Neiubirea Versuri Camelia Cuzub

Tuturor care au iubit, iubesc
și vor iubi vreodată și se vor regăsi

în versurile mele.
Camelia Cuzub
NeIUBIREA
versuri
Tulcea, 2019
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
Cuzub Camelia
Neiubirea
- versuri –
ISBN 978-973-0-14786-6
Bun de tipar: iunie 2019

Neiubirea Camelia Cuzub
Pașii sufletului
Există două feluri în care viața poate fi trăită –

prima este a gândi că nimic nu-i o minune; a doua este
a gândi că totul e o minune...
Vorbind despre carte, pot spune că e un univers
secret creat de un om înzestrat cu geniu... Ea, cartea,
este cea mai complicată și cea mai măreață minune
dintre minunile create de omenire în calea spre fericire.
Ele, cărțile, sunt cei mai tăcuți și constanți prieteni; sunt
cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai
răbdători profesori.
Orice carte e o floare într-un buchet al vieții.
Prin concepție, fiecare apariție e unică și poartă un
parfum aparte. Gândurile se unesc cu trăirile și emoțiile
autorului. Încercăm să pătrundem în acea lume
necunoscută a inimii și sufletului său plin de lumină,
culoare, luptă, speranță, iubire.
Avem în față volumul de poezie al Cameliei
Cuzub alcătuit cu migală și gust. Nu voi adopta în acest
cuvânt de întâmpinare poziția magistrului criticii, ci voi
încerca să înțeleg și să vă fac să înțelegeți valoarea
poeziei scrisă de această inimoasă autoare.
Poezia, care respectă prozodia clasică, nu se
mai bucură de multă vreme de receptare critică
adecvată, ea pare acum o modalitate de abordare a unei
„mode retro”. Nu fac referire la textele care se vor
scrise de numeroși veleitari cu o lectură precară pentru
care doar rima dă valoare versurilor, ci la poezia
autentică, scrisă de adevărați creatori care nu urmăresc
3
doar să înșire cuvinte „ce din coadă au să sune” – vorba

Poetului, chiar dacă scriu „în dulcele stil clasic”.
Acest volum semnat de Camelia Cuzub este o
încercare reușită de a-și manifesta sentimentele în stare
pură, trăiri naturale, legate de neîmpliniri, speranțe și,
bineînțeles, iubire. Găsim aici o folosire abilă a
prozodiei clasice, dar și a celei în vers modern, într-o
poezie sentimentală care adesea e răvășită de neliniști
lăuntrice.
Autoarea liricizează gândurile, emoțiile,
dorurile într-o interesantă combinație de euforie și
nostalgie. Când închide ecluza viselor, versurile ei
rămân un remediu al precarității cotidiene și
evidențiază forța romantismului generată de iubire.
Titlul volumului – „Neiubirea” – dă o forță
romantică, pregătind cititorul pentru o lume plină de
promisiuni, fiecare găsește sau se regăsește, în funcție
de trăirile personale.
Volumul adună gesturi sentimentale, nu lipsite
de intensitate dramatică, printr-o notație poetică simplă
în care se poate observa capacitatea de a esențializa
metaforic trăirile și de a convinge prin sinceritatea
confruntării cu ipostazele trăirilor.
Camelia Cuzub nu vrea să cucerească noi
teritorii poetice, metafora ei nu epatează, eul ei liric
aspiră spre iubirea ideală – eu dorindu-i să poată atinge
această „dorință” care, după părerea mea, ar împlini-o.
Felicitări autoarei!
Iar dumneavoastră, iubitori ai literaturii, ai
cărții, vă urez lectură plăcută în care sper să regăsiți o
parte din trăirile personale.
Mircea Marcel Petcu,

președintele Asociației Scriitorilor
„Aegyssus” din județul Tulcea
4
FRÂNTURI
Eu sunt eu,
Tu ești tu...
Dar cu fiecare zi
frânturi din tine
se transformă în eu...
cu fiecare cuvânt, râset, privire,
frânturi din mine devin tu.
Cu fiecare atingere, fiecare

„tine” se identifică cu „mine”.
Cu fiecare sărut mă pierd
și mă regăsesc
când eu,
când tu.
Nu mi-e frică să devin tu,

pentru că te iubesc
mai mult decât pe mine.
Nu știu tu ce vei simți
când te vei uita în oglindă
și îți voi zâmbi eu prin ochii tăi.
5
CHEIA FERICIRII
Te visez și sunt așa de fericită

că ești lângă mine!
Prezența ta îmi umple golul din suflet
și toate visele
și dorurile
îmi cântă vesele în mine.
Te strig încet în vis și într-o secundă

ești aici cu tot ce îmi e drag:
cu zâmbetul tău inconfundabil,
cu sărutările tale dulci,
cu îmbrățișările tandre,
cu sufletul tău cald
pe care îl simt prin somn
cum vibrează
pe aceeași lungime de undă
cu al meu.
Nu îmi mai trebuie nimic -

cheia fericirii mele e la tine
și tu știi asta;
nu trebuie decât să îmi zâmbești
și să îmi dai iubirea ta.
6
DORINȚE
Vreau să mă pierd în ea,

în privirea ta.
Vreau să fiu doar cu tine
lângă mine...
Vreau să-mi zâmbești mereu

Tu – doar al meu...
Vreau să adorm cu tine
Da – ce bine!
Vreau să visez la noi,

La noi doi...
Vreau să îți spun firesc:
Te iubesc.
7
JOCURI
Mă joc iar cu mine,

Mă mint și mi-e bine.
Te chem, te privesc,
Știu că te doresc.
Tu intri în joc,
Știi că ai noroc,
Eu trăiesc doar prin tine.
Tu? Tu te joci cu mine!
Eu tac, știu, accept,

Știu că nu-i corect.
Dar pentru o zi
Doar noi doi vom fi.
Te simt, te sărut,
Mi-e sufletul mut.
Te știu, te privesc.
Știi cât te iubesc?
8
DE CE OARE?
Sunt singură.
Singurătatea îmi picură
stropi de tristețe în suflet.
Pic, pic, ascult tristețea
cum îmi arde inima.
Și încet, sfioase, lacrimile aleargă
căutându-și loc pe obraji, pe buze, pe gât,
certându-se pentru un loc
cât mai aproape de inima ea,
încercând, în inocența lor,
să îi spele durerea.
Și mă tot întreb și nu găsesc

răspuns la o întrebare:
- De ce iubirea doare?
9
INIMI DESCHISE
Nu știu ce este azi cu mine,

Sunt prea plină de dor de tine...
Nu pot să îmi iau gândul de la noi
Și vreau să fim iar amândoi.
Somnul nu vine și zâmbesc

Amintirilor ce mă urmăresc,
Închid ochii și mă săruți
Pe sânii muți.
Buzele însă știu a vorbi,

Cu vorbe te-ar ademeni,
Să le alinți, să le șoptești
Că le dorești.
Și trupul tot de ar putea

Cu șoapte dulci el te-ar chema,
Să se-mpletească cu al tău
În visul meu.
Și să îmi spui din nou, în vis,

Cum chiar aievea tu ai zis:
- Vreau să fii fericită, știi?,
Când ai să vii.
10
Cuvinte mai frumoase nu-s,

Nu mai era nimic de spus,
Doar sufletele se-atingeau
Și se mirau...
A fost aievea, a fost vis?

Inimile s-au deschis,
Am simțit asta amândoi
Eram doar unul, ci nu doi!
11
SUNT AICI!
Un deget trece lin pe buzele tale,

coboară încet într-o mângâiere
dulce și amețitoare.
Se întoarce apoi la buze și vrei să îl muști,
dar te păcălesc și, în locul lui,
îți dau buzele mele.
Îmi prinzi capul în mâini,
îmi pun palmele peste mâinile tale
și simt fiorii din trupul tău
cum pătrund în al meu
și se contopesc într-un mut
te iubesc pe care îl strigă
ochii, mâinile, buzele, sufletele.
Inimile bat nebune una lângă alta
de parcă ar vrea să iasă,
să facă schimb de locuri,
să măsoare cine iubește mai mult.
Mă simți?
Sunt aici, lângă tine.
Primește-mă cum mi-ai primit sufletul
când ți l-am pus în palme
și l-ai luat de frică să nu îl
fure altcineva
care nu l-ar merita
și m-ar face să sufăr.
Și, neștiind ce să faci cu el, l-ai iubit.
12
UN NOU ÎNCEPUT
Aștept o zi...
o zi fermecată,
o zi în care voi fi lângă tine.
Zilele par lungi,
orele par zile,
clipele par ore,
pentru că toate mă despart de tine.
Nu știu dacă și pentru tine
așteptarea e la fel de grea.
Știu doar că întâlnirea noastră
va fi un nou început
pentru amândoi...
un început pentru viață,
pentru suflet,
pentru fericire.
13
TE ȘTIAM
Te-am căutat în fiecare om,

