”
(Wikipedia)

FAMILIA
Lângă Mama, lângă Tata,
Sunt copiii fericiți
Și a lor e lumea toată,
Dacă ei se simt iubiți!
LA FOTOGRAF
Cocoșul:
- Fiți atenți, copii, zâmbiți,
Drept la obiectiv priviți.
Când tot neamu-i împreună,
Iese poza cea mai bună!
Găina:
- Dragii mamei puișori,
Stați cuminți și răbdători,
Cu aripile pe spate:
Soră, frate, soră, frate...
Fotograful:
- E familia cam mare,
Dar toți puii sunt cuminți!
Câtă stimă și-ascultare!
Daaa, mai rar așa părinți!

- Ocrotiți cu grijă mare,

Curioși, la drum pornim.
- Bună ziua, apă, soare!
- Mamă, Tată, văi ubim!

16
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
BOBOCEII LA PLIMBARE
- Fiți atenți! Ieșim în stradă.
Toată lumea o să vadă,
Dragii mei, cum vă purtați,
Drumul cum îl traversați.

Mergeți toți mai repejor,

Cuminciori, în rândișor,
Salutați pe orișicine
Piuind cum se cuvine.

Nu căscați prea tare ciocul,

Cercetați mai bine locul,
Cu atenție, pășiți,
LEBĂDA - LUNTRE Gropi și pietre, ocoliți.

- Mama ni-i corăbioara. Locuri veți vedea străine -

Noi, bobocii mititei, Nu vă depărtați de mine!
Lin plutim, în zi de vară, Învățați tot ce v-oi spune
Sub aripa caldă-a ei. Și veți fi BOBOCI-MINUNE!
(Ala Mîrza-Turbal. Imagini – Internet)
Fiecare-aici încape,
Chiar de luntrea nu e mare.
Toți, pe liniștite ape,
Mergem, seara, la culcare.

Ocrotiți de vânt, de ploi,

Pe-al ei spate, n-avem frică -
Are grijă ea de noi,
Luntrea ce-o numim MĂMICĂ!

****Este nevoie de doi pentru a face o căsnicie să fie un succes şi doar de unul pentru a o transforma într-un eşec. –
Herbert Samuel
****O căsnicie reuşită constă întotdeauna dintr-un triunghi: bărbatul, femeia şi Dumnezeu. – Cecil Myers
****Reuşita în căsnicie înseamnă mai mult decât a găsi omul potrivit. Înseamnă a fi omul potrivit. – Robert Browning
****Cu orice preţ, căsătoreşte-te. Dacă îţi găseşti o soţie buna vei deveni foarte fericit. Dar dacă îţi vei găsi una rea,
atunci vei deveni un filozof. – Socrates
****Creştinul se presupune să-şi iubească aproapele, iar de vreme ce nevasta lui îi este cel mai “aproape”, ea ar trebui să
însemne dragostea lui cea mai profundă. – Martin Luther
****Căsnicia este arta convieţuirii compatibile a doi oameni incompatibili.
****Căsnicia nu ne face nici mai buni, nici mai răi, ci doar intensifică  la bine şi la rău ceea ce deja se găseşte în noi. –
Sydney J. Harris

17
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

PRINȚUL
Mereu obosit - neobosit mereu
el pune brățări de cuvinte
la încheieturile catifelate ale iubitei.
Zâmbetul său, mereu trist - vesel mereu
scot din adâncurile gândului
vise uitate, speranțe ce n-au curajul rostirii
redându-le lumina realului
şi-a frumosului pur.
Drumul său, ştiut de toți - de nimeni ştiut,
începe mereu de la capăt
dinspre cântecul lebedei spre clipa Unică
Prima şi Ultima a Bunei Vestiri.
Sufletul său, atât de iubit - hulit atât de mult
e o fântână revărsându-şi torente de iubire
peste sufletele noastre, nelovite de
amintirea unei astfel de iubiri.
Mereu atât de singur - şi singur niciodată,
pe bucățica sa de pământ
sub petecul său de cer,
El va rămâne mereu
neobositul 
SANCTA SIMPLICITAS neliniştitul
Oameni! nehulitul
Vă dau nota 10 din anii mei de şcoală nesingurul
genunchii juliți ai copilăriei mele Prinț al cuvintelor
vă dăruiesc costumul de şoim al necuvintelor
şi de pionier pe coala prea albă.
şi jocul ,, Nu te supăra frate"
vă mai dau fraților
ARS POETICA
şi primul sărut, prima îmbrățişare
cărțile de credit ale sufletului meu,  Stau agățat de-o idee,
banii împrumutați prietenilor şi cu versuri spânzurate
neprimiți încă, de copacul mirării.
cărțile necitite şi versurile nescrise. Mă mai plimb uneori
Vă voi da oameni, până la ultimul lujer pe un trup de femeie,
cel mai curat, al ființei mele! cu vise uitate,
Dar opriți şi intru-n istorii...
aceste trotuare Mai plătesc şi azi
care mă huiduie! bir veşniciei,
murind pe drum câte-un pic,
pe partea cealaltă 
STELIAN OLOGU
a Poeziei,
Versuri din vol. ,, LA ANII TREIZECI..."
acolo unde nu
se-ntâmpla nimic.

18
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
RUGĂ

N-am să adorm, până nu-ți vorbesc,

Te rog îmi iartă ce peste zi greșesc,
Și iartă Doamne pe aceia care sunt
Aici în suflet, pe pământ...!
În fiecare zi, doar gândul bun să-mi dai,
Îndreaptă-mi pașii către Rai,
Să pot ierta și eu întreaga viață,
Pe cei ce lacrima mi-au pus pe față!
Dar cine Doamne nu greșește
Prin fapta sa, prin ce vorbește...?
Eu... astăzi în genunchi îți cad,
TU, pune-mi piedici către Iad...!
Cornelia Diță

CIOBURI ȘI SECUNDE
Spărsesei cadranul unui ceas,
Curseseră secundele pe jos,
Priveai cu ochii-n gol, neputincios,
” nu le mai vreau, mi-ajunge ce-a rămas,
Oricum... trecuse tot ce-a fost frumos!
Văzusem..
Undeva văzusem scris că pleacă primăvara,
Şi flori şi ploi, le duce în valiza,
I-aș da orice ar vrea să ceară...
Dar nu ştiu ce meleag străbate fără viză...
Am reuşit să-ascund o bucăţică,
Cu flori cu tot şi fructe date -n pârg,
Din colţul ei de cer, furasem o bucată mică,
Aş mai fi vrut cu ea, să fac un târg...!
Să-mi lase mie, mieii pe câmpii,
Mirosul florilor de liliac,
Şi trilul neîntrerupt de ciocârlii,
I-aş da în schimb, chiar ochii mei din cap...
Eu, primăvara, fără tine,
Ce viaţa să-mi închipui c-ar mai fi?
Ca sufletului n-o să-i fie bine,
Şi poate n-o mai ştii ce-nseamnă, A IUBI...!

