nimicuri

nr. 486/16 iul. 2019

Mânăstirea Șerbănești Morunglavu

Ocrotită de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, biserica fostului așezământ monahal

Morunglavu, după numele ctitorului, păstrează între zidurile sale o istorie pilduitoare, fiind,
totodată un monument bisericesc reprezentativ al secolului al XVIII-lea.

Cunoscută și sub numele de Schitul Șerbănești , mânăstirea a fost zidită în anul 1746
de boierul Matei Morunglavu. Astăzi, biserica monahală este folosită de credincioșii din
localitate ca biserică parohială.

1
 Fosta Mânăstire Morunglavu, a fost ridicată de boierul Matei, fiul diaconului
Dumitrașcu și al jupâniței Maria, la anul 1746. După moartea soției, Matei Morunglavu a fost
tuns în monahism cu numele de Metodie. A trecut la Domnul în 1756, fiind îngropat în
ctitoria sa fără nici o piatră de mormânt.

Matei este un nume Divin (în grecește Matteias = Dorul lui Dumnezeu). Se lasă condus
de un Semn Divin și, renunțând la castel, la biserica de pe moșia sa, se lasă condus de acest
Semn și vine la Șerbănești să-și caute bucuria vieții pentru care se va dărui cu totul; fizic și
financiar; „nefăcând feciori, am făcut acest schit în loc de fecior”.

Începe construirea bisericii după 1746 și o termină după șapte ani, în 1753, perioadă
de mari sacrificii din partea lui și din partea soției sale, Maria.

2
 Se călugărește în mânăstirea ridicată de el, după cum am mai amintit, și omul
obișnuit, Matei se unește cu „feciorul său” , ctitoria, și devine Metodie – monahul.

Mânăstirea Șerbănești Morunglavu din comuna Ștefănești, județul Vâlcea, atunci,

acum Olt, are o istorie interesantă, palpitantă și este un Dar Divin al lui Dumnezeu oferit
locuitorilor satului, ca răsplată pentru răbdarea locuitorilor, speranța lor, credința lor în cei
peste 2000 de ani creștini de când locuiesc pe aceste meleaguri.

Viziunea lui Matei ce îl îndeamnă să construiască aici, la Șerbănești o mănăstire pe

care să o lase moștenire locuitorilor de aici, pe care el îi cunoscuse când era copil, bucuria cu

3
care își construiește „feciorul său”, dar și faptul că acest „fecior” este lăsat în grija oamenilor
(el murind înainte de terminarea zidurilor exterioare) întărește ideea de „Dar Divin”.

Se știe că a mai existat pe aceste meleaguri o altă mănăstire creștină construită în

jurul anului 1400, dar prin 1550 dispăruse, luând foc, probabil turcii, în incursiunile lor să fie
cei mai vinovați, sau poate că așa se zice totdeauna: „de vină sunt turcii~

Biserica cu hramul Sfântul Matei Evanghelistul, cu plan arhitectural triconic, a fost

zugrăvită în stil brâncovenesc în anul 1753 de popa Gheorghe, Vasile, Andrei, Stan și
Gheorghe.

4
Se mai știe acest locaș a fost restaurat de mai multe ori, odată în 1937, pe vremea Regelui
Carol al II-lea, după cum se vede pe arcada ușii la intrarea în pronaos.

Ansamblul monastic de la Șerbănești a jucat un rol important în timpul revoluției de

la 1821, aici au poposit pandurii lui Tudor în drumul lor către București, și tot aici și-au
stabilit turcii cartierul lor general înainte de luptele care s-au purtat la Drăgășani și Zăvideni.

În mai 1849, la 100 de ani de la construcția mânăstirii, ierodiaconul Iosif Naniescu a

fost numit egumen al Mânăstirii Șerbăneștii Morunglavului care ținea de Spitalul „Sfântul
Pantelimon” și era administrată de Eforia Spitalelor Civile din București. A împlinit această

5
ascultare până în octombrie 1857 când a fost trimis să fie egumen al Mânăstirii Găiseni,
județul Dâmbovița, care ținea tot de Episcopia Râmnicului. În această perioadă, starețul Iosif
Naniescu s-a ocupat de refacerea ctitoriei boierului Matei Morunglavu. De asemenea a fost
hirotonit aici preot la 28 august 1850, iar peste doi ani, la 30 noiembrie 1852, Sfântul Clinic,
episcopul Râmnicului l-a ridicat la rangul de protosingel, iar în 1860, arhimandrit.

A fost Episcop de Argeș și, în 1875, a fost ales Mitropolit a Moldovei, unde a păstorit până la
moartea sa. A fost ctitor al Academiei Române și a fost ales membru al Academiei Române, căreia i-a
dăruit toată biblioteca sa de peste zece mii de volume. Biserica Română l-a ales să fie peste vremuri
Sfântul Ierarh cel Milostiv datorită bunătății sale.
Cele patru picturi de pe catapeteasma dintre altar și naos au fost pictate de pictorul
Gheorghe Tătărăscu.
După anul 1900, impunătorul așezământ clădit în stil (pro)brâncovenesc se ruinează
treptat. În anul 1913, biserica era de mir, iar în chilii locuiau funcționarii Eforiei Spitalelor
Civile din București, căci mânăstirea fusese metoc al Mânăstirii „Sfântul Pantelimon”.
În 1943 este transformată în mănăstire de maici, dar în anul 1960, în urma Decretului
410/1959, monahiile au fost alungate, iar biserica a devenit, din nou, parohială.
Acum, la 15 iulie, zi în care se născuse Sfântul Iosif cel Milostiv în 1818, aici, la
Mânăstirea Șerbănești are loc o slujbă de pomenire.
Gheorghe Atanasescu/16 iulie 2019, zi din Circovii de Vară.