În fiecare rază de soare
În fiecare zi a vieții mele.
Știam că vei veni,

Dar nu știam când.
Știam că ești în inima mea,

Dar încă nu îți știam chipul.
Sufletul ți l-am știut dintotdeauna,

Căci e sufletul meu pereche.
14
SPERANȚĂ
Printre mii de suflete ce au trecut

De-a lungul vieții pe lângă mine,
Mi-am căutat sufletul pereche.
În milioane de ochi am așteptat

Să găsesc acel ceva fără de care
Ființa mea se simțea înjumătățită.
La un moment dat am obosit
Pentru că de fiecare dată când
Credeam că am găsit ce caut
Eram dezamăgită.
Și încet, încet,
am renunțat să mai caut...
Dar o speranță firavă

Că voi găsi ce caut
Mai trăiește undeva, în inimă,
și va spera atât cât va bate
în ritmul iubirii.
15
Și pentru că nu pot trăi fără

să dăruiesc iubire,
până atunci
voi dărui sufletul meu
florilor,
fluturilor,
oamenilor,
pământului pe care calc,
aerului pe care îl respir,
cerului pe are îl privesc.
16
NOPȚI ALBE
Mi-e somn...
Adorm greu cu tine în gând
și, ca de obicei, mă trezesc noaptea
și nu mai pot să adorm.
Toate visele cu ochii deschiși,

toate gândurile,
toate speranțele
aleargă grămadă la tine.
Dacă ai fi lângă mine acum

Nu aș mai visa cu ochii deschiși la noi,
ci aș adormi zâmbind la tine în brațe.
17
DOUĂ JUMĂTĂȚI
Când deschid ochii, zâmbesc zilei,

soarelui, florilor, cerului și ție.
Cel mai cald zâmbet e cel pentru tine,
căci e plin de dragoste.
Sunt puțin tristă că ești departe, dar

în același timp fericită
că ești aici, în inima mea.
Tu ești aici și știu că și eu sunt în inima ta –

suntem două jumătăți regăsindu-ne
fiecare în cealaltă,
eu în tine, tu în mine,
indiferent unde ar fi unul dintre noi.
Și știu că sufletele pot zbura

în orice clipă pe aripi de dor
să se împletească undeva
la mijlocul drumului dintre noi
într-un sincer: Te iubesc!
18
VINOVATĂ DE IUBIRE
Dintre toate sentimentele

pe care le-am simțit vreodată,
acesta e cel care îmi dă aripi dimineața.
Când deschid chii și

razele soarelui cad jucăușe pe ochii tăi,
te mângâi ușor cu vârful degetelor...
Zâmbești prin somn
și mă simt vinovată de acest zâmbet -
știu că eu l-am provocat.
Te sărut prin somn

și îmi răspunzi cu ochii închiși
și, da!, mă simt vinovată și pentru acest sărut.
Te trezești și pentru fiecare secundă

de fericire care urmează,
a mea și a ta,
mă simt vinovată.
Și vreau să mă simt mereu vinovată

că te fac fericit,
că te iubesc.
19
ZÂMBETE ÎN AȘTEPTARE
Aștept...
Trec secunde, minute, ore...
Aștept un semn de la tine.
Nimic.
Și, așteptând,
Amintiri cu tine îmi luminează gândurile:
O privire, un surâs, o strângere de mână,
O vorbă:
- Vreau să te văd fericită!
- Hai, du-te în nori!
- Am zis că îmi stă inima!
Zâmbesc amintirilor, mă uit la ceas...

Încerc să alung gândul
că s-a întâmplat ceva.
Ca să treacă timpul mai ușor, citesc mesaje:
„Îmi lipsește râsul tău, altceva nu spun...”,
„O să te plac oricum!”,
„Sunt aici, nu fug.”.
Zâmbesc, mă uit la ceas

și zâmbetul e alungat de îngrijorare:
Ce faci? Ce s-a întâmplat?
20
Știu că mi-ai fi dat un semn cât de mic

Și ești atât de departe
și m-aș face fluture, pasăre, nor
să zbor acum la geamul tău,
să te văd că dormi liniștit,
ca să mă liniștesc și eu
și să-ți zâmbesc.
21
CUM SĂ TE ȘTERG DIN INIMĂ?
Am încercat să te alung din inima mea!

Am venit cu buldozerul,
am trecut peste toate amintirile noastre
ca să le fac să dispară!
Dar, uitându-mă în urmă,
le-am văzut cum s-au ridicat
și s-au întors iar în inima mea.
Ți-am șters numărul de telefon,

l-am salvat din nou, l-am șters,
am șters mesajele,
apoi am plâns după ele
și tot așa.
Din telefon e simplu,

te șterg cu un click,
dar din inimă, nu știu,
Cum să te șterg?
Încerc și nu pot!
Am încercat să nu mai dorm

ca să nu te mai visez...
Și mă trezesc ziua visând la noi
cu ochii deschiși.
22
Disperată, mi-am scos inima

și am trecut peste ea cu buldozerul,
chiar de mai multe ori.
Când m-am dus să văd ce a mai rămas din ea,
am găsit-o bătând în continuare,
tot pentru tine!
23
VEI VENI!
Mi-e sete de tine,

Mi-e sete de noi.
Închid ochii și ești lângă mine,
Mă pierd în tine, mă regăsesc în amândoi.
Mi-e foame de buzele tale,

Mi-e foame de sărutări albastre,
Alerg fericită în picioarele goale,
Alerg prin amintirile noastre.
Mi-e dor să-mi iei capul în palme,

Mi-e dor să-mi mângâi dorurile așa.
Iubesc să-ți ascult inima când doarme
Și visează la fericirea mea.
Mi-e frig când te știu departe,

Mi-e cald când știu c-ai să vii,
Te aștept în fiecare noapte,
Știu că într-una vei veni!
24
AJUTĂ-MĂ!
Aș vrea să am puterea să șterg tot

din mintea mea -
amintiri, lacrimi, suferințe,
să nu mă mai lupt în fiecare zi
cu trecutul, cu întrebările,
cu tristețea.
Aș vrea să ne întâlnim din nou,

să pot să îți dau inima mea curată,
fără pete și tristeți,
să se bucure de primul sărut cu tine,
să tremure la prima îmbrățișare a ta,
să descopere atingerea a două inimi
cu uimire pentru prima dată,
să învețe cu tine minunea iubirii...
Cum să fac asta?

Îmi doresc atât de mult să pot!
Ajută-mă!
25
INIMĂ REBELĂ
Mda, greu să lupți cu inima.

Din gură e ușor să zici că faci ceva,
te avânți la început,
zbori, visezi, te bucuri, speri,
te minți singur crezând că spui inimii
să facă ce vrei tu...
și ea te ascultă docilă.
Un timp ai impresia că ai învins-o,

te simți puternic, tare,
te crezi invincibil,
poți face orice, poți muta munții
din loc cu voința ta;
până în clipa când sună telefonul
și e de ajuns o vorbă
ca să realizezi că inima nu poate fi disciplinată
și face doar ce vrea ea:
iubește, urăște și uită doar pe cine vrea ea,
fără să-i pese absolut deloc...
Chiar râde de rațiunea și
înfumurata ta voință
neputincioasă și umilită
de o biată inimă care iubește.
26
PARFUMUL FERICIRII
Fericire - mi-e frică să visez la noi doi

împreună.
De parcă dacă aș face-o
se va întâmpla ceva
și nu voi mai putea ajunge la tine...
Iubire - aripile tale au crescut
atât de repede
udate de lacrimile mele de dor...
Inima mea zboară la tine,
se întoarce râzând
și îmi spune vrute și nevrute
despre tine;
oricum știu că nu mai e a mea.
Despre mine nu prea mai vorbim
de când te-am cunoscut.
Dorurile mele, care dor așa de tare,
acum par mai ușor de dus,
căci știu că lângă tine
vor adormi pentru o vreme
anesteziate de parfumul puternic
al fericirii.
27
DOR DE TINE
Dor de tine,
De tine lângă mine, de noi,
De noi doi îmbrățișați,
Dor de zâmbetul tău fericit,

De vocea ta mângâietoare,
De mâinile tale
Lipite de mâinile mele,
Dor de ochii tăi albaștri,

De imaginea mea în ei,
De blândețea lor,
De buzele tale lipite de ale mele,
Dor de dorul tău de mine,

De clipa când te voi vedea prima dată,
Frică de clipa când voi pleca de lângă tine
Și dorurile vor crește și vor țipa în mine
mai tare decât înainte
Să le auzi și să vii să le iubești.
28
EXTAZ ȘI AGONIE
Când trec zilele

și nu îți aud vocea, sunt tristă
și parcă simt cum mă rup de tine.
Și mă întreb:
Cum ar fi viața mea fără tine?
Ca înainte să te cunosc, probabil anostă,
fără atâtea urcușuri și coborâșuri.
Nu mai vreau să fiu cea de dinainte!