Cioburi și secunde... totu' -i prăfuit,

Ce să strângi întâi, cioburi sau secunde?
Este în zadar când mergi spre niciunde,
Amalgam de gânduri și timp irosit!

De lipsește un ciob, fie cât de mic,

N-ai să poți să spui că totul e bine,
Mai contează timpul pentru tine?
Ori este complect, ori este... nimic!

19
LUCEAFĂRUL DIN VALE
EȘTI !
Ești... dar câte nu poți fi,
Și seară caldă, nopți târzii,
Rimele mele -n poezii,
Și macii toți de pe câmpii!
Te văd aevea -n muzică, în vers,
În flori de liliac și în întregul univers,
Ca o nălucă în tot ce mă-nconjoară,
Ești... rana mea ce n-o să mă mai doară!
Și dacă ești în gândul bun ce mă îmbată,
Și în culorile sfârșitului de Mai,
Poate îmi spui ce eu îți sunt, vreodată,
Tu... ce mi-ai zis că-s stropul tău de Rai
CU VERDE...!
Îți scriu în palmă
Cu verde,
Litere mari să le poți citi,
Cuvinte cum ar fi,
” SPERANȚA” sau verbul, A IUBI”
Citește! Poate nu te-oi mai pierde!
Mai sus, pe degetul mare,
Așa, ca o dorință arzătoare,
Aș scrie” Veșnicie” sau” Patimă”!
Nu șterge vreo lacrimă,
S-ar putea șterge Iubirea
Ți-ar rămâne dezamăgirea
Acolo în suflet
S-o auzi ca pe un urlet
Și n-aș mai scrie încă odată...
De ce să mă simt vinovată?
20
Anul 1, Nr:5-mai 2018
PLUTESC !
Crezi tu că ai să pui cătușe aripilor mele?
Că dacă mi le rupi, n-am să ajung la stele?
Crezi tu, că nici în gând nu pot să izbutesc,
Când noaptea toată în visul tău plutesc?
Și mă privești întruna cu uimire...
Îți spun, nu timpul e măsura în iubire,
Iubești ori nu iubești, trece la fel
Pe cerul vieții, ca un porumbel!
Iubirea e în tine, tu, fă-ți din ea un țel!
Până atunci, mai lasă-mă să mai plutesc,
Am aripi largi și har dumnezeiesc,
Aici cu tine în raiul pământesc,
Mai lasă-mă să zbor, să râd și să iubesc!
I-AM ZIS” TRECUT”
I-am zis mereu trecutului” trecut”
Deși vroiam să-i zic” frumoasă amintire”,
A fost să fie sfârșit cu gust amar de început,
Ochi mari cu întipărita lor uimire!
Dacă am zis trecut, nu am făcut păcat...
Nu alesesem calea potrivită,
În primăvara asta iar am suspinat,
De parcă nu învățasem din lecția trăită!
M-am șlefuit în timp, precum o piatră tare,
Orice-ar veni, nimic nu mă uimește,
Repet că altă dată” frumoasă încercare”,
Chiar dacă o lacrimă ascunsă, strălucește!
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

M-ai înşelat...

M-ai înşelat, azi, cu râul stors de viaţă

Şi mi-ai adus la cunoştinţă,
Fără căinţă
Că sufletul meu, din cutia cu chibrituri, nu s-a
aprins.
Mocneşte într-un jar,
Un jar nestins
Şi se roagă.
Se roagă la lună, în firidă de cretă,
Că albul reflectat
Să deschidă cutia cu chibrituri şi să aprindă
jarul.

M-ai înşelat, azi, cu un bob de perlă albastră,

Ciob dintr-o fereastră,
Şi mi-ai reproşat
Că inima-mi ce bate sacadat
Stă ascunsă în nor şi grâul, prin picătura ploii,
Ascunde-mă! Poate, vreodată,
Va aprinde inima ce-şi are locul acolo
Dacă mă iubeşti cum îmi spui mereu, Şi bate sacadat.
Ascunde-mă!
Pune-mă în fumul din ţigară, în zborul M-ai înşelat, azi, cu şuvoiul lacrimilor
albatrosului, răscolite
În muguraşul de zarzăr şi în inima ta. Şi mi l-ai adunat într-un pocal cu picior,
Păstrează-mă! Ca interiorul meu să nu ofteze de dor,
Interzice-mi să gândesc, să fiu la vedere, Ci să respire parfum de iubire,
Nu te uita la mine flămând, O înşelată armonie, veselă simfonie.
Stând ascuns după perdele.
Doar pentru tine şi pentru inima ta M-ai înşelat, azi, cu...
Ţine-mă!
Pune-mi barieră la paşi,
Aşa cum pun eu degetul în faţa broscuţei
ţestoase
Şi nu mă lăsa să cad.
Ai grijă de circuitul interiorului meu
Şi de pulsul respiraţiei mele
Ca tot ce fac, pentru ce trăiesc, să fie pentru
tine.
Ţine-mă strâns, ţine-mă bine!
Şi... ascunde-mă!
Foto: internet

21
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Rătăciri
Când mă rătăcesc prin tine
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi veştejesc inima-nflorită
Cu paşii mei,
Atunci, parcă, totul se schimbă,
Iar eu,
Aproape,
Nu mai recunosc drumuri.
Îmi privesc chipul poposit în tine
Și ce văd?
Un eu de nerecunoscut, Nuntă
Unul vecin cu o imagine
peste care au trecut amintiri... Mă las îmbătată-n cuvinte de dragoste,
Nu-mi place beţia lor şi nici să pierd
Doamne, cum şi unde mai sunt eu, controlul,
Eu cea pe care o cunoşteam atât de bine? Dar accept de dragul tău, poate, de dragul
Sunt pierdută în amăgiri, meu -
Nesigură pe traiectoria căilor ne pietruite, Mă las îmbibată în prima brumă a
Iar teama, cumplita teamă, 22 crizantemelor
M-a făcut să mă rătăcesc Ca toamnele ce vin să-mi poarte albul de la
Iar şi iar tâmple,
În spatele cortinei Cu mândrie pe globuri colorate -n a fi şi a
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Stăpână pe ea
Întrebă
Acaparând după amiaza
Liniștită a adolescentului
Ce visează ieșirea în larg
De sub privirea severă a mamei
Cum se închide
Ușa din baia fierbinte
Parfumul său incită
Mușc din tentație cu ochii deschiși
Pașii mă duc în intimitate
Absolvenți ai cursului de dezbrăcare completă
Ne azvârlim ființa
Într-o îmbrățișare sălbatică
De apus și răsărit
Buzele puternice își pun amprenta
Pe inima mea
Sânii leneși se lasă dibuiți
De mâini arcuindu-se între cer și pământ
Ca un ciorchine strivit
23
Pe nicovala instinctului
Șoldurile lungi
Ca o cumpănă a fântânii
În orizontul aprins
Tânjesc după mângâieri
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
SANCTUAR
La baie lumina se aprinde
De afară
Cuvintele pătrund
O dată cu zgomotul apei
Ce se zbate în vasul de porțelan
Lipsa pudorii a lăsat
Pe pereți urmele micțiunii
Glasul timid al conceperii
În stropi organici
Scurși peste vopseaua
Decojită din care iese
Zeul năclăit de neputință
Gata să plângă în ridicole acorduri
Cu revoluția apei în țevi ruginite
De aici
Tanti Vera o femeie oacheșă
Părăsită de noroc
Cu buze mari puternic rujate

