Minos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Minos

Minos
Date personale
Zeus[1]
Părinți
Europa[1][2]
Manes[*]
Frați și surori
Radamant[1][3]
Pasiphae
Căsătorit cu Dexithea[*]
Crete[*]
Copii Catreus[*][1][4]
Ariadna[1]
Eurymedon[*]
Nephalion[*]
Deucalion of Crete[*][5]
Androgeu[1][6]
Glaucus[*]
Acacallis[*]
Xenodice[*]
Euxantius[*]
Chryses[*]
Q3745492[*]
 Asterius[*]
Phaedra[*]
Astraea[*]
Brylle[*]
Q62132619[*]
Apartenență nobiliară
King of Crete[*]
Modifică date / text

Palatul lui Minos

Minos (în greacă: Μίνως), în mitologia greacă, cel ce a adus legile supreme, a fost un
rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus si al Europei și frate cu Rhadamanthus și Sarpedon.

Vrând să fie unicul moștenitor al tronului Cretei, Minos solicită ajutorul zeului Poseidon.
Acesta îi trimite pe mare un taur de o frumusețe deosebită, care să confirme în fața
poporului sprijinul divin. Minos nu respectă promisiunea de a-l sacrifica și atrage mânia
zeului, care trimite taurul să pustiască întreaga țară.

Pasiphae, soția lui Minos, se îndrăgostește de taur și din împreunarea acestora se naște o
creatură monstruoasă, Minotaurul, jumătate om, jumătate taur. Sprijinit de Heracles,
regele Minos capturează Minotaurul, pentru izolarea căruia arhitectul Dedal construiește
Labirintul. Tezeu, ajutat de Ariadna, reușește să ucidă Minotaurul.

Pentru a-l pedepsi pe Dedal pentru complicitatea cu Pasiphae, Minos pornește război
împotriva regelui Cocalus, la curtea căruia se refugiase Dedal.

În final, Minos este ucis de fetele lui Cocalus.

Regele Minos apare ca un demon în iad care judecă toate sufletele în lucrarea Divina
Comedie (Infernul, cântul 5) a lui Dante Alighieri.