Iubirea aceasta mă face să simt
că trăiesc,
deși uneori mă trântește plânsă de dor
la pământ,
alteori mă aruncă în stele,
stropindu-mă cu praf de fericire.
Și alternanța aceasta de stări,

din rai în iad,
de la extaz la agonie,
mă secătuiește de energie.
Îmi adun cu greu visele sparte

și speranțele rupte
ca să pornesc din nou să te caut,
să îți las sufletul în prag.
29
IUBIRE FĂRĂ SFÂRȘIT
Visez că într-o zi
voi fi fericită cu tine...
Doar pentru o zi???
- Nu! Sunt egoistă și îmi doresc o viață,

o eternitate cu tine,
o iubire fără sfârșit,
ca prima și cea mai frumoasă iubire!
Știu că visez iubirea mai mult decât o trăiesc;

știu că poate ce cred eu că e între noi
e mai mult în sufletul meu;
știu că inima mea e nebună
și nu știe să se oprească atunci când trebuie.
Dar știu, și nu pot să uit, ce am trăit în brațele tale

Și nu cred că am să uit vreodată.
30
MI-E... NU ȘTIU CE
Mi-e frică,
Mi-e dor,
Mi-e... nu mai știu ce simt.
Aud inima în gât,
Nu îmi găsesc cuvintele.
Sentimentele aleargă,
se amestecă în mine –
Emoții – tremur,
Speranțe – visez,
Lacrimi – plâng de fericire,
Doruri – trăiesc, iubesc!
31
VREAU LINIȘTE
Emoții, speranțe, dorințe – când vii,

Tristeți, lacrimi, disperări – când pleci,
Bucurii, extaze, fericiri – când mă iubești,
Căderi, sfârșituri, agonii – când nu mai dai niciun
semn.
Contraste, întrebări, frământări – ieri, azi, mâine,

mereu.
Urcușuri amețitoare,
Căderi înspăimântătoare,
Când prea sus,
Când prea jos,
Nu mai vreau.
Vreau liniște și pe tine lângă mine,
pentru totdeauna.
32
PARFUM DE IUBIRE
Parfum de iubire,
Făcut din iubirea mea, aș vrea să îți dau când
pleci,
Iar când te vei da cu el, să mă simți lângă tine.
Să mă vrei, să mă cauți,
să te urci în mașină
și să conduci nebunește,
să nu te oprești decât la ușa mea.
Să mă iubești zi și noapte,
sperând că îți va trece dorul...
Și când va trebui să pleci,
să nu te mulțumești cu parfumul,
să îți dorești originalul
și să mă iei cu tine... oriunde.
33
NELINIȘTI
Adorm, mă trezesc, iar adorm... te visez.

Adorm cu tine, mă trezesc cu tine...
Cum deschid ochii îmi apari în fața ochilor
Și zâmbesc involuntar.
Când adorm, ultimul lucru care îmi luminează
gândurile
Sunt amintirile noastre.
Deschid ochii și mă bucur de lumină,

De zi, de soare și instantaneu, de tine.
Și cu fiecare zi, cu fiecare „bună dimineța”,
cu fiecare sărut ☺ ,
simt cum sufletul meu se lipește
tot mai mult de al tău,
iar iubirea mea crește
și fiecare zi devine tot mai grea.
Dragul meu drag, spune-mi ce să fac

cu mine, cu tine, cu noi
când „mine” nu va mai putea trăi fără „noi”?
34
FĂRĂ CUVINTE
Stau de o oră cu pixul în mână –

scriu, tai, șterg, rup foile...
Ceva lipsește, nu reușesc să îți spun ce simt,

gândurile mi s-au oprit pe o imagine
cu noi doi îmbrățișați, fericiți
și nu vor să se rupă de acolo.
Simt că trebuie să îți spun

ceva deosebit
și nu se lipesc cuvintele, să exprime
sentimentele pe care le trăiesc.
Mi-e greu fără tine,

nu mă regăsesc pe mine,
cea de dinainte de a te iubi.
Parcă nu o mai cunosc pe Ea,
cea de dinainte.
Aceasta, cea plină de tine,

e mai veselă,
mai frumoasă,
mai fericită...
deși fericirea e atât de efemeră.
35
CE A LIPSIT
Nu știu ce a fost atunci

de a fost atât de magic.
Poate eu, poate tu, poate amândoi,
poate dorința de ceva frumos,
poate iubirea care s-a jucat
cu inimile noastre.
Nu știu ce a lipsit acum

de nu a mai fost ca atunci.
Caut răspunsuri și nu le găsesc

nici în tine,
nici în mine,
nici în amândoi împreună
Căci suntem aceiași ca și acum două luni.

Ce a lipsit acum?
Sau ce a fost prea mult?
Eu te iubesc la fel, poate chiar mai mult.
Tu? Nu știu, pentru că tu nu vorbești

Despre sentimentele tale.
Doar simți..., așa zici tu,
și nu trebuie să zici.
Acum de ce nu ai simțit?
36
TRANSFORMARE
Mi-am pierdut visele printre stele

Și, strigându-le, mi-au răspuns visele tale.
Mi-am rătăcit inima în amintirile noastre

Și, căutând-o, am găsit-o
stând de vorbă cu inima ta.
Îmi privesc sufletul și

nu îl mai recunosc:
uneori are mirosul și nuanța
sufletului tău.
De când te-am cunoscut pe tine,
totul e diferit în mine,
visele se năruie și se reclădesc
doar în jurul iubirii noastre.
Gândurile mele zboară cu viteza luminii
să te găsească oriunde ai fi;
inima mea nu mai vrea să bată decât
lângă a ta;
sufletul meu își schimbă culorile
în fiecare zi și dansează cu al tău
în valsul amețitor al iubirii.
37
FUGĂ
Dor, dor
Ce să fac ca dorul de tine
să nu mă mai doară?
Fug de el și mă ajunge oriunde.
Alerg cu gândul
la marea cea mare.
Fug râzând pe cărări
înverzite de munte.
Zbor printre stele căzătoare,
îmi topesc visele în soare,
îmi arunc tristețile pe lună,
râd de inima mea nebună,
mă cert cu sufletul meu
dornic de iubire,
dar orice aș face și
oriunde m-aș ascunde,
în valuri de mare
sau pe piscuri de munte,
dorul de tine e mereu
cu un pas înaintea mea
și mă așteaptă râzând de neputința mea,
să îmi amintească iar
că oriunde aș fugi,
cu orice m-aș amăgi,
tu ești aici, cu mine,
în inima mea bolnavă de tine,
de dragostea ta.
38
DEPENDENȚĂ
Noaptea te visez,
Dimineața, cum deschid ochii,
Apari în fața ochilor mei zâmbind.
În timpul zilei, frânturi de amintiri
Mi te aduc în inimă
Și zâmbesc involuntar celor din jur.
Hmmm!, ei nu știu că zâmbetul acela
este pentru tine.
Seara, pun capul pe pernă
Și adorm cu amintirile noastre în gând.
Știai că mă săruți în fiecare seară

înainte de culcare?
Orice fac, mă întreb dacă ți-ar plăcea,
Orice privesc, vreau să vezi și tu,
Orice am, vreau să împart cu tine.
Sunt dependentă de tine,
de amintirile noastre.
Dar știi, a trecut ceva timp

și, deși îmi amintesc tot,
îmi doresc altele noi, mai vii...
Vreau să fie real și sărutul de „noapte bună”,
și visele din noapte,
Iar dimineața, când deschid ochii,
să fii lângă mine, nu doar
în inima mea.
39
CASTELE DE NISIP
Ca niște castele de nisip

Sunt visele mele cu tine.
Eu le construiesc cu migală
și tu le surpi
ca valurile mării cu indiferența ta.
Mi-am zidit dragostea pentru tine

în jurul tău, sperând că iubirea se ia.
Nu s-a luat.
Dragostea nu se construiește din nisip,
Ci se clădește
Cu urcușuri și coborâșuri –
Asta mi-ai scris tu într-o zi...
Mda...., cred că ai dreptate.
40
CE MĂ FAC CU TINE, INIMĂ?
Când vii către mine,

Inima mea zboară nebună la tine.
Eu încerc să o prind, o cert,
Îi zic că nu e bine ce face,
Să nu se mai arunce așa,
Cu ochii legați,
Dar nu mă înțeleg cu ea!
Dă din cap, se face că mă ascultă

și, cum mă întorc cu spatele
și te simte iar,
zboară din piept
și se așază în palmele tale,
bătând timidă,
așteptând să o mângâi ușor,
să o săruți,
să îi șoptești că o iubești,
și să o așezi la locul ei,
în pieptul meu,
plină de dragostea ta.
41
IAR... DOR
Dor de vară, dor de zbor,

Dor de verde, dor de nor,
Dor de vise, dor de flori,
Dor de păsări, dor de zori.
Dor de tine, dor de buzele tale,