Vacanţe
Navigator pe-o mare de speranţe
Spre orizont privirea mi se pierde
Visez pe- albastrul mării punctul verde
Şi nesfârşite, leneşe... vacanţe

Mi-ar place să tot stau, să-ţi scriu poeme

Pe ţărmul mării mângâiat de briză
Şi decupat apoi din greacă friză
Să vezi în mine-un impozant centaur...

Iar tu, vestala-nveșmântată-n alb

Purtând în palme focul viu - iubirea -
Pe trup mi-ai scrie-n versuri nemurirea
Eu... buzelor le-aş dărui un nufăr alb...

Blestem! Îmi cântă iar cocoșu-n curte

Iar visul mi-a rămas pe pernă...
Cântând la nesfârşit iubiri eterne
Din vieţile... prea pline şi prea scurte. 24
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Gazel
Râd beduinii când - sorbindu-şi ceaiul - mă
ascultă
Şi eu le povestesc de lumea-n care clipa
Durează cât eşti fericit şi-aripa
De înger, alungat din Rai, e frântă...

Ei... nu concep să pierzi... iar lupta

Petalelor de roze, cu ispită
E patu-n care şi-au culcat iubita
Când... a o mie una noapte se întâmpla...

Să râdem deci prieteni, nu luaţi seamă

Nici nopţii care trece precum clipa...
Deșertăciune-s toate, chiar şi ceaiul
Unic punct fix pe cer îmi e... iubită!

Dorințe... Pedeapsă divină

Tot mai aproape-i visul care mâine Răstignit pe trupul tău
Va fi realitate şi destin Îmi voi scrie nemurirea
În fața ta iubire mă închin Dragostea îmi e trăirea
Cu un pahar de vin şi cu o pâine... Şi... te voi iubi mereu...

Tot mai aproape eşti iubire Asta-i soarta, împlinirea

Un semn divin e steaua mea polară Tu mi-eşti timpul... ceasul eu
Iar drumul meu acum la drum de seară Răstignit pe trupul tău
Speranțele îmi poartă către tine... Voi cunoaşte nemurirea...

Tot mai prezentă e iubirea noastră Astfel... voi trăi mereu

Tot mai acută deveni dorința! Crucea mea este iubirea
Tot mai aprinse florile din glastră... Răstignit pe trupul tău
Şi... tot mai contopită ni-i ființa... Cruce şi crucificat...

Aşa că... voi sosi la drum de seară Ne-om trăi pururi menirea...
Ca furii ce-ţi vor cere doar iubire
Cu scâncetul ce-mi toarnă -n călimară
Nespuse doruri care-mi dau de ştire... 25

Că te iubesc!
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

TREZIREA SUFLETULUI
Intrasem în hibernare!
nu mă mai interesa
nimeni şi nimic,
credeam că sufletul meu a obosit,
a abandonat să mai trăiască!

Dar ai apărut TU,

m-ai cuprins în braţe
venindu-mi din urmă,
îţi simţeam respiraţia
în ceafă, şi
energiile pozitive
mă cuprindeau, şi ele,
și mă purtau într-un dans
bezmetic al sentimentelor!

Mintea mea este

26 în pas-de-deux cu sufletul,
iar corpul meu vibrează
sub ploaia sărutărilor tale pătimaşe!

Deşi întâlnirea a trecut,

VREAU SĂ TE UIT
Mă lupt cu sufletul
să te uite,
cu ochii,
să te şterg
de pe retină ,
cu degetele
să nu-ţi mai scrie
dulci cuvinte
iar gura,
un cuvâ nt
să nu-ţi mai rostească !

Vreau să te uit
să -mi fie bine
să îmi recapă t
liniştea şi pacea.

Vreau să te uit,
să uit de tine
dar orişice încerc,
nu-mi reușește!

IERTARE NAIVITATEA
Îți este liber zborul!... Macii roșii stau aprinși
Haide! Zboară! printre mușețel și scaieți
mirați privesc al vostru alai
Şi bolta cerului și se întreabă:
este neocupată, cum puteți?

Sau poate și voi vă înşelaţi,

nici păsările nu vor
ca să îţi stea în cale,
lăsându-te să iei
decizia cea înțeleaptă.
De aripa-ţi vei frânge
lovindu-te de mine,
voi rupe-o fașă lată
dintr-al meu suflet,
cu care-ţi voi înveli
rana sângerândă...
și credeți că sunteți ferice,
așa cum noi rămânem roșii
printre scaieți, crezând că sunt spice?!
Mă uit la voi, ce voioșie,
și ce naive sunteți toate,
aş vrea să știu cât va dura
iubirea asta... peste poate!?

De vei cădea,
te-oi ridica cu grijă, 27
și scutura-voi
colbul de pe haine.
De vei plânge,
LUCEAFĂRUL DIN VALE AnulAnul
1, Nr:5-mai
1, Nr:5-mai
20182018

ŞTIU...
Ştiu -
Mă aștepți dincolo de răsărit
Cu inima plină de dor,
Cu ochii-n lăcrimaţi de atâta azur,
Cu jurăminte de iubire scrise
Pe catifelate petale de trandafir,
Cu brațele nerăbdătoare
Încărcate cu vise din nopți de mai...

Ştii -
Te aștept dincolo de curcubeu
Îmbrăcată în tăceri albastre,
Tivite cu rozul speranțelor,
Cu suspine de liră,
Cu acorduri de pian,
Acordat la lumina stelelor...

