Ghirișan Ionela - Kiraly Antonia - Felei Olivia

Ce sunt săpunurile?

Săpunurile sunt săruri cu diferite metale

(sodiu, potasiu și altele) ale acizilor grași, cu cel
puțin opt atomi de carbon în moleculă.
Puterea de spălare se datorează faptului că
moleculele de săpun aderă cu ușurință atât la
moleculele nepolare (de exemplu, ulei și
grăsimi), cât și la moleculele polare (de
exemplu, apă).
Obținerea săpunurilor

Săpunurile se obțin prin hidroliza alcalină a grăsimilor.

Aceștia se împart în trei categorii:
săpunuri de sodiu, din acizii carboxilici grași saturați
care sunt solide și solubile în apă, săpunurile ce provin
din acizi grași nesaturați sunt semilichide sau semisolide
și sunt solubile în apă;
săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă;
săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt
solide și insolubile în apă – se folosesc pentru obținerea
vaselinei.
Proprietăți fizice și chimice

Proprietăți fizice
Săpunurile sunt substanțe biodegradabile, obținute prin
hidroliză bazică. Puterea de spălare este dată de natura
acidului gras, de natura ionului metalic, ca și de
concentrația în tenside. În apele dure (care conțin săruri
solubile de Ca și Mg), săpunurile de Na și K se transformă,
parțial, în săruri de Ca și Mg ale acizilor grași, greu solubile,
care micșorează capacitatea de spălare.
 Proprietăți chimice

Prima acoladă se numește parte hidrocarbonată,

sau nepolară și reprezintă partea hidrofobă a
săpunului, iar a doua acoladă se numește parte
polară și reprezintă partea hidrofilă a săpunului.
Exemple de săpun
Ce sunt detergenții?

Detergenții sunt produși de sinteză, având o

structură asemănătoare cu cea a săpunurilor.
De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățire,
modificând tensiunea superficială a apei de
spălare.
Clasificarea detergenților

După structura lor, detergenții pot fi:

A. Detergenții anionici
Compuși cu catenă liniară de tip alchilic (nu au nucleu benzenic), care conține 12-18
atomi de carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-alchilică, cu 8-12 atomi de
carbon în moleculă, care are ca grupare polară o grupare sulfonică.
B. Detergenții cationici
Compuși cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi de carbon între 12 și 18,
care are ca grupare polară o grupare cuaternară de amoniu.

C. Detergenții neionici
Compuși cu catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic și care au ca grupare
polară grupa etoxi și o grupare hidroxil terminală.
D. Detergenții biodegradabili
 detergenți neionici

detergenți cationici

detergenți anionici
Biodegradabilitatea reprezintă capacitatea detergenților aflați în apele
reziduale de a se descompune sub acțiunea oxigenului și a
microorganismelor. Majoritatea detergenților de pe piață sunt
compuși din substanțe chimice rezistente la acțiunea factorilor
biologici. Astfel, în momentul în care acești detergenți intră în contact
cu apa și mediul inconjurator sunt foarte greu de eliminat și pot crea
probleme serioase pentru mediul acvatic. Deversate pe sol, reziduurile
rezultate din fabricarea detergenților obișnuiți sunt antrenate de ploi,
ajungând la adâncimi foarte mari, chiar și dincolo de pânza freatică.
Pentru creșterea performanțelor detergenților, în compoziția
acestora se adaugă nitriți și fosfați, care au ca efect reducerea
duritații apei. Ajunși în mediul acvatic, aceștia stimulează inmulțirea
algelor, ceea ce duce la scaderea conținutului de oxigen în apă,
făcând imposibilă viața faunei acvatice.
 Mai mult de atât, cercetatorii au avertizat în mai multe
randuri ca solurile agricole sunt tot mai infectate, pe langă
pesticide, cu sulfat de alchilbenzen, substanță intalnită în
detergenții anionici, cei mai bine vânduti la nivel mondial.
Aceste probleme ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la
scară largă numai detergenți biodegradabili. Detergenții
biodegradabili conțin ingrediente active care nu deteriorează
suprafețele, se dizolvă ușor și nu sunt toxice pentru mediul
inconjurator.
 Care este diferența dintre săpunuri și detergenți? 

-Sapunurile sunt frecvent utilizate ca surfactanți pentru scăldat. Cu toate

acestea, există și alte săpunuri care sunt folosite pentru curățare și spălare,
în timp ce detergenții sunt agenți tensioactivi pentru spălarea vaselor și
spalarea fină a țesăturilor.
-Sapunurile sunt în general compuse din materiale care sunt prezente în
natură. Cu toate acestea, majoritatea detergenților sunt sintetici.
-ambele produse au fost proiectate să funcționeze ca agenți de curățare sau
surfactanți
- Sapunul și detergenții sunt adesea utilizați în mod interschimbabil deoarece
ambele conțin substanțe care diminuează tensiunea superficială a apei.
-Deoarece săpunurile sunt naturale, ele sunt biodegradabile. Astfel, ele nu
sunt considerate a fi la fel de dăunătoare ca și detergenții sintetici.
 -Moleculele de săpun și detergent sunt capabile să emulsioneze sau să
disperseze materiale insolubile în apă, cum ar fi murdăria, grăsimea,
uleiul etc

-Săpunurile nu reprezintă o amenințare pentru mediu. Pe de altă parte,

detergenții cauzează poluarea mediului.

-Sapunurile au fost în jur de foarte mult timp (mii de ani), în timp ce

detergenții au câștigat recent popularitate (50-60 de ani).

-Săpunurile sunt mai eficiente atunci când sunt utilizate cu apă caldă. Pe
de altă parte, detergenții lucrează la fel în apă rece și caldă atât
Saponificarea este un tip de reacție chimică reprezentată de
hidroliza bazică a grăsimilor. În urma reacției, se obțin unele
săruri de acizi grași care erau folosite în trecut sub formă de
săpunuri (de aici venind și denumirea reacției).

Reacția se poate realiza

sub acțiunea
catalizatorilor acizi sau în
prezență de alcalii (baze
alcaline), obținându-se
săruri de acizi acizi grași și
glicerol
 Procesul de spalare se reduce la 3 etape:
- detașarea particulelor de murdărie de pe suprafata de curățat
-transferul particulelor de noroi insolubile în apă în soluție
- retinerea acestor particule plutitoare în soluţia de curățare,
adică prevenirea resorbției
Prima și a doua etapă de spălare furnizează surfacantul. Cei mai
eficienți agenți tensioactivi includ alchil sulfați, care sunt sunt
săruri de sodic ale esterilor acidului sulfuric cu alcooli superiori
RO - SO2-ONa, unde R este un radical hidrocarburic limitentiv cu
8-18 atomi de carbon.


Caracteristicile surfactanților utilizați în SMS :

1) Au putere de curățare de 10 ori mai mare decât săpunurile
pentru că reziduul acid al acidului sulfuric este mai bine
absorbit de particulele de poluare.
2) Nu se tem de apa tare și chiar de mare, pentru că sărurile
de calciu ale acidului alchilsulfuric sunt solubile în apă.