Dor de râs, dor de dragoste-n mare,
Dor de nopți albe, dor de fericire,
Dor de-un sărut, dor de iubire.
42
RĂMÂI
Mi-e somn, mi-e frig,

mi-e dor de tine...
De ai veni, nu mi-ar mai fi
nici frig,
nici somn,
nici dor.
Doar aș trăi clipa de fericire
pe care mi-ar da-o prezența ta
în viața mea.
Nu știu cum să trăiesc fără tine.
Știi, încerc uneori să îmi închipui
că nu te-am cunoscut și nu,
nu îmi place deloc.
Tu îmi colorezi diminețile în culori vii
când îmi trimiți un mesaj cu
„Bună dimineața, pui!”
Tu mă faci să zâmbesc,
indiferent cât de supărată aș fi,
când îți aud vocea la telefon.
Tu mă faci să simt că trăiesc

când mă iei în brațe,
tu, doar tu, îmi mângâi sufletul,
doar prin faptul că exiști
undeva, departe, și te gândești la mine.
Te rog să rămâi lângă sufletul meu mereu!
43
ÎNTÂMPLARE NEÎNTÂMPLĂTOARE
Am fugit mereu de mine,

de sufletul meu de copil întârziat
care vrea ce nu a primit la timp,
în copilărie.
Într-o zi, alergam așa de tare,

că m-am lovit de tine.
am stat pe loc, uimită,
privindu-te,
și am rămas lângă tine,
încercând să îți alin tristețea.
Nu m-ai lăsat!
Am plecat
uitându-mă în urmă cu regret;
aveam atât de multe să îți ofer!
Au rămas însă în mine
urme din sufletul tău,
care nu mă lasă să uit
zâmbete, cuvinte, amintiri,
care îmi bântuie nopțile
și mă fac mereu
să mă întreb același lucru:
de ce ne complicăm singuri viața
când ne trebuie atât de puțin
ca să fim fericiți?
44
AM PROMIS
Am promis că nu mai plâng

și am plâns mai mult.
Am promis că nu te mai iubesc
și te-am iubit cu fiecare zi mai mult.
Am promis că nu vei mai ști
ce este în sufletul meu
și, cum m-ai văzut,
mi-ai citit sufletul ca pe o carte
doar uitându-te în ochii mei.
Am promis că nu îți mai scriu
și te-am bombardat cu scrisori,
fără număr.
Am promis că te uit
și nu am rezistat mai mult
de trei zile fără să te aud.
Oare am să învăț vreodată

să îmi țin promisiunile?
45
SIMBIOZĂ
În ochii tăi mă văd mai frumoasă,

în brațele tale toate grijile dispar,
în inima ta am din nou 20 de ani,
în sufletul tău e și sufletul meu
împletindu-se împreună,
iubindu-se unul pe altul,
unindu-se într-o simbioză
nemuritoare,
încât dacă te caut pe tine,
mă găsesc pe mine,
și când cred că sunt eu,
îmi zâmbește sufletul tău.
46
DESCHIDERE
Ce frumos ar fi să avem inimile deschise

amândoi;
deschise pentru un nou început
în care să avem
destul curaj
să ne acceptăm unul pe altul
așa cum suntem:
cu defecte și neputințe,
cu mofturi și toane,
cu sinceritate și bucurie...
cu fericirea de a împărți
și bune și rele,
frici și tristeți,
speranțe și vise...
47
STROPI DE BUCURIE
Un fulger a brăzdat cerul

și m-am speriat,
am ridicat ochii și stropi timizi
întâi,
apoi din ce în ce mai curajoși,
dansează pe fața mea.
Întind mâinile
și îmbrățișez ploaia.
E atât de rece,
îmi fugărește somnul
și gândurile rele
și... zâmbesc.
Mă bucur de ploaie,
de nori,
de tunete,
de gândul la tine.
48
ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru zilele

În care mi-ai atins sufletul
Cu o vorbă bună;
Îți mulțumesc pentru minutele
De dimineață împreună;
Îți mulțumesc pentru zâmbetul
Pe care îl port după ce vorbesc cu tine;
Îți mulțumesc pentru sinceritatea
Care doare, dar îmi face bine.
Îți mulțumesc că ești acum în sufletul meu,

Îți mulțumesc că mă lași
Să te port cu mine mereu;
Îți mulțumesc pentru „Vreau să te știu fericită”,
Îți mulțumesc că mă faci să mă simt iubită.
49
DE CÂTE ORI, DE CÂTE ORI...
De câte ori am plâns când te-am supărat,

De câte ori am râs
când ți-am văzut bucuria în ochi,
De câte ori mi-am dorit
să mă strângi în brațe când ai trecut pe lângă mine,
De câte ori am vrut să îți mângâi visele,
De câte ori am vrut să îți legăn speranțele,
De câte ori am zis că am să te uit,
De câte ori am fugit de tine,
De câte ori am crezut că pot
spune inimii să tacă,
De câte ori, de câte ori am vrut
să te rup din sufletul meu,
De câte ori ,
de câte ori...
50
ABANDON
Închid ochii...
Mă întorc în timp într-o zi
pe care nu am s-o uit niciodată,
e scrisă în fiecare celulă și gând al meu.
Mă atingi ușor și fiori dulci îmi aleargă
pe sub piele...
Un zâmbet în colțul gurii mă aruncă
în stele și mă întoarce să mă pierd
în albastrul ochilor tăi blânzi...
Îmi iei capul în mâini și ne vedem fiecare
fericiți în ochii celuilalt...
Mă săruți și o stare de leșin mă face
să mă abandonez în brațele tale...
Eu zic „Nu”, dar n-am puterea să plec,
mă simt legată cu zeci de lanțuri
de privirea ta care mă răscolește
până în adâncul ființei.
Și cu „Nu” pe buze mă las purtată de tine
pe cărări de iubire,
bătute cu ninsori de plăcere și
ploi de bucurie.
51
PRIVIRI ÎN VIITOR
Visez la o viață fericită cu tine,

Aștept clipe de neuitat în doi,
Ascult șoaptele stelelor care îngână senine
Și sper că le vom asculta împreună și noi.
Îmii scrii și te simt ca și când ești aici.

Mă încălzesc vorbele tale și îmi dau lumină
Ca în prima zi când ți-am zis „Licurici”,
Căci m-ai scos din întuneric la o viață senină.
Mă las purtată de speranțe și vise,

Știu că într-o zi toate vor veni;
Atât cât avem inimile deschide
Iubirea noastră se va împlini.
52
IARTĂ-MĂ!
Mi-e îngrozitor de rău singură.

Cu fiecare oră simt că mă rup de tine,
Cu fiecare zi, distanța dintre noi crește.
Unde mi-a fost capul?
Știu că eu te-am alungat
Crezând că e mai bine așa
pentru amândoi.
Am simțit imediat
că am greșit,
dar mi-a fost greu să recunosc
că mi-am făcut mai mult rău.
Și ție... simt că ești supărat

și cu fiecare zi
curajul îmi piere
și nu știu ce să îți mai spun decât
- Iartă-mă,
Te vreau din nou în viața mea!
53
ÎNTREBĂRI
Știi, mă tot întreb cum e mai bine:

să suferi că nu ești iubit și ești singur,
sau să iubești pe cineva
și să plângi că nu poți
fi cu cel pe care îl iubești?
Nu cred că e bine nicicum.
Totuși, o iubire neîmpărtășită poate să doară

mai rău decât singurătatea,
încât să ajungi să preferi
să fii singur,
decât singur în doi.
54
GÂND
Când inima plânge

și cel pentru care plânge
nu încearcă să o oprească
în niciun fel,
începi să îți pui întrebări
dureroase.
55
EȘTI PREA...
Ești prea... mult pentru mine.

Mă simt așa de mică
În preajma ta,
Și parcă tot mi-e teamă
Că voi greși ceva.
Ești prea... corect pentru mine.

Eu mă mint, mă rătăcesc, plâng mult,
Promit și uit,
Mă pierd când sunt cu tine,
Nici nu mai știu ce sunt.
Ești prea... deschis și bun.

Eu?, oscilez mereu
Între fericiri și frici,
Cu sufletul nebun.
Tu?, încă ești aici!
Mă bucur, mă mir, vezi

Că mă vrei lângă tine,
Nu știu de ce nu crezi.
Am tot zis și repet:
Ești prea mult pentru mine.
56
ABSOLUT
Emoții, bucurii,
Mi-e inima prea plină
De zâmbete și feerii,
Fericire deplină.
Eu te aștept spre seară,

Te văd cum îmi zâmbești,
Ca o lumânare de ceară
Mă topesc când mă privești.
Sufletu-mi toarce în palma ta

Beat de fericire,
În ochi am strâns iubirea mea
Într-o singură privire.
Cuvintele au murit pe veci,

Sunt prea mici să mai spună
Să stai aici, să nu mai pleci,
Să ne iubim o lună.
Tu înțelegi fără-un cuvânt,

Rămâi aici cu mine,
Trec zilele iubind, visând
Eu, tu, noi doi, mi-e bine!
57
ÎN LUMEA MEA
E lumea aceasta așa de mică

Pentru câte vise încap în ea!
Și uneori parcă mi-e frică
Să-mi întreb inima ce vrea.
Uneori îmi spune povești cu zâne,

Prinți și prințese, cu zmei și feți-frumoși.
Alteori mă aruncă prin ceruri senine
Cu stele albastre, luceferi țanțoși.
Câteodată îmi arată flori minunate

Cu parfum îmbietor și mii de culori,
Altădată mă aruncă pe cărări neumblate,
Pline de minuni ce îmi provoacă fiori.
Și totuși, în cele mai multe vise