Ştiu -
Mă aștepți dincolo de gând PĂSTREZ ÎN SUFLET...
Să te scalzi în smaraldul ochilor mei,
Să te odihnești de maratonul zilei, epuizant, 28
Păstrez în inima-mi de humă,
Să te vindece sărutul meu de veninul tristeții...
Albastre vise,
Zboruri către cer,
Ştii -
Ploi de infinite bucurii,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

GÂNDURI... TACI ?
Taci?
Prin foșnet de gânduri, Nu-i nimic!
Îți caut privirea tăcută, Te asigur că
Voi lua tăcerea ta
Umbrită ușor de o lacrimă crudă,
Ca răspuns
Ce, în cădere devine Pentru toate întrebările mele
Un bob de lumină, Prezente și viitoare!
O stea argintie...
Întind către tine Taci?
Bine faci!
Brațele pline de dor
De la tine am învățat şi eu
Și te-ating, Să tac,
Și te chem, De la cursurile tale
Și te cer, De tăcere... intensivă!
Iubire să-mi fii,
Taci?
Culoare să-mi fii,
Se zice că
Cântec să-mi fii, Tăcerea e de aur,
Infinit orizont Deci prin asociere
Până mor... Cu tăcerea ta
Mă lăfăi
În aur
Zi - lumină
MATINALĂ Și uneori
Și noaptea... NUMAI EU...
Răsare timid
Astrul zilei
29
Taci? Cred că ştii :
Pe-a cerului pânză Tac și eu...! Numai eu te ințeleg !
Țesută cu rouă Și să știi:
Neînceputei lumini... Numai eu
Eu tac
Mă cheamă pe nume Iți pot citi sufletul,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

FERICIRE
Rătăcesc
Prin leagănul ochilor tăi
Îţi caut cheia sufletului şi mă împiedic
De un zid de sentimente agonice
De gura lumii
Și restricții bizare...
Mi-au umbrit sufletul
Ca o pădure deasă!
Cad în negura deznădejdii
Şi mă ridic...
Iar cad,
A câta oară?!
Diamante
Născute pe gene sub privirea soarelui
Pier în colbul tinei
Şi inima-mi străpunge sternul
"nu mă lăsa..."
"oarbo, privește în jur!"
Șopti o frunză îngândurată...
Dinspre verdele crud
Aud suavul glas:
"vino, iubito, vino cu mine
Lacrimă
Las-o să zâmbească!"
30

IA-ȚI ZBORUL...
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
DIMINEAȚA

Cerul faţă-şi limpezește printr-un gând înaripat

Brazii își respectă rândul lângă bănicile vopsite
Plopi, arțari, castani și salcii mă privesc puțin ciudat
Doi mesteceni se răsfață cu tulpinile albite

Vântul cel de astă noapte i-a cam pieptănat puțin

Speriate crengi rănite undevaşi caută locul
Colo într-un colț de vise risipite-n cer senin
Cineva se tânguieşte și își caută norocul.

Florile știindu-mi păsul mă privesc nedumerite

Absorbind lumina vieții dintr-o margine de soare
Se ating puțin sfioase presimțind că sunt iubite
Și când briza le mângâie, gândurile zboară -n zare

Pe un fir de dor albastru mă pornesc din nou la tine

Cu o rază stralucindă calea-ncerc să mi-o croiesc
Arborii din parcu'-acesta cunosc taine și destine
Chiar și-acum sus pe o creangă doi hulubi se
giugiulesc...

AU ÎNFLORIT CASTANII... STROPII DE VIATĂ..

Tu știi, iubite, că au înflorit castanii? A spart o lacrimă oglinda unei ape
În jur se scaldă un soare-n păpădie. Când eu doream să mă privesc în ea,
Zâmbesc, și nu mai vreau să-mi număr anii, Mi se părea că ești atât de-aproape
Mi-e sufletul azi oază de-armonie... O stea - lumină doar ne despărțea...

Tu știi, iubite, acum totul este verde, A coborât în golul dintre gânduri,
Își pleacă salcia privirea in fața mea, Voind să-l umple pentru - o clipă doar,
Cuvântul printre frunze mi se pierde Cu multe slove încărcate -n rânduri
Acolo unde-l cheamă dragostea... Dar a-nțeles că totul e-n zadar...

Tu știi, iubite, că m-alină astăzi vântul, Și-a adunat cuvintele în palme,

Iar sufletu-mi e-o rază de lumină, Le-a strâns la piept și le-a -înălțat spre cer,
Vreau să adun în palme tot pământul În iezerul curat al șoaptei calme
Veșmânt să-i fac suflarea cea divină. A visurilor ce se sparg și pier...

Ce- mbătătoare - i această mireasmă! Se unduiesc în cercuri line valuri,

Mă - nec în ea și nu-mi mai număr anii. Ce - acoperă iubirile nestinse,
Din zare mă îmbie o fantasmă, Căci stropi de viață se lovesc de maluri
Dar eu, iubite, văd c-au înflorit castanii.. Orbecăind prin gândurile ninse...

31

AȘTEPTÂND PLOAIA
LUCEAFĂRUL DIN VALE
TĂCERE,
Sentiment, într-o strigare a
Unui suflet pribeag,
Pierdut fiind în căutări de sine
În unghere bine ascunse
Ale trecerii noastre,
Prin efemerul timpului
Ascunsă în cochilia de cristal
Anul 1, Nr:5-mai 2018
ABISUL GÂNDULUI
În robi de stele îmbrăcate,
Dantele fluturând în spațiu
... pierdute în iubiri,
Ne regăsim paloarea sufletului
... rănit de- atâtea vorbe,
Înclin a mea privire
Cu ochi șăgalnici,
Privesc... al tău orizont
... nu ești al meu,
... nu sunt a ta,
Dar inima ne bate
... același ticăit,
Același spațiu,
Ne închidem în rugăciuni spuse,
Ferestre ale sufletului
... deschidem,
Puteri primind
... al universului resurse,
Privirea o aruncăm,
Iubirea dăruind,
Blestem, descântec,
Împăienjeniș de torțe
Arunc în abisul
Sufletului pierdut..
32
TANDREȚE
 LUCEAFĂRUL DIN VALE
O NEBUNIE
Sunt nopți ciudate,
În parfum de flori cu suflet,
În aer plutește un aer furios,
Rămas din al iernii căințe,
Un lung și larg oftat,
Într-o inimă secretă,
... a unei nopți,
În care voi fi femeie,
Nu crezi că e o nebunie,
... în povestea ta,
... în povestea mea,
În introducere și cuprins,
Lăsând finalul să-l simțim,
... cu totul altfel,
Mi-e dor de tine,
De a ta atingere,
De respirația ta,
Într-un șuier de tango,
Unde iluzia este ancorată
Într-o trăire,
... născută din noi,
Întind mâna și mi-o prinzi
Și totul este real,
Poveste nescrisă în mirări de stări,
Cu ochii mari deschizându-i,
Pierduți într-o aromă a unui vis,
... printre șoapte!
Anul 1, Nr:5-mai 2018
O SĂ TE CAUT
O să te caut o mie de ani,
Chiar și mii de lumi,
Până am să te găsesc,
Când lumea mea și a ta,
Va fi doar una,
Găsită în grota timpului,
În viitorul neliniștii din noi
Când zbuciumul vremii,
Încercând să se liniștească,
Își așează pașii
În umbra pașilor noștri
Pierduți pe șirul nisipului,
Curgând din clepsidră timpului,
Iubindu-ne și pătimind
Ale noastre doruri,
Într-o iubire care își caută locul,
În timpuri vechi și noi,
În voaluri de zgomote ale unor culori,
Pastel pe planșa de desen
Conturând frumosul biblic
... din noi!
33
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

ÎNAINTE DE ECOU
A scrie la trecut
fără să strângi în pumni tristețea
care ascunde durerea
ferecată prin strigăt,
este ca și cum arunci
un toiag înainte de sfârșit,
așa, ca trecutul să fie prezent,
când ecoul te va cuprinde până la surzenie,
și vei fi de mult adormit,
când se vor opaciza oglinzile
minții și trupului,
numai atunci scrisul tău
va plânge!

PROROCUL
Prefer să merg desculț,
las șireturile pentru
țesătorii de ițe,
34 sinucigașilor
amprenta piciorului meu.
Nu are număr, nici ADN,
pot înșela vânătorul,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018
ÎNTÂLNIREA CU VIAȚA
Sunt prima poveste
de la facerea lumii
dintr-un glob minune.
Mama mă simțea în palme,
iar eu o ciupeam de foame,
ea povestea ce voi vedea ,
eu înotam în apa botezului
până adormeam…
Când mama a strigat,
Dumnezeu ne-a dat
întâlnire cu viața.

DIALOGURI
ÎNTRE ADAM ȘI EVA

Eu nu eram femeia ta când au apărut copacii,

Atunci nu era nimic... Eram noi,
Ne ciondăneam cine să plângă mai mult,
Nici nu știu de ce eu să procreez.
Am auzit în somn ce am de făcut,
Apoi tu mă priveai buimac, nu știam de ce, LIBERTATE LEGATĂ LA
Când am văzut apă am privit în oglinda ei,
Eram altfel, nu-mi dau seama cum OCHI
Foamea vine odată cu dragostea De ce să nu-mi pun cătușe la ochi,
- Un măr căzut din copac, cătușe la mâini,
Apoi am început să trăim legați de două fire, să-mi cos buzele de taină
Unul alb și altul roșu, 35 să nu cadă noaptea pe lacrimi

Apoi tu l-ai împletit pentru mine, care desenează în oglinzi opace?

Mi l-ai așezat pe burtă și am născut. Apoi, ce are de ascuns fugarul
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Foto: internet

Te iubesc...
36
Sunt doua cuvinte pe care uneori le dorim spuse,
auzite. Sunt doua cuvinte, pe care le spunem doar in
momentele de dragoste de cuplu. Dar am uitat ca nu
este o rusine sa spui oricui" TE IUBESC", pentru
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

INIMĂ FĂRĂ PETALE

Inimă fără petale
te ascunzi în umbra morții
luminezi în întuneric
suflet bun în fața sorții

și mă-ntrebi de se cuvine
cum se face să nu doară
iată, înc-o lacrimă ce vine
n-o lăsa te rog să moară

tu ascunde-o-n visul nopții

printre doruri și lumini
pe-un taler al dimineții
tu măsoar-o să te-alini
Copacul din SIBIU care a luat forma de
inimă.Foto: internet
inimă fără petale
rătăcești pustiu prin dor
lași în urma ta agale
o scrisoare de amor
COPACU ÎN FRAC
scrisă-n stihuri parfumate
37
Inima noastră este precum un copac  fără virgule și punct
Cu fibre, țesut vascular și celule  la final răspund cuvinte 
În ea am sădit atâta iubire...în frac te iubesc acum și-atât
O îmbrac şi plec cu ea rătăcită prin lume.
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

FIR DE TRANDAFIR
Ești trandafir îmbujorat,
În lacrimi roze te-ai scăldat,
Un fir, curățat de spini,
După ochii cui suspini?

Te-ai îndrăgostit de lună,

Cu petale -i cânți în strună,
Suspinând redai parfumul,
Visătorului cu fumul...

Ai vegheat întreaga noapte,

Stele te-au vorbit în șoapte,
Luna ţi-a promis oftând,
... zorii au sosit curând,

Soarelui s-a dăruit,

Lumina ce tu ai sorbit,
Patimă a unui sărut,
Rana tăcerii te-a durut...
Ai rămas însingurat,
De petale abandonat,
Parfumul tău, izvor de dor,
Iubirile se duc și mor...!
COROLA UNUI TIMP
M-am născut,
Într-o simfonie de culori,
În nuanţe de purpuriu viu,
38 Trăiri deschise,
În martie aprinse,
Adunând nectarul,
Dalbelor flori,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018

INĂLȚARE
Ma rog Domnului,
Si-i cer,
Inima sa mi-o inunde,
Cu multa dragoste,
Iubire, daruire,
Ma rog Domnului,
Si-i cer,
Durerea s-o transforme,
In lacrimi de fericire,
Lacrimile sa ma inalte,
Spre virtute…
Sa ma invaluie,
Cu frumusetea,
Incantarea, DE SFINTELE RUSALII
Daruirea,
Unei clipe fericite… Ce bucurie e în cer,
Caut, inca, calea, Arde-o văpaie încărcată de mister,
Ce imi ofera iertarea… Ea nu ne mistuie deloc,
Inaltarea Ta, E- aceea văpaie fără foc...
Iertarea mea,
Linistea mea. Dulce har, tu să nu pleci,
Arde, Nu îmi doresc ca să mă seci,
Flacara credintei, 39 Sunt doar un simplu muritor,
Flacara iubirii, Ard ca şi focul, cel mistuitor...
Pentru a mea
Nazuinta, Că, şi astăzi, de Sfintele Rusalii,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

SĂRUTUL
Ascult cum fremătă copacii
Sub verde crud, ameţitor,
Vag, cerul se încrunt-a ploaie,
Noi doi ne sărutăm pe-un nor.

Privesc cum freamătă copacii,

Ramuri se arcuiesc sublim,
Sărutul nostru-i fără margini,
Nu este timp să ne oprim.