Te văd pe tine, ești visul meu feeric.
În vis suntem altfel, cu suflete deschise
Și fericiți plutim în universul eteric.
Mda, în lumea mea idilică, de vise,

Eu te iubesc frumos, sincer și curat.
Dar în această lume cu mințile închise
Nu pot, nu știu, nu vreau –
Iubirea-i un păcat.
58
PETALE DE PRIMĂVARĂ
Petalele de flori de măr

Zboară în jurul meu
Purtate de vântul zâmbitor.
Am impresia că ninge
Cu petale de dragoste.
Albinele zumzăie vesele în livadă

și când închid ochii
mi se pare că aud șoptit
declarații de dragoste dedicate primăverii.
Păsările sporovăiesc fericite în zbor,

Bârfesc iarna asta târzie
Care mai trimite câte o brumă dimineața
Speriindu-le bucuria.
Mă întorc în timp cu gândul

Și ești lângă mine aici;
Ne legănăm amândoi în balansoar,
Sunt în brațele tale,
Îți simt mâinile în părul meu,
Respirația caldă în ureche.
59
Zâmbesc florilor, păsărilor, primăverii,

Îți zâmbesc ție,
Flirtez cu vântul
Și cu tine.
Iubitul meu fără nume,
Sunt fericită cu tine în visele mele!
60
REVEDERE
Emoție fără cuvinte

Am simțit
Când mi-ai apărut brusc în față.
Te știam plecat departe,
Deși erai în fiecare secundă
Prezent în mine.
Am bâiguit ceva neinteligibil
Și ți-am sărit în brațe
Inundată de lacrimi de bucurie.
Apoi am închis ochii și m-am lăsat

În voia unui sărut care mi-a tăiat
Picioarele de la genunchi.
Dacă nu m-ai fi ținut atât de strâns,
Aș fi căzut.
Un sărut atât de diferit de tot
Ce simțisem înainte -
O stare de leșin dulce m-a cuprins.
Toată așteptarea, dorul, lacrimile
s-au concentrat în buzele noastre
care nu mai voiau să se desprindă,
cuprinse de vraja
amețitoare a revederii.
61
NOSTALGIE
Mi-e dor de tine,

De cel care mă iubea cu atâta emoție
Acum un an;
De cel care nu putea trăi o zi fără
să îmi audă vocea.
De cel care îmi aducea zâmbete pe buze,

Indiferent cât de tristă aș fi fost.
Mi-e dor de mine,

Cea care te iubeam mai mult decât pe mine,
acum un an;
Cea care, cum deschidea ochii, se gândea la tine;
Cea care nu concepea viața fără tine în ea.
Mi-e dor de noi doi, îndrăgostiți.
62
ALEAN
Melancolie fără margini mă cuprinde

Când mi-amintesc
De zilele când am fost împreună.
Zâmbetul tău, mâinile tale,
Vorbele tale,
Nopțile noastre albastre de dragoste...
Toate îmi revin în fața ochilor
De parcă s-ar fi întâmplat ieri.
Ce minune ar fi să putem retrăi

Acele zile de vis
La aceeași bucurie a regăsirii,
Cu aceeași inocență a tinereții.
Dar știu că nu se vor mai întoarce niciodată.

Și chiar de am avea ocazia, nu ar mai fi la fel
Pentru că noi, cei de acum,
Suntem alții.
63
HAI, ÎNTREABĂ-MĂ!
Întreabă-mă unde e inima mea

și am să îți arăt râzând palmele tale.
Întreabă-mă pe cine am visat azi noapte
de eram așa fericită dimineața
și am să te arăt cu degetul.
Întreabă-mă la ce mă gândesc
când sunt singură
și am să îți aduc o oglindă
să te uiți în ea.
Întreabă-mă de ce sunt atât de fericită

și am să îți sar în brațe
ca să simți că tu,
doar tu știi să mă faci fericită.
64
OBSESII
A trecut un om pe lângă mine

și am tresărit
crezând că ești tu – mirosea ca tine.
Mi-a rămas întipărit în memorie și în simțuri
Mirosul tău,
Culoarea ochilor tăi,
Zâmbetul tău,
Emoția ta din glas când îmi șopteai
Noaptea la ureche
Cuvinte de dor.
Tandrețea din privirea ta care
Parcă îmi era cunoscută dintr-o altă viață,
Mângâierile tale care spuneau mai mult
Decât o mie de cuvinte,
Privirea ta care mă căuta mereu prin mulțime,
Dornică să se împletească cu privirea mea,
Îmbrățișările tale în care mă topeam
Ca ceara unei lumânări la căldură,
Albastrul ochilor tăi în care scria –
Indiferent de ce spuneau buzele tale –
că mă iubești!
65
SIAMEZI ÎN IUBIRE
Iubirea ta îmi picură stropi de fericire

În suflet
Cu fiecare sărut,
Cu fiecare șoaptă,
Cu fiecare clipă alături de tine.
Ființa ta mă completează,
Mă face reală, adevărată și sinceră
Cum nu am fost niciodată.
Degetele tale se potrivesc cu ale mele,
Buzele noastre se completează
Într-o avalanșă de săruturi fără sfârșit.
Gândurile izbucnesc în aceleași cuvinte
Instantaneu, de rămânem uimiți;
Chiar și tăcerile ni se potrivesc
În serile în care ne iubim
Nebuni, fără cuvinte
și doar inimile se aud
bătând la unison,
lipite una de alta.
Suntem siamezi în iubire.

Oare cât va ține minunea?
66
CONFLICT
Te aștept
De ani, de o eternitate?
Nu mai știu;
Mi-au îmbătrânit dorințele
Așteptându-te în fiecare seară.
Zâmbesc înfrigurată
La gândul că azi vei veni.
Inima bate aiurea când încep să mă gândesc la tine.
Nu știu de ce îi este frică.

Sufletul s-a strâns tot în privirea mea,
De parcă ar vrea să te scaneze
Dintr-o privire,
Să afle tot despre tine.
Nu înțeleg.
Le vorbesc de ani de zile despre tine,
Te-am desenat,
Te-am povestit,
Te-am colorat în mii de culori
Ca să te recunoască atunci când vei veni.
67
Și acum?
Inima zice că nu știe cine ești.
Sufletul plânge că nu vă veți înțelege...
S-a făcut noapte,
Încui portița și intru tristă în casă.
Nu ai venit nici azi.
În urma mea, inima se hârjonește
Cu sufletul,
Fericiți că nici azi n-ai alungat
singurătatea.
68
STAI PENTRU TOTDEAUNA
Încet îmi picură în suflet

Cuvintele tale
Și îmi răcoresc sufletul
Ca apa rece de izvor -
Ești iar lângă mine.
Te-am așteptat prea mult,

Că parcă nu mă mai pot bucura
Deplin de tine.
Am rămas cu teama că,
După o zi cu tine,
Urmează o lungă singurătate
În care mă alină doar amintirile,
Mesajele tale,
Vocea ta la telefon,
Până și sunetul unui mesaj pe whatsapp
Care face să îmi bată inima
Mai repede
Când simt că este de la tine.
Mi-aș transforma speranțele în lanțuri,

Să te leg,
Să te fac prizonierul meu
Pentru totdeauna,
Să nu mai pleci de lângă mine,
Bucuria mea din zori!
69
DA – NU
- Nu, nu, nu!

A, nu voiam să îți zic că nu te iubesc,
Ci că nu vreau să pleci!
- Da, da, da!
Așa, da, poți să rămâi aici, în inima mea,
Nu vezi cât loc ți-am făcut?
Am făcut curățenie,
Am pus în sertarele de la mansardă
Toate iubirile vechi
Ca să încapi tu.
- Nu, nu, nu!
Nu vreau să zic că ești gras,
Doar că iubirea ta e atât de generoasă
Că avea nevoie de mult spațiu!
- Da, da, da!
Aaaa, da, doar pe tine te iubesc.
Ei, și tu acum,
Ai numărat toate sertarele de la mansardă?
Chiar sunt sute?
- Nu, nu, nu!
Acelea erau pline cu facturi, conserve și
Lucruri vechi.
- Da, da, da!
Așa este, doar tu ești important pentru mine acum.
70
- Nu, nu, nu!