Lin, transcendând furtuni sau soare,

Din viitor înspre trecut,
Vibrând, cu bucuria vieţii,
Voi continua să te sărut.
STROPI
Stejarii împletesc lumină,
Unindu-şi ramuri verzi spre cer, Miroase a ploaie...
Sărutul lor de clorofilă ? Miroase-a femeie...
Nu seamănă!... E efemer... Se-aprinde a inimii
Veche scânteie.
Plouă dual peste pădure...
E-al cerului sărut plăpând, Vis tandru, vernal,
40
Sfinţind în amalgamul vieţii, Vălurind pajişti, dealuri,
Iubire, oameni, ram, pământ. Jind... Iarba tresare
Sub rouă, în valuri.
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România,
LUCEAFĂRUL DIN VALE
VIS DE VARĂ
Macii roşii ard în păr,
Mă priveşti zâmbind cu şagă,
Gura-ţi dulce ca o fragă,
Mă topeşte, dă fiori.
Ochii-ţi verzi, mirific ard,
Trupul-jar sfios mă-mbie...
Poate-i doar o amăgire
Vara ludă, de smarald.
Peste noi prăvale cerul
Roi de stele, vis vernal,
Peisajul ancestral
Îmi amplifică misterul...
Vis păgân... Stelele salbă,
Dulce-a verii dimineaţă,
Te îmbie, te răsfaţă,
Să faci dragoste în iarbă.
Te privesc uimit, viril...
Vrei şi tu ( nu-mi vine-a crede ),
Paradisul ne dezmiardă,
Ne înlănţuie tiptil.
Ne aruncă peste nori,
Ne înlănţuie-n lumină,
Anul 1, Nr:5-mai 2018
LUNA LUI FLORAR
Vechi parfum de Florar,
Sărut pur de fecioară...
Primăvară celestă,
Cânt divin de vioară.
Jind frenetic, carnal,
Mângâieri diafane,
Caldă, iarba încinge,
Dulci alinturi profane.
Umbra vechilor nuci,
Trupuri nude și doruri,
Atingându-se blând,
În florale decoruri.
Prin poieni poposeau,
Inimi largi în plutire,
Se doreau, dogoreau,
Rătăcite-n iubire.
Simt, adie-a trecut,
41 Temporală firidă...
Roşu mac, renăscut,
Lin, pășești din clepsidră.
În decor de Florar,
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

SPUN TOT
Privesc iar doi sâni frumoși
ce-n palme își fac culcușul.
Mă prind zeci de neuitări,
rău mă zgâlțâie ... trecutul!...

Torn miere în suferință.

Fac asta mereu, mereu,
deși-mi e cu neputință,
îi spun tot lui Dumnezeu.

De bucurie, mi-e frică,

strâng velințele ninsorii,
din ceruri mesaje pică,
iară mă trec toți fiorii...

URC TĂCERI
Iubita mea cu sâni celești,
mă arzi cu gerul pe bombeu!
42 De-mi mai trimiți mesaje sumbre,
am să te spun lui Dumnezeu!

Mă tai cu suferința-n două,

să urc tăceri, treaptă cu treaptă
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018
LEMN OBOSIT
În cimitir, o cruce beată,
sta crăcănată pe-un mormânt.
Doar ce-o stropise taica cu aghiasmă
că a și pus genunchiul pe pământ.

Nu mai putea ține mâna în șold

De beată ce era, nu se mai închina.
Cu șlițul desfăcut la pantaloni Fuma,
tușea, răcnea și... se ruga...

Mortul o tot gâdilă în călcâi.

-Stai, dracu, mă, acolo la subsol!
Se tot bălăngănea în fața orișicui,
trecea pe lângă ea duhnind alcool.

LACRIMI AMARE GREIERAȘUL

Mai țin iubirea-n mâini, Pe iarba din poala grădinii,
tot îi dau să mănânce, de lângă blândul crâng,
fug ani pe valea sorții, un greieruș și-o greierușă,
luna sângerează... tandru-n brațe se strâng.

Rumeni obraji scaldă lacrimi amare... Ea-i pune mâna pe genunchi

Vai, singurătate! „Vino... ieri la amiază”! în umbra rece, deasă,
Aud șoptiri carnale-n inimă pribeagă el o cuprinde peste trunchi;
și cu velința iernii îmi acopăr cerul. -N-ai vrea să-mi fii mireasă?

O, bucurie mare! -Aud eu bine ce-mi șoptești?

Frică-mi e de tine! Să-ți devin… soțioară?
Povara morții mele-i tot misterul... Țâște-apoi pe-o rămurică…
Până și umbra neagră vrea să-mi ia simbria. O, dulce… tămâioară!

Singurătatea-n suflet dă năvală, Și-ncepe-un cântec vaporos,

iese cuțitul vieții la gleznă de vioară,
de sub pălăria distinsului în grai dulce, loc umbros,
ce n-a făcut mare scofală. din toamnă-n primăvară.

Și tot de bucurie-atunci,
METAMORFOZĂ 43
mereu privind mireasa,
cântă prin văi,
lanuri și lunci,
Soare, aer, pământ, ape,
pe toată... Valea Șasa.
ară-n rouă plugul minții.
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018

CONDAMNAȚI LA
LIBERTATE
Val Răzeşu
HOUSTON, Radio ProDiaspora
Emisiunea ,,,Ştiință, Artă şi Religie - Istoria
Drumul Comun"
Tema: LIBERTATE: REALITATE SAU
FICTIUNE?
Emisiune realizată de Mioara Gram

Nu cred că poate da cineva o definiție clară

asupra faptului de a fi liber. Este un drept natural
cu care ne naştem. Este definită sub diferite forme
şi înțelesuri de către gânditori de-a lungul timpului,
fiecare privind-o din perspective diferite, însă ea
trebuie înțeleasă numai în legătură cu Dumnezeu ,,
creatorul libertății" şi din perspectiva Lui. El ne-a
acordat libertatea de a trăi după bunul plac însă ne ,, Nu merită să ai libertate dacă aceasta
va cere socoteală în ziua judecății de modul în care nu include şi dreptul de a face greşeli".
am folosit-o. I-a dat omului rațiune şi capacitatea Libertatea a fost considerată în universul
de a se conduce singur, după bunul plac, liberul moral fie ca ,, o frânghie pe care cobori
arbitru. Conform lui Tomas D'Aquino ,, omul este
în întuneric, fie ca singura idee care face
înzestrat cu liber arbitru, altfel sfaturile, 44
îndemnurile, poruncile, interzicerile, răsplata şi posibilă răspunderea şi mântuirea iar sub
pedeapsa ar fi în van." aspectul cunoaşterii cauza reală a erorii.
Dar s-a născut o situație paradoxală în
LUCEAFĂRUL DIN VALE
Poate pe el şi alții din familia lui spirituală,
care este o familie de aleşi.Prozaic spus,
libertatea încetează dincolo de propria piele,
pentru că simțurile sunt rădăcini ale erorilor,
senzații nu ne oferă decât imaginile juste ,, ale
obiectelor care le-au provocat. Un băț
scufundat în apă este perceput, datorită
refracției luminii strâmb sau frânt. Pentru a
corecta această falsă imagine este nevoie de ,,
spontaneitatea spiritului", vorbind în limbaj
kantian. ( Brochard). ,, Senzația nu este decât
un semn. Ea poate fi un element al adevărului,
dar ea însăşi nu poate fi falsă. Nu ne înşeală
decât când formulăm judecăți, şi anume
judecăți prin concepte. Conceptele nu sunt
simple imagini. Eroarea rezidă în mod
esențial în actul prin care spiritul formează
concepte. ............ Ea este o generalizare
incorectă... Ființele rationale, adică acelea
care judecă cu elemente apriori, sunt singurele
în stare să se înşele"( op. cit.) ,,Sub aspect
gnoseologic omul seamănă cu un cal de circ. El 45
sare când pe calul adevărului, când pe calul erorii,
când pe calul binelui, când pe calul răului, când pe
al sincerității, când pe al minciunii. Sinceritatea se
Anul 1,Nr:5-mai 2018
Afective.
Mi-a plăcut, din cauza comodității
intelectuale, formula adevărului şi erorii a lui
Victor Brochard: ,, Oricum ne-am învârti, a
înțelege înseamnă a ghici. Adevărul este o
ipoteză confirmată, iar eroarea ipoteză
dezmințită."
Captivi într-un cerc de legi imuabile, pendulăm
între cei doi poli extremi ai vieții noastre,
realitatea şi ficțiunea. Realitatea ne macină la
moara timpului iar ficțiunea ne împrumută
mantaua nemuririi. Verbul A IUBI este arma
secretă cu care poate fi cucerită lumea, este
unica avere care ne înalță egalii lui Dumnezeu.
Faceți jaf şi risipă de dragoste iubiți-vă cu
disperarea gândului că mâine poate fi sfârşitul
lumii, cu toată înverşunarea şi poezia sufletelor
voastre! Dăruiți-vă şi dincolo de frontierele
sinelui, arzând exemplar, să puteți veni la marea
judecată cu sufletul în palme şi să puteți spune
cinstit: AM TRĂIT - AM IUBIT!
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018

VIZITATORUL NOCTURN
Ne-ncrezător recunosc casa –
da, nu greșesc e cum doream,
privesc pe geam și văd și masa
e tot acolo lângă geam...

Ii întuneric beznă-afară
în casă-s doi îndrăgostiți,
parcă-i cunosc , dar gândul zboară
ei pot fi cumva-nchipuiți...

Nu pot să știu de-au fost ori îs-

eteru-i vântură prin ceață...
să bată în geam, poate-i un vis
nici viața mea poate nu-i viața?..

De-aceea mă retrag în noapte

și plec încet prea-ngândurat;
să fiu chiar eu cel frânt de „poate” -
un biet Socrate condamnat?...

Trecutul e sădit în noi... STĂPÂNA – STĂPÂNELOR

46
Motiv de amăgire sunt toate pe pământ
„ Ca să știm cine suntem, avem nevoie de cum toate împrumută din felul cum le crezi,
interiorizare și liniște ”mmmmmmmmm frumoasa zi-i frumoasă cu sufletul de-o vezi –
LUCEAFĂRUL DIN VALE
VICLENIILE ILUZIEI
“Scriu pentru mine însumi,
spre a mă îmbunătăți lăuntric”
-Eugen DELACROIX
Simt că și căldura respiră astăzi greu
umbrele și ele-și caută refugiuri –
de la pământ la cer, același Dumnezeu
plachează totul cu mii de fetișuri;
Și gândul tău e un real fetiș
ce crezi că-ți este-ntruna relevat –
un ceva se mișcă-n tine pe furiș,
spre tine, poate, cel adevărat!...
O-nțelepciune plutește pe văzduhuri
doar ochi să ai s-o vezi corect –
tu vezi întruna doar reziduri
din ce în ceruri e perfect!...
E cald eretele pe cer se zbate
de parcă-i prins de-o mână hâdă –
să scape zadarnic aripi bate
și-al său noroc e în derivă…
47
…Simt că și căldura se înăbușe
de-atâtea ofuri cu nespus năduf –
cum ea și-a ta iluzie ghidușe,
Anul 1, Nr:5-mai 2018
ȘI TU SUB VREMI
STEAUA ȚI-O AI...
Alerg grăbit prin propriele-mi vene
cu salturi largi de hămesit ghepard,
prada n-o văd, dar tâmplele îmi ard –
uf! încerc să scap de vremi și anateme,
scăpătul însa îi numai un biet fard...
Cum îți alegi ce nu e de ales...
să scapi de cerul sub care încă stai? –
și tu sub vremi steaua ți-o ai...
oricât fidel ai vrea s-așezi în vers,
nicicând pute-vei prinde, ce-n viață
întâlneai!..
Deschid cămașa lăsându-mi pieptul gol
răcnind la vremi să-mi facă cumva felul –
da ,în realități caut vieții inelul...
destinului dând precuvântatul rol,
chitesc în verb rostul și țelul,
... atâtor clipe, ce-n înșile s-omor!..
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018

Dan Şalapa

TRECEREA LUI CONSTANTIN

in memoriam prof. Constantin Stana

La ceasul de taină, fără vârstă şi miez,

Când stele umblă despletite pe cer,
Constantin trece călare pe verbe
Peste Câmpia Olteţului, primenită mireasă,
Plesnesc muguri pe ramuri
Ca şi cum seminţele recită poeme,
Câinii se lasă-n ţărână, cuminţi,
E o tăcere ca de-nceput de mirare.

Trec păsări fulgerate de asfinţitu-i devreme,

Să se-ascundă sub streşini de case părinteşti,
Bătrânele satului torc descântece şi colinde,
Fierb mălai şi vorbe pe pirostrii moştenite din veac,
Un preot uitat caută semne-n calendare creştine,
Coase sub lampă cămaşe de in, o fată îngânând psalmii,
Un copilandru îi fură o aţă şi-o lacrimă,
Fuge cu ele la bunica să le destăinuie rostul...

Trece, Constantin ca respirarea de dimineaţă

Prin acest miez de noapte, călare pe verbe,
Acoperişurile toate-l cunosc, 48
Sfinţii aflaţi la priveghea hodinei, la fel,
Şi-l salută ca pe un voievod,
Mantia lui nepurtată-n alte parade
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

PROFESORUL

CONSTANTIN
STANA

Dorința,
Ce mult aș vrea să fii cu mine,
În acest timp... în acest mod...
Să ascultăm cântări divine,
Și-n suflet să ne facem loc.

Și să ne spunem, bună - noapte,

Ochii zâmbească -ne -n tăcere,
În inimi să avem doar șoapte -n
Cuvinte dulci și mângâiere.

Să spunem, bine ai venit,

Cu doruri și sincere promisiuni,
În fiorul dragostei să ne sorbim,
Parfum dulceag de trandafiri.

Ce mult aș vrea, să fii cu mine,

Și inima să-ţi spună: mai rămâi,
Cu gesturi tandre și suave -n
Aduceri aminte, a dragoste -i dintâi.