Ieri era doar poștașul la ușă!
Ei și tu, de ce mă săruta?
Era fericit că a scăpat de 100 de scrisori pierdute.
- Da, da, da!
Scrisori de dragoste!
- Nu, nu!
Nu erau ale mele.
Știi, amintiri ale mamei, bunicii.
- Nu, nu!
Nu mă înțeleg cu tine deloc!
- Da, da!
Ușa e deschisă, nu uita
Să o tragi după tine!
71
ÎN PALMELE TALE
E seară,
Stau în brațele tale
Cu ochii închiși,
Cu capul sprijinit pe pieptul tău.
E atâta liniște în mine,
În sufletele noastre lipite,
În cer și pe pământ,
Încât simt că orice cuvânt ar strica
Starea de fericire care plutește în jur.
Deschid ochii și îți ating cu vârfurile degetelor,

Abia simțit,
Ochii, obrajii, buzele, părul,
Să mi le întipăresc în memorie;
Zâmbești sub mângâierea mea
Și mă strângi mai tare în brațe.
Mă fac cât pot eu de mică,
Să încap toată în palmele tale,
Să mă iei mâine cu tine
Când ai să pleci departe.
M-am întristat,
Nu voiam să îmi amintesc că iar pleci.
O lacrimă își face loc timidă
Pe obraz
Iar altele după ea se iau la întrecere.
72
SINCERITATE
Te simt și nu pot să mă abțin

Să nu alerg
Cu trup și cu suflet la tine.
Uneori îmi doresc să fiu altfel,
Să nu îți arăt tot ce simt,
Dar nu pot!
Inima aleargă,
Sufletul zboară,
Gândurile chiuie,
Ochii înoată în lacrimi,
Buzele te cheamă,
Brațele se deschid singure!
Asta sunt, nu pot să mint
Că nu te iubesc.
73
RĂMÂI
Rămâi aici,
nu înțeleg de ce pleci mereu.
Prea puțin stai
și prea repede pleci
și mă lași fără dragostea ta.
Nu mai vreau așa!

Te vreau dimineața să te simt
când mă întorc de pe o parte pe alta,
să mă iei în brațe și să adorm
ca un copil fericit,
să îmi beau ceaiul cu tine,
să admirăm amândoi răsăriturile,
să mă iei cu tine peste tot,
indiferent unde ai pleca,
și seara să ajungem împreună acasă,
să sporovăim vrute și nevrute,
să ne plimbăm prin grădină,
să îți arăt ce floare s-a mai deschis,
să adorm fericită în brațele tale,
să te visez doar pe tine,
și în fiecare dimineață să o luăm de la capăt.
Hai, lasă, că nu ne vom plictisi,

am eu grijă de asta!
74
JIND
Jinduiesc după ceva nebunesc,

O stare de fericire nepământească,
Un zbor de suflete printre nori,
O explozie de lumină care să
Ilumineze viețile,
Un cântec de păsări paradisiace,
O mângâiere de lujeri
Înfloriți într-o primăvară timpurie,
O liniște înălțătoare de început de lume,
O iubire îngerească, fără trupuri,
Doar suflete arzând,
Vise înmugurite și mustind de iubire,
Să simt că exist,
Să simt că trăiesc,
Să simt că iubesc.
75
CHEMARE
Vino! Dacă ai ști de când te aștept!

Mi-au îmbătrânit visele,
Și-au murit unul câte unul
Cu gândul la tine.
Și, dacă vii,

Iubește-mă frumos,
Așa cum știi doar tu:
Încet, tandru și atipic, cum îmi place mie,
Să îmi lași amintiri pentru șapte vieți
și o eternitate.
Știi, de fapt nu vreau amintiri,

Vreau să rămâi lângă mine,
Să îmbătrânim frumos împreună,
Să facem glume despre bătrânețe
Și să ne păstrăm dragostea
Tânără și frumoasă ca la 16 ani.
Ce zici, vrei să încercăm?

Ce putem câștiga?
Doar fericirea.
Ți se pare puțin?
76
DĂ-MI CURAJ
Îmi doresc să îți gust dulceața buzelor

Dar mi-e frică,
Îmi doresc să îți simt îmbrățișarea caldă,
Dar nu am destul curaj,
Îmi doresc să mă abandonez în brațele
Tale ocrotitoare,
Dar sigur aș leșina de emoție,
Îmi doresc atât de mult să te cunosc,
Să te descopăr,
Să îmi împletesc degetele mele cu ale tale,
Să mă uit în ochii tăi până ce mi-ar da lacrimile,
Să îți ascult cântecul sufletului,
Să îți deschid poarta inimii
Și să intru să fac cunoștință cu ea.
Dar...
Scapă-mă, te rog, de teama
De a putea face toate astea
Doar dacă îți dorești și tu.
77
TRĂIRI
Te simt.
Îmi adorm speranțele senine pe umărul tău,
Unde mă simt atât de bine.
Te respir.
Fiecare inspirație mi te aduce în gânduri
Mai prezent ca niciodată.
Te trăiesc.
Fiecare clipă în brațele tale e pentru mine
O mică eternitate.
Te cânt
Cu fiecare clipă de bucurie alături de tine.
Te iubesc...
Îți șoptesc ochii mei când se pierd
În apele ochilor tăi limpezi și curați
Ca iubirea noastră.
78
EXCESIV
Mă gândesc la tine.
Nu știu de când, nu știu de ce.
Și prea mult în ultimul timp.
Vreau să stau de vorbă cu tine.

Tot nu știu de când și nici de ce.
Pe zi ce trece mai mult.
Simt că nu e bine.
Ufff!, știu și de ce.
Dar tot îmi doresc asta mult.
Știu că voi fi cu tine într-o zi.

Nu știu de ce știu, dar presupun de ce:
Pentru că îmi doresc prea mult.
79
VISE
Alerg spre nicăieri în vis

Și nu mă pot opri din plâns,
Te caut și nu te găsesc,
Uneori cred că te zăresc.
Mă doare lipsa ta acum,

Simt că m-am rătăcit pe drum,
La tine eu vreau să ajung,
Dar nu ești - lacrimile-mi curg.
Uneori simt că ești aici,

Aș vrea atunci să mă ridici
În brațe, cum făceai cândva,
Când îmi ziceai „iubita mea”.
Dar tot e doar în visul meu

și eu sunt singură mereu,
mă amăgesc cu amintiri.
De ce nu ești, de nu vii?
80
AMINTIRI DIN VIITOR
Te aștept...
În locul unde înmuguresc timid și cresc
Amintirile mele din viitor,
Înflorite primăvăratic la venirea ta.
Nu îți amintești?
Acolo unde inima mea s-a întâlnit
Cu a ta
Și au cântat împreună!
Unde stelele de pe cerul meu cădeau

Când mă făceai să râd
Precum merele coapte pe jos,
Iari tu le adunai și încercai disperat
să le pui la loc!
Unde mi-ai cules petalele rupte

Ale sufletului și, cu răbdare,
Le-ai lipit una câte una,
Până a înflorit în mâinile tale
Ca un trandafir în luna mai.
81
Tot nimic?
Ce repere să îți mai dau?
Pe acel colț de galaxie unde m-ai recunsocut
pentru prima dată
și ți-am zis: „dragul meu drag”
și am promis amândoi
că ne vom iubi nu doar în viitor,
ci în toate prezenturile și trecuturile
vieților noastre,
dacă ne vom reîntâlni vreodată!
Aaaaa!
Acum ți s-a reîmprospătat memoria!
Lasă vorbele,
Taci și sărută-mă odată!
82
BALANS
Sunt singură și tristă...

Mă plimb prin grădină
și admir florile, copacii;
mă legăn în balansoar
cu fața în sus
și, printre florile de migdal,
admir cerul
acesta atât de curat
ca sufletul tău.
Gândul îmi fuge la tine,
o privire,
un surâs,
o strângere de inimă speriată de iubire.
De ce mi-ai asaltat toate gândurile?
Ce bine ar fi să fii aici cu mine!
Deodată aud telefonul și tresar:
ești tu,
te gândești și tu la mine!
Închid ochii și te aduc lângă mine
și mă legăn în brațele tale,
în balansoar.
Suntem doar noi, cerul, migdalul
și iubirea noastră.
Ce puțin ne trebuie să fim fericiți!
83
JOS DICTATURA!
Nu știu când,
Nu știu cum ți-ai făcut loc
Și ai intrat în inima mea
Și te-ai instalat ca un dictator acolo,
Dictând viselor, gândurilor,
Speranțelor mele
Că nu au voie să existe
Dacă nu ești tu în centrul lor!
Și, fără să îmi dau seama,

Am început să mă gândesc
Foarte mult la tine.
Sunt zile și nopți când,
Cum deschid ochii,
Primul gând zboară la tine.
Când adorm, îmi apari în toate visele,

Uneori ca un prinț chipeș,
Pe un cal alb,
Salvându-mă de zmeul cel rău,
Alteori ești un salvamar
Care mă salvează de la înec...
84
Dar mie nu îmi place dictatura,

Nici regulile impuse de tine
Și vreau să evadez.
Dar nu am cum,
Pentru că tu ești în inima mea
Și, oriunde plec, te iau cu mine!
Știi cum facem?

Ți-o dau ție cu totul, să o iubești
Cum și când vrei tu,
Iar mie dă-mi libertatea înapoi!
Ce? Inima – dragule!
85
IUBIREA DIN VIS
Am adormit și te-am visat:

Se făcea că eram amândoi
Pe un colț de stea.
Steaua se mișca
Și îmi era frică să nu cad.
Tu m-ai luat în brațe strâns,
Atât de strâns
Că îți simțeam inima bătând
Lângă a mea.
Cu o mână mă mângâiai pe păr
și îți vedeam buzele mișcând-se,
dar nu înțelegeam nimic:
ochii mi se pierduseră în ai tăi
și te priveam hipnotizată
de parcă te vedeam pentru prima dată,
și nu înțelegeam totuși
de unde cunosc acești ochi,
acest zâmbet,
aceste mâini,
această voce...
86
Și când am vrut să te întreb cine ești,

mi-ai răspuns la întrebări
cu un sărut
în care mi-ai topit
toate spaimele și dorurile
iar în acel sărut
te-am recunoscut:
erai tu... iubitul meu din vis.
87
NU!
Nu îmi spune: Nu!