Hai să ne spunem, noapte bună,

La tot ce am simțit în doi,
Să ne-agățăm de-un colț de lună,
Pășind de mână... amândoi!
Noapte de mai, Am,
Am atâtea flori49în suflet,
Mi-e sufletul o noapte, Adunate din furtuni,
Întunecată, fără stele, Pas cu pas, clipă de clipă,
Visele - mi sunt uitate Împletite în cununi.
LUCEAFĂRUL DIN VALE
Aș vrea
Aș vrea să pot, doar prin cuvinte
Să înţeleg ce inima ta simte,
Aş vrea să pot şi nu îndrăznesc,
Aş vrea să-ţi spun că... te iubesc.
Aş vrea să pot să-ţi alin gândul,
Să îţi pot mângâia sufletul,
Să îţi pot alunga tristeţea,
Şi să îţi pot dărui frumuseţea,
Şi gingăşia ochilor, din serile de mai,
În care eu să pot să-ţi spun mai stai...
Şi luna s-o privim tăcuţi,
Să ne-amintim de taine, din trecut.
Şi marea de smarald să ne privească,
Şi din adâncuri, tainic ea să ne şoptească:
Vă aştept, şi vă trimit o pasăre măiastră
Iubirea voastră să o adăpostească.
Aş vrea să-ţi simt privirea caldă,
Şi lacrima de bucurie, ce stă gata să cadă,
Peste sufletul meu, gol şi pustiu,
Să irizeze cristalin în razele zglobii.
Aş vrea să-ţi simt sărutul şi lacrima
Anul 1, Nr:5-mai 2018
Am îmbătrânit,
Am îmbătrânit în gânduri,
În a timpului secunde,
În tumultul vieții mele,
Nu mă regăsesc niciunde.
Trec dorinţele -n rafale,
Și speranțele se duc,
Clipele -mi sunt amânare
Printre frunzele de nuc.
Am îmbătrânit în anii,
Ce-au pășit ca o secundă,
Peste viața mea, castani - şi
Lasă floarea ca să curgă.
Am îmbătrânit, copile...
Nu mai sunt ceea ce-am fost,
Sufletul rămas zburdalnic
Își mai cîntă - al vieții... rost!
AUTORVISUL REALITĂȚII,
- Loreta Toader
12 iunie 2018
Mi-aş dori să simt dragostea naturii,
Departe... departe de ochii răi ai
lumii,
Cu sufletul dezbrăcat, în florile de tei,
50 Să plutesc în liniştea şoaptelor din
noi.
M-am îndrăgostit de tine...
 LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1, Nr:5-mai 2018

Nu știu câte cuvinte,

NU ȘTIU,
Nu știu un timp anume
Pentru-a putea iubi,
Nu știu nici visul dacă,
L-aș mai putea simți.
Nu știu un timp în care,
Vom fi iar amândoi,
Gândesc doar la speranța
Prezentului din noi.  Iubirea noastră va povesti,
Mai pot rosti în timp
Și nici câte fioruri
Mai pot să mai cuprind. 
Nu știu nici, cât inima
Mai poate ca să spere,
Și nici timpul, cât timp
Mai poate să-mi ofere.
Am ajuns la răscrucea 
Unui timp în timp...
În fiecare anotimp!

1.Peştera Bolii- Peştera Bolii este considerată una dintre cele mai spectaculoase atracţii turistice din zona Văii Jiului.
Se află la circa zece kilometri de Petroşani, la poalele cetăţii Băniţa şi ale Munţilor Retezatului şi Sebeşului.

2. Cetatea Băniţa- Cetatea dacică de la Băniţa, aflată în apropiere de Petroşani, a fost inclusă în patrimoniul
UNESCO alături de celelalte patru foste aşezări antice din Munţii Orăştiei: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Luncani –
Piatra Roşie, Costeşti,  Căpâlna. 

3.Munţii Parâng- Munţii Parâng, la poalele cărora se află oraşele Petroşani şi Petrila, sunt cei mai mari ca suprafaţă
dintre masivele muntoase ale ţării noastre şi principala atracţie turistică a amatorilor de excursii care ajung în Valea
Jiului. Munţii Parâng sunt traversaţi de cea mai înaltă şosea din România, Transalpina, care ajunge la altitudinea de
peste 2.000 de metri.

4. Straja Staţiunea- Straja din Masivul Vâlcan a devenit în ultimii ani una dintre cele mai importante atracţii turistice
din vestul ţării. Este vizitată în special iarna, de iubitorii de schi, iar pe timp de vară cei care ajung în Straja sunt invitaţi la
excursii pe potecile de munte care pornesc din zona de agrement, aflată pe munte, la 10 kilometri de Lupeni.  

5. Pasul Vâlcan- Pasul Vâlcan, o veche trecătoare din Carpaţi, situată la altitudinea de peste 1600 de metri, face

51
legătura dintre Depresiunea Petroşani şi Oltenia. Zona a fost în trecut, până la construcţia şoselei prin Defileul Jiului, o
importantă cale de acces a Ţării Haţegului şi a Transilvaniei spre nordul Olteniei. 

6. Cheile Buţii- Cheile Buţii, una dintre porţile de intrare în Parcul Naţional Retezat, se află la circa 30 de kilometri de
Petroşani, pe DN66A, în vecinătatea oraşului Uricani. Cheile sunt un loc preferat de amatorii de excursii pe munte şi de
speologie, dar şi de iubitorii unor sporturi mai puţin accesibile, cum este alpinismul. 

7. Defileul Jiului- Defileul Jiului reprezintă legătura principală dintre judeţele Hunedoara şi Gorj, iar şoseaua care îl
traversează pe un traseu de peste 30 de kilometri străbate o arie protejată recunoscută pentru diversitatea habitatelor.
Parcul naţional Defileul Jiului ocupă o suprafaţă de peste 11.000 de hectare, între Munţii Vâlcan şi Munţii Parâng, de-a
lungul râului Jiu. Aria cuprinde rezervaţiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formaţiune geologică megalitică de forma unui
sfinx) şi Stâncile Rafailă.

8. Ţinutul momârlanilor- Cei care ajung în Valea Jiului trebuie să ştie că în această zonă trăieşte una dintre cele mai
pitoreşti comunităţi rurale din România, cea a momârlanilor. Despre momârlani se spune că au fost primii locuitori ai
aşezărilor de munte, cu mult timp înainte ca ţinutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale ţării şi din întreg
Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei.

9. Cheile Jieţului- Cheile Jieţului reprezintă una din ariile protejate ale Văii Jiului, întinsă pe o suprafaţă de zece
hectare, în zona oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Din Cheile Jieţului turiştii pot porni pe numeroase trasee montane, unele
foarte puţin umblate, în Masivul Parâng. Zona de munte este străbătută de drumul naţional DN 7A Petroşani - Voineasa
care leagă judeţele Hunedoara de Vâlcea.

10. Mănăstirea Lainici- Cea mai importantă mănăstire din zona Văii Jiului este Lainici, un aşezământ al călugărilor
aflat la 25 de kilometri de Petroşani, în Defileul Jiului. Biserica veche a mănăstirii Lainici a fost construită la începutul
secolului al XIX-lea şi este monument istoric. 

Citeste mai mult: adev.ro/npzfub

52
LUCEAFĂRUL DIN VALE Anul 1,Nr:5-mai 2018

53