Atât de mult aștept un Da de la tine
Că mi-au îmbătrânit cuvintele pe hârtie...
Visele mele s-au topit în ochii tăi reci
În care nu îl mai regăsesc
Pe cel de odinioară.
Nu îmi spune: Nu știu!

Tu, care știai tot ce e în sufletul meu
Acum câteva luni,
Acum nu mai vrei să știi nimic!
Nu îmi spune: Poate!

Tu, cel care începeai orice propoziție cu „trebuie!”.
Nu mai da din umeri a neputință!
Tu, care sfărâmai munții să ajungi la mine.
Vreau să îmi spui ca înainte

Cât de mult mă iubești!
88
OMNIPREZENT
Mă uit pe cer:
După un nor mi-au zâmbit ochii tăi,
După o stea, mi-ai făcut tu cu ochiul,
Pe lună am văzut prin ochean
Urmele pașilor tăi.
Privesc luceafărul și aștept

Să se transforme în tine în orice clipă,
Norii iau forma chipului tău blând.
Oriunde privesc te văd pe tine,
Orice aud mi se pare că e glasul tău,
Fiecare umbră ia forma ta,
Până și vântul șuierând
Mi se pare că aduce cu vocea ta.
Ești atât de prezent în mine,

Încât te văd pretutindeni.
89
VINO!
Vino, iubire, în inima mea,

Alungă-mi din suflet tristețea cea grea,
Vino, nu știu fără tine-a trăi,
Haide odată, ai promis c-o să vii!
Mă amăgești, mă minți de ani de zile,

Eu știu, dar tot mai sper că vii la mine.
Și peste 100 de ani de ai veni,
Eu tot te aștept, tot aici sunt, să știi!
90
ÎNTREBĂRI
Cum doare inima când ești departe?

Cum plânge sufletul când nu mai vii?
Când ai plecat și te-ai pierdut în noapte?
Când oare în brațele tale iar ai să mă ții?
Cum bate inima când te simte aproape?

Cum ochii izvorăsc cristale când te văd că vii?
De ce când ești aici cuvintele mi-s șchioape?
Și când iar pleci, aleargă pe hârtie mii și mii?
Cum să te leg aici să nu mai pleci?

Cum să-mi scot inima s-o vezi cum bate pentru
tine?
De ce simt că te voi iubi în veci?
Și tu, cum vei pleca, mă vei uita pe mine?
91
VERDE
Apa era verde,

Cerul se înverzise,
Soarele avea reflexii verzui,
Și deodată am văzut două scântei verzi
Ca două tăceri
sau ca două iubiri?
Erau ochii tăi -

Atât de puri,
Atât de inocenți,
Atât de nu-știu-cum.
Iar când ți-am văzut ochii,

Am simțit că am să mă înec de fericire
Crezând că am atins infinitul cu mâna
Care, vai!, îmi devenise verde.
92
CE VÂRSTĂ ARE IUBIREA?
În visele mele
Nu avem vârstă ca pe pământ,
Avem amândoi vârsta florilor
Îndrăgostite de soare,
A sufletelor îndrăgostite de cer,
A fluturilor îndrăgostiți de nectarul florilor .
Iubirea e aceeași și în viață, și în moarte:

Ea unește sufletele în veșnicie.
93
AȘTEPTARE
Nu-mi voi pierde niciodată speranța.

Știu că am venit pe lume
Ca să trăiesc ceva nemaiîntâlnit
Decât lângă o persoană care mă așteaptă ,
Așa cum fac și eu...
Și dacă ne vom întâlni

La sfârșitul vieții,
Doar pentru o zi sau pentru o oră,
Pentru un sărut sau pentru o privire,
Tot merită să aștept!
94
FUGĂ
Totul se plătește...
unii plătesc pentru păcate,
alții pentru greșeli,
unii pentru crime,
unii pentru fericire.
Eu fac parte din ultima categorie.

Dacă îndrăznesc să mă bucur de ceva,
sau să fiu fericită,
imediat îmi vine factura de plată
și plătesc mereu cu lacrimi.
Vreau să fug undeva, departe,

departe de cel care zice că mă iubește,
dar mă rănește cu iubirea lui,
departe de cel pe care îl iubesc eu,
dar el nu și, fără să vrea,
mă rănește cu neiubirea lui.
Departe de fericire și nefericire,

de iubire și de neiubire,
de oameni, de vorbe, de viață,
de mine, de tot...
95
AI AFLAT TOT
Mi-am pus centură pe suflet,

să nu mai simtă iubirea;
scotch pe buze, să nu îți mai zică „te iubesc”;
cătușe pe mâini, să nu te mai cheme,
șapte lacăte pe inimă, să nu o mai auzi
cum bate pentru tine.
Dar când mi-ai ieșit întâmplător (oare?)

în cale, totul a fost în zadar:
ochii m-au dat de gol.
La ei nu m-am gândit!
S-au adunat în ei și sufletul,
și inima,
și cuvintele;
iar tot ce am ascuns atât,
a zburat la tine
sub formă de energii,
vibrații, unde de iubire.
Ai aflat tot ce nu voiam să mai știi.
96
INTERZIS LA IUBIRE!
Mă ascund după zâmbete, cuvinte,

Stele, poezii.
Inima plânge că nu o mai las să
bată pentru tine.
I-am interzis!
Sufletul biet îmi aruncă în ochi
amintiri ca să mă înduioșeze,
să îl las să își facă de cap
ca altădată, cu declarații înflăcărate
și scrisori fără sfârșit.
Am zis: NU! Ajunge!
L-am legat cu lanțuri pe veci
și l-am aruncat într-o celulă rece.
Acum pot să mă joc cu cuvintele,
fără să îmi fie frică
dacă îmi va mai afla cineva dorurile.
Nici chiar tu!
97
FĂRĂ TINE
Trăiesc fără vise,

Fără speranțe, fără bucurii,
Fără tine - știu că nu mai vii.
Încerc să uit ce a fost,
Încerc să îmi găsesc un rost,
Încerc să fiu tare,
Încerc să nu mai plâng.
Dar cu fiecare zi ce trece,

E mai greu la amurg.
Fără tine nu sunt întreagă,
Fără tine nu știu să cânt,
Fără tine mă pierd,
Nu găsesc un cuvânt.
98
AI PLECAT
Zborul meu a fost scurt.

S-a frânt când îmi crescuseră
aripile mari
și credeam că nu mai am cum să cad
decât la tine în brațe
și nu voi păți nimic!
Dar când am căzut,

tu plecasei
și m-am izbit de stânci.
Sufletul s-a rostogolit
până la picioarele tale
aproape mort.
L-ai privit puțin, indiferent,
și ai trecut mai departe.
99
EȘEC
M-am ascuns în mine

să nu mă mai găsești.
Am sperat că voi reuși să mă schimb,
să fiu altfel.
M-am certat cu inima,

să nu mai simtă nimic.
Am semnat contract
cu sufletul, să mai reducă
din sentimente.
Ce simplu mi s-a părut!
Până ai apărut tu
și am uitat tot, și mi-ai dat
toate planurile peste cap!
100
CHIN
Mă doare...
Mă doare iubirea pentru tine.
O hulesc, o rup, o alung, o ignor...
Nu merge nimic.
Orice i-aș face, ea revine
Ca un câine credincios, în inima mea,
Amintindu-mi că încă ești aici,
Că nu ai să pleci repede
Fără să lași răni în urma ta.
De ce nu pot să te uit?
De ce te simt în fiecare clipă aici,
Chiar dacă ești atât de departe?
101
MELANCOLIE
Privesc în gol...
Flori de cais zboară în jurul meu
Fugărite de vânt.
Nu le simt bucuria,
Le văd doar umbrele
Ca niște pete în fața ochilor.
Păsări zboară pe cer,

Nu le aud strigătele,
Doar inima mea le simte zborul
și prinde aripi și zboară cu ele
departe,
departe de tine,
departe de durerea mea,
departe de sufletul meu
chinuit de întrebări și fantasme.
102
CONTRASTE
Zbor frânt...
Înălțări sublime spre stele cărunte,
Surpări în prăpăstii de vise ascunse,
Zbateri de aripi căzând.
Minune de o zi...
Ploi de fericiri disperate,
Furtuni de iubiri pierdute în noapte,
Și apoi... nu mai vii.
Lacrimi căzând...
Râuri de tristeți în suflet săpate,
Cu tremur de inimi pe veci sfâșiate,
Eu – suspinând.
103
STRIGĂT
Azi m-am trezit și nu te-am mai găsit.

Unde-ai fugit, unde te-ai rătăcit?
Întoarce-te, eu fără tine nu știu să trăiesc,
Vreau să îți spun în fiecare dimineață:
„Te iubesc”!
Te strig și mă doare că nu îmi răspunzi,

Te chem, nu știu de ce nu mă mai auzi,
Aș da orice să te întorc din drum,
Să închid ochii și să fii lângă mine acum.
104
DISPERĂRI
Te strig!
De ce nu îmi răspunzi?
Te aștept parcă de o veșnicie!
De ce nu vii?
Te vreau!
De ce te faci că nu știi?
Te iubesc!
De ce nu aud când îmi răspunzi la fel?
Mi-e frig!
De ce nu vii să mă încălzești?
Mi-e dor de tine!
Ție când a încetat să îți mai fie dor de noi?
105
EPILOG
Iubirea vine, iubirea trece,

Vine cu o mare de sentimente
De nu te mai recunoști,
Faci lucruri pe care nu le-ai face
În mod normal;
Te transformi pentru cel pe care îl iubești
Încercând să îi fii pe plac.
Te cauți pe tine,
Te iubești pe tine prin ochii celuilalt
Și, cu cât îți zice că te iubește mai mult,
Zici și crezi că îl iubești și tu mai mult
Și nu realizezi, în egoismul tău,
Că te iubești pe tine prin el.
Spui că nu vrei nimic

Decât să te lase să îl iubești,
Dar stai să fie indiferent o zi
Sau să îți zică ceva urât,
Să vezi cum dispare toată iubirea ta
Care nu vrea nimic,
Ci doar TOT!
Și când te vindeci de iubirea neiubire,

O, cât îl vezi pe celălalt de mic și urât!
Oare nu atunci, oglindindu-ne în celălalt,
Ne arătăm micimea și urâțenia noastră?
106
AM IUBIT / TE-AM IUBIT
Am iubit...
Cu tot sufletul,
Cu toată puterea inimii mele de a se dărui...
Cu fiecare zi mai mult la început
Și cu fiecare zi mai puțin la sfârșit...
De ce s-a sfârșit?
De ce nu poate dura în timp o iubire lumească?
Oare pentru că e bazată pe egoism?
Și ce are egoismul ca bază nu se poate termina
frumos
și nici nu poate dura în timp,
căci ne lovim voințele, dorințele, speranțele,
idealurile individuale până înțelegem
că fiecare trebuie să o ia pe drumul lui –
egoist de a trăi, a visa, a iubi.
107
PESTE NOAPTE
Ne- am iubit, ne-am supărat,

Ne- am suportat toanele,
Ne- am dus cu greu dorul unul de altul,
Ne- am lovit sufletele ca niște pietre de moară
Până au început să se modeleze una după alta.
Ne- am spus cuvinte frumoase,
Ne- am certat din toate prostiile
Ca să ne împăcăm râzând,
Ne- am plâns ofurile unul pe umărul celuilalt,
Ne- am susținut la greu,
Ne- am încurajat în suferință,
Ne- am șters lacrimile unul altuia,
Dar într-o zi ne-au trecut
Și iubirea, și dorul, și lacrimile,și toanele,
Iar totul s-a terminat la fel de repede
cum a început - peste noapte.
108
LUPTĂ
E furtună azi în sufletul meu.

Un gând se roagă, altul plânge după tine,
O lacrimă curge pentru Dumnezeu,
Alta mă întreabă ce mai este cu mine.
Un înger bun mă mângâie ușor,

Altul, rău, mă aruncă în brațele tale.
Când te aud, toată mă înfior
Și cu inima-n palme îți ies în cale.
Mă întreb ce e bine,
Mă întreb ce e rău,
De ce o zi te vreau pe tine,
Și-a doua zi îl vreau pe Dumnezeu!
Într-o zi îmi e de ajuns El,

A doua zi plâng după sărutările tale,
Dimineața mă trezesc și la tine sper,
Seara îmi plâng păcatele cu lacrimi amare.
109
Uneori sunt plină de lumină și simt că zbor,

Alteori întunericul mă cuprinde,
De ce într-o zi totul e așa ușor
Și-n alta inima iar mi se aprinde?
Și plâng după ceea ce știu că nu va fi

Și... nu îmi doresc să fie!
Dar... parcă tot îmi doresc să vii,
Să-ți spun ultima dată „Te iubesc”, doar ție!
110
CUPRINS
3 Prefață 31 Mi-e... nu știu ce
– Pașii sufletului 32 Vreau liniște
Mircea Marcel Petcu 33 Parfum de iubire
34 Neliniști
5 Frânturi 35 Fără cuvinte
6 Cheia fericirii 36 Ce a lipsit
7 Dorințe 37 Transformare
8 Jocuri 38 Fuga
9 De ce oare? 39 Dependență
10 Inimi deschise 40 Castele de nisip
12 Sunt aici! 41 Ce mă fac cu tine,
13 Un nou început inimă?
14 Te știam 42 Iar... dor
15 Speranță 43 Rămâi
17 Nopți albe 44 Întâmplare
18 Două jumătăți neîntâmplătoare
19 Vinovată de iubire 45 Am promis
20 Zâmbete în 46 Simbioză
așteptare 47 Deschidere
22 Cum să te șterg 48 Stropi de bucurie
din inimă? 49 Îți mulțumesc
24 Vei veni! 50 De câte ori, de câte
25 Ajută-mă! ori...
26 Inimă rebelă 51 Abandon
27 Parfumul fericirii 52 Priviri în viitor
28 Dor de tine 53 Iartă-mă!
29 Extaz și agonie 54 Întrebări
30 Iubire fără sfârșit 55 Gând
56 Ești prea... 89 Omniprezent
57 Absolut 90 Vino!
58 În lumea mea 91 Întrebări
59 Petale de primăvară 92 Verde
61 Revedere 93 Ce vârstă are
62 Nostalgie iubirea?
63 Alean 94 Așteptare
64 Hai, întreabă-mă! 95 Fugă (Totul se
65 Obsesii plătește)
66 Siamezi în iubire 96 Ai aflat tot
67 Conflict 97 Interzis la iubire!
69 Stai pentru 98 Fără tine
totdeauna 99 Ai plecat
70 Da – Nu 100 Eșec
72 În palmele tale 101 Chin
73 Sinceritate 102 Melancolie
74 Rămâi 103 Contraste
75 Jind 104 Strigăt
76 Chemare 105 Disperări
77 Dă-mi curaj 106 Epilog
78 Trăiri 107 Am iubit / Te-am
79 Excesiv iubit
80 Vise 108 Peste noapte
81 Amintiri din viitor 109 Luptă
83 Balans
84 Jos dictatura!
86 Iubirea din vis
88 Nu!

Neiubirea Versuri Camelia Cuzub

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Neiubirea Versuri Camelia Cuzub

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tuturor care au iubit, iubesc

și vor iubi vreodată și se vor regăsi

Bun de tipar: iunie 2019

Există două feluri în care viața poate fi trăită –

doar să înșire cuvinte „ce din coadă au să sune” – vorba

Mircea Marcel Petcu,

Cu fiecare atingere, fiecare

Nu mi-e frică să devin tu,

Te visez și sunt așa de fericită

Te strig încet în vis și într-o secundă

Nu îmi mai trebuie nimic -

Vreau să mă pierd în ea,

Vreau să-mi zâmbești mereu

Vreau să visez la noi,

Mă joc iar cu mine,

Eu tac, știu, accept,

Și mă tot întreb și nu găsesc

Nu știu ce este azi cu mine,

Somnul nu vine și zâmbesc

Buzele însă știu a vorbi,

Și trupul tot de ar putea

Și să îmi spui din nou, în vis,

Cuvinte mai frumoase nu-s,

A fost aievea, a fost vis?

Un deget trece lin pe buzele tale,

Te-am căutat în fiecare om,

Știam că vei veni,

Știam că ești în inima mea,

Sufletul ți l-am știut dintotdeauna,

Printre mii de suflete ce au trecut

În milioane de ochi am așteptat

Dar o speranță firavă

Și pentru că nu pot trăi fără

Toate visele cu ochii deschiși,

Dacă ai fi lângă mine acum

Când deschid ochii, zâmbesc zilei,

Sunt puțin tristă că ești departe, dar

Tu ești aici și știu că și eu sunt în inima ta –

Și știu că sufletele pot zbura

Dintre toate sentimentele

Când deschid chii și

Te sărut prin somn

Te trezești și pentru fiecare secundă

Și vreau să mă simt mereu vinovată

Zâmbesc amintirilor, mă uit la ceas...

Zâmbesc, mă uit la ceas

Știu că mi-ai fi dat un semn cât de mic

CUM SĂ TE ȘTERG DIN INIMĂ?

Am încercat să te alung din inima mea!

Ți-am șters numărul de telefon,

Din telefon e simplu,

Am încercat să nu mai dorm

Disperată, mi-am scos inima

Mi-e sete de tine,

Mi-e foame de buzele tale,

Mi-e dor să-mi iei capul în palme,

Mi-e frig când te știu departe,

Aș vrea să am puterea să șterg tot

Aș vrea să ne întâlnim din nou,

Cum să fac asta?

Mda, greu să lupți cu inima.

Un timp ai impresia că ai învins-o,

Fericire - mi-e frică să visez la noi doi

Dor de zâmbetul tău fericit,